Proiect: Dobânda Și Rolul Său În Economie [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA “TITU MAIORESCU”- BUCUREȘTI FACULTATEA DE FINANTE-BANCI, CONTABILITATE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE, ID

PROIECT Dobânda și rolul său în economie

Coordonator stiintific : 

Conf. Dr. Ioana Duca

Student : Calin Andra

2019

Cuprins 1. Dobânda..................................................................................................................................................3 2. Forme ale dobânzii..................................................................................................................................4 3. Rolul dobânzii.........................................................................................................................................6 4. Fundamentarea ratei dobânzii..................................................................................................................7 5. Calculul dobânzii...................................................................................................................................10 6. Concluzii..............................................................................................................................................11 7. Bibliografie............................................................................................................................................12

1. Dobânda Starea economiei, în dezvolatrea sa liberă sau în încercările de orientare prin politici economice și îndeosebi prin politici monetare și de credit, influențează asupra nivelului dobânzilor, dar totodată nivelul dobânzilor, în dimensiunile sale din fiecare etapă are o influență majoră asupra economiei, afectând dezvoltarea și expansiunea economică, cheltuielile de consum și investițiile. Dobânda reprezintă prețul care trebuie plătit pentru împrumutarea, respectiv utilizarea, unei sume de bani pentru o anumită perioadă, mai precis suma pe care un împrumutat (debitor) o plătește unui împrumutător (creditor), pentru banii împrumutați.  Asupra dobânzii și rolului acesteia s-au formulat, în cadrul economiei de piață, mai multe accepțiuni, astfel: conceptul clasic (David Ricardo, Alfred Marshall) - abordează dobânda că fiind reglementată de rata profitului ce se poate obține prin folosirea capitalului sau ca preț care trebuie plătit pentru folosirea capitalului, preț stabilit ca echilibru între cererea globală de capital și stocul de capital oferit pe piață; conceptul neoclasic (Irving Fischer) - definește dobânda ca reprezentând prețul banilor în momentul actual exprimat în banii de mâine; conceptul Keynesist - definește dobânda ca o recompensă pentru renunțarea la lichidități pe o anumită perioada de timp. Potrivit aceleași concepții, rata dobânzii poate fi un instrument de influențare a volumului de investiții și de combatere a recesiunii și șomajului. Dobânda este în mod firesc comună cu conceptul de capital și cu elementele timp și risc. Astfel, dobânda poate fi considerată oarecare și totodată o remunerare a riscului pe care îl implică împrumutul sumei respective. În interiorul fiecărei bănci se instituie de fapt o scară a dobânzilor creditoare și debitoare care reflectă implicit raportul între cheltuielile și veniturile băncii și posibilitățile sale de a obține profit. Pe de o parte, băncile procura resurse prin depozite ce le constituie în relațiile cu clienții și de la furnizorii de resurse (alte bănci sau banca de emisiune) pe care trebuie să le remunereze la nivelul dat, de regulă la nivelul pieței. Pe de altă parte, față de debitorii săi fiecare banca aplică un anumit nivel de dobânzi în măsură să-i acopere cheltuielile (cu dobânzile și de funcționare) și implicit un anumit nivel al profitului.

Dobânda stabilește un oarecare echilibru între cererea și oferta de capitaluri monetare (fonduri de împrumut sau fonduri lichide). Fără acest factor, n-ar fi posibil a se asigura o echilibrare monetară a pieței. Dobânda este un instrument fundamental al politicii monetare, prin intermediul modificării dobânzii, banca centrală influențând asupra expansiunii creditului și monedei scripturale (bancare). De asemenea, dobânda este utilizată în unele limite în influențarea inflației și deflației, în mobilizarea economiilor latente și determinarea nivelului investițiilor. Diferitele tipuri de dobânzi ce se utilizează pe piață potrivit destinației economice productive sau de consum, sevesc pentru repartizarea masei monetare disponibile între diferitele utilizări. Când o economie este în stadiul de expansiune tipurile de dobânda depind de intensitatea cererii din fiecare ramură a producției sau sfera de activitate de consum în dezvolatre. 2. Forme ale dobânzii Diversitatea activității economice, precum și tipologia creditorilor și debitorilor antrenează forme ale dobânzii. Există mai multe criterii în funcție de care se face analiză tipurilor de dobânzi. A. Din punct de vedere al băncii, se disting: dobânda bonificată și cea percepută. a) Dobânda bonificată: reprezintă nivelul dobânzii cu care sunt remunerate disponibilitatile bănești ale celor care și-au constituit  depozite bancare. Factorii care influențează nivelul acestei dobânzi sunt: • rata inflației • rata de refinanțare (taxa oficială a scontului) • ratele dobânzilor practicate de celelalte bănci comerciale. b) Dobânda percepută: exprimă dobânda încasată de bănci de la clienții care beneficiază de creditele acordate. Factorii de influență ai acestei dobânzi sunt: • erodarea monetară • nivelul cheltuielilor cu operațiunile bancare

