Proiect Ito 2 Presbiopie [PDF]

Zitiervorschau

Fudația Învațământului Preuniversitar  al Cooperației Meșteșugărești “Spiru Haret” 

 Colegiul UCECOM “Spiru Haret”București 

PROIECT DE ABSOLVIRE A ANULUI I  CALIFICAREA:TEHNICIAN OPTOMETRIST 

COORDONATOR:  Prof. ing. Stoica Anca    ELEV  JOLTEA ALEXNDRA 

2021 

București

TEMA PROIECTULUI 

 Analiza

viciului

de

refractie-prsebiopia-alegerea

lentilelor

si

monturilor,elaborarea

lentilelor

si 

monturilor,elaborerea tehnologiei de execuție a lentilelor aeriene și de contact,elaborarea tehnologiei de excuție a  monturii

CUPRINS 

CAPITOLUL 1 .Analizatorul vizual  1.1. Părţile componente ale ochiului uman  -definiția analizatorului vizual  -părțile componente ale analizatorului vizual  -globul ocular   • Învelișuri  • Conținut  • Anexe  Segmentul intermediar al analizatorului vizual  Segmentul central al analizatorului vizual  1.2. Fiziologia ochiului  • Fenomene fizice ce intervin în realizarea vederii  • Refracția oculară  • Fenomenele ce au loc la nivelul retinei,formarea impulsului nervos  • Conducerea impulsului nervos prin segmentul intermediar  • Realizarea senzației vizuale la nivelul ariilor corticale vizuale  1.3. Presbiopia   -prezentarea viciului de refracție ales  • Locul în care se formează focarul  • Modul in care este afectată vederea  • Clasificare

• Aspecte caracteristice 

Capitolul 2.Ateliere de prelucrat lentile și monturi 

2.1. Amenajarea atelierului de prelucrat lentile  -echipamentul de lucru al tehnicianului optometrist,descrierea NTSM și PSI specifice,condițiile tehnice de lucru,mașini,utilaje,instrumente,piese,substanțe de lucru,enumerarea operațiilor/activităților care se realizează în  acest atelier.condiții de transport și depozitare necesare lentilelor și echipamentelor de lucru,substanțelor folosite în  atelierele de prelucrat lentile.  2.2. Amenajarea atelierului de prelucrat monturi  -echipamentul de lucru al tehnicianului optometrist,descrierea NTSM și PSI specifice,condițiile tehnice de  lucru,mașini,utilaje,instrumente,piese,substanțe de lucru.condiții de transport și depozitare necesare  monturilor,echipamentelor de lucru,substanțelor folosite în ateliere de prelucrat monturi. 

Capitolul 3.Tehnologia de execuție a lentilelor aeriene  3.1.Tehnologia de execuție a lentilelor de corecție și protecție,aeriene,din sticlă minerală  -clasificare,avantaje și dezavantaje,descrierea procesului tehnologic e execuție,tehnologia centrării,descrierea  aberațiilor geometrice și cromatice  3.2..Tehnologia de execuție a lentilelor de corecție și protecție,aeriene,din sticlă organică -descrierea procesului tehnologic de execuție,avantaje și dezavantaje  3.3.Tehnologia straturilor subțiri  -definirea straturilor subțiri,clasificare,metode de aplicare,rol,avantaje,dezavantaje  3.4.Lentile recomandate presbiopiei  -descriere,avantaje și dezavantaje,realizarea unui studiu comparativ între două variante de lentile aeriene de corecție  utilizate in prezent,în domeniul corecției optice aeriene,pentru viciul de refracție ales 

Capitolul 4.Tehnologia de execuție a lentilelor de contact  4.1.Tehnologia de execuție a lentilelor de contact  -clasificare,descrierea procesului tehnologic de execuție 

4.2.Avantajele și dezavantajele lentilelor e contact.  4.3.Lentilele e contact recomandate presbiopiei.  -realizarea unui studiu comparativ între două variante de lentile de contact ce pot corecta viciul e refracție ales,lentile  de contact utilizate în prezent în domeniul corecției viciului de refracție ales 

