Referat Realizarea Unui Web Site [PDF]

Zitiervorschau

---

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE Facultatea de Comert

REALIZAREA UNUI WEB SITE Anul 2 Grupa 378

Bucuresti 2009

Cuprins 1

I.

Consideratii teoretice

II.

Elemente de baza

III.

Definitie structurala

IV.

Aformat de prezentare

V.

Link-uri si grafica

VI.

Divizori

VII.

Liste

VIII. Fundaluri si culori IX.

Tabele

X.

Java

XI.

Limbajul Java

XII.

3D Studio Max

I. Consideraţii teoretice

2

Procesul de realizare al unui website este unul complex, de lungă durată care trebuie să respecte anumite reguli pentru a putea obţine în final un produs internet profesionist, complex şi actual. Primul pas care trebuie făcut în realizarea unei pagini web este stabilirea obiectivului, în funcţie de care se va stabili numele site-ului şi apoi dotările pe care trebuie să le aibă serverul unde se va face găzduirea. Astfel, primii paşi de urmat la realizarea unei pagini web sunt: -stabilirea obiectivului şi conţinutul pe care îl va avea noul website -stabilirea numelui domeniu pe care îl va avea noul website şi înregistrarea lui la www.rnc.ro sau la www.rotld.ro. Dacă este un domeniu internaţional recomandată este achiziţionarea acestuia de la www.eurodns.com -alegerea unui pachet de găzduire în funcţie de nevoile pe care le va avea noua pagină web şi achiziţionarea lui de la www.înregistrare-domenii.ro După ce au fost urmaţi primii paşi şi s-a realizat o schiţă a proiectului, în care se defineşte structura, conţinutul şi funcţionalitatea paginilor web se trece la realizarea şablonului grafic, a logo-ului şi a primelor texte de conţinut. În momentul în care a fost definitivată grafica pe care o va îngloba noul website se trece la realizarea layout-ului prin transpunerea din desen în pagina html sau php folosind XHTML, CSS si PHP. Imediat următoare este etapa transpunerii conţinutului şi a elementelor de funcţionalitate, aici fiind incluse textele, imaginile sau galeriile foto, butoanele, link-urile, formularele de contact, de căutare în site sau guest book, scripturi de afişare conţinut şi gestionare a acestuia plus multe alte elemente specifice. În practică o pagină web ar trebui să conţină aferentă ei şi o secţiune de administrare plus una de statistici; nu se omit aceşti factori pentru că în viitor vor fi foarte folositori. Odată trecute aceste faze de producţie se ajunge în momentul publicării paginilor web pe internet, upload pe server, test on line, înscriere în directoare şi lansarea campaniilor de publicitate. Paginile de Web sunt scrise într-un limbaj numit HTML (Hypertext Markup Language limbaj de marcare hipertext). HTML permite utilizatorilor să producă, pagini care includ texte, grafică şi indicatori la alte pagini de Web. Vom începe să studiem HTML eu aceşti indicatori, pentru că ei reprezintă tocmai mecanismul care ţine Web-ul conectat URL- Uniform Resource Locators