• gradul de risc • profitul bancar • rezerva minimă obligatorie. B. Din punct de vedere al nivelului la care se practică dobânda, se disting: - taxa oficială a scontului (tos); - taxa privată a scontului (tps); - dobânda practicată între întreprinzători; - dobânda practicată pentru titluri guvernamentale și alte efecte de comerț emise de societăți comerciale. Scontarea: reprezintă una dintre principalele operații active ale băncilor comerciale, prin care întreprinzătorul cedează băncii portofoliul de efecte comerciale,în schimbul unei sume de bani, reprezentând valoarea nominală a cambiilor, diminuată cu un nivel al dobânzii, numit scont. Taxa oficială a scontului (tos) este acel nivel al dobânzii la care banca centrală sconteaza cambiile prezentate de băncile comerciale și acordă împrumuturi celorlalte bănci (dobânda de refinanțare). În condiții normale, rata dobânzii percepută de banca centrală (tos) este mai mică  decât rata dobânzii încasate de băncile comerciale (tps). Dobânda practicată între întreprinzători se referă la dobânda practicată la vânzarea mărfurilor pe datorie (creditul comercial) și are cel mai mare nivel din economie. Alte forme ale dobânzii în funcție de nivelul la care se practică se concretizează în: - dobânda la creditul de licitație ; - dobânda la creditul lombard (este dobânda aferentă creditelor acordate de banca centrală băncilor comerciale sub formă de refinanțare) ; - dobânda la rezervele minime obligatorie . C. Din punct de vedere al relației existente între rata dobânzii și rata inflației, se realizează distincția între dobânda nominală și dobânda reală. D. Din punct de vedere al perioadei pe care se acordă creditul și al capitalizării dobânzii se poate face distincția între dobânda simplă și dobânda compusă

Economiștii moderni și în special Keynes, au acordat o atenție deosebită dobânzii, nivelului acesteia, că instrument de influențare a dezvoltării economice în asigurarea unui grad ridicat de utilizare a factorilor de producție și în special a forței de munca, realizate îndeosebi prin reducerea dobânzii. Pe de altă parte au apărut și voci care combateau această politică a banilor ieftini, considerată negativă și defavorizantă pentru unele grupuri sociale. Opțiunile în favoarea unei rate a dobânzii reduse se axează pe rolul dobânzii în favorizarea investitiiilor reale. Această opțiune decugre din relația rată dobânzii – eficientă marginală a capitalului. În acest raport, orientarea către investiții este cu atât mai mare cu cât dobânda este mai mică și cu cât eficienta marginală a capitalului este mai mare, o politică a dobânzilor reduse favorizând, deci investițiile. Dacă rata dobânzii la împrumuturile cu ipotecă este mai redusă, construcțiile tind către o dezvoltare mai amplă și implicit industriile legate de această ramură se folosesc indirect de această situație favorabilă, angajându-se într-un avant economic. Același lucru este valabil și pentru comerțul cu bunuri de folosință îndelungată (mașini agricole, autmobile, electrocasnice), unde rata dobânzii reduse acționează favorabil pentru o serie de industrii și facilitează consumul.  3. Rolul dobânzii Rolul dobânzii în susținerea datoriei publice pornește de la constatarea că atunci când rata dobânzii este scăzută, serviciul datoriei publice este, de asemenea scăzut, ceea ce facilitează investițiile în folosul comunității. Rolul dobânzii în formarea economiilor latente acționează că un factor de sprijinire a nivelului scăzut, după Keynes trebuind să se evite a se plăti pentru economii în țările dezvoltate puternic, economiile latente că un scop în sine neputând  avea utilitate în scopul dezvoltării economice întrucât aceste venituri ridicate tind a depăși tendința naturală spre investiții. Rolul dobânzii în ocuparea factorilor de producție, a forței de muncă în primul rând, se explică prin faptul că o dobânda redusă reprezintă și o soluție pentru reglementarea raporturilor de muncă, ocuparea integrală a forței de muncă fiind legată de reducerea nivelului salarizării.

