Proiect Biologie (Ecosisteme) [PDF]

Zitiervorschau

Chirita David

Ecosistem acvatic (Marea Neagră)

Ecosistem terestru (Pădurea)

Padurea de fag

Padurea de molid

Padurea de stejar

Ecosistem antropizat (Ecosistem de tip rural, Ecosistem de tip urban)

Ecosistem de tip rural

Ecosistem de tip urban

Ecosistemul acvatic (Marea Neagră)

Se caracterizează prin existența a două straturi de apă: a) la suprafață, un strat relativ mai dulce ( cu salinitate de 16- 17%) si mai ușor, oxigenat, în care se situează cea mai mare parte a biocenozei. b) un strat de adâncime (peste 180-200 m), mai sărat (salinitate – 21-22%) si mai greu, încărcat cu hidrogen sulfurat, lipsit de oxigen si, implicit, de formele aerobe de viața.

Între cele două straturi nu există schimb de ape, stratul superficial (mai ușor) plutind deasupra celui de adâncime (mai greu). Producătorii sunt reprezentați de algele planctonice, grupa consumatorilor incluzând zooplanctonul, pești obișnuiți (hamsii, stavrizi, guvizi); sturioni (nisetru, morun, cega, pastruga) denumiți de Herodot „pești fara oase”; rechini; delfini si, pâna în 1984, foci. Pe plaja de la Mamaia, Costinești, Năvodari „eșueaza” în cantități mari alge verzi cu talul lățit si marginile ondulate, denumite popular sălățica de mare, precum si alge brune si roșii, bogate în iod. În zona de litoral cuibăresc specii de pescăruș argintiu, chira de mare, furtunar etc. Printre dunele de nisip s-au identificat circa 120 de specii de plante arenicole ca varza de nisip, cârcelul, ridichea de nisip, scaiul vânat, pelin de nisip, lucerna de nisip, castravetele de mare etc.

Caracteristici ale biotopului -

-

Temperatura apei variaza sezonier (iarna, la tarm, minima coboara la 0°C sau sub 0°C; vara, ajunge la 27-29°C); intre iarna si vara, pe verticala, se inregistreaza o inversare a temperaturilor pana la 75-100 m adancime; catre fundul marii, temperatura este in jur de 7-9°C; Lumina patrunde pana la 200 m; intensitaeta scade invers proportional cu adancimea; Salinitatea apei este scazuta, mai ales la gurile de varsare ale Dunarii si ridicata in paturile adanci de apa; Oxigenarea apei variază în funcție de anotimp și adâncimea apei: iarna păturile superficiale sunt

saturate în oxigen; sub 150-200 m, oxigenul lipsește cu desăvârșire, gazul solvit fiind mai ales, H2S; -

Mișcarea apei înregistrează curenți orizontali (unii paraleli cu țărmul și alții în interior), verticali (care vântură apa pe o grosime de 180-200 m) și valurile produse de vânt (4-5 m înălțime în timpul furtunilor)

Componente ale biocenozei -

-

-

Zona litorala: o Plantele sunt alge uni- și pluricelulare; algele verzi sunt mai la suprafață, iar cel brune și roșii la adâncime, multe fixate de substrat; valurile puternice le aruncă deseori la mal o Animalele: unele sunt fixate de plantele acvatice (viermi, moluște) sau sunt îngropate în substrat (scoici, melci); altel se deplasează activ pe substrat (calcan, cambulă) sau în masaapei (meduze, guvizi, scrumbii, căluți de mare etc.). Deasupra apei zboară numeroși pescăruși. Zona pelagică- se caracterizează printr-un bogat fitoplancton și zooplancton o Plante: majoritatea sunt alge verzi; o Animale: unele sunt mișcate de curenții marini (protozoare, crustacee, meduze), iar altele se deplasează activ (stavrizi, scrumbii, hamsii, heringi); există puține mamifere (delfin și o specie de focă Zona abisală este lipsită aproape complet de viață; sunt prezente numai unele bacterrii sulfuroase sau cu rol în descompunerea materiei organice rezultată din organismele moarte. În alte mări, există animale abisale cu înfățișări curioase și organe luminoase. Ele sunt adaptate la presiunile mari din adâncur, avănd corpul străbătut de pori sau canalicule, ce echilibrează presiunea internă a corpuluicu cea din exterior (un pește abisal scos brusc pe uscat plesnește imediat).

