Piata Valutara A Republicii Moldova [PDF]

Zitiervorschau

Cuprins 1.Intorducere……………………………………………………………….2 2.Conceptul de piață monetară.................................................................3 2.1Funcțiunile pieței valutare 2.2Participanții pieței valuatare

3.Piața valutară a Republicii Moldova.....................................................6 4.Operatiunile de pe piata valutara……………………………………….9 5.Bibliografie..........................................................................................11

1

Introducere Intensificarea schimburilor economice internaţionale a determinat apariţia şi dezvoltarea pieţei valutare. Fiecare ţară are propria sa monedă naţională, realizarea tranzacţiilor la nivel internaţional ca necesară schimbarea monedelor naţionale între state, această operaţiune fiind denumită schimb valutar. Piaţa valutară s-a dezvoltat datorită progresului rapid al comunicaţiilor, care permit informarea promptă şi cunoaşterea cursurilor. Orice economie modernă, competitivă și capabilă să se adapteze la cerin țele actuale ale globalizării nu poate fi concepută fără existența și funcționarea în cadrul ei a unei pie țe valutare eficiente. Prin mecanismele sale specifice piața valutară concentrează și centralizează capitalurile, oferă o serie de instrumente și produse care asigură fructificarea plasamentelor și acoperirea riscurilor precum și o mare diversitate de oportunități de investire, în cadrul căreia reușita depinde de gradul de instruire și cunoaștere, de priceperea, flerul și curajul fiecărui participant. Rolul pietei valutare Rolul pietei valutare este determinat in primul rand de posibilitatile pe care le ofera participantilor la schimburile economice pt alegerea si obtinerea mijloacelor de creditare si de plati cele mai convenabile. Factorii care conditioneaza dezvoltarea pietei valutare: * tendinta de liberalizare a comertului mondial - duce la cresterea schimburilor economice dintre state, care determina cresterea rolului pietelor valutare * cresterea ponderii creditului international in volumul tranzactiilor comerciale externe * cresterea ponderii anumitor valute nationale in ansamblul schimburilor economice * cresterea penuriei de lichiditate (mai ales pt tarile in curs de dezvoltare) - este combatuta de organismele financiare, acesta fiind rolul lor (acoperirea acestei nevoi permanente de resurse financiare).

2

2.Conceptul de piață valutară Piaţa valutară reprezintă ansamblul relaţiilor care iau naştere între bănci, ca şi între bănci şi clienţii lor, privind cumpărarea şi vânzarea de valute în vederea reglementării plăţilor şi încasărilor care apar în procesul schimburilor economice cu străinătatea 1. Aceasta este alcătuită din reţeaua de bănci/burse de valori şi alte instituţii specializate pe plan internaţional, care funcţionează în diverse centre financiare din statele dezvoltate cu economie de piaţă. Practic, piaţa valutară constă într-o reţea imensă de legături electronice între dealerii din diferite bănci ale lumii. După alţi autori 2, piaţa valutară reprezintă mecanismul prin care o persoană fizică sau juridică transferă puterea de cumpărare dintr-o ţară în alta, obţine sau furnizează un credit pentru tranzacţiile specifice comerţului internaţional şi/sau minimizează expunerea la riscurile rezultate din modificarea cursurilor de schimb. 2.1 Principalele funcţiuni ale unei pieţe valutare sunt: ‰ Transferul puterii de cumpărare – necesar deoarece comerţul internaţional şi tranzacţiile de capital implică, în mod normal, persoane (participanţi) care trăiesc în ţări cu monede naţionale diferite. Fiecare participant doreşte, de obicei, să-şi efectueze tranzacţiile în propria monedă naţională, dar tranzacţia de comerţ sau de capital trebuie să fie facturată într-o singură monedă. Dacă, de exemplu, un exportator japonez vinde automobilul Toyota unui importantor francez, vânzătorul japonez va întocmi factura pentru cumpărătorul francez în yeni japonezi, euro sau într-o altă valută terţă, aşa cum este dolarul american. Valuta trebuie, astfel, să fie considerată ca parte a tranzacţiei. Oricare ar fi valuta utilizată, unul sau mai mulţi dintre participanţii la piaţa valutară trebuie să transfere puterea de cumpărare asupra sau de la propria monedă naţională. Dacă tranzacţia se efectuează în yeni, importatorul francez trebuie să cumpere yeni contra euro. Dacă tranzacţia se efectuează în euro, atunci exportatorul japonez trebuie să vândă suma exprimată în euro şi să primească yeni japonezi. Dacă tranzacţia se efectuează în dolari americani, importatorul francez trebuie să schimbe suma exprimată în euro contra dolari americani, iar exportatorul japonez trebuie atunci să schimbe dolarii americani contra yeni japonezi. Piaţa valutară oferă mecanismul prin care se desfăşoară aceste transferuri ale puterii de cumpărare. ‰

