Proiect Audit Intern [PDF]

Zitiervorschau

Interferențe și interdependențe între auditul intern și auditul extern

Profesor coordonator: Prof.univ.dr. Bogdan Narcis Fîrțescu Student: Onea Alexandra Master: Administrație publică, grupa 2

Cuprins

Capitolul 1. Auditul intern și auditul extern ................................................................................... 3 1.1.Conceptul de audit public intern ........................................................................................... 3 1.1.Conceptul de audit public extern ........................................................................................... 6 Capitolul 2. Relația dintre auditul public intern și auditul public extern (interferențe și interdependențe) .............................................................................................................................. 8 2.1 Interdependențe între auditul intern și auditul extern 2.2. Asemănări și deosebiri între auditul public intern și auditul public extern Capitolul 3. Paralela între auditul public intern și auditul public extern ...................................... 12 Concluzii ....................................................................................................................................... 14 Bibliografie ................................................................................................................................... 15

2

Capitolul 1. Auditul intern și auditul extern

1.1.Conceptul de audit public intern Auditul public intern poate fi definit prin mai multe variante, însă cea mai sugestivă și explicită este în felul următor: AUDITUL se referă la acea examinare profesională, la cercetare sau la o analiză completă a unor anumite informații, cu scopul identificării sau exprimării unei opinii responsabile și independente, aceasta raportându-se la un standard de calitate și de profesionalism. Această acțiune care poartă denumirea de audit este regăsită și evidențiată și în lege, poate fi lărgită sfera sa de cuprindere, în funcție de nevoile existente, dar asta depinde de la caz la caz. PUBLIC- în cazul în care auditul se exercită asupra oricărei instituții publice, chiar și asupra unor entități economice care erau subordonate acestor instituții ori alte tipuri de entități care uitilizează fonduri publice de la bugetul de stat, numai așa poate fi vorba de audit public. INTERN- sensul restrâns al auditului public este dat de cuvântul „intern” care adaugă conceptului că dacă auditul asupra unei activități publice este îndeplinit de o persoană sau un compartiment subordonat conducătorului entității supravegheate sau a organului ierarhic superior acestuia, toate acestea din interiorul organizației, atunci este clar că auditul public este intern. Auditul public intern este considerat a fi o componentă nelipsită a procesului de supraveghere a unei întreprinderi și a implementării obiectivelor specifice. Auditul intern ajută și managementul să identifice soluțiile eficiente, să le aplice corespunzător, să asiste procesul de implementare sau de dezvoltare a tehnicilor și instrumentelor, indispensabile în acestă sferă de activitate. Ce se știe despre conceptul de audit intern este faptul că se intercondiționează reciproc cu alte concepte și anume, cu sistemul de control, guvernanța corporativă, gestiunea riscurilor dar și cu auditul financiar contabil.1 Legislația românească definește conceptul de audit public intern ca fiind „o activitate funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice; ajută o organizație în îndeplinirea obiectivelor sale printr-o abordare sistematică și metodică care

1

Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții specifice.

3

evaluează și îmbunătățește eficacitatea proceselor de management al riscului, control și guvernanță.”2 În vederea derulării unui audit public intern de calitate, practica profesională are nevoie de principiile pe care acesta se bazează. Astfel, auditul intern demonstrează calitate și perfecționare continuă, demonstrează integritate în luarea deciziilor, este fixat pe obiectivele, strategiile și eventualele riscuri ale întreprinderii, comunică într-un mod eficient, este îndreptat spre conștiinciozitate profesională și competență, oferă asigurare împotriva riscurilor și nu în ultimul rând, auditul intern vizează independență și obiectivitate.3 Pentru buna desfășurare a tuturor activităților dintr-o organizație, auditul public intern îndeplinește o serie de atribuții în perfectă conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 672/2002. Prin urmare, compartimentele de audit public intern au în vedere elaborarea proiectului planului anual, raportarea în mod constant a tuturor concluziilor, constatărilor, precum și recomandărilor rezultate din activitatea de audit, elaborarea normelor metodologice speficice instituției publice, cu acordul U.C.A.A.P.I ori cu acordul ierarhic superior (în cazul instituțiilor publice subordonate).4 Printre atribuții se mai enumeră și elaborarea raportului anual, realizarea întocmai a activității de audit pentru a se stabili dacă sistemele de management financiar precum și controlul entității publice sunt de o manieră transparentă sau dacă se află în conformitate cu dispozițiile legale, în deplină eficiență, eficacitate, regularitate, economicitate. Se mai are în vedere și informarea U.C.A.A.P.I despre recomandările care nu au fost evaluate și nu au ajuns la locul de referință, dar și despre consecințele acestora, raportarea imediată a iregularităților, ilegalităților ori eventualelor prejudicii către conducătorul entității publice și către structura de control intern abilitată în acest sens. După cum reiese și din cele detaliate mai sus, auditul public intern se exercită asupra acțiunilor întreprinse în cadrul unei entități publice, cuprinzând și entitățile subordonate, cu referire la crearea și consumarea fondurilor publice, dar și la administrarea patrimoniului public. Din momentul apariției și până la stabilizarea unei definiții concrete a conceptului, funcția de audit public intern a fost cuprinsă de numeroase modificări, transformări succesive. 2

