Orhei-Vit. [PDF]

Zitiervorschau

2.2 Caracteristica generala a intreprinderii

Întreprinderea Orhei Vit a fost fondată în anul 1945 având ca obiect de activitate producerea şi comercializarea conservelor din fructe şi legume, precum si prestarea de servicii de prelucrare a fructelor și legumelor. Este situată pe o suprafată de 15,1 ha, în centrul Moldovei, într-o zonă pitorească a orasului Orhei, un centru administrativ, turistic si cultural important. Filiala intreprinderii Orhei-Vit este localizata in Causeni. Întreprinderea oferă o gamă largă de produse finite si semifabricate, care sunt naturale, fără arome, coloranti si aditivi sintetici (sucuri din fructe si legume: mere, mere-coacăză, merevisine,piersici, mere-caise, mere-struguri, visine-cirese, mere-pere s.a., nectare, conserve din legume, pireuri etc.). În 1977 a fost dată în exploatare prima linie a fabricii noi de conserve. În 1980 a fost dată în exploatare a doua linie şi secţia aseptică. Între anii 1989 – 1997 au fost achiziţionate şi instalate o serie de utilaje de productivitate înaltă şi anume:- prese „Buher”, „Andritt” şi „Flottweg” cu o productivitate totală de 40t/oră,- 2 staţii de concentrare a sucului de mere „Unipectin” cu o productivitate de 40t/oră,- linie italiană de producere şi ambalare (de tip „Twist-off”) cu o productivitate de 6000 mii borcane/oră,- 2 linii de ambalare a sucurilor în pachete de tip „Tetra-Pack” cu o productivitate de 3600 pachete/oră.În anul 1994 întreprinderea a fost privatizată, fiind reorganizată în societate pe acţiuni,majoritatea acţiunilor 46,2% sunt răscumpărate de mebrii colectivului de muncă . Companias-a aflat printre liderii procesului de restructurare în economia naţională, orientându-se activ spre noi pieţe de desfacere, creând noi produse calitative. În anul 2001, în secţia de bază au fost instalate: linia tehnologică de turnare a sucurilor în pachete Tetra Pak TBA8 1000ml, linia tehnologică de turnare a sucurilor în sticle cu cantitatea de 200, 300,1000ml a firmei italiene FBL, cu o capacitate de producere 6000, 5000, 3600 sticle/oră. În anul 2005 afost montată linia TP A3/Flex TBA 2000ml, VCK 1000ml, cu capac torsionat, de o productivitate respectiv 5000 şi 7000 tetrapachete pe oră. Astfel întreprinderea produce anual 30mln pachete precum şi15mln sticle de diverse sucuri şi nectare.Astăzi S.A. „Orhei-Vit” este o întreprindere modernă, care ocupă un loc de frunte printre producătorii din aceeaşi ramură din Republica Moldova, având o cifră de afaceri de circa 1 milion $SUA si o capacitate anuală de producere de 68 mii tone de fructe si legume. Societatea produce 1520% din volumul global de producere.

 Întreprinderea dispune de certificate internationale a sistemului de management al calitătii ISO-9001  HACCP si de numeroase diplome de aur si argint de la diferite expozitii nationale si internationale („Trofeul de aur”, „Mărul de aur” s.a.).

Causeni Anul fondării: 2005 In anul 2004 Societatea pe Acţiuni "Orhei-Vit" a procurat inbaza Contractului Nr. 1 din 02.02.2004 activele mobile si imobile ale S.A. "Fabrica de Conserve din Causeni" care la etapa respectiva se afla in proces de lichidare. In anul 2005 S.A. "Orhei-Vit" in baza acestor active a fondat Filiala Causeni a S.A. "Orhei-Vit", Înregistrata la Camera înregistrării de Stat la 12.05.2005. Conducerea Societăţii a pus in fata Filiatei Causeni a S.A. "Orhei-Vit" sarcina de reutilare a liniilor tehnologice bazata pe tehnologii modeme de prelucrare a fructelor si legumelor, colectate in zona de sud-vest a republicii. FILIALA CAUSENI Localitatea: OR.CAUSENI Forma de proprietate:

Proprietatea privata

Forma juridica:

Societati pe actiuni

Adresa postala:

or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Celular:

0691 03 293

Informatii auxiliare:

GSM: 0691 03 293 ORHEI VIT S.A. FILIALA CAUSENI

or.Căuşeni, str.Tighina 5, Intreprinderea Orhei Vit ,filiala Causeni ofera urmatoarea gama de produse finite si semifabricate: I. 1. 2. 3. 4. 5.

Produse finite Mazare verde conservata, c/m 425 ml., Mazare pentru supa, c/m 425 ml.,. Mazare verde conservata neconditionata Castraveti conservati, TO-82-720, Aperetiv din dovlecei, TO-82-430,

6. Tomate in suc de rosii, TO-82-720,. Produsele finite indicate corespund standardelor, sunt certificate si pot fi comercializate. II. Semifabricate 1. Suc de mere concentrat nelimpezit Brix 65 %, 2. Pasta de prune Brix 56%, 3. Pasta corespunde cerintelor documentatiei normative nationale. Referitor la continutul de OMF in 5 probe testate in laboratorul Centrului de Standartizare au fost determinate marimile de la 291 mg/kg pina la 1244 mg/kg, iar in proba din 29.08.2010 OMF a constituit – 1644 mg/kg. 4. Piureu de mere Brix 12 %. 5. Piureu de piersici Brix 13%