Reducerea salariilor pentru a soluționa șomajul, se prezintă ca o operație nu numai impopulară, ci chiar dificilă, atunci când muncitorii sunt  bine organizați, cum este situația în epoca contemporană ; afară de acestea, o diminuare a veniturilor monetare ale muncitorilor determina întotdeauna o scădere a cererii și consumului. J. M. Keynes a argumentat extrem de solid că moneda și respectiv politica monetară pot influență venitul (național) și nivelul șomajului, dar ele nu sunt deloc atât de simplu predictibile cum au susținut neoclasicii. Demersul său analitic, concentrat pe termen scurt (reamintind faimoasa sa frază : „Pe termen lung vom fi cu toții morți”) rămâne nu numai impresionat prin acuratețe și logică, dar, lucru extrem de important în această lume a nesigurantelor, a fost validat de realitate, chiar dacă noi evoluții din ultimele decenii par să-l contrazică. Economiștii moderni înclină situația spre o scădere a dobânzii pentru a-și soluționa situațiile decurgând din raporturile de muncă, prin intermediul cunoscutelor metode ale politicilor monetare și financiare (taxa scontului, rezervele obligatorii, operații pe piață liberă, impozitele) în scopul de a crește lichiditatea generală și a obține fondurile necesare pentru investiții. Evoluția dobânzii, decurgând din cerințele spontane ale dezvoltării economice, sau derivată prin politicile monetare și de credit, are un rol deosebit în orientarea și uneori dirijarea tendințelor economice în ansamblul și în diferitele sale sfere.  4. Fundamentarea ratei dobânzii Rata dobânzii reprezintă una dintre cele mai “monitorizate” variabile din economie,întrucât modificările nivelului acesteia afectează direct activitatea zilnică și are importante consecințe asupra creșterii economice. 2.1.  Valoarea prezentă, produsul la maturitate, rata reală și rata nominală a dobânzii Instrumentele pieței financiare, la modul general, și instrumentele de credit, în special sunt analizate și evaluate prin “produsul la maturitate”, concept care reflectă cea mai bună măsură a ratei dobânzii.

A. ♦ Conceptul “Valoare prezentă” Dacă mobilizarea fondurilor disponibile din economie, de la unitățile excedentare către cele deficitare, este posibil a se realiza pe calea împrumuturilor bancare, sau pe calea emisiunilor de obligațiuni, este important din punct de vedere al ratei dobânzii, a se cunoaște care dintre  aceste instrumente generează investitorului cel mai mare venit. În acest scop se utilizează și se  calculează: valoarea prezentă. B. ♦ Determinarea ratei dobânzii nu este ușoară, motiv pentru care au fost construite tabele care oferă informații cu privire la produsul la maturitate al diferitelor tipuri de obligațiuni. Din punct de vedere conceptual, noțiunea de rată a dobânzii este sinonimă cu noțiunea de “produs la maturitate”. C. ♦ Distincția dintre rata dobânzii și rata rentabilității este necesară, întrucât aceasta din urmă da dimensiunea câștigului de capital obținut de către un investitor. Pentru orice tip de instrumente ale pieței financiare rata rentabilității este definită în funcție de plățile către deținător la care se adaugă modificările de valoare de-a lungul perioadei analizate. D. ♦ Distincția dintre rata reală și rata nominală a dobânzii este necesară, întrucât reflectă corect costul împrumutului, atunci când se ia în considerare rata inflației. Astfel, rata reală a dobânzii este definită prin ecuația Fisher, după numele lui Irving Fisher, unul din cei mai mari economiști monetariști ai sec XX. Potrivit acestei ecuații, rata nominală a dobânzii (rn) este egală cu rata reală a dobânzii (rr) plus rata anticipată a inflației (rinf) La modul general, atunci când rata reală a dobânzii este scăzută ca urmare a unei inflații sporite, împrumuturile sunt eficiente pentru debitori și ineficiente pentru creditori. • Distincția dintre rata reală și rata nominală a dobânzii este importantă, întrucât rata reală, care reflectă costul real al împrumuturilor este cel mai bun indicator de exprimare a eficienței operațiunilor de împrumut. De asemenea,