Capitolul 5.Tehnologia de execuție a monturilor de ochelari 5.1. Tehnologia de execuție a monturilor de ochelari din materiale plastice,metalice,combinate -descrierea materialelor,clasificare  5.2.Modul de alegere a monturilor de ochelari  5.3.Timpuri de monturi alese pentru corectarea presbiobiei  -descriere,avantaje,dezavantaje 

BIBLIOGRAFIE  ANEXE 

Capitolul 1.Analizatorul vizual 1.1 Analizatorii sunt sisteme complexe,care au rolul de a recepționa,conduce,și transforma in senzații,excitațiile adecvate primate din mediul extern si intern. Analizatorul vizual confer o importanță fiziologică considerabilă nu numai în diferențierea luminozității formei și culorii obiectelor,ci și în orientarea în spațiu,în menținerea echilibrului și tonusului cortical. Analizatorul vizual este alcătuit din trei segmente 

Segmentul periferic(receptorul)-este reprezentat de structure specializate,care sunt stimulate specific de o anume formă de energie.Receptorii sunt terminații neuronale specializate,care transfomă diferitele forme de energie ale agenților din mediu,în potențiale de acțiuni.



Segmentul intermediar(de conducere)-este alcătuit din căile nervoase,prin care impulsurile descărcate de receptori ajung până în centrii nervoși superiori.Calea ascendentă directă conduce impulsurile rapid și proiectat într-o arie corticală specifică,iar pe calea indirectă,impulsurile sunt conduse lent și proiectate cortical difuz.



Segmentul central-este reprezentat de zona corticală în care se face analiza și sinteza informațiilor primite de la nivelul receptorilor,rezultând senzații specific.Prin analiza,sinteza și prelucrarea complexă a tuturor semnalelor venite de la analizatori,se realizeză unitatea organismului și echilibrului său în mediul înconjurător. Analizatorul vizual este alcătuit din 3 componente -segmentul periferic format din globul ocular și anexele sale -segmentul intermediar format din nervul optic și căile optice -segmentul central format din zona corticală,care prelucrează informațiile vizuale,transformandule în senzații vizuale. Globul ocular Receptorii analizatorului vizual fac parte din grupa exteroceptorilor la nivelul globului ocular Globul ocular este component fundamental a aparatului vizual,care are rolul de a recepționa imaginea obiectelor inconjuratoare.Este situat în partea anterioară a orbitei și are o formă aproape sferică,turtită de jos în sus,cu diametrul antero-posterior de 25-26 mm,masa de 7-7,5 g și volumul de 6,5 cm 3. Polul anterior al globului ocular corespunde centrului corneei,iar polul posterior se află între papilă și maculă.Linia care unește cei doi poli este axul optic al ochiului.Linia vizuală este linia care unește cei doi poli este axul optic al ochiului.Linia vizuală este linia care unește obiectivul privit și macula trecând prin centrul optic al ochiului.Între cele două axe se formează un unghi alfa de 5 grade.

Globul ocular este format din 3 învelișuri și 4 medii transparente și refringente. Invelișurile globului ocular sunt următoarele 

Tunica externă(stratul fibros) Sclera,care este opacă,fibroasă,inextensibilă la adult și ușor extensibilă la copil,are culoare albsidefie și nu poate fi străbatută de razele luminii.Are grosimea de 1 mm și rol protector pentru elementele senzoriale.La nivelul polului,există un canal conic,prin care nervul optic iese din globul ocular. Corneea este partea anterioară a stratului fibros al ochiului.Este rotunjită și este mai groasă la periferie,unde grosimea este de 1 mm,spre deosebire de centru,unde grosimea este de 0,6 mm.Corneea constituie prima și cea mai importantă suprafață optică ce participă la refracție.La jocțiunea dintre cornee și sclera se află limbul sclero-corneean.Intre cele două se creează un șanț,numit,, Canalul lui Schlemm,,.



