Principii Managementul Calitatii [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI Cu titlu de manuscris CZU: 658.012.4:663.2

IMPLEMENTAREA SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII – BAZA PROMOVĂRII EXPORTURILOR PRODUCŢIEI VINICOLE

Specialitatea 08.00.05. – Economie şi management (în industria vinicolă)

ŢURCAN Iuliu

Teză de doctor în economie

Conducător ştiinţific BLAJ Ilie, dr. hab., prof. univ. Autor: ŢURCAN Iuliu

Chişinău, 2006 1

CUPRINS: INTRODUCERE.................................................................................................................. 4 CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT...........................….........................…......... 8 1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii.................. 8 1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în baza prevederilor standardului ISO 9001.......................................................................... 18 1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea exporturilor........................................................................................................................... 25 CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT...................................................................... 34 2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole..................................................................... 34 2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole.................................................................. 43 2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi direcţiile de comercializare a producţiei............................................................................ 51 2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii producţiei................................................................................................................................ 51 2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei vinicole................................................................................................................................... 57 2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi vinicole din Republica Moldova............................................................................................. 60 2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei vinicole................................................................................................................................... 70 CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EXPORTULUI PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII........................................................................................ 81 3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de Management al Calităţii....................................................................................................... 81 3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al Sistemului de Management al Calităţii............................................................................... 89

2

3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii continue.................................................................................................................................. 89 3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea calităţii în sectorul viti-vinicol............................................................................................... 96 3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii......... 101 3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole a Republicii Moldova............................................................................................................... 110 3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente eficiente.................................................................................................................................. 118 3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru eliminarea producţiei necalitative........................................................................................... 118 3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un instrument eficient al creşterii exporturilor.............................................................................................. 121 3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional.............................. 124 3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor............................................................... 126 CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI.................................................................................... 130 BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................. 132 ABREVIATURI.................................................................................................................... 141 ANEXE.................................................................................................................................. 143

3

INTRODUCERE „Mărfurile se întorc, clienţii – nu” (Robert W. Pitch)

Actualitatea temei. Industria vinicolă constituie o ramură primordială a economiei Republicii Moldova, deţinând aproximativ 20-25% din producţia industrială şi o pondere de circa 30% în volumul total al exporturilor ţării. Reieşind din aceste considerente şi din faptul că pe teritoriul Republicii Moldova se comercializează doar 8-10% din producţia vinicolă fabricată în ţară, cercetarea problemelor privind creşterea exporturilor produselor vinicole pe baza sporirii calităţii acestora capătă o importanţă deosebită. Investigaţiile efectuate au demonstrat, că producţia vinicolă autohtonă exportată pe pieţele diferitor ţări nu este atât de calitativă cum ar putea fi. Este consecinţa unor reforme economice specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma cărora au fost exportate cantităţi considerabile de băuturi alcoolice de calitate inferioară, ştirbind astfel imaginea Republicii Moldova. Ca rezultat, s-a creat o situaţie dificilă pentru activitatea vinificatorilor din Moldova: s-a diminuat cererea faţă de producţia noastră, reducându-se considerabil şi pieţele de desfacere şi volumul de producţie exportat în raport cu potenţialul ţării, s-au creat multiple dificultăţi în promovarea producţiei vinicole autohtone pe noile pieţe care ar putea fi înlăturate, cel puţin parţial, prin optimizarea raportului calitate/preţ. Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova mecanismele adecvate pe baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism eficient în scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi Sistemul de Management al Calităţii. Cercetările specialiştilor autohtoni efectuate anterior (Blaj I., Cramarciuc F., Zaiaţ I., Cerven I., Ababii A., Mamaliga V., Bostan I., Haruţa R., Serduni S. şi alţii) au evidenţiat unele probleme specifice funcţionării sectorului viti-vinicol, au determinat modalităţile de utilizare raţională a materiei prime în industria vinicolă, au studiat problematica relaţiilor întreprinderilor vinicole cu furnizorii de materie primă, au cercetat impactul reformelor economice asupra dezvoltării sectorului viti-vinicol, etc. Ei, însă, nu au cercetat în deplină măsură problemele privind calitatea producţiei vinicole pe baza implementării Sistemului de Management al Calităţii în scopul creşterii exporturilor, care, în opinia noastră, necesită o atenţie mult mai sporită, acesta prezentând un interes teoretic şi practic deosebit. Anume aceste momente determină în mod direct importanţa şi actualitatea temei propuse de noi. 4

Drept obiectiv de bază al tezei serveşte elaborarea măsurilor şi proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole, precum şi argumentarea unor tehnici eficiente în scopul asigurării creşterii exporturilor producţiei vinicole. Scopul şi sarcinile cercetării constau în elaborarea şi argumentarea direcţiilor de creştere a exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova prin îmbunătăţirea calităţii producţiei şi implementarea în cadrul întreprinderilor a Sistemului de Management al Calităţii. Realizarea scopului propus a impus rezolvarea următoarelor sarcini: •

Studierea evoluţiei şi geografiei exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova;

•

Analiza dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi direcţiilor de comercializare;

•

Examinarea evoluţiei viticulturii şi dinamicii calităţii strugurilor ca condiţie fundamentală în asigurarea calităţii producţiei vinicole;

•

Examinarea posibilităţii de perfecţionare a Sistemului de Management al Calităţii adecvat întreprinderilor vinicole la etapa elaborării, implementării şi certificării acestuia;

•

Abordarea managementului prin procese ca pilon primordial al îmbunătăţirii continue;

•

Estimarea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;

•

Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente ce ţin de implementarea Sistemului de Management al Calităţii evocate să favorizeze creşterea exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova. În calitate de obiect de cercetare au servit întreprinderile de vinificaţie secundară din

Republica Moldova şi în special Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA, precum şi alte întreprinderi vinicole cu poziţie concurenţială puternică şi pondere semnificativă în structura exportului producţiei vinicole. Ca suport metodologic şi teoretic al cercetării au servit lucrările savanţilor cu renume mondial în domeniul managementului calităţii: Crosby Ph., Feigenbaum A.V., Kélada J., Deming W.E., Ishikawa K., Juran J.M. şi ale altora, precum şi lucrările unor cercetători autohtoni ca Blaj I., Cramarciuc F., Cotelnic A., Doga V., Litvin A., Gheorghiţă M., Bugaian L., Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M., Ganciucov V., Rapcea M. şi altora. Baza informaţională au constituit-o materialele Departamentului de Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova; materialele Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi ale Departamentul Vamal al Republicii Moldova; dările de seamă şi rapoartele unor întreprinderi vinicole autohtone. Legile existente şi hotărârile Guvernului Republicii Moldova, precum şi diverse acte normative cu

5

privire la reglementarea funcţionării întreprinderilor vinicole, în special cele ce se referă la exportul producţiei. Pentru efectuarea cercetărilor au fost utilizate diverse metode de analiză: comparaţia, deducţia, inducţia, metoda analitică, grupările statistice, calculul indicatorilor sintetici, metoda Paretto, etc. Inovaţia ştiinţifică a investigaţiilor constă în: •

Elaborarea propunerilor privind perfecţionarea etapelor de documentare, implementare şi certificare a Sistemului de Management al Calităţii adecvate întreprinderilor vinicole;

•

Fundamentarea managementului prin procese în condiţiile întreprinderilor vinicole autohtone şi determinarea proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al Calităţii pe baza ÎM „Vismos” SA;

•

Scoaterea în evidenţă a indicatorilor optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor în Sistemul de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole;

•

Argumentarea creării Sistemului de Management al Calităţii integrat;

•

Elaborarea metodologiei de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de Management al Calităţii;

•

Argumentarea ştiinţifică a necesităţii utilizării operaţiunilor de factoring ca reper al creşterii exporturilor producţiei vinicole autohtone;

•

Elaborarea şi argumentarea unor instrumente eficiente în scopul favorizării creşterii exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova. Valoarea practică a lucrării rezidă în elaborarea proceselor necesare pentru implementarea

Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole; determinarea indicatorilor de evaluare şi gestionare a proceselor în Sistemul de Management al Calităţii; realizarea unei metodologii adecvate pentru calcularea eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al Calităţii; evidenţierea direcţiilor prioritare de sporire a exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova. Investigaţiile efectuate şi recomandările elaborate în prezenta lucrare pot servi drept bază metodologică la identificarea direcţiilor prioritare de creştere a exporturilor producţiei vinicole. Aprobarea lucrării. Conţinutul de bază al lucrării a fost discutat în cadrul a 5 conferinţe şi simpozioane internaţionale, precum şi la şedinţa catedrei „Economie şi management în industrie” a Universităţii Tehnice a Moldovei, la şedinţa Seminarului ştiinţific de profil în domeniul ştiinţelor economice din cadrul Universităţii Tehnice a Moldovei, unde a fost recomandată pentru susţinere în

6

cadrul Consiliului ştiinţific specializat. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice au fost implementate în activitatea ÎM „Vismos” SA şi „Aroma” SA. Publicaţii. Conţinutul tezei a fost elucidat în 10 lucrări ştiinţifice publicate cu un volum total de 2,58 c.a., precum şi prezentat prin comunicări la diverse conferinţe şi simpozioane internaţionale. Structura lucrării: Teza constă din introducere, trei capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie şi anexe. Teza mai conţine 26 tabele, 10 figuri, 3 grafice şi 17 anexe. În Capitolul I – „Principiile teoretice ale managementului calităţii în activitatea de export” se examinează evoluţia conceptului de calitate şi se elucidează principiile teoretice ale managementului calităţii. Se abordează principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001. Se examinează de asemenea modalităţile de certificare a producţiei pe teritoriul Republicii Moldova, în special a producţiei vinicole destinate exportului. În Capitolul II – „Problemele asigurării calităţii producţiei vinicole în activitatea de export” se cercetează evoluţia şi geografia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova. Se estimează calitatea producţiei şi structura pieţelor de desfacere ale unor întreprinderi vinicole din republică. Sunt examinate tendinţele dezvoltării viticulturii şi evoluţia calităţii strugurilor recoltaţi sub influenţa multiplilor factori. Se urmăreşte dezvoltarea întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii producţiei. În Capitolul III – „Direcţiile prioritare de creştere a exportului producţiei vinicole în baza sporirii calităţii” se argumentează etapele elaborării, implementării şi certificării Sistemului de Management al Calităţii. Sunt elaborate procesele necesare implementării Sistemului de Management al Calităţii pe baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA. Se argumentează necesitatea implementării Sistemului de Management al Calităţii integrat. Se prezintă o metodologie de evaluare a eficienţei economice a implementării Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole. Se elaborează şi se argumentează diverse instrumente eficiente de favorizare a sporirii exportului producţiei vinicole. În concluzii şi recomandări sunt sistematizate concluziile şi propunerile practice elaborate în baza rezultatelor investigaţiilor efectuate, care au drept scop asigurarea creşterii exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova.

7

CAPITOLUL I. PRINCIPIILE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI CALITĂŢII ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT Chiar dacă fiecare va face totul ce este în puterile sale – aceasta totuşi nu va constitui un răspuns adecvat dificultăţii problemei calităţii. (Edwards W. Deming)

1.1. Esenţa, conţinutul şi importanţa promovării managementului calităţii Întreprinderile moderne din diferite ramuri industriale funcţionează în prezent în condiţii dificile, caracterizate prin incertitudinea şi dinamismul mediului social-economic înconjurător şi printr-o concurenţă aprigă în toate domeniile de activitate. Iată de ce, pentru a supravieţui în astfel de condiţii şi a-şi realiza activitatea cu succes, întreprinderile trebuie să fie competitive pe piaţă atât faţă de concurenţii autohtoni, cât şi faţă de cei străini. Sunt cunoscute numeroase instrumente de dirijare a competitivităţii întreprinderilor, dintre care cel mai important şi mai efectiv este calitatea producţiei. Actualmente cerinţele consumatorului nu se limitează numai la produsele autohtone, pe piaţă pot fi întâlnite produse importate din toate ţările lumii. Consumatorul modern este bine informat despre provenienţa produselor existente pe piaţă şi i se oferă posibilităţi depline de a alege producţia necesară. Astfel, cerinţele faţă de calitatea produselor permanent cresc, ciclul lor de viaţă devine tot mai mic, nomenclatura produselor are o tendinţă de sporire, iar volumele fiecărui produs se diminuează pe măsura lărgirii gamei producţiei. În aşa mod, numai asigurând un nivel înalt al calităţii produselor fabricate, întreprinderile pot să facă producţia lor atractivă pentru consumator. În timpul de faţă principala problemă pentru întreprinderi este satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor şi aşteptărilor consumatorului. În acest scop, întreprinderile doritoare de a obţine succese pe piaţă, trebuie să atragă o atenţie sporită problemelor privind calitatea producţiei, serviciile, organizarea procesului de producţie, investiţiile etc., adică la tot ce-i permite întreprinderii să devină mai efectivă şi mai competitivă pe piaţă. Iată de ce una dintre problemele actuale este crearea sistemului de conducere a întreprinderii, bazat pe calitate. În literatura de specialitate sunt analizate o multitudine de noţiuni şi de teorii referitor la conceptul de calitate. În continuare ne vom opri la unele din ele pentru a clarifica noţiunea de calitate şi a urmări dinamica modificărilor ei, începând cu momentul apariţiei acesteia şi până în prezent. Pentru prima dată conceptul de „calitate” a fost supus analizei ca o categorie filosofică în sec. III î.Hr. de către Aristotel, care a utilizat acest termen în scopul diferenţierii obiectelor după caracterul „bun-rău” [30, p.8]. Versiunea chineză a definiţiei „calităţii” spune: „Ierogliful care înseamnă calitatea este alcătuit din două elemente – «echilibru» şi «bani»”, astfel prin termenul „calitate” se subînţelege „de o clasă înaltă”, „scump” [103]. În prima jumătate a sec. al XIX-lea

8

filosoful Heghel a formulat definiţia calităţii astfel: „Calitatea, în primul rând, este identică cu existenţă, astfel încât ceva încetează să fie ceea ce este, când îşi pierde calitatea” [103]. Primele noţiuni ale termenului de „calitate”, menţionate mai sus, reprezintă nişte abordări superficiale, concepând calitatea doar în baza unor însuşiri ale obiectului utilizat. O dată cu dezvoltarea intensivă a producţiei de bunuri în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, au apărut preocupările tehnico-ştiinţifice sistematice de problema calităţii, evoluţia cărora poate fi divizată în patru etape, fiecare având caracteristicile sale specifice [11, p.5]: 1. Etapa inspecţiei calităţii. La începutul sec. al XIX-lea economistul F.W. Taylor a formulat un şir de principii de organizare şi conducere a activităţii întreprinderii, separând activităţile de proiectare de cele executive şi de control. Astfel, responsabilitatea pentru calitatea produselor o purtau executanţii, iar aprecierea conformităţii lor le revenea inspectorilor de calitate, asigurarea calităţii bazându-se doar pe inspecţia calităţii produsului finit „post-proces”, în scopul stabilirii conformităţii acestuia specificaţiilor sale. Deşi sistemul taylorist a contribuit la creşterea spectaculoasă a productivităţii muncii, se consideră că principalul lui dezavantaj constă în neînţelegerea de către muncitori a contribuţiei lor la atingerea obiectivelor întreprinderii, participarea lor limitându-se la realizarea proiectelor de îmbunătăţire a calităţii. 2. Etapa controlului calităţii prin metode statistice. În anii ’20 ai secolului trecut începe o nouă etapă în conceperea calităţii, bazată pe aplicarea tehnicilor statistice de control. În scopul controlului statistic al fluxului de producţie, în anul 1925 W.A. Shewhart a propus utilizarea „diagramei de control statistic al calităţii”. Aplicarea tehnicilor statistice de control al proceselor de producţie face posibilă evidenţierea abaterilor caracteristicilor calitative ale produsului de la cele nominalizate în indicaţiile elaborate şi înlăturarea cauzelor care provoacă aceste abateri. În timpul celui de-al doilea război mondial profesorul E. Deming a aplicat metode statistice de control al calităţii în industria de armament a SUA, introducând conceptul de „nivel de calitate acceptabil” (AQL). Analizând calitatea medie a producţiei, acest indicator exprimă procentul maxim al produselor defectate, care este acceptabil într-un lot. În anii ’50 ai sec. al XX-lea problema controlului calităţii prin metode statistice şi-a găsit o largă răspândire şi în Japonia, unde M. Juran şi E. Deming au ţinut cursuri de lecţii sub sloganul „calitatea este problema tuturor”. 3. Etapa asigurării calităţii. Această etapă a început după anii ’50, cu elaborarea de către experţii americani E. Deming, A. Feigenbaum şi M. Juran a diferitelor concepte noi privind domeniul asigurării calităţii, care au fost aplicate mai întâi în Japonia. În 1961, A. Feigenbaum a considerat asigurarea calităţii ca: „... un

9

sistem eficace, conceput astfel încât fiecare din grupurile ce alcătuiesc o organizaţie să-şi aducă propria contribuţie la realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii” [32]. Diverse concepte noi ale asigurării calităţii au fost dezvoltate ulterior în Japonia de către profesorul K. Ishikawa, care a definit calitatea ca „prioritatea care real satisface consumatorul” [41]. În baza propriei experienţe K. Ishikawa a ajuns la concluzia că circa 95% dintre problemele care pot apărea în cadrul unei întreprinderi, în ceea ce priveşte calitatea, pot fi soluţionate cu ajutorul acestor instrumente. El consideră că rezultatele mai bune înregistrate de industria japoneză, comparativ cu cea occidentală, s-ar datora modului diferit de abordare a calităţii la nivelul întreprinderii. În ţările vest-europene asigurarea calităţii reprezintă apanajul specialiştilor, iar în Japonia preocuparea pentru calitate este o problemă permanentă. Punctele-cheie ale filozofiei lui K. Ishikawa privind domeniul calităţii sunt următoarele: •

calitatea este mai importantă decât obţinerea unui profit imediat;

•

orientarea politicii calităţii spre client şi nu spre producător;

•

internalizarea relaţiei „client-furnizor” şi înlăturarea barierelor dintre subdiviziunile întreprinderii;

•

utilizarea metodelor statistice;

•

promovarea unui management participativ;

•

promovarea unui spirit de colaborare permanentă între diviziunile întreprinderii, pentru rezolvarea problemelor calităţii. Un element important în metodica lui Ishikawa îl constituie divizarea metodelor statistice de

dirijare a calităţii în două grupe: metodele statistice intermediare şi avansate (destinate specialiştilor) şi metodele statistice elementare (care trebuie însuşite de întregul personal al întreprinderii). La această etapă a evoluţiei calităţii accentul de bază se pune pe prevenirea defectelor, ceea ce necesită multe activităţi şi implică un număr mare de persoane la realizarea acestora. Principalele caracteristici ale etapei respective sunt: •

controlul calităţii cuprinde intervalul de la proiectarea produsului până la livrarea acestuia clientului;

•

în controlul calităţii proceselor şi, respectiv, al produsului este implicat atât personalul specializat, cât şi fiecare persoană care participă nemijlocit la procesul de producţie;

•

în realizarea obiectivelor de asigurare a calităţii sunt implicate toate subdiviziunile întreprinderii. Un alt specialist în domeniul calităţii din perioada respectivă este Philip B. Crosby,

considerat autorul conceptului „zero defecte”, care şi în prezent este utilizat la diverse întreprinderi

10

la etapa promovării strategiilor referitoare la calitate. În viziunea lui P. Crosby, obţinerea calităţii este axată pe următoarele patru principii de bază [25, p.149]: •

Asigurarea

conformităţii

cu

cerinţele.

Calitatea

înseamnă

satisfacerea

exigenţelor

consumatorului, dar acestea trebuie să fie clar definite şi măsurabile. Prin urmare, nu putem cere cuiva să realizeze produse de calitate „bună”, în schimb putem să-i cerem respectarea cerinţelor specificate printr-un standard sau printr-un alt document normativ. P.Crosby consideră că acest principiu este valabil nu numai pentru produse şi servicii, dar şi pentru toate activităţile întreprinderii. •

Asigurarea calităţii prin prevenire. O deviză bine cunoscută a lui P. Crosby este următoarea: „calitatea nu trebuie controlată, ea trebuie realizată”. Nu putem asigura calitatea doar printr-un sistem riguros de control, capabil să descopere toate anomaliile. Un asemenea sistem permite numai detectarea non-calităţii. Pentru obţinerea calităţii corespunzătoare, este necesar să punem accentul pe prevenire.

•

Promovarea conceptului „zero defecte”. P. Crosby consideră că nu putem opera cu „niveluri acceptabile” ale calităţii, plecând de la premisa greşită că non-calitatea este inevitabilă. Singurul nivel acceptabil al calităţii, în opinia lui, este „zero defecte”. Esenţa conceptului „zero defecte” constă în aceea că „totul trebuie bine făcut de prima dată şi de fiecare dată”. După P. Crosby, defectele au două cauze principale: nivelul insuficient de cunoştinţe şi neatenţia. Prima cauză poate fi uşor eliminată prin mijloace adecvate. Problema neatenţiei ţine, în schimb, de atitudine, care trebuie rezolvată de fiecare individ aparte. Evident că această rezolvare este mult facilitată în condiţiile în care calitatea devine problema centrală a întreprinderii.

•

Măsura calităţii o reprezintă costurile condiţionate de nesatisfacerea cerinţelor. În opinia lui P. Crosby, calitatea nu costă („quality is free”) [25]. Cea ce costă este, de fapt, non-calitatea. El propune ca evaluarea calităţii la nivelul întreprinderii să se realizeze prin „preţul neconformităţii cu cerinţele”. În scopul aplicării principiilor menţionate de către P. Crosby, el a elaborat un „program din

14 puncte”: 1) implicarea conducerii;

8) instruirea lucrătorilor;

2) grupe de control al calităţii;

9) ziua calităţii;

3) măsurarea calităţii;

10) definirea obiectivelor;

4) costurile referitoare la calitate;

11) stabilirea cauzelor defectelor;

5) cunoştinţe în domeniul calităţii;

12) recunoaşterea meritelor;

6) acţiuni corective;

13) grupe de experţi;

11

7) planul „zero defecte”;

14) a începe mereu cu începutul.

Generalizând tehnicile de realizare a calităţii propuse de P. Crosby, se poate constata că el nu acordă o atenţie cuvenită aspectelor tehnice ale asigurării calităţii, accentul principal fiind pus pe crearea în cadrul întreprinderii unui sistem amplu al calităţii prin implicarea tuturor angajaţilor. 4. Etapa calităţii totale. Conceptul de calitate totală presupune extinderea problematicii calităţii asupra tuturor funcţiilor şi la toate nivelurile structurii organizatorice, de la directorul general şi până la muncitorul de rând, fiecare aducându-şi contribuţia sa la procesul de îmbunătăţire continuă a calităţii. Principiile de bază ale Conceptului de calitate totală sunt: •

implicarea tuturor subdiviziunilor întreprinderii în procesul de realizare şi ameliorare a calităţii;

•

în cadrul fiecărei subdiviziuni fiecare angajat are atribuţiile şi are responsabilităţile sale concrete în ceea ce priveşte calitatea;

•

în problema calităţii accentul trebuie de pus, în primul rând, pe evitarea neconformităţilor şi defectelor şi, totodată, pe îmbunătăţirea calitativă a produselor sau a serviciilor;

•

asigurarea calităţii la toate etapele realizării produsului. Metoda stimulării continue a sporirii calităţii tuturor proceselor organizaţionale, producţiei şi

serviciilor a primit denumirea de Managementul calităţii totale (Total Quality Management – TQM). Ideea principală a TQM constă în aceea că întreprinderea trebuie concomitent să îmbunătăţească continuu următoarele componente: producţia, organizaţia şi personalul. Numai îndeplinirea acestor condiţii va permite întreprinderii să se dezvolte rapid şi efectiv. Armand V. Feigenbaum este cel care a introdus conceptul de Controlul calităţii totale (Total Quality Control). El a definit acest concept în felul următor: „Principiul de bază al conceptului de calitate totală, care reflectă şi diferenţa fundamentală faţă de alte concepte, constă în aceea că pentru a obţine o eficienţă corespunzătoare ţinerea sub control a calităţii trebuie să înceapă cu identificarea cerinţelor de calitate ale consumatorilor şi să înceteze numai după ce produsul a ajuns la consumator, iar acesta este satisfăcut. Controlul calităţii totale înseamnă coordonarea acţiunilor lucrătorilor, a maşinilor şi informaţiilor pentru atingerea acestui obiectiv” [31, p.94-98]. În lucrarea sa „Total Quality Control”, considerată şi astăzi de referinţă, A. Feigenbaum a prezentat o definiţie amplă a conceptului: „Controlul calităţii totale reprezintă un sistem efectiv pentru coordonarea eforturilor tuturor subdiviziunilor întreprinderii de marketing, engineering, producţie şi servicii, privind realizarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii în scopul satisfacerii complete a necesităţilor clientului, în condiţii de eficienţă” [32].

12

A. Feigenbaum a abordat conceptul de TQC pornind de la următoarele elemente [32, p.94]: formularea clară a politicii calităţii; orientarea absolută spre client; integrarea activităţilor la nivelul întreprinderii; determinarea clară a atribuţiilor şi responsabilităţilor; stabilirea unor măsuri speciale de asigurare a calităţii la subfurnizori; asigurarea echipamentelor necesare de inspecţie şi încercări; asigurarea unor procese, metode de supraveghere şi a unui sistem informaţional eficient referitor la calitate; motivarea şi pregătirea lucrătorilor în domeniul calităţii; evaluarea nivelului calităţii prin costuri; măsuri corective eficiente; supravegherea continuă a sistemului calităţii, cu asigurarea unui feed-back informaţional; audituri periodice ale sistemului calităţii. La momentul propunerii acestor elemente a TQC de către Feigenbaum, ele constituiau un pas nou şi foarte important în direcţia evoluţiei calităţii ca pilonul de bază al activităţii întreprinderii. Actualmente majoritatea acestor elemente se utilizează pe larg la multe întreprinderi de pe glob, constituind o parte componentă a Managementului calităţii totale. În viziunea lui A. Feigenbaum, cele mai importante aspecte în abordarea calităţii sunt următoarele: •

cerinţele consumatorului determină calitatea;

•

toţi sunt răspunzători pentru calitate, începând cu conducerea de vârf a întreprinderii şi terminând cu ultimul lucrător;

•

toate subdiviziunile întreprinderii, nu numai cea de producţie, participă la realizarea calităţii. Este foarte important faptul că specialistul Feigenbaum estimează calitatea nu doar cu

ajutorul unor indicatori statistici, ci porneşte, mai ales, de la cerinţele consumatorului, de care trebuie să ţină cont toate subdiviziunile întreprinderii, astfel toţi angajaţii fiind responsabili pentru realizarea calităţii. În continuare vom prezenta viziunile unor specialişti contemporani în domeniu referitor la TQM. De exemplu, în opinia lui Koller, TQM reprezintă „o modalitate sistematică de atingere a rezultatelor de către o organizaţie, care implică strategii noi de management, schimbări în cultură şi infrastructură, instrumente şi tehnici necesare în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii, definite de către client” [49]. După Kélada, conceptul calităţii totale presupune „satisfacerea cerinţelor clienţilor în ceea ce priveşte calitatea produsului sau a serviciului (Q), livrarea cantităţii cerute (V), la momentul (T) şi locul (L) dorite, la un cost (C) cât mai mic pentru client, în condiţiile unor relaţii agreabile şi eficiente cu aceştia şi ale unui sistem administrativ (A) fără erori, începând cu elaborarea comenzii şi terminând cu achitarea facturii” [47, p.43]. O abordare analogică o întâlnim la Drummond, în opinia căruia TQM reprezintă o filosofie în afaceri, bazată pe satisfacerea cerinţelor consumatorului prin orientarea spre calitate a întregii organizaţii [28, p.13]. 13

În viziunea noastră, abordarea conceptului calităţii totale reprezintă o noţiune mult mai largă decât cea privind calitatea produsului sau a serviciului, aceasta fiind orientată anume spre satisfacerea cerinţelor clientului pe parcursul întregului proces (începând cu elaborarea comenzii şi terminând cu achitarea facturii), ceea ce este foarte important în activitatea oricărei întreprinderi. Implementarea principiilor calităţii totale actualmente se realizează la multe întreprinderi, aceasta contribuind la ridicarea nivelului de satisfacere a cerinţelor consumatorului, la creşterea volumului de vânzări şi la reducerea esenţială a costurilor. Analiza etapelor evoluţiei conceptului de calitate confirmă faptul că s-au înregistrat schimbări radicale. Dacă iniţial calitatea era privită ca o corespundere a produsului specificaţiilor sale, urmărindu-se să fie obţinută numai la finele procesului de producţie, actualmente ea cuprinde toată traiectoria produsului, în realizarea ei fiind implicaţi toţi angajaţii. Calitatea se estimează nu doar cu ajutorul indicatorilor statistici, ci este privită într-un spectru larg, având ca scop final satisfacerea cerinţelor consumatorului, ceea ce, de asemenea, constituie un aspect pozitiv. În condiţiile în care concurenţa devine tot mai aprigă, unul dintre cele mai importante instrumente de luptă este anume calitatea producţiei. Iată de ce în ultimele decenii accentul principal se pune pe calitate, elaborându-se diverse standarde internaţionale. Prima Organizaţie Internaţională neparlamentară pentru elaborarea standardelor în domeniul industriei electrotehnice (International Electrotechnical Commission – IEC) a fost înfiinţată în 1906, în 1926 ea fiind reorganizată în Asociaţia Internaţională de Standardizare (International Standardizing Associations – ISA). Activitatea ISA a încetat în 1942 în legătură cu cel de-al doilea război mondial. În 1946 reprezentanţii a 25 de ţări s-au adunat la Londra şi au hotărât să înfiinţeze o altă organizaţie „pentru susţinerea în domeniul coordonării şi unificării standardelor industriale”. Organizaţia nou-creată – International Standardizing Organization – ISO – şi-a început oficial activitatea la 23 februarie 1946. În prezent din componenţa ei fac parte peste 90 de ţări. Certificatul organizaţiei este valabil în ţările europene, SUA, Canada, America Latină, Asia şi Africa. În conformitate cu noile cerinţe faţă de calitate standardul creat este universal şi aplicabil în orice domeniu de activitate a întreprinderii [77, p.1]. Seria ISO 9000 include următoarele standarde: •

ISO 9000 „Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular” – conţine noţiunile, definiţiile şi principiile de bază ale standardului.

•

ISO 9001 „Sisteme de management al calităţii. Cerinţe” – include totalitatea cerinţelor înaintate faţă de Sistemul de Management al Calităţii ce funcţionează în cadrul întreprinderii.

14

•

ISO 9004 „Sisteme de management al calităţii. Linii directoare pentru îmbunătăţirea performanţei” – cuprinde ansamblul direcţiilor de sporire a performanţelor în baza implementării Sistemului de Management al Calităţii.

•

ISO 19011 „Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi managementul mediului” – include elementele şi cerinţele de bază pentru funcţionarea întreprinderilor

încadrate

în

auditarea

sistemelor

de

management

al

calităţii

şi

managementului mediului. Conform standardului ISO 9000, definiţia calităţii este următoarea: „calitatea este gradul în care totalitatea caracteristicilor definite îndeplinesc cerinţele faţă de produs, proces sau sistem” [76]. În această definiţie prin termenul entitate se subînţelege un produs, un serviciu, un sistem, un proces, o organizaţie etc. Comparând definiţia actuală a calităţii cu cele precedente, se observă că ea este completamente îndreptată spre consumator, accentul de bază fiind pus pe capacitatea unei entităţi de a-şi îndeplini funcţiile. Astfel, aplicând definiţia respectivă pentru produse, prin funcţiile de bază ale entităţii se poate subînţelege durabilitatea, fiabilitatea, precizia, uşurinţa utilizării şi reparării, designul etc., toate acestea având scopul de a satisface la un nivel cât mai superior cerinţele consumatorului. Evoluţia conceptelor referitoare la calitate, creşterea cerinţelor faţă de mărfurile procurate şi acordarea unei atenţii tot mai sporite calităţii producţiei au contribuit esenţial la dezvoltarea şi implementarea în practică a conceptului de management al calităţii. Teoria managementului calităţii a cunoscut o perioadă de dezvoltare intensivă la sfârşitul anilor ’40-’50 ai sec. al XX-lea, când Armand V. Feigenbaum a introdus noţiunea de Controlul Calităţii Totale (Total Quality Control), care presupunea următoarele etape: elaborarea, menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii şi noţiunea de valoare a calităţii. Domeniul de folosire a ciclului lui W. Shewart în sfera vânzărilor şi serviciilor a fost lărgit de E. Deming, care a formulat cele „14 principii” ale managementului calităţii [26, p.16-17]: 1.

„Asiguraţi îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor şi serviciilor, pe baza unui plan, pentru a deveni competitivi şi pentru a putea rămâne în afaceri;

2.

Adoptaţi o nouă filozofie, renunţând la „nivelul acceptabil” al calităţii. Trăim într-o nouă eră economică: nu putem supravieţui cu „niveluri acceptabile” de neconformităţi, defecte, întârzieri în livrare;

3.

Renunţaţi la controlul integral al produselor, introducând metode de control statistic, pentru a stabili conformitatea cu cerinţele specificate (este de preferat să prevenim defectele decât să le identificăm);

15

4.

Solicitaţi dovezi din partea furnizorului privind evidenţa statistică a calităţii. Afacerile se bazează mai mult pe calitate decât pe preţ: eliminaţi furnizorii care nu fac dovada unei asemenea evidenţe;

5.

Descoperiţi problemele. Conducerea este cea care trebuie să se ocupe de îmbunătăţirea continuă a tuturor proceselor din fiecare etapă a traiectoriei produsului, începând cu proiectarea şi până la asigurarea service-ului în utilizare;

6.

Utilizaţi metode moderne de instruire a întregului personal din întreprindere;

7.

Asiguraţi tuturor angajaţilor instrumentele necesare pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţilor. Responsabilitatea şefilor de echipă trebuie concentrată pe calitate, iar conducerea trebuie să fie pregătită să acţioneze imediat pe baza rapoartelor acestora referitoare la deficienţele constatate;

8.

Eliminaţi frica: încurajaţi comunicarea, astfel încât fiecare angajat să-şi poată prezenta punctul de vedere în mod deschis;

9.

Înlăturaţi barierele dintre compartimentele întreprinderii. Formaţi echipe cuprinzând persoane din compartimente diferite (cercetare, proiectare, producţie, desfacere) pentru identificarea problemelor şi prevenirea apariţiei lor în procesele ulterioare;

10. Eliminaţi afişele, sloganurile specifice muncii forţate. Înainte de a urmări creşterea productivităţii muncii, asiguraţi-vă că aceasta nu este în defavoarea calităţii pe care trebuie să o îmbunătăţiţi continuu; 11. Revedeţi timpii de muncă normaţi, astfel încât să nu devină un obstacol în calea productivităţii muncii sau a calităţii; 12. Eliminaţi toate obstacolele care-i împiedică pe oameni să fie mândri de munca lor; 13. Introduceţi un program de instruire a personalului, în relaţie cu evoluţia procedeelor, metodelor şi tehnicilor utilizate în toate compartimentele întreprinderii; 14. Creaţi o structură corespunzătoare, la nivelul conducerii de vârf, care să asigure îndeplinirea celor 13 puncte menţionate mai sus”. E. Deming a început să-şi implementeze principiile încă în anii ’50 ai sec. al XX-lea la întreprinderile japoneze, ceea ce a contribuit la apariţia produselor japoneze la un preţ redus şi de o calitate înaltă („Miracolul japonez”), strâmtorând pe piaţa mondială concurenţii săi. În 1951 în Japonia a fost instituit chiar un premiu pentru calitate în numele lui E. Deming. Cu părere de rău, conducătorii multor întreprinderi autohtone, nu-şi organizează activitatea după principiile lui E. Deming, urmărind doar scopul sporirii profitului. Dar, în viziunea noastră, respectarea acestor principii ar contribui nemijlocit la creşterea calităţii producţiei şi, totodată, ar reduce volumul producţiei neconforme, ar spori vânzările, ar asigura prosperarea activităţii angajaţilor şi i-ar cointeresa în îmbunătăţirea imaginii întreprinderii etc.

16

Tot în aceeaşi perioadă a apărut lucrarea lui Joseph M. Juran – „Îndrumar de management al calităţii”, în care sunt tratate pe larg problemele privind: •

planificarea calităţii;

•

controlul calităţii;

•

îmbunătăţirea calităţii. În lucrările lui Kaori Ishikawa, apărute mai târziu (1962), se menţionează că pentru

întreprindere calitatea înseamnă nu doar calitatea produsului, dar şi calitatea serviciilor postvânzare, calitatea dirijării a însăşi întreprinderi şi a vieţii omeneşti [41]. Pentru a face o diferenţiere între opiniile sale şi cele ale lui A. Feigenbaum, K.Ishikawa a elaborat propriul concept referitor la managementul calităţii, numit „Company Wide Quality Control” (CWQC) [43, p.91]. La examinarea detaliată a unor aspecte s-a ajuns la concluzia că conceptele lui A. Feigenbaum şi K. Ishikawa au aproape aceeaşi semnificaţie, urmărind implicarea totală a întreprinderii în realizarea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii. Ideile de bază ale Company Wide Quality Control sunt axate pe: a) asigurarea calităţii; b) ţinerea sub control a calităţii; c) ţinerea sub control a costurilor, cantităţilor şi termenelor de livrare a producţiei. K. Ishikawa primul a abordat principiul orientării spre client, divizând „clienţii” în două categorii: •

clienţii interni – persoanele implicate în procesul realizării producţiei din cadrul diferitelor subdiviziuni ale întreprinderii (marketing, proiectare, producţie, vânzări etc.);

•

clienţii externi – beneficiarii finali (consumatori) ai producţiei (serviciilor) oferite. Anume acest principiu a devenit, în curând, unul dintre principiile de bază ale

Managementului Calităţii Totale. În ultimii ani în domeniul managementului calităţii au fost realizate multe elaborări atât teoretice, cât şi practice, din care pot fi evidenţiate două momente-cheie: •

totul trebuie să se facă în interesele clientului, necesităţile căruia sunt cunoscute de către întreprindere;

•

mai ieftin este lucrul dacă e făcut calitativ dintr-o dată. Conform definiţiei standardului ISO 9000, „managementul calităţii coordonează activităţile

pentru a direcţiona şi controla o organizaţie cu privire la calitate. Coordonare şi control cu privire la calitate include în general stabilirea politicii în domeniul calităţii, asigurării calităţii şi îmbunătăţirea calităţii” [76, p.3].

17

În baza diverselor abordări ale termenului „calitate”, acesta poate fi conceput ca ansamblul caracteristicilor unei entităţi, care îi oferă posibilitatea de a satisface diverse nevoi ale consumatorului. Totodată, prin managementul calităţii se subînţeleg diverse activităţi, care fac parte din funcţiile generale de management, referindu-se la politica în domeniul calităţii, bazată pe obiectivele şi responsabilităţile, incluzând planificarea, controlul, asigurarea şi îmbunătăţirea calităţii. Generalizând conceptul de management al calităţii, se poate concluziona că din momentul primei abordări a termenului „calitate” şi până în prezent el a suferit modificări radicale. Dacă Aristotel (sec. III î.Hr.) a tratat conceptul de calitate pornind de la caracteristicile „bun-rău”, atunci actualmente calitatea se examinează din mai multe puncte de vedere. Prin „calitate” nu se subînţeleg doar unele caracteristici specifice ale produsului finit, luându-se în considerare întreg ansamblul procedurilor legate de realizarea produsului, începând cu primirea comenzii şi până la plata facturii (deseori se includ şi serviciile post-vânzare). Apariţia şi dezvoltarea Managementului Calităţii Totale, precum şi crearea Sistemului Internaţional de Standardizare constituie un pas important în direcţia sporirii calităţii tuturor produselor şi serviciilor la nivel mondial. Aceasta în mod direct stimulează producţia şi reclamă respectarea tuturor proceselor stabilite, contribuind, astfel, la îmbunătăţirea continuă a Sistemului de Management al Calităţii. Drept rezultat, întreprinderile oferă produse (servicii) de o calitate superioară, devenind mai competitive pe piaţă şi satisfăcând la un nivel înalt nevoile consumatorului, de aceasta beneficiind atât întreprinderea, cât şi clientul.

1.2. Principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii (SMC) în baza prevederilor standardului ISO 9001 Urmărind asigurarea tuturor condiţiilor pentru obţinerea calităţii, conducerea întreprinderii trebuie să implementeze în cadrul ei un sistem al calităţii, adaptat la specificul activităţii şi la procesele pe care le realizează întreprinderea. Conform standardului ISO 9000:2000, „sistemul calităţii reprezintă ansamblul de structuri organizatorice, proceduri şi resurse necesare pentru implementarea managementului calităţii” [76, p.2]. Versiunea nouă a standardului ISO 9000:2000 este axată pe cerinţele următoarelor opt principii ale Managementului Calităţii Totale (TQM). În acest standard nu sunt expuse şi argumentate principiile respective, însă conţinutul standardelor se bazează anume pe aceste principii: 1. Orientarea întreprinderii spre client (customer focus). Activitatea oricărei întreprinderi depinde de clienţii săi. De aceea întreprinderea trebuie să cunoască necesităţile actuale şi viitoare ale clientului, să satisfacă nevoile lui. Aşteptările clientului

18

sunt legate nu doar de calitatea producţiei, dar şi de preţul ei, de modul şi condiţiile de livrare, de deservire etc. La fel, standardele stabilesc că nivelul satisfacerii nevoilor clientului trebuie, într-un fel sau altul, să fie măsurat şi evaluat, iar sistemul calităţii trebuie să conţină un mecanism de efectuare a acţiunilor corective în caz de necesitate. 2. Rolul primordial al managementului (leadership). Managerii stabilesc un scop unic al activităţii întreprinderii şi direcţiile ei de activitate. Ei creează mediul pentru antrenarea parţială sau totală a lucrătorilor în activităţile de atingere a scopurilor întreprinderii. Mai întâi de toate, managerii trebuie să-şi demonstreze cointeresarea în obţinerea calităţii. Scopul managementului este de a crea o atmosferă de încredere în colectiv, a aprecia contribuţia lucrătorilor, a-i stimula, de a susţine relaţiile de ajutor reciproc şi colaborare în colectiv, atitudinea binevoitoare. O astfel de atmosferă contribuie la dezvăluirea posibilităţilor de creaţie ale lucrătorilor şi la soluţionarea optimă a problemelor calităţii. Conducerea trebuie permanent să aibă grijă de perfecţionarea personalului şi să asigure resursele necesare pentru rezolvarea problemei calităţii. Una din metodele de realizare a principiului respectiv este determinarea de către managementul întreprinderii a politicii pe termen îndelungat şi a sarcinilor privind calitatea. Feigenbaum şi Juran consideră că rolul esenţial în asigurarea calităţii trebuie să-l joace conducerea de vârf a întreprinderii, care poartă răspunderea totală pentru iniţierea şi implementarea proceselor de îmbunătăţire a calităţii. 3. Implicarea lucrătorilor (involvement of people). Lucrătorii reprezintă elementul cel mai important al întreprinderii şi folosirea eficientă a posibilităţilor lor îi poate aduce acesteia un folos maximal. Sistemul calităţii şi mecanismele lui trebuie să contribuie la îmbunătăţirea continuă a calităţii activităţii întreprinderii, la educarea la lucrători a spiritului de iniţiativă, care trebuie să-şi asume responsabilităţi în rezolvarea problemelor calităţii, perfecţioneze continuu cunoştinţele, să transmită experienţa colegilor, să formeze o imagine bună a întreprinderii. 4. Abordarea prin procese (process approach). Oricare acţiune care are intrări, transformându-le în rezultate la ieşire, poate fi privit ca proces. Pentru a funcţiona efectiv întreprinderea trebuie să dezvăluie procesele interdependente în activitatea sa şi să le dirijeze. Deseori ieşirea unui proces nemijlocit creează intrarea altuia. Dezvăluirea sistematică şi managementul proceselor, realizate în întreprindere, şi interconexiunea lor sunt expuse în ISO 9000:2000 ca „Abordarea prin procese”. Versiunea din anul 2000 are o

19

viziune completamente nouă faţă de sistem, care presupune, în primul rând, abordarea algoritmică la proiectarea sistemului calităţii ca totalitatea interconexiunilor proceselor. Deci fiecare proces este privit ca un sistem care: •

are intrări şi rezultate ale procesului, ce se determină şi se măsoară exact;

•

determină consumatorii fiecărui proces, identifică necesităţile lor, studiază nivelul de satisfacere a lor;

•

stabileşte interdependenţa între procesul respectiv şi celelalte procese ale întreprinderii;

•

determină împuternicirile, drepturile şi responsabilităţile pentru dirijarea procesului;

•

la proiectarea procesului stabileşte necesităţile lui în resurse. 5. Dirijarea bazată pe sistem (system approach to management). Stabilirea şi dirijarea proceselor, orientate spre atingerea scopurilor definite, contribuie la

creşterea eficacităţii întreprinderii şi sporirea rezultatelor acesteia. Principiul dirijării, bazat pe sistem, este strâns legat cu principiul precedent şi cu ideea despre sistemul calităţii ca totalitatea interconexiunilor proceselor. Dirijarea bazată pe sistem presupune, de asemenea, îmbunătăţirea permanentă a sistemului prin măsurare şi evaluare. 6. Îmbunătăţirea continuă (continual improvement). Îmbunătăţirea continuă trebuie să constituie scopul principal al întreprinderii. În standardele seriei ISO 9000:2000 se subliniază necesitatea îmbunătăţirii continue a SMC, specificându-se următoarele: •

funcţionarea reuşită a întreprinderii poate fi un rezultat al implementării SMC, care se elaborează ţinând cont de principiul îmbunătăţirii continue;

•

SMC poate asigura baza pentru îmbunătăţirea continuă şi satisfacerea nevoilor clienţilor;

•

metodele statistice pot fi folosite pentru determinarea schimbării (variabilităţii proceselor şi rezultatelor lor, ceea ce reprezintă baza pentru îmbunătăţirea continuă a SMC). Unele din elementele principale ale îmbunătăţirii continue, concretizate în standardul

internaţional ISO 9001:2000, sunt: •

Managementul de vârf al întreprinderii trebuie să dea dovadă de iniţiativă la elaborarea şi îmbunătăţirea SMC, de asemenea, să asigure realizarea politicii în domeniul calităţii şi îmbunătăţirea continuă.

•

Managementul de vârf trebuie să asigure planificarea calităţii, care să prevadă îmbunătăţirea continuă.

•

La analiza funcţionării SMC trebuie să se ia în considerare şi rezultatele acţiunilor efectuate în vederea îmbunătăţirii calităţii şi a proceselor de obţinere a ei.

20

•

Pentru introducerea şi îmbunătăţirea proceselor SMC întreprinderea trebuie să dispună de resursele necesare.

•

Planificarea şi implementarea acţiunilor de măsurare şi control al calităţii, necesare pentru asigurarea îmbunătăţirii acesteia, ceea ce presupune determinarea necesităţilor în utilizarea metodelor aplicabile.

•

Determinarea şi analiza datelor corespunzătoare pentru stabilirea eficacităţii funcţionării SMC şi dezvăluirea posibilităţilor de îmbunătăţire.

•

Favorizarea îmbunătăţirii continue prin intermediul implementării politicii în domeniul calităţii, rezultatelor auditului calităţii, analizei datelor, acţiunilor corective şi preventive de către conducere. 7. Luarea deciziilor în baza dovezilor (factual approach to decision making). Eficacitatea deciziei se bazează pe analiza logică şi intuitivă a datelor şi informaţiei.

Principiul respectiv deseori se ia în considerare la luarea deciziilor, ţinându-se cont de intuiţie, situaţie, experienţă, presupuneri etc. Deciziile vor fi mai efective dacă se bazează pe analiza datelor şi informaţiilor reale. Realizarea principiului cere, mai întâi de toate, măsurări şi date veridice şi precise, care să contribuie la înfăptuirea scopului stabilit. Şi culegerea datelor, şi analiza lor ulterioară presupun folosirea cunoştinţelor şi aplicarea unor metode speciale. 8. Beneficii reciproce ale furnizorilor şi clienţilor (mutually beneficial supplier relationships). Dacă relaţiile cu furnizorii se constituie urmărindu-se obţinerea de beneficii reciproce, ele contribuie la extinderea posibilităţilor ambelor părţi. Realizarea principiului necesită identificarea furnizorilor principali, crearea legăturilor concrete şi deschise, schimb de informaţii şi planuri pe viitor, lucrului în comun, cunoaşterea necesităţilor consumatorilor, cercetări în comun în vederea îmbunătăţirii producţiei şi proceselor. SMC trebuie să dispună de mecanisme de stimulare pentru îmbunătăţirea furnizărilor. În viziunea noastră, principiile menţionate care stau la baza SMC au o importanţă deosebită în activitatea întreprinderii. De exemplu, primul principiu demonstrează rolul semnificativ al clientului, acesta fiind elementul de bază în organizarea activităţii ulterioare a întreprinderii. Pentru întreprinderile din Republica Moldova un alt principiu de importanţă majoră, care, practic, nu se respectă, este implicarea lucrătorilor în activităţile de atingere a obiectivelor întreprinderii şi de îmbunătăţire a calităţii. Cu părere de rău, la luarea deciziilor la nivelul managementului de vârf opiniile altor angajaţi se neglijează. Pentru a spori calitatea producţiei este necesar ca în cadrul întreprinderii să funcţioneze un sistem de dirijare a calităţii, în baza căruia să se realizeze îmbunătăţirea ei continuă. Anume acest scop stă la temelia SMC.

21

Unul din principiile de bază ale SMC constă în abordarea prin procese a activităţii întreprinderii. Conform primei axiome pragmatice a lui Deming, oricare activitate, la fel şi toate activităţile, care pot exista într-o întreprindere, trebuie privite ca procese [26]. În activitatea întreprinderii aceste procese interacţionează, formând sisteme sau reţele de procese. Pentru prima dată a propus ca întreprinderea să fie privită ca un sistem de procese savantul K.Ishikawa la începutul anilor ’80 ai sec. al XX-lea. Standardele internaţionale din seria ISO 9000 au întărit legal această abordare. Ele se bazează pe faptul că fiecare activitate se desfăşoară ca un proces. Fiecare proces, transformând orice obiect al muncii, are intrare şi ieşire. Intrările procesului pot fi reprezentate de producţia materială sau nematerială sau de resursele naturale (figura 1.2.1). Intrarea procesului

Ieşirea procesului

PROCES

Punctul de control

Transformarea obiectului muncii cu adaosul costului lui. Include resursele umane şi alte resurse

Punctul de control

Figura 1.2.1. Schema procesului conform ISO 9000 Sursa: Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced Engeneering Study. Cambridge, 1982.

Ieşirea procesului reprezintă producţia materială şi nematerială, care constituie rezultatul acestuia. Această ieşire poate fi, de exemplu, un document, o programă, o substanţă chimică, un serviciu bancar, un utilaj medical sau un semifabricat de oarecare categorie. În ISO 9000 sunt evidenţiate 4 categorii de produse: •

utilaj (mijloace tehnice);

•

producţia intelectuală (mijloace), prin care se înţelege produsul activităţii intelectuale, care include în sine informaţia expusă prin diferite mijloace; producţia intelectuală poate avea atât formă de programe pentru computer, cât şi formă de concepţii, protocoale sau metode;

•

materiale prelucrătoare, prin care se subînţelege producţia materială obţinută pe calea prelucrării materiei într-o stare dorită; materialele prelucrătoare pot fi lichide, gazul, materialele specifice, lingouri, table de fier; materialele prelucrătoare adeseori sunt aduse în saci, cisterne, baloane, damigene, prin ţăvi etc.;

22

•

servicii. Fiecare proces include în sine o parte din resurse şi, desigur, cele umane. Procesul,

transformând obiectul muncii, îi majorează costul. La intrarea şi ieşirea procesului, precum şi la diferite faze ale acestuia, pot fi efectuate măsurări, cu ajutorul cărora se poate evalua starea procesului, identificând abaterile existente. Cerinţele faţă de sistemele calităţii în conformitate cu Standardele seriei ISO 9000 pot fi utilizate pentru cele 4 categorii de produse menţionate mai sus. Unul din momentele importante ale ISO 9001 este faptul că cerinţele faţă de sistemele calităţii după sens sunt unice pentru toate categoriile de produse, deosebirea constituind doar în detaliile administrative, de dirijare a sistemelor şi în terminologie. Un alt moment însemnat pentru susţinerea unui SMC este implementarea şi utilizarea ciclului de îmbunătăţire continuă (PDCA – „Plan-Do-Check-ACT”). Acest ciclu este bazat pe îmbunătăţirea continuă şi poate fi reprezentat în felul următor (figura 1.2.2). Standardizarea şi consolidarea îmbunătăţirilor PLAN se dezvoltă Managementul resurselor Se asigură necesarul pentru a realiza planul

ACT Obiectivul de îmbunătăţire este atins

DO realizarea produsului

CHECK măsuri, analize şi îmbunătăţiri

Figura 1.2.2. Ciclul îmbunătăţirii continue PDCA Sursa: „КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ”. Материалы совместного проекта группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001.

