Produsul Intern Brut Si Bunastarea Economica. (Conspecte - MD) [PDF]

Zitiervorschau

Universitatea de Stat al Republicii Moldova

Referat: “Produsul Intern Brut si bunastarea economica”

Elaborat de: Sirbu Maria Gr.118/DREPT An.I.

Produsul intern brut (PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an. Acesta se poate calcula și la nivelul unei regiuni sau localități. PIB-ul este suma cheltuielilor pentru consum a gospodăriilor private și a organizațiilor private non-profit, a cheltuielilor brute pentru investiții, a cheltuielilor statului, a investițiilor în scopul depozitării ca și câștigurile din export din care se scad cheltuielile pentru importuri. Economiștii pornind de la Keynes care a fost economist britanic ale cărui idei numite „economie keynesiană radicală” au avut un impact major atît asupra teoriei politice și economice moderne, cît și asupra politicilor fiscale ale multor guverne, au împărțit termenul de consum general în două părți: consumul privat și cheltuielile sectorului public. Două avantaje ale împărțirii consumului total în acest mod în teoria macroeconomică sunt: - Consumul privat este o preocupare centrală a economiei bunăstării. Investițiile private și subdiviziunile comerciale ale economiei sunt direcționate ultimativ (în curentul principal al modelelor economice) înspre creșterea pe termen lung a consumului privat. - Deoarece este separat de consumul privat endogen, consumul sectorului public poate fi considerat exogen, astfel încât diferite niveluri ale consumului sectorului public pot fi considerate ca făcând parte din domeniul plin de sensuri al macroeconomiei. Astfel PIB poate fi exprimat: PIB = consum privat + consumul statului+ investiții + exporturi nete exporturi nete = exporturi − importuri  Consumul privat care este în mod normal cea mai mare componentă a PIB, reprezentând cheltuielile gospodăriilor în economie. Aceste cheltuieli pot fi clasificate în : bunuri durabile, bunuri perisabile și servicii. Exemple: hrană, chirie, bijuterii.  Cheltuielile statului sau consumul sectorului public, reprezintă suma tuturor cheltuielilor guvernamentale pentru bunuri finite și servicii. Include salariile angajaților din sectorul public, cumpărarea de armament etc.  Investițiile includ investiții în fabrici, echipamente, inventar și nu include schimburile de active existente. De exemplu: construcția unei mine,

cumpărarea de software, cumpărarea de mașini și echipamente. Cheltuielile gospodăriilor pentru noi locuințe fac parte din investiții.  Exporturile reprezintă exporturile brute ale unei țări, incluzând bunuri și servicii, destinate consumului într-o altă țară  Importurile reprezintă importurile brute. Dorinta permanenta a individului de a ajunge la un nivel satisfacator de bunastare a reprezentat, de-a lungul timpului, un factor pentru dezvoltarea economica a societatii, fiind în acelasi timp cauza si efect pentru numeroase descoperiri stiintifice. Bunastarea, cu cele doua aspecte ale sale - materiala si spirituala - reprezinta, de fapt, scopul tuturor stiintelor cu caracter aplicativ, al fiecarei ramuri a stiintei economice, al stiintelor sociale, etc. Desi notiunea de bunastare are ca element central individul, ale carui nevoi sunt mai mult sau mai putin satisfacute la diferite niveluri ale bunastarii, aceasta a devenit un obiectiv esential si la nivel de stat, guvern, organizatii politice si organisme internationale. Acestea se ocupa în primul rând de bunastarea economica, datorita faptului ca de ea se leaga, într-un fel sau altul, orice problema a unei societati, dar printre obiectivele lor se numara si cele legate de protectia sociala, sistemul de asigurari sociale, sanatate, cultura si învatamânt, de care depinde obtinerea acelui optim pe care îl numim bunastare. La nivel individual, bunastarea depinde de numeroase elemente dintre care cele mai importante sunt veniturile, nivelul consumului, siguranta sociala, aspecte personale precum gradul de cultura si educatie (care genereaza anumite nevoi spirituale), familie, sanatate etc. Toate acestea se modeleaza în functie de sistemul nevoilor individuale, dependente de mediul social la care individul se raporteaza, nivelul de satisfactie depinzând în mod direct de pozitia în cadrul ierarhiei sociale. Acest fapt dovedeste aspectul accentuat subiectiv al aprecierii bunastarii individuale. Stiinta economica, pentru a ajunge la posibilitatea de a masura si compara diferitele niveluri de bunastare, a fost nevoita sa elimine dintre criteriile de apreciere pe cele cu un grad prea mare de subiectivitate. Se ajunge astfel la o definire a bunastarii mai putin legata de individ, ceea ce nu înseamna ca individul impreuna cu nevoile sale nu mai reprezinta punctul central al conceptului de bunastare, ci ca printr-un proces de obiectivizare si generalizare poate fi studiata bunastarea unui grup sau a întregii societati. În general, e acceptata ideea ca bunastarea generala este suma bunastarii individuale. O crestere a bunastarii generale e considerata orice ameliorare a bunastarii unui individ care nu duce la reducerea bunastarii altui individ. Astfel, bunastarea se constituie ca o modelare a sistemului de nevoi potrivit cadrului social-economic în care este integrat individul (proprietate, nivel al consumului, starea materiala în ierarhia societatii etc.). Bunastarea sociala se defineste prin capacitatea de satisfacere a preferintelor individuale ale membrilor unei colectivitati. Bunastarea poate fi abordata si dintr-o perspectiva sistemica, din care sistemul bunastarii natiunii este vazut ca