Tunica medie(Uveea) Uveea reprezintă membrana vascularizată a ochiului,fiind alcătuită din iris,corp ciliar și coroidă. -Irisul,situat anterior,este o membrană în formă de disc,care prezintă un orificiu central numit pupilă.El reglează cantitatea de lumină ce ajunge la nivelul retinei,culoarea lui variind de la individ la individ.Irisul îndeplinește rolul de diafragmă a ochiului,limitând fluxul luminous care ajunge pe retina.Când luminozitatea ambiantă este slabă,fibrele radiale ale irisului se contractă,producând midriază;atunci când luminozitatea este crescută,fibrele circulare produc mioză. -Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei,alcătuit din procese ciliare,care secretă umoarea apoasă,și mușchiul ciliar,care intervine în acomodație prin acțiunea sa asupra cristalinului.Rolul său

este

de

a

modifica

forma

cristalinului

prin

intermediul

contracției

mușchilor

ciliari,permițându-ne focalizarea vederii pe obiectele situate la distanță mică și,desemenea,de a produce umoare apoasă,lichidul care circulă în camera anterioară,între cristalin și suprafața internă a corneei. -Coroida

se

află

posterior,și

prezintă

un

orificiu

pentrul

nervul

optic.Asigură,de

asemenea,,elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar și fotoreceptorii retinieni.Coroida este o membrană cu o vascularizație bogată,ce alimentează retina și formează o rețea în care există și un țesut de susținere care conține cantități variate de pigmenți.Astfel,se împiedică lumina să treacă de polul posterior al ochiului și să formeze imagini neclare. 

Tunica internă( retina) Tunica internă este reprezentată de retină,receptorul vizual propriu-zis,cu o suprafață de aproximativ 2 cm2.Retina este membrana nervoasă a ochiului,alcătuită din zece straturi de celule,dintre care menționăm epiteliul pigmentar și fotoreceptorii.Raza de lumină străbate retina,alcătuită din retină epitelială sau pigmentată,și retina neuronală,care se continuă cu nervul

optic ce conduce impulsurile prin chiasma optică la centrul optic din creier,lumina străbătând în prealabil corneea,corpul apos,deschiderea irisului,pupila,lentila,cristalinul și corpul vitros. Epiteliul pigmentar este format dintr-un șir de celule epiteliale care conțin un pigment numit ,,melanină,, ce absoarbe lumina;epiteliul pigmentar asigură nutriția retinei. Fotoreceptorii transformă undele luminoase ajunse pe suprafața retinei în influx nervos,și sunt de două feluri – cu conuri,și cu bastonașe.Concentrarea maximă a celulelor cu conuri este realizată la nivelul maculei,unde acestea permit perceperea culorilor.Pigmentul fotosensibil al conurilor este iodopsina. Spre periferie,scade numărul celulelor cu conuri și crește cel al celulelor cu bastonașe,pigmentul acestora numindu se rodopsină.Periferia retiniană este cea care asigură maximul vederii nocturne,care apreciază diferențele între alb,negru și cenușiu. În centrul retinei,se află papila nervului optic,care corespunde orificiului de ieșire a nervului optic și de trecere a arterei și venei centrale a ochiului. Dinspre anterior spre posterior,conținutul propriu-zis al globului ocular este constituit din -

Umoarea apoasă- este un lichid transparent,secretat de procesele ciliare,care trece în camera anterioară prin pupilă,și se elimină prin canalul lui Schlemm

-

Cristalinul-este o lentilă biconvexă,transparentă,situată posterior față de iris;între cristalin și iris,se

delimitează

camera

posterioară.Cristalinul

este

înconjurat

de

un

ligament

circular,zonula lui Zinn,pe care se inserează mușchii ciliari.Cristalinul își poate modifica refracția cu ajutorul mușchiului ciliar,permițând o imagine clară atât pentru vederea la distanță,cât și pentru cea de aproape. -

Corpul vitros-este un gel transparent,care umple spațiul dintre cristalin și retină,menținând volumul globului ocular.Este alcătuit din apă,acid hialuronic și colagen;transmite razele de lumină de la cristalin la retină.Este produs in utero și nu se regenerează niciodată,putând fi îndepartat doar prin vitrectomie,și înlocuit cu ser fiziologic.