În primul rând, întreprinderea identifică necesităţile clientului, dezvoltând Planul. După ce se dezvoltă Planul, întreprinderea trebuie să asigure toate felurile de resurse necesare pentru realizarea planului, apoi se purcede la realizarea produsului conform planului şi cerinţelor clientului. La fazele de realizare a produsului trebuie să se efectueze măsurile necesare, analizele şi îmbunătăţirile în scopul satisfacerii depline a cerinţelor clientului. După terminologia standardului ISO 9001, prin îmbunătăţirea calităţii se subînţelege ansamblul de acţiuni întreprinse în întreaga organizaţie, pentru sporirea eficacităţii şi eficienţei

23

activităţilor şi proceselor în scopul asigurării unor avantaje sporite atât pentru organizaţie, cât şi pentru clienţii acesteia. Încă economistul M. Juran a elaborat o serie de etape succesive, care trebuie parcurse pentru a asigura îmbunătăţirea continuă a calităţii [46, p.139]: 1. „Convingeţi-i pe ceilalţi de necesitatea îmbunătăţirii; 2. Identificaţi „proiectele vitale” (utilizând diagrama Paretto); 3. Asiguraţi un progres în cunoaşterea problemelor; 4. Conduceţi analiza pentru descoperirea cauzelor problemelor; 5. Determinaţi efectul schimbărilor propuse asupra personalului implicat şi descoperiţi posibilitatea de a învinge rezistenţa la aceste schimbări; 6. Acţionaţi pentru realizarea schimbărilor preconizate, asigurând inclusiv pregătirea personalului implicat; 7. Introduceţi un sistem corespunzător de supraveghere a noului nivel al calităţii, care să nu frâneze procesul îmbunătăţirii continue”. În viziunea lui Juran, calitatea înseamnă „corespunzător pentru utilizare” [44]. El se consideră printre primii care au susţinut ideea, conform căreia calitatea nu trebuie să fie abordată ca o entitate omogenă, unul şi acelaşi produs trebuind să satisfacă cerinţele diferite ale consumatorilor. În procesul fabricării produselor „corespunzătoare pentru utilizare”, un rol important îl are „expunerea” în termeni tehnici, sub forma specificărilor ale tuturor cerinţelor acestora, care sunt determinate în baza studierii pieţei. În viziunea lui Juran, „conformitatea cu specificaţiile” nu caracterizează deloc gradul de satisfacere a cerinţelor consumatorilor [45]. În vederea asigurării „conformităţii pentru utilizare”, trebuie luate în considerare o mulţime de activităţi interdependente, pe care Juran le-a reprezentat sub forma „spiralei calităţii”. Prin această spirală se subînţelege întregul proces al produsului, începând cu cercetarea pieţei pentru identificarea nevoilor, trecând prin proiectare, producţie, vânzări, servicii post-vânzare şi ajungând iarăşi la cercetare. Juran acordă o importanţă majoră promovării unui program general de instruire, care să cuprindă toate nivelurile ierarhice ale managementului, în scopul îmbunătăţirii continue a calităţii. Aplicarea PDCA la procesele de planificare se poate realiza în felul următor: •

planificarea necesităţilor în resurse pentru procesele companiei;

•

implementarea (realizarea) proceselor conform planului;

•

controlul rezultatelor obţinute potrivit celor planificate;

24

•

revizuirea informaţiei şi datelor pentru identificarea acţiunilor apropiate pentru îmbunătăţirea continuă. Primii trei paşi ai implementării modelului PDCA sunt bine cunoscuţi şi frecvent utilizaţi în

cadrul diferitelor activităţi. Deşi toate etapele ciclului respectiv cer o efectuare corectă, după părerea noastră, o deosebită importanţă are ultimul pas (Act). Aceasta se explică prin faptul că anume el are ca scop revizuirea informaţiei, stabilind nivelul de atingere a obiectivului de îmbunătăţire. Generalizând principiile de elaborare a SMC în baza prevederilor standardului ISO 9001, se va determina importanţa şi necesitatea implementării tuturor principiilor enumerate. Valoarea practică a fiecărui principiu are o importantă indiscutabilă, constituind pilonul de bază în implementarea SMC. Neglijarea a cel puţin unuia din principiile sus-numite nu va permite implementarea şi funcţionarea în cadrul întreprinderii a unui sistem de dirijare a calităţii eficient şi durabil. Unul din principiile SMC, căruia în perioada de faţă i se acordă o atenţia sporită, este îmbunătăţirea continuă a calităţii. Actualmente ciclul PDCA a devenit un instrument de bază în activitatea multor întreprinderi din ţările dezvoltate, în prezent se implementează la unele întreprinderi autohtone. Pornind de la cele menţionate referitor la principiile de elaborare a SMC în baza prevederilor standardului ISO 9001, se poate concluziona că principiile respective pentru oricare întreprindere care are ca scop satisfacerea la un nivel superior a cerinţelor consumatorului, au o importanţă deosebită, deoarece respectarea lor asigură o dezvoltare stabilă şi prosperă.

1.3. Certificarea producţiei – un instrument necesar pentru promovarea exporturilor Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii, sistemelor de certificare şi sistemelor de acreditare constituie un complex unic, interdependent, între ele existând relaţii de interconexiune (figura 1.3.1). Acest complex este format din trei componente de bază: •

răspunderea producătorului pentru calitatea producţiei;

•

dovada calităţii din partea producătorului producţiei date;

•

încrederea între agenţii activităţii economice. Din figura 1.3.1 se observă că au aceeaşi importanţă atât sistemul, cât şi certificarea, auditul

şi acreditarea. Recunoaşterea oficială a competenţei unui organism de certificare se obţine prin acreditare. Acreditarea reprezintă procedura prin care un organism, reprezentând o autoritate, recunoaşte

25

formal că un organism sau o persoană sunt capabile să îndeplinească sarcini specifice. Scopul de bază al acreditării constă în ţinerea sub control a organismelor de certificare. Permite producătorului micşorarea cheltuielilor pentru dirijare, crearea unui mediu favorabil atât pentru întreprindere cât şi pentru economie în general

ACREDITARE

Permite producătorului să obţină o calitate mai înaltă, totodată, să reducă cheltuielile şi să creeze un mediu favorabil în întreprindere

Creşterea eficacităţii economice

Creşterea eficacităţii producerii Ca litat ea ş i e f ica c itat ea

CERTIFICAREA, AUDITUL

Permite asigurarea încrederii

SISTEMUL CALITĂŢII

consumatorului în calitate

Creşterea calităţii producţiei

Figura 1.3.1. Principiile de bază ale elaborării Sistemului de Management al Calităţii,

sistemelor de certificare şi acreditare Sursa: Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000.

Pentru comercializarea produselor pe piaţa internă şi exportul lor produsele comercializate trebuie să fie certificate. Certificarea reprezintă o procedură de atestare a conformităţii unui produs, unui serviciu sau sistem de organizare a activităţii întreprinderii în raport cu un standard [52, p.1]. Scopul de bază al certificării este asigurarea protecţiei drepturilor, sănătăţii, securităţii consumatorului şi mediului înconjurător. Sistemul Naţional de Certificare prevede două tipuri de certificări: •

certificarea obligatorie conform Nomenclaturii produselor, proceselor şi serviciilor supuse certificării obligatorii în Republica Moldova;

•

certificarea benevolă. Mărcile de certificare obligatorie şi benevolă au fost înregistrate în anul 1995 de către

Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale din Geneva. În cadrul Sistemului Naţional de

26

Certificare (SNC MD) toate produsele supuse certificării obligatorii se clasifică în 11 grupe de produse omogene: •

uleiuri vegetale şi produsele derivate ale lor;

•

carne, produse din carne, carne din pasăre, ouă şi produsele derivate ale lor;

•

peşte, moluşte, crustacee şi produsele derivate ale lor;

•

laptele şi produsele lactate;

•

fructele, legumele şi produsele derivate ale lor;

•

concentrate alimentare;

•

zahărul;

•

băuturi nealcoolice, vinuri, divinuri, alcoolul etilic, produsele alcoolice de desert;

•

cofetărie, patiserie;

•

hrana pentru copii;

•

alte produse alimentare incluse în Nomenclatorul produselor, supuse certificării obligatorii în baza deciziei conducerii SNC MD. Certificarea benevolă a produselor se efectuează la dorinţa solicitantului în baza unei cereri,

astfel încât produsele să corespundă cerinţelor documentelor normative, care se coordonează între solicitant şi Organismul de certificare. În Republica Moldova organul suprem de gestiune a problemelor legate de calitatea produselor este Centrul Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare (CNSMC). Centrul are statutul de Organism Naţional de Standardizare, Metrologie şi Certificare („Moldova-Standard”) cu drept de acreditare a organelor structurale în domeniile respective. Efectuarea certificării obligatorii se interzice organismelor de certificare care nu au sediu în Republica Moldova şi care nu sunt acreditate în modul cuvenit de Sistemul Naţional de Certificare, iar Organismele de certificare ale subsistemelor de certificare, cu excepţia subsistemului de certificare igienică, sunt obligate să obţină autorizaţie pentru activitatea de certificare obligatorie în modul cuvenit de la Organismul Naţional de Certificare. Produsele supuse certificării obligatorii şi benevole trebuie să corespundă prevederilor documentelor normative de standardizare. În caz contrar comercializarea şi utilizarea acestora în Republica Moldova sunt strict interzise. Certificarea reprezintă o modalitate de atestare a conformităţii produselor, sistemului calităţii unei întreprinderi, cu un nivel prestabilit, atestare pe care o realizează un organism neutru, independent de producător şi beneficiar, denumit organism de certificare.

27

În practică se întâlnesc, de obicei, dacă tipuri de certificări: certificarea produselor şi certificarea sistemului calităţii. Certificarea produselor reprezintă atestarea, de către organismul de certificare, a conformităţii acestora cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Avantajele certificării produselor şi serviciilor sunt: •

avantajul comercial, care este cel mai important şi valoros, contribuind la promovarea produselor şi serviciilor. Această certificare în mod obiectiv demonstrează respectarea caracteristicilor de calitate ale produsului dat faţă de standardul de referinţă, astfel determinând consumatorul să aleagă produsele certificate;

•

certificarea îi scuteşte atât pe producători, cât şi pe beneficiari sau intermediari de efectuarea unor încercări multiple şi costisitoare. În condiţiile simplificării procedurilor de certificare şi utilizării unor procedee identice sau comparabile, certificarea poate contribui la înlăturarea barierelor tehnice din calea comercializării libere a produselor. Ţinând cont de avantajele menţionate, producătorii sunt cointeresaţi să-şi îmbunătăţească

continuu calitatea produselor pentru a putea asigura satisfacerea condiţiilor certificării. Conformitatea produselor poate fi demonstrată printr-un certificat de conformitate, printr-o marcă de conformitate sau printr-o licenţă acordată producătorului respectiv. Certificatul de conformitate reprezintă un document, emis în baza regulilor unui sistem de certificare, care indică un nivel suficient de încredere că un produs (proces, serviciu) corespunzător identificat este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ. Certificatul de conformitate conţine, de regulă, o parte informativă privind caracteristicile impuse, informaţii referitoare la organismul care a efectuat verificările şi marca de conformitate [50, p.2]. Marca de conformitate (pentru certificare) este o marcă protejată, aplicată sau emisă în baza regulilor unui sistem de certificare, care indică un nivel suficient de încredere că produsul respectiv este în conformitate cu un anumit standard sau cu un alt document normativ [50, p.2]. Licenţa (pentru certificare) este un document, prin care organismul de certificare acordă unei persoane sau unui organism dreptul de a utiliza certificate sau mărci de conformitate pentru produsele sale, în corespundere cu regulile schemei aferente de certificare [50]. Certificarea produselor şi serviciilor presupune parcurgerea următoarelor etape mai importante: •

Solicitarea certificării în baza unei cereri însoţite de dosarul tehnic şi de angajamentul întreprinderii privind respectarea cerinţelor din reglementarea tehnică de referinţă.

28

•

Instrumentarea dosarului de către organismul de certificare şi efectuarea unor cerinţe asupra produsului într-un laborator acreditat.

•

Efectuarea unui audit la întreprindere de către organismul de certificare sau în numele acestuia, pentru a verifica dacă procesul de fabricare este ţinut sub control, iar inspecţiile, încercările asupra produsului sunt executate în mod corespunzător.

•

Acordarea certificatului de conformitate şi a dreptului de utilizare a mărcii de conformitate.

•

Menţinerea dreptului de a deţine certificatul sau marca de conformitate, în baza autocontrolului producătorului şi a verificărilor periodice efectuate de organismul de certificare. Activitatea unui agent economic-producător în Republica Moldova poate fi permisă numai

în baza deţinerii de către acesta a unui certificat de conformitate sau în baza licenţelor sau patentelor. Suspendarea sau anularea certificatului de conformitate sau a autorizaţiei pentru dreptul de utilizare a mărcii de conformitate se efectuează în următoarele cazuri: •

neconformitatea produselor cu condiţiile documentelor normative verificate la certificare;

•

verificarea documentelor normative pentru produse;

•

modificarea procesului tehnologic al produselor sau reţetelor;

•

modificarea procesului tehnologic de producţie;

•

modificarea sau neîndeplinirea condiţiilor tehnologice, metodelor de control şi încercări, dacă modificările enumerate pot provoca neconformitatea produselor cu condiţiile verificate la certificare;

•

reorganizarea întreprinderii. În momentul de faţă principala condiţie de ieşire a întreprinzătorului pe piaţă este deţinerea

certificatului, care confirmă corespunderea sistemelor calităţii ale întreprinderii cu cerinţele standardelor internaţionale. Însă trebuie de ţinut cont de faptul că implementarea procedurilor de management al calităţii nu înseamnă, pur şi simplu, repararea decorativă a sistemelor de management existente, dar o reorganizare serioasă a managementului în general, inventarierea şi formalizarea proceselor în cadrul standardelor ISO 9001. Certificarea sistemului calităţii reprezintă atestarea de către organismul de certificare a conformităţii acestuia cu un standard de referinţă din familia ISO 9001 sau cu echivalentele acestora. Ea se poate realiza şi în baza unui alt document normativ. În acest caz organismul de certificare trebuie să demonstreze că documentele respective au în vedere un sistem al calităţii de nivel şi conţinut comparabile cu standardele ISO 9001.

29

În final, se poate menţiona că motivele principale pentru certificarea sistemului calităţii după sistemul ISO 9001 sunt: dobândirea unui avantaj faţă de concurenţi; solicitarea clienţilor; îmbunătăţirea imaginii întreprinderii pe piaţă; îmbunătăţirea calităţii producţiei; consecvenţa în aplicarea tehnologiilor; creşterea eficienţei şi a productivităţii. La începutul anului 2004 au fost certificate peste 600000 de întreprinderi europene, dintre care 70 în Republica Moldova. De menţionat că certificarea Sistemului de Management al Calităţii din propria iniţiativă a agentului economic reprezintă o prioritate la promovarea exportului vizavi de faptul că certificarea producţiei este obligatorie. Pentru întreprinderile orientate spre piaţa internă cerinţele nu sunt chiar atât de dure. Dar, în orice caz, trebuie de avut în vedere că conceptul de Management al Calităţii Totale (TQM) se consideră un instrument-cheie, care asigură succesul în lupta concurenţială şi cel care nu va lua în considerare acest aspect important, riscă să rămână în urmă. Dar, după cum se ştie: „întârzierea la prima etapă, înseamnă rămânerea în urmă pentru totdeauna”. Astfel, principalul avantaj pe care îl obţin întreprinderile autohtone în urma certificării producţiei lor este creşterea posibilităţilor de sporire a exporturilor, ceea ce este foarte important şi extrem de necesar pentru majoritatea întreprinderilor din republică. În afară de certificarea producţiei şi a sistemelor, în activitatea de export întreprinderea mai are nevoie de unele certificate în funcţie de ţara pentru care este destinată producţia. Dezvoltarea structurii exportului este determinată, într-o mare măsură, şi de evoluţia cerinţelor specifice ale fiecărui stat faţă de producţia vinicolă importată din Republica Moldova. Actualmente exportul băuturilor alcoolice se realizează dificil din motivul că fiecare ţară importatoare solicită ca producţia să fie însoţită de o serie de documente, printre care şi certificatele ce confirmă calitatea producţiei. La aceste certificate se referă: •

certificatul de conformitate;

•

certificatul igienic;

•

certificatul de calitate. Certificatul de conformitate – se eliberează în baza probelor efectuate în Laboratorul de

încercări al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole (CVCMP şi PV). Prin acest document se confirmă faptul că produsele stipulate sunt conforme cu cerinţele obligatorii stabilite în standard. Certificatul igienic – se eliberează de către Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Acest certificat este eliberat în baza încercărilor laboratorului şi include valorile admisibile şi reale ale conţinutului metalelor grele în producţia vinicolă. Conform certificatului

30

igienic, se autorizează producerea în serie a tipurilor de producţie vinicolă, menţionată în anexa certificatului. Certificatul de calitate – se eliberează de către întreprinderea producătoare în cazul livrării producţiei clientului. Acest certificat include informaţia generală despre producţie: nr. partidei, ziua îmbutelierii, cantitatea, volumul sticlelor, indicii fizico-chimici ai producţiei, condiţiile de transportare şi păstrare şi numărul standardului căruia îi corespunde producţia. Certificatul de conformitate „РОСТЕСТ” – se eliberează de către organul de certificare a producţiei şi materiei prime alimentare „РОСТЕСТ МОСКВА”. Existenţa acestui document este obligatorie în cazul exportării producţiei vinicole în Federaţia Rusă. Pentru obţinerea acestui certificat de conformitate exportatorul producţiei vinicole înaintează către filiala „РОСТЕСТМОСКВА” o cerere, în care se indică denumirea producţiei înaintate spre certificare. La cerere se anexează următoarele documente: •

Certificatul igienic, eliberat de Centrul Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă în cadrul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.

•

Protocolul de încercări, eliberat de Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie al Republicii Moldova.

•

Actul de inspecţie a situaţiei de producţie la întreprindere, realizat de către filiala „РОСТЕСТМОСКВА” din or. Chişinău. Acest certificat de conformitate conţine următoarea informaţie:

•

datele despre organul ce efectuează certificarea;

•

tipul producţiei certificate;

•

datele despre producător;

•

lista documentelor în baza cărora este eliberat certificatul;

•

informaţie suplimentară. La certificat se anexează (la necesitate) denumirea producţiei certificate şi se indică

producătorul. Certificatul de conformitate se eliberează pe o perioadă de 2-3 ani, pe parcursul căreia întreprinderea are dreptul să exporte producţia. Certificatul de conformitate, eliberat de filiala „РОСТЕСТ-МОСКВА” din or. Chişinău, este valabil, de asemenea, pentru exportarea producţiei vinicole în Belarus. Exportarea producţiei vinicole în Ucraina, Kazahstan, precum şi în alte ţări ale CSI se efectuează în baza certificatului de conformitate, eliberat de Centrul Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole.

31

În ceea ce priveşte exportul producţiei vinicole a Republicii Moldova în ţările europene, la finele anului 2002 s-a constituit o situaţie dificilă – nici una din întreprinderile vinicole din Republica Moldova nu aveau posibilitate să-şi exporte producţia în ţările europene. Conform legislaţiei acestor ţări, producătorii de băuturi alcoolice din statele ce nu fac parte din Uniunea Europeană nu-şi pot exporta producţia fără a deţine un certificat de calitate de forma VI-1. În Revista Uniunii Europene se publică lista laboratoarelor acreditate pentru eliberarea certificatelor de calitate de forma respectivă. Unicul organ din Republica Moldova care avea dreptul să elibereze certificate de forma VI-1 era Centrul Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole din cadrul Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare. Începând cu 21 decembrie anul 2002, acest centru a fost exclus din lista agenţiilor şi laboratoarelor ce deţin dreptul de a elibera certificatul de forma VI-1, indispensabil pentru exportarea producţiei în Uniunea Europeană. Timp de două luni întreprinderile autohtone, având contracte încheiate cu ţările europene de livrare a producţiei, nu au putut respecta cerinţele contractului şi au suportat pierderi considerabile. Problema a fost soluţionată, dreptul de a certifica producţia pentru exportul în statele-membre ale Uniunii Europene fiind acordat Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”, în baza rezultatelor examinărilor efectuate de laboratorul Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole. Astfel, în prezent producătorii de băuturi alcoolice pot să-şi exporte producţia în ţările Uniunii Europene cu condiţia că dispun de certificatul de forma VI-1, cerinţele pentru obţinerea lui fiind foarte mari. În acest scop exportatorul producţiei vinicole înaintează către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” o cerere, în care se indică: adresa exportatorului, cantitatea producţiei exportate, denumirea produselor, datele privind livrarea producţiei, numărul contractului. La cererea respectivă se anexează următoarele documente: contractul de livrare (specificaţia), actul de prelevare a mostrelor, certificatul de calitate a întreprinderii producătoare. După înaintarea cererii către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, întreprinderea exportatoare prezintă laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole mostrele pentru efectuarea probelor necesare. În urma examinării probelor, Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” eliberează întreprinderii exportatoare certificatul de forma VI-1, care poate fi întocmit în limba engleză sau cea germană (la dorinţa solicitantului). Certificatul VI-1 poartă denumirea de „Document de import al produselor vinicole, sucului din struguri şi al mustului în Uniunea Europeană”. Acest certificat include următoarele articole: 1. Datele despre exportator. 2. Datele despre importator. 3. Ştampila solicitantului (întreprinderii exportatoare). 4. Mijlocul de transportare. 32

5. Locul destinaţiei produsului. 6. Descrierea produsului, tipul şi numărul ambalajului. 7. Cantitatea (l, hkl, kg). 8. Cantitatea (sticle). 9. Culoarea produsului. 10. Se selectează răspunsul cuvenit: produsul este sau nu este destinat consumului direct. 11. Rezultatele probelor care reprezintă descrierea caracteristicilor analitice ale producţiei menţionate mai sus, şi anume: densitatea pentru mustul şi sucul din struguri; conţinutul total de alcool (ţinând cont de conţinutul de zahăr); conţinutul efectiv de alcool; aciditatea titrabilă; aciditatea volatilă; conţinutul acidului ascorbic; conţinutul total de SO2; prezenţa sau lipsa în conţinutul produsului examinat a altor elemente ce nu fac parte din specia Vitis Vinifera (dacă conţinutul de gligozide depăşeşte concentraţia de 15 ml/l, atunci la fabricarea lui s-au utilizat soiurile de struguri hibride). În certificat se indică denumirea şi adresa Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” şi a laboratorului Centrului Naţional de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole, precum şi locul, data, ştampila şi semnătura persoanelor responsabile. Certificatul se întocmeşte în patru exemplare, care se repartizează în felul următor: 2 exemplare însoţesc producţie livrată, un exemplar rămâne la întreprinderea exportatoare, un exemplar se păstrează în laboratorul în care au fost efectuate probele. Astfel, după algoritmul expus anterior, se efectuează certificarea producţiei vinicole din Republica Moldova, destinate exportului. Fiecare ţară importatoare a producţiei vinicole solicită certificatul de conformitate eliberat de organismul autorizat cu care ţara colaborează. În contextul celor expuse, de menţionat că industria Republicii Moldova mai este încă viabilă şi principalul element de dezvoltare a ei în continuare este calitatea producţiei. Anume îmbunătăţirea calităţii producţiei şi certificarea întreprinderii vor contribui la creşterea semnificativă a vânzărilor atât în interiorul ţării, cât şi după hotarele ei. Spre aceasta trebuie să tindă toate întreprinderile autohtone, o condiţie indispensabilă pentru a supravieţui fiind sporirea competitivităţii sale.

33

CAPITOLUL II. PROBLEMELE ASIGURĂRII CALITĂŢII PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN ACTIVITATEA DE EXPORT „Din poama acră nu se va primi un vin dulce”. (Tomas Fuller)

2.1 Evoluţia exporturilor producţiei vinicole Pe parcursul mai multor decenii viticultura şi vinificaţia constituie ramurile de bază ale economiei Republicii Moldova, ele fiind influenţate în mod direct de condiţiile pedo-climaterice favorabile cultivării viţei de vie, precum şi de existenţa forţei de muncă înalt calificate în ramura respectivă. Pornind de la considerentele că suprafaţa Republicii Moldova este nesemnificativă, consumul producţiei vinicole pe locuitor, practic, nu se modifică. Totodată, pe parcursul ultimilor ani se înregistrează o tendinţă de diminuare a numărul populaţiei, de aceea dezvoltarea ulterioară a industriei vinicole poate avea loc numai în baza promovării exporturilor. În această ordine de idei se impune necesitatea cercetării problemelor privind sporirea exporturilor producţiei vinicole autohtone. În continuare vom urmări evoluţia exporturilor producţiei vinicole a Republicii Moldova. Multe lucrări istorice conţin informaţii despre exportul vinurilor moldoveneşti. Astfel, la începutul formării statului feudal moldovenesc, consilierul regelui Ungariei Reihersdorf în cartea sa despre Moldova (1541) scria: „Ţara este bogată în păşuni, vii care asigură belşug de vin” . Un alt călător, francezul Baret comunica: „Poţi observa o multitudine de povârnişuri pitoreşti, bogate în viţă de vie, care asigură cu vin nu numai Moldova, dar şi Podolia şi ţările vecine”. Deci încă în acele timpuri se exporta vinul moldovenesc şi era cunoscută calitatea lui înaltă. În prezent, când Republica Moldova a trecut de la economia centralizată la economia de piaţă, se impune necesitatea dezvoltării comerţului exterior, care constituie factorul de bază pentru creşterea economică a ţării. Republica Moldova este o ţară agrară, de aceea accentul trebuie pus pe dezvoltarea comerţului cu produse alimentare şi băuturi alcoolice. Importanţa industriei vinicole pentru comerţul exterior este determinată de ponderea ei înaltă în exportul total al Republicii Moldova (tabelul 2.1.1). Pe parcursul anilor 1997-2004 exportul total al Republicii Moldova s-a modificat considerabil, linia trendului obţinând o formă parabolică (figura 2.1.1). Valoarea inferioară a exportului total al ţării a fost atinsă în anul 1999, constituind 463432,4 mii USD. Începând cu anul 2000, situaţia s-a ameliorat, astfel încât în anul 2004 exportul total a crescut de circa 2,1 ori faţă de cel înregistrat în anul 1999.

34

Tabelul 2.1.1.

Dinamica exportului total şi a băuturilor alcoolice în Republica Moldova în anii 1997-2004 Exportul băuturilor Ponderea exportului Sporul absolut în lanţ al Export total, Anii alcoolice, băuturilor alcoolice în ponderii băuturilor alcoolice mii USD mii USD exportul total, % în exportul total, % 1997 874056,5 274328,4 31,4 1998 631817,3 204598,1 32,4 1,0 1999 463432,4 107614,9 23,2 -9,2 2000 471465,6 126621,3 26,9 3,7 2001 568126,9 175610,0 30,9 4,0 2002 643896,5 202769,8 31,5 0,6 2003 790023,6 241278,8 30,5 -1,0 2004 985173,6 277654,4 28,2 -2,3 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor „Anuarului statistic al Republicii Moldova” şi datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

În ceea ce priveşte dinamica exportului producţiei vinicole, tendinţa ei se exprimă prin parabolă, precum şi tendinţa exportului total. Aceasta încă o dată demonstrează ponderea considerabilă a exportului băuturilor alcoolice în exportul total. Nivelul inferioar al acestui indicator atins în anul 1999 a fost determinat de consecinţele crizei economice cu care s-a confruntat Federaţia Rusă în anul 1998, care era principala piaţă de desfacere a producţiei vinicole autohtone. 1000000 900000 800000 700000 600000 500000 400000 300000 200000 100000 0 1997

1998

1999

Export total, m ii USD

2000

2001

2002

2003

2004

Exportul bauturilor alcoolice, m ii USD

Figura 2.1.1. Evoluţia exportului total şi a băuturilor alcoolice în R. Moldova în anii 1997-2004 Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.1.1.

Analizând corelaţia dintre exportul total şi exportul băuturilor alcoolice al Republicii Moldova, a fost stabilită următoarea ecuaţie: y=162530,2+2,45·x. Astfel, la creşterea volumului exportului băuturilor alcoolice cu un leu, exportul total al Republicii Moldova s-a majorat cu 2,45 lei. Dacă volumul exportului celorlalte mărfuri rămâne constant, atunci 97,86% din variaţia

35

volumului exportului total revine exportului băuturilor alcoolice. Aceasta încă o dată demonstrează ponderea industriei vinicole în exportul total al ţării. În urma determinării ponderii exportului băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii Moldova, s-a constatat că în anul 2004 el a constituit 28,2% sau circa o treime din exportul total al acesteia. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total variază cu o amplitudine de 9,2%. Cea mai mică valoare a indicatorului analizat a fost atinsă în anul 1999. În anul 2004 ponderea exportului băuturilor alcoolice în exportul total a fost mai joasă decât cea înregistrată în anul 1997 cu 3,2%. Pondere înaltă a băuturilor alcoolice în exportul total al Republicii Moldova demonstrează importanţa producţiei industriei vinicole pentru creşterea volumului exportului total al ţării. Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice, trebuie evidenţiată variaţia lui pe categorii de produse. Producţia vinicolă poate fi împărţită în următoarele grupe: vin de struguri îmbuteliat, vinuri spumante şi spumoase, divinuri, brandy şi alte băuturi tari, vin-materie primă (tabelul 2.1.2). Pe parcursul anilor 1997-2004 dinamica exportului pe tipuri de produse vinicole a cunoscut modificări esenţiale (anexa 1). Dinamica exportului vinului din struguri îmbuteliat se află într-o legătură strânsă cu dinamica exportului vin-materie primă. Dependenţa dintre volumele exportate ale acestor produse este invers proporţională: când se exportau cantităţi mari de vin din struguri îmbuteliat, stocurile de vin în vrac, rămase la întreprinderile autohtone, erau mai mici şi invers. De menţionat faptul că pentru întreprinderile naţionale este mai convenabil a exporta vinul îmbuteliat, deoarece la etapa îmbutelierii producţiei profiturile sunt maxime. Dacă vinurile se exportă în vrac întreprinderile vinicole, precum şi economia ţării suportă pierderi considerabile, ceea ce se va argumenta mai jos. Examinând evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se observă că pe parcursul anilor analizaţi exportul vinului din struguri îmbuteliat variază sub formă de parabolă, cantitatea maximă 20734,4 mii dal fiind înregistrată în anul 2004. Dinamica exportului vinului de struguri îmbuteliat pe parcursul anilor 1997-1999 a scăzut brusc, acesta alcătuind în anul 1999 numai 4730,0 mii dal, ceea ce este de 3,9 ori mai puţin decât în anul 1997. Această diminuare vertiginoasă a avut loc din cauza a doi factori: anii 1997-1998 au fost nefavorabili pentru viticultură, recolta medie la hectar constituind circa 20 chintale, celălalt factor a fost criza economică din Rusia din anul 1998, când exportul vinului din struguri îmbuteliat s-a redus de la 10213,3 mii dal până la 3901,7 mii dal. În următorii ani situaţia s-a ameliorat şi, începând cu anul 2000, s-a înregistrat o creştere continuă cu 3409,85 mii dal anual.

36

Tabelul 2.1.2.

Dinamica exporturilor diferitelor categorii de produse vinicole în Republica Moldova în perioada 1997-2004 Denumirea produsului

1997

1998

2002

2003

2004

18290,4

11008,0

4730,0

7095,0

11322,0

13531,0

17789,0

20734,4

100,0

60,2

25,9

38,8

61,9

74,0

97,3

113,4

187893,9

169632,3

52522,0

75586,4

111924,0

126530,0

163770,0

197024,9

100,0

90,3

28,0

40,2

59,6

67,3

87,2

104,9

1683,4

547,1

589,4

216,3

434,0

440,6

547,0

779,3

100,0

32,5

35,0

12,8

25,8

26,2

32,5

46,3

27753,0

9222,2

6795,0

3498,2

6022,0

5846,6

8001,0

11367,1

100,0

33,2

24,5

12,6

21,7

21,1

28,8

41,0

129,6

92,3

208,0

330,3

535,8

816,0

608,6

639,9

100,0

71,2

160,5

254,9

413,4

629,6

469,6

493,8

15064,6

10855,2

6163,7

10823,7

17504,0

25537,5

20635,3

23110,4

100,0

72,1

40,9

71,8

116,2

169,5

137,0

153,4

1.

1999

2000

2001

Vin din struguri îmbuteliat Cantitatea, mii dal % faţă de anul de bază, % Val., mii USD % faţă de anul de bază, %

2.

Vin spumant şi spumos Cantitatea, mii dal % faţă de anul de bază, % Val., mii USD % faţă de anul de bază, %

3.

Divin Cantitatea, mii dal % faţă de anul de bază, % Val., mii USD % faţă de anul de bază, %

4.

Brandy, rachiuri, şi alte băuturi tari Cantitatea, mii dal % faţă de anul de bază, % Val., mii USD % faţă de anul de bază, %

57,6

42,3

16,0

89,8

93,9

214,9

224,1

187,3

100,0

73,4

27,8

155,9

163,0

373,1

389,0

325,2

2418,6

2844,2

937,2

1578,4

1586,0

3829,4

4295,5

3761,3

100,0

117,6

38,7

65,3

65,6

158,3

177,6

155,5

5.

Vin-materie primă 9404,8 2472,0 9924,0 8501,3 9724,0 10283,0 9787,0 Cantitatea, mii dal % faţă de anul de 100,0 26,3 105,5 90,4 103,4 109,3 104,1 bază, % 41198,3 12044,2 41197,0 35134,6 38574,0 41026,3 44577,0 Val., mii USD % faţă de anul de 100,0 29,2 100,0 85,3 93,6 99,6 108,2 bază, % Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

8059,3 85,7 42277,8 102,6

Conform graficului din anexa 1, exportul de vin-materie primă în anul 1998, comparativ cu anul 1997, a scăzut de circa 3,8 ori. Aceasta a avut loc, mai ales, din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile pentru viticultură din anul 1997, când s-au recoltat doar 300,8 mii t de struguri, ceea ce a alcătuit 35% din recolta anului 1995. Creşterea considerabilă a exportului de vin-materie primă în anul 1999 se explică prin urmările crizei economice din Rusia, unde există cel mai mare număr de consumatori de vinuri moldoveneşti. Rusia, având o economie slăbită în urma crizei economice, tinde să importe cantităţi mari de vin-materie primă şi să reducă importul vinului îmbuteliat, astfel

37

să influenţeze creşterea propriei economii naţionale. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe parcursul anilor 2002-2004 exportul vinului în vrac s-a diminuat de la 10283,0 mii dal până la 8059,3 mii dal. Totuşi, cantitatea vinului-materie primă exportată rămâne a fi încă foarte mare. La exportul vinului în vrac nu poate fi ţinută evidenţa strictă a calităţii lui, deci nu se poate vorbi despre o calitate înaltă a producţiei finite şi totodată, altora nu li se oferă posibilitatea de a acumula valoarea adăugată la etapa îmbutelierii producţiei vinicole şi de a obţine profituri înalte. De menţionat că exportul vinului în vrac are multe dezavantaje, nivelul rentabilităţii vânzărilor întreprinderilor vinicole autohtone fiind redus. Diminuarea ponderii vinurilor exportate în vrac este prezentată de următoarele calcule: 1. În anul 2004 s-au exportat în vrac 8059,3 mii dal de vin-materie primă în valoare de 42277,8 mii USD. În baza datelor a mai multe întreprinderi vinicole: CVSM ÎM „Vismos” SA, „Aroma” SA, „Vinăria Bostovan” SA, CVC ÎS „Mileştii Mici” SA etc., s-a determinat că rentabilitatea vânzărilor pentru vinurile exportate în vrac alcătuieşte circa 4-7%. Luând în considerare faptul că pe parcursul anului 2004 s-a comercializat vin în vrac în valoare de 42277,8 mii USD, rentabilitatea medie a vânzărilor constituind în medie 5%, se poate determina profitul aproximativ obţinut de întreprinderile vinicole autohtone în urma comercializării acestui vin, şi anume: Rentabilit atea vanzarilor =

Profit brut ⋅100% , Vanzari nete

(2.1.1)

de unde: Profit brut =

Vanzari nete ⋅ Rentabilit atea vanzarilor 42.277,8 ⋅ 5 = = 2.113,89 mii USD 100% 100

2. Să presupunem că acest vin nu a fost exportat în vrac, din el fiind fabricate vinuri de calitate (din vinurile din care este posibil) şi vinuri de consum curent (din vinurile care nu corespund cerinţelor fabricării vinurilor de calitate). În procesele de maturare şi îmbuteliere pierderile constituie circa 3,4%. În acest caz volumul vinului îmbuteliat va constitui: 8.059,3 ⋅ 3,4 Vinul imbuteliat = 8.059,3 − = 8.059,3 − 274,016 = 7.785,284 mii dal 100 Să admitem că vinul a fost îmbuteliat în sticle cu volum de 0,75 l (0,075 dal). În acest caz ar fi fost obţinută următoarea cantitate de sticle de vin îmbuteliat: 1 sticlă...........................0,075 dal x sticle...........................7785.284 dal 1 ⋅ 7.785.284 x= = 103.803.787 sticle = 103.803,787 mii sticle 0,075

38

Astfel s-ar fi obţinut 103.803,787 mii sticle de vin de struguri îmbuteliat de calitate şi de consum curent, în favoarea ponderii primei categorii. Costul mediu de producere a unei sticle de vin de calitate constituia în anul 2004 cca 15,40 MDL, iar preţul mediu de comercializare alcătuieşte 20,60 MDL. În acest caz profitul obţinut va alcătui: 20,60 – 15,40 = 5,20 MDL. În urma comercializării de către întreprinderile vinicole a numărului total de sticle ar fi fost obţinut următorul profit: USD =12,5 MDL Profitul conditiona l = 5,20 ⋅ 103.803,78 7 = 539.779,69 2 mii MDL ⎯1⎯ ⎯⎯⎯ ⎯→ 43.182,375 mii USD

3. Drept rezultat al comercializării vinului în vrac s-a obţinut un profit de cca 2113,89 mii USD. În cazul în care din acest vin ar fi fost fabricate şi comercializate vinuri de calitate şi de consum curent, s-ar fi obţinut un profit de aproximativ 43182,375 mii USD. În acest caz, exportând vinul în vrac, întreprinderile vinicole autohtone „au pierdut” cca 41 mln. USD. Exportul vinului în vrac este determinat de mai mulţi factori, cel mai important fiind insuficienţa pieţelor de desfacere pentru vinurile îmbuteliate. Este necesar a examina avantajele şi dezavantajele fabricării vinurilor îmbuteliate pentru a determina direcţiile de sporire a exportului producţiei vinicole în baza sporirii calităţii acesteia (tabelul 2.1.3). Drept rezultat al comparării avantajelor şi dezavantajelor exportării producţiei vinicole îmbuteliate, comparativ cu cele ale exportării vinurilor în vrac, s-a stabilit că avantajele, după esenţa şi valoarea lor, prevalează considerabil asupra dezavantajelor generate. Accentul trebuie pus pe comercializarea producţiei vinicole îmbuteliate, diminuând esenţial ponderea vinurilor exportate în vrac şi asigurând un nivel înalt al calităţii producţiei fabricate. Tabelul 2.1.3

Avantajele şi dezavantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate comparativ cu exportul vinurilor în vrac Avantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate 1. Profit mult mai mare, decât în cazul exportării vinului în vrac 2. Calitatea producţiei vinicole poate fi asigurată numai în cazul exportării producţiei îmbuteliate 3. Fluxul mai mare de valută în ţară 4. Valoarea adăugată se formează în ţară: - profiturile sunt obţinute şi impozitate în interiorul ţării şi nu în afara ei - forţa de muncă este încadrată în câmpul muncii şi remunerată în interiorul ţării, contribuind la diminuarea ratei şomajului

Dezavantajele exportului producţiei vinicole îmbuteliate 1. Cheltuieli de marketing majorate 2. Nivelul mai jos al ratei rotaţiei mijloacelor circulante 3. Necesităţi mai mari de mijloace financiare 4. Colectarea creanţelor un timp mai îndelungat decât în cazul exportării vinurilor în vrac

Sursa: Elaborat de autor.

39

În ceea ce priveşte dinamica exportului vinurilor spumante şi spumoase pe parcursul anilor 1997-2004, tendinţele au fost foarte diferite. Cea mai mare cantitate de vin a fost exportată în anul 1997 – 1683,4 mii dal, însă în următorul an aceasta a scăzut de cca 3 ori faţă de anul precedent. Apoi situaţia s-a ameliorat, în anul 1999 fiind exportat cu 7,7% mai mult vin decât în anul 1998, în anul 2000 înregistrându-se iarăşi o scădere bruscă cu 50% faţă de anul precedent. În următorii ani a avut loc o creştere continuă lentă a exportului vinurilor spumante şi spumoase, ajungând în anul 2004 până la 779,3 mii dal, ceea ce constituie doar 46,3% din valoarea anului 1997. Referindu-ne la diminuarea exportului vinurilor spumante şi spumoase, este necesar de menţionat faptul că în ultimul timp clientul dă preferinţă vinurilor liniştite, ceea ce demonstrează schimbarea gustului consumatorului. Astfel, una din căile eficiente de sporire a exportului acestei categorii de producţie vinicolă este lărgirea pieţelor de desfacere. Totalmente alta este situaţia privind exportul divinului. Începând cu anul 1998, cantitatea exportată a crescut anual în medie cu 177,5 mii dal, atingând valoarea maximă în anul 2002 – 816,0 mii dal sau de 8,8 ori mai mult faţă de anul 1998. Analizând datele din anii 1998-1999, se observă următoarea situaţie: cantitatea divinului exportat a crescut de la 92,3 mii dal la 208,0 mii dal – de 2,25 ori, dar valoarea s-a redus de la 10855,2 mii USD la 6163,7 mii USD, adică cu 43,2%. Ţinând cont de faptul că preţurile nu au o tendinţă de diminuare, aceasta se explică prin micşorarea calităţii divinului. Calitatea divinul poate fi măsurată prin termenul de maturare a acestora, adică cu cât mai muţi ani este maturat divinul, cu atât calitatea şi preţul lui vor fi mai înalte. Deci în exportul divinurilor în 1999 au predominat divinurile ordinare, care au un preţ mai redus decât divinurile de calitate. În general, dinamica exportului divinului poate fi evaluată pozitiv, iar concluzia care poate fi trasă este că divinul reprezintă un produs strategic, care necesită o atenţie sporită. Brandy, rachiurile şi alte băuturi alcoolice tari se exportă în cantităţi mai mici în raport cu celelalte produse vinicole. În perioada anilor 1997-1999 volumul exportat al acestor produse a scăzut de la 57,6 mii dal până la 16,0 mii dal, reducerea fiind de cca 3,6 ori. Această scădere s-a produs, în mare măsură, din cauza crizei economice din Rusia, despre care s-a amintit. Începând cu anul 2000, se observă o creştere considerabilă a exportului de brandy, rachiuri şi de alte băuturi alcoolice tari, în anul 2004 volumul acestora a depăşit de 12 ori pe cel înregistrat în anul 1999. În general, la nivelul exportului naţional, această categorie de băuturi alcoolice deţine o pondere mai mică, deoarece piaţa ţărilor CSI, principala piaţă pentru produsele vinicole autohtone, este deja suprasaturată de acestea. Generalizând cele menţionate, se poate afirma că exportul vinurilor spumante şi spumoase comparativ cu cel al altor băuturi alcoolice, nu a atins valorile dorite, în anul 2004 alcătuind doar 46,3% din valoarea anul 1997. O altă latură negativă în structura exportului băuturilor alcoolice pe categorii de produse o constituie ponderea foarte înaltă a vinului exportat în vrac (28,0% din 40

valoarea totală a vinului exportat). În privinţa exportului vinului îmbuteliat şi divinului se poate spune că situaţia s-a ameliorat semnificativ. Investigaţiile anterioare ale dinamicii exportului producţiei vinicole pe grupe de produse au fost efectuate ţinând cont de volumele naturale de producţie. Este important a determina care grupă de produse vinicole deţin o pondere mai considerabilă în unităţi valorice, deoarece preţurile de comercializare diferă de la un tip de produs la altul. În acest scop se examinează modificarea în dinamică a structurii exportului băuturilor alcoolice (tabelul 2.1.4). Tabelul 2.1.4

Evoluţia structurii exportului producţiei vinicole în R. Moldova în perioada anilor 1997-2004 Exportul Ponderea în exportul băuturilor alcoolice, % băuturilor Vin din Brandy, Anii Vin spumant alcoolice, mii struguri Divin rachiuri şi alte şi spumos USD îmbuteliat băuturi tari 1997 274328,4 68,5 10,1 5,5 0,9 1998 204598,1 82,9 4,5 5,3 1,4 1999 107614,9 48,8 6,3 5,7 0,9 2000 126621,3 59,7 2,8 8,5 1,2 2001 175610,0 63,7 3,4 10,0 0,9 2002 202769,8 62,4 2,9 12,6 1,9 2003 241278,8 67,9 3,3 8,5 1,8 2004 277654, 4 71,0 4,1 8,3 1,4 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Vin-materie primă 15,0 5,9 38,3 27,7 22,0 20,2 18,5 15,2

Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice nu s-a modificat esenţial. În prezent în această structură predomină vinul de struguri îmbuteliat, ponderea exportului acesteia variind de la un an la altul, mai ales din cauza condiţiilor climaterice schimbătoare, dar şi a factorilor economico-politici ai ţării noastre, precum şi ai ţărilor importatoare de producţie vinicolă din Moldova. În anul 1997 vinului din struguri îmbuteliat i-au revenit 68,5% din toată producţie vinicolă exportată, pe când vinului exportat în vrac – 15,0%. Raportul dintre ponderile acestor două produse în export este de cca 4,5:1 în favoarea vinului îmbuteliat. Pentru întreprinderile autohtone şi pentru economie, în ansamblu, este foarte important ca prima cifră a raportului sus-numit să fie cât mai mare. Pe al treilea loc se plasează vinurile spumante şi spumoase cu o pondere de 10,1%, urmate de divinuri – 5,5%. Cea mai mică pondere în anul 1997 ca şi pe parcursul tuturor anilor analizaţi, au deţinut-o brandy, rachiurile şi alte băuturi tari. Aceasta se explică prin necompetitivitatea produselor respective pe piaţa externă şi imposibilitatea de a exporta în Rusia rachiuri sub denumirea de „Vodcă” din cauza lipsei licenţei necesare. În anul 1998 raportul dintre valoarea vinurilor îmbuteliate şi a celor exportate în vrac s-a schimbat radical. Ponderea vinurilor îmbuteliate a constituit 82,9%, iar a celor exportate în vrac doar 5,9%, raportul fiind 14:1 (care este cel mai bun în perioada analizată). De menţionat însă, că în 41

anul 1998 exportul atât al vinului îmbuteliat, cât şi al celui în vrac, faţă de 1997, s-a redus, din cauza că anul 1997 a fost foarte nefavorabil pentru viticultură, producându-se o cantitate de vin brut mică, pe când cantitatea vinurilor îmbuteliate era suficientă. În anul 1999 ponderea vinurilor îmbuteliate s-a modificat substanţial, aceasta constituind 48,8% din exportul băuturilor alcoolice. Ponderea vinurilor exportate în vrac a crescut până la 38,3% - limita cea mai înaltă în perioada analizată. Acest fenomen a fost cauzat, mai ales, de criza economică din Rusia. În următorii ani situaţia s-a schimbat neesenţial, în anul 2004 ponderea vinurilor îmbuteliate exportate alcătuind 71,0%, iar a celor în vrac – 15,2%, raportul fiind de cca 4,7:1, situaţie mai puţin favorabilă decât cea a anului 1997. Ponderea vinurilor spumante şi spumoase în exportul total al băuturilor alcoolice are o tendinţă de diminuare, reducându-se în perioada studiată cu cca 0,857% anual. După cum s-a menţionat, această micşorare este cauzată, în măsură considerabilă, de reducerea cererii faţă de produsele respective. Pozitiv poate fi considerat faptul că a avut loc creşterea ponderii divinului de la 5,5% în anul 1997 până la 8,3% în 2004, adică aproximativ de 0,40% anual. Valorile înalte ale acestui indicator, atinse în perioada anilor 2001-2002 au fost determinate de predominarea în export a divinurilor de marcă, ale căror preţuri sunt cu mult mai mari. În general, structura exportului producţiei vinicole nu este una optimală. Se impune luarea de măsuri necesare în vederea majorării ponderii vinurilor spumante şi a divinurilor în volumul total al producţiei în baza micşorării ponderii vinurilor exportate în vrac. Deoarece Republica Moldova are o suprafaţă mică, este limitat şi volumul materiei prime obţinute pentru industria vinicolă. Pe de altă parte, la fel de limitate sunt şi posibilităţile de exportare a producţiei vinicole din cauza concurenţei aprige în acest domeniu pe piaţa mondială. Iată de ce nu este indicată fabricarea unor cantităţi mari de băuturi alcoolice de o calitate joasă sau cât de cât satisfăcătoare. Accentul trebuie pus pe obţinerea producţiei de o calitate înaltă, fie chiar şi în cantităţi mai reduse, promovându-se producerea vinurilor de calitate, a vinurilor de colecţie, a divinurilor de marcă etc. O creştere substanţială a volumului exportului ar permite obţinerea unui nivel înalt al calităţii producţiei, căreia trebuie să i se acorde o atenţie sporită. Cu toate cele menţionate, pornind de la capacităţile de producţie, rezervele de sporire a exportului băuturilor alcoolice sunt considerabile. Pentru creşterea volumului exportului băuturilor alcoolice, trebuie luate măsuri necesare, atenţia principală acordându-se calităţii producţiei.

42

2.2 Geografia exporturilor producţiei vinicole În perioada anilor 1950-1975, când viticultura s-a dezvoltat rapid, industria vinicolă şi-a sporit esenţial capacităţile sale. Piaţa fostei URSS era o piaţă enormă, care permitea comercializarea completă a producţiei vinicole autohtone. După desfiinţarea URSS, Republica Moldova n-a reuşit să-şi creeze pe piaţa mondială imaginea unui producător performant în domeniul vinificaţiei. Ca rezultat, piaţa ţărilor CSI este principala piaţă pentru comercializarea producţiei vinicole autohtone (tabelul 2.2.1). Analizând dinamica exportului băuturilor alcoolice în unităţi valorice în perioada anilor 19972004 în ţările CSI şi în alte ţări ale lumii, se observă că ponderile acestora deferă esenţial. Pe parcursul perioadei menţionate ponderea exportului băuturilor alcoolice în ţările CSI a depăşit 95%, excepţie constituind doar anii 1999 şi 2000, când s-au comercializat, respectiv 89,8% şi 93,0%. Acest fenomen are la bază consecinţele negative ale crizei economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998. Tabelul 2.2.1

Dinamica exportului băuturilor alcoolice pe grupe de ţări Anii

Exportul băuturilor alcoolice, mii USD

1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 TOTAL

274328,4 204598,1 107614,9 126621,3 175610,0 202769,8 241278,8 277654,4 1610475,7

Inclusiv: ţările CSI celelalte ţări ale lumii Mii USD ponderea, % mii USD ponderea, % 261955,7 95,5 12372,7 4,5 195000,1 95,3 9598,0 4,7 96624,6 89,8 10990,3 10,2 117726,3 93,0 8895,0 7,0 170700,9 97,2 4909,1 2,8 195994,3 96,7 6775,5 3,3 233030,3 96,6 8248,5 3,4 269209,7 97,0 8444,7 3,0 1540241,9 95,6 70233,8 4,4

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”.

Pe parcursul anilor 1997-2004 în ţările CSI s-a exportat, în medie, cca 95,6% de băuturi alcoolice, iar în celelalte ţări ale lumii doar 4,4%. Această repartiţie a volumului exportului producţiei vinicole poate fi explicată prin faptul că în ţările CSI, încă pe timpul existenţei URSS, Republica Moldova îşi crease imaginea de „producător de vinuri bune”. În prezent în ţările CSI se importă băuturi alcoolice şi din ţările Europei de Vest (Franţa, Italia etc.), dar ponderea acestora este foarte mică, deoarece nivelul de trai al populaţiei relativ jos nu permite a procura producţia de vinuri la preţuri înalte. Drept rezultat, este solicitată producţia de băuturi spirtoase din Republica Moldova, preţurile căreia sunt mult mai accesibile pentru majoritatea populaţiei ţărilor CSI. În ceea ce priveşte ponderea foarte joasă (în medie 4,4%) a exportului producţiei vinicole moldoveneşti în celelalte ţări ale lumii, aceasta se explică prin calitatea nesatisfăcătoare a producţiei noastre. În majoritatea ţărilor înalt dezvoltate Republica Moldova este cunoscută ca o ţară agrară cu un nivel de trai foarte redus, care nu poate asigura o calitate înaltă a produselor sale.

43

În urma analizei exportului producţiei vinicole pe grupe de ţări, se poate constata că principala piaţa de desfacere pentru produsele moldoveneşti o constituie ţările fostei URSS. Geografia exportului producţiei vinicole în anii 1997-2004 poate fi stabilită în baza datelor din anexa 2. În perioada analizată pe primul loc după volumul exportului băuturilor alcoolice produse în Republica Moldova se află Rusia, ponderea căreia în exportul total variază în limitele 78,50%– 89,64%. Faptul că Rusia este consumatorul cel mai mare al producţiei vinicole moldoveneşti se explică prin următoarele: •

încă de pe timpul existenţei URSS, Republica Moldova îşi crease în Rusia imaginea unui producător de producţie agricolă şi vinicolă excelent;

•

în timpul URSS în Rusia s-au construit multe întreprinderi de vinificaţie secundară, care achiziţionau vinurile brute de la întreprinderile primare din Moldova, le prelucrau şi le comercializau în vrac sau îmbuteliate. Deoarece condiţiile pedo-climaterice ale Rusiei nu permit cultivarea viţei de vie în cantităţi necesare, vinurile brute erau aduse din celelalte ţări ale Uniunii Sovietice, inclusiv Moldova, Georgia, Ucraina etc.;

•

piaţa Rusiei este imensă cu o cerere înaltă determinată de numărul mare al populaţiei;

•

nivelul de trai al majorităţii populaţiei Rusiei nu permite procurarea băuturilor alcoolice importate din ţările europene, pe când preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt mult mai accesibile. Pornind de la faptul că anume Rusia a fost şi este clientul principal pentru care este destinată

producţia vinicolă autohtonă, trebuie examinate unele tendinţe ale dezvoltării pieţei băuturilor alcoolice din această ţară şi evoluţia structurii ei. Piaţa de vinuri din Rusia se caracterizează printr-o varietate mare de produse, cu o creştere continuă de până la 30-35% anual. Conform calculelor, pe parcursul următorilor cinci ani consumul de vin pe cap de locuitor se va majora de patru ori. După origine, vinurile comercializate pe teritoriul Rusiei se pot defini în felul următor: 1. Vinuri străine importate din Franţa, Italia, Germania, Spania şi din aşa-numita „Lume nouă” – Chile, Argentina, SUA, Africa de Sud şi Australia. 2. Vinuri importate din ţările CSI. 3. Vinuri ruseşti, fabricate din materialele locale sau din cele importate. În funcţie de nivelul preţului, vinurile comercializate în Rusia pot fi grupate astfel: •

Vinuri de elită: preţul unei sticle constituie circa 9-10 USD şi mai mult. Această categorie de vinuri cuprinde un segment mic de piaţă (aproximativ 5%), dar este în creştere (Italia, Australia, Georgia, Germania, Chile etc.).

