Proiect Manole Filiere [PDF]

Zitiervorschau

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCUREŞTI FACULTATEA DE ECONOMIE AGROALIMENTARĂ ȘI A MEDIULUI

FILIERE AGROALIMENTARE „Filiera fructelor”

2019 1

CUPRINS Introducere.......................................................................................................................................3 CAPITOLUL I. Prezentarea filierei................................................................................................4 1.1. Etapele filierei.......................................................................................................................5 1.2. Rolul și importanța filierei....................................................................................................6 1.2.1. Piața fructelor în România.............................................................................................8 1.2.2. Stadiul implementării aquis-ului comunitar în sectorul fructelor..................................9 1.3. Politici de susținere.............................................................................................................10 1.4. Insituții importante..............................................................................................................12 Capitolul II. Analiza competitivități.............................................................................................13 2.1. Factori care influențează competitivitatea..........................................................................13 2.2. Procesarea fructelor.............................................................................................................13 2.3. Performanța filierei fructelor..............................................................................................14 2.3.1. Prețurile........................................................................................................................14 2.3.2. Comerțul intern.............................................................................................................16 2.3.3. Comerţul extern............................................................................................................17 2.3.4. Consumul de fructe......................................................................................................17 Capitolul III. Analiza SWOT.........................................................................................................22 Capitolul IV. Căi de creștere a performanței și competitivitații pe filiera fructe..........................25 Concluzii........................................................................................................................................33 Bibliografie....................................................................................................................................35

2

Introducere Fructele sunt produse cu o cerere foarte mare datorită calităților lor nutritive, psihosenzoriale, estetice; ele oferă cantități însemnate de protide și glucide și necesarul zilnic de vitamine și minerale, dar și de apă biologică. Un român consumă în medie pe an 65 kg de fructe . Filiera fructelor prezintă deci, o mare importanță din punct de vedere economic,social, alimentar. Este important de menționat că această fileră are multe plusuri datorită posibilitățior oferite de mediul înconjurător(climă, relief, soluri) ce permite cultivarea acestora pe mari suprafețe. Acest lucru poate asigura independența alimentară a României în acest sector și totuși nu se întâmplă așa. Prin evaluarea efectuată tuturor celor patru etape: preproducție, producție, prelucrare și distribuție vom încerca să determinăm care dintre ele este cea mai profitabilă, unde se găsesc rupturile și care sunt problemele cu care se confruntă fiecare din acestea. Analiza efectuată nu s-a raportat doar la generalități ci am încercat să observăm problemele de la nivelul tuturor agentilor implicați, producători, comerciați, distribuitori, prelucrători, organismele de supraveghere și reglementare ajungând până la consumatori. În studiul filierei am cercerat mai multe lucrări în domeniu, pentru a ne însuși mai mlte cunoștințe și a cunoaște mai multe perspective, am analizat datele statistice oferite de Institutul Național de Statistică, statisticile Eurostat și FAO și alte materiale de specialitate.

3

CAPITOLUL I. Prezentarea filierei Filiera fructelor este una dintre cele mai importante filiere agroalimentare întrucât aceastea acoperă o parte importantă a necesarului de proteine și glucide, prin diversitatea lor . Importanța acestui sector nu este dată doar de funcția alimentară ci și de cea economică, energetică, ecologică, social-culturală, psihosenzorială și estetică. În figura 1.1

sunt evidențiate cele 22 de componente ale filierei fructelor ce acoperă

preproducția, producția, prelucrare și distribuție. Figura 1.1. Componentele filierei fructelor

Sursa: Manole, V., Boboc, D., Istudor, N., Ion, Raluca-Andreea- Filiere agroalimentare,Editura ASE, București 2005

4

1.1. Etapele filierei Etapa de preproducție Etapa de pre producție prezintă o foarte mare importanță în cultura legumelor și a pomilor fructiferi asigurând operațiile de cercetare a pieței, creditarea, asigurarea materialelor. Principalii operatori care acționează în această etapă a filierei sunt : MADR, INSSE, FAOSTAT, Eurostat, institutiile de cercetare, Agentia de Plati și Intervenție, Bănci, Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, agenții producători indivituali, asociații, etc. Etapa de producție Agentii economici identificați în această etapă sunt : fermierii, zilierii, băncile, agenți economici furnizori de seminte și îngrășăminte, organizații legate de producție, producătorii amatori, fermele proprii, fermele cu activităţi de cercetare.. Operatiile identificate in aceasta etapa se rezuma la acele activitati ce conduc la obtinerea productiei de legume si fructe : recoltarea , plantarea, planificarea productiei. Etapa de prelucrare Agentii economici identificati in aceasta faza a filierei sunt: intreprinderile de prelucrare a legumelor si fructelor si depozitele en-gros de fructe si legume proaspete, regasite pe piata sub forma juridica de societati pe actiuni sau societati cu raspundere limitata. Operatiile identificate in aceasta faza a filierei se rezuma la transformarea legumelor si fructelor proaspete. Necesitatea acestor operatii pe filiera rezulta din mai multe considerente cum sunt cererea consumatorilor de fructe si legume proaspete, sezonalitatea si perisabilitatea legumelor si fructelor. Aceasta componenta a filierei se studiaza din punct de vedere tehnic si din punct de vedere economic. Din punct de vedere tehnic, se analizeaza tehnologiile de prelucrare a legumelor si fructelor. Procesarea legumelor si fructelor proaspete trebuie efectuata astfel incat sa distruga agentii ce determina descompunerea, fara a afecta valoarea nutritionala si savoarea fructelor si legumelor.

5

Principalele metode de transformare a legumelor si fructelor sunt: -

Deshidratarea,

-

Congelarea,

-

Conservarea chimica si

-

Tratamentele termice. Etapa de distribuție Agenții economici identificați în această fază a filierei sunt: detailiștii, engrosiștii, HoReCa, marile hipermarketuri, supermarketuri.

1.2. Rolul și importanța filierei Pentru desfășurarea normală a activității zilnice și menținerea stării de sănătate organismul are nevoie de o anumită cantitate de energie și de factori nutritivi compleți (proteine, glucide, lipide, vitamine, săruri minerale, apa) . Aceștia sunt obținuți din alimente, fructele și legumele ocupând un loc de seamă ca sursa naturală de glucide, săruri minerale alcalinizante, vitamine și apă. Din punct de vedere nutritiv analizând Piramida alimentelor se poate observa că legumele și fructele trebuie să ocupe locul al doilea în consumul zilnic de alimente. Deși grupa cerealelor și făinoaselor ocupă primul loc asigurând necesarul de carbohidrați, legumele și fructele reprezintă în primul rând necesaru de vitamina C, toate celelate alimente sunt foarte sărace sau lipsite de această vitamină indispensabilă. Astfel consumul de legume și fructe devine obligatoriu pentru menținerea stării de sănătate, a capacității de muncă și a unei rezistențe normale față de factorii infecțioși.

6

Figura 1.2. Piramida alimentelor USDA (United States Department of Agriculture)

Sursa: www.e-uri.ro

Merele, cartofii, morcovii, varza, ceapa uscată constituie sursa cea mai important de vitamina C, mai ales prin faptul că se consumă în cantități mari și se pot conserva în timp îndelungat. Unele legume și fructe ( dovlecei, castraveți, struguri, mere, morcovi) conțin enzima ascorbic-oxidază, eliberată din țesuturi și activată prin operațiile de prelucrare, a cărei acțiune determină transformarea vitaminei în compuși fără efect vitainic. Lămâile , mandarinele, portocalele, merele, prunele, cireșile, afinele sunt sursă de bioflavonoide, un complex vitaminic cu multiple funcții în organism. Legumele și fructele acoperă cea mai mare parte din necesarul de vitamina A, sub formă de provitamină (60-80%), prezentă mai ales în frunzele verzi, morcovi, sfeclă, cireșe,piersic. Carotenii sunt mai puțin solubili în apă și mult mai rezistenți la oxidare, însă nu se asimilează decat o mică parte (10-30% din cantitatea integrată). Legumele și fructele sunt o sursă importantă de vitamina K și contribuie la scoperirea necesarului de vitamine din grupul B.De asemenea în compoziția lor se includ toate elementele minerale necesare omului: potasiu, calciu, magneziu, sodiu, fosfor, clor, fier, cupru, zinc, iod, mangan, în cantități variabile. 7

Vitaminele se concentrează mai ales în coajă și în zonele periferice. Cu cât plantele au beneficiat de o însorire mai bună, cu atât conținutul de vitamine e mai mare. În frunze vitamina se prezintă sub formă de acid ascorbic se distruge deosebit de ușor după recoltare. În rădăcini, tuberculi, bulbi, acidul dehidroascorbic prezent este combinat cu glucide și proteine și mai rezistent la acțiunea oxigenului. Legumele și fructele sunt elemente alcalinizate ale organismului , care mențin echilibrul acido-bazic și contracarează acțiunea acidifiantă a mjorității alimentelor. Valoarea energetică mică a legumelor și a fructelor este dată de glucide, cele mai frecvente fiind zaharoza și fructoza. Un loc deosebit îl ocupă plantele oleaginoase și cu coajă tare, care sunt surse importante atât pentru proteine, cât și pentru lipide(măsline, arahide, nuci, alune,castane). Legumele și fructele mai conțin, în afară de substanțele nutritive menționate, o mare diversitate de componente : cantități mici de uleiuri eterice, acizi organici, esteri, alcooli, care stimulează apetitul și măresc atractivitatea lor. Celuloza,vhemicelulozele, pentozanii și pectinele care constituie materialul fibros al legumelor și fructelor. El este mai bine tolerat decât cel conținut în produsele celeariele și leguminoase. De asemenea din legume și fructe se extrag substanțe active folosite în prepararea medicamentelor. 1.2.1. Piața fructelor în România Particularitatile de compozitie ale fructelor : Fructele proaspete contin multa apa, cantitati apreciabile de glucide si reduse de protide si lipide. Continutul de apa fructele variaza in limite foarte largi. Astfel, fructele nucifere contin circa 6-10 % .Continutul de apa la majoritatea fructelor proaspete este cuprins intre 75-95 %. Glucidele din fructe, reprezentate de zahar, in special glucoza, fructoza si zaharoza sunt prezente in proportii de 3-20 %, in functie de varietate, soi si conditii de cultura. Amidonul insoteste zaharul din fructe, iar continutul scade pe masura coacerii. La maturitate prezenta amidonului este neinsemnata. Fructele au in compozitia lor fibre alimentare (circa 0.6-2 %), inclusiv in partea comestibila, reprezentate de celuloze si hemiceluloze. 8

