Psihologie. Manual pentru clasa a X-a [PDF]

Zitiervorschau

Adrian Neculau (coord.)

Dorina Salavastru �tefan Boncu

Luminita lacob Ovidiu Lungu

PSIHOLOGIE MANUAL PENTRU CLASA A X-A - to ate filierele -

POll ROM

Aprobat de Ministerul Educatiei Nationale, cu Ordinul ministrului Educatiei Nationale nr. 4055 din 26 iunie 2000. Referenti: Prof. dr. Nicolae Mitrofan, Universitatea Bucure�ti Conf. dr. Mihaela Roco, Universitatea Bucure�ti Contributia autorilor : Prof . dr. Adrian Neculau: Cap. I

-

1 ; Cap. VI

-

1,2,3,4,5

Conf . dr. Luminita lacob: Cap. V Lector dr. Stefan Boncu: Cap. VI

-

1,2, 3, 4, 5

Lector dr. Dorina Sl'lll'lvastru: Cap. II Asistent drd. Ovidiu Lungu: Cap. I

© 2000 by Editura POLIROM Editura POLIROM la�i, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266,6600 Bucure�ti, B-dul I .C . Bditianu nr. 7 ISBN : 973-683-517-0 Printed in ROMANIA

-

-

3,5,6; Cap. III, Cap. IV

2; Cap. II

-

-

1, 2,4; Cap. IV

1,3 -

2,Cap. VII

CUVANT iNAINTE

o invitalie l a cunoal?terea de sine l?i a celorl a lli Psihologia s-a nAscut din nevoia omului de a se cunoa§te §i de a-i cunoa§te pe cei din jurul

sAu. Preocuparea fiintei umane de a se intoarce, reflexiv, spre sine 0 gAsim incA din Antichi­

tate. Filosoful Xenofon, in lucrarea

Din viala lui Socrate, imagineazA urmAtorul dialog:

,,- Ia spune-mi, Eutidem, ai fost vreodatA la Delfi? - Am fost, pe Jupiter, de douA ori.

- Ai vAzut, pe templu, inscrippa: "Cunoa§te-te pe tine insuti ! ,. ? - Mai e yorbA ?

- N-ai luat seamA la invAtAtura asta §i nu ti-ai dat osteneala sA te cuno§ti? - Nu, zAu: credeam cA rnA cunosc destul de bine; cAci mi-ar dacA nu m-a§

fi

fi

fost greu sA invAt altceva,

cunoscut pe mine insumi.

- Crezi tu cA e destul sA-ti §tii numele ca sA te cuno§ti? Apoi nu e limpede cA in cunoqterea

de sine e izvorul a nesfar$ite bunuri, pe cind necunoa§terea de sine aduce 0 multime de rele?

- Omul care se cunoa§te §tie ce ii este folositor; deosebe§te ceea ce poate face de ceea ce nu poate; lucrBnd ce-i stA in putintA, face rost de cele de trebuintA §i trAie§te fericit ;

ferindu-se de ce e peste puterile lui, inlAturA gre§elile §i nenorocirea. DimpotrivA, cel care nu

se cunoa§te, ci se in$aiA asupra valorii sale, zace in aceea§i necuno§tintA de oameni §i de

lucruri omene§ti; nu §tie niei ce-i trebuie, nici ce face, nici de ce oameni se sluje§te; ci se in§alA asupra tuturor lucrurilor, lasA sA-i scape binele §i dA de nenorocire. "

intelepciunea anticA §i-a pAstrat prospetimea panA in zilele noastre. $i astAzi, nu putem

actiona, nici nu putem avea satisfactii daca nu avem 0 corectA imagine de sine.

Inlelegandu-i

pe allii. ne cunoa�tem # pe noi fn#ne.

Invitatia la cunoa§tere de sine - scria Vasile Pavelcu - nu este un indemn la autocon­

templatie, la narcisism, adicA la un act de inchidere in sine. intrebarea "cine sunt Eu?" trebuie cititA intr-un registru mult mai gray decat cel al introspectiei autocompatimitoare. CAutand cAile cunoa§terii de sine ne indreptAm spre tema majorA a personalitalii , a insu§irilor

principale, a dominantelor Eului. Din intrebarea "Cine sunt Eu?" vor deriva deci: " Cum ne cunoa§tem?" §i "Cum am devenit?", "Cum am evoluat pentru a ajunge aici, unde suntem acum?

ft.

Psihologia este §tiinta care cautA rAspunsuri la aceste intrebAri.

Cartea de falli nu este doar un manual care trebuie studiat. Nu transmite doar cuno§tinte,

ci §i chei pentru a Ie aplica. SolicitAm colaborarea fiecArui cititor. cerandu-i sA utilizeze

informatiile, sA devinA partener in aceastA incercare de a-I ajuta sA se cunoascA §i sA-i

cunoascA pe ceilalti. Cel care va dovedi interes §i va colabora are §ansa sA §tie, in final, mai

mult decat scrie in acest manual. Va afla astfel cA §tiinta psihologicA nu-i magie, ci cunoa§tere

prin exercitiu, prin antrenament. $i va §ti cA psihologul nu-i un vraci, ci un insotitor in domeniul autocunoa§terii.

Dorim ca acest manual sA fie 0 lecturA interesantA, sli devinA un ghid in interpretarea

propriului comportament §i a realitAtii de zi cu zi.

Adrian Neculau 5

Capitolul

I

OBIECTUL SI METODELE PSIHOLOGIEI .)

Oricare ar fi �tiinta pe care ne-am propune sii 0 defmim, problema obiectului �i a metodelor riimane in centrul atenliei noastre, intrucat de inlelegerea ei depinde chiar intelegerea specificului �tiintei respective. Prin urmare, putem vorbi despre psihologie ca �tiintii doar din momentul identificiirii unui obiect �i a unor metode distincte, proprii.

•

i Obiectul psihologie iei Metod ele psi holog

1. Obiectu l ps i h ologiei Termenul psihologie dateazli din secolul al XVI-lea, cand desemna

cunoa�terea sufletului,

dar meritul de a-I fi impus cu adevlirat ii revine lui Christian Wolf (1 679-1754) , care I-a utilizat in titlurile a douli dintre lucrlirile sale:

Psychologia empirica ( 1 732) �i Psychologia rationalis ( 1 734) . Abia spre sfar�itul secolului al XIX-lea, psihologia incepe sa se afirme ca �tiintli, delimitandu-se de filosofie �i devenind treptat 0 �tiintli umanli autonomli. Sigur,

aceastli "independentii" nu trebuie inteleasli ca rupturli, ci ca incercare fireascli a fiintei umane de a-�i diversifica perspectivele de cunoa�tere. Daca avem in vedere etimologia (gr. psykhe suflet; logos - studiu, cuvant despre), putem defini psihologia ca ,,�tiintli a sufletului".

Aristotel (384-322 LChr.) �i-a numit unul dintre tratate Despre suflet �i a sustinut ca sufletul este imaterial, 0 "actualizare a unui corp natural" care, latent, posedli viatli. Pentru Aristotel, sufletul se manifestli prin simtire, gandire, mi�care, iar "afectele sufletului" -

mania, blandetea, teama, mila, indrazneala, bucuria, iubirea, ura - sunt unite cu corpul. Cum Aristotel discutli toate aceste "afecte" , precum �i senzatiile, perceptiile �i intelectul, putem considera eli tratatul sliu Despre suflet este, de fapt, �i primul tratat de psihologie.

" Aristotel avea obiceiul sii spunii mereu prietenilor �i elevilor, oriunde �i. oricand se intampla sii linii 0 leclie : cDupii cum vederea i�i ia lumina din aerul inconjuriitor, tot a�a o ia �i sufletul de la inviitiiturii». La intrebarea «Ce-i un prieten ? », oferi riispunsul : "Un suflet care locuie�te in douii corpurh. " (Diogenes Laertios, Despre vie[ile �i doctrinele filosofilor, Polirom, 1 997 , p . 171). Panli a s e intemeia psihologia c a �tiintli, d e suflet s-au ocupat filosofia, teologia,

metafizica, medicina, literatura, magia. S-a adliugat �i cultura poporului de rand. Expe­

rientele �i trliirile individuale �i colective s-au sistematizat intr-o anumitli intelepciune,

exprimatii prin proverbe �i ziclitori care surprindeau tipologii, caractere, stiluri com­

portamentale. Sociologul �i psihologul roman Traian Herseni (1907- 1 980) , in

Cultum psihologica romaneasca (1980) , considera cli au existat douli "psihologii" : una creatli de popor, pe care 0 nume�te poporana, alta populara (popularizatli) rlispanditli prin �coli,

biserici, clirti etc. Psihologia poporanli (ceea ce numim astlizi "simtul comun") este ante­ rioarli �tiintei aplirute mai tarziu �i s-a dezvoltat adesea in paralel cu psihologia �tiintificli. 6

Na§terea psihologiei pe care astazi

OBIECTliL SI

:\IETODELE

0 numim ,,§tiintificli" s-a datorat

PSIHOLOGIEI

unor cercetlitori din domenii invecinate: fiziologia, fizica, medicina. Se

0 datli cu inte­ experimentaUi , fundat de clitre

admite astlizi cli psihologia §tiintifidi s-a nliscut oficial

meierea primului laborator de psihologie W. Wundt, la Leipzig, in

1 879 . in laborator, conditiile erau "provocate",

incat se puteau observa variatiile de conduitli a subiectilor. La numai zece ani de la intemeierea laboratorului lui Wundt, junimistul Eduard Gruber (1861-1896), care §i-a luat doctoratul la Wundt, a creat un

laborator de psihologie experimentaHi §i in Romania, la Ia§i.

o provocare in evolutia psihologiei s-a produs la inceputul seco­ lului XX, cand 0 serie de psihologi americani au sustinut cli, de fapt,

Wilhelm Wundt

(1832-1920)

mintea nu putea fi descrisli, izolatli, mlisuratli. in schimb, s-ar putea observa §i mlisura

comportamentul omului in diferite situatii. Behaviori§tii (de la englezescul behavior -

comportament) au schimbat directia cercetlirilor in psihologie: de la analiza sufletului sau a mintii la observarea "provocata" a comportamentului individului. S-a abandonat obser­ varea internli (introspec/ia) pentru studierea variatiilor comportamentului in situatii diferite,

controlate, desfli§urate in laborator.

Psihologia a devenit ,, �tiin/a comportamentului . Dar, "

de§i behaviorismul i-a sedus pe multi cercetlitori §i este incli in vigoare, reactiile n-au intarziat sli aparli. Ceea ce se repro§eazli ,,§tiintei comportamentului" - cum definesc multi

incli psihologia astlizi - este ignorarea proceselor psihice interne. Or, psihologul trebuie sli

studieze

conduita umana in ansamblul ei.

Ne putem pune acum intrebarea: care este diferenta dintre

conduita §i comportament ? Behaviorismul s-a nliscut din opozitia fatli de psihologia reflexivli, " filosoficli", care apela doar la introspectie. Dar reactia a fost excesivli: behaviori§tii au negat total alte metode decat studiul "rlispunsurilor " (R) unui subiect la stimulii (S) senzoriali. Schema rezultatli (S - R) simplifica atat de mult comportamentul, incat a fost ulterior abandonatli. Notiunea

a trebuit, astfel, imboglititli.

Comportamentul este activitatea observabilli ce apare in interactiunea cu

mediul.

S-a constatat insli cli organismul reactioneazli la stimuli

functie de un

organizand un rlispuns in scop urmlirit. Conduita integreazli factorii biologici §i sociali; ea este

determinatli de reactiile psihofiziologice la unii stimuli, dar §i de factorii culturali,

caracteristici contextului social.

Conduitele sunt deci "reactii" complexe, integrate, organizate ierarhic, in functie de caracteristicile ansamblului de stimuli. Dezvoltarea psihologiei, ca §tiintli, a cunoscut evolutii sinuoase. S-a imprumutat din filosofie, fiziologie, fizicli, sociologie, din §tiintele normative (logicli, eticli). Dar, cu fiecare " imprumut", psihologia §i-a conturat mai bine profilul, panli a devenit inde­ pendenta. Profesorul ie§ean Vasile Pavelcu (1900-1991 ) observli, pe bunli dreptate: " " Psihologia, ca §i celelalte §tiinte, nu este, ci devine . Statutul ei s-a schimbat adesea, in functie de metoda utilizatli §i de modul de interpretare a faptelor. Dar obiectul de studiu a rlimas acela§i:

omul. Si nu omul in sine, ci omul cu caracteristicile §i trlisliturile lui

concrete, confruntat cu probleme de rezolvat. Si nu izolat, ci aflat in interactiune cu altii, plasat in diferite situatii sociale. Si nu numai omul normal, ci §i cel atins de diferite dezordini mentale. Psihologia, scria Vasile Pavelcu,

,,0 glisim peste tot". CAnd omul se

confruntli cu probleme amt de complexe, de la supravietuirea flZicli §i intelectualli, la cea socialli §i moralli, psihologul ii stli allituri, ajutandu-l sli inteleagli §i sli se inteleagli.

7

!\'IANUAL DE PSIHOLOGIE

2. Metodele ps i h ologiei Metoda (din grecescul methodos

drum , cale de urmat) desemneazl 0 serie de demersuri, proceduri sau reguli pe care Ie adoptWn in vederea atingerii unui scop. -

Nu exist! 0 metoda perfect!. Oricare dintre metodele folosite i n psihologie prezinta ava ntaj e �i dezavantaje, iar conditiile i n care fiecare dintre ele trebuie aplicata sunt

bine precizate.

Pentru a construi teorii �i a descoperi legile care guverneaza comportamentul uman, psihologii utilizeaza mai multe cai; prezentam doar cinci dintre ele, cele mai importante �i mai

des folosite: observalia, studiul de caz, experimentul, chestionarul �i testul psihologic .

Se spune ca, odata, un psiholog studia comportamentul puricilor. Acesta dresase un purice sA sarA dintr-o cutie de chibrituri intr-alta la comanda " Sari ! ". De fiecare datA, psihologul nota cu grijA timpul de reactie (cat de repede sArea puricele) §i distanta pe care 0 parcurgea puricele in salt. i ntr-o zi, psihologul se gande§te sA vadA ce se intimplA dacA leagA picioarele puricelui . La inceput a legat doar douA dintre ele ; cand psihologul striga " Sari ! " , puricele rllspundea la comandA la fel de repede ca §i atunci cand avea picioarele libere, doar cA distanta parcursA in salt se mic§ora . Cand a leg at trei picioare, la comanda psihologului puricele rAspundea mai tirziu, iar distanta parcursA era §i mai micA. Pe mAsurA ce numArul picioarelor legate cre§tea, puricele rAspundea din ce in ce mai greu la comenzi, iar salturile erau din ce in ce mai mici . i n fme, cand a legat toate picioarele degeaba mai striga psihologul " Sari ! " : puricele nici nu se mai mi§ca. Concluzia studiului, pe care psihologul §i-a notat-o apoi in cametelul sAu , a fost : Cand i se /eaga toate picioare/e. purice/e nu rnai aude. Observati cat de u�or ne putem in�ela in s tud iile noastre

Concepte-cheie •

daca nu folosim metode adecvate � i daca nu ne definim cu precizie sc opul observatiilor. in e xempl ul dat, cercetatorul

metoda observatie

•

nu noteaza !aptele observate, ci interpretarea lor subiec­ tiva 0 gre�eala ce poate aparea frecvent in cercetari. -

Pentru a evita astfel de erori este indicat sa cunoa�tem

foarte bine atat metodele de studiu i n psihologie, cat �i conditiile aplicarii lor.

2 .1 .

Observatia .

Prin Qbs.ervatieJnlelegem studierea sistematica Ii inte$natl a comp0rtamentului in condilii naturale, in llhsenla intervenpei observatorului (psihologului) Ii in scopul unei descrieri detaliate. Descrierea fenomenelor pe care dorim sa Ie studiem pare un lucru atit de simplu, incat e xi sta tend inla de a sari peste acest pas pentru a trece direct la descoperirea legilor, a coastantelor lumii in care traim. Or, aceasta etapA este foarte important!: numai folosind metoda observatiei psihologul poate st ud ia c omp ortament ele fire�ti ale individului, in conditii naturale. Astfel, inainte de a pr es up une ca vizionarea de programe violente la

televizor determinl crelterea agresivit!tii la copii, trebuie sa observlm cu a tenti e 0 astfel de situatie. Spre exemplu, psihologul poate decide sa observe un grup de copii inainte �i dupa vizionarea unor desene animate cu caracter violent. 8

OBIECTUL �I METODELE PSIHOLOGIEI

Observatia trebuie sa respecte anumite condi/ii pentru a fi intr-adevar eficientli : • stabilirea clara a scopului observatiei (in exemplul de mai sus , trebuie precizate care vor fi manifestarile agresive urmlirite la copii) ; • elaborarea unui plan de observatie (dnd §i cum anume dorim sa observam); • inregistrarea imediata a faptelor, nu a interpremrilor (de exemplu , yom nota " Mihai i-a tras un ghiont lui Dorin " , §i nu " Mihai este violent " ); • efectuarea unui numar optim de observatii , in conditii cat mai variate (de exemplu, yom observa copiii inainte §i dupii vizionare, in absenta sau prezenta unui adult etc.) ; • discretia observatorului (oamenii nu se mai comportii natural daca §tiu ca sunt observati) . i n cercetarea §i practica psihologica, observatia se folose§te rareori singura; ea este cel mai des 0 etapa distincta in cadrul altor metode psihologice . Pana acum am vorbit numai despre observarea comportamentului altei persoane (extrospec/ie) . Atunci cand obiectul observatiei este propria persoanli, vorbim despre introspec/ie, 0 forma speciala de observatie.

Introspeqia (numitli §i autoob servatie) e ste 0 forma a observatiei care are ca obiect propriul comp ortament, propriile ginduri §i trairi afective. Fiind 0 forma a observatiei , ea presupune studiul sistematic al propriilor reactii in diferite situatii . Introspectia a fost una dintre primele metode folosite in psihologie . Cercetatorii puneau oamenii in diverse situatii, apoi ace§tia erau rugati sa relateze, oral sau in scris, propriile ganduri sau impresii . Avantajul introspectiei este acela ca permite accesul direct la gandurile unei persoane, dar ea are §i limite: uneori nu ne putem exprima oral sau in scris gandurile §i triiirile, alteori nu suntem con§tienti de felul in care am ajuns la 0 decizie sau de cauza starilor noastre afective .

Con cepte-cheie •

•

•

i ntrospectie extrospectie studiu de caz

2 . 2. Studi ul de caz o forma distinctli a observatiei este studiu) de caz. Acesta constli i n investigarea foarte detaliatli a unui singur individ sau grup in scopul de a generaliza rezultatele

observatiei la intreaga populatie.