•

Vinuri la preţuri medii: cca 3-9 USD pentru o sticlă. Segmentul acestei categorii de vinuri alcătuieşte în jurul a 10% (Franţa, Georgia, Spania etc.).

44

•

Vinurile la preţuri mici: preţul unei sticle se află sub nivelul de 3 USD (Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Argentina, Uzbekistan etc.). Pe parcursul ultimilor ani preferinţele consumatorului rus faţă de producţia vinicolă s-au

modificat esenţial, în favoarea vinurilor mai scumpe, de o calitate bună. În aşa mod, se reduce considerabil ponderea vinurilor ieftine, fiind promovate vinurile din „Lumea nouă” (tabelul 2.2.2). Actualmente furnizorul principal al vinurilor în Rusia rămâne a fi Republica Moldova, căreia în anul 2003 ia revenit circa 45,7% din volumul total al vinurilor importate. Cele mai cunoscute mărci ale vinurilor moldoveneşti sunt: Cabernet, Cahor, Merlot, Pinot, Sauvignon, Feteasca, Zemfira, Isabella, Negru de Purcari, Dionisos-Mereni, Salcuţa, Бычья кровь, Старый замок, Монастырская изба etc. Tabelul 2.2.2

Evoluţia principalilor exportatori de vin pe piaţa Federaţiei Ruse pe anii 1998-2003 1998 mln. % USD

1999 mln. % USD

2002 mln. % USD

2003 mln. % USD

Moldova Ucraina

224,1 21,7

57,4 5,6

94,0 8,5

55,9 5,0

139,7 9,5

48,9 3,3

170,9 14,1

45,7 3,8

Franţa Georgia Germania

32,7 24,4 15,1

8,4 6,2 3,9

25,7 16,7 1,5

15,3 9,9 0,9

44,1 26,5 5,6

15,4 9,3 2,0

53,9 33,4 7,6

14,4 8,9 2,0

12,1 3,1 5,6 3,3 13,6 Italia 4,9 1,3 1,0 0,6 12,3 Bulgaria 7,0 1,8 3,9 2,3 10,7 Spania 0,9 0,2 0,6 0,3 3,4 Argentina 0,1 0,0 0,4 0,2 5,1 Chile 0,5 0,1 0,1 0,1 0,7 Australia Sursa: Development Alternatives / BIZPRO Moldova, Proiect - Iulie 2004.

4,8 4,3 3,8 1,2 1,8 0,2

19,1 19,0 15,7 15,8 7,5 1,1

5,1 5,1 4,2 4,2 2,0 0,3

Ţara

2000 2001 mln. mln. % % USD USD „PIERZĂTORI” 112,3 56,3 149,9 53,5 6,0 3,0 13,5 4,8 „POZIŢIE STABILĂ” 25,5 12,8 41,5 14,8 25,0 12,6 26,0 9,3 2,7 1,4 3,8 1,4 „CÂŞTIGĂTORI” 7,1 3,5 10,0 3,6 2,2 1,1 5,7 2,0 5,5 2,7 7,5 2,7 0,5 0,3 2,0 0,7 0,7 0,4 2,7 1,0 0,2 0,1 0,5 0,2

Cu toate că Republica Moldova deţine cea mai mare pondere în structura vinurilor importate de către Rusia, imaginea vinurilor moldoveneşti este destul de joasă. Se consideră că vinurile calitative scumpe trebuie importate doar din ţările europene, ca Italia, Franţa, Spania şi din ţările „Lumii noi” – SUA, Cili, Argentina, unele ţări din Africa şi Asia. Pe piaţa vinurilor de elită un segment semnificativ îl ocupă şi Georgia, pe când vinurile îmbuteliate şi vinurile-materie primă din Republica Moldova se consideră ieftine, de o calitate inferioară şi nu se înscriu în segmentul vinurilor de elită. Asupra formării acestui concept un rol important l-a jucat următorul fenomen: după destrămarea URSS, o dată cu trecerea la economia de piaţă, majoritatea producătorilor de vinuri din Republica Moldova au invadat Federaţia Rusă cu producţia lor de o calitate foarte joasă. În cazul de faţă este binevenită expresia lui Robert W.Pitch: „Mărfurile se întorc, clienţii – nu”. Astfel, imaginea vinurilor noastre în Rusia s-a deteriorat foarte mult şi este dificil de a o restabili. 45

Este important de menţionat şi atitudinea populaţiei Rusiei faţă de vinurile importate din Franţa şi Italia. Vinurile produse în aceste ţări sunt considerate de o calitate foarte înaltă. Un punct forte al acestor vinuri îl constituie originea lor. Spre deosebire de Republica Moldova, în ţările respective un accent important se pune anume pe originea vinurilor, alţi producători neavând dreptul să fabrice producţia sub denumiri străine. De exemplu, în Italia, în anul 1963 guvernul a introdus legi care controlează industria vinicolă. Vinurile sunt controlate după un sistem asemănător celui francez şi obligatoriu au pe etichetele lor inscripţia „Denominazione di Origine Controllata” (DOC), care înseamnă „Denumirea Originii Controlate”. Sub aceste cuvinte se subînţeleg o serie de ordine întărite prin decretul preşedintelui ţării, care reprezintă pentru producătorii vinurilor nişte directive stricte, în conformitate cu care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia există 270 de vinuri DOC şi creşterea calităţii vinurilor italiene continuă. Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative asigură o imagine superioară a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale acesteia. Bineînţeles, că nivelul calităţii producţiei vinicole fabricate în Moldova este mult mai inferior decât cel al producţiei importate de către Federaţia Rusă din ţările europene. În acest context se poate concluziona că Republica Moldova mai are de întreprins numeroase măsuri în scopul creşterii nivelului calităţii producţiei sale vinicole şi al îmbunătăţirii imaginii ei pe plan mondial. Revenind la geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, un interes deosebit reprezintă studiul structurii exportului băuturilor alcoolice pe ţări şi al modificărilor ce au loc în această structură. Graficul 2.2.1 arată structura exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova pe ţări în anul 1997.

3,6% 3,6%

0,5% 0,5% 2,0% 2,0%

0,9% 0,5% 0,9% 0,5%

1,6% 1,6% 1,1% 1,1%

89,6% 89,6%

Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte Rusia Ukraina Belarus Letonia Lituania Estonia Bulgaria Alte

Graficul 2.2.1. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 1997 Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

46

Analizând structura exportului producţiei vinicole în anul 1997 pe ţări, se poate observa că cea mai mare pondere (89,6%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi alcoolice în valoare de 245921,9 mii USD. Principalii factori ce determină această cifră au fost menţionaţi mai sus. Din ţările CSI mai pot fi menţionate: Ucraina (3,64%), Belarus (2,03%), Kazahstan (0,10%), Kirghizstan (0,02%). Printre ţările europene care deţin o pondere cât de cât semnificativă pot fi numite: Bulgaria (1,58%), Lituania (0,95%), Letonia (0,52%) şi Germania (0,31%). Cu părere de rău, în Franţa, România, Olanda sunt exportate cantităţi foarte mici de băuturi alcoolice, ponderea acestora fiind sub 0,1%. Un factor îmbucurător este că producţia vinicolă autohtonă a început să fie comercializată şi peste ocean (SUA – 0,03%). Pe parcursul anilor 1997-2004 structura exportului băuturilor alcoolice pe ţări s-a modificat uşor, fără schimbări radicale. Astfel, în perioada 1997-1999 exportul băuturilor alcoolice în Rusia s-a micşorat de circa 2,9 ori, pe când ponderea Rusiei a scăzut doar cu 10,16%. Cea mai mică valoare a exportului băuturilor alcoolice în Rusia a fost înregistrată în anul 1999, din cauza urmărilor crizei economice cu care s-a confruntat Rusia în anul 1998. În anii 1999-2004 exportul producţiei vinicole în Rusia a crescut de la 85529,7 până la 217959,2 mii USD. Cea mai joasă pondere a Rusiei (78,50%) s-a constatat în anul 2004, motivul fiind creşterea exportului băuturilor alcoolice în alte ţări. Exportul băuturilor alcoolice în Belarus, începând cu anul 1998, are o tendinţă de creştere, de la 3062,4 până la 30137,7 mii USD, sporul anual constituind 3867,9 mii USD. În perioada anilor 1998-2004 ponderea Belarusiei în exportul total al producţiei vinicole a crescut de la 1,5 până la 10,85%. Deci piaţa acestei este una de perspectivă pentru desfacerea băuturilor alcoolice autohtone. O altă piaţa comparativ mare pentru comercializarea producţiei vinicole moldoveneşti este cea a Ucrainei. În perioada anilor 1997-2004 Ucraina a ocupat locurile doi şi trei în exportul total al băuturilor alcoolice, cedând pe parcursul ultimilor patru ani doar Rusiei şi Belarus. Exportul producţiei vinicole în Ucraina variază sub forma parabolică, atingând valoarea minimă în anul 1999 – 4975,6 mii USD. În anii 1999-2003 exportul produselor vinicole în Ucraina a crescut continuu, în anul 2003 el constituind 15611,2 mii USD, ceea ce e de 3,1 ori mai mult decât în anul 1999. Însă în anul 2004 s-a constatat o diminuare a volumului producţiei vinicole exportate cu cca 29,7%. Piaţa Ucrainei este una relativ mare, care permite exportarea cantităţilor considerabile de băuturi alcoolice. Iar dacă se ţine cont şi de faptul că ea se află în vecinătatea Republicii Moldova, se poate afirma că lărgirea pieţei de desfacere în această ţară este convenabilă. O altă ţară din CSI în care se exportă producţia vinicolă autohtonă este Kazahstan. Exportul în această ţară pe parcursul anilor 1997-2004 a crescut de la 269,2 mii USD până la 7987,5 mii USD, majorându-se de cca 29,7 ori. Ponderea Kazahstanului în exportul total al producţiei vinicole în perioada analizată a avut o tendinţă de creştere – de la 0,1% până la 3,19% în anul 2000, apoi a

47

scăzut până la 2,88% în anul 2004. Piaţa Kazahstanului este o piaţă mare dacă ţinem cont de suprafaţa lui şi de numărul populaţiei. Cu toate că din cauza amplasării teritoriale a acestei ţări cresc cheltuielile legate de transportarea producţiei, trebuie găsite posibilităţi de lărgire a pieţei de desfacere pentru băuturile alcoolice moldoveneşti. Studiind exportul producţiei vinicole moldoveneşti în Ţările Baltice, nu se poate determina o tendinţă concretă. Ponderea acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor 1997-2004 a variat în limitele 1,60 – 5,13%, cea mai mare cantitate de băuturi fiind exportată în Letonia. Exportul băuturilor alcoolice autohtone în România variază sub formă de parabolă convexă, valoarea maximă (2821,4 mii USD) fiind atinsă în anul 1999. În următorii ani indicatorul analizat sa redus, ponderea României în exportul total al producţiei vinicole scăzând de la 2,62% în anul 1999 până la 0,11% în anul 2004. Deşi România este o ţară cu viticultură şi vinificaţie înalt dezvoltate, Republica Moldova are şanse de să-şi promoveze exportul producţiei sale vinicole, punând accentul principal pe calitate. În ţările europene exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova este neesenţial. Ponderea acestor ţări în exportul total al băuturilor alcoolice pe parcursul anilor 1997-2004 a variat în limitele 0,01-1,58%. Cât de cât satisfăcător poate fi considerat exportul producţiei vinicole în Germania. În perioada anilor 2000-2003 acesta a înregistrat o tendinţă de creştere continuă, constituind în anul 2003 – 1033,0 mii USD, ceea ce este de 8,3 ori mai mult decât în anul 2000, dar în anul 2004 s-a atestat o diminuare a lui cu cca 5,4% faţă de anul precedent. Dinamica exportului producţiei vinicole în Cehia nu are o tendinţă concretă. Limita de jos a indicatorului respectiv (14,4 mii USD) a fost atinsă în anul 1998, iar în anul 2004 s-a exportat cu 36,8% mai mult decât în anul 1997. Volumul exportului producţiei vinicole pe piaţa Bulgariei s-a micşorat de la 4333,2 mii USD în anul 1997 până la dispariţia lui în anul 2004. Ponderea exportului băuturilor alcoolice în Franţa, Olanda, Norvegia şi Slovacia este nesemnificativă, variind pentru fiecare ţară în limitele 0,01-0,1%. Un fapt regretabil este că în perioada anilor 2002-2003 Republica Moldova n-a exportat producţie vinicolă în aceste ţări. Exportul producţiei vinicole în SUA pe parcursul anilor 1997-2004 a variat fără o anumită tendinţă, atingând valoarea maximă în anul 1999 – 893,4 mii USD – şi cea minimă în anul 2001, când s-au exportat băuturile alcoolice doar în sumă de 50 mii USD. Ponderea exportului producţiei vinicole în SUA în perioada studiată a variat în limitele 0,03-0,83%. Graficul 2.2.2 prezintă structura exportului producţiei vinicole a ţării în anul 2004. Analizând structura exportului băuturilor alcoolice în anul 2004 pe ţări, se observă că cea mai mare pondere (78,5%) o deţine Rusia, unde au fost exportate băuturi în valoare de 217959,2 mii USD. Din ţările CSI se mai pot menţiona: Belarus (10,85%), Ucraina (3,95%), Kazahstan (2,88%). Printre

48

ţările europene, care deţin o pondere cât de cât semnificativă, se află Germania (0,35%), Letonia (0,33%) şi Lituania (0,23%). În SUA în anul 2004 s-au exportat băuturi alcoolice în valoare de 782,3 mii USD, ponderea lor alcătuind 0,28%. De subliniat că ponderea băuturilor alcoolice exportate în Franţa, Olanda şi Slovacia în anul 2004 a fost neesenţială.

4,0% 4,0%

2,9% 2,9%

0,6% 0,6%

0,4% 0,4%

0,3% 0,3% 2,5% 2,5%

10,9% 10,9%

78,5% 78,5%

Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte Rusia Belarus Ucraina Kazahstan Polonia Germania Letonia Alte

Graficul 2.2.2. Structura exportului producţiei vinicole pe ţări al RM în anul 2004 Sursa: Elaborat de autor pe baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Comparând structura exportului producţiei vinicole pe ţări în anul 2004 cu cea din anul 1997, se poate afirma că situaţia se ameliorează, deoarece ponderea Rusiei în exportul total al băuturilor alcoolice a scăzut cu 11,14%, pe când ponderea Ucrainei, Belarusiei, Kazahstanului a crescut considerabil. Faptul că într-o singură ţară se exportă în jurul la 80% din toată producţia vinicolă (Rusia) are şi neajunsurile sale: în cazul în care ţara respectivă se confruntă cu o criză economică sau apar unele neînţelegeri de ordin politic, exportul total al producţiei se reduce considerabil. Negativ se consideră faptul că în anul 2004 numărul de ţări europene, care importă producţia vinicolă din Republica Moldova, s-a redus esenţial. De aceea sunt necesare măsuri care să modifice structura exportului, să mărească numărul de ţări importatoare de băuturi alcoolice. Este interesant de a urmări repartiţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova pe ţări, ţinând cont de tipurile de produse exportate (anexa 3). În perioada 1997-2004 principalul importator al vinurilor îmbuteliate, fabricate în Republica Moldova, a fost Federaţia Rusă, ponderea căreia în exportul total al vinului îmbuteliat a variat în limitele 80,04 – 96,31%. În general, pe parcursul acestor ani ponderea volumului vinului îmbuteliat exportat în Rusia a cunoscut o tendinţă de diminuare, micşorându-se de la 96,31% (în anul 1997) până la 80,04% (în anul 2004). O latură pozitivă constituie faptul că în perioada studiată ponderea exportului vinului îmbuteliat în celelalte ţări ale lumii (cu excepţia ţărilor CSI) s-a majorat de la

49

1,6% la 3,5%. De menţionat faptul că celelalte ţări ale lumii deţin cea mai mică pondere anume în ceea ce priveşte exportul vinurilor îmbuteliate, pe când la celelalte produse vinicole greutatea specifică a acestor ţări este considerabil mai înaltă. În ceea ce priveşte exportul vinurilor spumante şi spumoase, principalul consumator, de asemenea, este Rusia, ponderea căruia pe parcursul anilor 1997-2004 s-a micşorat de la 97,48% până la 89,49%. De subliniat că în anul 1999, când economia Federaţiei Ruse suporta consecinţele crizei economice cu care s-a confruntat în anul 1998, ponderea Rusiei în exportul total al vinurilor spumante şi spumoase s-a menţinut la nivelul de 87,59%. Pozitiv poate fi considerat faptul că pe parcursul anilor analizaţi exportul vinurilor spumante şi spumoase în Ucraina a crescut de cca 2,2 ori. O altă latură pozitivă, este sporirea ponderii Belarusiei în structura exportului acestei categorii de produse vinicole pe parcursul anilor 1997-2004 cu cca 43,91%. O altă schimbare favorabilă reprezintă creşterea ponderii celorlalte ţări ale lumii în structura exportului vinurilor spumante şi spumoase de la 1,17% până la 3,47%. O situaţie analogică se constată urmărind modificarea structurii exportului divinului pe ţări. Cea mai înaltă pondere o deţine Federaţia Rusă, valorile căreia constituie 74,12% (în anul 1997) şi 86,68% (în anul 2004). De menţionat faptul că în anul 1999, când Rusia suporta consecinţele crizei economice, ponderea exportului în această ţară s-a coborât până la 51,22% din volumul total al divinului exportat, exportul în celelalte ţări ale lumii alcătuind 36,48%. Însă, cu regret, în anul 2004 ponderea acestor ţări din nou s-a coborât la 2,27%. O situaţie deosebită se atestă dacă se urmăreşte structura exportului brandy, rachiurilor şi a altor băuturi tari. În anul 1997 ponderea ţărilor CSI în structura exportului acestei categorii de produse constituia doar 48,98%, pe când a celorlalte ţări ale lumii – 51,02%. Acest fapt este determinat, în mare măsură, de exportul considerabil al acestei categorii de produse în Lituania, ponderea căreia a alcătuit în exportul total cca 30,93%. Dar în anul 2004 situaţia s-a schimbat radical, ţărilor CSI revenindu-le o pondere de 86,48%, iar celorlalte ţări doar 13,52% din exportul total al brandy, rachiurilor şi al altor băuturi tari. Informaţie interesantă prezintă studiul dinamicii structurii exportului a vinului materie-primă pe parcursul anilor 1997-2004. Ponderea ţărilor CSI în structura exportului vinului brut a cunoscut o tendinţă de creştere, majorându-se de la 82,58% până la 99,77%. Dacă examinăm exportul celorlalte categorii de produse vinicole în Rusia în anul 1999 se poate constata că valorile şi ponderea acestuia sunt inferioare, pe când exportul vinului materie-primă demonstrează o situaţie radical opusă. În perioada anului 1999, când economia Federaţiei Ruse era slăbită, deşi suporta consecinţele crizei economice din anul 1998, exportul vinului materie-primă în această ţară a atins limita maximă în perioada examinată, ea deţinând 81,52% din exportul total al vinului brut. 50

În general, dinamica structurii exportului produselor vinicole pe ţări, luând în considerare categoriile de produse, poate fi considerată mai puţin satisfăcătoare. Cu toate că ponderea celorlalte ţări ale lumii în structura exportului unor categorii de produse creşte neesenţial, totuşi ponderea Federaţiei Ruse rămâne stabilă şi foarte înaltă, ceea ce generează o multitudine de pericole de ordin economico-politic pentru exportatorii autohtoni. Generalizând geografia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, se poate concluziona că situaţia existentă actualmente nu este satisfăcătoare. Indiscutabil, Federaţia Rusă rămâne consumatorul principal al producţiei vinicole moldoveneşti. Însă de subliniat şi faptul că ponderea Rusiei (80-90%) în exportul total al băuturilor alcoolice este extrem de înaltă, ceea ce poate genera o multitudine de dificultăţi pentru funcţionarea întreprinderilor vinicole autohtone. Pornind de la aceste considerente, este necesar a diminua ponderea Rusiei în exportul total al producţiei vinicole, care trebuie direcţionat spre celelalte ţări ale lumii. Una din măsurile necesare în acest scop este modificarea geografiei exportului prin lărgirea listei ţărilor care vor solicita producţia vinicolă a Republicii Moldova. Această modificare poate fi efectuată numai pe calea îmbunătăţirii calităţii producţiei vinicole autohtone şi certificării întreprinderilor cu Sistemul de Management al Calităţii. Pieţele străine, nu pot fi cucerite uşor când în majoritatea ţărilor producţia noastră nu este cunoscută. Dar totuşi trebuie de întreprins măsuri în vederea promovării producţiei vinicole autohtone şi asigurării calităţii ei înalte, menţinând-o permanent la acest nivel.

2.3 Promovarea calităţii în întreprinderile vinicole din Republica Moldova şi direcţiile de comercializare a producţiei 2.3.1 Evoluţia întreprinderilor vinicole şi clasificarea lor prin prisma formării calităţii producţiei Condiţiile pedo-climaterice ale Republicii Moldova favorabile pentru cultivarea viţei de vie, precum şi tradiţiile bogate acumulate au determinat în mod direct formarea şi evoluţia rapidă a industriei vinicole. În perioada existenţei URSS, când pentru producţia vinicolă autohtonă exista o piaţă enorm de mare, toate eforturile erau îndreptate spre dezvoltarea întreprinderilor vinicole. Astfel, în anii 1950-1970 a fost construit un număr considerabil de întreprinderi vinicole. Numai în anii 1960-1970 au apărut 33 de întreprinderi de vinificaţie primară. În următorii ani o atenţie sporită s-a acordat majorării posibilităţilor şi capacităţilor de producţie, mai ales în baza reutilării întreprinderilor existente. Eforturile depuse pentru progresarea industriei vinicole au asigurat obţinerea unor rezultate înalte: o mare parte a populaţiei URSS era asigurată cu băuturile alcoolice produse în Republica Moldova. Exportul producţiei vinicole în republicile Uniunii Sovietice nu

51

întâmpina greutăţi, dimpotrivă, se creau condiţii de creştere a acestuia, sporirea calităţii producţiei fiind evaluată după nişte standarde şi normative simple, respectarea cărora nu crea dificultăţi pentru activitatea întreprinderilor vinicole autohtone. Prosperarea continuă a acestei ramuri după cel de-al doilea război mondial a contribuit la aceea că pe parcursul a mai multe decenii ea este ramura prioritară a economiei Republicii Moldova. Rezultatele industriei vinicole în perioada actuală demonstrează încă o dată ponderea ei înaltă în producţia industrială totală a Republicii Moldova: dacă în anul 1995 industriei vinicole îi reveneau 10,8% din producţia industrială totală, atunci în anul 2003 deja 21,2%. Alţi indicatori care evidenţiază ritmurile înalte de dezvoltare a acestei ramuri pe parcursul anilor 1995-2003 sunt sporirea numărului de întreprinderi cu 42,9% (de la 91 până la 130 de unităţi) şi creşterea volumului producţiei în preţuri curente de la 460,0 mln. lei până la 2957,9 mln. lei. Actualmente, când Republica Moldova a trecut deja de la economia centralizată la economia de piaţă, întreprinderile vinicole, precum şi celelalte întreprinderi industriale s-au confruntat cu numeroase dificultăţi, cea mai esenţială fiind insuficienţa sau chiar lipsa pieţelor de desfacere. Ţinând cont de faptul că în industria vinicolă activează un număr mare de agenţi economici, se poate concluziona că concurenţa în acest domeniu de activitate este foarte aprigă. Activând în astfel de condiţii, principalul instrument de obţinere a „victoriei” în lupta concurenţială este calitatea producţiei oferite. O bună parte a antreprenorilor, care au înţeles deja rolul calităţii în promovarea şi realizarea producţiei, au început să întreprindă măsuri pentru îmbunătăţirea acesteia. În scopul atragerii consumatorului şi sporirii gradului de încredere faţă de calitatea producţiei lor, unele întreprinderi din Republica Moldova au implementat în cadrul lor Sistemul de Management al Calităţii. Deoarece în industria vinicolă activează întreprinderi cu procese de producţie diferite, este necesar a le clasifica pentru că şi calitatea producţiei se va aborda în mod diferit. În continuare se va efectua o analiză succintă a modalităţilor de evaluare şi dirijare a calităţii producţiei în cadrul diferitelor grupe de întreprinderi vinicole. Pornind de la fazele procesului de producţie, întreprinderile vinicole pot fi grupate astfel: •

Întreprinderi de vinificaţie primară, care efectuează prelucrarea strugurilor şi producerea

vinurilor brute. La aceste întreprinderi producţia finită alcătuieşte vinul brut, care se comercializează în vrac. Calitatea vinurilor obţinute se exprimă prin indicii organoleptici (limpiditate, culoare, aromă, gust) şi fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a zaharurilor, a acizilor titrabili, a acizilor volatili, a acidului sulfuros total şi liber, a fierului). Asupra calităţii producţiei influenţează considerabil calitatea materiei prime utilizate. Aici putem indica afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poama acră nu se va primi un vin dulce”. Calitatea strugurilor poate 52

fi determinată de caracteristicile soiurilor acestora, concentraţia de zahăr, ponderea bobiţelor defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi etc. La fel de importante pentru obţinerea producţiei de o calitate înaltă sunt respectarea tuturor normelor şi normativelor de prelucrare a strugurilor (vinurilor) şi utilizarea utilajului corespunzător performant. •

Întreprinderi de vinificaţie secundară. În cadrul acestora se efectuează colectarea

vinurilor brute şi, după prelucrarea lor corespunzătoare, comercializarea producţiei vinicole finite îmbuteliate sau în vrac. În calitate de materie primă la aceste întreprinderi serveşte vinul brut, achiziţionat de la întreprinderile de vinificaţie primară. Calitatea materiei prime la intrare (a vinului brut) se determină cu ajutorul indicelor, care exprimă calitatea producţiei finite a întreprinderilor de vinificaţie primară (menţionate mai sus). Calitatea producţiei vinicole finite, în afară de indicatorii ce caracterizează vinul-materie primă, mai include şi calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta etc.). Bineînţeles, calitatea producţiei finite este influenţată în mod direct şi de calitatea proceselor de producţie: dacă procesele de producţie sunt organizate la nivelul inferior, din vinul-materie primă de o calitate înaltă se va obţine producţia finită de o calitate joasă. În baza acestor considerente se poate concluziona că pentru obţinerea producţiei vinicole de o calitate înaltă, este necesar a utiliza materie primă şi materiale auxiliare calitative şi de asigurat calitatea adecvată a proceselor de producţie. •

Întreprinderi de vinificaţie mixtă, care îmbină toate fazele proceselor de producţie ale

întreprinderilor de vinificaţie primară şi de vinificaţie secundară. Drept materie primă la aceste întreprinderi servesc strugurii, iar în calitate de producţie finită, în cele mai dese cazuri, producţia vinicolă îmbuteliată, destinată consumului. Uneori, producţia vinicolă se poate comercializa şi în vrac, ceea ce e mai puţin convenabil pentru întreprinderile vinicole, dar, mai ales, economiei ţării în ansamblu. Calitatea materiei prime utilizate, precum şi a producţiei fabricate la întreprinderile de vinificaţie mixtă se determină cu ajutorul indicilor şi prin asigurarea calităţii proceselor de producţie, după cum s-a menţionat mai sus. Din cele trei grupe de întreprinderi vinicole enumerate, probabil, o dirijare mai eficientă şi mai sigură a calităţii producţiei se realizează la întreprinderile de vinificaţie mixtă, unde există toate fazele procesului de producţie, începând cu colectarea strugurilor şi terminând cu comercializarea producţiei finite, destinate consumului. În aşa mod, este supravegheat tot lanţul de producţie, astfel încât pot fi uşor depistate şi înlăturate cauzele ce afectează calitatea producţiei. În anexa 4 se prezintă gruparea întreprinderilor vinicole după modalitatea menţionată anterior. Astfel, în anul 2003 în Republica Moldova erau înregistrate 72 de întreprinderi de vinificaţie primară, 14 de vinificaţie secundară şi 55 de întreprinderi mixte. Cea mai mare pondere în numărul total de întreprinderi vinicole o deţineau întreprinderile de vinificaţie primară – 51,1%, 53

de vinificaţie secundară – 9,9%, ponderea întreprinderilor mixte alcătuind 39,0%. Existenţa unui număr atât de mare de întreprinderi de vinificaţie primară se explică prin faptul că ele au capacităţi de producţie mult mai mici comparativ cu cele ale întreprinderilor de vinificaţie secundară şi se află în apropierea zonei de materie primă, deoarece strugurii sunt o materie primă, care repede se alterează (prelucrarea industrială trebuie efectuată în nu mai mult de 24 de ore după recoltare). Această repartiţie se răsfrânge direct asupra calităţii producţiei vinicole autohtone. O importanţă deosebită pentru dezvoltarea industriei vinicole constituie astfel de întreprinderi ca „Wine International Project”, „Cricova-Acorex”, „Vinorum”, „Lion-Gri” „Dionis Club” etc., care s-au transformat din comercianţi de vin în producători ai acestuia. Avantajul acestor întreprinderi constă în integrarea lor pe verticală, care permite efectuarea controlului întregului lanţ de producţie, începând cu cultivarea viţei de vie, prelucrarea strugurilor etc. şi terminând cu gestionarea reţelei de distribuţie. Aceasta permite asigurarea stabilă cu materie primă calitativă a întreprinderii, urmărirea şi îmbunătăţirea întregului proces de producţie, precum şi promovarea imaginii întreprinderii în baza comercializării producţiei finite în propria reţea. Fiecare din aceste întreprinderi exportă anual de la 5 până la 20 mln. sticle de vin liniştit şi de vin spumant. Exporturile esenţiale ale întreprinderilor menţionate se datorează, în mare măsură, calităţii înalte şi stabile a producţiei lor. O altă grupare a întreprinderilor vinicole poate fi efectuată în baza tipologiei producţiei fabricate. În aşa mod, întreprinderile vinicole pot fi clasificate ca producători de vinuri liniştite, vinuri spumante, vinuri spumoase, divinuri, brandy şi de alte băuturi tari. În anexa 5 este prezentată gruparea întreprinderilor vinicole pentru perioada anului 2003: • Cel mai mare număr de întreprinderi vinicole este încadrat în fabricarea de vinuri liniştite, în această activitate fiind implicate cca 78 de întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere în volumul total al producţiei fabricate o deţin următoarele: „Lion Gri” SRL (6,1%), „Basvinex” SA (6,0%), „DK Intertrade” SRL (5,7%), „Cricova-Acorex” ÎM (5,6%), „Alianţa” SRL (4,8%), „Asconi” SRL (4,8%), „Migdal-P” SA (4,7%). Toate aceste întreprinderi sunt reprezentative, bine cunoscute în Republica Moldova ca producători de vinuri calitative, orientându-se, mai ales, spre pieţele externe de desfacere a producţiei. Examinând importanţa acestor întreprinderi în structura exportului vinurilor (figura 2.3.1.1), se poate afirma că anume ele ocupă cele mai importante poziţii.

54

Salcuta 2,0%

Vierul-Vin 1,9%

"GB & Co." 1,7%

Altii 31,7% DK Intertraide SRL 7,3%

Carahasani Vin 2,2%

Lion Gri SRL 6,4%

Grape Valley 2,2%

Suvorov Vin 2,8%

W ine International Project SRL 6,3%

Romaneşti 2,9% Orhei Vin 3,0%

Euro Alco 3,0%

Migdal-P 4,2% Alianta Vin 3,1%

Imperial 3,3%

Basvinex 3,9%

Asconi 3,7%

Vinaria Bostovan 4,0%

Acorex Holding 4,4%

Figura 2.3.1.1 Structura exportului vinului îmbuteliat pe anul 2004 în Republica Moldova Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”

Printre cei mai mari exportatori de vinuri îmbuteliate pot fi menţionate: „DK-Intertrade” SRL – 7,3%; „Lion Gri” SRL – 6,4%; „Wine Internaţional Project” SRL – 6,3%; „Acorex-Holding” SA – 5,1% etc. • În activitatea de fabricare a vinurilor spumante sunt antrenate doar 16 întreprinderi. Numărul agenţilor economici care se ocupă cu producerea vinurilor spumante este relativ redus în comparaţie cu cel al producătorilor de vinuri liniştite. Cauzele sunt complexitatea procesului de producţie a vinurilor spumante calitative şi posibilităţile limitate de comercializare a acestora. În ceea ce priveşte exportul vinurilor spumante în anul 2004, situaţia este următoarea (figura 2.3.1.2):

Milestii Mici 5,2%

Ceadvincom 4,1%

DK Intertraide 3,6%

Alianta Vin 3,0%

Primvincon 2,2%

Nis Struguras 1,9%

Vinaria Bardar 1,7%

Invintorg 1,1% Altii 1,6%

Vitis-Hancesti 8,0%

Vismos SA 26,8%

Basvinex 15,7%

Cricova SA 25,1%

Figura 2.3.1.2 Structura exportului vinului spumant pe anul 2004 în Republica Moldova Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

55

Lider în exportul vinului spumant în anul 2004 a fost ÎM CVSM „Vismos” SA, care deţine o pondere de 26,8% în structura exportului. Pe al doilea loc se situează „Cricova” SA cu o pondere de 25,1%. De menţionat că pe parcursul ultimilor ani este pentru prima dată când ÎM „Vismos” SA deţine o pondere mai înaltă decât „Cricova” SA. Printre ceilalţi exportatori de vinuri spumante cu indici valoroşi pot fi menţionaţi „Basvinex” SA – 15,7% şi „Vitis Hânceşti” – 8,0%. • În republică produc vinuri spumoase 13 întreprinderi, dintre care cea mai mare pondere o deţin: „Altes” SRL (23,5%), „Maurt” SRL (20,1%), „Nori” S.R.L (18,5%). Practic, toate întreprinderile care se ocupă cu producerea vinurilor spumoase, produc şi alte băuturi alcoolice, deoarece capacitatea pieţei pentru comercializarea acestor vinuri este redusă. De obicei, consumatorii de vinuri spumoase sunt persoane cu un nivelul de trai relativ jos, care nu-şi pot permite procurarea vinului spumant calitativ. Dacă ne referim la dezvoltarea industriei vinicole şi economiei ţării în ansamblu, vinurile spumoase nu fac parte din produsele strategice de o calitate superioară, pe care ar trebui de pus accentul. • Divinul este unul din produsele principale în vinificaţia Republicii Moldova, pe producerea căruia mizează majoritatea întreprinderilor vinicole autohtone. Dacă în anul 2003 în această activitate erau încadrate doar 8 întreprinderi, atunci în anul 2004 numărul lor era de 16. În figura 2.3.1.3 este prezentată structura exportatorilor de divin sin Republica Moldova pe anul 2004.

M old Nord SA 5,9%

Vin Im pex SRL 5,1%

Rom anesti Colus V in SR L 3,6% Lion G ri S RL 3,0% 4,3%

V inăria B ardar SA 2,8% O rhei V in 2,2%

D K Intertraide SR L 7,8%

V inar 2,0% Calarasi 1,1% A ltii 4,9%

Kv int 15,4% Barza A lba S A 24,7%

A rom a SA 17,2%

Figura 2.3.1.3 Structura exportului de divin pe anul 2004 în Republica Moldova Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

În anul 2004 lider în exportul divinului a fost „Barza Albă” SA, care deţine o pondere de 24,7% în structura exportului. Pe al doilea loc s-a situat „Aroma” SA cu o pondere de 17,2%. Printre cei mai importanţi exportatori ai divinului mai pot fi menţionaţi: „Kvint” – 15,4% şi „DKIntertrade” SRL – 7,8%.

56

• De producerea brandy şi a altor băuturi tari se ocupă mai multe întreprinderi, dar cea mai mare pondere o deţine „Renesans-Perfect” SRL (31,9%). De menţionat faptul că nu toate băuturile tari se produc în cadrul industriei vinicole, o mare parte de rachiuri fiind produse din culturi cerealiere. În general, pentru economia Republicii Moldova, băuturile tari nu constituie produse strategice pentru export, deoarece sunt exportate în cantităţi foarte mici şi mai mult se comercializează pe piaţa internă. Majoritatea întreprinderilor vinicole se ocupă cu fabricarea diferitelor tipuri de produse întrun sortiment foarte larg, despre ce confirmă datele din anexa 5. Din această cauză este foarte dificil de estimat obiectiv calitatea producţiei vinicole autohtone în ansamblu pe ţară. În continuare se va prezenta evoluţia calităţii producţiei vinicole, pornind de la unele întreprinderi concrete. În concluzie se poate menţiona că ponderea întreprinderilor de vinificaţie mixtă în producţia vinicolă este semnificativă. Dezvoltarea întreprinderilor cu un ciclu închis de producţie (integrate pe verticală), permite acestora să gestioneze eficient şi să urmărească respectarea calităţii producţiei, materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului. Un factor pozitiv îl constituie apariţia şi dezvoltarea în republică a unor întreprinderi reprezentative, care au o pondere considerabilă în volumul producţiei şi în cel de export al producţiei vinicole pe ţară, asigurând o calitate înaltă a producţiei fabricate şi creându-şi, astfel, o imagine pozitivă atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă. Totodată, există încă diverse dificultăţi şi neconformităţi în activitatea multor întreprinderi vinicole autohtone, care nu permit asigurarea nivelului necesar al calităţii producţiei, împiedicând formarea imaginii bune a producătorului de băuturi alcoolice la nivelul ţării. 2.3.2 Privatizarea în sectorul viti-vinicol şi impactul ei asupra calităţii producţiei vinicole Analizând evoluţia întreprinderilor vinicole, trebuie evidenţiat un fenomen, care a influenţat esenţial dezvoltarea şi funcţionarea lor în prezent – procesul de privatizare. Baza legislativă a procesului de privatizare a întreprinderilor vinicole şi a plantaţiilor de vii, precum şi a celorlalte unităţi economice a început să se formeze în anul 1991, după declararea independenţei Republicii Moldova. Anume Codul Funciar a servit drept act legislativ, în baza căruia s-a efectuat privatizarea pământului, de asemenea şi a plantaţilor viticole. În Republica Moldova privatizarea pământului a avut loc în două etape: •

Prima etapă – comisiile funciare ale satelor au determinat valoarea cotei-părţi de pământ, care îi revenea fiecărui participant la procesul de privatizare.

•

Etapa a doua – la dorinţa personală a participanţilor la procesul de privatizare suprafeţele de pământ au fost separate, oamenii au ieşit din componenţa colhozului sau a sovhozului din care făceau parte. 57

Astfel, au fost desfiinţate toate sovhozurile şi colhozurile, inclusiv cele care cultivau viţa de vie. Doar o parte relativ mică a plantaţiilor viticole au trecut în proprietatea întreprinderilor de prelucrare primară a strugurilor (fiecare angajat deţine o parte din acţiunile acestei întreprinderi ca furnizor de materie primă), majoritatea, sub forma unor loturi mici, fiind împărţite. Anume privatizarea pământului este unul dintre factorii principali, care au adus plantaţiile viticole la starea deplorabilă în care în prezent se află. Plantaţiile viticole, aflându-se în proprietatea ţăranilor, nu sunt prelucrate conform cerinţelor stabilite, ceea ce în mod direct se răsfrânge asupra calităţii strugurilor recoltaţi, productivităţii viilor, duratei de exploatare a plantaţiilor viticole etc. Multe din consecinţele negative au fost cauzate de a doua etapă a privatizării. Probabil, privatizarea pământului se putea efectua fără divizarea atât de minuţioasă a loturilor. Astfel, s-ar fi păstrat plantaţiile mari de viţă de vie, care se prelucrau cu tehnică agricolă adecvată şi conform cerinţelor necesare. În acest caz fiecare proprietar trebuie să investească şi să obţină profit proporţional ponderii cotei-părţi deţinute în suprafaţa totală a plantaţiilor viticole. Dar, cu regret, situaţia reală în complexul viticol nu este îmbucurătoare şi întreprinderile, din cauza insuficienţei materiei prime, sunt nevoite să colecteze de la ţărani struguri de o calitate relativ joasă. O situaţie similară se constată în urma privatizării întreprinderilor de vinificaţie primară. În baza Programului de stat de privatizare către finele anului 1996 toate întreprinderile de vinificaţie primară de stat au fost deja privatizate, care s-a efectuat doar conform bonurilor patrimoniale. Anume statul a propus următoarea repartiţie a acţiunilor: •

50% din acţiunile fiecărei întreprinderi vinicole primare să fie distribuite gratuit furnizorilor de materie primă;

•

20% din acţiunile întreprinderii să se repartizeze colectivului de muncă contra bonuri patrimoniale;

•

30% din acţiunile întreprinderii să fie scoase la licitaţie. În viziunea noastră, această modalitate de repartizare a acţiunilor nu a fost cea mai reuşită,

deoarece a concentrat acţiunile (60-70%) în mâinile întreprinderilor agricole furnizoare de materie primă. Acestea, confruntându-se cu dificultăţi majore de ordin financiar, nu investesc suficient pentru înnoirea utilajului, utilizând profitul doar în interesele proprii. Actualmente, la majoritatea întreprinderilor de vinificaţie primară privatizate starea utilajului este deplorabilă, ceea ce în mod direct se răsfrânge asupra calităţii vinului brut produs. Iar calitatea proastă a vinului generează alte dificultăţi legate de realizarea lui, deoarece întreprinderile de vinificaţie secundară nu doresc să achiziţioneze vinul de calitate joasă. Despre urmările neavantajoase ale privatizării confirmă şi exemplul următor: în anul 1996 întreprinderea vinicolă din or. Căuşeni, ca rezultat al privatizării, a fost transformată în SA „Vinăria-Căuşenilor”, acţiunile fiind repartizate în felul următor: 58

•

83% - au fost concentrate în mâinele lucrătorilor;

•

17% - au fost repartizate furnizorilor de materie primă. Unul dintre angajaţii întreprinderii, numit în continuare „lider”, a procurat de la acţionari

52% din acţiunile acestora în scopul deţinerii pachetului majoritar de acţiuni şi conducerii activităţii întreprinderii. Acţiunile celorlalte persoane, considerate, de asemenea, hârtii de valoare, de fapt, nu aveau valoare. Din cauza insuficienţei mijloacelor financiare calitatea vinurilor brute produse era joasă şi întreprinderea nu le putea comercializa. De aceea, începând cu anul 2003, conducerea întreprinderii a hotărât să nu mai prelucreze strugurii. Astfel, toată recolta de struguri colectată de pe terenurile agricole proprii, care constituiau aproximativ 400 ha, este comercializată de SA „Tighina-Vin”, iar mijloacele obţinute de la comercializarea strugurilor se utilizează pentru prelucrarea necesară a plantaţiilor viticole. În acest caz anume calitatea producţiei a fost factorul decisiv care a determinat dificultăţile cu care s-a confruntat ulterior întreprinderea. În ceea ce priveşte privatizarea întreprinderilor de vinificaţie secundară, Programele de stat de Privatizare a întreprinderilor prevăd privatizarea lor în baza concursurilor investiţionale şi comerciale sau prin negocieri directe. Pentru economia Republicii Moldova este mai avantajos ca întreprinderile vinicole să fie privatizate în baza concursurilor investiţionale, ceea ce obligatoriu îi impune pe noii proprietari să îmbunătăţească procesele de producţie şi să asigure o bază de materie primă calitativă. În continuare se vor analiza succint condiţiile contractului şi obligaţiunile noului proprietar la una din întreprinderile vinicole, privatizate în baza concursului investiţional ÎM CVSM „Vismos” SA. În anul 2002 pachetul de acţiuni ale statului, care alcătuiau 2909434 de unităţi sau 99,96% din capitalul social al CVSM „Vismos” SA, a fost procurat de către SA Casa de comerţ „Aroma” în urma concursului investiţional la un preţ de 1,4 mln. USD, care a fost achitat integral de către cumpărător. Acesta s-a obligat să investească în producţie timp de 5 ani 3,2 mln. USD. Contractul de vânzare-cumpărare a fost semnat pe data de 21 octombrie 2002, cumpărătorul asumându-şi obligaţia, conform contractului, să investească: •

1600000 USD – pentru a planta viţă de vie pe o suprafaţă de 500 ha pe parcursul a 5 ani;

•

500000 USD – pentru completarea mijloacelor circulante;

•

1100000 USD – pentru dezvoltarea bazei tehnice. În anul 2003 cumpărătorul a făcut investiţii financiare în sumă de 2655 mii USD. La

capitolul „Dezvoltarea bazei de materie primă” în contractul de vânzare-cumpărare se revedea a investi suma de 1100 mii USD, însă, din cauza imposibilităţii procurării terenurilor agricole, această sumă nu a fost valorificată în întregime, ci doar 25 mii USD, care s-au folosit pentru achitarea plăţii de arendă a terenurilor agricole. Suma restantă s-a repartizat şi utilizat pentru dezvoltarea bazei tehnice a SA „Vismos”.

59

Aceasta demonstrează că dinamica dezvoltării întreprinderii este pozitivă. Dezvoltarea bazei tehnice, crearea bazei pentru materia primă, îmbunătăţirea proceselor de producţie, implementarea Sistemului de Management al Calităţii şi certificarea ei conform Standardului Internaţional ISO 9001:2000 etc. – toate acestea confirmă schimbările pozitive în cadrul întreprinderii din punctul de vedere al calităţii producţiei. Dar aceasta se referă doar la unele întreprinderi. În concluzie se poate menţiona că impactul procesului de privatizare asupra calităţii producţiei în sectorul viti-vinicol în ansamblu nu este benefic, iar situaţia creată demonstrează că soluţionarea problemelor din sectorul viticol depinde de atitudinea şi deciziile guvernului: cei care intenţionează să facă investiţii pentru a ridica calitatea producţiei trebuie susţinuţi, iar cei care nu doresc e necesar să fie stimulaţi. Numai dacă va spori calitatea producţiei vinicole la toate întreprinderile, Republica Moldova va putea să-şi creeze o imagine bună de producător de vinuri calitative, ceea ce va asigura creşterea considerabilă a volumului exportului şi va consolida economia ţării. 2.3.3 Estimarea calităţii producţiei şi structurii pieţei de desfacere a unor întreprinderi vinicole din Republica Moldova În prezent majoritatea întreprinderilor vinicole se confruntă cu probleme legate de calitatea producţiei şi insuficienţa pieţelor de desfacere. Despre nivelul calităţii producţiei şi direcţiile de comercializare a acesteia se poate concluziona luând drept exemplu unele întreprinderi concrete. În scopul estimării obiective a situaţiei existente în cadrul industriei vinicole au fost selectate patru întreprinderi vinicole, după mai multe criterii: forma organizatorico-juridică, prezenţa Sistemului de Management al Calităţii, perioada funcţionării Sistemului de Management al Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001, structura producţiei (ponderea producţiei de calitate în volumul total), direcţiile de comercializare a producţiei etc.: •

„Aroma” SA – întreprindere de stat, care se ocupă cu producerea divinurilor şi vinurilor de consum curent.

•

„Vismos” SA – fostă întreprindere de stat privatizată recent, care produce vinuri spumante prin metoda tradiţională, vinuri de consum curent şi vinuri de calitate (în prezent intenţionează să producă divinuri).

•

ÎS CVC „Mileştii Mici” SA – întreprindere de stat, considerată un complex de menire naţional-culturală al Republicii Moldova. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate superioară, vinuri de colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante.

•

„Lion Gri” SRL – întreprindere privată, care produce vinuri de consum curent şi vinuri de calitate (actualmente intenţionează să producă vinuri spumante prin metoda clasică). Se orientează numai spre export.

60

Tabelul 2.3.3.1

Ponderea întreprinderilor vinicole selectate în structura producţiei fabricate şi exportate a Republicii Moldova pe anul 2003 Întreprinderile „Aroma” SA - vin - divin - brandy şi alte băuturi tari „Vismos” SA - vin spumant „Mileştii Mici” SA - vin - vin spumant „Lion Gri” SRL - vin

Volumul producţiei fabricate, mii dal

Ponderea în volumul total produs în RM, %

322,4 254,6 109,0

1,8 38,6 10,7

1460,1

14,8

152,5 781,3

0,8 7,9

1119,0

6,1

Volumul total al producţiei exportate, mii USD

Ponderea producţiei exportate în producţia vinicolă totală exportată din RM, %

13955,15

5,78

97,43

0,04

1923,3

0,78

14921,3

6,18

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

De menţionat că toate aceste întreprinderi exportă o parte considerabilă sau toată producţia fabricată. Altă caracteristică comună este certificarea acestor întreprinderi în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, cu excepţia ÎS CVC „Mileştii Mici” SA. 1. „Aroma” SA Societatea pe acţiuni „Aroma” a fost înfiinţată în anul 1898,când s-au pus bazele de producere a divinului, aceasta fiind una dintre cele mai mari şi mai vechi întreprinderi vinicole din R. Moldova. În timpul celui de-al doilea război mondial întreprinderea a fost parţial distrusă, începându-şi activitatea abia în anul 1947, când a fost lansat divinul „3 stele”. În anul 1953 s-a început producerea divinurilor de marcă. Primul divin de marcă „Moldova” a fost lansat în anul 1959. În anul 1983 a fost fondată Asociaţia de producţie „Aroma”, în ianuarie 2000 reorganizată în Societatea pe acţiuni „Aroma” SA. Până în prezent întreprinderea este proprietate a statului cu valoarea capitalului statutar de 62758988 lei. Conform Programului de Stat de Privatizare a întreprinderilor, se preconizează ca „Aroma” SA să fie scoasă la privatizare în anul 2005 în baza concursului investiţional. Deşi actualmente „Aroma” SA este o întreprindere de stat, toate problemele legate de comercializarea producţiei se soluţionează la nivelul întreprinderii. În anexa 6 se prezintă dinamica exportului producţiei „Aroma” SA pentru perioada anului 2003. Ţinând cont de faptul că „Aroma” SA colaborează cu un număr foarte mare de clienţi, pentru a determina gradul de dependenţă a întreprinderii de clienţii săi se utilizează metoda ABC, fiind luaţi în considerare numai clienţii externi (prin cifra de afaceri se va înţelege cifra de afaceri din export).

61

Analiza ABC a exportului SA „Aroma” pe anul 2003. În baza datelor din anexa 6 se repartizează clienţii întreprinderii, în ordinea descrescândă a cifrelor de afaceri. Se determină ponderea fiecărei firme importatoare, în total cifra de afaceri şi se calculează ponderea cumulată, repartizându-se în trei grupe (anexa 7). S-a făcut următoarea repartiţie: Grupa A: Din această grupă fac parte trei clienţi, fiecare din ei având o pondere mai mare de 10% în cifra de afaceri din export: ТД „Арома” (28,00%), ООО „Винный Мир” (21,34%), ТД „Квинт” (11,78%). Primele două firme sunt din Rusia, iar a treia – din Ucraina. Poate fi considerat pozitiv faptul că aceşti clienţi nu sunt dintr-o singură ţară. Astfel, la 9,7% clienţi le revin 61,12% din cifra de afaceri. Grupa B: La această grupă pot fi atribuiţi 10 clienţi, cifra lor de afaceri constituind 1,93 – 5,36% , împreună aceşti clienţi deţin 30,37% vânzări. Din numărul acestor firme 5 sunt din Rusia, 2 din Belarus şi câte una din Ucraina, Kazahstan şi Ţările Baltice. Grupa C: În această grupă sunt incluşi clienţii a căror pondere este mai mică sau aproximativ egală cu unu. În total sunt 18 clienţi din diverse ţări cu o pondere de 8,51% în cifra de afaceri. Tabelul 2.3.3.2

Compararea repartiţiei reale a cifrei de afaceri cu repartiţia teoretică optimă (pe baza cifrei de afaceri din export a SA „Aroma” pe anul 2003) Grupa A Grupa B Grupa C

Repartiţia reală 61,12% CA – 9,7% clienţi 30,37% CA – 32,2% clienţi 8,51% CA – 58,1% clienţi

Repartiţia teoretică optimă 60% CA – 20% clienţi 30% CA – 30% clienţi 10% CA – 50% clienţi

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.

În baza graficului 2.3.3.1 a fost efectuată o analiză comparativă a curbei reale de repartiţie cu cea teoretică. Curba de repartiţie reală a „Aroma” SA se află considerabil mai sus decât cea teoretică. Aceasta demonstrează faptul că întreprinderea respectivă este mult dependentă de clienţii strategici, având o putere de negociere foarte slabă. Dacă în mod normal 60% din cifra de afaceri se asigură de 20% de clienţi, la „Aroma” SA această cifră este asigurată de circa 10% de clienţi (două firme din Rusia şi una din Ucraina), ceea ce poate avea diferite consecinţe negative, care vor duce la reducerea esenţială a cifrei de afaceri, cauzele principale fiind dispariţia unui client sau apariţia unor dificultăţi economico-politice în ţara clientului strategic. Despre calitatea producţiei „Aroma” SA vorbesc cele 20 de medalii de aur, argint şi bronz, obţinute la cele mai prestigioase expoziţii şi degustări internaţionale. De menţionat faptul că în anul 2002 la întreprindere a fost implementat şi certificat Sistemul de Management al Calităţii ISO 9001, ceea ce, de asemenea, consolidează încrederea cumpărătorilor faţă de calitatea producţiei „Aroma” SA. 62

100 90 Cifra de afaceri, %

80 70 60 50 40 30 20 10 0 0

10

20

30

40

50 60 Clienţii, %

C urba teoretică ABC

70

80

90

100

C urba reală a SA "Arom a"

Graficul 2.3.3.1. Curba de repartiţie a CA după clienţi la SA „Aroma” pe anul 2003 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial „Aroma” SA.

