Primul Profesor de Pian - Czerny Opus 599 Caietul 2 [PDF]

Zitiervorschau

Carl Czerny

PRIMUL PROFESOR DE PIAN ERSTER LEHRMEISTER PREMIER MAÎTRE DU PIANO FIRST INSTRUCTOR OF THE PIANO Opus 599 Ediţie îngrijită de Oana Rădulescu Velcovici

CAIETUL II

©2016. Toate drepturile rezervate. Copierea, chiar şi parţială, se poate efectua exclusiv cu acordul scris al Editurii Muzicale GRAFOART.

Tehnoredactarea muzicală: Simona Buescu.

Ilustraţia copertei: The First Piano Lesson (detaliu) Autor: Jules-Alexis Muenier (1863 – 1942) Dimensiunea: 110 x 75 cm. Cronologia: 1911 Tehnica: ulei pe pânză.

În elaborarea prezentei ediţii s-au folosit lucrările: Carl Czerny, Practical Method for Begginers on the pianoforte, op. 599, Editura G. Schirmer, New York, 1893, îngrijită de Giuseppe Buonamici, Carl Czerny, Erster Lehrmeister, op. 599, Editura Peters, Leipzig, , îngrijită de Adolf Ruthardt, Carl Czerny, Primul profesor de pian, op. 599, Editura Muzicală, Bucureşti, 1962, îngrijită de Miron Şoarec, Carl Czerny, Practical method for beginners on the piano, op. 599, Editura Alfred, , 1992, îngrijită de Willard Palmer.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CZERNY, CARL Primul profesor de pian = Erster Lehrmeister = Premier maître du piano = First instructor of the piano : opus 599 / Carl Czerny ; ed. îngrijită de Oana Rădulescu Velcovici. - Bucureşti : Grafoart, 2016 2 vol. ISMN 979-0-707657-09-6 Caietul 2. - ISMN 979-0-707657-11-9 ; ISBN 978-606-747-043-7 I. Rădulescu-Velcovici, Oana (ed.) 786.2

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1 TEL.:

0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12 E-MAIL: [email protected] COMENZI ON-LINE: WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO

PREFAŢĂ şi NOTE EXPLICATIVE Carl Czerny este, poate, cel mai vestit profesor de pian din toate timpurile. Anul acesta (2016) se împlinesc 225 de ani de la naşterea sa (în 1791, anul în care a murit W. A. Mozart). Copil minune (pianist virtuoz şi compozitor), vienez prin locul naşterii, dar avându-şi originile în Boemia prin tatăl său, el a devenit elevul lui Beethoven pe când avea doar nouă ani. A studiat aproximativ trei ani sub îndrumarea Titanului. De la vârsta de cinsprezece ani, Czerny a ajuns să fie, la rândul său, un profesor mult apreciat în Viena. Beethoven a continuat să-i dea sfaturi în timp ce-i încredinţase, ca elev, pe mult iubitul său nepot, Karl van Beethoven. Printre elevii celebri ai lui Carl Czerny se numără Franz Liszt, Theodor Leschetizky şi Th. Kullak, iar discipolii acestora au constituit, prin şirurile de mari pianişti pe care i-au format, marile ramuri ale şcolilor pianistice din secolul XX. Compozitor prolific, Czerny a lăsat posterităţii ca moştenire peste 1000 de opusuri. Au rezistat timpului, însă, devenind nemuritoare, doar creaţiile sale dedicate pedagogiei pianistice, imens de multe, deosebit de valoroase din punct de vedere pedagogic şi toate, cu un conţinut muzical armonios şi plăcut auzului, concepute cu scopul de a fi atrăgătoare pentru tinerii pianişti. Dintre acestea amintim doar: Die Schule der Geläufigkeit (Şcoala agilităţii) op.299, Die Kunst der Fingerfertigkeit (Arta agilităţii) op. 740 şi Die Schule des Virtuosen (Şcoala virtuozilor) op. 365. Erster Lehrmeister (Primul profesor de pian) op. 599 este dedicat începătorilor în cunoaşterea tainelor pianisticii. Exerciţiile (Übungen) sunt ordonate gradual, în funcţie de dificultate şi grupate în două Caiete, structurate fiecare în capitole ce tratează probleme specifice. Primul Caiet cuprinde opt capitole, iar al doilea, două. Prezenta ediţie este alcătuită din cele două Caiete, care împart şirul exerciţiilor din Primul profesor de pian op. 599 de Carl Czerny aşa cum apare specificat şi în ediţia Peters, aceasta cuprinzând, însă, într-un singur volum, ambele Caiete ( I : numerele 1 – 57 şi II : numerele 58 – 100). Am optat pentru tipărirea a două Caiete separate cu gândul la greutatea ghiozdanului pe care îl poartă pe spate un copil, în clasele primare. Este recomandabil, însă, ca cel care a parcurs primul Caiet să continue studiul acestei lucrări celebre în istoria pedagogiei pianistice şi să-l parcurgă şi pe cel de-al doilea, din care poate obţine cunoştinţe noi, multe şi foarte valoroase, atât din punct de vedere tehnic pianistic, cât şi muzical şi artistic. Prezenta ediţie a fost alcătuită cu intenţia de a prezenta profesorilor de pian un material adus la zi prin preluarea celor mai interesante şi utile indicaţii (de digitaţie, frazare etc.) din ediţiile cercetate (Ediţia Schirmer, New York, 1893, îngrijită de Giuseppe Buonamici, Ediţia Peters, Leipzig, , îngrijită de Adolf Ruthardt, Ediţia Editurii Muzicale din R.P.R., Bucureşti 1962, îngrijită de Miron Şoarec şi Ediţia Alfred, , 1992, îngrijită de Willard Palmer). Experienţa didactică personală a îngrijitorului prezentei ediţii, atât în postură de profesor pentru pianişti începători de vârstă mică sau medie (elevi din clasele primare sau gimnaziale ale învăţământului muzical), cât şi pentru începători de vârstă adultă (studenţi la