Spre exemplu , Sigmund Freud a propus 0 teorie despre personalitate pornind de la cateva studii de caz , iar Jean Piaget a descris dezvoltarea gandirii la copii pornind de la observatia foarte detaliata a celor trei copii ai sai . Avantajul major al studiului de caz constii in volumul mare de informatii obtinute §i in posibilitatea de combinare cu alte metode psihologice. Problema majora pe care 0 ridica aceastli metoda este ca rezultatele nu sunt u§or de generalizat la intreaga populatie. Cu toate acestea, studiul de caz rlimane metoda cea mai potrivita pentru a studia fenomene unice, singulare, cum ar fi 0 anumita boala psihica sau modul in care reactioneaza oamenii care au trecut printr-o situatie deosebita .

MANUAL DE PSIHOLOGIE

2 . 3 . Experi mentul Experimentul este considerat a fi cea mai importantA metodA de cercetare in psihologie, deoarece oferA posibilitatea culegerii datelor obiective despre comportament §i permite stabilirea cauzelor ce stau la baza manifestArilor psihologice . DacA in observalie psihologii constatA relaliile dintre fenomene care apar in mod natural , in studiile experimentale ei creeaza sau provoaca 0 situatie in care se pot controla toate aspectele fenomenelor studiate, fapt pentru care experimentul este considerat a fi 0 observalie provocatA, controlatA . Experimentul presupune provocarea unui fenomen psihic, in co ndi pi bine de ter­ minate, cu scopul verificlrii unei ipoteze, a unei relatii cauzale.

Conce te- cheie •

experiment variabile i ndependente variabile dependente g rup de control g rup experimental

Caracteristica principalA a experimentului este aceea cA psihologul modi fica sistematic un factor care aClioneazA asupra participanlilor la experiment (subiecli) , pastrand constante toate celelalte aspecte ale situatiei. i nsu§irile cantitative sau calitative ale fenomenelor care iau diverse valori poartA numele de variabile . Factorul care este modificat de clitre experimentator se nume§te variabila independenta, iar rlispunsurile subiectilor in situatia experi­ mentalli constituie variabila dependenta .

Exemplu

�

Daca dore�te sa determine efectul vizionarii de programe violente asupra agresivitatii copiilor folosind metoda experi mentala, un psiholog va utiliza doua grupuri similare: grupul de control �i grupul experimental. Unul dintre ele vizioneaza programe violente la televizor (grupul experimental), iar celalalt - programe cu caracter neutru (grupul de control). Aspectul variat de catre experimentator in mod controlat (tipul programului u rmarit la TV) reprezinta variabila independenta. Pentru a ave a succes, toate conditiile situatiei (timpul �i momentul de vizionare) vor fi acelea�i pentru ambele grupuri, singurul lucru care Ie deosebe�te fiind variabila independenta. Dupa vizionare, se masoara agresivitatea copiilor (variabila dependenta). Daca apar diferente semnificative intre raspunsurile celor doua grupuri , atu nci ele n u pot fi puse decat pe seama violen!ei programului televizat (variabila independenta). intrucat toate celelalte aspecte din situatie au fost menti n ute constante.

Menlinerea constantA a tuturor conditiilor situaliei , cu exceplia factorului a clirui influenlli este studiatA , reprezintli una dintre cerinlele majore ale experimentului. 0 a doua cerinlli este ca persoanele folosite in cele douli grupuri (experimental �i de control) sli fie similare din cat mai multe puncte de vedere : sex, varstli, mediu de provenienlli . Grupurile trebuie sli se deosebeascli numai in ceea ce prive§te factorul a clirui aCliune se urmare§te . i n concluzie, experimentul este singura metodA prin care se poate explica relalia cauzala ce existA intre douli sau mai multe variabile. Avantajul metodei constli in aceea ca evenimentele studiate sunt provocate, produse de experimentator, spre deosebire de celelalte metode unde cercetAtorul a§teaptli producerea fenomenelor pe cale naturallL Dezavantajul experimentului rezultli din necesitatea respectArii cu strictete a condiliilor prezentate mai sus §i din faptul cli unele fenomene nu pot fi provocate sau produse in laborator, in conditii foarte bine controlate. Criticii metodei experimentale deplang faptul cli situaliile controlate din laborator sunt artificiale §i nu seamlinli cu cele naturale . 10

OBiECTl.'L

2.4.

�I

:\IETODELE PSIHOLOGIEI

Chestionarul

Chestionarul este 0 metoda sau 0 tehnica folosita adesea in cercetari descriptive sau in diagnosticuI psihologic. Prin intermediul lui, un grup selectat de persoane (numit e§antion) i§i exprima opiniiIe, atitudinile sau parerile despre comporta­ mentele din anumite circumstante.

Pe baza raspunsurilor acestui grup de persoane, concluziiIe chestionarului sunt generalizate - folosind tehnici statis­ tice - la intreaga populalie . Astfel, chestionarele pot masura opiniile despre un anumit partid politic, chestiuni eco­ nomice, probleme legate de viala personala a indivizilor. o categorie aparte de chestionare 0 constituie inventarele de personalitate , care releva aspectele particulare ale per­ sonalitalii individului. Atenlie, chestionarele nu trebuie confundate cu 0 simpla in§iruire de intrebari! Acestea sunt alese cu grija, iar raspunsurile oferite sunt adesea multiple, oamenii trebuind sa aleaga doar unul singur din seria prezentata . Atat intre­ barile, cat §i instrucliunile sunt standardizate (identice pentru tOli subieclii) §i reprezinta rezultatul unei pre-testari . Avantajul chestionarului este acela ca fiecare respondent i§i poate exprima opinia in acela§i mod , eeea ee ere§te gradul de generalizare a rezultatelor. Cea mai importanta problema a chestionarelor este selectarea unui grup de persoane reprezentativ (e�antion).

Dlqlonar diagnostic pslhologic stabi l i rea faptului ca 0 persoana poseda anu-: mite insu�iri psih ice.

I

tehnici statistica r:nijloace ITHltematice prin care se stabi lefte proba­ bilitatea ca un rezultat sa fi aparut intamplator.

Conce te-c heie •

• • •

chestionar i nventar de personalitate el?antion test psiholog ic

Exemplu

Daca doriti sa aflati pare rea elevilor din liceul vostru referitoare la 0 anume masura luata de conducerea liceului (de exemplu, purtarea unei uniforme obligatorii, specifice liceului) o solutie ar fi sa trimiteti un chestionar fiecarui elev. Dar aceasta este prea costisitoare l?i de multe ori imposibil de pus in practiea. Atunci, trebuie sa selectati un g rup de elevi, care sa-i reprezinte cel mai bine pe toti cei din liceu. i n acest el?antion trebuie sa includeti elevi din toate clasele liceului l?i cat mai variati (l?i elevi buni, l?i e levi mai slabi la invatatura, l?i fete, l?i baieti etc.); abia atunci puteti fi siguri ca parerea celor din el?antion poate fi generalizata la nivelul intreg ului liceu. Foarte importanta este §i formularea fntrebiirilor. Studiile au aratat ea raspunsurile subieelilor difera in funelie de modul de formulare a intrebarilor. Spre exemplu , oamenii sunt de acord in mare masura ca " reclama pentru ligari nu ar trebui sa fie permisa la televiziune " , dar nu sunt de aeord cu faptul ea " reclama pentru ligari ar trebui cenzurata sau interzisa la televiziune " . S impla inlocuire a termenilor determina raspunsuri diferite. 2.5.

Testul psihologic

Psihologii au coneeput numeroase probe, denumite teste, pentru a masura diferite aptitudini sau cali tali ale oamenilor. Cele mai cunoseute teste psihologice sunt eele care masoara inteligenla §i trasaturile de personalitate. 11

MANUAL

DE

PSIHOLOGIE

1estele sunt situatii standardizate in care rAspunsurile oamenilor sunt misurate folosind etaloane specifice populapei din care fac parte.

Un test de inteligenti pentru copiii de 3 ani va include diferite sarcini pe care trebuie si Ie realizeze copilul (exemplu : sl spuni ce lipse§te la 0 figuri umani desenatA pe un cartona§) , sarcini ce sunt adaptate pentru grupa lui de vArstA §i care sunt prezentate in aceea§i manieri tuturor copiilor clrora Ii se aplici testul . Rezultatul obtinut pennite compararea perfor­ mantelor unei persoane cu cele ale populatiei din care face parte (numiti etalon) . Diferenta dintre teste §i chestionare este destul de subtili. Testele pun indivizii intr-o situatie standardizatA in care ei trebuie sa reac/ioneze (deci sunt orientate la nivelul comportamentelor) . Chestionarele solicitA pirerile, opiniile, atitudinile oamenilor fati de anumite situatii ; ele nu pun oamenii si actioneze (deci sunt situate la un nivel declarativ) . Testele furnizeazi infonnatii cu ajutorul cirora putem descrie §i clasifica oamenii , dar care ne pennit si facem §i predictii privind perfonnantele lor la sarcini similare celor incluse in test. Avantajul lor major este acela ci sunt situatii standardizate (identice pentru toti cei investigati) §i ci indivizii sunt misurati folosind acel8§i etalon. Dezavantajul testelor psihologice este acela ci ele sunt greu de conceput. Pentru a fi siguri ci testul mAsoari ceea ce §i-a propus, sunt necesare cercetAri §i pre-testlri laborioase . De asemenea, existi pericolul ca trecerea timpului si afecteze precizia testului (de exemplu , testele de inteligenti trebuie reactualizate periodic) .

.,. Psihologia este �tiinta care studiazl activitatea psihicl a omului . ,. Obiectul ei d e studiu il constituie a13.t trlirile interioare, cat �i manifestlrile externe, comportamentale. ,. Metodele sunt demersuri , proceduri sau reguli pe care Ie adoptlm in vederea atingerii unui scop . .,. Principalele metode ale psihologiei sunt : observalia , studiul de cal , experimentul, chestio­ narul,' testul .

.., Nu exist! 0 metoda perfecta . Fiecare are avantaje �i dezavantaje §i se aplica in situatii bine precizate.

� �

Observati sistematic un comportament in clasl (de exemplu , felul in care predau diferiti profesori, cum decurge ascultarea unui elev la diverse obiecte). Constmiti-va pentm aceasta 0 foaie de observatie care sl se refere la comportamente verbale, dar �i nonverbale (gesturi , mimicl, posturl). Lucrarile de control la un obiect pot fi considerate teste sau chestionare ? Argumentati rlspunsul .

Capitolul

II

PROCESELE PSIHICE SI ROLUL LOR iN DEZVOLTAREA PERSONALITATII "

"

Cine sunt eu ? Cum am devenit ceea ce sunt ? Cum pot fi sigur ell ceea ce �tiu despre mine este adevllrat ? - sunt intrebllri pe care ni Ie punem adesea. Majoritatea oamenilor au o imagine superficialll despre ei i�i�i. Nu-�i cunosc indeajuns calitlltile �i defectele, capacitlltile �i limitele. Dacll ne-am cunoa�te mai bine - amt pe noi in�ine, cat �i pe cei cu care intrllm in relatie in fiecare zi - viata noastrll ar fi cu siguran\ll mai u�oarll. Numai cunoscandu-ne cu adevllrat putem sll actionllm eficient in diferite situatii de via\ll . Angajatll in efortul de cunoa�tere a omului concret, confruntat cu diferite situatii de via\ll �i aflat mereu in interactiune cu ceilalti, psihologia ne poate oferi rllspunsuri la multe dintre aceste intrebllri. Actul de conduitll �i procesele psihice angajate in el reprezintll un sistem unitar ce constituie 0 bazll sigurll pentru cunoa�terea obiectivll a vietii psihice. Pentru a intelege modul de comportare al unei persoane, reactiile ei in contexte diferite este nevoie sll fie cunoscute procesele psihice simple, primare, pentru a se ajunge apoi, treptat, la cunoa�terea celor complexe. in decursul activitlltii sale, omul trebuie sll receptioneze, sll stocheze, sll prelucreze �i sll transforme informatia. Pentru aceasta are nevoie de mecanisme senzorial-perceptive, mnezice, logic-rationale. De asemenea, omul trebuie sll-�i sustinll energetic activitatea, sll �i-o orienteze clltre un scop, sll 0 regleze in functie de imprejurllri. Poate realiza acest lucru prin mecanisme Ie motivatiei , afectivitlltii �i ale reglajului voluntar. Aceste procese psihice constituie baza formllrii �i dezvoltllrii personalitlltii .

1. Senzalii !ji perceplii 1.1.

Se nzat i i le !?i percept i a

C e credeti, dacll a m ajunge p e 0 altll planetll , intr-o alta lume , am putea vedea eulori total diferite de eele eunoseute ? Sunteti siguri ell, atunei dind auziti eeva , toatll lumea aude exact eeea ee auziti §i voi ?

lia Senzaliile ,i perC:�Por l all nz � Formarea se • e pragurne perceptiv • a Organizare • perceptuala . l.. . plle Constanla perce • marimea ,i for!,,� Perceplia spall�l! • Perceplia mi,c�rll • e lIuziile perceptiv •

•

" Sll analizllm cazul unui matematician american in varstll de 33 de ani : el dispunea de capacitatea extraordinarll de a gusta mancarea §i apoi de a numi toate ingredientele folosite. Aceastll aptitudine nu depindea atat de gustul sllu , cat, mai mult, de simtul foarte dezvoltat al mirosului. i ntr-o searll, a fost lovit u�or de 0 ma�inll in timp ce voia sll treacll strada . Matematicianul a cllzut pe spate $i s-a lovit la cap , pierzandu-$i cuno�tinta. Abia la spital $i-a dat seama de gravitatea accidentului : §i-a pierdut simtul mirosului ! Gustul nu ii era alterat ; el mai putea sll-$i dea seama dacll mancarea era sllratll, amarll , acrll sau dulce, dar i$i pierduse definitiv capacitatea de a identifica 13

MANUAL UE PSIHOLOGIE

ingredientele din mancare. De fapt, fuli miros, mane area parcli nu mai avea nici gust. Unii dintre dumneavoastrli ar putea sli spunli eli 0 astfel de pierdere, chiar dacli de nedorit, nu provoacli un handicap major unei persoane. Ei bine, ganditi-vli insli ce s-a intAmplat mai departe cu mate matici anul nostru: era cat pe ce sli fie ucis intr-un incendiu pentru eli nu simtise de la inceput mirosul de ars �i era cat pe ce sli facli 0 toxiinfectie alimentarli pentru nu �i-a dat seama cand a consumat alimente alterate " (Dupli RJ. Ackerman , "Career development and transition of middle-aged women " , in Psychology of women quarterly , 14, 1 990, pp. 513-530).

DICJlonar

Cazul de rnai sus ilustreaza consecinlele grave ale pierderii oricliruia dintre simturi, chiar �i a unuia cliruia ii acordlim .Istem ••nzorla. de obicei 0 importanlli mai micli (mirosuI) . Sistemul s e nzosistem alcituit din organe rial este astfel alclituit incat ne pune in contact cu lumea receptoare. nervi fi zone inconjurlitoare �i cu greu ne putem imagina complexitatea ale scoartei cerebrale. lui deosebitli. Fiecare dintre organele noastre de simi ne 1.01 --_.' "." ". �---.I -. conecteazli cu anumite aspecte ale mediului exterior. Vorbind despre modul in care receptlim ceea ce se aflli in jurul nostru , psihologii disting intre senza/ii �i percep/ie.

Senzatiile defmesc captarea §i transformarea energiei din mediu in energie nervoasli, recunoscutl ca atare de sistemul nostru nervos. Ele reprezintli astfel etapa in care noi inregistram informatiile din jur. Perceptia se referli la interpretarea acestei inforrnatii , la modul in care no i ii acordlm un inteles.

Spre exemplu , razele luminoase - de fapt energia pe care ele 0 poartl - vli stimuleazli ochii §i dau na�tere la senzatii . Dar, atunci cand pe baza acestor senzalii vli spuneti " il vlid acum pe colegul meu " , vli exprimati perceptia . In practicli , este greu sli distingem intre senzatii �i perceptii . Suntem atat de obi§nuiti cu perceptiile noastre, incat nu mai avem acces la senzatii, mai ales pentru eli acestea din urmli actioneazli simultan �i combinat (de exemplu, atunci cand vedem 0 floare, ii percepem simultan forma, culoarea, mirosul , dar §i contextul in care se glise§te, astfel incat este greu sli " simtim " doar forma) . Trliim intr-o lume plinA de stimuli - forme de energie Concepte-cheie care afecteaza ceea ce simlim �i facem . Ochii, urechile �i alte organe senzoriale contin receptor;, celule specializate • senzatii care convertesc energia stimulilor in impulsuri nervoase. • perceptia I ntr-un anume fel , sistemul nervos " construie�te " 0 repre­ • stimuli zentare internli a lumii inconjurlitoare. Cum ? Psihologia • receptori are rolul de a rlispunde la aceastl intrebare. Prezentllm vQzul �i auzul, considerate cele rnai importante dintre simturi . 1 .2.

Fo r m a rea se nzati i l o r

Putem foarte u�or s li clidem in capcana de a ne imagina cli in interiorul creierului nostru se formeazli 0 " imagine in miniaturli " a ceea ce vAd ochii no�tri, ca �i cum am avea acolo un mic ecran de proiectie pe care este reflectatli imaginea lumii exterioare. Psihologii au demonstrat insli eli aceastli reprezentare este departe de adevlir. 14

PROCESELE PSIHICE �I ROLUL LOR i� DEZVOLTAREA PERSONALITATII

Reprezentarea unui stimul vizual In creierul nostru nu Concepte-ch e ie are nevoie de nici 0 asemanare Jizica cu ceea ce vedem , la fel cum reprezentarea mirosului unei fiori nu seamana prin • spectru nimic cu fioarea in sine. Mai mult, ceea ce noi traim electromag netic " subiectiv nu este la fel cu ceea ce se petrece " acolo afara . • lumina Daca aM lumina devine mai intensa. noi descriem ceea ce " • u nde vedem ca fiind " mai straIucitor , dar stralucirea nu este e lectromagnetice acela§i lucru cu intensitatea luminii. Similar, daca lumina i§i schimbi lungimea de unda, noi vedem 0 schimbare in culoare, insa culoarea nu este acela§i lucru cu lungimea de unda a razei luminoase. Experien/ele noastre nu copie lumea exterioara; ele sunt traduceri ale acesteia sub diferite forme . Atunci cand ne referim la lumina, de fapt mentionam doar 0 foarte mica parte din spectrul electromagnetic. Spectrul electromagnetic cuprinde toate frecventele energiei radiante, de la razele gama §i razele X, care au lungimi de unda foarte scurte, razele ultraviolete, razele luminoase §i cele infraro§ii , pana la radiatiile folosite in transmisiile radio §i TV, care au lungimi de unda foarte lungi. Ce face ca lumina sa fie " vizibila " ? Raspunsul este simplu : receptorii no§tri pentru lumina , care se gasesc in ochi , pe retina §i sunt pregatiti sa raspunda doar la lungimi de unda cuprinse intre 400 §i 700 nm Daca am avea receptori diferiti, am vedea lungimi de unda diferite, deci aspecte inedite ale lumii in care traim. Albinele, spre exemplu , vad raze electromagnetice cu lungimi mai scurte de 350 nm care pentru oameni sunt invizibile, dar nu vad razele cu lungimi de unda mai lungi, care apar ca ro§ii pentru cei mai multi dintre noi . Nu yom intra in detalii de anatomia ochiului, pentru ca psihologii sunt mai curand interesati de modul in care oamenii interpreteaza informatia senzoriala (perceptia) , decat de aspectul fiziologic al receptiei ei. .