După cum s-a menţionat, calitatea producţiei depinde foarte mult de calitatea materiei prime utilizate. „Aroma” SA este o întreprindere de vinificaţie secundară, care nu dispune de întreprinderi de prelucrare primară a strugurilor proprii. Deci ea este nevoită să colaboreze cu diferiţi furnizori de materie primă. Aceasta, desigur, influenţează negativ asupra calităţii producţiei fabricate. Un alt factor important de care depinde calitatea producţiei este utilajul utilizat în procesul de producţie. Deoarece „Aroma” SA este o întreprindere de stat, din cauza lipsei mijloacelor, practic, tot utilajul este învechit (cu excepţia liniilor de îmbuteliere, procurate în anul 2000), iar laboratorul întreprinderii nu dispune de instalaţii moderne pentru efectuarea probelor necesare. Iată de ce termenele de păstrare a producţiei sunt foarte mici: •

divinurile – 2 ani;

•

rachiul – 1 an;

•

brandy –1 an;

•

vinurile – 4 luni.

Aceşti termeni sunt relativ mici, fiind că, spre exemplu, întreprinderilor care au laboratoare moderne, Institutul Naţional de Standardizare şi Metrologie le stabileşte termenul de păstrare a vinurilor până la 18 luni. Deoarece laboratorul întreprinderii dispune de aparate pentru analiza băuturii brandy, a fost stabilit termenul de păstrare a acestuia de un an, faţă de 6 luni anterior. Un alt indice care determină calitatea producţiei este ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total. Deoarece „Aroma” SA produce numai vinuri ordinare, unicul produs pentru care poate fi calculat acest indice sunt divinurile, care se clasifică în funcţie de termenul de maturare: •

divinurile ordinare (termenul de maturare până la 7 ani); 63

•

divinurile de marcă (termenul de maturare depăşeşte 7 ani). Anume ponderea divinurilor de marcă în volumul total al producţiei reprezentă unul din

indicii ce determină calitatea producţiei (tabelul 2.3.3.3). Tabelul 2.3.3.3

Dinamica structurii divinului la „Aroma” SA pe anii 2000-2003 2000 Cant., dal Pond., %

Producţia

2001 Cant., dal Pond., %

2002 Cant., dal Pond., %

2003 Cant., dal Pond., %

Divin de 9779,96 11,5 5297,81 3,3 6559,89 2,6 6268,3 marcă Divin 72860,29 88,5 153660,48 96,7 249176,27 97,4 248324,9 ordinar Total 82340,25 100,0 158958,29 100,0 255736,16 100,0 254593,2 divin Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”

2,5 97,5 100,0

Ponderea divinurilor de marcă în volumul total al divinurilor produse pe parcursul anilor 2000-2003 are o tendinţă de scădere continuă atât din cauza micşorării volumului producţiei divinului de marcă, cât şi a creşterii considerabile a volumului producţiei divinurilor ordinare (de 3,05 ori). Principalul factor care condiţionează micşorarea volumului producţiei divinurilor de marcă este posibilitatea limitată de comercializare a acestui produs, determinată de preţurile lui înalte (tabelul 2.3.3.4). Tabelul 2.3.3.4

Comercializarea divinului pe ţări la „Aroma” SA pe anul 2003 Ţara Rusia Ucraina Ţările Baltice Belarus Kazahstan Israel SUA România Republica Moldova TOTAL

Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., % Cant., dal Pond., %

Divin de marcă 22.302,65 29,36 10.133,95 13,34 6,6 0,01 587 0,77 573,6 0,76 1.001,5 1,32 11.250 14,81 30.107,75 39,63 75.963,05 100

Divin ordinar 1.470.213,7 58,86 293.076,75 11,73 111.921,85 4,48 220.392,5 8,82 120.168,75 4,81 7.241,75 0,29 24.372 0,98 913,75 0,04 249.679,2 9,99 2.497.980,25 100

Total 1.492.516,35 57,99 303.210,7 11,78 111.928,45 4,35 220.979,5 8,58 120.742,35 4,69 8.243,25 0,32 35.622 1,38 913,75 0,04 279.786,95 10,87 2.573.943,3 100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”.

64

Din volumul total al divinului de marcă 39,63% sunt comercializate în Republica Moldova, 29,36% în Rusia, 14,81% în SUA şi 13,34% în Ucraina. Situaţia privind comercializarea divinului ordinar este cu totul alta: 58,86% se comercializează în Rusia, 11,73% în Ucraina, 9,99% în Republica Moldova etc., iar în SUA doar 0,98%. Comercializarea divinurilor SA „Aroma” în ţările respective depinde de preţurile şi de calitatea producţiei. Preţurile divinurilor de marcă sunt mult mai mari decât cele ale divinurilor ordinare. În Republica Moldova întreprinderea SA „Aroma” este bine cunoscută, de aceea cca 40% a divinurilor de marcă se comercializează pe piaţa locală. Despre calitatea divinurilor de marcă ale „Aroma” SA vorbeşte ponderea producţiei comercializate în SUA (14,81%), unde preţurile producţiei vinicole moldoveneşti sunt foarte mici comparativ cu cele ale producţiei care se fabrică în acest stat. În ţările CSI se distribuie cantităţi relativ mici de divinuri de marcă, deoarece pentru populaţia acestor ţări, ale cărei venituri sunt reduse, preţurile divinurile de marcă sunt mai puţin accesibile, iar cei care îşi pot permite să cumpere aceste produse, nu au încredere deplină în raportul preţ-calitate al producţiei moldoveneşti. Divinurile ordinare, ale căror preţuri sunt mult mai mici, se distribuie mai mult în ţările CSI, unde sunt acceptate şi apreciate înalt. Se poate concluziona că deşi „Aroma” SA este o întreprindere deja certificată în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, rezervele de sporire a calităţii producţiei sunt încă foarte mari, ceea ce se poate realiza prin: •

înzestrarea laboratorului de producţie al întreprinderii cu utilaje şi aparate performante, ceea ce va contribui la creşterea duratei de păstrare a producţiei;

•

creşterea ponderii producţiei de calitate superioară în volumul total al producţiei prin atragerea noilor clienţi şi sporirea nivelului de încredere a acestora în calitatea producţiei sale. 2. ÎM CVSM „Vismos” SA Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă din Chişinău „Vismos” a fost fondat în anul

1944. Până în anul 1965 combinatul a fost cea mai mare întreprindere din ramură din zona centrală a republicii. În anul 1965 în baza combinatului s-au creat două întreprinderi specializate: Combinatul de vinuri şi coniacuri din Chişinău şi Combinatul de vinuri spumante şi de marcă din Chişinău. Astfel, combinatul a funcţionat o perioadă îndelungată, având o imagine bună pe piaţa internă şi pe pieţele ţărilor CSI, care însă a început să piardă din calitate în perioada anilor 19971998. La începutul anului 2002 volumul producţiei şi calitatea ei s-au redus considerabil, iar datoriile întreprinderii erau atât de mari, încât mulţi furnizori nu mai doreau să colaboreze cu „Vismos” SA. Întreprinderea nu mai avea furnizori de materie primă permanenţi, iar tot utilajul ei era, practic, completamente uzat ceea ce influenţa asupra calităţii producţiei fabricate. Conducerea de vârf a Republicii Moldova a considerat unica modalitate de soluţionare a situaţiei create

65

privatizarea întreprinderii. Astfel, la 21.10.2002 „Vismos” SA a fost privatizată de către SA „Casa de Comerţ Aroma” în baza concursului investiţional. După privatizare situaţia în CVSM ÎM „Vismos” SA s-a schimbat radical. În prezent întreprinderea are furnizori de materie primă permanenţi. Cea mai mare cantitate a materiei prime este achiziţionată de la „Fabrica de Vinuri Moscovei” (65,2%), care se află în proprietatea SA „Casa de comerţ Aroma”. Pentru dezvoltarea bazei tehnice pe parcursul anilor 2002-2003 au fost făcute investiţii în valoare de 1690406 USD. Astfel, întreprinderea dispune de linii de îmbuteliere a vinurilor liniştite şi a celor spumante italiene noi (Bertollaso), de aparate moderne de tratare a vinurilor etc., ceea ce, de asemenea, asigură obţinerea producţiei de calitate înaltă. La întreprindere există un laborator de producţie, înzestrat cu utilaj performant pentru efectuarea probelor materiei prime, materialelor auxiliare şi a producţiei finite. Toate acestea au făcut posibilă majorarea termenului de păstrare a producţiei. Dacă până la înzestrarea laboratorului termenul de păstrare a vinurilor liniştite şi a celor spumante era de 6 luni, după aceasta el a fost stabilit de 12 luni. Întreprinderea a procurat o cantitate mare de butoaie de stejar pentru păstrarea vinurilor de marcă şi a divinurilor. Deoarece în prezent întreprinderea produce doar vinuri ordinare, ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total nu poate fi calculată. De la 01.08.2004 întreprinderea a început să implementeze Sistemului Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, ceea ce va contribui la sporirea încrederii consumatorului faţă de calitatea producţiei fabricate şi la creşterea volumului exportului, inclusiv în ţările europene. La 20.06.2005 CVSM ÎM „Vismos” SA a fost certificat în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. După privatizarea întreprinderii, se preconizează schimbarea sortimentului producţiei şi a structurii clienţilor. În anul 2003 întreprinderea a produs numai vinuri spumante, sortimentul şi exportul cărora sunt prezentate în tabelul 2.3.3.5. Tabelul 2.3.3.5

Exportul producţiei CVSM ÎM „Vismos” SA pe anul 2003 Cantitatea, sticle Sortimentul Rusia Germania Grecia „Советское Шампанское” demidulce 945804 864 „Сюрпризное Шампанское” demidulce 155652 12000 „Сюрпризное Шампанское”, demisec 31620 „Сюрпризное Шампанское” roşu demidulce 19956 „Сюрпризное Шампанское” roz demidulce 20004 „Сюрпризное Шампанское Шардоне” sec 18000 „Сюрпризное Шампанское” brut 13992 1205028 12000 864 TOTAL 98,94% 0,99% 0,07% Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎM CVSM „Vismos” SA.

66

Export total 946668 167652 31620 19956 20004 18000 13992 1217892 100 %

Din tabel se observă că exportul producţiei întreprinderii este orientat aproape totalmente spre Rusia, unde unicul distribuitor este SA „Casa de Comerţ Aroma”, care este şi proprietarul CVSM ÎM „Vismos” SA. Principalele dezavantaje ale producţiei orientate spre un singur client (98,94%), îl constituie gradul înalt de dependenţă a întreprinderii de aceasta şi mediul economicopolitic al ţării din care acesta face parte. Ceilalţi doi clienţi fac parte din Uniunea Europeană, ceea ce reprezintă un factor foarte convenabil pentru întreprindere. În baza analizei efectuate se poate concluziona că procesul de privatizare şi restructurare a CVSM ÎM „Vismos” SA a permis a obţine rezultate înalte. Pentru îmbunătăţirea calităţii producţiei s-au întreprins o serie de măsuri, al căror impact pozitiv deja se observă. Planificarea pentru următorii ani a producerii vinurilor de marcă şi divinurilor va contribui la creşterea cifrei de afaceri, la majorarea numărului clienţilor, inclusiv din Uniunea Europeană, la sporirea ponderii producţiei de calitate înaltă în volumul total al producţiei şi la creşterea eficienţei întreprinderii în ansamblu. 3. ÎS CVC „Mileştii Mici” ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere de stat, considerată un complex de menire naţional-culturală al Republicii Moldova, fiind exclusă din lista întreprinderilor planificate pentru privatizare. În posesia întreprinderii se află beciuri mari, condiţiile cărora sunt favorabile pentru maturarea vinurilor. ÎS CVC „Mileştii Mici” produce vinuri de calitate superioară, vinuri de colecţie, vinuri de consum curent şi vinuri spumante. Vinul-materie primă se achiziţionează de la diferite întreprinderi de vinificaţie primară. Din cauza investiţiilor insuficiente o mare parte a utilajului este deja învechit, ceea ce influenţează negativ indicii calitativi ai producţiei. Un indice care caracterizează calitatea producţiei este ponderea producţiei de calitate superioară în volumul total al acesteia (tabelul 2.3.3.6). Tabelul 2.3.3.6

Structura vinurilor fabricate în cadrul ÎS CVC „Mileştii Mici” pe anii 2002-2003 2002 2003 Vinuri Sticle % sticle % De consum curent 26.436 2,91 37.944 3,32 De calitate superioară 866.952 95,47 1.083.827 94,77 De colecţie 14.731 1,62 21.862 1,91 TOTAL VIN 908.119 100 1.143.633 100 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”.

Mai superiore după calitate se consideră vinurile de colecţie, volumul cărora la ÎS CVC „Mileştii Mici” în perioada anilor 2002-2003 a crescut, ponderea lor mărindu-se de la 1,62% până la 1,91%. În general, această categorie de vinuri au o pondere mică, deoarece sunt nişte vinuri de calitate şi scumpe, pe care majoritatea populaţiei nu le cumpără. Volumul vinurilor de calitate superioară s-a majorat, însă ponderea lor s-a micşorat de la 95,47% până 94,77%, din cauza creşterii nesemnificative a volumului vinurilor de calitate

67

superioară comparativ cu creşterea volumului total de vinuri. În general, pentru ÎS CVC „Mileştii Mici” anume vinurile de calitate reprezintă produsul de bază al întreprinderii, ceea ce permite a lărgi sortimentul producţiei. Vinurile de consum curent ocupă o pondere foarte mică în producţia ÎS CVC „Mileştii Mici” şi se produc numai în cazul existenţei vinului-materie primă, care nu corespunde cerinţelor stabilite pentru producerea vinurilor de marcă şi a celor de calitate superioară. Examinând direcţiile de comercializare a producţiei (anexa 8), se poate constata că toate produsele întreprinderii sunt preponderent destinate exportului, cu excepţia vinurilor de colecţie, din care 82,27% se comercializează pe piaţa internă. Aceasta se explică prin faptul că preţurile la categoria de produse respectivă sunt relativ mari, iar consumatorul autohton le solicită pentru că cunoaşte imaginea ÎS CVC „Mileştii Mici”, pe când consumatorii de pe pieţele externe nu sunt convinşi de calitatea producţiei moldoveneşti. Analizând exportul producţiei ÎS CVC „Mileştii Mici” în baza anexei 8, stabilim că întreprinderea colaborează doar cu opt clienţi, dintre care doi, cei mai mari, sunt din Rusia, şi ponderea lor alcătuind cca 94,5%. ÎS CVC „Mileştii Mici” a început să colaboreze şi cu unele ţări din Europa, de exemplu: Polonia, Cehia, Grecia, ceea ce contribuie la dezvoltarea întreprinderii, dar această colaborare este insuficientă. Se poate afirma că ÎS CVC „Mileştii Mici” este o întreprindere cu perspective foarte mari, având posibilităţi suficiente de a produce vinuri de colecţie şi vinuri de calitate superioară. Dar întreprinderea trebuie să se orienteze mai mult spre majorarea calităţii producţiei. În acest scop trebuie, mai întâi, de sporit gradul de încredere al consumatorilor faţă de producţia fabricată şi de certificat întreprinderea în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Toate acestea vor contribui la creşterea esenţială a volumului exportului întreprinderii, inclusiv în ţările europene, ceea ce în prezent se poate realiza foarte dificil. 4. ÎM „Lion–Gri” SRL ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere relativ tânără dar, datorită calităţii producţiei sale, a reuşit să cucerească deja multe pieţe. La întreprinderea respectivă există ciclu complet de producţie, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea vinului îmbuteliat. În prezent ÎM „Lion–Gri” SRL deţine circa 600 ha de plantaţii viticole şi continuă să procure terenuri agricole pentru cultivarea viţei de vie. Strugurii sunt prelucraţi la întreprinderea de vinificaţie primară proprie din s. Talmaza, r-nul Ştefan Vodă, alte cantităţi mari de struguri, achiziţionaţi din diferite zone ale Moldovei, sunt prelucrate la întreprinderile „Vieru-Vin” SRL, „Botritis” SA, „Vinar” SA, „TomaiVin” SA, unde ÎM „Lion–Gri” SRL deţine pachetul de control al acţiunilor.

68

ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere înzestrată cu utilaj modern din Italia şi Franţa. Fabrica de prelucrare primară a strugurilor din s. Talmaza a fost cumpărată la începutul anului 2002 şi astăzi este o filială a firmei, fiind deja parţial reutilată, procesul de reconstruire şi reînzestrare continuând. În anul 2000 ÎM „Lion–Gri” SRL a început să amenajeze subsolurile pentru păstrarea vinurilor, cu o suprafaţă de 15 mii m2 din com. Ciorescu în scopul utilizării lor pentru maturarea vinurilor şi producerea vinurilor spumante prin metoda clasică. Actualmente ÎM „Lion–Gri” SRL se ocupă cu producerea şi comercializarea vinurilor de consum curent şi a vinurilor de calitate, orientându-se totalmente spre export. În ceea ce priveşte calitatea producţiei fabricate, ÎM „Lion–Gri” SRL ocupă unul din locurile de frunte printre producătorii autohtoni. Nivelul înalt al calităţii producţiei se datorează următorilor factori: •

Controlul riguros al calităţii producţiei este determinat de ciclul complet de producţie (începând cu calitatea viţei de vie cultivate şi terminând cu calitatea producţiei finite destinate comercializării).

•

Nivelul înalt de înzestrare tehnică a întreprinderii de vinificaţie secundară, precum şi de prelucrare primară a strugurilor.

•

Laboratorul întreprinderii este înzestrat cu utilaj modern pentru efectuarea probelor, termenul de păstrare a producţiei fiind de 12-18 luni.

•

În anul 2003 ÎM „Lion–Gri” SRL a fost certificată în Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000, ceea ce a sporit nivelul de încredere a consumatorilor faţă de producţia întreprinderii. Ţinând cont de faptul că întreprinderea ÎM „Lion–Gri” SRL planifică să producă vinuri

spumante, folosind tehnologia clasică, şi divinuri, se poate presupune că în viitorul apropiat calitatea producţiei se va majora considerabil. Deoarece ÎM „Lion–Gri” SRL este o întreprindere tânără, ea a început să-şi comercializeze producţia abia în anul 2002, orientându-se, doar spre pieţele externe (tabelul 2.3.3.7). Tabelul 2.3.3.7

Structura clienţilor externi ai ÎM „Lion–Gri ” SRL pe anii 2002-2003 2002 2003 Denumirea clientului Cantit., sticle Ponderea, % Cantit., sticle Ponderea, % 1. Rusia „Винный мир” 11.519.100 95,91 11.000.500 90,33 2. Belarus „Гарсия” 491.700 4,09 792.000 6,50 3. Ucraina „Винфорт” 16.000 0,14 4. Polonia „Lion-Gri Europa” 208.488 1,71 5. Germania „Euro Lion-Gri” 160.488 1,32 Total 12.010.800 100 12.177.476 100 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentat de Departamentul Comercial a ÎM „Lion-Gri” SRL.

Din tabel se observă că în anul 2002 cea mai mare pondere din volumul total al livrărilor a deţinut-o piaţa Rusiei. În anul 2003 aceasta s-a păstrat , dar s-a înregistrat o scădere a livrărilor de la

69

95,91% până la 90,33%. Faptul că un singur client deţine o pondere atât de mare nu este în favoarea întreprinderii, constituind un pericol major pentru activitatea ei ulterioară. Un factor pozitiv este orientarea ÎM „Lion–Gri” SRL spre ţările europene. Fără îndoială, ÎM „Lion–Gri” SRL, deşi este o întreprindere tânără, are perspective mari datorită calităţii înalte a producţiei sale. Analiza calităţii producţiei şi a direcţiilor de comercializare a acesteia efectuată la câteva întreprinderi vinicole din Republica Moldova a demonstrat că în acest domeniu există multe neajunsuri. Calităţii producţiei nu i se acordă atenţia cuvenită în toate procesele întreprinderii, începând cu aprovizionarea cu materie primă şi terminând cu ultimele etape ale procesului de producţie. Este foarte important ca persoanele care se află la conducerea întreprinderilor autohtone să conştientizeze faptul că anume prin calitatea producţiei pot fi cuceriţi consumatorii. Dacă pe piaţa internă şi în ţările CSI o parte a populaţiei se orientează nu atât la calitatea producţiei, cât la preţul acesteia, pentru ţările dezvoltate aşa ceva nu este caracteristic. Iată de ce unicul instrument de asigurare a creşterii volumului exportului este calitatea producţiei. Actualmente pentru revigorarea ramurii vinicole toţi proprietarii întreprinderilor, inclusiv statul (în cazul întreprinderilor de stat), trebuie să acorde importanţă majoră calităţii producţiei. În acest scop sunt necesare investiţii pentru dezvoltarea bazei de materie primă, reutilarea întreprinderilor etc., de asemenea implementarea şi certificarea în cadrul întreprinderilor a Standardul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Este important nu numai de obţinut o calitate înaltă a producţiei, dar şi de a o menţine permanent la acelaşi nivel. Calitatea înaltă a producţiei înseamnă clienţi permanenţi, venituri stabile şi activitate prosperă de lungă durată.

2.4 Calitatea materiei prime – pilonul de bază în asigurarea calităţii producţiei vinicole De-a lungul secolelor viticultura şi vinificaţia au constituit preocuparea de bază a populaţiei din Moldova, în prezent existând tradiţii foarte bogate. Amplasarea fizico-geografică, condiţiile pedoclimaterice şi climatul favorabil ale Republicii Moldova permit cultivarea viţei de vie, care este baza dezvoltării industriei vinicole, contribuţia acesteia la dezvoltarea economiei ţării fiind considerabilă. Despre faptul că viticultura constituie o ocupaţie tradiţională a moldovenilor se menţionează în lucrarea domnitorului Dumitru Cantemir „Descrierea Moldovei” (1715), în care, comunicând despre diferite culturi agricole cultivate în ţară, subliniază: „..., dar toată generozitatea pământului este orbită de viţa de vie excelentă” [Agricultura Moldovei, nr.5, 2003].

70

Calitatea producţiei vinicole finite este determinată, în cea mai mare măsură, de calitatea materiei prime utilizate, adică a strugurilor. De aceea este necesar de urmărit dinamica dezvoltării viticulturii sub aspectul formării calităţii strugurilor recoltaţi. Analizând evoluţia suprafeţelor de vii pe parcursul secolului al XX-lea, se poate constata că agricultura Republicii Moldova în urma celui de-al doilea război mondial a suferit pierderi enorme. În anul 1945 suprafaţa totală a viilor în ţară alcătuia circa 98,5 mii ha, din care soiurilor europene le reveneau doar 8,7%, restul viilor fiind soiuri hibride. Pe parcursul următorilor cinci ani suprafeţele de viţă de vie au continuat să scadă, în anul 1950 constituind 83 mii ha. În următoarele decenii dezvoltării viticulturii s-a acordat o atenţie sporită, suprafeţele de vii fiind lărgite, mai ales, pe contul soiurilor europene, ceea ce a condiţionat îmbunătăţirea calităţii producţiei vinicole. Astfel, în anul 1975 (punctul maxim al dezvoltării viticulturii pe parcursul secolului trecut) suprafaţa totală de vii constituia 289 mii ha, din care soiurilor hibride le revenea mai puţin de 25%. Începând cu anul 1975, în evoluţia plantaţiilor viticole ale Republicii Moldova s-a înregistrat o tendinţă de diminuare, care se păstrează până în prezent, cu excepţia anului 2001, când suprafaţa totală a viilor s-a majorat cu cca 5 mii ha. Evoluţia suprafeţelor de viţă de vie în republică pe parcursul anilor 1985-2003 pe tipuri de gospodării este prezentată în tabelul 2.4.1. Tabelul 2.4.1

Evoluţia suprafeţei plantaţiilor de vii pe tipuri de gospodării în perioada anilor 1975-2003, mii ha Gospodăriile de toate Întreprinderile Gospodăriile Gospodăriile ţărăneşti categoriile agricole populaţiei Anii Suprafaţa din care, Suprafaţa Din care, Suprafaţa din care, Suprafaţa din care, viilor pe rod viilor pe rod viilor pe rod viilor pe rod 1975 289,0 181,0 231,0 132,0 58,0 49,0 1980 256,0 200,0 229,0 176,0 27,0 24,0 1985 220,2 170,0 198,0 149,1 22,2 20,9 1990 201,3 170,9 179,0 150,0 22,3 20,9 1995 185,8 172,3 141,9 132,6 8,3 8,0 35,6 31,7 2000 149,1 141,5 50,1 48,7 65,0 63,7 42,0 29,1 2001 154,5 149,7 45,8 44,3 65,2 64,6 43,5 40,8 2002 151,8 148,0 46,0 44,5 63,6 63,1 42,2 40,4 2003 149,0 143,0 46,0 43,0 61,1 59,9 41,9 40,1 Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

În Republica Moldova pe parcursul anilor 1975-2003 în gospodăriile de toate categoriile a fost înregistrată o reducere permanentă a suprafeţelor plantate cu viţă de vie, aceasta constituind în anul 2003 doar 51,6% din valoarea anului 1975. Unul din indicatorii principali de evaluare a caracteristicilor viţei de vie este ponderea viilor roditoare în suprafaţa lor totală. Dacă în anul 1975 această pondere alcătuia cca 62,6%, atunci în anul 2003 ea a atins nivelul de 96,0%. Aceste cifre demonstrează starea nesatisfăcătoare a 71

viticulturii Republicii Moldova, în prezent, suprafaţa viilor tinere neroditoare micşorându-se foarte mult, urmările negative ale acestui proces deja fiind simţite de către întreprinderile vinicole. În ceea ce priveşte întreprinderile agricole, în perioada anilor 1975-2003 suprafaţa plantaţiilor viticole s-a micşorat de la 231,0 mii ha până la 46,0 mii ha, adică cu 80,1%. De menţionat că anume în aceste întreprinderi se efectua prelucrarea plantaţiilor viticole conform tuturor cerinţelor, care, la rândul său, asigura o productivitate satisfăcătoare şi o calitate înaltă a strugurilor recoltaţi. Altă situaţie se constată în cadrul gospodăriilor ţărăneşti, existenţa cărora nu era specifică economiei administrative de comandă. Aceste întreprinderi au apărut începând cu anul 1991, pe parcursul perioadei de tranziţie la economia de piaţă dezvoltându-se rapid. În anii 1995-2001 în gospodăriile ţărăneşti s-a înregistrat o sporire esenţială a plantaţiilor viticole de la 8,3 mii ha până la 65,2 mii ha, adică de 7,9 ori. În anii următori a avut loc o scădere a suprafeţei acestora de la 65,2 mii ha în anul 2001 până la 61,1 mii ha în anul 2003, adică cu circa 6,3%. Cauzele sunt defrişarea suprafeţelor de vii şi vinderea unor suprafeţe întreprinderilor vinicole, care urmăresc scopul dezvoltării bazei proprii de materie primă. De menţionat faptul că anume în gospodăriile ţărăneşti nivelurile de prelucrare a plantaţiilor viticole, de productivitate a lor şi calitatea strugurilor recoltaţi sunt inferioare. În urma analizei suprafeţelor de vii din gospodăriile populaţiei, s-a observat o creştere continuă a acestora, începând cu anul 1985 (22,2 mii ha) şi până în anul 1998 (37,0 mii ha) cu 66,7%. În următorii ani suprafeţele de plantaţii viticole în gospodăriile populaţiei au variat neesenţial, păstrându-se o tendinţă de creştere, până la 41,9 mii ha în anul 2003. În acest context de subliniat că în gospodăriile populaţiei suprafeţele plantaţiilor viticole sunt mici, în schimb viţa de vie se prelucrează foarte riguros şi calitativ, ceea ce asigură rezultate înalte. Conform datelor din tabelului 2.4.1, în anul 1975 cea mai mare pondere a suprafeţei plantaţiilor viticole – 79,9% o deţineau întreprinderile agricole, 20,1% revenindu-le gospodăriilor populaţiei; în anul 2003 ponderea gospodăriilor agricole alcătuia 30,9%, a gospodăriilor ţărăneşti – 41,0% , iar a gospodăriilor populaţiei doar 28,1%. Modificarea structurii plantaţiilor viticole după tipul de gospodărie este determinată, în mare măsură, de consecinţele reformei agrare, specifice perioadei de tranziţie la economia de piaţă, în urma căreia au avut loc micşorarea suprafeţelor de vii în gospodăriile agricole şi trecerea acestora în gospodăriile ţărăneşti şi ale populaţiei. Micşorarea bruscă a suprafeţelor plantaţiilor viticole în perioada anilor 1985-1990 se datorează, în măsură considerabilă, măsurilor luate împotriva alcoolismului în URSS. În scurt timp au fost defrişate şi distruse circa 55 mii ha de viţă de vie, ceea ce a avut un impact negativ asupra dezvoltării viticulturii şi vinificaţiei Moldovei. Suprafeţele de vii s-au redus şi pe parcursul anilor 1990-2003, o dată cu trecerea la economia de piaţă, când au fost iniţiate o serie de reforme mai puţin favorabile sectorului viti-vinicol (din cauza susţinerii insuficiente de către stat a viticultorilor, a lipsei unei politici protectoare şi bine definite referitor la activitatea ramurii viti72

vinicole etc.). Tendinţa de diminuare continuă a suprafeţei plantaţiilor viticole se păstrează şi în prezent. Drept rezultat, suprafeţele plantaţiilor viticole s-au redus esenţial, starea acestora înrăutăţindu-se considerabil, ceea ce în mod direct influenţează asupra calităţii strugurilor recoltaţi. În urma reformei funciare din anul 1992, s-a modificat structura plantaţiilor viticole după forma de proprietate, care a avut un impact negativ asupra evoluţiei plantaţiilor viţei de vie sub aspect cantitativ şi sub aspect calitativ (tabelul 2.4.2). Tabelul 2.4.2

Evoluţia structurii plantaţiilor viticole după forme de proprietate în perioada anilor 1990-2003 Anii 1990 1995 2000 2001 2002 2003

Pe toate formele de proprietate Suprafaţa, Ponderea, mii ha % 201,3 100 185,8 100 149,1 100 154,5 100 151,8 100 149,0 100

din care: colectivă Suprafaţa, Ponderea, mii ha % 82,9 41,2 8,7 4,7 4,0 2,7 8,2 5,3 8,5 5,6 8,0 5,4

privată Suprafaţa, Ponderea, mii ha % 118,4 58,8 177,1 95,3 145,1 97,3 146,3 94,7 143,3 94,4 141,0 94,6

Sursa: Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova.

În tabelul 2.4.2 se constată schimbările radicale ale raportului dintre suprafeţele plantaţiilor viticole aflate în proprietatea colectivă şi în cea privată. Dacă în anul 1990 în proprietatea colectivă se aflau 41,2% din suprafaţa totală de vii, atunci pe parcursul următorilor cinci ani această cifră s-a micşorat de circa 9 ori, atingând în anul 1995 valoarea de 4,7%. În perioada anilor 1995-2003 ponderea suprafeţelor cu viţă de vie aflate în proprietatea colectivă a variat sub forma parabolică, atingând limita inferioară de 2,7% în anii 1999-2000. În ceea ce priveşte ponderea suprafeţelor plantaţiilor viticole aflate în proprietatea privată, pe parcursul anilor 1995-2003 ea a variat neesenţial, amplitudinea variaţiei alcătuind 2,9%. Schimbarea radicală a structurii plantaţiilor viticole după forma de proprietate are impactul său asupra stării viilor şi a calităţii strugurilor recoltaţi: •

Persoana care a devenit proprietar al plantaţiei viticole, manifestă responsabilitate, grijă şi atenţie mult mai mari decât în cazul când aceasta se afla în posesia statului. Aceasta este un fenomen pozitiv pentru dezvoltarea viticulturii.

•

Noii proprietari ai plantaţiilor viticole nu dispun de mijloace financiare suficiente şi de tehnica necesară pentru prelucrarea viilor, în afară de aceasta ei nu au cunoştinţe necesare în domeniul viticulturii. Toate acestea contribuie la înrăutăţirea considerabilă a stării viţei de vie, diminuarea cantităţii strugurilor recoltaţi şi a calităţii acestora. O analiză detaliată a plantaţiilor de viţă de vie a fost efectuată în baza datelor

recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat. Este evident faptul că tendinţele 73

evoluţiei viticulturii sunt determinate de structura plantaţiilor viticole după vârstă: dacă predomină considerabil plantaţiile tinere – este vorba de o ramură nouă în curs de dezvoltare, iar dacă ponderea principală o deţin viile cu vârsta de peste 25 de ani – această situaţie poate fi problematică pentru dezvoltarea sectorului viti-vinicol. Productivitatea viţei de vie şi calitatea strugurilor obţinuţi depind, în mare măsură, de vârsta plantaţiilor viticole, ceea ce determină necesitatea examinării plantaţiilor viticole după vârstă (tabelul 2.4.3). Tabelul 2.4.3

Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă* Caracteristica suprafeţelor de vii după vârstă 1-4 ani 5-15 ani 15-25 ani peste 25 ani mii ha 47,7 151,9 33,9 3,0 1984 % 20,2 64,2 14,3 1,3 mii ha 19,4 75,6 53,5 6,3 1994 % 12,5 48,8 34,6 4,1 mii ha 2,1 11,1 69,9 27,7 2001 % 1,9 10,0 63,1 25,0 Sursa: Agenţie Agroindustrială „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat Anii

Total 236,5 100,0 154,8 100,0 110,8 100,0

În baza tabelului se poate constata că pe parcursul ultimelor 20 de ani structura suprafeţelor de vii după vârstă s-a modificat radical (figura 2.4.1). Caracteristica suprafeţelor de vii după varstă în anul 2001

Caracteristica suprafeţelor de vii după varstă în anul 1994 48,8%

63,1%

25,0% 10,0% 1-4 ani

5-15 ani

15-25 ani

34,6%

12,5%

1,9%

4,1%

1-4 ani

peste 25 ani

5-15 ani

15-25 ani

peste 25 ani

Caracteritica suprafeţelor de vii după varstă în anul 2001 63,1%

25,0% 10,0% 1-4 ani

5-15 ani

1,9% 15-25 ani

peste 25 ani

Figura 2.4.1. Caracteristica plantaţiilor viticole a Republicii Moldova după vârstă Sursa: Elaborat de autor în baza datelor tabelului 2.4.3.

74

Este cunoscut faptul că durata de exploatare a plantaţiilor de viţă de vie, cu condiţia respectării tuturor normelor de prelucrare, este de 4-5 decenii. Productivitatea maximă, determinată de numărul de struguri pe tufă şi de masa acestora, se atinge pe plantaţiile a căror vârstă depăşeşte 25 de ani. Analiza structurii plantaţiilor viticole după vârstă în anul 1984 demonstrează că ele pot fi considerate relativ tinere, deoarece cea mai mare pondere (64,2%) o deţin suprafeţele de vii cu vârsta de 5-15 ani. O pondere semnificativă (20,2%) le revine şi viilor tinere neroditoare, vârsta cărora este cuprinsă între 1-4 ani. Suprafaţa viilor mature cu vârsta de peste 25 de ani constituie doar 1,3% din total. Ponderea atât de mare a viilor tinere, inclusiv cele neroditoare, se datorează faptului că Republica Moldova, făcând parte din componenţa URSS, a fost considerată drept un teritoriu favorabil pentru cultivarea viţei de vie. Pornind de la aceste considerente, în viticultura republicii erau investite resursele necesare în scopul lărgirii suprafeţelor de vii de soiuri preţioase şi reducerii la maxim a soiurilor hibride. O altă structură a plantaţiilor viticole se observă în anul 1994. Suprafaţa viilor, tinere neroditoare a scăzut aproape de două ori, ponderea acestora fiind de 12,5%. Suprafaţa viilor vârsta cărora era cuprinsă între 5-15 ani, a rămas relativ înaltă, ponderea lor constituind 48,8%. Suprafeţele de vii din următoarele două categorii – 15-25 ani şi peste 25 ani, precum şi ponderile acestora au o tendinţă de creştere faţă de valorile înregistrate în recensământul anterior. O situaţie diametral opusă recensământului din anul 1984 este cea din anul 2001. Suprafaţa viilor tinere neroditoare a scăzut până la 2,1 mii ha, ponderea lor constituind 1,9%. Ponderea viilor de vârsta de 5-15 ani, cunoscând o tendinţă de micşorare continuă, în anul 2001 s-a micşorat până la 10,0%. Suprafeţele viilor de vârsta de 15-25 ani şi cele cu vârsta de peste 25 ani s-au mărit considerabil, ponderea lor în suprafaţa totală alcătuind, respectiv 63,1% şi 25,0%. Pornind de la productivitatea viţei de vie, pozitiv poate fi apreciat faptul că suprafeţele viilor mature au o tendinţă de creştere. În general, dinamica structurii suprafeţelor de vii după vârstă pe parcursul anilor 1984-2001 poate fi considerată negativă, dacă se iau în considerare următoarele: •

Suprafaţa viilor tinere neroditoare, care în viitor vor constitui sursa de bază de materie primă, se va reduce considerabil, de la 47,7 până la 2,1 mii ha.

•

Plantaţiile de vii, a căror vârsta este cuprinsă între 5 şi 15 ani, de asemenea, se micşorează continuu, înregistrând pe parcursul acestor ani o reducere de circa 13,5 ori.

•

Deşi suprafaţa plantaţiilor viticole cu vârsta de peste 25 de ani are o tendinţă de creştere, ea totuşi rămâne a fi foarte mică, unele dintre cauze fiind prelucrarea necalitativă şi îngrijirea lor incorectă, astfel, termenul de exploatare fiind departe de limita maximă. În baza celor expuse se poate concluziona că modificarea structurii plantaţiilor viticole după

vârstă pe parcursul anilor 1984-2001 a fost un proces negativ, fiind în defavoarea dezvoltării sectorului viti-vinicol. 75

Evoluţia calitativă a plantaţiilor viticole poate fi urmărită în baza analizei modificării structurii acestora după ponderea soiurilor europene (albe, roşii şi de masă) şi a celor hibride (tabelul 2.4.4). Una din caracteristicile pozitive ale modificării structurii plantaţiilor viticole este creşterea ponderii soiurilor europene. Dacă în perioada de după cel da-al doilea război mondial ponderea soiurilor europene în suprafaţa plantaţiilor viticole constituia doar 8,7%, atunci în anul 1970 ea alcătuia deja 71,1%. Pe parcursul anilor 1970-2001 ponderea soiurilor europene a crescut încă cu 19,1%. Deşi recensământul anului 1984 a demonstrat că suprafaţa plantaţiilor de soiuri europene are o tendinţă de scădere, ponderea acestora totuşi continuă să rămână înaltă. Aceasta se datorează faptului că suprafeţele plantaţiilor viticole de soiuri europene se micşorează cu ritmuri mai mici decât cele cu soiuri hibride. Tabelul 2.4.4

Evoluţia structurii plantaţiilor viticole în Republica Moldova* Anii 1970 1984 1994 2001

mii ha % mii ha % mii ha % mii ha %

Suprafaţa totală de vii, inclusiv: 219,6 100,0 236,5 100,0 154,8 100,0 110,8 100,0

soiuri europene 156,1 71,1 202,3 85,5 138,5 89,5 99,9 90,2

Soiurile europene includ: soiuri de soiuri de soiri de vin masă vin roşu albe 34,6 24,9 96,6 15,8 11,3 44,0 15,7 53,8 132,8 6,6 22,7 56,2 24,3 36,2 78,0 15,7 23,4 50,4 16,8 27,1 56,0 15,2 24,5 50,5

Soiuri hibride 63,5 28,9 34,2 14,5 16,3 10,5 10,9 9,8

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat.

Din categoria soiurilor europene pe parcursul anilor 1970-2001 cea mai mare pondere (în limitele 44,0-56,2% din suprafaţa totală a viilor) le revine soiurilor de vin albe, datorită condiţiilor pedo-climaterice ale zonelor centrale şi de nord ale republicii, care sunt mai mult favorabile pentru cultivarea soiurilor albe. Ponderea soiurilor europene roşii în perioada 1970-2001 are o tendinţă de creştere continuă, mărindu-se de la 11,3% până la 24,5%. Această sporire are la bază creşterea cererii faţă de vinurile roşii. De menţionat faptul că anume soiurile europe roşii servesc ca materie primă pentru producerea celor mai preţioase vinuri de calitate. Urmărind dinamica modificării ponderii soiurilor europene de masă, se poate constata că în anii când a fost efectuate recensămintele ea a alcătuit în jurul la 15% din suprafaţa totală a viilor, cu excepţia anului 1984 (6,6%). La analiza dinamicii suprafeţei plantaţiilor viticole de soiuri de masă, cel mai mare salt se observă în perioada anilor 1984-1994 (de la 15,7 mii ha până la 24,3 mii ha). Cauza principală o constituie lupta împotriva alcoolismului, începută în 1985, care a dus la defrişarea soiurilor de vin şi la înlocuirea lor prin soiuri de masă.

76

Plantaţiile de viţă de vie de soiuri hibride s-au micşorat pe parcursul anilor 1970-2001 de la 63,5 până la 10,9 mii ha, ponderea lor în suprafaţa totală de vii pe reducându-se continuu de la 28,9% până la 9,8%. Această dinamică este apreciată pozitiv, deoarece strugurii de soiuri hibride nu permit obţinerea producţiei vinicole de o calitate înaltă. După cum s-a menţionat, anume calitatea materiei prime determină, în cea mai mare măsură, calitatea producţiei finite. Spre exemplu, pentru producerea vinurilor de calitate sunt necesare anumite soiuri europene de struguri preţioase. Pornind de la aceste considerente, se impune studiul modificării structurii sortimentului plantaţiilor viticole, ţinând cont de cele mai preţioase soiuri (tabelul 2.4.5). Tabelul 2.4.5.

Evoluţia structurii sortimentului plantaţiilor viticole în Republica Moldova* Anii Indicatorii

1970

1984

1994

ha % ha % ha % Suprafaţa totală de vii 219600 236500 154800 Suprafaţa soiurilor de 184900 100,0 209500 100,0 122500 100,0 vin, din care: 1) Soiuri europene 24900 13,5 53800 25,7 36200 29,6 roşii inclusiv: Cabernet-Sauvignon 17795 9,6 24818 11,8 8305 6,8 Merlot 796 0,4 15793 7,5 9266 7,6 Pinot Noir 1195 0,6 5433 2,6 9205 7,5 2) Soiuri europene 91100 49,3 132800 63,4 78000 63,7 albe inclusiv: Aligote 19030 10,3 35243 16,8 25753 21,0 Chardonnay 280 0,2 3275 1,6 6375 5,2 Feteasca albă 24965 13,3 17501 8,4 6141 5,0 Pinot Blanc 3580 1,9 5477 2,6 2401 2,0 Rcaţiteli 19315 10,4 33306 15,9 15470 12,6 Sauvignon 2540 1,4 16823 8,0 9636 7,9 Traminer rose 1790 1,0 7231 3,5 3820 3,1 Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”. * - pe baza datelor recensămintelor efectuate în gospodăriile colective şi de stat

2001 ha 110800

% -

94000

100,0

27100

28,8

7590 8123 6521

8,1 8,6 6,9

56000

59,6

15790 5134 4334 2391 11508 8151 2731

16,8 5,5 4,6 2,5 12,2 8,7 2,9

Deşi conform datelor recensământurilor, începând cu anul 1984, suprafaţa viilor de soiuri europene roşii se reduce, ponderea lor creşte. Majorarea ponderii soiurilor europene roşii constituie un element pozitiv în modificarea structurii plantaţiilor viticole. Un alt factor pozitiv este creşterea ponderii plantaţiilor viticole de soiuri roşii preţioase pe parcursul anilor 1970-2001, de exemplu, Merlot (de la 0,4% până la 8,6%) şi Pinot-Noir (de la 0,6% până la 6,9%). Însă trebuie menţionat faptul că s-a micşorat suprafaţa ocupată de soiul Cabernet-Sauvignon şi ponderea acestuia, el fiind considerat ca unul dintre cele mai bune pentru producerea vinurilor de calitate, de colecţie şi a vinurilor spumante roşii. Ponderea soiurilor europene albe nu s-a redus esenţial şi pe parcursul ultimelor 20 de ani, alcătuind în jurul a 60% din suprafaţa totală a soiurilor de vin. Cele mai preţioase soiuri albe de vin se 77

consideră Chardonnay, Aligote, Sauvignon, Rcaţiteli şi Traminer, ponderea cărora, în general, are o tendinţă de creştere. Unul dintre cele mai răspândite soiuri de vin albe este Feteasca, dar suprafaţa şi ponderea acestui pe parcursul perioadei analizate s-a micşorat, fiind înlocuit prin soiuri mai preţioase. În general, reducerea suprafeţelor de vii de soiuri europene preţioase este în defavoarea dezvoltării sectorului viti-vinicol, totodată, creşterea ponderii lor în structura plantaţiilor viticole totale constituie un fenomen pozitiv, care contribuie la sporirea calităţii strugurilor, ca materie primă, şi, respectiv, a producţiei vinicole finite. Modificările suprafeţelor plantaţiilor viticole, precum şi ale structurii acestora determină în mod direct evoluţia producţiei de struguri şi calitatea lor în republică (tabel 2.4.6). Tabelul 2.4.6

Evoluţia producerii strugurilor în Republica Moldova în gospodăriile de toate categoriile pe anii 1970 – 2003 Anii 1970 1975 1980 1985 1990 1995 2000 2001 2002 2003

Producţia totală, mii t 700,1 1263,4 1201,2 654,4 939,7 852,2 703,8 505,0 641,2 677,2

Recolta la 1 ha, chintale 38,5 67,1 59,2 37,5 53,8 49,2 49,5 33,5 43,3 45,5

Conţinutul de zahăr în struguri, % 16,24 17,43 12,74 17,16 17,19 14,40 17,20 16,80 16,60 15,90

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”.

Urmărind dinamica producţiei totale de struguri, se observă că cel mai mare volum a fost înregistrat în anul 1975. Anume în acest an viticultura Republicii Moldova a atins punctul culminant în dezvoltarea sa, fiind colectate 1263,4 mii tone de struguri, recolta medie la hectar constituind 67,1 chintale. Aceste rezultate sunt determinate atât de suprafaţa mare a plantaţiilor de vii, cât şi de condiţiile climaterice favorabile viticulturii din anul respectiv, conţinutul de zahăr în struguri fiind înalt (17,43%). În următorii ani a avut loc o scădere a volumului de struguri recoltaţi, în anul 1997 cantitatea lor constituind 300,8 mii t, iar recolta medie la hectar 18,2 chintale. În următorii ani are loc o îmbunătăţire lentă a situaţiei, în anul 2003 recoltându-se struguri de 2,3 ori mai mult decât în anul 1997. Comparând valorile producţiei totale de struguri în ultimii ani cu cele din anii 1975-1980, constatăm o situaţie neîmbucurătoare. Bineînţeles, că evoluţia recoltei globale de struguri depinde mult de dinamica suprafeţelor de viţă de vie. Iată de ce la analiza productivităţii plantaţiilor viticole se ia în considerare nu producţia totală de struguri, ci recolta medie la hectar. Studiul volumului recoltei medii de struguri la hectar, nu demonstrează că există o oarecare tendinţă

78

de creştere continuă. Nivelul maxim al indicatorului a fost atins în anul 1975, dar în următorii ani el nu a mai fost înregistrat. Cele mai joase valori s-au constatat în anii 1997, 1998, 1999 şi 2001, când recolta medie la hectar a alcătuit, respectiv, 18,2, 21,6, 31,4 şi 33,5 chintale/hectar. Pe parcursul următorilor doi ani situaţia s-a ameliorat nesemnificativ. Recolta medie de 45,5 chintale/hectar, obţinută în anul 2003, a fost foarte mică, comparativ cu productivitatea plantaţiilor viticole din ţările europene, unde se capătă 10-15 t/ha. Astfel, volumul producţiei totale de struguri în republică, precum şi recolta medie la hectar nu permit a asigura o dezvoltare normală a sectorului viti-vinicol. În principiu, nivelul redus al recoltei medii la hectar încă nu vorbeşte despre calitatea joasă a strugurilor. În anii, cu insuficienţă de umiditate masa unui strugure şi dimensiunile boabelor pot să fie mult mai mici, deci şi calitatea strugurilor se înrăutăţeşte. Dar e posibilă şi altă situaţie: strugurii sunt frumoşi şi au o calitate înaltă, dar numărul lor pe tufă este mic. Ca atare, recolta medie la hectar şi conţinutul de zahăr în struguri sunt influenţate, în mare măsură, de condiţiile climaterice ale anului, însă aceşti doi indicatori nu depind unul de altul, deoarece recolta la hectar este în funcţie de condiţiile climaterice, începând cu primăvara şi terminând cu toamna, conţinutul de zahăr în struguri acumulându-se în ultimele săptămâni. Anume conţinutul de zahăr în struguri este unul dintre indicatorii de bază, care determină calitatea acestora. S-a constatat că cultivarea viţei de vie în condiţii climaterice calde duce la sporirea concentraţiei de zahăr şi a extractelor, reducând nivelul acidităţii. Nivelul de bază al conţinutului de zahăr se consideră egal cu 17%. Din strugurii cu conţinutul de zahăr mai înalt de 17% se produc vinurile de marcă şi spumante. Analizând dinamica conţinutului de zahăr în struguri, se observă o tendinţă de scădere a acestuia, care a devenit foarte pronunţată în perioada anilor 1990-1996. În următorii ani situaţia s-a ameliorat, în ultimii ani conţinutul de zahăr în struguri, în medie pe ţară, a variat în limitele de 16-17%. Nivelul relativ jos al conţinutului de zahăr în struguri şi cel al recoltei medii la hectar sunt condiţionate, într-o măsură oarecare, de nerespectarea cerinţelor agrotehnice în cultivarea viţei de vie şi de insuficienţa cunoştinţelor populaţiei în domeniu. Deşi suprafaţa Republicii Moldova nu este mare, condiţiile climaterice diferă considerabil. Astfel, în zona de sud, unde temperaturile sunt mai înalte, în struguri se acumulează un conţinut mai mare de zahăr, pe când în zona de nord unele soiuri de struguri nu reuşesc să ajungă la condiţiile necesare, conţinutul de zahăr fiind mai redus. De aceea trebuie de ţinut cont la selectarea terenurilor agricole pentru plantarea viţei de vie şi luată în considerare afirmaţia lui Tomas Fuller „Din poamă acră nu se va primi un vin dulce”. Încheind acest capitol, pornind de la evoluţia calitativă a plantaţiilor de vii şi a producţiei de struguri obţinute, se poate vorbi de dinamica negativă a suprafeţei de viţă de vie, a productivităţii ei şi a conţinutului de zahăr din struguri. Dacă excludem influenţa condiţiilor climaterice, care uneori 79

sunt mai puţin favorabile viticulturii, principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea prelucrării plantaţiilor viticole. În întreprinderile agricole condiţiile agrotehnice de cultivare a viţei de vie, într-o măsură sau alta, se îndeplinesc, pe când în gospodăriile ţărăneşti şi cele personale, ele foarte puţin se respectă. Pornind de la faptul că problema calităţii producţiei vinicole este strâns legată de cea a calităţii materiei prime, sunt necesare măsuri adecvate în scopul îmbunătăţirii stării plantaţiilor viticole şi sporirii calităţii strugurilor recoltaţi la nivelul ţării.

*

*

*

În baza analizei evoluţiei şi geografiei exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova, a dezvoltării întreprinderilor vinicole sub aspectul calităţii producţiei şi a direcţiilor de comercializare a acesteia s-a constatat că situaţia existentă nu este suficient de favorabilă. Actualmente o cerinţă importantă pentru promovarea exporturilor tuturor produselor este raportul optim calitate/preţ. Pentru a obţine un nivel înalt al corelaţiei calitate/preţ întreprinderile vinicole autohtone ar trebui să promoveze mecanisme adecvate, care să permită optimizarea acestei corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi a reducerii costului (preţului) ei. Un mecanism eficient de creştere a exporturilor producţiei întreprinderilor vinicole la etapa actuală este Sistemul de Management al Calităţii. În această ordine de idei, în capitolul III al lucrării se vor argumenta direcţiile prioritare de majorare a volumului exportului producţiei vinicole în baza implementării Sistemului de Management al Calităţii.

