Piatra de citire 9975742866 [PDF]

Zitiervorschau

BIBLIOTECA



ªCOLARULUI

Anatol

CODRU PIATRA DE CITIRE

LITERA

CHIªINÃU 1998

CZU 859.0 (478-93) C 60

ISBN 9975-74-286-6

TABEL CRONOLOGIC

1936 1 mai }n comuna Molovata-Nou[, jude\ul Dub[sari, în familia lui Ion Condrea =i a Titianei St[ncu\[, se na=te cel de-al treilea copil, c[ruia, la botez, preotul îi d[ numele Anatolie. (Numele de famiie Condrea al str[bunului Teodor, din voia administra\iei \ariste, suferise o abil[ acomodare la fonetica ruseasc[, precursorii semnând, în actele st[rii civile de la 1867, Condrov, Conderev. Str[bunul de pe mam[ Costache St[ncu\[, de origine muntean, participant la r[zboiul ruso-turc din 1877, se retrage cu trupele ruse=ti în regiunea Ekaterinoslav, c[s[torindu-se mai apoi în Transnisrtia.) 1942—1943 Urmeaz[ primele dou[ clase primare în satul de ba=tin[, conform programei de înv[\[mânt române=ti, prima înv[\[toare fiindu-i Cleopatra Dimo, v[duva avocatului Vasile Pavlenco, deportat în anul 1937. 1951 Absolve=te =apte clase în satul natal, având la toate obiectele men\iunea „foarte bine“. 1951—1954 Elev al =colii medii din ora=ul Dub[sari. Pre=edinte al cenaclului literar „Octombrie“. Primele încerc[ri literare în ziarul raional „Lupta leninist[“. Studiaz[ desenul =i arta sculpturii la Palatul copiilor din localitate. 1953 Delegat la Conferin\a I republican[ a tinerilor scriitori. Face cuno=tin\[ cu scriitorii Igor Cre\u, Petru Zadnipru, Vitalie Filip, Pavel Darie, Mihail Garaz.

"

ANATOL CODRU

1954 Absolve=te =coala medie (10 clase) =i se angajeaz[ =ef de club în comuna Cocieri. 1955—1958 Serviciul militar în ora=ul Axal\ihe, Georgia. 1958—1963 Student la facultatea de istorie =i filologie a Universit[\ii de Stat din Chi=in[u. Pre=edinte al cenaclului literar „Luceaf[rul“ (1959—1963). Public[ versuri în ziarele „Moldova socialist[“, „Tinerimea Moldovei“, „Cultura Moldovei“, „Tân[rul leninist“, „Scânteia leninist[“. Întâlnirea =i prietenia cu poetul Nicolai Costenco, care îi recomand[ Editirii Cartea moldoveneasc[ prima plachet[ de versuri Nop\i albastre cu o prefa\[ semnat[ de Andrei Lupan. 1963 Este delegat la Conferin\a tinerilor scriitori din U.R.S.S., la Moscova. Absolve=te Universitatea, dar din lips[ de viz[ de re=edin\[ r[mâne un an f[r[ serviciu. Poetul Emilian Bucov îi asigur[ viza de re=edin\[ în spa\iul locativ rezervat pentru c[\eaua Gulea. Se c[s[tore=te cu tân[ra poet[ Ecaterina Barbu, student[ la facultatea de stomatologie. 1964 Redactor literar la s[pt[mânalul „Cultura Moldovei“. Public[ traduceri din poezia lui Andrei Voznesenski, Marina |vetaeva, Vaja P=avela, Ivan Draci. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. 1965 Redactor în Editura Cartea moldoveneasc[. Peste un an e amenin\at cu eliberarea din func\ie pentru lipsa de vigilen\[ politic[. Ca s[ evite iminentul „eveniment“, colegii de lucru îl recomand[ =i-i asigur[ intrarea în rândurile partidului comunist. Vede lumina tiparului cea de-a doua carte de versuri Înd[r[tnicia pietrei (ilustra\ii de Igor Vieru), primit[ destul de bine de critica literar[. I se refuz[ plecarea în Elve\ia. 1968 Manifestându-=i protestul pentru reprimarea de c[tre cenzur[ a volumului de poeme Basmaua, semnat de poetul Ion Vatamanu, pleac[ demonstrativ de la editur[. Scrie. De\ine,

PIATRA DE CITIRE

#

prin concurs, premiul I pentru traducerea poemului Mirani de Nicolos Barata=vili. Editeaz[ poeme traduse din poetul rus Leonid Martânov =i din armeanca Silva Kaputikean. Este invitat de c[tre Boris Movil[, redactor-=ef la Studioul „Moldova-film“, în calitate de regizor. Realizeaz[ primul s[u film documentar Trânta, care la Festivalul zonal de la Mensk se învrednice=te de premiul I pentru regie. Se na=te primul s[u copil C[t[lin. La Editura Cartea moldoveneasc[ vede lumina tiparului volumul Zodcii Manole (în ruse=te). 1969 Public[ la Editura Lumina placheta Versuri (în colec\ia „Olimp“, sub nr. 1), cu un cuvânt înainte de Mihail Dolgan. Realizeaz[ cel de-al doilea film documentar Pe f[ga=ul talentului, care chiar de la lansarea pe ecran este interzis de autorit[\ile regimului comunist. Filmul Bachus, cea de-a treia reu=it[ a tân[rului cineast, de asemenea este interzis: prezentat clandestin la Festivalul de filme de la Soci, e nominalizat pentru premiul I, îns[ la insisten\a autorit[\ilor cinematografice din R.S.S. Moldoveneasc[ acest premiu este atribuit altui autor. Se înscrie la Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie de film documentar din Moscova. 1970—1971 În Editura Molodaia gvardia apare în traducerea Novelei Matveeva cartea Upreamstvo camnea, care este bine comentat[ la un seminar de c[tre scriitorii Valentin Kataev, Andrei Voznesenski, Konstantin Van=enkin, Kiril Kovaldji. Apare în Editura Cartea moldoveneasc[ volumul de versuri Feciori, prezentare grafic[ de Isai Cârmu. Absolve=te Cursurile superioare de scenaristic[ =i regie de film documentar. Realizeaz[ filmul de diplom[ Dimitrie Cantemir cu men\iunea „excelent“.

$

ANATOL CODRU

Se angajeaz[ regizor la Studioul „Moldova-film“. Pân[ în anul 2000 a turnat 30 de filme documentare, 14 dintre ele apreciate la festivaluri na\ionale =i interna\ionale. 1974 Se na=te fiica sa Ana-Maria. 1976 De\ine Premiul I pentru poezie al prestigioasei reviste literare din Moscova „Drujba narodov“. 1977 Realizeaz[ primul s[u film de fic\iune Care pe care, acuzat de miopie politic[, din care cauz[ este pl[tit cu numai 50% din onorariul obligatoriu. Apare în Editura Sovietskii pisatel’ din Moscova cartea de versuri Sânovia în traducerea Novelei Matveeva. 1980 La Editura Literatura artistic[ apare volumul de poezii Piatra de citire (prezentare grafic[ Ilie Bogdesco) 1981 Prima c[l[torie peste hotare, în Iugoslavia. Pentru un ciclu de filme documentare i se decerneaz[ Premiul tineretului din Republica Moldova. Se sting din via\[ p[rin\ii poetului. 1986 Public[ în Editura Literatura artistic[ volumul antologic Mitul personal, cu o prefa\[ de criticul literar Mihail Dolgan, prezentarea grafic[ apar\inându-i lui Isai C`rmu. 1987 În Editura Literatura artistic[ vede lumina tiparului volumul Citai-kameni în traducere ruseasc[. 1988 Este distins cu înaltul titlu onorific de Maestru în art[. Realizeaz[ la studioul „Moldova-film“ lungmetrajul documentar Sunt acuza\i martorii, scenarist fiind Dumitru Ol[rescu. Organizeaz[ Cursurile de regie de film documentar. 1989 Realizeaz[ lungmetrajul documentar Mihai Eminescu. Formeaz[ cenaclul literar =i de cultur[ na\ional[ „Mo=tenirea“ în or. Dub[sari, fiind ales totodat[ Pre=edinte de onoare al cenaclului. Conduc[torii direc\i ai cenaclului sunt poetul Ion Bor= =i medicul-legist Anatol Be=liu. Au colaborat intens intelectualii ora=ului, printre care so\ii Vladimir =i Elviga Manea, Mihai

PIATRA DE CITIRE

%

Beleavski, coleg de =coal[ al poetului, Oleg Studni\ki =i Oleg Kaminski. +edin\a de constituire a cenaclului a avut loc în mod clandestin la morga din ora=, celelalte =edin\e de lucru s-au desf[=urat ]n ilegalitate în p[durea de lâng[ satul Roghi. Turneaz[ la Studioul „Moldova-film“ filmul documentar Eu, Nicolai Costenco. Film[rile au loc dup[ cercul polar, la Norilisk =i Dudinka, locurile în care a fost exilat poetul basarabean. 1990 La Festivalul interna\ional de filme documentare din or. Ostrove (Cehia) pentru lungmetrajul documentar Sunt acuza\i martorii i se decerneaz[ Marele premiu (Grand Prix) pentru regie. Premiera filmului Mihai Eminescu la Cercul militar din Bucure=ti, apoi în or. Constan\a =i Ia=i, fiind considerat de eminescologi cel mai bun dintre câte s-au realizat despre neîntrecutul poet. Devine Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul cinematografiei. 1992 Filmul Mihai Eminescu este distins cu Premiul I la Festivalul de poezie din Suceava. 1993 La congresul al VII-lea al Uniunii Cinea=tilor este ales Pre=edinte. 1994 Pentru succese remarcabile în arta scrisului, la propunerea Uniunii Scriitorilor, este decorat cu medalia „Mihai Eminescu“. Este ales membru de onoare al Academiei interna\ionale de film din Federa\ia Rus[. 1996 Pentru certa contribu\ie la dezvoltarea scrisului =i filmului na\ional este decorat cu cea mai înalt[ distinc\ie de stat „Ordinul Republicii“. În leg[tura cu împlinirea a 60 de ani, Institutul de Istorie =i Teorie Literar[ al Academiei de +tiin\e din Republica Moldova, catedra de literatura român[ a Universit[\ii de stat, Uniunea Scriitorilor =i Uniunea Cinea=tilor organizeaz[ simpozionul „Anatol Codru: estetica poeziei metaforice“.

&

ANATOL CODRU

1997 Compania comercial[ pentru edituri Bulat Art Glob îi lanseaz[ volumul de poeme Bolta cuvântului. 1998 Este reales Pre=edinte al Uniunii Cinea=tilor din Republica Moldova. În Editura ARC apare volumul de poezii Întâmplarea mir[rii cu o prefa\[ semnat[ de Arcadie Suceveanu. 1999 I se decerneaz[ Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru cea mai bun[ carte de poeme a anului Întâmplarea mir[rii. Academia de +tiin\e din Republica Moldova, pentru merite deosebite în arta scrisului =i în cea a ecranului documentar, îi acord[ înaltul titlu onorific de academician. Realizeaz[ lungmentrajul documentar Ion Creang[. În editura Cartea Moldovei îi apare volumul Ruperea din nefiin\[, selec\ie =i prefa\[ de Ion Ciocanu. Edi\ia este înzestrat[ cu o ampl[ selec\ie de referin\e critice. 2000 Academia Interna\ional[ de drept economic îi acord[ titlul de Doctor Honoris Causa. Pentru marea contribu\ie la propagarea operei eminesciene Guvernul Rom`niei ]l decoreaz[ cu medalia „Mihai Eminescu“.

Letopise\

Toate-s un fel de-a zice despre noi: piatra de neam =i lemnul încrustat, graiul acesta mult trudind pe deal cu plugul în balade aromind; toate au chipul Plaiului-p[rinte: firul de aer scump pe amintiri, floarea de soc c[zut[ ca-n vecie pe satul de str[buni de sub p[mânt. Toate-s cuibare sfinte, de-n\eles veghea =i rodul veacului de-acas[, stâlpii ace=tia care \in din p[r\i bolta =i fruntea fra\ilor de \ar[... Mielu-i jertfit pornirilor de zori, soarelui =i vântului din fa\[, grâul din pod se vars[ prin pere\i =i \ine-a pace lumii =i-a fr[\ie. Toate-s citire sacr[ =i cazanii: ramul cu prunci, fecioarele Marii =i bivolii înfl[c[ra\i cu lapte, =i steaua vl[st[rind deasupra lor. Toate-s un fel de-a spune despre noi: focul pe culmi =i cânepa nuntind, via de glezn[ncol[cit[ strâns =i mierla nebunit[ de uimire. Toate-s pe nou =i-s patrie cântând: ro\ile dulci =i drumul pe m[sur[, plopii înal\i, da\i mirilor în chip, =i trestia — mireselor în umblet... Toate-s pe nou +i-s patrie cântând, Toate au chipul Plaiului-p[rinte, Toate-s citire sacr[ =i cazanii, Toate-s un fel de-a zice despre noi!



Pas[rea vine

ANATOL CODRU

Cerul nostru: ce albastru, ce nou! În cuprinsul lui Fream[t[ soarele Ca g[lbenu=ul în ou.

Din nem[rginirea lui Pas[rea vine. Atâtea aripi de jur-împrejur, C[ pare v[zduhul îngro=at de lumin[.

Po\i lua cu ulciorul din cer Lacrima ciocârliei mult sfânt[. În cump[na numelui meu o s[-auzi Steaua polar[ a IONULUI \[rii cum cânt[!

Cum ar fi

Eu n[scocesc aceast[ stea de departe! — Ea înc[ nu e, îns[ str[lucirea ei E un avans pentru r[spl[tirea Voastr[ cu ochiul. Eu o înf[\i=ez mai întâi optimismului, Care ne bântuie pe fiecare! +i cum omul este pretutindeni, Steaua e f[ptura gândirii acestuia, Cum ar fi c[ este: Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-a-lui-Ion-al Infinitului...

PIATRA DE CITIRE

Aceast[ stea o pute\i vedea numai cu gura, O pute\i auzi numai cu lacrima. Eu de-abia n[scocesc aceast[ stea. De=i ideea c[ este E maica m[icu\ei mele c[ a fost Înc[ locul frem[tat în necuprins al numelui meu Din partea I o n i l o r...

Ce iarb[ ]nalt[!

Ce iarb[ înalt[! S[ n-o mai t[ia\i, S-o trecem cu luntrea, s-ajungem la Mare, Ce iarb[ înalt[: au fost îngropa\i Str[bunii no=tri cu b[rbile-afar[.

Ce iarb[, ce hold[, ce rai necuprins, Ce fream[t, ce coase se-aud mai aproape. Ce rou[ fierbinte: str[bunii au plâns La ceasul când fost-au de vii s[ se-ngroape. Pe culmi, La cetate, |epoase-n ambi\ia lor, suverane, Cresc ierbile, b[rbile daco-romane!...





Lacrima

T[m[duire scump[ pe Moldova E-aceast[ lacrim[ a mea =i de la sine. E-atât de pur[, c[ se aude roua, E-atât de sincer[, c[ mai s[ cred nu-mi vine...

***

Nu m[ pot ignora, C[ci nu m[ pot arunca din mine: Sunt prezen\a unui fapt real, Care confirm[ dovada Unei pregnante posibilit[\i C[ v[ sunt necesar. În cel mai r[u caz, Eu sunt dânsul meu propriu...

Doar pentru faptul...

Doar pentru faptul c[ exist acum, Doar pentru faptul c[ m[ bucur înc[ De floarea teiului, Care munce=te mult La-ntemeierea soarelui, acas[, Sau la cuvântul care o-nfioar[ +i-o face pas[re +i os de amintire, —

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Eu port aceste cearc[ne, prieteni, — Ca o candoare-a macilor de zori, S[ pot nimba cu gânduri fruntea voastr[ În acest veac asprit, Dat nou[-n seam[, s[ nu-l murim, S[-i \inem pururi treji Alc[tuirea dreapt[ în balan\[; Doar pentru grâul c[ ni-i de eroi, Zvântat de gloan\e, mult, pentru oricine, Ca plumbul greu, ]n r[nile deschise, În care po\i planta un trandafir Întru vecia noastr[, s[ lumine Jur-împrejurul Patriei veghind — Eu numele vi-l scriu pe steag, prieteni, Pe aripi înc[, Pe fântâni, Pe mun\i, Pe tot ce-i semn c-am îzbândit în timp Purificarea-n suflet =i idee. Doar pentru c[ ne-nduio=eaz[ În lacrimi ciocârlii, În palme — pluguri, \[râna-n grai +i pas[rea în umeri — Eu pot numi aceste patimi |AR{, GUR{ DE CARTE, Înflorind cu imne Piatra cea sfânt[ a-ntemeierii noastre! Doar pentru faptul c[-nflore=te teiul, Doar pentru faptul c[ exist acum.

!

"

Nemaiertat[ ezitare

ANATOL CODRU

so\iei

O, ce lung drum a mai stat între noi Cu fiul acesta la mijloc chemat. Tu — într-un vis al p[rin\ilor mei, Eu — într-o lacrim[ de-alor t[i, la arat. Poate-nfloreai într-o c`nep[-a noastr[, Torc`ndu-mi c[ma=[ de nunt[-n r[scruci, C`nd eu, alungat dintr-un an mai devreme, |ineam s[ te strig din vecie atunci? Ci fiul, asemeni limbii de clopot, +i timpul, =i spa\iu-l sunase pe und[ La mijloc chem`ndu-ne =i parc[ mustr`ndu-ne Acea ezitare ce-a fost s[-l ascund[. ...P[rin\ii se daser[-n afaceri cu lutul... Ci noi, sincopa\i într-o clip[ a lor, Chem[m ca-ntr-o scoic[ facerea lumii Strig`nd-o mereu din feciori în feciori...

Frunzoas[ nunt[

Cai aprigi fug pe codri. Pe coame — timp c[lare, C`nd vinul urc[-n toamn[ ca-n jil\ul lui un domn, }nsenin`nd v[zduhul cu fl[c[ri de fanfar[ Pe nun\i p[l[l[inde din tatal meu, Ion. Din maica mea, Lisandra, din frate-meu, Ilie, Din v[rul meu, Costache, din sora mea, Agata,

PIATRA DE CITIRE

Strig`ndu-se din brazde, fur`ndu-se din vie, Unul p[=ind în altul, s[ nu se mai despart[:

#

}n cuibul lor de lume s[ n[v[leasc[ tandru Un fiu al lor, Ilie, =i el c-un fiu, Costache, Ce are-o fiic[, —Agata, =i ea — una, Lisandra, — To\i alunga\i de-acas[, în nunta lor s[ treac[. Nepo\ii s[ dea ghes, cum legea st[ s[ fie: Agata =i Costache, Lisandra =i Ion, +i ei, la r`ndul lor, pe-un str[nepot, Ilie, Ce st[ s[ fug[-acuma, p`ndind frumos din somn.

Imn rostit la r[s[ritul soarelui

Ca lacrima p[s[rii s`nte, Ca pe sufletul pruncilor roua, Cu gura u=or pe cuvinte: M o l d o v a! — Nume duios, înc[ mult adunat dintr-un capriciu-al vorbei =i-al \[r`nei pe fruntea unui bour în brazd[ r[sturnat, ca o gr[mad[ scump[ de lumin[! Moldov[, gur[ de ciob[ni\[, miere de-ndulcit clopotul de piatr[, steaua-n cimitire, sufletul Ionului în veacuri r[zvr[tit =i frem[tat pe-un deal de nemurire, unde ne cre=te chipul din \[r`n[-n sus =i plugu-mprosp[teaz[ neamu-n b[t[tur[; Moldov[, izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe

ANATOL CODRU $ gur[; leag[nul prunciei mele-n r[s[rit, mir de-ntemeiere, cuib de cur[\ie, c`nepa precist[ locul aromind, unde piep\ii maic[i izvor[sc vecie; murmurul de ziu[ al lacrimii dint`i, brazdelor =i mie fir de semincioar[, glas care-nsenin[ ou-n cioc`rlii, ceara în albin[, pruncul în fecioar[. Azi, c`nd ne adast[ p`n[-n sub\iori g`ndurile bune, cum e holda ierbii; azi, c`nd miezul p`inii e albit de zor; azi, c`nd dezrobit[-i roua din f`nt`ni =i pe st[ri nu-s lacrimi, ci t[m[duire; azi, c`nd codrii urc[ drep\i din r[d[cini =i aceea=i, dreapt[, în stejari ni-i firea — flutur[-mi pe steaguri fruntea, c[ tr[iesc ziua împlinirii, ctitorind din piatr[ graiului acesta sf`nt, rom`nesc, clopot de vecie, via\[ f[r[ moarte!

+i-aceast[ galaxie-a gurii... Exist[-un fel de a trata Particular la modul sincer: De ce-i mai mare lacrima, Dec`t ad`ncul care-o pl`nge? De ce cuvintele-s idei +i \in r[zboaiele în gur[, Sau fericesc f[r[ m[sur[ }n lupta noastr[ un temei? Ce-i p`inea, înc[ nunta ce-i,

PIATRA DE CITIRE

+i moartea ce-i, ce e f`nt`na, Ce-i pas[rea, ce-i stei =i tei, Aripa ce-i =i ce e m`na? Ce-i laptele =i ace=ti miei, Roata aceasta, împrejurul, +i-aceast[ galaxie-a gurii Pe întrebarea noastr[, ce-i?!

Drob de \ar[

Norii-n Ardeal sunt bocet =i-ndurare, +i-s oasele tocate-n suferin\i, +i-s ocnele ce strig[ din p[rin\i, Care cu lacrimi îndulcit-au sarea

Cea care nu se vinde pe argin\i, Cea care e mai scump[ dec`t pare C[-ar fi c[ este sarea-n alt[ \ar[ Mai ca a noastr[ — din ghe\ari fierbin\i, Care din noi s-au rupt =i-au f[cut marea Cu valul =i cu-ad`ncul r[zvr[tit. Ardealul ne e pl`nsul infinit, }n solni\e s[-l aib[ fiecare Rom`n, care de sare e albit S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[.

%

&

Nunta ]n Ardeal

O nunt[, alta, cred c[ nu se poate, Nu-i nunt[ în Ardeal, dac[-i a doua, Cum nu-i nici lacrima, ca prima, mai ca roua Pe iarba necosit[ niciodat[. Chiar dac[-o fi-n Ardeal, c[-ntruna plou[, Chiar dac[ toamna e de nuni bogat[, Nu poate nunta fi din nou jucat[. C`nd se repet[ — nu mai este nou[. +i e p[cat s[ fie repetat[, S[-=i fac[-Ardealul nunta anevoie, Dintr-un capriciu, c[ le-ar sta în voie Celor fugi\i din nunta ceealalt[. Nunta-i Ardealul care nu se mut[ Din nunta lui dint`i în alt[ nunt[.

Vorone\

Pe cinste +i pe onoare Sunt culorile astea Ale zicerii noastre cu flori. Un necuprins de fream[t în doi peri E acest Vorone\

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

}nmuiat în acuarelele cerului De un neînchipuit albastru al ochilor Maicii Domnului de peste tot. Adieri de molebnii, Liba\ii de agheasm[ E aceast[ mereu aducere-aminte, Aceast[ rug[ciune în[l\at[ Pe lacrimi...

Dragoste

Pas[re Care }=i Are Cuibul }n V[zduh +i leg[nat De respira\ia Pruncilor La Ora Laptelui...

'



Nunta

(Concept =i metafor[)

ANATOL CODRU

O, nun\ile noastre la apele Nistrului, }nc[ foarte la apele Nistrului, }nc[ pe grindul de piatr[, ca ni=te pietre de moar[ rotind, La rev[rsatul clopotelor de p[m`nt ars +i înc[ suflate cu piatr[ — P`n[-n luceferi acestea vuind, P`n[-n vecii acestea vestind Trecerea noastr[, prin nun\i, în nemoarte. O, arm[sari aromind cu iarb[ de plaur! Oho! fierb`nt`nd ploi, nebunind ape! O, flori intrate suav în hamuri de aur, Tr[g`nd carul Soarelui de prunci mai aproape. O, dealuri pe care se rumenesc ro\ile p`inii de-o var[! O, p[unii vinului, s[rind peste cas[! O, cona=ule mire! O, coni\[ mireas[! O, c`nepa noastr[ de neam =i fecioar[, Dr[gostit[ în bulhace de zodii b[l\ate Pentru flamura casei, c[r`nd peste-amurguri Ora jertfirii mereu repetat[, Cu pas ap[sat c[lc`nd de pe-o nunt[ pe alta, De parc[-ai c[lca pe-o ofrand[ de struguri. — La frumo=i ani, scumpi p[rin\i-împ[ra\i. Sem[na\i gr`u, roata morii s[ v[ numere anii de-a r`ndul? — Mul\umim dumneavoastr[, gospodari-musafiri cu arcul pe bra\, Rug[mu-ne, de v[ prinde\i cu noi în dan\, s[-nv`rtim cu piciorul p[m`ntul.

 Apa-n f`nt`ni e ca pas[rea rece =i mult l[udat[, +i plugurile toate-s de strea=ina casei legate, îndulcind c[priorul, +i duhurile toamnei în leg[tori de sulfin[ pe deal, cu v`ntul gr[mad[, Ci nou[ ne-a mai r[mas de pus cerul pe cas[ =i un turn la o hor[. +i cum vi-s caii de alergare lihni\i, Lega\i-i de =oapta ov[zului mai c[tre fereastr[, Iar nou[ cu drag[ inim[ ne gr[i\i: Ce dor v-au st`rnit pa=ii acum c[tre cur\ile noastre? — Noi, cinstit[ =i bucuroas[ gazd[, Din porunca ce ne-a dat-o-mp[ratu, Am cotrob[it gr[mad[ de =es =i de brazd[ }ntru v`narea C[prioarei cea cuconi\[ Cu iarba la corni=oare Proasp[t înflorit[, Cu lumini\a ochilor, Ca de boghi\[, Dar sc[patu-ne-a din priveal[ =i a zbughit-o }n tuf[ri= m`ndri=or =i peste gr`u=or de p[dure, De i-au r[mas în pereche pe lun[ cele, cu \`c[neli, copite dou[. +i unde se îmboldise s[geata arcului din repezitur[, P[l[l[ie=te v[zduhul cu foc =i cu rou[ +i ne-arat[ cerul semne-ntr-acoace Cu presupunere c[tre casele în care arde-o f[clie, +i-i chip chiar acum cu noroc s[ ne facem, Dac[ bun[voin\a dumneavoastr[ n-o s[-nt`rzie? — Noi primim vorba dumneavoastr[ cu fir =i dreas[ cu bune-n\elesuri, +i zicem c[ tocmai în cur\ile noastre a\i prins norocul cu m`na. PIATRA DE CITIRE

ANATOL CODRU

A=a c[ v[ poftim bucuro=i s[ ne trece\i pragul =i de mult[ rugare s[ nu v[ pese, C[ noi suntem ca izvorul =i ca f`nt`na. +i cum ni-i copila ca floarea cea de r[s[rit[ C[tre soarele cel a doi p[rin\i, înc[ lumin`nd cu fa\a, Noi am îmbr[cat-o în zilele cele noi =i sfinte ca diminea\a, Cu feciorul cel m`ndru =i drag s[ se m[rite. A=a c[, dac[ a zb`rn`it s[geata =i vi s-a ar[tat norocul cu steaua în frunte, E chip s[ leg[m chef de învoial[ =i s[ zidim nunta. 2

}nt`i e nunta. Boala tuturor, De care molipsi\i suntem cu to\ii. +i-i o r[scoal[ nunta. Sar nepo\ii, Zv`rlindu-ne din tron, tron`nd feciori.

Dac[ ar[m, noi iar intr[m în nun\i. De coarne dac[ \inem, suntem miri. +i fiii no=tri-s miri. S[ nu te miri C[ sunt miresele n[scute pentru mun\i. To\i au o hor[ a nun\ii la picior, S[-i d[n\uiasc[ soarta pe orbit[, C`nd fiii lor le trec de sub\iori. +i se hore=te mult =i peste hori, Peste o nunt[ mai neobosit[, S[ nu murim de nesf`r=ite ori.

PIATRA DE CITIRE

Ve=nica veghe

C[lduri vegetale v[zduhul descarc[ Pe floarea copiilor care împung Cu fruntea t[r`na =i \ip[, de parc[ De însu=i ad`ncul p[rin\ilor fug.

P[rin\ii stau drep\i între soare =i ploi Cu bra\ul pe g`nduri =i ochii-n idei. P[rin\ii sunt una cu ei, =i-am`ndoi, Anun\[ a dou[ negare-ntre ei.

+i totu-i un rai de dureri peste vremi, +i totu-i un zbucium de-a fi =i-a nu fi De peste vecii, ora lumii dint`i, Pe care-o refuzi, o aprobi =i o temi...

Moment bahic

Gonesc din ceruri focuri, plec`ndu-m[ mereu, Cu cer v[rsat pe barb[ =i c[ni de lut pe gur[, De umeri, c`nd mi-at`rn[ un vin, =i-apas[ greu }n osul frun\ii butii =i mi le d[ de-a dura.

O, toamn[ pus[-n arbori, pe beciuri — de-a c[lare, Cu strugurii pe garduri, plesnind în pulpa lor S`ngele viei, aprig, înfipt în cing[toare, Frumos cl[dit în baz[, înalt p`n[-n feciori —

!

ANATOL CODRU " Eu v[d în vinuri lucrul cel mai cinstit pe lume, De g`nd pahare pline c`nd se ciocnesc cu fruntea, Ca dou[ galaxii, ce-n nesf`r=it =i-nfrunt[ St[p`nii-ncorona\i cu vi\[ =i cu nume — Moldoveni...

Hrisov ]n toamn[

Vin dornic, autonom =i fante, Ne]mbl`nzit, dans`nd pe ruguri, Cu trupul izgonit din struguri }n fetele nem[ritate. Ulicioarele-au ie=it din min\i, Oh, pofta le-a-ntrecut m[sura, C[ci s[rut`ndu-m[ pe gur[ M-au fost furat p`n[-n p[rin\i, Unde mai dincolo de stele, P[rin\ii tineri la-nceput }=i ung fecioarele cu lut +i-l ard cu-o patim[ din ele,

Ca eu s[ fiu, cel mai înt`i S[ beau =i s[-mbl`nzesc p[catul, S[ \ipe g`ndul meu, înaltul, P`n[-n ursita din copii...

PIATRA DE CITIRE

P`ine

Ne car[ p`inea în spinare }n via\a noastr[ f[r[ moarte, Muncita p`ine de la \ar[, Pus[-n genunchi =i foarte-amar[, +i foarte dulce, neagr[ foarte, +i foarte alb[, alb[ tare — Ea, strop de lacrimi =i sudoare, +i tat[ ea, care nu iart[, Ea, mama noastr[ iert[toare. 2

Tot ce mo=tenesc p[rin\ii mei ca art[ E marea lor dragoste pentru brazd[ =i spic, }nfipt[ în ei ca o st`nc[ de piatr[, Care nu se poate urni cu nimic. Cum torpileaz[ ei legile aspre-ale p[m`ntului, Scriind cu fruntea mereu c[ vor fi Al[turi de noi, =i noi — tot al[turi De fiii no=tri, al[turi de fii! P`inea lor sf`nt[, p[m`ntul lor mare Cu osia-n bra\ele lor afundat[, Mereu în mi=care, mereu dup[ soare, Mereu adunat[. ...Cine mu=c[ din p`ine cu ur[ — P`inea e neagr[ în cerul gurii... 3

...P`inea e casa care alearg[ mereu dup[ noi...

#

$

Maic[ de plai

ANATOL CODRU

Toate le =tie chipul ei cel drag: cum încol\e=te mielul dup[ st`n[, cum trece steaua-n asfin\it pe deal, =i c`t[ cear[-i dete o albin[. Copacii înfloresc de harul ei, =i-un plug o lumineaz[ în ograd[. Cu luna la fereastr[, dac-o vezi, \i-i p`rguit[ gura cu balad[. Unii o strig[ dinspre r[s[rit, al\ii cu vorba vin la miez de noapte. Jum[tate ]n p[m`nt, dac[ munce=ti, n-ai chip s[ le r[spunzi la to\i odat[. Nu-=i =tie =irul anilor în trup: cu grija veacului ea zilele=i m[soar[. Duminica — e poarta ei cu flori deschis[-n univers =i-n dep[rtare. C`nd îi e dor de noi, de cei pleca\i, p`n[ în largul cerului se duce cu-o f[clie. Fiii o cred c[-i steaua r[t[cind =i-i dau un nume p[m`ntesc: MARIA. Totu-i firesc la ea =i-i de crezut: veciile o =tiu =i-o \in aproape, ca o f`nt`n[ izvor`nd mereu cu lacrimile noastre sub pleoape...

Maic[, eu am fost mai t`n[r?... Lumea asta-i de pove=ti. Te c[zne=ti, le potrive=ti... Maic[,-a= vrea s[-ntinere=ti. Mi-a-nsurit un st`lp la cas[, Ora-n ornice e roas[... Maic[, Tu ai fost mireas[?

PIATRA DE CITIRE

Sub c[ma=a mea beteal[ Poart[-un deal, =i e de sare... Maic[, n-ai umblat la =coal[? Ce sunt merii ]nflori\i? — Doi copii sau doi p[rin\i, Am`ndoi ]nc[run\i\i?

Parc-a fost mai joi, mai vineri: „Vreme trece, vreme vine“, Maic[, eu am fost mai t`n[r?

Modestie

Mama-=i acoper[ numele cu o m`n[, De parc[ i-i team[ c[-o cheam[ Domnica, Nume s[pat în ad`nc, ca f`nt`na }n stratul de piatr[ de \ar[ voinic[. Tulpanu-i negru. De mult ce ne-a=teapt[, I-a umbrit =i c`teva vorbe-ale ei, Ce par ni=te a=chii de-ar[mi pe cetate, Din clopote grele, adormite pe v[i.

La marginea ei, de venim, de se-nt`mpl[, A=trii s`nger[ =i timpii în jur. Ce-ad`ncuri vegheaz[ în noi foarte simplu Calmul ei de furtuni =i p[duri!

%

& Numai c[-un lucru i-i team[ s[-l spun[: Numele ei de domni\[ — Domnica, Pe care sfioas[-ntr-o m`n[-l adun[ +i-ascult[ departe feciori cum îl strig[ — MA-M{!..

Ana-Maria

}n via\a noastr[ Nime n-a aflat Nume mai drag, rostit ca-n rug[ciune, Nici clopotul mai dulce n-a sunat La chinurile facerii str[bune. Nici mieii n-au jucat sub steaua lor Mai înflori\i, s[rind peste ospe\e }ntru jertfire dreapt[ — tuturor, La ceasul cast al ierbilor iube\e.

Nici pomii nu s-au copt mai înadins, Nici pragul n-a dat ramul cel cu miere Zidirii tale sub un cer încins De imne =i de sf`nt[-ntemeiere. |ie \i-i pas[re cuv`ntul meu dint`i, Zbor de p[rin\i =i steagul te-nf[=oar[, }n mirtul lui de purpur[,-n t[rii, Aripa ta s[ fream[te pe \ar[.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Ana-Maria, lemni=or sfin\it De nume drag cu lacrimi la citire, De clopote cu miere în potire, De vers abia n[scut, abia citit...

Gura pe frunte \i-a l[sat cuv`nt — O stea care lumin[-înnemuind...

Feciori

Votez la ast[ or[ mari lini=ti împrejur, — E clipa cea mai sf`nt[ a luptelor din mine. Mi-s baricade anii =i metereze — faptele, Purt`nd pe steag destinul acestei \[ri înalte +i-al ridului pe frunte, =i-al r`ndului în carte — E ora-n care-mi na=te iubita mea feciorii... ...S-aud numai în teatre cum bat, pe band[, tunuri, }n cinematografe mai s`nger[ ecrane, +i-n ziare para=ute fo=nesc =i lin se cern Din ceruri marmuri albe pe to\i feciorii lumii, Opri\i la v`rsta aspr[, sfid`nd cu fruntea neguri, +i-n care timpu-a pus doar clopote de lacrimi. Scula\i, voi, mor\i, voi, case arse, pluguri, Voi, telefoane-a lumii, s[ri\i din furci pe zare, P[=i\i din c[r\i, da\i zvoan[, suna\i mobilizarea, Voi, scrumui\i ai soartei, rena=te\i, înc[-o dat[! — }n numele acestor feciori ai mei, ce-n ziu[ Au s[rutat p[m`ntul =i soarele, c-un \ip[t Cu drept de lupt[ dreapt[ =i supravie\uire

'

!

ANATOL CODRU

}n numele acelor ce n-au fost s[ se nasc[... ...Ei vin cu datoria, a voastr[, cea de veacuri, S[ oblojeasc[-n timpuri at`tea r[ni =i lacrimi, +i at`tea \[rmuri negre — s[ încol\easc[ muguri, +i-at`tea por\i =i praguri s[-mbr[\i=eze fiii, +i-at`tea drumuri, toate! s[ reîntoarc[-n \ar[ Hori fr`nte-n boi de schije =i =uierat de gloan\e...

Eu v[ zidesc tot veacuri, înc[run\indu-mi pleata La s[rb[toarea voastr[, c`nd mi-am arat p[rin\ii... ...Feciori ai mei din leag[n, scula\i! — e foc în lume! S[ri\i de pe ulcele, ca de pe tronuri sparte, Din scutece da\i buzna =i fulgera\i în lapte Gingia voastr[ moale =i-ncins[ ca hurmuzul S`ngelui pe steaguri din na=terile toate. Voi sprijini\i pe soarta P{M~NTULUI =i-a LUMII, De poala \[rii voastre v[ \ine\i s[ nu cade\i — P`rjolul sun[ arme, +i moartea vars[ fumul Pe c`ntecul de leag[n... ...Iubita mea, m[ iart[, =i fruntea dumitale, La ceasul t[u de lapte, c`nd mi-am strigat feciorii, Nimba\i cu mirt de pace, din clipa lor, înt`ia, Cu negurile lumii s[ lupte =i s[ cad[ }n numele acelor ce-or fi ca s[ se nasc[. Ei, fiii mei! — Ei — destina\i nu mor\ii, Ci contra mor\ii îns[=i, prin lupt[ s[ tr[iasc[.

PIATRA DE CITIRE

Surori

C`nd v-au alungat p[rin\ii din cas[, la miri, Eu, probabil, eram în drum c[tre voi, ca s[ umplu Un gol în destinul vostru de fete, Egal împ[r\indu-v[ numele meu, S[-l ave\i ca pe-o lacrim[, ce-o s[ v[ curme Durerea ruperii voastre de cas[. Din to\i c`\i n[scutu-ne-am, eu unul, b[rbat, Puteam s[ resping hot[r`rea p[rin\ilor, Pe veci declar`ndu-i str[ini =i-n afara Oric[rei rudenii, din care v[ strig Mereu peste zidul so\ilor vo=tri. Dar nu era chip. P[rin\ii. Of, datin[! }ncrustat[ în st`lpii din cas[ c`t lumea, +i-n lacrima lor îngropat[ sub gene — La ora fixat[ s[ v[ alunge La mirii vo=tri, g[ti\i s[-=i zideasc[ Poruncile toate pe umerii vo=tri... V-a\i dus cu broboada-nnodat[ sub barb[. Unde v-a\i dus? — nicic`nd s[ v[-ntoarce\i, S[ =tiu cum v[ cheam[, s[ =tiu cine sunte\i, Surori ale mele, voi, lacrimi amare Sub geana p[rin\ilor mei îngropate — Nime durerea lor s[ n-o =tie... Voi nici seama v-a\i dat c[ se poate Mai altfel de cum se-ntocmise de datin[... — A\i dat cu sineal[ br`iele casei +i-a\i pus l`ng[ flori zugr[vite =i-un nume, Oricum, s[ v[ par[ c[ ave\i =i-un frate Care v[ mustr[ =i care vegheaz[

!

! Cum duce\i pe umeri poruncile so\ilor... P[m`ntul a fost s[ se-ndure de voi, Umpl`ndu-v[ poala cu vorbe =i fete, Care a=teapt[ la r`ndu-le ora C`nd le ve\i spune s[ plece în lume, La so\ii lor încrunta\i de porunc[. Ci eu, ce-am avut mai bun =i de pre\, — C-am pus durerile voastre-ntr-o nunt[ +i numele vostru l-am pus mai aproape De-acel al miresei, poftit din ograd[, Strig`ndu-l pe-al meu ca o porunc[, Pe um[rul ei zidindu-l mereu. Mai mult cu nimic n-am fost s[ v-ajut, Dec`t s[ p[strez peste lacrima voastr[ Numele vostru, de so\i alungat, — La marginea voastr[ f[r[ de nume...

Sus pe ceruri, ierbile... Fulguiri de lasere, }nflore=te maz[rea, Am vorbit cu-o pas[re.

Sus pe ceruri, ierbile, D[n\uiesc, superbele. Vorbesc cu proverbele. Multe, simetriile, Scurt[m ve=niciile, Ve=nice-s Mariile...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

De Ioni, de Marii }nflorire de crengi +i ca roua dint`i Sunt aceste \[r[nci De Marii...

Nal\i c`t turnul de ani +i în graiul lor domni Sunt ace=ti \[rani De Ioni...

Cu vecia pe frun\i, Cu vecia pe veci O nuntire de mun\i, — De \[rani, De \[r[nci.

Acesta-i omul nostru cel Ion

Scump este omul |[rii sem[n`nd Inima lui, prinosul lui pe lume — Pleac[ din zori =i p`n[ în amurg Nime nu-l sup[r[ =i nu-l mai ceart[ nime. Brazda-i de piatr[ de la început +i v`ntul e potrivnic =i-i din fa\[, +i astru-l arde din t[ria lui, +i-o secet[ de chip i se aga\[. Ochi str[inat e cerul pe ogor

!!

!" +i-i privegheaz[ cazna-n ar[tur[, V[zduhu-i copt =i fluturat pe z[ri, }i p`rguie p`n’ =i cuv`ntu-n gur[; +i p[s[rile-l trec pe curmezi=, +i grindina îi pistruie=te-aleanul, Ci el, în g`ndul lui mai c`t un deal, Se reazem[ de toamn[ cu tot neamul. +i în lumina molcom[ de nop\i P`n[-n butuc luceaf[rul se-nmoaie Cu lutul fr[m`nt`nd în veac asprit P`inea de plai cu bubuit de ploaie. Grij[ e tot, =i c`te-s împrejur De munca lui se \in =i se înnoad[: Spinu-i hr[nit din m`na lui cu sa\ +i helgea se înghesuie la nad[. +i-l face universul omul lui +i tot ce-i greu — i-arunc[ în spinare — Frunza ce cade la hotar de ani, +i-amurgurile c`te se rup din stare. Calc[ pe racl[ de str[buni, st`rnind La cap[tul cellalt floare =i prunc[, Toate se-ncheag[ din vecia lui +i se înnemuiesc dup[ porunc[. +i p`n’ la urm[ i se face steag C[ma=a lui scor\oas[ — pe tot chipul, +i umerii îl dor =i se desfac Pe-al[ture, zv`cnind, ca dou[-aripe... Acesta-i Omul nostru cel ION Intrat p`n’ la istov ]n ast[ vreme, Nu-l po\i lega de somn =i alin[ri,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

De-o nep[sare =i de alte semne. C`nd moare bucuros pe dealul lui Pus într-un co= cu bobu-n ar[tur[, Vine o stea cu busuioc pe m`ini +i îi s[rut[ vecii de pe gur[.