,

Ca §i vazul , auzul ne informeaza despre obiectele din jur prin intermediul unor forme de energie numite unde sonore. Senzatia subiectiva care apare atunci cand receptionam undele sonore poarta numele de sunet.

Cand va duceti la un concert in aer liber sau la discoteca, observati cu atentie cum vibreaza membranele difuzoarelor din boxe, in special cele mari , remarcand totodata �i calitatea sunetului. Veti observa astfel ca la sunete joase (basul) puteti u rmari (�i chiar simti in stomac) vibratia difuzorului, in timp ce la sunete inalte, vibratiile sunt atat de rapide incat ele nu mai pot fi sesizate cu ochiul l iber. Sunetele provin din vibratii ale aerului sau ale obiectelor. Spre exemplu, cand un difuzor vibreaza , el face ca §i aerul din preajma sa sa vibreze in acela§i mod . Astfel , el comprima aerul in " val uri " care se deplaseazll. panll. ajunge la urechile noastre. FlI.rll. aer (sau un alt mediu de transmitere) , nu ar exista unde mecanice . FlI.rll. un organ de simt receptor nu ar exista sunete (interpretarea subiectiva a undelor sonore care reprezinti 0 parte din undele mecanice) .

Conce pte- che ie •

•

•

u nde mecanice u nde sonora sunete

15

MANUAL DE PSIHOLOGIE

Receptorii pentru sunete se glisesc in ureche, dar nu este vorba de ceea ce cunoa�tem noi ca fiind urechea (urechea externli) , ci de un .. aparat " situat inliuntrul ei. Traditional , urechea este impliqilli in urechea externli (pavilionul urechii), urechea medie (care contine componente ce ajutli la amplificarea sunetelor) �i urechea intemli (unde se glisesc localizati receptorii propriu-zi�i pentru sunete) . La fel ca �i in cazul vlizului , noi nu putem percepe toate sunetele din mediul care ne inconjoara, ci doar 0 micli parte dintre acestea. Si tot ca in cazul radiatiilor luminoase, calillilile sunetelor pe care Ie percepem sunt diferite de caracteristicile flZice ale undelor sonore. Undele sonore care provin de la un obiect ajung in momente diferite la urechile noastre (datorilli distantei dintre ele), iar aceaslli diferentli micli de timp ne permite sli localizlim directia din care provine sunetul . Cu ajutorul auzului putem aprecia �i distanta panli la obiectele ce se deplaseazli falli de noi �i emit unde sonore. Astfel , cand obiectul se apropie de noi sunetele pe care Ie receptionlim cresc in inliltime, iar cand obiectul se deplirteaza sunetele receptionate scad in inallime. Fenomenul descris poartli numele de eject Doppler.

1.3. Pra g u ri l e perceptive

'A'EXemplu

Imaginati-vA ca vA aflati pe malul unui lac de munte, la apusul soarelui. Este 0 tacere desavar,itA. Totul pare un refugiu ideal Iii tAcut, departe de vacarmul lumii cotidiene. Ganditi-vA in schimb cum ar arata acest peisaj pentru un animal de prada: zgomote, mirosuri, insecte Iii alte m ici organisme vii. i n jurul nostru se gasesc mereu forme de energie (deci stimuli) care nu pot fi percepute: de exemplu, undele radio, razele ultra­ violete sau sunetele prea joase ori prea inalte.

Conc e pte- che ie •

prag absolut sensibilitate p rag diferenlial

• •

Este evident, din exemplul de mai sus, cli oamenii nu pot detecta toti stimulii fizici care sunt prezenti in mediu la un moment dat. Cand anume un stimul devine suficient de puternic pentru a fi perceput de organele noastre de simt ? Rlispunsul la aceastli intrebare este conditionat de intele­ gerea notiunii de prag absolut.

Pragul absolut este cea mai mic! intensitate a unui stimul care n face.sli fie perceput.

lalli, spre exemplu , cateva dintre aceste praguri absolute, pentru toate cele cinci simturi ale noastre : •

vaz: lumina unei lumWri poate fi vlizutli de la 45 kilometri deplirtare, intr-o noapte

•

auz: ti cli itul unui ceas poate fi auzit de la 6-7 metri distantli, in conditii de lini�te ;

•

miros:

•

•

16

clarli �i dintr-o zonli intunecatli ;

gust : zahlirul poate fi detectat chiar �i atunci dnd dizolvlim 0 lingurilli in 7 litri de apli ;

0 picliturli de parfum poate fi simlitli pe tot cuprinsul suprafetei unui apartament spatios de trei camere ;

tact: aripioara unei albine care cade de la 0 distantli de 1 cm poate fi simlilli pe obraz .

PROCESELE

PSIHICE �I

ROLUL LOR

i!'i

DEZVOLTAREA

PERSONALITA.TII

Strans legal! de notiunea de prag absolut este §i aceea de sensibilitate, care nume§te capacitatea unei persoane de a sesiza un stimul la 0 valoare a pragului cat mai micl. Ea este intr-o relape invers proportionalll cu valoarea pragului absolut. Astfel, cu cat cineva percepe stimuli de intensitate redusli (prag absolut scuut) , eu atat sensibilitatea sa este mai ridicatli. i n general , simturile noastre sunt sufieient de sensibile; oriee modificare a pragurilor de pereeptie ar determina probleme de adaptare. Spre exemplu , daeli auzul nostru ar fi mai fin , am fi capabili sa auzim molecule Ie de aer lovindu-se de urechile noastre, fenomen care ne-ar distrage atentia de la sunetele deplirtate. Daea vli duceti mainile palnie la ureehi yeti auzi sunetele eu 0 intensitate ereseutli, dar §i un " fa§ait " eauzat de mi§earea moleculelor de aero Pragurile absolute despre care vorbeam sunt mlisurate in conditii ideale; in viata de zi eu zi simturile noastre nu pot deteeta stimulii atat de bine din eauza prezentei zgomotului.

Zgomotul se referll la intensitatea stimulilor din mediu care nu fae obiectul perceptiei noastre in acel moment . Astfel, eu cat zgomotul este mai mare, cu atat ere§te §i valoarea pragurilor absolute, deci sensibilitatea noastrll seade . Pentru psihologi, euvantul " zgomot " nu se refera doar la stimulii auditivi , ci la orice stimulare din mediu care interfereazli cu perceptia unui stimul. Pragul absolut mai poate fi influentat §i de factori interni, psihologici . Astfel , diferite experimente aratll cli oamenii i§i " fixeazli " un prag intern atunei cand i§i propun sli deteeteze ceva. i n funetie de interesele noastre putem sa ne modificam sensibilitatea organelor de simt . 0 persoanli fllirnandli, spre exemplu, va fi mult mai sensibilli la mirosurile de mancare decat cineva care tocmai a servit masa.

Exerciliu Imaginati-va ce efecte poate avea, pentru un medic, modificarea subiectiva a pragul u i senzorial, atunci cand recepteaza bataile inimii unui bolnav, i n functie d e cunoa�terea s a initiala despre ace a persoana (daca a m a i avut sau nu probleme cu i n i ma, daca este tanara sau in varsta etc.).

Stimulii nu sunt eonstanti ; ei diferli in intensitate. Psihologii au descoperit cli organele noastre de simt sunt adaptate sli detecteze §i astfel de schimbllri in intensitatea stimulilor, insli numai dacli aeeste diferente depli§esc 0 anumitli valoare, nurnil! prag diferen/ial.

Pragul diferentiaJ este eantitatea minimll eu care trebuie sll se modifiee intensitatea unui stimul pentru ea noi sll percepem 0 schimbare.

Interesant este faptul cll pragul diferential depinde de valoarea initialli a stimulului. Astfel , dacli avem un bee cu filament multiplu, schimbarea intensitlitii luminoase de la 75 de wati la 100 de wati este pereeputa ca fiind mai puternicli deeat cea de la 1001a 125 wati, de§i diferenta in termeni absoluti este aceea§i. Pragul diferential, spre deosebire de pragul absolut, se raporteazli la valoarea initialli a intensil!tii stimulului . Psihologii au deseoperit eli pragul diferen/ial reprezinta 0 anumita proporJie din intensitatea ini/ialil a stimulului. Pentru greutate, spre exemplu, proportia este de 1/30; pentru senzatiile auditive, de 1110; pentru eele vizuale , 11100. Notiunea de prag diferential mai explieli insli §i aIte fenomene, care tree dineolo de simturi . 17

MANUAL DE

PSIH OLOGIE

Exemplu Sa presupunem ca dati un anunt la ziar ca vreti sa va vindeti combina muzicala cu 2.000.000 lei. Daca cineva va ofera 1.900.000 lei probabil ca Yeti fi satisfacut de targul facut, chiar daca pretul obtinut este mai mic cu 100.000 lei. Pe de alta parte, daca vreti sa vindeti un ceas cu 200.000 lei �i cineva va ofera 100.000 lei, probabil ca n ici nu v-ati gandi sa faceti targul. Chiar daca valoarea absoluta a diferentelor este aceea�i Tn ambele cazuri, valoarea psihologica a celor 100.000 lei difera. Ea depinde de valoarea initiala a ofertei, la fel ca �i Tn cazul pragurilor diferentiale.

Simturile noastre posedli 0 proprietate numitli adaptare, care apare in urma expunerii prelungite la aceea�i stimuli. Se spune cli cineva I-ar fi in treb at pe un atI et de circ, care ducea in spate cinci acrobati , dacli greutatea pe care 0 poartli nu este prea mare. Acesta ar fi rlispuns : " Nu �i dacli tocmai ai clirat un elefant ". Exemplul dat ilustreazli fenomenul adaptlirii senzoriale. Adaptarea depinde de natura, durata �i intensitatea stimulului care actioneazli asupra organismului . repetate a stimulilor adaptare senzoriall .

Cre�terea sau scllderea sensibilitllpi ca urmare a actiunii modificlirii conditiilor de mediu poartll denumirea de

sau a

i n esentli, adaptarea joacli rolul de a ne proteja receptorii

Concepte- cheie •

adaptare organizare perceptuala

•

1.4.

in cazul expunerii prelungite la stimuli de intensitate constantll.

Existenta pragurilor perceptive dovede§te cli reactia unei persoane Ia diferiti stimuli senzoriali nu este totdeauna 0 reprezentare obiectivli a calitlitilor lor fizice . Aceasta explicli de ce, expu�i unei aceleia�i realitliti , unor acelora§i forme de energie, oamenii au senzatii diferite. lar aceste diferente devin �i mai evidente atunci cand vorbim despre perceptie ca interpretare subiectiva a stimulilor.

Organizarea perceptuala

in momentul in care cititi aceste randuri, nu distingeti ni�te semne negre pe un fond alb, nici nu vedeti iiterele izolate unele de celelalte, ci organizaJi aceste caractere in cuvinte, iar cuvintele in propozitii cu inteles. Altfel spus, interpretaji ceea ce vedeti, acordaJi un sens injormaJiei, iar acest fenomen vi se pare cat se poate de natural �i lips it de efort. Perceplia este un fenomen complex ; Brli ea informaliile pe care Ie primim prin intermediul simturilor noastre nu ne-ar fi de folos : Domnul S . a fost internat in spital in urma intoxiclirii cu monoxid de carbon ; el inhalase o cantitate periculoasli de gaz nociv in timp ce lucra la ma�ina sa in garaj . Din multe puncte de vedere, domnul S . plirea perfect normal ; memoria sa functiona bine, discursul era coerent, iar interactiunile sale cu ceilalti pacienti erau naturale. Si totu�i ceva nu era in regulli : uneori nu putea identifica obiectele s imple din jurul sliu . Mai precis, el detecta , vedea obiectele sau fiintele din jurul sliu (spre exemplu, nu se lovea de diferite obiecte de mobilier sau alte obstacole in timp ce se deplasa prin incliperi) , dar nu Ie putea numi sau identifica . Domnul S. putea preciza culoarea unui obiect, forma , mlirimea sau putea aprecia corect la ce distantli se aflli, dar nu putea spune, spre exemplu , eli 18

PROCESEI.E PSIHICE )1

ROLliL LOR

i:\

PERSO:\ALlTATII

DEZVOLTAREA

obiectul respectiv era 0 portocaill. Astfel, abilitlltile sale vizuale erau intacte, dar capacitatea sa de recunoa§tere era distrusll. El suferea de 0 formll de agnozie vizualtl (agnozie termen ce provine din limba greacll. - inseamnll " fllrll cunoa§tere, tlrll recunoa§­ tere " ). Aceastll tulburare psihicll ilustreaza cel mai elar diferenta dintre senzatii §i perceptie; domnul S . nu avea nici 0 problemll in a simli (detecta) lumea din jurul sllu, dar nu putea sll 0 perceapii (interpreteze) intr-un mod adecvat (adaptat dupll H.L. Roediger et al. , Psychology , West Publishing Company, 1 996 , p . 1 34).

-

Exemplul de mai sus este intr-adevlir unul extrem, dar util pentru a putea distinge intre senzatii §i perceptii . Cu toate acestea, realitatea ii in§alli uneori chiar §i pe cei cu abilitliti perceptuale nealterate. Ganditi-vli , spre exemplu, de cate ori nu vi s-a plirut cll sUnli telefonul sau cineva la u§li tocmai cand erati sub du§ ? in cele ce urmeazli ne vom ocupa doar de perceptia vizualll, dar nu trebuie sli uitati cli noi interpretllm §i organizllm informatiile provenite de la toate simturile . -

-�-- ..... -.

in prima j umlitate a secolului XX , un grup de psihologi germani a studiat modul in care mintea noastrli organizeazli senzatiile in perceptii cu inteles. Ideea lor de bazli a fost aceea cli percep/ia nu este 0 simpla suma de senza/ii . Ei au precizat cli fundamental in perceptie este fntregul sau forma , §i nu plirtile componente . Curentul lansat de ace§tia in psihologie poartli numele de gestaltism, din termenul ger­ man Gestalt, care desemneazli 0 entitate care are sens , un intreg indivizibil , 0 formli perfectli. Convin§i cli " intregul reprezintli mai mult decat suma plirtilor " , fondatorii psiho­ logiei gestaltiste au sustinut cli perceptia vizualli este un proces activ, nu 0 simplli insumare de linii §i puncte .

•

lIIJ811ment

Sll presupunem cll intr-o camerll intunecatll ata§ati un bec aprins de una dintre spitele de la 0 roatll de bicieletll, aproape de marginea rotii , ca in figura nr. 1 a . Ce vedem dacll rostogolim roata in linie dreaptll ? Bineinteles cll nu vedem roata, pentru ca in camerll este intuneric ; yom distinge doar 0 darll iuminoasl de forma unor semicercuri , a§a cum arata §i traseul cu linie intreruptll din figurll. Mai departe, sll a§ezlim becul aprins chiar in centrul rotii (fig. nr . 1 b) . Rostogolirea rotii prin incllpere ne va determina sll vedem 0 dara luminoasll dreaptll. Ce se intimpla insll dacll yom folosi doull becuri , unul ata§at de centrul rotii §i celllialt pus pe margine ? Vom percepe doull dire luminoase, a§a cum sunt liniite intrerupte desenate in figura nr. 1 c ? A§a ne-am a§tepta la prima vedere. Cu toate acestea, ceea ce se percepe in realitate este un cerc luminos care se deplaseaza prin incapere (fig . nr. 1 d).

agnozie vizuala gestaltism

•

�

b) c

)

@. . Q .. . @ · ·. \7�·. . . ,:v � () .

\ l

.�

��'-"i)� '"

"

1

r·tn5\JVtnJl.nrtJ�tJ"l:n.n] tnnn.TVVtnTtJ tJUtTVtHJtFtJ-U}

!

;

ExercBlu

______

i ncercali sa raspundeli la intrebarile:

ME

.-J

•

!.I a) Oaca ar fi sa calatorili la fel de des cu avionul precum calatorili cu autobuzul, in care I

!

caz e mai probabil sa fili implicat in accident? b) Care dintre activitatile urmatoare este mai periculoasa? (acordati-Ie note de la 1 - cea mai pulin periculoasa, la 7 - cea mai periculoasa): • a calatori 50 km cu 0 motocicleta (cauza mortii: accident) • a calatori 400 km cu un autobuz (cauza mortii: accident) • a zbura 4 minute cu un avion de 4 locuri (cauza mortii : accident) • a zbura 4 ore cu un avion mare, al unei companii aeriene (cauza mortii: accident) • a lucra 3 ore intr-o mina (cauza mortii: accident) a bea doua pahare de vin (cauza mortii: cirozli sau accident de automobil). •

Con cept-ch e i e •

eu ristica disponibilitatii

L a prima intrebare, majoritatea oamenilor rllspund c ll 0

clllitorie cu avionul este mai periculoasll decat cea cu auto­

buzul, de�i statisticile aratl el probabilitatea de a fi implicati intr-un accident de avion este cu mult mai mica decat in cazul accidentelor rutiere.

La a doua intrebare, avem tendinta

de a aprecia diferit toate aceste probabilitlti , de�i conform datelor statistice, ele sunt toate la fel de probabile ( ,, �ansele " de accident in cazurile mentionate sunt una la un milion) .

Ce anume determina aceastl tendinta ? Psihologii au denumit acest mod de rationament euristica disponibilitaJii. 46

PROC E S E L E P S I H I C E �I ROLlIL L O R

Euristica disponihilitltii

i :\

D E Z VO LTA R E A P E R S ON A LI TA T I I

este tendinta d e a presupune ci un eveniment

lucru este cu alit mai frecvent cu cat

sau un il putem evoca mai u§or din memorie.

Eroarea este explicatl de faptul eli atunci cand apreciem ceva , in special frecvente sau probabilit�ti , incepem de obicei prin a ne aminti diverse exemple similare ; astfel , cu cat evocarea este mai la indema�, cu a14t avem tendinta de a supraestima. Cu toate aceste erori demonstrate de psihologi, oamenii nu vor renunta la a folosi euristicile §i vor continua s� gre§easc�, chiar dup� ce au fost pu§i in gard�. De ce ? Din trei motive : 1 ) nu totdeauna dispunem de informatii complete in viata de zi cu zi, 2) noi nu suntem statisticieni, nu suntem fiinte complet logice §i rationale (ci mai mult afective, " " " psiho-logice §i " rationalizatoare ) §i 3) uneor i trebuie s� lu� decizii foarte rapide, astfel c� nu avem timp s� mai judec� logic, algoritmic §i sistematic ; euristica este singura noastr� solutie adaptativ� . Experientele noi trebuie incadrate in categoriile vechi pe care Ie avem la indemana pur §i simplu pentru a Ie putea intelege. Nu putem s� trat�m fiecare experient� pe care 0 tra im ca pe ceva complet nou , cu care nu am mai avut de-a face .

