Proiect Sisteme de Transport [PDF]

Zitiervorschau

PROIECT SISTEME DE TRANSPORT

STUDENT: BRINZA-CATALIN-FLORIN FACULTATEA:ALIMENTATIE SI TURISM SECTIA:M.I.A.I.A GRUPA:16981

Cuprins

Introducere: pag 3 Scurt istoric al transportului de produse petroliere: pag 4 Transportul cu mijloace auto : pag 5 Tipuri de autocisterne: pag 6,7 Calculul de dimensionare a rezervoarelor: pag 8 Concluzii : pag 9,10

TRANSPORTUL PRODUSELOR PETROLIERE

Introducere

Transporturile fac parte din sfera largă de activităţi care în general sunt cuprinse în expresia "distribuţia mărfurilor". Distribuţia fizică a mărfurilor constituie obiectul transporturilor. Ca ramură a producţiei materiale, transporturile joacă un rol de mare însemnătate în cadrul economiei mondiale. Ele continuă procesul de producţie al celorlalte ramuri ale producţiei materiale în sfera circulaţiei. Transportul petrolului reprezintă o ramură a activitaţii industriale prin care se asigură alimentarea cu combustibil a diverşilor consumatori. Datorită necesarului tot mai ridicat de combustibili în viaţa economică-industrială a întregii omeniri, transportul hidrocarburilor fluide are pentru viaţa economică aceeaşi importanţă pe care o are sistemul circulator pentru organismul uman. Astfel, am considerat că transportul produselor petroliere este o temă interesantă de abordat, puţin comună şi complexă, dacă ne raportăm la totalitatea modalităţilor prin care acesta se realizează, respectiv de la transportul terestru la cel pe apă şi prin conducte. Obiectivul lucrării este de a identifica şi analiza cel mai avantajos mijloc de transport intrenaţional al produselor petroliere, luând în calcul cele mai importante criterii: cost, siguranţă, capacitate, etc. Mi-am propus să tratez subiectul atât teoretic, expunând câteva efecte legate de evoluţia transporturilor petroliere de-a lungul timpului şi câteva mijloace de realizare a acestora, cât şi practic, pe baza unei analize comparative între diferite tipuri de transport. În finalul acestei lucrări am precizat concluziile ce au rolul de a sintetiza conţinutul lucrării.

Scurt istoric al transportului de produse petroliere În prima perioadă a apariţiei ţeiului, transportul se făcea în recipiente de lemn sau în burdufe de piele cărate pe samari, de la locul extracției şi până la consumator. Când producția a devenit mai mare, transportul se asigura prin șanțuri de pământ sau jgheaburi de lemn, iar înmagazinarea în batale săpate în pământ. În ţara noastră prima conductă pentru ţiţei s-a construit în jurul anului 1900, între Moreni şi gara Găgeni, trecând prin Băicoi pe o distanţă de 36 km şi cu un diametru de 2’’. În anul 1907 existau 514 km de conductă din oţel cu diametrul cuprins între 2’’ şi 5’’, iar în anul 1918 lungimea totală a conductelor pentru ţiţei ajungea la 1600 km, pentru ca în 1940 aceasta să devină 2400 km. După cum rezultă din cifrele de mai sus, lungimea conductelor a crescut în mod continuu, corespunzător cu creşterea producţiei de ţiţei şi a volumului de produse derivate prin rafinarea acestuia. Dacă pentru ţiţei conducta a devenit încetul cu încetul cel mai economic şi mai răspândit mijloc de transport, pentru gaze aceasta a fost soluţia aproape generală. Trebuie remarcat faptul că transportul hidrocarburilor fluide în afara conductelor s-a realizat în paralel cu dezvoltarea transporturilor rutiere, feroviar şi naval, prin folosirea autocisternelor, a vagoanelor cisternă care au capacităţi până la 50 m 3 şi într-o măsură mai mare prin folosirea tancurilor fluviale şi maritime. Acestea din urmă au ajuns la capacităţi foarte mari, de aproximativ 250.000 tone (fiind în perspectivă construcţia unor tancuri petroliere uriaşe , de peste 600.000 tone În prezent, în lumea întreagă există o reţea de conducte principale pentru ţiţei, produse petroliere şi gaze de 1.400.000 km, dintre care aproximativ 400.000 km se folosesc pentru transportul ţiţeiului şi produselor petroliere (ceea ce reprezintă un brâu de 10 conducte paralele care ar înconjura Pământul pe la Ecuador), iar 1.000.000 km de conduct pentru transportul gazelor. De la curgerea liberă pe jgheabul de lemn s-a ajuns la conducta de oţel cu diametrul până la 40’’ lucrând la aproximativ 60 at şi asigurându-se debite de peste 80.000 de tone zilnic.