2.4 Analiza

structurii procesului de productie dupa destinatia operatiilor

Operatiile care formeaya procesele de producere la intreprinderile industriei alimentare sint numeroase si se clasifica in dependenta de mai multe criterii. Un criteriu de clasificare este diviyarea operatiilor dupa destinatia acestora in procesul de productie.In functie de acest criteriu se deosebesc 2 tipuri de operatii:

Operatii dupa destinatia productiei

De baza

transport control

auxiliare

de de servire

de transport de servire de

control

Operatii de baza – operatii in urma carora se produc anumite schimbari in obiectul muncii , in starea sa fiyica sau chimica (zdrobire,decojire

 Introducere Evoluţia întreprinderilor moldoveneşti din ultimii ani indică tot mai evident faptul că rezultatul procesului de productie trebuie să fie orientată către client şi către schimbare . Prin urmare, devine strict necesară căutarea celor mai adecvate metode care să asigure desfăşurarea activităţii întreprinderilor în condiţii de competitivitate şi profitabilitate. Esenta proceselor de productie este reprezentata prin mecanismul de piata, in cadrul caruia se confrunta, prin concurenta, cererea cu oferta de marfuri (bunuri, servicii, capitaluri, forta de munca), avind loc, cu ajutorul asa-numitei „miini nevazute”, un proces de autoreglare a productiei si preturilor, tinzind catre un echilibru relativ; se obtine astfel o miscare cit mai coerenta si eficienta a productiei si preturilor in raport cu cererea si oferta, ceea ce antreneaza si alte componente ale vietii social-economice. Unitatile economice, in procesul de productie pe care il desfasoara, atrag si utilizeaza factorii de productie – munca, natura si capitalul.Insa o problema actuala intilnita la multe intreprinderi din Moldova este utilizarea ineficienta si corelarea neadecvata a acestor factori de productie. Pentru aceasta producatorul are ca obiectiv micsorarea costului de productie,si asigurarea unei calitati superioare .Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de

calificare a lucratorilor, perfectionarea echipamentelor tehnice de productie, a tehnologiilor de fabricatie, a activitatii de administrare, de gestiune si conducere, stimulare materiala, cresterea productivitatii etc. In conditiile globalizarii este absolut necesar de organizat procesul de productie astfel incit durata ciclului de productie sa fie minima, sa tina cont si sa aplice in practica cai de reducere a ciclului de productie,metode de majorare a nivelului de mecanizare a procesului de productie . Producatorii trebuie sa aiba in vedere si urmatoarele: a)sa isi aleaga procesul de productie cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci si economic si ecologic;  b) sa urmaresca sa cumpere factori de productie, pe cat posibil, la preturile cele mai mici, fara a neglija calitatea si sa reduca costurile de functionare a lor;  c)sa micsoreze consumului de factori de productie pe unitatea de rezultat prin marirea randamentului lor;  d)sa asigurare reducerii costurilor in toate fazele muncii, nu numai in producerea nemijlocita de bunuri economice, ci si in fazele de cercetare si proiectare, in domeniul gestiunii si conducerii;  e)sa realizeze obiectivele stabilite, tinand seama de resursele disponibile, de conditiile de productie existente, in contextul restrictiilor de ordin economic;     Sarcinile lucrarii de an sunt urmatoarele:    

Sa reflect continutul notiunilor si categoriilor de baza referitoare la tema abordata; Sa analizez principalii indicatori ai activitatii intreprinderii Orhei-Vit; Sa indic problemele existente ale intreprinderii legate de procesul de productie; Sa elaborez un set de masuri concrete de intensificarea a producerii si perfectionare a organizarii ei ,aratind efectul economic total care poate fi obtinut in cazul implimentarii masurilor propuse etc.

  Capitolul I „Conceptul de proces de productie in itreprinderile industriei alimentare”  1.1 Definirea conceptului de proces de productie Întreprinderile productive îsi realizeaza functiunea de productie prin desfasurarea în bune conditii a procesului de productie. Procesul de productie contribuie atât la obtinerea diferitelor produse, lucrari si servicii, cât si la crearea unui ansamblu de relatii de productie între persoane ce concura la realizarea acestuia. Conceptul de proces de productie poate fi definit : a)prin totalitatea actiunilor constiente ale angajatilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul diferitelor masini, utilaje sau instalatii asupra materiilor prime, materialelor sau a altor componente în scopul transformarii lor în produse, lucrari sau servicii cu anumita valoare de piata.

În cadrul unui proces de productie componenta principala o constituie procesele de munca iar în anumite ramuri industriale la acestea se adauga si anumite procese industriale. Tinând seama de aceste componente, conceptul de proces de productie mai poate fi definit: b) prin totalitatea proceselor de munca si a proceselor naturale ce concura la obtinerea produselor sau la executia diferitelor lucrari sau servicii. Procesul de productie poate fi abordat si sub raport cibernetic: c) ca un proces destinat sa transforme un set de elemente denumite iesiri.  Abordat din acest punct de vedere, procesul de productie poate fi definit prin trei componente:  - intrari - iesiri - realizarea procesului de productie. Componenta principala a procesului de munca poate fi definit prin actiunea muncitorilor cu ajutorul uneltelor de munca asupra diferitelor materii prime, materiale sau alte componente în vederea transformarii lor în bunuri economice.