.,. Giindirea reprezinta manipularea reprezentlirilor mentale ale informatiilor. Conceptele sunt condensMi informationale, generalizllri despre obiecte, fiinte �i fenomene ce au caracteristici similare. Ele sunt rezultatul procesului de categorizare. ,. Problema apare atunci ciind 0 persoanll i§i propune sll atinga un scop sau sll reactioneze intr-o situatie §i nu are pentru aceasta un rllspuns dinainte preglltit. ,. I n functie de operatiile implicate in rezolvarea problemelor, acestea se clasifica in : 1 ) probleme de rearanjare a elementelor, 2) probleme de structurare a elementelor §i 3) probleme de transformare. , Rezolvarea problemelor se face in mai multe etape : 1 ) reformularea sau simplificarea problemei , 2) avansarea ipotezelor, 3) testarea ipotezelor, 4) verificarea. ,. 0 persoanll expertli intr-un domeniu difera de un novice nu prin volumul informatiilor, ci prin practica. ,. Atunci cand iau decizii oamenii gandesc in cea mai mare parte euristic, intuitiv. Giindirea euristica este influentatli de afectivitate. , Chiar daca rationamentele euristice pot conduce la erori in gandire, ele reprezintli cea mai buna adaptare in situatiile de luare rapida a deciziilor, cand nu putem avea acces la toate informatiile. r

r::=-

1::3 13 r:�

Descrieti categoria " fruct ". Ganditi-va care sunt aspectele comune tuturor fructelor §i care sunt cele pe care trebuie sa Ie ignorati atunci ciind faceti aceastli descriere. Dati cate doua exemple corespunzatoare fiecarui tip de problema . Alegeti-vll 0 problema §i analizati cele patru etape pe mlisura ce 0 rezolvati . Dati exemple d e rationamente euristice similare celor descrise.

' I :\ � U:\ L UE P S I H O L O ( ; ( E

Rezolv8rile exerciliilor de la paginile 42 §i 43 •

•

•

5.

Problema cu betele de chibrit

58 a,azA betele de chibrit sub forma unei piramide (trei sA formeze baza \Ii trei - muchiile pe verticalA), atunci se vor obtine cele patru triunghiuri cerute.

Oaca

Problema cu lumanarea

Se scot betele din cutia de chibrituri, se prinde cutia de un panou de lemn cu ajutorul pionezelor, se afazA lumanarea Tn cutie \Ii i se dA foc. Problema cu turnul din Hanoi

C-3, 8-2, C -2, A-3, C - 1 , 8-3, C -3.

Motivatia >

5. 1 . C e este m ot i v at i a ?

•

•

a\ia ? Ce este mo tlv uctura lastr Oi menslu ne a l le a\ a m otlv . e Tipuri de mo tiv r man\arfo M otiva\ie Ili pe

• Mereu ne punem intrebliri § i cliutlim explicatii • pentru actiunile noastre sau ale semenilor. De ce invlitllm sau de ce nu invlitlim ? De ce decidem sli mergem la un film, de§i avem de preglitit 0 lucrare scrisli pentru a doua zi ? De ce prietenul meu nu a venit la intalnire ? Rlispunsurile la aceste intrebliri trebuie cliutate in domeniul motivatiei .

Motivatia reprezinti ansamblul factorilor care declall§eazli activitatea individului , o orienteazl cltre anumlie scopuri §i 0 susiine energetic. Ace§ti factori pot fi numiti generic motive. Orice act de conduitli este motivat , chiar dacli uneori nu ne dim seama de ce facem 0 actiune sau alta. Studiul motivatiei are in vedere analiza factorilor care determinli compor­ tamentul §i a mecanismelor care Ie explicli efectele . Sub efectul stimullirilor interne sau externe, motivele aduc individul in stare de actiune §i ii sus tin activitatea 0 perioadli de timp , in ciuda obstacolelor care pot aplirea . De asemenea, ele pot determina individul sa urmlireascli un scop sau altul §i sa stabileascli 0 anumitli ierarhie intre scopurile posibile. Deducem , a§adar, ea motivatia are colul de activizare §i de mobilizare energeticli, precum §i de orientare, de directionare a conduitei intr-un anumit sens . Motivatia este 0 sursli de activitate §i de aceea este considerati " motorul " personalitatii .

5.2 . D i me n s i u nea struct u ra l a a motivatiei Repertoriul motivational a l personalititii este extrem d e divers. E l include : trebuinte, impulsuri , dorinte, intentii. aspiratii . interese. Trebuinta este expresia ps ihic li a nece s ititil or innlscute sau dobandite ale omului .

Ea se manifesti ca un semnal de alarmli care it determinli pe individ sa actioneze in vederea satisfacerii ei. Distingem intre trebuinte care corespund nevoilor fiziologice ale organismului §i trebuinte care depind de conditiile sociale ale vietii omului . Unele trebuinte semnaleaza aparitia unui dezechilibru in organism . De exemplu . atunci cand nu manclim. foamea indicli deficitul de substante nutritive. Aceasta se traduce pe plan 48

p I{ O n·: S H .F

I'S I H I CI . � l

R O Ll I

I . ( ) R I ;' 1 1 1-. l \ O J:l \ R L\ P E R S ( ) :\ \ L1 T A T I J

psihic prin aparitia unei trebuinle, trebuinta de hrana . La fel apar §i alte trebuinte : de apli, de odihnli. Constatlim. deci cli unele dintre aCliunile noastre au la bazli trebuinte biologice care i§i au sursa intr-un deficit. Existli insli §i trebuinle care exprimli nevoia de explorare a mediului inconjurlitor, nevoia de activitate, de manipulare a obiectelor. i n aceste situalii, individul pare a cliuta stimularea, cre§terea tensiunii , dezechilibrul . Trebuinta de stimulare, de activitate a fost pusli in evidenlli in cadrul unui experiment :

-cperl�ent

Efectele privatiunii senzoriale

Subiectii sunt culcati confortabil , in repaus total , intr-o camerli in care contactul cu realitatea inconjurlitoare este complet intrerupt. Ei vlid doar 0 lumina difuzli printr-o pereche de ochelari transluciz i , aud numai un zgomot u�or al instalatiei de aer conditionat �i nu au senzatii tactile, deoarece mainile sunt inrnlinu�ate �i introduse in cilindri de carton . i n ciuda unei sume mari de bani care Ie este oferitli, cei mai multi subiecti nu pot suporta aceastli situatie mai mult de douli, trei zile, deoarece, dupli doulisprezece ore de privare senzorialli, apar tulburliri extrem de nepllicute : halucinatii , scliderea capacitlitilor intelec­ tuale �i motorii , tulburliri emotionale. Subiectii preferli sli fie expu�i la solicitliri care cer mari eforturi decat sli repete situatia de privare senzorialli.

Comportamentul uman poate fi motivat §i de trebuinta de apreciere, trebuinta de performantli §i realizare de sine, te-c heie trebuinta de comunicare, trebuinta de cunoa§tere, trebuinta Con cep de integrare in grup . Aceste trebuinte se formeazli 0 datA cu • trebuints. llirgirea experienlei de viatli a fiecliruia §i in functie de conditiile socio-culturale in care omul trliie§te. i n astfel de • impuls trebuinte, factorul cognitiv §i cel social au un rol important. • dori nts. Impulsul se na§te 0 datli cu trebuinta �i constli , din • intentie punct de vedere fiziologic, in aparitia unei excitabilitliti • scop accentuate a centrilor nervo§i corespunzlitori . Din punct de vedere psihologic, impulsul se tr a ie §te ca 0 stare de acti vare de tensiune, de preglitire a actiunii . Impulsul declan§eazli un rlispuns (0 serie de actiuni) destinate atingerii obiectivului - care este satisfacerea trebuintei . Satisfacerea trebuintei inseamnli §i reducerea tensiunii din organism . Aceste douli componente structurale ale motivatiei - trebuinta §i impulsul - nu pot fi separate . Ele alclituiesc 0 unitate, deoarece sunt douli laturi ale aceluia§i fenomen : ,

Trebuinta

--+

Impuls

--+

Rispuns

--+

Tinti

--+

Reducerea trebuinlei

Trebuintele pot fi satistlcute de 0 gamli variatli de obiecte sau situatii . C!nd trebuinta devine con§tientli de obiectul sliu, ea se transformli in dorin/a. Oamenii pot controla voluntar selectia, implinirea sau reprimarea dorintelor. i ntemeietorul psihanalizei , Sigmund Freud, vorbe§te despre acest mecanism de reprimare a dorintelor care sunt inacceptabile din punct de vedere moral , social sau de implinire a lor intr-o forma admisli de societate. Inten/ia marcheazli orientarea motivului spre scopuri sau proiecte . Ea se referli la ceea ce individul incearcli sli facli . ExistA intentii imediate §i pe termen scurt (intentia de a cumplira 0 carte), dar §i intentii pe termen lung (intentia de a urma 0 facultate) .

49

M A N UA L

DE PS I H O LO G I E

Scopul este prefigurarea menta1� a rezultatului , a efectului dorit. D e multe ori, la intrebarea " De ce intreprinde omul 0 anumi� actiune ? " r�pundem indicand scopul acpunii . Scopul nu se identific� ins� cu motivul. in timp ce motivul este Jactorul dec�ator al aCliunii, scopul este anticiparea, proiecpa punctului terminus al aCliunii. De exemplu, scopul poate fi obtinerea unui premiu la olimpiada national� de psihologie, dar motivul este intrarea fir� admitere la facultatea de psihologie ori nevoia de performan�, de afrrmare . Interesul este 0 componen� motivational� compled care exprim� orientarea activ�, relativ stabil� a personali�tii umane spre anumite domenii de activitate, obiecte sau persoane. Interesele se formeaz� in cursul activi�tii , in strans� leg�tur� cu trebuintele, intentiile, scopurile, aspiratiile, dar §i cu aptitudinile persoanei . POli manifesta interes fa� de 0 disciplin� §colar� , fat� de 0 anumi� profesiune sau fal� de 0 activitate pentru timpul liber. Interesele copiilor sunt mai putin stabile decat ale adultilor. Chestionarele care privesc dinamica intereselor au scos in evidenl� diferentele indi­ viduale in aceast� privint� . Cunoa�terea intereselor permite consilierea elevilor in ceea ce prive§te oppunea lor profesional�. S-a constatat c� reu�ita intr-o meserie depinde nu numai de aptitudini , ci §i de interesul manifestat pentru meseria respectiv�. Oamenii actioneaz� pentru satisfacerea trebuintelor, dorinlelor, aspiraliilor, intereselor. Uneori se interpun obstacole de ordin fizic, moral , social sau psihologic care impiedic� realizarea acestora . Individul tr�ie§te atunci un sentiment de frustrare care duce la aparitia unor reactii dintre cele mai variate : agitatia , agresivitatea, apatia , evaziunea in imaginar, compensarea.

5 . 3 . Ti p u ri d e m otive

Motivatia uman� s e caracterizeaz� prin varietate §i ierarhie. Propunerile d e sistematizare a motivelor sunt numeroase §i diverse. Componentele motivatiei, pe care Ie-am analizat, sunt retinute, toate , sub denumirea generic� de trebuinte sau motive. o prim� distinctie se face intre trebuinle primare §i trebuinle secundare. Trebuinlele primare sunt inn�scute, iar satisfacerea lor este absolut necesar� pentru menlinerea echi­ librului organismului . Din aceast� categorie fac parte trebuinlele biologice (foamea, setea, impulsul sexual) . La acestea se adaug� trebuinlele de explorare, de activitate, de manipulare a obiectelor, numite �i trebuinle junc/ionale . La om , ele sunt modelate de viata social�, de cultur�, de experienta individului . 0 trebuint� precum foamea declan§eaz� mecanisme de reglare fiziologic� pe care Ie putem considera identice la om §i la animalele superioare. ins� comportamentul alimentar al omului este mult mai complex : are preferinte culinare, mesele se servesc la ore fixe urmand un adev�at ritual , respect� anumite reguli alimentare. Trebuinlele secundare sunt trebuinle dobandite pe parcursul vietii sub influenta experienlei §i a condiliilor socio-culturale. Din aceast� categorie fac parte : trebuinta • trebuinte primare de comunicare, trebuinla de succes, trebuinla de aprobare, • trebuinte secundare trebuinla de autorealizare, trebuinta de cunoa§tere. o alt� distinctie se face intre motivele extrinsece §i motivele intrinsece. Motivele extrinsece i§i au sursa in afara activit�tii desB§urate. Dac� un elev inva� pentru a obtine anumite recompense (note bune, aprecieri din partea profesorilor sau colegilor, laude sau chiar cadouri din partea p�rinti1or) , atunci motivele sunt considerate extrinsece . Activitatea desB§ura� nu reprezint� decat un mijloc pentru indeplinirea unui scop . Elevul realizeaz� activitatea de inv�tare nu pentru 50

'

" I( !

. ''' \ '

pllicerea de a invllta §i de a dobandi cuno§tinte, ci pentru

. -' _

I

,

\

_

anumite consecinte pe care Ie dore§te .

Motivele intrinsece i§i au sursa in insli§i activitatea destl§uratll §i se satisfac prin indeplinirea acelei activitllti . Cand citim

• •

0 carte sau ne plimblim pentru pllicerea pe care

! . , j ; ..... ..

. , _

-"

J O r"

motive extrinsece motive i ntrinsece

- -'-:JII:zz::n:xu&ZllLUII&-..:fC ' '"

ne-o provoacli aceste activitllti , vorbim despre prezenta motivelor intrinsece. Pentru geniile creatoare, pasiunea este

motivul activitlltii lor. Nu ne putem imagina cli Pasteur sau sotii Curie puteau fi animati de dorinta de a obtine

0 recompensli . Pentru perioade lungi de timp, ei uitau de odihnll , chiar

§i de hranli, fiind absorbiti de febra creatiei . in practica educationalli , constatllm cll activitatea de invlitare este motivatll atat extrinsec, cat §i intrinsec. Un elev poate sli invete la

0 disciplinli pentru eli it intereseazli §i it pasio­

neazli domeniul respectiv, dar §i pentru cli vrea sli-§i impresioneze colegii ori profesorii prin cuno§tintele sale . De asemenea, in anumite conditii,

0 motivatie extrinseeli poate da Da§tere

uneia intrinseci . Un elev care invati la inceput pentru a lua note bune sau pentru a face pllicere pirintilor, poate ajunge sli invete din interes §i pasiune pentru domeniul respectiv. ,_

Activitate

"t_. : .:.... , " .�'

()

.. _}

Alcetuiti 0 lista cu motivele care va determine sa invatati la pSihologie. Grupati aceste motive in extrinsece !ii intrinsece .

. -- -- ,- -� . - .- - . - - -

. ....

- --

-- .. - - � - .

,-

. . . . . ._

.

... . .

- -. ' _

. .

- _ . _-------'

o clasificare interesantll a varietlltii trebuintelor care stau la baza

activitllt ii umane este cea realizatll de psihologul american Abraham Maslow. Modelul ierarhic al trebuintelor umane, dispus sub forma unei piramide, cuprinde urmlitoarele categorii de trebuinte : a) trebuinle jiziologice (foamea, setea, trebuinta sexualli) ; b) trebuinte de securitate (apllrare, protectie, echilibru emotional) ; c) trebuinle de iubire # apartenenla (trebuinta de a fi acceptat, de a apartine unei comunitllt i, trebuinta de a primi §i oferi afectiune) ; d) trebuinle de stimii (trebuinta de a beneficia de aprobare §i recu­ nOa§tere, trebuinta de prestigiu, trebuinta de a atinge obiective) ;

Abraham Maslow ( 1 908 - 1 970), psiholog american

e) trebuinle cognitive (trebuinta de a intelege, de a cunoa§te, de a explora) ;

t) trebuinle estetice (trebuinta de frumos, de simetrie, de ordine) ; g) trebuinle de autorealizare (trebuinta de a-§i realiza potentialul creativ, de a glisi autoimplinirea) . Maslow repartizeazli aceste trebuinte in douli mari categorii : trebuinle de dejicienla (care apar in urma unei lipse §i care includ primele patru clase de trebuinte) §i trebuinle

de cre$tere (care exprimli dorinta omului de a avea succes, de a §ti , de a-§i satisface aptitudi­ nile §i includ ultimele trei clase de trebuinte) .

Figura n r. 1 . Piramida trebuinte/or (A. Maslow) 51

Sistemul lui Maslow presupune 0 ordine de prioritate, in sensul cli individul va actiona pentru satisfacerea trebuintelor fiziologice inaintea celor de securitate, a trebuintelor de securitate inaintea celor de iubire §i apartenentli etc. ; de asemenea, cu cat 0 trebuintli se aflli mai spre varful piramidei, cu atat ea este mai specific umanli , iar satisfacerea ei produce multumire §i dezvolta 0 tensiune pllicuta in organism. Cercetari ulterioare au arlitat insli cli ordinea trebuintelor nu este totdeauna aceea§i . Varsta §i trlisliturile de personalitate pot determina modificliri in ceea ce prive§te prioritatile motivationale . Pentru tineri trebuinta de realizare este foarte importanta §i se dezvolta mai mult, in timp ce trebuinta de stimli rlimane mai slab exprimatli . De asemenea , scrierile biografice au arlitat cli anumite personalitliti au 0 trebuintli de realizare amt de putemicli incat nu mai conteazli nici mlicar satisfacerea trebuintelor fiziologice. Marie Curie a fost glisitli de mai multe ori le§inatli din cauza lipsei de hranli, in perioada studiilor sale la Sorbona . La originea comportamentelor noastre nu se aflli un singur motiv, ci 0 constelatie motivationalli , un ansamblu de factori con§tienti §i incon§tienti , fiziologici, intelectuali, afectivi, sociali care sunt intr-o interactiune permanentli . De aceea spunem cli actiunile umane sunt plurimotivate . 5 . 4 . M o t i vat i e � i p e rfo r m a nta

Cum s e poate explica faptul c li aceea§i notli obtinutli l a 0 disciplinA d e invlitAmant (nota 7, de exemplu) il bucurli foarte mult pe un elev, in timp ce pe altul il intristeazli ? Cei doi elevi apreciazli diferit aceea§i nota pentru ca, pe baza rezultatelor obtinute in prealabil , au un nivel de aspiralie diferit. Elevul cu un nivel de aspiratie ridicat va considera nota 7 un e§ec, in timp ce elevul cu un nivel de aspiratie sclizut va considera nota 7 un succes.