Anexele globului ocular -Musculatura extrinsecă-permite orientarea axului vederii în direcția obiectului fixat.Mușchii oculomotori sunt mușchi drepți,mușchi oblici,și mușchi ridicător al pleoapei superioare. -Conjunctiva- este o membrană cu rol de protecție,care tapetează fața anterioară a globului ocular și cea internă a pleoapelor.Este bogat vascularizată și inervată,conținând numeroși receptori senzitivi -Pleoapele-au rolul de a proteja ochiul.Pleoapa superioară este mai mobilă,datorită acțiunii mușschiului ridicător al pleoapei superioare.Pe marginea pleoapelor,în porțiunea medială,se găsesc orificiile canalelor lacrimale,numite punct lacrimal superior și inferior -Aparatul lacrimal-este constituit dintr-un segment secretor reprezentat de glanda lacrimală principală,glandele accesorii,și căile lacrimale,reprezentate de canaliculele nazo-lacrimale,ce elimină lacrimile în cavitatea nazală.Filmul lacrimal este compus din 3 straturi- stratul mucos profund,stratul apos intermediar,și stratul lipidic,superficial.

Impulsul de a clipi este un act reflex,cauzat de subțierea și evaporarea filmului lacrimal.Prin clipit,filmul lacrimal este întins pe suprafața ochiului. Segmentul intermediar al analizatorului vizual Segmentul intermediar transmite influxul nervos de la segmentul periferic la scoarța cerebrală,și este format din nervul optic,și căile optice.Acestea din urmă,au rolul de a conduce informațiile de la nivelul celulelor receptoare din retină,până la nivelul ariilor vizuale corticale Segmentul central al analizatorului vizual Segmentul central este reprezentat de zona corticală,în care se face analiza și sinteza informațiilor primite de la nivelul receptorilor,rezultând senzații specifice.Prin analiza,sinteza,și prelucrarea complexă a tuturor semnalelor venite de la analizatori,se realizeză unitatea organismului ,și echilibrul său cu mediul înconjurător.

1.2 FIZIOLOGIA OCHIULUI Cea mai mare parte a informațiilor din mediul exterior,este recepționată de văz.Vederea are un rol esențial în adaptarea la mediu,orientarea spațială,în menținerea echilibrului și în activitățile specific umane. Procesul vederii are trei etape -formarea imaginii pe retină cu ajutorul elementelor dioptrului ocular -stimularea celulelor fotoreceptoare -reprezentarea imaginii la nivelul scoarței cerebrale Imaginea se formează pe retină cu ajutorul sistemului dioptric,și este o imagine răsturnată,reală,și mai mică decât obiectul.Formarea imaginii pe retină este un proces asemănător formării imaginilor în camera obscură a aparatului foto.Razele de lumină care pătrund în globul ocular suferă o trilpă refracție la nivelul corneei,la trecerea din umorul apos în cristalin,în fața anterioară a acestui,și la trecerea din cristalin în corpul vitros,pe fața posterioară a cristalinului. Analizatorul vizual,ca și ceilalți analizatori ai organismului,este foarte bine construit pentru funcția vizuală.Lumina pătrunde în ochi,traversând înainte de a atinge retina mediile transparente și refringente,formate din cornee,umoare apoasă,cristalin și vitros.Mediile transparente și refringente contribuie la convergența razelor luminoase la nivelul retinei. Devierea razelor luminoase la trecerea dintre două medii transparente cu indici de refracție diferiți,se numește refracție.Din punct de vedere optic,ochiul poate fi comparat cu o lentilă convergentă,formată din mediilerefringente și transparente(cornee,umoare apoasă,cristalin,vitros)și care constituie dioptrul ocular.Acesta are o putere refringentă de 60 dioptrii,din care 45 sunt date de cornee,și 15 de cristalin.Aceste constante asigură focalizarea razelor luminoase la nivelul retinei.

