Referat Aparate de Contentie Ortodontie [PDF]

Zitiervorschau

Tipuri de aparate de contenȚie

Drăgoi Ana-Maria Medic rezident protetică dentară An II

1

Date generale despre importanța contenției în ortodonție După terminarea tratamentului ortodontic există tendinţa de recidivă (dinţii şi maxilarele au tendinţa de a reveni la poziţia iniţială), motiv pentru care trebuie purtat un aparat de contenţie (menţinere) a rezultatului terapeutic. Este necesară o perioadă de fixare a dinţilor în os în noua poziţie, perioada fiind variabilă de la persoană la persoană, în funcţie de gravitatea anomaliei dento-maxilare iniţiale, vârsta pacientului etc. Aparatul de contenție este dispozitivul pe care medicul ortodont îl recomandă la finalizarea perioadei de purtare a unui aparat dentar, cu scopul de a asigura, pe termen lung, menținerea poziției corecte a danturii. În cazul în care aparatul de contenție nu este aplicat la finele tratamentului ortodontic, dinții își vor modifica poziția, revenind la cea inițială, vicioasă. Scopul contenției este de a menţine alinierea corectată a dinţilor în timpul fazei active a tratamentului. În această perioadă, ţesuturile gingivale şi osoase din jurul dinţilor se mişcă sau îşi remodelează poziţia. Uneori, dinţii se pot alinia mai rapid decât ţesuturile din jurul lor. Prin urmare, dinţii pot părea a fi drepţi, dar odată ce aparatele dentare sunt eliminate, poate apărea recidiva, poziţia dinţilor revenind rapid la forma anterioară tratamentului ortodontic, motiv pentru care se apelează la contenţie. De asemenea, contenţia poate fi soluţia pentru a trata mai multe probleme ortodontice minore, cum ar fi un mic decalaj sau un singur dinte uşor nealiniat. Deoarece organismele umane sunt în continuă schimbare, cei mai mulţi pacienţi vor trebui să poarte aparate de contenţie de-a lungul vieţii. Contenţia ajută la consolidarea noii poziţii a dinţilor în timp ce oasele şi țesuturile moi se adaptează la noua aliniere.

2

Tipuri de aparate de contenție

Contenţia se împarte în două mari categorii : fixă (lipită pe fața orală a dinţilor, în special a celor 6 dinţi frontali inferiori) sau mobilă (aparat mobil sau gutiera de contenţie). Dispozitivele mobile se pot purta doar pe timpul nopții, în timp ce dispozitivele fixe trebuie purtate în permanență, până la finalizarea tratamentului. Aparatele de contenţie fixe sunt dispozitive ortodontice particularizate, realizate din sârmă de oţel inoxidabil şi plastic sau pot fi şi detaşabile (Hawley ,Essix). Acestea sunt concepute cu atenţie pentru fiecare pacient în parte. Aparatele de contenție mobile: Placa Hawley  Este formată dintr-o placă palatinală prevăzută cu croşete Adams care se aplică pe primii molari permanenţi şi arc vestibular cu bucle în dreptul caninilor.  Baza plăcii este modelată în contact intim cu fețele palatinale pentru a menţine poziţia dinţilor.  Arcul vestibular asigură un control excelent al incisivilor chiar dacă nu este activ.  Cu alte cuvinte, placa Hawley constă dintr-un arc (o sârmă metalică pentru care există acum alternative transparente) care se ancorează pe o parte acrilică mulată pe palat.  Acest tip de aparat poate continua terapia începută cu aparat fix, putând fi ajustat să mute în continuare dinții.

3

4

Essix  este un retainer creat pe bază de vacuum, din material plastic transparent, similar ca aspect cu aparatele Invisalign, care poate fi conceput pentru a acoperi toți dinții de pe arcadă sau doar caninii și incisivii.  Aceste aparate sunt foarte comode, dar mai puțin recomandate pacienților care suferă de bruxism (din cauză că materialul se deteriorează repede).

5

Zendura  este un retainer creat pe bază de presiune, dintr-un material transparent, foarte rezistent.

6

Avantajul principal al aparatelor de contenție mobile este că, pe lângă menținerea rezultatului, pot corecta recidive minore prin simpla activare a arcului/croșetelor de către medicul ortodont. De asemenea, sunt utile în special pentru arcada maxilară. Inconvenientul major este lipsa de motivație a pacientului care, după un timp, încetează să mai poarte retainerul. Pe lângă aceasta, există un risc minor de carie la nivelul sistemelor de ancorare pe dinți (croșetele metalice).