80

CAPITOLUL III. DIRECŢIILE PRIORITARE DE CREŞTERE A EXPORTULUI PRODUCŢIEI VINICOLE ÎN BAZA IMPLEMENTĂRII SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL CALITĂŢII „Problema nu constă în îmbunătăţirea calităţii, îmbunătăţirea calităţii este răspunsul la problemă” (Miron Tribus)

3.1 Argumentarea etapelor elaborării, implementării şi certificării Sistemului de Management al Calităţii În perioada actuală, când lupta concurenţială în toate domeniile de activitate este foarte aprigă, iar cerinţele consumatorilor se caracterizează printr-o creştere continuă, un instrument important al „succesului” întreprinderilor reprezintă mecanismul optimizării raportului calitate/preţ. La rândul său, SMC este instrumentul care asigură nemijlocit îmbunătăţirea continuă a calităţii şi reducerea costurilor de producţie, sporind, astfel, competitivitatea producţiei în ansamblu. Pe de o altă parte, certificarea Sistemului de Management al Calităţii (SMC), implementat în cadrul întreprinderii conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001, constituie un factor important de consolidare a încrederii consumatorului în de calitatea producţiei oferite, care confirmă corespunderea producţiei anumitor cerinţe, standarde şi condiţii tehnice stabilite. Pornind de la faptul, că circa 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova este destinată exportului, certificarea SMC, implementat în cadrul întreprinderilor vinicole autohtone în standardul internaţional ISO 9001, va constitui contribui la sporirea exportului producţiei vinicole. Pe parcursul ultimelor ani unele întreprinderi vinicole din Republica Moldova, convingându-se de necesitatea sporirii competitivităţii producţiei lor pe piaţa externă, au implementat SMC, fiind certificate conform cerinţelor standardului internaţional ISO 9001:2000. Printre întreprinderile vinicole certificate conform acestui standard pot fi menţionate: „Leovin” SA, „Aroma” SA, „Vinăria Bardar” SA, „Asconi” SA, „Lion-Gri” SRL, „Dionisos Mereni” SA, „Vinăria Bostavan” SA, „Vismos” SA. În anul 2003 în Republica Moldova au fost înregistrate 134 de întreprinderi vinicole, întreprinderile certificate alcătuind circa 6% din numărul total şi rezervele de implementare a SMC sunt încă foarte mari. Pentru îmbunătăţire Sistemului de Management al Calităţii se impune examinarea etapelor de elaborare-documentare, implementare şi certificare a acestuia. În continuare propunem algoritmul elaborării-documentării, implementării şi certificării SMC în cadrul întreprinderilor vinicol, care include următoarele etape:

81

I. Evaluarea situaţiei iniţiale la întreprindere vis-a-vis de prevederile standardului ISO 9001. Această etapă presupune studierea situaţiei existente şi evaluarea acesteia în raport cu cerinţele standardului ISO 9001 şi specificul întreprinderilor vinicole. În urma studiului efectuat echipa de implementare prezintă analiza benchmarking, care estimează poziţia întreprinderii faţă de cerinţele tuturor procedurilor standardului. În funcţie de rezultatele obţinute se determină direcţiile prioritare şi măsurile necesare pentru atingerea de către întreprindere a nivelului optim al sistemului calităţii conform prevederilor standardului. În scopul obţinerii unor rezultate veridice se propune ca evaluarea situaţiei iniţiale a întreprinderii în raport cu prevederile standardului să fie efectuată de către o echipă de consultanţi specializaţi şi competenţi în domeniu. Rezultatele evaluării situaţiei iniţiale pot servi drept bază pentru elaborarea măsurilor şi stabilirea direcţiilor de implementare a SMC, adecvat întreprinderilor vinicole. II. Documentarea SMC, care presupune următoarele subetape: 1) Elaborarea schemei organizatorice de conducere cu SMC şi stabilirea responsabilităţilor. Se propune ca structura de conducere a SMC să se bazeze pe structura de conducere a întreprinderii, introducându-se modificările necesare în cadrul cărora vor fi luate în considerare prevederile standardului în acest domeniu: •

desemnarea reprezentantului managementului care, ar trebuie să fie directorul;

•

desemnarea managerului calităţii, care va fi responsabil de elaborarea, documentarea, implementarea şi menţinerea SMC. În viziunea noastră, structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă

cerinţelor standardului ISO 9001. Principala divergenţă între structurile existente şi cele stabilite conform prevederilor standardului ISO 9001 constă în poziţionarea managerului calităţii. Acesta se află în subordonarea, astfel având posibilitate să controleze funcţionarea SMC în toate subdiviziunile. În cazul în care managerul calităţii se subordonează unei anumite secţii sau departament, el este lipsit de această posibilitate şi nu poate face obiecţiile referitor situaţiei create. De aceea structura organizatorico-juridică a întreprinderii trebuie să corespundă prevederilor standardului ISO 9001. 2) Definirea, aprobarea şi difuzarea politicii în domeniul calităţii. Responsabil din partea întreprinderii pentru îndeplinirea acestei activităţi este managerul calităţii. Politica întreprinderii se formulează în baza prevederilor standardului ISO 9001, astfel îmbunătăţirea continuă a calităţii este unul dintre scopurile principale ale întreprinderii. Politica întreprinderii elaborată potrivit prevederilor standardului ISO 9001 impune acordarea unei atenţii deosebite calităţii producţiei în vederea majorării nivelului de satisfacere a cerinţelor clienţilor, îmbunătăţirii

82

continue a imaginii întreprinderii, sporirii gradului de competitivitate şi eficienţă al acesteia. De regulă, politica întreprinderii se elaborează o dată în an, la stabilirea direcţiilor pentru anul viitor ţinându-se cont de rezultatele obţinute pe parcursul anului curent. Autorul, îndeplinind funcţia de managerul calităţii în cadrul ÎM „Vismos” SA, a ajuns la concluzia că o importanţă deosebită are cunoaşterea de către întregul personal al întreprinderii a conţinutului politicii în domeniul calităţii, astfel ei îşi pot aduce contribuţie la îmbunătăţirea acesteia. 3) Stabilirea obiectivelor calităţii este în funcţie de politica în domeniul calităţii. Obiectivele se determină pentru fiecare departament al întreprinderii aparte, în baza opţiunilor propuse, indicându-se termenele de realizare a acestora şi resursele necesare. La sfârşitul perioadei de gestiune se stabileşte nivelul de realizare a obiectivelor se specifică lacunele şi scăpările din vedere, se arată cauzele acestora. Concluziile trase şi recomandările făcute se vor lua în considerare la definirea obiectivelor pentru anul următor. O atenţie sporită trebuie să se acorde obiectivelor generale ale întreprinderii şi ale fiecărei subdiviziuni. Este important ca managerul să-şi asume responsabilitatea pentru asigurarea resurselor necesare realizării obiectivelor. 4) Elaborarea procedurilor SMC. Mai întâi trebuie de ştiut ce proceduri trebuie elaborate. În afară de cele şase proceduri obligatorii prevăzute de standard pentru întreprinderile vinicole sunt necesare proceduri privind analiza contractelor, selectarea furnizorilor, controlul proceselor şi a producţiei etc. Toate acestea proceduri în ansamblu vor asigura calitatea producţiei vinicole la toate etapele ciclului de viaţă. 5) Elaborarea şi aprobarea manualului calităţii. Aceste reprezintă un document sintetic al SMC, în care se descrie metodologia utilizată de întreprindere în scopul respectării prevederilor standardului ISO 9001. Ţinând cont de specificul produselor vinicole, calitatea cărora este influenţată de calitatea obţinută la fiecare etapă a ciclului de viaţă, este important ca în manualul calităţii să fie descrise toate procedurile, interacţiunea şi influenţa lor asupra calităţii produsului finit. 6) Menţinerea înregistrărilor şi elaborarea instrucţiunilor de lucru. În scopul evidenţierii responsabilităţilor fiecărui angajat în asigurarea calităţii şi demonstrarea dovezilor că aceste responsabilităţi se îndeplinesc, este necesar de menţinut înregistrări. Aceste instrucţiuni vor preîntâmpina comiterea greşelilor şi vor asigura calitatea. III. Implementarea şi menţinerea funcţionării SMC. Etapa implementării SMC este cea mai dificilă. În continuare va fi prezentat algoritmul implementării SMC în cadrul întreprinderilor vinicole în baza Combinatului de Vinuri Spumante şi de Marcă ÎM „Vismos” SA, unde implementarea SMC s-a efectuat în perioada 1.08.2004-1.03.2005 de către o echipă de consultanţă competentă în frunte cu Dna M. Gheorghiţă. Pe data de 20.06.2005 întreprinderea a fost certificată

83

de către organismul internaţional de certificare SGS (Marea Britanie). Planul de implementare a SMC în cadrul ÎM „Vismos” SA este prezentat în anexa 9. 1. PMC 7.5.3 „Identificarea, trasabilitatea şi definirea stadiului controlului produsului”. Se propune ca procedura implementării anume cu PMC 7.5.3, deoarece ea cuprinde toate secţiile şi departamentele întreprinderii şi stă la baza celorlalte proceduri, şi anume: asigură identificarea corectă a produselor recepţionate, semifabricatelor şi produselor finite, pentru a evita utilizarea lor incorectă, trasabilitatea produsului, începând cu recepţia materiei prime şi până la produsul finit, stabilirea şi identificarea la toate fazele de producţie a stadiului controlului produsului, utilizarea sau livrarea numai a produselor de calitate, cele de calitate inferioară fiind separate pentru tratarea ulterioară. De implementarea acestei proceduri sunt responsabili toţi şefii secţiilor de producţie. 2. PMC 7.4 „Aprovizionare” are o importanţă decisivă pentru asigurarea calităţii producţiei vinicole. Scopul acestei proceduri este de a asigura conformitatea produselor aprovizionate cu cerinţele de aprovizionare specificate de întreprindere; de a obţine cele mai bune produse din punctele de vedere economic şi al calităţii de la furnizori. ÎM „Vismos” SA evaluează şi selectează furnizorii doar urmărind asigurarea calităţii producţiei fabricate. Pentru celelalte produse achiziţionate nu sunt prevăzute proceduri de evaluare şi selectare a furnizorilor. Evaluarea şi selectarea corectă a furnizorilor materiei prime şi materialelor care influenţează direct calitatea producţiei finite va asigura creşterea considerabilă a calităţii tuturor produselor, ce constituie intrările întreprinderii, va spori gradul de satisfacţie a clientului şi va îmbunătăţirii imaginea întreprinderii în ansamblu. 3. PMC 7.2 „Procese referitoare la client” – se aplică pentru toate ofertele, contractele semnate şi comenzile primite de la clienţi. Scopul acestei proceduri este stabilirea cerinţelor clientului faţă de produs şi a condiţiilor de livrare, identificarea condiţiilor referitoare la produs, care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare pentru a utiliza produsul şi/sau sunt cerute de lege şi/sau sunt reglementate de standardele naţionale sau internaţionale, de a se asigura că oferta este elaborată conform exigenţelor tehnice şi economice ale întreprinderii, că comanda primită va fi îndeplinită conform condiţiilor clientului; asigurarea eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul pentru a-i livra în caz de necesitate toată informaţia referitoare la produse, contracte, oferte, comenzi, modificări, reclamaţii. 4. PMC 7.1 „Planificarea proceselor de producţie” – se referă la toată producţia companiei, urmărindu-se planificarea procesului de realizare a produselor conform condiţiilor referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnica, în contract sau de către conducerea companiei; definirea proceselor de realizare a produselor şi elaborarea documentelor 84

corespunzătoare; stabilirea resurselor (umane, tehnice, materiale), necesare pentru realizarea produsului; determinarea activităţilor necesare de control şi de validare a produsului şi a condiţiilor de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui cu condiţiile specificate; definirea înregistrărilor necesare pentru a demonstra conformitatea proceselor şi a produselor. 5. PMC 6.3 „Controlul infrastructurii” – este elaborată pentru menţinerea infrastructurii necesare, asigurarea conformităţii produselor cu condiţiile stabilite. 6. PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului” – are scopul de a evalua şi monitoriza satisfacţia clienţilor atât externi, cât şi interni. Această procedură urmăreşte acumularea datelor şi informaţiei necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni; stabilirea metodelor de evaluare a satisfacţiei clienţilor în baza datelor şi informaţiilor existente; monitorizarea validităţii informaţiei, a datelor şi a metodelor utilizate pentru evaluarea satisfacţiei clienţilor pentru a asigura corespunderea lor permanentă. 7. PMC 6.2 „Resurse umane” – se aplică pentru tot personalul, care realizează activităţi ce influenţează calitatea. Scopurile acestei proceduri sunt identificarea competenţelor indespensabile pentru personalul care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului; planificarea instruirii personalului şi evaluarea eficacităţii acesteia; asigurarea conştientizării de către personalul întreprinderii a relevanţei şi importanţei lor în realizarea obiectivelor calităţii; menţinerea înregistrărilor adecvate referitoare la studii, instruire, abilităţi şi experienţă. 8. PMC 8.3 „Controlul produsului neconform” – se aplică produselor la recepţie, semifabricatelor, produselor finite şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile specificate. Scopul acestei proceduri este în stabilirea modalităţilor de depistare a neconformităţilor şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu condiţiile specificate; asigurarea că produsele neconforme nu sunt utilizate în producţie sau livrate clientului. 9. PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” şi PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” – au ca scop eliminarea cauzelor neconformităţilor proceselor, produselor şi ale SMC, îmbunătăţirea continuă a SMC şi creşterea eficienţei companiei. 10. PMC 7.5.5 „Conservarea produselor” – se aplică pentru următoarele produse: vin materie primă, materiale auxiliare, ambalaj, semifabricate, produse finite. Această procedură are scopul de a proteja calitatea produselor (materia primă, semifabricate, produsele finite), utilizânduse modalităţi corecte de manipulare, ambalare, depozitare şi conservare a lor, garantarea conservării calităţii produselor pe parcursul livrării lor destinatorului, dacă aceasta este prevăzut în contract. 11. PMC 4.2.3 „Controlul documentelor” – se foloseşte pentru controlul documentelor SMC la ÎM „Vismos” SA şi include următoarele 4 categorii de documente: manualul calităţii, procedurile SMC, alte documente interne (planurile calităţii, instrucţiuni de lucru, documente 85

referitoare la procesele de producţie, vânzări, aprovizionare, angajare, instruire, documente de ieşire, formulare interne, etc.), documente de origine externă (legi, regulamente, standarde, cerinţe ale clienţilor, specificări tehnice). Scopul acestei proceduri este de a defini documentele SMC la ÎM „Vismos” SA şi a stabili criteriile pentru redactarea, verificarea, aprobarea, emiterea, distribuirea, arhivarea, analiza şi actualizarea lor. 12. PMC 4.2.4 „Controlul înregistrărilor calităţii” – se aplică pentru toate înregistrările calităţii, şi anume: înregistrări ale analizei SMC, efectuate de către management, înregistrări ale analizei contractelor, înregistrări ale verificării produselor şi monitorizării proceselor, rapoarte de audit, înregistrări referitoare la natura neconformităţilor şi la orice acţiuni ulterioare întreprinse, înregistrări ale acţiunilor corective şi ale celor preventive, înregistrări ale instruirii, abilităţilor, experienţei, studiilor personalului, înregistrări ale satisfacerii clientului intern şi celui extern. Această procedură urmăreşte scopul stabilirii modului de identificare, colectare, arhivare, protejare, regăsire, conservare şi eliminare a înregistrărilor calităţii pentru a demonstra aplicarea eficace a SMC în conformitate cu condiţiile specificate. 13. PMC 8.2.4.1 „Monitorizarea şi măsurarea produselor la recepţie” – se utilizează la produsele recepţionate ce au o importanţă strategică în realizarea produsului. Scopul urmărit este asigurarea că produsele achiziţionate de întreprindere de care depinde calitatea producţiei fabricate sunt controlate la recepţie conform Planurilor Calităţii, aprobate de întreprindere; în producţie se utilizează doar produse conforme cu condiţiile specificate; înregistrările conformităţii cu criteriile de recepţie sunt menţinute. 14. PMC 6.4 „Mediul de lucru” – se aplică pentru toate subdiviziunile întreprinderii, în special, pentru secţiile de producţie şi încăperile de depozitare a produselor, de asemenea şi pentru lucrările de manipulare. Scopul procedurii constă în asigurarea identificării şi monitorizării factorilor mediului înconjurător, fizici şi umani, care pot influenţa asupra conformităţii producţiei, securităţii angajaţilor şi capacităţii lor de lucru. 15. PMC 8.2.4.2 „Monitorizarea şi măsurarea semifabricatelor şi produselor finite” – se foloseşte pentru toate tipurile de produse finite ale întreprinderii şi de semifabricatele obţinute la fabricarea lor. Procedura respectivă are drept scop stabilirea modalităţilor de control al tuturor tipurilor de semifabricate şi produse finite conform Procedurilor SMC, Planurilor calităţii, Instrucţiunilor de lucru, Standardelor, Instrucţiunilor Tehnologice şi altor documente normativtehnice, precum şi indicaţiilor clientului; asigurarea transmiterii tuturor semifabricatelor la următorul proces tehnologic şi a produsului finit la depozit doar în cazul rezultatului pozitiv al tuturor controalelor planificate; asigurarea că înregistrările conformităţii cu cerinţele înaintate sunt menţinute. 86

16. PMC 7.6 „Controlul instrumentelor de măsurare şi monitorizare” – se aplică pentru toate instrumentele de măsurare şi monitorizare utilizate de întreprindere. Scopul acestei proceduri este de a defini modalităţile şi responsabilităţile de control şi întreţinere a instrumentelor de măsurare şi monitorizare, utilizate de întreprindere pentru a demonstra conformitatea produsului cu condiţiile specificate; de a stabili modul de identificare a instrumentelor de măsurare şi monitorizare; de manipulare şi păstrare a instrumentelor de măsurare şi monitorizare. 17. PMC 8.5.1 „Îmbunătăţirea continuă” – se utilizează de către toate Centrele de Responsabilitate ale IM “VISMOS” SA pentru planificarea şi implementarea acţiunilor de îmbunătăţire, având ca scop stabilirea metodelor şi responsabilităţilor pentru îmbunătăţirea continuă a eficacităţii SMC. 18. PMC 8.2.2 „Audtul intern” – se aplică pentru auditurile interne ale SMC în toate Centrele de Responsabilitate ale ÎM „VISMOS” SA. Această procedură are ca scop următoarele: stabilirea conformităţii şi eficacităţii SMC în vigoare, a responsabilităţilor şi cerinţelor pentru planificarea şi efectuarea auditurilor interne, raportarea rezultatelor şi menţinerea înregistrărilor; acordarea Centrului de responsabilitate verificat a oportunităţii de îmbunătăţire a propriei activităţi în vederea creşterii satisfacţiei clientului. 19. PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului” – se întrebuinţează de către toate Centrele de responsabilitate ale ÎM “VISMOS” SA, în limitele competenţelor acestora. Scopul procedurii constă în asigurarea că managementul de cel mai înalt nivel din ÎM “VISMOS” SA poartă răspundere pentru dezvoltarea, implementarea şi menţinerea SMC, îmbunătăţirea continuă şi eficacitatea lui, modul de menţinere, dirijare şi îmbunătăţire a SMC; stabilirea modului de demonstrare a Angajamentului managementului, a modalităţilor de efectuare a Analizei SMC din partea managementului, de orientarea spre client, planificarea calităţii, stabilirea responsabilităţilor şi autorităţii, elaborarea şi actualizarea politicii în domeniul calităţii. 20. PMC 8.4 „Analiza datelor” – se aplică de către toate Centrele de Responsabilitate ale ÎM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma monitorizării şi măsurării indicatorilor de performanţă a produselor, proceselor şi SMC. Scopul procedurii este de a descrie modalităţile şi responsabilităţile pentru colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma monitorizării şi măsurării produselor, proceselor şi SMC. 21. PMC 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” – se utilizează pentru toate procesele SMC al întreprinderii. Procedura respectivă are ca scop asigurarea controlului proceselor SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea obţinerii rezultatelor planificate.

87

Este foarte important de a asigura buna funcţionare a SMC, fapt ce contribuie la îmbunătăţirea continuă a calităţii. IV. Certificarea SMC se efectuează de către un organism internaţional de certificare. Dacă în timpul efectuării auditului extern sunt depistate cel puţin două neconformităţi majore, atunci are loc stoparea auditului extern la etapa dată sau continuarea până la sfârşit, în scopul evidenţierii tuturor neconformităţilor existente, fără obţinerea certificatului. În cazul în care auditul are un rezultat pozitiv, în timp de 4-6 săptămâni întreprinderea obţine certificatul de implementare a SMC. Întreprinderea, pentru a se încredinţa că este pregătită pentru certificare, efectuează auditul intern, conform prevederilor standardului ISO 19011. Pentru această, în primul rând, se impun selectarea şi pregătirea auditorilor interni competenţi, în al doilea rând – efectuarea corectă a lui. Auditul poate fi realizat în trei moduri: pe orizontală – se selectează o secţie sau un departament şi se controlează toate procedurile implementate în cadrul lor; pe verticală – se alege o procedură şi se verifică funcţionarea acesteia în toate secţiile sau departamentele tangente; mixtă – în cadrul acesteia se folosesc cele două tipuri menţionate. Cea mai optimală variantă este cea mixtă, care permite efectuarea unui control mai amănunţit, evidenţierea multiplelor neconfomităţi existente în funcţionarea SMC şi elaborarea măsurilor de înlăturare a acestora. După efectuarea auditului intern, se determină organul de certificare. Unor organe internaţionale de certificare li se propune să certifice întreprinderea respectivă. În baza devizului de cheltuieli propus de mai multe organe, se selectează varianta optimă, ţinând cont şi de prestigiul organelor de certificare. Cu organul selectat se încheie un contract referitor la petrecerea certificării întreprinderii. În ceea ce priveşte selectarea organului de certificare de către întreprinderile vinicole autohtone, de menţionat faptul că pentru majoritatea acestora principalul criteriu de selectare este devizul de cheltuieli. Ţinând cont de faptul că producţia vinicolă autohtonă se comercializează pe pieţele diferitelor ţări ale lumii şi toate întreprinderile vinicole intenţionează să-şi lărgească în viitor piaţa de desfacere, se propune ca la baza selectării organului de certificare să nu stea devizul de cheltuieli, ci prestigiul acestui organ. Certificarea SMC al întreprinderilor vinicole din Republica Moldova de către un organ cu renume mondial va asigura sporirea încrederii consumatorului faţă de producţia moldovenească şi a volumului exportului. De menţionat faptul că succesul funcţionării SMC depinde, în mare măsură, de principala etapă – cea a implementării sistemului. Se ştie că unele întreprinderi vinicole încearcă de sine stătător să implementeze SMC. Dar este foarte important ca implementarea acestui sistem să fie efectuată cu ajutorul unei echipe de consultanţă competente. În acest caz, cheltuielile legate de implementarea cu

88

succes a SMC prin intermediul echipei de consultanţi vor fi pe deplin recuperate prin certificarea reuşită a acestuia, îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, creşterea nivelului de satisfacţie a clienţilor etc., astfel asigurându-se creşterea semnificativă a volumului vânzărilor întreprinderii.

3.2 Abordarea procesuală a întreprinderilor vinicole – un element important al Sistemului de Management al Calităţii 3.2.1 Implementarea managementului prin procese – fundamentul îmbunătăţirii continue Sistemele de Management al Calităţii, elaborate şi implementate în cadrul întreprinderilor conform Standardului Internaţional ISO 9001:2000, se bazează preponderent pe implementarea managementului prin procese. Standardul Internaţional ISO 9001:2000 promovează o abordare bazată pe dezvoltarea, implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii SMC, în scopul creşterii satisfacţiei clientului în urma îndeplinirii cerinţelor acestuia. Pentru asigurarea funcţionării eficiente al întreprinderii este necesar de identificat şi de coordonat numeroase activităţi corelate. Orişicare activitate în cadrul căreia se utilizează anumite resurse, astfel încât are loc transformarea elementelor de intrare în elemente de ieşire, poate fi considerată un proces. Deseori elementele de ieşire dintr-un proces constituie, în mod direct, elementele de intrare în procesul următor. Implementarea unui sistem de procese în cadrul oricărei întreprinderi, precum şi identificarea, interacţiunea acestora şi conducerea lor poate fi considerată drept o „abordare bazată pe proces”. Avantajul primordial al abordării bazate pe proces constă în efectuarea controlului permanent atât al legăturii dintre procesele individuale ale unui sistem de procese, cât şi al combinării şi interacţiunii acestora. O astfel de abordare a SMC generează principalele elemente importante, care figurează în cadrul acestui sistem, şi anume: •

înţelegerea şi satisfacerea cerinţelor clienţilor;

•

necesitatea de a aborda procesele în funcţie de valoarea adăugată;

•

obţinerea rezultatelor înalte în ceea ce priveşte performanţa şi eficacitatea procesului;

•

îmbunătăţirea continuă a proceselor în baza măsurărilor obiective. Modelul unui Sistem de Management al Calităţii, bazat pe proces şi prevăzut de standardul

internaţional, este prezentat în figura 3.2.1.1. În această figură sunt ilustrate legăturile dintre toate procesele SMC, specificate în capitolele 4 – 8 ale standardului internaţional ISO 9001:2000. După cum se observă, rolul semnificativ le revin clientului şi definirii cerinţelor lui drept element de intrare. Monitorizarea satisfacţiei clientului se efectuează în baza evaluării informaţiilor ce ţin de

89

percepţia clientului a faptului că organizaţia este capabilă să satisfacă cerinţele lui. În modelul prezentat anterior sunt incluse toate cerinţele Standardului Internaţional ISO 9001:2000, însă procesele nu sunt abordate detaliat.

Îmbunătăţirea continuă a Sistemului de Management al Calităţii

Intrări

Ieşiri Responsabilitatea managementului

CLIENŢI CLIENŢI Managementul resurselor

Cerinţe

Elemente de intrare

Măsurare, analiză şi îmbunătăţire

Realizarea produsului

Produs

Satisfacţie

Elemente de ieşire

Legendă: Activităţi care adaugă valoare Flux de informaţii Figura 3.2.1.1. Modelul Sistemului de Management al Calităţii bazat pe proces Sursa: Standardul Internaţional ISO 9001.

În scopul realizării ideii de îmbunătăţire continuă în baza managementului prin procese punctul 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor” al standardului ISO 9001 prevede monitorizarea şi măsurarea proceselor în cadrul întreprinderii. Cerinţele standardului în acest domeniu sunt: •

Întreprinderea trebuie să aplice metode adecvate pentru monitorizarea procesului şi, acolo unde este aplicabil, măsurarea lui;

•

Întreprinderea trebuie să elaboreze şi să implementeze metode de măsurare a proceselor, care ar demonstra capacitatea acestora de a obţine rezultatele planificate;

90

•

Dacă rezultatele planificate nu sunt obţinute, întreprinderea trebuie să întreprindă acţiuni corective pentru a asigura conformitatea produsului. În scopul realizării cerinţelor standardului orice întreprindere trebuie, în primul rând, să-şi

identifice toate procesele. Drept proces în SMC, conform prevederilor standardului, poate servi orice acţiune, care prevede: INTRARE → TRANSFORMARE → IEŞIRE În această ordine de idei, în cadrul ÎM „VISMOS” SA au fost identificate principalele procese ale SMC. Harta tuturor proceselor realizate în cadrul întreprinderii se prezentă în Anexa 10. Această hartă este constituită din trei părţi: procese de management, procese ale ciclului de viaţă a produsului şi procese de suport. La nivelul superior al hărţii proceselor se află „Procesele de management”, care se atribuie managementului de vârf al organizaţiei. În calitate de date de intrare se utilizează datele, informaţiile, procesele, raportul managerului calităţii, care apoi sunt analizate şi prelucrate de către managementul top, fiind modificat şi îmbunătăţit SMC. Iar drept date de ieşire servesc cele care ţin de îmbunătăţirea produselor, proceselor, SMC. Categoria „Procese ale ciclului de viaţă a produsului” poate fi considerată cea mai importantă grupă a proceselor utilizate în cadrul întreprinderii, deoarece anume ea este legată de realizarea produsului, ceea ce constituie activitatea de bază a întreprinderii. Date de intrare în acest proces sunt cerinţele clientului. Îndată după semnarea contractului, se planifică procesul de producţie, care se află în strânsă concordanţă cu procesul de aprovizionare. În continuare are lor realizarea procesului de producţie, care finalizează cu depozitarea produsului finit. În calitate de date de ieşire a „Proceselor ale ciclului de viaţă a produsului” serveşte produsul livrat către client. Categoria „Procese de suport” reprezintă cea mai largă grupă de procese utilizate în cadrul întreprinderii. Scopul „Proceselor de suport” îl constituie crearea proceselor necesare pentru realizarea „Proceselor ciclului de viaţă a produsului”. Această categorie este foarte importantă pentru asigurarea activităţii stabile a întreprinderii. Fiecare proces care face parte din categoria respectivă are ca scop menţinerea „Proceselor ciclului de viaţă a produsului” într-un ritm de lucru stabil. Astfel, cele trei grupe de procese se află într-o relaţie de interdependenţă, formând o întreagă unitate de procese, care se desfăşoară în cadrul întreprinderii. Procese analogice pot fi elaborate la alte întreprinderi vinicole, introducând unele modificări specifice. În scopul implementării SMC la ÎM „VISMOS” SA a fost elaborată o procedură documentată de monitorizare şi măsurare a proceselor SMC al întreprinderii – PMC 8.2.3 „Monitorizarea şi măsurarea proceselor”. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea controlului

91

proceselor SMC al întreprinderii prin monitorizarea şi măsurarea parametrilor lor în vederea obţinerii rezultatelor planificate. Modalităţile operaţionale cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor identificate propuse în procedură, sunt următoarele: 1. Monitorizarea şi măsurarea proceselor SMC.

P

Pentru controlul eficient al proceselor ÎM CVSM „VISMOS” SA aplică metodologia

A

E

PDCA ceea ce în română ar însemna: „Planifică – Efectuează – Verifică – Acţionează”. Acest

V

ciclu reprezintă: Planifică – înseamnă stabilirea obiectivelor şi a indicatorilor pentru fiecare proces al SMC. Efectuează – procesele sunt realizate în conformitate cu diagramele de flux stabilite. Verifică – procesele sunt monitorizate şi măsurate în raport cu politica, obiectivele şi cerinţele existente. Acţionează – sunt necesare acţiuni pentru îmbunătăţirea proceselor. 2. Monitorizarea şi măsurarea proceselor de produţie. Procesele de producţie sunt identificate în Schemele proceselor de producţie, incluse în Planurile Calităţii PC 7.1 pentru tipurile de produse fabricate de ÎM „VISMOS” SA: PC 7.1 A – vinuri spumante naturale produse în flux continuu. PC 7.1 B – vinuri spumante naturale produse prin metoda periodică. PC 7.1 C – vinuri naturale seci. PC 7.1 D – vinuri naturale demiseci şi demidulci. PC 7.1 E – vinuri speciale. PC 7.1 F – divinuri. PC 7.1 G – brandy. Planurile Calităţii PC 7.1 A-G prevăd monitorizarea proceselor de producţie. Planurile de monitorizare conţin informaţia privind: fazele procesului; controlul efectuat; secţia/persoana responsabilă; metode/instrumente de control; înregistrări. Secţiile de cupajare şi secţia de biochimie sunt responsabile de monitorizarea şi măsurarea (controlul) tuturor proceselor de primire a materiei prime şi de prelucrare (egalizare, tratare, filtrare etc.). Secţiile de îmbuteliere poartă răspundere de monitorizarea şi măsurarea (controlul) proceselor de îmbuteliere şi de ambalare a produsului finit. Depozitul de materiale şi produse finite este responsabil de recepţionarea, monitorizarea şi păstrarea materialelor şi produselor finite.

92

Pentru a prezenta dovezi pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor au fost prevăzute metode de înregistrare a rezultatelor în următoarele documente: •

REGISTRUL RTP 8.2.3/1 de evidenţă a temperaturii şi presiunii – conţine înregistrări referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia Biochimie nr.1 şi RTP 8.2.3/2 – include înregistrări referitoare la temperatura şi presiunea semiproduselor în secţia Biochimie nr.2.

•

REGISTRUL pentru evidenţa temperaturii şi presiunii recipientelor pentru recepţie (7 BIO) – conţine înregistrări privind temperatura şi presiunea recipientelor.

•

REGISTRUL de evidenţă a presiunii CO2 (2 BIO) – include înregistrări referitoare la presiunea CO2.

•

REGISTRUL tehnoşogic P9 – conţine înregistrări cu privire la cantitatea, volumul, timpul, dozele substanţelor de cleire.

•

FIŞA de egalizare/cupajare – cuprinde înregistrări referitoare la temperatura, volumul vinurilor egalizate/cupajate.

•

REGISTRUL de primire/predare a schimbului (1 BIO) – conţine înregistrări privind activităţile efectuate pe parcursul schimbului.

•

REGISTRUL de evidenţă a cuvelor (6 BIO) – conţine înregistrări referitoare la cuvele pentru maia de levuri. Pentru îmbunătăţirea performanţelor proceselor se aplică procedura PMC 8.4 „Analiza

datelor”, scopul căreia constă în colectarea, analiza şi interpretarea datelor, obţinute în urma monitorizării şi măsurării proceselor. Această procedură se aplică de către toate Centrele de Responsabilitate ale ÎM CVSM “VISMOS” SA pentru analiza datelor obţinute în urma monitorizării şi măsurării indicatorilor de performanţă a produselor, proceselor şi SMC. Pentru procesele de producţie se prevede măsurarea următorilor indicatori care determină performanţa lor (tabel 3.2.1.1). Utilizarea şi monitorizarea indicatorilor specificaţi în tabel vor asigura sporirea performanţelor proceselor utilizate în cadrul ÎM „VISMOS” SA. Rezultatele controlului proceselor se transmit managerului calităţii pentru a fi examinate prin prisma analizei specifice din partea managementului, ceea ce se va solda cu îmbunătăţirea continuă. În scopul îndeplinirii cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor este necesar a elabora anumiţi indicatori, care ar permite satisfacerea cerinţelor. Pornind de la aceste considerente pentru ÎM „VISMOS” SA au fost elaborate schemele proceselor SMC. Unele dintre aceste scheme (elaborate de către autorul tezei) sunt prezentate în Anexele 11-15.

93

Tabelul 3.2.1.1

Indicatorii ce determină performanţa procesului de producţie în cadrul ÎM „Vismos” SA Domeniile analizate

Indicatori de performanţă

Modul de monitorizare

Obiectivele calităţii

Gradul de realizare a obiectivelor

Competenţa personalului

Gradul de competenţă al angajaţilor din fiecare CDR Gradul de competenţa al conducătorilor CDR

Raportul dintre rezultatul real şi cel planificat, % Punctajul obţinut la evaluare / punctajul maxim, % (PMC 6.2) Dinamica modificării acestor indicatori în medie pe CDR şi întreprindere

Instruirea personalului

Eficacitatea instruirii

Satisfacţia personalului

Gradul de satisfacţie a personalului

Calitatea mentenanţei echipamentului

Numărul de cereri pentru reparaţii neplanificate

Reclamaţii din partea clienţilor

Numărul de reclamaţii

Satisfacţia clienţilor

Gradul de satisfacţie a clienţilor externi

Audituri interne

Controlul proceselor de producţie

Acţiuni corective

Acţiuni preventive

Îmbunătăţire

Numărul de neconformităţi (majore, minore, observaţii) pentru fiecare CDR Numărul de neconformităţi depistate Ponderea neconformităţilor înlăturate cu rezultat pozitiv, în total număr de neconformităţi Numărul de acţiuni corective deschise. Ponderea acţiunilor corective închise cu rezultat pozitiv, în total număr de acţiuni corective Numărul de acţiuni preventive deschise. Ponderea acţiunilor corective închise cu rezultat pozitiv, în total număr de acţiuni corective. Îmbunătăţiri propuse / număr de subdiviziuni Îmbunătăţiri propuse / număr de angajaţi Îmbunătăţiri implementate / îmbunătăţiri propuse, %

Evidenţă statistică Conform procedurii PMC 8.2.1/1. Dinamica modificării gradului de satisfacţie a personalului pe fiecare CDR şi în medie pe întreprindere Dinamica numărului de cereri pentru reparaţii neplanificate pe CDR, pe grupe de mijloace fixe Dinamica numărului de reclamaţii. Dinamica numărului de reclamaţii pe tipuri de produse Punctaj obţinut / punctaj maximum, % (PMC 8.2.1) Dinamica modificării acestor indicatori în medie pe întreprindere şi pe clienţi

Responsabil de măsurare /monitorizare şi de frecvenţa raportării rezultatelor monitorizării Fiecare CDR O dată în an PER Fiecare CDR O dată în an PER La finele anului PER O dată în doi ani DPR/MEC O dată în an MAC O dată în trimestru DCO O dată în an

Dinamica neconformităţior pe CDR

MAC După fiecare audit

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în trimestru

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în an

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

MAC O dată în an

Modificare în dinamică a indicatorilor de performanţă

Fiecare CDR O dată în an

Sursa: Elaborat de autor

În schemele proceselor se reflectă intrările, transformările şi ieşirile pentru fiecare proces. Astfel, în baza datelor din tabelele prezentate se observă că din fiecare proces fac parte mai multe 94

procese componente, care au intrările, transformările şi ieşirile, fiind indicat şi locul înregistrării. Pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor SMC la ÎM „VISMOS” SA s-au propus următorii indicatori, care trebuie să fie măsurabili. În Anexa 16 sunt prezentaţi indicatorii principalelor procese, identificate pentru ÎM „VISMOS” SA. Standardul internaţional ISO 9001 promovează adoptarea abordării bazate pe proces şi pe dezvoltare, implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii sistemului calităţii în scopul creşterii satisfacţiei clientului în urma îndeplinirii cerinţelor acestuia. Capitolul 8 al Standardului Internaţional ISO 9001:2000 „Măsurare, analiză şi îmbunătăţire” prevede ca orice întreprindere în SMC să planifice şi să implementeze nu numai indicatorii de măsurare a proceselor, dar şi să efectueze analiza lor, ceea ce va servi drept bază pentru îmbunătăţirea continuă. Analiza indicatorilor de măsurare a proceselor în cadrul întreprinderii este necesară pentru: •

a demonstra conformitatea produsului;

•

a se asigura conformitatea SMC;

•

a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC. Modelul de îmbunătăţire continuă poate fi prezentat în felul următor: în baza informaţiilor

referitoare la percepţia clientului privind satisfacerea de către întreprindere a cerinţelor sale, a rezultatelor auditurilor interne, indicatorilor măsurării şi monitorizării proceselor, rezultatelor monitorizării şi măsurării produsului cu ajutorul analizei datelor, etc., întreprinderea elaborează măsuri de îmbunătăţire continuă. Îmbunătăţirea continuă a SMC are loc în baza utilizării politicii referitoare la calitate, a realizării obiectivelor calităţii, a acţiunilor corective şi preventive, precum şi a analizei efectuate de către managementul. Pentru efectuarea corectă a analizei de către management a fost elaborată procedura documentată PMC 5.0 „Responsabilitatea managementului”, în care este descris modelul de îmbunătăţire continuă pentru ÎM „VISMOS” SA. Acest model prevede completarea diferiteloror formulare, care cuprind informaţii de intrare pentru analiză, informaţii rezultative ale analizei şi propune măsurilor de îmbunătăţire. În baza rezultatelor analizei efectuate de către management se elaborează politica şi obiectivele calităţii pentru anul următor. Drept elemente de intrare pentru analiza SMC servesc următoarele informaţii specificate de către managerul calităţii în formularul RMC 5.6 „Raportul Managerului Calităţii”: •

rezultatele auditurilor interne;

•

rezultatele auditurilor externe;

•

reclamaţiile clienţilor;

95

•

acţiunile corective şi preventive şi eficacitatea acestora;

•

situaţia privind satisfacţia clienţilor;

•

situaţia privind neconformităţile proceselor/produselor;

•

rezultatul acţiunilor planificate în cadrul analizei precedente a SMC, efectuate de către management. La sfârşitul fiecărui an este convocată o şedinţă a conducerii ÎM CVSM „VISMOS” SA

pentru analiza SMC, în cadrul căreia managerul calităţii prezintă raportul RMC 5.6 privind starea şi eficienţa Sistemului Calităţii. În baza analizei efectuate în Raportul Managerului Calităţii este completat formularul ACO 5.6 „Analiza SMC” cu: •

decizii referitoare la politica, obiectivele şi eficienţa SMC;

•

acţiuni de îmbunătăţire a produselor;

•

acţiuni de îmbunătăţire a proceselor;

•

acţiuni de îmbunătăţire a sistemului. Datele de ieşire ale sistemului se referă la:

•

politica actualizată în domeniul calităţii;

•

obiectivele calităţii pentru anul următor. Astfel, este finalizată rotaţia în ciclul PDCA, drept rezultat fiind obţinută îmbunătăţirea

continuă a proceselor, produselor şi SMC. Activitatea oricărei întreprinderi poate fi privită ca o multitudine de procese, fiecare din ele având intrările, transformările şi ieşirile sale. Generalizând cele menţionate, se poate concluziona că între toate procesele întreprinderii există un raport de interdependenţă, mai mult sau mai puţin semnificativ. Armonia şi concordanţa proceselor determină în mod direct realizarea celui mai amplu proces – „întreprinderea”, intrările căruia reprezintă materia primă, materialele auxiliare etc., iar ieşirile se prezintă sub forma producţiei livrate clientului. De asemenea se poate afirma că implementarea managementului prin procese constituie condiţia principală de îmbunătăţire continuă a proceselor, producţiei şi SMC. 3.2.2 Crearea unui Sistem de Management al Calităţii integrat – bază pentru asigurarea calităţii în sectorul viti-vinicol După cum s-a menţionat, orice întreprindere poate fi privită ca un proces integru în sensul deplin al cuvântului, care întruneşte o multitudine de procese componente. Astfel, ansamblul proceselor ce au loc în cadrul întreprinderii formează un proces complet – „întreprindere”, intrările

96

constituind ansamblul de materii prime, materiale auxiliare, etc., iar în calitate de ieşiri servind producţia livrată clientului. În teză au fost prezentate schemele unora dintre cele mai importante procese din cadrul întreprinderilor de vinificaţie secundară, în baza ÎM „Vismos” SA, autorul tezei participând nemijlocit la elaborarea acestor procese în perioada implementării SMC. SMC implementat în întreprinderile vinicole contribuie în mod direct la sporirea şi îmbunătăţirea continuă a calităţii producţiei, pilonul de bază în asigurarea producţiei vinicole rămâne a fi calitatea materiei prime utilizate. Pentru întreprinderile de vinificaţie secundară, materie primă serveşte vinul brut achiziţionat de la întreprinderile de vinificaţie primară. Pentru acestea materia primă o alcătuiesc strugurii colectaţi de la întreprinderile agricole, care, la rândul lor, constituie ieşirile (producţia finită) pentru întreprinderile agricole. Astfel, toate intrările şi ieşirile în lanţul de fabricare a producţiei vinicole se află într-o interdependenţă reciprocă, astfel încât ieşirile procesului anterior determină în mod direct intrările şi calitatea următorului proces. În contextul celor expuse, se impune urmărirea lanţului tuturor proceselor specifice producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu etapa comercializării producţiei. Întregul lanţ de producţie, la rândul său, poate fi abordat ca un proces integrat, având intrările şi ieşirile sale (figura 3.2.2.1): INTRARE Material săditor

TRANSFORMARE Întreprinderile agricole

Întreprinderile de vinificaţie primară

Întreprinderile de vinificaţie secundară

IEŞIRE Întreprinderile comerciale

Producţia vinicolă la consumator

Figura 3.2.2.1. Schema generală a procesului integrat de producere a producţiei vinicole Sursa: Elaborat de autor

Conform schemei prezentate, intrările procesului de fabricare a producţiei vinicole constituie materialul săditor (viţă de vie altoită sau viţă pe rădăcini proprii), care se va planta, asigurând recolta de struguri, iar ieşirile procesului integrat vor alcătui producţia vinicolă la consumatorul final. În continuare se prezintă schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole, fiecare proces fiind reprezentat de participant separat în formarea lanţului valoric (tabelul 3.2.2.1).

97

Tabelul 3.2.2.1.

Schema proceselor de fabricare a producţiei vinicole (după participanţii la lanţul de producţie) INTRĂRILE Caracteristicile intrărilor - sortimentul - productivitatea - rezistenţa la boli - rezistenţa la temperaturi scăzute - caracteristicile parametrilor conform standardului (lungimea, numărul ochilor, diametrul etc.)

- soiul strugurilor - ponderea bobiţelor defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi, etc. - concentraţia de zahăr, - nivelul acidităţii, etc.

- indicii organoleptici (limpiditate, culoare, aromă, gust) - indicii fizico-chimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a zaharurilor, concentraţia în masă a acizilor titrabili, concentraţia în masă a acizilor volatili, concentraţia în masă a acidului sulfuros total şi liber, concentraţia în masă a fierului - indicatorii ce caracterizează vinmaterie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

IEŞIRILE Date de intrare

Material săditor

Struguri

Vin brut

Producţie vinicolă finită

Schema procesului

Întreprinderile agricole

Întreprinderile de vinificaţie primară

Întreprinderile de vinificaţie secundară

Întreprinderile comerciale

Sursa: Elaborat de autor

98

Date de ieşire

Caracteristicile ieşirilor

Struguri

- soiul strugurilor - ponderea bobiţelor defectate în volumul total al strugurilor achiziţionaţi, etc. - concentraţia de zahăr - nivelul acidităţii etc.

Vin brut

- indicii organoleptici (limpiditate, culoare, aromă, gust) - indicii fizicochimici (concentraţia de alcool, concentraţia în masă a zaharurilor, concentraţia în masă a acizilor titrabili, concentraţia în masă a acizilor volatili, concentraţia în masă a acidului sulfuros total şi liber, concentraţia în masă a fierului.

Producţie vinicolă finită

- indicatorii ce caracterizează vinmaterie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

Producţie vinicolă finită la consumatorul final

- indicatorii ce caracterizează vinmaterie primă - indicatorii ce determină calitatea ambalajului (sticla, capsula, dopul, coşuleţul, eticheta, contraeticheta, colereta, etc.

În baza schemei întregului proces de fabricare a producţiei vinicole până la etapa finală, adică când ajunge la destinator, s-a de destinaţie a acesteia s-a efectuat divizarea acesteia în 4 procese complexe, denumirile cărora coincid cele ale cu denumirile participanţilor la lanţul valoric. În mod analogic poate fi elaborată şi schema mai detaliată a proceselor pentru fabricarea unor tipuri concrete de produse vinicole. Din schema prezentată se observă că intrările fiecărui proces coincid cu ieşirile procesului precedent. În acest caz, calitatea producţiei livrate consumatorului final este determinată în mod direct de calitatea proceselor anterioare. Astfel, pentru a asigura o calitate înaltă a producţiei finite este necesar a gestiona corect calitatea întregului lanţ de producţie. Principalul instrument care poate asigura calitatea înaltă a producţiei şi îmbunătăţirea continuă a acesteia, este sistemul adecvat de management al calităţii. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea implementării SMC în cadrul tuturor întreprinderilor participante la lanţul de fabricare a producţiei vinicole. Cu regret, actualmente în Republica Moldova accentul de bază se pune pe certificarea SMC conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 în cadrul întreprinderilor de vinificaţie secundară, neglijând necesitatea certificării întreprinderilor de vinificaţie primară, întreprinderilor agricole ce cultivă viţă de vie şi întreprinderilor comerciale ce distribuie producţie vinicolă. Pentru fiecare participant este foarte important a stabili influenţa SMC asupra formării calităţii producţiei în toate procesele existente: •

Întreprinderile agricole care se ocupă cu cultivarea viţei de vie. SMC implementat la întreprinderile agricole va impune plantarea doar a materialului săditor (viţă de vie altoită) de o productivitate înaltă, rezistent la condiţiile pedo-climaterice existente (mai ales, la temperaturile scăzute iarna) şi la boli. Viile plantate şi prelucrate în baza SMC, conform prevederilor standardului ISO 9001, vor asigura o productivitate înaltă şi o calitate superioară a strugurilor recoltaţi. Astfel, următorul participant al lanţului de producţie (întreprinderile de vinificaţie primară) va obţine materia primă (strugurii) calitativă.

•

Întreprinderile de vinificaţie primară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie primară va asigura, în primul rând, utilizarea materiei prime calitative, controlul riguros al tuturor etapelor procesului de producţie, respectarea tuturor normelor necesare şi obţinerea producţiei finite de o calitate superioară.

•

Întreprinderile de vinificaţie secundară. SMC implementat la întreprinderile de vinificaţie secundară asigură, în primul rând, folosirea materiei prime şi materialelor auxiliare calitative, ce corespund tuturor normelor existente, contribuie la eliminarea tuturor neconformităţilor în baza întreprinderii unor acţiuni corective şi preventive, astfel încât se atinge un nivel înalt al calităţii producţiei vinicole finite.

99

•

Întreprinderile comerciale. SMC are o importanţă mare şi pentru întreprinderile comerciale. Se pot aduce multiple exemple când producţia vinicolă oferită de întreprinderile de vinificaţie secundară corespunde tuturor normelor şi cerinţelor stabilite, totodată, la consumator ajunge producţia necalitativă (oformarea sticlei defectată, conţinutul ei nu corespunde normelor necesare). Pentru a evita aceste situaţii, la întreprinderile comerciale trebuie să funcţioneze un Sistem de Management al Calităţii adecvat, care să asigure respectarea tuturor normelor şi condiţiilor de transportare şi depozitare a producţiei, astfel încât nu se va înrăutăţi calitatea acesteia. A fost estimată influenţa SMC asupra calităţii producţiei a fiecărui participant al lanţului de

producţie. De menţionat că a fost stabilit doar impactul Sistemului asupra calităţii producţiei, fără să fie luate în considerare o serie de avantaje importante ale sistemului respectiv, care au fost deja menţionate. Este incorect a efectua certificarea SMC doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, cum se procedează în prezent în republica noastră. Dacă toate întreprinderile de vinificaţie secundară din Republica Moldova vor implementa SMC şi-l vor certifica conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000, nedispunând de o bază de materie primă adecvată (în cazul în care întreprinderile de vinificaţie primară nu vor implementa acest sistem), aceste întreprinderi vor avea două soluţii a problemei în cauză: •

să achiziţioneze materie primă necalitativă (ceea ce nu corespunde prevederilor SMC), apoi după posibilităţi, să întreprindă măsuri de corectare a acesteia;

•

să-şi înceteze activitatea, deoarece conform cerinţelor SMC toate intrările întreprinderii trebuie să corespundă unor cerinţe stricte. Deci, este evident că pentru ca producţia vinicolă calitativă să ajungă la consumatorul final

este necesar ca în toate întreprinderile participante la lanţul de producţie să funcţioneze un Sistem de Management al Calităţii adecvat. În această ordine de idei se argumentează necesitatea creării SMC integrat, care să cuprindă toţi participanţii lanţului valoric de realizare a producţiei vinicole, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu etapa distribuirii. Un avantaj important pe care îl vor obţine toţi participanţii la SMC integrat este constă în reducerea semnificativă a costului de producţie. Un element de bază al SMC este întreprinderea de acţiuni corective şi preventive, care permit a reduce costul de producţie (în punctul 3.2 s-au prezentat calcule concrete, care evaluează rolul procesului de gestionare a neconformităţilor în cadrul întreprinderilor de vinificaţie secundară în scopul estimării contribuţiei acestora la formarea

100

costului de producţie). Astfel, la toate întreprinderile participante la lanţul valoric de realizare a producţiei vinicole va avea loc reducerea consecutivă a costului producţiei. Avantajul consumatorului final în urma implementării SMC integrat, va fi determinat de preţurile reduse la produsele vinicole şi de calitatea superioară a produselor realizate. Făcând o generalizare a celor menţionate, se poate afirma că anume SMC permite a spori competitivitatea producţiei vinicole autohtone în baza optimizării raportului calitate/preţ, îmbunătăţind continuu calitatea producţiei oferite şi reducând preţurile acesteia datorită diminuării costurilor la toate etapele procesului integral. Astfel, producţia vinicolă a Republicii Moldova va deveni competitivă pe piaţa mondială în baza optimizării corelaţiei calitate/preţ, ceea ce le va permite întreprinderilor vinicole autohtone să sporească considerabil exporturile. În această ordine de idei se argumentează oportunitatea implementării SMC integrat, ca bază pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole.

3.3 Eficienţa economică a implementării Sistemului de Management al Calităţii Indubitabil, că pentru oricare întreprindere SMC constituie un instrument de bază pentru sporirea calităţii producţiei şi a volumului vânzărilor. Analizând activitatea întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, s-a constatat că concurenţa în acest domeniu de activitate este aprigă, calitatea producţiei devenind condiţia principală în asigurarea succesului întreprinderii. Pornind de la aceste considerente, implementarea SMC este o condiţie indispensabilă pentru „supravieţuirea” şi dezvoltarea ulterioară a întreprinderilor vinicole autohtone. Principalele avantaje pe care le obţin întreprinderile în urma implementării SMC sunt: •

calitatea mai înaltă a produselor (serviciilor);

•

costuri de producţie reduse;

•

sporirea nivelului de satisfacere a clienţilor;

•

creşterea profiturilor etc. În acest context de menţionat că există o multitudine de consecinţe pozitive ce argumentează

necesitatea implementării la întreprinderile vinicole autohtone a SMC, în primul rând, eficienţa economică. De aceea, se impune necesitatea de a elabora o metodologie de evaluare a eficienţei economice a implementării SMC. În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul SMC a fost elaborată o expresie, cu ajutorul căreia poate fi evaluată eficienţa economică a implementării acestui sistem:

101

ESMC =

∑P ∑ Ch

i SMC

, unde:

(3.3.1)

j SMC

ESMC – eficienţa implementării SMC; ∑Pi SMC – suma tuturor profiturilor obţinute de întreprindere în urma implementării SMC; ∑Chj SMC – ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC. Suma profiturilor obţinute de întreprindere ca rezultat al implementării SMC se va determina după expresia:

∑P

i

= Pvol. + Ppers. + Pinfr. + Pproc.prod. + Pproc.cl. + Paprov. + Psatisf.cl. + Pprod.nec. + Pact.cor. + Pact.prev. (3.3.2),

unde: Pvol. – profitul obţinut de întreprindere în urma sporirii volumului producţiei exportate ca rezultat al implementării SMC. Ppers. – profitul obţinut datorită sporirii competenţei personalului întreprinderii, care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea producţiei. Pinfr. – profitul obţinut în urma menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea conformităţii produselor cu condiţiile stabilite. Pproc.prod. – profitul obţinut ca rezultat al planificării proceselor de realizare a produselor conform condiţiilor referitoare la calitate. Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului privind produsul şi condiţiilor de livrare. Paprov. – profitul obţinut drept rezultat al perfecţionării procesului de aprovizionare. Psatisf.cl. – profitul obţinut datorită evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni. Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme. Pact.cor. – profitul obţinut ca rezultat al întreprinderii acţiunilor corective. Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive. Ansamblul cheltuielilor ce ţin de implementarea SMC se va determina astfel:

∑ Ch

j SMC

= Ch consult. + Ch mater. + Ch certif. , unde:

(3.3.3)

Chconsult. – costul contractului încheiat cu echipa de consultanţă (consultanţii externi) care implementează SMC în cadrul întreprinderii. Chmater. – cheltuielile ce ţin de necesităţile întreprinderii în birotică pentru implementarea şi funcţionarea SMC. Chcertif. – cheltuielile legate de certificarea SMC de către un organism specializat de certificare. În continuare se va efectua o descriere mai detaliată a profiturilor potenţiale ce se pot obţine în urma implementării SMC.