Modificația refracției oculare poate fi dată de cristalin,care își modifică raza de curbură sub acțiunea mușchiului ciliar în procesul de acomodație.Așadar,putem distinge:refracția statică(fără intervenția acomodației)și refracția dinamică(cu participarea mecanismului acomodativ). Refracția static se referă la refracția în stare de repaus acomodativ,când ochiul privește la infinit și razele luminoase care au străbătut dioptrul ocular focalizeză pe retina.Când razele de lumină paralele venite de la infinit focalizeză pe retinăochiul este emetrop(cu refracție normală)iar când acestea se întâlnesc înaintea sau înapoia retinei,ochiul este ametrop(prezintă o tulburare de refacție) Viciile de refracție pot fi: -sferice-când razele luminoase se întâlnesc într-un punct -asferice-când razele luminoase se întâlnesc la nivelul unei elipse focale Aceste vicii de refracție sunt reprezentate de: -miopie,viciu de refracție în care razele de lumină ce pătrund în ochi paralel cu axul vizual sunt focalizate înaintea retinei -hipermetropie-tulburare a refracției în care imaginea formată este situată înapoia planului retinian Refracția statică Miopia Este o tulburare a refracției,caracterizată printr-un exces de refracție.Razele de lumină ce pătrund în ochi paralele venite de la infinit,focalizeză într-un punct situat în fața retinei.Miopul vede neclar la distanță,și cu cât obiectul privit se apropie de ochi,focarul se apropie de retină și marginea se clarifică.Miopia este mai puțin frecventă decât hipermetropia,dar unele forme clinice pot avea o evoluție progresivă cu alterări ale membranelor oculare. După valoarea dioptrică,se distinge: -miopie mică(sub 3 dioptrii) -miopie medie(între 3 și 6 dioptrii) -miopie mare(peste 6 dioptrii) După elementul anatomofuncțional implicat,miopia poate fi: -miopie axială-în care lungimea axului antero-posterior al globului este mai mare decât cel normal -miopie de curbură-când raza de curbură a corneei este mai mare -miopie de indice-în care indicele de refracție al cristalinului este crescut,în cazul cataractei nucleare senile,în spasmul mușchiului ciliar,sau printr-o deplasare a cristalinului În general,în miopie,există o predispoziție genetică,ce se manifestă prin alungirea segmentului posterior al globului ocular,în mecanismul ereditar fiind implicate mai multe gene,care determină caracteristicile refracției.La naștere există puține cazuri de miopie congenitală,ea apare ca tulburare de creștere oculară în primii 5-6 ani de viață. După evoluție și aspectul clinic,miopia este:benignă,simplă(etichetată ca viciu de refracție)și malignă(miopie boală).

