Parodontologie Indici [PDF]

Zitiervorschau

Indici de inflamaţie gingivală Printre indicii de inflamaţie gingivală cei mai folosiţi sunt: •

indicele gingival (Silness şi Löe, 1963)

•

indicele de sângerare papilară (Saxer şi Műhlemann, 1975)

• indicele gingival simplificat (Lindhe, 1983) care corespunde indice-lui de sângerare gingivală (Ainamo şi Bay, 1975).

Indicii gingivali sunt în raport cu semnele clinice ale inflamaţiei gingivale cum ar fi: modificările de culoare, de volum, de textură şi consistenţă ale gingiei sau tendinţa la sângerare.

Indicele gingival (GI) a lui Löe şi Silness (1963) Se divizează circumferinţa gingiei marginale în patru zone (V, M, L, D), se masează uşor cu sonda parodontală gingia şi se notează pentru fiecare faţă cu valori de la 0 la 3 în felul următor:

0

=

gingie normală

1 = inflamaţie uşoară, modificare discretă a culorii şi texturii (uşor edem) fără sângerare la atingere cu sonda 2 = sonda

inflamaţie moderată, eritem, edem ce dă aspect lucios gingiei, sângerare la presiunea cu

3 = ulceraţii

inflamaţie severă, roşeaţă şi edem marcat, tendinţă la hemoragii spontane, unele

Se totalizează valorile obţinute la cele 4 feţe ale dintelui şi se împarte la 4, obţinându-se valoarea indicelui pe dinte. Adunând valorile pentru fiecare dinte şi împărţind la numărul dinţilor, se obţine indicele gingival individual sau al unui segment de arcadă.

Indicele de sângerare papilară (PBI)- Papilar Bleeding Index. Acesta este un indicator sensibil al severităţii inflamaţiei gingivale la pacienţii individuali. PBI nu necesită timp mult deoarece sunt evaluate numai 28 situsuri de măsurare în dentiţia completă (Saxer şi

Mühlemann, 1975). Acest indice s-a dovedit deosebit de util pentru evaluarea succesului sau eşecului în cursul terapiei parodontale. Pe parcursul terapiei repetate, PBI indică pacientului orice scădere a inflamaţiei.

Modul de înregistrare al PBI Sângerarea este provocată prin atingerea sulcus-ului cu o sondă parodontală boantă, folosind o uşoară presiune digitală de la baza papilei către vârf de-a lungul muchiilor distale şi meziale ale papilei. După 20–30 secunde când un cadran a fost examinat în întregime, intensitatea sângerării este evaluată în patru grade şi înregistrată pe fişă. Suma valorilor înregistrate dă “numărul de sângerare”; PBI se calculează prin împărţirea acestui număr la totalul de papile examinate. Evaluarea este realizată în toate patru cadranele, pentru simplificare cadranul I şi III se examinează lingual şi palatinal, cadranul II şi IV se examinează vestibular. Astfel, determinările sunt realizate în acelaşi loc unde se evaluează şi indicele de igienă inter-dentară.

0

=

1 = sângerare

aspect normal, fără sângerare la sondare sângerare punctiformă, 20–30 secunde după sondare se observă un singur punct de

2 = linie/puncte, se observă o linie fină de sângerare sau mai multe puncte de sângerare la marginea gingivală 3

=

triunghi – triunghiul interdentar devine sângerând, în diferite grade

4 = picătură – sângerare în masă, imediat după sondare sângele curge în zona interdentară, acoperind porţiuni de dinte sau gingie

Indicele de sângerare gingivală (SBI)- Sulcular Bleeding Index Se utilizează sonda parodontală cu care se ating zonele marginale (M) şi papilare (P), cu intensităţi crescute, utilizând valorile următoare:

0 = la sondare

aspect normal, fără modificări ale unităţilor papilare (P) şi marginale (M) fără sângerare