Transportul cu mijloace auto

Transportul de produse petroliere cu mijloace auto cunoaşte o dezvoltare permanentă, determinată de următorii factori principali: -

necesitatea alimentării permanente a depozitelor consumatorilor ( răspândite pe întreg teritoriul unei ţări) cu carburanţi şi lubrifianţi;

-

necesitatea aprovizionării staţiilor, situate pe raza de activitate a depozitelor de desfacere „PECO”, cu carburanţi şi lubrifianţi;

-

dezvotarea şi organizarea teritorială a transportului de mărfuri;

-

dezvoltarea şi extinderea transportului urban şi interurban de călători;

-

dezvoltarea intensiv, modernizarea şi mecanizarea lucrărilor de agricultură;

-

activitatea intensă de pe şantierele de construcţii şi montaj;

-

creşterea gradului de confort în locuinţe;

-

diversificarea sortimentelor de combustibili, carburanţi şi lubrifianţi şi solicitarea acestora în cantităţi mai mici.

Transportul cu mijloace auto prezintă câteva avantaje importante, printre care se menţionează: -

autovehiculul rutier are accesibilitate totală, asigurând legătura directă între furnizor şi consumatori, în toate localităţile, utilizând chiar drumurile mai puţin amenajate;

-

transportul auto efectuându-se la intervale de timp mai scurte, nu sunt necesare capacităţi mari de depozitare la consumatori;

-

operaţiile de încărcare-descărcare se execută rapid şi influenţează pozitiv indicatorii tehnico-economici ai transportului;

Tipuri de autocisterne

1.Semiremorcă cu cisternă (cisternă rutieră) „WILLIG”, tip 3S4005

Volum: 40.000 l Forma cisternei: formă cilindrică Nr. de compartimente: 5 Încărcare: încărcare prin partea superioară Evacuare: 1 pompă cu debitmetru 1 sistem de evacuare gravitaţională cu debitmetru Cisterna: Cisternă autoportantă de formă cilindrică din aliaj de aluminiu. Pereţii despărţitori sporesc siguranţa în timpul transportului. Garniturile capacului asigură protecţia accesoriilor din partea superioară a cisternei şi colectează pierderile de lichid care pot fi drenate cu ajutorul unui racord de descărcare cu robinet. Scara de acces din partea din faţă permite accesul la scara rezervorului prevăzută cu balustradă demontabilă sub plăcile din partea superioară a cisternei. Fiecare compartiment este prevăzut cu: • 1 gură de vizitare de aluminiu DN300 cu gură de umplere care poate fi blocată. • 1 ventil pneumatic. • 1 stingător. • 1 jojă (cu scară de 500 l). • 1 valvă DN 100 cu filtru acţionată pneumatic, montată în punctul inferior al compartimentului

2.Semiremorcă pentru transportul produselor petroliere

Capacitate : aprox. 50.000 l. Evacuarea prin intermediul pompei externe DN 65; Umplere prin intermediul pompei externe şi al ţevii de pulverizare dn 65.