Proteinele In fructe, continutul de proteine este foarte redus, intre 0.3 – 1 %, cu exceptia nuciferilor care pot avea 20-30 %. Fructele contin foarte putine grasimi, majoritatea intre 0,1 - 1,9 %, cu exceptia nuciferilor unde sunt predominante, iar continutul lor poate atinge valori de pana la 70 % din partea utila a acestora. In fructele poraspete sunt prezenti acizi organici : citric, malic, tartric, benzoic, oxalic, acetic, formic etc. In cantitati mici, sub forma de saruri, sunt prezenti si acizii minerali. Acidul citric predomina in fructele citrice, acidul malic este prezent in cantitati mai mari in semintoase si mai reduse in aproape toate fructele ; acidul benzoic in pere, acidul oxalic in tomate (mai ales in cele neajunse la maturitate). Continutul de acizi este mai ridicat in fructele aflate in formare si dezvoltare, reducandu-se pe masura coacerii si ajungerii la maturitate. Continutul de acizi volatili si mai ales cel de acid acetic, in fructele proaspete, este relativ redus, dar creste pe masura desfasurarii proceselor fermentative. Substantele pectice sunt reprezentate de protopectine, care sunt prezente in fructele crude. Alaturi de celuloze, hemiceluloze si pentozani, ele alcatuiesc structura de rezistenta si contribuie la asigurarea fermitatii structurale. In procesul de coacere si maturizare, protopectinele trec prin hidroliza in pectine, iar tesuturile isi reduc rezistenta la actiunile mecanice. Substantele pectice au capacitatea de a forma geluri. Gelurile produse prin prelucrarea fructelor, in prezenta zaharozei in mediu acid, asigura obtinerea peltelelor, jeleurilor, gemurilor si marmeladelor. Vitaminele. Fructele proaspete sunt pentru om aproape singurele surse naturale de vitamina C. Continutul de vitamina C al fructelor variaza in limite foarte largi. Cel mai mare continut de vitamina C au : capsunile, catina, coacazele negre, fructele citrice, macesele, scorusele etc. Restul fructelor au un continut mediu de vitamina C cuprins intre 4 – 50 mg/100. De asemenea, sunt prezente in cantitati reduse tiamina (vitamina B 1), riboflavina (B2) şi nicotinamida (PP). Exista fructe in care sunt prezente in cantitati mici si vitaminele liposolubile E si K. Vitamina A lipseste din fructele proaspete, dar este prezenta provitamina A reprezentata de α, β, γ caroten. In compozitia fructelor proaspete sau prelucrate se afla si substante minerale, cantitatea acestora variind intre 0.3 – 1.5 g%. Sunt prezente toate elementele ce pot fi preluate din sol si din apa. Cel mai reprezentativ este potasiul. Fructele proaspete contin multa apa, cantitati apreciabile de glucide si reduse de protide si lipide.

9

Indici de calitate privind aspectul exterior : autenticitatea si uniformitatea soiului, forma, marimea, culoarea si aspectul pielitei sau cojii, starea de sanatate si curatenie, gradul de maturitate, consistenta si suculenta pulpei, gustul, aroma, starea de prospetime, etc. Recunoasterea autenticitatii soiului se face prin compararea produsului cu produsul tipic adica prin : mostre, mulaje sau planse colorate, in baza caracteristicilor merceologice cunoscute. Uniformitatea soiului trebuie sa rezulte prin stabilirea proportiei de fructe corespunzatoare caracteristicilor de baza ale soiului ( forma, marime,culoare, etc.) Forma se apreciaza, de asemenea, prin comparatie cu mostre de referinta. Marimea se verifica prin masurare cu rigla, sublerul sau calibratorul si prin cantarire pentru stabilirea greutatii pe bucata sau a numarului de bucati la kg. Culoarea si aspectul pielitei se apreciaza de regula la lumina naturala. Starea de sanatate si curatenie se examineaza cu ochiul liber sau cu ajutorul lupei, stabilind procentul de fructe atacate de boli sau daunatori, a celor murdare etc. Gradul de maturitate se determina dupa culoarea pielitei, dupa consistenta pulpei, dupa gust si aroma, etc. Culoarea pulpei se apreciaza dupa sectionarea prin cercetarea a 5-10 fructe Consistenta pulpei se apreciaza prin palparea 10-20 fructe, eventual prin degustare. Suculenta pulpei se verifica prin degustarea a 5-10 fructe . Gustul si aroma se apreciaza dupa degustare. Starea de prospetime se apreciaza dupa aspectul fructelor care trebuie sa fie specific Defectele interioare si ascunse se constata, in general, in urma sectionarii longitudinale, sau transversale a 10-20 fructe prin proba de analiza. Daca fructele au coaja tare, aceasta se sparge in prealabil. La fructe se examineaza daca au viermi in interior. In plus se mai verifica : - la mere putrezirea pulpei ; de asemenea se urmareste ca fructele sa fie intregi, sanatoase, zvantate, curate, sa nu prezinte miros si gust strain ; fructe de forma ,marimea si coloratia caracteristica soiului, fara defecte cum ar fi : crapaturi, strivituri, pete ,urme de boli. Marimea (diametrul minimum ecuatorial) in mm sa fie cea prevazuta in stasurile in vigoare. - la pere, pietrificarea pulpei (prezenta scleroidelor in jurul camerei seminale sau in masa fructului); - la struguri de masa: struguri intregi, sanatosi, boabe de forma, marimea si coloratia specifica soiului, boabe bine prinse in ciorchine, zvantate. In ceea ce priveste aspectul, strugurii de masa trebuie sa fie fara defecte, boabe intregi, pe cat posibil dispuse uniform pe ciorchine si sa nu fie muiate si fragmentate, plesnite, uscate, vestejite. Mirosul si gustul trebuie sa fie caracteristice soiului si sa nu prezinte miros si gust strain ; 10

- la fructele cu coaja tare (alne , castane, nuci)marimea insuficienta a miezului, sclerozarea miezului, mucegairea lui.

Clasificarea fructelor GRUPA FRUCTE SEMINTOASE

FRUCTE SAMBUROASE

FRUCTELE ARBUSTILOR FRUCTIFERI

FRUCTE NUCIFERE

FRUCTE SUBTROPICALE

FRUCTE TROPICALE

DENUMIREA UZUALA Gutui Mere Pere Caise Cirese Corcoduse Prune Piersici Visine Afine Agrise Capsuni Coacaze Fragi Mure Zmeura Struguri Alune Castane comestibile Masline Migdale Nuci Lamai Mandarine Portocale Grapefruit Smochine Ananas Banane Curmale Avocado

11

Clasificarea fructelor dupa gradul de perisabilitate :

Grupa

Fructe

Foarte usor perisabile

Afine, capsuni, fragi, mure, zmeura

Usor perisabile

Agrise, caise, cirese, mere de vara, père timpurii, piersici, prune, struguri de masa timpurii, visine

Perisabile

Gutiu, mere, père, struguri de masa din soiuri tarzii, banane

Relative rezistente

Alune, castane, migdale, nuci in coaja

perisabilitate si este caracteristica speciilor si soiurilor de fructe din cadrul acestora. 12

Durata pastrarii depinde de gradul de

Ambalarea fructelor Prin ambalare se asigura protectia fructelor proaspete impotriva factorilor de degradare si efectuarea in conditii optime a operatiunilor de manipulare, transport, pastrare, depozitare si comercializare. Pentru evitarea deprecierii fructelor proaspete trebuie sa se asigure o densitate optima in ambalaje, reducerea spatiilor libere, un numar de traturi in functie de gradul de perisabilitate pana la limita de suportabilitate a propriilor lor greutati, iar mutarea dintr-un ambalaj in altul sa se faca numai cand este strict necesara si impusa de operatiunile de recoltare, sortare, preambalare si cantarire. Pentru ambalarea fructelor se utilizeaza mai multe containere, lazi, ladite, cutii diferite, cosuri, saci, plase, pungi, sacose, de dimensiuni si forme cariate, confectionate din lemn, mase plastice, carton, hartie sau fibre liberiene. Fructele destinate consumului in stare proaspata se pot preambala. Preambalarea protejeaza legumele si fructele impotriva deprecierilor, asigura un nivel ridicat de igiena, un mod superior de prezentare si favorizeaza desfacerea lor prin unitatile de autoservire. Pastrarea fructelor In fructele proaspete continua procesele metabolice ce se desfasurau inainte de recoltare. Se modifica in sens pozitiv sau negativ proprietatile organoleptice (culoarea, fermitatea, gustul, aroma), creste sau scade proportia unor componenti sau apar altii noi.Viteza proceselor de maturare sau a celor de alterare poate fi reglata prin parametrii atmosferei in care se pastreaza fructele proaspete : temperatura, umiditate relativa a aerului, compozitie a aerului (presiunea oxigenului, a bioxidului de carbon sau a altor substante noi ce pot aparea in timpul pastrarii) si lumina. Se pot pastra perioade mai mari, cu pierderi reduse, fructele proaspete recoltate atent, la momentul optim, sanatoase, la care s-a asigurat integritatea structurilor, fara sa fi fost afectate invelisurile sau celelalte parti componente, de calitatea extra si a I-a, ce nu contin exemplare deteriorate in urma actiunilor mecanice din timpul manipularii, sortarii, ambalarii sau transportului. Prezenta exemplarelor bolnave, taiate, cu invelisurile distruse, cu pulpa zdrobita, mucegaite sau in curs de fermentare, in loturile de fructe in vrac, ambalate in containere sau in ambalaje mai mici creeaza focare de alterare care determina reducerea perioadelor de pastrare si producerea de pierderi importante. Pastrarea fructelor se face in spatii amenajate, magazii, pivnite, camere frigorifice. Ele pot fi preambalate, ambalate in ambalaje de transport sau chiar in vrac.

13

Particularitatile de compozitie ale fructelor : Fructele proaspete contin multa apa, cantitati apreciabile de glucide si reduse de protide si lipide. Continutul de apa fructele variaza in limite foarte largi. Astfel, fructele nucifere contin circa 6-10 % .Continutul de apa la majoritatea fructelor proaspete este cuprins intre 75-95 %. Glucidele din fructe, reprezentate de zahar, in special glucoza, fructoza si zaharoza sunt prezente in proportii de 3-20 %, in functie de varietate, soi si conditii de cultura. Amidonul insoteste zaharul din fructe, iar continutul scade pe masura coacerii. La maturitate prezenta amidonului este neinsemnata. Fructele au in compozitia lor fibre alimentare (circa 0.6-2 %), inclusiv in partea comestibila, reprezentate de celuloze si hemiceluloze. Proteinele In fructe, continutul de proteine este foarte redus, intre 0.3 – 1 %, cu exceptia nuciferilor care pot avea 20-30 %. Fructele contin foarte putine grasimi, majoritatea intre 0,1 - 1,9 %, cu exceptia nuciferilor unde sunt predominante, iar continutul lor poate atinge valori de pana la 70 % din partea utila a acestora. In fructele poraspete sunt prezenti acizi organici : citric, malic, tartric, benzoic, oxalic, acetic, formic etc. In cantitati mici, sub forma de saruri, sunt prezenti si acizii minerali. Acidul citric predomina in fructele citrice, acidul malic este prezent in cantitati mai mari in semintoase si mai reduse in aproape toate fructele ; acidul benzoic in pere, acidul oxalic in tomate (mai ales in cele neajunse la maturitate). Continutul de acizi este mai ridicat in fructele aflate in formare si dezvoltare, reducandu-se pe masura coacerii si ajungerii la maturitate. Continutul de acizi volatili si mai ales cel de acid acetic, in fructele proaspete, este relativ redus, dar creste pe masura desfasurarii proceselor fermentative. Substantele pectice sunt reprezentate de protopectine, care sunt prezente in fructele crude. Alaturi de celuloze, hemiceluloze si pentozani, ele alcatuiesc structura de rezistenta si contribuie la asigurarea fermitatii structurale. In procesul de coacere si maturizare, protopectinele trec prin hidroliza in pectine, iar tesuturile isi reduc rezistenta la actiunile mecanice. Substantele pectice au capacitatea de a forma geluri. Gelurile produse prin prelucrarea fructelor, in prezenta zaharozei in mediu acid, asigura obtinerea peltelelor, jeleurilor, gemurilor si marmeladelor.