Voi

!#

Iat[, m[i Gheorghe =i m[i Ion, C[ a\i ie=it pe deal, s[ ara\i timpul. Sateli\ii v[ roiesc pe la t`mple, Ci vou[ nici c[ v[ pas[, nici c[ v[ vine S[ ridica\i ochii t[ciuno=i din \[r`n[. Arunca\i din m`n[ orele, zilele toate P`n[ la nesf`r=iturile celea uitate, +i nici team[ nu v[ e de nimic în lume, }ntoarce\i capul, doar numai c`nd v[ strig[ pe nume. C[ci se \ine numele acesta de voi, ca un clopot albastru, Curs p`n[-n str[buni, din \[r`nele voastre. Nu mai e chip s[ v[-ntoarne-nd[r[t nici h[ul, nici moartea. Dintr-acolo, unde ast[zi v[ duce\i ar`nd mai departe, V-a\i aruncat cu=mele într-un corn din Constela\ia Taurului +i bondi\a doinoas[ în alt cap[t — pe um[rul Carului. +i merge\i în v`rful degetelor cu cioc`rliile-n p[r, Sem[n`nd în st`nga =i-n dreapta bob de adev[r. Ci mie îmi pare c[ din opintirile voastre spin[rile Au zugr[vit curcubeie pe greb[nul cerului — Mereu f[r[ cap[t, mereu ca o secere, Gata oric`nd s[ v[ secere.

ANATOL CODRU !$ Dar voi nu mai crede\i în zodii, în snoave =i semne. +ti\i drumul aratului, culesului =i îndemnului, De a v[ \ine unul de altul ca ni=te plugari, Sem[n`nd cu o m`n[ zilele acestea de datine mari. C`nd d[-n copt gr`ul =i bobul se zv`rle din hum[, }l urca\i la ureche, ascult`nd toate =tirile lumii, Dac[ nu m`n[ cineva foc c[tre voi, s[ v[ ard[ Anii gr[mad[, anii gr[mad[, anii gr[mad[... +i v[ duce\i mai departe, privind peste z[ri, Dac[ vin feciorii din urm[ pe pluguri c[l[ri, Cu tot neamul lor de copii, cu nevestele, C[ci p[m`ntul =i-aratul vi-i veste-poveste, Vuind cum e s`ngele-n patima voastr[. +i-n numele vostru ce sun[-n albastru...

Rug[

Har\agul meu =i soarta mea sunt una Cu por\ile, cu pragul, cu frontonul, +i drept z[log mi-au poruncit str[bunii S[ port în pielea asta tot IONUL —

Acel col\os =i lumii — încruntatul, Risipitor de inim[ albastr[. (Fac dragoste cu-o vie. Sunt =i-n ceart[ C-un deal rodind contra iubirii noastre.) Dar parc[ m[-ndulcesc din c`te am +i puse-al[turea de vorba mea de-acas[, Sunt mai ca mierea, drese cu balzam, Neretezate înc[ nici de-o coas[...

PIATRA DE CITIRE

+i-i foarte bine dac[ e a=a, Dac[ au oamenii o bucurie mare, Dac[, la dragostea ce-o au, ar mai avea Asemeni mie c`teva odoare. Parc[ e r[u s[ por\i at`ta spor De griji =i socoteli, dac[ te clatini, Dac[ încapi pe gura tuturor, C[ ai o cas[ doldora de patimi?...

***

Plugul e ca Pas[rea, Ar[ doar cu aripa. Cu aripa Plugului Ar[ omu-n Via\a lui. Ar[, parc[ ar zbura Dincolo de moartea sa, Dincolo =i peste Fire Unde totu-i r[stignire...

Bunul mesei

De foame s[ nu =ti\i. Pe s[turate Aceast[ via\[ s[ v[ miluiasc[. O p`ine alb[ s[ v[ chinuiasc[, O p`ine neagr[ s[ v[ poarte-n spate.

!%

!& Un plug s[ taie brazda pe din dou[: C`t \ie — tot at`ta parte lumii. La mas[ s[ v[ cheme cu un nume, +i bunul mesei s[ se cheme VOU{.

ANATOL CODRU

De ce a= face eu...

De ce a= face eu s-a=ez ca-ntr-o uitare Aceste ierbi înalte cu iepurii de m`n[, Sau fruntea [stui cal pe deal ca o f`nt`n[, Din care se adap[ din fug[ dep[rtarea?!

Ce daruri sfinte — toate le-a= face patrimonii Acestor mari balade de mame pe sub stele, Cu aceste piramide de snopi în care ele +i-au îngropat b[rba\ii, s[ doarm[, faraonii.

De ce s[ bat arama voroavei în sc[dere De c`t cum au fost scris-o cu fruntea lor str[bunii, Topind vocale-n foc =i-n clopote s[ sune Laptele maic[i noastre — temei =i înviere. De ce s[-mi st`mp[r g`ndul =i ochii s[ ascund[ Aceast[ f[r[ seam[n column[ de lumin[ +i-aceste zile albe, venite la f`nt`n[, S[-=i ve=niceasc[ inul catrin\elor de nunt[?

O, de-o s-a=ez aceast[ comoar[-ntr-o uitare, S[ nu-mi mai scrie m`na, s[ nu mai pot c`ntare...

PIATRA DE CITIRE

***

Arde parc[-n lum`n[ri Gr`ul amijind pe vale }nc[-n tihna dumisale Ca o aur[ pe st[ri.

+i cum lanul e ad`nc +i deasupra ceru-o arc[, Am s[-l trec în zori cu barca C[tre golful de par`ng. Vai ce lan! Dac[-l cose=ti, Prundu-i mi=un[ cu pe=ti...

Un drum se-ntoarn[ ]napoi Sub cerul sp[l[cit de ploi, Psalmodiind prin timp, greoi, Vegheat de carele cu boi, Un drum se-ntoarn[ înapoi. Oare s[-l sperie asfalt +i st`lpii [=tia de bazalt, Viteza asta, acest salt, +i-aceast[ patim[ de-nalt?

!'

" Oare s[-l sperie lumini, Aceast[ bolt[ de f`nt`ni, Aceste nun\i, =i-aceste p`ini, +i nou, mai nou, acest destin?

Alb, mult alb

O, c`nepa care a fost s[-mbrace }n marmur[ fo=nind[ to\i s[racii Acestui plai! — B[rba\ii lui P[reau o \ar[ de statui. +i printre ei, cu pas agale, Cu stat de sfinte catedrale, Ale noastre mame =i surori Nemuritoare-n albul lor.

De ce-a= g[si acum s[ tac Aceast[ c`nep[ de veac Pe un str[bun, ca pe-un catarg, Albind furtunile în larg? P`n’ la origini ]ngropat }n toat[ c`nepa din sat, Eu am tunat =i-am blestemat Un alb mai negru ca un iad.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

C[-n traiul nostru cel c[nit At`tea lacrimi s-au urzit, +i ca un steag s-a r[zvr[tit C[ma=a mea de om trudit!

O, bol\i de p`nz[, ca un cort — Pe osul nostru, tort în tort, Din vrednicie m`ndrul port, Ca pe-un blestem prin veac s[-l port...

Muzeul de la Trif[ne=ti

Albastru tragic din icoane — Mucenicie de Ioane, +i-aceste clopote, De-atunci, }mi par Ioni vuind pe cruci }nv`rto=ind în alifii Genunchii no=tri, cei dint`i — Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun Genunchii al\i genunchi str[buni. Iau foc c[m[=ile de in Pe hori jucate-n \intirim Peste p[rin\i — c`\i s-au zidit! }n horele de sub p[m`nt, +i horele Cet[\i le s`nt!

"

" +i dac[-n jocul lor s-au prins, C[ n-au c[zut, C[-au mai învins, +i-au mai c[zut, L`ng[ p[rin\i, Dar parc[ mai nebirui\i. De-aceea poate nu murim +i ard c[m[=ile de in Pe noi, horind în \intirim, Peste str[buni — C`\i s-au zidit! }n horele de sub p[m`nt, C[ci horele cet[\i ne s`nt!

Auzi? Se crap[ ramele: din nimb Erup cu frun\ile noi timpi De noi Ioni, str[lumin`nd Ioana plaiului meu sf`nt!...

Colind

...Florile dalbe a=a ca-n tot anul La por\ile noastre cu cheile-n salbe, +i pluguri b[l\ate cu viscolu-n coarne Pe brazdele albe, ca florile dalbe. Oh, forile dalbe, ca promoroaca, De parc[ a nins cu iepuri pe-afar[,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i noi asmu\[m dup[ ei într-o doar[ Zicere m`ndr[ cu daruri. Florile dalbe, c-a=a ni-i urarea La fiece timp, la fiece gazd[. Ninge din susuri cu pietre de moar[ Sub fiece plug, pe fiece brazd[, Ca p`inea de neam s[ fie aleas[, Duioas[ =i mult[. Florile dalbe... pe fiece cas[ Se joac[ o nunt[. C[-s florile dalbe. +i iat[ se-arat[ O alt[ fereastr[ de c`t[va vreme, +i, de mult ce v-am spus noi colindul acesta, Ard pe v[zduhuri cuvinte de cremene. O, florile dalbe, a=a ca-n tot anul La por\ile noastre cu cheile-n salbe +i bivolii albi cu viscolu-n coarne — Pe brazdele albe, ca florile dalbe.

Cioc`rlii

}n lan, c`nd pas[rea se coace-o var[ +i sare din c`ntare ca din ou[, Aud b[t`nd din picurii de rou[, Cu ciocul, cioc`rlii, s[ ias[-afar[.

Lumin[, soare, fa\a noastr[, dar[, Na=terea lor c`nt`nd este Moldova!...

"!

""

}n ochii mei — o amintire...

Duios de-amar se vede-n ochiul nostru O nostalgie verde de secar[, +i-n care lupii-nc[run\esc la lun[ Cu c`inii sub\ioar[, din vreo st`n[, C`nd p`n’ la br`u ciobanii dorm ]n cu=me, Fum`nd prin m`neci florile de leandru. Dac[ e chip s[ mai z[rim ceva — E-o cas[ care doarme în copac Cu vulpile pe-acoperi=, bor\oase, +i date jos cu cangea-ntr-un cojoc Al unui paznic care-=i pune-n deget Poreclele, înve=nicindu-=i satul. Dac[ se-nt`mpl[-n ochi ceva s[ fie — E o f`nt`n[ — amar[ =i ad`nc[ Din lacrima str[bunului meu Toader, Care-a f[cut =i-un drum, pe care ast[zi, Urca\i în autobuze, vin p[rin\ii S[ c`nte-n t`rguri flori de via\[ lung[, Sau ca s[-=i vad[ ginerii prin =coale, Sup\i de mult[ carte =i lumin[.

Sub boltirea cerului

Ca strugurii sunt pruncii la Goian, +i leag[nele sunt c`t o f`nt`n[, +i flamura se leag[n[ pe sat, +i plugurile se scald[ în \[r`n[.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Bour ar`nd e dealul dimprejur, +i floarea viei \ine-a sc[ld[toare, +i p[s[rile-mpr[=tie pe culmi Lumina p`rguit[ pe ogoare.

Ionii trag cu ro\ile-n gr[dini Apa de leac. Mariile cu toate, Pe l`ng[ munca lor, mai dovedesc +[-=i \in[ so\ii tineri pe-nserate.

+i cum le murmur[ neprih[nirea-n s`ni +i-o patim[ le abure=te gura, Se clatin[ izvoarele-n f`nt`ni +i cre=te busuiocu-n ar[tur[. +i \ara lor de rai =i de p[m`nt Nu mai cunoa=te alt[ nemurire Mai l[udat[ =i mai cu noroc Dec`t aceast[ sf`nt[-mprospe\ire.

Ci-n zori, cu floarea drumului în piept, Se lumineaz[-n c`mp ca într-o carte, Purt`nd sub inim[ s[m`n\a lor de plai, Care îi \ine demni =i în nemoarte. Iar sub boltirea cerului pe sat, C`t stelele de mari pe dep[rtare, Pruncii duc dealul \[rii p`n[ h[t De funie, p[sc`ndu-l l`ng[ soare.

"#

"$

ANATOL CODRU

Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu

Ion Vlaicu, b[rbatul înalt c`t pr[jina, +i înc[ nevasta lui, Anastasia, cu ochi zbengo=i =i la br`u=or tare nuroas[, }=i scald[ pruncii dolofani pe grindul f`nt`nii, Apoi îi a=eaz[, ca pe o m`ndre\e de zestre, în fa\a casei. Pe drum trec Opera, Stavru =i Smadu, Cei trei f`nt`nari, bucuro=i, c[ unul întreab[: A\i cules, vas[zic[, luceferii din livad[ +i din gr[dinile cele b[l\ate, c[ se fr`nge din =ale taraba?! — A=a, maic[, suntem s[r[cu\i la odihn[, — Am arat ast’ noapte tot imprejurul Orionului, P`n[ sub zodia Racului =i printre comete de-amu, ca printr-o sihl[, Cu toate cimotiile noastre =i cu b[rbatu-meu Ionu. +i acum mai lucr[m la aceste odrasle Cu ceva pov[\uiri, ca ni=te plugu=oare, împrosp[t`ndu-le trupul, De parc[ am pune piatr[ de drag la veciile noastre, De ast[zi pentru mai mut s[ ne \ie vremile scumpe. Strugurii c`rlani îs gata pe coard[ =i merele =ofrane sunt de-amu coapte, +i gutuile îs c`t hulubii cei împ[ra\i. Avem de toate. Taurii ne sunt gra=i, ca lutul, bivoli\ele — cu lapte, +i g`ndurile cele aripate ne stau al[turea cu s[n[tate. —M`ndre\[ de om \i-i =i b[rbatul, c[-i de neam bun =i s-ar cere Ceva mistrecior, pentru c[ e=ti mult m`ndr[ =i dumneata. — Mul\umescu-v[ vou[ cu bucurie, f`nt`nari, c[ ave\i glasul de miere, +i vorba-ntr-ales, c[ v[ lumin[ în gur[ ca piatra de stea.

"% Acum vin s[rb[torile toamnei, cele mari, De începutul lumii cu vreme de-a noastr[ la bine, De aceea ni-s por\ile de jur-împrejur cu bol\i de stejar, Cu flamura \[rii în v`rf, s[ lumine, A=a c[, dac[ ispr[vi\i cu ad`ncul, veni\i degrab[-ntr-acoace Cu plozii =i nevestele voastre numaidec`t, C`nd ceru-i de rai =i steaua se coace. +i firele noastre se \in de p[m`nt. PIATRA DE CITIRE

Cu noroc dar s[ v[ fie =i cu mult[ s[n[tate, gospodari! S[ auzim de apa cea bun[-n ad`nc, cum vi-i lacrima-n s[m`n\a de har!

Pergament

P`n[ taurii vor pa=te în steme, dintr-acolo De unde vine iarba, din coarne bubuind, Vom declara, din arcuri, s[ge\i s[ cad[ jos, La por\ile cet[\ii c[zute în p[rin\i. Vom pune vorbe mari pe ruguri, s[ se vad[ V`rful izb`nzii noastre în clocot de ar[muri Pe zidurile nop\ii, sau pe armuri de piatr[ A o=tilor vuinde, b[t`nd înalt sub ceruri P`lcuri de steaguri, — peste seme\e frun\i de bouri. Vom înnoda la car[ imbold de v`nt s[lbatic, Urnind din turnuri toamna, Pornind din nun\i feciori, }nc[lec`nd pe vinuri =i s[get`nd ulcioare,

ANATOL CODRU "& Cu chipul treaz, ca ziua, atunci c`nd se anun\[ C[ turnurile strig[ =i-arat[ la hotar. +i se vor face semne pe fruntie cu mirtul, Chemat din ram de cedru, parc[ r[scolind }n noi p[duri de tain[, b[tute ca argintul Pe scuturi =lefuite de-nc[ierare dreapt[.

Vom sta barbar de pa=nici =i nemaivr`nd de tineri, |in`nd pe frun\i c[ciula ca un Ceahl[u pe z[ri, Din care vars[-aram[ pe chipurile noastre Lumina de luceferi, cum vulturul cu-aripa, Ecoul din oglind[ s[-l murmure-n nemoarte, Peste ]ntreg cuprinsul cu fream[t de cet[\i, A=a, o ve=nicie!

Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre...

...întocmit =i rostit înaintea =colarilor din cele sate =ase, de care porecl[ bun[ s-au învrednicit de la desc[lecarea lor: Pohrebea, Doro\coiu-+mule=ti, Vasil[uca de =es, Alexandr[uca, Co=ni\a-Nou[ =i Molovata de ob`r=ie a acestuia, care mult ce au prosl[vit-o cu fapta =i cu voroava zic`ndu-i, dup[ cum urmeaz[, nu f[r[ oarecare îndrept[turi ce mi-am îng[duit a le face, nestr`mb`nd în nici un chip t`lcul =i izvoadele, cum au fost dint`iu rostite.

...Acestea-s o parte numai din ce d[m R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap La-intrare-n aste cumpene de carte.

PIATRA DE CITIRE

+i-i vin cuv`ntului miresmele de p`ini +i inimii adaosuri de soare, Cum vine laptele m[icu\elor pe steag, C`nd n[z[resc pruncu\ii lor în \ar[.

Din cas[ drept în patrie p[=e=ti Ca din p[rin\i, c`nd la soroc te-ncearc[ Un plugure, s[ ari din alte vremi }n graiul t[u ca muntele pe lacrimi.

+i anii t[i sunt r[mura\i la chip, +i satul î=i mai vede de ale sale, De floarea gr`ului ce-o st[p`ne=te-n deal, De mila mieilor împorpora\i pe vale. +i toate ]=i fac r`nd spre a-l vedea, }n preajm[, timpul cum spre noi adast[, De parc[ m`na-i ne-ar atinge acum Ferindu-ne de boal[ =i n[past[. E=ti un l[star de-o iarb[ îmboldit, M[sura fr[gezimii într-un mire, Din tat[-n fiu s[-\i z[loge=ti prinos, Pentru p[m`ntul t[u de amintire:

Cocerii cu izvoarele-n c[m[ri, Goienii-mboura\i la înf[\i=are +i Molovata — staul =i altar, Cu steaua strecurat[ prin frontoane.

"'

#

Mo=ii Ioni, Profirii, =i mai c`\i! — De nume to\i, dumnezei\i la fa\[, Cu b[rbile v[rsate-n jurul meu +i cu-ndur[ri pe gura lor sumea\[.

Rusandele =i Saftele-n c[m[=i, Mariile, Ioanele cu rou[ Pe fagurile trupului, prin lunci, Caste, v[dind lumin[ pe Moldova.

+i alte c`te s-au mai l[murit }n ochiul nostru dinspre-atunci încoace... Moara ce-=i m`nc[ inima de sec Cu gr`iele lihnite-n oboroace. +i carele zmuncite din obezi De la r[zboi p`n[ la sa\iul p`inii, Cu vita însetat[ pe c[lduri, +i b[l\[tura-n cucura f`nt`nii.

Istoria-\i arat[ ani mai mul\i, Intra\i p`n[ la br`u în v[lm[=ie, Mai dincolo de culmi =i de p[rin\i, De petecul de \ar[ sub c[lc`ie.

Dar iat[ se f[cuse parc[ zori, Parc[ o poart[ se deschise-n ceruri, }nc[-o n[val[ de lumini cernea, De-ntunecime plaiul s[-l desfere:

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

„Tu, F L O R E A Eremia, de-amu e=ti Slobod, =i to\i ai t[i la feliu Au slobodzenie“, — am auzit atunci, C[-am l[crimat în clipele acelea. ...Dar iat[ b[tuse focul din cei r[i, S[ sparg[ traiul nostru din tihneal[, S[ ne dea jos de la genunchi, din pas, +i firea noastr[ s[ ne stea la boal[. Dar n-a dat \ara chip de a lovi }n inima moldavului cu fierul, C[-a pus voinici s[ bat[ din trei p[r\i Roata l[custei ce-mp`nzise cerul. Din neamuri multe =i-nfr[\ite-a fost Izb`nda s[ se fac[-n vremi acele Ca o lumin[ aprins[ peste tot Cu-o stea de crai pe lacrimile mele.

Astea-s doar o parte din ce d[m R`ndului scris cu s`rg, spre a-l împarte Cei crez[tori =i descu=ma\i pe cap La-ntrare-n aste cumpene de carte. Eu laud anii tineri, dragi =coleri, +i vou[ v[ închin cu s[n[tate Trai cu z[bav[ =i cu spor, s[-ave\i P`inea rodind în vremurile toate.

#

# Eu, Florea Eremia, cu-o sut[ ani pe=in +i dese ramure de neam, cu h[rnicie }n v`rfurile vremii repezind Aceste-ndemnuri pentru o vecie.

Drept inim[

Sunt dat cuv`ntului drept hran[. Clorofila Cuv`ntului eu sunt, suprastructur[, +i forma lui — jur-împrejur — mi-i gura. Sunt dat cuv`ntului drept inim[. Sunare De clopote-i cuv`ntul — grav, imensul, +i via\a mea e fondul lui, e sensul...

Confesiune

Sudoarea frun\ii mele, grea, Cu tot ce s-a muncit de-a r`ndul... Sp[la\i-v[ c[ma=a-n ea, Zv`nta\i-o p`n[ da\i de g`nduri. V[ stoarc[ p`n’ la infinit, Unde e sf`nt =i-i un temei, S[ v[ munceasc[ p`n[ c`nd O s[ vede\i în ea idei.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Mai puri s[ fi\i. P`n[ la har, P`n[ de moarte v[ atinge\i, P`n[ la ultimul hotar, P`n[-o s[ da\i în ea de s`nge!...

Ca =i cum

Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ înflorind, Ca ierbile cele de leac =i de bine, Ca =i cum ar lua cu gura dintr-o f`nt`n[ Ad`nc[ limpezime =i de g`nd A graiului nostru mereu izvor`nd, Izvor`nd, Numaidec`t izvor`nd!

Ca =i cum ar zbura peste o gr[din[ de prunci La s[rb[torile bucuriilor foarte mari, Ca =i cum la cele mai anevoioase munci Ar îngenunchea frun\ile marilor c[rturari, C[rturari, Numaidec`t mari c[rturari! Ca =i cum mun\ii, de prea mult aur, S-ar plictisi, numai de gr`u s[ le pese, Ca =i cum pe fruntea încununat[ de lauri |i-ai trage gre=elile c`ntate de p[s[ri. Ca =i cum \i-ai începe ar[tura De la road[ c[tre inima plugului,

#!

ANATOL CODRU #" Ca =i cum \i-ai c`nt[ri în palme povara bel=ugului Cu lacrima =i c[t[tura.

Oamenii ar trebui s[ vorbeasc[ numaidec`t frumos, }ntr-un fel al lor, ca =i cum =i-ar zice pe nume, Ca =i cum pentru toat[ lumea Au venit s[ rosteasc[ toast dup[ toast }n graiul cel sf`nt, }n graiul cel sf`nt =i ve=nic al mumei.

Deci, verb mai ]nt`i

Nu confunda ierbi cu b[rbi, Nici lupi cu miei. Dac[ mi=c[ idei, Substantivul e verb. De ce la c`ntar Distribui egal O ton[ de var +i-o fug[ de cal? De=i ca nuan\[ Mai greu e p[m`ntul, Totu=i balan\a O-nclin[ cuv`ntul. Deci, verbu-i un cal, +i goana lui — g`nd, Mereu delir`nd Gramatical. Cuvinte nu scrim,

PIATRA DE CITIRE

Le îndur[m, C`nd le t[cem, — }n vorbe murim. Nu ro\ile merg, Ci drumul pe ro\i. Mereu spre nepo\i P[rin\ii converg. Metafore nu-s, Ideile s`nt. Mai sus de cuv`nt Sim\ire am pus.

Patrie de om

Se face mult[ sare-n univers P`n[ rostesc Cuv`ntul s[ m[ doar[. Inima face înconjurul ei, +i lacrima-i c`t pruncul în fecioar[.

Lumina ochiului se-ntoarn[ înd[r[t, De unde e trimis[ pe vecie, Ci eu din maica Lui nu-l pot ivi, S[-l trag pe trupul meu ca pe-o f[clie.

M[car c`t pacea p`inilor pe r[ni, C`t roua gurii ars[ de jertfire, C`t frunza în c[dere spre p[m`nt, C`t vama numelui la propria-i rostire.

##

#$ Grea munc[-i s[ zide=ti pe suflet grai +i trupul lui s[-\i fie-ncumetarea Cuv`ntului, din care te-ai n[scut M[sura astei vie\i nepieritoare.

Cuv`ntul e numele =i-i P a t r i e d e o m, Pe care în genunchi noi citi-o-vom.

Cuv`ntul ar[

La bine =i la r[u — gura ni-i price: Gur[ de rai, gur[ de lup, gur[ de =arpe, Gur[ de tun =i gura lumii, zicem.

Gur[ lupt`nd, gur[ mu=c`nd, gur[ t[c`nd. Sub cerul gurii noastre a pustiu se-aude: — Neutronule, Neteiule, Nemunte!...

O deslu=im, o, b[nuim! — iat[ r[sare Gur[ de prunc, gur[ de stea, gur[ de ciut[ +i lacrimi ne ard pe-abecedare.

O, noi vorbim, o, noi g`ndim! Cuv`ntul ar[! Gura e turnul vorbei noastre sfinte — S[ nu min\im vorbind, n[sc`nd cuvinte! ...Gur[ de rai, picior de plai, +i graiul, Eminescule Mihai!...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Metafora

Eu am calculat, Eu numaidec`t am calculat, C[ dreptul de-a metaforiza Presupune mai cur`nd =ansa de a te omeni P`n[ la coarnele plugului, Sporind astfel p`inile, Ca ni=te planete în balan\a universului. Da, da — p`inile, foarte necesare Modului nostru de-a vorbi rotund +i pe în\elesul tuturor. E riscant, totu=i, s[ metaforizezi F[r[ sim\ul pip[itului direct Pe inima copacului g`nditor: Parc[ ar trece o coas[ Prin trupul vinului, M[rturisindu-\i astfel Partea de vin[ pentru Frumuse\ea lacrimior nerostite. De aceea zic: r[sar p`inile de dup[ mun\i, Clopotind roua de prunci ai Patriei. }n jurul p`inilor rotesc gurile noastre, Ca =i cum ar vorbi de sa\iul lumii, }mp[r\ind în dou[ p`n[ =i pietrele de moar[ Celor înfometa\i de frumos...

#%

#&

Piatra de citire

Lui T. Mo=neaga

Dulce coarn[, acr[, Pieli\[ sub\ie, Aromite lacrimi, Strugurii sub ie... Gura ca hurmuzul, +i în tremur, inul. Frunze l`ng[ buze, Laptele, divinul...

Sc[p[r`nd m[rgele, Pl[i=or de munte, Cununii de stele, Ora\ii de nunt[... R[s[rit de soare, Dr[gu\[ mioar[, Iarba se-nfioar[: Plug la v`n[toare... Cr[i=or de mire, Fire, nemurire, +i-n nem[rginire Piatr[ de citire...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Onomatopee

Nu mai am pace, Cuv`nt m[-nfioar[. Cine m[ tace, Cine m[ zboar[? Cine m[ munte, Lacrim[ cine-m[, Cine m[ frunte, Cine m[ inim[?

Cine m[ nume +i m[ Ioane, Cine m[ lume +i m[ alean[? ............... ...Graiule nepieritor, Stea care vorbe=te flori!

Cronicarii

Cum \ara noastr[-i mierea =i cear[-avem de-ajuns, Aprinde-vom la cap o lum`nare Acestor mun\i, }n care dorm cronicarii-mun\i Cu inima =i sufletul afar[,

#'

ANATOL CODRU $ C[ci ei poporului mai arg[\esc =i-acum, La-ncre\itura frun\ii purt`nd mai multe patimi, }nc[ jertfind luminii cirezi întregi de piei Cu pana înmuiat[ în propriile lacrimi.

+i cum b[tu\i au fost de g`nd, t`r`\i prin c[r\i De b[rbi, cu limba smuls[ =i despuia\i de dor, Nu-i chip s[ nu se-aud[ peste gr[mezi de timp }n clopotele noastre cum bate limba lor. Deci, lor li se cuvin f[cliile dint`i, Cu prima înclinare a frun\ii s[ murmure Ca-n trandafiri v[zduhul îns`ngerat =i sf`nt La ap[sarea noastr[ pe clopote cu gura.

+i c`nd se las[ raza cea de lumin[-n grai, S[ ne munceasc[ dulce voroavele iste\e, S[ netezim prin veacuri înal\ii mun\i pe z[ri — Cu degete zdrelite de foi letopise\e. O, plumb, care-n tiparni\i e=ti aurul pe de=ti La nunta istui grai pe frun\i cronic[re=ti, Pe care, ca un nimb, la dep[rt[ri de astre, Rote=te încontinuu vocala gurii noastre!...

PIATRA DE CITIRE

Eminescu

Pe un picior de plai Sf`ntule grai P[m`nt crez[m`nt Venind auzind Unde steaua arde Aicea departe Ca s`ngele \[rii Din piatra durerii Zidit[ ad`nc Pe sori care ning Pe cump[na firii De sf`nt[ citire +i-aducere-aminte S[rut`nd cuvinte Suflete sfinte...

Cum s[ v[ spun...

Am supt fagurii P`n[ ne-au r[mas în m`ini lum`n[ri. Prietene, cetin[, Ochii t[i sunt întreb[ri. Drumul se zv`rle pe cal, Groapa — pe cas[. Prietene, cetin[, Din lacrima ta Atlantida apas[.

$

$ De ce me=tere=ti Sp[rg[toare de ciori? Prietene, cetin[. M`inie tale sunt fete-surori. Moara de v`nt e cump[tul soarelui. Prietene, cetin[, Poezia e aburul proasp[t Al varului...

ANATOL CODRU

Cu fiece carte...

L`ng[ p`inea cea dreapt[ =i lenea noastr[ de somn burdu=it[ Ar[t[m nu =tiu cum ca între dou[ minicoper\i... O, fra\ilor, cu fiece carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i! Homer necitit e ca ursul, cu blan[, Shakespeare e din jungl[ numaidec`t. O, gurii noastre îi cresc liane De mai-mu-\[rit!

C`t[ inteligen\[ inspir[ gurile noastre suav aurite, De=i cuvintele ne sar cariate în p[r\i. Cu orice carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i, Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!...

Parc[ un plug de lemn în carnea noastr[ se fr`nge, C`nd refuz[m, c`nd nu citim c[r\i.

PIATRA DE CITIRE

Parc[ apa abatoarelor muge=te prin s`nge, Dac[ rufuz[m, dac[ nu citim c[r\i!

$!

O, c[r\ile! Iarba de leac, nevoia problemelor neachitate. O, cu mu\ii lumii cum po\i s[ te cer\i?! Cu orice carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i! O, cuvinte desenate pe gur[, o, vorbele noastre fardate! O, p`inea m`ncat[ pe gratis, cum s[ \i-o ier\i?! Cu fiece carte de noi necitit[, Noi s[lb[ticim c[r\i, Eu repet: noi s[l-b[-ti-cim c[r\i!

***

M[ uit la mine +i-mi spun: „El îmi lipse=te, El, care mai trebuie s[ se nasc[, S[ refuze dorin\a mea De a-l avea“. M[ uit la mine +i îmi zic: „Auzi, str[inule, De ce \i-a= lipsi, Dac[ nu m[ voi na=ate +i va trebui S[ mor pentru tine?“

$"

ANATOL CODRU

Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui... Lui E. Doga

S[ creasc[ floarea-soarelui pe cas[, +i ro\i de dor s[ punem la f`nt`n[ — S-o poarte bivolii prin sat =i prin gr[din[ Cu ciutura-nflorit[ la amiaz[. }n scorbur[ s[-=i nasc[ oaia pruncii, Cu mirt s[-i ung[ Cerul pe la coarne, Polen de cuci pe blana lor s[ cearn[ +i-o iarb[ peste moarte s[-i arunce.

S[-=i poarte oul pas[rea cu gura, Zborul rotund pe lacrimi s-o-mpresoare, Ca glasul mierlei omenind pe \ar[, Ca plugul înfrunzind sub ar[tur[.

...Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui, în iarb[, +i-o stea îi sfinte m`na în roua de pe harp[...

O pas[re nume

St`lp de la bol\ile frun\ilor noastre Ori steiul de piatr[ din lacrimi zburat Spre \[rmul d[l\ilor care sunt p[s[ri Zburate direct dintr-o moarte a lor Mereu repetat[ în nemurire.

PIATRA DE CITIRE

}n timpul ce-a fost cotropit de coco=i Din ornice-n care mi=carea murise, Na=terea lui a fost declarat[ Gre=eal[-a propor\iilor, care-au st`rnit Uimirile noastre, purific`ndu-ne... Oh, lemnul jertfirii la infinit, Sporind c[ut[rile noastre mereu... O clip[ doar, una, mai dase-nd[r[t: Prea mare-îndr[zneal[ ne-a-mpins a-n\elege, C[ dalta-i s[ nasc[ mereu din argil[ O pas[re Nume din Piatra Br`ncu=i. Ci el — numai sufletul dac[ era Atingerea lui cu Neatinsul Aripelor lui ce aveau s[-i încurce, }n toat[ fiin\a, Nem[rginirea...

Br`ncu=i

El va exista P`n[ va intra cu totul în mare, P`n[ se va face pe=te, P`n[ se va face lacrim[ +i muntele de sare, Rezemat de amintirea mea Care m[ teme...

$#

$$

Vasile Covrig, magul culorii albe 1

El într-un chip e mucenic culorii +i sie rob, =i pare-un r[zvr[tit, Sub lespedea de iarb[ =i p[m`nt Picteaz[-n alb =i cerul =i cocorii.

Alb descojit de alb. Ia numai miezul laptelui din lapte, Unge cu ziu[ petecul de noapte, Abia de se mai vede luna slab. Pe har\[ pus cu propriul destin +i tras pe roata albului de gal[, El =i-a cl[dit spitalele pe crini, Bolnav de-o în[lbire capital[.

Nu-l mir[ murii c[ptu=i\i cu sfin\i, Picteaz[ ro\i în c`rje pe altare. Multicolor, cu-o singur[ culoare, Cum ar picta cu osul din p[rin\i.

...Vasile, frate, zbor de albatros, Cu gr`ul \[rii îmbr[cat pe fa\[, S[-mi scrii cu cear[ numele pe iarb[, Cojind de moarte varul pe-amintire...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

2

Asemeni lui DA VINCI a pictat Cu m`na st`ng[ clopotul pe \ar[, Prietenii =i maurii din zodii. Mi=carea m`inii lui cu pan[ mur[ Era mai mult icoana unui tei Sub arc[-mb[ls[t[ de nemoarte. Storcea de lest z[pada p`n’ la os, Convins c[ frigul iernii e dantura Zorilor care m[n`nc[ fluturi. }n loc de ochi punea f`nt`ni la oameni, Albe f`nt`ni =i le-nzestra cu-aripi. }ntr-un tablou a desenat samuri }ndr[gosti\i de-o leb[d[ codalb[. Se isc[lea pe cai =i amintiri. }ntr-un salc`m vedea p[reri de r[u. Dorea vecii =i cugeta m[lini. Avea =i-o sl[biciune pentru miei, +i-i dezrobea din lupi, t[m[duindu-i Cu duhuri de balad[ de pe st`ni. Picta cuv`ntul =i-l lega de om, Ca sufletul nicic`nd s[-l p[r[seasc[. Vezi ochii lui? — aduc a zori de z[ri. +i gura — a cules pe-nrourate, A lapte-prunc din cornul unui plug. Nu-l po\i prepune c-un stejar sau nuc, Chiar dac[-n fond e înrudit cu-ace=tia: Ochiul vorbe=te-n el de o lumin[, De albul ei mut p[timind în Om.



%$ $&

3

...Reprezentant de seam[ al m`inii st`ngi, Vasile, Doamne, tu numaidec`t Por\i cinstea \[rii ca pe-un steag de plopi, Din care izvor[sc hulubi =i stele. ...Cum ar picta-n[untrul unui ou, M`na-nflorit[ ca-ntr-o m[n[stire, }n alb picteaz[ chipul maic[i lui, Eufrosinia Vartolomeu Moruzi...

Shakespeare

Shakespeare. El însu=i e un cal Ce mu=c[ iarba cu copita lui P`n[-n statuia g`ndului Din c[r\ile c-un prin\ hamal. Lecturile sunt herghelii, +i-n locul unde se omoar[ Un prin\ cu altul la chindii, Se vars[ s`nge din cotoare. }n dreptul mesei lui de scris Pierd mitocanii b[t[lia, C[ci g`ndul nu le-a fost precis, +i-au tras în teatre cu h`rtie. Acuma el, britanic, bun, Shakespeare-ul vastelor castele, }mpinge-n rochia Ofeliei Un geniu pe la p[r\i nebun —

ANATOL CODRU

$'

PIATRA DE CITIRE

El cinstea ei o ia cu flori, O suie-n moarte p`n’ la Art[, P`n[ mai dincolo de soarta Celor mai bravi violatori, De=ert[ciunea lor de=art[ Juc`nd-o pe-aiurite sfori... L[sa\i cortina. E departe Ce ni-i aproape uneori...

Un ad`nc ne vede

+irul vorbei, ce nu minte, Cu mioare, cu miorii, Cu izvoade la cuvinte — G r ` u l, g r a i u l =i g r i g o r e. Vi\[ rourat[-n patimi, Cu pelinul =i cu mierea. R[stigni\i pe-un st`lp de datini — V i a, v i n e r e a, v i e r u.

Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre Mariei Bie=u

Pian unduit sub astrul frun\ii tale de veghe, Ad`nc[ muzic[, de lacrima Italiei foarte aproape. Giuzeppe Verdi,

% Cum se roag[ degetele tale pe albele clape, Ca musulmancele pe litoralul M[rii Negre.

ANATOL CODRU

Giuzeppe Verdi, Cu omopla\ii respir muzica ta, de parc[ a= trage Dou[ n[voade în spate din necuprinsurile tale foarte afunde. O, în zori, Giuzeppe Verdi, pianul t[u o s[ inunde Str[zile ora=ului meu cu delfini =i cu alge. Doar numai spre miezul nop\ii, ca un reflux gigantic, La r[s[ritul frun\ii tale peste vecie, ca o lun[, Se va retrage dezl[n\uirea pianului t[u, ca-n Oceanul Atlantic Lacrima Italiei, r[zvr[tit[-n furtun[...

Lira coarnelor de taur

Nu carnea noastr[ poate s[ dea palme Neprih[nitei stele de departe, Ci vorbele zburate ca o piatr[ Din laconismul nostru de sudalme, Metodice sudalme, foarte calme. Ce ni-i obrazul, dac[ avem =i cuget, Dac[ sub blana noastr[ cea de aur }mpinge lira coarnelor de taur, Care devor[, muge =i str[punge?

Ce-i p`inea, dac[ gura o-nr[zboaie, Dac[ mai vrem s[m`n\a s[ rodeasc[,

PIATRA DE CITIRE

Instinctul foamei s[ ne omeneasc[ Cu\itele în grev[, c[ nu taie?

Ce-i lacrima, ce ne inund[ chipul +i z`mbetul lucrat at`ta vreme, Pe masca noastr[, dac[ vrea s[-nsemne C[-n tot ce spunem, lacrima-i nisipul? Bine =i r[u — în timp s[ se consume Din tat[-n fiu aceste dou[ nume? De ce?

A t[cea nu-i omene=te

Declar c[ a t[cea nu-i omene=te, Nici a min\i nu este omene=te. Tot neamul meu detest[ =i ur[=te Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te.

Nici a vorbi prea mult nu-i omene=te, Palavragiu e acel ce mult vorbe=te. Tu îl ascul\i =i el te n[uce=te. }ncearc[, dac[ po\i, =i-l ocole=te. Nici s[ parvii nu este omene=te, Cel ce parvine mai =i lingu=e=te, F[\[rnice=te =i se mai t`r[=te, Parc[ e miel, da-i lup =i te-ncol\e=te. Nici a muri nu este omene=te, E o tr[dare moartea. Ea tr[ie=te,

%

% +i ca o umbr[ te mai urm[re=te, S[ te sugrume, s[ te str`ng[-n cle=te. Ci omului se iart[ c`nd gre=e=te, C[ci a gre=i oricum e omene=te.

Dar a t[cea nu este omene=te, Nici a mu\i nu este omene=te — Tot neamul meu detest[ =i ur[=te Aceast[ patim[, în noi dac[ p`nde=te...

Eu, dac-a= d[rui...

N-a= d[rui cu împrumut nimic, S[ zicem clipa asta trec[toare. Dar nici s[ i-au din laudele care Mi le-ar vorbi un uria= pitic. De ce s[ dau cuvintele pe v`nt, +i fruntea, dac[ are-un g`nd pe-aproape, Sau lacrima, c`nd îmi m`ng`ie pleoapa — De ce s-o risipesc, de ce s[ mint? De ce s[-ntind de-odat[ dou[ m`ini, Genunchii s[ mi-i fr`ng într-o p[rere; Sau s[ tri=ez =i astfel s[ m-alin C[-n halu-acesta mi-am sporit averea? De ce s[-mi dau nesomnul care ]i Neast`mp[rul =i Ziua ce nu-apune, Dac[ e riscul =ansa mea dint`i, S[ m[-mpresoare g`ndurile bune?

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

De ce s[-ngreab[n lumea cu poveri, S-o fac s[ mearg[ str`mb =i într-o parte, De ce s-o iau cu vorba în r[sp[r, S-o duc de nas, s[ m[ aleg cu ceart[? Eu, dac[-a= d[rui — din mine o parte: S[-=i aib[ lumea partea mea — Nemoartea...

Eu totdeauna

Unii î=i adulmec[ g`ndul pe marginea farfuriei. Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de p[m`nt. Unii p`ndesc l`ng[ ve=nicie. Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd.

Eu totdeauna o s[ v[ car lumina soarelui cu ulciorul, S-o ave\i în adev[r =i pe s[turate, S[ se bucure numaidec`t poporul De vorba inimoas[-a unui frate. Unii î=i macin[ în m[sele nisipul, Eu — ideile ca pe ni=te alune. Pe unii, poate c[-s p[s[ri, îi bucur[-aripa, Eu, de aceea c[-s om, m[ arunc în furtun[. S[ tr[ie=ti =i s[ nu te zg`rii la un genunche, E ca =i cum te-ai acopei numai cu aur, E ca =i cum te-ai hr[ni numai cu lauri Pe istmul =i \[r`na de sub unghii.

%!

%" Deci, plug lucr`nd s[-\i fie cele spuse, +i un atac de cord s[-l ai, dac[ e=ti omul Ce-ai îmbl`nzit =i fiara =i atomul, +i n-ai \inut gre=elile ascunse.

ANATOL CODRU

C[ci via\a omului nu e dec`t ideea C[ omul urc[ c[tre omul lui, +i, dac[-n omul lui nici omul nu-i, Ca-ntr-o pustie omul o s[ steie.

Eu totdeauna, n[du=ind dup[ g`nd, m[ lovesc de p[m`nt, Eu numaidec`t o s[ cad l`ng[ verbul lupt`nd...

Un fel al meu de munte

S[-mi fie pururi g`ndul mai sprinten =i mai treaz, S[ mi-l p[zesc de multe =i ur`te Acele vorbe care ne par ca un topaz Zv`rlit între pahare, înnebunind cu\ite. S[ mi-l cl[tesc în roua de lacrime fierbin\i +i-n mirodenii scumpe, ca-ntr-un botez. S[-l =tiu Asemeni unui astru printre fiin\i cumin\i, Rotind cu-n\elepciune dinspre p[rin\i spre fiu.

S[ nu mi-l risipeasc[ de laude p[reri, Atribuindu-i chipul de zeu care te-nfrunt[, Care-n repaos \ine sau fr`nge de pe st[ri Un fel al meu de-a spune, un fel al meu de munte.