3

O pagină de Web poate să conţină referinţe la alte pagini. Să explicăm cum sunt implementate aceste referinţe. Încă de la crearea Web-ului a fost clar că pentru a avea o pagină care să indice spre altă pagină este necesar un mecanism care să permită numirea şi regăsirea paginilor. În particular sunt trei întrebări la care trebuie sa se răspundă înainte de a se putea afişa o pagină: l. Cum se numeşte pagina ? 2. Cum este localizată pagina ? 3. Cum se face accesul la pagină ? Dacă fiecare pagină ar avea un nume unic, atunci nu ar exista nici o ambiguitate în identificarea paginilor. Totuşi, problema nu este încă rezolvată. Să considerăm de exemplu o paralelă între oameni şi pagini. În SUA aproape fiecare persoană are un număr de asigurare socială; care este un identificator unic, astfel încât nu există două persoane cu acelaşi număr. Totuşi, cunoscând numai numărul respectiv nu există nici o posibilitate de a găsi adresa persoanei respective, şi sigur nu se poate afla dacă persoanei respective trebuie să i se scrie în engleză, spaniolă sau chineză. Web-ul are practic acelaşi fel de probleme. Soluţia aleasă identifică paginile într-un mod care rezolvă toate trei problemele în acelaşi timp. Fiecare pagină are un URL (Uniform Resource Locater - adresa uniformă pentru localizarea resurselor) care funcţionează ca nume al paginii general valabil. Un URL are trei componente: protocolul, numele DNS al maşinii pe care este memorat fişierul şi un nume local, care indică în mod unic pagina (de obicei numele fişierului care conţine pagina). Acest URL este format din trei componente: protocolul (http), numele DNS al serverului (www.cs.vu.nd) şi numele fişierului (welcome.html), cu semnele de punctuaţie corespunzătoare. Se utilizează notaţii care reprezintă prescurtări standard. De. exemplu user/ poate să fie pus în corespondenţă cu directorul WWW al utilizatorului user, folosind convenţia că o referinţă la directorul respectiv implică un anumit fişier, de exemplu index.html. De exemplu pagina autorului poate să fie referită ca: http://www.cs.vu.nl/~ast/ chiar dacă de fapt numele fişierului este diferit. Pe multe servere un nume de fişier indică implicit pagina organizaţiei căreia îi aparţine serverul.

4

Acum ar trebui să fie clar cum funcţionează hipertextul. Pentru a face o porţiune de text selectabilă, cel care scrie pagina trebuie să furnizeze două elemente: textul prin care se face selecţia şi URL-ul paginii care trebuie adusă dacă textul este selectat. Când se face selecţia, programul de navigare caută numele serverului utilizând DNS-ul. Pe baza adresei IP a serverului, programul de navigare stabileşte o conexiune TCP spre server. Utilizând această conexiune, se transmite numele fişierului utilizând protocolul specificat. Bingo. Acum soseşte pagina. Protocolul http este protocolul nativ pentru Web; e1 este utilizat de către serverele de HTTP. Protocolul ftp este utilizat pentru accesul la fişiere prin FTP (File Transfer Protocol - protocol pentru transferul de fişiere), protocolul Internet de transfer de fişiere. FTP este utilizat de peste douăzeci de ani şi este foarte răspândit. Numeroase servere de FTP din toată lumea permit ca de oriunde din Internet să se facă o conectare şi să se aducă orice fişier plasat pe un server FTP. Web-ul nu aduce schimbări aici, face doar ca obţinerea fişierelor să se facă mai uşor, pentru că FT'P are o interfaţă mai puţin prietenoasă. În viitor probabil că FTP-ul va dispare, deoarece nu există nici un avantaj pentru o organizaţie să aibă un server de FTP în loc de un server de HTTP, care poate să facă tot ce face un server de FTP, şi chiar mai mult (desigur mai există nişte argumente legate de eficienţă). Este posibil să se facă acces la un fişier local ca la o pagină de Web, fie utilizând protocolul file (fişier), sau pur şi simplu utilizând numele fişierului. Această abordare este similară utilizării protocolului FTP, dar nu implică existenţa unui server. Desigur funcţionează numai pentru fişiere locale. Protocolul news permite unui utilizator de Web să citească un articol din ştiri ca şi cum ar fi o pagină de Web. Aceasta înseamnă de fapt că un program de navigare este în acelaşi timp şi un cititor de ştiri. De fapt multe programe de navigare au butoane sau elemente de meniu care permit citirea ştirilor USENET mai uşor decât dacă se utilizează cititoare de ştiri obişnuite. Protocolul news admite două formate. Primul format specifică un grup de ştiri şi poate să fie utilizat pentru a obţine o listă de articole de la un server de ştiri preconfigurat.