Procesul de productie Actiuni constiente ale oamenilor presupune : asupra abiectelor municii

Procese naturale care transforma procesele muncii 1.4.1. Mărimile de intrare ale subsistemului proces de producţie Produsele şi serviciile necesare existenţei oamenilor sunt obţinute prin desfăşurarea procesului de producţie, al cărui rol fundamental este de a combina resursele după o anumită reţetă tehnologică, cu respectarea anumitor standarde de calitate, cu scopul realizării bunurilor necesare satisfacerii nevoilor clienţilor. Resursele utilizate în cadrul sistemului întreprindere, precum şi în cadrul subsistemului proces de producţie pot fi grupate astfel:

 resurse umane;  resurse materiale;  resurse financiare;  resurse informaţionale. Pornind de la sistemul întreprindere, constatăm că şi pentru subsistemul proces de producţie resursele sunt aceleaşi, cu o mai mică pondere a resurselor financiare, care sunt gestionate prin desfăşurarea altor activităţi ale întreprinderii, în cadrul altor subdiviziuni organizatorice. Astfel, o mare importanţă prezintă resursele umane, materiale şi informaţionale. Aprecierea activităţii unei unităţi economice se poate face numai prin evaluarea modului de utilizare a fiecărei intrări în sistemul numit „întreprindere", ca şi în subsistemul „proces de producţie", managementului revenindu-i sarcina de a valorifica informaţiile obţinute din analiza indicatorilor şi de a adapta activitatea unităţii la cerinţele mediului economic intern şi extern. Resursele umane, întâlnite şi sub denumirea de forţă de muncă, sunt reprezentate de ansamblul personalului care participă în mod direct la desfăşurarea procesului de producţie. Modul în care resursele umane contribuie la desfăşurarea procesului de producţie se reflectă în rodnicia muncii, respectiv în productivitatea muncii. Pentru calcularea şi analizarea productivităţii forţei de muncă, potrivit metodologiei EUROSTAT-ului, principalii indicatori ai forţei de muncă pe termen scurt sunt: - timpul de lucru utilizat (număr ore/om lucrate); - forţa de muncă utilizată (număr de persoane angajate);

- câştigurile salariale. Resursele materiale sunt reprezentate de clădiri şi utilaje de producţie, întâlnite şi sub denumirea de resurse capitale, de materii prime, materiale şi resurse energetice. Clădirile reprezintă o componentă a capitalului fix, care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă şi îşi transmite valoarea asupra produselor sau serviciilor în mod treptat. Utilajele de producţie sunt tot o componentă a capitalului fix şi sunt reprezentate de ansamblul maşinilor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, aparatelor, uneltelor, echipamentelor şi accesoriilor destinate realizării procesului de producţie. Utilajul de producţie se prezintă sub următoarele forme:

 maşini simple de prelucrat;  maşini-agregat;  maşini semiautomate;  maşini automate. Materiile prime şi materialele sunt componente ale capitalului circulant asupra cărora se acţionează în timpul procesului de producţie. Materiile prime pot fi grupate astfel: - materii prime de bază, care după derularea procesului de producţie se regăsesc în componenta produsului finit; - materii prime auxiliare, care, în timpul derulării procesului de producţie, îşi pierd substanţa din cauza prelucrării şi nu se regăsesc în componenţa produsului finit. Resursele financiare pot proveni din sursele proprii ale unităţii, precum raportul asociaţilor şi al acţionarilor, din profitul întreprinderii sau din surse străine, precum împrumuturile bancare. Resursele informaţionale încep să prezinte o importanţă din ce în ce mai mare în cadrul întreprinderii, în general, şi al procesului de producţie, în special. Acest fenomen se datorează faptului că progresul tehnic este principalul factor de producţie, în condiţiile în care resursele materiale devin mai rare şi mai scumpe, iar cerinţele consumatorilor se diversifică şi se înmulţesc. De asemenea, informaţia reprezintă un element care aduce un plus de cunoaştere, în condiţiile în care competiţia dintre agenţii economici devine tot mai acerbă, obligându-i pe aceştia să deţină un sistem informaţional foarte bine pus la punct. Reţetele tehnologice sau tehnologiile de fabricaţie, programele software, inovaţiile, invenţiile, situaţia pieţei unui anumit produs, un articol legislativ, o normă juridică cu aplicabilitate In firmă şi favorabilă acesteia, preţurile materiilor prime pe diverse pieţe etc, toate acestea reprezintă informaţii posibile pentru agentul economic. Din punct de vedere valoric, pot fi incluse în categoria intrărilor şi totalitatea cheltuielilor efectuate de unitatea economică, pentru obţinere a produselor finite

2. Criterii de clasificare a elementelor componente ale procesului de productie Componentele procesului de productie pot fi clasificate dupa mai multe criterii: - în raport cu modul în care participa la executarea diferitelor produse, lucrari sau servicii în procesul de munca ce constituie principala componenta a unui proces de productie sunt:

Procese de productie

De baza

pregatitoare

Auxiliare

prelucratoare

De servire

de montaj/ finisare

a) procesele de munca de baza prin care se înteleg acele procese care au ca scop transformarea diferitelor materii prime si materiale în produse, lucrari sau servicii care constituie obiectul activitatii de baza a întreprinderii; b) procesele auxiliare sunt acelea care prin realizarea lor asigura obtinerea unor produse sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza a întreprinderii, dar care asigura si conditioneaza buna desfasurare a proceselor de munca de baza; c) procesele de munca de servire au ca scop executarea unor servicii productive care nu constituie obiectul activitatii de baza sau activitatii auxiliare dar care prin realizarea lor conditioneaza buna desfasurare atât a activitatii de baza, cât si a celor auxiliare. - procesele de productie se mai pot clasifica si în raport cu modul este executie, dupa care sunt: a) procese manuale b) procese manual mecanice

c) procese de aparatura.