PIATRA DE CITIRE

Dar e absurd...

Le pare unora normal S[-nhame vorbele la targ[, Pe-aceast[ targ[ s[ o trag[ Cu dou[ jum[t[\i de cal.

Dar e absurd, dar e banal }n targ[ g`ndul lor s[ mearg[, S[ deie-n gropi =i s[ se sparg[ De un de=tept provincial,

De-un moft, care pe loc alearg[, Care-i schilod =i anormal, Ca o m`r\oag[ roaib[-=arg[, Ce =tie drumul la spital +i via\a-n cop`r=eu \i-o-ncarc[ +i-o vars[ h[t colo pe deal...

Filogenez[

Iat[ zic: eu strig t[ceri. Eu nu zic, eu tac p[reri, Eu insist, implor =i cer }n t[ceri modific[ri. Iat[ zic: pasc mieii lupi, Lupii pasc la miei în trup, —

%#

%$ E p[rerea mea. Repet: Mieii-s lupi =i îi accept. O fi-a=a sau o fi ba, Eu îi zic cu spusa mea, Care, de=i în r[sp[r Luat[, e-un adev[r De p[reri contra-cli=eu, S[ le spun cum le simt eu — Cele ce le-am mo=tenit Mai pe nou, mai îndr[cit, Mai cu risc =i mai cu sor\i, Mai altfel, cum n-o spun to\i. +tiu: v[ e peste puteri S-accepta\i aste p[reri, S[ admite\i c-a= putea S[-mi exprim p[rerea mea Mai cu totul dec`t ar Spune-o omul f[r[ har. Deci, repet: eu strig t[ceri, Eu nu zic, eu tac p[reri, Eu insist, implor =i cer }n t[ceri modific[ri.

Replic[

Dumneata, Domnule, Stai str`mb în idei Ca turnul din Pisa. E nevoie de îndreptat ceva

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

}n îndrept[\irile Spre care înclini at`t de insistent. E h[u, Domnule, E unghi de vedere gre=it La baza celor debitate De Dumneata...

Proba de austeritate

O s[ v[ las pe tot cuprinsul cuvinteor Doar numai statuia mea de v[zduh, Sufletul meu îmb[ls[mat de-amintiri, Unduirea mea, c[ am fost omul, Doar numai în spusa voastr[ S[ d[inui mai c`t umbra luminii, Mai c`t clipa care a fost. Ros de p[s[ri, voi fi =i de v`nturi, De privirea temut[ a stelelor, Mereu consumat, De ecoul propriei mele uit[ri. De la na=terea lumii cu mine V[zul meu, în schimb, Va fi numai piatr[, Numai umbr[ împietrit[ a pietrei +i a totnecuprinsului pietrei...

%%

%&

Stea citind, om nemurind...

ANATOL CODRU

Pune-mi, maic[, busuioc, Ram pe m`ini =i rai pe ochi, +i pe gur[, maic[, h[i, Pune-mi grai =i înc[ grai }ntru veci. Iar la feciori — Pas[re pe gura lor Pune, maic[: ai s[-auzi De la r[d[cini în sus, Cu un plugure-n p[m`nt, Stea citind, om nemurind. Pune, maic[, larg de frun\i Pe ce-avem scump în p[rin\i, Pe ce-avem str[\ar[-nt`i, Sem[n`nd gr`u-n copii, Lacrime, spre a spori Roua zorilor de zi, Pune, maic[, printre sori Ochii mei ca dou[ flori — Vede-m-a= cu ei un pom R[muros, rodit =i om Sus pe deal =i tot ION!..

A=adar...

Aceast[ clip[ a explor[rii mele în cuv`nt Nu e dec`t riscul de-a inventa piatra la modul pas[re, Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate

%' +i bucurie — prin zbor =i lumin[. Cugetat[, piatra este modul concret al materiei prime }n punctul ei maxim de a se umaniza. Imprim`ndu-i fizionomia sentimentelor noastre, Piatra devine unghi de vedere, Concept +i atitudine =i poate fi citit[ cu inima — la toate timpurile... A=adar, bolovanul de piatr[ la c[p[t`iul str[mo=ului nostru Din preistorie nu e dec`t pergamentul de sintez[ Al unui permanent risc al acestuia de-a proiecta piatra Cu fa\a spe lumina ochilor no=tri, Vorbindu-ne nu despre el, Ci despre trecerea vremii... Deci, eu nicic`nd nu scriu cuvinte, Eu g`ndesc aceste pietre... PIATRA DE CITIRE

***

Ar cu plugul m`inii mele, S[-ntemei culesuri grele — Rostul trudei s[ se-mpart[ Din ogorul meu de piatr[ — Aib[-l omul în c[m[ri Jos cu praguri, sus cu sc[ri,

& Iar din p[r\i cu por\i deschise, +i pe-al[turea cu vise, Eu, ce din ad`ncuri sui, O s[ pun pe masa Lui Danie, ce o am scris }ntru timpul lui ne]nvins, Rotind globul cu piciorul, S[ m[ d[ruie cu hore, S[-mi descarce dansu-n cre=tet — Cu mine parc[ gr[ie=te — M`na ar[, casa vine Din ad`ncuri, ca o p`ine, Vine la mul\imea ei Din alt timp, din alt temei. Stau =i-ascult: pe dinascuns Casele apas[-n sus. F[-te, cerule,-ntr-o parte: Vine P i a t r a!

***

Piatr[ cu fruntea m[noas[, Alb[ ca fa\a de mas[, Sub geana, care ne-amurge — Piatra ca lacrima curge }n trei r`nduri de pahare, Pic[tur[ cu-ndurare, Amar[ cum e pelinul, Dulce cum e s[rut m`na — S-o bea pruncii =i nepo\ii, Mugurind în patru col\uri,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i p[rin\ii cu genunchii, }nflorind în patru unghiuri, +i str[bunii, du=i pe g`nduri, P`rgui\i în patru r`nduri, — Mari, \in`ndu-se de m`n[ — To\i de-o piatr[ =i-o \[r`n[: Lumea s[ r[m`n[-a noastr[ Tot acas[ =i sihastr[, }ntre lini=ti =i furtun[, — }ndulcind cu \ara bun[ +i cu harul ei de-a spune. ...Cine-a zis c[-n noi e scris Neagr[ piatr[ de cais +i c[-i piatra dinadins, Pus[-n glezn[ =i br[\ar[, Fruntea la ad`nc s[ ar[? Rupe-te, cuv`nt ur`t, Ca piatra de r`=init, Bobul cel amar s[-\i fie M[cinat întru pustie. Eu cu dalta, de c`nd s`nt, Am desc[lecat cuv`nt, Ca s[-i fac de jur[m`nt Istui grai, care mi-i dat, S[ nu-l n[rui în p[cat, S[-l înal\ =i s[-l îmbun Cu ce-i mare la om bun, Despuiat de r[u =i ceart[ — Dulcele cuv`nt de piatr[, Ca s[-l r`nduiesc în c[r\i, Cum e lespedea-n cet[\i...

&

&

***

Pe sub r[s[rit de lun[ Piatra fiica =i-o cunun[ C-un fecior Ion-a-Pietrei Din cuprinsurile pietrei, L`ng[ ctitorii ovale, La ad`ncul dumitale... +i-a pus piatra-n cing[toare — Numai piatr[ de odoare, La br[\ari — Piatr[ de fier, La ureche — Piatr[ veche, Iar la buze — Piatra frunzei, La grumaz — Piatr[ de-olmaz, +i pe frunte — Piatr[ scump[. Iar în plete — Piatra pietrei... +i-au nuntit a=a o zi P`n’la piatr[ de copii, C[ le-a fost iubirea-nt`i. +i-au nuntit apoi =i-o noapte Sub stele de piatr[ coapt[, C[ le-a fost iubirea dreapt[, +i-au cioplit f`nt`nile, S[ le bei cu m`inile,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i-au s[ltat frontoanele, Ame\ind ciocanele, Por\ile =i sc[rile, P`n[-n v`rful serilor, C-a fost mirele fecior }nflorit cu d[l\i de dor, D[l\i ca penele de graur, Poleite-n v`rf cu aur +i argint în cioplitur[, S[rut`nd piatra pe gur[, R[sucindu-i pe la boi Adiere de trifoi, +i-n spr`ncean[ — M[ghiranul, +i-n privire — Trandafirul, Iar pe bra\e — Mint[ crea\[, La picioare — l[crimioare, La c[lc`ie — iasomie, +i în mers — floare de =es, +i-n pas — floare de Spas, +i-apoi piatr[, Piatr[, Piatr[...

&!

&"

Cuprinsuri

Unde-i pietr[ria crea\[, Trece Voicu =i înal\[ Peste frunte diminea\[. +terge-\i, Voicule, pe frunte C[ te-albe=te =i te-ncrunt[ Piatr[ scump[ din[untru. Sufl[-\i genele de-ad`nc Din cuprinsuri care ning Casa ta pe bra\ul st`ng. +terge-\i de pe gean[ piatra, Care din ad`ncuri arde F`nt`na pe m`na dreapt[, L`ng[ ciutur[, c`nd vars[ Faldul pietrei de m[tas[ Sub gene, la Voiculeas[, Care în inelul m`inii Poart[ piatra s[pt[m`nii, Tocmai la norocul ei, Unde-i piatra de fl[c[i Urcat[ pe cai \int[i. Fr[m`nt`nd p`n[-n p[m`nt Piatra cea cu firul sf`nt, L`ng[ piatra cu pripoar[, Unde soarele r[sare, Cum e piatra cea de moar[, P`n[ sub piatra de amiaz[ Pentru Piatra Voiculeas[, Care-n piatr[ =i-a-nflorit Chipul ei neprih[nit...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Pietrarii

Din stran[ cerul î=i r[stoarn[ Talazul orgilor de-argint, +i luna rupe noaptea-n coarne, +i noaptea cade la p[m`nt, Unde-n ad`ncuri, cu putere, Pietroase spa\ii detron`nd, Pietrarii, dincolo de er[, +i dincolo de infinit, Coboar[-n propria lor soart[, Unde de vii s-au fost zidit Pietrarii vecilor de piatr[, }n piatra pietrei nemurind Un clopote de piatr[ dur[ Pe turn de piatr[ ridicat, +i piatra e cu piatra-n gur[ +i piatr[-n piatr[ a s[pat Un mit al ei =i tot de piatr[ — }n necuprins =i pestetot, Unde mai dincolo de moarte Din piatra pietrei piatr[ scot Pietrarii: Ce imens ad`nc, — Ei parc[-n albul pietrei ning...

&#

&$

Pietrele grece

ANATOL CODRU

Adu-\i aminte odat[ =i-odat[ De c`teva veacuri, de ve=nicie. De Europa de-un taur furat[ +i dus[ în coarne în Mitologie.

Tu poate acuma din moarte p`nde=ti, Cum timpul din marmuri î=i fur[ s[rutul, Tu poate pe spate î\i pip[i trecutul, S[-l =tii c[-i de glorii, s[ =tii cine e=ti?

Tu poate e=ti clipa =i e=ti nemurirea, C[ abia de mai po\i s[ te na=ti prima dat[? Tu poate e=ti lacrima pietrei, s[pat[, }n trupul durerii din amintire? Doar timpu-i pe duc[ =i omul se trece, Doar mitul r[m`ne =i pietrele grece?...

***

Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[, +i a pietrei îndeosebi, +i a c[derii din ea a locului, c[ era, c[ s-a putut. Toate sunt de marginea presupunerii, C[ exist[ numaidec`t o metafizic[ a pietrei, C[ ideea de sine a acesteia Se recl[de=te din chiar fiin\a ei, c[ este

PIATRA DE CITIRE

Ceea ce poate fi presupunerea c[ a fost Mai înt`i locul c[derii din ea. Locul c[de rii din ea...

***

Ceea ce este piatra E numaidec`t, E c[ trebuie s[ fie Piatra faptul c[ n-a existat Ceea ce a fost întotdeauna c[ trebuie. Constat[m în permanen\[ Starea de absen\[ a pietrei, care exist[ totu=i, Dar care n-a fost niciodat[ oric`nd. Or, ceea ce este piatra în adev[r E s[ consta\i c[ nu e=ti acela ce ai fost tu Lipsa ei de pestetot, c[ erai, C[ î\i e=ti...

***

Orice am spune — Piatra e continua ei na=tere de sine, E venirea plec[rii ei de oriîncotro C[tre ea. E necesitatea existen\ei ei,

&%

&& C[ s-a putut s[ se nasc[ nicic`nd. E ea cu ea, s[ fac[ un singur întreg, Care nu poate fi, Dar care ve=nic era Piatra c[ s`nt...

Piatr[ din piatr[

ANATOL CODRU

C`nd =i-a ispr[vit Ion al lui Ion casa, A pus =i-o piatr[ pe mas[, A dat foc uneltelor, s[ ard[ ca lum`narile, S[ le fac[ de v[zut, s[ nu le ia uit[rile. A-nfipt apoi în prag c`inii, pisicile, or[t[niile, Ro\ile, juncanii, toate jig[niile, Ceva stele acolo, de pe acoperi=uri — luna. Din c`mp — p[st`rnacul, obligeana, m[tr[guna, Din împrejurimi — vr[biile, p[p[dia, v[zduhul, Duc[-se cu noaptea, muma p[durii, duhul, Cu noroc vou[, s[ru’ m`na, mul\am dumneavoastr[, +i alte în\elesuri pentru fe\ele noastre, Cum ar fi c`ntatul coco=ilor, Numaidec`t p[rin\ii, feciorii =i neap[rat str[mo=ii. Apoi =i-a strigat peste grad =i vecinii, S[ vin[ de la treburi, de prin gr[din[, S[ se înf[\o=eze mai aproape, mai la mas[, Unde-i lumineaz[ Piatra, Plozii =i Nevasta, +i cum e primit pe la noi, =i-a =ters gura cu palma, S[-i vin[ cuv`ntul frumos, s[ i-l ia lumea în seam[, +i a gr[it: — Fra\i oameni, =i voi, aceste noroade,

PIATRA DE CITIRE

Unii în prag, al\ii pe cas[, ceilal\i pe garduri, Unii cu vorba zic`nd, al\ii cu semnul, Ceilal\i cu mersul, Ascultare mie, deci s[ lua\i aminte, ca s[ se =tie cele C[-s ca tot omul, cu izb`nzile =i p[catele mele, N[scut dintr-un Ion =i o Marie, pe-aici prin mahal[, S[ v[ ridic casele voastre, s[ v[ duc fala P`n[ la marginea lumii =i p`n’ peste moarte Cu aceste m`ini ale mele, cu aceast[ piatr[ Din datina ei, din maica \[r`n[, Sfin\it[ cu lacrimi, cu har =i lumin[, — }n geam, ca s[ ard[, =i-n larg s[ v[-mbie Omul cel drept =i de omenie. Acum eu m[ duc. +i-acolo-i departe, Acolo-n ad`ncuri, acolo la piatr[, +i tot ce v[ las, de pre\ =i mai bun, E piatra aceasta cu care v[-mbun, C[-n tine, Ilie, =i-n tine, T[nase, +i-n fiii t[i, Gheorghe, e piatr[ de cas[, Or, lumea se trece, dar piatra r[m`ne Cu tot ce-i al lumii — în mine =i-n tine. Deci, lua\i-o pe umeri, urca\i-o pe frunte, Omul, mai oameni, e vi\[ de munte Ce fulger[-n stele, =i c`t e înaltal, Un munte ca omul nu este vreun altul, S[-nsemne podoabe de-nalte-n\elesuri, Din care umbletul lumii se \ese. Din piatr[ sunte\i voi, piatr[ din piatr[, C[ci via\a cu moartea de piatr[ v[ ceart[. At`ta avui s[ v[ spun la plecare, C[-n voi e o piatr[ cu bol\i p`n’ la soare.

&'

ANATOL CODRU ' V[ dau ast[ frunte =i bra\ele mele. R`vni\i-v[ casa mai sus, l`ng[ stele, — Acesta-i =i harul, dac[ mai este, C[ci restul — e umbr[, cum moartea-i poveste...

Durut[, lacrima pietrei 1

Pe cer Pas[re de fier. Din p[m`nt — Cap de morm`nt, +i din ape — Ochi de noapte. Iar la u=i — Numai c[tu=i. +i-n gr[din[, La f`nt`n[, Ferbe sarea Cu pelinul... ...e r[zboiul, e str[inul... 2

Frunzuli\[ amar[, Cu pl`nsul de sare, Pe drumul de \ar[ Trec din neuitare

PIATRA DE CITIRE

Cele patru car[ Cu pas[re tare, +-apoi trei mai grele Cu aripi pe ele, +-apoi trei b[tute Cu zboruri mai mute — Vin de unde oare Ca ispititoare, Unde-i nesf`r=irea Cea de p[timire, La firul de ap[, La codrul în scap[r, La umbra de munte, La datini c[runte, La maica \[r`n[ Cu lacrima-n m`n[; Vin f[r[ prihan[ Din anu-r[sanu, Cele patru car[ — La \ara Ioan[, La piatra v[dan[, Vin ca o-nnoptare, Cele patru car[, +i trei înc[rcate Cu aripi sf[r`mate, +-apoi cele grele Cu zborul pe ele — Zborul lui Ion }ngropat în somn, Zborul lui Vasile

'

' }ngropat cu zile, +-apoi al lui Andrei Pe negre tran=ei, +i cele duioase Zboruri r[muroase, De la toat[ casa. Oh, \i-o fi grea, Ioan[, Lacrima-n g[van[, De vreme du=man[, Venit[ aproape La firul de ap[ La umbra de munte, La datini c[runte, Unde se aude: Cetate Ioane, F`nt`na Vasile, Din anu-r[sanu, La mia de zile. Tu, stejar Andrei, Din negre tran=ei — Unde c[ v-a\i dus }n lumea de-ascuns, Cu soarele-apus, Cu zboruri duioase, Zboruri r[muroase De la toat[ casa, Ca s[ le doboare Peste patru car[, Peste trei mai grele — Lacrimile mele,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Zborul cel de piatr[ +i care nu iart[, +i care nu trece, +i \ine c`t vecii, H[rt[nind în semne Noaptea cu blesteme, C[ trec toat[ \ara +iraguri de car[ Cu pas[re tare, +-apoi alt =irag Cu aripi de drag, Unde e neunde +i auzi cum se-aude: ...De-o fi de-o-ntreba Scumpa maic[-mea, Rogu-te s[-i spui, C[ sunt dus de-acas[, C[ e timp de coas[, La cosit de gr`u L`ng[ mal de r`u, La st`nca de piatr[, La hotar departe, C[ se-aude-n spate M`ndra cu legatul, A=a via\a-ntreag[ Dragul =i cu draga Gr`ul s[-l culeag[...

'!

'"

Niciodat[ genunchii...

ANATOL CODRU

La un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge. Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor. Numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge, Numai lacrima de pe roua unui izvor. Numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului, Numai din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în s`nge, Dar niciodat[ genunchii omului Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o învinge. De prea mult[ sup[rare a genunchilor ce i-au ar[tat, To\i me=terii pietrari au fost pedepsi\i cu o piramid[, +[-i st[p`neasc[ piscul pietrei în starea unghiului, euclid[, Sub ve=nicia c[reia îns[=i asprimea Faraonului s-a consternat. To\i care s-au vrut curiozitate la sondarea pietrei p[m`ntului Au fost aclama\i cu o f`nt`n[ p`n[ la urm[, Ad`ncul cel mare s[-l poarte pe umeri Ace=ti robi ai ideii, ai g`ndului. Deci, la un masacru de piatr[ nicic`nd nu se va ajunge, Tot p[m`ntul e o piatr[ suferind[ de dor, Poate numai coarnele melcului dac[ vor putea-o str[punge, Poate numai lacrima de pe roua unui t`n[r izvor, Poate numai s[getarea p[s[rii din nem[rginirea l[untric[-a oului, Poate din\ii de lapte ai pruncului care se z[misle=te în s`nge, Dar niciodat[ genunchii omului, Nu vor putea-o învinge, înc[ nicic`nd nu vor putea-o învinge.

PIATRA DE CITIRE

Pururi anonime

Aceste pietre-antume =i postume, Aceste, ale noastre =i de lume, Aceste, care-nfrunt[, dar =i-ndrum[ — Sunt lacrimile \[rii noastre mume. Aceste pietre pururi anonime, Dar prosl[vite p`n’ =i-n \intirime, Cu nemurirea noastr[ sinonime, Cele mai sfinte la blesteme rime; Acestea — din ad`nc =i din afar[ — Un plug la ar[, altul le-nfioar[, O, pietrele acestea milenare, Pe care crucea timpului se-ndoaie Pe sem[nat, pe hore, pe trifoaie, Pe mahna maic[i mele, ca o ploaie, O, pietrele acestea în r[zboaie — Nicic`nd pe ele nu se usc[ roua, C[-s împietrite lacrimi de Moldova.

Me=terul Manole

Genunchiul pietrei c`nd m-a luminat Din umbre lungi, ascunse sub cupole, Of, nu =tiu cum, frumos m-am furi=at +i am intrat în me=terul Manole.

'#

'$ Zvon era sub ceruri ori sub ram, Jos detot, ori c[ mai sus era?! +tiu, Manole mi-a fost mare neam, De-a zidit-o-n zid pe sora mea.

Of, dar sora mea a fost f`nt`na, Din s[m`n\[ ce-o aduse v`ntul. +i-a b[ut-o me=terul cu m`na, C-a r[mas în palm[ doar p[m`ntul. Martori mari la aspre începuturi, C`nd din piatr[ am iscat ideea, Noi, b[rba\ii, am c[zut în luturi, Ca din noi s[ fream[te femeia.

Of, =i ce frumos era pe lume, — Cerul sus, mai sus, peste cupole... +i-a b[tut doar clopotul pe nume: Manole, Manole!

De dor s[-i ui\i =i chipul S-o cerni prin gene piatra, C`nd de-amintiri e scump[, C`nd piatra-i cearta, arta +i ora cea de cumpeni.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Tu s-o gone=ti din pe=teri, +i s-o despoi de blan[, +i s-o-nflore=ti în me=teri, Cum ai jertfi o An[.

De dor s[-i ui\i =i chipul +i-n moarte s[-i dai m`na, Tu s-o-zide=ti cu-aripa Pe cerul din f`nt`n[. S-o aperi de podoabe, De r[stigniri p[g`ne, S[-\i fie pururi roab[, +i s-o p[ze=ti de tine...

***

O suprema\ie de crini. +i de mult alb dulce, +i de mult frig cald decapitat pe trunchi E aceast[ piatr[ st`rnit[ de genunchi, Sub care fruntea mea o s[ se culce.

+i de mult timp, +i de mult necuprins =i ad`nc E aceast[ piatr[ de pestetot, Pentru care sunt obligat s[ mor =i s[ pot Cu via\[ pre via\[ c[lc`nd, s[ înving.

'%

'& R[u mult fi-va, inim[ rea, Templu fals, nume plebeu, Har-canibal, infatuat =i greu, C`nd se va c[lca Necru\[tor =i voit dureros pe lacrima mea...

Piatra asta de p[m`nt... +i-apoi, piatr[, n-am s[ mor Nici de dor =i nici de soart[, C[ci al vostru, al tuturor, Am s[ fiu c`t piatra-n vatr[. +i-apoi piatr[ c[ mai s`nt, +i-apoi piatr[, c[ tr[iesc, +i-apoi piatr[, c[-o cioplesc Piatra asta de p[m`nt. Piatra frun\ii mi-i fierbinte, De piatr[ s[ nu m[ vindec...

Raiu-n doi

Urc la cer +i dau de mun\i. Sap în lut +i dau de nun\i.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Parc[ a= c[lca Pe sor\i, Pe nemoartea Celor mor\i. Cerul gurii Mi-i încins, Cat izvoare, Dau de pl`ns.

Caut neamul: Fra\i =i unchi, Caut frun\i, Dau de genunchi. Greu e, Doamne, Raiu-n doi — Sap în mine, Dau de noi. S[ te miri, S[ nu te miri — Un popor De r[stigniri...

Absurd

Vestea c[ am fi iar se am`n[. Nu mai suntem cei care am fost. Am cer=it =i ni s-a pus în m`n[ Numele rostit în zi de post.

''

 Cum s[ fim acei care nu suntem, Cei de-a pururi dincolo de ieri, Cei veni\i din nu =tiu care unde, Cei afla\i aici din nic[ieri? Doamne, ce absurd[-i ast[ parte De p[m`nt cu omenirea ei De hat`rul altor s-avem soarta Celor mai nevrednici =i mi=ei. Doamne, ar[-ne =i pune alt[ Mai de-a \[rii =i mai de la noi Semincioar[, care-n colte salt[ Demnitate, s-o-nmul\im cu doi.

Poate-n acest chip vom fi ai no=tri, Nou[-apar\in`ndu-ne oricum, Izgonind din firea noastr[ mon=tri Dup[ frontierele de fum, Dup[ frontierele de fum...

Trafic de lacrimi =i ru=ine Ce aer mult! E peste seam[! +i-i prea detot =i nu e bine... De ce ni-s zilele senine? Pl[teasc[ =i lumina vam[!

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Or, faptul sincer c[ ne doare?... E c[ am pl`ns, de-aceea-i rou[! — Pl[teasc[ vama la hotare +i ploile care ne plou[. +i umbra, c[ de noi se \ine, +i amintirile cu toate. Pl[teasc[ pre\uri ridicate +i Sinele c[-i de la sine. Pl[teasc[ tot ce ni se pare C[ este =i c[ nu exist[ Aceast[ mic[ =i mult trist[, +i foarte optimist[ \ar[.

...Trafic de lacrimi =i ru=ine, Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine...

E prea de tot...

A=a ni-i datul sor\ii. Oricum, a=a ni-i firea — Ne-nduio=eaz[ jugul, c[tu=a, lingu=irea. Tr[im o stare-n sine de umiliri oculte, }n schimbu-a toate bune noi prefer[m insulte. Suntem la dispozi\ia oric[rei vreri obscene. Obrazul ne palpit[ s[-l scuipe cui nu i-i lene. Absen\i la ale noastre, suntem ai tuturora. Moralul ni-i tr[darea de frate =i de sor[, +i ni-i comod, ni-i bine, =i ne e larg în \ar[,



ANATOL CODRU  C`nd gropile cu mor\ii sunt aruncate-afar[, Mai dincolo de ran[, mai dincolo de s`nge, C`nd vrem cu de la sine s[ nu mai =tim a pl`nge, +i ferici\i pe cruce ne aburc[m ca v i c i i, D`nd lumii a-n\elege c[ facem sacrificii. O, prea-i detot poporul acest la el acas[, P[r`nd de=tept c[ este, numai de el nu-i pas[: Din ce-i M I Z E R I A lumii el cea mai mare parte +i-o ia. Mereu se scuz[. +i moare mai departe!...

O, Doamne, noi, care ace=tia Tr[im senza\ia umil[ A faptului c[ nu mai =tim Cine suntem, cine-o s[ fim... }mpin=i de propria goril[, Noi pe-un afet urc[m la vil[, Noi vrem s[ ne s[lb[ticim. Pe creier punem un pospai De cuci, s[ cucuim în poart[, S[ d[m impresia de =atr[, S-avem iluzia c[-i rai, +i pe motiv c[ ni se iart[ Bel=ug de arunc[ri cu barda }n Dumnezeu, în fra\i, în soart[, Noi, în sf`r=it, cu gesturi mari, S[ triumf[m, c[ e de piatr[ Epoca noastr[ pe-acest PLAI,

PIATRA DE CITIRE

Pe care îl iubim plenar +i cu-o anapoda candoare, — S[ vrem, s[ nu =tim c[ îl doare La amputatele picioare, Pe hart[-un reumatism barbar — A dou[ jum[t[\i de |ar[ Zv`rlite lumii pe c`ntar. O, Doamne, înapoi ne vrem. Cu toat[ voia de la sine, S[ fie r[u, c[ e mai bine, C[-i mai u=or c`nd îndur[m }n bezn[ stropul de lumin[, Ce ne orbe=te, c[-i un semn, Ce ne-amenin\[, ne previne C[ vom fi liberi, puri =i demni De cine suntem, c[ în fine... St`rne=te, Doamne, p[r pe noi, S[lb[tice=te-ne-nc[-o dat[, D[-ne senza\ia ciumat[, De pu=c[rie =i de gratii, D[-ne-ntunericul de-apoi, C[ n-avem \inere de minte, C[ noi n-am fost nici înainte, C[ ne-am slu\it la sim\[minte, C[ nu =tim care ne e rostul, C[ ne-am dezis de ce-i al nostru, C[-l facem pururea pe prostul, Scand`nd cu flori, de la fereastr[, C[ mama nu e mama noastr[, C[ e =i slut, c[-i de n[prasn[,

!

" Cu p`inea graiului pe mas[. S[ ne =tim liberi =i acas[, }nstr[in`ndu-ne-nde noi. O, du-ne, Doamne, înapoi, Du-ne-nd[r[t, du-ne cu sila, D[-ne condi\ia umil[ De-urangutan sau de goril[, De jungl[ care url[-n noi, Cu toat[ voia de la sine S[ fie r[u, c[ e mai bine, C[-i mai u=or c`nd îndur[m }n bezn[ stropul de lumin[ Ce ne orbe=te, c[-i un semn, C[ vom fi liberi, puri =i demni De cine suntem, c[ în fine... De r[i, de la=i, de fiecine, Ne scuip[ pe=tera-napoi!...

***

Lumina cade brusc din cer +i se a=terne pe ogoare +i stele nu-s, =i toate pier, +i \ara scade în hotare.

+i oamenii sunt mai severi, +i str`ng lumina în fuioare, O pun în cl[i, =i-o-nchid pe z[ri, +i fac pu\in[-ntunecare.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Apoi dau foc la lum`n[ri +i se duc parc[ la culcare, Unde e totul nic[ieri, Unde e totul o-nt`mplare.

Mormintele-au sosit în g[ri: Cer vizele de-nstr[inare...

Ace=ti ni=te oameni...

Mi-i dor de prieteni, dar iat[ nu-i am. G`ndul c[ au fost e o absurditate. Erau ni=te oameni, ajusta\i la un ham De interese =i gratuitate.

De bine, de r[u, ei mi-au fost nu =tiu cum, Ace=ti ni=te oameni. Ace=tia, în fine, Acuma-s în for: opineaz[ postum, Mereu înh[ma\i la ideea de sine.

Mult mi-i jale de ei, dar nu-i chip s[-i ajut Pe-ace=ti ni=te oameni, pu=i pe post de-a fi mari, S[-mi delege idei, =i s[-mi dea cu-mprumut Din ce-i numele meu ni=te pete de har. Dar acuma ei mor, c[ n-au fost, dar[ s`nt Un azil de b[tr`ni, tra=i de lacrimi în iad, Dar acuma ei mint, c[ li-i hamul prea str`mt, C[ au pasul încet, =i obrazul li-i smead.

#

ANATOL CODRU $ Vai, s[rmanii de ei, cum se duc înd[r[t! Au =i cea\[ pe ochi =i se vor cineva. Vai, s[rmanii de ei, lua\i cu lumea de piept, Ei mai cred c[ mi-au fost mari prieteni c`ndva.

Dar[ eu parc[-i pierd, dar[ eu parc[-i am, Mai departe de ei, mai departe de mine, Pe ace=ti ni=te oameni, ro=i pe soart[ de-un ham. Ei, în care mai trag la uitarea se sine. Ace=ti ni=te oameni, Ace=tia, în fine...

L[tra\i de istorie

Am s[ fac absolut totul, S[ v[ conving C`t e de mare sufletul C`inelui +i c`t e de lan\ umilin\a La care e supus — Voi s[ fi\i cei l[tra\i De istorie, Cei încol\i\i de evolu\ia C[derii încontinuu pe labe. +i tot voi s[ fi\i cei împu=ca\i De turbare, Mursec`nd hoitul timpului de peste gard. Am s[ fac absolut totul, S[ v[ conving

PIATRA DE CITIRE

C[ lingu=irea ce o scheuna\i E starea de fidelitate A izbirii cu piciorul în burta Neantului La care a\i supt voi, jupui\ii de vii Ai pl[cerii. Dar mai înt`i sp[la\i-v[ de morminte, Dar mai înt`i s[ri\i din lacrimi. Dar mai înt`i scutura\i sp`nzur[torile De noduri =i sudoarea mitologiei infrac\ionale. }nchide\i por\ile. L[tra\i laptele ce a\i supt La lupoaica înfierii voastre pe Capitoliu.

Toate-s puse pe c`ntar... E t`rziu în lume iar, Ora sp`nzur[-n perdele, Mi se-ntunec[ în var Cap[tul privirii mele.

Parc[ nici c[-am fost, c[ s`nt Eu acel ce-o s[ se nasc[, De cur`nd ca =i cur`nd, Vou[ s[ v[ aminteasc[. C[ e frig, c[ e demult, C[-i de c`nd nu se mai =tie, Umbra mea c[-ar fi trecut Dincolo de ve=nicie.

%

& Toate-s una, Doamne Cer, Toate-s har, de=i-s o parte — S[ ne-o dai, =i s[ ne-o ceri Via\a p`n’ la alt[ moarte. Ca =i cum e ca =i c`nd N-a fost soarta s[-mi dezlege Alte rosturi pe p[m`nt Dec`t legea f[r[ lege. S[ o =tiu, s[ n-o mai =tiu C[-ar fi fost s[ se înt`mple Prea devreme, prea t`rziu, Niciodat[ =i la timpu-i. S[ m[ mistuie-n zadar Cu nemoartea pe-ndelete Infinitul din perete, Vama cumpenei de var...

...Toate-s puse pe c`ntar. M[ sufoc, mi-i frig, mi-i sete...

***

Fra\ilor mei din duruta Bucovin[ V. Levi\chi, M.Lutic, A. Suceveanu, V. T[r`\eanu, I. Zegrea

V[ rog frumos s[ nu ceda\i. Scuza\i-m[, e o gre=eal[: Ninsoarea asta e o boal[. Pune\i-i foc, o alunga\i.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Ea vine ca o matahal[, Ea las[ pete pe Carpa\i. Goni\i-o. Nu v[ da\i p[ta\i De pata ei universal[.

Ea v[ dezbin[, v[ în=eal[, Ea agreseaz[ între fra\i, Ea v[-mpresoar[ cu nitra\i, Albea\a ei e o momeal[,

Ea e paianjenul cu la\, Ea contra voastr[ v[ r[scoal[.

Incertitudine

Lui Isai C`rmu

O fi c[ e mai mult dec`t se poate Aceast[ n[lucire de idei. O fi c[-i r[sucirea unei chei }n Cerul încuiat de peste noapte.

O fi c[ s-a furat de c[tre zei Din legea noastr[ cea mai mare parte, O fi c[ ne p`ndesc de la o parte, S[ n-avem chip s[ ne-nrudim cu ei. S[ st[p`nim prin ei o alt[ soart[, S[ le d[m =ansa unui bun temei

'

 De r[stignire pentru to\i ai s[i Nemuritori cu via\a mai departe

De via\a noastr[ care nu =tim ce-i, Care de moartea lor nu are parte...

Cer=etorul de la poart[ Ia uita\i-v[ pe cer: E tras cerul într-o parte — Cineva îl trage-n moarte +i ne las[-n nic[ieri, S[ fim pururi f[r[ soarte, Cu pustiul în c[m[ri, F[r[ ieri =i-alalt[ieri, F[r[ tot ce-i mai departe

De ce-au fost, ni=te p[reri, C[ ar fi m[car o parte Dincolo de legi de=arte Necuprinsul cu t[ceri. Ia uita\i-v[-i de fier Cer=etorul de la poart[?...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Mama mea cu fa\a pl`ns[ Lui V. Cr[ciun

Din hotare în hotare }l simt greu, cum pe spinare, Muncit, muntele de sare Curge-ncet =i intr[-n mare.

Apa m[rii se ridic[, St`nca s-a retras în st`nc[ — E potop =i lumea strig[, Din ce-a fost nu e nimic[, Doar[ eu =i necuprinsa, „De la Nistru p`n’ la Tisa“, |ara mea cu m`na-ntins[, Mama mea cu fa\a pl`ns[...

Luat[-avans...

Mo=tenitor de datorii (Parc[ m-a= \ine de-o avere) — Lui Ahile, Doamne, c-un c[lc`i, +i lui Icar cu o c[dere. O, r`uri c`te-am risipit }n lume =i-n ad`nc de mare! Cum a= putea s[ m[ achit, S[ mi le-ntorc acum în \ar[?!



 Luat[-avans o zi de ieri — Cu ce vecie s-o restitui, Pentru comodele t[ceri, Ce mun\i s[ dau de dinamit[?

Ce aur pentru-un g`nd nescris S[ r[spl[tesc =i, cu dob`nd[, S[-mi merit pururea os`nda Nemor\ii care m-a învins?!...

***

+i totu=i, Doamne, mai tr[im +i-o s[ murim, =i-o s[ ne doar[, C[ ne-am ur`t de drag de \ar[, S[ n-avem loc la \intirim, +i arunca\i s[ fim afar[ Din \ara care o iubim. +i, totu=i, Doamne, ne e soarta R`vnitul umilin\ei ham, }n care a intrat un neam, S[-=i trag[ gropile pe hart[ +i-n felu-acesta, suveran, De neamul lui s[ se despart[.

+i, totu=i, Doamne, le aud, Cum vin prin vremi potopitoare Str[bune pluguri s[ ne are

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

}n rana noastr[ un tumult +i iar s[ ne-nfieze \ara }n \ara care-a fost demult.

Mi-aplec urechea: din str[fund Se-aud cum mun\ii ies afar[...

***

+i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos! De sacru, de sublim =i de frumos, C[ se aude-n lume-a=a duios: Ninge Hristos, Ninge Hristos...

+i, Doamne, c`t[ pace-acolo sus! Dar niciodat[-n lume nu s-a spus Mai simplu, mai profund, mai f[r[-apus: Ninge Iisus, Ninge Iisus...

***

Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii Dau în lacrim[ cu pumnii. Uite-a=a: din sup[rare, Lovesc unii lumii sarea.

!

" Nu =tiu cum de-i rabd[ d`nsul, Dumnezeu, lovit în pl`nsu-i. Nu =tiu cum î=i mai p[streaz[ Marea lacrimii aghiasma, Care toat[-mi vine greu S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu, S[ v[ spun c[-am pl`ns-o eu...

Obsesia c[ se mai poate... (1937—1949)

Acest nego\ pecuniar Cu plus =i minis la-mp[r\ial[, Demen\a asta capital[, Ho\ia asta la c`ntar Sunt de epoc[ galonat[, De neam de pu=c[rii, de ho\i, De =treang b[l[b[nind în por\i — S[ accept[m, c[ se mai poate, Cu groapa dat[ la o parte, S[ pierdem c`=tig`nd la sor\i Aceea=i soart[ repetat[... Dar deocamdat[ spunem rai, Tr[g`nd mormintele pe roate, La gar[ orele sunt gata, Acarul inverseaz[ plai Pe =inele care sunt gratii, +i-i iarn[, =i e luna mai,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

}n dulcea ei fatalitate... Tu, omule, de ce mai stai? Ia-\i lacrima, c[ci gongul bate: ’37... ’49... H a i !!!

R[zboiul, seceta (1941—1946) 1

Uscate-s ierbile: o scam[, C[ nu mai ai Dec`t un frem[tat de coame }n v`nt, pe cai. +i vitele mai se r[stoarn[, Mai pe f`nt`ni, Zv`rlindu-le, mugind, în coarne, V[rs`nd pelin. +i p`n’ ]n vulturi e pustiu. Pasc mieii lupi. +i mieii mai fl[m`nzi se =tiu — Refuz[ trup... 2

...Trec norii pe c`mp. Zdrelit[ e blana Pe lupi care ling Amurgul pe ran[.

#

$ Se-aud cum se-nfig }n timpuri s[ge\i Zv`rlite spre noi De huni =i de ge\i. Ad`nc în p[m`nt C`rti\a tace. Ne flutur[-n v`nt M`neca, sacii.

|in ca pe-un taur Plugul de coarne: Foamea muge=te S[ m[ r[stoarne.

O, iat-o =i luna, E ca o coas[. Drumul în c`rje Se-ntoarn[ acas[... 3

...Piatr[, maic[ de plai, Ochiul zilei îl tulburi. De sub strea=ina casei cai Pasc iarba din cuiburi. Cornul oii-n v[zduh Las[ gaura ars[, +i prin gaur[, uf! Fuge pas[rea.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Cerul cade pe jos Ori se \ine de pari. Dup[ deal soarele ros De \istari... 4

...La clopotni\ele dinspre st`ni Trag clopote s[ moar[ de pl[m`ni... 5

Din ploaie cu fruntea s-apuci, Cu ochii, cu buzaaa. Pe nuci — fream[t[ cuci Folclorului nostru frunza. +i-s toate acum la plural: F`nt`na, p[rin\ii =i \ara! O, p`inea miroase a deal! O, sacii miroase a moar[!

Ce nal\i sunt acuma copacii! O, cerul î=i flutur[ macii! O, apa e dulce-n f`nt`ni! O, pruncii dorm într-o pace, Ca merele-n podul cu f`n!

...+i poate doar numai mama, +i înc[ alte mame Lacrimi ascund sub n[frame...

%

&

Don Juan, 1945... Frumos ce mai era. P[rea un Prin\ c[lare Pe calul lui de fl[c[ri +i cotropit de-o iarb[. Femeile, of! of! S[reau ner[bd[toare +i se-necau la el, Oho! la el în barb[.

Satul urcat pe garduri S[-l vad[ dimprejur, |inea pe lacrimi cerul, Rug`ndu-l p`n[-n datini. Ci el, ne’ndur[tor, Gonea pe calu-i murg, Dorit de alte coapse, Mu=cat de alte patimi. C`nd se f[cuse seara, A-ntrat treptat în cal, +i calu-a-ntrat în iarb[ Cu =aua lui cu tot... Femeile, of! of! P[=eau încet pe deal Cu steagurile fustei Descump[nite-n =old...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Balad[

R[zboiul se duse-ntr-o \ar[ murind... Locul r[mase pustiu, f[r[ sor\i, +i Gheorghe a pornit s[ are pl`ng`nd Cele o sut[ hectare de mor\i.

Plugul taie-n \[r`n[ amar. Iar Gheorghe strig[ în z[rile-albastre: —B[ie\i, la o parte, c[-i chip s[ v[ ar, +i ce-o s[-mi zic[ \[rile voastre?

Ci ei nici s-aud[: bat ora locului Cu pasul ciubotei uitate în hlei, +i Gheorghe, înfipt între coarnele plugului, Ar[-n zigzaguri v[zduhu-ntre ei. ... C`nd lanul se dase arat la o parte, Mor\ii veneau c`nt`nd printre flori, Iar Gheorghe era într-o \ar[ departe Cu plugul strig`nd la vreo patru feciori: —B[ie\i, la o parte, c[ tata v[ ar[, Hai, trece\i la pluguri, c[-i iar prim[var[...

'

 

Constantin Oprea

...fecior din satul meu, care a pornit prin Europa cu Plugu=orul în seara Anului Nou, 1945.

Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie, C`nd a venit Mo= Cr[ciun atunci Printre stelele de tinichea, prin vijelie S[-\i aduc[ papuci De Anul Nou, prin tran=ee?... Tu purtai pacea printre gloan\e Ca pe-o Cale Lactee... De ce ai urat a=a de frumos, Constantin, C[ te-a mu=cat glon\ul de inim[ cu venin? +i ai ridicat de pe z[pad[ p`lcuri de flori, A=ez`ndu-le pe steagul \[rii, s[-\i fie drag Chipul Mariei tale, care î\i c`nt[ de dor, C[ înflore=te =i piatra în prag. Ai mai chiuit de trei ori ca-n trecut: —La ureche zurg[l[i... ...+i-ai c[zut... H[i-i-i... Capul copilului din lun[ al cui ai vrut s[ fie, C`nd r[sturnau toate plugu=oarele \[rii Scrumul =i gropile b[t[liei La marginea Europei =i durerii?... ...+i-au pus to\i fl[c[ii, pe r`nd, C`te o floare la inim[, s[ ard[, S[ le-nfloreasc[ Mariile c`nt`nd Dorul în poart[...

ANATOL CODRU

  ...Trece luna pe curmezi= pl`ng`nd =i str[in[. +i iepurii se uit[ piezi= Cum î\i înflore=te o floare pe carabin[. +i o înc[lzesc cu n[rile, De se lumineaz[ toate z[rile De foc =i pelin. M[i Constantin, Scoal[ =i pune plugu-n \[r`n[, S[ vezi cum r[sare din brazd[ lumina, Cum vine Maria =i c`nt[ }mbr[\i=area ta cu p[m`ntul. ...Dar ai sc[pat Plugu=orul t[u foarte ad`nc, C[ \i se v[d numai ciucurii la p[l[rie, Ca florile, s[ le culeag[ Maria. Aho, aho! La ureche zurg[l[i, Mai striga\i o dat[... — H[i-i!... ...De ce ai urat a=a de frumos, Constantin, C[ te-a furat p[m`ntul sub tufele lui uscate de pelin?... PIATRA DE CITIRE

Colindul copiilor ]n r[zboi Leru-i ler, Florlle dalbe... Suna\i, zurg[l[i, suna\i. Suna\i, zurg[l[i, mai sprinten. Ning cenu=ile cumplite, Prin tran=ei, printre morminte Vin copiii cu colindul...



Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, gospodari, scula\i. C-am venit cu sem[natul, Dar p[mântul e ca piatra, S[mân\a-i pietrificat[... N-ar avea razboiul parte...

Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, codrilor, scula\i, Râu, =i munte, =i câmpie. Au copiii-o datorie: De-i r[zboi, de-i vijelie, Ei v[ saman[ vecia... Leru-l ler, Florile dalbe... C[ r[zboiul r[ului N-are el copiii lui, +i ne-arunc[ plumb =i ur[, +i ne stric[ ar[tura, +i ne fur[-mbuc[tura.

Leru-i ler, Florile dalbe... Scula\i, voi copii, scula\i Mor\i =i vii - pe-ntreg p[mântul. Ninge negru =i ferbinte.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Prin tran=ei, printre morminte, Prin tran=ei, printre morminte... Negru-i leru... Florile dalbe...

Mitul personal

Hot[rât lucru: nu mai apare În cump[na mea =i-a p[rin\ilor mei Fiul lor Gheorghe, sau fiul lor +tefan +i mie frate drept — Constantin, Sau cum i-au fost spus surorile întâi... Croit pe potriva unei ambi\ii, El nu mai cuteaz[ s[ dea printre noi, S[-=i cear[ partea lui de avere — S[ zicem, un cal sau vreo unealt[, O tuf[ de vie sau locul de cas[, Sau vreo porecl[ =i a=a mai departe, Dac[ ar fi s[-l porneasc[-ntr-o nunt[ P[rin\ii mei pe vreo coast[ de toamn[. Dar nici un sfat acum nu mai prinde. Plimbându-se-n el ca-ntr-un paradis, Nu-l mai r[nesc întreb[rile noastre, Sau golul ce-l pune-ntre el =i p[rin\i, Ca locul furat, pe deal, de o cruce, Pe care o car[-n spinare str[bunii Departe ]n satul lor din vechime. Ci el — nici habar de toate acestea,

 !

ANATOL CODRU  " +i nici vreo idee m[car s[-l de=tepte, C-ar fi mai cu cale s[-=i hot[rasc[ Na=terea lui pentru un plug sau vreo arm[, Sau pentru vreo pâine sau pentru vreo foame, Sau pentru vreun fiu care mi=c[ pe-aproape, Cum poate s[ fie, dac[ se-ntâmpl[ Ideea p[rin\ilor s[ se-mplineasc[. Nimic nu-l mai poate urni dintr-acolo, De unde ambi\ia l-a prins cu otgoane +i-l \ine departe de grijile noastre. Crezând c[ mai poate ceva s[ se fac[ În aceast[ direc\ie, s[ se arate Din paradisul lui de departe, Trimis-au vorb[ prin tribunale, +i multe dezbateri prin asamblee Au fost s[ se pun[-n aceste afaceri De rudele mele foarte stufoase +i foarte pornite, dac[ e cazul... Dar nu s-a ajuns la vreo în\elegere. +i-atuncea satul se-mpinse la por\i. La portile noastre, Proptite pe câini, Urnind c[tre noi atâta ocar[ +i-atâta blestem, a=a deodat[, De parc[ roteau câte-un corn pe la frun\i. „Dac[ fiul vostru venea Din na=terea lui, neap[rat, În sat mai f[ceam o nunt[ ca lumea +i-o cas[, în ciuda apelor astea, Care ne mânc[ brâul la =coal[, +i vitele-n staul,

PIATRA DE CITIRE

Când norii coboar[ pe codrii Orheiului... O, dac[ venea, putea la o adic[ S[-i fie de so\ Lizavetei lui Sârghe Pe care l-au fost furat dou[ gloan\e Cu tot cu inim[; dac[ venea... O, dac[ venea, în groapa lui Toader Putea s[ se duc[ =i-acela, cântând, S[ vin[-nd[r[t la casa lui tân[r[, S[-=i fac[ neamul lui mai departe Cu o fat[-a lui Gheorghe, care î=i \ine Sânii cu-o mân[, fragezi s[-i aib[... Cine s[-i ierte toate acestea?!...“ A=a facu la încheiere un tân[r. +i care-=i \inea de mân[ nevasta Foarte frumoas[ =i foarte de treab[ Cu burta-nflorit[ u=or c[tre gur[. (S[ fi fost, probabil, în luna a opta, Când totul se pare c[-i hot[rât.) Iar noi? Ce puteam s[ r[spundem atunci Când el, fiul lui Gheorghe, sau fiul lui +tefan, +i mie frate drept - Constantin, Sau cum i-ar fi spus surorile-ntâi M[car nici idee de toate acestea...

Piatr[ ]n r[zboaie Piatr[, nu m[ s[ruta, C[ \i-i ca piatra gura +i ca piatra inima.

 #

 $ Ce-am f[cut de-ai blestemat, Lacrima c[ mi-a secat +i de om m-am str[inat? Mi-ai facut cerul de glod +i drumul ca de prohod, Ca s[-l trec s[ nu mai pot. +tiu-te-a=, de nu te-a= =ti, Cum ai sta =i m-ai privi Cu blestem tot te-a= gr[i, Nici s[ po\i a te c[ina, Cum \i-oi blestema gura. S-o ai ca m[tr[guna! S[-\i fac[ =i umbra seac[, Pe piatr[ s[ \i-o r[scoac[, S[-\i fie pusta d[dac[. S[ n-ajungi s[ mai ajung, S[-\i v[d fruntea pe genunchi, De urât[ - ca un trunchi. Când mi-a fost dragostea-ntâi, S[ mi-o sfâ=ii sub c[lcâi, M-ai lovit cu b[t[lii, +i-ai ghiontit plumbul s[ mu=te Din ochiul scalâmb de pu=c[. S[-mi deie via\[ de du=c[. +i-ai facut s[-mi port pe mâini, Pe vreme de timp hapsân, Mormântul printre str[ini. Dar de drag ce l-am avut Plaiul, de frumos =i mult, Am aflat piatr[ de scut!

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i l-am a=ezat departe, Omu-nve=mântat cu ceart[, Avea-o-ar s[ n-aib[ parte De pâine, nici de cu\it, Nici de stropul r[corit, Cu piatra c[ m-a-nvrajbit. Nici de umbra lui m[car, S[-i treac[ vorba-nzadar, S[-i fac[ mersul tâlhar! Lua-l-ar negru-n puhoaie, C[-a b[gat piatra-n r[zboaie!...

Mitul probabil

…+i taurul cu tancul prins pe z[ri, Când împu=cau fântânile în lun[ Ciuturi de lacrimi +i amenin\[ri...

Or, Gheorghe a fugit atunci din el, }ntr-un vecin cu trei feciori în carne, Ce-aveau, arând, s[ intre în o\el +i s[-l r[stoarne.

Ci fieru-n brânci curgea împins de c[=ti, Prin ar[tur[, grajduri, prin fere=ti... V[zând c[-i slut, sc[pare c[ nu este, Gheorghe-nd[r[t, în el, al nim[nui,

 %

 & Lovit din spate pe neprins de veste De umbra lui. R[mase duhul cur\ii, neînvinsul, +i bourul ce s-a izbit din funii, Cu ierbile =i coasa dup[ dânsul, S[ se r[zbune...

Ogorul parc[-n fruntea lui vuia, Prins ca o stem[ de-un Ceahl[u r[nit, C[ci bourul ca dintre z[ri venea Cumplit.

…Ce-a fost apoi, ce s-a f[cut în lume? — Bourul mai doarme-n dreptul lunii +i dintre z[ri ucise î=i r[stoarn[ Cirezi de ierbi, p[scându-le-ntre coarne…

O scrisoare care putea fi scris[

Nu certa\i grâul la moartea lui de pâine, Voi s[ruta\i-i coasa =i da\i cu vin pe-afar[, La focuri ridicate, înalte, din \[rân[, Felia lui de soare pe gânduri mari s[ steie.

Vin zilele pe-acas[ cu ve=tile-n spinare, Din por\ile închise gonesc spre voi to\i anii, Ca lupii, \op[ind, când gerul le st[-n coam[ +i datina îi pa=te cu turme mari de miei.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Pune\i =i-n cruci s[mân\a a unei vie\i de treab[, S[ deie-n muguri bra\ul, la cimitir s[ cad[ R[zboaiele-mpu=cate c-o lacrim[, din iarb[, A fratelui meu Toma, ce vine-ntr-o scrisoare.

 '

Mu=ca\i din fructul tân[r, când fapta v[ e dreapt[, Pune\i inel în mâna feciorilor, s[-l poarte Spre zodii sau spre holde, prin care trec mai tineri Copiii mei cu p[s[ri în cuibul lor - pe umeri. Da\i ghiont la iez[tur[, urni\i din curte câinii, Topoarele s[-mping[ la por\i, s[ tune piatra, Fântâna clocotit[ urni\i-o-n doi pe-o parte, Spre lungul =ir de ar=i\i, ce-i chip s[ se arate.

Voi, mari, p[rin\ii mei, =i eu - din care or[ Al[turi v[ pun sfatul, luând din masa voastr[, S[ v[ cl[desc din zile, din ani - nu obiceiul, Ci datoria sfânt[ de a r[mâne oameni.

Câte-ncurcate - toate-ale voastre =i-ale mele, +i-un vis, c[ vin acas[, e-al vostru totdeauna, +i totdeauna gândul c[-ave\i în spate-un nume Din numele meu care e-al vostru pe vecie.

…Voi n-a\i certat nici grâul, nici moartea lui de pâine, A\i dus la gur[ coasa =i-a\i dat cu vin pe-afar[, +i focuri mari - s[ ard[, c[ mai sunte\i pe-aproape Cu o felie-n mân[ la capul ve=niciei.

ANATOL CODRU ! Vin ve=tile pe-acas[, vin amintiri, sau eu, C-un tren printre morminte, ce urc[ greu la deal, +i crucile-nfloresc din umerii mei doi, Cernându-m[ cu floare la temelia voastr[...

Logodn[

Dansul coco=ilor în seara nup\ial[, S[rind peste cu\ite, cum zori pe cimitire, Cu trâmbi\a de sânge v[rsat[ pân’ la =coal[ Din care fuge sora s[ fluture de-un mire…

Voi, miri din satul meu, voi sprinteni la sandal[, De soart[, ca de =arpe, mu=ca\i la mâna dreapt[, Cosi\i la capul lumii =i-n gropile de smoal[ Surorile v-a=teapt[.

Stau vornicei, mo=negii, pe boi fura\i din pluguri, Pe b[rbi se vars[ chiot =i cade lâng[ mese, Berbecii sar pe tobe, =i vinul crap[ cruguri De hore împietrite sub genele miresei.

Voi, miri... Parc[-a\i chemat din goluri frumoasele-adormite, +i-a\i dat în clocot timpul, s[ se a=tepte mult Logodna sorii mele, de voi îndr[gostit[, De unul care pare p[\it =i mai adult.

PIATRA DE CITIRE

De unde \ip[ zorii, a=teapt[ iar p[rin\ii, Colacii la fântân[ stau anina\i în cumpeni, Ci voi cinsti\i prea mult din vinul suferin\ei Paharul cel de lacrimi, care pe z[ri se umple.

Mai chiui\i, mo=negi, o dat[ =i-nc[-o dat[, Pe b[rbi v[ curg[ chiot =i blestemul de nunt[, Rotind cât e p[mântul acele hori de piatr[, +i-n care, sub n[fram[, e sora mea c[runt[...

La nunta de aur

Scoal[, m[i tat[, =i vin’ din \[râni, C[ci mama î=i face nunta de aur, Treci mai aproape de-al nun\ii destin Purtat în c[ru\a voastr[ c-un taur.

Când morile macin[-acum numai timp +i brazda arunc[ colaci din \[râne, Tu scutur[-\i haina de schije în câmp, De steaua p[mântului care te \ine. Nu mai e chip s[ se fac[ vreo =ag[. Totul e gata: =i c[ni =i vina\, +i-i dreptul feciorilor acum s[ aleag[ Ce trubi s[ v[ cânte =i voi s[ juca\i. Pe mama pe mâini s[ o joci chiuind, Ca lumea s[ vad[ de peste trei m[ri.

!

! F[ într-un chip ca s[-i sune-a p[mânt Lacrima toat[ culeas[-n br[\[ri. Când nunta va fi s[ se sting[ pu\in, Veni-vom =i noi aproape-aproape Lacrimi fierbin\i La voi sub pleoape...

Net[m[duire

Lui V. Morenko

Ani de râzboi, lega\i într-un suman, În amintirea noastr[ se mai plimb[... Z[pada sobelor pe umerii s[rmani +i clan\a u=ilor, ca un b[nu\, pe limb[… Parc[ se tânguie, acolo sub \[râni, Moara de vânt, cu piatra ei str[bun[, +i nucii cei plugari de lâng[ stâni, Tr[gând p[mântul câtre z[ri mai bune; Înc[ fântânile cu toate lâcrimând În fa\a caselor v[danelor, sub vie, +i cerul despicat în asfin\it De-o schij[, pân’ în neamul din vecie; Înc[ buneii-nnebunind pe deal De jalea fiilor, nepo\ilor, de ur[. +i Nistrul din tran=ee scos pe mal Cu apa lui tr[snit[ de c[ldur[;

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Înc[ ov[zul palid în c[ru\i, +i câinii alunga\i din sat afar[, +i-nstr[ina\i de lan\, înc[ b[tu\i +i împro=ca\i cu pietre =i ocar[;

Înc[ furat[ ceara din albini Cu degete sub\iri, pe nemâncate +i cânepele trase din fântâni Pe trupul unor =tiri însângerate;

+i loboda din haturi, fir cu fir, Stâlcind cazanele cu iz de buruian[, +i boii în genunchi la cimitir, Rugându-se de groapa lor s[rman[.

+i înc[ nun\ile care n-au fost atunci. Nici na=tere de suflet, nici de floare, Decât doar numai scâncete de prunci, Uita\i în carnea sfânt[ de fecioar[.

+i pre=edintele înc[run\ind în por\i, Plângând în pumni cu-o rug[minte sfânt[: S[ tragem brazda \arinei cu so\ Pentru cei mul\i cu grâul pe morminte; +i înc[ steagul de pe =coal[, sus, Împrosp[tând cu pace pân’ departe, +i eu cu-o a=chie de stea, de dup[ deal Intâmpinându-mi fra\ii din nemoarte...

!!

!"

Mantaua

Greu e drumul, Frig =i zloat[, Ning z[pezile de-un veac, Dar de-odat[ Se arat[ Cu mantaua rupt[-n spate, Opintind =i d`nd din coate, Prin n[mete-un pui de fag: Din r[zboi neamul venea; +i cum v[d c[ frig îi este, F[r[ ca s[ prind de veste Îi ofer mantaua mea: — Ia-o, frate, arunc-o-n spate, Pân[ frigurile trec, În r[zboi mantaua tatei A-nc[lzit un codru-ntreg — El din zbor a prins ghiuleaua. +i-a r[mas cu ea pe =es. Schija ce-a lovit mantaua N-a lovit în codrul des. Ia-o, fagule, fârtate: Peste codri norii-s grei, Parc[ e mantaua tatei G[urit[ peste ei... 1958

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Spaim[ de gr`u, 1947

Grâul acesta îmi pare-un Dumnezeu Cu barba r[zvr[tit[ în tot cuprinsul \[rii, Sau poate-n spaima noastr[ se zvârcole=te-un leu Al foametei, ce \ine-n coam[ o avere?! Pari încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura. Pari liberat la ora culesului din miri, La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[.

Atât de mult[-i teama în noi, c[ e mult grâu, C[-o s[ ne mânce grâul, c[-o s[ ne dea la moar[, C[ n-o s[-afl[m sc[pare de grâu, ca de un fiu Ce vine-n via\a noastr[, zvârlindu-ne afar[. O, leul, Dumnezeul, Tu, grâul, Însu=i eul!...

*** 1

Cosim iarba pe morminte. Iarba lacrim[ cuvinte.

!#

!$ Strângem frunza de pe cruci. Lacrima n-o mai usuci. Gropile r[cnesc fântâni. Apa-i lacrim[ pe mâini. Ciutura ajunge-o stea. Ciutura E lacrima Plâns[ =i de maic[-mea.

Ne sp[l[m fa\a cu rou[, Roua-i cântec de necaz, Roua e cu luna-n dou[ Fulgerat[ pe obraz.

Trupul ni-l îmbrac[ frunza, +i-l dezbrac[ toamna iar. Mi se leag[n[ pe buze Un blestem de fruct amar: Cucu=or cu pana sur[, Pune-\i-a= pelin pe gur[ +i orbal\ pe c[t[tur[.

Face-\i-a= zborul urât C-un lan\ug legat de gât, C[ tare m-ai chinuit.

Din sfin\it mi-ai ar[tat C[ vin fiii la arat De-unde moartea i-a-ngropat.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Face-s-ar r[zboiul scrum +i tu - pulbere =i fum, S[ n-a=tept plângând în drum… 2

Sem[natul e târziu, Dar =i-n Nistru cre=te grâu. C[ Nistru-i de lacrim[, Grâu-n val se clatin[. Dac[ mi-i bâtrân[ coasa, Cre=te grâul =i pe cas[. Unde a c[zut un fiu, Totdeauna cre=te grâu. Chiar =i lacrima din ochi E de grâu =i e de foc...

Egoism

Când se-ntâmpl[ s[ murim pu\in, Vin copacii =i ne trag de mân[, Vine câteodat[ =i-o fântân[, Dac[ se întâmpl[ c[ nu-i vin. Numai c[ la ora când se face Vreo \[rân[ s[ ne logodeasc[, Nu ne dau din trupul lor copacii Cap[tul de scândur[ dr[ceasc[.

!%

!& Nici fântâna nu ne d[ din can[ +i nici via, dac[ în\elege C[ se face în sat vreo v[dan[ De singur[tate s[ se lege.

Plou[-atunci. Pe vale fuge glodul, Gropile se ca\[r[ pe case, +i se-ntorc pe-o parte, =i se pierde totul Ce-i gândit de-o cruce =i-i ochit de-o coas[. Uite-a=a deodat[ — sute de z[voare! — Pe din toat[ partea satului, s-o =tie C[-i urât[ treaba, dac[ las[ glia, Mai ales cei tineri la chipiu cu-o floare.

... Înc[ din h[t-veacul vine legea asta, S[ nu-mping[ ceasul peste noi vreo =tire, C[-un fecior mai hâtru =i-a zidit nevasta În singur[tate, ca-ntr-o m[n[stire...

Singura avere

Acum numai vestea dac[ mai vine Neînchipuit[ =i de=art[, Curen\ii urii se-nvârtesc pe hart[ +i-n grani\[ se face c[ nu-i bine,

+i se arunc[ peste mun\i cu piatra, +i se r[nesc =i ape, =i coline,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i oamenii ce-=i amintesc de partea De cer, c[ le-ar veghea printre ruine. Singura lor avere, care-i moartea, Care pe dealul ei se mai re\ine +i sap[ groapa lumii mai departe De lumea care moare de la sine.

Seul din soare s-a sfâr=it. Nu arde. Noaptea-n cuprinsul lumilor revine...

A preveni

Nu v[ juca\i cu baloanele Cu gaz inert: Jocul acesta posed[ Seduc\ia m[ce=ului De pe fruntea Academiilor Bombate Cu beton armat. Juca\i table de cripte Ale mor\ilor — milioanelor De solda\i tineri, Plân=i de propriul lor glonte. Nici nu v[ da\i seama C[ ace=ti cai îmbr[ca\i în mantale, Trag circul cu butii Umflate cu jeg, de t[mâie. Dup[ steaguri slinoase

!'

" Mitralierele corup iarba +i laptele nevestelor tinere Ale milioanelor de solda\i tineri M[r=[luitori: Un, doi! Un, doi! Armelor Li-i drag De noi!... O, nu v[ juca\i cu baloanele Cu gaz inert, Altfel risca\i S[ va atribiu\i chipului Masca Care o s[ v[ striveasc[ Ging[=ia pentru glontele risipitor, Supus bun[t[\ii sale de trandafir, Care ne fluier[...

Eu te strig, floare de m[r

Cât de paradoxal ne-ar p[rea, Dar aceste avioane B-52 |in de ideea de cârti\[ a insului uman. +chioap[t[ trandafirul, Albina fur[ din lumân[ri.. . . Cu fiece zi, Cu fiece an

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Eu te strig, floare de m[r, Floare-mireas[, Cu premilitari la nunta maicu\ei lor care întreab[ Mirii-meri, cu picioarele de tuci, S[ruta\i pe mâini, Îmbr[ca\i cu iarb[: — Feciora= sub\irel, unde te duci? Ace=tia sunt mirii Ioni, Constantini, Multmirositori, ca un lemn s[rutat de-o garoaf[. Aceasta îns[-i floarea m[rului, Mireasa Maria, Pentru unul din ei, scuturat[ de drag — În fiece zi, Îa fiece an, În fiece veac... — Nu d[m mireasa f[r[ ar[mi =i clopote, — Zic fra\ii meri vl[st[ri\i în livad[, — M[rul cu floarea care se scutur[ Este viscolirea nun\ii Ionului-m[r. Oricum, lumea e obsedat[ de aceste avioane B-52, Care \in de ideea de cârti\[ a bravilor solda\i., Constantini, Gioni, Antuani... Care-s miri =i meri înflori\i, Îngropa\i în amintirea mireselor merilor, Care-s Marii, Calipse, Luize — Toate ninsori...

"

"

Rug[minte

ANATOL CODRU

Chipul mamelor Pe soclul de piatr[ Împrejmuit cu t[cere... Numaidecât s[ introducem lacrima Patriei În circuitul universal Al durerii. Lacrima — Cea mai statornic[-n timpuri avere...

Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi...

De buna seam[, noi putem îndulci sarea din ochi, Dar ideea de Soare în fa\[ nicicând nu ne poate lipsi. Senza\ia de amar totdeauna a stat la temelia Evenimentelor, care împing omenirea înainte, Dar nu în m[sura r[zboiului! O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului! Ne putem lesne debarasa de cuvinte, Îns[ nici o putere nu ne poate lipsi De ideea c[ suntem. Universul e un punct, Toate celelalte, de jur-împrejur, Sunt marea întrebare: Vom supravie\ui drama luminii, care ne lumineaz[ din fa\[? — Altfel cum ne-am putea juca Propria noastr[ comedie uman[?

PIATRA DE CITIRE

Soarele din fa\[, Ideea ca suntem, +i senza\ia de amar Totdeauna au stat la temelia Evenimentelor, care împing omenirea înainte, Dar nu în m[sura r[zboiului, O, nu! Niciodat[ în m[sura r[zboiului!

S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori...

Cu stereotip Nici florile m[car nu pot fi hr[nite, Cum nici umbrelele nu pot face dragoste cu fluturii. Se-ntre\in pomii nu cu aer, Ci cu sfântul duh al poe\ilor C[zu\i în r[zboaie Pentru cântecul privighetorilor Patriei lor. Munca e haina omului îmbr[cat[ pe sufletul acestuia. Omul, la rându-i, e Dumnezeul lui Sine, Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii Cu spiritul trandafirilor împurpura\i De propria lor mireasm[. Fiece lucru, fiece fiin\[ Mai întâi înflore=te =i, pe m[sur[ ce-=i coace fructul, Se subscrie ideii omului care le domin[. De aceea s[ substituim termenul ideii de via\[ Celui de bra\e care gândesc +i au anotimpul =i vremea coacerii lor. Totdeauna pe steag se pârguiesc holdele Patriei,

"!

ANATOL CODRU "" Totdeauna cuvântul e patria ciocârliilor, care î\i cânt[ în gur[. Totdeauna pâinea e cosmosul Cu drumul întoarcerii acas[. A te hr[ni numai cu forma pâinii E ca =i cum \i-ai t[ia trandafirii gurii cu propriii t[i din\i. S[-\i iube=ti Patria, E pu\in s[ mori. S[-\i iube=ti Patria, E nevoie numaidecât de nemoartea ta!

Plugul ar[, s[ r[sar[... — Plugul ar[, S[ r[sar[ Grâu, Marie... — C[-i s[mân\[ Cu priin\[, M[i Ioane... — De-ar fi timpul Cum e câmpul, Bun, Marie... — Dar e timpul Cum e ghimpul, R[u, Ioane... — Bate vântul Ca din flint[, Greu, Marie... — +i-i p[mântul Ca mormântul, Of, Ioane!...

PIATRA DE CITIRE

— Plugul taie +i se-ndoaie, Fa Marie... — C[ sunt oase De-ale noastre, M[i Ioane... — Îmi iau calul +i trec malul, Fa Marie... — Zi-i mai iute: Vine slutul, M[i Ioane...

Monstrul

Pe roat[ grâul lumii de pe st[ri L-ai rupt =i sa\iul ni l-ai pus în chinge, Tr[gând în \eap[ fra\ii mei de sânge, +i-n burta maic[i ai f[cut t[ieri. +i-n lacrime ai h[cuit atunci, +i-ai milogit în v[mi aurifere, +i-ai tras cu ranga în fica\ii m[rii, +i-ai r[stignit pe ixuri =i r[scruci Eul \[rânii, Sinele de plai +i-a toate graiul laptele acesta, +i-a toate raiul ierbile celeste Din iadul abatoarelor de cai.

"#

"$ Tu pentru toate-ai s[ r[spunzi acum, Pentru topoare =i pentru cu\ite, Pentru decapitarea unei pite +i pentru-asasinarea unui drum.

ANATOL CODRU

Tu pentru toate ai s[ nevoie=ti R[bdarea noastr[, buna-cuviin\[, +i bun[ seama faptei cu c[in\[, C[ datu-\i-am s[ fii, c[ NU-TE-E+TI, Tu — numele nenumelui-a-nime Din clanul ghilotinei anonime...

T[cere vertical[ (Monument)

Eu, dac[ nu pot ninge ca teii sau ca merii, Eu, dac[ nu am fream[t ca plopul bun[oar[, E o gre=eal[ poate: c[-s tot o-ngândurare, C[ în durerea lumii eu sunt doar o avere

De lacrimi care-ntruna îmi ard în c[t[tur[, De rou[ care-ntruna e un pretext c[ plângem. E un m[cel de flori t[cerea de pe gur[ +i-i piatra f[r[ moarte de care v[ atinge\i...

PIATRA DE CITIRE

Carte po=tal[... 1

...expediat[ din Vietnamul de Sud în ora=ul Washington de soldatul american Tomm Stoull

Acoperi=urile torc pisici sub lun[, +i-i mare vuiet pe la st[ri de noapte. Antenele se scutur grele, coapte, De panglici negre, care scuip[ ficu=i.

Hamalii-n port descarc[ l[zi de lacrimi, Pun liliecii timbre moi în pia\[. La abator curg =ir de reclama\ii A mii de coarne, care \ip[ tunuri.

La catedral[ umbrele beau whisky, Cupola-i gri c[lug[re=te tuns[, De funii de paiangen se-ndeamn[ troleibuze, Cum de liane, negri, urangutanii. Dorm în orchestre cimitire auto, În tuburi curge poliedric jazul, Un alb întunecos fr[mânt[ ceasul Pe fruntea bursei, unde nasc mini=trii. Stilourile-mpu=c[-n buzunare, Otr[vuri joac[-n cranii polismenii, Chicago-nnoad[ oase la vecernii, +i crucile fac coad[ la morminte...

"%

"&

ANATOL CODRU

...Mai jos —cartea po=tal[ e str[puns[ de o schij[. Pe verso: „A=tepta\i-m[ de Cr[ciun. Co=ciugul va fi de zinc. Tomm Stoull. Vietnamul de Sud, 1968“.

2

Lamenta\ie la cimitirul Armington ...O, TOMM STOULL, Scrisorile tale — un tom De albi pesc[ru=i în golf — Golgota de \ipete. Gong De lacrimi — acas[. Of !

}n pomul de ANUL NOU Bocesc lumân[ri. Cavou. Tu în co=ciug (ca-n ou) Good bye, TOMM STOULL.

La vam[, în port, bagaj, Voal, drapel, bandaj, Val ro=u pe \[rm, voiaj. TOMM STOULL, acas[, mar=! E=ti mort, TOMM STOULL, S-a zis — Grip[: Da. Da. Precis. Admitem c[ moartea e vis, Poftim feciorul, MIS. Altfel nu-i chip, TOMM STOULL,

PIATRA DE CITIRE

În State e ANUL NOU, Tu — cel mai bun cadou, Hallo!

"'

La Washington PILONI De cruci. La Armington1 Morminte zgârie-nori. Odihn[ frumoas[, STOULL. 3

La TIMES-SQARE2 e scris: „TOMM STOULL e mort. A-nvins. America. Bravo, MIS. Tr[iasc[ sloboda. Bis!“

Ernest Hemingwai — din nem[rginirea lacrimii

De la un timp Tot mai mult simt C[ au sl[bit ro\lle mi=c[rii mele de om al P[mântului. 1 Cimitir din Washington, unde sunt înmormânta\i solda\ii americani c[zu\i jertf[ razboiului purtat de Statele Unite ale Americii în Vietnam. 2 Panoul de informa\ii din New York, pe care se înregistra num[rul celor c[zu\i în Vietnam.

ANATOL CODRU # Arcul bra\ului meu Nu mai are demnitatea lui Odiseu. Ochii =i-au pierdut sentimentul de mare, De azur +l de vânt alergat în deriv[. Pas[rea auzului =i-a p[rasit cuiburile. Metronomul picioarelor nu mai poate scurta Pasul curiozit[\ii mele cu portocali la Malaca. Fauna =i flora au pierdut orice interes Pentru vorbele mele pu\ine =i roase. Soarele nu mai e soare pe cer, Ci discul de cear[, Din care mierea lacrimii se arat[ pu\in[. Carcasa de zgârie-nori A =irei spinarii mele Nu mai rezist[ la nici un seism Încruntat al p[mântului. M[rile sunt sparte De pe=ti =i amfibii. Stelele putrezesc în sarea afundului Caraibelor: Începe judecata cea mare, Ernest, Judecata omului care am fost Martorul ocular al nedrept[\ilor universale. ................................... ...................................

Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie? Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup, Pentru al\ii —voi arde ca o f[clie.

PIATRA DE CITIRE

Orice drum are întoarcere acas[. Nimeni nu întârzie din nic[ieri niciodat[. Demult cerul acesta cu stele-i o plas[ În lacrima mea aruncat[. Actualmente aurul spelb nu e podoaba Urechilor celor surzi =i pigmei. Os curat în dolari se întreab[, Os pur s`nge, Hemingwai. Cunosc eu toate aceste afaceri. Ochiul nostru produce infla\ii, +i gura — infla\ii, dac[ nu tace, Infla\ii — =i bra\ul =omer. Varia\ii.

Pentru c[ eu cer doar o boaghe de sare Din îns[=i sudoarea mea adunat[, Eu, omul cu oasele trase pe roata Oceanului, pentru c[-s bun de r[bdare.

Noi adic[ nu producem mierea din stup — Lacrima sfânt[ a albinei e mierea stacojie. Crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?

Pentru unii voi supravie\ui în piele de lup, Pentru al\ii —voi arde ca o f[clie Eu, Ernest Hemingwai, Hrana rechinilor din lacrima Universului. ..................................

#

#

ANATOL CODRU

Trosnesc oasele. Rechinii rup din trupul lui fierbinte, devorându-i sufletul îmbr[cat pe trup ca o ambi\ie. Nu-l dor nervii, nu-l doare lacrima — pe=tii îl fur[ =i-l rup. O singur[ întrebare îns[ îl roade în sinea lui, vorbind cu mânie: Voi crede\i c[ glon\ul are oprire în trup? Voi crede\i c[ moartea e finalul meu pe vecie?

…Chile r[sare în \[rmul de ziu[. Bate val ro=u dinspre Nicaragua. Sarea în ocean e f[râmi\at[ ca într-o piu[, =i numai de jur-împrejurul nem[rginirii lacrimii e O c h i u l profetului.

Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip...

Patima lui au fost ro\ile, încâ ro\ile, Iarba îns[ i-a încol[cit glezna piciorului, ca o armur[. În goana timpului, Cât l-au vegheat neamurile din str[buni, I se intorlocau ro\ile patimii cu soarele la cotitur[. Maic[-sa l-a sem[nat printre oameni ca pe un grâu, L-a îmbr[cat mai întâi într-un fream[t de zori, Apoi în toat[ jalea b[t[liei. Alexandru, taic[-s[u, cu arma pe trup, Odihne=te înc[ din ’44 în plai str[in, pe vecie, Încât f[tul s[u, Petru Ungureanu, Despre care scriu eu aici,

PIATRA DE CITIRE

Avea s[ primeasc[, mai târziu, drept mo=tenire, Fream[tul nucilor, luna pe sat, cucii în vie +i norii cu lacrimi pe cimitire.

A p[scut berbecu\ii pe =es, a certat lupii în vad, A purtat vaca de funie pe brazd[, Stropind plugul cu trudnicul lapte, A cr[pat lemnul pentru sicriele foamei =i simboluri, Pe deal, M[ritând s[lciile satului cu \ip[tul buhnei de noapte. Buc[lat, ochii negri, drept la os =i la inim[, S[ruta izvoarele, por\ile =i albina în livad[, Pornea moara în lan, \inând vântul de coarne, Gr[bind timpu-n vecini, oprind frunza s[ cad[.

Îns[ tot ce-l scumpea la inim[, ca un soare de plai, A fost roata, sufletul ei, alergând prin \[râne În jurul R[denilor Vechi, adulmecând Urma satului drag c[tre soarta lui scump[ de mâine. În tot Universul, cum singurea cu fra\ii =i maic[-sa, S-a desprins ca un steu din cump[na Carului Mare, Prin ponoare-alerg`nd, prin hârtoape =i plaur, L[sând o br[\ar[ de dor s[-nfloreasc[ pe \ar[.

Din munca cea dreapt[ a tr[it =i a învins, Mult închinându-se =tiin\ei de carte, ca la o fântân[, Sub steagul c[m[=ii lui împorporat[ pe cer, Ciopor de feciori de v[d[ni au tot mers spre lumin[.

#!

#" +i înc[ multe cuvine-se aici s-amintesc Despre faptele lui cele mult omenoase, Parc-a= pune prin ani în trunchin[ de c[r\i Firi=or de pelin pe-amintiri s[-nfloreasc[.

ANATOL CODRU

Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip, Jugul cel cu-adev[r s[-l munceasc[ la tropi. … Pe acei mici de virtu\i, În cei ani h[rt[ni\i, I-a pe\it pentru veci scândurica de plop…

El? — cu satul a mers de la zori pân[ h[t, +i din câte-i s-au dat, primi drumul cel lung, Rostul omului drept, cântul \arinei dragi, Cel pe ierbi rourat, cel plecat peste plug.

Multe sunt de-ar[tat în al maic[i grai sfânt: Hora noastr[ pe cârje, frunza viei — pe r[ni, Mieii stor=i din mioare peste gur[ de prunci, Cu gând bun de-a gr[bi neam de miri în R[deni.

Toate-s fapte de veac spre a le =ti, Cum le-au fost p[timit cele vremi ca de plumb… Bunii no=trii p[rin\i, genera\ia mea, Aste vremi =i le-a tras ca pe-o hain[ pe trup.

Eu de-aceea aici scriu cu buchie grea, Ca-ntr-o piatr[-a=ezând nume scump, nume drag, Cum a= pune-ntr-un chip anii mei rândui\i {stor zile pe nou, ca un fream[t pe steag.

PIATRA DE CITIRE

Amintirea-i s-o port din p[rin\i spre nepo\i, De-un folos s-o avem, ca pe-un rodnic p[mânt, Semn c[-i pururi cu noi pe un drum de izbânzi Petru nostru de plai, chipul lui luminând...

Om sem[n`nd

Înv[\[torului Al. Busuioc

Cartea-mi este floarea ce o s[-\i lege rod La ceasul sfânt, când intri-n ar[tur[ Dinspre parin\ii care-\i str[mo=esc Graiul acesta înrourat pe gur[. Ceru-i de plai — de-asupra =i-n p[mânt, Cum =i pelinu-i neamul dinspre \ara — |ie pe veci, de leac =i de-ndulcit C`te-s dureri =i-s cumpene sub soare. Pe chipul t[u e timp de-arat acum, Av`nturi mari dau vântul la o parte, +i-ncepe întemeiere =i fr[mânt Pe frun\ile plecate peste carte.

Citire mult[. Se =colesc în vremi R`nduri de plopi =i r`nd de hori la munc[. Parte de cer e scris[ cu-ndur[ri, Parte de fii e scris[ cu porunc[.

##

#$ Tu, Alexandru Busuioc, pe sat |ii câte-o pâine al[turi de-o f[clie, Mantia-\i curge ca un steag pe z[ri, Pe ar[turi, pe nun\i =i pe vecie.

ANATOL CODRU

Osânda dulce-a buchiilor mari Drept o a=ezi în fiecare poart[, +i rug[ e-n cuvânt: s[ buchisim Izvoarele sub lespedea de piatr[.

C`te-s de veac =i-s datorii, le =tii Lumii a da cu-o lacrim[ pe fa\[, Om sem[nând, cu graiul dinspre noi, +i dinspre fa\a gr`ului, la coas[.

Icar cu o arip[...

Memoriei poetului L.Tuchilatu

Frate mai tân[r, drag[ Leonard — Nume de iarba, — când se aude-o coas[ — Unde te-ai dus, cum de-ai fugit de-acas[? Sub dealul c[rei v[mi, ce mo=teniri te ard?

Dac[-ai strigat adânc pe unde steaua ar[, Dac[-ai f[cut cuvânt cu îngerii aproape, De ce-ai legat la poart[ o rima s[ ne doar[, De ce-ai urnit cascade de lacrimi sub pleoape?

Din scândur[ \i-i zborul, dar parc[-n noi adast[ Icar cu o arip[ — s[ n-o tr[deze-a doua.

PIATRA DE CITIRE

Tu al cerului n-ai fost, c[ci te-a râvnit Moldova, În piatra ei, c[derea s[-\i fie mai a noastr[. Alaiul t[u de nunt[ mereu tot mai departe Î=i fream[t[ c[ma=a de in, ca o p[staie, }n v[lul de mireas[, ca gura cea de aer — Atât de sfânt[ \ie, când \i s-a-nchis o poart[?

Tu ai crestat v[zduhul în zodii cu poemul, Tu, pas[re strivit[, dar nicicând învins[, C[-aripile-\i mai zboar[, de trupul t[u desprinse, Scriind în necuprinsuri, ca un simbol, edenul. .................................... . ...Prea devreme e cosit[ iarba noastr[ cea dintâi, +i-i ca zmeura pe coase sufletul de ciocârlii...

Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat... Unii se mir[ cum de pot ivi Floarea de-alean cu-amar ]n amintire, Chipul =i ora-n care m[-ngrijesc De-o lacrim[ sub iarb[-n cimitire. Cântu-i al lumii, dac[ ni l-a dat M[icu\a frunz[ a zicerii din gur[, +i eu îl sun, ca s[-l ave\i acum Temei de pre\uire cu m[sur[...

#%

#& Tu, Fiodor Ponomari de la Goieni, — +i umbra ta-i un fel de-a zice | a r [, Un fel de a sim\i =i a vedea Gum steaua ta în cartea mea pogoar[, C[-acelea=i vremi de foc =i de p[mânt |in fierul îmbr[cat pe o gheorghin[, Pe fream[tul sticle\ilor din grai, Pe colburile-ncinse din fântân[, Ca s[ nu mori de foarte multe ori, Lumina ta oricând s[ ne cuvânte, În rândul anonimilor arând Cu flac[ra întemeierii sfinte.

Fa\a cu grâu \i-ai fost-o sem[nat, Holda uimirii noastre s[ te-a\ie De grija lumii aproape, ca la prânz, Sporindu-ne la mese cu vecie...

Nu-s de uitare plumbii rotunji\i În trupul cuvântului ce-ai fost odinioar[, Tu, Fiodor Ponomari, cât mai tr[ie=ti, +i moartea ta-i un fel de-a zice | a r [. P[mântu-i otova cu tine la adânc (Acela=i greu de dor va cump[ne=te) — Simbolic foc =i-o ardere de viu, De-un Prometeu acum ne aminte=te…

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

La ba=tina lui Petru Zadnipru

}ntâi, Suflete, ca i-ai dat Pâinea cea bun[ la inim[, De-a hr[nit tinerii poe\i P[n[ la nunta lor, P[timindu-i abecedarului de omenie — Supravie\uie=te-l +i \ine-l pururi aproape de noi! D[-i, Suflete, mieii Pe mormântul lui, S[-i împrosp[teze iarba Cu roua ciocârliilor pe îngândurare =i tihn[. Nu-l cru\a de p[mânt, de adânc, De înaltul plopilor în asem[nare, |ine-l în legea cea dreapt[ A p[rin\ilor s[i br[zduitori Maria =i Iona= Cu plugul =i coasa, Îmboln[vindu-l de cântec mereu, Cu hora legat[ de glezna piciorului Pe dealul cel mare-al Moldovei. Nu-l t[m[dui de rana inimii pentru popor, Pentru dobitoace, P[s[ri =i buburuze, Nu-l sl[bi de dragoste Pentru om =i copaci — Îndur[-te, Suflete, de noi +i tine-l mereu treaz Grijilor noastre, Cu rani\a =i arma în spinare La hotarul acesta, ce se cheam[ P[mântul de veci.

#'

$

Liviu Deleanu

Grâul cel copt =i cel de sfinte pâini Pe chip s[-i curg[ =i pe-ngândurare. Privighetorile cu inimile lor S[-i privegheze n u m e l e sub soare. Piatra deschis[ întru vecii lui S[-i murmure cu steaua lâng[ cre=tet. C[ e de clopot locul lui cub cer, +i iarba de pe ochi i se cite=te. Purtat la doina maic[-mi din plai, Î=i arse buzele cu miere-n diminea\[, +i dintre lacrim[ =i ce e leac la om, El floarea graiului o s[rut[ pe fa\[.

