Particularităţi Privind Analiza Poziţiei Financiare A Unui Grup de Societăţi [PDF]

  • 0 0 0
  • Gefällt Ihnen dieses papier und der download? Sie können Ihre eigene PDF-Datei in wenigen Minuten kostenlos online veröffentlichen! Anmelden
Datei wird geladen, bitte warten...
Zitiervorschau

Particularităţi privind analiza poziţiei financiare a unui grup de societăţi La nivelul unui grup de societăţi considerăm că poziţia financiară poate fi caracterizată îndeosebi pe baza patrimoniului net, lichidităţii şi solvabilităţii, precum şi a gradului de îndatorare. 1.

Analiza patrimoniului net (situaţiei nete) al unui grup de societăţi Patrimoniul net al unui grup de societăţi reflectă activele grupului negrevate de datorii (o formă a averii acţionarilor societăţii-mamă calculată din punct de vedere contabil). Poziţia financiară a unui grup de societăţi se stabileşte la modul general în acelaşi fel ca şi în cazul întreprinderilor individuale, şi anume ca diferenţă între activele totale şi datoriile totale, cu menţiunea că valoarea titlurilor de participare deţinute la societăţile din perimetrul de consolidare este înlocuită cu cota parte din capitalurile proprii ale acestor societăţi deţinută de societatea-mamă. Relaţia de calcul este următoarea: Png = [(Atsm – Tppc) – Dtsm] + Cppc = [(2.851.224.991-19.566.950)2.535.270.097+479.608.663 = 775.996.607 2. Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societăţi Analiza clasică a echilibrului financiar pe baza corelaţiei dintre fondul de rulment, necesarul de fond de rulment şi trezoreria netă este mai puţin relevantă în cazul unui grup de societăţi. Acestei analize clasice i se preferă analiza modernă care se bazează pe trei concepte: activ economic, fonduri proprii şi îndatorarea neta. Analiza echilibrului financiar al grupului de societăţi poate fi apreciată pe baza:  variaţiei activului economic (active imobilizate nete + nevoia de fond de rulment), care exprimă o nevoie de finanţare în cazul creşterii sau o resursă în cazul descreşterii;  capacităţii de acumulare de fonduri proprii;  nivelului dorit al îndatorării nete (nevoia de diminuare a îndatorării sau capacitatea de reîndatorare). Analiza echilibrului financiar la nivelul unui grup de societăţi este axată pe importanţa şi limitele îndatorării financiare. Pentru aprecierea echilibrului financiar în cazul grupurilor se recomandă următoarele 1 rate : a) rata îndatorării financiare: 2.823.265  5.690.146  198.617.647 Î ndatorarea netă = = -0.63 < 1 315.954.894 Capitaluri proprii

Această rată este mai mică decât 1, caz în care datoriile financiare totale sunt acoperite pe seama capitalurilor proprii. Îndatorarea netă = Îndatorarea brută – (Investiţii financiare + Disponibilităţi) Îndatorarea brută este reprezentată de datoriile financiare pe termen scurt, mediu şi lung, care presupun plata unei dobânzi; b) durata medie de rambursare a datoriilor financiare: 2.823.265  5.690.146  198.617.647 Î ndatorarea netă = = 2 ani  237.648.837  137.917.092 Capacitatea de autofinanţare

Această rată reflectă perioada în care datoriile financiare pot fi rambursate în cazul în care întreaga capacitate de autofinanţare, formată în principal din profitul net şi amortizare, este alocată acestui scop. Mărimea normală a duratei medii de rambursare a datoriilor financiare este cuprinsă între trei şi cinci ani, în funcţie de intensitatea capitalizării sectorului de activitate. c) ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile în excedentul brut al exploatării (EBE): cheltuieli cu dobânzile 100 EBE

În cazul acestei rate, se consideră că o valoare mai mică de 33% este normală. Un alt indicator care capătă o importanţă majoră în viaţa grupurilor este denumit „Capacitatea de mobilizare a resurselor (CMR) “, numit şi „trezoreria de război“. CMR = Capitaluri proprii – Îndatorarea 2.823.265  5.690.146 198.617.647 ) = 517.439.422

netă

=

315.954.894



(

Indicatorul CMR reflectă suma datoriilor financiare care poate fi împrumutată pentru finanţarea activităţilor. Grupurile au o mai mare capacitate de a atrage împrumuturi decât o întreprindere, de asemenea o capacitate de a mări capitalurile proprii prin emisiunea de noi acţiuni care au un grad ridicat de lichiditate pentru că societăţile-mamă sunt în cea mai mare parte a cazurilor cotate la bursă.