1 Popa Ioan (coord.), Tranzacţii internaţionale. Politici, tehnici, instrumente, Editura Recif, Bucureşti; 1992 2 Eiteman D, Stonehill A., Mofferr M., Multinational Business Finance, eighth edition, Addison – Wesley Publishing Company.

3

Acordarea unor credite. Întrucât mişcarea mărfurilor dintre ţări presupune timp, mărfurile aflate în tranzit trebuie să fie finanţate. În cazul amintit mai sus – vânzarea automobilului Toyota – o anumită parte trebuie să finanţeze automobilele în timp ce acestea sunt transportate spre Franţa sau sunt cotate de către dealerii Toyota din Franţa, înaintea vânzării finale a acestora unor clienţi. Timpul în care se efectuează transportul poate dura de la câteva zile, săptămâni, până la câteva luni, în funcţie de felul în care se efectuează transportul mărfurilor. Exportatorul japonez poate acorda un credit furnizor importatorului francez, credit care să fie sau nu purtător de dobândă. În mod alternativ, importatorul francez poate să achite în numerar contravaloarea transportului din Japonia. Piaţa valutară oferă şi o a treia sursă, creditarea. ‰ Minimizarea riscului valutar. Atât importatorul francez, cât şi exportatorul japonez doresc ca tranzacţia să se deruleze fără riscuri rezultate din fluctuaţiile cursului de schimb. Fiecare participant la tranzacţie preferă să câştige un profit normal, fără expunerea la o schimbare neaşteptată în profitul anticipat, datorită unor modificări intervenite în cursurile de schimb. Piaţa valutară oferă unele facilităţi pentru managementul riscului, cum ar fi «hedging-ul» valutar în vederea transferării riscului valutar asupra unei alte persoane. Factorii care determină dezvoltarea pieţei valutare naţionale şi, ulterior, a pieţei valutare internaţionale sunt, în principal: 1.factorii economici, cum ar fi: dezvoltarea relaţiilor de comerţ exterior şi necesitatea convertirii încasărilor valutare din export în alte valute pentru efectuarea plăţii importurilor; dezvoltarea comerţului invizibil, a turismului, transporturilor internaţionale, asigurărilor internaţionale care a antrenat necesitatea mişcării de valute între ţări; mişcările de capital, fie sub forma investiţiilor directe, fie sub forma investiţiilor de portofoliu, conducând la preschimbarea monedei naţionale în valuta ţării spre care au loc mişcările de capital; repatrierea banilor investiţi, ceea ce presupune convertirea lor în moneda naţională sau în altă valută; 2.factorii tehnici, cum ar fi: efectuarea plăţilor internaţionale prin transferuri bancare, realizându-se numai prin virarea scriptică a banilor dintr-un cont în altul; generalizarea legăturilor prin telefon, telex, Swift, e-mail etc. care a condus la realizarea cu rapiditate şi în „timp real” a operaţiunilor desfăşurate cu toate centrele financiare de pe glob; 3. mutaţiile de natură monetară şi financiară care au determinat lărgirea pieţei valutare, pieţele valutare naţionale devenind în scurt timp o componentă importantă a politicii de curs de schimb a statelor; 4. apariţia pieţei eurovalutelor etc. 4