Suflet de pas[re e steagul lui acum. Numai cuvintele =i frunza au s[-l doar[. Spre r[s[rit e capu-n univers, +i-un tei din sl[vi cu toamn[-l împresoar[.

Anonimii

Câ\i dintre foarte mode=tii N-au în=f[cat calul de coam[, Ci de iluzia ierbii lui, }ng[duitori =i creduli, ca ni=te statui, Purtându-=i drept lauri uitarea pe cre=tet?!

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Câ\i, din a=a-zi=ii ale=i de destin, Au sângerat cu verbul în gur[, Scrâ=nindu-=i cu smal\ul r[bd[rii m[sura Modestiei lor de mari anonimi?!

Câ\i, respin=i dintre iambi =i horei, Ca dintre doi stâlpi de triumf — în afar[, Str[luminat-au pâinea asta amar[ A gloriei noastre prin jertf[ cu ei?! În numele lor, c[ au fost, c[ mai sânt, Le ard[ f[clie acest leg[mânt!

T[cerile noastre

Nu se mai ceart[ nimeni acum... Copacii au dat înd[rat =i s-au dus În crucile mor\llor dintr-un apus, S[-i scoat[ afar[, s[-i pun[ pe-un drum.

Nu-i nici o grab[ acum s[ se fac[ Vreo mustrare, c[ astfel se-ntâmpl[, C[ mor\ii e chip s[ se-ntoarne pe câmpuri, L[sând s[ le scape ura din teac[, +i, grei de \[rân[, sa-i supere tare Lacrima noastr[, ce lancea le-o-ndoaie — De parc[ le-am pune mereu în spinare R[zboaie, r[zboaie, r[zboaie, r[zboaie. — O vin[ a noastr[, c[ ve=nic se uit[

$

$ Cu\itul de pâine într-o alt[ idee, A lui, cea de sânge, de om, sau de ciut[, Din care moartea cu pumnul s[-l beie.

ANATOL CODRU

...T[cerile noastr[ pl[tesc foarte scump — O =tie \[râna, o =tiu =i copacii. Deci, fie-v[ lacrima-n gene de lance, Mor\ilor, pacea v[ fie de plumb.

Ultimul monolog al lui Martin Luther King Cum s[-\i modifici lacrima la culoare? Forma perfec\iunii lacrimii cum s[ o schimbi? Cum s-o serve=ti pe tav[ celor multsentimentali? Cum s-o dai la probe de autenticitate La ora 9, la ora 10, la ora 13 =i jum[tate? Cum s[-\i plângi lacrima în oglind[, M[surându-i cota =i nivelul durerii programate Pentru ziua de joi, pentru ziua de vineri? Cum s[-\i plângi lacrima numai cu un ochi, Cu o jum[tate de ochi, Cu un sfert cum s[ o plângi? A str[punge lacrima omului Cu plumbul fierbinte, L[sându-i o gaur[ în mijloc, Pe care nu-i chip s-o ascunzi cu gura, Cum?...

PIATRA DE CITIRE

Vom rezista sau nu?

$!

Nu se mai scurge soare pe frun\i =i pe-ntrebare. Ca lemnul e v[zduhul =i-arunc[ din strânsori Fântânile întoarse cu fundul în sus pe zare Cu-o secet[ c[lare pe cumpenele lor. Brazda c[zut[-n labe respir[ ca o spum[. Patratizat, ca-n piatr[, e ochiul în albu=. +i putrezesc balauri, v[rsând pe soarta lumii Cuptoare de j[ratec. C[u= dup[ c[u=. Un iad de ame\eal[ e-n lucruri =i în toate, Pe dup[ spate via\a se furi=eaz[. Dor Cuprinsurile lumii sub bol\i c[zute-n coate Pe suflete sterile =i calcinate-n zbor.

St[ lumea-ntr-un genunche =i-s cuiburi sub genunche, +i-n cuiburi ou[ negre, =i-n ou[ — clon\ de corb, +i-n clon\ sunt mii de gheare, =i-n gheare — mii de unghii, +i-n unghii mi=c[ noaptea, =i-n noapte mi=c[-un orb. Nu se mai prinde via\a pe petecul de zare, Mocnesc lumini-bickforduri, care murind se duc Spre dinamita lumii cu limba scoas[-afar[ Pe întrebarea noastr[: vom rezista sau nu?...

$"

Monologul clipei

O, dup[ umbra stelelor s[ nu te dai. S[ ai o lege-a ta — s[ nu te dai. N[scut la zodii mari, Tu gropilor s[ nu te dai! E semnul c[-ai învins întâi, Murind genunchi, S[ nu te smulgi din temelii, S[ nu te frângi din trunchi. S[ nu cobori din steag, s[ mori, S[ cazi în glii. Refuz[-alai, refuz[ flori, Dar mai r[mâi, O, mai r[mâi! E ora care mu=c[ lut: Tr[ie=te plai! E=ti la zidirea de-nceput. O, mai r[mâi. O, mai învingi, Din temelii s[ nu te frângi. De moartea asta Ca un rai S[ nu te-atingi!

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

La ceasul de veghe al c[l[re\ului

$#

... Se culc[ iarba, se culc[, Calul se a=terne la p[mânt =i bea ap[ din uluc[. +i vine la st[pânul calului ceasul de veghe =i-l întreab[ din gur[: Unde-i, zice, st[pâne, coama calului, mur[? Copitele unde s-au dus, C[ bea fruntea calului ap[ de-apus +i se aude numai nechezatul acolo, în câmpie, Parc[ se scutur[ de pustie? N-ai \inut cetatea bine în frâie, st[pâne, +i a curs în p[mânt, C[ zboar[ prin coama cet[\ii uliul de vânt +i face a r[u =i a izbând[ pierdut[, Sub gaura tunului, care fumeaz[ sub cucut[. De ce nu te-ai \inut acolo sus, pe =a, m[car cu o mân[? Se putea s[ te mai lup\i o s[pt[mân[ Cu toate împ[r[\iile, Care \i-au tulburat plugurile =i grâiele. Nici copiii nu \i-ai cru\at. Când a fost lupta mai mare, I-ai pus pe cântat. +i s-a t[r[g[nat r[zbelul pe-o or[, Atunci s-a v[rsat pe zare ulciorul, cu zori ro=ii, C[ era taman pe la cântatul coco=ilor. +i \i-a lunecat sabia din mân[, C[ tu v[zut-ai o drag[ de \[rân[ +i-ai strigat cu dreapta Pe brâu: — Iat[ aici înfig eu plugul, s[ n[boiasc[ frumuse\e De grâu! —

ANATOL CODRU $$ +i s[-\i arunci de pe cal armele toate, +i s[-l pui la postat[ s[ are. Dar te-a lovit vr[jma=ul cu sabia lui de pe c[lare... Scoal[, Ioane, C[ s-au dus dou[ escadroane, S[-\i m[nânce satul, S[-\i strice aratul, +i o s[ deie foc la fântân[, Cu un bra\ de sulfin[. +i-o s[-\i joace pe piatra p[rin\ilor la cimitir. +i via \i-o fur[ neap[rat =i te pune la bir, A=a cum te v[d eu cu sabia frânt[, Mu=când p[mântul, A=a cum î\i cre=te în ureche floarea de iarb[, C[ vr[jma=ul nu te întreab[. Hai, gr[m[de=te-\i calul de prin =irul de gropi, Culege-i oasele de prin plopi. Copitele, care au strop=it furtuna, S[ le strigi din lun[. Fruntea? O fi ea undeva, Dac[ nu s-o fi dus cu vreo stea. Frâiele nu le c[uta, c[-s la tine în mân[. Arunc[-le peste coama calului =i \ine-te bine. Nu-i chip s[ mori nici de-a câta oar[. Ridic[-te =i aga\[-te de soare, S[-\i v[d sabia cum peste vrajma= arde, C[ noi, Ioane, n-o s[ murim niciodat[!... ... Ci eu mai beau dou[ lacrimi din ochii calului +i m[ duc la mai marele spitalului, S[-i spun c[ te-ai dus S[ tragi cu sabia în apus...

PIATRA DE CITIRE

Vine Gheorghe din r[zboi Mi=c[ ramul, bate vântul, Cine trece =uierându Prin poiana cu trifoi? —Vine Gheorghe din r[zboi. De la margini de p[mânt, Vine Gheorghe =uierând, C[ e pace pe p[mânt.

Pe cer luna, ca nebuna, Sun[ valea =i r[sun[: Peste deal, peste z[voi, Vine Gheorghe din r[zboi. Vine Gheorghe, dui, dui, dui, C[-l a=teapt[ maica lui. C[ trec anii, n[zdr[vanii, +i cu anii — b[ietanii, Dar prin zloat[, dar prin ploi Vine Gheorghe din r[zboi...

De treizeci de ani, mereu, Vine Gheorghe, drumu-i greu Prin pustie, prin tran=eu. Dar prin zloat[, dar prin ploi Vine Gheorghe din razboi, De la margini de p[mânt Vine Gheorghe =uierând, C[ e pace pe p[mânt...



%$ $&

Teribila veste

Vestea venea peste cat, ca pojarul, Pân[ la strea=ina lumii, sau poate Pân’ la vreo noapte, sau pân’ la vreo moarte, La care via\a se duse cu carul. Nevestele toate d[duse-nd[r[t, Direct în copile (de nun\i mai aproape), Cu pruncii la sân, cu plânsu-n pleoape, Iar câinii trecur[ în lan\uri încet; Copacul în fructe, =i fructu-n s[mân\[, Mânjii în iepe, =i iepele-n iarb[, Iar iarba-n \[rân[, c-apoi Nefiin\a S[ stea între noi cu pumnul sub barb[. Oh, vestea venea, venea ca furtuna, Cum vine potopul, cum vine vreo ap[, Gum vine pe casa omului-o groap[ +i omul se \ine de gâtul genunii. ...Satul pe fa\[ cu zeama de vi=in[... Doamne, ce veste-a mai dat peste el. Uite-i, b[rba\ii c[l[ri peste deal.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Vin pe la case din mor\ile lor, Cu fra\ii al[turi, cu tot cu feciori, Vin din al doilea râzboi mondial... ...Numai c[ tare drumul e lung, O via\[ tot vin =i nu mai ajung...

În marmuri

Vai, cum intr[ omu-n marmuri Tot cu plai =i tot cu nume. Vai, cum strig[ grâu-n marmuri Chinuit de foamea lumii.

Vai, cum suie steagu-n marmuri, Cu izbând[ =i durere. Vai, cum strig[ maica-n marmuri +i e trupul ei durere.

Pasarea-i mai sus ca cerul. Vai, cum cade zboru-n marmuri…

Vor avea copiii iar[... |ip[ v[ile =i strig[, |ip[ noaptea =i nimicul, — Vine frigul,

$'

% Vine frigul, Alb[-i mama, alb t[ticul, Alb[-i mama, alb t[ticul...

+i-a înghe\at pe v[i z[voiul, Umbl[ vântul, ca strigoiul, — E r[zboiul, E r[zboiul, Zgrun\uroiul cu \[poiul... E r[zboiul, e r[zboiul...

+i ne sperie la u=[ Bate lan\ul =i c[tu=a, De cenu=[, De cenu=[, Mi-s bocancii =i p[pu=a... De cenu=[, de cenus[...

De cenu=[ e troianul, +i povestea n[zdr[van[. Nici dulcea\[, Nici bomboane N-avem =i-a trecut =i anul... Nici dulcea\[, nici bomboane… Dar veni-va prim[var[, Vor avea copiii iar[ C`mp cu floare, Cer cu soare, Nuci =i \inte-n buzunare. Câmp cu floare, Cer cu soare.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Maree ]n golf

Închide\i geamul, c[-n lume iar e frig. Curen\ii mân[ vântul dinspre soare, În termometre urc[ desperare, Din partea lacrimilor ochii no=tri ning. Sufla\i în l[mpi, c[ iar e a genune, — Acord final al muzicii de Bach. Încep cu negrele partidele de =ah — O Afric[ se-ntunec[ întruna...

Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni

1

a. ... Explozii de cord a câte cinci tone de trotil pur-sânge… b. ... O, praf vitaminizat de cuvinte, Cu care ne lustruim aurul în gur[... Admitem: metafora pe-alocuri ne fur[, Realitatea îns[ nicicând nu ne minte.

Maic[-natur[! Dragostea ta cea dintâi, cea de lapte A umanului dr[gostit de numele t[u mult sun[tor, Neprih[nit, ]nc[ frem[tat în trup =i pe gur[, Ca un Luceaf[r în noapte... M[ auzi, maic[? Cutia creierului pruncului t[u E mai mic[ decât creierul lui gânditor! Cum de se poate?!

%

ANATOL CODRU % Încotro, veacule-taic[?! Omenirea mai e-n calcarul coajei de ou, C[ abia de se de=teapt[ din celula primordial[ str[bunul. Oho! Ani una mie nou[ sute optzeci valoreaz[ cât nou[ luni de sarcin[ A lacrimii noastre în spasmele facerii, S[ ne d[ruiasc[ namila Secolului dou[zeci =i unu! Cum o fi el, Scos din cristelni\a civiliza\iei nucleare? Silueta biped[ a saltului declan=at de goril[, Sub carapacea de plumb, cu soarele cât o lumânare, +i durerea dilatat[, cât gura monstrului, în pupile?! ... P[s[rile s-au zbur[t[it cu toatele În cerul lor pe vecie, Iarba e scoas[ la licita\ie contravaloare. Înc[ din pruncie i se întreab[ fetia Lacrimii din ochiul fecioarei. Ovalul fe\ei noastre e ajustat liniei Timpului, care-=i face cale întoars[ C[tre senza\ia de-o clip[ a nevertebratelor, Aflate la stadiul lor de semiumbr[ =i cearc[n. +ira spin[rii ne salt[ pe rulmen\i biochimici, +i un \ip[t monosilabic Celula materiei noastre de sim\ o desparte.

R[mâne în spa\iu o singur[ ieroglif[: om-amintire, Carcasa ei carbonizat[, dominând imperii de spaim[, Sufletul înc[ e vânat cu arcanul, mare cât un ZERO. Legiunile de neutroni vor despuia-o de simbolul p[s[rii, mam[, Solicitând drept mi=care c[derea!

PIATRA DE CITIRE

2

Nu-l na=te, maic[! \ine-l în furci ca-n cetate, Refuz[-l surplusului de blan[ steril[, Ochiului bulbucat, împerecheat cu gura la spate, Întru metamorfoza lui de goril[ SpânZuRat[ de propriile zile.

%!

Cum, maic[, am acceptat Ionul drept numele meu propriu, Sfin\indu-l ca pe un fruct cu gura, Înc[ proclamând PÂINEA nume comun al existen\ei noastre întru bine, +i acum s[ dau înd[r[t, ca =i cum mi-a= trage pe ochi c[t[tura, Ca =i cum m-ar ustura ochii de prea mult[ lumin[?! Ce-am facut? Ce-am izbândit? Cât piramida faraonului ne e lacrima pe fa\[. Pe str[nepo\i urc[ sângele nostru sterp, ca ni=te liane. Ap[r[ civiliza\ia maimu\ei, maic[, vine sloiul de ghea\[ Al creierului nostru descul\at, al antiumanilor!... 3

În numele ierbii, care ne-a d[ruit Simbolul coamelor de cai mereu galopând, Mi se depun mun\ii de sare în lacrimi... Cine suntem? — Ave\i un p[mânt. P[stra\i-l!

%"

4

ANATOL CODRU

Neutroni specimeni din neam antiomfloaremi=care, Care vie\uiesc în canalele de scurgeri ale creierului nostru. Starea antisanitar[ a lenii de-a accepta mireasma pâinii la lumina pruncului nou-n[scutului, Timp neutru, deplasat, dubios =i oniric al întunericului de laborator, Reflex necondi\ionat, ca o pat[ de motorin[ pe Ochiul lui Venus. Sp[rtur[ în însu=i h[ul \ip[tuluiomenesculuigândire }n cavitatea unui ZERO, ca un =treang, pe sufletul aurului Inflamat de leucemie... 5

Cuvinte mu=cate cu din\ii, Lacrim[ — cotropitoare de ochi, Copii care-=i m[nânc[ p[rin\ii, Ori omenirea care-=i d[ foc?... ... Neutronii nu produc nici o paralizie obiectelor neînsufle\ite, S[ zicem, exponatelor de la Munthausen, Hiroshima, Hatân, Lidice, Pirciupis sau Songmi... ... Au-u-u! Frun\ile noastre-s amante Ale sângelui nostru cu gheb, Atomi vagabonzi. Declan=ate Virtu\i de creier imberb... ... Neutronii sunt rezultatul unei foarte îndelungate

%# Medita\ii ale geniului uman... ei nu produc zgomot, nu provoac[ seisme, nu devaloreaz[ clopotele tuturor înmormânt[rilor posibile... ... Au-u-u! Pâinea e scrumul din gur[, V[zul e incolorul... Idee-sinetortur[, +tiin\[-sineomorul... ... Alo! alo! Ap[sa\i pe butonul claviculei cu oxigen! alo-o-o-o-o-o-o! Cu oxigen... Cu oxi... Gen... En... N... Au-u-u-u! PIATRA DE CITIRE

Vaccin

Academicianului V. Anestiade

Avem la pâine. N-avem pace, +i-o nep[sare ne consum[... V[zduhul e bolnav de cancer, Au cancer to\i chirurgii lumii.

Ni-i sufletul în compresoare Carbonizat =i dus pe targ[, Auzi, s[ fugi de la izvoare, Auzi, s[ nu te =tergi pe lacrimi!

%$ Pe cer cu p[cur[ s[-mpresuri, Pe-aripi, pe vânt =i pe lumin[. Auzi, s[ nu te-atingi de p[s[ri, Auzi, s[ te fere=ti de mine!...

Geologi, atent...

Descânt[-l ca un mag la minerale, P[mântul, când la osie r[cne=te, Nu-l hurduca, s[ nu-l urne=ti, fire=te, În gheizerele lacrimilor tale.

Apas[-n joc cazmaua ta buiac[, De luturi steaua, s[ ne \in[-n cumpeni. În piramida lui de tain[ scump[, De l[comie chipul \i-l dezleag[.

Fii donatorul Lui =i f[ s[-nfloare Pl[mâni de specii, ce-aveau dou[ inimi. Sub certurile lumii anonime, Tu nu-l pr[da =i nu-l izbi prea tare.

Bogat de gropi, p[mântul nu-i o groap[. El, dac[ mi=c[, \ie-\i \ine parte. Nu-i arunca \[râna prea departe, N-o face din pleoape s[ ne scape,

Aceast[ lacrim[, str[luminând ca steaua — Cine în ea izbe=te cu cazmaua?

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Ninge...

Z[p[zile torc albul rodirilor în câmp. Un foc le mân[-n semin\ia noastr[ Bel=ugul orelor =i-al grijilor la timp…

Parc[ e =oapta noastr[ cea dintâi, În zorii primi, când nemurim cu plugul Printre balade =i printre vecii, Printre statuile de albul nostru mult, De mult[ omenie =i putere — Tot albul lumii s[-l purt[m pe scut.

… Pe necuprinsul albului de tei, Peste plugarii albi ca ni=te zei Ninge adânc din cel mai alb temei…

Acuarel[ ]n alb

Ca un cortegiu nup\ial Ninge pe st[ri =i sentimente, Ninge de-un veac, arhetipal, Ninge profund, ninge total, Ninge din rai cu-adolescente: Matriarhatul capital Troneaz[ iar pe continente!…

%%

%&

Ro=u fapt de ziu[

Nu putreze=te roua nic[ieri, Putere mare-i aburul pe munte. Trec cerbii din stejari, la ceasul lor În nunta cea de sânge s[ se mute... Jumate e p[mântul sfârtecat De coame =i copitele de piatr[. Încremene=te vulturul pe cer, Când se aprind facliile de moarte.

Steagul de lupt[ tremur[-n genunchi, Ci steaua frun\ii lor e demnitate. Fecioara stirpei în lacrimi luminând, |ine-a simbol =i a putere-n toate. +i câte-s tunete =i fulgere-mprejur, N-o sperie decât o frunz[ poate, C[zut[ la picioare, ca un semn C[ cerbul f[t e cerbul mire-tat[.

Ochi frem[tat e astrul în t[rii: Perpetuarea crunt[-a firii îl domin[. Râurile ro=ii pe p[mânt Poart[ stejarii rup\i din r[d[cin[...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Pe gura ta, care e rana...

De ce ne-am îndoi adic[, De ce-am tri=a, de ce ne mir[, C[-n floare mirosul conspir[ Cu cear[, când pe mâini ne pic[, Dac[-i desfrâu în toat[ floarea, Dac[ provoac[ =i incit[ În sim\uri vreri nes[buite +i-mi toarn[-n trup nerui=inare? +i-apoi de ce, naiv, a= crede C[ rozul nu-i amantul florii, C[ albul florii e-al ninsorii Ce cade mov, s[ fie verde

Otrava florii diafan[, S-o bei, s-o =tii c[-i de culoare Durerea scris[ cu oroare Pe gura ta, care e rana

Ce fecundeaz[, suveran[, Pl[cerea, îndurându-=i starea?...

Lupii

Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\. Lupii mai rar ne viziteaz[ firea.

%'

& Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i, Dac[ te url[-un lup — e o fericire.

S[ nu ai lupi, s[ te m[nânce oi, — Cum vine aceasta? Ce e cu p[durea? Ce bra\ a fost s[-=i fluture securea, S[ lase numai blana lor pe noi?

S[ n-aib[ omul lup. E un blestem! S[ n-avem lupi =i s[-i vân[m pe h[r\i? ...Pe stirpea lupilor se pune-acuma pre\, Un maxim pre\: s[ nu =tim s[ vân[m — Lupii cu aur se pl[tesc, cu vie\i, Deci, e nevoie-un lup m[car s[-avem. Am tras în lupi =i-agonisir[m vânt, Parc[-am uitat de lupi, dar ni-i =i dor, +i-i c[utam urlând în umra lor, Prin \eava pu=tii, parc[-n noi ochind.

Mi-i foarte greu s[ =tiu ca n-avem lupi, C-am s[r[cit de lupi aceast[ via\[, C[ m-am sp[lat cu plânsul lor pe fa\[, C[ lacrima mi-i ciucure de plumb.

Cucul

Îmb[trânit între dou[ silabe-ale lui, Î=i pune viitorul în cuiburi str[ine — Un sens al cuiva, al lui nim[nui, Al p[s[rii care nicicând nu mai vine.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

S[rac, doar cu numele propriu în spate, Din ceasuri de lemn î=i strig[ feciorii, Ci ei, rat[ci\i dintr-o or[, îl ceart[, În sângele-i sterp, ciugulindu-i fiorii. Atâta a fost din el s[ se-aleag[...

Clipa veciei

Odat[ =i odat[ va fi s[ d[m seama. Nimic pe lume n-o s[ ne scape — R[punem timpul, ca pe-un mamut. Lovindu-l barbar în moalele capului. Privi\i cum ne tragem lenos =i ]nvolt Umbrele noastre la marginea gropii, De parc[ venim cu vânatul: la =old Ne sânger[ orele ca ni=te dropii. Timpul va fi s[ r[zbune odat[ Ora patru sau cinci c[tre sear[, Ora =ase sau opt =i jumate, Violent atacate de o nep[sare. Pe lungi cimitire de ore ucise În h[ul orbitelor noastre cu sila, CLIPA VECIEI va sta neînvins[, Pendulându-ne chipul ca pe-o goril[ — Pe frun\i ori cadrane, ce-arat[-n neunde Ora zero =i trei sferturi de zero secunde.

&

&

Ghe\arii de Sahara

O, stelele fantânilor furate Sunt cuiele b[tute în vecie +i cât pamânt e-n lume — e pustia, Dar mult mai mult e apa niciodat[

În ochii mei care-au secat-o-ntruna +i poart[ vidul cumpenelor grele... Fântânile gravide cu genune Privesc din cer cu lacrimile mele,

Care-nde ele nu vor s[ se-ncap[ +i de la margini se retrag spre centru, +i-apoi dispar la mine sub pleoape, S[ nu le umple oamenii cu pietre,

S[ le ia mana, roua sau m[sura Îngenuncherii lumii la izvoare. Plâng vertical: parc[-a= umplea ulcioare Mereu întoarse spre p[mânt cu gura. ... Pe fa\[-mi trec ghe\arii de Sahara, Carbonizându-mi plânsu-n c[t[tur[...

E straniu, nu =tiu cum... În lacu-acesta apa e de sare — Îl tulbur[ pelinul =i de=eul.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Lipse=te sinele din el, lipse=te Eul, +i lacul alte ape nu le are. O mâzg[-apas[ firea cu tot greul, +i dac[ apas[, e firesc c[ doare Pe necuprinsuri pata de unsoare, Pe care-o d[ cu var helicopterul.

+i-i straniu, nu =tiu cum, pe la izvoare: La urdini= s-a înn[dit misterul. M[ ia cu frig, mi se ridic[ p[rul, Când m[ surprind c[ sunt o nep[sare,

Care-=i d[-n cap cu pumnii =i cu fierul, Care-=i fumeaz[ ultima \igar[...

Întreab[ iarba...

Întreab[ iarba: al cui e=ti, De \ii veciile în de=ti? — S[ ne prezici, S[ ne cose=ti, S[ te c[ie=ti?! Întreab[ iarba: de ce taci? De ce cu pust[ ne îmbraci, — Ce-o s[ mângâi, Ce o s[ calci, Ce crezi c[ faci?!

&!

&" Întreab[ iarba: un’ te duci. Prin care iarb[ o s[-apuci, În nic[ieri Dac[ ajungi, Ce-o fi atunci?!

Ce-o fi cu roua cea dintâi, Ce-o s[ a=ezi la c[p[tâi, Ce o s[ la=i pentru copii, — În nic[ieri, când nu vom fi. În nic[ieri, când n-o s[ fii?!

Din cump[na sor\ii

Academicianului Ilie Until[

Te duci la om =i-l întrebi: — Cum î\i merg, cet[\ene, trebile? — De, a=a: când pe nou, când pe vechi, Alta e, nu prea merg ierbile. |ârâna-i de zdrean\[ =i f[r[ vreun rost, O dr[muie seceta ca pe-o savan[. Din cump[na sor\ii m[ uit cu ocheana În sânge, s[ aflu pe neamul ce-am fost. Un fel de-am[real[ love=te-n copii, +i omu-i pr[dat pân[-n crucile sale. De-acolo din deal, de lâng[ vecii, Fug cimitirele noastre la vale.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Nici cucii nu dau prim[vara cu-alean, Vestind c[-am veni din r[scruci la lumin[. Se leap[d[ cerul de omul s[rman, C[ci umbra de el abia se mai \ine. Sunt toate-o c[in\[ de fra\i =i de pâini, Murim f[r[ team[ c[ o s[ ne doar[ |ara, c[ e f[r[ noi, dat[-afar[ Din \arina ei, s-o cer=im prin str[ini. Auzi? Iar[ tun[ colo, la origini: E semn c[-o s[ plou[, E semn c[-o s[ plângem?...

La nunta de tain[

Coboar[ str[bunul meu, baciul Manole, Dinspre mun\i, peste mun\i, printre lunci cu trifoi Cu oaia cornut[ ca o m[n[stire, Zidindu-=i b[ci\a în stâna de oi. Din r[scruce de veac, cu berbeci înflori\i, El turma =i-o-nal\[ cu turla spre soare, Spre ultima jertf[ a Mioarei fecioar[. La nunta de tain[, surpând-o-n p[rin\i. Crunt[ e datina, bace Manole, Acestor p[scânde, mi\oase cupole, De-o tain[ vegheate, în trecere lin[ Spre mântuire din stranele stânii.

&#

&$ O, ctitorie, o, turm[, o, mit! — Clopotni\a stânii purtat[ la gât!... Trage, Manole, t[l[ngile toate: La nunta Mioarei d[ zvon de nemoarte,

ANATOL CODRU

Stârne=te =i-un vânt, =i-un spulber, s[ scapere Cu lupi... de prigoan[ ce rup =i r[stoarn[. O, mieilor tineri gr[be=te-le coarne, În burta m[icu\ei lor s[ se apere! Vin ierbile mari: au coasa pe umeri. Icoana jertfirii Mioarei e-aproape. O, lacrima oii ne-apas[ pleoapa, O, fruntea codalb[ ne muge a turm[.

...S[rut[ capul baladei pe trunchi, Tu, foame a lumii, tu, gur[-n genunchi!...

Unul ]n durerea celuilalt

Ce gândea atuncea omul, când A rupt fructul =i l-a pus s[ joace, Doar în fruct a mai gemut durând. Clipa despar\irii cu copacii?

Ce-au sim\it atunci, când au purces, Bra\ele prin pomi în c[utare? Fructele din pom n-au în\eles C[-au pormit din trupul meu s[ doar[.

PIATRA DE CITIRE

Ce f[cuse omul, ce-au facut copacii, Când a fost s[ fie hot[râtul salt, — Prin durere lin s[ se-ntorloace Unul în durerea celuilalt?

De ce?

De ce e-atâta rou[ pe p[mânt, De ce-s atâtea lacrimi conspirate, De ce-i atâta frig =i-atâta vânt, +i-atâta-ndrept[\it[ strâmb[tate?

Dac[ au p`inile ideile de grâu +i-a le rosti nu am de ce m[ teme, De ce în via\[ mi-i a=a târziu, De ce în moarte mi-i a=a devreme?

De ce ni-i drumul pururi în r[sp[r Luat în piept =i p[r[sit de soart[, Prea scurt =i prea lungit în nic[ieri, +i prea de când mi s-a f[cut o piatr[ Aceast[ amintire despre noi, Cu-aceast[ mult promis[ înviere, Pân[ la marele =i ve=nicul apoi, Pân[ la ultima =i ve=nica t[cere?

De ce-s atâtea toate pestetot, +i-a toate câte sunt s[ nu mai pot?...

&%

&&

Din ceruri, totu=i, s-a furat... Din ceruri, totu=i, s-a furat Un clopote, de pe o turl[. +i cerul s-a cutremurat Pe fruntea noastr[ care url[.

+i-acum e cerul crenelat De dang[te, care atârn[ De limbi t[iate. S-a furat Din ceruri Biblia =i Smirna.

+i cerul sus s-a ridicat, }n pestetot p[str`ndu-=i rostul. +i e pustiu, =i e p[cat... Din ceruri, totu=i, s-a furat O lacrim[ din Tat[l nostru!...

Asocieri vizual-comparative În zori Atâta transpira\ie pe trandafiri, Pe crini =i gheorghine, Parc[ ar munci la amintiri, Parc[ ar p[timi pentru mine!

+i înc[ Atâtea cute — pe cer =i pe m[ri, Pe copaci =i nisipul pustiului, —

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Parc[ ar îmb[trâni de starea Cea scump[, de mâine, a fiului Meu!

Gândim plânsul, Ca =i cum am vedea în interiorul lacrimii +ira spin[rii ei!...

Omul de vis-à-vis

Numai dou[ oglinzi Se pot în-de-ele privi, Trei — nicicând, niciodat[, Altfel m-a= nega, M-a= min\i, Dac[ eu nu-a= fi eu Acela care sunt — omul de vis-à-vis. Când =i cu Unde se pot întâlni. Sine cu Sine nicicând, niciodat[. Eu însumi cu mine m-a= contopi, Dac[ oglinzile toate-ar fi sparte +i eu n-a= mai fi, n-a= mai fi Acel care sunt — omul de vis-à-vis. Perechile lumii pot fi sincopate, Dublurile lumii s-ar nimici. Dac[ înc[-o dat[, o singur[ dat[ Eu n-a= fi eu Acel ce cu degetul mereu m[ arat[: Omul de vis-à-vis.

&'

'

Totul depinde...

S[ tai p[durile nu-i chip, Nu-i chip s[ desfrunze=ti topoare, Love=ti copacul — sar aripi, Love=ti topoare — sare cariul. De drag ne zboar[ ghinda jos — Pentru mistre\i, care o rup. Cu mu=c[tura pân’ la os Ne bântuie un dor de lupi. Balan\ele nu se succed: Câ\i arbori sunt — atâ\ia cerbi. Dispare-o coas[ — e pr[p[d, Îndat[ se r[scoal[ ierbi. E totul calculat precis. Depinde steaua de-un paing, Paingul de-un voloc întins În apa golfului Bering. Toate depind, Totul depinde; Destinul de un fir de p[r, Cum de o lacrim[ depinde Nivelul apelor în m[ri. Totul depinde... Lua\i aminte:

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

În marea noastra aventur[ Într-un peisaj de fals desen Men\inem sufletul p[durii Cu doze mari de oxigen...

Iarb[ de miei

În prim[var[ noi jertfim cu miei, Iarba pe =es nicicând s[ se usuce, S[ nu coboare coasa de pe cruce, Pe-aceast[ fr[gezime de idei, Pe tot ce e sunare de mult verde, +i de mult proasp[t îmb[ls[mat pe vale, S[ \in[ luna-n chipul dumisale Capul de miel, dar c[-i t[iat nu crede. Vin ierbile ca-ntr-un sobor înalt, S[-=i trag[ clopotele-n dang[te de lapte, Boltind v[zduhul cu miresme coapte, Ca o pedeaps[ frem[tând pe-asfalt — S[ nu se \in[ focul de cenu=[, S[-=i înverzeasc[ inima de-a dreptul, S[ bubuie, s[-=i r[scoleasc[ pieptul, Întinerind =i d[râmând c[tu=e. O, foc primordial, când totul na=te, Când totul cheam[ iarba la lumin[, Când mieii bat de-a dreptul din \[rân[, În fruntea noastr[ tân[r[-a o pa=te, Aud din adâncimi cum prin asfalt str[bate Iarba de miei cosit[ de pe roate...

'

'

Indispensabil

Pe cer lovesc aripi enorme, +i-n locul unde-a prins fiorul, Desc[tu=ându-se de forme, Î=i las[ pas[rea doar zborul: Menirea ei — =i-anume — gândul, Sub fruntea cerului, încins, Peste genune, peste-abis, Nimicul materializându-l; Dar f[r[ aripi — ceru-i goluri De cuiburi goale, în care-ntoarse Clocesc, selenic, nebuloase P[trate ou[ cu trei poluri...

Eu m[ declar...

O, fier zim\at Care devor[ În cuibul humusului Ora Acestor ierbi +i-acestor ape De-o l[comie retezate, — Eu m[ declar un zid de piatr[, S[ nu se treac[ mai departe: Sub steaua \[rii s[ r[mân[ Tot ce ne-au mo=tenit p[rin\ii, S[ \inem aerul cu din\ii,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

S[ \inem soarele cu mâna, +i mai adânc, unde sunt lacrimi +i sfânt izvoarele murmur[, S[ prindem pas[rea cu gura, Pe sub p[mânt dac[-o s[ treac[!..

Ierbare nu cu iarb[

Durerea mea sunt caii. Nici o goan[ De vremi s[ nu mi-i uite, nicicând s[ mi-i sfâr=easc[, În fiece ograd[ statuia lor s[ pasc[ +i-o claie de memorii s[ le stea pururi hran[. Ei, n[cl[i\i cu arme =i cu r[ni\i pe coame, Trag timpul cu otgoane de moarte mai departe, O stea îi cheam[-ntruna, =i-un plug le \ine parte Pe steaguri nearate, în drumul lor spre vam[. E-atât de mare crugul vitezei, c[-i pr[vale De c[tre om cu harul m[icu\a lor cu-o floare, +i pârguit e orzul pe goana lor c[lare, +i ei — l[tra\i de pe=teri =i fulgera\i de-o vale.

Ierbare nu cu ierbi ne fac duio=i la spe\[ +i la r[spunderi cheam[, s[-avem o coas[ treaz[. Iarba cosit[-i ochiul galopului. Necheaz[ În mâna noastr[ frâul sc[pat de-o frumuse\e. ... Când peste plai cenu=a motoarelor va cerne, S-o a=eza\i în urne =i-n dealul cu lucern[...

'!

'"

Roibii

Mama, petrecându-m[ la gar[, Avea ochii tri=ti, cu lacrimi plini: — Cum te-nduri, Ioane, sa l[=i caii +i s[ pleci în târguri prin str[ini? Anii lor cu anii t[i de-o seam[ Ne-au fost sporul casei =i-ajutor, +i-apoi, dragul mamei, vine toamna +i am vrea =i noi s[ te însori. Nu-i l[sa, nu-i p[r[si, Ioane, Mai îng[duie, nu fi risipitor, C[ci acolo, unde e departe, Nu-i la hor[, nici la s[rb[tori, Rostul t[u sunt caii, brazda, piatra +i-acest rai al luncilor cu flori. Vezi, Ioane, poate face-o dat[ S[ te mai gânde=ti, s[ mai m[sori?… — Roibii mei, ce m[ privi\i din poart[ Tri=ti ca doi luceferi la apus de zori? Dac[ voi a\i =ti ce-i dor de carte, Dac[-a\i =ti =i voi de acest dor, Nu m-a\i fi privit cu-atâta jale, Cu durere =i cu-atâta jind, Ci mi-a\i fi dorit frumoas[ cale, Cum =i eu v[ spun, deci, „Pe curând“ +i c[ o s[ mai vin la prim[var[, — La uluc v-oi duce de urechi,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

V-oi hr[ni cu fân din buzunare, Dar acuma trebuie s[ plec. Dar acuma, roibilor, în gar[ Trenul m[ a=teapt[ chiuind... ...Dincolo de lanul de secar[, Sus, icoana mamei lacrimând... a. 1959

Cai prin ploaie

Fug prin ploaie. Coama lor, Ca arcu=uri pe viori.

Dans înnebunit de crupe Struna ploii c[ o rupe.

Alb sacâz, ori e otrav[ Peste coama lor, pe iarb[?

Lacrima pe firul strunei — R[cnit[ sonata lunii. Tu, Beethoven, o auzi ? — Nun\i pr[date, mirii surzi.

O fi luna ca o coas[... Mire — cal, iarba — mireas[,

'#

'$ Logodi\i întru adânc, Pe care luceferi plâng.

ANATOL CODRU

... N-aud tropot, c[ se-aude... Încotro, de când, de unde?...

Numitorul comun

Un om pe-un cal 1/2 este întemeietorul Marii jum[t[\i din toat[ frumuse\ea lumii, pe care mereu O aduni. Omul e num[r[torul. Calul e numitorul comun.

Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îi mai desparte, Dar, în fond, calul E temeiul omului far[ de moarte.

Deci, s[ aduni =i s[ împar\i egal Fraz[ cu fraz[, pân[ sufletul o s[ \i-l descoperi. Un Don Quijote împ[r\it la un cal E radical la puterea Cervantes =i egaleaz[ cu Oper[.

Te ispite=te mereu termenul de cal-putere, Cu frumuse\ea lui maxim[ s[ te-ncaieri, Încearc[ =i reduce calul pân[ la limita marelui Zero — Numaidecât omul o s[ atârne în aer.

'% De aceea un om pe un cal 1/2 este întemeietorul Marii jum[t[\i din frumuse\ea lumii, pe care mereu o aduni. Omul e num[r[torul, Calul e numitorul comun. PIATRA DE CITIRE

Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îi mai desparte, Dar, în fond, calul Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte!

I-aud venind...

Vine-o fântân[, cum ai spune: Fra\ilor! Ce sfânt[-i munca noastr[ în cuvinte! Întru vecia codrilor, Carpa\ilor, Noi în genunchi ne dezv[\[m a minte.

Veacuri de marmuri, scrise doar cu fruntea, Le smulgem înd[r[t, s[ n-avem moarte. Din neguri galopând, \inta\i cu ceart[, To\i caii lumii vin s[ ne înfrunte. Stepe de foc p[l[l[iesc postume Glorii, cedate pe un tui de coame, Cabra\i pe timp, to\i caii pasc în foame, Decapita\i, îns[ cerând un nume. Jude\ul lor l-au fost b[tut copite Pe chipul lunii, mult, ca o pecete. Goan[ de frun\i, care-au iscat comete, Au =ansa grea de-un gol s[ ne achite.

'& Din moartea lor ei înc[ vor învinge, Dând sens înalt stejarilor, Carpa\ilor! Vine-o fântân[, parc[-a= spune: Fra\ilor! Noi am uitat, noi nu mai =tim a plânge?!

ANATOL CODRU

De unde se aude c[-n nunt[ clopotire... O clip[ nu-ntârzie s[-mi creasc[ iarba raiul +i-n dragoste sa-mi tune îndr[gosti\ii, caii, Pe floarea lor, când duhuri necheaz[-a p[=une, Îndragosti\ii, caii, picta\i cu rug[ciune.

Fulger[-n ceruri coame, =i-mi galopeaz[-n datini Salb[ticie sfânt[ de forme =i de patimi, La masul cel de noapte cu luna lâng[ piedici Cu iarba-mb[ls[mat[ înduio=ind cu predici, De unde se aude ca-n nunt[ clopotire Cu-nduio=iri de nuf[r — în calul f[t =i mire, Cu lacrime din lacrimi, ca roua, mai aprinse, Pe coasa ierbii lumii, ca s[-mi aline plânsu-mi...

Capitol ]n istorie

Eu pledez pentru =aua calului la muzeu, Înc[ pentru =aua calului pe =ira spin[rii muzeului — Pe drum de zloat[, sub cer de cri\[, pe timp greu, C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i trecutului eului.

PIATRA DE CITIRE

Pergament tescuit în tom e fiece =a a calului, — În goana Omului, c[l[rind arme pe cal, Înc[ în[l\area Lui pe coama calului-piedestalului, Înfipt în istorie ca un pumnal.

''

Cal pag, cal mag, =a roaib[, cal rob, Ca o min[ de mangal exploatat[ diagonal, În care r[zboaiele-mi îngrop, în care gre=elile-mi dezgrop În fa\a genera\iilor viitoare, ca-n fa\a unui tribunal.

Noi pa=tem =ei, =ei c[l[resc arme, caii sunt timp. +i ochii no=tri roureaz[ ierbi, amintind cai. O, goana =eilor far[ cai, o, =ei c[l[rind ierbi, amintind câmp, O, generali l[crimând, o, ploi fulgerând în muzeu, ca-ntr-un rai!

Numaidecât la muzeu — râurile =i, cu flamur[, — mun\ii, Înc[ toate podurile =i locomotivele Revolu\iei, +i, neap[rat, =aua calului pe =ira spin[rii muzeului, C[ci =aua calului apar\ine istoriei =i viitorului eului!...

O, m`nzul, o, f[tul...

Vine mânzul la maic[-sa +i se plânge de stele, De ierbile rele în lapte, La maic[-sa. Dar fruntea parc[-i fuge-ntr-un nour.

 Copitele caut[ \â\ele pietrei. Coama d[ ghimpi, =i-i chip c[-o s[-l certe, Când fruntea-i amurge parc[-ntr-un nour. O, mânzul înc[ ar vrea s[ se joace, S[-=i tremure-n goan[ formele tinere. N[scutu-s-a joi. Oho! Iat[-i vineri. E sâmb[t[-acum, =i ar vrea s[ se joace. Ci maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele, Unde-o p[=une de drag te omoar[. O, lutul îl leag[ cu dor de picioare, Când maic[-sa-l zburd[ iar c[tre stele. O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea S[-=i lege de \arcuri fruntea =i pasul... +i mânzul se dase-ntr-o nunt[ cu-o pas[re. O, mânzul, o, f[tul, c[ nu mai putea... Acum vorniceii \in iarba de mân[, Se roag[ de coas[ =i stelei se-nchin[...