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicat în Monitorul Oficial din 24 decembrie 2002. Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții specifice. 4 Pelecaci Crina Maria, Auditul public intern la nivelul instituțiilor publice din România, www.proceedings.univdanubius.ro/index.php/eirp/article/download/1211/1126 . 3

4

Toate aceste abordări ascendente au evidențiat și au scos la iveală multiple elemente, care ar putea fi utilizate pentru reliefarea cadrului în care auditul intern se încadrează. Pe tot parcursul analizei realizate privind evoluția funcției de audit intern, putem desprinde anumite elemente de implicare în viața entității auditate, elemente precum sprijinirea salariaților, consiliere pentru manager, obiectivitate și independența auditorilor. Sprijinirea salariaților sau ajutorul acordat salariaților fără a fi judecați. Într-o anumită situație, există posibilitatea ca misiunea de audit intern să dovedească ineficacitate, redundanță în sistem ori, din contră,

să arate variantele de îmbunătățire a activităților, dar în acest caz

managementul nu trebuie să fie pus direct în discuție din cauza unor anumite motive. Consiliere acordată managerului. Se poate aprecia că auditul intern este o funcție de asistență a unui manager, asta pentru a putea să-și administreze cu succes acțiunile. Componenta de asistență, de consiliere, atașată auditului intern îl diferențiază total de orice altă acțiune de control ori inspecție, fiind unanim recunoscută ca având tendințe de evoluție tot înainte.5 Auditul intern mai mereu este responsabil, ca și un agent fiscal care trebuie să rezolve situațiile legate de taxe și impozite. Managerul, în cazurile în care este necesar, poate fi consiliat de auditorul intern în speranța găsirii unor soluții pentru a rezolva problemele, în alt fel, adică prin deciziile luate să se ofere garanția unui control mult mai bun al programelor, activităților, acțiunilor sale. Prin urmare, se remarcă faptul că auditorul intern consiliază, asistă, recomandă, dar nu decide, în locul managerului, această din urmă responsabilitate îi revine întocmai managementului. Independența totală a auditorilor interni. Elementul acesta de independență este de fapt un principiu, principiul independenței care poate fi definit o dată prin: independența auditorului intern(auditorul intern trebuie să fie obiectiv, să fie independent de acțiunea pe care o auditează), și o dată prin: independența compartimentului în interiorul entității(subordonarea la nivelul ierarhic cel mai înalt din cadrul organizației). În practică s-a constat deja că adevărata independență a auditorului intern o constituie profesionalismul său, astfel că un profesionalist va ști exact care sunt cele mai importante aspecte ale organizației, va putea face recomandări adecvate și va fi cu totul implicat în cadrul organizației, reușind să îmbunătățească rezultatele și performanțele ei. 5

Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Definirea conceptului de audit intern, p. 65.

5

Ca și constatare referitoare la ceea ce s-a detaliat mai sus, auditul public intern este de fapt o activitate menită să ajute organizația, întreprinderea, entitatea publică să își ducă la bun sfârșit sarcinile, să își îndeplinească obiectivele pentru care a luptat, dar cel mai important oferă o asigurare organizației și contribuie la adaugarea unui plus de valoare.