2.2 Participanţii pe piaţa valutară În cadrul unei pieţe valutare naţionale, constituită ca centru al pieţei valutare internaţionale, apar trei elemente3: • participanţii • instituţiile specializate; • instituţiile de supraveghere a pieţei. Participanţii reprezintă ansamblul băncilor, firmelor, instituţiilor, persoanelor fizice etc. din ţara respectivă, care ordonă direct sau prin intermediari efectuarea de către instituţiile specializate a operaţiunilor de vânzare-cumpărare de valute în numele lor. Având în vedere că băncile reprezintă principalii participanţi pe piaţa valutară, se poate spune că piaţa interbancară este piaţa băncilor şi instituţiilor financiare autorizate prin legea bancară din diferite ţări. În vederea efectuării operaţiunilor de pe piaţa valutară, băncile trebuie să obţină autorizarea prealabilă de la autoritatea monetară din ţara respectivă şi să instaleze infrastructura adecvată. Instituţii specializate sunt, în general, băncile specializate în astfel de operaţiuni, bursele şi agenţii de schimb valutar. Instituţiile de supraveghere sunt, în general, băncile centrale şi îndeplinesc următoarele funcţii: • pe de o parte, urmăresc promovarea unei anumite politici de curs de schimb, în special în domeniul cursului de schimb; • pe de altă parte, asigură o joncţiune între tendinţele pe plan internaţional ale evoluţiei monedei naţionale şi politica valutarnaţională; • execută ordinele primite de la clientela proprie (bănci centrale străine, organisme internaţionale etc.).

3 Negruş Mariana, Finanţarea schimburilor internaţionale, politici-tehnici, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991. 5

3.Piața valutară a Republicii Moldova În anul 2014, pe piața valutară locală s-a consemnat un decalaj profund dintre cererea și oferta de valută străină. Acest lucru a fost cauzat de reducerea ofertei de valută, pe fondul restric țiilor impuse de Rusia la exportul produselor moldovenești, precum și al scăderii transferurilor de val ută din străinătate în favoarea persoanelor fizice (conform sursei curentul.md). Potrivit sursei, evoluţiile negative s-au accentuat în trimestrul IV, 2014, cînd remiterile de peste hotare s-au diminuat cu circa 20 la sută faţă de perioada similară a anului 2013. În luna noiembrie 2014, exporturile s-au diminuat cu 18 la sută faţă de luna noiembrie 2013. Datele pentru lunile decembrie 2014 şi ianuarie 2015 nu au parvenit încă la BNM, dar este probabil că tendinţa negativă s-a păstrat şi pe durata acestei perioade. Cererea netă de valută străină generată de agenții economici a continuat să se men țină la nivelul anilor precedenți. Astfel, în 2014 oferta netă de valută străină de la persoanele fizice s-a cifrat la 2,048.0 mil. USD – mai puțin cu 30.2 la sută față de anul 2013 – și a acoperit în proporție de 78.2 la sută cererea netă de valută din partea agenților economici. Pentru comparație, în 2013 și 2012 gradul de acoperire a cererii nete de valută din partea persoanelor juridice prin oferta netă de valută de la persoanele fizice a constituit 109.9 la sută și respectiv 107.8 la sută. În aceste condiții, în limitele politicii monetare promovate, în 2014 BNM a vîndut pe piaţa locală suma de 418.5 mil. USD sub forma de intervenţii valutare, acoperind par țial insuficiența de valută”, se spune în document. De asemenea, pe parcursul anului 2014 moneda națională s-a depreciat atît faţă de dolarul SUA (USD), cît şi faţă de moneda unică europeană (EUR) cu 19.6% și, respectiv cu 5.7% respectiv. Tendința de depreciere a monedelor naționale față de dolarul SUA, în anul 2014, a purtat un caracter regional, inclusiv pe fondul întăririi poziției dolarului SUA pe piețele internaționale ca urmare a relansării economice înregistrată de SUA. Astfel, fa ță de această monedă s-au depreciat și euro – cu 13.1%, leul românesc – 13.6%, zlotul polonez – cu 17.5%, forintul ungar – cu 19.9%, rubla bielorusă – cu 15.4%, tenghe kazah – cu 18.7%, dramul armenesc – cu 17.6%, somul kirghiz – cu 19.4%, somul uzbek – cu 10%, etc. În același timp, pe parcursul anului 2014 faţă de dolarul SUA s-au depreciat în proporţii mai mari hrivna ucraineană – cu 92.0% și rubla rusească – cu 72.5%. Presiunile de depreciere asupra monedei naționale continuă să se mențină și în 2015. Potrivit ultimelor date, comparativ cu finele anului 2014, moneda națională s-a depreciat cu 25.5% față de dolarul SUA și cu 17.8% fa ță de 6