102

Pvol. – exprimă profitul potenţial obţinut datorită sporirii volumului producţiei exportate în urma implementării SMC. Implementarea SMC şi certificarea acestuia conform standardului ISO 9001:2000 constituie un mecanism eficient de optimizare a raportului calitate/preţ al producţiei realizate, care va asigura o creştere semnificativă a volumului producţiei exportate. Profitul obţinut de la sporirea acestui volum în baza implementării SMC se va determina astfel: Pvol.= ∑(pi - ci)·∆Vi , unde:

(3.3.4)

pi – preţul produsului i; ci – costul produsului i; ∆Vi – modificarea volumului produsului exportat de tip i; ∆Vi = Vi2 - Vi1;

(3.3.5)

Vi2 – volumul produsului exportat de tip i după implementarea SMC; Vi1 – volumul produsului exportat de tip i până la implementarea SMC. Ppers. – exprimă profitul potenţial obţinut drept rezultat al sporirii competenţei personalului după implementarea SMC. Una din procedurile SMC PMC 6.2 „Resurse umane”, prevede identificarea competenţei personalului care desfăşoară activităţi ce influenţează calitatea produsului. În această procedură este clar stipulat că personalul care influenţează calitatea produsului trebuie să fie competent, să aibă studii, un nivel de instruire adecvat, abilităţi şi experienţă necesare. Conform procedurii în cauză se indică frecvenţa efectuării evaluării competenţelor personalului (care este specifică fiecărei întreprinderi), rezultatele fiind înregistrate în fişele respective. În baza rezultatelor obţinute în urma evaluării competenţelor se vor determina persoanele care necesită instruire suplimentară şi se va întocmi „Planul de instruire a personalului”. Astfel, întreprinderea în care funcţionează SMC va efectua sistematic evaluarea competitivităţii personalului şi va întreprinde măsuri de sporire a acesteia. Sporind nivelul de competenţă a personalului, care influenţează nemijlocit calitatea producţiei fabricate, întreprinderea va obţine o serie de beneficii, care vor face parte din categoria Ppers.. Pinfr. – profitul obţinut ca rezultat al menţinerii infrastructurii necesare pentru asigurarea conformităţii produselor cu condiţiile stabilite. În cadrul SMC funcţionează o procedură specială PMC 6.3 „Infrastructură”, care prevede menţinerea infrastructurii necesare în scopul asigurării conformităţii produselor condiţiilor stabilite. Astfel, întreprinderea garantează întreţinerea corectă a infrastructurii, efectuând lucrări de mentenanţă în conformitate cu: •

Planul de mentenanţă a clădirilor;

•

Planul şi înregistrările pentru mentenanţa utilajului tehnologic; 103

•

Planul şi înregistrările pentru mentenanţa mijloacelor de transport. Respectând aceste planuri, întreprinderea asigură mentenanţa necesară a clădirilor, utilajului

tehnologic şi mijloacelor de transport, ceea ce reduce considerabil cheltuielile neprevăzute din cauza defectării accidentale a clădirilor, utilajului tehnologic şi mijloacelor de transport, care în mod direct afectează şi calitatea producţiei. Pproc.prod. – profitul obţinut în urma planificării proceselor de realizare a produselor conform condiţiilor privind calitatea. Din ansamblul procedurilor SMC face parte procedura PMC 7.1 „Planificarea realizării produsului”, care are ca scop planificarea procesului de realizare a produsului conform condiţiilor referitoare la calitate, specificate în documentaţia normativ-tehnică, în contract sau de către conducerea întreprinderii. Potrivit acestei proceduri, în primul rând, se definesc procesele de realizare a produsului şi a documentelor corespunzătoare. Următorul pas este stabilirea resurselor (personalul, utilaje tehnice, materiale) necesare pentru realizarea produsului. În continuare se elaborează activităţile de control, validare, monitorizare, inspecţie, de încercare specifică a produsului etc., se determină condiţiile de acceptare a produsului pentru a asigura conformitatea lui cu condiţiile stabilite. În baza rezultatelor obţinute se definesc înregistrările necesare pentru a demonstra conformitatea proceselor şi a produselor cu standardele, normativele, GOSTurile etc. Respectarea conformă a tuturor componentelor procedurii date diminuează esenţial cheltuielile legate de realizarea produsului, asigurând obţinerea unor profituri (Pproc.prod.) şi îmbunătăţirea calităţii producţiei. Pproc.cl. – profitul obţinut în urma definirii condiţiilor clientului referitoare la produs şi a condiţiilor de livrare. Conform procedurii PMC 7.2 „Procese referitoare la relaţia cu clientul” se prevede identificarea condiţiilor privind produsul, care nu au fost specificate de client, dar sunt necesare pentru utilizarea lui şi/sau sunt cerute prin lege ori reglementate de standardele naţionale şi internaţionale. Scopul acestei proceduri constă în asigurarea de faptul că oferta este elaborată conform exigenţilor tehnice şi economice ale întreprinderii. Comanda primită se prevede să fie îndeplinită conform condiţiilor specificate de către client. O importanţă deosebită se acordă asigurării eficacităţii canalelor de comunicare cu clientul pentru a-i livra în caz de necesitate toată informaţia referitoare la produse, contracte, oferte, comenzi, modificări, reclamaţii. Principalul avantaj pe care îl va obţine întreprinderea în urma promovării acestei proceduri a SMC constă în ridicarea nivelului de satisfacţie a clientului, ceea ce va contribui nemijlocit la sporirea volumului vânzărilor, asigurând astfel obţinerea profitului suplimentar (Pproc.cl.). Paprov. – profitul obţinut în urma perfecţionării procesului de aprovizionare. 104

Potrivit PMC 7.4 „Aprovizionare”, întreprinderea trebuie să asigure conformitatea produselor achiziţionate cu cerinţele de aprovizionare specificate, ţinând cont de faptul că tipul şi gradul de detaliere a controlului materialelor achiziţionate să depindă de efectul acestora asupra realizării ulterioare a produsului. Întreprinderea urmăreşte scopul ca să fie aprovizionată cu cele mai bune produse din punctele de vedere economic şi al calităţii, utilizând procese eficiente de evaluare şi selectare a furnizorilor. De exemplu, în cadrul întreprinderilor vinicole se aplică procesul efectiv de evaluare şi selectare a furnizorilor, îndeosebi pentru produsele achiziţionate, care au impact strategic asupra calităţii produsului fabricat, cum ar fi: vinurile – materie primă; materialele auxiliare; ambalajul; utilajul pentru fabricarea produselor; instrumentele şi utilajul folosit pentru inspecţii, încercări şi măsurări. Datprită respectării cerinţelor procedurii menţionate, întreprinderea îşi măreşte considerabil profitul, utilizând cele mai bune materiale din punctele de vedere calitativ şi economic şi oferind consumatorului producţie de o calitate superioară. Psatisf.cl. – profitul obţinut în urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni. Evaluarea nivelului de satisfacţie a clienţilor interni şi externi ai întreprinderii se efectuează conform procedurii PMC 8.2.1 „Satisfacţia clientului”, care prevede definirea datelor şi informaţiilor necesare pentru a evalua nivelul de satisfacţie a clienţilor externi şi interni. Se stabilesc metodele de măsurare a satisfacţiei clienţilor, utilizând date şi informaţii definite. Se monitorizează validitatea informaţiei, datelor şi metodelor folosite pentru măsurarea satisfacţiei clienţilor în vederea asigurării corespunderii lor permanente. Departamentul comercial elaborează un chestionar special alcătuit din mai multe capitole, pentru fiecare capitol fiind stabilite câteva întrebări specifice. În scopul exprimării gradului de satisfacţie clientul extern dă răspuns la întrebările specificate în chestionar prin atribuirea fiecărei afirmaţii a unui punctaj de la 5 puncte (satisfacţie maximă) până la 1 (satisfacţie minimă). Nivelul de satisfacţie a clienţilor externi se consideră acceptabil dacă depăşeşte limită minimă de 60%. Drept client intern este considerat personalul întreprinderii. În scopul determinării nivelului de satisfacţie a clienţilor interni, secţia cadre a întreprinderii elaborează un chestionar special, care conţine mai multe afirmaţii (de exemplu, 10-12), pe care angajaţii trebuie să le evalueze, acordând fiecărei afirmaţii valori de la 1 (fals) la 5 (corect). În urma evaluării nivelului de satisfacţie a clienţilor externi şi interni, la întreprindere se realizează măsuri în vederea îmbunătăţirii situaţiei existente, care vor contribui la sporirea nivelului de satisfacţie a clienţilor, asigurând, astfel, sporirea profiturilor. Pprod.nec. – profitul obţinut în urma depistării şi eliminării produselor neconforme.

105

Procedura SMC PMC 8.3 „Controlului produsului neconform” prevede stabilirea modalităţilor de depistare a neconformităţilor şi de tratare ulterioară a produselor neconforme cu condiţiile specificate. Se asigură că produsele neconforme nu sunt involuntar utilizate în producţie sau livrate clientului. Controlul produsului neconform se aplică atât produselor la recepţie, semifabricatelor, produselor finite cât şi produselor returnate de către client, neconforme cu condiţiile specificate. În cazul depistării produsului neconform acesta este izolat şi însemnat în mod corespunzător pentru a înlătura posibilitatea utilizării lui involuntare în procesul de producţie. Activităţile de depistare, izolare şi eliminare a produselor neconforme ocupă un loc foarte important în activitatea oricărei întreprinderi, deoarece anume ele exclud posibilitatea fabricării şi livrării clientului producţiei necalitative şi contribuie esenţial la sporirea profiturilor întreprinderii. Pact.cor. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor corective. Conform procedurii PMC 8.5.2 „Acţiuni corective” se elimină cauzele neconformităţii proceselor, produselor şi ale SMC. Astfel, are loc îmbunătăţirea continuă a SMC, fapt care duce la creşterea eficienţei companiei. Drept rezultat al acestor acţiuni întreprinderea poate corecta: •

neconformităţile depistate pe parcursul auditului intern;

•

neconformităţile grave şi/sau repetitive în livrarea producţiei;

•

tendinţele negative, observate în urma analizei datelor sau a controlului;

•

reclamaţiile parvenite de la clienţi;

•

neîndeplinirea de către întreprindere a sarcinilor privind implementarea şi menţinerea SMC. Eliminarea cauzelor neconformităţii şi realizarea acţiunilor corective în urma realizării

produsului determină nemijlocit calitatea producţiei obţinute. Astfel, întreprinderea acţiunilor corective diminuează posibilitatea fabricării producţiei neconforme, contribuind la creşterea profiturilor. Pact.prev. – profitul obţinut în urma întreprinderii acţiunilor preventive. Procedura SMC PMC 8.5.3 „Acţiuni preventive” prevede eliminarea cauzelor neconformităţii proceselor, produselor şi a SMC. Se îmbunătăţeşte continuu SMC, fapt ce condiţionează creşterea eficienţei companiei. Aceste acţiuni întreprinderea le aplică în cazul necesităţii înlăturării cauzelor neconformităţilor potenţiale, stabilite în urma: •

auditurilor interne;

•

analizei efectuate de către management;

106

•

informaţiei primite de la clienţi;

•

aplicării metodelor statistice de monitorizare şi măsurare a produselor şi proceselor;

•

propunerilor de îmbunătăţire parvenite de la personalul întreprinderii. Acţiunile preventive permit întreprinderii a înlătura situaţiile ce pot duce la înrăutăţirea

calităţii producţiei, stopări în procesul de producţie etc. Eliminarea cauzelor neconformităţii şi efectuarea acţiunilor preventive drept rezultat al realizării produsului determină calitatea producţiei obţinute şi costul acesteia. Deci, acţiunile preventive micşorează esenţial costul producţiei, sporind profitul obţinut. Astfel, au fost analizate principalele puncte, care pot favoriza obţinerea profitului în urma implementării SMC şi care se vor lua în calcul la estimarea eficienţei economice a implementării acestui sistem. După o astfel de metodică poate fi evaluată eficienţa economică a implementării SMC în cadrul oricărei întreprinderi. Pentru efectuarea calculelor respective sunt necesare date concrete evaluate în dinamică (până la implementarea SMC şi peste o perioadă după implementarea acestuia). Pornind de la faptul că la ÎM CVSM „Vismos” SA SMC a fost certificat recent (20.06.2005), nu se poate estima eficienţa implementării acestuia, deoarece rezultatele vor fi vizibile peste o anumită perioadă de timp (cel puţin 1-2 ani după implementare). Deşi în Republica Moldova există unele întreprinderi vinicole unde SMC a fost certificat câţiva ani în urmă, imposibilitatea acumulării materialelor, precum şi lipsa în aceste întreprinderi a unor date necesare (nu se ţine evidenţa strictă a gradului de calificare a personalului, a nivelului de satisfacţie a clienţilor etc.), nu permit a realiza estimarea obiectivă a eficienţei implementării SMC. De menţionat faptul că evaluarea eficienţei economice a implementării SMC la întreprindere poate fi efectuată de mai multe ori (de exemplu, peste 1, 2, 5, 10, ... ani după implementare). În cazul funcţionării perfecte a acestui sistem, eficienţa lui trebuie să aibă o dinamică pozitivă în timp. Astfel, peste 10 ani eficienţa economică a SMC va fi mult mai înaltă, decât peste 1-2 ani după implementarea acestuia. Metodica propusă pentru evaluarea eficienţei economice a implementării SMC este una complexă, care presupune includerea tuturor profiturilor suplimentare, obţinute în urma funcţionării acestui sistem. De subliniat faptul că SMC acordă o importanţă majoră evidenţierii tuturor neconformităţilor înregistrate în cadrul întreprinderii. Este evident că anume obţinerea producţiei neconforme generează cele mai mari cheltuieli suplimentare, care sporesc costul producţiei finite, diminuând, astfel, profiturile obţinute. Reieşind din aceste considerente, se propune de a urmări metodologia gestionării neconformităţilor la întreprindere în scopul estimării contribuţiei acestora la formarea costului de producţie. 107

Conform SMC, algoritmul gestionării neconformităţilor presupune următoarele etape: 1. Depistarea şi înregistrarea tuturor neconformităţilor existente la întreprindere, ceea ce creează o bază de date pentru determinarea, analiza şi estimarea aproximativă a cauzelor apariţiei neconformităţilor respective. 2. Stabilirea cauzelor în baza metodei de analiză „cauză-efect”. Prin metoda celor 4 M se cercetează apariţia problemei, care poate fi cauzată de: •

„mâna” – personalul de lucru (gradul de calificare a lucrătorului, vechimea în muncă, disciplina la locul de muncă, responsabilitatea angajatului etc.);

•

„maşina” – utilajul, mijloacele de transport, instrumentele etc. (modalitatea de întreţinere, reglare a utilajului, uzura fizică şi morală, productivitatea, complexitatea etc.);

•

„metoda” – tehnologia de producţie (metodele folosite în procesul de producţie, metodologii de organizare a proceselor etc.);

•

„materia” – ansamblul materialelor utilizate la întreprindere (materie primă, materiale auxiliare etc.). 3. Elaborarea acţiunilor corective şi estimarea costurilor suplimentare. Ceea ce permite a

estima obiectiv situaţia existentă şi a selecta deciziile optime în scopul înlăturării problemelor apărute. 4. Elaborarea acţiunilor preventive, care asigură excluderea repetării neconformităţii sau prevenirea apariţiei ei, ceea ce contribuie la funcţionarea întreprinderii într-un ritm constant sau chiar şi mai rapid, datorită preîntâmpinării şi eliminării cauzelor potenţiale ce pot apărea în procese, produse sau SMC. 5. Asigurarea îmbunătăţirii continue, care nu are limite: permanent poate fi perfecţionat ceea ce există, poate fi elaborat ceva nou, mai bun, mai performant, astfel încât permanent se tinde spre ceva desăvârşit. În continuare se va urmări influenţa actelor de neconformitate asupra formării costului de producţie în baza datelor convenţionale, utilizând în calcule costurile empirice. Presupunem că la o întreprindere în anul 2004 s-au îmbuteliat 100000 dal de vin de consum curent alb sec „Chardonnay”. În baza actelor de neconformitate s-a depistat că 5% din cantitatea vinului a fost prelucrată suplimentar. Cheltuielile suplimentare pentru prelucrarea adăugătoare a producţiei neconforme pot fi calculate astfel:

∑ Ch

supl. i

supl. supl. supl. supl. supl. supl. = Ch supl. mat.aux. + Ch apă + Ch en.el. + Ch abur + Ch man. + Ch uz. + Ch nep.

unde:

Ch supl. mat.aux. – cheltuielile suplimentare ale materialelor auxiliare.

Ch supl. apă – cheltuielile suplimentare ale apei. 108

(3.3.6)

Ch supl. en.el. – cheltuielile suplimentare ale energiei electrice. Ch supl. abur – cheltuielile suplimentare ale aburului. Ch supl. man. – cheltuielile suplimentare ale manoperei. Ch supl. uz. – cheltuielile suplimentare ale uzurii utilajului. Ch supl. nep. – cheltuielile suplimentare neprevăzute anterior. Toate cheltuielile enumărate se iau ca cheltuieli la 1.000 dal vin prelucrat. Costul prelucrării adăugătoare a 1000 dal de vin de consum curent alb sec „Chardonnay” a constituit: •

materiale auxiliare – 1921,4457 lei/1000 dal;

•

apă – 137,527 lei/1000 dal;

•

energie electrică – 62,166 lei/1000 dal;

•

abur – 167,362 lei/1000 dal;

•

manoperă – 680,57 lei/1000 dal;

•

uzură – 135,35 lei/1000 dal. Costul pentru prelucrarea suplimentară a 5000 dal a constituit 15522,1 lei, iar costul efectiv

al vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”, prelucrat în volum de 100000 dal, a alcătuit 738667 lei, la care s-a adăugat costul prelucrării neconformităţilor 15522,1 lei. Astfel, costul producţiei prelucrate a sporit cu 2,1%, constituind în final 754189,1 lei. Dac această producţie n-ar fi fost prelucrată suplimentar, fiind îmbuteliată şi comercializată, peste o anumită perioadă de timp ar fi apărut schimbări organoleptice, microbiologice sau fizicochimice, care vor genera tulburări, sedimentări etc. Întreprinderea ar fi fost nevoită să retragă producţia dată din vânzare, supunând-o din nou tuturor proceselor necesare de prelucrare, dacă aceasta este posibil. În acest caz, volumul cheltuielilor suplimentare este cu mult mai mari, decât la repetarea unei singure etape determinate în baza actelor de neconformitate. Însă cel mai mare prejudiciu în cazul returnării producţiei îl are scăderea imaginii întreprinderii pe piaţă, ceea ce nu poate fi estimat în unităţi valorice, deoarece, după cum afirmă Robert W. Pitch „Mărfurile se întorc, clienţii – nu”. Acest exemplu vizează utilizarea unui singur tip de act de neconformitate privind prelucrarea neconformă a vinului de consum curent alb sec „Chardonnay”. Însă, la întreprindere pe parcursul unui an se înregistrează mai multe neconformităţi de diferit gen. Economiile obţinute în urma diminuării costului (dacă acţiunile corective au fost întreprinse la timp) sunt considerabile.

109

Astfel, se demonstrează necesitatea utilizării actelor de neconformitate la întreprindere, pe care pune accentul principal SMC. În mod analogic poate fi evaluată importanţa acţiunilor preventive prevăzute de SMC (mai ieftin este de a preveni neconformitatea, decât de a o corecta). Deci, acţiunile corective şi cele preventive au o însemnătate deosebită pentru realizarea procesului de producţie, deoarece de acestea depind mult calitatea producţiei obţinute, costul acesteia, nivelul de satisfacţie a clientului etc. Metodica propusă de evaluare a eficienţei economice ar constitui pentru întreprindere un instrument de promovare a imaginii sale pozitive pe piaţa internă şi pe cea externă, ar asigura succesul implementării şi funcţionarea sistemului. Astfel, întreprinderile certificate se vor convinge peste o perioadă de timp de faptul că cheltuielile legate de implementarea SMC asigură obţinerea unor rezultate înalte. Prezintă interes compararea eficienţei economice a implementării SMC în cadrul diferitelor întreprinderi omogene, care ar putea fi un obiect de cercetare pentru viitor.

3.4 Factoring-ul – un reper al succesului pentru exportatorii producţiei vinicole a Republicii Moldova Succesul activităţii întreprinderilor vinicole din Republica Moldova, este în mare măsură, determinat de calitatea producţiei oferite şi de preţul acesteia. Pentru o afacere rezultativă este necesar a livra la timp producţia şi a menţine stabil nivelul calităţii ei. În afară de aceasta reuşita activităţii întreprinderii depinde şi de un alt element important al tranzacţiei – vânzarea în credit. Cu cât perioada de creditare solicitată este mai mare, cu atât riscul de neîncasare a datoriilor creşte. Ţinând cont de faptul că peste 90% din producţia vinicolă fabricată în Republica Moldova se comercializează peste hotarele ţării, gestionarea eficientă a datoriilor debitoare ale exportatorilor este foarte dificilă. În primul rând, în cazul exportării producţiei riscul de neîncasare a banilor se măreşte semnificativ din cauza unor astfel de factori, cum ar fi: dificultăţi în evaluarea riscului de credit al clienţilor externi, acordarea creditului comercial pe un termen mai îndelungat, ţinând cont şi de timpul livrării producţiei, instabilitatea situaţiei politice în ţara importatorului etc. Deci, urmărindu-se scopul obţinerii unor facilităţi în lupta concurenţială, este necesar ca exportatorul să-l finanţeze pe importator, astfel apărând riscul neîncasării banilor. Drept rezultat al evoluţiei metodelor şi tehnicilor aplicabile în comerţul internaţional, a apărut o nouă sursă de finanţare pe termen scurt – factoring-ul. Factoring-ul internaţional promovează comerţul exterior, rezolvând problemele prin oferirea unui pachet de servicii flexibile, adaptabile fiecărei afaceri, ceea ce diminuează complicaţiile previzibile sau imprevizibile atât pentru exportator, cât şi pentru importator. 110

Utilizarea operaţiunilor de factoring ca un instrument de promovare a exporturilor se află într-o foarte strânsă legătură cu SMC implementat la întreprindere. Orice instituţie financiară, care prestează serviciul de factoring, va recurge mult mai sigur la colaborarea cu întreprinderile vinicole autohtone, dacă la acestea va funcţiona un Sistem de Management al Calităţii, certificat în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. Pentru prima dată operaţiunile de factoring au fost utilizate de către băncile comerciale în anii ’50 ai sec. al XX-lea, printre acestea fiind băncile americane Bank of America, First National Bank of Boston şi Trust Company of Georgia. Însă oficial aceste operaţiuni au fost recunoscute în SUA în anul 1963, când organizaţia guvernamentală a stabilit că operaţiunile de factoring reprezintă o activitate bancară legitimă. Operaţiunile internaţionale de factoring se coordonează de către Convenţia privind factoring-ul internaţional, elaborată de către Institutul Internaţional pentru Unificarea Dreptului Privat (UNIDROIT) la 8 mai 1988 la Otawa. În conformitate cu această Convenţie, operaţia se consideră factoring dacă ea satisface cel puţin două din cele patru cerinţe: 1. Prezenţa creditării sub forma achitării înainte de termen a datoriilor debitore. 2. Ducerea evidenţei contabile de către furnizor, în primul rând, a evidenţei vânzărilor. 3. Încasarea datoriilor furnizorului. 4. Asigurarea furnizorului împotriva riscului neîncasării datoriilor. Deci factoring-ul este o operaţiune complexă, prin care o parte, numită aderent, transferă în proprietate o anumită categorie a creanţelor sale unei altei părţi numite factor, care, în schimbul unui comision, se obligă să achite aderentului valoarea lor. Factoring-ul este un mecanism de finanţare, prin care se obţin lichidităţi prin vânzarea facturilor, a căror scadenţă este cuprinsă între 180 şi 360 de zile. Participanţii la operaţiunile de factoring sunt: •

furnizorul (exportatorul, aderentul);

•

clientul (importatorul);

•

factorul de export, care are responsabilităţi faţă de exportator;

•

factorul de import, care are responsabilităţi faţă de importator. În comerţul internaţional se utilizează următoarele modele de factoring:

•

Factoring-ul internaţional în sistem de doi factori (bifactorial) – modelul cel mai frecvent utilizat în comerţul internaţional. Acest sistem permite a împărţi funcţiile şi riscurile între factorul de import din ţara importatorului şi factorul de export din ţara exportatorului. Principalul scop acestui model este asigurarea finanţării la un nivel de 100% şi diminuarea unor cheltuieli administrative. 111

Avantajul factoring-ului bifactorial constă în faptul, că pentru compania care îl deserveşte pe importator datoriile se consideră ca datorii interne, şi nu externe, precum pentru factorul de export. Anume acest model de factoring internaţional şi-a găsit cea mai mare răspândire în practica mondială. Pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova acest model de factoring ar fi cel mai reuşit, deoarece ei colaborează cu multe ţări ale lumii şi este foarte dificil de a evalua obiectiv riscul de credit al potenţialilor clienţi. •

Factoring-ul de import direct – se utilizează în cazul în care exportatorul colaborează cu clienţii dintr-o singură ţară sau din două ţări. În cazul factoring-ului de import direct, factorul de import încheie contractul direct cu exportatorul în privinţa transferării creanţelor, preluând riscul de neplată al clientului. Creditarea exportatorului extern în valută străină pentru factor este destul de dificilă, de

aceea în acest model de factoring, de obicei, nu se practică oferirea avansurilor. Astfel, factoring-ul de import direct este convenabil numai pentru acele întreprinderi care nu au necesitate de finanţare urgentă. Deoarece exportatorii producţiei vinicole autohtone colaborează cu multe ţări ale lumii, factoring-ul de import direct este mai puţin adecvat activităţii lor. •

Factoring-ul de export direct – în cazul acestui tip de factoring nu se utilizează factorul de import situat în ţara importatorului. Factorul de export se confruntă cu o multitudine de dificultăţi legate de evaluarea riscului de credit al clientului. Pentru organizaţiile specializate în efectuarea operaţiunilor de factoring el nu este convenabil pentru că gradul de incertitudine şi riscul suportat sunt foarte mari. Ţinând cont de faptul că majoritatea importatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova

se află în ţările în curs de dezvoltare (Rusia, Belarus, Kazahstan, Ucraina etc.), utilizarea factoringului de export direct întâmpină multe dificultăţi. Utilizarea acestui model de factoring este împiedicată de instabilitatea mediului social-politic şi nivelul înalt a incertitudinii în ţările importatoare. •

Factoring-ul spate în spate (back-to-back factoring) – se utilizează pentru finanţarea concernelor. Algoritmul operaţiunii acestui tip de factoring se aseamănă cu combinarea modelului bifactorial şi factoring-ul intern. Deoarece pentru industria vinicolă nu sunt caracteristice concernele, factoring-ul spate la întreprinderile vinicole nu poate fi aplicat. Deci din cele mai răspândite modele de factoring internaţional, pentru exportatorii

producţiei vinicole din Republica Moldova cel mai adecvat este modelul factoring-ului bifactorial. Fiecare întreprindere exportatoare va colabora doar cu un factor de export, iar acela, la rândul său, va încheia contracte cu diferiţi factori de import ţinând cont de ţară în care se exportă producţia.

112

În funcţie de pachetul serviciilor oferite de operaţiunea de factoring, se disting mai multe tipuri de factoring: a) După modalitatea de încasare a creanţelor (cu sau fără avans): •

factoring convenţional – în acest caz îndată după livrarea producţiei se achită 70-80% din suma indicată, iar restul 20-30% să plătesc după recuperarea completă a creanţelor de către client, cu excepţia comisionului, pe care factorul singur şi-l reţine;

•

factoring la scădenţă –factorul achită aderentului suma contractului după ce sunt colectate toate creanţele de la importator. Aderentul îşi alege tipul de factoring în funcţie de necesităţile sale în mijloace circulante.

Bineînţeles, că în cazul factoringului convenţional, comisionul factorului include şi procentul pentru acordarea avansului. Iată de ce, dacă întreprinderea nu are nevoie urgent de mijloace financiare, pentru ea mai puţin costisitor este utilizarea factoring-ului convenţional. b) După sfera de cuprindere şi modalitatea de administrare a creanţelor de către factor: •

factoring-ul parţial –factorul selectează facturile pentru care nu îndeplineşte funcţia de administrare. Astfel, obligaţia de încasare a acestei creanţe este pusă în sarcina aderentului, care suportă riscul de credit;

•

factoring-ul total –factorul acceptă toate facturile aderentului, îndeplinind funcţia de administrare, de încasare a lor de la debitori, de finanţare a aderentului şi de acoperire riscului de credit. Alegerea factoring-ului parţial sau total nu depinde numai de dorinţele aderentului, ci şi de

decizia factorului. Evaluând riscul de credit suportat, factorul de sine stătător determină clienţii, creanţele cărora vor fi acceptate în contract. c) În funcţie de faptul dacă creanţele acceptate în contract sunt încasate cu sau fără protecţia creditului: •

factoring fără recurs – factorul îşi asumă toate riscurile de colectare a creanţelor şi riscul de credit fără a avea posibilitatea de a se îndrepta împotriva aderentului, în cazul în care factura nu este achitată de către client;

•

factoring cu recurs – factorul poate să se îndrepte împotriva aderentului, dacă factura nu este achitată de către client. Astfel, aderentul este obligat să-şi răscumpere factura respectivă, asumându-şi riscul de neîncasare a creanţelor. Bineînţeles, comisionul operaţiunii de factoring fără recurs va vi mai înalt decât în cazul

factoring-ului cu recurs. În acest caz întreprinderile exportatoare determină de sine stătător care tip de factoring este mai potrivit pentru fiecare client. De exemplu, în cazul existenţei unor clienţi stabili, cu care întreprinderea colaborează deja timp îndelungat şi, dacă există siguranţa că aceştia vor achita

113

facturile, ea poate solicita factoring-ul cu recurs pentru a economisi pe baza comisionului. În general, comisionul factorului constă din două taxe, una pentru administrarea operaţiunii şi alta pentru finanţarea acesteia: Taxa de administrare se percepe pentru gestionarea registrului de vânzări, încasarea creanţelor şi pentru acoperirea riscului. În cazul factoring-ului fără regres această taxă se măreşte din cauza riscului de neplată a debitorului. De regulă, această taxă se calculează ca procent de la suma facturii şi variază în limitele 0,5-2,5%. Principalii factori care determină nivelul taxei de administrare sunt: numărul clienţilor, valoarea facturilor şi riscul de credit suportat. Taxa pentru plăţile în avans se percepe pentru avansul acordat. Ea este specifică factoringului convenţional, când o dată cu livrarea producţiei factorul se obligă să achite aderentului 70-80% din suma facturii. De obicei, procentul dobânzii este cu 2-4% mai înalt decât procentul creditului acordat pe termen scurt de către băncile comerciale, din cauza suportării cheltuielilor suplimentare şi acoperirii riscului de credit suportat. Valoarea comisionului perceput diferă de la ţară la ţară în funcţie, de nivelul de trai al populaţiei, de mediul politic, de procentul dobânzii al băncilor comerciale, de stabilitatea valutei, în care se efectuează tranzacţia, de nivelul riscului de credit suportat etc. În tabelul 3.4.1 se prezintă valoarea comisioanelor pentru servicii de factoring în unele ţări europene. Tabelul 3.4.1

Costul serviciilor de factoring în unele ţări din Europa pe anul 2003 Valoarea comisionului, % factoring cu recurs factoring fără recurs Austria 0,5 – 0,8 1,0 – 1,4 Belgia 0,1 – 0,5 0,3 – 1,0 Danemarca 0,4 – 0,5 0,5 – 0,7 Finlanda 0,12 – 0,35 0,01 – 1,2 Franţa 0,4 – 0,5 0,6 – 0,8 Germania 0,4 – 1,5 0,6 – 2,5 Grecia 1,0 1,0 – 1,5 Spania 0,5 – 2,5 0,5 – 2,5 Marea Britanie 0,75 – 2,0 1,0 – 2,5 Sursa: www.europa.eu.int „Analysis of Use of Factoring” Denumirea ţării

Din tabelul se observă că marja medie a comisionului cu recurs constituie 0,5-1%, operaţiunile de factoring fără recurs fiind mai costisitoare, iar comisioanele pentru acest tip de factoring mai ridicate cu 1-2%. Întreprinderile au posibilitatea deplină de alegere: să plătească un comision mai mare cu siguranţa de a obţine creanţele, sau să plătească un comision mai mic cu riscul neîncasării creanţelor în cazul în care clientul nu va achita factura. Efectuarea operaţiunilor de factoring în Republica Moldova nu este dificilă, deoarece acestea se utilizează deja pe larg în practica mondială. Astfel, se poate folosi practica acumulată de

114

către membrii reţelelor de factoring, cum ar fi , de exemplu, a Factors Chain International (FCI). Aceasta este o reţea internaţională de companii specializate, scopul cărora constă în promovarea comerţului exterior prin diverse servicii financiare acordate, dintre care face parte şi factoring-ul. Scopul FCI este de a oferi membrilor săi o serie de avantaje competitive în comerţul internaţional: •

o reţea internaţională performantă de companii de factoring;

•

un sistem modern de comunicaţii, utilizarea căruia va permite membrilor să-şi gestioneze eficient afacerea, din punctul de vedere al costurilor;

•

un set de diverse programe pentru pregătirea personalului;

•

un cadru legislativ perfect şi de proceduri unice în scopul elaborării unui standard pentru factoring-ul internaţional;

•

asigurarea şi promovarea afacerilor în întreaga lume. Pentru ca operaţiunile de factoring să se efectueze pe teritoriul Republicii Moldova este

necesar ca acestea să fie solicitate de către întreprinderile autohtone. Cu părere de rău, majoritatea întreprinzătorilor nu pot evalua corect efectul economic obţinut în urma utilizării instrumentelor financiare, cum este factoring-ul, considerând că acesta va cauza doar cheltuieli suplimentare. În continuare se va întreprinde o tentativă de estimare a efectului economic obţinut în urma utilizării operaţiunii de factoring în activitatea de export a SA „Aroma”. În capitolul II s-a analizat calitatea producţiei şi dinamica exportului la această întreprindere. S-a observat că aproximativ 8285% din producţia sa SA „Aroma” este comercializată peste hotarele Republicii Moldova. Situaţia privind valoarea datoriilor debitoare la această întreprindere pe parcursul a mai multor ani nu este îmbucurătoare (tabelul 3.4.2). Tabelul 3.4.2

Dinamica unor indicatori economico-financiari la SA „Aroma” pe anii 2002-2003, mln. lei Indicatorii Vînzări nete, inclusiv - export Datorii debitoare, inclusiv - peste hotare

2002 198,0 163,9 60,2 48,5

2003 206,0 174,4 57,9 48,2

Sursa: Departamentul comercial SA „Aroma”

Se observă că volumul creanţelor la SA „Aroma” ocupă o pondere semnificativă de circa 30% din volumul vânzărilor. Această situaţie este foarte nefavorabilă pentru întreprindere. Exportul SA „Aroma” în anul 2003 a constituit 174 400 mii lei, iar creanţele de peste hotare – 48 200 mii lei. Dacă întreprinderea va utiliza operaţiunile de factoring cu toţi clienţii săi de peste hotare, atunci factorul va percepe un comision de 0,75% de la cifra de afaceri, adică 1 308 mii lei (174 400 · 0,75%). Datorită utilizării factoring-ului, întreprinderea va obţine economii: 115

•

economii ca rezultat al obţinerii diferitor informaţii de ordin financiar despre clienţi – 150 mii lei;

•

economii în urma reducerii perioadei medii de încasare a creanţelor – 60 mii lei;

•

economii legate de colectarea creanţelor, care uneori pot fi de ordin juridic – 125 mii lei;

•

economii la plata personalului de administrare a debitorilor – 96 mii lei;

•

economii la telefon, poşta etc. – 50 mii lei;

•

recuperarea datoriilor – 48 200 mii lei. Totalul economiilor = 150 + 60 + 125 + 96 + 48 200 = 48 681 mii lei. Economie netă = 48 681 – 1 308 = 47 373 mii lei. Pe lângă toate acestea SA „Aroma” va obţine o serie de avantaje, care vor fi menţionate mai

jos. Dacă vom analiza în mod obiectiv avantajele obţinute în urma utilizării factoring-ului, vom stabili că această operaţiune este convenabilă tuturor participanţilor: exportatorului (furnizorului), clientului şi factorului. Avantajele exportatorului: •

posibilitatea de sporire a volumului vânzărilor, numărului clienţilor şi a nivelului de competitivitate a întreprinderii pe piaţă în baza efectuării livrărilor în avans;

•

diminuarea cheltuielilor administrative, deoarece administrarea registrului de vânzări se efectuează de către factor;

•

protecţia împotriva riscului de neîncasare a creanţelor;

•

protecţia împotriva riscului valutar la modificarea cursurilor de schimb al valutelor din factură;

•

posibilităţi de încasare de până la 80% din suma facturii, îndată după livrarea producţiei, ceea ce va contribui la sporirea lichidităţilor pe termen scurt;

•

posibilităţi de obţinere a unor sfaturi utile de la factor cu privire la situaţia pe pieţele externe;

•

eliminarea diferitelor acţiuni juridice în cazul în care clienţii nu achită la timp valoarea facturilor;

•

colaborarea cu un singur factor pentru toţi clienţii săi (factorul de export);

•

toată informaţia solicitată factorul o prezintă în limba aderentului, ceea ce, la fel, diminuează cheltuielile suportate etc. Avantajele clientului:

•

deţinerea unui credit marfar;

•

eliminarea riscului de achiziţie a mărfii necalitative;

•

posibilităţi de majorare a volumului mărfii achiziţionate;

•

sporirea numărului de rotaţii ale capitalului circulant;

•

creşterea gradului de competitivitate. 116

Avantajele factorului: •

acumularea comisionului;

•

creşterea numărului clienţilor în baza lărgii gamei serviciilor prestate, ceea ce va contribui la sporirea beneficiului. Şirul avantajelor menţionate poate fi prelungit în funcţie de situaţia existentă şi datorită

faptului că o bună parte a laturilor pozitive se bazează pe cele expuse anterior. Astfel, utilizarea operaţiunilor de factoring este avantajoasă pentru toţi participanţi, de asemenea şi pentru economia ţării în ansamblu. În urma examinării tipurilor posibile ale operaţiunilor de factoring, se propun modelele adecvate pentru întreprinderile vinicole autohtone. Pornind de la faptul, că pe piaţa Republicii Moldova se comercializează mai puţin de 10% din volumul producţiei vinicole autohtone, practic, toate întreprinderile de vinificaţie secundară şi mixtă sunt încadrate în activitatea de export. Colaborând cu clienţii externi, exportatorii se confruntă cu o multitudine de dificultăţi şi neînţelegeri, suportând, astfel, un risc major de neîncasare a creanţelor sau de nerespectare de către importator a termenului de achitare a contractului. Deci este evident că pentru exportatorii producţiei vinicole din Republica Moldova factoring-ul reprezintă un instrument important şi eficient de promovare a comerţului extern. Ţinând cont că pe piaţa Republicii Moldova activează un număr mare de întreprinderi vinicole, care se deosebesc esenţial după forma organizatorico-juridică, gama şi stabilitatea clienţilor, numărul ţărilor cu care colaborează etc., întreprinderile vinicole pot fi grupate după anumite criterii, atribuindu-se modelul optim al factoring-ului (tabelul 3.4.3). Pentru toate întreprinderile se propune utilizarea factoring-ului bifactorial. În urma utilizării acestui model de factoring, aderentul colaborează numai cu factorul de export, obţinând multiple avantaje menţionate anterior. Deci, operaţiunile de factoring sunt avantajoase tuturor întreprinderilor vinicole autohtone care îşi exportă producţia. Important este de a determina care model de factoring este mai eficient şi va corespunde exact situaţiei economico-financiare a întreprinderii respective. În baza celor expuse, se poate constata că factoring-ul reprezintă un instrument eficient de promovare a exportului producţiei vinicole. După cum s-a menţionat, între operaţiunile de factoring şi calitatea producţiei exportate există o legătură foarte strânsă. Factorul nu poate să-şi asume riscul de neplată a clientului dacă nu este sigur de calitatea producţiei oferite. Astfel, pentru dezvoltarea operaţiunilor de factoring în Republica Moldova se impune implementarea la întreprinderile autohtone a unui sistem de management al calităţii eficient, care să corespundă cerinţelor la nivel internaţional. În această ordine de idei, se argumentează necesitatea implementării în cadrul întreprinderilor vinicole a SMC, certificat în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. 117

Tabelul 3.4.3

Modelele operaţiunilor de factoring recomandate pentru întreprinderile vinicole din R. Moldova Tipul întreprinderii

Tipul factoring-ului recomandat

Întreprinderile cu o pondere semnificativă a clienţilor stabili caracterizaţi printr-un nivel înalt al solvabilităţii

Factoring-ul parţial

Întreprinderile cu o pondere nesemnificativă a clienţilor stabili şi siguri

Factoring-ul total

Întreprinderile care dispun de mijloace circulante suficiente până la ziua expirării facturii

Factoring-ul la scadenţă

Întreprinderile care se confruntă cu dificultăţi şi au nevoie de a mijloace financiare până la ziua expirării facturii

Factoring-ul convenţional

Întreprinderile care sunt sigure că clienţii lor vor achita facturile în termenul stabilit

Factoring-ul cu recurs

Întreprinderile care colaborează cu un număr mare de clienţi şi nu sunt sigure de solvabilitatea acestora

Factoring-ul fără recurs

Explicaţiile Întreprinderea îşi va proteja doar creanţele acordate clienţilor noi sau clienţilor cu un nivel redus al solvabilităţii Întreprinderea se va proteja completamente de riscul de neîncasare a creanţelor şi îşi va reduce cheltuielile legate de ţinerea registrului de vânzări Întreprinderea va achita factorului un comision mai redus în baza excluderii taxei pentru avansul acordat, ca în cazul utilizării factoring-ului convenţional Deşi întreprinderea va achita un comision mai înalt, utilizarea acestui tip de factoring va duce la creşterea numărului de rotaţii ale mijloacelor circulante şi va asigura activitatea ulterioară a întreprinderii După cum se observă din tabelul 3.4.1, comisionul pentru acest tip de factoring este cu 1-2% mai mic decât în cazul utilizării factoring-ului fără recurs. În cazul dat nu are sens de utilizat factoring-ul fără recurs Achitând un comision mai înalt, întreprinderea va fi sigură de colectarea creanţelor şi nu va fi implicată în diverse activităţi juridice împotriva clientului, dacă apare necesitatea (de aceasta se va ocupa factorul)

Sursa: Propus de autor

În încheiere se poate menţiona că în condiţiile actuale ale economiei Republicii Moldova, factoring-ul reprezintă o soluţie viabilă şi eficientă pentru exportatorii autohtoni ai producţiei vinicole. Astfel, utilizarea operaţiunilor de factoring le va asigura exportatorilor posibilităţi de obţinere a unor resurse, care vor satisface imediat necesităţile de lichiditate şi vor acoperi riscul de neplată a debitorilor externi. Toate acestea vor contribui nemijlocit la promovarea şi încurajarea exportatorilor producţiei vinicole din Republica Moldova.

3.5 Favorizarea sporirii exportului producţiei vinicole în baza unor instrumente eficiente 3.5.1 Controlul riguros al producţiei vinicole la export – pasul important pentru eliminarea producţiei necalitative După cum a fost menţionat, exportul producţiei vinicole al Republicii Moldova în dezvoltarea sa se confruntă cu o multitudine de dificultăţi, piedica principală fiind imaginea proastă a producţiei 118

vinicole autohtone peste hotarele ţării. Cauza este calitatea nesatisfăcătoare a producţiei vinicole a unor întreprinderi din republică, care dăunează esenţial imaginii producţiei vinicole la nivel de ţară. La rândul său, SMC reprezintă un sistem de îmbunătăţire continuă, ţinând sub control calitatea materialelor utilizate, a proceselor desfăşurate, precum şi a produselor finite fabricate (PMC 8.3 „Controlul produsului neconform”). Astfel, întreprinderile unde funcţionează SMC exclud probabilitatea fabricării producţiei necalitative. În această ordine de idei, este necesar a delimita întreprinderile cu SMC certificate conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000, de întreprinderi care nu au acest sistem, deoarece anume ultima categorie generează cele mai mari neconformităţi şi oferă consumatorului producţie necalitativă. În capitolele I şi II al tezei au fost examinate documentele indespensabile pentru exportarea producţiei vinicole din Republica Moldova în diverse ţări ale lumii. De menţionat faptul că gradul de obiectivitate a conţinutului documentelor ce confirmă calitatea producţiei vinicole pentru export şi corespunderea lui caracteristicilor producţiei real exportate poate fi pus la îndoială. În primul rând, certificatele de calitate ce însoţesc producţia exportată sunt elaborate la întreprindere în baza probelor efectuate în laboratorul propriu, ceea ce nu poate confirma obiectiv calitatea producţiei real exportate (chiar în cazul nerespectării unor norme, întreprinderea nu va proceda în defavoarea sa şi nu va scoate la iveală toate neconformităţile existente). Un alt document necesar pentru exportarea producţiei vinicole este certificatul de conformitate eliberat de instituţia independentă cu care colaborează ţara importatorului: •

Pentru exportarea producţiei vinicole în Rusia se eliberează certificatul de conformitate de către filiala „РОСТЕСТ МОСКВА”, în serie sau pe partide de producţie. Bineînţeles, că întreprinderile vinicole solicită mai mult utilizarea certificatului eliberat în serie, în baza acestui certificat având posibilitate să-şi exporte producţia timp de 2-3 ani. Dar pe parcursul acestei perioade de timp calitatea producţiei poate varia esenţial. Astfel, întreprinderile vinicole autohtone pot să exporte în Rusia producţie de o calitate inferioară, influenţând negativ imaginea producţiei vinicole a Republicii Moldova în ansamblu.

•

Pentru exportarea producţiei vinicole în majoritatea ţărilor CSI (Ucraina, Kazahstan etc.) se utilizează certificatul de conformitate, eliberat de Centrul de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole al Republicii Moldova. Acest certificat poate fi eliberat, de asemenea, în serie sau pe laturi de produse. Astfel, situaţia analogică exportării producţiei vinicole în Rusia: certificatele eliberate pentru o perioadă de 2-3 ani nu asigură un control necesar al producţiei exportate în aceste ţări, fiind posibil exportul producţiei necalitative.

•

După cum s-a menţionat, exportarea producţiei vinicole în ţările europene se efectuează în baza certificatului de forma VI-1, eliberat de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” conform 119

probelor efectuate în laboratorul acreditat al Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole. O latură pozitivă este că cerinţele faţă de eliberarea certificatului de forma VI-1 sunt mai dure, el fiind eliberat pentru fiecare lot de produse vinicole exportate. Principalul dezavantaj al tuturor certificatelor menţionate este că ele se elaborează în baza examinării mostrelor prezentate de înseşi întreprinderea. Desigur, pentru obţinerea certificatului respectiv întreprinderea va selecta pentru a prezenta drept mostră producţia de calitate cea mai înaltă, pe când calitatea producţiei exportate poate să difere, mai mult sau mai puţin, de mostrele prezentate. Pornind de la cele expuse, în scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole exportate, se propune următorul mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei destinate exportului pentru întreprinderile unde nu funcţionează SMC. 1. În cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” trebuie să fie creată o comisie specială de examinare prealabilă a calităţii producţiei vinicole destinate exportului (indiferent de ţara importatorului). 2. Înainte de exportarea producţiei (cu 7-10 zile) întreprinderea vinicolă trebuie să prezinte Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” informaţii referitor la aceasta (data exportării, ţara importatoare, cantitatea şi tipul producţiei exportate), completând un formular special, elaborat de către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”. La acest document se vor anexa certificatele de calitate a producţiei, elaborate de către întreprindere în baza probelor laboratorului propriu (dacă întreprinderea nu dispune de laborator acreditat, probele se vor efectua în baza mostrelor prezentate Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole). 3. Comisia creată la Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, studiind informaţiile prezentate de întreprinderi referitor la exportul producţiei, va selecta câteva întreprinderi, a căror producţie cărora va fi supusă controlului suplimentar. Fără a le preîntâmpina reprezentanţii comisiei se vor deplasa la întreprinderile respective (cu 5-7 zile până la exportare) în scopul colectării mostrelor producţiei destinate exportului pentru efectuarea probelor de control. 4. Mostrele de producţie vinicolă se prezintă laboratorului Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole pentru efectuarea probelor necesare. 5. Comisia din cadrul Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin” va compara rezultatele probelor de control al producţiei vinicole efectuate în laboratorul Centrului de Verificare a Calităţii Materiei Prime şi Producţiei Vinicole cu rezultatele prezentate anticipat de către întreprindere. 6. Dacă există o necorespundere ale rezultatelor comparate, comisia de la Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” nu va permite exportarea producţiei vinicole respective, luând măsuri sancţionare împotriva întreprinderii exportatoare, de exemplu, amenzi sau retragerea licenţei laboratorului acreditat al întreprinderii. 120

Astfel, va fi verificată calitatea producţiei vinicole a tuturor întreprinderilor din republică ce practică exportul, dar nu posedă un Sistem de Management al Calităţii în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. De subliniat că orice control suplimentar necesită şi cheltuieli suplimentare. În acest caz, toate cheltuielile pentru efectuarea controlului dublu al producţiei exportate (conform mecanismului propus) vor fi suportate de întreprinderile care efectuează acest control, adică de întreprinderi care nu au implementat SMC. Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei vinicole exportate va impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele stabilite, care asigură calitatea producţiei, favorizând implementarea SMC şi certificându-l în conformitate cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. Astfel, va fi exclusă sau redusă considerabil ponderea producţiei necalitative exportate din ţară. În viziunea noastră, controlul riguros al producţiei vinicole destinate exportului pentru întreprinderile vinicole unde nu funcţionează un Sistem de Management al Calităţii certificat conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000 este o metodă importantă de eliminare a producţiei necalitative, asigurând formarea unei imagini pozitive a producţiei vinicole din Republica Moldova şi promovând, astfel, exportul în diferite ţări. 3.5.2 Promovarea imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale – un instrument eficient al creşterii exporturilor Prezentând dinamica şi geografia exportului băuturilor alcoolice al Republicii Moldova, s-a menţionat faptul că imaginea producţiei vinicole autohtone în diverse ţări ale lumii nu este una dintre cele mai bune. Pe de o parte, este îmbucurător faptul că producţia vinicolă a republicii şi-a găsit piaţa de desfacere în peste 30 de ţări ale lumii. Dacă până în anul 2000 afacerile încheiate cu ţările din Vest erau o raritate, atunci actualmente circa 5% din volumul total al exportului producţiei vinicole revin anume acestor ţări. Şi totuşi, deşi în unele state dezvoltate producţia noastră şi-a găsit consumatorul, în prezent nu se poate afirma că ea este bine cunoscută, căutată şi solicitată de către populaţia acestor ţări. De asemenea, din diferite motive, ea tot mai puţin este solicitată şi de către consumatorii din Federaţia Rusă. După cum s-a menţionat, uşurinţa cu care producătorii autohtoni au cucerit piaţa Rusiei a influenţat negativ calitatea producţiei. Îndată după desfiinţarea URSS, întreprinderile vinicole s-au orientat spre pieţele Rusiei, propunând vinuri de calitate joasă, bazându-se pe imaginea producţiei moldoveneşti constituită încă pe timpul Uniunii Sovietice. Actualmente situaţia s-a 121

schimbat radical. Deşi, circa 85% din volumul exportat al băuturilor alcoolice se distribuie pe piaţa Rusiei, imaginea producţiei noastre a devenit proastă şi o bună parte a populaţiei evită consumarea ei. Astfel, se impune necesitatea ca băuturile alcoolice produse în Republica Moldova să devină cunoscute şi să se deosebească de producţia celorlalte ţări ale lumii. Unul din instrumentele care va asigura îmbunătăţirea imaginii şi creşterea exportului producţiei vinicole este promovarea brandurilor şi a mărcilor întreprinderilor la nivel internaţional. Spre regretul nostru, până în prezent exportatorii vinificatori erau preocupaţi doar de livrarea unei cantităţi de băuturi cât mai mari pe pieţele externe, neglijând promovarea imaginii, a mărcilor şi brand-urilor. De aceasta au profitat unele firme din diferite state, înregistrând cele mai cunoscute mărci ale vinurilor şi divinurilor moldoveneşti pe numele lor. De exemplu, marca „Barza Albă” a fost înregistrată pe numele unor firme din ţările Baltice, Germania, Ucraina şi Rusia. Aceasta se poate de spus şi despre mărcile „Codru”, „Basarabia”, „Zemfira” etc. Actualmente pe pieţele diferitelor ţări, în deosebi, a Rusiei, poate fi întâlnită foarte multă producţie falsificată cu inscripţia „Fabricat în Moldova”. Astfel, imaginea producţiei noastre se înrăutăţeşte şi mai mult. Promovarea şi înregistrarea la nivel internaţional a mărcilor şi brand-urilor va constitui un instrument eficient în lupta cu băuturile contrafăcute şi va fi mult mai simplu de gestionat şi de verificat provenienţa şi calitatea producţiei expuse în diferite ţări. Începând cu anul 2002 problemelor legate de promovarea producţiei vinicole moldoveneşti peste hotarele ţării au o importanţă deosebită. O bună parte a vinificatorilor au înţeles ce însemnătate are imaginea bună a producţiei noastre la nivel de ţară. În anul 2004 pentru prima dată în bugetul de stat au fost prevăzute 1,2 mln. lei pentru promovarea şi protejarea mărcilor autohtone. Pentru anul 2005 se planifică alocarea unei sume similare pentru aceste scopuri. Aceste resurse le-au permis vinificatorilor să câştige un proces de judecată în Germania şi s-ă reîntoarcă SA „Aroma” aşa mărci ca „Белый Аист”, „Codru” şi marca „Basarabia”. Pentru înregistrarea mărcilor producţiei vinicole autohtone şi protejarea acestora pe parcursul a 9 luni ale anului 2004 deja s-au folosit mai mult de 650 mii lei. Pe parcursul anilor 2003-2004 Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin” a înaintat la AGEPI cererea pentru înregistrarea în calitate de marcă de stat a 58 de denumiri de băuturi alcoolice şi a 26 de mărci combinate. Astfel, asigurând dreptul de proprietate de stat asupra acestor mărci, Agenţia „Moldova-Vin” este preocupată de înregistrarea lor la nivel internaţional. Astfel, a fost înaintată cererea pentru înregistrarea simbolului „Barza albă în zbor” în calitate de simbolul de control şi garanţie în 179 de ţări ale lumii. O cerere analogică a fost înaintată în scopul protejării mărcii „Barză Albă” în 10 ţări. În ordinea stabilită au fost prezentate documentele necesare pentru înregistrare în 32 de ţări ale lumii a unor astfel de mărci ca „Fluieraş”, „Mugurel”, „Prometeu”, „Pastorali” şi „Nectar”. Rusia, Ucraina şi Belarus au decis să apere mărcile „Isabella”, „Zemfira” şi „Lidia moldovenească”. 122

Problema promovării şi protejării mărcilor se soluţionează parţial de către Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”, dar de aceasta trebuie să se preocupe şi fiecare întreprindere vinicolă în mod individual. Unele firme deja au început să-şi creeze brand-uri proprii, pentru a-şi promova producţia sa şi imaginea. Din numărul acestora fac parte „Lion-Gri” SRL, „CricovaAcorex” SA, „Basavin” SA, „Dionisos-Mereni” SA, „Dionisos-Club” SA ş.a. În continuare se va prezenta situaţia uneia din întreprinderile vinicole din Republica Moldova, activitatea căreia este analizată în această lucrare mai detaliat, şi anume a ÎM CVSM „Vismos” SA. De subliniat faptul că pe parcursul ultimelor ani, înaintea privatizării acestei întreprinderi, se acorda o atenţie nesemnificativă creării imaginii şi promovării brand-urilor acesteia. Actualmente situaţia s-a schimbat esenţial: promovarea imaginii, brand-urilor şi înregistrarea mărcilor a devenit o direcţie prioritară şi strict necesară în activitatea acestei întreprinderi. Astfel, în prezent ÎM CVSM „Vismos” SA dispune de 23 de mărci înregistrate (tabelul 3.5.2.1). Tabelul 3.5.2.1

Lista mărcilor înregistrate de ÎM CVSM „Vismos” SA Nr. d/o Denumirea mărcii 1. Vismos 2. Veronica 3. Doina dulce 4. Roua de argint 5. Vismos Mioriţa 6. Vismos Muscat 7. Vismos Veselia 8. Vismos Magic 9. Novella (Новелла) 10. Серебряная роса (Serebrianaia rosa) 11. Фейерверк (Feierverk) 12. Stella (Стелла) 13. Белый Агат (Belîi Agat) 14. Черный Агат (Ciornîi Agat) 15. Агат (Agat) 16. Галион (Galion) 17. Черный дрозд (Ciornîi drozd) 18. Гагат (Gagat) 19. Ушаков (Uşacov) 20. Сюрпризное (Surpriznoe) 21. Космический (Cosmiceskii) 22. Naţional 23. БМ Sursa: Departamentul comercial al ÎM CVSM „Vismos” SA.

