PowerPoint - Metabolism [PDF]

Zitiervorschau

METABOLISM Elaborat: Samoilov Silvestru A18.09

• În 1960 a apărut metabolismul, pornind de la un grup de tineri arhitecţi japonezi talentaţi, maturizaţi în perioada imediat postbelică. Atenţia grupului era concentrată asupra neliniştilor unei societăţi ce trebuia să facă faţă creşterii economice şi schimbărilor tehnologice cu un ritm extrem de rapid. Ca reacţie, grupul a furnizat o platformă de principii arhitectonice pornind de la care arhitectura japoneză ar fi putut avea o influenţă internaţională.

• În Japonia, modernismul a avut o istorie lungă, precum şi câţiva adepţi de renume, însă începând cu anii 1950 tradiţia japoneză şi rapida expansiune economică au contribuit la ruptura decisivă de rădăcinile europene. KenzoTange, eminenţa cenuşie a metabolismului, a încercat să încorporeze esenţa tradiţiei arhitectonice japoneze în lucrările sale, referindu-se la aceasta mai degrabă prin analogii decât copiind-o direct.

• Lucrările târzii ale lui Le Corbusier (de exemplu pavilionul Philips de la Expoziţia Internaţională de la Bruxelles, din 1958 formă gigantică, impetuoasă, generată pe baza principiilor matematice) au reprezentat o altă influenţă importantă.

• Însă apariţia produselor electronice a fost cea care i-a unit pe metabolişti într-un singur grup, cu ocazia Conferinţei Mondiale de Design ce a avut loc la Tokio în 1960. De la aparatele radio cu tranzistori şi până la telefoanele mobile şi nenumărate alte aparate electronice din prezent, susţin adepţii metabolismului, toate nu fac altceva decât să altereze linia de demarcaţie între public şi privat.

• Oriunde ai fi, este posibil să asculţi muzică sau să te angajezi într-o activitate personală, de tipul vorbitului la telefon. Acest lucru, susţineau ei, avea implicaţii profunde pentru locuinţe, pe care ei le preconizau a fi adevărate „capsule" pline de tehnologie; pentru instituţiile publice, privite ca reţele legate prin noduri; şi pentru oraşe, considerate „terenuri" potrivite pentru experimentare. Imagistica m etaboliştilor a datorat mult science-fictionului.

• Expoziţia Mondială de la Osaka, din 1970, a adus în atenţia publicului din lumea întreagă performanţele economice ale Japoniei, dar şi grupul metaboliştilor, în care începuseră deja să apară divergenţe. Niciodată membru oficial al grupului, Arata Isokazi a considerat formele elementare, platonice, ca fiind calea către ordine întro mare de electronică. Totuşi, relaţia dintre virtual şi real rămâne o preocupare centrală a arhitecturii japoneze.