Proorocul David [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “BABEȘ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ TEOLOGIE PASTORALĂ

PROOROCUL DAVID

Profesor Stelian Tofana Asistent Stelian Pasca

Student Vlad Petrică

David (ebraică: ‫ דָּ וִיד‬,‫דָּ וִד‬, Davíd,tiberiană Dāwîḏ; ISO 259-3 Dawid;Strong's: Daveed;arabă: ‫ داود‬Dāwūd;) este un personaj biblic care a fost, conform Bibliei ebraice, al doilea rege al Regatului unit al Israelului, succesorul lui Saul și tatăl lui Solomon, și conform evangheliilor Noului Testament, Matei și Luca, strămoșul lui Iisus. Unii[10] consideră că a trăit aproximativ între 1040–970 î.e.n., domnind peste regatul lui Iuda între 1010–1002 î.e.n., [11] iar peste Regatul unit al Israelului între 1002–970 î.e.n.]. Aceasta este o încercare de datare, asupra căreia nu există consens.  Nici existența regatului evreu unit nu este acceptată pe larg. Coranul îl descrie de asemenea ca pe un rege și proroc, tatăl lui Solomon. Viața și domnia sa sunt descrise în :1 Samuel, 2 Samuel, 1 Împărați și 1 Cronici. Este foarte cunoscut și pentru faimoasa luptă dusă în tinerețea sa cu căpetenia filisteană Goliat pe care îl învinge folosind o praștie(1Samuel 17). David este întemeietorul Casei lui David sau dinastia davidică care a guvernat Regatul Iuda sau Iudeea vreme de circa 420 ani până la distrugerea Templului din Ierusalim. David este un personaj important în tradiția religioasă și culturală evreiască, creștină și islamică. În Biblie, David, sau David HaMelekh, este regele Israelului și al poporului evreu. Tradiția biblică susține că un descendent direct al lui David va fi Mesia, iar tradiția creștină consideră că acest Mesia este Iisus. În islam este considerat a fi profet și regele unei națiuni. David, fiul lui Isai, din tribul Iuda, își începe cariera ca militar în slujba predecesorului său Saul, regele fondator al Israelului, cu a cărui fiică Mical se căsătorește, potrivit tradiției, după victoria asupra filisteanului Goliat. Conform cu Samuel 17:45-50 David l-ar fi ucis pe Goliat cu praștia, însă conform cu Samuel 21:19 pe ucigașul lui Goliat nu îl chema David ci Elhanan.  Popularitatea lui David trezește suspiciunea lui Saul și-l obligă pe acesta să se refugieze în regiunea de graniță a Iudeei, apoi în slujba dinastului filistean al cetății Gath. După moartea lui Saul în lupta de la Gilboa împotriva filistenilor, David este proclamat inițial rege în sud, în Iudeea, având ca reședință orașul Hebron, apoi după dispariția lui Ișboșet, fiul și succesorul lui Saul, este recunoscut ca suveran și în Israel, realizând astfel unirea celor 12 triburi israelite sub autoritatea sa. Sprijinindu-se pe o puternică armată permanentă și profitând de o conjunctură internațională favorabilă – slăbirea Egiptului și declinul puterilor hegemone ale Mesopotamiei, Asiria și Babilonia – David reușește să extindă sensibil hotarele, creând, conform mitului biblic, singura dată în istorie, un imperiu israelit (în opinia multor cercetători, în mod real acest imperiu a existat doar în imaginația autorilor istoriei deuteronomiste). Este de remarcat, însă, că în limba Bibliei nu exista un cuvânt pentru

„imperiu” sau „împărat”, ci doar pentru „regat” și „rege”. Și termenul de Cărțile Împăraților folosit uneori în traducerile Bibliei a fost abandonat in favoarea celui mai corect de Cărțile Regilor. Descrierea completă a vieții Regelui David se găsește cuprinsă în Vechiul Testament începând în Cartea Întâi a Regilor (capitolul al 16-lea), continuând pe întreaga întindere a Cărții a doua Regilor și încheindu-se în Cartea a treia a Regilor (capitolele 1-2). O versiune puțin diferită a acestei narări, incluzând și aspecte specifice cu privire la conducerea regatului, se regăsește în Cartea întâi a Cronicilor, în special la începutul capitolului al 11-lea. Pe lângă rolul său de harpist al lui Saul, David a compus un număr mare de Psalmi; nu este sigur dacă toți au fost scriși de către rege. Majoritatea psalmilor sunt prefațați de câteva cuvinte atât în textele din Septuaginta cât și-n cele Masoretice, iar 73 din cei 150 de psalmi (sau 151, dacă se include singurul psalm deuterocanonic) îl indică în mod explicit pe David drept autorul lor. Alte introduceri dau chiar mai multe detalii. Se spune, de exemplu, că Psalmul 51 (50 în Septuaginta), cel mai cunoscut psalm al nostru de pocăință, a fost scris de David după ce Natan l-a mustrat în privința aventurii lui cu Batsheba. În orice caz, contribuția lui David la muzica bisericească și liturgică nu poate fi ignorată, întrucât Psalmii apar foarte des în slujba ortodoxă. Deși Domnul nu l-a lăsat pe David să-i construiască Primul Templu în Ierusalim, acesta în schimb a pus deoparte mult aur și obiecte de podoabă din prăzile de război pentru a fi folosite în construirea acestuia. A cumpărat aria viitorului templu, unde a construit numai un altar; conform textului din 1 Cronici 28, David însuși a elaborat planurile pentru Templu pe care i le-a dat lui Solomon și de asemenea a rânduit preoții care vor sluji acolo în cete diferite, a desemnat sarcini și a luat măsuri cu privire la buna funcționare a Templului. Solomon, fiul lui David, după moartea tatălui său a dus la bun sfârșit construirea Templului pe care l-a și sfințit. Templul a rezistat până în 586 după Hr. când Nabucodonosor și babilonienii au prădat Ierusalimul. Muzician și poet de talent, David devine, la scurt timp după moarte, personaj de legendă. Este venerat ca sfânt și proroc în biserica catolică (având ziua de 29 decembrie). De asemenea este venerat de creștinii ortodocși în Duminica Sfinților Părinți după trup ai Domnului (între 11-17 decembrie).Biserica apostolică armeană comemorează pe Sfântul rege și proroc David la 24 decembrie, imediat dupa a cincea duminică a Postului de Crăciun. Creștinii copți consacră, tot iarna, ziua de 23 Kiahk, aniversării decesului lui.

Bibliografie https://citateortodoxe.ro/biografie/proorocul-david? fbclid=IwAR3i4cg3ouopbwxYQc7UTwB-zRGycLJMYrfDdWrTS-RIAp5Bp1_J_SSBj4o https://ro.m.wikipedia.org/wiki/David_(Biblie)? fbclid=IwAR0oqj5mP4fTpd0UZjIIknwi6eufdQloEvXAZdTIWtb9fSgvHomERR07s98