1 = fără modificări aparente ale zonelor papilare (P) şi marginale (M), dar la sondajul uşor se produce sângerare 2

=

sângerare la sondaj şi modificări de culoare ale zonei papilare (P) şi marginale (M)

3

=

sângerare, modificări de culoare şi uşor edem

4

=

sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem pronunţat

5 = cu ulceraţii

sângerare provocată şi spontană, modificări de culoare, edem important, asociat sau nu

Examenul se realizează pe 6 dinţi – un molar, un premolar şi un incisiv lateral al fiecărei arcade. Folosirea indicilor de sângerare gingivală evaluează intensitatea inflamaţiei deoarece sângerarea este un indicator mult mai obiectiv decât modificările de culoare ale gingiei şi furnizează evidenţa expunerii recente a ţesuturilor la placa bacteriană. În general indicii care folosesc palparea cu sonda sau mijloacele auxiliare de curăţire inter-proximală (stimulatoare) sunt mult mai adecvate pentru diagnosticul gingivitei şi evaluarea evoluţiei unui pacient în ceea ce priveşte controlul plăcii, decât indicii care folosesc sondajul apical (sondarea fundului sulcusului sau al pungii). Palparea desemnează atingerea uşoară a suprafeţei ţesutului gingival cu capătul rotunjit al sondei parodontale şi/sau purtarea uşoară a sondei în direcţie orizontală de-a lungul suprafeţei interne a sulcus-ului gingival fără presiune apicală.

Indicii care folosesc sondarea apicală sunt mult mai adecvaţi pentru diagnosticarea parodontitei şi pentru evaluarea efectelor terapiei subgingivale. Recent a fost propus un nou indice clinic pentru evaluarea hipercreşterilor gingivale induse medicamentos. Acest indice are o valoare în funcţie de care se modulează terapia chirurgicală sau conservatoare a hipercreşterilor.

Indice de evaluare a hipercreşterilor gingivale Rossmann, Ingles şi Caffesse Gradul 0

1.

adaptare fermă a gingiei ataşate pe osul alveolar subiacent, absenţa modificării de volum

2.

uşor aspect granitat

3.

marginea papilară de aspect normal

4.

papilă cu dimensiune şi densitate normală

Gradul I

1.

creştere uşoară marcată prin mărirea densităţii gingiei, aspect granular marcat

2.

vârful papilei rotunjit

3.

adâncime la sondare ≤ 3 mm

Gradul II

1. hipercreştere moderată manifes-tată prin creşterea dimensiunii papilei şi/sau margini gingivale rulate 2.

conturul marginii gingivale este încă concav sau drept

3.

lărgirea gingiei în sens V-O până la 2 mm măsurată de la vârful papilei în afară

4.

adâncimea la sondare ≤ 6 mm

5.

papila este oarecum detaşabilă

Gradul III

1.

hipercreştere marcată reprezen-tată prin migrarea gingiei pe coroana clinică

2.

conturul marginii gingivale este convex

3.

lărgirea gingiei are dimensiune ≥3 mm, măsurată de la vârful papilei în afară

4.

adâncimea la sondare > de 6 mm

papila este clar detaşabilă Gradul IV

1.

hipercreştere severă, caracte-rizată printr-o îngroşare extremă a gingiei

2.

coroana clinică acoperită în proporţie mare

3.

lărgirea gingiei are dimensiune ≥de 3 mm, măsurată de la vârful papilei în afară

4.

adâncimea la sondare > de 6 mm

5.

papila este clar detaşabilă

Indici de inflamaţie parodontală Determinarea severităţii parodontitelor marginale prin folosirea unui indice este realmente imposibilă. În contrast cu indicele gingival care poate înregistra numai intensitatea inflamaţiei, un indice parodontal trebuie înainte de toate să măsoare gradul pierderii de ataşament (gradul de pierdere a structurilor de suport dentare). Cei mai folosiţi indici de boală parodontală sunt: •

indicele de boală parodontală a lui Ramfjord (1959);

•

CPITN.