Ecosistemul terestru (Pădurea)

Prototipul structural si funcțional al ecosistemelor naturale îl constituie pădurea, fiindcă nici o altă unitate de lucru din ecosferă (biosferă) nu întrunește, în aceeași măsură, toate elementele alcătuitoare într-o stare de maximă stabilitate, în pofida extremei complexități si diversități. În interiorul pădurii pot fi identificate diverse laturi ale complicatei arhitecturi pe care o înfățișează un ecosistem natural, fiindcă pădurea este, înainte de toate, o ființă colectivă, cea mai grandioasă din câte există, înviorată de viață proprie, închegată, la rându-i, din milioane de vieți individuale, cât se poate de diverse, care impresionează copleșitor si într-un fel unic spiritul omenesc. Pădurea de fag Aparține etajului nemoral, la 600-1 300 m, putând coborî sau urca în funcție de topoclima (vai adânci – 100 m; versanți însoriți – 1 650 m).

Caracteristici ale biotopului -

Soluri: brun-acide, brune de pădureși soluri podzolice; Temperatură medie anuală de 6-8°C; Precipitații abundente (600-1000 mm anual); Lumină slabă, atunci când frunzișul este complet; de aceea plantele erbacee se dezvoltă cu precădere la începutul primăverii.

Componente ale biocenozei -

Arbori: predomină fagul însoțit de mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei. În partea superioară a pădurilor de fag se găsesc și conifere ( molid și brad); Arbuști: scorușul de munte, socul negru, alunul, murul, păducelul, cornul; Plante erbacee: puțin numeroase (ferigă, feriguță, mușchi, licheni, mierea-ursului, alior, mătrăgună, vinariță, păiuș etc.) Animale nevertebrate: mai ales, insecte (cărăbușul de pădure, croitorul fagului); Animale vertebrate: multe păsări și mamifere (ciocănitoarea, ierunca, gaița, măcăleandrul, șorecarul, huhurezul, cerbul, ursul brun, jderul, râsul, viezurele, mistrețul, veverița, pisica sălbatică etc.

Pădurea de molid Se situează în etajul bioclimatic boreal, la altitudinea de 1200-1700 m, coborând pâna la 700 m în depresiunile intracarpatice din Carpații Orientali.

Caracteristici ale biotopului -

Soluri: podzolice brune Temperatură medie anuală de 3-5 °C; Precipitații de 800-1300 mm annual; Lumină foarte slabă; pădurile sunt întunecoase; uneori, Vânturi puternice (ca adaptare frunzele coniferelor sunt aciculare, având o suprafață redusă de evaporare a apei).

Componente ale biocenozei -

-

Arbori: predomină molidul. La limita superioară cresc zâmbrul și zada, în pâlcuri sau în amestec cu molidul. La altitudini mai mici, molidul este în amestec cu pinul și bradul , iar la limita inferioară, cu fagul; în rariști și văile tăiate de ape, pătrund mesteacănul, paltinul de munte ; Arbuști: puțini, numai în luminișurile pădurii: afinul, merișorul, zmeurul, coacăzul de munte; Plante erbacee: foarte puține specii. Pe sol trăiesc ciuperci, iar pe scoarța copacilor, mușchi și licheni ( de exemplu, mătreața-bradului); mai răspândite sunt ferigile; Animale nevertebrate: puține insecte (omida păroasă a molidului, viespea, craiul molidului etc.). O faună specifică se găsește în litieră (frunzișul format din frunze uscate căzute pe sol); Animale vertebrate: șopârla de munte, năpârca, pițigoiul de brâdet, forfecuța, cocoșul de munte, ciocănitoarea, mierla, acvila de munte, șoarecele vărgat, veverița, jderul.