reprezintă, pentru cetățeni, cea mai bună măsură a modificărilor produse pe piața creditului. Totodată, estimarea ratei dobânzii în termeni reali, permite investitorului să aprecieze dacă a realizat o operațiune profitabilă sau nu, și să o compare cu celelalte oportunități oferite de piață. Folosirea ratei dobânzii în economia modernă, ca obiectiv intermediar al politicii monetare promovate de autorități, presupune fixarea de către banca centrală a unei mărimi-țintă pentru rata dobânzii, care conferă politicii monetare un caracter inflaționist sau deflationist ;        dacă nivelul ratei dobânzii este prea redus are loc o creștere a cererii de împrumuturi iar dacă banca centrală suplimentează această cerere pentru a menține rata dobânzii redusă, vor crește prețurile și inflația ;        dacă nivelul ratei dobânzii este prea ridicat, economia se contractă, iar dacă banca centrală continuă să reducă oferta de bani, pentru a menține rata dobânzii ridicată, aceasta va conduce la deflație, dar și diminuarea creșterii economice. Rată dobânzii reprezintă, deci, o pârghie economică care favorizează sau frânează intensitatea cererii interne în unele sectoare ale economiei privind investițiile și consumul. Analizele economice au ajuns la concluzia că variațiile ratei dobânzii au o incidență slabă asupra stocurilor, destul de moderată asupra consumului gospodăriilor și puternică asupra investițiilor întreprinderilor și populației, acesta din urmă constituind principalul canal de influență a sferei financiare asupra activității economice. Deși nici o țară nu reține, cel puțin oficial, ratele dobânzii ca obiectiv intermediar, totuși, în practică, băncile centrale nu au pierdut din vedere niciodată legăturile directe dintre ratele dobânzii și variabilele economice, stabilindu-și o mărime țintă. În plan extern, rata dobânzii poate stimula sau frâna fluxul de capital din străînătate și intensitatea activității economice, conducând la creșterea sau reducerea cursului monedei naționale. Astfel, o rată a dobânzii prea ridicată poate atrage un aflux de capitaluri străine (care caută o remunerare mare), ceea ce conduce la creșterea cursului

valutar, la revalorizarea (aprecierea) monedei naționale, cu efecte în relațiile cu străinătatea. O rată a dobânzii prea redusă conduce la ieșiri masive de capital, cu efecte asupra cursului valutar (în sensul reducerii acestuia) și devalorizării (deprecierii monedei naționale). 5. Calculul dobânzii Determinarea dobânzii prezintă o deosebită importanță în activitatea practică de creditare. În cele ce urmează sunt prezentate metodele frecvent întâlnite în calcularea dobânzii. a) pentru creditele bancare acordate și depozitele constituite; b) pentru scontarea și rescontarea efectelor de comerț; c) pentru conturile curente. a) Pentru creditele acordate și depozitele constituite se calculează dobânda simplă sau dobânda compusă. a1) dobânda simplă se calculează în cazul în care perioada analizată este mai mică de un an, iar dobânda nu este capitalizată. a2) dobânda compusă se practică atunci când perioada de creditare sau de depunere este mai mare de un an, iar dobânda este reinvestită la fiecare scadență. a3) Pentru dobânzile aferente conturilor curente Se practică următoarele metode de calcul al dobânzilor la conturile curente: - metodă directă; - metodă indirectă; - metodă în scară sau hamburgheza. În general, conturile curente prezintă solduri creditoare, dar pot exista și situații în care clienții pot efectua plăți mai mari decât disponibilitățile în cont curent, caz în care contul clientului prezintă sold debitor.

Băncile românești practică următoarea structura a Contului de profit și pierderi. Venituri din dobânzi : – Cheltuieli cu dobânzile = Cheltuieli nete din dobânzi – Cheltuieli nete din provizioane pentru credite și avansuri cu risc = Venituri din dobânzi diminuate cu cheltuielile din provizioane pentru credit și avansuri cu risc + Venituri nete din speze și comisioane + Diferențe favorabile de conversie minus pierderi din tranzacții în valută + Alte venituri din operațiuni – Alte cheltuieli cu operațiunile = Profit înainte de impozitare și de pierderea datorată poziției monetare – Pierderea datorată poziției monetare nete = Profit înainte de impozitare – Impozit pe profit = Profit net după impozitare În practica băncilor din alte țări, contul de rezultate permite gruparea veniturilor și cheltuielilor în funcție de natura activității generatoare și determinarea unor mărimi de referință în analiza rezultatelor denumite solduri intermediare de gestiune. 6. Concluzii Rată dobânzii este unul dintre instrumentele aplicate în sistemul economic al instituţiilor care reprezintă oferta de credit, pentru a obţine profi t. Marja dintre dobânda oferită şi dobânda primită constituie nucleul modelului de formare a profi tului. Studiul diferitelor tipuri şi forme de dobândă a evidenţiat corelaţiile relevante dintre indicatorii care descriu dobânda. Astfel, rată dobânzii reale şi rată dobânzii nominale sunt direct proporționale, în timp ce rată dobânzii reale şi gradul de depreciere monetară reprezentat de infl aţie sunt invers proporționale.

7. Bibliografie http://www.rasfoiesc.com/business/economie/finante-banci/Rolul-credituluisi-dobanzii-i82.php https://ro.wikipedia.org/wiki/Dob%C3%A2nd%C4%83 http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/DOBANDA-SIROLUL-SAU-IN-ECONOM816.php http://www.creeaza.com/afaceri/economie/finante-banci/Rolul-si-formeledobanzii546.php http://www.revistadestatistica.ro/supliment/wpcontent/uploads/2016/05/RRSS_04_2016_A08_ro.pdf