Indicele parodontal (PDI)-Ramfjord Exprimă gravitatea bolii prin estimarea clinică a simptomelor: inflamaţie, alveoliză, pungă parodontală. Acest indice conţine un indice de gingivită (1–3) şi măsurarea pierderii de ataşament, independentă de gingivită (4–6).

0

=

Absenţa inflamaţiei sau alterărilor în gingia marginală

1

=

Gingivită medie sau moderată în unele localizări la gingia marginală

2

=

Gingivită uşoară/moderată a întregii margini gingivale în jurul dintelui

3

=

Gingivită avansată cu eritem sever, hemoragii, ulceraţii

4

=

Pierdere până la 3 mm a ataşamentului măsurat de la JAC

5

=

Pierdere de ataşament de 3 – 6 mm

6

=

Pierdere de ataşament > 6 mm

Gingie:

Parodonţiu:

Ramfjord a demonstrat că în scopuri epidemiologice pot fi luaţi ca reprezentativi 6 dinţi din întreaga dentiţie: 1.6; 2.1; 2.4; 4.4; 4.1; 3.6.

Indici de mobilitate dentară Se utilizează în cursul examenului clinic înainte de tratament şi ulterior, în cursul fazelor de tratament, pentru evaluarea răspunsului la tratament. Indicele de mobilitate este un criteriu important ce serveşte la stabilirea evoluţiei clinice a stării parodontale după tratament, putându-se aprecia ameliorarea, agravarea sau staţionarea/vindecarea stării clinice.

0

=

mobilitate fiziologică (fremitus)

1

=

mobilitate perceptibilă cu degetul (0,2–1 mm în direcţie orizontală)

2

=

mobilitate mai mare de 1 mm, în orice direcţie, în plan orizontal

3 = mobilitate mai mare de 1 mm în orice direcţie orizontală, în plus mişcări de intruzie/rotaţie

Pe baza valorilor înregistrate se calculează indicele clinic al gradului de mobilitate patologică după cum urmează: Se notează cu: m1 mobilitatea patologică, prin însumarea valorii mobilităţii la toţi dinţii examinaţi, înainte de tratament -

m2 mobilitatea dinţilor după tratament.

Indicele de mobilitate Im se calculează după formula :

m=

m1-m2

x 100

m1

Indicele CPITN Acest indice a fost desemnat iniţial pentru evaluarea necesităţilor de tratament parodontal. Combinând elementele de indici gingivo-parodontali şi de PTNS (sistem de evaluare a necesităţilor de tratament parodontal) CPITN evaluează: prezenţa sau absenţa sângerării gingivale la sondaj uşor, prezenţa sau absenţa tartrului supra şi subgingival, prezenţa sau absenţa pungilor parodontale (înguste sau adânci), se foloseşte sonda specială CPITN. Evaluarea individuală se face pe sextant fiind înregistrat câte un dinte din sextantul respectiv, înregistrându-se cea mai proastă condiţie a fiecărui indice pe sextant, criteriile fiind următoarele:

Indice CPITN

STATUS PARODONTAL NECESITĂŢI DE TRATAMENT 0

=

parodonţiu sănătos

0

=

nu necesită tratament

1

=

sângerare observată direct la sondare

2

=

tartru şi pungi sub 3,5 mm, iritaţie iatrogenă

3

=

pungi de 4 –5 mm

III

=

4

=

pungi > 6 mm IV

=

II + tratament complex

I

=

Igienă orală

II

=

I + detartraj profesional

I + detartraj profesional

Tratamentul complex poate necesita detartraj şi surfasaj sub anestezie locală cu sau fără expunere chirurgicală a abcesului. Indicii parodontali pot în practica de zi cu zi să furnizeze o imagine a condiţiei pacientului dar, nici un indice nu va putea vreodată înlocui un examen complet individual (Gaberthűel 1987).