Pădurea de stejar Semnifică, în România, pădurile formate din specii aparținând genului Quercus (păduri de cvercinee). Cea mai mare întindere o au pădurile de gorun, urmate de cele de stejar și apoi cele de cer si gârniță, predominarea speciilor permițând delimitarea subzonelor menționate. În aceeași ordine cresc exigențele manifestate față de temperatura si rezistența la secetă.

Caracteristici ale biotopului -

Soluri: brune și brun-roșcate de pădure; Temperatură medie anuală în jur de 10°C; Lumină care ajunge până la suprafața solului filtrată printe coroanele arborilor; de aceea exist[ numeroase plante erbacee si arbuști;

Componente ale biocenozei -

Arbori: predomină stejarul sau diferite specii înrudite cum sunt cerul, gârnița, gorunul; în pădurile de gorun în amestec apar: carpenii, ulmii, teii, frasinii, panltinii de câmpie, arțarii; Arbuști: măceșul, păducelul, socul, lemnul câinesc, cornul, porumbarul; Plante erbacee: golomățul, păiușul, rodul-pământului, plante cu bulbi care înfloresc primăvara etc.; Animale nevertebrate: viermi, păianjeni, melci, insecte (rădașca, croitorul lemnului de stejar, inelarul etc.); Animale vertebrate: broasca brună, brotăcelul, salamandra, șopârla, șarpele, ciocănitoarea, guguștiucul, cucul, pupăza, lupul, vulpea, căprioara, ariciul, veverița etc.

Ecosistemul antropizat (Ecosistem de tip rural/urban) În decursul evoluției, omul a modificat majoritatea ecosistemelor naturale. A extins spațiile din arealul pădurilor și al pășunilor naturale, pentru ogoare și așezările omenești, a schimbat cursul unor ape etc. În consecință, s-au produs profunde dereglări în ecosistemele naturale, unele cu influențe negative asupre vieții pe Pământ. Ele au fost și sunt în continuare rezultatul creșterii populației umane și al dezvoltării tehnicii. Unele ecosisteme antropizate sunt amenajate (o livadă, o grădină de legume, un câmp de cereale etc.); altele sunt artificiale (o seră cu flori sau legume, o crescătorie de pești etc.) Caracteristica principală a ecosistemelor antropizate este numărul redus de specii, ca rezultat al activității omului, care este factorul determinant. El supravegheză viața și înmulțirea speciilor care îl interesează și limitează înmulțirea altor specii care su nt dăunătoare acestora. Omul își exercită funcția de “organizator ecologic” în trei tipuri de ecosisteme antropizate: așezări umane, agroecosisteme și ecosisteme silvice. În așezările umane, oamenii se găsesc în interacțiune cu factorii abiotici, biotici naturali și cu factorii artificiali, introduși sau produși de om (locuințe, mașini, diferite instalații, construcții etc.). Așezările sunt de tip rural și urban. Ecosistem de tip rural (cătune, sate, comune)

Acestea se caracterizează prin: -

contact strâns cu mediul natural; folosesc în mică măsură energia neconvențională, hidroenergia etc.; aprovizionarea cu apă se face din surse imediate (fântâni sau izvoare naturale); sursa de hrană provine direct din ecosistemle naturale și agroecosisteme.

Ecosisteme de tip urban (orașe)

Acestea se caracterizează prin: -

contact redus cu mediul natural; folosesc în mare măsură energia produsă în centralele electrice, de termoficare, nucleare etc. ; aprovizionarea cu apă se face prin sisteme hidrografice special amenajate; sursa de produse alimentare provine din agroecosisteme limitrofe sau de la distanță precum și din industria alimentară; sunt dotate cu stații de depozitare a reziduurilor și deșeurilor, de epurare a apei etc. ; au producție industrială.

În ambele tipuri de ecosisteme, omul este factorul care determină optimizarea condițiilor de mediu și a raportului om-societate-natură. Indiferent de tipul de așezare umană, oamenii trebuie să acționeze pentru diminuarea și înlăturarea factorilor poluanți, care sunt rezultatul activității lor.