1.2. Conceptul de audit public extern Perioada în care a apărut auditul extern a fost marcată de recesiunea economică, din 1930, când în S.U.A. guvernanții au cerut societăților cotate la bursă să valorifice și să pună în aplicare toate proiectele și ideile prin intermediul specialiștilor din interiorul cabinetelor de audit intern. Actualmente, auditul extern se desfășoară în majoritatea țărilor lumii și urmează aceleași reguli. Auditul extern este conceput să auditeze și să prezinte o opinie despre declarațiile financiare ale întreprinderii. Auditul extern se manifestă atât în sectorul public cât și în sectorul privat. Așadar, în sectorul privat numirea auditorilor externi se face de către acționarii care le stabilesc chiar și perioada de timp pe care trebuie să auditeze și tot acționarilor li se raportează situația financiară. Dezvoltarea auditului ține foarte mult de mediul economic, de modul în care acesta se dezvoltă, de amplitudinea tuturor operațiunilor complexe economice și de tranzacțiile realizate de entități. Auditul public extern mai este definit ca fiind o examinare amănunțită, a fidelității reprezentărilor financiare și contabile care este realizată de o persoană capabilă în acest sens. Începuturile auditului au constat în eliminarea fraudelor din înscrisurile financiarcontabile, continuând cu întocmirea rapoartelor într-o manieră corespunzătoare, cu analiza riguroasă a acestor structuri dar și cu evaluarea formalităților folosite la întocmirea auditului financiar. La momentul actual, auditul extern este focalizat spre acțiunea de a evalua modalitatea de respectare și aplicare a principiilor eficienței, eficacității și economicității în folosirea resurselor financiare, pentru a se îndeplini cu succes auditul performanței,audit care face parte din sfera auditului public extern. Conceptul de audit extern mai este definit și sub o altă formă și anume: ca un proces efectuat de persoane fizice ori juridice împuternicite legal, care poartă denumirea de auditori, 6

prin care se constituie o evaluare și o analiză a tuturor informațiilor dintr-o entitate, folosind diferite tehnici și proceduri pentru a obține dovezi concrete, dovezi care sunt numite probe de audit. Pe baza acestor probe de audit, auditorii emit un act, numit raport de audit, prin care își exprimă o opinie, o părere responsabilă, apelând la procedee de evaluare rezultate din dispozițiile legale ori din practicile unanim recunoscute din sfera de activitate a entității publice auditate. 6 În fapt, auditul public extern se referă la modalitatea prin care Curtea de Conturi din România tratează activitatea de audit dintr-o instituție publică, sub cele trei forme cunoscute ale sale: audit financiar, audit al performanției, audit de regularitate. Toate aceste sub aspect extern. -auditul financiar se referă examinarea realizată de o persoană abilitată în acest sens, competentă din punct de vedere profesional, cu alte cuvinte de un contabil specializat pe situațiile financiare din cadrul unei entități, cu scopul de a face auzită opinia despre respectiva situație financiară dar și a performanțelor acumulate de acesta pe parcursul examinării. Auditul financiar, care este de fapt auditul intern, înfăptuit de Curtea de Conturi pentru organizațiile din sectorul public și de Camera Auditorilor Financiari din România(CAFR) pentru organizațiile din sectorul privat. -auditul performanței verifică performanțele manageriale cât și pe cele operaționale privind programele publice, organizațiile și instituțiile care au în folosință resursele financiare dar și alte tipuri de resurse care sunt utilizate pentru atingerea obiectivelor lor.7 -auditul de regularitate sau de aprobare cum i se mai spune, are în vedere cercetarea aprobărilor administrative și legale, examinează corectitudinea și precizia sistemelor financiare, administrației și sistemelor de control managerial. Sistematizând cele detaliate mai sus, se poate evidenția faptul că auditul public extern se realizează de către persoane fizice/juridice, numite în funcție de către auditori. Prin natura funcției acestor persoane se pot evalua și analiza informațiile legate de o entitate cu scopul de a obține dovezi sau probe de audit.

6

Auditul public extern, http://www.finantare.ro/auditul-public-extern-abateri-si-sanctiuni.html . Sinteza raportului de audit al performanței-http://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/SINTEZA_piata_energie.pdf

7

7

Capitolul 2. Relația dintre auditul public intern și auditul public extern (interferențe și interdependențe)

2.1. Interdependențe între auditul intern și auditul extern Relația dintre auditul public intern și auditul public extern este una de colaborare care pe tot parcursul ei poate implica anumite avantaje pentru ambele părți dar și pentru părțile auditate. Spre exemplu, auditul intern deține mai multe cunoștințe privind entitatea, are acces la anumite informații la care auditul public extern nu are acces, auditul public intern este capabil să furnizeze informațiile de care dispune auditului extern și de aceea cooperarea dintre cele două structuri este mai mult decât necesar. Auditul extern compensează pe de altă parte, în sensul că dă auditului intern posibilitatea de îmbunătățire a metodologiilor de intervenție pe teren și îl ajută în dezvoltarea programelor de testare. Mai mult decât atât, competențele auditului public intern și competențele auditului public extern se îmbină remarcabil reușind astfel să realizeze o colaborare interactivă, bazată pe comunicare și reciprocitate care aduce beneficii importante atât entității auditate cât și celor două profesii de auditori. În relația dintre aceste două structuri, un rol important îl are și comitetul de audit care ar trebui să încurajeze și să sprijine această înterdependență, prin intermediul principiului complementarității profesiilor, toate acestea având ca rezultat final atingerea obiectivelor propuse inițial.8 În ceea ce privește activitățile din România de audit public intern și audit public extern se poate avea în vedere faptul că acestea au un scop comun și anume contribuția la o gestionare eficientă a constituirii și folosirii fondurilor publice, fapt pentru care adesea sunt favorizate transferurile de specialiști între cele două profesii (profesii care la rândul lor sunt profesii liberale). Luând în calcul absolut toate obiectivele și punctele comune, tehnicile, procedurile și instrumentele de audit care sunt utilizate de cele două profesii, cât și obiectivele speficice și 8

Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr.Marcel Ghiță,Universitatea Athenaeum din Bucureștihttp://www.conta-conta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf .

8

metodologiile diferite se poate adăuga și preciza că aceste două tipuri de audit trebuie să fie întro complementaritate perfectă, dând la o parte orice formă de exclusivism. Este recomandat ca în practică, relațiile dintre auditorii interni și auditorii externi să fie concretizate într-un protocol numit Protocolul pentru colaborare și cooperare în domeniul activității de audit. Un astfel de protocol trebuie structurat și împărțit pe mai multe capitole în care ar trebui incluse următoarele chestiuni: realizarea transferului de informație, conținut în procesul de auditare, stabilirea unei pregătiri profesionale pentru auditori, asigurarea unor planuri de activitate, îndrumare metodologică în cadrul auditului public.9 În relația auditului intern cu auditul extern se ține foarte mult cont de următoarele principii: folosirea contantă a acelorași tehnici și instrumente, indiferent de metodologia de aplicare, constatările, opiniile și concluziile trimise entității trebuie fundamentate de probe potrivite de audit și un alt principiu de care se ține cont este neamestecarea în gestiunea organizației. 2.2. Asemănări și deosebiri între auditul public intern și auditul public extern Între auditul public intern și auditul public extern se constată atât deosebiri, asemănări cât și diferențe (deosebiri). Astfel, asemănările dintre cele două structuri sunt: - atât auditorii interni, cât și auditorii externi sunt persoane independente care obțin această funcție în conformitate cu dispozițiile legislației în vigoare; - auditul intern dar și auditul extern beneficiază de un proces de audit (misiune de audit) care se desfășoară în baza normelor naționale sau internaționale; - în ambele cazuri se realizează o analiză profesionistă a anumitor tipuri de informații, în baza cărora se pune în vedere o opinie responsabilă și independentă; - în procesul de audit care are loc în ambele cazuri, analiza informațiilor se realizează cu ajutorul tehnicilor și procedeelor unanim recunoscute în domeniul de referință, care oferă auditorului accesibilitatea la probele de audit pentru a-și manifesta, fundamenta opinia; - la modul general, auditul (în care sunt incluse cele două strucuri, și internă și externă) este considerat un examen obiectiv al unui element, prin care se urmărește emiterea unor opinii

9

Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr. Marcel Ghiță, Universitatea Athenaeum din Bucureștihttp://www.conta-conta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf .

9

ori realizarea unor concluzii adecvate asupra fenomenului auditat; - atât auditul public intern cât și auditul public extern se bazează pe evaluarea și interpretarea rezultatelor obținute care se identifică cu anumite criterii de evaluare ce includ principii stabile de management sau referințe contabile identificate.10

Analiza profesională, Analiza

Misiunea de audit

informațiilor Analiza A

Asemănări între auditul intern și

A

auditul extern

Evaluarea și interpretarea

Examen obiectiv

rezultatelor obținute

Deosebirile dintre auditul public intern și auditul public extern constau în: - domeniul de aplicare al auditului intern care este mai elaborat, și care deține în sfera sa de aplicare toate funcțiile entității cât și toate dimensiunile lor; - o altă deosebire ar consta în faptul că auditorul intern este parte din personalul organizației, pe când auditorul extern este prestator de servicii care din punct de vedere juridic este independent; - auditul extern se deosebește de auditul intern prin faptul că se ocupă cu rezolvarea tuturor fraudelor care afectează rezultatele finale ale entității; 10

Carta auditului public intern - http://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/legislatie/carta_auditului.pdf .

10

- persoanele care sunt însărcinate cu calitatea de auditori interni realizează activități pentru responsabilii entității, în schimb persoanele care au funcția de auditori externi realizează certificarea conturilor celor care au nevoie de asta (clienți, furnizori, bancheri și acționari). - auditorii interni nu își pot manifesta independența totală fiindcă au anumite restricții, pe când independența auditorilor externi este juridică, statutară, fapt pentru care se consideră o profesie liberal; - în cadrul auditului public intern, în permanență se lucrează la entitatea sa, are misiuni planificate care precizează gradul de risc și intensitatea, pe când auditul public extern întocmește planul anumitor misiuni, care se fac în mod intermitent; - auditorii interni folosesc metode originale și specifice,în timp ce auditorii externi folosesc metode verificate, cercetate în detaliu, efectuate pe comparații și analize. Prin urmare, se poate ajunge la concluzia că auditul public intern, precum și auditul public extern prezintă o serie de asemănări și deosebiri privind activitățile care se desfășoară în cadrul ambelor structuri.

11

Capitolul 3. Paralela între auditul public intern și auditul public extern

În tabelul de mai jos este specificată o paralelă între practica auditului intern și practica auditului extern în activitatea de auditare a funcției publice11

Analiza funcției contabile Auditul public intern

Auditul public extern

- se examinează sistemul de control intern care - caracterul veridic al cifrelor; ghidează funcționarea contabilității și care dă - perioada de înregistrare; posibilitatea celui care răspunde de acest lucru - exhaustivitatea înregistrărilor; să dețină un control eficient asupra activității;

- stabilirea în mod exact a operațiunilor

- este necesară respectarea normelor de - rezolvarea situațiilor în conformitate cu funcționare precizate de organizație, cauzele și obligațiile legale. posibilele consecințe care ar putea apărea. - regulile de funcționare care trebuie respectate se referă la tehnicile și procedurile de lucru, împărțirea sarcinilor, planificări, etc. Paralela între auditul public intern și auditul public extern se poate realiza și prin identificarea diferențelor și asemănărilor care există între cele două. Prin urmare,în cele ce urmează vom prezenta domeniile de referință în care auditul își desfășoară activitățile. a) Relația cu organizația: - auditul intern se consideră ca fiind angajat al întreprinderii; - auditul extern poate fi luat în întreprindere prin semnarea unui contract independent. b) Beneficiarii auditului: în cadrul auditului intern, beneficiarii pot fi managerii de la toate nivelurile, iar în cadrul auditului extern pot fi acționarii, clienții, băncile, autoritățile. c) Obiectivele auditului: auditul intern urmărește drept obiectiv evaluarea sistemului de control dar și asigurarea în permanență a managementului că totul decurge în limite normale. 11

Auditul de sistem în instituțiile publice, Adrian Mitea- http://www.cultura.mai.gov.ro/biblioteca .

12

Auditul extern urmărește la randul său evaluarea sistemului de control, însă pentru o anumită porțiune și anume pentru natura financiar-contabilă. Pe lângă acest obiectiv, se mai are în vedere și certificarea în mod exact a conturilor și a situațiilor financiare. d) Scopul auditului: auditul intern are drept scop principal satisfacerea nevoilor organizației, pe când auditul extern satisfice nevoile unor terțe persoane, de ordin fizic ori juridic, care se află în imposibilitatea de a avea acces la unele informații financiare reale. e) Periodicitatea auditului: auditul intern își desfășoară activitatea în cadrul organizației, în mod permanent, prin acțiuni și fapte planificate din timp. Auditul extern realizează activitatea într-un mod intermitent, aproape de sfârșitul semestrului ori a anului. În rest, auditorii nu sunt prezenți în întreprindere. f) Durata auditului: auditul intern verifică și îmbunătățește activitățile entității în mod continuu, permanent. Auditul extern face această treabă anual, revizuind toate înregistrările din declarațiile financiare. g) Modalitatea de lucru: auditul intern își pune toată atenția pe evenimentele care vor urma, pe când la auditul extern este invers, adică își concentrează atenția pe evenimentele care au trecut. h) Prevenirea fraudelor: auditul intern este focusat strict pe prevenirea fraudelor, pe rezolvarea tuturor problemelor organizaționale. Auditul extern este centrat pe prevenirea și descoperirea fraudei și este interest doar de fraudele care afectează conturile financiare. i) Perspectiva auditului: auditul intern va acționa ținând cont permanent de standardele de audit intern ale IIA, iar auditul extern se va lăsa în baza standardelor de audit financiar al INTOSAI. j) Metoda utilizată: auditul intern folosește aceleași tehnici și instrumente de lucru, însă printr-o abordare în care are mereu în riscurile care pot apărea pe parcurs. Metodologia utilizată de auditul intern este specific și original spre deosebire de auditul extern care abordează o metodologie standardizată, bazată pe analize, diverse rapoarte, comparații între informații, cât și pe activitățile desfășurate de auditorul intern. În ceea ce privește paralela dintre auditul public intern și auditul public extern se constată că fiecare parte își desfășoară activitățile funcție de anumite standarde și principii definitorii dar în același timp își creează și anumite legături care conduc la avantaje în favoarea ambelor părți.

13

Concluzii

În concluzie, auditul public intern și auditul public extern formează două structuri care alcătuiesc auditul la modul general. Sub aspectul general al acestei noțiuni, auditul se prezintă a fi exercitarea controlului într-un mod corect și onest asupra organizației, realizarea unei analize a performanțelor financiare care are ca punct de pornire și reflecție conturile și sintezele contabile. În esență, se remarcă auditul public intern care este definit de legislația românească ca fiind o activitate independentă și orientată pe funcționarea tuturor aspectelor dintr-o entitate, pune la dispoziție consiliere în vederea unei administrări eficiente a veniturilor și cheltuielilor publice. Auditul intern vine în ajutorul organizației și sprijină îndeplinirea tuturor obiectivelor și perfecționarea activităților entității publice. De altfel, vizează îmbunătățirea proceselor de management al riscului, de guvernanță și de control. Auditul public extern este în strânsă legătură cu auditul public intern, astfel că se consideră necesar definirea acestuia în maniera în care se regăsește prezentat în lege. Așadar, auditul public extern este un proces prin care persoanele fizice sau juridice care poartă denumirea de auditori efectuează o analiză a tuturor informațiilor dintr-o organizație, prin utilizarea unor tehnici și proceduri prin care ar putea obține dovezi concrete, denumite probe de audit. Emiterea unui act ori a unui raport de audit se face pe baza probelor de audit care s-au strâns și astfel se exprimă o opinie responsabilă referitoare la entitate. Interferențele și interdependențele dintre auditul public intern și auditul public extern se concretizează în fapt într-o relație de cooperare și colaborare care aduce beneficii și avantaje în contul ambelor părți cât și pentru părțile auditate. Chiar dacă sunt diferite, competențele ambelor tipuri de audit se combină perfect, astfel încât se realizează o colaborare dinamică, având la bază comunicarea, interdependența și reciprocitatea, fapt pentru care, în acest fel, se dobândesc capacități și noi competențe de gestionare și rezolvare a unor probleme care pot fi aplicate atât entității auditate, cât și auditorilor publici interni și externi. În sfârșit se poate declara că, cele două structuri, colaborează împreună în vederea unei gestionări eficiente a constituirii și utilizării fondurilor publice.

14

Bibliografie



Auditul intern în sectorul public din România http://perform.usv.ro/rapoarte/04/raport_cercetare_3.pdf ;



Auditul public externhttp://www.finantare.ro/auditul-public-extern-abateri-sisanctiuni.html



Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Conceptul de audit intern, cadrul normativ și funcții specifice;



Bogdan Fîrțescu, Suport de curs, Definirea conceptului de audit intern;



Carta auditului public internhttp://discutii.mfinante.ro/static/10/Mfp/audit/legislatie/carta_auditului.pdf



Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, publicat în Monitorul Oficial din 24 decembrie 2002;



Pelecaci Crina Maria, Auditul public intern la nivelul instituțiilor publice din România, www.proceedings.univ-danubius.ro/index.php/eirp/article/download/1211/1126 .



Relația auditului public intern cu auditul public extern, Dr.Marcel Ghiță,Universitatea Athenaeum din București http://www.contaconta.ro/legislatie/mfinante/200911_12_art.pdf



Sinteza raportului de audit al performanțeihttp://www.curteadeconturi.ro/Publicatii/SINTEZA_piata_energie.pdf

15