Data înregistrării 04.09.2003 15.08.2001 28.08.2002 15.08.2001 06.08.2001 28.08.2002 15.08.2001 15.08.2001 08.06.2004 08.06.2004 08.06.2004 08.06.2004 12.03.2004 11.03.2004 11.03.2004 12.03.2004 12.03.2004 15.03.2004 15.03.2004 09.01.2003 15.03.2004 11.06.2004 11.06.2004

Data expirării 03.04.2013 06.11.2010 06.11.2010 06.11.2010 06.11.2010 06.11.2010 06.11.2010 06.11.2010 13.05.2013 13.05.2013 13.05.2013 13.05.2013 19.06.2013 19.06.2013 19.06.2013 19.06.2013 30.06.2013 09.07.2013 09.07.2013 20.06.2012 17.07.2013 12.09.2013 12.09.2013

Din tabel se observă că în lista mărcilor predomină denumirile în limba rusă. Aceasta se explică prin faptul că principala piaţă de desfacere o constituie Rusia şi însuşi proprietarul întreprinderii este din această ţară. Pozitiv poate fi apreciat faptul că pe parcursul anilor 2003-2004 au fost elaborate şi înregistrate 16 mărci din cele 23 existente.

123

De menţionat că toate mărcile cu titlul în limba rusă se înregistrează în mod obligatoriu de asemenea, şi în ţara importatorului. Astfel, înainte de elaborarea mărcilor şi brand-urilor trebuie examinată riguros piaţa de desfacere a producţiei pentru a exclude dublarea mărcilor deja existente. Mărcile şi brand-urile elaborate trebuie să fie atractive, ţinându-se cont de specificul ţării în care se va exporta producţia şi de preferinţele consumatorului pentru fiecare categorie de produse vinicole fabricate. Un alt aspect important pentru promovarea exporturilor este înregistrarea mărcilor şi brandurilor întreprinderii nu doar în republică, dar şi la nivel internaţional. Aceasta necesită mati cheltuieli, dar le va permite producătorilor din Republica Moldova să întreprindă măsuri eficiente contra falsificării producţiei, promovând şi îmbunătăţind imaginea producţiei vinicole autohtone la nivel mondial. 3.5.3 Participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional Un alt instrument important pentru promovarea producţiei vinicole pe piaţa mondială este participarea Republicii Moldova la diverse concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale. Pe parcursul mai multor ani vinificatorii din ţara noastră participă la aceste activităţi, obţinând rezultate înalte, cu toate acestea producţia moldovenească nu devine cunoscută şi solicitată în lume. În continuare se vor menţiona câteva întreprinderi vinicole reprezentative, care participă frecvent la concursuri internaţionale pe parcursul ultimelor ani, obţinând rezultate înalte: •

Acorex Wine Holding la cel de-al 28 Concurs vinicol internaţional, care a avut loc în Bordeaux (Franţa) în anul 2004: -

Vinul „Sauvignon Blanc” a fost apreciat cu medalia de aur;

-

Vinul „Cabernet Sauvignon” din 2002 şi vinul „Pinot Noir” din 2003 au obţinut medaliile de argint. Acorex Wine Holding pe parcursul ultimului an a obţinut numeroase medalii, dintre care cele

mai valoroase sunt medaliile menţionate anterior, din cauză că ele au fost obţinute la concursul internaţional, care a avut loc anume în Franţa. •

CVSM ÎM „Vismos” SA pe parcursul anilor 2003-2004, participând la diverse concursuri şi expoziţii, a obţinut rezultate performante (tabelul 3.5.3.1). Pe parcursul anilor 2003-2004 CVSM ÎM „Vismos” SA la diverse concursuri a obţinut 13

medalii, dintre care 10 la concursuri internaţionale, ceea ce permite crearea unei imagini pozitive a acestei întreprinderi în alte ţări. Însă, toate acestea s-au desfăşurat în Rusia. Deci pentru recunoaşterea producţiei ÎM CVSM „Vismos” SA la nivel mondial, ea trebuie să participe la concursuri, expoziţii şi degustări internaţionale, care se organizează în alte ţări europene. 124

Tabelul 3.5.3.1

Rezultatele obţinute de ÎM CVSM „Vismos” SA în urma participării la diverse concursuri şi expoziţii Anul

or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare „Vin-Rachiu-Tutun-2003”)

Denumirea produsului care a deţinut medalie Natural spumant alb demidulce „Vismos” Natural spumant alb demidulce „Siurpriznoe”

or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere)

Merlot anul 2003

or. Chişinău (Concursul vinurilor tinere)

Roşu de desert anul 2003

Locul desfăşurării acţiunii şi tipul acesteia

2003

or. Chişinău (VinMoldova)

2004

or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb demidulce Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb brut Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” or. Moscova (Al VII-lea Concurs Profesional Natural spumant alb demisec Internaţional ale vinurilor) „Siurpriznoe” or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant roz demidulce rachiurilor din Sanct-Petesburg) „Siurpriznoe” or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant roşu rachiurilor din Sanct-Petesburg) demidulce „Siurpriznoe” or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Vin de calitate superioară roşu rachiurilor din Sanct-Petesburg) tare „Portwein” Or. Sanct-Petesburg (Iarmarocul vinurilor şi Natural spumant alb demisec rachiurilor din Sanct-Petesburg) „Siurpriznoe Muscatnoe” or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare Natural spumant alb brut „Vin-Rachiu-Tutun-2004”) „Vismos” or. Soci (Expoziţie Internaţională cu vânzare Natural spumant roşu „Vin-Rachiu-Tutun-2004”) demidulce „Moldova” Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor departamentului comercial.

•

Tipul medaliei Argint Aur Cel mai bun vin tânăr Cel mai bun vin tânăr Aur Aur Aur Aur Aur Aur Argint Aur Aur

„Lion Gri” SRL pe parcursul anilor 2000-2004 a participat la peste 10 expoziţii internaţionale, desfăşurate în Chişinău, Kiev, Moscova, Varşovia etc., obţinând mai mult de 50 de medalii de aur, de argint şi bronz. Au fost premiate, în special următoarele tipuri de vinuri: 1. „Cahor” – vin roşu de desert de consum curent; 2. „Coral negru” – vin roşu demidulce de consum curent; 3. „Coral alb” – vin alb demidulce de consum curent; 4. „Cabernet” – vin roşu sec de consum curent. Rezultatele obţinute la concursuri internaţionale s-au prezentat în baza producţiei doar

câtorva întreprinderi vinicole. În această listă mai pot fi incluse şi alte întreprinderi vinicole, printre care se pot menţiona: „Dionisos Mereni” SA, „Cricova” SA, „Mileştii Mici” SA etc. Multe întreprinderi vinicole au înţeles deja importanţa calităţii producţiei pentru crearea imaginii lor pe piaţa autohtonă şi pe cea internaţională. Aceste firme îşi asigură baza de materie primă proprie, procură cel mai modern şi mai eficient utilaj, recurg la sfaturile consultanţilor din ţările europene etc., ceea ce contribuie mult la obţinerea producţiei de o calitate înaltă. Anume aceste întreprinderi asigură faima vinificaţiei Republicii Moldova, care participă la concursuri şi expoziţii internaţionale. 125

Dar existe încă multe firme, care, activând în domeniul vinificaţiei, nu doresc sau nu pot să acorde atenţia cuvenită calităţii producţiei, obţinând producţia de calitate joasă. Aceste întreprinderi nu au drept scop promovarea mărcilor, brand-urilor lor etc., ci numai fabricarea băuturilor alcoolice în volume cât mai mari la costuri cât mai reduse, ceea ce dăunează foarte mult imaginea Republicii Moldova pe plan internaţional. Bineînţeles că despre participarea acestor întreprinderi la concursuri, degustaţii şi expoziţii nici nu poate fi vorbă. În scopul îmbunătăţirii calităţii şi imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova este necesar ca toate întreprinderile să implementeze SMC şi să-l certifice conform cerinţelor standardului ISO 9001:2000. Dar la concursuri internaţionale, bineînţeles, vor participa cele mai reprezentative întreprinderi şi cei mai buni producători. În această ordine de idei se propune ca la nivel de stat să fie creat un fond special pentru participarea Republicii Moldova la expoziţii şi concursuri vinicole internaţionale, de exemplu, din mijloacele obţinute de la utilizarea mărcilor de stat. Astfel, statul va susţine participarea celor mai reprezentative întreprinderi vinicole autohtone la diferite concursuri şi expoziţii internaţionale. Desigur cheltuielile sunt mari, de exemplu, chiar locul unde se petrec aceste manifestaţii costă foarte scump. Dar, pentru ca producţia moldovenească să fie observată şi înalt apreciată, trebuie asigurate condiţiile reprezentative adecvate (un pavilion ca al celorlalte ţări, panouri reprezentative, drapelul republicii etc.). Deşi participarea la expoziţii, concursuri internaţionale este foarte costisitoare, aceasta este o modalitate eficientă de a forma imaginea pozitivă a producţiei vinicole, de asemenea şi a Republicii Moldova la nivel mondial. În concluzie, de menţionat că participarea la expoziţii, concursuri şi degustaţii internaţionale este un instrument puternic de promovare a imaginii producţiei vinicole autohtone, dar aceasta depinde în mare măsură de calitatea producţiei. Problema care permanent trebuie să se afle în atenţia producătorilor autohtoni este calitatea înaltă a producţiei moldoveneşti, confirmată de diverse certificate internaţionale. Iată de ce, se impune necesitatea certificării întreprinderilor în Sistemul Internaţional al Calităţii ISO 9001:2000. Asigurând o calitate înaltă a producţiei vinicole autohtone, iar apoi confirmând-o cu ajutorul certificatelor obţinute, pot fi începute acţiuni de promovare a ei la nivel internaţional, pentru aceasta existând suficiente şanse. 3.5.4 Vinuri cu denumire de origine – ca instrument pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor Pentru a se afirma pe piaţa internaţională Republica Moldova, trebuie să obţină un segment nou de această piaţă, anume segmentul de elită, dar aceasta necesită producerea unor vinuri deosebite, de o calitate înaltă, cum ar fi vinurile cu denumire de origine. 126

În ultimul timp se acordă o atenţie tot mai mare originii a mărfurilor, care reprezintă un instrument important în politica comercială. În majoritatea ţărilor cu viticultura şi industria vinicolă înalt dezvoltate, vinurilor de origine le revine o pondere semnificativă în volumul total al producţiei. De exemplu, guvernul italian în anul 1963 a introdus legi care controlează industria vinicolă. Vinurile în această ţară sunt verificate după un sistem asemănător celui francez, iar etichetele obligatoriu trebuie să conţină inscripţia „Denominazione di Origine Controllata” (DOC) (Denumirea Originii Controlate). Prin aceasta se subînţeleg o serie de ordine, aprobate prin decretul preşedintelui ţării, care sunt pentru producătorii de vinuri nişte directive stricte, în conformitate cu care se produc vinurile de calitate înaltă. Actualmente în Italia există 270 de vinuri DOC şi calitatea vinurilor italiene continuă să crească. A fost introdusă şi o categorie pentru vinurile mai fine: „Denominazione di Origine Controllata e Garantita” (DOCG), ceea ce înseamnă „Denumirea Originii Controlate e Garantată”. Controlul garantat al denumirii originii impune nişte reguli stricte, care trebuie să fie respectate de către producătorii de vinuri. De exemplu, reguli concrete au fost stabilite privind zonele geografice de cultivare a viţei de vie şi cantitatea maximă a vinului care poate fi obţinută de pe 1 ha. Înaintea procesului de îmbuteliere vinurile trebuie testate, iar fiecare sticlă trebuie să aibă ştampilă de garanţie şi numărul său. Pentru anumite vinuri obligatoriu se impune ca pe gâtul sticlei să fie o lentă de culoare roşie pal cu inscripţia DOCG. Din această categorie fac parte vinurile italiene de elită: ASTI

şi

MOSCATO

D’ASTI,

BARBARESCO,

BAROLO,

BRACHETTO

D’ACQUI,

GATTINARA – Piemont, FRANCIACORTA – Lombardia, BRUNELLO DI MONTALCINO, CARMIGNANO, CHIANTI, CHIANTI CLASSICO etc. Unele vinuri de calitate au fost reunite într-o categorie aparte – Vini tipice, ceea ce înseamnă „vinuri tipice” şi este un echivalent al Vin de Pays, produse în Franţa. Vinurile care nu corespund standardelor DOC sau „Vini tipice” se comercializează ca „Vini di Tavola” (vinuri de masă). Măsurile întreprinse de către ţările europene în scopul obţinerii producţiei vinicole calitative asigură o imagine pozitivă a producţiei alcoolice la nivel mondial şi, respectiv, preţurile înalte ale acesteia. În Republica Moldova în timpul existenţei URSS, erau bine cunoscute câteva centre vinicole: Romaneşti, Purcari, Trifeşti, Grătieşti, Ciumai, Tomai etc., care fabricau vinuri cu denumirea regiunii de producere a acestora. Deşi după gestionarea procesului de producţie şi controlul calităţii aceste vinuri nu pot fi comparate cu vinurile de origine produse în prezent în ţările europene, ele totuşi erau solicitate de o mare parte a populaţiei din foste URSS. Îndată după desfiinţarea URSS, când a început tranziţia la economia de piaţă, caracterizată prin dezordine şi haos, multe întreprinderi vinicole au profitat de toate acestea şi au utilizat denumirile de origine a vinurilor existente, pentru ale putea comercializa mai uşor pe pieţele tradiţionale, îndeosebi, pe piaţa Rusiei. Astfel, vinurile de o calitate 127

proastă se comercializau sub denumirea de Romaneşti, Grătieşti, Purcari etc. Bineînţeles, că aceasta a influenţat negativ asupra imaginii producţiei moldoveneşti. Actualmente multe întreprinderi vinicole autohtone se orientează spre pieţele mondiale, restabilind producerea vinurilor cu denumire de origine, de exemplu, cele din Purcari, Romaneşti etc. Institutul Naţional al Viei şi Vinului din Republica Moldova elaborează la comandă tehnologii de producere a vinurilor cu denumiri de origine (VDO) şi a vinurilor cu denumire de origine controlate (VDOC). În cadrul „Programului de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020” sunt concretizate microzonele viti-vinicole, indicate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine (anexa 17). În republică există multe microzone favorabile pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, însă, în prezent o bună parte a acestor zone nu se utilizează pentru producerea categoriei de vinuri respective. Pentru stimularea producerii vinurilor cu denumire de origine trebuiesc întreprinse la nivel de stat măsuri corespunzătoare. De exemplu, suprafeţele de viţă de vie pentru producerea vinurilor cu denumire de origine ar trebuie să fie scutite de impozitul funciar pe o perioadă de 4 ani de la plantare (până la obţinerea recoltei). Aceasta va favoriza producerea vinurilor respective, care se estimează la nivelul vinurilor de calitate înaltă, ceea ce va spori calitatea producţiei vinicole autohtone şi va permite cucerirea unui segment nou de piaţă – segmentul de elită. La nivel mondial vinurile cu denumire de origine se bucură de o apreciere înaltă, deoarece producerea lor este reglementată de nişte cerinţe stricte, atât la producerea strugurilor, cât şi la fabricarea vinurilor. Toate cerinţele ce ţin de procesul de producere a vinurilor cu denumire de origine sunt stipulate în „Regulamentul cu privire la producerea vinurilor cu denumire de origine”. Important e că pentru ambalarea şi etichetarea vinurilor cu denumire de origine în toate ţările lumii au fost stabilite cerinţe stricte. În primul rând, este obligatoriu ca vinurile să fia ambalate în butelii de sticlă. Închiderea sticlei se admite numai cu dopuri de plută sau cu alte derivate de plută, acceptate în comerţul internaţional sau prin închiderea filetată asigurată. Vinurile cu denumire de origine ambalate trebuie să aibă eticheta principală, contraeticheta şi capsulă. Sistemul de etichetare a vinurilor cu denumire de origine prevede, obligatoriu, următoarele: •

Categoria de calitate a vinului cu denumire de origine controlată. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată este strict necesar ca să se ţină evidenţa gradului de maturitate a strugurilor utilizaţi, cum ar fi: strugurii culeşi la maturitate deplină (DOC-CMD), târziu (DOC-CT), la înnobilarea boabelor (DOC-CÎB).

•

Denumirea de origine a vinului.

•

Denumirea soiului din care este fabricat vinul cu denumire de origine. În cazul în care la fabricarea vinului sunt utilizate mai multe soiuri, ele se aranjează în ordinea descrescândă a ponderii sale. 128

•

Tipul vinului după conţinutul de zahăr: sec, demisec, demidulce, dulce.

•

Tăria vinului, exprimată în procente în volum.

•

Volumul nominal al produsului conţinut în butelie.

•

Ţara de origine a vinului.

•

Denumirea unităţii care a efectuat îmbutelierea vinului. Inscripţia se face cu cele mai mici simboluri utilizate în inscripţionările de pe etichetă.

•

Data ambalării şi numărul lotului se marchează pe eticheta principală, pe contraetichetă sau pe capsulă. În baza celor indicate, se poate constata că cerinţele faţă de producerea vinurilor cu

denumire de origine sunt foarte mari, dar respectarea lor asigură fabricarea producţiei vinicole de o calitate superioară. De menţionat faptul că în prezent în Republica Moldova o atenţie sporită se acordă formării imaginii vinurilor produse de întreprinderile de vinificaţie secundară, unde se efectuează îmbutelierea, fără a lua în considerare zonele de producere a strugurilor. În ceea ce priveşte producerea vinurilor cu denumire de origine, pe prim-plan este situat producătorul materiei prime (strugurilor), întreprinderea vinicolă producătoare deţinând rolul secundar. Ţinând cont de condiţiile dure stabilite, care trebuie respectate în producerea vinurilor cu denumire de origine, se impune de a implementa la întreprinderile producătoare SMC, bazat pe Standardul Internaţional ISO 9001:2000. În vederea celor expuse, producerea vinurilor cu denumire de origine necesită implementarea SMC nu doar la întreprinderile de vinificaţie secundară, dar şi la cele de vinificaţie primară şi la întreprinderile agricole care cultivă viţă de vie. Astfel, se va asigura o calitate înaltă a proceselor întregului lanţ de producţie a vinurilor cu denumire de origine, începând cu cultivarea viţei de vie şi până la livrarea produsului finit. Dezvoltarea producerii vinurilor cu denumire de origine şi sporirea ponderii acestora în volumul total al vinurilor fabricate în ţară constituie un instrument important şi eficient de îmbunătăţire a calităţii producţiei vinicole autohtone, şi de creştere a exporturilor prin cucerirea unui segment nou de piaţă – segmentul de elită.

129

CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI Cercetările ştiinţifice efectuate permit formularea următoarelor concluzii: 1. Actualmente, când concurenţa în toate domeniile de activitate, în special în industria vinicolă, este foarte aprigă, unul din instrumentele eficiente care determină competitivitatea produselor în toată lumea este nivelul raportului calitate/preţ. Pentru a obţine nivelul optim al corelaţiei calitate/preţ este necesar de a promova mecanismele adecvate, care ar permite optimizarea acestei corelaţii în baza sporirii calităţii producţiei şi reducerii preţului. Un mecanism eficient în scopul promovării exporturilor întreprinderilor vinicole la etapa actuală poate servi Sistemul de Management al Calităţii. 2. Examinând principiile de elaborare a Sistemului de Management al Calităţii în baza prevederilor standardului ISO 9001:2000, s-a determinat importanţa majoră şi necesitatea implementării tuturor principiilor enumărate. Valoarea practică a fiecărui principiu este indiscutabil de importantă, constituind pilonul de bază în implementarea Sistemului de Management al Calităţii. 3. Analiza efectuată dovedeşte că este necesar de a lua măsuri necesare pentru sporirea ponderii vinurilor spumante şi divinurilor în volumul total de producţie pe baza micşorării ponderii vinurilor exportate în vrac. 4. Pornind de la faptul că ponderea extrem de înaltă a Federaţiei Ruse în structura exportului producţiei vinicole (80-90%) poate genera multe dificultăţi de ordin economic pentru funcţionarea întreprinderilor vinicole autohtone, se consideră extrem de necesară majorarea ponderii altor ţări în exportul total al producţiei vinicole, astfel încât gradul de dependenţă de consumatorul strategic să fie diminuat. 5. Clasificarea întreprinderilor vinicole prin prisma formării calităţii producţiei, permite menţinerea unuia din punctele forte ale ramurii, cum ar fi ponderea semnificativă a întreprinderilor de vinificaţie mixtă, precum şi dezvoltarea întreprinderilor cu ciclu închis de producţie (integrate pe verticală), fapt ce permite întreprinderilor vinicole autohtone să gestioneze eficient şi să urmărească calitatea producţiei, materialelor utilizate şi a proceselor la toate etapele lanţului. 6. În urma analizei evoluţiei viticulturii Republicii Moldova prin prisma evoluţiei calitative a plantaţiilor de vii şi producţiei de struguri obţinute, poate fi menţionată dinamica negativă a suprafeţei plantaţiilor viticole, productivităţii lor şi conţinutului de zahăr acumulat în struguri. Dacă se va exclude influenţa condiţiilor climaterice, care sunt uneori mai puţin favorabile viticulturii, principala cauză a tendinţei menţionate este incorectitudinea prelucrării plantaţiilor viticole. În baza investigaţiilor efectuate putem enunţa următoarele recomandări: 1. În scopul realizării cerinţelor standardului cu privire la măsurarea şi monitorizarea proceselor este necesar de a elabora schemele tuturor proceselor desfăşurate în cadrul întreprinderii 130

şi de a determina indicatorii de performanţă pentru evaluarea fiecărui proces. Reieşind din aceste considerente, în teză sunt propuse schemele proceselor Sistemului de Management al Calităţii pe baza ÎM „VISMOS” SA, fiind elaboraţi şi argumentaţi indicatorii ce determină performanţa fiecărui proces. 2. În baza abordării procesuale a lanţului de realizare a producţiei vinicole se recomandă implementarea Sistemului de Management al Calităţii integrat care va cuprinde toate etapele procesului, începând cu cultivarea viţei de vie şi terminând cu comercializarea producţiei. 3. În baza procedurilor şi proceselor utilizate în cadrul Sistemului de Management al Calităţii se propune următoarea expresie pentru evaluarea eficienţei economice a implementării acestui sistem: E SMC =

∑P ∑ Ch

i SMC j SMC

4. Se propune utilizarea modelelor de factoring binevenite diferitor tipuri de întreprinderi vinicole, care va îmbunătăţi situaţia economico-financiară a întreprinderilor vinicole, promovând în mod direct şi exporturile. 5. În scopul asigurării calităţii înalte şi stabile a producţiei vinicole exportate se propune un mecanism de efectuare a controlului riguros al calităţii producţiei destinate exportului în cadrul întreprinderilor ce nu posedă Sistemul de Management al Calităţii certificat în raport cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. Utilizarea unui astfel de mecanism de control dublu al producţiei vinicole exportate va impune întreprinderile producătoare să respecte riguros toate normele necesare ce asigură calitatea producţiei. 6. În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole trebuie acordată o mai mare atenţie promovării imaginii întreprinderii, mărcilor şi brand-urilor sale prin înregistrarea lor la nivel internaţional şi atribuirea acestora a unui caracter atractiv, ţinând cont de specificul ţării în care se va exporta producţia şi preferinţele consumatorului de acolo pentru fiecare categorie de produse vinicole fabricate. 7. Se propune ca la nivel de stat să fie format un fond special pentru participarea Republicii Moldova la expoziţii şi concursuri vinicole internaţionale, fond care poate fi format din sursele obţinute în urma utilizării mărcilor de stat. 8. În scopul redresării şi dezvoltării de lungă durată a industriei vinicole a Republicii Moldova se propune utilizarea tuturor suprafeţelor agricole recomandabile cultivării viţei de vie pentru producerea vinurilor cu denumire de origine, sporind ponderea acestor vinuri în volumul total al vinurilor fabricate în ţară, ceea ce va asigura o creştere a calităţii, îmbunătăţirea imaginii producţiei vinicole autohtone şi promovarea exporturilor.

131

BIBLIOGRAFIE: 1.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 1996, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1996.

2.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 1997, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1997.

3.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 1998, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1998.

4.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 1999, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 1999.

5.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 2000, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2000.

6.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 2001, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2001.

7.

Anuarul statistic al Republicii Moldova 2002, Departamentul Statisticii al Republicii Moldova 2002.

8.

Axinte E. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2002.

9.

Baron T., Isaic-Maniu Al., Tovissi L. ş.a. Calitate şi Fiabilitate. Manual Practic. Editura Tehnică. Bucureşti, 1988.

10. Blaj I., Ciornâi N. Economia firmelor contemporane. Prut Internaţional. Chişinău, 2003. 11. Bohosievici C. Asigurarea calităţii. Chişinău, 2000. 12. Bostan I. Viticultura şi vinificaţia Republicii Moldova: direcţiile ieşirii din criza actuală. Lumina. Chişinău, 1998. 13. Bulmagă L. Agricultura Moldovei în anii 1950-1990. Aspecte social-economice. Civitas. Chişinău, 1999. 14. Buracu M., Vodă V. Gh. Tehnici moderne în controlul statistic al calităţii. Editura Tehnică. Bucureşti, 1989. 15. Burr I. W. Statistical Quality Control. Marcel Dekker. New York, 1979. 16. Cănănău N. Calitate totală: Concepţii de bază. Chişinău, 1998. 17. Chirilă V. Managementul calităţii. Chişinău, 2002. 18. Ciurea S. Managementul calităţii totale: Standardele ISO 9004 comentate. Editura Economică. Bucureşti, 1995. 19. Codul privind activitatea practică a vinificatorului. Nr. 22 din 10.01.2002. Monitorul Oficial al R. Moldova Nr. 11-12 din 17.01.2002. 20. Cotelnic A. Implementarea principiilor managementului calităţii la întreprinderile din R. Moldova // Economie şi finanţe, Nr. 2, A.S.E.M. Chişinău, 2001. 21. Cozub G. Cartea vinificatorului. Editura Uniunii Scriitorilor. Chişinău, 1992. 22. Crainic N. Calitatea & fiabilitatea produselor. Timişoara, 1997. 23. Cramarciuc F. Măsuri de stabilizare şi funcţionare eficientă a sectorului viti-vinicol. // Pomicultura, Viticultura şi Vinificaţia, Nr. 7-8. Chişinău, 1995.

132

24. Cramarciuc F., Corobca V. Viticultura. Starea actuală şi perspectiva dezvoltării. Analiza Sectorului Agricol, CAMIB. Chişinău, 2003. 25. Crosby Ph. Quality is free: The art of making quality certain. Mc.Graw-Hill. New-York, 1979. 26. Deming W.E. Quality, Productivity and Competitive Position. Center for Advanced Engeneering Study. Cambridge, 1982. 27. Doga V., Burbulea R. Potenţialul de export cu produse agroalimentare. Lucrări ştiinţifice, UASM. Chişinău, 2003. 28. Drummond H. The Quality Movement. What Total Quality Management Is Really All About! Kogan Page. London, 1992. 29. Eremciuc I., Osadcii V. Promovarea exportului în Republica Moldova: Studiu de caz. Chişinău, 1999. 30. Exarhos S. Managementul calităţii totale şi marketingul internaţional. Chişinău, 2001. 31. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. “Harvard Business Review”, noiembrie-decembrie 1956. 32. Feigenbaum A.V. Total Quality Control. Mc.Graw-Hill. New-York, 1986. 33. Franzkowski R. Process capability indices and their applications to process surveillance. International Conference on Quality Control. Bulgaria, July, 1988. 34. Frăţilă R. Calitatea mărfurilor alimentare: tehnici de determinare. Editura Presa universitară Clujeană. Cluj Napoca, 1997. 35. Ganciucov V. Unele propuneri de promovare a exporturilor de produse moldoveneşti. Chişinău, 1999. 36. Grant E. L., Leavenworth R. E. Statistical Quality Control. 4-th Edition. Mac-Graw-Hill Book Co. New York, 1972. 37. Grănescu T. Calitatea şi fiabilitatea produselor. Chişinău, 2002. 38. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 212 „Despre normele tehnice privind pepieneritul viticol, viticultura şi vinificaţia”. 39. Iliescu D. V., Vodă V. Gh. Statistică şi Toleranţe. Editura Tehnică. Bucureşti, 1977. 40. Isai V. Analiză economico-financiară: calitatea produselor agricole. Fundaţia Academică „Gh. Lane”. Galaţi, 2000. 41. Ishikawa K. Controlul de calitate. Ed. Tehnică. Bucureşti, 1973. 42. Ishikawa K. Quality and Standardization. Progress for economic success. Quality Progress, nr. 1, 1984. 43. Ishikawa K. What is Total Quality Control? The Japan Way. New-York, 1985. 44. Juran J.M. Quality Control Handbook. Mc.Graw-Hill. New-York, 1951. 45. Juran J.M. Upper Management and Quality. New-York, 1982. 46. Juran J.M., Gryna F.M. Quality Planning and Analysis. Mc.Graw-Hill. New-York, 1980. 133

47. Kélada J. Qualité totale et gestion par extraversion. Gestion. Februarie 1991. 48. Kisili M. Viticultura: perspective de dezvoltare // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41. 49. Koller J.K. Total Quality Management in Service Industry. University of Kaiserslautern. Germany, 1995. 50. Legea „Cu privire la certificare” Nr.652-XIV din 28.10.1999. Monitorul Oficial al RM nr.1213/62 din 03.02.2000. 51. Legea „Cu privire la protecţia consumatorilor”. N1453-XII din 25.05.1993. Monitorul oficial al Republicii Moldova, 1993. 52. Legea „Cu privire la standardizare”, N590-XIII din 22.09.1995. Monitorul oficial al Republicii Moldova, 1995. 53. Legea Republicii Moldova cu privire la întreprinderi şi antreprenoriat. 54. Legea Republicii Moldova cu privire la privatizare. 55. Legea Republicii Moldova cu privire la proprietate. 56. Legea viei şi vinului şi actele sublegislative. Chişinău, 1996. 57. Litvin A., Dobrovolschi L. Dezvoltarea exportului producţiei vinicole în Republica Moldova. Simpozion Ştiinţific Internaţional „Societatea contemporană şi integrarea economică integrală”, U.A.S.M., Chişinău, 2002. 58. Lungu Gh., Tura L., Streit R. Calitate, control, toleranţe. Chişinău, 1994. 59. Mamaliga V., Catanoi V., Mustează G. Industria vinicolă. Analiza sectorială. Culegerea Conferinţei Internaţionale „Tehnologii Moderne. Calitate. Restructurare”. Editura UTM. Chişinău, 1999. 60. Managementul calităţii şi protecţia consumatorilor. A.S.E. Bucureşti, 1997. 61. Munro-Faure L., Munro-Faure M., Bones E. Cum să atingi standardele de calitate: Pas cu pas spre ISO 9000. Bucureşti, 1997. 62. Olaru M. Managementul calităţii. Bucureşti, 1995. 63. Olaru M. Managementul calităţii. Editura Economică. Bucureşti, 1999. 64. Osadcii V., Paunescu C., Islentiev M. Estimarea potenţialului de export şi propuneri privind promovarea producţiei Republicii Moldova pe piaţa mondială: Informaţii de sinteză. Chişinău, 1994. 65. Ott E. R. Statistical Process Control. Mc. Graw-Hill Book Co. New York, 1975. 66. Parker Graham W. Costurile calităţii. Bucureşti, 1998. 67. Popa V. Managementul calităţii bunurilor de consum: un demers strategic transorganizaţional. Editura Macarie. Târgovişte, 2001. 68. Reclitis P. Ambalajul – un element fundamental a exportului reuşit. Chişinău, 2001. 69. Republica Moldova în cifre: Culegere succintă de informaţii statistice 2004. Departamentul Statistică şi Sociologie al Republicii Moldova. Chişinău, 2004. 70. Rusu B. Managementul calităţii totale în firmele mici şi mijlocii. Editura Economică. Bucureşti, 2001. 134

71. Sârbu I. Economia şi organizarea ramurilor agro-industriale. Editura UTM. Chişinău, 1990. 72. Sârbu I. Riscurile întreprinderilor în relaţiile economice pe piaţa Republicii Moldova. Tribuna economică, nr. 50, 1996. 73. Schmidt Warren H., Finnigan Jerone P. The race without a finish line: America’s quest for total quality. San Francisco, 1992. 74. Stadnic I. Plînsetul viţei de vie // Comunistul – 1 noiembrie, 2002, Nr. 41. 75. Stanciu C. Managementul calităţii: analiza reflectării calităţii produselor în performanţele economico-financiare ale întreprinderii. Editura ASE. Bucureşti, 2000. 76. Standardul Internaţional ISO 9000:2000. Sisteme de management al calităţii. Principii fundamentale şi vocabular. Bruxelles, 2000. 77. Standardul Internaţional ISO 9001:2000. Sisteme de management al calităţii. Cerinţe. Bruxelles, 2000. 78. Stoian I., Pincea R., Brotac L. Tehnici de comerţ internaţional: Pentru pregătirea importatorului şi a exportatorului. Bucureşti, 1992. 79. Topală Ş., Cozub Gh., Bondarenco S. Consolidarea economiei naţionale se poate efectua numai prin renaşterea complexului viti-vinicol // Săteanul – 12 mai, 2004. 80. Traian T. Calitatea – Instrument managerial. INID. Bucureşti, 1995. 81. Tribuna calităţii: revista lunară. Bucureşti, 1996. 82. Vachette Jean-Luc. Amélioraţion continue de la qualité. S.P.C. 1990. 83. Vîtelaru C. Problemele stringente ale viticulturii naţionale. Pomicultura, viticultura şi vinificaţia Moldovei, 1997, nr. 1, paj. 13-16. 84. Vodă V. Gh. Din gândirea lui J. M. Juran asupra problemelor de bază ale controlului calităţii. Calitate şi Fiabilitate. Quality and Reliability, nr.1, 1996. 85. Амиров Ю.Д., Печенкин А.Н. Оценка качества продукции и рыночная экономика // Стандарты и качества, №10. Москва, 1992. 86. Богатин Ю.В. Экономическая оценка качества и эффективности работы предприятия. Изд. Стандартов. Москва, 1991. 87. Богатырев А.А., Филиппов Ю.Д. Стандартизация статистических методов управления качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1989. 88. Букэтарь Э., Ординова Р. Эффективность производства плодов винограда. Картя Молдовеняскэ. Кишинев, 1979. 89. Версан В.Г., Чайка И.И Системы управления качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1988. 90. Гиссин В.И. Управление качеством продукции. Изд. Феникс. Ростов-на-Дону, 2000. 91. Глазунов А.В. Документы системы QS-9000/1 // Стандарты и качеств, №6. Москва, 1997. 135

92. Гличев А.В. Основы управления качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1988. 93. Глудкин О.П., Горбунов Н.И. и др. Всеобщее управление качеством: Учебник для вузов. Изд. Радио и связь. Москва, 1999. 94. Дополнение в Закон о винограде и вине // Экономическое обозрение, 20 августа, 2004, №29. 95. Ильенкова С.Д. Управление качеством. Изд. ЮНИТИ. Москва, 1998. 96. Исикава К. Японские методы управления качеством. Изд. Экономика. Москва, 1988. 97. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в 1994. Кишинэу, 1995. 98. Итоги переписи плодово-ягодных насаждений и винограда в Республике Молдова в 2001. Кишинэу, 2002. 99. Калак Д. „Душа молдована” // Экономическое обозрение, 8 октября, 2004, №36. 100. Калак Д. Молдавское виноделие: есть ли будущее // Экономическое обозрение, 21 мая, 2004, №19. 101. Калак Д. Молдавское виноделье: есть ли будущее? // Логос пресс, №19 (563), 21 мая 2004 г. 102. Канынгин П. Обращение холдинга «Винный Мир» к участникам рынка молдавских вин // Экономическое обозрение, 13 августа, 2004, №28. 103. КИСа: шаг десятый – КАЧЕСТВО и МЕНЕДЖМЕНТ. Материалы совместного проекта группы БИГ и журнала Эксперт «7 нот менеджмента». БИГ-Петербург, 2001. 104. Кодекс по практической деятельности винодела // Экономическое обозрение, 20 февраля, 2004, №6. 105. Крайер Э. Успешная сертификация на соответствие нормам ИСО серии 9000. Изд. Форум. Москва, 1995. 106. Круглов М.Г., Сергеев С.К. и др. Менеджмент систем качества. Изд. Стандартов. Москва, 1997. 107. Крылова Г.Д. Зарубежный опыт управления качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1992. 108. Куфудаки Н. Молдавское виноделье – итоги года // Логос пресс, №4 (500), 07 февраля 2003 г. 109. Леонов И.Г., Аристов О.В. Управление качеством продукции. Изд. Стандартов. Москва, 1990. 110. Макаренко П., Червен Э. Качество и эффективность производства винограда. Картя Молдовеняскэ. Кишинев, 1978. 111. Мюллер К. Некоторые аспекты внедрения системы качества в промышленности // Стандарты и качество, №3. Москва, 1998. 112. Николаева Э.К. Семь инструментов качества в японской экономике. Изд. Стандартов. Москва, 1990. 113. Окрепилов В.В. Управление качеством. Изд. Экономика. Москва, 1998. 136

114. Основные требования к оснащению специализированных предприятий производственными мощностями для производства дивинов, этилового спирта ректификат, водки (ракиу), переработки винограда и производства вина // Экономическое обозрение, 6 августа, 2004, №27. 115. Оценка перспективных приемов возделывания виноградов. МолдНИИТЭИ, Кишинев, 1996. 116. Пармакли Д. Эффективность механизации производства винограда. Кишинев, 1994. 117. Пелях Н. История виноградарства и виноделия Молдавии. МолдНИИТЭИ. Кишинев, 1970. 118. Программа востановления и развития виноградарства и виноделия на 2002 – 2020 гг. // Экономическое обозрение – 25 октября, 2002 – Nr. 39. 119. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в зависимости от особенностей мест обитания // Agricultura Moldovei – 2001 – Nr. 4. 120. Рапча М. Формирование качественных показателей продуктивности винограда в зависимости от особенностей мест обитания. Agricultura Moldovei, Nr.4, 2001. 121. Сакато С. Практическое руководство по управлению качеством. Изд. Машиностроение. Москва, 1980. 122. Свиткин М.З. От семейства стандартов ИСО 9000 к всеобщему менеджменту качества // Стандарты и качество, №9. Москва, 1997. 123. Таран А. Разливайте вино на родине // Экономическое обозрение, 26 ноября, 2004, №43. 124. Таран А. Торговля наливом: меньше прибыли и меньше забот // Экономическое обозрение, 28 января, 2005, №3. 125. Темрин С. Виноделие: некоторые вопросы учета и налогообложения // Бухгалтерские и налоговые консультации – 2003 – №9. 126. Темрин С. Применение акцизов при экспорте винодельческой продукции. Бухгалтерские и налоговые консультации, №5, май 2001. 127. Темрин С., Чертан И., Муравскмй А. Виноделье: некоторые вопросы учета и налогообложения // Бухгалтерские и налоговые консультации, № 9 сентябрь 2003. 128. Фейгенбаум А. Контроль качества продукции. Изд. Экономика. Москва, 1986. 129. Цуцук В. Экономическая эффективность производства и хранения столового винограда // Agricultura Moldovei – 2000 – Nr. 1. 130. Чайка И.И. Конкурентная борьба предприятий – это соревнование систем управления качеством // Стандарты и качество, №12. Москва, 1996. 131. Швец В.Е. Менеджмент качества в системе современного менеджмента // Стандарты и качество, №6. Москва, 1997. 132. Шишкин И.Ф. Метрология, стандартизация и управление качеством. Изд. Стандартов. Москва, 1990.

137

ADNOTARE la teza de doctor în economie cu tema: "Implementarea Sistemului de Management al Calităţii – baza promovării exporturilor producţiei vinicole"

Prezenta teză are ca scop cercetarea problemelor privind creşterea exporturilor producţiei vinicole prin implementarea Sistemului de Management al Calităţii. În acest scop în lucrare s-a examinat baza ştiinţifico-teoretică a managementului calităţii şi a metodelor de certificare a producţiei. În lucrare a fost examinată evoluţia exportului producţiei vinicole a Republicii Moldova şi principalele pieţe de desfacere. În teză a fost estimată calitatea producţiei vinicole şi direcţiile de comercializare a producţiei în baza unor întreprinderi vinicole autohtone. Investigaţiile efectuate au demonstrat că calitatea producţiei vinicole depinde în cea mai mare măsură de calitatea materiei prime utilizate. În aşa mod, în lucrare s-a examinat evoluţia viticulturii în Republica Moldova sub aspectul stării plantaţiilor viticole şi al calităţii strugurilor recoltaţi. În conformitate cu scopurile stabilite, în lucrare au fost examinate etapele elaborării, implementării şi certificării Sistemului de Management la Calităţii, fiind înaintate unele propuneri de îmbunătăţire a acestora. Se argumentează managementul prin procese şi sunt elaborate schemele proceselor necesare pentru implementarea Sistemului de Management al Calităţii în cadrul întreprinderilor vinicole. Sunt selectaţi indicatorii optimi de măsurare şi monitorizare a proceselor în Sistemul de Management al Calităţii. Se propune şi se argumentează mecanismul de creare a Sistemului de Management al Calităţii integrat. A fost elaborată metodologia de evaluare a eficienţei economice integrale a implementării Sistemului de Management al Calităţii. În scopul creşterii exporturilor producţiei vinicole în lucrare se argumentează necesitatea utilizării operaţiunilor de factoring, fiind propuse modele optime de factoring specifice diferitor grupe de întreprinderi vinicole. Sunt propuse diverse instrumente pentru favorizarea creşterii exportului producţiei vinicole care se află într-o strânsă legătură cu Sistemul de Management al Calităţii, precum ar fi: un mecanism de efectuare a controlului riguros al producţiei vinicole la export pentru întreprinderile ce nu posedă Sistem de Management al Calităţii; promovarea imaginii, mărcilor şi brand-urilor întreprinderii; participarea la concursuri internaţionale ca modalitate de bază pentru crearea imaginii producţiei vinicole a Republicii Moldova la nivel internaţional; producerea vinurilor cu denumire de origine ca instrument pentru promovarea exporturilor producţiei vinicole pe segmentul de elită a pieţelor. Recomandările, expuse în prezenta lucrare, se utilizează cu succes la unele întreprinderi vinicole din Republica Moldova.

138

ANNOTATION to the Thesis on submitted for doctor’s degree in economics sciences on the Theme: "Implementation of Quality Management System – the basis of promoting of the exports of wine production"

The present thesis is devoted to a research of wine production export increase problems because of introduction of Quality Management System. With this purpose the scientific-theoretical basis of quality management and products certification methods were analyzed in work. The evolution of export of wine production of Republic of Moldova and main seller's markets were investigated in the work. Also, the quality of wine production and paths of its sales were evaluated on basis of some local enterprises. The outcomes of researches have proved, that the quality of wine production depends mainly on quality of used raw material. Thus, the tendencies of development of viticulture and qualitative parameters of the grapes, as a basic element in quality assurance of production are investigated. Proceeding from the delivered problems, the development, introduction and certification phases of Quality Management System were considered, and some offers on their improving were represented in work. The remedial management is justified and the schemes of processes necessary for introduction of a Quality Management System on the wine-enterprises are developed. The optimum parameters for an evaluation of the processes analysis of Quality Management System are selected. The mechanism of creation of an integrated Quality Management System is offered and justified. The technique for an evaluation of an integrated economic efficiency of introduction of a Quality Management System is developed. With the purposes of increase of wine production export the necessity of use of factoring’s operations is justified, the optimum models of factoring operations for various groups of the wineenterprises are offered in work. The effective paths for increase of export of wine production, which closely are connected to introduction of a Quality Management System, are developed. These are: the mechanism of careful check of exported production for the enterprises, which have not introduced a Quality Management System; promoting of image, marks and brands of the enterprises; participation in international competitions, as a main method of promoting of image of wine production of Republic of Moldova at an international level; production of wines named by the place of origin for promoting of wine production export on the elite segments of the market. The recommendations stated in the present work, are successfully applied on some wineenterprises of Republic of Moldova.

139

АННОТАЦИЯ диссертации на соискание ученой степени доктора экономических наук на тему „Внедрение Системы Менеджмента Качества – основа продвижения экспорта винодельческой продукции”

Настоящая диссертация посвящается исследованию проблем увеличения экспорта винодельческой продукции на основе внедрения Системы Менеджмента Качества. С этой целью в работе была рассмотрена научно-теоретическая база менеджмента качества и методов сертификации продукции. В работе была исследована эволюция экспорта винодельческой продукции Республики Молдова и основные рынки сбыта. Также в диссертации дана оценка качества винодельческой продукции и путей ее реализации на основе некоторых местных предприятий. Результаты исследований доказали, что качество винодельческой продукции зависит главным образом от качества используемого сырья. Таким образом, в работе исследуется тенденция развития виноградарства и качественных показателей винограда, как основной элемент в обеспечении качества продукции. Исходя из поставленных задач, в работе были рассмотрены этапы разработки, внедрения и сертификации Системы Менеджмента Качества, будучи представлены некоторые предложения по их улучшению. Обосновывается процессуальный менеджмент и разработаны схемы процессов, необходимых для внедрения Системы Менеджмента Качества на винодельческих предприятиях. Выбраны оптимальные показатели для оценки анализа процессов Системы Менеджмента Качества. Предложен и обоснован механизм создания интегральной Системы Менеджмента Качества. Разработана методика для оценки интегральной экономической эффективности внедрения Системы Менеджмента Качества. В целях увеличения экспорта винодельческой продукции в работе обосновывается необходимость использования факторинговых операций, будучи предложены оптимальные модели факторинговых операций для различных групп винодельческих предприятий. Разработаны эффективные пути для увеличения экспорта винодельческой продукции которые тесно связаны с внедрением Системы Менеджмента Качества, к которым относятся: механизм тщательной проверки экспортируемой продукции для предприятий, которые не внедрили Систему Менеджмента Качества; продвижение имиджа, марок и брэндов предприятий; участие на международных конкурсах, как основной метод продвижения имиджа винодельческой продукции Республики Молдова на международном уровне; производство вин с наименованием места происхождения для продвижения экспорта винодельческой продукции на элитных сегментах рынка. Рекомендации, изложенные в настоящей работе, успешно применяются на некоторых винодельческих предприятиях Республики Молдова. 140

CUVINTE-CHEIE: Cuvinte-cheie: calitate, Sistem de Management al Calităţii, export, corelaţia calitate/preţ, producţie vinicolă, imagine, piaţă de desfacere, viticultură, industrie vinicolă, implementare, proces, procedură, standard, promovare, certificare. Key words: quality, Quality Management System, correlation quality/price, wine production, image, seller's market, viticulture, wine-making industry, implementation, process, procedure, standard, promoting, certification. Ключевые качество/цена,

слова:

качество,

винодельческая

Система

продукция,

Менеджмента

имидж,

рынок

Качества, сбыта,

корреляция

виноградарство,

винодельческая промышленность, внедрение, процесс, процедура, стандарт, продвижение, сертификация.

LISTA ABREVIERILOR: RM – Republica Moldova ha – hectar ch – chintale t – tonă dal – decalitru % – procent SMC – Sistem de Management al Calităţii TQM – Total Quality Management (Managementul Calităţii Totale) TQC – Total Quality Control (Controlul Calităţii Totale) PMC – Procedura Sistemului de Management al Calităţii PC – Planurile Calităţii BIO – Secţia biochimică CDR – Centru de responsabilitate PER – Secţia personal DPR – Departamentul de producere MEC – Secţia mecanică MAC – Managerul calităţii DCO – Departamentul comercial

141

CDA – Cerere de aprovizionare RMA – Registrul materialelor auxiliare DPM – Depozit materiale EVF – Evaluarea furnizorilor INF – Informaţie despre furnizori CLA – Clasificarea furnizorilor APR – Secţia de aprovizionare TEH – Tehnolog principal JUR – Secţia juridică DIG – Director general P – Proces RMC – Raportul managerului calităţii ACO – Analiza efectuată de conducere DOC – Denumirea Originii Controlate DOCG – Denumirea Originii Controlate e Garantată VDO – Vinuri cu denumire de origine VDOC – Vinuri cu denumire de origine controlată

142

A N E X E

143

Anexa 1.

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldova pe anii 1997-2004, mii dal 22500

20734,4

20000 17789,0

18290,4

17500 15000 13531,0

12500 10000

11008,0

9787,0

11322,0

9924,0

9404,8

8501,3

8059,3

10283,0

9724,0

7500 7095,0

5000 4730,0

2500 2472,0

0 1997

1998

1999

2000

2001

Vin din struguri îmbuteliat

2002

2003

2004

Vin-materie primă

Dinamica exportului unor produse alcoolice a Republicii Moldova pe anii 1997-2004, mii dal 1800 1683,4

1600 1400 1200 1000 816,0

779,3

800 589,4 547,1

400 200 0

208,0 92,3

57,6

1997

1998

Divin

434,0

330,3

129,6 42,3

16,0

1999

608,6

535,8

600

214,9

216,3 89,8

440,6

639,9

547,0 224,1

187,3

93,9

2000

2001

Brandy, rachiuri şi alte băuturi tari

144

2002

2003

Vin spumant şi spumos

2004

Anexa 2.

Dinamica şi ponderea exportului producţiei vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004 Ţările Rusia

1997 Val., mii USD

1998 %

Val., mii USD

1999 %

Val., mii USD

2000 %

Val., mii USD

2001 %

Val., mii USD

2002 %

Val., mii USD

2003 %

Val., mii USD

2004 %

Val., mii USD

%

245921,9

89,64

181874,5

88,89

85529,7

79,48

101700,3

80,32

144563,4

82,32

159647,1

78,73

192403,7

79,74

217959,2

78,50

Belarus

5556,6

2,03

3062,4

1,50

3444,8

3,20

6090,0

4,81

11975,9

6,82

16459,9

8,12

18664,9

7,74

30137,7

10,85

Ucraina

9987,0

3,64

7504,0

3,67

4975,6

4,62

5453,1

4,31

9940,4

5,66

14505,3

7,15

15611,2

6,47

10972,2

3,95

269,2

0,10

2278,3

1,11

2545,9

2,37

4038,7

3,19

3476,1

1,98

3814,6

1,88

3657,1

1,52

7987,5

2,88

Lituania

2598,2

0,95

1208,9

0,59

1716,7

1,60

2193,1

1,73

781,5

0,45

1531,6

0,76

2338,0

0,97

628,3

0,23

Letonia

1426,4

0,52

2005,5

0,98

2294,1

2,13

3178,3

2,51

1559,4

0,89

1830,0

0,90

1274,9

0,53

902,7

0,33

Germania

850,9

0,31

96,7

0,05

186,6

0,17

124,5

0,10

269,3

0,15

399,7

0,20

1033,0

0,43

977,7

0,35

Kirghistan

66,0

0,02

10,5

0,01

6,5

0,01

-

-

179,3

0,10

559,3

0,28

986,5

0,41

817,8

0,29

SUA

75,0

0,03

783,6

0,38

893,4

0,83

485,7

0,38

50,0

0,03

654,5

0,32

657,2

0,27

782,3

0,28

Cehia

472,8

0,17

14,4

0,01

184,6

0,17

359,6

0,28

126,2

0,07

268,9

0,13

413,8

0,17

646,9

0,23

România

230,9

0,08

2587,8

1,26

2821,4

2,62

136,3

0,11

55,9

0,03

56,6

0,03

243,1

0,10

295,7

0,11

Estonia

1394,2

0,51

1664,9

0,81

1239,3

1,15

1155,1

0,91

755,4

0,43

369,3

0,18

241,6

0,10

574,4

0,21

Bulgaria

4333,2

1,58

540,4

0,26

510,2

0,47

411,2

0,33

223,6

0,13

157,7

0,08

0,4

0,00

-

Franţa

250,3

0,09

155,5

0,08

78,7

0,07

67,9

0,05

24,0

0,01

-

-

-

-

2,2

0,00

Olanda

128,9

0,05

164,2

0,08

107,9

0,10

98,9

0,08

-

-

-

-

-

-

32,0

0,01

-

180,4

0,09

72,3

0,07

53,6

0,04

15,0

0,01

-

-

-

-

-

-

-

-

72,1

0,03

Kazahstan

Norvegia

-

-

-

Slovacia

224,2

0,08

30,5

0,02

35,4

0,03

79,2

0,06

12,5

0,01

-

Alte ţări

542,7

0,20

435,6

0,21

971,8

0,91

995,8

0,79

1602,1

0,91

2515,3

1,24

3753,4

1,55

4865,7

1,75

274328,4

100

204598,1

100

107614,9

100

126621,3

100

175610,0

100

202769,8

100

241278,8

100

277654,4

100

TOTAL

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

145

Anexa 3.