fiind compus din doua subsisteme: a) subsistemul nivelului de trai material, în componenta caruia intra consumul de bunuri alimentare si nealimentare, precum si consumul de servicii; b) subsistemul nivelului cultural al populatiei, care cuprinde instructia publica, sanatatea publica, activitatile din domeniul cultural si al artei. Acestea sunt în mod direct influentate de sistemul avutiei nationale si de sistemul cercetarii stiintifice si dezvoltarii tehnologice. O alta abordare îsi are punctul de plecare în definitia bunastarii individuale. Aceasta, dupa Nicholas Barr are trei componente: - bogatia fizica constituita din bunuri durabile; - bogatia financiara include actiuni, obligatiuni si conturi bancare; - capitalul uman este si el tot o forma de bogatie, întrupata în indivizi ca rezultat al instruirii si pregatirii, având doua surse diferite: pe de o parte este rezultatul investitiei trecute în educatie si pregatire (ceea ce majoritatea oamenilor înteleg prin capital uman), iar pe de alta parte reprezinta rezultatul talentului natural. Fiecare tip de bogatie are ca rezultat un venit (beneficiu material sau nematerial, avantaj obtinut de pe urma a ceea ce individul poseda), iar toate aceste trei tipuri de bogatie împreuna reprezinta bunastarea individuala. Astfel, bogatia fizica produce venituri non - banesti sub forma serviciilor (exemplu: locuinta ) dar poate produce si venituri banesti (o casa prin închiriere). Bogatia financiara produce venituri banesti (exemplu: dobânda). Capitalul uman produce venituri în mai multe forme. Pornind de la ideea ca un individ îsi împarte timpul între munca si odihna sau timp liber, capitalul uman produce venituri în ambele situatii. Când individul munceste, utilizarea capitalului uman are ca rezultat obtinerea unui venit banesc (exemplu: salariul) dar si un venit non-banesc ca satisfactia obtinuta prin munca (care poate fi pozitiva sau negativa). Când nu munceste, utilizarea propriului capital uman genereaza un avantaj care nu este de natura baneasca - petrecerea timpului liber (care de asemenea poate avea o conotatie pozitiva sau negativa), dar si un venit sub forma productiei proprii . La nivel agregat, bogatia are aceleasi componente. O masurare corecta si cuprinzatoare a venitului national va trebui sa includa atât veniturile banesti, cât si cele de alta natura. Economistul Adam Smith in lucrarea “La Rischesse des Nations” (1776) remarca ca intreprinderea si indivizii activi pe piata se comporta ca si cum ar fi ghidati de o “mana invizibila” ce favorizeaza “imprastierea” rezultatelor favorabile asupra tuturor. Metafora “mana invizibila” presupune ideea ca pe piata, urmarirea interesului particular contribuie la bunastarea tuturor. Dorinta de bunastare a marcat din totdeauna existenta individului fiind o situatie optimala la care aspira omul. Economia bunastarii explica modalitatile si mecanismele de alocare a resurselor pe baza criteriilor de eficienta sociala, rezultatul fiind o agregare de stari optimale pentru intreaga populatie . Bunastarea este rezultat al unui grad cat mai inalt de satisfactie sau utilitate perceput de consumator. Daca scopul economiei este crearea de utilitati iar