canto sau alte instrumente decât pianul, sau amatori de toate vârstele), a constituit, de asemenea, un factor important în stabilirea textului propus de prezenta ediţie. Menţionăm că în Ediţia Alfred îngrijită de Willard Palmer, în cel de-al doilea Caiet, primul capitol (Exerciţiile cu numerele cuprinse între nr. 58 şi 70) poartă titlul Exerciţii în diferite tonalităţi, iar exerciţiile cuprinse în capitolul intitulat Melodii cu şi fără ornamente în ediţia Peters (Nr. 71 – 100) sunt împărţite în trei capitole, astfel: Exerciţiile cuprinse între numerele 71 şi 80 păstrează titlul Melodii cu şi fără ornamente, Exerciţiile cuprinse între numerele 81 şi 83 primesc titlul Exerciţii cu apogiaturi şi alte ornamente, iar Exerciţiile cuprinse între numerele 84 şi 100 primesc titlul Exerciţii pentru dexteritatea degetelor. De asemenea, în aceeaşi ediţie apare indicaţia de a studia unele Exerciţii în alte tonalităţi, păstrând aceeaşi digitaţie, sau cu unele mici modificări ale acesteia (pentru Exerciţiile nr. 58, 60, 68, 71, 84 cu un semiton mai sus, iar pentru Exerciţiile nr. 59, 62, 65, 67, 84 cu un semiton mai jos), precum şi indicaţia de a începe trilurile cu nota reală (Exerciţiile nr. 74 şi 79). * Expunerea unor variante multiple de digitaţie poate crea impresia de încărcare a textului. Cu toate acestea, am considerat că este utilă oferirea mai multor posibilităţi de alegere, în funcţie de caracteristicile anatomice ale mâinilor elevilor, dat fiind că acest opus se adresează începătorilor de orice vârstă în descoperirea tainelor pianisticii. În Exerciţiul nr. 64 apare din nou gama cromatică, pentru care am indicat ambele variante de digitaţie, legato şi non legato. Profesorul o va alege pe cea mai potrivită pentru elevul său. Atragem atenţia că practicarea ambelor variante presupune un control mental deosebit, de aceea considerăm oportună alegerea doar a uneia dintre ele şi eliminarea celeilalte, pentru a nu apărea probleme în momentul prezentării elevului la un examen sau concurs. La nr. 73 apare problema executării ornamentelor. Linia punctată indică notele care vor fi cântate simultan la mâna dreaptă şi mâna stângă. Apogiaturile multiple care formează un grupetto se cântă înainte de timp (de exemplu, în măsurile 1, 14 şi 16), cele care formează un mordent se cântă pe timp (măsurile 3 şi 12). Apogiaturile scurte (măsurile 7 şi 10) se cântă înainte de timp. Apogiatura scurtă din măsura 10, marcată cu **, este nota mi în ediţia Peters şi în cea românească (UCMR), şi fa diez în ediţiile îngrijite de Willard Palmer şi Giuseppe Buonamici. Am optat pentru varianta germană (care este urmată întocmai de cea românească), pe care am considerat-o de referinţă (pentru text/note), din dorinţa de a fi cât mai aproape de varianta originală, în situaţia în care nu am avut acces la manuscrisul lui Czerny. Exerciţiul Nr.74 prezintă problema executării trilului. În toate cele patru ediţii consultate este indicată (prin digitaţie) începerea trilului cu nota reală. Considerăm că, pentru început, este recomandabil ca elevul să execute trilul măsurat, pentru a putea să controleze eficient egalitatea ritmică a acestuia. În acest sens, este utilă, de asemenea, vizualizarea de către elev a desfăşurării ritmice a trilului, pe care o expunem aici:

Trilurile din măsurile următoare vor avea aceeaşi desfăşurare ritmică. Pentru trilul din măsura 9 este recomandabilă alternanţa degetelor 3-1 din cauza clapei negre fa diez din terminaţia acestuia. Pentru trilurile pe clape albe sunt valabile ambele variante de digitaţie (3-2 sau 3-1). Atragem atenţia asupra faptului că terminaţia trilului nu este similară cu apogiatura dublă din Exerciţiul nr. 73, astfel că cele două note ale terminaţiei trilului se execută înainte de timpul 1 al măsurii următoare. La Exerciţiul nr. 75 se va acorda atenţie mâinii stângi, care trebuie să ţină ambele voci ale doimii cu punct câte trei timpi. Profesorul va atrege atenţia elevului asupra faptului că mâna stângă are în permanenţă trei voci, care trebuie să se audă cu claritate. Auzul de control are un rol esenţial în redarea corectă a textului, în acest caz. Trilul din măsura 17 va fi executat astfel:

Pentru gama cromatică din finalul Exerciţiului, am optat doar pentru varianta de digitaţie legato, considerând-o mai potrivită cu indicaţia pp delicatamente. Exerciţiul Nr.77 aduce din nou în atenţie problema basului tenuto şi pe aceea a observării planurilor sonore de la mâna stângă prin redarea corectă a frazării, fără legato între timpul 3 şi timpul 4, sau între timpul 6 şi timpul 1 din măsura următoare. Varianta de digitaţie va fi aleasă în funcţie de conformaţia mâinii elevului. La Exerciţiul nr. 78, în măsurile finale din cele două secţiuni (8 şi 16) se va observa cu stricteţe (în primul caz la ambele mâini, iar în cel de al doilea doar la mâna dreaptă) durata de doime cu punct (trei timpi) de la vocile inferioare. Va fi solicitat, şi de această dată, auzul de control şi se va atrage atenţia elevului asupra rezolvării armonice pe acordul de tonică format din patru voci (timpul 3). Pentru măsurile 17 – 24 din Exerciţiul nr. 79 am adoptat indicaţiile de frazare din ediţiile îngrijite de Willard Palmer şi Giuseppe Buonamici, deoarece am considerat că respectarea acestora va asigura evitarea unei posibile repetări mecanice, inexpresive, a acordurilor de la mâna dreaptă. Trilul din măsurile 25 – 26 va fi executat astfel:

Ornamentele din Exerciţiul nr. 81 se vor executa aşa cum arată liniile punctate: - apogiaturile multiple (triple) în formă de grupetto, din măsurile 1, 2, 4, 5, 7, 13 şi 15 – înainte de timp (nota reală);

- apogiatura multiplă (triplă) în formă de arpegiu (de fapt, acord arpegiat) din măsura 6 – pe timp (cu prima notă pe timpul 2, împreună cu nota re optime de la mâna stângă; - apogiaturile duble în formă de mordent din măsurile 9, 10 şi 14 – pe timp; - apogiaturile simple, scurte din măsurile 3, 8 şi 16 – înainte de timp (nota reală trebuie cântată pe timp). În Exerciţiile nr. 82 şi nr. 83, apogiaturile simple, scurte, se cântă înainte de timp (nota reală trebuie cântată pe timp). La Exerciţiul nr. 85, în măsura 14, pe timpul 3, la mâna dreaptă, a treia 16-ime este nota re în ediţiile Peters, UCMR – Miron Şoarec şi G.Buonamici. Numai în ediţia îngrijită de Willard Palmer figurează nota si. Este, probabil, o eroare, ţinând cont şi de contextul armonic (nota si la mâna stângă, terţa acordului de treapta a IV-a, care ar fi astfel dublată la mâna dreaptă). În Exerciţiul nr. 90 apare o situaţie oarecum similară, în măsurile 9 şi 13. Astfel, pe timpul al doilea, mâna dreaptă cântă un arpegiu de patru sunete în răsturnarea I pe treapta a V-a din Do major, cu sunetul si pe prima şi pe a patra 16-ime, în timp ce mâna stângă intonează, în optimi, septima acordului de dominantă (fa), apoi fundamentala şi cvinta acestuia (sol şi re, interval armonic). În ediţiile W.Palmer şi G. Buonamici, pe ultima optime din ambele măsuri (9 şi 13, identice ca note) apare trisonul sol – si – re. În ediţia Peters, în măsura 9 apare cvinta sol – re, iar în măsura 13 apare trison sol – si – re. Am optat pentru cvinta armonică sol – re pentru ambele măsuri (9 şi 13) din două motive: 1. – conţinutul celor două măsuri este identic, diferenţa de la mâna stângă fiind derutantă şi greu de memorat pentru un începător; 2. – contextul armonic în care terţa acordului (nota si ) apare ca dublată în acordul de la mâna stângă. În Exerciţiul nr. 94, în măsura 4, la mâna stângă, pe prima optime, am optat pentru rezolvarea corectă a septimei de dominantă din acordul precedent (la) la sol diez, şi am eliminat – la fel ca în ediţiile W. Palmer şi G. Buonamici – nota si care apare în ediţiile Peters şi UCMR – Miron Şoarec. În Exerciţiul nr. 95 – un foarte muzical Allegro à la Valse – se face trecerea de la notarea detaliată a mordentului (în primele 11 măsuri) la scrierea prescurtată a acestuia cu semnul muzical uzual , în măsurile 13 – 15. Ornamentele se vor executa identic, pe timp (aşa cum indică linia punctată). Nota auxiliară din mordentul marcat cu semnul se ia, totdeauna, din tonalitate, supunându-se armurii. Astfel, nota auxiliară va fi do diez în măsura 13, fa diez în măsura 14 şi re natural în măsura 15. În Exerciţiul nr. 97, acordul arpegiat exprimat prin apogiatura triplă se execută cu prima sa notă pe timp, aşa cum indică linia punctată. Semnele staccatissimo de pe notele reale sol şi si din prima măsură, precum şi indicaţia sf de pe primul timp din măsura a doua (re) arată o linie (melodică) ascunsă care trebuie să se detaşeze şi să constituie un plan sonor dominant. Acelaşi sens îl au accentele din măsura 5 şi sf din măsura 6. Elevul se va obişnui să observe diverse moduri de scriere, cu efecte sonore asemănătoare sau diferite. Exerciţiul nr. 100 încheie acest opus dedicat pianiştilor debutanţi. Parcurgând întreg opusul, elevul – se presupune – a atins un nivel de abilitate instrumentală care îi permite să cânte arpegii lungi în tonalitatea Re bemol major. Cele două variante de digitaţie merită să fie lucrate, amândouă, deoarece vor ajuta elevul să obţină un plus de supleţe a încheieturilor, în special a poignet-ului. Mâna stângă reia problema basului tenuto şi a planurilor sonore frazate corect.