5

Al

doilea

format

cere

identificatorul

unui

articol,

de

exemplu

[email protected]. Programul de navigare aduce articolul de la serverul corespunzător utilizând protocolul NNTP. Protocolul gopher este utilizat de sistemul Gopher, care a fost proiectat la universitatea Minnesota. Numele este cel al echipei atletice a universităţii, the Golden Gopher, de asemenea acest nume este utilizat în argou pentru “go for”; adică o comandă de aducere Gopher-ul a precedat Web-ul cu câţiva ani. Este o metodă de regăsire a informaţiei, similar conceptual cu cea utilizată de Web, dar acceptând numai text şi imagini. Când un utilizator se conectează la un server de Gopher, va avea la dispoziţie un meniu de fişiere şi directoare, fiecare intrare putând să fie conectată la orice meniu de Gopher oriunde în lume. Marele avantaj al Gopher-ului în raport cu Web-ul este că funcţionează foarte bine cu terminale ASCII care afişează 25 x 80 caractere si din care există încă foarte multe în lume. Pentru că este bazat pe text, Gopher este foarte rapid. De aceea în lume există multe servere de Gopher. Utilizatorii de Web pot să acceseze un server de Gopher şi să vadă fiecare meniu Gopher ca o pagină Web cu intrări selectabile. Dacă nu aţi lucrat cu Gopher-ul utilizaţi maşina favorită de căutare în Web pentru a căuta cuvântul “gopher”. Este posibil să se trimită cerere de căutare completă unui server de Gopher utilizând un protocol gopher+. Ce se va afişa este rezultatul cererii transmise serverului de Gopher. Ultimele două protocoale nu sunt de fapt protocoale pentru aducerea unor pagini de Web şi nu sunt suportate de orice program de navigare, dar sunt utile. Protocolul mailto permite transmiterea de poştă dintr-un program de navigare. Pentru a face această operaţie se selectează butonul OPEN şi se specifică un URL constând din mailto: urmat de adresa destinatarului. Majoritatea programelor de navigare vor răspunde cu un formular care are intrări corespunzătoare subiectului şi altor informaţii din antet şi spaţiu pentru mesaj. Protocolul telnet este utilizat pentru stabilirea unei conexiuni pe o maşină aflată la distanţă. Se utilizează în acelaşi fel ca şi programul Telnet, ceea ce nu constituie o surpriză, deoarece majoritatea programelor de navigare utilizează programul Telnet.}

6

Pe scurt URL-urile au fost proiectate nu numai pentru a permite utilizatorilor să navigheze prin Web, dar şi pentru a utiliza FTP, news, Gopher, email şi telnet, ceea ce face inutile interfeţele specializate pentru aceste protocoale integrând astfel într-un singur program, navigatorul în Web, aproape toate tipurile de acces în Internet. Dacă metoda nu ar fi fost proiectată de un fizician ar fi putut să pară produsul departamentului de publicitate al unei companii de software. În ciuda tuturor acestor proprietăţi, creşterea Web-ului scoate în evidenţă şi o slăbiciune a metodei utilizării URL-urilor. Pentru o pagină care este foarte des referită, ar fi de preferat să existe mai multe copii pe servere diferite, pentru a reduce traficul în reţea. Problema este că URL-urile nu oferă nici o posibilitate de indicare a unei pagini fără să se specifice unde este localizată pagina respectivă. Nu există nici o metodă pentru a spune ceva de genul: “Vreau pagina xyz, dar nu mă interesează de unde o aduci”. Pentru a rezolva această problemă şi a permite multiplicarea paginilor IETF lucrează la un sistem de URL (Universal Resource Identifiers - identificatori universali de resurse). Un URL poate să fie privit ca un URL generalizat. Acest subiect este în curs de cercetare. În continuare am să prezint un ghid al programatorului HTML care prezintă toate tag-urile recunoscute de majoritatea browser-elor - versiunile curente. Am inclus toate tag-urile din specificaţia HTML 3.2 , precum şi extensiile Netscape incluse în versiuni de până la 3.0b5. Acest ghid este scris astfel încât sã fie cât mai concis posibil.