14

Vitaminele. Fructele proaspete sunt pentru om aproape singurele surse naturale de vitamina C. Continutul de vitamina C al fructelor variaza in limite foarte largi. Cel mai mare continut de vitamina C au : capsunile, catina, coacazele negre, fructele citrice, macesele, scorusele etc. Restul fructelor au un continut mediu de vitamina C cuprins intre 4 – 50 mg/100. De asemenea, sunt prezente in cantitati reduse tiamina (vitamina B 1), riboflavina (B2) şi nicotinamida (PP). Exista fructe in care sunt prezente in cantitati mici si vitaminele liposolubile E si K. Vitamina A lipseste din fructele proaspete, dar este prezenta provitamina A reprezentata de α, β, γ caroten. In compozitia fructelor proaspete sau prelucrate se afla si substante minerale, cantitatea acestora variind intre 0.3 – 1.5 g%. Sunt prezente toate elementele ce pot fi preluate din sol si din apa. Cel mai reprezentativ este potasiul. Fructele proaspete contin multa apa, cantitati apreciabile de glucide si reduse de protide si lipide. Indici de calitate privind aspectul exterior : autenticitatea si uniformitatea soiului, forma, marimea, culoarea si aspectul pielitei sau cojii, starea de sanatate si curatenie, gradul de maturitate, consistenta si suculenta pulpei, gustul, aroma, starea de prospetime, etc. Recunoasterea autenticitatii soiului se face prin compararea produsului cu produsul tipic adica prin : mostre, mulaje sau planse colorate, in baza caracteristicilor merceologice cunoscute. Uniformitatea soiului trebuie sa rezulte prin stabilirea proportiei de fructe corespunzatoare caracteristicilor de baza ale soiului ( forma, marime,culoare, etc.) Forma se apreciaza, de asemenea, prin comparatie cu mostre de referinta. Marimea se verifica prin masurare cu rigla, sublerul sau calibratorul si prin cantarire pentru stabilirea greutatii pe bucata sau a numarului de bucati la kg. Culoarea si aspectul pielitei se apreciaza de regula la lumina naturala. Starea de sanatate si curatenie se examineaza cu ochiul liber sau cu ajutorul lupei, stabilind procentul de fructe atacate de boli sau daunatori, a celor murdare etc. Gradul de maturitate se determina dupa culoarea pielitei, dupa consistenta pulpei, dupa gust si aroma, etc. Culoarea pulpei se apreciaza dupa sectionarea prin cercetarea a 5-10 fructe Consistenta pulpei se apreciaza prin palparea 10-20 fructe, eventual prin degustare. Suculenta pulpei se verifica prin degustarea a 5-10 fructe . Gustul si aroma se apreciaza dupa degustare. Starea de prospetime se apreciaza dupa aspectul fructelor care trebuie sa fie specific 15

Defectele interioare si ascunse se constata, in general, in urma sectionarii longitudinale, sau transversale a 10-20 fructe prin proba de analiza. Daca fructele au coaja tare, aceasta se sparge in prealabil. La fructe se examineaza daca au viermi in interior. In plus se mai verifica : - la mere putrezirea pulpei ; de asemenea se urmareste ca fructele sa fie intregi, sanatoase, zvantate, curate, sa nu prezinte miros si gust strain ; fructe de forma ,marimea si coloratia caracteristica soiului, fara defecte cum ar fi : crapaturi, strivituri, pete ,urme de boli. Marimea (diametrul minimum ecuatorial) in mm sa fie cea prevazuta in stasurile in vigoare. - la pere, pietrificarea pulpei (prezenta scleroidelor in jurul camerei seminale sau in masa fructului); - la struguri de masa: struguri intregi, sanatosi, boabe de forma, marimea si coloratia specifica soiului, boabe bine prinse in ciorchine, zvantate. In ceea ce priveste aspectul, strugurii de masa trebuie sa fie fara defecte, boabe intregi, pe cat posibil dispuse uniform pe ciorchine si sa nu fie muiate si fragmentate, plesnite, uscate, vestejite. Mirosul si gustul trebuie sa fie caracteristice soiului si sa nu prezinte miros si gust strain ; - la fructele cu coaja tare (alne , castane, nuci)marimea insuficienta a miezului, sclerozarea miezului, mucegairea lui. În ciuda faptului că România are un potenţial agricol foarte mare, fiind a cincea mare piaţă din Uniunea Europeană din punct de vedere al suprafeţei arabile, agricultura românească se caracterizează printr-o productivitate redusă, lucru care se reflect automat și printr-o producţie relativ scăzută de fructe. În perioada 2013-2017, ţara noastră a produs în medie aproximativ 1.300.000 de tone de fructe anual. Anul trecut, România a produs 1.279.300 de tone de fructe. Potrivit datelor centralizate de Ministerul Agriculturii, România a importat în perioada ianuarie-decembrie 2017 aproximativ 900.000 de tone de legume și fructe, în valoare totală de 460.262 de euro și a exportat aproximativ 140.000 de tone de legume și fructe. Ţara noastră a importat anul trecut 409.718 de tone de legume și 489.271 de tone de fructe. Potrivit datelor, 84,32% (345.469 tone) din cantitatea de legume importate și 78,53% din cantitatea de fructe (384.229 tone) au provenit din Uniunea Europeană. Legumele importate din ţările terţe au reprezentat doar 15,68% (64.248 tone) din totalul importat, iar fructele 21,47% (105.041 tone). În privinţa exporturilor, numărul cantităţilor este semnificativ mai mic, în 2013 România exportând doar 85.146 de tone de legume și 54.830 de tone de fructe. Potrivit datelor, 95,73% din totalul de legume (81.510 tone) au fost exportate în ţările din UE, iar 4,27% din ţările terţe (3.636 tone). Aceeași situaţie este valabilă și pentru fructe, 87,68% fiind exportate în UE (48.077 de tone) și doar 12,32% (6.752 de tone) în ţările terţe.

16

Consumul scăzut este o altă problemă care afectează piaţa de legume și fructe din România. Organizaţia ONU pentru Agricultură și Alimentaţie semnala în 2010 că în România, furnizarea de fructe și legume destinate consumului se situa sub 80 kg /persoană /an, adică sub 220 g / persoană/ zi, fiind la cel mai redus nivel din Europa. Potrivit datelor furnizate de Ministerul Agriculturii, în perioada 2009-2012, consumul mediu anual de legume pe cap de locuitor a fost de 182 de kg, iar cel de fructe de doar 69 de kilograme pe an. 1.2.2. Stadiul implementării aquis-ului comunitar în sectorul fructelor Transpunerea aquis-ului înseamnă atât măsuri orizontale, cât si măsuri privind organizatiile comune ale pietelor agricole, măsuri de dezvoltare rurală, măsuri privind agricultura ecologică, silvicultura, politica în domeniul calitătii. Armonizarea legislativa a avut ca rezultat transpunerea in proportie de 85% a acquisului comunitar in domeniu1. Mai mult, s-a realizat transpunerea totala a acquis-ului comunitar in sectoarele: protectia naturii si securitate nucleara si radioprotectie si a fost adoptata legislatia cadru in sectoarele: protectia calitatii aerului, managementul deseurilor, protectia naturii, controlul poluarii industriale si al chimicalelor. În domeniul produselor alimentare acquis-ul a fost în mare măsură transpus. Mai trebuie realizată alinierea legislativă în domeniile: organismelor modificate genetic (GMO), a regulilor de igienă, în special sistemului de Analiza Riscurilor și a Punctelor Critice de Control (HACCP), precum și al apelor minerale și al controlului importurilor fructelor uscate. Implementarea acquis-ului în domeniul siguranței alimentare necesită eforturi sporite. Domeniile care impun o atenție specială sunt: întărirea Ageniei Naionale Sanitar Veterinară și pentru Sigurana Alimentară (personal, birouri și logistică), ca organ principal pentru siguranța alimentară aflat în coordonarea Ministerului Agriculturii, îmbunătățirea mecanismelor de coordonare și cooperare și stabilirea unor sarcini și competene clare pentru toate instituiile implicate, în special în ceea ce privește funciile de control a calității și siguranței calității fructelor. România a realizat progrese în cea ce privește sistemul de control al standardelor de comercializare a fructelor și legumelor. Totuși, nu au fost încă stabilite mecanismele pentru raportarea prețurilor de intrare și nu au fost înființate organizații de producători.

17

1.3. Politici de susținere Acquisul comunitar, respectiv normele juridice adoptate în baza tratatelor constitutive ale UE, în principal Tratatele de la Roma, Maastricht şi Amsterdam, reprezintă totalitatea normelor juridice care reglementează activitatea instituţiilor UE, acţiunile şi politicile comunitare, şi constă în: conţinutul, principiile şi obiectivele politice cuprinse în Tratatele originale ale Comunităţilor Europene şi în cele ulterioare (Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht şi Tratatul de la Amsterdam); legislaţia adoptată de instituţiile UE pentru punerea în practică a prevederilor Tratatelor, declaraţiile şi rezoluţiile adoptate în cadrul Uniunii Europene; acţiuni comune, poziţii comune, convenţii semnate, rezoluţii, declaraţii şi alte acte adoptate în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC) şi al cooperării din domeniul Justiţiei şi al Afacerilor Interne (JAI); acordurile internaţionale la care CE este parte, precum şi cele încheiate între statele membre ale UE cu referire la activitatea acesteia. Preluarea acquis-ului are loc prin intermediul procesului de armonizare legislativă, proces prin care legislaţia nou-adoptată este pusă în conformitate cu cerinţele acquis-ului comunitar. Procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu reglementările comunitare reprezintă un obiectiv esenţial şi, în acelaşi timp, o obligaţie juridică ce decurge din Acordul European de asociere România-Uniunea Europeană. Lista actelor normative cu relevanta comunitara, adoptate în anul 2001, ilustrează procesul legislativ alert, şi poate fi un element de pornire în evaluarea progreselor înregistrate în domeniul armonizarii legislative pentru anumite capitole de acquis comunitar în acest interval, spre exemplu: libera circulaţie a mărfurilor, dreptul societăţilor comerciale, transporturi, protecţia şi sănătatea consumatorilor, cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne, uniune vamală. Lista actelor normative cu relevanță comunitară, adoptate în cursul anului 2002, oferă o imagine mai clară asupra ritmului armonizării legislative, care a determinat o serie de progrese evidente, îndeosebi în următoarele domenii: criteriile politice şi cele economice, libera circulaţie a mărfurilor, libera circulaţie a serviciilor, agricultura, politica socială şi ocuparea forţei de muncă, telecomunicaţii şi tehnologia informaţiei, protecţia mediului, justiţie şi afaceri interne.

18

Efortul legislativ de compatibilizare a legislaţiei româneşti cu acquis-ul comunitar în anul 2003 a fost superior anilor precedenţi şi se înscrie în aceeaşi tendinţă pronunţat ascendentă evidentă începând cu anul 2001.

1.4. Insituții importante Tabelul 1.1. Agenții economici publici și privați, care acționează în diferite faze ale filierei, sunt prezentați în tabelul următor. 19

Etapa în cadrul filierei Preproducție

Operațiile specifice etapei Cecetarea pieței Creditare Achiziționare a materialelor

Producție

Planificarea producției Pregătirea terenului Plantarea Îngrijirea culturilor Recoltarea

Prelucrare

Transport Depozitare Prelucrare

Distribuție

Transport Depozitare Vânzare

Produse care circulă în cadrul etapei Materiale cu informații legate ce cerințele pieței, concurență, consum, studii, strategii Resurse materiale (Semințe, răsaduri , butași, pesticide, mașini,

Agenții economici

Asociațiile profesionale, întreprinderi, alte instituții ale MADR, INSSE, FAOSTAT, Eurostat, institutiile de cercetare. MADR, Agentia de Plati și Intervenție,

Asociații producătorilor Bănci Producatorii, UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, etc

Resurse materiale

Gospodariile taranesti, asociatii si societati comerciale Legume, fructe agricole; Producatorii, Personal UNISEM, UNICEREAL, unitatile de comercializare a substantelor chimice, irigatii, utilaje agricole, etc Resurse Societati comerciale materiale pe actiuni, societati comerciale de tip srl, intreprinzatorii persoane fizice Legume și fructe Angrosiștii, Produse din detailiștii, legume și fructe procesatorii, cooperativele de marketing, exportatorii.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea Română a Horticultorilor, Direcția de Horticultura Biroul Fructe și Legume din MADR,

ASRO, Inspectia de Stat pentru Control Tehnic, OPC

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Societatea Română a Horticultorilor, Direcția de Horticultura Biroul Fructe și Legume din MADR, OPC, Corpul de Inspectie a Standardelor de Comercializare, ASRO, Inspectia de Stat pentru Control Tehnic

Sursa: Prelucrare proprie conform Eurostat, MADR.

Capitolul II. Analiza competitivități

20

2.1. Factori care influențează competitivitatea Atingerea succesului în afaceri în condiţiile unei concurenţe acerbe atât din partea întreprinderilor autohtone, cât şi a celor străine, depinde incontestabil de noţiunea de competitivitate, care reprezintă unul din cei mai utilizaţi termeni din economia modernă, reflectând nivelul performanţei întreprinderii. În prezent, competitivitatea a devenit preocuparea centrală a tuturor ţărilor lumii, odată cu dezvoltarea concurenţei în toate sferele activităţii umane. În pofida cercetării competitivităţii atât la nivel micro, cât şi la nivel macro, de către numeroşi savanţi din întreaga lume şi existenţei unei literaturi ştiinţifice vaste în domeniul competitivităţii, semnificaţia termenului de competitivitate rămâne a fi vagă, neclară, ne existând o opinie unică cu privire la definiţia competitivităţii, ceea ce relevă complexitatea acestei noţiuni. Factori care influenţează competitivitatea sunt: investiţiile străine care favorizează structurarea cererii interne si ajută la modernizarea economiei. Pe scară foarte largă investiţiile străine pot avea şi efecte adverse localizate în special la nivelul specializării industriale (în multe domenii firmele indigene nu au capacitatea de a-şi apăra poziţiile pe piaţă în faţa firmelor străine). exigenţele din ce în ce mai ridicate pe care protecţia mediului înconjurător le impune. evoluţia fenomenelor şi proceselor din economia mondială.

2.2. Procesarea fructelor Caracteristica fructelor si legumelor este ca sunt produse comestibile, usoare, care pot fi procesate si care, datorita umiditatii relativ ridicate sunt perisabile in strare proaspata. Procesarea fructelor poate lua numeroase forme incluzand fabricarea sucurilor, a  conservelor,  congelarea, murarea/conservarea si uscarea. Procesarea fructelor – Sucuri Sucurile de fructe sunt produse in zonele temperate si tropicale ale lumii, sucul de portocale fiind  predominant in zonele temperate iar ananasul in zonele tropicale. Produsul vrac mondial de sucuri de fructe este din citrice (in majoritate portocale), pomi (fructe de mere si pere) si sucuri de struguri.

21

Procesarea fructelor – Tratarea la cald In procese tipice de conservare a fructelor, fructul trebuie procesat imediat dupa livrare pe cat posibil, daca nu el va trebui depozitat pentru o perioada in conditii de inghetare. Fructele sunt spalate, sortate si gradate inainte de procesare. Produse precum portocalele sunt supuse inmuierii acide sau caustice pentru a indeparta fibrele dure inainte de conservare. Fructele sunt introduse in conserve cu sirop sau suc natural. Procesarea fructelor - congelarea Congelarea fructelor este o metoda de conservare importanta si folosita pe larg pentru pastrarea fructelor care urmeaza sa fie procesate ulterior de exemplu pentru prepararea gemurilor. Fructele care sunt congelate sunt in general spalate si  inspectate inainte de a fi supuse congelarii rapide individuale (IQF), sau ambalate in sirop sau purificate inainte de congelare. Metodele tipice de congelarea implica fie congelarea inceta, prin contact direct cu un solid rece  (metal). Procesarea fructelor – fructe conservate sau uscate Conservarea sub forma de gemuri,  marmalade si pulpa reprezinta conservari prin folosirea unor concentratii mari de zahar care impiedica dezvoltarea micro-organismelor. Ingredientii de baza pentru conservarea fructelor sunt agentii de indulcire (in general zaharoza si/sau diverse tipuri de sirop de zahar), acizi si solutii (in general acid citric sau malic si citratul trisodic), grasimi (in pulpe), pielea de citrice (pulpa si marmalada), agenti de inghetare (uzual pectine) agenti antispumanti.

2.3. Performanța filierei fructelor 2.3.1. Prețurile Preţul legumelor şi fructelor exercită rolul de orientare şi de reglare a cererii şi ofertei, este format liber, prin negociere între furnizori si beneficiari, în funcţie de raportul dintre cerere şi oferta. Cererea de legume şi fructe este relativ constantă in timpul anului, faţă de oferta care este sezonieră. În sezon (lunile de vară şi toamnă), preţul legumelor şi fructelor este redus, iar în extrasezon (lunile de iarnă şi primavera timpuriu) preţul creşte. Tabelul 2.1. Indicii preturilor de consum pe principalele marfuri si servicii - evolutia lunara fata de luna corespunzatoare din anul precedent 22

Categorii de

Lunile anului 2018 FebMar-

marfuri si Ian-18

Apr-

Aug-

Sep-

Oct-

Nov-

Dec-

18

18

18

Mai-18

Iun-18 Iul-18

18

18

18

18

18

% 104,7

%

%

%

%

%

%

% 104,2

%

%

servicii cumparat e

%

Total

104,32

Fructe proaspet e

109,73

2 111,5 2

104,95 105,22 105,41

105,4

114,61 116,56 116,73

111,03

% 104,5 6 105,4 9

105,06 105,03

5

106,82 101,93 94,1

103,43 103,27

90,28

Sursa: Prelucrare proprie conform INSTITUTUL NAȚIONAL DE STATISTICĂ În cadrul tabelului de mai sus media preturilor de consum pe total categorii de mărfuri și servicii cumparate este de 104.63% iar pe totalul fructelor proaspete este de 105.87% pentru anul 2018. Analizând mediile celor 12 luni, Q1=111,95/ Q2=114,77/ Q3=104,74 și Q4=92,01 pentru totalul fructelor proaspete putem observa că indicele prețurilor a avut o creltere constantă pâna aproape de jumatetea anului, urmând ca după aceea sa scadă treptat. Preturile fructelor fructuează de la an la an sau de la lună la lună în funție de producția realizată sau apariția soiurilor în piață în lunile de coacere specifice. Apariția primelor roade se rezumă întodeauna la un preț mai ridicat, urmând să scadă o dată ce soiul începe să fie din ce în ce mai diversificat și la alți producători. Trebuie remarcata insa orientarea pomicultorilor, in ultimii ani, cel putin, catre specii noi cum ar fi fructele de padure (zmeur, afin, mur), aluni sau catina care aduc o creștere la indicele prețurilor, si mai putin catre cele clasice precum mar sau par. Din pacate, valorificarea productiei constituie o mare problema, in conditiile in care doar o mica parte din productie ajunge in retail, aprovizionat in mare parte din import. Potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS), preţurile la fructele proaspete au coborât cu 2,66%, cele ale legumelor şi conservelor de legume cu 1,46% şi cu 1,23% în cazul fructelor şi conservelor din fructe, iar comparativ cu luna iunie 2018, în luna iunie 2019 s-au înregistrat scumpiri cu 5% la alimente, cu aproape 3% la produsele nealimentare și cu 4,2% la

23

91,66

servicii. Astfel, cele mai mari creșteri s-au înregistrat la cartofi, cu 37,3%, la fructe cu 15% si la combustibil cu 4,6%. 2.3.2. Comerțul intern Distribuţia fructelor, parte integrantă a comercializării produselor agricole, reprezintă o problemă deosebit de complexă. Factorii biologici, tehnici tehnologici, organizatorici care se interpun intre producţie şi consum, se află în interdependenţă. Acest drum de la producător la consummator, direct sau prin intermediul unor verigi comerciale, trebuie să fie cât mai scurt pentru ca fructele să sufere cât mai puţine pierderi şi deprecieri şi să poată fi consumate cât mai proaspete. Agenţii economici care operează la nivelul comercializării legumelor şi fructelor sunt producătorii agricoli, întreprinderile de industrie alimentară care deţine magazine proprii de desfacere, angrosişti, detailiştii, speculanţii din pieţe şi operatorii specifici pieţei de gros. Pornind de la structura producţiei de legume şi fructe pe forme de proprietate, în care preponderant este sectorul particular, luând în considerare criteriile de selectare a structurilor de producţie (dimensionarea canalelor, volumul vânzărilor, costurile distribuţiei, viteza de deplasare a mărfurilor) se întâlnesc următoarelor canale de distribuţie. Canalul de distributie cuprinde pe de o parte producatorul (punctul de intrare) iar pe de alta parte consumatorul (punctul de iesire) Distribuţia direct (producător – consumator) constituie forma de distribuţie clasică practicată, în cea mai mare parte, de către producătorii particulari. Este variant de distribuţie care presupune transport ale producatoriilor, in ambalaje inadecvate, cee ce duce la ineficienta acestui gen de comert. Aceasta forma de distribuţie, cunoscută sub denumirea de “comet la tarabă” este o forma dezorganizată de comerţ. Distribuţia prin canal scurt (producator- intermediar – consummator) este caracteristica magazinelor de desfacere cu amănuntul care preiau fructele direct de la producatori, cât şi speculanţilor din pieţe care cumpară fructe de la producatori şi se autonumesc ,,producători agricoli’’ pentru a nu intra în categoria comercianţilor si a fi obligaţi să platească taxe. Distribuţia prin canal lung (cu cel putin doi intermediari) este practicată de marile societaţi comerciale producatoare de fructe şi de asociaţii de producatori a caror producţie este preluată de către engrosişti şi de către unităţile de prelucrare a fructelor.

24

Distribuţie prin pieţe de gros este considerate ca fiind caracterizată printr-un număr mare de intermediari (cel puţin trei intermediari), ceea ce dă naştere unui canal de distribuţie lung, creat cu scopul de a aproviziona oraşele de marime medie si mare şi fiind capabil să stabilească fluxuri regulate de fructe, în condiţiile unei concurente libere. 2.3.3. Comerţul extern Romania este un importator net de legume şi fructe. Deşi detine suprafeţe mari cultivate cu legume şi plantaţii de pomi fructiferi, producţia internă nu satisface, din punct de vedere cantitativ structural şi al ritmicităţii aproviziionării pieţei, consumul intern de legume şi fructe. Din punct de vedere cantitativ, producţia de legume pe locuitor este de 190 kg, iar consumul este de 180 kg, iar consuml de fructe este de 83,2 kg. Scăzând pierderile de producţie rezulta decalaje între producţie şi consum care se asigura prin importuri. Din punct de vedere structural, Romania nu are conditţi climatic pentru cultivarea tuturor speciilor legumicole şi pomicole, drept pentru care, pentru completarea productiei interne de legume şi fructe, se apelează la importuri de astfel de produse: banane, portocale, grapefruit, kiwi etc. Din punct de vedere al ritmicitatii aprovizionarii pieţei sezonalitatea producţiei de legume şi fructe determină o aprovizionare neritmica şi necesitatea completării ofertei interne cu importuri în perioada de iarnă. Chiar dacă sezonalitatea producţiei de legume se poate atenua prin cultivarea acestora in spaţii protejate, totuşi producţia internă aprovizioneaza piaţa doar în sezon, deoarece producţia de legume de sera si solar este foarte redus. Comertul exterior de legume şi fructe al Romaniei se realizeaza cu parteneri traditionari din Europa , Asia, Africa si America de Sud. Dintre legume tomatele se importa in cantitati mari, iar legumele uscate se exporta în cantităţi ridicate. Dintre fructe, bananele , portocalele şi lamâile se importa în cantităţi mari, iar nucile se exporta. 2.3.4. Consumul de fructe Fructele sunt alimente importante în alimentatia zilnica, fapt ce reiese si dintr-un studiu conform caruia peste 95,0% dintre respondenti consuma fructe proaspete cel putin o data pe saptamana. De asemenea 43,4% consuma fructe prospete in fiecare zi, 40,9% de 2-3 ori pe saptamana si 11,0% o data pe saptamana.

25

Ca tendinta, tinerii din mediul urban consuma fructe proaspete de 2 –3 ori pe saptamana, mai rar decat majoritatea adultilor si varstnicilor, pentru care acestea nu lipsesc din alimentatia zilnica. Fructele proaspete pe care cei mai multi dintre respondenti le-au consumat in ultima luna sunt: merele (88,9%), bananele (85,1%), portocalele (73,5%), lamaile (63,8%), kiwi (43,1%),  grapefruit  (37,4%) etc. Pentru a consuma aceste alimente, cei mai multi dintre oraseni le cumpara, 94,9% dintre respondenti mentionand aceasta sursa. Dintre cei care cumpara fructele proaspete, cei mai multi aleg sa mearga intr-un hipermarket/supermarket (81,3%), la piata pentru a cumpara de la tarani, agricultori

sau

alti

producatori

directi (64,8%) sau

intr-un

magazin

specializat

de

legume/fructe (40,1%). Cei norocosi, aproape un sfert din totalul respondentilor (21,4%), in general persoane de 18–45 ani, primesc fructe proaspete de la tara (de la familie, rude, prieteni etc.). Combaterea bolilor si daunatorilor la fructe Viespea semintelor de prun – Larvele consuma continutul samburilor.Fructele nu se mai dezvolta normal, au o culoare albastra-violacee si cad. Viespea are o generatie pe an si ierneaza ca larva in samburul fructelor. Se recomanda adunarea fructelor atacate si distrugerea lor.Adultii se combat cu Diazol 60EC-0,15%, Supersect 10CE-0,03%. Gargarita florilor de mar – Insecta ataca in primul rand marul, iar, uneori poate fi atacat parul, paducelul.Adultii hibernati rod bobocii florali iar larvele consuma pistilul, staminele si partea interna a petalelor.Bobocii florali se usuca, nu se mai deschid, ei sunt denumiti popular „ cuisoare”.Noii adulti rod epiderma frunzelor, dand un aspect reticulat, iar uneori petiolul frunzelor.Adultii au o lungime de 3,5-6,0 mm.Corp acoperit cu perisori brun-roscati.Antenele si picioarele sunt brun-roscate, femurele prezinta un dinte.Pe pronot median se afla o dunga albicioasa de perisori iar scutelul apare cu un punct alb.In treimea posterioara a elitrelor se afla cate o dunga oblica deschisa marginita de doua zone mai intunecate ce au forma literei V cu deschiderea spre cap. Gargarita florilor de mar are o generatie pe an si ierneaza ca adult in sol.Adultii apar la sfarsitul lunii martie-inceputul lunii iunie. Larvele se dezvolta in decurs de 15-30 zile. Pentru combatere se recomanda taierea ramurilor uscate, razuirea tulpinilor si ramurilor groase, scuturarea dimineata pe prelate a pomilor, aplicarea de inele capcane.Tratamente chimice se fac cu Thionex 25EC-0,2%, Carbetox 37EC – 0,5%, Fyfanon 50 EC-0,3%, Pallas 50EC-0,3%, Sinoraxton 35EC-0,15-0,2%, Sinoratox Plus -0,1%. 26

Viermele prunelor – Ataca mai ales prunul, dar si ciresul, piersicul, caisul.Fructele atacate se recunosc dupa picaturile cleioase ce se scurg prin orificiul de patrundere al larvelor.Fructele atacate cad si putrezesc.Larvele de 10-14 mm lungime au corpul roz, cu capul brun

pana

la

negru.

Viermele prunelor are doua generatii pe an si ierneaza ca larva invelita in cocon matasos sub scoarta pomilor sau alte locuri.Fluturii generatiei hibernante apar in mai iar cei din generatia a doua la inceputul lui iulie.Ouale sunt depuse pe jumatatea inferioara a fructelor.Pagube mari se produc la generatia a doua, mai ales pe soiurile semitarzii sau tarzii. Combaterea chimica se face cu produsele: Actellic 50EC-0,05%, Carbetox 37CE-0,4%, Cidial 50L-0,175%, Diazol 50EW0,2%, Diazol 60EC-0,15%, Reldan 40EC-0,1%, Sention 50EC-0,1%, Sumithion 50EC-0,1%, Sinoratox 35CE-0,1%, Insegar 25WP-0,03%, Victenon 50WP-0,075%, Cipertrin 10CE-0,015%, Decis 25CE-0,025%, Fastac 10CE-0,015%, Karate Zeon -0,015, Polytrin 200CE-0,015, Sanvalerate 200EC-0,02%, Supersect 10EC-0,03%, Sinoratox Plus -0,075%, Calypso 480SC0,02%. Musca cireselor – Ataca ciresul, visinul si unii arbusti.Prefera soiurile semitarzii si tarzii.Fructele coapte atacate prezinta pete brune, moi.La apasare asupra locului brunificat, pulpa cedeaza.Larvele se hranesc cu pulpa fructului din jurul samburelui.Fructele atacate putrezesc si cad.Musca are 4-6 mm lungime.Aripile cu patru benzi intunecate.larva este apoda, alba, de 5-6 mm.Musca cireselor are o generatie pe an si ierneaza ca pupa in sol in stratul superficial.Adultii incep sa apara esalonat in a doua jumatate a lunii mai, in decurs de 14-28 de zile.Femela introduce ouale sub pielita fructului.Stadiul de larva dureaza 10-20 de zile. Se recomanda saparea solului in jurul pomilor toamna sau primavara devreme. Recoltarea fructelor sa se faca la timp.Tratamentele chimice se executa la avertizare la o saptamana de la aparitia mustelor, cand soiurile timpurii sunt in parga. Recoltarea fructelor Procesele de maturare a fructelor se caracterizează printr-o serie de modificări fizico-chimice ale însuşirilor acestora. Pe măsură ce se apropie de maturitate fructele cresc mult în mărime, amidonul se transformă în zaharuri şi aciditatea fructelor scade. Gradul de maturitate la care se face recoltarea fructelor este determinat de modul de valorificare a acestora şi anume: în stare proaspătă, pentru consumul intern imediat, depozitarea lor pentru export, pentru transformări în produse diverse. 27

În raport cu destinaţia lor, fructele se vor recolta mai timpuriu, maturarea lor având loc în timpul transportului, depozitării sau chiar printr-o maturare forţată. Este necesar să avem în vedere că maturitatea de recoltare se referă la momentul în care fructele au ajuns la greutatea specifică, pigmentaţia şi gustul caracteristice soiului, iar maturitatea de consum reprezintă momentul în care fructele realizează un raport armonios între diferitele componente ale fructului, moment în care densitatea pulpei, gustul şi aroma imprimă fructului maximum de calităţi gustative. Momentul optim de recoltare. În funcţie de destinaţia ce urmează să se dea fructelor, se iau în consideraţie următoarele elemente: culoarea fructelor, uşurinţa detaşării de ramură, culoarea seminţelor, duritatea pulpei, prezenţa amidonului, substanţa uscată în suc, transformarea substanţelor tanoide, dezvoltarea cerii. Către momentul recoltării, în general, culoarea de fond se schimbă şi din verde sau verzuie devine gălbuie. Culoarea complimentară ne ajută la stabilirea gradului de maturitate, fructele recoltându-se atunci când reprezintă pe 2/3 din suprafaţa lor culoarea caracteristică. Detaşarea fructelor de pe ramură se face cu multă uşurinţă la maturitate, astfel că, la unele soiuri de fructe, încep să cadă singure, înainte de maturitatea optimă ca: Parmen auriu, Pătul, în timp ce altele sunt bine prinse pe ramuri, deşi s-au maturat: Ionathan, Golden delicious. Culoarea seminţelor dă unele indicaţii asupra maturităţii când încep să se brunifice. La soiurile timpurii, fructele ajung la maturitate, dar au seminţele încă albicioase, în timp ce, la soiurile târzii, seminţele se brunifică înaintea maturităţii. Trebuie subliniat că, în plantaţiile mari, recoltarea unui soi poate dura 15 – 20 de zile. De aici rezultă că primele fructe vor fi aproape coapte, în timp ce ultimele vor fi prea coapte. În cazul unei recoltări prea timpurii se întâlnesc o serie de inconveniente. Printre altele, fructele nefiind dezvoltate complet, se pierde la greutate. De asemenea, se pierde multă apă prin transpiraţie pentru că lenticelele sunt deschise din cauza lipsei stratului de plută care se formează în dreptul lor când ajung la maturitate. Totodată lipsesc unele însuşiri calitative ca gustul şi aroma plăcută. Se semnalează şi lipsa colorării fructelor care, fiind prea mari, culoarea nu devine suficient de strălucitoare la coacere. Există şi predispoziţii la unele boli fiziologice ca: opăreala moale, brunificarea intensă şi pătarea amară. Recoltarea prea târzie poate provoca, la rândul său, următoarele inconveniente: - pierderea în greutate din cauză căderii anticipate a fructelor; - reducerea posibilităţilor de transport şi a manipulării, datorită sensibilităţii mărite a pulpei; 28

- reducerea duratei de păstrare; - predispoziţie la unele boli criptogamice şi fiziologice ca: brunificarea, pătarea, putregaiul.

Tehnica recoltării Orice pomicultor este convins că recoltarea fructelor constituie una din lucrările de maximă importanţă. Toate eforturile depuse de cultivator de la înfiinţarea plantaţiei, ca şi cele din fiecare an, sunt răsplătite în măsura în care se acordă atenţia cuvenită recoltării fructelor. Aceasta nu trebuie privită ca o simplă operaţie mecanică de adunare a fructelor, ci ca un complex de operaţiuni, care hotărăsc în cele din urmă calitatea, valoarea comercial-alimentară, durata de păstrare în stare proaspătă a fructelor. Recoltarea fructelor trebuie precedată de o serie de măsuri organizatorice. Dintre aceste măsuri amintim: - estimarea producţiei cu câteva săptămâni înainte de recoltare; - cunoaşterea necesarului de utilaje şi materiale pentru recoltat (scări, platforme, remorci, camioane, coşuri, lădiţe, cârlige, palete, tractoare); - repararea drumurilor interioare, efectuarea contractelor pentru diferite materiale, autocamioane, vagoane, pentru construirea adăposturilor sezoniere sau a umbrarelor, pentru angajarea muncitorilor etc. Oricare ar fi destinaţia fructelor, recoltarea lor se efectuează numai pe vreme uscată şi răcoroasă. O atenţie deosebită la recoltare se cere pentru evitarea vătămării fructelor. Recoltarea fructelor se face de la baza coroanei către vârful ei şi de la periferie către centrul coroanei. Fructele se culeg fără a fi atinse tare sau presate în mână şi fără a fi zgâriate sau şterse de pruină. Toate fructele se recoltează cu pedunculul (codiţă), prin răsucirea lor, nu prin tragere. Fructele culese se aşează cu mâna în lădiţe sau coşuri, având grijă să nu fie lovite. Transvazarea lor dintr-un coş (lădiţă) în altul se face cu toată atenţia pentru ca fructele să nu sufere vătămări. Lădiţele cu fructe recoltate, până la expedierea lor din livadă, se păstrează în locuri bine aerisite, răcoroase, umbrite, ferite de soare şi praf. Fructele recoltate trebuie transportate urgent din livadă şi duse în depozite răcoroase, pentru a li se reduce cât mai repede „căldura de livadă”. 29

Recoltarea începe după uscarea picăturilor de rouă sau ploaie. La unele specii, cum ar fi piersicul sau căpşunul, fructele se recoltează în mai multe etape, în cadrul aceluiaşi soi, deoarece şi coacerea lor are loc eşalonat. Prunele pentru consum imediat în stare proaspătă se recoltează cu 1 - 3 zile înainte de a se înmuia pulpa. Cireşele şi vişinele se recoltează în momentul când ating culoarea specifică soiului. Pentru prelucrare, fructele se culeg la maturitatea tehnologică, conform cerinţelor procedeului tehnologic adoptat. Pentru culesul manual sunt necesare coşuri de nuiele sau găleţi din plastic cu o capacitate de 8 – 9 kg şi o formă adecvată pentru a pătrunde uşor în coroană. Pentru ca fructele să nu fie vătămate coşurile sunt căptuşite. Tot în acest scop, în unele ţări se folosesc coşuri şi saci, din material textil sau recipiente din plastic cu fund mobil, care face transvazarea fructelor mai rapidă şi fără vătămarea lor. Pentru recoltarea manuală se folosesc scări platforme şi scări de diferite dimensiuni, iar pentru recoltarea mecanică o serie de utilaje. Pentru recoltat fructe în livezile intensive se folosesc agregate platforme laterale sau cu elevator, cu tren pentru recoltare, extensibile cu susţinător aerian, utilizate la toate tipurile de coroane. Maşinile folosite la recoltare au început să fie folosite la speciile drupacee şi nucifere. Dintre ele se pot aminti: scuturătorul cu cablu cu acţionare mecanică, scuturătorul cu braţe, scuturătorul prin izbire, scuturătorul prin curent de aer, maşina pentru adunat fructe de nuci, dispozitivul cu acţionare hidraulică pentru recoltarea merelor. Pentru speciile prun cireş, vişin ale căror fructe merg la industrializare şi pentru nuc, migdal, alun, foarte util este vibratorul mecanic, care realizează o scuturare a pomului sau a unei şarpante. La recoltarea mecanizată, productivitatea muncii este de 2 ori mai mare decât cea manuală, iar cheltuielile de exploatare se reduc de 5 ori.

Capitolul III. Analiza SWOT PUNCTE TARI

PUNCTE SLABE

30

România cultivă o suprafață mare cu fructe, variabilă anual în funcție de evoluțiile pieței 1.Condiţii pedo-climatice favorabile pentru cultura fructelor 2.Tendinţe de creştere a suprafeţelor de fructe înfiinţate în spaţii protejate 3.Tendinţă de creştere a capacităţii de producţie a ciupercilor în spaţii climatizate 4.Creşterea producţiei medii de fructe 5.Menţinerea consumului de fructe procesate 6.Asocierea consumului de fructe cu sănătatea 7.Implementarea sistemelor de calitate privind condiţionarea şi comercializarea fructelor 8.Existenţa unui sistem de contractare a producţiei de fructe pentru a asigura stabilizarea ofertei, şi implicit a preţurilor 9.Creşterea numărului de exploataţii a căror producţie este certificată în conformitate cu bunele practici agricole şi siguranţă alimentară 10.Ofertă diversificată

1.Număr mare de exploataţii de dimensiuni reduse, cu precădere în sectorul fructelor 2.Variaţii mari ale suprafeţelor cultivate datorită atomizării şi a inexistenţei unor programe şi pârghii specifice de orientare a producţiei de fructe pe specii. 3.Suprafeţe mari de spaţii protejate abandonate şi/sau contruite în baza unor tehnici învechite 4.Instabilitatea suprafeţelor cultivate şi numărul mare de cultivatori care produc în special pentru autoconsum 5.Folosirea de către producătoriiagricoli individuali a unor seminţe de legume şi răsaduri obţinute în producţie proprie, din soiuri neperformante, sau care nu sunt adaptate condiţiilor naturale; 6.Instabilitatea veniturilor producătorilor 7.Practicarea sistemelor extensive de cultură a legumelor şi utilizarea tehnologiilor învechite determină reducerea randamentelor la hectar 8.Număr mare de exploataţii vulnerabile din punct de vedere economic 9.Grad redus, aproape inexistent de asigurare a recoltelor 10.Aplicarea la scară redusă de către micii comercianţi a standardelor de comercializare a fructelor

31

OPORTUNITĂȚI Se valorifică potenţialul natural al României care dispune de condiţii bune de obţinere a fructelor ecologice 1.În România, conversia de la sistemul convenţional la cel ecologic se poate realiza uşor datorită resurselor de fertilizanţi naturali şi a forţei de muncă numeroase din zonele rurale 2.Crearea grupurilor de producători pentru organizarea economică şi accesul la fondurile publice care să relanseze producţia de fructe 3.Elaborarea şi implementarea unor programe de orientare a producătorilor către cultivarea fructelor care să asigure aprovizionarea ritmică a pieţei şi diversificarea ofertei 4.Existenţa unui sistem de contractare a unor cantităţi mari şi omogene de fructe de la mai mulţi producători 5.Finanţarea unor proiecte de modernizare a fabricilor de conserve de fructe. 6.Promovarea fructelor procesate pe pieţele externe prin participarea latârguri şi expoziţii internaţionale 7.Proiectarea unui sistem organizat de comercializare a fructelor prin înfiinţarea unităţilor de colectare, depozitare, vânzare cu ridicata 8. Îmbunătăţirea calităţii produselor

AMENINȚĂRI 1.Variaţii mari ale randamentelor medii la hectar, an de an, datorită lipsei seminţelor de calitate, a lipsei sistemelor de irigaţiia adecvate acestor culturi 2.Pe fondul unei cereri relativ constante, variaţiile ofertei de fructe conduc la oscilaţii ale preţurilor, care determină contracţia cererii şi pătrunderea pe filieră a fructelor de import, comercializate la preţuri mai reduse 3.Slaba valorificare a potenţialului natural al României. 4.Migraţia forţei de muncă spre unele state membre ale UE 5.Producţia totală de fructe proaspete obţinută în România nu satisface integralconsumul populaţiei în perioadele de iarnă – primăvară 6.Pierderea unor pieţe externe şi valorificarea redusă a potenţialului României de a produce conserve tradiţionale, de calitate ridicată. 7.Producătorii agricoli nu sunt cointeresaţi să producă fructe întrucât nu pot pătrunde pe piaţa de desfacere, fiind înlăturaţi de intermediari

9.Organizarea producătorilor pentru a asigura obţinerea unor partizi mari de fructe 10.Organizarea de cooperative de comercializare