utilitatea se materializeaza in bunastare fiecare natiune se va preocupa de crearea si realizarea unui sistem de producere a bunastarii deci de o economie a bunastarii. Surplusul consmatorului 1. Disponibilitatea de plata reprezinta suma maxima pe care un consumator ar fi dispus sa o plateasca pentru un bun. 2. Surplusul consumatorului: diferenta dintre suma maxima pe care consumatorul ar fi dispus sa o plateasca pentru o unitate dintr-un bun si suma pe care el o plateste efectiv. 3. Masurarea surplusului consumatorului - pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba cererii reflecta disponibilitatea de plata a consumatorului marginal. Deoarece curba cererii reflecta disponibilitatea de plata a consumatorilor, se poate utiliza curba cererii pentru masurarea surplusului consumatorului. - pentru consumator, castigul in urma schimbului apare sub forma surplusului consumatorului – reprezentat de suprafata dintre curba cererii si pretul pietei. 4. Pe masura ce pretul scade, surplusul consumatorului creste deoarece: - surplusul consumatorilor care cumparau deja bunul repectiv va creste deoarece acestia platesc mai putin comparativ cu situatia initiala. - reducerea pretului determina intrarea pe piata si a altor consumatori care vor obtine un surplus al consumatorului pentru unitatile suplimentare achizitionate. 5. Surplusul consumatorului este masurat in termeni monetari. Surplusul producatorului 1. Costul si suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca un bun. • cost: valoarea lucrurilor la care un producator trebuie sa renunte pentru a produce un bun sau un serviciu. • surplusul producatorului: diferenta dintre ceea ce un producator primeste pentru o unitate dintr-un bun si minimul pe care el ar fi dispus sa il accepte pentru acel bun. 2. Masurarea surplusului producatorului cu ajutorul curbei ofertei • pentru determinarea curbei ofertei unui un bun sau serviciu, se pot utiliza informatiile cu privire la cost. • pentru orice cantitate data, pretul determinat de curba ofertei reprezinta costul vanzatorului marginal. Deoarece curba ofertei arata suma minima pe care producatorul ar fi dispus sa o accepte pentru a continua sa produca acel bun in loc sa-si utilizeze resursele in alt mod sau in alta parte, aceasta poate fi utilizata pentru a masura surplusul producatorului. • producatorul obtine un surplus egal cu diferenta dintre ceea ce primeste acum la pretul pietei si minimum pe care ar fi dispus sa il accepte. Acest surplus al poducatorului se poate reprezenta grafic prin aria dintre curba ofertei si pretul pietei. 3. Surplusul producatorului creste pe masura ce preturile cresc deoarece: • producatorii deja existenti pe piata vor obtine un surplus suplimentar deoarece acestia obtin mai mult din vanzarea produsului respectiv comparativ

cu situatia initială. • pe masura cresterii pretului, pe piată vor intra noi producatori care vor obtine un surplus al producatorului pentru unitatile suplimentare vandute. • surplusul producatorului este utilizat pentru a masura bunastarea economica a producatorilor. Bunastarea economica a fiecarui individ din societate se poate masura prin surplusul total, care reprezinta suma dintre surplusul consumatorului şi surplusul producătorului. Intre nivelul si evolutia PIB real pe locuitor si bunastarea economica exista o stransa interdependenta. PIB real constituie suportul material al bunastarii economice, iar nivelul acesteia influenteaza cresterea PIB. Insa, PIB poate sa se modifice fara ca bunstarea sa se schimbe, iar bunastarea poate sa inregistreze o imbunatatire sau o inrautatire fara ca PIB real total si pe locuitor sa se modifice: -

rezultatele unor activitati contribuie la cresterea bunastarii, dar nu sunt incluse in PIB (de ex. economia subterana, piata neagra, bunuri materiale si srevicii rezultate din activitatea casnica sau din activitatea organizatiilor de caritate – care nu sunt incluse in PIB)

-

veniturile personale se repartizeaza pentru plata taxelor si a impozitelor, cumpararea bunurilor de consum si pentru constituirea unor economii: o crestere a PIB pe locuitor poate fi insotita si de o crestere mai accentuata a economiilor sau a taxelor si impozitelor, acest fapt conducand la o scadere a cheltuielilor de consum si, mai departe, a bunastarii economice

-

durata timpului liber influenteaza in mod diferit bunastarea economica si marimea PIB: cresterea duratei timpului liber conduce la sporirea bunastarii economice, dar la scaderea PIB, in timp ce reducerea duratei timpului liber determina cresterea PIB si o reducere a bunastarii economice

-

gradul de poluare a mediului natural (aerul, apa, fauna, flora etc) influenteaza bunastarea, dar nu si marimea PIB

-

PIB evidentiaza numai valoarea de piata a bunurilor finale produse, dar nu si consumul final, consum care sta la baza bunastarii economice: acesta poate sa creasca si datorita importului de bunuri, dar importul de bunuri contribuie la reducerea PIB.

Produsul intern brut în anul 2012

*

Biroul Naţional de Statistică informează că, conform datelor operative, în anul 2012 produsul intern brut a însumat 87 847 mil. lei, preţuri curente de piaţă, în scădere - în termeni reali - cu 0,8% faţă de anul 2011 şi în creştere cu 74,8% şi 24,1% faţă de anii 2000 şi 2005 respectiv.