euro. Aceasta se atestă în condițiile persistenței evoluțiilor consemnate în 2014, caracterizate prin extinderea decalajului dintre cerere și oferta de valută. Potrivit datelor preliminare, în ianuarie 2015, procurările nete de numerar în valută străină de către bănci s-au redus în jumătate, până la 71.9 mil. USD față de ianuarie 2014, iar cererea netă de valută străină din partea persoanelor juridice (152.8 mil. USD) a scăzut în proporții mai mici – cu 19.7 la sută. Pe parcursul acestei luni cererea de valută este preponderent generată de importatorii de resurse energetice. Astfel, cererea a fost acoperită prin ofertă în proporții de 47.1 la sută comparativ cu 83.4 la sută în ianuarie 2014. În aceste condiții, BNM a intervenit în ianuarie prin vânzarea a 114.4 mil. USD pe piața locală, astfel temperând deprecierea monedei naționale. În primele 15 zile ale lunii februarie BNM a vîndut pe piaţa locală suma de 87 milioane USD. La data de 13 februarie 2015, nivelul activelor oficiale de rezervă s-a plasat la 1850.4 mil. USD, acoperind în proporții suficiente importul de mărfuri și servicii –3.3 luni de import. Pe lângă intervențiile realizate de BNM, pe parcursul ultimelor 2 luni rata de bază a fost majorată de la 3.5 la sută până la 8.5 la sută. În același timp, norma rezervelor obligatorii la mijloacele atrase în lei a fost modificată de la 14 la 18 la sută. „Măsurile luate de BNM au menirea să stimuleze majorarea ratelor dobînzilor la depozitele în lei şi să încurajeze economisirea în moneda naţională, ceea ce va diminua presiunile de depreciere a leului moldovenesc. În perioada următoare, persistența factorilor de depreciere a monedei naționale, în special reducerea remiterilor de mijloace bănești vor descuraja consumul intern şi importul de mărfuri și servicii. În consecință, se va atesta o echilibrare a balan ței comerciale, și respectiv o stabilizare a dinamicii cursului de schimb al monedei na ționale”, se mai menţionează în comunicatul BNM.

3.1 Participantii la piața valutară a Republicii Moldova Conform Capitolului IV,articolul 36 al legii privind reglementarea valutară nr. 62-XVI din 21.03.2008 ), pe teritoriul Republicii Moldova activitatea ce ţine de efectuarea operaţiunilor de schimb valutar cu rezidenţi şi nerezidenţi este realizată numai de către Banca Naţională a Moldovei, băncile licenţiate şi unităţile de schimb valutar.  Banca Naţională a Moldovei efectuează operaţiuni de schimb valutar în Republica Moldova şi în străinătate în conformitate cu prevederile legislaţiei Republicii Moldova.  Băncile licenţiate efectuează fără restricţii operaţiuni de schimb valutar în Republica Moldova şi în străinătate în conformitate cu licenţele pentru activităţi financiare, eliberate de Banca Naţională a Moldovei conform Legii instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995.

7

 Unităţile de schimb valutar efectuează fără restricţii operaţiuni de schimb valutar în Republica Moldova cu persoane fizice rezidente şi nerezidente în conformitate cu licenţele eliberate de Banca Naţională a Moldovei în condiţiile prezentei legi.