II. Elemente de baza Tip document Titlu Header Corp



(început şi sfârsit fisier) (trebuie sã fie în header) (informaţii descriptive, cum ar fi titlul) (corp paginã)

7

III. Definitie structurala Mãrime font

(spec. defineşte 6 nivele)

Mãrime cu aliniere



(de

Evidentiere

deplasat) (de obicei

Evidentiere prin îngrosare



aplecat) (de obicei

Citat

îngroşat) (de obicei

Cod

aplecat) (pt. listare

ALIGN=LEFT|RIGHT| obicei

cod sursã) Exemplu output Input tastaturã Variabilã Definitie



(nu

prea

răspândit) Addresa autor Font mare Font mic



IV. Format de prezentare Îngroşat Aplecat Subliniat Evidenţiat



(nu prea rãspândit

încã) (nu prea rãspândit

8

încã) (nu prea

Evidentiat

rãpândit

Subscript Superscript Maşinã de scris



(se foloseşte un font

tipografic) (nu se ignorã spaţiile



şi liniile noi) (în caractere) (pentru text

încă)

Preformatare Dimensiune Centru Clipire Mãrime font Schimbare mãrime font Mãrime de bazã font



şi

imagini) (cel mai ocolit tag) (de la 1 la 7) (de la 1 la 7; implicit 3)

Culoare font







GUTTER=? (implicit 10 pixeli) WIDTH=?

V. Link-uri şi grafică Link cãtre alt document Link cãtre un target Fereastră ţintã

(în alt document)

(în acelaşi document)





Mapare imagine Utilizare imagine mapatã







(inserare obiect în paginã)

Dimensiuni obiect

VI. Divizori Paragraf

(de obicei nu e necesarã închiderea tag-ului)

10

Aliniere text

textului Linie orizontalã Aliniere Grosime Lungime Lungime procentuala



(în pixeli)

(în pixeli)

(procentaj din lãţimea

Linie solidã Linie text continuã



paginii) (fãrã aspect 3D) (previne trecerea la

linie nouã) (unde e nevoie)

Trecere la linie nouã

(un singur CR)

VII. Liste Liste nenumerotate

(

înainte de fiecare

Compactã Tipul bullet-ului

• (acesta şi urmãtorii)
• (
• înainte de fiecare
  
  element al listei) (pentru toatã lista)
  
  element al listei) Compactã Tipul numãrãtorii
  
  Liste de definiţii
  
  
• 
  
  
• 
  
  Compactã Liste menu
  
  
• 
  
  Compactã
  
  Numãr de început
  
  (pentru toatã lista) (acesta şi subsecvenţele sale) (pentru toatã lista) (acesta si subsecventele sale) (=termen, DD>=definiţie) (
• înainte de fiecare element al listei)
  
  11
  
  Liste directori
  
  
• 
  
  (
• înainte de fiecare element al listei)
  
  Compactã
  
  VIII. Fundaluri şi culori Imagine fundal Culoare fundal
  
  
  
  (ordinea este roşu/verde/albastru)
  
  Culoare text Culoare link-uri Link-uri vizitate Link activat
  
  
  
  IX. Tabele Definire tabel Chenar tabel Spaţiu între celule Spaţiu faţã de marginea
  
  
  
  celulei Dimensiune doritã Dimensiune procentualã
  
  
  
  (în pixeli) (procentaj
  
  din
  
  paginã) Linie tabel Aliniere
  
  
  Our partners will collect data and use cookies for ad personalization and measurement. Learn how we and our ad partner Google, collect and use data. Agree Cookies