M`nzul 1

Mânzul... Care a fost o dat[... S[rutând cu botul stepa — Manzu-i lacrima =i spada Laptelui din \â\a iepei. Înc[ vânt, si înc[ luturi, Galop[ri ascunse-ntr-]nsul,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Nechezat de la-nceputuri, Pe când nu era nici mânzul; Înc[ goana =i viteza, Repezit[ din copit[, Zmuncitur[ din ov[zul — Taina lui neogoit[. Of, =i când gemu \[râna, Peste ierbi se-ntinse mâna Din nimic sa mi-l adune, Din durere =i din spaima Na=terii ce i-a fost dat[... Prea era frumos al naibei, C[ci l-a z[mislit p[catul. +i l-am pus atunci s[ joace Focuri mari mocnite-n stepe, Sângerau într-însul macii, L[cr[ma\i în ochii iepei. +i vuia vârteju-n coam[, Iar în mu=chi gemea p[mântul, +i din fuga ceea, Doamne, Se scorni pe lume vântul. 2

Ochiul mânzului pustiul Îl suia de sub copite. +i urca în cer sicriul Lumii cele du=m[nite, +i foiau a groaz[, Doamne, Timpii, cerul s[-l închid[: Printre legi =i printre oameni



 Cai =i timpi s[ se ucid[. Omul sta într-o s[pt[mân[ Cu nimicu-n cing[toare, Vrând frumos, mai c[tre mâine, Om cu om s[ se doboare. Ce-a fost mânzul, ce-a fost timpul, Mult prap[d s[ se întâmple? ...Era semn de groaz[, Doamne, Între timpi, =i cai, =i oameni... 3

Vânt r[pus. +i mânzu-n spume, N[v[lise-n coam[ cerul, +i mi-l ar[tase lumii, Copiat dintr-o durere. Iar pe el porneau s[ cearn[ Goluri mari din golul stepei, +i-l durea matern în carne +aua lui din pielea iepei... 4

Of, da mânzul era cal Smuls din propria fiin\[. Laptele din buze-oval I-a facut de piatr[ din\ii. +i s-a r[sucit la om, Alinând în el necazul, Îns[ omul era domn +i i-a sfârtecat grumazul. Of, =i cum am plâns atunci,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Când am fost, când nu eram, Blestemând =i chin, =i munci, +i cel om, ca mi-a fost neam. I-am dat ap[ la uluc — Era lumea în amiaz[ — +i i-am pus din urm[ plug, Ca s[-i îndulcesc necazul. Of, da el mergea t[cut Mai spre azi s[ se g[seasc[ +i potcoava l-a durut, C[-a pornit în sus s[-i creasc[. +i s-au ra=chirat în os Fieru-avan =i focul mare +i mi l-au pornit frumos În direc\iei vuitoare. ...Mânz din mânz atunci se-nvinse, C[ci mu=c`nd în din\i z[bala Mânzul a=eza într-însul În\elesuri de metale... 5

Caldarâm cu iarba-n patru — O pasc boturi de rezin[. Iarba-n din\ii lor se ceart[, La o mas[, cu benzina. Dep[rt[rile fac treceri Undeva c[tre uitare, +i-ntr-acolo mi-l petrece Timpul mult =i timpul mare.

!

" Numai dorul st[ s[-i cânte Mari învingeri ce-o s[-i vie, Când va pune-n el p[mântul R[zbun[ri de-o ve=nicie. 6

Oh, pe z[ri c[tre uitare Timpii merg pe mânz c[lare, +i ascund în timp neutru Sensurile-i din[untru.

Dep[rtarea joac[ grea În ochi mari =i sub copit[. Idolii de fier în =a I-au înfipt în coapse pinteni. Fruntea doarme-n n[scociri, +i-ntr-o linie aparte, Ca pe-un turn de amintiri Ora într-un ceas de piatr[… 7

Mânzul s-a trezit uitat, C[ci a fost din el mutat C[tre grav, c[tre mistere Cu-n\eles de cai-putere...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

8

Ce-a fost mânzul la-nceput, Dac[-n el e timp trecut, Fulgerat în proiector Cu-n\eles de viitor? A= vrea ora s[-mi r[spund[ Cu secunda ei rotund[, Cum se n[scocise mânjii Cu ideea despre dân=ii.

C[ spre alte a=ez[ri Vor fi dou[ vârci pe cer, Peste bara nalt[-a lunii Gând =i mânz s[ se r[zbune... 9

Era marele-nceput, Când se azvârli din lut Mânzul, osp[tând j[ratic; Sprijinindu-se-n copite C[tre patru infinituri Cu scheletul matematic.

C[ci la baz[-avea p[mântul, Îndârjit s[ calculeze Câte cifre-ncape vântul, Când se toarn[ în vitez[.

#

$ Avea unghiu-n simetrie +i t[iat pe vertical[ Cu-o necunoscut[ vie Cu nuan\e de metale. 10

Caii dorm în \intirim, Foc albastru suie-n coam[. Sun[ clopot de aram[ — Galop[ri pe caldarâm.

Au îmb[trânit =i dorm Cu potcoavele-n afar[. Fierul strâmb prin vânturi ar[ Ca prin ierbile ce dor. Iarba cânt[ dat[-n spic, Vaduvit[ de s[rutul Cailor ce-ngra=[ lutul, Legând anii la oblânc.

Iat[-i dorm. +i sun[-a piatr[ Nechezatul lor departe... 11

Cai de piatr[, dac[-au fost, — Caii to\i au fost ca roibii... I-au zburat prin vânturi corbii...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Poate c[-a urcat în stele Trupul lor pe înserate, Undeva s[ se în=ele, C[-au murit, c[-au fost odat[. Luna, pus[ în potcoav[, A r[mas pe cer s[ sune, Herghelia de prin slav[ S-o alunge, s-o adune.

Coama-dung[-n asfin\ituri Au pornit s-o pasc[ vânturi. +i se urc[ clituri-clituri Trop[itul din pamânturi. ...Simt prin aer un framânt +i m[ uit cu-nfrigurare Cum ies negri din p[mânt C[tre noapte arm[sarii. 12

Frunzulean[, iarb[ gras[, Mi-a fugit mânzul de-acas[ +i-a plecat c[tre departe, C[tre \ara lui de piatr[. Prinde-l-ar un b[ietan Cu nas cârn =i p[r b[lan, Dec`t mine mai avan. Duc[-se s[ mi-l adune

%

& Undeva dintr-o p[=une Cu iarb[ dat[ cu lun[. S[-i dea ap[ de izvor, Curs[ prin piatr[ de dor În uluc de meri=or. S[ bea mânzul, dac-o vrea, Cântul meu =i lacrima Din copil[ria mea. +i-apoi s[ m[ duc[ iar În cel codru de stejar Cu otav[ de cle=tar, S[ m[ uit în ochii lui Mari ca apa cerului, Grei ca piatra dorului. +i s[-i v[d la el în scar[ Anii mei cum se coboar[ C[tre lumea de motoar[. S[-i arunc frâiele-n coam[ Cu-nceputuri de alam[, Când s-o dep[rta în toamn[, +i s[-l v[d cum pleac[ lin Undeva printre ma=ini C[tre ziua cea de mâini... Iat[ mânzul, iat[ — nu-i. Of, ochii lui, of, coama lui!

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Pl[cerea de-a min\i cu flori... Nevoia de a soma color, De a rupe tropul în m[sele, De a s[tura rima cu stele, De a trage fraza pe picior Urnind în patul tuturor Pl[cerile purcese grele Din guri sc[lâmbe =i tembele Puind din neputin\a lor Dorin\a De a min\i cu flori...

Ecua\ii parabolice

Nu =tiu care-i unu, Doamn[, dintre noi. F[ din mine, Doamn[, exemplarul doi, Indigoul aib[-l tirajat. Atât, S[ r[mân acela=i — unu infinit. Nu fura întregul semnului impar — Împ[r\it la unu, r[mân unu dar, Sunt al t[u, cu care te-ai fost definit. Unu =i cu unu dau ceva =i-atât.

|ine-l =i men\ine-l la ce-i soarta lui, Unul, c-ar fi altul, n-a fost =i nici nu-i, Chiar de-ar fi acela=i, tot mai altul îi, Exemplarul ultim, dar acel dintâi.

'

 Scade, dar adun[, totu-i în zadar: Unu-i pân’ la moarte cel mai unitar, Care e ce pare c[ ar fi p[rând Unu f[r[ unu pân’ la infinit...

***

…Po\i arunca în mine cu flori, Po\i arunca în mine cu pietre — Te iubesc. N-o s[ mor: M[ iube=ti, Petre. Lacrima timpul ar[-mi-o, Gura n-o s[ te certe. —Te iubesc, Mario. —E=ti Ve=nic, Petre.

Scrisoare

Lui Gh.Vod[

Tu, lemn întru-ales =i adânc la sunare, +i so\ia Dumitale ca o ploaie fierbinte, A\i putea ctitori Minunea cea Mare — Copilul-vioar[ cu strunele sfinte.

Un cer ar fi-atuncea între voi s[ se-adune, De parc[ v-ar curge grâul pe fa\[.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Grija cea mare iscat[ pe-o via\[ S[ v[ munceasc[ în cump[na lumii.

+i cum jocul cu via\a se joac[ în doi +i-o alt[ avere de voi nu se leag[, Juca\i-l, cum parc[-a\i c[lca pe trifoi Cu aburul gurii nasc`ndu-v[ Dragul...

Lacrima, duminica

+tiu c[ nu mai este-a=a, Nici altfel =i nici cum poate Fi iubirea mea a ta Totdeauna niciodat[. Am t[cut =i tu ai zis: Las-o, piatr[, c[ e bine — So\ eu — \ie, tu fântân[, Mie soa\[ într-adins. Me=tere, o, dumneata, Din adâncuri mai adânc[, Sfânt[, care-o s[ te-nving[ — Lacrima-i, duminica — Bea-o, ca într-o s[rbatoare, De durere, când \i-i bine. Gura-mi s-a facut p[gân[, Fruntea mea-i cotropitoare. Dor =i ur[ la un loc, Nu e chip s[ te mai aperi, Aste lacrimi nu-s de ape,



 Când iubesc, le =tiu de foc. Ia-le-n palm[, ard[-\i mâna: Cum iube=te fântâna Nu iube=te nimenea. Lacrima, duminica...

Magic[

Când a fost, C[ nu eram, Am venit, C[ \i-am fost neam. Tu, de=i nu mai Erai, Nu-i exclus C[ te gr[beai

În întâmpinarea Mea. Eu — Mereu pe-al[turea.

Ve=nic, Cât mi-a fost de mers, S[ te caut, S[ m[ pierzi...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

}ntre via\a ta =i-a mea Mai cu rest, mai f[r[ rest, Cu-acest text f[r[ subtext, Doamn[, vin s[ te contest, S[ n-admit ce \i-ai admis Cu permis f[r[ permis, În cuprinsul necuprins Chipul t[u în Paradis. Cu ce drept, cu f[r[ drept, Ai f[cut ca s[ accept Dreptul t[u, c[ n-a= fi drept, C[ ar fi, c[ nu mi-ai fi Floarea scrierii dintâi, Cartea mea de c[p[tâi, S[ nu =tiu c-ai fi c[ e=ti, Vestea bun[ altor ve=ti Cu de dor s[ m[ tope=ti. Parc[ nu \i-ai mai afla Inima, c[-ar fi a mea, B[tând chiar în st`nga ta. Parc[ n-ai mai =ti c[ po\i Printre-ndr[gosti\ii to\i Soarta s[ mi-o joci la sor\i. Parc[ da, =i parc[ nu, Parc[ e=ti, =i nu e=ti tu, Pleac[, dar[ nu te du. Parc[ nu, =i parc[ da, Între via\a mea =i-a ta, Du-te, dar[ nu pleca.

!

" Toate-mi sunt ca un blestem. Peste vremi din alte vremi, Te alung =i mi te chem, Te alung =i mi te chem...

Asonan\[

Cine ne-ascunde unul de altul? Parc[ Între mine =i tine-i neantul. Iart[-m[! Iubirea mea ve=nic[, ixul, Vis poliedru, H[ul =i piscul, Crede-m[.

Numai steaua, de-ar fi s[ ne \ie O raz[ pe frunte , — O clip[, o or[, o ve=nicie, Dar unde-i?

Tot necuprinsul ne strig[-n surdin[. Tu? — Lips[. Un soare pe altul de-ar fi s[-l lumine Eclips[-i. Crugul se-ncheie mereu în t[cere Adânc[ =i mut[. Radical la puterea lui zero, Necunoscuto…

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Ghioc

Semn al blestemului — gura. Ochiul — cum într-o oglind[ te-ai îneca — Atâta iubire =i ur[ E-n dumneata. F[r[ pereche E aceast[ t[cere în dumneata, Cum te-ar r[cni =i tr[da Cei mu\i cu urechea. În dumneata E o dulce minciun[ Înflorit[ de unii, De cineva.

O, în dumneata. O, numai nu inima...

+i alunica

T[riile în ochii t[i se zbat Ame\itoare,-apoi adorm =i plâng, +i buzele paharului te frâng Cu-o nesupus[ vrere de b[rbat.

Pier zâmbetele tale =i n-au rost Nici lacrima, nici p[rul de olmaz, +i alunica pus[ pe obraz E-un punct la frumuse\ea care-a fost.

#

$

Ora unu, de p[m`nt

Hai s[ facem focu-n or[, Draga mea. Ce-nalt[-i clipa, Care-\i v[lur[ piciorul, Care-mi bântuie aripa. Timpul e ca melcul, doarme Într-un cat de ora-n dung[ +i ca melcul scoate coarne Boiere=ti, s[ ne împung[. Dac[ urci pe timp c[lare, O s[-ajungi în ora =apte, Unde scap[r[ hotarul Dintre alb[ zi =i noapte, Dac[ \ii timpul de mân[, Totdeauna vii acas[, +i pe cer e lun[ plin[ Într-un sfert din ora =ase — Cea mai drag[ or[ mie. C[-i încins[, cum e fierul… A trecut o ve=nicie... Uite, drag[-i ora zero, +i coboar[-n infinit Ora unu, de p[mânt…

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Boccacio, 71 1

Parc[ =i azi o v[d cum vine toat[, +i-i joac[-n coapse luna-n jum[tate, S[-\i ard[ mâna, s[ te deie gata. Când î=i salt[ piciorul printre flori, Parc[ te joac[ dracii =i te prind fiori, C[ de pl[cere mai c[-ai vrea s[ mori. Dar a f[cut pe-al[turi =i s-a dus Cu unul Gheorghe, nalt pân[-n cartuz, Cu cizma crea\[ =i c-un dinte pus. El o ducea pe bra\e la ai lui — S-o vad[ tot norodul: alta nu-i Mai de frumoas[ =i mai de st[pân[ Pe sânii ei =i pe ghiocul mânii În care-i cre=te s[ nu-i fure nime. Eu am r[mas cu limba-n gur[, cuc, Dar nu m-am dus la crâ=m[ s[ usuc, M-am aruncat pe pluguri de cu zori +i am arat jur-împrejurul lor Gr[mad[ de p[mânt, sa creasc[ dor. Da-n primavar[-a fost, c[ am v[zut: Venea frumoasa c-un ulcior de lut Pe toart[ cu gherghef =i-argint b[tut. +i când s[-l v[d aproape cum era Ulciorul cela care ma durea — A fost feciorul ei. Era firesc S[ vin[ el, când dân=ii se iubesc... +i am plecat în târg peste un ceas,

%

& +i m-am tocmit s[ cânt din contrabas La un taraf. De scârb[ =i necaz. Cu timpul mi-am f[cut =i-o meserie, S[-mi curg[ banul drept, nu-n =mecherie, C[ aveam de gând s[ îmi aduc Marie La casa mea, din centru, c[ mi-au dat-o Oamenii (cu alt[ vorb[, statul), C[ am lucrat pe cinste toat[ data. ...Când m[ gândesc c[ tare-a fost frumoas[, Cu luna frânt[-n dou[, pus[-n coaps[, Inima nici ast[zi ca m[ las[. Dragostea, m[i tat[, e ceva, Care n-o prinzi cu ochii — =i-i a ta. Dragostea nu-i jocul pe de-ascuns. S-au potrivit, s-au în\eles — s-a dus! — N-ajut[ nici o jalb[-acolo sus... +tiu, s-or g[si de-acei ce scriu prin c[r\i, C[ umbl-=i eu cu vorba-n dou[ p[r\i S[-mi scot pârleala =i pe al\i s[-nva\. Eu, la un vin frumos care se bea, V-am a=ternut ce =tiu din via\a mea, C[ ce am eu cu soarta [luia, Care nici el nu e st[pân pe ea?.. ...Frumoas[ fat[! Uite-aici m[ doare, Dar are so\ =i-aceasta-i întrebarea... 2

Cu miez de nuc[ o-mbuibase m[-sa, +i straie i-a facut — numai m[t[suri

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

De-acele chineze=ti =i de Bender, Cu-argint pe \es[tur[ =i cu fier, C[ îmbr[cat[-n rochii, când era, Str[lumina ca focul =i frigea. Când î=i punea în p[rul ei o floare — Te culegea, de inim[, salvarea +i te ducea s[ ui\i =i drumu-acas[, A=a era ho\oaica de frumoas[. Ea n-a muncit în câmp, nici în gr[din[, S-a rotunjit la umbr[ pe-o perin[ Cu fir lucrat =i broderie fin[. Ci fra\ii ei, prin târguri =i departe, S-au dat la treab[ bun[ =i la carte: Vin cu nevestele, =i acelea înva\ate, C[ \i-i mai mare dragul sa le vezi pe toate, Cum potrivesc =i umbl[ prin ograd[, S[ înfloreasc[ lucrul =i sa ard[. Lisandra? Cum a fost =i mai înainte — Parc[ o vars[ so\ul din oglind[, S[ o a=eze sus pe la icoane, Legat[ pe din p[r\i cu celofan[. Nici s-o atingi cu vorba, c[ o scuturi De pudr[, de vopseli =i cele multe Ar[muri, tinichele, petre scumpe. (La t[ietura rochiei poart[-un cap de vulpe...) +i-n degete inele, ca sultanul, Parc[-a v[rsat pe mâini aliotmanul. Amar ce mai iubea ho\oaica banul, — C[ num[ra =i zim\ii la copeic[, De înghe\au buzunarele la neica.

'

 C[ci el e prost, de=i are ma=in[. În locul lui — a= ap[sa pe frân[: S-o mai opreasc[ din luat cu mâna. ...O \ine, c[-i b[lae, cu de-a gata, +i-o teme foc, =i mai s[ dea-n p[cate, Lisandra, când se uit[ într-o parte... De-ar fi a mea... Las[ pe mine — a= face S[-i sar[ moftul =i s-o v[d c[ tace. I-a= spune, cum =tiu eu: „Ascult[, doamn[, Ia-\i fustele, parfumul, geamantanul +i da-i nainte, c[ trezesc vecinii, S[-mi pun[ de b[ut, c[ fac un bine, De =coal[ s[ le fie la oricine...“ Dar nu-i nevasta mea =i-aceasta-i r[u, C[ =tiu ce-a= face =i ce-a= drege eu. Cum vine asta: de h[leala d[-i, Pune-i m[rgele scumpe =i cercei, +i ea s[ mi te \in[ sub c[lc[i? 3

Busuioc crescut în poart[, Unde s-a n[scut =i tata +i-a iubit =i el o fat[, S-o poarte la mâna dreapt[, Cu inel de r[m[=ag, S[-i pun[ jur[ri pe prag, Când i-a fost ceasul mai drag. Lumea n-a crezut =i-a zis: Mândru e, dar nu-i precis,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

C-ar s-o fac[ ]ntr-adins. Mama, c[ era o floare, Când o pui la cheutoare, S-a gândit c[ tocmai are Prilejul la m[ritare +i-a s[rit pe bra\ul lui, Bra\ vârtos, pe-al tat[lui, C[ci ca tata altul nu-i De frumos ca mama lui. Îns[-a fost, c[ s-a-ntâmplat Mai altul de cum a dat Gândul ei la m[ritat, C-a zis tata: Titian[, Te-am iubit, fat[ b[lan[, Când d[-n floare maghiranul. A fost dragoste de-o noapte, Când ghice=ti merele coapte +i le furi mai mult cu =oapte, S[ltat[ de sub\iori, De ce-ai spus c[ m[ însor, Lumii toat[, de cu zori? +i acum î\i vrei în cas[ Floarea ta de chiparoas[, Care când a fost culeas[ Sâmb[t[ dup[ ameaz[. Eu a= vrea s[ fiu fl[c[u, +-apoi afl[ c[ mai vreu S[ fiu mândru, =i tot eu Bun de dr[gostit mereu, Tot de flori, ca tine, cum



S[ le v[d florite-n drum Cu trei fire de parfum… Maica mea, cic[, a oftat +i-a n[scut fecior în sat, Care-a scris cu matostat: Busuioc, =i înc[-o dat[, Am iubit, dar nu ca tata, Dragostind pe apucate, — Am cules pân’ am ales Floarea cea de în\eles, Când dau toamnele-n cules +i r[sar de dup[ flori Flori rotate de feciori Cu casa în sub\iori... 4

Rostul t[u de fat[ mare St[ ascuns într-o br[\are, Sus, la coard[-n casa mare, Unde strig[-n grind[ locul +i se coace busuiocul Cu s[mân\[ de deochiu. Am v[zut c[ era grâu, Pus în coapsa ta =i-n brâu, Spic m[=cat, ca val de râu. +i-am v[zut, c[ trecea unul Sub\irel, a=a ca struna, +i-avea secer[ pe um[r. Am trecut =i eu pe-aproape, |ineam vorba sub pleoape,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Dar s-o zic n-am vrut socoate. Era tot acel fecior, Cu fruntea de alior +i minciuna de trei ori. Tu-ai s[ltat =i ai f[cut Dou[ vorbe de-mprumut, C-a fost greu s[ spui ce-ai vrut +i-ai zis, Gheorghe, uite, eu, +-apoi tu, c[ e=ti fl[c[u, — Dac[-o faci, \i-i dreptul t[u. Eu a=tept, de, cum m[ =tii, C[ci de tine drag[-mi-i, Cum mi-a fost =i mai dintâi... El cu-o floare-n p[l[rie, S-a g`ndit =i-a zis: Marie, Auzi iarba din cîmpie, Tinerea =i se ml[die? Eu m[ duc s-o fac m[runchi, S[-i pun mâna pe la junghi, Când s-o frânge în genunchi. +i apoi m[ întorc pe zori, Cum \i-am spus de-at`tea ori, Dac[ nu de vreo trei ori. Tu atunci ai scos afar[ Busuioc ce da în floare, S[ se scuture-n c[rare, +i ai zis: m[i Gheorghe, =tiu, C[-o s[ vii =i mai t[rziu. ....................... Gheorghe-n iarb[ pân’ la brâu…

!

5

"

Floare din tulpina lui, Cucului, a Gheorghelui, Care a dat s[-=i face pui Într-un cuib al nim[nui. I-a spus lumea: nu se poate S[ te dai, a=a, de-o dat[, Când o mân[-o vrea, =i-o cat[ Alt[ mân[ mai pe alta. Floare dintr-o m[r[cine, Care înflore=te bine Numai când o \ine-n mân[, Ea nici a-n\eles c[-i slut[ Treab[, dac[ o s[rut[ Gheorghe ca pe-o al[ut[. El, fecior de om n[uc, Parc[-=i puse boii-n jug, De-a arat pân[ la fund Dorul fetei [l z[lud... ...Eu acuma, ce s[ fac? — Blestem cucul în copac, Cosând lacrime pe-un ac, S[-i în=ir m[rgele — lui, Dragului, al Gheorghelui, Care nu-i =i-al ori=icui În cuibul, al nim[nui…

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

6

Gr[iesc florile pe-afar[, Ca sc[pa=i din sub\ioar[ De trei zile câte-o floare, Când ai scris cu ele-n gând Trei ulcioare de p[mânt, Care s-am împlut plângând. C[ci în lutul lor f[cea S[ se n[rue o stea, Care-n um[r m[ durea. Eu am mers pe jos, m[i, m[i. Dou[ dealuri =i trei v[i Pân[ la genunchii ei +i i-am spus c[-ntr-un ulcior, Cel dintâiul, e cu dor Limpede ca un izvor, +i-n al doilea, ca se are Pus[-al[turi cu o floare, Inima care m[ doare. Cel de-al treilea plin e ochi De f[cut =i de deochi Cu blestemul la un loc. Îns[ ea bine-a vazut, C-a fost cântul meu durut, Ars în vasul cel de lut. +i-a turnat în trei p[hare Dou[ lacrime =i-o floare, Când o plânge omul mare. +i mi-a zis s[ beau de primul, +i beau primul ca str[inul,

#

$ Ca s[ nu m[ vad[ nime. +i-am baut otrava toat[, C-a r[mas =i jum[tate, S[ o beu =i alt[ dat[, Cum =i tu puteai s-o bei... Pe trei dealuri =i trei v[i M[ dureau genunchii t[i... 7

Fir de carte, iart[-m[, De m[ prinde-o patim[, Dr[gostesc cu lacrim[. Mai întâi de la m[rgele, +-apoi mai în jos de ele Pun trei s[rut[ri a mele. Slujltor de gur[ dulce, +optesc gurii s[ se culce, Nu cumva s[ se usuce. +-apoi unde m[ pedeaps[ Mâna ei care m[ las[, Unde-i \ip[ pui de coaps[ — Dac[-l iau în palm[ doare, Fir de floare cu dogoare, Unde-i s[-nfloreasc[ o floare. +oaptele ni se str[mut[, C[ci fac lacrima s-auda Genele cum se s[rut[, +i spun tare, s[ se =tie: Tân[r[ de iacomie, Î\i port floarea-n p[larie cu mândrie…

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

8

Am s[-\i cânt de-ntâiul p[rul, Fruntea, dac[-n p[r mi-o n[rui +i-\i mai cânt =i fruntea ta Cu un neg de acadea. +i-\i mai cânt geana sub\ire, Ca buchia de amintire, Ochii neap[rat \i-i cânt, C[ au negru de p[mânt. Buzele, ca dou[ frunze, |in s[rutul meu pe buze. +i un degete la mân[ Cu inel de anasân[. S[rut piep\ii, c[ palpit[ Vârful piep\ilor ispit[. +i-apoi iscalesc hârtie C[-\i voi s[ruta calcâiul. +i c[ mult ce te iubesc, Iat[ jos m[ isc[lesc: Om de codru =i de DOR, Care nu-i fecior din flori, Când era la cânt[tori. Codru-i tân[r de trei ori... 9

...Floare =i din calendare, Drag[-mi-i =i foarte tare La rând scris o cititoare, Când cite=te-n gura mare

%

& Buchia cu-o s[rutare. A citit =i-a scris mai jos: „E s[rut cu dus =i-ntors, C-a scris cu peni\i de os +i cerneli de abanos Scriitor =i om dracos...“ Tocmai e a=a cum spui, E s[rut ca-al nim[nui, Scris cu buzele \ugui, Unde e frumos s[-l pui... Cititoare ce nu iart[, S[ruta-\i-a= dintr-o parte Degetul, ce arde-n carte Buchia încondeiat[, Ca fata nes[rutat[. Pune-\i-a= s[rutul tare De trei ori pe fiecare Degete cu o-ntrebare Ce-o gânde=te omul mare — Cum de ai f[cut întâi, S[-mi pui aripi la c[lcâi, Luna când pe-afar[ îi, Cum e frunza de gutâi, S[-mi las cartea-ntre coper\i Cu trei s[rut[ri la p[r\i, Ca pe jalb[ trei pece\i, +i s[ fug unde cite=ti Toate semnele pe de=ti, Când te faci c[ dr[goste=ti Scriitorul care-a scris Cu pana de ametist

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Doua sarut[ri c-un vis. Fiecare s[rutare Scris[ e cu buche mare, Maica ta cine te are!..

Peisaj marin

Ochii — i-a pr[dat lumina. Aeru-i buc=it în saci. Valul l-a-nghi\it rechinul, Marea fat[-n scoic[ draci. Dep[rtarea nu se vede: |[rmul e mâncat de b[rbi. Fetele se coc pe pietre, Babele-n nisipuri fierb:

Le mijesc sub bol\i c[lcâiul, Ca un ochi de bour, greu, Ca s[ li-l s[rute-ntâiul Dintre nouri Dumnezeu. S-au =ters gene =i pleoape, Firea a r[mas c-un ochi. Iadul mi=c[ pe aproape Lungi castroane cu uncrop. Vara doarme sus în plop. Mi=c[ din nisipul apei Un c[lcâi ca un ciclop...

'

!

Pelerini

ANATOL CODRU

Din trunchiuri de cire=i au fost goni\i afar[ |iganii, unde-n lume li-i traiul foarte str`mb, De=i nici o z[bav[: cu timpul sub\ioar[ +i visul în turetce înfipt pân[-n carâmbi, Se duc în patru vânturi, cu drumul prins de zgarda Dul[ilor ce latr[, mai mult din obicei La turta lunii care, pe cerul cu smaralde, Pare un ca= de aur pe-pentru puradei, Care tânjesc a boal[ de mult tabac în pipe, Mai potrivind pe focuri pupat, de pus la cai Argint =i aur, care, fiind topit în prip[, O fi s[ le grabeasc[ ajungerea în rai, Unde vor merge-o via\[ pân’ se vor =terge-n noapte, Pân[ vor trece în trunchiuri de cire=i, Statornicind un drum mereu purtat în spate, Mereu într-o sperant[ c[ ei sunt cei l[ie=i, St[pâni a toat[ lumea, de=i în suflet parc[ — Atin=i de-o b[nuial[, c[ le e foarte strâmt, }=i ard pe ei catranul, depus de mii de veacuri, Murind încet, c[-s mândri de felul lor c[ sânt...

Soroca-deal

E chef mare la boieri, Rada c-un co\car petrece... F[, te strig[ luna-n m[r, Du-te, f[, c[ veacul trece.

PIATRA DE CITIRE

Las-o, m[, c[ e de zer, +i-i ca soarele de rece. Tot a=a a fost =i ieri Ora nou[ dup[ zece.

Ba o fi c[ e hanger Bulicher pe buza tecii, Neam de plea=c[ de muier Care nu mai vrea s[ plece. Auzi, f[, m[ umfl[-n n[ri Zburda c[rnii din turetce.

E chip...

Fug stânile sc[pate-n trap, Ci eu privesc ciobanii, cum Î=i vars[ turmele în cap +i pleac[ în \ara lor de fum.

E chip c[ nu se mai întorc, C[-n zare, când dispar, deschid Înalte co=uri, care torc Din via\a lor de antracit. Acum sumanele c[lari Înf[\i=eaz[ glugi de ani +i las[ goluri de ciobani, T[l[zuind pe dep[rt[ri...

!

!

Cronica s[pt[m`nii

Pe curmezi=ul dep[rt[rilor, Jig[rit =i slab, De-i po\i num[ra coastele, — Un vânt, O creatur[ bicisnic[, Un telegar pe-achipuitelea Din rupturile Asiei; +i \[rani lemno=i, Tra=i la rindea, Cu bost[n[riile în plase uria=e, Tr[gându-le-n genunchi, Prin b[l[rii =i înjur[turi, Prin g[ri =i ocoluri de control — La ora=; +i liceenele nubile, Doldora de pânzeturi belisime, Dând bâ\a în matematici +i înv[\[turile umanistice, Cu pulpa picioarelor împlinit[ în p[cat +i sânii îmbârliga\i de june\[, Pichetând în fa\a B[ncii Na\ionale; +i în spatele Parlamentului — B[ligar tragic, Indezirabil =i scabros, Ajutoare =i aghiotan\i, Mu=i\[ =i atingere cu pedeapsa, Profe\ie =i încredere oarb[; +i doamna num[rului impar

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Al pre=edin\iei de ocazie, Cum se obi=nuie=te de la o vreme; +i eu carele, contra nelegiuirilor +i nedrept[\ilor de S{PT{MÂNA trecut[, Umblu cu SÂMB{TA împu=cat[-n spinare...

Sireaca naivitate...

Domnule deputat, Mult Stimate domnule ales, Dumneavoastr[ mi-a\i spus odinioar[ O jumatate de kg de vorbe, Dar a\i luat pentru ele din haznaua statului Cât pentru nou[ =i un sfert. Ho\ie, donmule deputat, J[cm[neal[ în amiaza mare, Gogo=i =i la anu-a=teapt[, deamu, Ca nu v[ mai cred. Doar alta ne-a fost învoiala: Eu votez partea, Iar m[t[lu\[ imi speli obrazul, — Pentr[ c[ am cutezat, nu? Pentru c[ am isc[lit, Pentru c[ mi-a\i f[g[duit — Dup[ volumul muncii, bine-n\eles, Dup[ randament, bine-n\eles, Dup[ pricepere, bine-n\eles, A=a, patru ani A=a, pân[ m[ ia dracul,

!!

!" C[ tot n-o scoate\i cu bine, C[ de unde? — Dac[ nu-i de diminea\[, Nu-i =i pace?! Vorbe în dodii, domnule tovar[=, Sticle\i =i baliverne, Aliv[nci =i câine împu=cat. A=a, ca s[ v[ afla\i în treab[, A=a, ca s[ mai trage\i de timp, A=a, ca s[ mai prinde\i la osânz[, Pe când noi, i=tlal\i, S[ ne sc[rpin[m în cap, Sa batem din buz[, S[ belim =i mai departe +i mai de-a volna „P[pu=oiul chestiunii“, Sireaca naivitate. Halal de a=a...

La acest sf`r=it de mileniu (manifest)

Stimat auditoriu, Important acum E s[ oprim Planeta, M[car pentru o clip[, M[car pentru un sfert: S[ tragem =i noi de echilibrul Universal, De cutia lui de viteze,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

De cutremure, +i de alte h[r\uieli naturale, Sociale, Bilaterale, Catastrofale =i de cast[. S[-i punem talaghirul, S-o priponim — Mai în dreptul Capricornului, Mai la stânga de Gaura Neagr[, S[ vedem =i noi, barem, zdruncinul +i goana pe loc a învechirii noastre de peste tot S[ o strunim, S[-i lu[m pulsul +i proba de sânge, S-o r[z[luim De inchizi\ie, Opozi\ie +i tranzi\ie. S-o mai cercet[m la fasoane, La Coasta de Filde=, La vârful cu Dor, S[ mai reducem pe cap de locuitor ghilotina, nicotina =i insulina, C[ de ce adic[ am l[sa-o de capul ei S[ huzureasc[ S[ ame\easc[, S[ deie prilej

!#

!$ De opinii în contradictoriu Cu oportunitatea Acomod[rii noastre la democra\ie, revolu\ie =i involu\ie? Trebuie pus[ la punct. Avem toate argumentele S-o prigonim de pe orbit[, S-o deconect[m de la sursele Atrac\iunii Universale, De la progresele altor posibile Civiliza\ii. S-o avem, pân[ la urm[, una =i bun[. Citez: „Pentru toate genera\iile viitorului Nostru luminos“ (am încheiat citatul). Trebuie, zic, un vaccin, Trebuie sanc\ionat[, Trebuie întoars[ pe dos. E un motiv serios de înc[ierare Starea ei de infidelitate, De flirt +i cochetare Cu modernismele =i postmodernismele Planta\iilor de m[rar conven\ional, De ceap[ mecanic[, De p[rere bufant[ +i abracadabra. Trebuie, în sfâr=it, trezit[ La con=tiin\a de neam mucalit. Dar pân[ acolo mai e,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Dar pân[ acolo mai e de spetit La pr[=itul +i belitul porumbului pe arie, E mai de n[scut cei un milion De cer=etori milionari, E de înmul\it cu zece procentul dobânzii La banca ideilor cu ner[spundere nelimitat[, E mai de achitat impozitul pe valoare redus[ La roman\ele cu cifru =i buci de Smarande. Mai trebuie, pân[ la Apocalips[, pu\in[ ra\iune, Pu\in[ zbatere de gând, Pu\in[ bântuire de sine, Pu\in[ r[d[cin[ =i durere… S[ mai p[str[m ceva, C[ tot o înviere din mor\i are omul, Tot un spor de visare, Tot o r[t[cire =i o întoarcere la ale sale. Astea sunt îndemnurile Pe care vi le adresez, Domnilor stima\i optzeci=ti +i nou[zeci=ti, Eu, care v[ salut cu bucurie +i speran\a C[ o vom mai discuta, C[ o vom mai rosti Componen\a =i importan\a lacrimii La acest sfâr=it de mileniu…

!%

!&

Nevroz[

Spaima e ceva de-a nu-=tiu-cui, De-a nu-=tiu-care. Cum te-ar vizita De pe din dos, s[ =tii, c[ e=ti lovit, S[ te convingi c[-ai fost un oarecare.

Spaima e ceva, c[ o s[ pa\i, C-o s[ te faci de tine vinovat: Parc[-ai avea ceva de achitat, Parc[, nascându-te îndat[ o s[ mori...

Prezicerile rele...

Prezicerile rele stau pe-aproape, Prin c[lim[ri, prin geam, prin tabachere, Pe-un zâmbet, tocmai! Sau pe o muiere Rotund[, unghiular[ =i de-o =chioap[. Prezicerile rele, dac[ vre\i, E jil\ul, rujul, veregheta, Grimasa mov, sutenul, sau po=eta, Sau por\elanurile puse în pere\i. Prezicerile rele se dau jos Din cucut[, din poze =i din teci, Din vorb[ fiart[ =i din vorbe reci, Din =oareci, din pisic[, din p[ros. Prezicerile rele, dac[ sunt — Pentru strigoi, nesomn, pentru vreun mort,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Pentru l[c[\i, oglinzi, pentru vreun cort, Pentr-o mu\enie, sau pentru necuvânt. Prezicerile rele se distrug C-un fir de mac, cu-o roat[, cu un cal, Cu-o gaur[, cu o bomboan[ — luminal, Sau cu vreo cioar[-nc[run\it[-n nuc. Prezicerile rele, dac[ vre\i...

***

Str[zile vomit[ be\ivani =i rom. M{CELARI LA BURS{ au t[iat curentul. S-a r[cit în steaguri. POLI|I+TII dorm. Din haznaua \[rii s-a furat procentul.

Torc pe acoperi=uri miorl[ind pisici. Trag la col\, de mân[, fufele cople=ii. Cei mari mai conteaz[ pe-acei pro=ti =i mici, Poate vor alege la ales ale=ii. Pa=i se-aud în moarte. S-a f[cut de mor\i, S-a f[cut de groap[, lan\uri =i c[tu=e. Cartofori mizeaz[ pe-un calic la sor\i Cu trotil de ras[, pus sub clampa u=ii. Nu vezi decât pata banului pe ochi, S-a noptat lumina. Umbra e corupt[. Venele î=i taie un gângav-proroc. Soarta lumil umbl[ cu c[ma=a rupt[...

!'

"

Care suntem...

Miroase-a hamul mor\ii =i-a damf de comunal[, +i-a spintecat de pia\[, =i-a beci cabrând bodegi În corturile care cu poli\i=ti pe poale Se tâlh[resc guverne =i se de=al[ legi.

Un ruptu-gur[-a presei d[ fals pe dou[ pagini, Se-ncurajeaz[-n tain[ lu[ri peste picior. Codul funciar pe cizme poart[ colhoz (de paji=ti), La Banc[ se r[stoarn[ venit pe scobitori.

E prea sucit[ lumea, ce mai la deal, la vale, E mult prea într-o parte =i pus[ pe jupit. Plângem pe rupte, cum c[ a=a e mai cu cale S-avem motiv s[ râdem de noi la infinit. De-a bu=ile d[m roat[ acestui veac de-o sut[. Halal de demnitatea acestor bravi-molâi Care suntem =i care, intra\i pân[-n c[pute În b[ligarul sacru, rug[mu-te s[ vii,

Sfâr=t[ zi a noastr[, care te-nvâr\i pe-o groap[, Care ne e=ti salvare =i ultimul pitac. ...Miroase a furtun[ într-un pahar cu ap[, Miroase-a pute cinstea acestui ultim veac...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Silogism alogic

Hai s[ ne amintim De câteva lucruri Care n-au existat niciodat[, Dar care sunt atât de necesare Modului nostru de a ne face o p[rere Absolut[ despre ele. Parc[ tu nu e=ti mort totdeauna tr[ind Pân[ a te na=te? Parc[ p[rin\ii t[i, pân[ a muri, Nu te-au avut niciodat[ c[ ai mai fost? Parc[ soarele, aerul =i amintirea Despre tine, pentru tine nu s-au consumat pân[ Ai fost conceput Ca unul nefiind, c[ erai? Toate, domnule, sunt fel de feluri De triste bucurii ale singur[t[\ii colective +i una singur[ a toate launloc! E=ti, dar parc[ mai trebuia s[ fii Nefiindul Adev[rat.

Înt`mplarea mir[rii

Pe mine, domnule, nu m[ po\i scoate Cu una, cu dou[ din Durere. Uite c[ am intrat pân[ la sor\i, Uite, cu tot trupul,

"

ANATOL CODRU " Uite, cu tot sufletul, S[-\i demonstrez minunea maxim[ A îndur[rii de Tine. Tu ce crezi, domnule, c[ e o glum[ Moartea continu[ a învierii noastre pe tot cuprinsul, Pe toat[ singura dat[ a timpului, S[ ne aducem aminte c[ suntem Lega\i unul de altul prin pl[cerea Deosebirii ce exist[ între noi? Avantajul meu, domnule, e doar c[ b[nuiesc Posibilitatea c[ ai putea s[ fii convins C[ datu-m-am \ie, s[ tr[iesc plenar Con=tiin\a de sine a r[nii care e=ti, S[ m[ doar[ mereu Întâmplarea mir[rii. A=adar, e cu totul alta aceast[ deosebire, domnule...

Necuprinsul ]n necuprins

O, tu n-ai v[zut, O, tu nici c[ puteai s[ vezi Cum Sufletul î=i târa de p[r trupul La marginea Timpului. Tu erai numai Amintire, Tu erai numai Adiere, Îndurând alte Dimensiuni Ale închipuirii, C[ ai mai fi existat odat[ Nicicând.

PIATRA DE CITIRE

Tu nici nu puteai s[ auzi, Tu nici m[car nu puteai s[ b[nuie=ti Pestetotlocul Numelui T[u C[ ar fi c[ este Necuprinsul în[untrul Necuprinsului Nic[ieri c[ era. Cutremur[-te...

Cu fiece clip[

Am starea insului care supravie\uie=te în veac Fauna =i flora cu un ve=nic amânat final, Ca =i cum m-ar gândi mereu un copac, Ca =i cum m-ar alerga încontinuu un cal. Tr[iesc miriade de ani înainte, De la început, cu fiece clip[, Chinuit de sentimentul aducerii aminte Al clepsidrei c[reia mereu i se fur[ nisipul.

Puternic[, zic, este moartea na=terii gândului, Alternând prin for\a ideii contrariilor, Ca =i cum te-ai r[ci de la centrul soarelui C[tre centrul de foc al p[mântului.

O, goan[ a omului de timp nicicând amânat[ — De la un punct spre acela=i punct — în dou[ sensuri odat[...

"!

""

Apar\inem timpului, locului...

ANATOL CODRU

Cum apar\ine mirele frumoasei nun\ii lui, Cum mireasa apar\ine mirelui, so\ului, dragului, A=a =i pas[rea e mireasa mirelui, domnului gutui, Cum =i casa e mireasa r[bd[torului, pragului. Toate într-un fel sunt ale altcuiva, Toate ale altui apar\in oricui, Cum =i dumneata îmi apar\ii mie prin cineva, Cum =i eu v[ apar\in vou[ prin dumnealui. Clepsidra e timpul spa\iului nisipului, Cum =i spa\iul e clepsidra nisipului timpului.