Tratamentul miopiei se face cu ajutorul lentilelor aeriene divergente,cu lentile de contact,sau intervenții chirurgicale. Hipermetropia Este viciul de refracție în care razele luminoase venite de la infinit sunt focalizate într-un focar virtual situate în spatele retinei.Printr-un effort acomodativ,imaginea este clasificată fiind adusă pe retina.În etiologia hipermtropiei se menționează:scurtarea axului antero-posterior,tumori orbitare,diabet zaharat. După valoarea dioptrică,se distinge: -hipermetropie mică(sub trei dioptrii) -hipermetropie medie(între 3 și 6 dioptrii) -hipermetropie mare(peste 6 dioptrii) După componentele anatomo-fiziologice implicate în apariția hiperetropiei,avem: -hipermetropie axială(cea mai frecventă) -hipermetropie de curbură(scade puterea de refracție oculară prin modificarea razei de curbură a corneei și cristalinului ,cu scăderea puterii lor dioptrice) -hipermetropie de indice(scade indicele de refracție a unor componente ale sistemului dioptric ocular) De obicei,hipermetropia congenitală are caracter staționar.La copii,acomodația este suprasolicitată pentru vederea de aproape,și poate apărea o convergență excesivă a ochilor,apărând strabismul convergent acomodativ al hipermetropului.La adolescent și adult,excesul de acomodație poate genera spasm acomodativ. Hipermetropia se corectează cu lentile aeriene convergente,lentile de contact sau prin tratament chirurgical. Astigmatismul Astigmatismul este o ametropie de curbură,în care focarul principal al razelor incidente nu este format dintr-un singur punct,ci dintr o serie de puncte(focarul devine liniar),fiecare meridian al mediilor optice având punctul sau focarul propriu. Pacientul cu astigmatism nu vede bine nici la aproape,nici la distanță. Astigmatismul regulat este acela în care fiecare meridian are aceeași refracție în orice punct al său,iar trecrea de la refracția unui meridian la refracția meridianului vecin se face treptat.Meridianul cu refracția cea mai slabă și cel cu refracția cea mai puternică sunt perpendiculare unul pe celălalt,și se numesc meridiane principale. După refracția meridianelor principale întâlnim: -astigmatism simplu,când un meridian principal este emetrop,iar celălalt hipermetrop sau miop -astigmatism compus,când ambele meridiane principale sunt miope sau hipermetroape,dar de grad diferit -astigmatism mixt,când unul din meridianele principale este miop,iar celălat hipermetrop. Astigmatismul neregulat se poate datora unei afecțiuni corneene,existând diferențe de refracție nu numai între meridiane diferite,ci și între diferite puncte ale aceluiaș meridian.

Tratamentul astigmatismului se face cu corecția optică cu lentile cilindrice sau sferocilindrice.Corecția se mai poate realiza și prin intervenție cu laser. Refracția dinamică Refracția dinamică este refracția în care intervine mecanismul acomodației.Aceasta constă în fenomenul de modificare a puterii refractive ,care are loc la nivelul dioptrului ocular pentru a permite vderea clară a obiectelor,indiferent de distanța la care se află. Acomodația are drept stimul formarea unei imagini neclare pe retină.Impulsurile aferente ajung la nivel cortical,de unde,în funcție de necesarul de acomodație,se transmit comenzi care,prin intermediul ramurilor nervilor ciliari scurți,ajung la nivelul mușchiului ciliar.Acesta,la rândul său,modifică curbura lentilei cristaliniene și în acest mod are loc mărirea sau micșorarea puterii de refingență. Tulburările acomodației sunt:presbiopia,diminuarea efortului acomodativ,sau creșterea exagerată a acomodației(spasmul acomodativ) Retina Este unstrat subțire de celule din globul ocular,care sunt responsabile cu transformarea luminii în semnale nervoase .Este interesant de remarcat faptul că stratul neuronal care transmite informațiile către creier este așezat pe partea anterioară a retinei,astfel încât lumina trece întâi prin el,înainte de a ajunge la celulele fotosensibile;aceasta este și cauza pentru care există o pată oarbă pe retină,o zonă fără receptori ,pe unde neuronii ajung în spatele ochiului,pentru a forma nervul optic. În centrul retinei(acolo unde este intersectată de axul optic)se găsește o zonă în care celulele fotosensibile sunt foarte concentarte,numită pată galbenă. Retina alcătuiește stratul intern,tunica nervoasă a globului ocular,fiind situată între coroidă și corpul vitros.Ea căptușește interiorul globului ocular de la papilă,până la orificiul pupilar,fiind o membrană foarte subțire,perfect transparentă.Raza de lumină străbate retina,alcătuită din retina epitelială,și retina neuronală,care se continuă cu nervul optic,ce conduce impulsurile prin chiasma optică la centrul optic din creier,lumina străbătând în prealabil corneea,corpul apos,deschiderea irisului,pupila,lentila,cristalinul și corpul vitros. Stratul ochiului care acoperă retina în exterior este coroida,un strat opac neelastic,care realizează în cavitatea oculară condițiile camerei obscure de la aparatul fotografic,în fața retinei se află corpul vitros,limitat în față de Ora Serrata,înconjurat de corpii ciliari Pe fundul ochiului,unde este așezată retina,prin deschiderea pupilei,se poate vedea la un examen oftalmologic prin retina neuronală,care este transparentă,retina pigmentală,și în jur coroida,de culoare întunecată. Structura retinei este următoarea: -celule fotosensibile,care recepționează lumina,transformând lumina în impuls nervos,acestea fiind celule cu conuri și celule cu bastonașe