Aparatul de contenție fix Aparatul de contenție fix, deși trebuie purtat non-stop, nu este vizibil, cum se întâmplă cu majoritatea aparatelor dentare. În general, dinții de sus sunt fixați cu un dispozitiv tip gutieră, în timp ce dinții de jos sunt menținuți în poziția corectă cu un retainer din sârmă, ambele tipuri fiind așezate pe fața palatinală, respectiv linguală a dinților. Aparatele de contenție fixe, cu sârmă, nu pot fi îndepărtate de către pacient, făcând astfel mai dificilă igienă; acestea sunt de regulă prescrise de medicul ortodont atunci când riscul de reversie în urma tratamentului este mare, de exemplu în cazurile când tratamentul a presupus intervenții severe în structura ocluzală a pacientului. De obicei timpul cât trebuie purtate aparatele de contenție fixe este mai îndelungat decât în cazul retainerelor mobile. Dispozitivele fixe sunt de tipul arcurilor sau atelelor linguale, confecționate din aliaje metalice, care se cimentează cu material compozit pe fața orală a dinților, împiedicând migrarea lor. Se aplică, de regulă, pe arcada inferioară și au avantajul de a fi extrem de confortabile, pot fi folosite în cazul unor pacienți mai puțin complianți la terapie, care trebuie să se prezinte la un control de rutină la 6-8 săptămâni. De cele mai multe ori contenţia fixă nu poate fi aplicată la nivelul arcadei superioare, deoarece dinţii inferiori ar avea contact direct cu aceasta şi ar dezlipi-o. Dezavantajul contenţiei fixe este că retenționează alimente, placă bacteriană și tartru, deci igiena orală trebuie să fie impecabilă pentru a evita eventuale complicații. Motivele pentru care contenția fixă se aplică mai rar sunt următoarele: 7

 retainerul colat menţine în poziţie nemodificată doar cei şase dinţi frontali pe care este lipit, însă aparatul ortodontic a lucrat, în cele mai multe cazuri, asupra tuturor dinţilor de pe arcada respectivă;  dacă au fost extrași premolarii pentru alinierea dintilor, retainerul permite deschiderea spațiului în care s-a aflat dintele extras (spațiu pe care aparatul ortodontic la închis complet) deoarece nu se poate întinde pe mai mulți dinti;  nu permite igienizarea corectă, deoarece aţa dentară nu trece dincolo de sârmă lipită pe interiorul dinţilor, iar periuţa dentară curăţă cu dificultate o zonă care oricum este predispusă la depunerea de tartru;  sunt situaţii în care sârma se dezlipeşte de pe un dinte (dacă pacientul mușcă cu mai multă forţă dintr-un aliment dur, materialul se fracturează), pacientul nu simte, iar dintele se deplasează şi nu mai poate fi readus în poziţia corectată decât cu aparat fix sau cu o serie de gutiere.

8

Arcurile colate  Sunt fire de sârmă rotundă cu diametrul de 0,7mm sau 0,8 mm sau torsodate, care se fixează cu material compozit auto sau fotopolimerizabil pe un număr variabil de dinţi în funcţie de necesităţi  Firul se poate cola prin metoda directă (în cabinetul dentar, direct în cavitatea bucală a pacientului) sau prin metoda indirectă (în cabinetul de tehnică dentară unde tehnicianul poziţionează arcurile pe modele, se ia o amprentă cu silicon, care va ajuta la poziţionarea exactă cu compozit în cavitatea bucală).  Firul se adaptează formei arcadei Firul se poate fixa:  Pe 2 dinţi – se utilizează fir rotund terminat prin bucle la nivelul caninilor, plasat în treimea ocuzală a incisivilor, astfel încât să nu afecteze ocluzia; nu asigură contenţia în cazul în care incisivii au fost rotati;  Pe 6 dinţi – se utilizează fir torsodat; se indică la ambele maxilare în cazul incisivilor rotaţi; nu este eficient în cazurile în care se impune extracţia premolarilor deoarece nu poate să menţină spaţiile deschise;  Pe 8 dinţi – se indică în cazul în care s-au extras premolarii şi musculatura buzelor nu poate asigura contenţia;  Pe 20 de dinţi – firul se inseră la nivelul premolarilor şi molarilor într-un șanț de 0,55mm care se realizează pe fața ocluzală; este indicat la adulţi pentru contenţia de lungă durată. Atelele collate  impun sacrificiu de ţesut dentar sănătos  sunt cele mai indicate la adulţi pentru o contenţie de lungă durată. Durata necesității de a purta un aparat de contenție variază de la un pacient la altul, în funcție de gravitatea problemei tratate. Perioada poate oscila de la câteva luni, 9

în cazul problemelor ortodontice minore, la câțiva ani, timp în care se va forma țesut osos suficient în jurul dinților pentru ca aceștia să nu își mai modifice poziția. Când tratamentul ortodontic a fost realizat la vârsta copilăriei sau a adolescenței, medicul stomatolog poate recomanda purtarea aparatului de contenție până la aproximativ 25 de ani sau până la vârsta la care se oprește dezvoltarea maxilarului, iar dentiția finală este complet eruptă.

Bibliografie 1. Ovidiu Grivu, Ortodonţie, Timişoara,1998 2. Elvira Cocârlã, Aparate ortodontice fixe, Editura Medicală Univ. ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, 2002 3. Elvira Cocârlã și colab., Stomatologie pediatrică, Editura Medicală Univ. ”Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca, 2000 4. Gheorghe Boboc, Dorin Bratu, Victor Boboc, Elisabeta Bratu, Dan Munteanu, Colajul în practica ortodontică - Tehnici adezive in ortodonție, Editura: Facla – 1987 5. Valentina Dorobăţ, Dragoş Stanciu, Ortodonţie şi ortopedie dento-facială, Bucureşti, 2003. 6. https://www.ndcs.com.sg/ForPatientsAndVisitors/ConditionsAndTreatments/Glos sary/Pages/Orthodontics-AfterBracesAlwaysRetainers.aspx 7. http://www.totalorthodontics.co.uk/teeth-straightening/retainers/

10