Presiune nominală: 25 bari, cu ecran solar Presiune testare: 25 bari Temperatura nominală: -20° C pana la +50° c Material: oţel cu granulaţie fină cu înalta rezistenţă la tensiune Deflectoare: 6 deflectoare 2 buc. indicatoare de nivel (unul pentru propan şi unul pentru butan); 1 buc. manometru pentru presiunea din cisternă (0-40 bari);

Calculul de dimensionare a rezervoarelor

Pt rezervoare cu sectiunea transversal circulara volumul se calculeaza cu:

Vi=

(1)

Di= diametrul interior al rezervorului [m] Lc=lungimea corpului cilindric [m] h= inaltimea capacului bombat [m] r= raza de bombare a capacului

r=

= raza calotei sferice a capacului

Pentru rezervoarele cu sectiune eliptica, volumul se calculeaza cu rel (1) ,insa valoarea lui r este echivalenta cu cea a elipsei:

r= Grosimea teoretica a peretelui rezervorului se calculeaza cu:

Pc= presiunea de calcul( 2-3 bari)

f= coeficientul de calitate al sudurii Pentru verificarea la presiune se foloseste relatia:

Pp= presiune de proba(3-4 bari)

Analiza comparativă a tipurilor de transport produse petroliere

Criterii Capacitate Cost Timp Siguranţă Continuitate

Transportul pe

Transportul cu

Transportul

Transportul pe

calea ferata ++ +++ ++++ + ++

mijloace auto + ++++ ++ ++ +++

prin conducte ++++ ++ + ++++ ++++

apă +++ + +++ +++ +

Un plus, “+”, reprezintă cea mai scăzută valoare a criteriului abordat, iar patru plusuri, “+ + + +”, cea mai ridicată valoare;

Concluzii Transporturile constituie una din componentele principale ale vieţii social-economice, a societăţii umane. Astfel, analizând sistemul de transport al produselor petroliere atât la nivel teoretic, cât şi practic, am ajuns la următoarele concluzii: - cel mai răspândit mod de transport, atât pentru petrolul brut, cât şi pentru produsele petroliere este acela prin conducte. Transportul prin conducte prezintă o serie de avantaje, dintre care se menţionează continuitatea şi regularitatea, posibilitatea automatizării, fiabilitatea în exploatare. La acestea se adaugă şi faptul că transportul prin conducte este cel mai ieftin. Trebuie precizat însă c㸠în ceea ce priveşte transportul hidrocarburilor lichide, aceste avantaje sunt condiţionate şi de capacitatea de transport necesară

- atunci când este posibilă utilizarea căilor navigabile, transportul pe apă prezintă avantajul de a conduce la un cost scăzut şi este de preferat în situaţii ca: distanţă mare de parcurgere, capacitate ridicată a încărcăturii şi atunci când este vorba de un transport la un nivel internaţional. Transportul pe mări şi oceane este practicat la scară largă, înlocuind transportul prin conducte care nu se poate realiza între continente sau chiar pe acelaşi continent, la distanţe foarte mari, din cauza condiţiilor geografice sau de altă natură. - transportul petrolului brut şi al produselor petroliere pe calea ferată este mai scump decât acela prin conducte sau pe apă, dar se utilizează deoarece prezintă o serie de avantaje. Astfel, în primul rând, organizarea transportului se efectuează în timp scurt şi cu cheltuieli minime. În principiu, pot fi transportate orice cantităţi la o distanţă oarecare, dar capacitatea de transport rămâne mai redusă decât la transportul prin conducte sau pe apă. - transportul pe şosele se realizează cu autocisterne, are o capacitate foarte redusă şi un cost foarte ridicat. Din acest motiv, nu se utilizează decât atunci când este necesar să se transporte cantităţi mici, în special de produse petroliere, şi când nu există o altă modalitate de transport.

Bibliografie 1. Bulău, L., Colectarea, transportul şi depozitarea ţiţeiului şi gazelor, Ploieşti, 1978. 2. Ioaneşi, N., Marinescu, D., Depozitarea, transportul şi gestionarea produselor petroliere, Ed. Tehnică, Bucureşti 1980. 3. Oroveanu, T., Vintilă, D., Stan, A.D., Trifan, C., – Colectarea, transportul, depozitarea şi distribuţia produselor petroliere şi gazelor. 4. Wilhem Thierheimer, W., Ormenişan, N., Boldor, C.D., Sisteme de transport, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002 5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Petromidia 6. http://www.preferatele.com/docs/economie/12/transportul---mariti20.php