-celule interneunorale,aici încadrându-se celulele bipolare și orizontale,care sunt celulele neuronale ce transmit impulsul nervos de la celulele senzitive numai în zona retinei -celule ganglionare,care transmit impulsurile în afara retinei prin nervul optic. Pe scurt,retina este alcătuită din straturi neuronale;lumina focalizată trece prin aceste straturi de la stânga la dreapta,pentru a ajunge la fotoreceptori.Aceasta produce reacții chimice și influxul nervos se propagă pe neuronii bipolari, spre celulele orizontale și spre stratul din centru,galben.Semnalul ajunge apoi la ganglioni(neuronii multipolari)și celulele amacrine.Neuronii multipolari sunt cei care produc potențial de acțiune la capetele axonilor lor,astfel încât semnalul brut poate ajunge la creier.

Seg interm

Căile optice leagă retina de centrul contricalal vederii,situat în lobul occipital.Căile optice străbat orbita și endocraniul dinainte înapoi,până în jurul scizurii calcarine.Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentat de calea senzitivă,cea care duce influxul nervos de la receptor(celulele cu con și bastonaș),către centru(scizura calcatină de la nivelul globului occipital).Acest segment este format în primul rând de fibrele nervoase ale nervului optic al fiecarui ochi,care prezintă două porțiuni:porțiune nazală și porțiunea temporală.Porțiunea nazală a fiecărui nerv optic a celor doi nervi se încrucișează,formând chiasma optică,în timp ce porțiunea temporală nu.După încrucișare,se va forma tractul optic,ce va conține fibre nervoase,ce vin de la ambii ochi.

Seg central

Segmentul central al ochiului se află la nivelul cortexului cerebral al lobului occipital,în jurul scizurii calcarine,unde se află ariile vizuale primare,secundare și associative.Aici are loc transformarea excitației luminoase în senzație vizuală. Buza superioară a scizurii calcarine este în raport cu jumătatea superioară a celor două retine,iar buza sa inferioară primește impulsurile de la cadranele inferioare retiniene.Fibrele maculare se proiectează la nivelul polului posteror occipital.La nivelul cortexului occipital,regiunea macularăocupă o suprafață mult mai mare decât la nivelul retinei.Astfel,se poate considera că vederea este o funție atât de complexă,încât la realizarea ei participă creierul în totalitatea lui.

1.3 Presbiopia Presbiopia nu face parte dintre viciile de refracție(miopie,hipermetropie,astigmatism),ci reprezintă dificultatea de a vedea clar obiectele situate aproape de ochi,determinate de scăderea puterii de acomodație a ochiului.Acomodația este un process prin care cristalinul își modifică forma,relative își mărește puterea dioptrică,pentru a oferi o vedere clară de aproape. Amplitudinea cu care cristalinul își modifică forma scade odată cu înaintarea în vârstă.Acest fenomen este fiziologic,nimeni nu face excepție,nici măcar cei care nu au purtat ochelari niciodată.Așadar,cauza apariției presbiopiei este reprezentată de înaintarea în vârstă,care determină pierderea elasticității cristalinului și structurilor ocular responsabile cu acomodația.