Dincolo de ori]ncotro

Dac[ n-a= avea în dreapta mea prietenii, Dac[ n-a= avea în stânga mea prietenii, N-ar mai fi, Doamne, nici aceast[ bucurie în jur, Zidul acesta de certitudine =i presupunere C[ m[ am ocrotit de du=mani! Alerg de unul singur în jurul Trupului meu, Alerg de to\i absen\ii lumii în jurul Sinelui meu, Respingând atac dup[ atac dovada faptului C[ a= fi, c[ am fost, c[ nu eram Decât teama c[ s-ar putea sa fie C[ n-am fost prietenul =i du=manul Nim[nui. Dac[ n-ar fi atâta lumin[ în jurul Trupului meu, Dac[ n-ar fi atâta lumin[ la r[spântia Sinelui meu,

PIATRA DE CITIRE

N-ar fi, Doamne, nici Neantul acesta, Neundele acesta De jur-împrejur, care nu-i, S[ ne par[ c[ e=ti!

***

N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg. Nu v[ sup[ra\i, v[ rog, Cu\itul Dumneavoastr[ nu taie. Ar fi prea detot S[ ob\ine\i arta separ[rii Cu o asemenea jimbl[tur[. +i-apoi un cancer cât de cât Se ob\ine nu chiar a=a de u=or — Trebuie munc[, +coal[, Demersuri în instan\e, Luate credite +i câte =i mai câte. Mai pe scurt, Dai totul pentru a-l mo=teni În form[ =i pe meritate, Ca pân[ la urm[ s[ nu se g[seasc[ O a=chie de stea, S[ dezlega\i acest mister Atât de constant +i atât de mândru De sacrificarea mea Pentru el?...

"#

"$

At`ta doar...

Mun\ilor s[ le faci sc[ri, +i m[rilor s[ le faci sc[ri. În piscuri dac[-i adev[r, +i în adâncuri e-adev[r. Atâta doar c[ marea n-are Ca mun\ii umbr[ =i-ntristare, Atâta doar c[ pe=tii plâng +i lacrima n-o v[d nicicând, Atâta doar c[ milenarii +i tineri mun\ii sunt c[run\i, Atâta doar c[ scade marea +i suie lacrima în mun\i.

... Cu ro\ile s[ nu treci marea, Cu luntrile s[ nu treci mun\i...

Rug[ciune pentru bugetul familiei Academicianului Petru Soltan

La sine-nh[mat, s[ ne care pe noi, Pe-acei care-s unu de-o mie de ori, +i-s de-o mie de ori cu mai multe orori — E Calul, Doamne, E Marele Doi. Un Doi f[r[ minus =i foarte cu plus, Un Doi umilit, decât noi mai presus,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Un Doi ce se-mparte cu lumea egal, Un Doi împ[rat, care-i rob =i e Cal. El — cel mai cu so\, Calul nostru suprem, Marcat de infla\ii, cabrat pe sistem, Tot el convertibil =i neap[rat De b[ncile lumii, de-acei din Senat, De-acei care-l fur[, îl înjur[ =i-l bat... O, Doamne, tu care e=ti mândru de noi, De-acei care num[r[ foarte greoi, De-acei care \ara =i-o trag înapoi, O joac[ la birt =i o-mping în noroi, O, Cerule mare, ca-n vremea de-apoi, Mai d[-ne-un potop, mai d[-ne nevoi, Mai scade ceva, dar[ las[-l pe Doi, Pe-acel de povar[ =i care e Cal, +i care-i bugetul meu minimal, +i care, în fond, mi-i câ=tigul legal, S[-l am în m[sura modestului har Mai mic decât pare, c[-ar fi necesar Pentru cei lacomi =i la=i uneori, +i care sunt unu de-o mie de ori, +i-s de-o mie de ori cu mai multe orori... O, Doamne al nostru, ce =tii a-ndura Urcarea în sc[ri =i c[derea din =a, D[-ne povara noastr[ cea grea, Cea mai grea — Calul, pe care îl =tim num[ra Pân[ la doi, c[ci mai mult nu e chip, Nu e chip s[ min\im, c[-l vrem altul la chip, Decât Doi, c[-ar fi trei, f[r[ unu =i-atât!

"%

ANATOL CODRU "& Dou[ ierbi, dou[ mâini, s[-l cuprind[ de gât +i s[-i pun[-ndoit =i s[-i deie cu so\ Dou[ vie\i c[-ar avea, dar[ una cu ro\i, +i s[-l duc[-ncotro i-ar fi ochii c[ v[d Num[ratul încet, de la doi înd[r[t, S[ nu fie mai mult, c[ ne-ar p[re pu\in Calul nostru suprem, Doiul nostru. Amin.

***

Ve=nicia începu a se mic=ora treptat Chiar în stânga mea: Flutura pe azur ca o pânz[ De corabie în golf, disp[rând, Ca apoi s[ se m[reasc[, s[ nu mai încap[ În chiar necuprinsul ei Care se f[cu atât de mic, Încât s[ se vad[ pestetot. Ce poate fi atunci în dreapta mea, Dac[ Nicicând Este partea de Necuprins A Uit[rii de sine?

***

+tiu doar atât: Nu voi putea face nicicând

PIATRA DE CITIRE

Înconjurul Necuprinsului, Nu-l voi putea nicicând Mistui definitiv. S[ fiu eu, Doamne, acela Care nu sunt Pretutindeni S[ fiu nic[ieri, C[ a= fi Dovada acestei Nem[rginite sincerit[\i?

***

De auzit se aude, Dar lipse=te cu des[vâr=ire Ceea ce trebuia s[ se fac[ auzit. De crezut se mai poate crede, De=i ne lipsesc cu des[vâr=ire Dovezile c[ sunt pricini Pentru asemenea conciliere cu lumea. Ne na=tem numaidecât, Dar ne lipse=te cu des[vâr=ire Dovada c[ am putea m[car S[ ne imagin[m a=a ceva. Steaua o vezi, Dar ea înc[ nici nu va fi. De aceea =i auzim, De aceea =i credem, De aceea...

"'

#

Cutremurul casei

Dac[ înclina\i pu\in urbea C[tre mun\ii Vrancei, O s[ observa\i numaidecât Încol[cit în m[tasea putred[ a lumii Cutremurul casei Clocind dezastrul +i piaza-rea a surp[rii în neant. Nu-l sup[ra\i. Dar, v[ rog frumos, Nu-l c[lca\i pe b[t[tur[, Sufla\i ca pe un leac vindec[tor Pe încordarea lui sisific[ Damful odorant al coapselor Evei, R[sturna\i peste pânda lui bezmetic[ Cofele cu laptele c[ldu\ din sânul Afroditei +i întocmi\i pe târâte =i în genunchi Schela de cear[ a ultimului Pompei. Nu-l sup[ra\i, v[ rog, Nu-l ciupi\i cu \epoaiele, Cu bastoanele. U=or, u=or A=eza\i urbea la loc Lipind-o strâns ca o paraf[ Pe reliefurile a=tept[rii Noastre triumf[toare...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

***

Dac[ va disp[rea V[zduhul, Cum vom zbura noi, Cei din preistoria pe=telui +i a lacrimii, care a fost Marea, C[ eram? Cine ne va achizi\iona aripile, În care Muzeu vom atârna Zborul Ca mi=care =i în[l\are la ceruri, C[ s-a putut? Copii, Sp[la\i-v[ din\ii cu pu\in[ istorie +i fuga la culcare. A=adar, ultima poveste: Cic[ a fost odat[ ca niciodat[ V[zduhul, +i a fost Aripa, +i mai era Zborul, Dar nu mai sunt, c[ ar fi fost Nevoia doborârii noastre definitive. Noapte bun[...

Zadarnic[ pierdere de trup Pe din mijloc fiind pretutindeni În inten\ia de-a m[ descoperi, Eu nu m[ voi putea atinge Cu mâna de Necuprins. Zadarnic[ pierdere de trup Sunt =i vremurile astea din partea

#

# Noastr[, a nim[nui. Câ=tig nelimitat de risip[ Al chiar primei articul[ri A ceea ce este, c[-i Unu definitiv Pân[ se inverseaz[ num[r[toarea De la nimic la nimic, agonisind...

***

ANATOL CODRU

Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât, C[ îmi voi lua cu mine drept avans +i o parte din moarte, C[ am =i oficiat deja o înviere pe m[sur[, C[ am mai fost pân[ a-\i vorbi despre toate acestea. Î\i jur c[ voi întâmpina na=terea ta numaidecât, C[ te-am =i petrecut deja în dealul cu plopi, S[ po\i b[nui, far[ s[ =tii m[car cauza Acestei fag[duieli c[ erai Pân[ a nu fi...

***

F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi Merit[ o moarte cât de cât ve=nic[ Pentru început, bineîn\eles. F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi Merit[ câteva na=teri Pentru început, bineîn\eles. Te na=ti =i te umpli de amintiri.

PIATRA DE CITIRE

Te mori =i te încarci de uitare. Dus =i întors pe mijloc +i de jur-împrejur. Parc[ ai veni numai plecând Din nic[ieri în nicicum De pestetot.

Pas[re c[z`nd pe g`nduri

Domnului Ion Bor=evici

O fi c[ se poate, O fi c[ s-ar putea S[ planeze totdeauna O r[stignire deasupra Zborului nostru — Singura închipuire cu adev[rat, C[ e posibil[ învierea din mor\i Prin crucificare. Larg desf[cute, Îmi sângereaz[ aripile Jinduind palmele lui Icar R[stignit pe îndr[zneala cugetului. Numaidecât e posibil[ Purificarea pân[ la În[l\area noastr[ definitiv[...

#!

#"

Alchimistul

ANATOL CODRU

El afirm[ c[ Vidul E Ceva care nici n-a fost. El reinventeaz[ reversul p[rerilor de r[u +i extrage din Singur[tate r[d[cina triste\ii =i Perioada ne=ansei la determinarea Absolutului. El evolueaz[, în schimb, p[rerea unei b[nuieli, C[ exist[ metamorfoza descre=terii Neantului De la zero spre zero. El nu recunoa=te ca atare originea, cauza, baza +i necesitatea Ideii, Ci numai Umbra acesteia, ca ceva nefiind Pentru Ceea ce poate fi, c[ trebuie, Dar nu se va întâmpla nicicând. El neag[ categoric =i documentat Propria lui fiin\[ ca materie =i spirit În favoarea St[rii de absurd, C[ s-a putut ceea ce nu poate exista niciodat[ Aducerea aminte...

***

Ca s[ vezi, domnule, +i Cerul acesta d[ frunz[, C[ nu mai =tii cum =i unde s[-l scuturi De cât e de pestetot. De jur-împrejur numai H[t =i iar H[t,

PIATRA DE CITIRE

Numai Când =i iar Când, C[ n-ai decât s[ te ui\i pe tine pân[ la tine, S[ nu te mai =tii. Nic[ieri peste nic[ieri, domnule, Absent peste absent, Gaur[ peste gaur[, C[ n-ai de ce lega nici m[car ideea C[ ai putea s[ te na=ti...

De nume dac

Vorbe=te-mi peste trup =i veac, Peste adaosul veciei. Tu d[-mi din marea s[r[cie Comoara marelui s[rac, Cel care-n multa-i custodie De c[rturar =i lumii drag A fost pr[dat de cer =i glie, Bogat s[ fie doar c-un steag,

Cu-o pânz[-n vânt, pe un catarg În larg de mun\i — o p[p[die, Dar liber =i întruna sie St[pân =i rob de nume dac. Din amintiri îmi ies în prag Cu pâine =i cu sare: mie.

##

#$

Ideea de relativ

Vin s[ v[ explic: Numai timpul rode=te. Vremile se mai stric[ câte pu\in, Se mai uzeaz[, Se mai r[resc pe la coate. Numai orele sunt impecabile, +i clipele ve=nice pân[ la moarte. Putem atinge cu mâna Doar ideea =i presupunerea, C[ izbutim acest lucru Cu dorin\a de a ne manifesta Inten\ia c[ suntem. Dar Necuprins nu exist[, Cum nu exist[ nici miezul Cuprinsului În Necuprins, Cum nu exist[ nici relativul, care e Numai o parte din cuvântul care-l anun\[.

***

Ca s[ vezi În interiorul ei Teama c[ ai putea s[ exi=ti, Trebuie s[ ai lacrima foarte sincer[, O lacrim[ atât de plâns[ Încât s[ n-ai de pus pe cruce Decât trupul Cuvântului.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Ecoul

Ne repet[m, suntem banali, Ro=i de-ndoieli =i de invidii. Ecoul a purces din Indii, Din \[rile cu papagali.

El are bronhii de corali, El poart[ un miros de stridii, El, de culoarea conopidei, A fost pictat de Marc Shagall,

Ca mai apoi s[ fie dus De surdo-mu\i... pentru p[strare La un muzeu cu scoici de mare, Cu vântul dintr-un \[rm opus, Din care vine întrebarea, La care nu-i nici un r[spuns...

Ruperea din nefiin\[

Sil[ mi-i de Ve=nicie, care-i dincolo de via\[, Care-i dincolo de toate =i-i atât cât \ine iasca. Sil[ mi-i c[-n lumea voastr[, unde-i soare, Dar =i cea\[, Nu vrea Cerul, nu vrea Marea, Nu vor nimeni s[ m[ nasc[.

#%

ANATOL CODRU #& A=teptarea îmi e =ansa poate ultima, c[ nu e Amintirea s[ refuze, c[-am mai fost =i-n alte d[\i — Parte n-o s[ am de moarte, Nici de cruce, nici de cuie, Despre mine nici o veste n-o s[ am, n-o s[ ave\i.

Totu-apare =i dispare de la sine f[r[ sine, Totul pleac[, parc[ vine de la nimeni înapoi Vestea, c[-o s[ fi\i mai singuri; mie, singur, far[ mine O s[-mi fie dor de mine, vou[ v-a fi dor de voi. Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt, Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare Ruperea din Nefiin\[ a durerii care sânt, Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare Starea mea de infinit?...

***

Încerc s[ m[ îmbun, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu. Încerc s[ lichidez orice discordie Dintre fra\i =i prieteni, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu. Încerc s[ a=ez pacea între semin\ii, Popoare =i continente, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu.

PIATRA DE CITIRE

Încerc s[ mor, =i înc[ s[ mor, Dar unghiile îmi cresc, îmi cresc mereu Cu o furioas[ poft[ de-a zgâria +i a sângera Dumnezeul din mine.

***

O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[ — Mi-e foame, mi-e sete, dar apa e lincie. Da\i-mi s[-nfulec pulpan[ de pe=ter[, Turna\i-mi ]n can[ pu\in[ provincie.

Un dor ]mi provoac[ ]n carne c[rbunii — S[ ard p`n[-n pietrele din temelie. Da\i-mi s[ beau nemurire cu pumnii, Rupe\i din nimb, vreau s[ m`nc ve=nicie...

Cu raiul numai din furat O fi s[ mai îndur un veac, S[-mi calc pe inim[, s[ tac, +i-n umilire iar s[-mi frâng Genunchii pe un gând n[tâng. S[ dau =i s[ nu iau nimic, S[ v[ iubesc, s[ v[ displac, +i far[ trup, pe catafalc, S[ strig c[ via\a e un tic

#'

$ Cu care-am fost =i eu nimbat Pe restul ve=niciei mele, Cu raiul numai din furat, Cu obiceiul dat în rele, Convins c[ bol\ile sunt grele Doar de iertare =i p[cat...

Ora cea mare

Suntem în Univers ca-ntr-o clepsidr[: Curgem, frate! Boiul sub\ire dac[ ne mai face fa\[. Pân[ la glezne — se cheam[ diminea\[, Pân[ la brâu — se cheam[ jum[tate. Pân[ la cre=tet — e mai mult ca via\a. Alternativ o permanent[ vecie ne-amurge, Fiin\a noastr[ nicicând s[ dispar[. Noi, Omule, curgem În Ora Cea Mare!...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Totem

S-au trecut at`tea vremi, De=i ]nc[ e devreme... Ghea\a mi=un[ de viermi, Focul putreze=te-n lemne.

S-au trecut at`tea lumi, Ca s[ nu se mai ]ntoarc[... Mun\ii-s dincolo de culmi, Marea-i dincolo de lacrimi. S-a dus ultimul cuv`nt, S-au dus ultimele soarte. +i-a r[mas, c-ar fi fiind Via\a dincolo de moarte...

+i urmele urmei...

Vrem imposibilul. Urm[rim ni=te scopuri, Dar ordinea lumii cu totul e alta, Dar cerul r[stoarn[ strânsur[ de balt[, Dar trag Arara\ii de alte potopuri. Dar via\a totuna mai are o halt[, Mai are o vam[, mai sunt ni=te hopuri, Dar firea-n r[scruci e marcat[ de stopuri, Dar umbra pe labe din pe=teri ne latr[.

$

$ Dar toate sunt rumbele junglei mumei, Cadavrul ideii, în final, s[ r[zbune Urletul gloriei noastre comune Pe groapa de var a istoriei lumii,

Când =terse sunt toate la ceasul din urm[ Cu urmele noastre =i urmele urmei...

***

Mi-i bântuit de aripi chipul, De harul lor. S[ cad nu-i chip: Sunt o arip[ din aripa Cuprinsului cu multe-aripi. De n-ar fi gândul s[ încline Balan\a zborului spre soare, M-a= crede ochiul de lumin[ Prin care Universul zboar[...

Metafizic[

Peste fruntea mea nomad[, Doamne, porunce=ti z[pad[, Peste p[rul meu barbar — Toate gropile de var, Peste ochi =i peste gur[ —

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Metafizic[ =i zgur[, +i de-a lungul, =i de-a latul Înc[-o dat[ niciodat[ Ve=nicia =i Neantul...

S[ nu fie ca fiind...

La un sfert de stat de om, Mai aproape de departe Ca un dat, ca un sindrom Este-un absolut în toate — Gândul c[ ai fi tr[it +i ideea c[ se poate S[ decizi c[-ai fost (de când?) Înc[-o dat[ niciodat[. Toate sunt, c[ se prea poate S[ nu fie ca fiind...

***

Din timpuri postume, Din foarte pustiu Devremele-n lume Venise târziu. Veni s[ ne-mbie +i s[ ne-mpresoare Mai mult ca vecia

$!

$" Uitarea cea mare — S-o =tim c[-i de piatr[ +i mult înainte De peste moarte Aducerea-aminte...

Parc[...

Parc[-am coborât din cer, Parc[ a= p[=i pe ape. Trup curat. Îmi arde-n p[r Stea cu presim\iri, aproape.

M[cie= pe frunte, lin, Pune-o aur[, =i înc[ Cresc cuvintele din pâini, — Lumea rupe =i m[nânc[. +i-ar fi drumul c[-i de flori, +i-ar fi noapte c[ se duce. M[ dor umerii, m[ dor Palmele: ...Se-arat[ o cruce...

Toat[ lumea-i f[r[ lume... Ce mult regret c[ nu sunt tân[r, C[ focul îmi e scrum =i fum,

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

+i-apoi azi e-atât de vineri, +i-apoi azi e-atât de nimeni, +i-am s[ p[timesc. Oricum Zilele îmi sunt postume, F[r[ nord =i f[r[ sud. Toat[ lumea-i far[ lume, Numele e far[ nume — Îl evoc, dar nu-l aud.

+i-i târziu, e frig, e-afar[, Trec singur[t[\i pe deal, Rup\i sunt mun\ii în hotare, Piatra în cet[\i e-amar[, Iarba n-are nici un cal. Parc[-au dat cu var pe aer, Parc[ ninge din p[reri. Parc[ dincolo de ploaie Se-nnoreaz[ iar a ploaie, S[ nu plou[ nic[ieri...

... Lacrima pe cer e vaier, Miezul lacrimii — de fier...

La lumina cometei Halley Oriîncotro, Oriundeva

$#

$$ Se-ntemeiaz[ steaua mea. De pretutindeni, De oricând Tot mai aproape de P[mânt.

C[-i ve=nic[, Înc[ va fi Ce-a fost, s[-nv[\ a nu muri. De-atunci, De-aici, Pân[ acum — Ecou, pe care îl v[zum...

***

Vou[ o s[ v[-asemene Lacrimile gemene, Care, l[crimatele, Îndurat-au toatele Ale voastre soartele. +i veni-vor vremile S[-mi a=eze semnele În cuprinsul lumilor Toat[ piatra numelui, La adâncul sinelui, Amintirea nimelui...

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

Imposibil de aflat

Na=terea mea pentru voi A fost o noutate, Una singur[ luata de la început, A=a cum, bine-n\eles, s-a putut c[ trebuie S[ fie de un real folos Exege\ilor — pe tot cuprinsul Afl[rii lor de am[nunte =i date Foarte necesare felului meu Imposibil de realizat. Minerale tari =i hipnotice, Uitarea de sine, Intrarea în rol, Confrunt[rile optice +i negarea continu[ A no\iunii de sine — Toate v[ pot provoca Dorin\a de a afla O asem[nare cu mine, — Voi s[ fi\i primii exploratori Ai insului care respinge Ideea ajust[rii lui la obi=nuit +i potrivire în toate Cu eul de vis-à-vis...

Destin

Asemeni lui Caligula, dezl[n\uit pe cal, Intrat-am în palate dezl[n\uind furtun[, —



%$ ANATOL CODRU $& Direct peste jobene, peste roman\e-un Deal, Din care-mping afar[ cu umerii str[bunii;

Sunt felul lor de-a fi, =i-accept acest Destin, Ca lacrima curat pe tot cuprinsul vie\ii, Înalt mai ca un steag, purtându-l sus pe mâini, Ca pe-un fecior s[-l duc, s[-l pun în zid cet[\ii.

E marele meu drept =i-mp[rta=it de lume, +i-n [st palat de buchii, pe care înc[-i rou[, Sunt cel ce-nsc[uneaz[ în fa\a voastr[-un Nume De voi t[cut mereu, dar necesar tot vou[...

M[riri confuze

Primi\i-m[: eu sunt cel de demult, Care transcrie timpul mai încoace, Care pe sine-ntruna se reface, Care confrunt[, dar =i-ndur[ mult,

+i are-o angajare la soroace, +i poart[ în fiin\[ un tumult, Eu parc[ din uitare m-a= întoarce. Eu parc[ din durere m-am fost smult În orele care-au lovit cu pace Venirea mea în \[rmuri cu iluzii,

PIATRA DE CITIRE

S[-mi las ancora =i s[-mi strig gerunzii, În golfurile lacrimii s[race, În care v[ zidi\i m[riri confuze, De care v[ e team[, dar v[ place...

Gloria de p[p[die

Desuie\i în toate cele +i banali =i pu=i pe har\[, Noi murim dup[ z[brele +i cu mor\i ne d[m pe fa\[. Glos[m soarta cu piciorul +i vot[m cu fruntea lutul. În trecut ni-i viitorul, La sfâr=it ni-i începutul.

Vrem, nu vrem, dar se mai poate A fi r[u ce este bine. Încurcate ne sunt toate Descurcate de la sine. Ne-n[l\[m ca pe gunoaie Gloria de p[p[die. Doamne, f[-ntr-un chip =i taie Mâna mea, s[ nu mai scrie.

$'

% Gura f[-mi-o oseminte, Ochilor le pune trepte. Lumea =i-a ie=it din minte, Omul nu mai =tie =epte. Profanate-s cele sfinte, Mutilate-s cele drepte...

***

Pe chipul meu Nu-s lacrimi: Din ochii mei Co boa r[-o Mioar[ Cu T R E I CIO B{ NEI...

***

Mi s-a dus din via\[-o parte Undeva în nic[ieri. Gânduri v-am l[sat în piatr[ +i idei lucrate-n fier.

ANATOL CODRU

PIATRA DE CITIRE

V-am l[sat =i-aceast[ poart[ +i pe ea — un giuvaier De cuvinte f[r[ moarte Ca f[cliile din cer — Vou[-n vremi s[ v[ r[mân[ Harul pietrei. S[ ave\i Decât mine alt[ vin[, Decât mine alte d[l\i,

Care vor sculpta-n lumin[ Duhul sfânt al astei vie\i...

***

S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt De stele-aproape =i de firul ierbii, Moarte s[ n-ai dac[-ale tale verbe În lupta lor nu te-au tr[dat nicicând...

+i va fi at`t de simplu Bate frig de la origini, Cerul scap[r[ polei, +i-o s[-ncep =i eu a ninge Peste to\i str[bunii mei. Din milenii în milenii Auzi-vei, vei vedea

%

% Cum vor trece s[nii, s[nii Peste c[runte\ea mea.

+i va fi întruna timpul, +i de pretutindeni — eu, +i va fi atât de simplu, +i va fi atât de simplu, Parc[-a nins cu Dumnezeu!...

ANATOL CODRU

REFERIN|E CRITICE ...Anatol Codru crede cu toat[ fiin\a în puterea miraculoas[ a metaforei =i î=i înal\[ poemele pe soliditatea =i energiile ei sacre. Drumul ales de minunatul nostru poet e cu atât mai sigur, cu cât ne gândim la faptul c[ întreaga poezie popular[ s-a nutrit din sevele =i adâncurile inepuizabile ale metaforei. Prin poemele Pietrarii, Tot p[mântul e o piatr[ suferind[ de dor, Balad[, Din ceruri, totu=i, s-a furat..., Bate frig de la origini, Ce iarb[! =.a. autorul atinge cele mai înalte zone ale poeziei, situându-se astfel printre cei mai înzestra\i poe\i ai scrisului românesc. Grigore VIERU ...Dac[ lira lui Anfione-grecul a f[cut ca pietrele singure s[ se mi=te, pentru a forma zidurile de ap[rare ale ora=ului Teba, talentul de poet =i distins cinematografist al lui Anatol Codru a f[cut ca =i pietrele s[ vorbeasc[ despre Moldova noastr[ iubit[. Acad. Nicolae CORL{TEANU În general vorbind, ar exista dou[ feluri de poe\i în Basarabia. Poe\i în care vibreaz[ intens sufletul colectiv al na\iei lor, cu r[d[cini adânci în firea tradi\ional[ a neamului românesc atât de chinuit de via\[ =i de istorie, =i poe\i care, între acel suflet na\ional =i propria lor emo\ie, creeaz[ o expresie poetic[ nou[ =i individual[, unii chiar de factur[ postmodernist[. Poezia lui A. Codru prezint[ un amestec fericit al celor dou[ feluri de a tr[i destinul neamului =i lumea. Tradi\ional ca form[,

%"

ANATOL CODRU

dar absolut modern ca inspira\ie, Anatol Codru scrie o poezie de o limpezime =i puritate cu adev[rat clasic[. Este o pl[cere s[ p[trunzi în Codrul atât de stufos =i plin de vraj[ al poeziei sale. O poezie plin[ de vis muzical, de incanta\ii verbale =i fermec[toare culori =i parfumuri emo\ionale din care n-ai mai ie=i, n-ai mai ie=i... Ion MILO+, Suedia Ca mânuitor de condei Anatol Codru este cu totul ie=it din comun. Anatol Codru e un sui generis, care în scrisul nostru nu =i-a avut un model precedent =i, probabil, nu-=i va avea nici imitatori direc\i. Pana lui ascu\it[ =i înd[r[tnicit[ nu vrea s[ respecte nici un fel de canoane =i postulate ale scrisului =i tocmai de aceea genereaz[ un fel de modus scribendi inimitabil =i irepetabil în tradi\ia literelor române=ti. Dotat cu o rar[ capacitate a gândirii, cu o deosebit[ for\[ de elocven\[, cu o fin[ inteligen\[ =i cu un extraordinar sim\ al limbii materne, poetul r[stoarn[ cu iscusin\[ tiparele obi=nuite =i familiare cititorilor, metaforizeaz[ pân[ la grotesc realitatea denotativ[, inverseaz[ culorile eterne ale spectrului imaginativ, creând aspecte absolut imprevizibile =i recurgând la un veritabil salt moral în felul de a concepe realitatea, de a sezisa =i de a o reflecta în toat[ complexitatea ei. Toate acestea fac din Anatol Codru un inovator îndr[zne\ al stilului imaginativ =i al unei opere ce va rezista timpului. Anatol I. CIOBANU ...Versurile poetului Anatol Codru, dinamice, agitate, =i mereu tensionate, au introdus, categoric, o nou[ voce în literatura noastr[. Piatra, simbolul central în crea\ia poetului, este expresia timpului însu=i, al stratific[rilor adânci temporale. Anatol Codru a renun\at

PIATRA DE CITIRE

%#

definitiv la metaforicul electrocutant, pe care-l cultiva la începuturi în favoarea baladescului, rostirii sacre (Din ceruri, totu=i, s-a furat o lacrim[ din tat[l nostru...), de ritual cu invocarea cumin\eniei (Dinspre p[rin\ii care-=i str[mo=esc graiul acesta ]nrourat pe gur[). O und[ de calmitate epic[ vine s[ se suprapun[ peste un lirism plin de durit[\i unghiulare, fizice =i geometrice. O alt[ constant[ a poeziei lui e con=tiin\a continuit[\ii de neam, tema fundamental[ pentru un român transnistrean cu r[d[cinile afundate în straturile originare: din piatr[ apare subtextual iarba ce zbucne=te din str[funduri fierbin\i, fiind chiar b[rbile str[mo=ilor daco-romani (...Pe culmi,/ La cetate,/ |epoase-n ambi\ia lor,/ Suverane,/ Cresc ierbile,/ B[rbiile daco-romane...). Mihai CIMPOI Anatol Codru „a venit“ acas[, pe partea dreapt[ a Prutului, mult mai târziu decât al\i confra\i din domeniul literaturii =i al cinematigrafiei în care deja excela. A venit, s-a rupt din Nefiin\[ ca un vânt de prim[var[, aspru, de care po\i s[ =i te mai temi. I-a r[mas peste \ar[, mereu auzit, doar Numele: nu i s-a retip[rit, din cele aproape dou[ duzini publicate, nici o carte acolo, unde trebuia s[ apar[ în ultima vreme, adic[ în România. S[ fie o team[ a unora? Doar nu teama, nu posibilul de ce? ]l poate l[sa la marginea neaten\iei =i ignoran\ei noastre. N[scut la margine de românitate, dincolo de apele Nistrului, în Transnistria (nici m[car în spa\iul visat de Eminescu „De la Nistru, pân’ la Tisa“, ci dincolo)... Anatol era deja obi=nuit cu a=a ceva... Cine a gândit îns[ destinul sufletesc al transnistrenilor în istorie îl readuce imediat pe poetul nostru în punctul de obâr=ie care nu este altul decât Spa\iul Mioritic: „Din amintiri îmi ies în prag/ Cu pâinea =i cu sarea: mie.“ Numai c[ ace=tia întotdeauna aceia=i, vezi bine, =i-au p[strat genele dacice, mai avizi fiind de trecutul lor milenar, =i mai aproape de idealul tuturor românilor de mai încoace.

%$

ANATOL CODRU

Fiind din genera\ia lui Nichita St[nescu, =i Anatol Codru face s[ danseze cuvintele într-o hor[ de aceea=i sorginte: „Din timpuri postume,/ din foarte pustiu./ Devremele-n lume venise târziu,/ Veni s[ ne-mbie =i s[ ne-mpresoare/ mai mult ca vecia/ uitarea cea mare:/ s-o =tim, c[-i de piatr[ =i mult înainte/ de peste moarte/ aducerea-aminte“... Dar oricât am continua cu exemplele, apropierea de marele Nichita nu face altceva decât s[ sedimenteze specificul aparte al lui Anatol Codru în literatur[, specificul unui poet original, meditativ, de o nemaipomenit[ iscodire filozofic[, pus[ cu greutate în metaforele esen\iale ale gândirii: „Eu nicicând nu scriu cuvinte, eu gândesc aceste pietre“, ori: „Gândim plânsul, ca =i cum am vedea în interiorul lacrimii =ira spin[rii ei“. Exist[ mul\i poe\i adev[ra\i în Basarabia. Între ace=tia Anatol Codru =i-a c[p[tat un binemeritat loc de frunte. Or, a=a cum se înf[\i=eaz[ în ultimele sale c[r\i, poetul se înscrie ast[zi printre cei dintâi lirici de limb[ româneasc[ în întregul nostru spa\iu spiritual, confirmând demonstra\ia c[ exist[ o singur[ cultur[, care trebuie apreciat[ valoric unitar. Judecat[ în acest context, Transnistria, la încheierea acestui veac, în persoana lui Anatol Codru a dat literaturii române pe unul dintre cei mai mari poe\i contemporani. Victor CR{CIUN ... Explorând spa\iul liric autohton, Anatol Codru a reu=it s[ fie în acela=i timp un poet modern, un spirit inovator, deschis c[tre cu totul alte structuri =i orizonturi decât cele cunoscute =i explorate în mod tradi\ional. Când imnic =i baladesc, când polemic =i ironic, el a f[cut devast[ri în suprastructurile calcinate ale tradi\ionalismului vetust, radicalizând =i democratizând în mod evident =i hot[rât limbajul poetic al scrisului românesc. Întreaga sa poezie poart[ sigiliul

PIATRA DE CITIRE

%%

stelar al metaforei filigrane transfiguratoare. Realul, concretul, faptele cotidiene nu apar în forma lor material[ brut[, ci sunt urcate în sfera esteticului, în zonele metafizicii, spre a fi înc[rcate cu mister transcendental. De aceea, poate, poemele sale nu se las[ clasificate în categoria celora cu „efect imediat“, care îi a=eaz[ peste noapte pe unii poe\i direct în =aua „valului“, în jil\ul laudei publice. Retras în „cariera“ de piatr[ a mitului s[u personal, iscusitul Me=ter sap[ adânc, înainteaz[ mereu, mai mult se aude decât se vede. Versurile din ultimii ani, de aceea=i reconfortant[ vigoare =i prospe\ime, dovedesc c[ poetul z[bove=te cu trud[ =i migal[ în galeriile aurifere în care se afl[ respira\ia marii poezii. Arcadie SUCEVEANU Cunoscut prin zgârcenia cu care-=i d[ la lumin[ fierberea vulcanic[ a gândurilor =i sentimentelor ce îi alimentez[ verticalitatea demn[ de invidiat, Anatol Codru vine ast[zi la masa de argint a spiritualit[\ii neamului cu un excep\ional potir în care a adunat roua neînceput[ a florilor de crin, luciul orbitor al fulgerului, tihna luncilor cu ierbi pline de vise =i istorie: „Primi\i-m[: eu sunt cel de demult,/ Care transcrie timpul mai încoace,/ Care pe sine-ntruna se reface,/ care confrunt[, dar =i-ndur[ mult/ =i are-o angajare la soroace,/ =i poart[ în fiin\[ un tumult,/ Eu parc[ din uitare m-a= întoarce,/ Eu parc[ din durere m-am fost rupt.“ Sincronizat cu marea =i autentica poezie de la Cluj, Ia=i, Bucure=ti sau Bra=ov (=i nu de azi, de ieri!), Anatol Codru este când un liric de o fine\e înduio=[toare, când un cioplitor tenace în piatra „pietrelor de citire“, dar întotdeauna plin de prezentul ce-i alimenteaz[ fiorul poetic, f[cându-l s[ se claseze în capul listei la capitolul adev[ratei poezii. Ilie Tudor Zegrea

%&

ANATOL CODRU

„...+i va fi întruna timpul, +i de pretutindeni — eu, +i va fi atât de simplu, +i va fi atât de simplu, Parc[-a nins cu Dumnezeu...“ Aceast[ metafor[ — „parc[-a nins cu Dumnezeu“ — îl a=eaz[ pe Anatol Codru în rândul celor mai reprezentativi poe\i români din aceast[ jum[tate de secol. Anatol Codru =i-a pus în fa\[ o sarcin[ provocatoare: s[ reabiliteze poezia din Basarabia. O asemenea oper[ la noi nu mai face nimeni, în afar[, poate, de Grigore Vieru, numai c[ Vieru lucreaz[ altfel. El alege cuvintele simple, le cur[\[ de rugin[ =i le a=eaz[ în strofe, precum a a=ezat Dumnezeu floricelele într-un col\ de rai. Anatol Codru nu umbl[ ca mielul prin floricele; el d[ cu târn[copul, sap[ ca un apucat, pân[ d[ de cuvintele care n-au mai stat niciodat[ al[turi. Astfel, cuvintele într-o strof[ ca cea de mai jos pot reabilita =i în[l\a orice limb[ peste care planeaz[ pericolul ru=inii: „Bate vânt de la origini, Cerul scap[r[ polei, +i-o s[-ncep =i eu a ninge Peste to\i str[bunii mei... Constantin T{NASE Anatol Codru este poetul autentic a c[rui poezie se preteaz[ unei permanente recitiri, pentru c[ de fiecare dat[, la recitire, g[se=ti alte nout[\i, care nu sunt simple str[fulger[ri de amnar ale unor oarecare pietre lovite la întâmplare, ci revelarea unui z[c[mânt =lefuit a c[rui valoare este sezisat[ =i întrupat[ în cuvântul-lamur[ doar de numai cei chema\i... Recitirea \i-o impune întotdeauna Poetul: evolu\ia m[rturisirii poetului e o permanent[ recitire. Eminescu, Arghezi, Barbu, Blaga sunt exemple celebre de Recitire.

PIATRA DE CITIRE

%'

Opera lui Anatol Codru devine, a=adar, ispit[, îndemn =i m[rturisire: „Eu sunt prezen\a unui fapt real, care confirm[ adev[rul, c[ v[ sunt necesar. În cel mai r[u caz, eu sunt dânsul meu propriu“... C[ Anatol Codru a devenit academician este argumentul suprem, c[ marea Lacrim[ a poeziei sale nu surp[, ci zide=te întru rostirea româneasc[ de cea mai aleas[ calitate. Or, acest lucru se datoreaz[ numai celor ale=i dintre ale=i. Gheorghe CALOTA, Br[ila E cunoscut c[ orice nuan\[ cromatic[ reprezint[ un cuplaj din ro=u, galben =i albastru, în dependen\[ de intensitatea acestor trei culori. La lectura scrierilor de Anatol Codru (vezi Bolta Cuvântului, Întâmplarea Mir[rii =i Ruperea (Fuga — n.n.) din Nefiin\[ orice poezie te absoarbe într-un spa\iu anume c-o enigmatic[ culoare-n plus ce nu rezult[ din cele trei, sezisat fiind... doar printro paralel[: Albert Einstein, în plimbarea sa pe scoar\a g[oacei noastre tridimensionale, urcând coline =i coborând v[i, =i-a dat deodat[ seama c[ pe aceast[ enigmatic[ culoare o fac culorile universalei gravit[\i. A=adar, spa\iul men\ionat, prin culoarea suplimentar[, prezice în poezie dimensionalul infinit al autorului. „Dar de ce se întârzie =i se \ine sub z[voare Lacrima virgin[-a Pietrei grea cu mine sub p[mânt, Dar de ce se avorteaz[ =i se-arunc[ în uitare Ruperea din Nefiin\[ a durerii care s`nt, Dar de ce e-atâta ran[, dar de ce a=a v[ doare Starea mea de infinit?..“

... Eu împart creatorii de valori în dou[ categorii: cea de jos, inferioar[, constituit[ din cei ce utilizeaz[ numai principii (culori) cunoscute anterior, chiar dac[ acestea fac construc\ii oricât de fine,

&

ANATOL CODRU

=i cea de sus, superioar[, asamblat[ din cei ce aplic[, pe lâng[ vechile principii (culori), altele noi, proprii, =i care nu decurg din cele cunoscute. Cu certitudine, poetul Anatol Codru \ine de categoria superioar[. Rostul vie\ii Domniei sale e cromatica primordial[ a durerii neamului, =i rostirea acestei dureri e la în[l\imea de dang[teculoare a celor mai moderne clopote ca r[sunet românesc... Petru SOLTAN ... Tr[ind mai mult într-o lume a metaforei =i a mitului, Anatol Codru propune cititorului o poezie inovatoare, profund sugestiv[ =i bogat[ în implica\ii filozofice latente, modern[ în sensul larg al cuvântului atât prin sensibilitatea =i viziunea artistic[ asupra realit[\ii, cât =i prin ideile =i modalit[\ile de expresie vehiculate. E o poezie — rod al unei fantezii asociative înn[scute =i al unui temperament artistic de o molipsitoare energie vital[. Sub pana lui A. Codru cuvintele cap[t[ o logodire metaforic[ nemaiîntâlnit[ la al\i poe\i, f[când ca versul lui s[ colc[ie de sugestivitate, revela\ie, concrete\e plastic[, =i s[ intuiasc[ de multe ori ceea ce la prima vedere nu se poate concepe =i exprima prin mijloace directe ale limbajului ra\ional. Ca în exemplele ce urmeaz[: „Po\i lua cu ulciorul din cer/ lacrima ciocârliei mult sfânt[“; „În cump[na numelui meu ai s[ auzi/ Steaua polar[ a ionului \[rii cum cânt[“; „Atunci mi-i gura clopotului de miere/ Cu graiuri m[rg[rinte =i m[iestre./ Zboar[-o gr[din[ pe deasupra \[rii./ Zboar[ o nunt[ pe deasupra noastr[!... Mihail DOLGAN Anatol Codru este în cuvânt ca nimeni altul dintre scriitorii no=tri de azi, =i o spunem f[r[ cea mai mic[ inten\ie de a minimaliza str[duin\ele =i chiar realiz[rile vreunui confrate de breasl[.