Capitolul IV. Căi de creștere a performanței și competitivitații pe filiera fructe CREȘTEREA PERFORMANȚEI PE FILIERA FRUCTELOR În concluzie, perfomanța filierei fructelor este afectată din următoarele considerente: 1. Numarul mare de exploatații de mici dimensiunii. 2. Gradul redus de dotare al exploatațiilor cu mijloace tehnice moderne de producție 3. Scăderea suprafețelor plantate cu fructe 32

4. Gradul de fragmentare al suprafețelor fructelor 5. Lipsa unei strategii coerente de consolidare a sup 6. Suprafețe mari de spații protejate abandoante s-au construite în baza unor tehnici învechite 7. Creșterea frecvenței fenomenelor climatice extreme cu efecte asupra producției 8. Instabilitatea suprafeţelor cultivate şi numărul mare de cultivatori care produc în special pentru autoconsum 9. Randamentele reduse, lipsa diversificării producţiei şi a ritmicităţii pe tot parcursul anului fac oferta internă să fie insuficientă şi instabilă 10. Neaplicarea tehnologiilor de producţie adecvate 11. Folosirea de către producătorii agricoli individuali a unor seminţe de fructe obţinute în producţie proprie, din soiuri neperformante, sau care nu sunt adaptate condiţiilor naturale; 12. Folosirea unor pesticide inadecvate sau chiar renunţarea la tratamentele fitosanitare din motive financiare 13. Volum redus de producţie în extrasezon 14. Practicarea sistemelor extensive de cultură a fructelor şi utilizarea tehnologiilor învechite determină reducerea randamentelor la hectar 15. Număr mare de exploataţii vulnerabile din punct de vedere economic 16. Grad redus, aproape inexistent de asigurare a recoltelor 17. Nivel redus de cunoştinţe în rândul consumatorilor referitoare la calitate şi siguranţă alimentară 18. Aplicarea la scară redusă de către micii comercianţi a standardelor de comercializare a fructelor 19. Distribuţie fragmentată şi persistenţa fenomenului de vânzare la poarta fermei ca urmare a lipsei mijloacelor tehnice pentru colectare, sortare, ambalare, depozitare şi transport către piaţă 20. Grad redus de concentrare a producţiei coroborat cu lipsa centrelor de colectare a producţiei 21. Grad scăzut de integrare a managementului calităţii 22. Lipsa programelor de promovare a fructelor în ţări terţe şi pe piaţa internă 23. Balanţa comercială a sectorului este negativă, importurile depăşind cu mult exporturile de fructe 24. Forţă de muncă necalificată şi îmbătrânită 25. Costuri tehnologice mari (energie şi apă pentru irigat), în special pentru spaţiile protejate 33

26. Lipsa inovării şi a cercetărilor de piaţă 27. Lipsa unor campanii de promovare a produselor autohtone 28. Costuri mari de producţie 29. Grad redus de încredere în producţia ecologică Posibilități de creștere a performanței pe filiera fructelor Numărul mare de exploatații de mici dimensiuni Numărul de exploataţii pe clase de mărime înregistrat de către Institutul Național de Statistică din anul 2015 ne arată că în cazul fructelor sunt predominante fermele cu suprafeţe între 2 și 5 hectare. Putem aprecia că este o situație destul de critică dacă luăm în considerare faptul că foarte multe exploații dintre acestea sunt administrate de producători persoane fizice. Pentru imbunătățirea performanței filierei este necesar, din acest punct de vedere să se mărescă considerabil suprafața cultivată cu fructe atăt în cadrul exploatațiilor cât și în general, să se ridice gradul de tehnologizare al exploatațiilor prin diferite tehnici si metode moderne care sa corespundă normelor Europene, să se realizeze pregătirea profesională a fermierilor pentru ca acestia să se poată specializa pe un singur domeniu încât sa sporească randamentul și în acest fel să obțină o producție ridicată care să asigure permanent consumul populației din producție autohtonă.

Concentrarea fermelor in exploatatii mari, de minim 50 de hectare, daca nu chiar de 130 de hectare cum sunt in alte tări. Asta va permite culturi moderne, rentabile, cu masimi agricole de productivitate mare.O exploatatie de 50 de hectare și peste are bani ca să-si poată cumpăra sau închiria mașini agricole moderne, pentru a-și construi un siloz sau o cameră frigorifică pentru păstrarea recoltei. Cooperativele agricole nu sunt o inventie comunistă. Comunistii au exagerat în sensul că au impus cu forța formarea cooperativelor, dar ideea in sine este pur capitalista Gradul redus de dotare al exploatațiilor cu mijloace tehnice moderne de producție și recoltare. Este bine știut faptul că producătorii persoane fizice, cum aminteam anterior că predomină în administrarea exploatațiilor de fructe, au în general exploatații de mici dimensiunii și din 34

această cauză nu își pot permite utilaje moderne care sunt mai eficiente. Complexitatea lucrărilor agricole însă impune folosirea unor utilaje pe masură, capabile să rezolve toata munca grea, cu un minimum de efort depus din partea utilizatorului. Performanta in agricultura e mai greu de facut cu munca manuala intensivă sau cu utilaje vechi de peste 30 de ani. Parcul de tractoare din Romania se ridica la peste 165.000 de unitati, din care însă doua treimi sunt produse înainte de 1989. Evident, orice fermier își dorește ultimul model de utilaj, însă înainte de achizitionare, este nevoie de o analiza comparativă între diversele specificații, deoarece diferențele între un echipament modern și unul de generatie veche pot fi relevante. Pentru producătorii agricoli, pregătirea și gestionarea culturilor sunt foarte importante și au un impact semnificativ în obținerea recoltei și implicit a profitului. Folosirea tehnologiilor moderne și practicarea unei plantatii de fructe inteligente maximizează șansele de profit. Susținerea acestui proces și cu o soluție informatică care să ajute agricultorii la organizarea fiecărui pas crește șansele atingerii obiectivelor de producție . Scăderea suprafețelor cultivate cu fructe În ansamblu, la nivel de ţară, suprafaţa cultivată cu fructe în România conform Institutului Național de Statistică a scăzut considerabil din anul 2009 de la o suprafață de 267.130 ha până la 235.731 ha în anul 2015, aproximativ 31.000 ha ceea ce înseamnă o suprafată destul de mare . În anul 2010, circa trei milioane de hectare au fost lăsate nelucrate (pârloagă). Dacă această suprafață ar fi cultivată, statul ar câștiga din impozite aproximativ 330 de milioane de euro. Nelucrate, aceste terenuri pun în pericol și culturile din împrejurimi. Acest lucru se datorează faptului că o bună parte din populația de la sate este formată din bătrâni, care nu mai pot face agricultură. Cum nici nu au bani pentru a-și achiziționa utilaje și nici încredere de a-și da terenurile în arendă, de teamă să nu fie păcăliți, țăranii lasă suprafețe din ce în ce mai mari nelucrate. O soluție bună pentru această situație ar fii încercarea de a oferi garanții și încredere oamenilor care refuză darea terenului în arendă prin diferite mijloace care le-ar asigura acestora situația de incertitudine. Din cauza costurilor mari pe care le presupune producția de fructe în spații protejate, se remarcă o scădere a suprafețelor agricole de acest tip. Astfel o soluție bună ar fi acordarea unei susțineri financiare care să asigure aprovizionarea pieței cu fructe din producția

35

internă utilizând semințe certificate din soiuri autohtone. Acest sprijin să se adresează inclusiv fermelor de familie și tinerilor fermieri, pentru a putea beneficia cu toți de această oportunitate. Lipsa unei strategii coerente de consolidare a terenurilor În majoritatea cazurilor, aplicarea de către gospodăriile agricole mici de tip familial a agriculturii de sub-existenţă şi orientare insuficientă către piaţă. Dimensiunile mici ale gospodăriilor agricole, fragmentare excesivă a terenurilor împiedică competitivitatea pe piaţă. Sectorul agricol are potenţial semnificativ, care încă nu este explorat şi utilizat în modul respectiv. Consolidarea terenurilor ar putea deveni un stimul de transformare a agriculturii într-o afacere profitabilă. Dezvoltarea infrastructurii rurale, crearea de locuri de muncă noi şi prevenirea migraţiei din spaţiile rurale. Vecinătatea apropiată de UE permite un transfer relativ rapid de experienţă din ţările UE în domeniu consolidării terenurilor, managementul agricol, tehnologiilor prietenoase mediului, care vor îmbunătăţi substanţial situaţia sectorului rural din ţară. Folosirea unor pesticide inadecvate sau chiar renunţarea la tratamentele fitosanitare din motive financiare Majoritatea producătorilor mici din România din cauza veniturilor insuficiente încercă să folosească unele pesticide mai ieftine sau le adaptează în funcție de cum consideră fiecare și nu după metodele indicate de către specialiștii în acest domeniu sau chiar renunță la folosirea acestor tratamente fitosanitare, care pot fii decisive în obținerea unei producții ridicate și care să răspundă cerințelor consumatorilor. Cea mai bună soluție pentru acest fapt ar fii începerea informării intr-o mai mare măsură a producătorilor despre utilizarea corectă a acestor substanțe necesare care ajută foarte mult la obținerea uneor producții mult mai ridicate și la menținerea recoltei sănătoase pe tot parcursul ciclului de producție.Importantă ar fii și introducerea unor reguli privind utilizarea pesticidelor si tratamentelor fitosanitare, iar în caz de nerespectare a acestor reguli să existe o pedeapsă, care ii poate motiva pe producătorii să respecte regulile corespunzătoare. Constientizarea acestei probleme de către mici producători ar imbunătății foarte mult randamentele culturilor la hectar. Volum redus de producţie în extrasezon