Nivelul de aspiratie este definit drept standardul pe care 0 persoanli se a§teapta §i sperli sli-l atingli intr-o sarcinA data. i n motivarea actelor de conduitli , nivelul de aspiratie are un rol important, deoarece eforturile pe care Ie facem pentru indeplinirea unei sarcini sunt in functie de acest nive! . Pe de 0 parte, nivelul de aspiratie ne impulsioneazli in realizarea diferitelor activitati , iar, pe de altA parte, rezultatele obtinute influenteazli nivelul de aspiratie . Cercetarile efectuate au arlitat cli succesul face sa creasca nivelul de aspiratie, in timp ce e§ecul il coboara . Exista insa §i diferente individuale . Persoanele foarte ambitioase nu renunta la telurile lor, chiar daca au avut un e§ec. Aceste reactii atipice se datoreaza atat trasaturilor de perso­ nalitate cat §i mediului familial §i educatiei. Nivelul de aspiratie trebuie sa fie in concordanta cu posibilitlitile individului . Cunoa§terea propriilor posibilitliti este foarte importanta . Un nivel de aspiratie mult prea inalt in raport cu posibilitlitile reale este daunator, deoarece ne poate angaja in activitati pe care nu Ie putem indeplini §i ne yom alege doar cu insuccese §i deceptii . Sentimentul infrangerii este demobilizator. El atrage dupa sine pierderea increderii in forte Ie proprii , frustrarea § i chiar resemnarea . L a fel d e daunator poate fi §i u n nivel scazut a l aspiratiilor in raport cu posibilitatile reale , deoarece impiedica progresul individului, iar capacitatile sale raman nevalorificate . 51

I'RO C E S E L E

I 'S I I I I C E :; 1 RO L l I .

LOR

j\

I J E Z \ O LT.\ R L\

P E R S O :\ . \ L I T. \ T I I

Motivatia reprezint! 0 conditie esentialli pentru reu§ita unei activit!ti . 0 problemli care se ridicli este urmlitoarea : Cat de puternicli trebuie sli fie motivatia pentru a obtine performante inalte in activit!tile destl§urate ? Atat motivarea prea intensli (supramotivarea) , cat §i Concepte-c h e ie motivarea prea sclizutli (submotivarea) intr-o activitate pot conduce la rezultate slabe sau chiar la e§ec. Supramotivarea • supramotivarea determinli 0 mobilizare energeticli maximli §i 0 tensiune • submotivarea emotionalli care pot avea drept consecinte blocajul psihic, stresul , dezorganizarea conduitei §i, in final , e§ecul . Submotivarea conduce la 0 insuficientli mobilizare energeticli, la tratarea cu superficialitate a sarcinilor, iar in final rezultatul este nerealizarea scopului propus. Care este nivelul optim al motivatiei ? Rlispunsul la aceastli intrebare se reglise§te in legea optimului 'l!. motivalional, conform clireia cre§terea performantei este proportionalli cu intensificarea motivatiei numai panli la un .g punct, dincolo de care incepe stagnarea §i chiar regresul . If

�

Momentul in care incepe declinul depinde de complexitatea §i dificultatea sarcinii . i n cazul sarcinilor simple , de rutinli, zona criticli a motivatiei apare la un nivel mai ridicat , in Intensitatea motiva!iei timp ce in cazul sarcinilor complexe zona criticli se situeazli Figura n r. 2. Relatia dintre perfor­ la un nivel mai sclizut (vezi figura Dr. 2) . manta �i intensitatea motivatiei

Nivelul optim al motivatiei depinde nu numai de dificultatea sarcinii , ci §i de particula­ ritlitile psihice individuale : emotivitate, echilibru, smpanire de sine . Persoanele care apartin tipului puternic, echilibrat, sunt capabile sli suporte tensiuni psihice semnificative, provocate de stliri motivationale mai ridicate sau de sarcini mai dificile. Persoanele care apartin tipului slab §i celui dezechilibrat nu reu§esc 0 asemenea performantli . Eficienta activitlitii este maximli la 0 anumitli mlirime a intensitlitii motivatiei, numitli optim motivalional. EI diferli de la 0 activitate la alta §i de la 0 persoanli la alta. ,.

)-

,. ,.. ,..

Motivatia reprezintli ansamblul factorilor care declan�eaza, orienteaza �i sustin energetic activitatea umana. Componentele motivatiei sunt : trebuintele, impulsurile, dorintele, inten­ tiile, scopurile, interesele. Tipuri de motive : a) primare sau secundare ; b) extrinsece sau intrinsece ; Piramida trebuintelor (Abraham Maslow) cuprinde : trebuinte fiziologice, trebuinte de siguranta, trebuinte de iubire �i apartenentli, trebuinte de stima, trebuinte cognitive, trebuinte estetice, trebuinte de autorealizare. Nivelul de aspiratie reprezintli standardul pe care 0 persoana se a�teaptli sa-l atinga intr-o sarcinli data. Optimul motivational este expresia relatiei dintre intensitatea motivatiei �i eficienta in activitate . 53

, .

; ) � ! it. � -· : , n.!",:· J- :::

'. � .r. t;. , .. I. ' , "

lntrebirl ,r feme de evall;ar. . � /' ::: , � , ' , ( . · ·, .: • . l •

R O L V L LO R

i :-.;

D E Z V O LTA R E A

PERSO!'l A LI TATI I

Procesele afective sunt s�ri sau trliiri subiective care reflec� relatiile omului cu lumea inconjurlitoare, mlsura in care necesi�tile lui interne sunt sau nu satisflicute. Particulari�tile proceselor afective sunt : a) subiectivitatea ; b) caracterul apreciativ ; c) valoarea motivationalli ; d) polaritatea ; e) mobilitatea ; f) intensitatea �i durata. Formele vietii afective sunt : emotia, dispozitia, sentimentul, pasiunea. Procesul emotional se exprimli prin : modificliri organice, manifestliri comportamentale �i trliiri afective. Rolul proceselor afective : a) sustin energetic activitatea umanli ; b) realizeazli adaptarea individului la mediu ; c) favorizeazli cunoa�terea interpersonalli.

r::,:.comparati sentimentele cu emotiile.

�Explicati rolul adaptativ al proceselor afective. �ealizati un eseu pornind de la afirmatia lui Vasile Pavelcu : aflli in propriile noastre vibratii afective " .

I::::::. Alclituiti

" Cheia intelegerii altora se

un portofoliu care sli continli : ilustrliri literare ale diferitelor trliiri afective ; imagini (din reviste) care sli surprindli varietatea expresiilor emotionale umane.

Capitolul

II I

P E RSP ECTIV E TEO R ET I C E IN ABO R DA R EA PSI H O LOG ICA A P E R SO N ALITATI I "

in viata cotidian! utilizlm destul de frecvent termenul personalitate. Despre 0 crainicli de nalltate a? Ce e ste per so televiziune care are §arm, e convinglitoare §i are aliza stil in prezentare spunem cli are multa perso­ Mo dele de an " lii nalitate " , in timp ce despre alta care pare §tearsli a pe rson a lita §i Brli farmec spunem eli "nu are personalitate". in aceste aprecieri lulim in considerare doar "efectul exterior" , impresia pe care 0 produc unii oameni asupra altora sau puterea de a-i influenta pe ceilalti . Sunt insli adecvate astfel de utilizliri ale termenului aflat in discutie ? in caracterizarea personalitlitii se ia in calcul §i impresia produsli asupra altor persoane, dar, pentru un psiholog, afirmatii de genul individul X are mai multli sau mai putinli " personalitate" sunt nerelevante §i chiar inadecvate. in termeni psihologici , oricine dispune de personalitate. Cei lipsiti de farmec sunt la fel de dotati, din punctul de vedere al profilului psihologic, ca §i cei care au farmec.

1 . Ce este personal itatea? Termenul personalitate i§i are originea in cuvantul latin persona care insemna " mascll " . Era yorba despre masca pe care 0 pu rtau actorii in teatrol antic §i care permitea specta­ toruIui sll inteleagli §i sli prevadli comportamentul celui de pe scem . La fel , personalitatea unui individ , perceputli de ceilalti, Ie permite acestora din urmli sll inteleagll actele individului §i sli ii prevadll comportamentele viitoare. Problematica personalitlitii a flicut obiectul a numeroase cercetliri care au dus la proliferarea definitiilor propuse pentru acest concept.

Psihologul american Gordon Allport define§te personalitatea drept organizarea dinamicll in individ a acelor sisteme psiho-fizice care ii determinll gandirea §i comportamentul. in DicJionarul de psihologie ( 1 995) al lui Norbert Sillamy, perso­ nalitatea este defmitli ca elementul stab il al conduitei unei persoane, ceea ce 0 caracterizeazll §i 0 diferentiazll de altA persoan!.

62

Dincolo de diferente, definitiile date personalitAtii au cateva elemente comune : • Subliniazll faptul cli fiecare individ are 0 personalitate un ica # originald care se exprima in modul propriu , concret §i irepetabil de a fi, de a gandi , de a actiona §i de a simti. • Atrag atentia asupra faptului cli ansamblul trllsliturilor care definesc personalitatea rlimine stabil 0 perioadli mare de timp §i se manifestA constant in conduitll . Nu se

P E R S PE C T I V E T E O R ET I C E

i ;'l;

A H O R DA R E A PS m O LO G I C A A PE R S O N A L I T A 'P I

poate vorbi despre personalitate in afara unor trAsAturi stabile prin care ea sa devinA identificabilA in pofida variatiilor situationale : cine este inzestrat cu rAbdare §i calm dovede§te aceste calitAti in repetate randuri §i numai in mod exceptional se manifestA altfel . • PostuleazA ideea existentei unor trAsAturi tipice de personalitate care sunt proprii tuturor oamenilor indiferent de timp §i loc. De exemplu , 0 anumitA formli de reactivitate, un anumit dinamism in actiune, 0 anumitA disponibilitate pentru a intra in relatii cu ceilalti constituie elemente care caracterizeazli orice individ §i perso­ nalitatea lui . Personalitatea imbinA trlislituri generale §i particulare. Ea nu poate fi redusli la ceea ce este general-uman, dar nici nu poate fi judecatli exclusiv prin prisma a ceea ce deosebe§te un individ de altul . Umanitatea dli generalul , iar individualul conferA specificitatea fiecArei personalitliti. Personalitatea - ca organizare distinctA a structurilor de adaptare la mediu nu este formata la na§tere, dar se poate spune cli incepe la na§tere, iar procesul devenirii ei continuli de-a lungul intregii vieti sub influenta unui cumul de factori . Ereditatea joacA un rol important in conturarea personalitAtii . in acela§i timp , personalitatea se formeazli in contextul relatiilor interpersonale §i sociale. Prin urmare, omul este considerat 0 fiintA bio-psiho-socialli.

2.

Modele de a n a l iza a perso n a l ita! i i

Personalitatea este conceputA ca 0 unitate cu 0 structurli §i o dinamicA proprii . Pentru a explica structura personalitAtii au fost construite mai multe teorii sau modele. Unele pleacli de la ideea unicitAtii persoanei §i incearcA sli prezinte un tablou detaliat al personalitAtii prin analiza manifestArilor individuale ale acesteia . Altele pleacli de la analiza asemli­ nlirilor dintre personalitlitile indivizilor, stabilind trlisli­ turile comune care caracterizeazli membrii unui grup social §i cultural . Modelele descrise in continuare ilustreaza fiecare dintre aceste abordliri .

2 . 1 . Mode l u l psi h a n a l itic eea mai cunoscutA explicatie asupra personalitAtii care accentueazli individualitatea este teoria psihanalitidi fon­ data de medicul vienez Sigmund Freud. Acesta, plecand de la observarea comportamentului pacientilor cu tulburliri de personalitate, imagineazli organizarea psihismului uman pe trei niveluri : incon$tientul, precon$tientul §i con$tientul. Incon$tientul este nivelul cel mai profund al psihismului uman . El este sediul dorintelor §i actelor refulate (reprimate) , al instinctelor sexuale, al agresivitAtii §i al nevoilor primare. Precon$tientul contine to ate gandurile, informatiile, deprinderile care nu sunt in prezent con§tiente, dar care pot fi actualizate U§or in cOD§tiintA . Acest nivel al psihismului

Dl ctlonsr

psihanallzi perspectivA de investigare a persoanei cu scopul desco­ peri rii semnificatiilor i ncon­ ,tiente ale unor manifes­ tArl , reactii, acte; metodA de terapie a tulburAriior nevro­ tice; directie de sine stAtA­ toare in domenlul ,tiintelor omul u i .

Sigmund Freud ( 1 856·1 936) . neuropsihiatru. este fondatorul psihanalizei. Lucrari : 1 900 /nterpretarea vise/or; 1 901 Psihopat% gia vietii cotidiene ; 1 9 1 6· 1 9 1 7 Pre/egeri de introducers Tn psihana/izj

-

-

-

63

' L\ :\ lfA L DE PS I H O L O G I E

C oncepte- c h e ie •

•

•

incon�tient precon�tient con�tient

aClioneaza ca un fel de " filtru " care permite accesul in con§tiintli doar acelor impulsuri §i tendinte care sunt acceptabile pentru ea. COTl$tientul este partea de la suprafatli a aparatului psihic, iar continutul lui este reprezentat de un flux continuu de perceptii, sentimente, informatii. Functia lui principala este de a rlispunde cerintelor realitatii , de a evita pericolul §i de a mentine un comportament acceptabil din punct de vedere social .

Activitate Sa urmarim 0 imagine intuitiva asupra relatiilor dintre cele trei n iveluri ale psihismului uman, propusa de Freud insu�i: .Reprezentarea cea mai simpla a acestui sistem este pentru noi �i cea mai comoda: este yorba de reprezentarea spatiala. Asemuim deci sistemul incon�tientului cu 0 anticamers spatioasa, in care pulsiunile psihice se comporta asemenea unor fiinte vii. Aceasta incapere se afla in vecinatatea alteia mai strAmte, un fel de salon in care sta con�tiinta. La intrarea in salon sta insa de straja un gardian care cerceteaza fiecare tendinta psihica, ii impune cenzura �i 0 impiedica sa intre daca nu-i este pe plac. ea gardianul respinge 0 anume tendinta chiar din prag sau ca 0 scoate afara dupa ce a patruns in salon , deosebirea nu este prea mare �i rezu ltatul este cam acela�i . Totul depinde de gradul sau de vigilenta �i de perspicacitate [ ] . Tendintele ce se gasesc in anticamera rezervata incon�tientului scapa privirii con�tiintei care se afla in incaperea vecina. Ele trebuie, deci, sa ramAna in primul rAnd i ncon�tiente. Daca, dupa ce au ajuns pAna la prag, ele sunt respinse de gardian, faptul se datoreaza incapacitatii lor de a deveni con�tiente: in cazul acesta spunem ca au fost refulate. Dar tendintele carora gardianul le-a perm is sa treaca pragul nu au devenit prin acest fapt in mod necesar con�tiente; ele pot insa deveni con�tiente, daca reu�esc sa atraga asupra lor privirea con�tiintei. Acest al doilea spatiu il yom numi, pe buns dreptate, sistemul precon�tiintei" (Sigmund Freud, Introducere in psihanaliz8, E . D . P. , 1980, pp. 256-257). ...

Analizati rolul incon�tientului in teoria freudiana asupra psihismului uman. Realizati un desen care sa ilustreze raporturile dintre cele trei niveluri ale psihismului.

Aceasta primli constructie explicativa asupra psihismului uman a fost completata de Freud prin crearea unui model al personalitalii alcatuit din trei instante : Sinele (Id) , Eul (Ego) §i Supraeul (Superego) . Sinele este partea cea mai profunda §i mai primitiva a personalitatii de la care se formeazll, prin diferentiere, celelalte doull . EI tine de domeniul incon§tientului §i este prezent incll de la na§tere. Sinele este sediul instinctelor, dar §i al dorintelor nesatisflicute (refulate). Freud distinge doua categorii de instincte : instinctul vielii (Eros) , care include foamea, autoapllrarea, dorinta sexualll, §i instinctul mOr/ii (Thanatos) , responsabil de impulsurile agresive §i distructive. Sinele este imperativ. Concepte-cheie EI cere satisfacerea imediata a impulsurilor §i opereaza in baza principiului placerii. Sinele Eul se dezvoltA curand dupll na§tere, pe masura ce Eul copilul cauta sa se adapteze la cerintele mediului. Este un intermediar intre Sine §i realitatea externa. Aceastll interme­ Supraeul diere este necesarll deoarece exigentele Sinelui nu pot, de •

•

•

64

cele mai multe ori , sl!. fie satisfll. cute sub forma lor initiall!.. Activitatea Eului se bazeaza pe principiul reali­ taJii , conform cl!.ruia solicitlirile Sinelui trebuie indepli­ nite intr-o manied care sl!. corespundl!. cu realitatea. Eul este cel care oferl!. solutia la conflictele cu realitatea sau cu dorintele incompatibile . Sarcina Eului este dificiIl!. §i, de multe ori, el nu poate realiza adaptl!.rile cerute. Nivelu ri �i instante Supraeul se dezvoltl!. incepand din copill!.ria timpurie. psihisrn ului u rnan in psihanaliza ale care jur Ie pe din prezintl!. transmit cei valorile Re copilului drept cerinte cl!.rora trebuie sl!. se conformeze. Pl!.rintii au rolul principal in crearea Supraeului . Ei sunt cei care ii invatl!. pe copii ce este bine §i ce este rl!.u . Aceste obligatii §i interdictii sunt interiorizate de copil §i ii vor ghida propriul comportament. Indivizii cu un Supraeu puternic au tendinte accentuate de cuIpa­ bilizare in situatii care implicl!. 0 dileml!. moraIl!., iar cei cu un Supraeu mai slab incalca mai u§or regulile fll.r l!. a-§i face probleme de moralitate. Freud considerl!. cl!. aceste trei instante care determinl!. personalitatea unui individ se afll!. intr-un permanent conflict : Sinele incearcl!. sl!. obtinl!. satisfacerea impulsurilor, in timp ce Supraeul stabile§te uneori standarde morale foarte inalte §i greu de atins . Eul este cel care trebuie sl!. asigure echilibrul intre cele trei tipuri de exigente care ii sunt impuse : de cl!.tre Sine, de cl!.tre Supraeu §i de cl!.tre realitate. Pentru a se protej a impotriva presiunilor exercitate de Sine §i de Supraeu, Eul elaboreazl!. 0 serie de mecanisme de aplirare : rejularea , negarea , proiecJia , raJionalizarea , sublimarea .

MfWt�fundare

Mecanisme de apirare ale Eului

Dlctlonar

act ratat Refularea este un mecanism primar de aplirare prin care actul al carui rezultat impiedicll.m manifestarea con!ltientli a dorintelor !Ii gan­ vizat explicit nu este durilor dezagreabile, a amintirilor nepll!.cute, dureroase, a atins, ajungAnd sa tie experientelor triste (a se vedea teoria uitarii motivate) . Un inlocuit printr-un altu! . exemplu ar putea fi reprimarea amintirii unei corigente la Analiza actului ratat pune matematicli pe care un elev a avut-o in clasa a noua. Pentru in evidenta 0 dori nta a-!li plistra respectul de sine, lucrul eel mai simplu pe care n inconftienta a subiectuiui poate face este sll. " uite " aceastl!. experientll. nepllicutl!.. Ten­ (ex.: "Declar fedinta dintele refulate se strecoarll. totu$i in con$tiintl!. , insll. intr-o inchisa", spune prefedin­ formll. deghizatli (acte ratate, lapsusuri , vise) . tele Camerei Deputatilor Negarea este refuzul de a accepta realitatea . De exemplu, in timp ce eI. de tapt neacceptarea situatiei cli individul de langli. tine este mai bun deschide acea fedintA). la psihologie, a disparitiei unei fiinte dragi, a pericolului pe care-l reprezintl!. fumatul pentru sli.nlitate. Proiec/ia este mecanismul prin care atribuim propriile ganduri , dorinte sau sentimente indezirabile unei alte persoane. Dacli putem acuza pe altii , suntem scutiti de neplli.cerea de a ne acuza pe noi in$ine. Uneori, cand antipatizam 0 persoanli, spunem cli ea este cea care ne antipatizeazli . RaJionalizarea constl!. in glisirea unei scuze rezonabile pentru 0 faptl!. dezonorantl!.. Nereu!lita la un examen 0 punem pe seama dificultl!.tii exagerate a subiel.:telor, a deficientelor de organizare, a corectorilor etc. Sublimarea este mecanismul prin care impulsurile sexuale §i agresive sunt exprimate indirect in forme aceeptabile din punct de vedere social . De exemplu , impulsurile agresive pot fi sublimate prin practicarea sportului , iar instinctul sexual prin activitliti creative (dans, poezie, muzicli) . i

6S

M A 1"UA L DE PS I H O LOG I E 2.2.

M o d e l u l trasatu r i l o r

lmaginati-vli c li v i s e cere s li caracterizati personalitatea unui prieten apropiat . Spuneti despre el , de exemplu, cli este vesel, optimist, cu simtul umorului , eomunicativ sau , dimpotrivli, cli este tlicut, retras, sobru, chibzuit in tot ceea ce face . De unde §titi acest lucru ? Din observarea comportamentului lui in nenumlirate situatii . Rezultli de aici cli , in viata cotidianli, obi§nuim sli descriem oamenii cu ajutorul unor trlislituri. Ele se referli la modul de a fi al unei persoane, la relatiile cu eeilalti §i ehiar la aspectul fizic. Unele trlislituri nu pot fi observate direct, dar pot fi deduse din comportamentul unei persoane. De regulli, noi indiclim drept trlislituri ale unei persoane pe acelea care s-au manifestat cu o anumitli frecventli in comportament, 0 perioadli mai mare de timp §i in situatii diferite. Si psihologii au utilizat acest model al trbaturilor pentru a descrie personalitatea . Obiectivul lor este de a identifica trasaturile definitorii ale personalitlitii §i de a elabora teste care sa indice diferentele dintre indivizi in functie de aceste trlislituri .

Trlsiturile sunt acele caracteristici generale, relativ stabile §i de duratli, permit explicarea §i evaluarea comportamentului.

care

Pe plan comportamental , 0 trlisaturli este indicatli de predispozitia de a raspunde in acela§i fel la 0 varietate de stimuli. 0 persoana veselli, optimistli la locul de muncli se va manifesta la fel §i in relatiile cu familia, eu prietenii. Gordon Allport a arlitat cli dictionarul unei limbi cuprinde mii de termeni care descriu trlisliturile de personalitate. Numai cli in timp ce trasliturile descriu comportamente care sunt comune mai muItor per­ Gordon Allport soane, personalitatea fieclirui individ comprimli 0 constelatie unicli de ( 1 897- 1 967), trlislituri. Psihologul invocat apreciazli ca la fiecare individ se pot desco­ psiholog american peri douli-trei trdslituri cardinale care dominli §i controleazli celelalte traslituri . Urmeazli apoi un grup de trlislituri principale sau centrale (zece, cincisprezece) ce pot fi recunoscute cu u§urintli la 0 persoanli, fiindu-i caracteristice . S i , in sfar§it, existli sute de trlislituri secundare , care sunt slab exprimate §i, de aceea, mai greu de identificat. A§adar, personalitatea nu este 0 simpla sumli de traslituri , ci 0 structura organizatli ierarhic. Pentru a face 0 predictie valabiIli, trebuie surprinsli configuratia , structura §i traslitura sau trlisliturile cardinale care controleaza §i orienteazli intreg sistemul de perso­ nalitate. 0 trasliturli cardinala este alat de dominanta incat coloreazli fiecare aspect al comportamentului unei persoane. Pentru unii trblitura dominatli este zgarcenia, pentru altii generozitatea, la unii dominli tendintele egoiste, la altii cele altruiste. !f:-'- .

Apllcalle Printre personajele istorice sau literare glisim sufieiente exemple care ilustreaza modul de manifestare a trll.sll.turii cardinale . Ginditi-va la obsesia puterii in eazul lui Napoleon sau Hitler, la zgareenia lui Harpagon sau a lui Hagi-Thdose, la gelozia lui Othello sau la eameleonismul lui Talleyrand . latli 0 ilustrare a zgareeniei, a§a cum este ea realizatli de Moliere : " Mi s-au ratll.c it mintile, nu mai §tiu unde sunt, cine sunt, niei ce fae ! Vai , bll.ni§orii mei , bll.ni§orii mei , prietenii mei drll.glila§i , cum ati pierit ? Si de eand am rllmas flI.rll. voi nu mai gll.sese sprij in, nici mingAiere, niei bucurie pe lume ! S-a sfAr§it eu mine, numai am nici un rost in viall!. ! Fhll. de voi nu mai pot trll.i. Gata, m-am dus, mor, am murit §i m-a ingropat ! Nu se gll.se§te nimeni sa mli inv ieze ? (Avarul) . "

GtlsiJi fn literaturd �i aile ilustrdri ale modului de manifestare a trdsdturii cardinale.

66

Allport considerA cA in viata realA sunt putine persoane care au 0 trAsAturA dominatoare precum aceea descrisA, capabilA sA caracterizeze intreaga personalitate . Majoritatea oamenilor au , de regulA, mai multe trAsAturi dominante care se tempereazA reciproc. 2.3.

Model u l facto r i a l

Aplicand 0 metodA statisticA numitA analiza factoriald, s-a putut identifica un numAr de factori comuni prin care poate fi descrisA personalitatea. 0 selectie reprezentativA a factorilor de personalitate este realizatA de psihologul american Raymond B. Cattell . Acesta a cAutat intre termenii dictionarului un prim inventar al diferitelor aspecte ale personalitAtii . Pe aceastA bazA foarte largA, Cattell a cules observatii direct de la subiecti , a aplicat chestionare �i a procedat la analize factoriale numeroase, care i-au permis identi­ Raymond B . Cattell ficarea a 16 trAsAturi de bazA sau factori ai personalitAtii . Ace�ti (n. 1 905) . psiholog factori pot fi utilizati pentru a furniza un profil al personalitAtii american de origine fiecArui om. Semnificatia celor 16 factori bipolari identificati de engleza Cattell este indicatA in tabelul Dr. 2 . Cattell a elaborat un chestionar de evaluare a personalitAtii cunoscut sub denumirea de 1 6PF (Personality Factor) . Fiecare factor este evaluat printr-un numAr de itemi ( 10 - 1 3 ) . Pornind de la scorurile obtinute prin aplicarea chestionarului 1 6PF, Cattell a realizat profiluri de personalitate pentru diferite grupuri profesionale (scriitori , arti�ti , piloti) . I n tabelul Dr. 2 sunt reprezentate profilurile realizate de psihologul american pilotilor �i scriitorilor. Pilotii sunt persoane stabile din punct de vedere emotional , maturi , calmi , con�tiincio�i, tenaci, cu 0 capacitate ridicatA de autocontrol , reali�ti , firi practice (mai putin imaginativi) , controlati , preocupati de imagine, destin�i, lini�titi . 1-v�nJtJu{J

i

Actlvltate

� Urmariti in tabelul nr. 2 (p. 68) scorurile obtinute de scriitori pentru cei 1 6 factori ai � personalitatii �i realizati-Ie profilul personalitatii . ---

J !

- �- �

CercetArile actuale asupra personalitAtii acrediteazA ideea cA personalitatea poate fi descrisA cu ajutorul a cinci factori bipolari . Respectivul model de descriere §i analizA a personalitAtii a fost numit BIG-FIVE �i intrune�te un larg consens din partea speciali§tilor. Ace�ti factori sunt : extraversiunea , agreabilitatea , con�tiinciozitatea , stabilitatea emolio­ nald §i cultura (intelectul) . Descrierea acestor factori este ilustratA in tabelul Dr. 1 : Factorul

Polul pozitiv (+ )

Extraversiune

sociabil , vorblret, jovial, entuziast

Polul negativ (-)

retras, tieut, sobru, rezervat, singuratic

Agreabilitate

simpatic, gentil, slritor, bun

suspicios, rece, dur, neiertitor

Co�tiinciozitate

ordonat, disciplinat, responsabil, atent, grijuliu

dezorganizat, iresponsabil, neatent, neplsltor

Stabilitate emotionall

calm, controlat, stiparut

nelini�tit, nervos , tensionat

Cultorl (intelect)

imaginativ, preferinti pentru varietate, independent, interese largi

practic, preferinti pentru rutinl, conformist, interese restrAnse

Tabelul

Dr.

1 . Modelul celor cinci factor; a; personalitil/ii (BIG-FIVE) 67

M A !\"UA L

DE P S IH O LO ( ; IE

FACIORUL A

Rezenat,

1 ---2---3--

critic, rigId.

Nille)

B

intelectual scizut,

lentoare de spirit

Emotiv,

framaotat,

C

slibiciunea Eului.

E

cedeazll U§or, docil .

Modest,

F G

I

Uni§tit . ,

senos .

M N 0

Ql

sl biciune a supraeului .

1 - --2--

68

...

...

, -2--3--

Practic, supus imprejurllrilor.

1 ---2-in

increzAtor,

opti!nist, lipsi� de anxtetate, serun.

Conservator, respectuos fatA

de tradipe.

�Pdupll aIttl. "

se la

in conflict cu sine insu§i, negiijent.

� alm nOD§alant. IDl§Ut,

C

,

--8---9--- 10

.../

--9--- 1O

-7--S--9-- ,0

;

--4---5---6

--7 ---8---9--- 10

-

1 --2--3-

-6---7---S--9-- 10

1 ---2---3---4-

1 ---2---3---4---5--1 ---2---3---4---51 ---2--

Deschis,

cald, pillcut .

Nille)

intelectua1 ridieat,

spirit strAl ucitor.

Autoritar:

agn:siv, spirit de nValitate.

I ����r,

CoD§tiincios,

tenace, Supraeu putemic.

Curajos,

spontan, sociabil .

'Thndru, sensibil , dependent.

BAnuitor,

greu de pacAlit.

Imaginativ, --8---9--- 10 boerii , distrat.

1 ---2---3---4--

\.

NOfE MARI

Stabil, matur --9--- 10 emotional, calm, fOrIa Eului .

--8---9--- 10

4---5---6---7 -

acomodant .

Necontrolat,

nr.

...... ..

1 ---2--

Q3

•

- -4---5---

Dur, satisflcut de sine, realist.

sincer, neindemAnatic societate.

.-

5--

---7 ---8---9--- 10

1 ---2---3---4-- ---6-:

Direct,

--8--

--9--- 10

neincrezlltor.

Dependent de

Thbelul

1 ---2---3---4---5---6--

!

�rtunist,

Q2

Q4

I

..

4···· � �� Y-�6 J... ' � �; ' c:E � "* -� '.-' ,,�. � .�" 6��

1 ---2---3---4---5---6--

1 ---2---3--

IncrezAtor,

L

1

---8---9--- 10 �--6---7 ..............

1 ---2---3---4---5-

Thnid

H

PRO�

(note s ) 1 --2--3--4--5--6--7--8--9--10

NOfE MICI

--7---8---9--- 10 -8---9--- 10 --9--- 10

�5 --.--7---8---9--- 10

�t,

cunoscitor aI socie�tii.

Anxios, frllmintat, sentiment aI culpabili�tii .

Inovator,

liberal , radicalism.

t?

Suficient si i,

independen personaill.

Contro)at, exigent , preot:upat de imagIne. 1ensionat,

frustrat, surmenat.

2. Factorii primari ai personalitalii dupa R. B. Cattell. Profilurile de personalitate ale pilolilor (cu linie continua) # ale scriitorilor (eu linie punctata)

P E R S P E C Ti V E T E O R ET I C L

i:\

A B O R DA R I"_�

! I ,

i ncercati sa realizati portretele celor opt tipuri temperamentale pornind de la caracteristicile celor trei factori implicati. Completati aceste portrete prin consultarea , lucrarii Tratat practic de cunoa�tere a omului de Gaston Berger (Editura I R I , Bucure/iti, 1 997, pp. 58-60) . Gasiti ilustrari ale celor opt tipuri de temperament printre personalitatile 1 diferitelor domenii. .

i

'\ . 3 . L o c u l

t e m p e ra m e n t u l u i Iii s t r lJ c.t u r a

persufi a i i i.dti i

Temperamentul este cea mai general� §i constant� caracteristicA a personalitAtii umane. Leg�tura existentA intre tipul de sistem nervos §i temperament explicA determi­ narea ereditarA a tr�s�turilor temperamentale. i n consecint�, nu se poate vorbi despre 0 modificare radicalA a temperamentului pe parcursul vietii . ExistA totu§i 0 evolutie a temperamentului, conditionatA de varst� §i de interactiunea individului cu mediul fizic § i socio-cultural. 75

'\ L\ :\ b\ L iJE PS i i i u L U G I Jc,

intre temperament � i eelelalte laturi ale personalit!lii se stabilese eondilioniri stranse . intrueat temperamentul este 0 earaeteristieli formalli �i nu una de eonlinut , el nu pre-determini zestrea aptitudinalli a individului �i niei trlisliturile lui earaeteriale. in fieeare eategorie temperamentalli se reglisese debili mintali �i inteligente de vArf, subiecti care se abat de la normele morale �i indivizi de 0 mare fortA moralli . Prin urmare, nu se poate vorbi despre temperamente bune sau rele sau despre superioritatea unui temperament in comparatie eu un altu!. De�i temperamentul nu predeterminli aptitudinile sau caracterul , totu�i el poate avantaja formarea unor aptitudini �i trlislituri de earacter sau poate provoca difieultliti in dezvoltarea lor. Flegmaticii i�i formeazli mai u�or trlislituri de caracter precum punetualitatea, principia­ litatea, perseverenta, spiritul de ordine in raport eu sangvinicii . Temperamentul influenteazli stilul de muneli, dar nu �i nivelul performantelor obtinute. Cunoa�terea temperamentului este deosebit de important! pentru a putea atenua influ­ enta negativli a unor trlislituri asupra conduitei umane . De asemenea, ajut! la ameliorarea relatiilor interpersonale �i in orientarea profesionalli. in multe domenii, seleetia profe­ sionalli se bazeazli nu numai pe criterii aptitudinale, ci �i pe criterii ce au in vedere dimensiunea temperamentalli a individului . A cunoa�te propriile posibilitliti �i limite inseamnli a alege in cuno�tintli de eauzli 0 profesiune cu �anse sporite de a avea sueces. i

� -u-tJ'{Jl:n:J15tru t)fJfnIlfl HHTt i, n )f 51U' , rI', JIr,! �

Actlvitate

.

...,.,.".-. ., ,."""'J. I. Desfa�urati un joc in care un elev are rolul unui client care returneaza la ..magazin un •

i produs de care nu este nemultumit, un altul este vanzatorul care nu se lasa u�or convins

!

,

i sa primeasca produsul iar alti trei-patru elevi sunt clienti ai magazinului care asista la : scena �i iau diferite pozitii in raport cu disputa dintre cei doL Ceilalti elevi vor analiza ! ! comportamentele actorilor" acestui joc, consemnand date referitoare la: vorbire, gestica, ! " l mimica, reactii emotionale, ��O ��I�!�ti_.�_� ����i _ng_e_r_e�u_til��_te_. . ...1 ______ ._, _ _ _ , _ , __ , • ....

Temperamentul este dimensiunea dinamico-energeticli a personalitlitii . Indicii comportamentali a i temperamentului s e referli la : motricitate, vorbire, reactii afective. Temperamentul este innliscut . EI poate fi modelat prin educatie, dar nu poate fi schimbat . Nu exist! temperamente bune sau rele dupli cum nu existli temperamente pure. ,.. Existli mai multe tipologii temperamentale : a lui Hippocrate (coleric, sangvinic, flegmatic �i melancolic) , a lui Pavlov (care diferentiazli tipurile de temperament pe baza tipului de sistem nervos) , a lui Jung �i Eysenck (extravertit �i introvertit) , a lui Le Senne �i Berger (pasionat , cole ric, sentimental , nervos, flegmatic, sangvinic, apatic �i amort). �

�

{ P '1'.: '>f�'t,�)1�#> '- . ;.: � . � .

" ' . ":�{)· t)tJ f) .

Activitate

Realizati, fiecare dintre voi, pe doua foi de hartie, un autoportret caracterial �i un portret caracterial al colegului de banca. Schimbati foile in care este descris colegul de banca �i comparati versiunea colegului cu autocaracterizarea facuta. Profesorul va strange toate autoportretele caracteriale �i va organiza un joc " Ghice�te cine este! " . Profesorul cite�te cate 0 caracterizare, iar elevii sunt invitati sa identifice pe cine reprezinta.