- în raport cu modul de obtinere a produselor finite din materii prime: a) procese de munca directe - atunci când produsul finit se obtine ca urmare a efectuari unor operatii succesive asupra aceleeasi materii prime; b) procese sintetice - atunci când produsul finit se obtine din mai multe feluri de materii prime dupa prelucrari succesive; c) procese analitice când dintr-un singur fel de materii prime se obtine o gama larga de produse.

- în raport cu natura tehnologica a operatiilor efectuate: a) procese chimice, b) procese de schimbare a configuratiei sau formei, c) procese de ansamblu, d) procese de transport.

- în raport cu natura activitatii desfasurate: a) procese de productie propriu-zise formate din diferite operatii tehnologice,

b) procese de depozitare sau magazinaj, c) procese de transport.

Diferitele procese si operatii elementare se reunesc într-un anumit mod formând un flux de productie specific fabricarii diferitelor produse sau executarii diferitelor lucrari sau servicii.

1.3. Tendintele actuale si de perspectiva în organizarea productiei  În cadrul sistemelor avansate de productie, sistemul de fabricatie îsi schimba modul de a raspunde unor sarcini diverse de fabricatie în conditiile de eficienta si competitivitate. Sistemul flexibil de fabricatie reprezinta un raspuns dat unor cerinte specifice dar nu constituie o solutie universala aplicabila în orice conditii. Sistemele de fabricatie actuale reprezinta rezultatul unei evolutii de peste 100 ani si constituie un mod de raspuns la modificarile aparute în mediul economic în care activeaza. Un sistem flexibil de fabricatie este un sistem de productie capabil sa se adapteze la sarcini de productie diferite atât sub raportul formei si dimensiunilor cât si al procesului tehnologic care trebuie realizat. Se considera ca un sistem flexibil de fabricatie trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici: 1- integrabilitate, 2- adecvare, 3- adaptabilitate, 4- dinamism structural. În practica nu poate fi vorba de caracteristici absolute si doar de anumite grade de integrabilitate sau dinamism structural, deoarece nu pot fi atinse simulat toate aceste caracteristici. Practica a evidentiat trei stadii ale sistemelor flexibile de fabricatie care difera prin complexitate si arie de cuprindere astfel: 1. Unitatea flexibila de prelucrare Aceasta reprezinta de regula o masina complexa, echipata cu o magazie multifunctionala, un amnipulator automat care poate functiona în regim automat. 2. Celula flexibila de fabricatie Aceasta este constituita din doua sau mai multe unitati flexibile de prelucrare dotate cu masini controlate direct prin calculator. 3. Sistemul flexibil de fabricatie Cuprinde mai multe celule de fabricatie conectate prin sisteme automate de transport, iar întreg sistemul se afla sub controlul direct al unui calculator care dirijeaza si sistemului de depozitare, echipamentele de masurare automata si testare si o coordonare totala a subsistemelor economice prin intermediul calculatorului electronic. Fata de sistemele rigide de fabricatie, cele flexibile prezinta urmatoarele avantaje: - capacitate mare de adaptare la modificarile survenite prin schimbarea pieselor de prelucrat având loc modificarea programelor de calculator si nu schimbarea utilajelor;

- posibilitatea de a prelucra semifabricate în ordine aleatoare; - autonomie functionala pentru trei schimburi fara interventia directa a operatorului uman; - utilizarea intensiva a masinilor cu comanda numerica, a robotilor si a sistemelor automate de transport si control; - posibilitatea de evolutie si perfectabilitate treptata în functie de necesitatile de productie. Dezvoltarea sistemelor flexibile de fabricatie precum si introducerea robotizarii constituie directii noi de organizare, inducând efecte importante asupra tuturor subsistemelor de productie. În introducerea noilor tehnologii robotizate cea mai mare importanta o au activitatile de pregatire organizatorica. S-a constatat ca în multe cazuri fondul de timp al tehnologiilor robotizate este folosit în proportie de numai 50-55%. Aceasta situatie nu se datoreaza unor erori tehnologice privind constructia sau modul de operare al calculatorului, ci unei incorecte organizari si conduceri ale unitatilor de productie. Aceasta înseamna ca pericolul modificarilor tehnologice nu consta în efectul acestora asupra omului, ci mai curând în imposibilitatea acestora de a la recunoaste si deci de a-i sesiza si influenta efectele. Introducerea robotizarii modifica situatia financiara a unitatii industriale  marindu-i volumul de mijloace fixe, îmbunatatind conditiile de productie, ceea ce va duce la producerea anumitor perturbatii si la cresterea fiabilitatii sistemelor operative, de executie si de conducere.

2. Ciclul de productie - notiune si structura 2.1 Notiunea ciclului de productie Ciclul de productie caracterizeaza nivelul de organizare a productiei si a muncii în cadrul întreprinderii industriale. În procesul de productie materiile prime si materialele parcurg o serie de operatii la diferite locuri de munca si în diferite sectii într-o anumita ordine prevazuta de procesul tehnologic. Ciclul de productie reprezinta o succesiune de activitati prin care materiile prime si materialele trec în mod organizat pe fluxul tehnologic pentru a fi transformate în semifabricate sau produse finite, iar durata ciclului de productie reprezinta intervalul de timp dintre momentul lansarii în fabricatie a diferitelor materii prime si materiale si momentul transformarii lor prin prelucrari succesive în produse finite.Durata ciclului de productie reprezinta un element de baza folosit în programarea productiei în scopul stabilirii termenelor de începere a procesului de productie a unui produs sau lot, a elaborarii programelor operative de productie, a calculului stocului de productie neterminata,necesarului de mijloace circulante si vitezei de rotatie a acestora.  Prin durata sa, ciclul de productie influenteaza toate laturile activitatii acesteia.Cu cât este mai mica durata ciclului de productie, cu atât vor fi folosite mai rational resursele materiale si umane în întreprindere. Durata ciclului de productie depinde de o serie de factori careinfluenteaza atât marimea elementelor structurale ale ciclului deproductie, cât si perioada de deplasare a obiectelor muncii de la o operatie la alta. Prin structura ciclului de productie se întelege totalitatea elementelor componente precum si ponderea duratei acestora fata de durata totala a ciclului de productie.Cunoasterea structurii ciclului de productie este necesara pentru stabilirea duratei lui, precum si pentru identificarea masurilor tehnice si organizatorice ce trebuie luate în scopul reducerii acesteia. Durata totala a ciclului de productie se împarte în doua parti:- perioada de lucru,perioada de întreruperi.

Perioada de lucru cuprinde durata ciclului operativ, durata proceselor naturale si durata activitatii de servire.Ciclul operativ are ponderea cea mai mare în structura ciclului de productie, durata acestuia cuprinzând duratele tehnologice si durata operatiunilor de pregatire-încheiere. Durata proceselor naturale reprezinta perioada de timp de-a lungul careia, sub influenta conditiilor naturale, procesul de munca înceteaza,procesul de productie continua. Activitatea de servire asigura conditiile normale de lucru pentru desfasurarea operatiilor de transformare nemijlocita a obiectelor muncii în produse finite. În cadrul acestora intra transportul obiectelor muncii de la un loc demunca la altul si controlul tehnic de calitate. Perioada de întrerupere cuprinde întreruperile care au loc în procesulde productie. În cadrul duratei ciclului de productie nu se include toate întreruperile,ci numai acelea care sunt considerate normale pentru conditiile respective ale locului de munca. În functie de cauza care le-a guvernat, întreruperile pot fi grupate în:- întreruperi în cadrul schimbului sau interoperatii,- în afara schimbului sau de regim.

Factorii de influenta ai duratei ciclului de productie sunt: -         numarul de operatii care cumpun procesul tehnologic; -         consumul de manopera necesara efectuarii operatiilor tehnologice; -         numarul de obiecte ale muncii care se lannseaza simultan în executie; -         metode de îmbinare în timp si în spatiu a operatiilor tehnologice; -         numarul si duarata intreruperilor în procesul de productie. 2.2Cai de reducere a duratei ciclului de productie

            Având în vedere influenta majora pe care o are ciclul de productie asupra principalelor laturi ale activitatii industriale (productivitatea muncii, gestiunea resuerselor, utilizarea capacitatiilor de productie, etc), este extrem de importanta identificarea unor cai prin care durata acestiua sa fie optimizata. Aceste cai sunt orientate atât spre reducerea perioadei propru-zise de productie, cât si spre eliminarea totala sau minimizarea intreruperilor de orice fel. Având în vedere structura ciclului de productie, caile de reducere a duratei acesteai pot fi sintetizate în: -         reducerea duratei operatiilor tehnologice prin introducerea procesului tehnic, modernizarea tehnologiei de fabricatie, mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor de productie, implementarea sistemelor flexibile de fabricatie si a fabricatiei celulare, optimizarea organizarii spatiale si temporale a productiei etc.; -         reducerea sau chiar eliminarea tipurilor de pregatire-incheiere prin efectuarea operatiilor respective în perioade nelucratoare (zile sau schimburi) si prin introducerea tehnologiei de grup, care permite reglari universale; -         efectuarea controlului tehnic de calitate prin utilizarea unor mijloace mecanizate si prin aplicarea unor metode statistice de control, bazate pe calcul probabilistic; este importanta de asemenea, implementarea sistemelor de autocontrol; -         reducerea duratei operatiilor de transport intern prin optimizarea fluxurilor de transport în cadrul verigilor de productie si a intreprinderii în ansamblu, prin folosirea unor mijloace de transport de mare viteza si de mare capacitate, prin mecanizarea operatiilor de manipulare a încarcaturilor; -         reducerea duratei proceselor naturale prin înlocuirea lor cu procese tehnologice avansate; -         reducerea duratei intreruperilor interoperatii prin adoptarea unor masuri de îmbunatatire a organizarii productiei si a muncii, în special prin organizarea unui flux al productiei. 2.3Ciclul de fabricatie (organizarea  succesiva, paralela, mixta) Organizarea succesiva. Presupune lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la operatia i la op. i+1 pe loturi intregi,  deci dupa ce piesele lansate au fost prelucrate toate la prima operatie se transmit in aceasi timp la operatia 2 unde se prelucreaza toate piesele lansate s.a.m.d Organziarea paralela. In cadrul organizarii paralele lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la operatia i la i+1 se realiz. individual si fara asteptari. In aceste conditii gradul de paralelism al procesului de fabricatie creste pt. ca exista posibilitatea ca piesele din acelasi lot lansat sa se gaseasca total sau partial in aceasi perioada de timp in diferite stadii de prelucrare Organizarea paralela se aplica in cadrul productiei de serie mare si masa. Organizarea mixta se utiliz. in conditiile productiei de serie mijlocie, cand dotarile de utilaje sunt reduse la unicate deci nu se respecta principiul prop. iar programatorul doreste sa realizeze un grad de prelucrare in paralel pt. a reduce durata componenentei tehnologice. Este o combinare intre organizarea succesiva si org. paralela. In

organizarea mixta lansarea, prelucrarea si transmiterea pieselor de la operati i la i+1 se realiz. pe loturi de transport. Loturile de transport (nt) sunt o diviziune a loturilor de produse (n) care tr. sa fie realizate. In organizarea mixta tr. sa asiguram conditii de lucru care sa conduca la continuitatea prelucrarii loturilor de transport la aceasi operatie fara micropauze, adica in org. mixta ca si in org. succesiva loturile de piese lansate se prelucreaza continu fara micropauzeOrganizarea mixta se aplica in serie mijlocie si uneori in serie mica, ea este destul de dificil programat si lotul de transport tr. astfel format incat sa reprezinte o diviziune a lotului lansat si sa creeze conditii de prelucrare si manipulare. Capitolul 2 Caracteristica tehnico –economica a intreprinderii si analiza procesului de productie Întreprinderea a fost fondată în anul 1945 având ca obiect de activitate producerea şi comercializarea conservelor din fructe şi legume, precum si prestarea de servicii de prelucrare a fructelor și legumelor. Este situată pe o suprafată de 15,1 ha, în centrul Moldovei, într-o zonă pitorească a orasului Orhei, un centru administrativ, turistic si cultural important. Filiala intreprinderii Orhei-Vit este localizata in Causeni. Întreprinderea oferă o gamă largă de produse finite si semifabricate, care sunt naturale, fără arome, coloranti si aditivi sintetici (sucuri din fructe si legume: mere, mere-coacăză, merevisine,piersici, mere-caise, mere-struguri, visine-cirese, mere-pere s.a., nectare, conserve din legume, pireuri etc.). În 1977 a fost dată în exploatare prima linie a fabricii noi de conserve. În 1980 a fost dată în exploatare a doua linie şi secţia aseptică. Între anii 1989 – 1997 au fost achiziţionate şi instalate o serie de utilaje de productivitate înaltă şi anume:- prese „Buher”, „Andritt” şi „Flottweg” cu o productivitate totală de 40t/oră,- 2 staţii de concentrare a sucului de mere „Unipectin” cu o productivitate de 40t/oră,- linie italiană de producere şi ambalare (de tip „Twist-off”) cu o productivitate de 6000 mii borcane/oră,- 2 linii de ambalare a sucurilor în pachete de tip „Tetra-Pack” cu o productivitate de 3600 pachete/oră.În anul 1994 întreprinderea a fost privatizată, fiind reorganizată în societate pe acţiuni,majoritatea acţiunilor 46,2% sunt răscumpărate de mebrii colectivului de muncă . Companias-a aflat printre liderii procesului de restructurare în economia naţională, orientându-se activ spre noi pieţe de desfacere, creând noi produse calitative. În anul 2001, în secţia de bază au fost instalate: linia tehnologică de turnare a sucurilor în pachete Tetra Pak TBA8 1000ml, linia tehnologică de turnare a sucurilor în sticle cu cantitatea de 200, 300,1000ml a firmei italiene FBL, cu o capacitate de producere 6000, 5000, 3600 sticle/oră. În anul 2005 afost montată linia TP A3/Flex TBA 2000ml, VCK 1000ml, cu capac

torsionat, de o productivitate respectiv 5000 şi 7000 tetrapachete pe oră. Astfel întreprinderea produce anual 30mln pachete precum şi15mln sticle de diverse sucuri şi nectare.Astăzi S.A. „Orhei-Vit” este o întreprindere modernă, care ocupă un loc de frunte printre producătorii din aceeaşi ramură din Republica Moldova, având o cifră de afaceri de circa 1 milion $SUA si o capacitate anuală de producere de 68 mii tone de fructe si legume. Societatea produce 1520% din volumul global de producere.  Întreprinderea dispune de certificate internationale a sistemului de management al calitătii ISO-9001  HACCP si de numeroase diplome de aur si argint de la diferite expozitii nationale si internationale („Trofeul de aur”, „Mărul de aur” s.a.).

Causeni Anul fondării: 2005 In anul 2004 Societatea pe Acţiuni "Orhei-Vit" a procurat inbaza Contractului Nr. 1 din 02.02.2004 activele mobile si imobile ale S.A. "Fabrica de Conserve din Causeni" care la etapa respectiva se afla in proces de lichidare. In anul 2005 S.A. "Orhei-Vit" in baza acestor active a fondat Filiala Causeni a S.A. "Orhei-Vit", Înregistrata la Camera înregistrării de Stat la 12.05.2005. Conducerea Societăţii a pus in fata Filiatei Causeni a S.A. "Orhei-Vit" sarcina de reutilare a liniilor tehnologice bazata pe tehnologii modeme de prelucrare a fructelor si legumelor, colectate in zona de sud-vest a republicii. 1.2 Date referitoare la intreprindere : Denumirea întreprinderii: SA „Orhei-Vit” Data înregistrării la Camera Înregistrării de Stat:01. 07. 1994 Cod fiscal de înregistrare: 1003606004176 Forma juridică: Societate pe Acţiuni Date de contact: Republica Moldova, or. Orhei, Stejarilor, 20 Tel/fax: +373 235 30003, +373 235 38306 Genul de activitate practicat:

www.orhei

Fabricarea sucurilor, dulceţei, legumelor conservate şi produselor pentru copii Categorii: Apă, Sucuri, Conservate şi Congelate, Comerţ en-gros Mărci :VITA BABY, GUSTOS, VITA, NATURALIS, VITA PREMIUM

FILIALA CAUSENI Localitatea: OR.CAUSENI Forma de proprietate:

Proprietatea privata

Forma juridica:

Societati pe actiuni

Adresa postala:

or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Celular:

0691 03 293

Informatii auxiliare:

GSM: 0691 03 293 ORHEI VIT S.A. FILIALA CAUSENI

or.Căuşeni, str.Tighina 5,

Nr. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1.3 Lista furnizorilor din agricultură Denumirea Numele, Prenumele Agarista-agricola SRL Pantelei Ion Agrocapaclia – Egro Cap Gheorghe Nicolai Agro – Cervit SRL D-na Valentina Agroholtineni SRL Iurii Ion Agro-Vita Comerţ SRL Barabarosie P/ f Babenco Vladimir Babenco Vladimir P/f Bacal Victor Bacal Victor Basarabia SRL Bavasco- C SRL Bacal Vasile Bebei – Prim SRL Vasile Gheorghe

11 12

Bioprotect SRL Bogatmos SRL

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

BTG – Agro SRL Caiirim Cap SRL r. Cahul Carahasani Agro SRL Cerealia Prim SRL Colegiul Tehnic Agricol din Svetlii G.Ţ. Danoi Alexandru Diamagvar SRL Doroţcaia Agro Cap Focar Agro SRL Ilinstal SRL Macovei Mihai Maidan Grup SRL Mariana Girbu SRL Puti Lenina Parvier SRL Perecos Prim SRL Post Prodagro SRL Sadac Agro SRL Sandu Nelu SRL Sermal Com SC P/f Sirghii Vladimir Vatra Răzeşească SRL Zăvoiul Mare SRL Germes Agro Service SRL

Osipov Veaceslav Bocancia Dumitru Mih. Sergiu Tataroi Petru Cociu Vsile Chir. Pascan Stepan Nicolai Gheorghe Danoi Alexandru Baltag Nicolai Crocmazan Mihail Belotcaci Valerii Valerii Feodor Petru Rudenco Ana Para Filimon Mihai Mihai Postica V. Nicolai Gheorghe Cojocari Ion Purcărianu Srgiu Sirghii Vladimir Cotorobai Nicolai A Valentin Afanasii Nadejda Dumitru

SA „Orhei-Vit” este o întreprindere cu capital privat, in cadrul căreia activează circa 300 angajaţi de bază, dintre care 24 cu studii superioare, 26 cu studii medii speciale şi 224 de alte categorii. Pe parcursul ultimilor 3 ani, cifra de afaceri a înregistrat o etapă de stagnare. Activitatea se poziţionează la domeniul industrie. Procesul de producţie are loc în serie, iar bunurile fabricate se includ în categoria celor de larg consum. Gama sortimentală este reprezentată de produse cum ar fi:

· Sucuri Tetra-Pak; · Sucuri concentrate; · Produse pentru copii; · Legume conservate; · Dulceaţă. Baza tehnică a întreprinderii este una combinată. Capacităţile de producţie a întreprinderii sunt folosite la nivel mediu, existând posibilităţi de extindere şi sporire a volumului bunurilor fabricate. Factorul de bază care împiedică utilizarea capacităţilor la maxim este lipsa pieţei de desfacere. Metodele de depăşire a acestui impediment ar fi acapararea noilor pieţe şi majorarea volumului livrărilor. Depozitul produsului finit asigură păstrarea adecvată a acestuia. Procesul de producţie este controlat conform cerinţelor tehnologice şi documentaţiei de funcţionare sanitar-igienice. Activitatea implică controlul calităţii bunurilor fabricate în laborator. Productivitatea şi serviciile de calitate se datorează mediului şi condiţiilor bune de muncă, calităţii materiei prime şi abilităţilor personalului. La sporirea productivităţii şi îmbunătăţirea produsului ar ajuta modernizarea bazei tehnice şi utilizarea unor noi politici de marketing. Dificultăţile majore cu care se confruntă afacerea sunt impozitele exagerate, concurenţa neloială şi rata

dobânzii sporită pentru creditele bancare. În cadrul implementate standardele de

întreprinderii au fost

calitate ISO 9001 şi HACCP. Agentul economic dispune de următoarele mărci înregistrate: „Baby”, „Vita”, „Naturalis”. Produsele fabricate sunt destinate comercializării pe piaţa naţională şi internaţională. Se exportă în Rusia, România, Ucraina, Kazahstan, Germania, Ţările Baltice. in prezent compania exporta lunar productie in suma de 600-700 mii USD sau, circa 70% din totalul volumului de productie. Printre principalii importatori se numara statele CSI, Tarile Baltice, Rominia, Germania, Finlanda si Cipru. Pe piata interna livrarile lunare sunt evaluate la 300 mii USD.  În anul 2008, în producerea conservelor au fost antrenate 25 întreprinderi, inclusiv 8 de mare capacitate: societăţile pe acţiuni “Natur-Bravo”, “Fabrica de conserve Orhei-Vit”, “Alfa-Nistru” şi “Fabrica  de conserve din Coşniţa” etc., capacitatea de producţie a cărora constituie circa 185 mii tone conserve.  