Exportul produselor vinicole divizat pe ţări pe anii 1997-2004 Nr. d/o 1 1.

2.

3.

Produse vinicole 2 Vin din struguri îmbuteliat, din care: ţările C.S.I. RUSIA UCRAINA BELARUS KAZAHSTAN KIRGHIZTAN celelalte ţări ale lumii LETONIA SUA LITUANIA ROMÂNIA ESTONIA GERMANIA FRANŢA CEHIA BULGARIA Vin spumant şi spumos, din care: ţările C.S.I. RUSIA UCRAINA BELARUS KAZAHSTAN celelalte ţări ale lumii ROMÂNIA OLANDA SUA ESTONIA Divin, din care: ţările C.S.I. RUSIA BELARUS

1997 Cantit., Val., mii mii dal USD 3 4

Cantit., mii dal 5

1998 Val., mii USD 6

Cantit., mii dal 7

1999 Val., mii USD 8

Cantit., mii dal 9

2000 Val., mii USD 10

Cantit., mii dal 11

2001 Val., mii USD 12

Cantit., mii dal 13

2002 Val., mii USD 14

Cantit., mii dal 15

2003 Val., mii USD 16

Cantit., mii dal 17

2004 Val., mii USD 18

18290,4

187893,9

11008,0

169632,3

4730,0

52522,0

7095,0

75586,4

11322,0

111924,0

13531,0

126530,0

17789,0

163770,0

20734,4

197024,9

18006,7 17489,0 360,7 132,5 16,6 5,5 283,7 18,1 1,3 37,1 7,2 135,4 24,1 29,2 11,1

185901,6 180951,4 3278,2 1357,3 211,1 66,0 1992,3 223,3 18,5 445,8 85,3 704,7 119,0 132,5 69,0

10863,1 10213,3 430,7 67,7 137,3 0,9 144,9 50,2 17,2 17,6 32,0 15,1 6,1 2,5 1,0 -

167622,1 157694,2 6376,8 1092,8 2192,2 10,5 2010,2 659,1 434,0 353,0 225,7 153,6 96,7 16,1 14,4 -

4453,8 3901,7 352,9 13,8 175,4 0,91 276,0 73,8 24,1 70,5 35,8 40,1 11,4 0,001 3,0 1,3

49244,0 42673,5 3956,5 210,4 2309,6 6,5 3278,0 857,5 374,7 769,9 417,6 398,8 132,1 0,01 35,7 94,8

6774,6 6096,2 339,0 66,1 270,8 320,3 144,0 11,0 102,4 3,0 26,5 10,2 8,6 -

72224,1 63687,3 4085,9 902,3 3526,8 3362,3 1375,5 224,0 1036,7 48,7 299,0 120,8 76,9 -

11060,0 9876,8 534,6 407,4 210,1 19,7 262,0 86,0 7,4 75,0 7,0 20,0 0,002 8,5 -

109103,6 95100,2 6427,4 4494,0 2782,1 179,3 2820,4 793,4 135,4 781,5 88,5 269,2 0,2 100,9 -

13199,5 11484,6 813,0 601,6 251,9 40,0 331,2 99,9 26,0 58,4 6,0 7,7 34,6 21,6 -

122763,0 101671,5 10288,7 7037,5 3132,0 559,3 3767,0 954,3 451,0 591,8 56,6 105,8 399,7 257,2 -

17421,0 15386,0 926,0 822,0 216,2 68,1 368,0 67,9 27,9 61,0 1,1 6,9 61,0 32,0 0,03

158978,0 133797,8 11560,7 9802,8 2803,5 986,5 4792,0 716,1 448,1 620,9 20,4 95,3 1033,0 413,8 0,4

20251,0 17760,0 730,0 1164,0 511,8 57,5 483,4 48,6 38,0 59,2 11,8 2,1 56,6 0,14 42,9 -

190062,0 157707,0 9274,3 15028, 5 6914,3 816,7 6962,9 680,3 661,2 628,3 210,1 35,0 896,9 1,3 627,8 -

1683,4

27753,0

547,1

9222,2

589,4

6795,0

216,3

3498,2

434,0

6022,0

440,6

5846,6

547,0

8001,0

779,3

11367,1

1667,1 1645,6 11,4 6,8 2,0 16,3 4,7 2,2 5,6

27430,7 27054,9 149,7 146,9 58,1 322,3 128,9 56,5 57,8

510,0 493,4 7,4 5,3 3,9 37,1 19,4 5,6 3,8 4,8

8531,8 8210,2 124,9 110,6 86,1 690,4 302,3 164,2 99,5 42,8

544,9 537,1 4,16 3,6 44,5 0,5 5,2 17,3 1,4

6077,9 5951,5 63,2 62,8 717,2 7,2 107,9 270,4 14,4

193,5 169,1 1,1 1,2 12,7 22,8 1,5 3,5 5,6 2,2

3159,4 2716,6 24,0 24,7 227,2 338,8 15,8 98,9 101,7 22,6

421,6 400,8 2,7 12,7 5,4 12,7 1,0 2,2

5861,5 5535,7 47,7 164,7 113,3 161,1 16,7 23,7

420,7 366,5 25,9 21,5 4,3 19,9 6,6 0,2

5573,8 4649,8 491,6 296,1 92,3 272,8 76,7 3,0

527,0 490,1 15,8 5,2 6,1 19,9 0,05 2,5 1,1

7667,3 7007,3 281,5 87,9 127,3 333,5 1,5 45,8 14,1

762,7 718,1 18,9 11,5 13,9 16,6 2,0 0,04 -

11017,9 10172,8 325,9 211,4 302,2 349,2 59,7 2,8 -

129,6 108,1 85,6 -

15064,6 13416,8 11165,7 -

92,3 61,4 56,3 3,4

10855,2 8489,1 7415,0 880,6

208,0 122,9 103,6 8,1

6163,7 3915,0 3156,9 431,1

330,3 257,7 228,0 11,7

10823,7 8952,4 8081,8 305,2

535,8 496,3 425,6 27,8

17504,0 16263,4 14032,6 979,6

816,0 787,0 664,9 41,5

25537,5 24539,2 20136,0 1623,4

608,6 589,8 495,7 29,6

20635,3 19960,8 16468,3 1111,0

639,9 625,9 563,3 27,3

23110,4 22584,8 20033,2 1158,8

146

(Continuarea anexei 3) 1

2 UCRAINA KAZAHSTAN

4.

5.

celelalte ţări ale lumii ESTONIA LETONIA SUA ROMÂNIA Brandy, rachiuri, şi alte băuturi tari, din care: ţările C.S.I. RUSIA UCRAINA BELARUS celelalte ţări ale lumii ESTONIA ROMÂNIA LETONIA LITUANIA Vin-materie primă, din care: ţările C.S.I. RUSIA UCRAINA BELARUS celelalte ţări ale lumii ROMÂNIA LITUANIA BULGARIA LETONIA NORVEGIA FRANŢA SLOVACIA CEHIA GERMANIA

3 22,2 ...

4 2186,1 ...

5 1,6 ...

6 178,7 ...

7 6,0 3,9

8 119,0 173,5

9 10,9 7,0

10 272,2 284,7

11 24,9 18,0

12 668,6 580,7

13 63,4 17,0

14 2179,3 590,3

15 45,0 19,5

16 1655,2 726,3

17 22,7 12,6

18 871,7 521,1

21,5 10,7 8,5 1,4

1647,8 870,7 682,3 74,4

30,9 15,9 10,5 3,7 0,5

2366,1 1218,7 866,2 250,1 16,0

85,1 31,9 31,9 13,7 1,36

2248,7 778,6 1004,7 248,3 74,7

725,0 23,6 32,6 7,5 0,002

1871,3 571,0 953,2 160,0 0,2

39,5 13,3 22,4 2,5 0,3

1240,6 423,1 707,3 50,0 24,1

28,9 2,5 19,4 3,2 -

998,3 76,8 625,0 126,8 -

18,8 1,25 11,8 4,6 0,09

674,5 36,5 413,0 163,3 4,0

14,0 7,2 5,1 -

525,6 259,1 167,2 -

57,6

2418,6

42,3

2844,2

16,0

937,2

89,8

1578,4

93,9

1586,0

214,9

3829,4

224,1

4295,5

187,3

3761,3

19,8 10,0 7,5 2,1

1184,7 639,2 435,8 78,4

34,3 24,5 2,9 6,9

2447,2 1713,0 262,1 472,1

9,3 3,8 2,7 2,8

814,7 165,0 62,4 587,3

63,3 33,4 15,9 9,9

1131,4 703,4 246,7 117,7

72,0 42,8 15,2 6,3

1254,9 788,8 236,7 103,7

174,8 122,0 32,7 7,1

3240,9 2220,4 570,6 141,6

196,7 120,7 54,8 5,5

3861,2 2429,9 961,9 111,7

160,7 126,5 13,2 10,7

3252,6 2580,2 308,8 88,3

37,8 10,1 0,7 1,0 23,0

1233,9 380,4 20,3 19,5 748,1

8,0 5,2 1,3 1,0 -

397,0 249,8 85,4 50,9 -

6,6 5,0 0,0008 0,02 -

122,5 47,5 0,01 0,2 -

26,5 15,4 6,5 -

446,7 262,5 128,6 -

21,9 12,9 0,4 4,4 -

331,6 220,1 10,9 58,7 -

40,1 6,8 15,8 0,12

588,5 183,7 250,7 3,2

27,4 5,2 2,4 7,8 -

434,3 95,7 49,7 136,1 -

26,6 14,4 -

508,7 280,4 -

9404,8

41198,3

2472,0

12044,2

9924,0

41197,0

8501,3

35134,6

9724,0

38574,0

10283,0

41026,3

9787,0

44577,0

8059,3

42277,8

7537,8 5915,3 820,8 801,7

34021,9 26110,7 3937,2 3974,0

1502,0 1297,7 91,9 112,4

7909,9 6842,1 561,5 506,3

8656,6 7997,0 153,1 506,5

36573,0 33582,8 774,5 2216,0

7604,6 5931,5 242,7 1367,2

32259,0 26511,2 824,3 4740,1

9593,6 7293,4 711,3 1538,0

38217,5 29106,1 2560,0 6233,9

9850,0 7468,5 335,2 1905,2

39877,4 30969,4 975,1 7361,3

9140,6 6951,5 283,7 1693,0

42563,0 32700,4 1151,9 7551,5

8033,6 5442,0 57,0 2338,9

42179,5 27366,0 191,5 13650,7

1867,0 30,1 342,3 1161,0 109,9 31,9 64,0 95,2 26,6

7176,4 136,2 1404,3 4264,2 501,3 131,3 224,2 340,3 146,2

970,0 538,8 172,5 120,5 82,6 25,1 19,6 10,9 -

4134,3 1958,4 855,9 540,4 429,3 180,4 139,4 30,5 -

1267,4 639,4 247,3 150,7 87,0 10,0 12,6 13,9 47,7 18,8

4624,0 2321,9 946,8 415,4 431,7 72,3 78,7 35,4 148,9 54,5

896,7 29,1 321,8 115,6 288,5 7,5 11,2 30,0 84,7 1,1

2875,6 71,6 1156,4 411,2 721,0 53,6 67,9 79,2 282,7 3,7

130,7 2,3 93,1 2,5 4,8 5,0 7,2 0,02

1538,0 4,2 223,6 15,0 23,8 12,5 25,3 0,1

433,3 341,1 77,0 0,9 -

1148,9 936,6 157,7 11,7 -

646,0 45,0 564,3 0,6 -

2014,0 167,5 1717,1 9,7 -

25,7 6,7 -

98,3 25,9 -

Sursa: Datele prezentate de Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

147

Anexa 4.

Lista întreprinderilor vinicole din Republica Moldova în anul 2003 №

Denumirea întreprinderii

Adresa

1

2

3

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48.

Întreprinderile de vinificaţie primară C.A.P.C. „Bacii” s. Băcioi SRL „Vinex-Victoria” s. Geamănă SA „Fabrica de Vinuri Leonardo” s. Speia SA „Doina” or. Basarabeasca, str. K.Marx, 205 F/v Moscovei (fuzionată cu SA „Vismos”) s. Andrusul de Jos SA „Vierul-Vin” s. Burlacu SA „Prut” s. Brînza SA „Mărgăritar” s. Colibaş SA „Slobozia-Mare” s. Slobozia Mare SA „Vinal-Coci” s. Cociulia SRL „Igvalex-Vin” s. Chisilia S.C. „Observer” RGM com. Tartaul ÎM „Modeca-Inter” SRL s. Plopi SA „Botritis” s. Cania SA „Bravicea” s. Bravicea SA „Proura-Vin” s. Onişcani SA „Oda-Vin” s. Pituşca SRL „Fraga” s. Răciula SA „Seseni” s. Săseni SA „Vitis-Lux” s. Sipoteni SA „Hîrjauca-Vin” s. Hărjauca SA „Vodă” s. Vălcineţ SA „Vinhor” s. Horodişte SA „Sadova” s. Sadova SA „Codreanca” or. Călăraşi, str. Alexandru cel Bun, 114 SRL „Pomul” s. Ţibirica SA „Nistru-Vin” or. Criuleni, str. 31 August, 3 SA „Valogrvin” (fuzionată cu SA „Aroma”) or. Criuleni, s. Hîrtopul Mare SA „Vinăria Căuşenilor” or. Căuşeni, str. Cotovschii, 66 SA „Saiţi” s. Săiţi SA „Vinar-Glia” s. Fetiţa SA „Javgur-Vin” s. Javgur SA „Mihst-Vin” (aparţine SRL „Doina-Vin”) s. Batîr SA „General-Vin Fruct Product” s. Voineiscu SRL „Cărpineni-Vin” s. Cărpineni CAIP „Galbvin” s. Fundul Galbenei SA „Fabvin” s. Leuşeni C.A. „Paşc-Mold” s. Paşcani SRL „Persaj-Vin” s. Crasnoarmeiscoe SRL „Ialovins” com. Mileştii Mici SA „Tomai-Vin” s. Tomai SRL „Cristi” or. Iargara, str. Păcii, 1 SA „Vinar” s. Sărăteni ÎM „HP Wine Group” SRL s. Cupcui SRL „Folicain” s. Tigheci CAPC „Advelo” s. Brătuleni SA „Diaset-Vin” s. Drăguşenii-Noi SRL „Vinis-NLG” s. Iurceni

148

(Continuarea anexei 4) 1 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55. 56. 57. 58. 59. 60. 61. 62. 63. 64. 65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

2

3

SA „Mileşti-Vin” s. Mileşti SA „Dionisimus” s. Vărzăreşti SA „Sanis-Vin” or. Nisporeni, str. Ştefan cel Mare, 38 SA „Man-Vin” s. Lucăşeuca SA „Ghetlovin” (aparţine SA „Produse Cerealiere”) s. Ghetlova SA F/v „Sîngerei” or. Sîngerei, str. Independenţei, 37 SRL „Străşeni-Vin” or. Străşeni, str. Orheiului, 38 SRL „FPC „Zimbru” com. Lozova SA „Agrovinexpo” s. Oneşti SRL „Recea-Vin” s. Recea SA „Scorvinagro” s. Scoreni CAPC „Vorniceni-Agrovin” s. Vorniceni SA „Biruinţa” s. Cojuşna SA „Purcari-Vin” s. Purcari SRL „Vinarii-Răscăieţeni” s. Răscăieţi SA „Volintiri” s. Volintiri SA „Talmaza-Vin” s. Talmaz C.A.P. „Corten” s. Corten SA „Tvardiţa” s. Tvardiţa SA „Fabrica de Vinuri din Sărătenii-Vechi” s. Sărătenii Vechi SA „Fabrica de Vinuri din Leuşeni” s. Leuşeni SAT.Î. „Baurci” s. Baurci SA „Cioc-Maidan-Vin” s. Cioc-Maidan SRL „Nexovin” s. Ferapontievca Întreprinderile de vinificaţie secundară ÎM Combinatul de Vinuri Spumante şi de Marcă „VISMOS” SA mun. Chişinău, str. Uzinelor, 5 SA „Aroma” mun. Chişinău, str. T. Ciorbă, 38 Institutul Naţional al Viei şi Vinului mun. Chişinău, str. Grenoble, 128 FCP „Invincom” SRL mun. Chişinău, or. Codru, str. Soarelui, 87 ÎM „Colusvin” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801 SA „Barza Albă” mun. Bălţi, bd. Victoriei, 49 Combinatul de Produse Alimentare din Bălţi mun. Bălţi, str. Kiev, 114 SA „Agrovin-Bulboaca” s. Bulboaca SA „Dionysos-Mereni” s. Mereni SA „Iserliana-Vin” s. Iserlia ÎM „Călăraşi-Divin” SA or. Călăraşi, str. Călăraşilor, 10 SA „Suvorov-Vin” ICS or. Căuşeni, str. Tighina, 8 ÎS „Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” s. Mileştii Mici SA „Viniris” mun. Chişinău, s. Truşeni Întreprinderi mixte SA Combinatul De Vinuri „Cricova” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 1 Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie s. Stăuceni, str. Grătieşti SA „Ghidighici-Vin” com. Vatra, s. Ghidighici, sect. Buiucani SA „Cricova-Acorex” mun. Chişinău, or. Cricova, str. Ungureanu, 3 „Lion Gri” SRL mun. Chişinău, str. Munceşti, 801 SRL „Podgoria Dunării” or. Cahul, str. Ştefan cel Mare, 112 SA „Basavin-Grup” s. Cucoara SA „Trifeşti” (aparţine „Wine International Project” SRL) s. Trifeşti SA „Vinia-Traian” s. Găvănoasa SRL „Ceba-vin” („Wine International Project” SRL) s. Ciobolaccia SA „Imperial-Vin” s. Pleşeni SA „Sălcuţa” s. Sălcuţa

149

(Continuarea anexei 4) 1 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33. 34. 35. 36. 37. 38. 39. 40. 41. 42. 43. 44. 45. 46. 47. 48. 49. 50. 51. 52. 53. 54. 55.

2

3

SA „Agrofirma Cimişlia” SA „Mold-Nord” SRL „Lăpuşna-Vin” SA „Fabso” SA „Vitis-Hînceşti” SRL „Costeşti-Vin” SA „F/v „Puhoi” SRL „Plus-Asconi” SA „Ulmu-Vin” SA „Vinăria-Bardar” SA „Vinar-Zîmbreni” SA „Vinuri-Ialoveni” CAPC „Răzvan” (f/v aparţine SRL „Doina-Vin”) SA „Leovin” SA „Nis-Struguraş” SA „Niv-Impex” SA „Orhei-Vin” (aparţine SRL „Asconi”) SA „Pivniţele din Brăneşti” SA „Vinul Codrilor” G.A. „Zorile de sus” s/z (f/v Bieşti) SA „F/v Cojuşna” SA „Romaneşti” SA „Zubreşti” SA „Tudora-Vin” SRL „Esmalda” SA „Carahasani-Vin” SA „Combinatul de Vinuri Taraclia” SA „Grape-Valley” SA „Ciumai” (aparţine „Wine International Project” SRL) Combinatul de vinuri şi divinuri „Vininmpex” SRL SA „Valea-Perjei Veche” SA „Teleneşti” SA „Noroc” SA „Ungheni-Vin” (aparţine „Wine International Project” SRL) SA „Jemciujina” SA „Cazaiac-Vin” SA „Tomai-Vinex” SA „Vinuri de Comrat” SA „Chirsova” SRL „Vinăria-Bostovan” ÎM „Tecca” SRL SA „Vulcăneşti” ÎCS „DK-Intertrade” SRL (f/v „Aurvin”)

Sursa: Agenţia Agroindustrială „Moldova-Vin”

150

or. Cimişlia, str.V.Alexandri,77 or. Făleşti, str. Ştefan cel Mare, 1 com. Lapuşna s. Sofia or. Hînceşti, str.Chişinăului, 27 s. Costeşti s. Puhoi s. Suruceni s. Ulmu s. Bardar s. Zîmbreni or. Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 4 s. Răzeni or. Leova, str. Independenţei, 62 or. Nisporeni, str. Suveranităţii, 59 s. Şişcani or. Orhei, str. B.Glavan, 10 s. Brăneşti s. Peresecina, str. Ştefan cel Mare, 51 s. Zorile s. Cojuşna s. Romaneşti s. Zubreşti s. Tudoara s. Popeasca s. Carahasani or. Taraclia, str. Voczalinaia, 74 s. Borciag s. Vinogradovca s. Tvasrdiţa s. Valea Perjei or. Teleneşti, str. Dacia, 29 s. Mîndreşti s. Pîrliţa or. Viadîr-Lunga, str. Bugeacului, 7 s. Cazaclia com. Tomai, str. Lenin, 197 or. Comrat, str. Vinzavod-scaia, 1 s. Chirsova s. Etulia s. Congaz or. Vulcăneşti or. Vulcăneşti, str. Korolenco, 6

Anexa 5.

Nr. d/o 1

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. 16. 17. 18. 19. 20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27. 28. 29. 30.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Structura volumelor de producţie a întreprinderilor vinicole din Republica Moldova pe anul 2003 Volumul produs, Ponderea în Denumirea întreprinderii mii dal volumul total, % 2

3

I. Vin de struguri îmbuteliat (mii dal) „Lion Gri” SRL (Chişinău) 1119,0 „Basvinex” SA (Pivniţele din Brăneşti) 1098,7 „DC Intetrade” SRL (Vulcăneşti) 1032,7 „Cricova-Acorex” ÎM 1024,0 „Alianţa” SRL (Cojuşna) 874,8 „Asconi” SRL (Puhoi) 870,2 „Migdal-P” SA (Cojuşna) 857,3 SA „Imperial-Vin” (Pleşeni) 717,1 „Grappe Valley” SA (Borceag) 668,3 „Sălcuţa” SRL 604,2 „Euroalco” SRL (Chişinău) 584,7 „Ungheni-Vin” SA 502,3 „Ciumai” SA 498,8 „Orhei-Vin” SA 457,8 „Plus-Asconi” S.R.L (Suruceni) 440,9 „Invincom” SRL (Chişinău) 440,0 „Carahasani-Vin” SA 425,0 „Orizontul”SRL (Costeşti) 351,4 „Vinaria-Bardar” SA 334,1 Combinatul de vinuri „Cricova” SA 323,2 „Aroma” SA 322,4 „Trifeşti” SA 317,2 SA „Basavin grup” 306,8 GB & Co SA 280,5 „Cimişlia” SA 274,9 „Doina-Vin” SRL (Căinari) 264,8 ÎM „Ceba-Vin” (Cebolacia) 241,8 Colegiul Naţional de Viticultură şi Vinificaţie 235,0 „Vina comrata” SA 223,5 Alţii (49) 2546,6 TOTAL VIN DIN STRUGURI ÎMBUTELIAT: 18238,0 II. Vinuri spumante (mii sticle) Combinatul de vinuri „Cricova” SA 4586,6 CVSM ÎM „Vismos” SA 1460,1 „Basvinex” SA 993,3 „Vitis-Hînceşti” SA 848,4 Î. S. Combinatul de Vinuri de Calitate „Mileştii Mici” 781,3 „Nis-Struguraş” SA 491,8 Institutul Naţional al Viei şi Vinului 354,2 „Chirsova” SA 237,3 „Jemciujina” SA 87,4 SRL „Ceadvincom” 40 TOTAL VINURI SPUMANTE: 9880,4 151

4

6,1 6,0 5,7 5,6 4,8 4,8 4,7 3,9 3,7 3,3 3,2 2,8 2,7 2,5 2,4 2,4 2,3 1,9 1,8 1,8 1,8 1,7 1,7 1,5 1,5 1,5 1,4 1,3 1,2 14,0 100,0 46,4 14,8 10,1 8,6 7,9 4,9 3,6 2,4 0,9 0,4 100,0

(Continuarea anexei 5) 1

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

2

5

III. Vinuri spumoase (mii sticle) SRL „Altes” (Peresecina) 503,8 „Maurt” SRL 430,0 „Nori” SRL (Romaneşti) 396,1 „Gema” SA (Chişinău) 239,4 „Vivas-Impex”SRL (Mihailovca) 236,2 GB & Co SA 108,0 „Darex” SA 100,0 Alţii (6) 128,0 TOTAL VINURI SPUMOASE: 2141,6 IV. Divin (mii dal) „Aroma” SA 254,6 SA „Barza Albă” 242,7 „Vinimpex” SA 73,7 „Vinaria-Bardar” SA 37,5 SRL „Colus-Vin” 27,9 „Călăraşi Divin” SA 22,7 SRL „Alanto” 0,5 TOTAL DIVIN: 659,6 V. Brandy şi alte băuturi tari (mii dal) „Renesans-Perfect” SRL 324,9 „Aroma” SA 109,0 Combinatul de produse alimentare din Bălţi 100,0 SRL „Ghiada” (Chişinău) 86,5 „Lipcani-Nord” SRL 67,1 „Maurt” SRL (Chişinău) 65,6 „Bel-Alco” SRL 58,0 Alţii (16) 208,4 TOTAL BRANDY ŞI ALTE BĂUTURI TARI: 1019,5

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor Agenţiei Agroindustriale „Moldova-Vin”

152

6

23,5 20,1 18,5 11,2 11,0 5,0 4,7 6,0 100,0 38,6 36,8 11,1 5,7 4,2 3,5 0,1 100,0 31,9 10,7 9,8 8,5 6,6 6,4 5,7 20,4 100,0

Anexa 6.

Date privind exportul producţiei alcoolice pe clienţi la SA „Aroma” în anul 2003 Denumirea firmei Rusia: Т.Д. "Арома" ООО "Одисея" ООО "МоРо" ООО "Авионт" ООО "Винный Мир" ООО "Росагроимпорт" ООО "Ариона Сервис" ООО "Вагр-Вина-Вита" ГБ "Холдинг Вин" ЗАО "Бонус-Борд" Ucraina: Т.Д. "Квинт" ПКФ "Болеро" ООО "Форца" Belarus: ООО "Венедикт" ИЧУТП "Белвингрупп" ЗАО "БеМоРесурс" ООО "СервисБытСнаб" ООО "Вильям Дистрибьюторс" КТУП "Табаквинторг" СП "Промлизинг" ООО "Оштен" Минский Завод Виноградных Вин "Брестбакалея" Ţările Baltice: "Арома Флорис" "L.I.O.N. & Co" Status LLC Kazahstan: ОАО "Фарватер" Israel: "Арома Молдвин" ЛДП România: "Ladan-Brancom" SRL SUA: "Arco Globus International" "Apollo Fine Spirts" TOTAL:

Vin de struguri îmbuteliat dal MDL 253723,76 33311946,20

2856,00 20860,00 194003,64 28084,00 2856,00 5064,12

Brandy dal

1810765,90

528,50 3229,00 1999,20 2520,00 963,20

82203,50 394578,00 242733,60 459384,00 137395,20

2000,00 2676,80 28902,65 28902,65

113000,00 381471,60 3793044,54 3793044,54

1677,81 1677,81

165367,68 165367,68

298220,92

39081124,32

MDL 77699409,40 48614811,23 951632,60 5247319,95 2046596,00 11250230,50

5585,80 750,00

500,00

117700,00

1800,00 2535,80 44963,15 35090,15 9423,00 450,00 4078,80 1731,00 600,00 328,00 180,00

471300,00 668991,96 11070219,00 8576461,21 2373018,00 120740,00 1060458,20 442583,20 142560,00 86740,00 41512,00

5350,87 12812,00 23702,08 20231,17 2141,55 1329,36 22189,51 6999,85 7712,50 1997,26 1813,40 931,50

3124361,32 6464457,80 14662777,12 11973168,74 986984,42 1702623,96 11214995,20 3597533,60 3732997,50 984872,75 1013099,35 468811,40

354,00

82908,00

646,00

302472,80

885,80 7885,30 7885,30

264155,00 1965393,16 1965393,16

6605,43 6605,43 1421,03 1421,03 55,75 55,75 675,00

1685402,10 1685402,10 353634,46 353634,46 18781,90 18781,90 245790,00

675,00 71270,26

245790,00 17836320,78

2089,00 11192,85 7322,85 1370,00 2500,00 12074,24 12074,24 820,17 820,17 91,38 91,38 3562,20 2437,20 1125,00 222865,34

1115207,80 5433807,46 3586097,46 689210,00 1158500,00 6011436,75 6011436,75 573381,90 573381,90 56529,65 56529,65 1869642,72 1255602,72 614040,00 117521980,20

363465,00 2556798,00 25969177,96 3597748,00 344406,00 480351,24

13916,70

Divin dal 149232,91 91939,65 2214,95 9984,51 4155,00 22775,93

MDL 1436641,96 178650,00

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a SA „Aroma”

153

TOTAL 112447997,60 48793461,23 951632,60 5610784,95 4721094,00 37219408,46 3597748,00 344406,00 480351,24 3595661,32 7133449,76 25732996,12 20549629,95 3360002,42 1823363,96 14086219,30 4040116,80 3875557,50 1153816,25 1449189,35 711545,00 459384,00 137395,20 385380,80 113000,00 1760834,40 11192245,16 9344535,16 689210,00 1158500,00 7696838,85 7696838,85 1092384,04 1092384,04 75311,55 75311,55 2115432,72 1255602,72 859830,00 174439425,34

Anexa 7.

Repartizarea CA (cifra de afaceri) după metoda ABC la SA „Aroma” pe anul 2003 Denumirea firmei Т.Д. "Арома" ООО "Одисея" ООО "МоРо" ООО "Авионт" ООО "Винный Мир" ООО "Росагроимпорт" ООО "Ариона Сервис" ООО "Вагр-Вина-Вита" ГБ "Холдинг Вин" ЗАО "Бонус-Борд" Т.Д. "Квинт" ПКФ "Болеро" ООО "Форца" ООО "Венедикт" ИЧУТП "Белвингрупп" ЗАО "БеМоРесурс" ООО "СервисБытСнаб" ООО "Вильям Дистрибьюторс" КТУП "Табаквинторг" СП "Промлизинг" ООО "Оштен" Минский Завод Виноградных Вин "Брестбакалея" "Арома Флорис" "L.I.O.N. & Co" Status LLC ОАО "Фарватер" "Арома Молдвин" ЛДП "Ladan-Brancom" SRL "Arco Globus International" "Apollo Fine Spirts" TOTAL:

CA, MDL 48793461,23 951632,60 5610784,95 4721094,00 37219408,46 3597748,00 344406,00 480351,24 3595661,32 7133449,76 20549629,95 3360002,42 1823363,96 4040116,80 3875557,50 1153816,25 1449189,35 711545,00 459384,00 137395,20 385380,80 113000,00 1760834,40 9344535,16 689210,00 1158500,00 7696838,85 1092384,04 75311,55 1255602,72 859830,00 174439425,51

Denumirea firmei Т.Д. "Арома" ООО "Винный Мир" Т.Д. "Квинт" "Арома Флорис" ОАО "Фарватер" ЗАО "Бонус-Борд" ООО "МоРо" ООО "Авионт" ООО "Венедикт" ИЧУТП "Белвингрупп" ООО "Росагроимпорт" ГБ "Холдинг Вин" ПКФ "Болеро" ООО "Форца" "Брестбакалея" ООО "СервисБытСнаб" "Arco Globus International" Status LLC ЗАО "БеМоРесурс" "Арома Молдвин" ЛДП ООО "Одисея" "Apollo Fine Spirts" ООО "Вильям Дистрибьюторс" "L.I.O.N. & Co" ООО "Вагр-Вина-Вита" КТУП "Табаквинторг" ООО "Оштен" ООО "Ариона Сервис" СП "Промлизинг" Минский Завод Виноградных Вин "Ladan-Brancom" SRL TOTAL:

CA în ordine Ponderea CA descrescîndă, pe clienţi în total MDL CA, % 48793461,23 28,00 37219408,46 21,34 20549629,95 11,78 9344535,16 5,36 7696838,85 4,41 7133449,76 4,09 5610784,95 3,22 4721094,00 2,70 4040116,80 2,32 3875557,50 2,22 3597748,00 2,06 3595661,32 2,06 3360002,42 1,93 1823363,96 1,04 1760834,40 1,01 1449189,35 0,83 1255602,72 0,72 1158500,00 0,66 1153816,25 0,66 1092384,04 0,63 951632,60 0,54 859830,00 0,49 711545,00 0,41 689210,00 0,39 480351,24 0,28 459384,00 0,26 385380,80 0,22 344406,00 0,19 137395,20 0,08 113000,00 0,06 75311,55 0,04 174439425,51 100,00

Sursa: Prelucrat de către autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial al SA „Aroma”

154

Ponderea cumulată a CA, % 28,00 49,34 61,12 66,48 70,89 74,98 78,20 80,90 83,22 85,44 87,50 89,56 91,49 92,53 93,54 94,37 95,09 95,75 96,41 97,04 97,58 98,07 98,48 98,87 99,15 99,41 99,63 99,82 99,90 99,96 100,00

Clienţii grupei A

Clienţii grupei B

Clienţii grupei C

Anexa 8.

Structura exportului producţiei vinicole a ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003 Destinatar

Vin calitate superioară

Vin colecţie

but.

%

lei

%

„Natex Com” Fed. Rusă

383700

37,15

5653359

„Esmalda” Fed. Rusă

585810

56,72

„Премиум” Ucraina

25860

2,504

„Болеро” Ucraina

20280

„MoVin SP” Polonia ÎM „Dufremol”

lei

%

but.

%

lei

%

but.

%

lei

%

36,3

117408

17,9

1314654

16,5

11856

45

138408

45

512964

29,8

7106421

29,6

8902349

57,1

526800

80,3

6466965

80,9

1112610

64,7

15369314

63,9

404044

2,59

25860

1,5

404044

1,68

1,963

314244

2,02

39360

2,29

647557

2,69

5268

0,51

80683

0,52

5268

0,31

8683

0,34

492

0,048

8640

0,06

768

0,04

39541

0,16

„Bily Cap” Cehia

10002

0,968

193786

1,24

10002

0,58

193786

0,81

„Rusian Sh.Laura” Grecia

1440

0,139

27534

0,18

1032852

100

15584639

100

276

3876

92,9

7,12

100

lei

131100

30901

162001

%

Total

%

3600

%

Vin c/curent

but.

TOTAL

but.

Spumant

80,9

6480

0,99

104860

1,31

9000

34

97353

32

19,1

100

5680

0,87

102848

1,29

5436

21

69412

23

12556

0,73

199794

0,83

656368

100

7989327

100

26292

100

305173

100

1719388

100

24041140

100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

Ponderea pieţei interne şi exportului pe grupe de produse la ÎS CVC „Mileştii Mici” în anul 2003 Destinatar Export Piaţa internă TOTAL

Vin calitate superioară but.

%

lei

Vin colecţie %

but.

Spumant

%

lei

%

but.

%

lei

Vin c/curent %

but.

%

lei

Total %

but.

%

lei

%

1032852

95,30

15584639

93,86

3876

17,73

162001

9,39

656368

92,96

7989327

89,60

26292

69,29

305173

63,14

1719388

92,96

24041140

70,72

50975

4,70

1020464

6,14

17986

82,27

1562983

90,61

49685

7,04

927531

10,40

11652

30,71

178135

36,86

130298

7,04

9951569

29,28

1083827

100

16605103

100

21862

100

1724984

100

706053

100

8916858

100

37944

100

483308

100

1849686

100

33992709

100

Sursa: Prelucrat de autor în baza datelor prezentate de Departamentul Comercial a ÎS CVC „Mileştii Mici”

155

Anexa 9 Anexa 2 la Ordinul nr. 140 din 5.08.04

Planul de elaborare şi implementare a SMC la IM "VISMOS" SA 2004 Denumirea activităţii

2005

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de consultanţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Director General

Maria Gheorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Director General

Maria Gheorghiţă

X X X X

Managerul calităţii

Maria Gheorghiţă

August

Septembrie

Octombrie

Noembrie

Decembrie

Ianuarie

Februarie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 Evaluarea situaţiei iniţiale la оntreprindere vizavi de prevederile ISO 9001 Definirea schemei organizaţionale a SMC. Stabilirea responsabilităţilor pentru Revizuirea sistemului calităţii Revizuirea, coordonarea, aprobarea şi difuzarea politicii în domeniul calităţii

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Definirea, coordonarea, aprobarea obiectivelor calităţii

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

X X X

Managerul calităţii

Maria Gheorghiţă

Prezerntarea rezultatelor evaluarii, politicii si obiectivelor

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Managerul calităţii

M.Gheorghiţă A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Sef. Secţie aprovizionare

M. Ghrorghiţă

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Sef. Secţie aprovizionare

M. Gheorghiţă

Şefii secţiilor de producere

A. Frunze

Sef. Secţie Marketing şi vânzări

M. Gheorghiţă

Revizuirea PMC 7.4 "Aprovizionarea" Instruirea personalului, sI implementarea PMC 7.4 Revizuirea şi implementarea PMC 7.5.3 "Identificare şi trasabilitate" Revizuirea PMC 7.2 "Procese referitoare la relaţia cu clientul"

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

156

(Continuarea anexei 9) 2004 Denumirea activităţii

August

Septembrie

2005

Octombrie

Noembrie

Decembrie

Ianuarie

Februarie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 Revizuirea şi implementarea PMC 6.2 "Resurse umane"

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Evaluarea personalului

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de consultanţă

Sectia cadre

A. Frunze

Sectia cadre

A. Frunze

Revizuirea şi implementarea PMC 8.5.3 "Acţiuni preventive"

X X X X X X X X X X X X X X X X X

Managerul calitatii

M. Gheorghiţă

Revizuirea şi implementarea PMC 8.5.2 "Acţiuni corective"

X X X X X X X X X X X X X X X X X

Managerul calitatii

A. Frunze

Revizuirea şi implementarea PMC 7.5.5 "Păstrarea produsului"

X X X X X X X X X X X X X X X

Depozitele produs finit

M. Gheorghiţă

Revizuirea şi implementarea PMC 4.2.3 "Controlul documentelor"

X X X X X X X X X X X X X X X X

Şeful laboratorului

A. Frunze

Revizuirea şi implementarea PMC 4.2.4 "Controlul înregistrărilor calităţii"

X X X X X X X X X X X X X X X

Şeful laboratorului

A. Frunze

Laboratorul , Sectia aprovizionare

M. Gheorghiţă

Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.4.1 "Monitorizarea şi măsurarea produsului la recepţie"

X X X X X X X X X X X X X

157

(Continuarea anexei 9) 2004 Denumirea activităţii

August

Septembrie

Octombrie

2005 Noembrie

Decembrie

Ianuarie

Februarie

1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 4 Revizuirea şi implementarea PMC 6.4 "Mediul de lucru" Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.4.2 "Monitorizarea şi măsurarea produsului în curs de fabricare şi finit" Revizuirea şi implementarea PMC 7.6 "Controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare" Revizuirea şi implem.PMC 8.5.1 "Îmbunătăţire continuă" Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.2 "Auditul intern"

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

Responsabilul din partea întreprinderii

Responsabilul din echipa de consultanţă

Departament protectia muncii Sef. laborator Sefi subdiviziuni de producere

A. Frunze M. Gheorghiţă

Metrologul, Laboratorul

A. Frunze

Reprezentant. Managementului

M Gheorghiţă

Managerul calitatii

A. Frunze

Selectarea şi Instruirea auditorilor interni

Managerul calitatii

A. Frunze

Planificarea auditului intern Revizuirea şi implementarea PMC 5.0 "Responsabilitatea managementului" Revizuirea şi implementarea PMC 8.4 "Analiza datelor"

Managerul calitatii Reprezentant. Managementului

A. Frunze

X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X X

X X X X X X X X X X X X X X X X

Managerul calitatii Managerul calitatii, Reprezentant. Managementului Managerul calitatii, Reprezentant. Managementului

Analiza din partea managementului Revizuirea şi implementarea PMC 8.2.3 "Monitorizarea şi măsurarea proceselor" Revizuirea manualuşui calităţii

Managerul calitatii

Monitorizarea sistemului

Managerul calitatii

Selectarea organului de certificare Certificarea X - monitorizarea menţinerii procesului de implementare continuă a procedurii

Extern

158

M. Gheorghiţă M. Gheorghiţă M. Gheorghiţă A. Frunze A. Frunze M. Gheorghiţă A. Frunze M. Gheorghiţă A. Frunze M. Gheorghiţă A. Frunze

Anexa 10.

Procesele Sistemului de Management al Calităţii în ÎM „VISMOS” SA

159

Anexa 11.

Schema procesului P 2.3 „Aprovizionarea” Date de intrare

Schema procesului

Date de ieşire

Înregistrări CDA 7.4.1 CDA 7.4.2

Planul de producere

Secţiile completează Cereri de aprovizionare

CDA completată

Registrul RMA 8.2.4.1

DPM furnizează informaţie despre stocul existent

Informaţie stoc

CDA primite

APR analizează CDA şi datele despre stocul existent

CDA analizate

CDA şi informaţii stoc

EVF 7.4.1 EVF 7.4.2 INF 7.4.1

Nu

E necesară aprovizionarea? Da APR sau TEH selectează furnizorii

Furnizori clasificaţi

CLA 7.4.1

APR sau TEH şi JUR pregătesc contractul de aprovizionare

Proiect de contract

Proiect de contract

DIG semnează contractul

Contract semnat

Contractul semnat

APR înaintează furnizorilor comenzi pentru aprovizionare

Comanda către furnizor

Comanda solicitată

Monitorizarea realizării comenzii

Comanda realizată

Produsul aprovizionat

Controlul la recepţie conform P 3.10

Produsul controlat

Planul de control Rezultatele controlului

Produsul este conform?

Nu

CLA 7.4

Produs conform

Da Produs conform

Depozitarea produsului recepţionat conform P 2.4

Produs depozitat

CDA 7.4.1 CDA 7.4.2

Aplicarea PMC 8.3 Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Respectarea termenelor solicitate de aprovizionare Obiectiv: Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite conform termenelor solicitate

Sursa: Elaborat de autor.

160

Anexa 12.

Schema procesului P 2.3.1 „Selectarea furnizorilor” Date de intrare

Schema procesului Secţia de Aprovizionare defineşte lista furnizorilor supuşi evaluării

PMC 7.4 Informaţie despre furnizorii istorici şi potenţiali

Date de ieşire

Înregistrări

Lista furnizorilor de produse ce au impact strategic asupra calităţii producţiei

Date obţinute în urma interviurilor şi convorbirilor telefonice

Secţia de Aprovizionare colectează date şi informaţii necesare pentru evaluare

Rapoarte tehnice. Baze de date necesare pentru evaluarea furnizorilor

INF 7.4

Bază de date necesară pentru evaluarea furnizorilor

Secţia de Aprovizionare evaluează furnizorii

Punctajul furnizorilor evaluaţi

EVF 7.4.1 EVF 7.4.2

Punctajul furnizorilor

Secţia de Aprovizionare efectuează clasificarea furnizorilor

Lista furnizorilor clasificaţi

CLA 7.4.1

Lista furnizorilor selectaţi pentru efectuarea achiziţiilor

CLA 7.4.1

Nu

E atinsă limita de 70%?

Furnizorul nu este selectat pentru achiziţii

Da Furnizorul este selectat pentru achiziţii

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare de 70% în total numărul furnizorilor selectaţi Obiectiv: Sporirea cu cel puţin 5 % a ponderii furnizori ce au punctajul mai înalt de 70%

Sursa: Elaborat de autor

161

Anexa 13

SCP 8.2.2

Date de intrare

Analiza datelor

SCHEMA PROCESULUI P 1.1 ANALIZA SMC DIN PARTEA MANAGEMENTULUI Schema procesului CDR transmit MAC rezultateleanalizei datelor

RED.:

01

DATA:

24.11.04

Pag. 1 / 1

Date de ieşire Rezultate analiza datelor pe CDR

Rezultate analiza datelor pe CDR

MAC totalizeaza rezultatele si pregăteste datele de intrare pentru analiză

Analiza datelor pe intreprindere Date de intrare pentru analiză

Analiza datelor pe intreprindere Propuneri de intreprindere

MAC pregăteste raportul privind starea şi funcţionarea SMC

Raportul managerului calitatii privind starea SMC

Raportul privind starea SMC Propuneri de îmbunătăţire

DIG analizeaza raportul şi propunerile de îmbunătăţire

Raportul privind starea SMC

MAC pregăteste agenda şedinţei referitoare la calitate

Raportul privind starea SMC Agenda şedinţei

Raportul privind starea SMC

Raportul privind starea SMC

Raportul privind starea SMC

Înregistrări

Agenda şedinţei

DIG convoaca sedinta

MAC prezinta raportul

Raportul prezentat

Participantii la sedinta discuta raportul si masurile de imbunatatire

Analiza efectuata de conducere

Participantii iau decizii ref. la eficienta sistemului si actiuni de intreprins

Deciziile şedinţei

Obiectiv si Indicatori de măsurare şi monitorizare a procesului : Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului

162

RMC 5.6

ACO 5.6

Anexa 14

SCP 8.2.4.1.

Date de intrare

SCHEMA PROCESULUI P 2.8 DEPOZITAREA ŞI LIVRAREA PRODUSULUI FINIT Schema procesului

Produs finit П 31

Produs finit

Produs finit

Nu

Date de ieşire

Depozitul producţie finită (DPF) recepţionează produsul finit

Rezultatele controlului cantitativ şi controlului documentelor

DPF ambalează şi împachetează produsul finit

Produs finit ambalat si împachetat

DPF depozitează produsul finit

Rezultatele controlului calitativ

RED.:

01

DATA:

24.11.04

Pag. 1 / 1 Înregistrări

П 31

Produs trebuie livrat? Da

Produs finit la depozit Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-G

Rezultatele controlului calitativ

Rezultatele controlului calitativ

5 FchV, 5 MbV, 9 FchS, 4 MbS 5 FchD, 4 MbD

DPF încarcă şi livrează produsul finit

Produs finit livrat

Certificat de conformitate

Laboratorul aplică PMC 8.3

Produs neconform

Laboratorul controlează calitatea produsului finit

Nu

Produs conform? Da

Produs finit

Rezultatele controlului calitativ

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului : Conformitatea produselor depozitate si livrate Obiectiv: Receptie şi livrare 100% produse conforme

163

Anexa 15

SCP 8.2.4.1.

RED.: 01 SCHEMA PROCESULUI P 3.9 DATA: 24.11.04 MONITORIZAREA ŞI MĂSURAREA LA RECEPTIE A MATERIALELOR DE BAZĂ ŞI Pag. 1 / 1 AUXILIARE

Date de intrare

Schema procesului

Date de ieşire

Înregistrări

Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-F

Depozitul de Materiale şi Produse Finite, Secţia de îmbuteliere efectuează controlul cantitativ şi al documentelor

Rezultatele controlului cantitativ şi al documentelor

Fisa de primire

Prevederile planurilor calităţii PC 7.1 A-F

Laboratorul efectuează controlul calitativ al materialelor de bază şi auxiliare

Rezultatele controlului calitativ

1CMA, 6MbV, 8MbS

Nu Rezultatele controlului calitativ

Rezultatul este pozitiv? Da

Rezultatele controlului calitativ

Laboratorul defineşte stadiul controlului ca conform şi autorizează utilizarea lor

Stadiul de controlul definit pentru materiale de bază, auxiliare şi ambalaj

IDM 7.5.3.1

Rezultatele controlului calitativ

Depozitul de Materiale şi Produse Finite, Secţia de îmbuteliere sau Laboratorul aplică PMC 8.3

Produs neconform

ANC 8.3.1 Partea A şi Partea B

Indicatorii de măsurare şi monitorizare a procesului: Ponderea cantităţii materialelor controlate la recepţie în total materiale recepţionate Obiectiv: 100% materiale controlate la recepţie

164

Anexa 16.

Indicatorii principalelor procese identificate pentru ÎM „VISMOS” SA Procesul identificat Procesul 1.1 Procesul 1.2 Procesul 2.1 Procesul 2.2 Procesul 2.2.1 Procesul 2.3 Procesul 2.3.1 Procesul 2.4 Procesul 2.8 Procesul 3.1 Procesul 3.2 Procesul 3.3 Procesul 3.4 Procesul 3.5 Procesul 3.6 Procesul 3.7 Procesul 3.8 Procesul 3.9 Procesul 3.10

Procesul 3.11

Procesul 3.12 Procesul 3.13 Procesul 3.14 Procesul 3.15 Procesul 3.16 Procesul 3.17

Indicatorii propuşi pentru măsurare Obiectivele prevăzute Petrecerea cel puţin o dată pe an a analizei din partea managementului Realizarea obiectivelor generale cu cel Realizarea obiectivelor pe subdiviziuni cu puţin 80% cel puţin 80% Numărul de contracte modificate din cauza greşelilor comise la perfectarea lor – mai puţin de 5 contracte pe an Prezentarea Planurilor şi bugetelor anuale Planificarea în timp util nu mai târziu de 31 ianuarie a fiecărui an Planificarea tuturor proceselor de producere Respectarea termenelor solicitate de Cel puţin 80% de comenzi îndeplinite aprovizionare conform termenelor solicitate Ponderea furnizorilor cu punctaj mai mare Sporirea cu cel puţin 5% a ponderii de 70% în total numărul furnizorilor furnizorilor ce au punctajul mai înalt de selectaţi 70% Conformitatea produselor depozitate şi Recepţie şi livrare 100% materiale şi livrate ambalaj conforme Conformitatea produselor depozitate şi Recepţie şi livrare 100% produse livrate conforme Cel puţin 80 % de clienţi externi Chestionarea clienţilor externi. Asigurarea chestionaţi. Nivelul de satisfacţie al unui nivel bun de satisfacţie al clienţilor clienţilor mai mare de 60% Chestionarea personalului. Asigurarea Cel puţin 80 % de angajaţi chestionaţi. unui nivel bun de satisfacţie al Nivelul de satisfacţie al angajaţilor mai personalului mare de 60% Documente semnate şi distribuite în mod 100% de documente semnate şi distribuite corespunzător corespunzător Identificarea a 100% de produse prevăzute de procedura PMC 7.5.3 şi definirea corespunzătoare a stadiului controlului Ponderea de utilaj funcţionabil în total Cel puţin 90% de utilaj funcţionabil utilaj Ponderea de mijloace de transport Cel puţin 90% de mijloace de transport funcţionabile în total mijloace de transport funcţionabile Cel puţin 90% de activităţi efectuate Efectuarea la timp a întreţinerii clădirilor conform planului Numărul instrumentelor de măsurare Mai puţin de 1% pe an neidentificate sau neverificate la timp Ponderea cantităţii materialelor controlate 100% materiale controlate la recepţie la recepţie în total materiale recepţionate Ponderea cantităţii materiei prime 100% materie primă controlată la recepţie controlate la recepţie în total materie primă recepţionată Ponderea cantităţii semifabricatelor cu rezultat pozitiv al controlului în total 100% semifabricate transmise în secţia cantitate de semifabricate transmise în îmbuteliere cu rezultat pozitiv secţia de îmbuteliere Ponderea cantităţii producţiei finite cu rezultat pozitiv al controlului în total 100% produse finite transmise către client cantitate de producţie finită transmisă cu rezultat pozitiv către client Ponderea de neconformităţi soluţionate cu Cel puţin 80% de acte de neconformitate rezultat pozitiv în total neconformităţi închise cu rezultat pozitiv Ponderea rapoartelor de audit închise cu Cel puţin 90% de rapoarte de audit închise rezultat pozitiv în termenul planificat cu rezultat pozitiv Ponderea acţiunilor corective închise cu Cel puţin 90% de acţiuni corective închise rezultat pozitiv cu rezultat pozitiv Ponderea acţiunilor preventive închise cu Cel puţin 90% de acţiuni preventive rezultat pozitiv închise cu rezultat pozitiv Evaluarea competenţelor angajaţilor Cel puţin 80% din angajaţi evaluaţi

Sursa: Elaborat de autor.

165

Anexa 17.

Microzonele viti-vinicole, recomandate pentru producerea vinurilor cu denumire de origine Nr. d/o

Suprafaţa plantaţiilor în perspectivă, ha Aligote 120 1. Speia Chardonnay 90 Traminer roz 100 2. Trifeşti Pinot gri 50 Aligote 68 3. Ţiganca Chardonnay 48 Traminer roz 100 4. Răzeni Chardonnay 160 Aligote 150 5. Cărbuna Cabernet-Sauvignon 40 Aligote 70 6. Săseni Chardonnay 60 Pinot Franc 50 Sauvignon 70 7. Onişcani Aligote 80 8. Tigheci Aligote 200 9. Şişcani Aligote 200 10. Oneşti Aligote 90 Cabernet-Sauvignon 100 11. Romăneşti Merlot 30 Malibec 10 12. Scoreni Aligote 50 Aligote 130 13. Zubreşti Pinot Franc 100 14. Borciag Cabernet-Sauvignon 200 15. Ciumai Cabernet-Sauvignon 2000 16. Leuşăni Muscat Ottoneli 30 Traminer roz 60 17. Budăi Aligote 40 Sauvignon 150 18. Bozieni Chardonnay 100 Cabernet-Sauvignon 120 Merlot 150 19. Purcari Malibec 30 Saperavi 30 Rara neagră 30 20. Leuntia Aligote 80 21. Raşcov Riesling de Rein 25 22. Corneşti Muscat Ottoneli 120 Muscat Ottoneli 50 23. Susleni Aligote, Riesling de Rein 90 Traminer roz 100 24. Iurceni Aligote 150 25. Vărzăreşti Miuller Turgau 100 Chardonnay 150 26. Batîr Aligote 180 Sauvignon 120 27. Vorniceni Riesling de Rein 110 Chardonnay 150 28. Cazaiac Cabernet-Sauvignon 200 Merlot 100 În total 6831 Sursa: Programul de restabilire şi dezvoltare a viticulturii şi vinificaţiei în anii 2002-2020 Microzona

Sortul poamei

166