Referat Cercetare in Nursing [PDF]

Zitiervorschau

PAUN GEORGIANA MARILENA ANUL II, GR. C A.M.G

CERCETAREA ÎN NURSING Cercetarea ştiinţifică este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic, necesară în toate compartimentele activităţii umane, o manieră ştiinţifică de cunoaștere caracterizată prin autocorectare, specifică îngrijirii pacientului. Trecerea de la rutină la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezile ştiinţifice presupune mai mult: informare continuă, cunoaşterea raţionamentelor ce stau la baza activităţii zilnice având drept rezultat îmbunătăţirea calităţii îngrijirilor acordate. Cercetarea în nursing are anumite caracteristici care o diferenţiază de alte domenii: este o cercetare a aspectelor activităţii profesionale în strânsă legătură cu sarcinile, atribuţiile şi responsabilităţile asistentelor medicale cu studii superioare, având drept obiectiv îmbunătăţirea cunoştinţelor şi adoptarea unei atitudini academice. Toate acestea se vor reflecta în atingerea unui standard înalt de profesionalism în serviciile de nursing. Dezvoltarea profesională, clinică şi dezvoltarea în plan personal sunt motive ce ar trebui să stea la baza înţelegerii şi aplicării rezultatelor cercetării ştiinţifice. Ce reprezintă cercetarea pentru nursing? - constituie baza de selectare a cunoştinţelor transmise de educatorul/ formatorul în nursing - este un model cadru pentru procesul de nursing - este un impuls şi o direcţie pentru conceptualizare în nursing (ghiduri, protocoale) - este o reprezentare conceptuală a realităţii, o formă clar abstractă ce reconstituie realitatea. Metodele de cercetare în nursing sunt specifice scopului pe care cercetătorul / autorul îl vizează; metodologia include aspecte referitoare la dimensiunea, tipul lotului de studiu, mijloacele de cercetare, colectare, prelucrare şi analiză a datelor . În concluzie, cercetarea în nursing este utilă pentru înţelegerea conceptelor, modelelor specifice nursingului, a mediului de acţiune şi complexitatea situaţiilor de nursing în practica profesională. Promovarea sanatatii si educatia pentru sanatate -

-

este procesul care ofera individului si colectivitatiilor posibilitatea de a mari controlul asupra determinantilor sanatatii si prin aceasta si posibilitatea de a-si ameliora sanatatea promovarea sanatatii reprezinta o un concept unificator pentru cei ce recunosc necesitatea schimbarii stilului si conditiilor de viata o o strategie de mediere intre indivizi si mediu o o strategie noua in domeniul sanatatii si al serviciilor sociale principiile promovarii sanatatii o promovarea sanatatii lucreaza cu oameni pentru oameni o este un proces ce se desfasoara in cadrul comunitatii locale o se adreseaza cu precadere cauzelor subiacente sanatatii

1

se adreseaza atit individului cit si mediului inconjurator scoate in evidenta laturile pozitive ale sanatatii implica si cuprinde toate sectoarele societatii implicarea intregii populatii la apararea propiei sanatati dezvoltarea capacitatii individului de a influienta , in cunostiinta de cauza factorii determinanti ai sanatatii o modificarea mediului pentru a intarii factorii ce favorizeaza un stil de viata sanatos educatia pentru sanatate o se poate defini ca fiind un sistem ce include – constiinta starii de sanatate, procesul de predare/invatare, participare o populatia trebuie sa participe inmod activ si constient la rezolvarea problemelor de sanatate publica o face parte din viata culturala a fiecarei tari. o o o o o

-

CRITERIILE DE APRECIERE A ETICII CERCETÅRII În vederea avizarii implementårii unei cercetåri s-au delimitat câteva criterii care reprezintå standardele etice specifice pentru o cercetarea clinica. Ele reflectå onestitatea si responsabilitatea cercetatorilor. Criteriile sunt universale iar aplicarea lor necesita adaptarea la particularitatile culturale si conditiile economice locale. 1. Importanta stiintifica sau sociala O cercetare medicalå este eticå dacå evaluarea diagnosticului, interventiei terapeutice sau a teoriei conduc la ameliorarea stårii de sånåtate a individului. Ea cuprinde studii etiologice, patogenetice, epidemiologice, testeazå ipoteze care elucideazå morfologia sau fiziologia sistemelor biologice, chiar dacå nu au aplicabilitate imediatå. Unele cercetåri comparå studii clinice diferite în aceleasi conditii de investigare pentru a stabili dacå implementarea cercetårii are valoare stiintificå, nu expune la pericole , iar subiectii îi înteleg necesitatea socialå. 2. Validitatea stiintificå Validitatea stiin¡ificå este asiguratå de numårul subiectilor, de metodele de cercetare si de analiza statisticå a rezultatelor. O cercetare medicalå necesitå un lot semnificativ de subiecti care så poatå atesta valoarea rezultatelor si så fie comparabile în metaanalize cu alte studii. Un lot mic nu justificå expunerea subiec¡ilor, chiar dacå riscurile sunt minore. În cercetarea terapeuticå se impune un lot nul cu placebo, echilibrat numeric iar alegerea subiectilor så tinå seamå de medica¡ia primitå anterior. Metodele de investiga¡ie så fie neinvazive, fiabile, så recurgå la analize, teste si aparaturå performantå care så nu expunå subiec¡ii la riscuri. Rezultatele cercetårii sunt valide dacå sunt confirmate de analize statistice. 3. Selectarea cazurilor Selectia cazurilor trebuie så fie satisfåcåtoare, så råspundå strict obiectivelor cercetårii pentru ca rezultatele så fie generalizabile. În protocolul de cercetare se specificå strategiile de recrutare, criteriile de înrolare, dar si criteriile de excludere. În selectarea cazurilor se are în vedere minimalizarea riscurilor si sporirea beneficiilor

2

subiectilor si societåtii. În principiu, loturile de studiu trebuie så fie egale numeric, similare în privinta beneficiilor si inconvenientelor cooperårii sociale. Cercetårile terapeutice umane sunt precedate de cercetåri la animale iar studiile la copil urmeazå dupå studiile la adult. Potrivit specificului terapiei, selectarea lotului tine seama de vârsta si sexul subiectilor . Copilul este vulnerabil în cercetarea stiintificå, nu poate fi exclus de la beneficiile cercetårii dar trebuie protejat de riscurile ei . 4. Relatia favorabilå risc – beneficiu Relatia risc – beneficiu favorabilå presupune ca beneficiul så depåseascå riscul. Ei clasificå riscurile în cercetarea stiintificå ca: – minime: observatia, måsuråtorile antropometrice, colectarea unei probe de urinå sau sânge în cursul tratamentului; – mici: emotiile, punc¡iile venoase, administrårile parenterale medicamentoase; – mari: biopsiile hepatice, pulmonare, punctiile arteriale, cateterismul cardiac care se fac pentru stabilirea diagnosticului, iar cercetarea vizeazå tratamentul copilului . Riscurile cercetårii cuprind si excluderea pe parcurs a unor subiec¡i prin abandon, îmbolnåvire sau schimbarea domiciliului, care måresc costul si micsoreazå beneficiul.

3