Undeva după vârsta de 40 de ani,toată lumea constată un fenomen visual neplăcut:scăderea capacității de a vedea bine la aproape(citit,scris,telefon)și consecutiv nevoia de a îndepărta obiectele de dimensiuni mici,pentru a le vedea clar. Ochiul presbiop nu mai are acomodație suficientă,respectiv,chiar dacă vedem în continuare clar obievtele situate la distanță,trebuie să purtăm ochelari pentru citit.Aceștia vor fi necesari numai pentru activitățile pe care le desfășurăm la o distanță de 30-40 cm față de ochi,iar dioptriile lor vor crește mai accentuat până la vârsta de 50 ani. Presbiopia nu este cauzată de forma globului ocular,care este cauza altor tulburări precum miopia sau hipermetropia.Este cauzată de îngroșarea și flexibilitatea redusă a cristalinului,astfel încât acesta nu se mai poate concentra corect asupra apropierii.Lumina primită din cornee nu este deviată spre retină,ci în spatele ei,rezultând imagini încețoșate și provocând încordarea ochilor,deoarece aceștia încearcă să se concentreze mai eficient.Cristalinul este o lentilă flexibilă care își poate modifica forma cu ajutorul mușchiului ciliar/Când ochiul privește la distanță,mușchiul ciliar se relaxează,în timp ce la aproape se contractă,și cristalinul se curbează,schimbând astfel puterea de focalizare.Modificările mușchilor din jurul cristalinului pot contribui,de asemenea,la această afecțiune. Diagnosticul se stabilește în cadrul unei consultații oftalmologice în timpul căreia se efectuează teste de rutină și se prezintă opțiunile de tratament existente.În jurul vârstei de 40-45 de ani,indiferent că au apărut sau nu probleme la vederea de aproape,este bine să se efectueze un examen medical complet,care să includă și fundul de ochi,și măsurarea tensiunii intraoculare.După această vârstă pot apărea anumite boli grave care trebuie descoperite și tratate din timp. Fenomenul de îmbătrânire al ochiului este neplăcut pentru fiecare dintre noi și greu de acceptat,în contextul numeroaselor transformări prin care trece organismul nostru odata cu înaintarea în vârstă.În momentul de față,nu se cunoaște nici o modalitate de a împiedica aparoția presbiopiei sau de a stopa progresia acesteia,dar avem la dispoziție mai multe metode de corectare și tratament.Vorbim aici de metodele de corecție optică,care însă nu vindecă presbiopia,ci de tehnicile chirurgicale care permit tratamentul definitiv cu eliminarea necesității purtării ochelarilor de aproape. Avem la dispoziție mai multe metode de corectare a presbiopiei,cei mai la îndemână fiind ochelarii,care pot fi de mai multe feluri: monofocali,bifocali sau progresivi.Aceștia din urmă sunt cei mai moderni ochelari:pe suprafața aceleiași lentile,dioptria crește pornind din zona centrală până în partea de jos,și astfeloferind o vedere bună pentru toate distanțele printr-o ușoară mișcare verticală a ochilor.O altă variantă de corecție optică o reprezintă lentilele de contact progresive și multifocaleA ceste lentile au dioptrii care scad din zona centrală spre periferie,permițând focalizarea razelor luminoase care provin de la obiectele situate la mai multe distanțe în funție de gradul de dilatare sau contracție a pupilei.Aceste metode reprezintă soluții temporare,care conferă o vedere bună de aproape,însă nu elimină complet presbiopia.Singurele metode de corecție ale presbiopiei sunt cele chirurgicale.O tehnică pentru tratarea acesteia,constă în modificarea formei corneei cu ajutorul femtolaserului și al laserului cu excimeri.Printr-un tratament personalizat,acesta oferă o vedere bună fără ochelari,păstrând profunzimea câmpului vizual permițând readaptarea pentru vederea la toate distanțele.Ochiul principal(dominant)este corectat să vadă la distanță și intermediar,iar ochiul

secundar(nedominant)să vadă la intermediar și aproape;la aceasta se mai adaugă și creșterea profunzimii focalizării,creierul reușind în timp să compună imaginile astfel obținute și să ofere o imagine bună.