Piaţa valutară în numerar în luna octombrie 2015

Tabelul 1. Cumpărările/vânzările de valută străină contra lei moldoveneşti pe piaţa valutară internă în numerar în luna octombrie 2015:

Dolari SUA EURO Ruble Rusesti Lei Romanesti Hrivne ucrainene Alte valute Total

Volumul operaţiunilor (echivalent în mil. dolari SUA) Cumpăr Vânzări ări 46.7 24.0 102.8 40.7 33.5 4.2

Ponderea ( in procente)

Total

70.7 143.5 37.7

Cumpă rări 24.8 54.7 17.8

Total

Vânză ri 33.1 56.2 5.8

27.2 55.1 14.5

1.8

1.6

3.4

1.0

2.2

1.3

0.4

0.4

0.8

0.2

0.6

0.3

2.8 188.0

1.5 72.4

4.3 260.4

1.5 100.0

2.1 100.0

1.6 100.0

Sursa: http://www.bnm.org (accesat la data de 21.11.15)

Rulajul pieţei valutare în numerar cuprinde totalitatea operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a valutei străine contra monedă naţională, efectuate de unităţile de schimb valutar în numerar cu persoanele fizice şi raportate în conformitate cu Regulamentul cu privire la unităţile de schimb valutar. Determinarea echivalentului în dolari SUA a volumului operaţiunilor de cumpărare şi vânzare a numerarului de valută străină se efectuează cu aplicarea cursurilor medii oficiale lunare ale leului moldovenesc faţă de dolarul SUA şi valuta străină respectivă.

8

4.Operatiunile de pe piata valutara 1. operatiuni SPOT - presupun efectuarea vanzarii-cumpararii de valuta in mod direct sau in termen de maxim 48 ore, astfel incat momentul incheierii tranzactiei coincide cu momentul formarii cursului valutar. Mecanismul formarii cursului valutar are 3 stadii, ducand spre uniformizare: a. la nivelul fiecarei banci - pe baza cererii si ofertei b. la nivelul pietei nationale- prin compensari interbancare c. la nivelul pietei internationale - intre pietele nationale, toate acestea ducand la dinamizarea operatiunilor de export/import.

2. operatiuni la termen - presupun incheierea contractului la momentul To urmand ca livrarea marfurilor sa se faca dupa un anumit termen. Operatiunile valutare se desfasoara fie in cadrul bancilor, fie in cadrul burselor de valori, dar nu pot fi concomitente ( daca bursele de valori sunt deschise, bancile nu fac operatiuni, daca in cadrul burselor de valori se negociaza valute). Bancile actioneaza in nume propriu sau in numele unui client si isi stabilesc un curs valutar propriu care este diferit de cursul valutar rezultat la bursele de valori, ce se stabilesc in functie de ordinele date de clienti. Totusi, aceasta diferenta intre cursuri nu poate fi prea mare. Stabilirea cursului valutar de catre o banca se face in functie de urmatorii factori: - cursul stabilit in ziua precedenta - raportul dintre cerere si oferta, dintre dispozitiile de cumparare si de vanzare la nivelul bancii in cauza. - cursurile stabilite de celelalte banci care actioneaza pe piata respectiva, precum si de casele de schimb.

9

Operatia de fixare a cursului se numeste cotatie, presupunand 2 aspecte: cotatie de vanzare si cotatie de cumparare, existand o anumita diferenta intre acestea, de regula, cea de vanzare fiind mai mare decat cea de cumparare. Impotriva riscurilor pe care unii clienti le pot avea in desfasurarea relatiilor valutare se poate actiona prin intermediul operatiunilor valutare de acoperire la termen denumite HEADGE. Operatiunile de tip HEADGING sunt operatiuni prin care un cumparator/ banca se angajeaza, pe de-o parte sa plateasca o suma in valuta la un anumit termen, iar pe de alta parte, se imprumuta de aceeasi suma, in aceeasi valuta, la acelasi termen de rambursare. In acest mod cumparatorul de valuta se pune la adapost de eventualul risc al deprecierii valutei respective, pt ca la termen, eventuala pierdere se compenseaza prin castigul egal obtinut prin imprumut, ceea ce reprezinta un transfer de risc pt banca imprumutatoare. Operatiunile de tip SWAP - operatiuni frecvente intre un client si o banca sau intre doua banci, prin care se incheie concomitent o tranzactie la vedere si una la termen, dar in alta valuta. In acest mod se poate schimba termenul, piata si chiar titlul. Din punct de vedere economic, operatiunile SWAP presupun o acordare reciproca de credite in valuta cu o dobanda convenita intre cei 2 parteneri.

10

BIBLIOGRAFIE 1. : http://www.bnm.org 2.

http://curentul.md/

11

12