* Departe de a fi o simplă culegere de exerciţii aride de tehnică pianistică, miniaturile muzicale cuprinse în Primul profesor de pian op. 599 de Carl Czerny constituie un prilej minunat de a-l iniţia pe micul pianist sau pe mai vârstnicul începător, cu precădere, în tainele înţelegerii inteligente a limbajului muzical, prin explicarea elementelor constitutive ale acestuia: ritm, metrică, tonalitate, dinamică, frazare, formă, expresie etc. Indicaţiile de ordin tehnic vor fi introduse treptat, iar aplicarea lor va fi urmărită cu blândeţe, răbdare şi exigenţă. Depinde de măiestria profesorului pentru a trezi în sufletul şi mintea elevului său mai întâi curiozitatea, apoi interesul şi, ca împlinire a scopului propus, pasiunea pentru Muzică, fără de care studiul intensiv la pian nu poate avea nici un sens. Oana Rădulescu Velcovici Bucureşti, februarie 2016

EXERCIŢII PENTRU OBŢINEREA AGILITĂŢII Übungen zur Beförderung der Geläufigkeit - Exercices pour favoriser la vélocié - Exercises of velocity

© 2016. GRAFOART

-8-

MELODII CU ŞI FĂRĂ ORNAMENTE Melodien mit und ohne Verzierungen - Méldies avec et sans ornements - Melodies with and without ornaments

© 2016. GRAFOART

- 26 -

© 2016. GRAFOART

- 30 -

© 2016. GRAFOART

- 34 -

- 37 -

© 2016. GRAFOART

- 38 -

- 39 -

© 2016. GRAFOART

- 40 -

© 2016. GRAFOART

- 42 -

- 45 -

© 2016. GRAFOART

- 46 -

© 2016. GRAFOART

- 48 -

© 2016. GRAFOART

- 50 -

- 53 -

© 2016. GRAFOART

- 54 -

- 59 -

ACEASTĂ LUCRARE ESTE PROTEJATĂ DE LEGEA DREPTULUI DE AUTOR ! VĂ MULŢUMIM DACĂ NU VEŢI FOTOCOPIA ACEASTĂ LUCRARE INTEGRAL SAU PARŢIAL ! RESPECTAŢI EFORTUL AUTORULUI ŞI AL ECHIPEI REDACŢIONALE ŞI SUSŢINEŢI PUBLICAREA ALTOR LUCRĂRI SIMILARE !

PUTEŢI ACHIZIŢIONA LUCRĂRILE NOASTRE DIN LIBRĂRIA MUZICALĂ G. Enescu Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1 (lângă Liceul de muzică G. Enescu) SAU PUTEŢI COMANDA ONLINE VIZITÂND WWW.LIBRARIAMUZICALA.RO E-MAIL: [email protected] TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART)