Parinti de Adolescenti [PDF]

Zitiervorschau

Adolescenţa: o perioadã la fel de dificilã pentru tineri, cât şi pentru pãrinţi 



Adolescenta este o perioada foarte frumoasa, dar ridica probleme atat pentru copii, cat si pentru parinti. Parintii se plang ca nu mai inteleg ce se intampla cu copiii lor, ca nu le povestesc mai nimic, ca s-au indepartat, ca li s-au schimbat preferintele in materie de haine, distractie, prieteni si ca refuza sa coopereze. In acelasi timp, adolescentii se plang ca parintii sunt intruzivi, ii verifica, pun prea multe intrebari si nu le respecta intimitatea. Spun ca acestia stiu doar sa critice, refuza sa accepte ca ei au crescut si le impun reguli prea stricte, limitandu-le libertatea. Parintii trebuie sa stie ca adolescentii au nevoie de intelegere, aprobare, sustinere, dar in acelasi timp ei trebuie sa fie ghidati si sa li se impuna limite clare.

Vârsta schimbãrilor 



Cand ajung la adolescenta, copiii incep sa gandeasca si sa simta diferit. Leaga prietenii stranse cu persoane de varsta lor. In acelasi timp, relatia cu membrii familiei se schimba. Ca parinte de adolescent, de multe ori te poti simti respins de copilul tau, pe masura ce viata sociala a acestuia se dezvolta. Insa chiar daca va certati mult sau intrati des in conflict, acesta tine la tine si te considera un model de urmat. Este necesar ca tanarul sa-si dezvolte propria identitate. El nu te respinge din cauza personalitatii tale, ci pur si simplu pentru ca esti parinte si el trebuie sa devina independent fata de parinti, sa-si gaseasca propria identitate.

La aceastã vârstã copilul petrece foarte mult timp cu grupul de prieteni 



Uneori se implica in activitati riscante sau chiar periculoase doar pentru a fi acceptat si apreciat de grup. Anturajul din care face parte are o foarte mare influenta asupra comportamentului sau. Inca de mic, incurajeaza-l sa-si aduca prietenii in vizita, sa ti-i prezinte, pentru a sti in ce fel de cercuri se invarte si pentru a ti-i apropia. Adolescentul vrea sa incerce lucruri noi, sa experimenteze, dar de multe ori nu face fata si imaginea de sine are de suferit. El poate fi foarte vulnerabil si poate trece usor de la incredere la neincredere. Ca parinte, trebuie sa-i fii aproape pentru a-l ajuta sa treaca peste aceste stari.

Reguli şi… recompense 



In aceasta perioada ei sunt intr-o continua cautare a propriei identitati si a unui loc in lume. Isi formeaza propriile puncte de vedere, diferite de ale parintilor, si sunt in stare sa creeze adevarate conflicte pentru a si le apara. De cele mai multe ori au impresia ca doar ei au dreptate si intra in conflict cu oricine se opune. Este momentul in care ei vor sa devina independenti si isi manifesta aceasta tendinta punand sub semnul intrebarii sau incalcand regulile stabilite de parinti sau de adulti in general. Adolescentul se opune chiar si regulilor simple daca le considera absurde si ipocrite. Implica-i si pe copii atunci cand stabilesti regulile din casa. Atunci sunt mai multe sanse ca ei sa le respecte. Stabiliti reguli clare, rezonabile, acceptate de toti membrii familiei.









Pentru fiecare regula, stabiliti si o recompensa, respectiv o sanctiune pentru ca ei sa stie ce primesc daca o respecta si ce ii asteapta daca o incalca. Pentru a-l determina pe adolescent sa faca ceva anume, trebuie ca acel lucru sa devina o problema a lui, adica sa se interpuna in calea a ceva ce-si doreste. De exemplu, pentru a-l face sa spele vasele, poti sa-l conditionezi spunandu-i ca nu va iesi in oras pana nu le va spala. Ajungeti la un compromis daca este nevoie. De multe ori, parintii, simtindu-se depasiti de problemele aparute in relatia cu copilul lor adolescent, devin rigizi, critici, foarte suspiciosi, intarind astfel rezistenta si opozitia din partea copilului. Alteori, descurajati, nu se mai implica si incearca sa ignore comportamentul copilului. Se pare ca cea mai buna solutie se afla undeva la mijloc. Sa stii sa te impui atunci cand e nevoie, dar in acelasi timp sa fii flexibil si sa-l intelegi pentru a coopera mai usor cu el. Adolescentul are nevoie atat de acceptare, cat si de corectie, iar acestora trebuie sa fie parintii.

Rolul pãrinţilor este esenţial ! 





Fii un exemplu pentru copilul tau. Arata-i cum sa se poarte. Fii tu asa cum ai vrea sa fie el. Chiar daca vrea sa devina mai independent, tu ramai un model pentru el. Daca nu vrei sa-l auzi injurand, nu injura nici tu, iar daca nu vrei sa devina violent, nu folosi nici tu violenta. Ca parinte, trebuie sa oferi sprijin, confort, acceptare. De aceea este important sa creezi o relatie deschisa, de prietenie cu copilul tau. Pentru a-l face sa aiba incredere in tine si pentru a-l incuraja sa ti se destainuie, asculta-l cu atentie, incearca sa-l intelegi si nu te grabi sa-l critici sau sa-l acuzi. Incearca sa vezi si partile bune si nu te lasa coplesit de aspectele negative. Ia initiativa si contribuie la alimentarea relatiei cu sentimente placute. Petreceti mai mult timp impreuna, distrati-va, radeti, jucati-va.

Pãrinţi de adolescenţi 

Pentru a corecta comportamentul adolescentilor, parintii recurg adesea la “mijloacele economice” ( nu mai dau bani de cheltuiala) si punitive (pedepsele). Insa, acestea nu reprezinta strategii ideale. Trebuie cautat motivul si emotia care a determinat comportamentul inadecvat al adolescentului.

Armonia, secretul familiei sãnãtoase 

Atunci cand familia este una armonioasa unde exista emotii pozitive, adolescentii au parte de o dezvoltare sanatoasa. Nu este insa usor sa fii parinte. Sarcina parintilor este aceea de a se asigura ca adolescentii ajung niste adulti inteligenti pe plan emotional, sa-i ajute atunci cand apar problemele si sa ii insoteasca pe aceasta portiune de drum, destul de dificila, dintre copilarie si maturitate. Parintii nu percep dificultatile pe care adolescentii le intampina ca fiind foarte mari si au tendinta sa le trateze cu usurinta, adresandule multe reprosuri, neintelegand de ce pentru ei sunt atat de mari aceste probleme. Majoritatea parintilor uita insa ca ei privesc problemele din adolescenta avand experienta varstei adulte, pentru ca adolescentii trec pentru prima oara prin ele neavand experienta pe care o au adultii.

Drumul adolescentului spre maturitate 



Viata agitata si timpul limitat de care parintii dispun fac si mai dificil accesul catre lumea adolescentilor. Majoritatea se afla sub influenta colegilor, a internetului si a altor mijloace de informare pe care parintii, nu le pot filtra. In acest process, care este adolescenta, copiii trec in mare viteza. Nu este usor sa exercitati ca parinti o influenta asupra copiilor ajunsi la varsta adolescentei daca nu aveti deja o relatie foarte apropiata cu ei. Pentru a insoti copiii pe drumul dinspre adolescent spre maturitate parintii trebuie sa dea dovada de inteligenta emotionala, ceea ce inseamna: - sa devenim constienti de sentimentele noastre si ale celor din jurul nostru; - sa ne implicam si sa incercam sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti; - sa ramanem calmi, sa gandim pozitiv, sa ne stabilim obiective si sa urmarim atingerea lor; - sa ne folosim cele mai bune aptitudini pentru a relationa mai bine cu adolescentii.

Dragoste, atenţie şi înţelegere 

Pentru a reusi sa impuneti niste limite adolescentilor trebuie sa oferiti iubire si atentie. Acestea reprezinta o cale de a comunica viitorilor adulti grija pe care le-o purtam. Desi majoritatea nu ar recunoaste acest lucru, libertatea ii sperie. Ei se simt in nesiguranta din cauza alegerilor pe care sunt nevoiti sa le faca. Pe langa responsabilitatile cu care sunt confruntati multi dintre tineri, tin ascunse fata de parintii lor informatii elementare precum, unde se duc sau ce fac, in timp ce pot comunica cu o usurinta incredibila sub anonimatul unui nickname cu necunoscuti despre cele mai intime ganduri ale lor. Pentru a-i ajuta, ca parinti va trebui sa intelegeti care sunt nevoile, idealurile, preocuparile si mai ales trebuie sa tineti cont de faptul ca acesti copii deveniti adolescenti isi cauta indentitatea. Gasirea unei identitati pozitive si constructive este cea mai importanta responsabilitate a adolescentei. Ca sa isi poata forma o identitate pozitiva, adolescentii trebuie ajutati sa gaseasca singuri raspunsuri si oportunitati. Drumul catre o identitate pozitiva este consolidat de incredere.

Ruperea legãturilor cu pãrinţii 

Nici unul dintre noi nu poate sa prevada lumea adulta in care vor intra tinerii. Contextul in care cresc adolescentii de azi este diferit de cel in care am crescut noi, insa , ei au nevoie de sprijinul parintilor. Din perspectiva inteligentei emotionale, parintii adolescentilor trebuie sa se ocupe de educarea lor in urmatoarele privinte: - aprecierea - sentimentul de a fi iubit, pretuit si luat in seama; - apartenenta - faptul de a face parte din grupuri sociale semnificative, de a se maturiza prin intermediul diferitelor contacte si relatii;



- competenta si increderea, care vin din stapanirea unor elemente de inteligenta sociala si emotionala, necesare pentru a se descurca in societate, pentru a se impotrivi tendintelor nocive, pentru a discerne oportunitatile, pentru a construi relatii pozitive in familie si in comunitate; - contributia - sentimentul ca dincolo de propria persoana se afla o lume mai vasta de relatii, idealuri si cauza de care suntem cu totii legati. Cele mai mari probleme ale adolescentilor sunt legate de ruperea legaturilor cu parintii, familia, scoala sau cu prietenii buni. Foarte multe probleme gasesc rezolvarea atunci cand adolescentii se simt apreciati, pot contribui, devin competenti, au incredere in ei si apartin unor grupuri cu o influenta benefica. Adolescentii au nevoie de limite si de disciplina pentru ca astfel se simt in siguranta.

PARADOXUL ADOLESCENTEI

5 greşeli pe care le fac pãrinţii de adolescenţi 



Lucrurile nu mai sunt ca pe vremuri. La 12 ani, copilul nu alearga la tine prima oara pentru un sfat sau cand se simte dezamagit ori ranit. Daca a gresit cu ceva, metoda de a-l trimite la colt sau a sta pe coji de nuci nu mai functioneaza ca prin minune, ci e doar deplasata. Pe masura ce copilul devine adolescent, trebuie sa iti adaptezi metodele de educatie la o lume in permanenta schimbare. Asta nu inseamna ca trebuie sa te debarasezi de tot ce stii despre copilul tau sau despre tine ca parinte. Poate ca adolescentul tau pare ca un strain in casa ta, dar dincolo de usile pe care ti le tranteste in nas, toane si tipete, inca e copilul tau. Va trebui sa faci fata multor situatii neprevazute, iti vor fi testate limitele si de multe ori iti vei cam pierde rabdarea. Dar nu esti singurul parinte in aceasta situatie. De fapt, toti parintii trec prin asa ceva, de aceea exista si un top al greselilor fata de prescolari si adolescenti :

1. Te aştepţi la ce-i mai rãu 





Multi parinti privesc cresterea unui adolescent ca si cum ar fi o corvoada, crezand ca nu pot face mai mult decat sa priveasca neajutorati cum puii lor iubitori se transforma in niste monstri irascibili. A avea asa o viziune pesimista ii pregateste atat pe parinti, cat si pe copii la o gramada de ani de nefericire traita impreuna. Adolescentii sunt buni doar atata timp cat evita sa faca ceva rau, cum ar fi sa se apuce de droguri, a avea un anturaj dubios, sau a face sex. A creste un adolescent avand asteptari negative ii poate chiar determina sa aiba comportamentul de care va temeti cel mai mult. Adolescentii pentru care parintii se temeau ca vor incepe sa aiba un comportament neadecvat erau cei care erau mai predispusi sa devina asa mai tarziu. Parintii trebuie sa se axeze pe interesele si hobby-urile copiilor, chiar si cand nu le inteleg. Pot deschide astfel o noua cale spre comunicare, restabili o legatura si invata ceva nou.

2. Nu citi prea multe cãrţi despre cum sã-ţi educi copiii 

In loc sa isi asculte instinctul, multi parinti cauta sfatul expertilor pentru a afla cum sa isi educe adolescentii. "Parintii se leaga singuri la cap incercand sa urmeze sfaturile pe care le citesc in carti", spune Robert Evans, autor al cartii "Familia conteaza: Cum pot face fata scolile crizei de a creste copii". "Cartile devin o problema atunci cand parintii le folosesc pentru a inlocui instinctul", spune Evans. "Daca recomandarile si stilul propriu nu se potrivesc, parintii vor deveni mai anxiosi si mai lipsiti de incredere fata de copiii lor" Folositi-va de carti si articole (ca cel de fata) pentru a avea o anumita perspectiva asupra unui comportament pe care nu-l intelegeti, dar nu mai mult. Petreceti mult timp discutand cu partenerul si copiii, stabiliti impreuna ce este mai important pentru familie.

3. Lãsaţi-o mai moale cu critica 

Poate nu iti place noua tunsoare a fiicei tale sau cu ce haine se imbraca. Sau poate nu a primit rolul pe care crezi ca il merita intr-o piesa de teatru a liceului. Inainte sa te bagi, priveste totul in ansamblu. Daca un anumit mod prin care se exprima sau ceea ce face nu o expune riscului, las-o sa faca deciziile potrivite pentru varsta ei si sa traiasca apoi cu rezultatele. Multi parinti vor sa evite ca adolescentii lor sa sufere, sa cunoasca dezamagirea, sau esecul. Dar prin a va proteja copilul de realitatile vietii, il lipsiti de fapt de sansa de a risca si de a invata din greseli cat inca este sub acoperisul vostru. Nu mai interveniti in orice decizie si lasati-l sa stie ca ii sunteti alaturi cand are nevoie.

4. Nu ignora problemele grave 



Daca suspectezi ca adolescentul tau consuma alcool sau s-a apucat de droguri, nu te fa ca nu vezi. Trebuie sa verifici imediat daca este adevarat, inainte sa devina ceva de necontrolat. Varsta de 13-18 ani este cruciala pentru ca parintii sa se implice. Parintii pot considera ca daca se imbata de cateva ori nu e nicio problema pentru ca si ei faceau acelasi lucru la varsta lor. Dar miza este alta acum. Sunt mai multe droguri la care pot avea acces, atat ilegale, cat si medicamente. Sunt anumite siropuri sau pastile pe care le pot obtine foarte usor de la farmacii, pe care parintii nici nu le-ar banui de efecte haluogene. Urmariti orice schimbare de comportament, infatisare, rezultate la scoala si grupul de prieteni. Daca ii gasiti in ghiozdan medicamente sau cutii goale de sirop, pipe, foi pentru tigari, chibrite, este posibil ca el sa le foloseasca in alte scopuri decat ati crede. Luati aceste semne cat se poate de serios si implicati-va. Supravegheati locul in care tineti medicamente: vedeti ce si cat aveti din fiecare.

5. A fi prea autoritari sau prea toleranţi 

Unii parinti, simtind ca pierd controlul, exagereaza apoi de fiecare data cand copilul intrece limita. Fiecare zi aduce o noua pedeapsa. Casa devine o zona de razboi. Prin contrast, alti parinti evita orice contact de teama ca adolescentii lor ii vor indeparta. Ei se straduiesc prea mult sa fie niste parinti cool. Pentru acestia, disciplina este un cuvant murdar.

MÃ REVOLT, DECI CRESC !

Ne putem uita şi noi un minut la ştiri ?

Crizele adolescenţei, probe şi pentru părinţi 



A fi alături de un copil implică o relaţie consistentă şi consecventă. O greşeală gravă pe care o poţi face ca părinte este să te îndepărtezi de copilul tău într-o perioadă în care are nevoie de tine, aşteptând ca apoi relaţia să redevină una bună, fără a înţelege că adolescentul şi-a pierdut încrederea şi s-a îndepărtat de tine. O relaţie adevărată se bazează pe respect şi pe încredere şi, oricât de greu ţi-ar fi să accepţi, trebuie să câştigi aceste lucruri în faţa copilului tău, mai ales dacă le-ai pierdut cândva. Şi pentru asta trebuie să fii dispus să investeşti timp şi energie. Copiii noştri descoperă lumea în ritmul lor şi cu propriile lor instrumente. Cel mai bine este să le putem fi alături, încurajându-i şi dându-le suportul de care au nevoie.





După 14 ani, mama şi tata sunt coborâţi de pe piedestal, iar în locul lor urcă prietenii şi vedetele. Explozia de nevoi şi de pretenţii îi chinuieşte şi pe copii, şi pe părinţi. Prin natura "meseriei", părintele şi-ar ocroti şi proteja copilul tot timpul, controlându-i şi aprobându-i fiecare mişcare. De la o vârstă, însă, trebuie să o facă subtil, să se dea un pas în spate şi să-i lase adolescentului libertatea de a se descoperi, de a se reinventa şi chiar de a greşi. Adolescenţa aduce modificări hormonale care se manifestă prin fluctuaţii emoţionale şi sensibilitate excesivă, nevoia de spaţiu privat, de experimentare şi de validare din partea grupului de prieteni. Adolescentul simte că este puternic şi atotştiutor, contestă autoritatea părinţilor şi chiar valorile care i-au fost transmise, iar deciziile lui iraţionale, toanele şi răzvrătirea extind criza asupra întregii familii.

Nu încercaţi să-i aduceţi la stadiul de copii neputincioşi 

Psihologul Maria Mate spune că este important ca părinţii să înţeleagă că schimbările pe care le aduce adolescenţa nu sunt un moft al copilului. "Mulţi părinţi nu reuşesc să vadă nimic dincolo de actele de nesupunere şi pretenţiile copilului lor şi reacţionează brutal, îngrădindu-i şi încercând disperaţi să-i readucă la stadiul de copii neputincioşi", a observat psihologul. De fapt, la această vârstă, tânărul are nevoie de libertate, de spaţiu privat, de înţelegere şi de respect. Maria Mate le recomandă părinţilor să poarte discuţii raţionale cu fiul sau cu fiica lor, să nu le ţină prelegeri, ci să asculte ce au de spus şi să-i lase să tragă singuri concluzii, pe baza argumentelor. De asemenea, spune ea, tinerii respectă mai uşor reguli pe care leau negociat cu părinţii, decât cele care le-au fost impuse fără drept de apel.

"Nu aşteptaţi să afle de la şcoală despre droguri" 

Psihologul le recomandă părinţilor să-şi informeze copiii cu privire la tentaţiile vârstei, să nu aştepte ca ei să afle de la şcoală sau de la prieteni despre sex, etnobotanice, alcool. "Discutaţi cu ei aceste aspecte, urmăriţi documentare împreună, daţi-le să citească articole cu date concrete, de la specialişti!". Oricât de greu ar fi pentru părinţi, este indicat ca adolescenţilor să le fie permis să decidă pentru ei. "Lăsaţi-le libertatea să greşească, dar doar după ce v-aţi asigurat că ştiu care pot fi consecinţele faptelor lor". Una dintre cele mai mari frustrări de care are parte părintele este în momentul în care copilul îl îndepărtează, când nu vrea să fie ajutat, sfătuit şi nici să mai împărtăşească ceva părintelui. "Când vă respinge, îndepărtaţi-vă, dar nu mergeţi prea departe, în aşa fel încât să ştie tot timpul că, la nevoie, sunteţi acolo!", este sfatul psihologului.



Intr-adevar, sa fii parintele unui adolescent este o adevarata provocare; poate fi anxios si stresant sa faci fata unui adolescent zi de zi. Cum adolescentii vor libertate si autonomie, parintii se tem adesea de alegerile pe care acestia le pot face, de multe ori fara sa mai ceara o parere niciunuia dintre parinti. De multe ori aud parinti spunand ca au un copil foarte bun, doar ca lumea in care traim este atat de periculoasa, incat le poate corupe copilul si-l poate trage pe cai obscure. De multe ori, din dorinta de a-si proteja copilul de tot felul de tentatii, parintii au tendinta de a-l tine mai mult pe langa casa. Doar ca parintii ajung sa descopere urmatoarea realitate: cu cat isi tin copilul mai mult pe langa casa, privindu-l de libertate, cu atat mai mult el se va lupta s-o obtina si sa fuga din stransoare.





Recent, o mama a scris specialistilor in educarea adolescentilor cum a descoperit ca fiica ei de 16 ani fumeaza impreuna cu prietenii ei. Prima masura pe care a luat-o a fost sa-i ingradeasca libertatea, sa n-o mai lase deloc sa iasa in afara programului de scoala si sa nu-i mai permita sa iasa cu prietenii. Rezultatul a fost un esec total. In primul rand, fata isi petrecea timp cu aceiasi prieteni in orele de scoala. Apoi putea comunica cu ei prin mail sau alte metode din zona internetului. In afara situatiei in care mama ar dori sa-si petreaca 24 din 24 de ore cu fiica ei, 7 zile din 7, nu exista nici o sansa de reusita folosind aceasta metoda punitiva. Solutia? Accepta faptul ca nu poti controla 100% comportamentul si viata copilului tau adolescent. Il poti doar influenta. De fapt, niciodata n-ai avut control total; ai avut doar senzatia ca-l ai: cand era mic si se juca afara, fiul tau te asculta prompt daca il chemai in casa. Astfel te-ai obisnuit sau ai trait cu senzatia ca copilul tau asculta orbeste tot ce-i spui. Poate ca l-ai mai stimulat din cand in cand cu vreo recompensa, insa per total ai crezut ca detii controlul. Dar in realitate n-a fost niciodata asa. Poate ca tocmai recompense respective l-au determinat sa-ti indeplineasca cererile.









Acum, insa, o data devenit adolescent, copilul tau vrea libertate cu orice pret. Nu-i mai pasa de recompense si pedepse catusi de putin. Nu face decat sa-ti dovedeasca inca o data, daca mai era nevoie, ca ai trait cu iluzia detinerii controlului. Specialistul dr Nancy Buck, peacefulparenting.com, in probleme de adolescenti, te sfatuieste ca in locul pedepselor si masurilor punitive de tot felul, sa porti conversatii calme si mature cu copilul tau. Iata cateva idei in acest sens pentru cazul in care copilul fumeaza dar si pentru oricare alta situatie care iti produce un viu disconfort : 1. Explica-i de ce te preocupa asa de tare faptul ca a inceput sa fumeze. Spune-i ca e vorba despre efecte grave pe care le poate avea pe termen lung asupra sanatatii lui si celor din jur, si, in plus, cheltuiala pe care va trebui s-o suporte. 2. Exprima-ti supararea, furia si tristetea in ceea ce priveste alegerea facuta, aceea de a fuma. (fara sa judeci fapta in sine; vorbeste despre sentimentele tale fata de alegerea respectiva)

      



3. Exprima-ti dorinta si speranta ca intr-o zi nu prea indepartata sa renunte la fumat. 4. Explica-i ca nu esti capabila sa-l tii departe de alegerile nefericite ale vietii, decat daca coopereaza in acest sens. 5.Spune-i ca este direct raspunzator de alegerile pe care le face in ceea ce priveste viata sa si ca va suporta consecintele. 6. Asigura-ti copilul ca ai incredere in el si in judecata sa. 7. Roag-l sa respecte regulile familiei si ale casei in care sta si sa nu fumeze in imediata voastra apropiere. 8. Nu incepe sa protestezi in cazul in care copilul tau adolescent decide sa continue sa fumeze! 9. Dar continua sa “lucrezi” cu el, influentand-l in sensul dorit: iti poti manifesta la modul matur dezaprobarea fata de aceasta decizie. 10. Pastreaza o relatie buna, calda si de prietenie cu copilul tau, chiar daca nu esti de acord cu deciziile sale si-ti vine sa il pedepsesti.



De fapt, asta e cel mai important: sa-i arati sustinerea si dragostea ta neconditionata, ca sa pastrezi nealterata o relatie sanatoasa de parinte-copil. Dragoste neconditionata inseamna sa iti iubesti copilul indiferent de ceea ce face si decide, in ciuda faptului ca-ti convine sau nu felul in care el actioneaza. Daca reusesti sa setezi astfel relatia, ai mult mai multe sanse sa-ti influentezi copilul in sensul dorit de tine, decat alterand raportul dintre voi cu certuri si pedepse.

 



Discutiile in care dai dovada de umor sunt constructive. Fii dispus mereu să discuţi cu copilul tău, indiferent cât eşti de ocupat. Motivaţiile de genul „Faci aşa fiindcă zic eu!" îl îndepărtează pe copil de tine.

       

 

BIBLIOGRAFIE : www.sfatulparintilor.com www.ziare.com http://www.msz.ro/07-07-2010/Parinti-de-adolescenti.html http://www.antena3.ro/familie/esti-parinte-de-adolescent-greaprovocare-10-ponturi-cum-sa-o-scoti-la-capat http://www.evz.ro/detalii/stiri/ghid-de-actiune-pentru-parintii-deadolescenti http://www.a1.ro/family-time/parinti/5-greseli-pe-care-le-fac-parintiide-adolescenti http://stirile-zilei.ro/familie/tineret/adolescenta-o-perioada-la-fel-dedificila-pentru-tineri-cat-si-pentru-parinti http://www.adevarul.ro/societate/sanatate/familie/Crizele_adolescent ei-probe_si_pentru_parinti www.images.google.fr

SFÂRŞIT Prof. Iulia-Maria Stoica C.N. “Grigore Ghica” Dorohoi, Botosani