Teofrast, in Antichitate, La Bruyere in secolul al XVII-lea au realizat portrete ale diverselor tipuri caracteriale : zgarcitul , lingu�itorul, amabilul , la�ul, ipocritul , infumuratul etc. lata portretul pe care Teofrast n face zgarcitului : " Zgarcenia este 0 economie ce intrece orice mlisura . Zgarcit este omul care inainte de a fi implinit luna bate la u�a datomicului �i-i cere dobanda, chiar daca aceasta nu face macar 0 jumatate de obol . Cand se afla la 0 masa pregatita pe socoteala celor ce iau parte la ea, zgarcitul numara cate pahare a haut fiecare, iar zeitei Artemis ii jertfe�te mai putin decat oarecare altul dintre cei prezenti . Daca un cunoscut i-a procurat un obiect pe un pret scazut, zgarcitul considera ca e ingrozitor de scump . Daca sclavul i-a spart 0 oala ori 0 farfurie. ii scade din hrana. Daca nevasta a pierdut un banut, cotrobaie prin oale, rascole�te paturile, llizile, cautli pana �i in a�temuturi . ( . . . ) . Casetele zgarcitilor d e felul lista sunt doldora de bani ! Mucegaiul stli prins pe ele, iar pe chei s-a pus rugina. Zgarcitul poartli haina mai sus de genunchi , iar la baie aduce uleiul in sticle mititele ; se tunde la piele, n gase�ti descult §i la pranz, iar cand da haina la curatat indeamna pe me�ter sa intrebuinteze argila din bel�ug , ca sa nu se pateze prea repede " (Jean de La Bruyere, Caracterele sau moravurile acestui veac, Editura pentru Literatura, Bucure§ti. 1 96 8 , vol . I, pp. 41-43).

Constatam ca trasatura cardinala , zgarcenia, se impune in faptele de conduita , este coercitiva �i i§i subordoneaza celelalte trasaturi care devin secundare in raport cu aceasta . Pe baza trasaturii dominante se poate prevedea, cu 0 anumita probabilitate, comportarea viitoare a persoane i .

Activitate

I dentificati in scrierile literare ale diferitilor autori (Nicolae Filimon, I .L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Shakespeare, Moliere) fragmente care sa ilustreze tipuri caracteriale. Fiind 0 component! de continut a personalitlitii, caracterul are . un rol esential in adaptarea §i integrarea individului in viata sociallL Prin intermediul trlisliturilor caracteriale persoana este apreciatli §i acceptatli sau respinsa de cei din jur. Trebuie sli avem in vedere §i faptul cli, formandu-se pe parcursul vietii individului. caracterul poate fi modelat §i influentat. Nu numai mediul social poate face acest lucru, ci §i individul poate contribui la modelarea sa caracterialli prin preluarea influentelor pozitive ale ambiantei §i contracararea celor negative. 89

M A N UA L DE PS I H O LOG I E

;;.. Caracterul desemnew ansamblul insu§irilor psihice care privesc relatiile unei persoane cu semenii §i valorile dupi care se conduce. ;... Caracterul nu este inniscut. El se formew pe parcursul vietii ca urmare a integririi omului intr-un sistem de relatii sociale. Caracterul este supus intotdeauna unei evaluiri morale. j.. Componentele caracterului sunt atitudinile §i trisiturile de vointi . La structurarea carac­ terului contribuie §i trebuintele, motivele, sentimentele, aspiratiile §i idealurile. ;;.. Trisiturile caracteriale pot fi organizate intr-o piramidi care are la bazi trisituri periferice, secundare, iar la virf trisituri dominante, cardinale. ;;.. Caracterul este expresia intregului sistem al personalititii . El are un rol important in adaptarea §i integrarea individului in viata sociali.

r::::. � �

Comparati caracterul cu temperamentul . Explicati rolul mediului social i n formarea caracterului . Realizati u n portret caracterial a l tipului lingu§itor.

v

Capitolul

Vli propunem cinci obiective : 0 prezentare # o fncadrare generaltl a fenomenului dezvol�rii psihice ; precizarea unora dintre reperele teore­ tice fundamentale ale cercetlirii acestei problema­ tici ; sensibilizarea asupra diferentelor care pot exista intre perspectiva psihologilor �i receptarea cotidianli a fenomenelor dezvol�rii ; suscitarea interesului # abilitd/ilor de a opera in baza cuno�­ tintelor propuse ; orientarea spre cateva dintre sursele bibliografice de referintli ale domeniului.

. J'�""'V\.I . \ Dezvoltarea scurti . �tll. �I ,I eta pele clclulul VVtTVJ"'J"

rtr }\ J'c N

\,. 'I

'r ,

� \

tarll. Sinopticul d ezvol V Arstele ,colare Adolescenta ne schlm bare ,I optiu

;-� � · �o.. r \;� Y1. 1 1.,- '- �' ��_':- t" �l ·' � -�. � " _ ���� I�_.,� -" --- \ T\ , � ;-t ;;�. ;1�.I t ·-"t;-1{_:--t .-;� 1'. --;�...-, - '.. , -r.; �._;- .�_ � -

� ."n...._._�

Activitate

....w ... ... .

' ._ O olll!!el' lI'�

t

�

\,

i

',­

.... · .......-a-�iIlCI" k · � �� ·� " �.''''''· ''''�''' ''_''' ''' ' '�io''A'''' '

� . ) ..,.

: i ncercuiti acele aspecte care, dupa voi, nu fae obieetul psihologiei dezvoltarii: dezvoltarea inteligentei, teoriile imbatranirii, reflexele nou-nascutului, �colaritate �i inteligenta, aparitia dentitiei, diferentele dintre rolurile de sex, desenul infantil, teoria lui Jean Piaget, stadiile judecatii morale, relatiile parinti-copii, etapele con�tiintei de sine, frica de moarte, dezvoltarea prenatala, stilurile educative, divortul, schimbarile de . personalitate, pensionarea, achizitia limbajului, raportul ereditate-mediu, stadiile dez�oltarii afective, formele jocului inf��!il � ��.� � c;a �.!��� m :�tul � i. • . .,,

1.

.

•

r:....

_

..

.

.

�

Problematica dezvoltlirii persoanei nu este una strict psihologicli. Filosofia, literatura , antropologia, sociologia, pedagogia etc. i-au acordat spatii semnificative. Vom vedea i nsli in ce mlisurli psihologia contemporana propune �i 0 abordare proprie, diferitli, a acestei teme .

. _ ..

"" {

flL� 8MIUtIlRltNlv . ,

•

" Copilul rade : « Intelepciunea �i iubirea mea e jocul ! Tanlirul can� : «Jocul �i-ntelepciunea mea-i iubirea ! ,. Blitranul tace : «Iubirea �i j ocul meu e -ntelep c iunea ! ,. " »

(Lucian Blaga, Trei je/e) ') 1

\ 1\ '\ l , \ 1

D L P S lII O L O ( ; n:

I DIClionar

Itnflaenta-nornnmv8 I

! de vlrsli

! deterrninari

biologice sau

sociale care sunt comune

tuturor oamenilor la 0 vir­ sta data (debutul mersului, ap.arilia dentitiei, puber­ tatea, majoratul, pensio­ narea e c . ) . Sunt numite metatoric: orologiul bio­ , Iogic ,i .w:o.logiui social.

t

Poetului , sensibilitatea i-a fo.st bunli clilliuzli . Cu har, el spune ceea ce multi psiho.Io.gi ai dezvo.ltlI.rii acceptll. astll.zi in bunli mlisurli : unul dintre criteriile cele mai o.perapo.nale de diferenpere a marilo.r varste ale o.mului este cel al activitatii dominante. Nu atat varsta crono.Io.gicli, cat ceea ce poate �i face , la acea varstll., il deo.sebe�te pe bebelu� de pre�colar sau pe ado.lescent de adult. Iar ceea ce Po.ate face, interesul �i activitatea do.minantll. a unei etape tin de nivelul dezvoltiirii bio-psiho-sociale . Pentru unele aspecte ale acestei dezvo.ltll.ri este determinant orologiul biologic (de exemplu , primul cuvant, mersul, dentipa, pubertatea etc. ) . Pentru altele, orologiul social bate, prepo.nderent, mlisura (de exemplu, debutul �co.lar, majo.ratul , pensio.narea etc . ) . Si unele, � i altele sunt legate de varsta crono.Io.gicli , fiind co.nsiderate injluente normative de varsta.

Varstele o.mului sunt evidente. Ele se impun ca dimensiuni identitare primare ( " eu sunt Co.pil �i tu e�ti tAnar ; bunicul este blitran " ) . i nsli ele nu Po.t fi intelese co.rect �i nuantat, dacli nu Ie rapo.rtll.m la pro.cesul pe care-l reprezintli de fapt : dezvoltarea scurtii sau ontogeneza (gr. on, ontos - existentll. ; genesis - na�tere) . Varstele sunt fo.rma sub care se manifestll., in fapt, acest feno.men co.mplex . Co.nstatll.m astfel 0. inversare a prio.ritll.tilo.r. Simtul co.mun recepteazli mai cu seamli aspectul existentei �i succesiunii varstelo.r, psiho.­ Io.gul vizeazli cu preclidere procesul care determinll. aceste schimbll.ri . Simtul co.mun - care Po.ate fi extrem d e pertinent � i eficient intr-o. mare parte a situatiilo.r co.tidiene - tinde sli fo.Io.seascli varsta ca explicatie . Or, psiho.Io.gul explicli prin ceea ce se intAmplli la nivelul pro.ceselo.r psihice, la 0. varstll. datli . Sli urmlirim do.uli situatii , care subliniazli aceste tendinte diferite . \ antropogeneza •

•

ontogeneza

" Este incli mic,

nu �tie" , iti vcr explica plirintii unui 5-6 ani, pe care tocmai l-ai pliclilit cu "Dacli 0. fetitli se imbraca, se tunde �i se joaca

pre�cclar de paoli in

D1Cllonar

intrebarea : " ca un bliiat, ce este ea ? �i care ti-a rlispuns, senin, " "bliiat . " Este un rlispuns tipic pentru absenla capa­

-

conservare. genulul

etapa tinala in � e�olta.reE

coriceptlJ,hn d8:�� > �

CopllUl , rntelege , 01' sexu p.rs�nel este ' uri ," inva riant ,!' ci m.. i!8 Qhlmtd

.

;:mo";"" -" �·ifU'llf ��·r�:· · ·· f·"" da: � .; p=ltuFl; ,tip;:. aQti ��L . �, William James a Bcut distinctia intre eul cunoscut (continutul eului) $i eul cunosclitor (eul ca proces) . El a considerat eul cunoscut ca fiind alclituit din eul material , eul social $i eul spiritual . );> Conceptul de sine reprezintl totalitatea perceptiilor $i cuno$tintelor pe care oamenii Ie au despre calitltile $i caracteristicile lor. El poate fi mAsurat cu ajutorul chestionarului " Cine sunt eu ? ". );> Stima de sine este rezultatul evaluArilor pe care persoana Ie face asupra propriului eu . );> Termenul de auto-prezentare se referli la strategiile pe care Ie folose$te individul pentru a modela impresiile celorlalti despre el. ,. Socializarea este procesul prin care oamenii invat! modul de viat! al societltii §i grupurilor sociale. 'y Prin perceptia de sine inlelegem capacitatea de a observa $i evalua propriul comportament. > Identitatea psihosociall este rezultatul interactiunii cAmpului social (reprezentat de grupuri , institutii, colectivitlti) cu individualul , reunind reprezentarea de sine §i de altii. 1 16

C O :-': D l TrA

PS IHOSOC IALA

i::8 Cum se afirml §i ce rol joacl imaginea de sine in viata noastrl ? I:. Care sunt clile formlrii imaginii de sine ? !::II Ce leglturl existl intte stima de sine, auto-prezentare §i perceppa de sine ? !::. Ce inlelegeli prin identitatea psihosociall ?

itatea �ersonaluc tie soc l a l a _

2.

R e l a l i i J e i nte r p erso n a l e

s.. i �c ! u ! ! c r �n fQ rm a r� � � i d ezvo l t a rea perso n a Uta! i i

2.1 .

Pers o n a l i tatea o constructie s o c i a l a

\ 0 co nstr ia de aflllere I . Motlvat Atractla • ' 1a inter pe rs on a l l re a Auto-dezv i u • 8,1i re1 Ti puri de . • 1 a inter pe rs on e . P rlete n la

\

\

_

�.

I ,

I

in capitolul despre personalitate s-a mentionat rolul socialului in construirea �i dezvoltarea personaliti1tii . Prin interactiune cu altul (altii) , omul ajunge si1 se cunoasci1 mai bine, si1 inteleagi1 atitudinile �i comportamentele celorlalti, si1 invete roluri de partener, interlocutor, coechipier. Daci1 avem in vedere doi indivizi - A �i B - care au stabilit 0 relatie, putem constata ci1 A il poate influenta pe B , ci1 B reactioneazi1 incercand si1 schimbe prima impresie a lui A, ci1 acesta i�i reorganizeazi1 conduita fatil de partener � . a. m . d . Prin interactiune, indivizii se adapteazi1 reciproc, fiecare jucand rol de stimul pentru celi1lalt. Hri1 aceastil reciprocitate interpersonali1 nu poate fi inteles nici unul dintre cei doi termeni ai cuplului : eu �i altul . Avem de-a face cu 0 interactiune intre doui1 entiti1ti , doui1 lumi, dod universuri specifice. in " Introducere " la Psihologia colectiva # analiza eului, Sigmund Freud afirmi1 : " Altul joaci1 intotdeauna in viata individului rolul de model , de obiect, de asociat sau adversar, iar psihologia individuali1 se prezinti1 chiar de la inceput ca fiind in acela�i timp �i 0 psihologie sociali1, in sensul larg , dar pe deplin justificat, al cuvantului " . Raportandu-se mereu la pilrinti , frati , surori, prieteni de joaci1 , colegi , copilul invatil si1 ii cunoasci1 �i in acela�i timp si1 se cunoasci1 . " Eu este un altul " , a spus cu genialitate Arthur Rimbaud . Relatiile cu altii presupun 0 tesi1turi1 de ambivalente, basculand intre identificare �i opozitie. invi1tarea prin interactiune cu altii, tri1irile colective stau la originea socialitiltii . Relatiile interpersonale instituie val�ri, norme de conduitil, modele de comportare, stiluri de interactiune. Tri1irea iropreuni1 a evenimentelor joaci1 un rol important in dezvoltarea relatiilor umane, are un caracter " contagios " , sistematic cultivat �i canalizat de practicile sociale. Din interactiune rezultil capacitatea Con cept e-ch eie de a diferentia, competenta (auto-)evalui1rii, decentrarea afectivi1, cum spune Jean Piaget. • personalitate o conceptie fructuoasi1 �i destul de recenti1 asupra per­ • constructie sociala sonalitiltii consideri1 ci1 individul uman (sau actorul social) • actor social i�i construie�te edificiul personaliti1tii primind informatii �i interactionand , tot timpul , cu cei ce-l observli �i 1 17

M AN UA L DE PS I H O LOG I E

evalueazll §i este, i n acela§i timp , e l insu§i u n observator § i u n evaluator al altora . Personalitatea este deci 0 " constructie socialil " in care intrll trei componente esentiale : • comportamentul pe care actorul , ca individ biologic distinct, il aduce pe scena socialll ; • semnificatiile pe care actorul insu§i Ie dll comportamentului sllu, modului sllu de a fi ; • semnificatiile pe care ceilalti Ie ata§eazll eomportamentului aetorului social . Mai intAi actorul : eu inzestrarea lui biologiell, cu ealitlltile §i limite Ie sale, cu dife­ rentele individuale fatA de eeilalp. Apoi actorul ca auto-observator : capacitatea sa de a se vedea cu oehii altora, de a se autoevalua §i situa in context, in raport cu ceilalti . in sfar§it, actorul observat : actorul i§i asumll roluri , participll, vrea sll devinll " personaj " , sll fie recunoscut ca personalitate. i n acest scop, §tiind cll evalullr ile celorlalti ii conferll valoare, il a§az3 intr-o ierarhie, el incorporeazll informatii de la alpi despre sine (gesturi , cuvinte, atitudini) . Nu suntem numai con§tienti cll altii gandese despre noi, trebuie sll fun in stare §i sll ne formllm 0 impresie despre ceea ce gandesc, despre imaginea lor referitoare la persoana noastrll. tn centrul coneeptiei despre personalitate ca 0 constructie socialll stll " " competenta omului de a se vedea a§a cum il vlld altii. Iar primul pas e capacitatea de a se intoarce spre sine, de a se observa . Al doilea pas e recunoa§terea acestei competente la ceilalti , con§tientizarea cOQ§tiintei de sine a celuilalt . i n felul acesta putem sll ne facem 0 impresie despre imaginea noastrll in con§tiinta celorlalti .

2 . 2 . M otivatia d e afi l ie re

Oamenii nu pot trlli izolati unul de altul . Nevoia de afiliere se referil ia nevoia oamenilor de a avea contacte relativ frecvente cu ceilalti . Ea stll la baza formllrii relatiilor interpersonale. Cei mai multi dintre noi au nevoie sll fie §i sll interactioneze cu ceilalti . Aceastll nevoie de afiliere este atestatll de cazurile de izolare socialll prelungitll. in 1 93 8 , u n amiral american s-a oferit voluntar s ll petreacll singur §ase luni l a 0 statie meteorologicll din Antarctica. De§i mentinea leglltura radio cu lumea, dupll 20 de zile a inceput sll se simtll singur §i pllrllsit. Dupll doull iuni a ajuns sll se preocupe foarte serios de chestiunile religioase. Starea lui a evoluat repede spre depresie accentuatll §i apatie. Echipa care a mers sll-l recupereze dupll 90 de zile I-a gllsit halucioand.

o distinctie utilll pentru studiul relatiilor interpersonale este aeeea dintre nevoia de afiliere §i nevoia de intimitate. Prima se referil ia dorinta de a stabili cat mai multe contacte sociale. Cea de-a doua, la preferinta pentru relatiile calde §i apropiate. Indivizii cu 0 mare nevoie de intimitate se preocupll de calitatea relatiilor lor cu ceilalti . Ei au mai multll incredere in partenerii lor §i sunt mai satisBcuti de relatiile lor soeiale.

i n viata de zi cu zi suntem inclinati sll considerllm cll singurlltatea inseamnll lipsa relatiilor sociale. Suntem singuri atunci eand relatiile noastre cu ceilalti sunt foarte putin numeroase §i inadecvate. 1 18

C O :\ D l ITA

PS I H OSO C I ALA

Din punetul de vedere al §tiintei psihologiee, singuC on ce te-c heie ratatea este 0 stare emo/ionald a persoanei . Psihologii fae • afiliere distinetia intre a ft solitar §i a se sim/i singur. Solitudinea • intimitate este un termen obieetiv. Ea este definil! ea absenta altora din mediul persoanei §i poate sau nu sa fie resimtita ea • singuratate neplaeuta . Pe de all! parte, singuratatea este subieetiva : termenul se refera la insatisfaetia persoanei fata de earaeteristieile relapilor ei eu alti i . Oamenii s e simt singuri atunei eand exista 0 discrepanta intre relatiile interpersonale pe care Ie au §i eele pe care ar dori sa Ie aiba. Defieitul in relatiile interpersonale ale eelor ee se simt singuri poate fi eantitativ ori ealitativ. Persoanele care au foarte putini prieteni apropiati se pot simti singure pentru ea-§i dorese mai multi prieteni ; aeest tip de singura­ tate se nume§te singurdtate sociald. Pe de alta parte, 0 persoana Singu ratatea afecteaz8 i nter­ care are foarte multi prieteni poate resimti singuratatea din actiunile sociale ale persoanei, eauza ea are impresia ea relatiile ei eu eeilalti sunt superfiei­ precum �i stima ei de sine ale ; in acest caz, avem de-a face eu singuratatea emoJionala. Indivizii singuri sunt de obieei timizi §i au 0 stima de sine scazuta . Ei sunt, foarte adesea, depresivi, au opinii negative despre eeilalti §i sunt prudenti din punet de vedere social : evita situatiile interpersonale in care ar putea fi respin§i de eeilalti . 2 .3 .

