,,Pe-Ascuns - de Virgil Carianopol - Mesajul Textului În Relație Cu Mijloacele Artistice [PDF]

Zitiervorschau

,,Pe-ascuns" de Virgil Carianopol: mesajul textului în relație cu mijloacele artistice. Întregul discurs liric se focalizează pe tema iubirii confruntată cu trecerea timpului, transformând limbajul poetic într-o expresie a subiectivității, ambele constituind trăsături definitorii ale genului liric. Ipostaza subiectivă a îndrăgostitului experimentează o criză a iubirii care se instalează în relația cu celălalt, iar confesiunea lirică susține încercarea eului îndrăgostit de a păstra viu sentimentul iubirii: ,,cu fir de gând, cu bucurii trecute,/ Cos frunzele iubirii să nu cadă.". Autentic în trăiri, modern în expresie, poetul trădează un spirit neliniștit, ce îl plasează în zona iminentei melancolii marcată de epitetul ,,întristări tăcute", a dezamăgirii existențiale. Metafora ,,frunzele iubirii" semnifică fragilitatea sentimentului, ideea unei armonii pierdute, a unui eros disperat, iar finalul, prin sintagma ,,frunzele căzând" , accentuează un anume relativism și superficialitatea aproape infantilă, a celei care ,,Nu va cunoaștem c-a trecut de vară/De nu o să vadă frunzele căzând". Titlul, reluat în versul-incipit, se înfățișează ca motiv anticipativ plasând erosul sub semnul unei experiențe trăite discret, ,,pe-ascuns", cu delicatețe, camuflând profunzimea stărilor. Metafora ,,pomul dragostei" , având conotație biblică, sugerează o trăire autentică, dar poate și pedeapsa trufiei originare. Se remarcă proiecția timpului trecător (,,zilele care se duc arzând"). Personificarea ,,anii care zboară " evidențiază dramă existențială și avansează ipoteza că iubirea, precum frunzele purtate de vânt, își va isprăvi menirea. Fiind o poezie de tip confesiune lirismul subiectiv se realizează prin atitudinea poetică transmisă în mod direct și, la nivelul expresiei, prin mărcile subiectivității: forme verbale și pronominale de persoana I singular (,,cos" ,,mă" ,,mea" ) , alternând spre diferențiere cu persoana a III. Simplitatea stilului pune în lumină firescul monologuri confesiv: mărturisirea propriei experiențe, salvarea iubirii ce ne poate sustrage tiraniei timpului.