PIATRA DE CITIRE

&

Atâta cinste s[-i arate, atâta sclipire s[-i desferece, atâta enigm[ s[-i p[streze — cuvântului — când îl pune s[ exprime atâta sens! Uneori avem impresia c[ autorul Pietrei de citire î=i face o pl[cere cu totul aparte din fr[mântarea nea=teptat de curioas[ a cuvintelor, din pl[smuirea profund personal[ a frazei, altfel zis a versului, din chiar inventarea cuvintelor =i expresiilor „ca la dânsul acas[“ ori — mai =tii? — „ca la mine, ca la nime“. De aceea lectura poeziei lui Anatol Codru nu este un act simplu care se împline=te la prima dorin\[ =i aduce pl[cerea imediat[. De aici nu rezult[ c[ Anatol Codru ar fi =aradist sau, în orice caz, un jongler al cuvintelor. Credem c[ la mijloc este felul s[u unic de a fi, de a exista în literatur[. Intuim c[ pentru el metafora nu prezint[ o povar[; în intimitatea laboratorului s[u metafora nu este decât un instrument de lucru, ca oricare altul în literatur[. Astfel zis, povara c[ut[rii, pl[smuirii metaforei se transform[, tot atunci, în bucuria g[sirii, savur[rii imaginii dense sub aspectul comunic[rii =i agreabile sub aspectul exprim[rii. Vorbirea e una cu gândirea, de aici urmeaz[ ceva absolut esen\ial pentru scriitor: „O, noi vorbim, o, noi gândim! Cuvântul ar[!/ Gura e turnul vorbei noastre sfinte./ S[ nu min\im vorbind, n[scând cuvinte!“ (sublinierea ne apar\ine — I. C.). Altceva e c[, fiind mereu cu un pas înaintea noastr[, a cititorilor „de rând“, dar =i a celor care se consider[ aviza\i, el ne-a adus întotdeauna adev[rul din inima =i din mintea sa la inima =i la mintea fiec[ruia dintre noi. S-a str[duit el, scriindu-=i operele, dar n-a g[sit în noi pe posesorii siguri ai acelui adev[r. Altfel cum se explic[ faptul c[ nici criticii cei mai familiariza\i cu poezia n-au realizat pân[ în prezent vreun studiu cu adev[rat serios despre poetica pe cât de interesant[, pe atât de dificil[ (pentru cititor) a crea\iei scriitorului? Ion CIOCANU

&

ANATOL CODRU

Metfora liberalismului liric codrian modernizeaz[ nu numai plasticitatea artistic[ a zicerii poetice, dar totodat[ încet[\ene=te un mod propriu =i deliberat de a fi întru metafor[ =i prin metafor[ („Dac[ au pâinile ideile de grâu/ =i-a le rosti nu am de ce m[ teme,/ De ce în via\[ mi-i a=a târziu,/ de ce în moarte mi-i a=a devreme?“) chiar cu riscul de-a metaforiza metafora, metaforizarea sub\iaz[ m[tasea ideii, fulguindu-se în stropi transparen\i de lumin[ prin straturile imaginii =i ondulând f[r[ fo=net, u=or, aerian, diafan, codrian în ritmurile cromatice ale eului s[u... Poetul este „prezen\a unui fapt real“, „el este dânsul s[u propriu“, al Metaforei, al f[r[demor\ii Metaforei sale „de jur-împrejur“, „de parc[ ar veni numai plecând/ Din nic[eri în nicicum/ De pestetot“. ...Poezia codrian[ are un avantaj al ei sui-generis care o pune mai presus de una de c[l[uz[ =i de roab[ a cuv`ntului, ea izvor`nd propriu-zis zeie=te dintr-un suflet creator profund =i sensibil la vibra\iile =i la muta\iile cosmice ale ideii, ale lirismului, fiind ]n consonan\[ intim[ cu zbuciumul ad`nc al locului =i al spa\iului carpato-danubian-pontic =i apolinic. De aceea versurile sale sunt a=chii din cariatidele unor temple m[re\e ale viitorului verbului rom`nesc din segmentul moldav =i nu numai. Cel mai mare poet rom`n transnistrean al secolului al XX-lea, Anatol Codru, prin universul celor trei c[r\i antologice Bolta cuv`ntului, }nt`mplarea mir[rii =i Ruperea din nefiin\[, ]=i re]nnoie=te =i ]=i consolideaz[ siguramente c[ut[rile de sine dinspre metafora sintetic[ (sintetizatoare, unificatoare =i coordonatoare). Tudor PALLADI Poeziile reprezentative ale scriitorului Anatol Codru editate zeci de ani în urm[ te surprind prin spontaneitatea expresiei plastice semnificative configurat[ prin imagistica profund personal[ ce

PIATRA DE CITIRE

&!

devine treptat pilonul simbolic al liricii sale. Intuind situa\iile, caracterele, atmosfera, coliziile preponderent rurale, abia perceptibilul stil figurativ relev[ un procedeu aparent simplu, neostentativ, clasic în esen\a lui, nuan\at de accente mitice, balade=ti, de coloritul =i duritatea fiorului folcloric. Ultimele culgeri de versuri — Bolta cuvântului =i Întâmplarea mir[rii ap[rute dup[ o imens[ „t[cere“ editorial[ — marcheaz[ „aventura“ unei r[zvr[tiri poetice bazate pe obsedanta metaforizare ce sondeaz[ ineditul prin transfigurarea inten\ionat sofisticat[ a subiectelor eterne pentru a le comunica o imprevizibil[ inova\ie artistic[. Probleme, dileme, cuget[ri, discret interiorizate, erup\ii „teribiliste“ izbucnite din sfera tensionat[ a subcon=tientului, stresat de labirintul existen\ei contemporane, dicteaz[ aspectul modern al manierei stilistice adoptate de autor. Raisa SUVEIC{ O evolu\ie spectaculoas[ a scrisului lui Anatol Codru nu poate s[ nu impresioneze pe cititorul nostru specializat pe recitiri, mai ales acum când c[r\ile de poezie apar cu regularitate. Când este inspirat, poetul ar avea dreptul s[ ne spun[: m-a g[sit o idee. Mai ales azi, când lucrurile =i întâmpl[rile comploteaz[ împotriva oamenilor =i ele î=i aleg regi =i slugi, avoca\i =i paznici, poe\i =i preo\i. Suntem c[uta\i de poemele Domniei sale. Ne bucur[ c[ le merit[m. Nicolae DABIJA A=ezat[ la r[scruce de milenii, Piatra de citire a lui Anatol Codru î=i are sorgintea în codul de legi al lui Hammurabi, precum =i în coloana de sare ce s-a în[l\at în urma lui Lot dup[ pr[bu=irea

&"

ANATOL CODRU

Sodomei =i Gomorei, drept semn c[ o oper[ de art[, care are menirea s[ d[inuie peste veacuri, ascunde înl[untrul ei o adiere omeneasc[, o dorin\[, o neîmplinire, o frângere de destin, un imens sacrificiu. Legile lui Moise au fost s[pate de fulgerul coborât din cer pe lespede de granit, pentru a c[l[uzi un popor întreg. Poeziile lui Anatol Codru ascund în adâncimea lor cristaluri înghe\ate ale unor profunde sentimente omene=ti. Umil, poetul îngenuncheaz[ dinaintea pietrei de hotar =i a eternit[\ii, pentru a sim\i m[re\ia clipei care trece =i pentru a în\elege eternitatea întregii crea\iuni. „Vorbe=te-mi peste trup =i veac — spune poetul —, peste adaosul veciei,/ Tu d[-mi din marea s[r[cie/ comoara marelui s[rac“, ceea ce în cuvinte simple ar însemna întreaga bog[\ie a sim\irii omene=ti. Nichita DANILOV Meritul important al poeziei lui Anatol Codru este acela c[ tinde — prin cuvânt — la simplitatea pe care o cunosc numai spiritele alese. Este o simplitate care nu înseamn[ s[r[cie, ci =lefuire, esen\ializare. În acest mod versurile poetului basarabean câ=tig[ în valoare dezv[luindu-=i fa\a lor peren[: „Aceast[ clip[ a explor[rii mele în cuvânt/ Nu e decât riscul de-a inventa piatra la modul pas[re,/ Ca =i cum în acest chip a= tinde mereu spre simplitate/ =i bucurie — prin zbor =i lumin[“ (A=adar...). Macroconcepte absorb lumi minuscule, dar torturante. Nunta, moartea, bocetul, vecia sunt teme care aglutineaz[ emo\ii, revolte, atitudini lirice, într-un efort de redimensionare a lucrurilor. Acesta ar fi scopul dizolv[rii energiei în cuvânt. De=i totul se desf[=oar[ în regim de urgen\[, tocmai precipitarea gesturilor amân[ cristalizarea întregului. Gândul împov[reaz[ sfâr=itul cu mereu noi orizonturi de a=teptare. Puterea scriitorului de a dezv[lui lumii cine este ea se afl[ în îns[=i esen\a lumii. De aici, simbolul pietrei, ca propensiune spre stabilitate, nemi=care, echilibru. Mitologiile vorbesc despre o

PIATRA DE CITIRE

&#

strâns[ leg[tur[ între suflet =i piatr[: falsa iner\ie, simulacrul lipsei de via\[, semnul prezen\ei divine în piatr[ sunt dezv[luite de îns[=i ambivalen\a ei, arm[ ritual[ =i concretizare a perfec\iunii. Carmelia LEONTE ...În metafor[ poe\ii români din Basarabia au un lider s[lbatic în talentul lui de a nu fi comun cu nimeni, dar absolut cu nimeni: Anatol Codru. E un reflex autohton în cuvintele dânsului, o vraj[ care te p[trunde =i te ridic[ la cer. E o nesfâr=it[ litanie de pietre scumpe. A=adar, poezia român[ din Basarabia poate intra cu capul sus în orice altar al Universului, prezentându-se cu îndrept[\it[ demnitate: Eu, poetul Dumneavoastr[ Anatol Codru, — care va declara c[ „va fi ]ntruna timpul =i de pretutindeni — Eu. +i va fi atât de simplu, parc[-a nins cu Dumnezeu“. Gheorghe VOD{ ...Dup[ volumele de poezie Înd[r[tnicia pietrei, Feciori, Piatra de citire, Întâmplarea mir[rii, Bolta cuvântului iat[-l pe Anatol Codru publicând cartea sa de gal[, Ruperea din nefiin\[, în care se reg[se=te contrapunctic aproape întreaga sa crea\ie ca esen\[, ca sintez[, ca act de nobil[ prezen\[ în cadrul liricii române contemporane. R[mânând fidel unei teme asumate con=tient =i cu har înn[scut, Anatol Codru posed[ o uluitoare capacitate de a ne surprinde prin inventivitate artistic[ =i mereu o ingenioas[ schimbare a unghiului de cercetare asupra subiectelor abordate acum =i demult, în june\ile sale poetice. Substan\a =i intona\ia liric[ sunt cele ale unui discurs baladesc modern, de o inimitabil[ savoare metaforic[. Leo BUTNARU

&$

ANATOL CODRU

În poemele lui Anatol Codru se dezv[luie, uneori exploziv, alteori în =oapt[, trei straturi: de gândire, sim\ire =i (re)concepere a llumii. În inima acestui nucleu care tinde spre des[vâr=ire =i care r[scump[r[ celulele voit imperfecte pentru învierea întregului =i pentru spulberarea oric[rei eventuale monotonii, st[ Metafora. Metafora-sâmbure, esen\[, este învelit[ de o adev[rat[ atmosfer[ de cuvinte poetice, sintagme =lefuite pân[ la aforistic, înr[d[cinate în folclor. Metafora =i atmosfera sunt ocrotite, altfel spus: conectate la realitatea imediat[ a marii poezii, datorit[ unui alt strat de cuvinte, mai apropiate cotidianului, dar nu atât de apropiate încât s[ piard[ dimensiunea metafizic[, „Cresc cuvintele din pâini, — Lumea rupe =i m[nânc[...“ sau „...E=ti încercat de-o coas[ la glezne, s[ admiri Sorocu-ntemeierii pâinilor cu gura. Pari liberat la ora culesului din miri, La nunta lor s[-\i fie mireasa-mbuc[tur[...“ Astfel poezia lui Codru este triplu ocrotit[ =i deschis[ ochiului nostru l[untric din trei unghiuri diferite, încercând poate o proiectare triunghiular[ în sacru: „Albastru tragic din icoane — Mucenicie de Ioane, +i-aceste clopote, de-atunci, Îmi par Ioni vuind pe cruci, Învârto=ind în alifii Genunchii no=tri cei dintâi — Pe ruguri: parc[ î=i r[zbun Genunchii al\i, genunchi str[buni...“

De aici =i jocul grav, subtil, efervescent al poeziei lui A. Codru, simplitatea dezarmant[, flexibilitatea, calmul olimpian =i tremurul

PIATRA DE CITIRE

&%

care parc[ ni se transmite, gra\ie existen\ei poetului, din vremuri imemoriale, poate din vremurile în care înc[ nu se inventase proza. Acad. KOPI KYCYKU, Albania Anatol Codru se remarc[ prin insisten\a =i consecven\a cu care opteaz[ în favoarea unui mit propriu. Îl preocup[ mecanismul cunoa=terii poetice =i în aceasta rezid[ caracterul inovator al versului s[u. De men\ionat c[ poetul nu este adeptul simplit[\ii. „Piatra“, la care revine frecvent, este simpl[, dar numai în aparen\[. În cadrul unei întâlniri cu cititorii, ce a avut loc într-o sear[ de decembrie 1998 la Casa Limbii Române, autorul preciza c[ la început piatra se identifica, pentru el, cu ora=ul, prin contrast cu satul, cu p[mântul =i cu vegeta\ia abundent[ sau cu „holda ierbii“. Motivul pietrei este fascinant prin puterea de a sugera protestul. Piatra este o form[ agresiv[, a=a precum erau =i timpurile, potrivnice poeziei. Împotrivirea pietrei necesit[ o ac\iune de r[spuns mobilizator pentru a învinge o for\[ rigid[. Anatol Codru g[se=te sursa de alimentare pentru versurile sale în dorin\a de a opune agresivit[\ii pietrei un protest mai mare — cel al puterii de penetra\ie a cuvântului. Având în adâncurile sale o motiva\ie din care se hr[ne=te, o surs[ care se împotrive=te deconspir[rii, a=a cum exist[ lucruri implicite ce nu se preteaz[ uzurii publicitare, versul lui Anatol Codru este tensionat de un fel de gelozie a deconspir[rii. Înc[rc[tura obsesional[ ce d[ via\[ poeziei sale este condi\ionat[ de o anume stare determinat[ de voin\a de relevare interioar[ =i de nedorin\a de banalizare a acesteia prin cuvântul capabil s[ o divulge. De men\ionat, în aceste împrejur[ri, spiritul polemic al personajului liric: „M[ uit la mine/ =i îmi zic: „Auzi, str[inule,/ De ce \i-a= lipsi/ Dac[ nu m-am n[scut/ =i va trebui/ S[ mor pentru tine?“ Ana BANTO+

&&

ANATOL CODRU

A spune numele poetului este de multe ori un fel de a aduna într-o singur[ formul[ poezia lui. Anatol Codru, în acest sens, se a=terne pe spa\iul metaforic a=a cum Blaga ne ungea firea noastr[ cea z[p[cit[ de revolu\iile industriale =i politice cu untul spa\iului mioritic. El nu e numai o piatr[ de citire, adic[ un algoritm de transformare a haosului în structuri de prunc care „se-mpiedica de-aripa lui“. A. Codru e „cal/ ce mu=c[ iarba cu copita lui/ pân[-n statuia gândului“. A. Codru este t[inuita mea dragoste pentru sinele meu tân[r =i înfometat de poezie f[r[ ideologie (a=a cum eram înfometat în anii de dup[ r[zboi de gustul minunat =i mitic al pâinii). Anatol Codru s-a întâmplat în structura de grai =i de plai a românilor pe care m[cinarea de piatr[ dur[ a istoriei i-a prins în transhumanta lor cosmogonic[ departe de „maica de plai“. Dar s-a întâmplat atât de spectaculos, atât de nou în „galaxia gurii“ încât el, Anatol Codru, „parc[ vine de la nimeni înapoi“, de la acel nimeni am[rât în care am fost trimi=i f[r[ voia noastr[ (chiar f[r[ voia poetului Anatol Codru de a „n[scoci stele“ pentru o fiin\are omeneasc[ mai omenit[); el vine s[ ne samene cu speran\a de mâine a întregului neam vorbitor de limb[ român[. Andrei VARTIC „...Un om pe un cal este întemeietorul Marii jum[t[\i 1/2 din toat[ frumuse\ea lumii, pe care o aduni. Omul e num[r[torul, Calul e numitorul comun.

Atâta doar c[ o nuan\[ formal[ A =irei spin[rii calului îl mai desparte, Dar, în fond, calul Este e=afodul =i rugul omului f[r[ de moarte.

PIATRA DE CITIRE

&'

Potrivire de jum[t[\i cum numai dragostea poate fi (vezi „Diotima“ lui Platon), poezia are avantajul de a uni pe vecie — vorba vine — lucruri, fiin\e adeseori inconciliabile. Deloc întâmpl[tor faptul c[ Apollo, viitorul zeu al muzicii, al poeziei =i al artelor frumoase, l-a avut drept dasc[l pe centaurul Chiron. În cazul lui Anatol Codru, poetul este sie-=i centaur; altfel spus, artistul modern, deschis cu to\i porii spre experiment, dar =i spre alte limbaje, cum ar fi cel cinematografic, de ex., \ine în frâu calul tradi\iei, când plimbându-l pe cerc, când dându-i pinteni, pân[ când calul =i c[l[re\ul ajung la un numitor comun, zis Oper[. Din (ne?) fericire, „potrivirea de jum[t[\i“ e pe via\[: din Centaur nu se mai poate cobor]. Emilian GALAICU-P{UN Remarc[m în poezia lui Anatol Codru suprema\ia unui Eu liric dotat cu spirit analitic, Eu, care, chiar =i atunci când e cople=it de cânt[ri imnice, nu înceteaz[ s[ observe, s[ sintetizeze... Pornind de la simbolurile plugului =i aratului, poetul creeaz[ frumoase mituri cu profunde sensuri filozofice. În imagina\ia eroului liric din poezia Ar fi plugul mâinii mele... actul de crea\ie se identific[ cu aratul în „ogorul“ „de piatr[“, cu generoasa d[ruire în numele unor „culesuri grele“ (...). Creatorul se transform[ într-un mag, ce „din adâncuri“ suie, „rotind globul cu piciorul“, ca pentru aceasta s[ fie d[ruit, în schimb, „cu hore“. Aratul e nu numai c[ umple „c[m[rile“ sufletului omului „întru timpul lui ne-nvins“. Ele înseamn[ germinare grandioas[. (...) Aratul are =i un înalt sens moral purificator. În credin\a poetului e o datorie „S[ ari cu plugul prin copiii t[i,/ Dac[ o team[-i scade la p[rere,/ Dac[ o t[cere le spore=te-averea./ R[cne=te plugu-n ei pân[-n temei“. Elena |AU

'

ANATOL CODRU

Poezia. Unde e începutul =i unde e sfâr=itul? Sau poate c[ nu e chiar a=a. Unde e neînceputul =i unde e nesfâr=itul ei, ca s[ po\i fi sigur c[ tu e=ti tu, c[ po\i s[ te cuno=ti pe tine, tu însu\i fiind. Anatol Codru vine dintr-o mitologie pe care =i-o face mai întâi el singur, ca apoi s-o compare, s-o în\eleag[, s[ fie sigur c[ se potrive=te cu vreuna din mitologiile clasice. Anatol Codru totdeauna este acolo unde nu este, fiind în acela=i timp =i acolo =i dincolo, într-o dubl[ existen\[ de crea\ie — poezie =i cinematografie, vrând s[-i dea celei de-a doua suflul primei =i încercarea durerii de a le interp[trunde reciproc, tr[ind într-o atmosfer[ a interdependen\ei dintre amândou[. Anatol Codru chiar de la început s-a impus prin abunden\a, dar =i prin cultura imaginii. Ele erau atât de multe, încât poetul st[tea nedumerit în anturajul lor, ne=tiind c[rora s[ le dea prioritate. Cineva dintre colegii s[i f[cuse chiar un banc pe aceast[ chestie: când Anatol Codru scrie o poezie, îi mai r[mân imagini pentru înc[ dou[ sau trei poezii. Desigur c[ în aceast[ glum[ g[sim =i o mic[ doz[ de mali\iozitate, dar n[scut[ dintr-o alt[ doz[ de invidie scriitoriceasc[. A=a a fost de când lumea. Anatol Codru e poetul care merit[ toat[ aten\ia, dar aceast[ aten\ie nu i s-a acordat permanent. Deseori s-a trecut voit pe lâng[ el =i lucrul acesta l-a am[rât, desigur, dar l-a f[cut s[ se adânceasc[ =i mai mult în „carierele sale“ în c[utarea expresiei de piatr[ rar[: „În lan, cum pas[rea se coace-o var[/ =i sare din cântare ca din ou[,/ Aud b[tând în picurii de rou[,/ Cu ciocul, ciocârlii, s[ ias[-afar[“. Victor TELEUC{ Spunea cineva c[ orice scriitor clasic a fost modern la timpul s[u, iar modernul de ast[zi are =ansa de a nimeri printre vocile clasice. Anatol Codru a fost întotdeauna neobi=nuit, metaforic, iar viziunea sa poetic[ este, de fapt, actul cel mai simplu ce demonstreaz[ lumii c[

PIATRA DE CITIRE

'

poezia se na=te asemeni frunzei — din durere =i fr[mânturi: „Moldov[/ izvodire dreapt[, f[r[-apus, floare care arde la str[buni pe gur[...“ Împ[rt[=im cele afirmate de Arcadie Suceveanu, conform c[ruia, poetul Anatol Codru prefer[ s[ r[mân[ el însu=i, mereu „s[pând în piatra cuvântului“. Cu adev[rat, scriind mai multe capitole la al s[u mit alb =i energic al pietrei, Anatol Codru vine spre noi cu o expresie pur[ „c[ se aude roua“, c[ se aude în fântâni, fiindc[ poetul nu =i-a tr[dat niciodat[ focul expresiei, care, pân[ la aceast[ „întâmplare a mir[rii“ a avut alte denumiri, alte cutermure b[rb[te=ti, alte capitole: „Înd[r[tnicia pietrei“, „Piatra omului“, „Durut[, lacrima pietrei“... +i fiindc[ balada pietrei la Anatol Codru se întâlne=te la fiece pas de clip[ cu str[fundurile folclorului mare, s[-i ascult[m versul: „Cr[i=or de mire,/ Fire, nemurire/ =i-n nem[rginire/ Piatra de citire“. Anatol Codru este un mit, un simbol, este un dig fierbinte al t[riei str[mo=e=ti. Gheorghe CIOCOI Da, mi-am amintit: ne-a fost Pre=edintele cenaclului literar „Mihai Eminescu“ de la Universitate. Patru ani! N-o s[ m[ laud, dar ce oameni frecventau acest cenaclu: Ion Ciocanu, Anatol Ciocanu, Mihail Dolgan, Mihai Cimpoi, Eliza Botezatu, Iuliu Cârchelan, Gheorghe Ciocoi, Victor Cirimpei, Victor Dumbr[veanu, Iulian Nicu\[, Anatol Gavrilov, Gh. Madan, Timotei Melnic, Al. Negri=, Gh. Sp[taru, Ion Vieru, subsemnatul =i mul\i al\ii; la una din zilele Poeziei poetul a citit un poem foarte bun — cu un om cu z[pad[ în plete =i pe z[pada ceea nepo\ii acestuia se d[deau de-a =uiul. Mi s-a întip[rit în minte: „...Din milenii în milenii Auzi-vei, vei vedea Cum vor trece s[nii-s[nii Peste c[runte\ea mea...“

'

ANATOL CODRU

Când a coborât de pe scen[, i-am spus: „ai citit o poezie genial[“. Era mai s[ se supere, zicându-mi s[ nu-l iau peste picior, =tiind prea bine c[ nu inten\ionasem o asemenea treab[. Genial[ zicând, am avut în vedere z[mislirea =i rostirea poeziei în spa\iul nostru mioritic, unde s-au mai scris a=a cum a dat Domnul, =i cum a „scris“... în program partidul, c[ trebuie s[ se scrie. Fiind la el acas[ poet de prima m[rime, o spun cu toat[ certitudinea, Anatol Codru va r[mâne acela=i =i dup[ ce se vor domoli toate focurile de artificii ale celebr[rilor... ...Marele neajuns al poetului Anatol Codru e c[ a „fugit“, împreun[ cu poezia, în cinematografie. Acest pas al Dumnealui m-a întristat foarte mult: lirica româneasc[ a pierdut câteva c[r\i bune, în schimbul celor volume de pseudopoezie ale unor nechema\i care au poluat spa\iul cu mult[ doz[ de mediocritate, de antimodernism „modern“ =i postmodern. Aurel CIOCANU Poetul este un excelent ziditor de metafor[. Reciti\i-i poemele =i repara\i gre=eala de a-l fi înghesuit pe la periferia listei supraînc[rcat[ cu „nume de referin\[“ ale liricii noastre. Faptul c[ nu a aderat m[car cu titlu de simpatizant la persistentele bisericu\e literare nu-l poate deposeda =i de mandatul de înzestrat artist al cuvântului. Nu v[ sup[ra\i, domnilor. Înfruntând b[rb[te=te înd[r[tnicia pietrei, poetul a dat la iveal[ o piatr[ de citire superb[, pe-alocuri de-a dreptul psalmic[, pe care întreg spa\iul scrisului românesc începe într-o lacrim[ de dimensiuni nenaturale. „Gândim plânsul, Ca =i cum am vedea în interiorul Lacrimii =ira spin[rii ei“, sau:

PIATRA DE CITIRE

„Aceast[ lacrim[ a mea =i De la sine e atât de pur[, C[ se aude rou[, e atât de Sincer[, c[ mai s[ cred nu-mi vine...“

'!

Spectacolul î=i reia tot mai r[bufnitor scenele dramatice, iar pân[ la deznod[mânt mai e mult înc[. Panoramicul spectacolului, a=adar, e-n continu[ mi=care, eroii r[mânând aceia=i, doar c[-=i schimb[ locul ac\iunii în func\ie de rigidele legi ale timpului. +i atât cât se deruleaz[ aceast[ dram[, la ce bun, îng[dui\i-mi s[-i întreb pe opozan\ii lui Anatol Codru, cu interminabilele strop=eli vis-à-vis de mioriticul din noi?.. Deci poetul este un ales de metafor[. „Omul, la rându-i, e Dumnezeul lui Sine,/ Care-=i t[m[duie=te r[nile inimii/ Cu spiritul trandafirilor împurpura\i/ De propria lor mireasm[...“ Sau: „...+tii, de când ni-i dat s[ \inem fala neamului =i-a \[rii/ Pân’ la umeri în \[rân[, dar p[mânt? — M[car o palm[ n-am avut, s-o pun pe ran[... Pune-\i fruntea =i ascult[,/ În p[mânt cum încol\e=te grâul, orzul =i secara: parc[ dorm copiii no=tri...“ Serafim BELICOV ...Eu =i poetul Anatol Codru: paralele convergente. Eu, n[scut pe malul drept al Nistrului, El — pe malul stâng. Ne uneam abia la Liman. În Limanul Limbii Române. L-am cunoscut mai îndeaproape, doar când trudeam la închegarea antologiei, „Constela\ia Lirei“, ce avea s[ adune pe continentul literar românesc 65 de poe\i din Basarabia =i Bucovina. Pe acel continent de sensuri, Anatol Codru venea cu Piatra de citire. L-am sprijinit, =i mi-au r[mas în suflet urme de pietri= aurifer, c[ se aude: „Cr[i=or de mire,/ Fire, nemurire,/ =i-n nem[rginire/ Piatra de citire“...

'"

ANATOL CODRU

Dar cum s[ nu-mi frâng[ sufletul citind aceste versuri devenite sintagme „Pe culmi, la cetate,/ \epoase-n ambi\ia lor, suverane,/ Cresc ierbile, b[rbile daco-romane...“ sau: „M[ dor umerii, m[ dor palmele: se-arat[ o cruce...“ Cât[ fine\e =i cât[ precizie metaforic[: „Ardealul ne e plânsul infinit în solni\e s[-l aib[ fiecare român, care de sare e albit,/ S[-=i poarte-n oase drobul lui de \ar[.“ Citim mai departe: „De ce e-atâta rou[ pe p[mânt,/ De ce-s atâtea lacrimi conspirate?“/... Ori: „Greu e, Doamne, raiu-n doi/ Sap în mine, dau de noi:/ S[ te miri,/ S[ nu te miri,/ Un popor de r[stigniri“... Sau: „Mormintele-au sosit în g[ri:/ Cer vizele de-nstr[inare“... ...“Trafic de lacrimi =i ru=ine,/ Pl[tesc, s[ m[ dezic de mine“... ...“Ninge profund, ninge total./ Ninge din rai cu-adolescente,/ Matriarhatul capital/ Troneaz[ iar pe continente“... Poetul Anatol Codru, cu toate convergen\ele, scrie o poezie pe care, citind-o, mi se strecoar[ în suflet o stranie p[rere de r[u: nu am scris-o eu. Arcadie DONOS, Bucure=ti Pentru artistul Anatol Codru, în poemele ca =i de altfel în pânzele cinematografice pe care le-a realizat, metafora nu este o simpl[ figur[ de stil, ci un ceva ie=it din comun care consolideaz[ spa\iile esteticului =i se vrea esen\a viziunii sale artistice. Metaforele =i simbolurile poeziei sale, turnate în limbaj cinematografic, vin s[ elucideze poetic adâncurile fenomenelor, sau s[ lumineze integral labirinturile lumii interioare a eroului. Obsedat mereu de fascina\ia acelui tertium guid, Anatol Codru este „na=ul“ iscusit a numeroase „c[s[torii“ spontane =i inedite de cuvinte sau de imagini, cristalizate în poeme cinematografice sau literare de cea mai superioar[ prob[ artistic[. În ele se las[ sezisate interferen\a lirismului cu tensiunea

PIATRA DE CITIRE

'#

dramatic[, a realit[\ii cu subtile construc\ii figurative, chemându-ne treptat spre noi sau în illo tempore, spre s[la=ul divin al Artei întru mântuire prin frumos... Dumitru OL{RESCU Saltul grandios de la volumul de debut Nop\i albastre s-a f[cut sim\it în c[r\ile ce au urmat Înd[r[tnicia pietrei, Feciori =i mai ales în Piatra de citire, Întâmplarea mir[rii =i Ruperea din nefiin\[ înf[\i=ându-l pe Anatol Codru drept unul dintre primii poe\i moderni de la noi. Dac[ la George Bacovia „plânsul materiei“ se încheag[ prin galeriile sumbre ale cimitirelor, la Anatol Codru materia, bolov[noas[, are menirea s[ se nasc[ puternic[ din lucrurile din preajma unor peisaje de suflet =i sim\ire — categorii ce apar\in imensit[\ii, celei care posed[ str[vechea =i nealterata amintire a pietrei primordiale, ob\inut[ prin subtila filier[ a Metaforei. În aceast[ privin\[ A. Codru n-are egal. Ion PROCA Afirm cu emo\ionat[ =i sincer[ bucurie, c[ mi-a fost foarte greu s[ fac selec\ia versurilor — cele mai bune care sunt toate — din volumul „Întâmplarea mir[rii“ în vederea lectur[rii lor la reuniunea de suflet care a avut loc la Br[ila. Explica\ia este foarte simpl[: substan\a ideatic[ a poeziei lui Anatol Codru, de elevat[ =i aleas[ \inut[ estetic[, se îmbin[ atât de armonios cu mijloacele moderne de expresie, v[dind întregii c[r\i o perfect[ =i sensibil[ st[pânire a limbii literare, încât impactul asupra cititorului este deplin, benefic =i de durat[. Lauren\iu NICOLAU

CUPRINS Tabel cronologic............................................................................................3

Letopise\ ................................................................................................. 9 Pas[rea vine ......................................................................................... 10 Cum ar fi ............................................................................................. 10 Ce iarb[ ]nalt[! .................................................................................... 11 Lacrima ................................................................................................ 12 „Nu m[ pot ignora...“ ........................................................................ 12 Doar pentru faptul... .......................................................................... 12 Nemaiertat[ ezitare ............................................................................ 14 Frunzoas[ nunt[ ................................................................................. 14 Imn rostit la r[s[ritul soarelui .......................................................... 15 +i-aceast[ galaxie-a gurii... ................................................................. 16 Drob de \ar[ ........................................................................................ 17 Nunta ]n Ardeal .................................................................................. 18 Vorone\ ................................................................................................. 18 Dragoste ............................................................................................... 19 Nunta .................................................................................................... 20 Ve=nica veghe ...................................................................................... 23 Moment bahic ..................................................................................... 23 Hrisov ]n toamn[ ............................................................................... 24 P`ine ..................................................................................................... 25 Maic[ de plai ....................................................................................... 26 Maic[, eu am fost mai t`n[r?... ........................................................ 26 Modestie ............................................................................................... 27 Ana-Maria ............................................................................................ 28 Feciori ................................................................................................... 29 Surori .................................................................................................... 31

PIATRA DE CITIRE

'%

Sus pe ceruri, ierbile... ........................................................................ 32 De Ioni, de Marii ................................................................................ 33 Acesta-i omul nostru cel Ion ............................................................ 33 Voi ......................................................................................................... 35 Rug[ ...................................................................................................... 36 „Plugul e ca Pas[rea...“ ...................................................................... 37 Bunul mesei ......................................................................................... 37 De ce a= face eu... .............................................................................. 38 „Arde parc[-n lum`n[ri...“ ................................................................ 39 Un drum se-ntoarn[ ]napoi .............................................................. 39 Alb, mult alb ........................................................................................ 40 Muzeul de la Trif[ne=ti .................................................................... 41 Colind ................................................................................................... 42 Cioc`rlii ................................................................................................ 43 }n ochii mei — o amintire... ............................................................. 44 Sub boltirea cerului ............................................................................ 44 Pe drum trec Oprea, Stavru =i Smadu ........................................... 46 Pergament ............................................................................................ 47 Letopise\ul dumnealui Florea Eremia Dobre... ............................. 48 Drept inim[ ......................................................................................... 52 Confesiune ........................................................................................... 52 Ca =i cum ............................................................................................. 53 Deci, verb mai ]nt`i ............................................................................ 54 Patrie de om ........................................................................................ 55 Cuv`ntul ar[ ........................................................................................ 56 Metafora .............................................................................................. 57 Piatra de citire ..................................................................................... 58 Onomatopee ........................................................................................ 59 Cronicarii ............................................................................................. 59 Eminescu ............................................................................................. 61 Cum s[ v[ spun... ............................................................................... 61 Cu fiece carte... ................................................................................... 62 „M[ uit la mine...“ .............................................................................. 63

'&

ANATOL CODRU

Un prunc se-mpiedic[ de-aripa lui... ............................................... 64 O pas[re nume ................................................................................... 64 Br`ncu=i ............................................................................................... 65 Vasile Covrig, magul culorii albe ...................................................... 66 Shakespeare ......................................................................................... 68 Un ad`nc ne vede .............................................................................. 69 Giuzeppe Verdi ]n largul M[rii Negre ............................................ 69 Lira coarnelor de taur ........................................................................ 70 A t[cea nu-i omene=te ....................................................................... 71 Eu, dac-a= d[rui... ............................................................................... 72 Eu totdeauna ....................................................................................... 73 Un fel al meu de munte .................................................................... 74 Dar e absurd... .................................................................................... 75 Filogenez[ ............................................................................................ 75 Replic[ .................................................................................................. 76 Proba de austeritate ........................................................................... 77 Stea citind, om nemurind... ............................................................... 78 A=adar... ................................................................................................ 78 „Ar cu plugul m`inii mele...“ ............................................................ 79 „Piatr[ cu fruntea m[noas[...“ ......................................................... 80 „Pe sub r[s[rit de lun[...“ ................................................................. 82 Cuprinsuri ............................................................................................ 84 Pietrarii ................................................................................................. 85 Pietrele grece ....................................................................................... 86 „Exist[ numaidec`t o metafizic[ a ideii de piatr[...“ .................... 86 „Ceea ce este piatra...“ ....................................................................... 87 „Orice am spune...“ ............................................................................ 87 Piatr[ din piatr[ .................................................................................. 88 Durut[, lacrima pietrei ...................................................................... 90 Niciodat[ genunchii... ......................................................................... 94 Pururi anonime ................................................................................... 95 Me=terul Manole ................................................................................. 95 De dor s[-i ui\i =i chipul .................................................................... 96

PIATRA DE CITIRE

''

„O suprema\ie de crini...“ ................................................................. 97 Piatra asta de p[m`nt... ..................................................................... 98 Raiu-n doi ............................................................................................ 98 Absurd .................................................................................................. 99 Trafic de lacrimi =i ru=ine .............................................................. 100 E prea de tot... ................................................................................. 101 O, Doamne, noi, care ace=tia ........................................................ 102 „Lumina cade brusc din cer...“ ...................................................... 104 Ace=ti ni=te oameni... ....................................................................... 105 L[tra\i de istorie ............................................................................... 106 Toate-s puse pe c`ntar... ................................................................. 107 „V[ rog frumos s[ nu ceda\i...“ .................................................... 108 Incertitudine ..................................................................................... 109 Cer=etorul de la poart[ ................................................................... 110 Mama mea cu fa\a pl`ns[ .............................................................. 111 Luat[-avans... .................................................................................... 111 „+i totu=i, Doamne, mai tr[im...“ ................................................. 112 „+i, Doamne,-n cerul nostru c`t prinos...“ .................................. 113 „Nu =tiu cum se-nt`mpl[: unii...“ ................................................. 113 Obsesia c[ se mai poate... .............................................................. 114 R[zboiul, seceta ............................................................................... 115 Don Juan, 1945... ............................................................................ 118 Balad[ ................................................................................................ 119 Constantin Oprea ............................................................................ 120 Colindul copiilor ]n r[zboi ............................................................. 121 Mitul personal .................................................................................. 123 Piatr[ ]n r[zboaie ............................................................................. 125 Mitul probabil ................................................................................... 127 O scrisoare care putea fi scris[ ..................................................... 128 Logodn[ ............................................................................................ 130 La nunta de aur ............................................................................... 131 Net[m[duire ..................................................................................... 132 Mantaua ............................................................................................ 134

!

ANATOL CODRU

Spaim[ de gr`u, 1947 ..................................................................... 135 „Cosim iarba pe morminte...“ ....................................................... 135 Egoism ............................................................................................... 137 Singura avere .................................................................................... 138 A preveni .......................................................................................... 139 Eu te strig, floare de m[r ............................................................... 140 Rug[minte ......................................................................................... 142 Putem s[ ]ndulcim sarea din ochi... .............................................. 142 S[-\i iube=ti Patria, e pu\in s[ mori... ........................................... 143 Plugul ar[, s[ r[sar[... ..................................................................... 144 Monstrul ............................................................................................ 145 T[cere vertical[ ............................................................................... 146 Carte po=tal[ ..................................................................................... 147 Ernest Hemingwai — din nem[rginirea lacrimii ........................149 Trebui-ar cuv`nt mult mai mare la chip ..................................... 152 Om sem[n`nd .................................................................................. 155 Icar cu o arip[... ............................................................................... 156 Fa\a cu gr`u \i-ai fost-o sem[nat... ............................................... 157 La ba=tina lui Petru Zadnipru ....................................................... 159 Liviu Deleanu ................................................................................... 160 Anonimii ............................................................................................ 160 Ultimul monolog al lui Martin Luther King ............................... 162 Vom rezista sau nu? ........................................................................ 163 Monologul clipei .............................................................................. 164 La ceasul de veghe al c[l[re\ului .................................................. 165 Vine Gheorghe din r[zboi ............................................................. 167 Teribila veste .................................................................................... 168 În marmuri ....................................................................................... 169 Vor avea copiii iar[... ....................................................................... 169 Maree ]n golf .................................................................................... 171 Suit[-grotesc ]mpotriva armei cu neutroni ................................. 171 Vaccin ................................................................................................ 175 Geologi, atent... ................................................................................ 176

PIATRA DE CITIRE

!

Ninge... .............................................................................................. 177 Acuarel[ ]n alb ................................................................................. 177 Ro=u fapt de ziu[ ............................................................................ 178 Pe gura ta, care e rana... ................................................................. 179 Lupii ................................................................................................... 179 Cucul .................................................................................................. 180 Clipa veciei........................................................................................ 181 Ghe\arii de Sahara .......................................................................... 182 E straniu, nu =tiu cum... ................................................................. 182 Întreab[ iarba... ................................................................................ 183 Din cump[na sor\ii ......................................................................... 184 La nunta de tain[ ............................................................................. 185 Unul ]n durerea celuilalt ................................................................. 186 De ce? ................................................................................................ 187 Din ceruri, totu=i, s-a furat... ......................................................... 188 Asocieri vizual-comparative .......................................................... 188 Omul de vis-à-vis ............................................................................ 189 Totul depinde... ................................................................................ 190 Iarb[ de miei .................................................................................... 191 Indispensabil ..................................................................................... 192 Eu m[ declar... ................................................................................. 192 Ierbare nu cu iarb[ ......................................................................... 193 Roibii .................................................................................................. 194 Cai prin ploaie .................................................................................. 195 Numitorul comun ........................................................................... 196 I-aud venind... .................................................................................. 197 De unde se aude c[-n nunt[ clopotire... ...................................... 198 Capitol ]n istorie ............................................................................... 198 O, m`nzul, o, f[tul... ........................................................................ 199 M`nzul ............................................................................................... 200 Pl[cerea de-a min\i cu flori... ......................................................... 209 Ecua\ii parabolice ............................................................................ 209 Scrisoare ............................................................................................ 210

!

ANATOL CODRU

„Po\i arunca ]n mine cu flori...“.......................................................210 Lacrima, duminica ........................................................................... 211 Magic[ ............................................................................................... 212 }ntre via\a ta =i-a mea ..................................................................... 213 Asonan\[ ........................................................................................... 214 Ghioc ................................................................................................. 215 +i alunica ........................................................................................... 215 Ora unu, de p[m`nt ........................................................................ 216 Boccacio, 71 ..................................................................................... 217 Peisaj marin ...................................................................................... 229 Pelerini ............................................................................................... 230 Soroca-deal ....................................................................................... 230 E chip... .............................................................................................. 231 Cronica s[pt[m`nii .......................................................................... 232 Sireaca naivitate... ............................................................................ 233 La acest sf`r=it de mileniu ............................................................. 234 Nevroz[ ............................................................................................ 238 Prezicerile rele... ............................................................................... 238 „Str[zile vomit[ be\ivani =i rom...“ .............................................. 239 Care suntem... .................................................................................. 240 Silogism alogic .................................................................................. 241 Înt`mplarea mir[rii ......................................................................... 241 Necuprinsul ]n necuprins ............................................................... 242 Cu fiece clip[ .................................................................................... 243 Apar\inem timpului, locului... ........................................................ 244 Dincolo de ori]ncotro ..................................................................... 244 „N-o lua\i în nume de r[u, domnule chirurg...“ ......................... 245 At`ta doar... ....................................................................................... 246 Rug[ciune pentru bugetul familiei ................................................ 246 „Ve=nicia începu a se mic=ora treptat...“ ..................................... 248 „+tiu doar atât...“ ............................................................................. 248 „De auzit se aude...“ ....................................................................... 249 Cutremurul casei ............................................................................. 250 „Dac[ va disp[rea V[zduhul...“ .................................................... 251

PIATRA DE CITIRE

!!

Zadarnic[ pierdere de trup ............................................................ 251 Î\i jur c[ m[ voi na=te numaidecât, .............................................. 252 „F[r[ îndoial[ c[ fiecare din noi...“ .............................................. 252 Pas[re c[z`nd pe g`nduri .............................................................. 253 Alchimistul ........................................................................................ 254 „Ca s[ vezi, domnule...“ ................................................................. 254 De nume dac .................................................................................... 255 Ideea de relativ ................................................................................ 256 „Ca s[ vezi...“ ................................................................................... 256 Ecoul .................................................................................................. 257 Ruperea din nefiin\[ ........................................................................ 257 „Încerc s[ m[ îmbun...“ ................................................................. 258 „O dogoare ]mi sf`=ie gura mea me=ter[...“ ............................... 259 Cu raiul numai din furat ................................................................ 259 Ora cea mare ................................................................................... 260 Totem ................................................................................................ 261 +i urmele urmei... ............................................................................ 261 „Mi-i bântuit de aripi chipul...“ ...................................................... 262 Metafizic[ ......................................................................................... 262 S[ nu fie ca fiind... .......................................................................... 263 „Din timpuri postume...“ ............................................................... 263 Parc[... ............................................................................................... 264 Toat[ lumea-i f[r[ lume... .............................................................. 264 La lumina cometei Halley .............................................................. 265 „Vou[ o s[ v[-asemene...“ ............................................................. 266 Imposibil de aflat ............................................................................. 267 Destin ................................................................................................ 267 M[riri confuze ................................................................................. 268 Gloria de p[p[die ............................................................................ 269 „Pe chipul meu...“ ........................................................................... 270 „Mi s-a dus din via\[-o parte...“ .................................................... 270 „S[ nu ai moarte dac[-ai zidit cuvânt...“ ..................................... 271 +i va fi at`t de simplu ..................................................................... 271

Referin\e critice.........................................................................................273

Anatol Codru

PIATRA DE CITIRE Poezii Editor: Anatol Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Operator: Irina Platon Procesare computerizat[: Olesea Pa=a GRUPUL EDITORIAL LITERA

str. B. P. Hasdeu, nr. 2, Chi=in[u, MD 2005, Republica Moldova Tiparul executat sub comanda nr. 2002 Firma editorial-poligrafic[ „Tipografia Central[“ MD-2004, Chi=in[u, str. Florilor, 1 Departamentul Activit[\ii Editoriale, Poligrafie =i Aprovizionare cu C[r\i