În trimestrul IV 2012 produsul intern brut a însumat 22 445 mil. lei, preţuri curente de piaţă, înregistrând o reducere de 2,5% în raport cu trimestrul IV 2011. Valoarea adăugată brută produsă în sectorul de bunuri s-a diminuat cu 10,7% în raport cu anul 2011, influenţând negativ (-2,8%) indicele volumului fizic al produsului intern brut. Diminuarea a fost determinată de reducerea semnificativă a valorii adăugate brute din agricultură şi pescuit, cu 23,3%, care constituie 10,9% din produsul intern brut. În trimestrul IV 2012 valoarea adăugată brută din agricultură s-a situat cu 29,2% sub nivelul trimestrului IV 2011, având o pondere de 13,0% în produsul intern brut. Aşa cum agricultura are o contribuţie semnificativă la formarea produsului intern brut, reducerea valorii adăugate brute în agricultură în ianuarie-septembrie 2012 şi în trimestrul IV 2012 a fost decisivă pentru dinamica produsului intern brut pe anul 2012. Eliminând influenţa agriculturii în economia naţională, indicele volumului fizic pentru produsul intern brut non-agricol ar fi constituit 102,3% în raport cu anul 2011 şi 102,7% în raport cu trimestrul IV 2011. În industrie valoarea adăugată brută a depăşit cu 0,5% nivelul anului 2011. Sectorul de bunuri a contribuit la formarea produsului intern brut în proporţie de 24,9% faţă de 26,3% în anul 2011. Valoarea adăugată brută produsă în sectorul de servicii s-a majorat cu 3,0%, comparativ cu anul precedent influenţând pozitiv (+1,8%) indicele volumului fizic al produsului intern brut. Comerţul cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor a fost activitatea care a înregistrat cea mai mare creştere a valorii adăugate brute (+4,2%), urmată de transporturi şi comunicaţii (+2,8%), alte activităţi de servicii (+2,6%) şi construcţii (+1,7%). În anul 2012 sectorul de servicii a contribuit la formarea produsului intern brut în proporţie de 60,6% faţă de 58,9% în anul 2011. Volumul impozitelor pe produse colectat la Bugetul Public Naţional a depăşit cu 0,6%, nivelul anului precedent influenţând cu 0,1% indicele volumului fizic al produsului intern brut. Contribuţia volumului impozitelor pe produse la formarea produsului intern brut a constituit 17,0% în anul 2012 faţă de 17,5% în anul 2011. Din punct de vedere al utilizării produsului intern brut, în anul de referinţă, cererea internă (consumul final şi formarea brută de capital) a crescut cu 0,2%, comparativ cu anul anterior, ca urmare a creşterii cu 1,0% a consumului final al gospodăriilor populaţiei, comparativ cu anul precedent. Formarea brută de capital fix a crescut cu 0,4% faţă de anul precedent, contribuind în perioada de referinţă la formarea produsului intern brut cu 23,4%. Exporturile şi importurile de bunuri şi servicii s-au majorat respectiv cu 2,3% şi 2,5% faţă de anul anterior.

Cuprins: 1)Notiunea de “Produs Intern Brut(PIB)”, elementele si caracteristica lui. 2)Notiunea de “bunastare”,caracteristica si componentele ei. 3)Produsul Intern Brut si bunastarea economica. 4)Concluzie… 5)Bibliografie.

Bibliografie:  http://www.stiucum.com/economie/economi e-generala/Cresterea-si-dezvoltareaecono31637.php

 http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=391& idb=  Economie,Angelescu C – 2005  Teorie economica,Moldovanu D – 2006  Macroeconomie,Popecu C;Gavrila I;Ciucur D – 2005

Concluzii: Pentru a exprima intr-un mod estimabil a bunastarii economice a unei regiuni, stiinta economica are la baza aceseia notiunea de PIB,

care la rindul sau reflecta indiferent de modul de calcul, bunastarea strict economica a intregii regiuni luata in calcul. Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflecta suma valorii de piata a tuturor marfurilor si serviciilor destinate consumului final, produse in toate ramurile economiei in interiorul unui stat in decurs de un an. Deoarece PIB-ul combina suma tuturor activitatilor care se pot evalua in bani si nu a folosintei acestora (sau chiar a distrugerii acestora) este un mijloc conditionat de masurare a bunastarii si a calitatii vietii. Intr-o economie, variatia PIB-ului este determinata de variatia nivelului veniturilor si de variatia nivelului preturilor. Asadar, variabila independenta, depinde in mare masura de cei doi factori anterior enumarati. Ca la incheere pot spune ca PIB este indicatorul de baza a economiei nationale si are un rol deosebit in bunastarea economica.