Atra ctia i nterperso n a l a

Termenul de atrae/ie se refera l a 0 stare motivationalli : dorinta de a interactiona, de a avea relatii eu 0 anumil! persoana . Este opusul termenului de respingere (dorinta de a nu initia o relatie sau de a pune eapat unei relatii) §i diferit de indijeren/a . Oamenii pot fi atra§i de multe lueruri : de 0 melodie, de un peisaj , de 0 cladire etc. Termenul de atractie inter­ personala denume§te dorinta unui individ de a intretine relatii pozitive eu alt individ .

Unul dintre predietorii eei mai puternici ai atraetiei interpersonale este apropierea in spatiu a celor doi parte­ neri proximitatea . Sociologii au constatat de muM vreme ca majoritatea easatoriilor leaga vecini , colegi de serviciu sau eolegi de elasa . -

�"" , . .

C o n cept e-ch eie

II �

i ·

atractie interpersonala proximitate

'experiment Un cercetator american a pus in evidenta efectul proximitlitii intr-o maniera spectaculoasa. Studiul sau are un titlu incitant : " Alfabet �i atractie " . Psihologul a cerut studentilor de la o Academie de politie sa numeasca trei dintre colegii lor care Ie erau cei mai apropiati prieteni . EI a constatat ca, in foarte multe cazuri, initiala numelui de familie a subiectului era aceea�i cu initialele numelor de familie ale prietenilor sai . John Smith, de pilda, ii putea avea drept prieteni pe Michael Stevens �i pe David Samuels. Explicatia pentru acest fenomen curios era simpla : camerele de climin �i locurile in c1asa fusesera atribuite dupa criteriul alfabetic, ceea ce intlirea probabilitatea ca studentii sa-i aiM mereu in imediata apropiere pe cei ce aveau aceea$i initiala a numelui ca $i ei. 1 19

':: o n ce p t �-I?i, e i�

\i\

•

anticiparea interactiunii simpla expunere

L..". ... - ...- . •

_ _ _ __

__ _

I

NenumArate cercetui §i-au propus sli gAseascA expli­ catii pentru efectele proximitlilii . De obicei, manualele expun douA explicalii : anticiparea interacliunii §i simpla expunere.

-�

Anticiparea interacliunii Proximitatea ingAduie indivizilor sA-§i descopere preocupAri comune §i sA schimbe recompense. Dar simpla anticipare a interactiunii conduce §i ea la atractie pentru cellilalt.

Intr-o cercetare care probeazA efectele anticiplirii interactiunii, experimentatorii i�i invitau subieclii (de sex masculin) sli priveascli 0 inregistrare cu 0 fatli. Despre aceastli fatli Ii se spunea cli urmeazli sli-i intalneascli . Un alt grup de subiecti ce urmlireau aceea�i inregistrare era !lcut sli creadli cli nu va intami niciodatli p ersoana din fllm. in acord cu ipoteza anticiplirii interactiunii, subieclii din p rimul grup erau atralji intr-o mlisurli mai mare de fata filmatli. S-a demonstrat, de asemenea, cli simpla anticipare a interactiunii ne face sli-I percepem pe cellilalt ca fiind simpatic §i compatibil, sporindu-ne §ansele de a intretine 0 relatie recom­ pensatoare. Acest fenomen are 0 valoare adaptativli . Fiecare din noi intrli in relatie cu parte­ neri pe care nu i-a ales el insu§i, dar cu care are nevoie sli interactioneze : colegii de clasli, bunicii, profesorii , colegii de birou etc. Simpatia arlitatli acestora amelioreazli relatiile cu ei, contribuind astfel la resimtirea de clitre individ a unei stliri de satisfaclie generalli.

Simpla expunere i n mod obi§nuit, considerlim cli expunerea repetatli la un obiect ne plictise§te §i ne face in cele din urmli sli-I detestlim . Psihologii au demonstrat insli cli lucrurile nu stau deloc a§a . Astlizi existli multe studii care dovedesc proprietatea simplei expuneri la un anume obiect ori persoanli de a amplifica atraclia falli de obiectul sau persoana in cauzli.

Robert Zajonc este cel care a realizat, in 1 968, primul experiment asupra efectelor simplei expuneri . Zajonc a prezentat unor grupuri de subiecli, studenli la 0 universitate americanli, presupuse cuvinte turce�ti , ca nansoma. saricik. afworbu. iktitaf, biwojni etc. §i a constatat eli subieclii manifestau preferintli pentru cuvintele la care fuseserli expu§i cel mai frecvent. i n 1 970. psihologul social american a repetat acest studiu . folosind idiograme chineze�ti . Cu cit subieclii slii vedeau mai des 0 anume idiogramli, cu atat erau mai inclinali sli considere cli ea semnificli ceva pozitiv. Zajonc a ales aceste obiecte (cuvintele turceljti �i Iiterele chineze�ti) pentru a fi sigur cli subiectii nu aveau atitudini anterioare falli de ele e pUlin probabil ca un student american sli fi auzit inainte de experiment cuvinte turce�ti .

Aceea§i simplli expunere este responsabilli pentru faptul cli indivizii au tendinla de a prefera initiala numelui lor altor litere ale alfabetului. A§adar, efectele proximitlitii asupra atractiei interpersonale pot fi explicate §i prin simpla expunere : suntem expu§i Mereu la persoanele care trliiesc in apropierea noastrli, incat ele nu ne plictisesc, ci ne devin tot mai dragi pe mAsura trecerii timpului. 1 20

( ' O :\ Dl ' lTA

PS I H OS OC IAL A

)tn:_�

ItJ\nn.rtn]1:n_rtJt.rtrlTtJ\J1:Jlnj�'tn,'{TtJtTU"tnn)tflJlt

inExerclllu

i Ganditi-va la cei mai buni prieteni ai vo�tri. Cand �i unde i-ati cunoscut? Se aplic a

I

f I

==

•

explicatiile de mai sus in cazul vostru? Ati intrat in contact ca vecini, colegi de banca, membri ai aceluia�i grup? Oricare ar fi raspunsul, cautati �i alte explicatii, urmarind expunerea noastra in continuare.

_ _ __ _

I

J

Pe mlsurl ce indivizii se cunosc unii pe altii, apar anumiti factori care deeid dacl relatia lor se va transforma sau nu intr-una solidi. Unul din ace�ti factori este similaritatea . Prietenii , perechile de indrlgostiti, sotii au atitudini, credinte �i valori comune. S! ne-o imagin!m pe Laura 0 fatA de 20 de ani, care discutA la 0 petrecere eu Dan �i Eugen despre religie �i politica. Ea descoper! cl are foarte multe opinii comune cu Dan �i foarte putine cu Eugen. La urma, fata se gande�te : " Dan e intr-adevlir inteligent . Si e atat de simpatic ! Sper 51-1 mai intalnesc ".

,

it

i

I I

Exerclllu

rtJl:JUUUtJ1:5lJ1:)"1:J'lJl..rtnn.J

Analizati relatiile voastre cu cei mai buni prieteni. incercati sa identificati punctele in care aveti pareri similare �i cele in care acestea difera. Care predomina? 2) V-ati despartit de un bun prieten? Ceva s-a " stricat" in relatiile voastre pan a s-a ajuns la ruptura. Ati constatat ca ati evoluat, fiecare, spre conceptii diferite sau 0 intamplare a determinat despartirea? Ce rol au jucat similaritatea sau disimilaritatea in acest eveniment? 1)

Adesea, atractia interpersonal! urmeaza principiul reci­ procit!tii : ii simpatizilm pe cei care ne simpatizeaz! �i ii antipatizam pe cei care ne antipatizeaz!.

Concepte-c h e i e • •

similaritate reeiproeitate

"ri�ent

Un experiment al unor autori americani atest! aceste observatii . in eadrul unor diseutii de grup, eei doi autori ii fae pe subieeti, prin intennediul unor evalull.ri serise, sll. ereadll. ell. eeilalti membri ai grupului ii simpatizeazll. ori ii antipatizeazll.. A�a cum se prezisese, eei ce aveau eonvingerea ell. sunt agreati de grup se simteau mai atra�i de aeesta deeat eei ee se �tiau resp�i.

Evident, principiul aeesta al reeiproeitAtii opereaz! �i in relatiile interpersonale, nu numai in relatiile individului cu grupul . S-a demonstrat e! sentimentul de iubire este stimulat de aflarea faptului cl eel!lalt nutre�te sentimente pozitive fat! de noi . Subiectii eirora li se spune cI altA persoanl ii admir! simt afectiune pentru aeea persoani.

Examinali relatiile de prietenie dintre colegii v�tri. Unele se bazeaza pe reciprocitate, altele pe raporturi de dominare/supunere. Care vi se par mai train ice ? De ee rezista ele ? Se verifiea teza reeiprocitatii in eele mai multe eazuri sau nu ? Cum va explicati acest lueru ? 121

yl A N UA L DE

2.4 .

P S l H O LO G I E

A uto-d ezva l u i rea

Auto-dezviluirea

este

procesul prin eare individuh:omunicll altora inf6mtatii mal ·

mult sau mai pUlin intime despre el .

Proeesul de auto-dezvliluire reprezintli 0 parte deosebit de importantli a interaetiunilor noastre eu eeilalti . 0 definitie uzualli enuntli eli auto-dezvliluirea eorespunde dezvliluirii verbale intentionate a materialului auto-deseriptiv in fata unuia sau a mai multor parteneri . Caraeteristieile auto-dezvliluirilor (daeli transmitem ganduri , sentimente sau experiente altor persoane, nivelul de intimitate a aeestor dezviUuiri , momentul potrivit pentru a 0 face, persoana in fata elireia ne eonfeslim) au repereusiuni insemnate asupra partieiplirii noastre sociale. Ele determinli numlirul §i ealitatea relatiilor noastre sociale. Auto-dezvliluirea poate varia in multe privinte . De pildli, un individ ii poate dezviilui altuia informatii despre foarte muIte aspeete ale vietii sale §i totu§i sli-i fumizeze numai informatii superficiale . Putem sli spunem altei persoane eli suntem elevi in elasa a X-a, eli ne place tenisul , eli ne place la nebunie sli mane lim pizza §i hamburger, eli ne-am nAseut la Ia§i §i eli avem doi frati mai mari . Toatli aeeastli poveste il face pe eellilaIt sli eunoaseli multe fatete ale vietii noastre, dar el nu va §ti nimic despre sperantele, aspiraliile §i temerile noastre, despre ceea ee ne face sli fim 0 persoanli unieli . 0 astfel de dezvliluire este earaeterizatli de llirgime, dar nu de profunzime. in aIte eazuri , dezvliluirea poate fi foarte intimli §i personalli, dar sli se refere la un singur aspect al existentei eelui ee se dezvliluie de exemplu, la experientele lui religioase . Distinetia intre auto-dezvaluirea personaid (dezvliluiri Cl)fl cepte-c hei a despre propria persoanli) §i auto-dezvdluirea relalionaid (dezvliluiri despre relatia eu 0 altli persoanli sau despre interae­ I. auto-dezvaluire tiunile individului eu altii) este importantli . Auto-dezvlilui­ • relatii rea relationalli poate dobandi un rol important in mentinerea interpersonale §i eonsolidarea unei relatii , in mlisura in care partenerii • prietenie sunt eapabili sli eomuniee despre starea legliturii lor.

�-A�I�i�t�--���.'-;-'_. �"t:��::_ �; . ;_�(:���/. �:t.� :� .� ' � - ��',�.': �.: �f�- '�:n,j�������tJtJ� ..

f

... • .

.•

Se intaresc relatiile de prietenie daca partenerii se auto-dezviiluie sau aceasta practica te face vulnerabil in fata celuilalt Iii atrage dupa sine indepartarea de acesta ?

2.5.

Ti p u ri d e

relatii

i nterpers o n a ! e . P riete n i a

Psihologii eonsidera e li relatiile interpersonale s e aftli in stransli legliturli e u ferieirea, eu slinlitatea fizieli §i mentalli. Relatiile sunt foarte importante pentru orieare din aetivitlitile noastre zilniee. Ele pot fi §i 0 sursli de tensiune psihiea §i de neferieire atunci eand sunt eonflietuale. Prietenia , dragostea §i casatoria, relaliile dintre parinli # copii sunt principalele tipuri de relatii interpersonale. Ajuns pe PlbnAnt, Mieul Print, eroul lui Antoine de Saint-Exupery, it intAlne§te pe Sarpe. "De ee e atat de pustiu aici ? , it intreabli. Tare sunt singur. Unde sunt oamenii ? " lar Sarpele, eu intelepciunea sa, ii rlispunde : " Singur te simti �i printre oameni". Daeli nu �tii sli-i deseoperi , daeli nu vrei sli-i euno�ti , sli eomuniei eu ei, rlimai singur. Si un 1 22

C O :'\ I ) U TA

P� lH OS O C I '\ L A

alt personaj i l indrumli pe Micul Print sli-i descopere p e oameni . E Vulpea, care-l invatli " " imblanzitul , adicli valoarea relatiilor umane, a prieteniei care-i leagli �i-i transfigu­ reazli. " Caut prieteni " , zice Micul Print, care nu �tie ce inseamnli "a imblanzi " . Atunci Vulpea ii spune : " E un lucru care prea mult e dat uitlirii . i nseamnli a-ti crea leglituri . Th nu e�ti pentru mine decat un bliieta� , aidoma cu altii, iar pentru tine eu nu sunt decat 0 vulpe, ca alte multe vulp i . Dar dacli mli imblanze�ti , tu vei fi pentru mine flirli seamlin pe lume, viata mi se va insenina . Atunci pasul tau mli va chema din vizuinli ca 0 melodie . . . Va fi minunat cand mli vei fi imblanzit " . Si-l indeamnli : "Te rog, imblanze�te-mli. Dacli vrei sli ai prieteni , imblanze�te-mli. Nu cunoa�tem decat ceea ce am imblanzit ". La ora desplirtirii de Micul Print, Vulpea ii dezvliluie taina " sa : " . . . limpede nu vezi " decat cu inima . Ochii nu pot sli plitrundli in miezul lucrurilor. Numai timpul «cheltuit» cu un prieten face ca el sli fie alAt de pretios. Devii rlispunzlitor pentru tot ceea ce ai «imblanzit» " .

De ce avem nevoie de prietenie ? Leglitura de prietenie il transformli pe om, il inalta . exprimli adevlirata mlisurli a aspiratiei omene�ti spre perfectiune �i implinire. Prietenul este 0 persoanli cu care avem 0 relatie de simpatie �i admiratie reciprocli . Un coleg de clasli, de exemplu, poate fi prieten, dar nu avem relatii de prietenie cu toti colegii. Prietenia este 0 importanta sursli de satisfactie datoritli lucrurilor pllicute pe care prietenii Ie fac impreunli : converseazli, iau masa, se plimbli etc. in plus, prietenii i�i trimit unul altuia semnale non-verbale pozitive, prin zambete, privire, tonul vocii etc. , ceea ce provoacli satisfactie. Spre deosebire de aIte relatii interpersonale (cele de rudenie, de pildli) , prietenia este voluntarli - se bazeazli pe acordul ambilor parteneri . Ea apare de obicei numai daca indivizii trliiesc unul in proximitatea altuia (am vlizut deja cli proximitatea este 0 conditie a atractiei interpersonale, iar prietenia are la baza atractia interpersonalli) /Simila­ ritatea de atitudini , de credinte , de apartenentli socialli reprezintli un factor al relatiei de prietenie . intalnirile regulate conditioneazli �i ele dezvoltarea unei prietenii . in Grupul de prieteni rep rezinti o forma de participare sociala sfar�it, nu existli prietenie in lipsa auto-dezvliluirilor. De esenliala pentru adolescenli obicei, prietenii se cunosc bine unul pe altul datoritli mlirtu­ risirilor reciproce. Ei au incredere unul in altul �i fiecare il trateazli pe cellilalt ca pe un confident. Prietenia se dezvoltli in timp . Putem sli simpatizlim pe cineva imediat , dar nu ne vom imprieteni cu el decat pe mlisurli ce-l vom cunoa�te �i vom descoperi la el interese similare cu ale noastre. Multe relatii de prietenie nu dureazli toatli viata , ci dispar treptat. . :::..-�.r"'v'""'",",���::.'t.r�,,_ rTt...:,!.. ,,,_:,,· ,

!

Actlvitate

i

;-�)t_�T ' 'rTl:.n.. Tt;-i:.rJ�il.l"'""'L:-L':ItT"Cr

Care sunt cauzele declinului �i disparitiei unei prietenii?

.�;

�

Prieteniile dintre adolescenti sunt adesea foarte puternice. Pentru adolescent, prietenia este uneori cea mai importantli relatie . Adolescentii se imprietenesc de obicei pentru a petrece timpul impreunli �i mai putin pentru a se bucura de sprij inul material �i emotional al celuilalt. 1 23

,-._� tJt) 1 ; V tr (J U t)"') v u

ti· lU tH.nJt .-: tTtrt)U1...'t.nJ(J-mTtHJ t.n:.rt.FU �

I Actlvltata � ' t Tncercali sa faceli un inventar al calitalilor fi compo rt����r ca�e determina o relalie ....

de prietenle, raportAndu-va la relaliile din grupul vostru. Care sunt acelea ce apar cu 0 i mai mare frecvenla? Ce trasaturi sau comportamente pot contribui la dificultatea : inchegarii prieteniei?

,.

Personalitatea uman! s e dezvoltl prin interactiune c u altii ; e a s e prezintl

ca 0 construcpe

socialli. '.,..

Nevoia de afiliere desemneazli dorinta oamenilor de a stabili contacte, de a interacpona , de a transmite �i primi sentimente �i ide i .

, ..

Singurlitatea poate conduce l a 0 evolupe negativli a persoanei (izolare, scliderea stimei d e sine) .

r

Atractia interpersonalli este determinatl de proximitatea subiectilor, de similaritatea de idei

:.-

Auto-dezvliluirea poate decl�a, mentine �i intlri

,.

Tipurile de relatii interpersonale care pot contribui l a implinirea personalitltii sunt :

�i preferinte �i de reciprocitatea acestora.

0 relatie interpersonalli .

prietenia, relatiile de rudenie, dragostea �i clslitoria.

�"i;S1���� , " ·�U

I::. r:::. � r::=I::. 1:::::11

. ,>,