36

Deși suprafața cultivată cu fructe în sere și solarii a crescut de-a lungul anilor ajungând în anul 2015 la 4010 ha această suprafață este insuficientă pentru a asigura integral consumul populației din producția internă pe perioada lunilor de iarnă. Acest fapt ne conduce la importul de fructe pe perioada de extrasezon. Modalitatea cea mai eficientă din acest punct de vedere și care ar trebuii să constituie o prioritate pentru România, ar fii înființarea cât mai multor suprafețe de mari dimensiuni cu sere și solarii modernizate care ne pot oferii în lunile reci de iarnă producții cât mai mari pentru a satisface consumul populației din producția proprie, acesta fiind un obiectiv foarte important pentru țara noastra. Grad redus, aproape inexistent de asigurare a recoltelor România are o istorie de peste 100 de ani în domeniul asigurărilor agricole dar cu toate acestea majoritatea fermierilor le ignoră sistematic și nu conștientizează importanța protecției în fața unor riscuri care le-ar putea afecta grav afacerile, până când acele riscuri se produc și este prea târziu. Principalele cauze invocate de fermieri, dar şi de companii sunt lipsa resurselor financiare, dar şi mentalitatea agricultorilor, care din păcate văd asigurările ca pe un cost între multe altele nu ca pe un instrument care aduce valoare și siguranță afacerii lor. Potrivit oficialilor Ministerului Agriculturii, suprafaţa agricolă a României este asigurată în proporție de 25% , 30%. Procentul este extrem de mic având în vedere că statul îi ajută pe fermieri prin Agenția de Plății și Intervenție pentru Agricultură și le decontează o parte din prima de asigurare. Ajutorul este de 50% din cuantumul primelor de asigurare pentru poliţele 50 care prevăd acoperirea pierderilor cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile care pot fi asimilate dezastrelor naturale, a altor pierderi cauzate de fenomene meteorologice nefavorabile, precum şi a pierderilor cauzate de boli ale animalelor/plantelor sau de infestări parazitare. Fermierii ar trebuii să constientizeze importanța asigurării culturii lor chiar dacă acest fapt implică costuri suplimentare deoarece în cazul apariției unor situații dezastruaose ar putea trece mai ușor peste acestă întâmplare nedorită stiind că au un ajutor din partea asigurării recoltei. Acestă asigurare îi ajută să se și redreseze mai ușor după un dezastru natural care compromite întreaga recoltă. Din informațiile existente putem concluziona că există ajutor din partea statului pentru asigurarea recoltelor însă ne luptăm încă cu gândirea fermierilor care este una eronată. Informarea mai 37

amănunțită cu privire la aceste asigurării ar putea ajuta producătorii să își schimbe parerea si să conștientizeze cât este de necesar să ai un ajutor care te poate redresa la nevoie. Momentul optim al recoltarii Un aspect principal de care trebuie să ținem cont este momentul optim al recoltarii. O recoltare timpurie faţă de momentul optim este asociată cu o creştere incompletă a produselor horticole şi acumularea de insuficiente substanţe valoroase alimentar şi cu atenuări cantitative de recoltă. O recoltare tardivă creşte riscurile apariţiei putrezirii şi a numeroase boli fiziologice (brunificări ale endocarpului şi mezocarpului, datorate acţiunii bioxidului de carbon, tulburări de îmbătrânire a ţesuturilor, înmuieri, tulburări de metabolism etc.). Răcirea după recoltare Un alt aspect îl reprezintă răcirea după recoltare. Această operațiune trebuie efectuat într-un timp cât mai scurt posibil pentru a evita deteriorarea fizică și microbiologică a fructelor. Este foarte important ca într-o celulă să fie depozitate fructe de același soi, decoarece la fiecare soi diferă temperatura de depozitare. Pe lângă asigurarea temperaturii scăzute constante de depozitare, mai sunt necesare a fi respectate următoarele condiții: temperatura aerului, umiditatea aerului, puritatea aerului, ambalarea și așezarea în spațiul răcit, tratarea merelor după recoltare, funcționarea instalației frigorifice, asigurarea igienei pe tot parcusrul păstrării merelor. Depozitarea Depozitarea legumelor în atmosferă normală se realizează în spații frigorifice în care pe lângă răcirea aerului, se face și umiditatea acestuia.Depozitarea în atmosferă controlată presupune reglarea temperaturii, a conţinutului de O2, a conţinutului de CO2 şi eventual îndepărtarea din spaţiul frigorific a etilenei degajate de fructe. Pentru depozitare se urmăreşte ca fructele să fie întregi, sănătoase (trebuie excluse cele cu urme de putregai sau cu alterări din cauza cărăra pot devenii improprii pentru consum), curate (lipsite de materii stăine vizibile), lipsite de atacul paraziţilor (dăunătorilor), fără boli, fără mirosuri sau gusturi stăine. Circa 30% din produsele alimentare nu ajung la consumator. Principalele cauze ale acestor pierderi sunt: acţiuni mecanice (degradări de structura prin strivire), procese de îmbătrânire şi acţiuni de degradare ale dăunătorilor. De aceea realizarea metodelor moderne de tratament prin frig reduce esenţial pierderile resurselor de origine animale

38

sau vegetale. Implementarea frigului artificial necesită resurse financiare, materiale, energetice şi personal calificat. Procesarea Procesarea este o verigă foarte importantă deoarece aici pot apărea o serie de probleme importante care pot afecta atât consumatorul cât şi investitorul prin mărirea costurilor de producere şi implicit al costului final al produsului. Spre exemplu sterilizarea insuficientă a borcanelor poate determina dezvoltarea unor bacterii nedorite, ceea ce implică costuri suplimentare şi neprevăzute sau compromiterea întregului lot.În concluzie, toate etapele întregului flux tehnologic trebuiesc tratate cu atenţie şi maximă seriozitate pentru a minimaliza costurile de producţie. Importanţa consumului de fructe Odată cu trecerea anilor fructele au devenit un aliment vital pentru orice vârstă. Pentru un stil de viaţă sănătos trebuie asigurat cosumul de fructe proapete pe tot parcursul anului.Frigul artificial reprezintă o verigă importantă în dezvoltarea numeroaselor ramuri ale economiei, în apariția unor ramuri ale tehnicii precum și în îmbunătățirea condițiilor de trai a populației. Obținerea frigului artificial a fost urmărită tocmai pentru a face depozitarea alimentelor independent de condițiile naturale și geografice.Conservarea fructelor prin menținerea acestora pe durate de timp cât mai îndelungate, la parametrii cât mai apropiați de cei care caracterizează starea proaspată. Avantajul major al conservării prin frig față de alte tehnici de conservare, este acela că determină cele mai mici modificări în ceea ce privește calitățile organoleptice și aspectul.Pentru a nu provoca pierderi în masa produselor refrigerate, este necesar ca umiditatea relativă a aerului să se menţină la un nivel corespunzător, pe de o parte, iar pe de altă parte este importantă asigurarea condiţiilor de eliminare a posibilităţilor de contaminare microbiologică a produselor, în toate etapele premergătoare refrigerării. Temperatura de refrigerare este de regulă de 0 … 4oC. Pentru fructe, limitele optime, în funcţie de specie, sunt cuprinse între -1 … +1oC. Prin bogãţia lor în substanţe nutritive fructele sunt foarte indicate în special în alimentaţia copiilor, a adolescenţilor, a femeilor în perioada maternitãţii, a covalescenţilor, dar şi tuturor persoanelor care doresc sã aibã un organism sãnãtos şi armonios. Informarea şi educarea populaţiei cu privire la importanţa consumului de fructe 39

Un alt aspect foarte important este informarea populaţiei cu privire la importanţa consumului de fructe şi determinarea acestora la un consum cât mai mare de fructe pentru a inlocui cat mai des posibil mancărurile de tip fast-food şi toate dulciurile din comerţ cu fructe proaspete cu ajutorul massmedia, internetului, transmiterii prin viu grai şi a altor tipuri de împrăştiere a informaţiei. Foarte importantă este şi educarea populaţiei cu privire la risipă, organizarea de cursuri informative prin care oamenii să conştientizeze şi să nu mai cumpere decat necesarul alimentelor.



Lipsa programelor de promovare a fructelor în ţări terţe şi pe piaţa internă



Balanţa comercială a sectorului este negativă, importurile depăşind cu mult

exporturile de fructe şi legume 

Forţă de muncă necalificată şi îmbătrânită



Costuri tehnologice mari (energie şi apă pentru irigat), în special pentru spaţiile

protejate 

Lipsa inovării şi a cercetărilor de piaţă



Lipsa unor campanii de promovare a produselor autohtone



Costuri mari de producţie



Grad redus de încredere în producţia ecologică

40

Concluzii Piaţa şi fructelor este supusă unei puternice presiuni concurenţiale în interiorul fiecărei ţări membre UE. Adaptarea agriculturii romanesti la cerintele și evolutia pietei agricole comunitare se

poate realiza prin diversificarea soiurilor in functie de cerintele pietei, prin modernizarea mijloacelor tehnice si respectarea standardelor de comercializare. O mare problemă legată de ruptura dintre producător și piață, prețul de la poarta producătorului este incomparabil de mic cu cel care ajunge la consumator, în condițiile în care cea mai mare parte a profitulu ajunge la distribuitori. De cele mai multe ori producătorii nu reșesc să își acopere cheltuielile iar raportul muncă – profit este foarte mare, rentabilitatea fiind foarte mică. De asemenea nu prea există sprijin din partea statului pentru producători și nu există un preț fix, de multe ori aceștia sunt nevoiți să-și vândă marfa la prețuri foarte mici ca să nu rămână cu ea pe stoc. Filiera fructelor este una dintre cele mai importante sectoare din agricultură. Pentru ca producţia să crească de la an la an, trebuie perfecționate următoarele procese: tehnologia de productie, combaterea bolilor şi dăunătorilor şi toate operaţiile necesare din timpul creşterii legumelor şi fructelor. În ceea ce priveşte producţia de fructe, România se află pe locul doi, după Rusia, în zona Europei Centrale şi de Est, cu circa 400.000 de hectare cultivate. Cele mai cultivate fructe în România, în ordinea cantităţii, sunt strugurii, merele, prunele, care împreună totalizează circa 95% din cantitatea de fructe produse local. Situaţia filierei fructelor în România necesită abordări noi în contextul conectării la piaţa unică. Declinul accentuat al acesteia necesită măsuri de reorganizare. Apartenenţa la piaţa unică poate oferi României avantajul unei mai bune protecţii la import în ceea ce priveşte preţurile privind fructele proaspete, faţă de situaţia existentă înainte de aderare. Dacă avem în vedere tendinţa de creştere a cererii de fructe şi nivelul scăzut al costurilor există şanse de relansare şi de apropiere a cererii de nivelul ofertei interne. La aceasta se adaugă şi faptul că Uniunea Europeana este un importator tradiţional de fructe la unele sortimente pentru care România are o veche tradiţie.

41

Considerăm că România are un potențial agricol foarte ridicat datorat condițiilor favorabile de mediu, lipsa unei chimizări accentuate, forță de muncă disponibilă, suprafața arabilă și cu livezi mari. În schimb este nevoie să se investească și sa se sprijine fiecare sector în parte, cu accent deosebit asupra preproducției și producției.

42

Bibliografie http://www.qdidactic.com/stiinta-tehnica/nutritie/procesarea-fructelor-silegumelor297.php https://www.gazetadeagricultura.info/plante/fructe/15020-consumul-de-fructe-proaspetein-romania.html http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table https://www.madr.ro https://ec.europa.eu/eurostat https://www.scribd.com/document/142176521/Filiere-agroalimentare https://agrotrends.ro/noutati/piata-semintelor-de-legume-fructe-tendinte-oportunitati/ https://biblioteca.regielive.ro/referate/marketing/marketing-agroalimentar-fructe139923.html http://www.intracen.org/itc/market-info-tools/trade-statistics/ www.gazetadeagricultura.info https://anunturi-agricole.agrointel.ro/listings/categorii/legume-si-fructe/ https://www.roaliment.ro/piata/ Sursa: www.e-uri.ro

Manole, V., Boboc, D., Istudor, N., Ion, Raluca-Andreea- Filiere agroalimentare,Editura ASE, București 2005

43