Din punctul de vedere al realizării tehnologice şi al muncii, procesele de producţie parţiale se împart în operaţii. Operaţia reprezintă partea procesului de producţie de cărei efectuare răspunde un executant, pe un anumit loc de muncă, prevăzut cu anumite utilaje şi unele de muncă, acţionând asupra unor anumite obiecte sau grupe de obiecte ale muncii în cadrul aceleiaşi tehnologii. Lucrările care se efectuează în cadrul unei operaţii depind de stadiul în care se găseşte transformarea obiectului muncii, precum şi de sistemul de producţie (individual, de serie, de masă). Astfel, în cazul stadiului de prelucrări primare (turnare, forjare), lucrările specifice din care sunt constituite operaţiile sunt: preparare a amestecurilor de formare, miezuire, turnare, dezbatere, sablare (la turnare) sau debitare, îndreptare, încălzirea materialului, forjare liberă, matriţare, debavurare (la forjare). În stadiul de prelucrări mecanice sau de asamblare, lucrările din care sunt constituite operaţiile sunt: centrare, retezare, strunjire de degroşare, strunjire de finisare (la prelucrări mecanice) sau asamblare parţială, asamblare finală, probe tehnologice, rodaj, finisare, ambalare (la montaj). Diferenţierea procesului de producţie pe stadii, procese parţiale şi operaţii nu satisface în întregime cerinţele organizării moderne a producţiei, deoarece tendinţa actuală de creştere continuă a seriei de fabricaţie, fundamentată în principal pe criteriile eficienţei economice a producţiei, implică cunoaşterea şi studierea amănunţită a microdinamicii muncii, în vederea sincronizării diferitelor operaţii, în conformitate cu tactul general al fabricaţiei şi organizarea funcţional-ergonomică a muncii. Din aceste motive, operaţia ca element structural de bază al procesului de producţie este descompusă la rândul ei într-o serie de diviziuni care grupeazălucrările simple efectuate de maşinile-unelte (latura tehnol lucrările simple efectuate de maşinile-unelte (latura tehnologică) şi acţiunile executantului în procesul de producţie (latura procesului de muncă) (fig. 1.1). Fiecare din diviziunile operaţiei poate fi caracterizată, în funcţie de anumite elemente specifice, după cum urmează: - faza este partea operaţiei caracterizată prin invariabilitatea suprafeţei de prelucrat, a sculei şi a regimului de aşhiere;

- trecerea este partea fazei care are drept rezultat îndepărtarea unui singur strat de metal. Aceste diviziuni sunt necesare şi suficiente pentru elaborarea tehnologiei de fabricaţie, dar pentru studiul muncii este necesară împărţirea fiecărei diviziuni în: complexe de mânuiri, mânuiri, acţiuni şi mişcări elementare. - complexul de mânuiri cuprinde o serie de mânuiri înlănţuite tehnologic în scopul realizării unei lucrări; - mânuirea este formată dintr-un ciclu închis de acţiuni de lucru caracterizate prin scop şi invariabilitatea factorilor materiali ce o compun; - acţiunile sunt părţile componente ale mânuirilor care indică un anumit efect; - mişcările elementare sunt cele mai discrete manifestări fiziologice sesizabile ale procesului de muncă, care compun acţiunile. Pe măsura trecerii de la producţia de serie mică spre serie mare şi masă creşte importanţa diferenţierii procesului de producţie în elementele sale componente, în vederea studierii amănunţite a acestora şi organizării raţionale a procesului de muncă. Analiza structurii duratei ciclului de producţie Punctul de plecare a dictat de premisa că ciclul de producţie este un indicator de bază în activitatea unei unităţi economice. Importanţa este determinată de influenţa pe care o exercită ciclul de producţie asupra: volumului de producţie, mărimii capacităţii de producţie, necesarul de aprovizionare cu materii prime, materiale şi asupra termenelor de livrare a produselor către diferiţi clienţi. Durata ciclului de producţie reprezintă intervalul de timp necesar obţinerii unui produs finit, din momentul intrării în fabricaţie a materiei prime şi până la efectuarea controlului final de calitate şi depozitarea produsului. Structura duratei ciclului de producţie este prezentată în figura 2. Fig. 2: Schema duratei ciclului de producţie. Printre factorii care influenţează durata ciclului de producţie se numără: - caracterul producţiei, - natura procesului tehnologic, - nivelul de înzestrare tehnică a procesului de producţie şi a muncii. Ţinând cont de influenţa factorilor, se pot înregistra diferenţe ale structurii duratei ciclului de producţie la întreprinderi care aparţin aceleiaşi ramuri industriale sau chiar în cazul unor ramuri industriale diferite. Având în vedere elementele care intră în structura duratei ciclului de producţie, se poate folosi relaţia: cp pi ct pn tr CTC i D = t + D + t + t + t + t unde: Dcp - este durata ciclului de producţie, pi t - este timpul de pregătire – încheiere pe produs, Dct - este durata ciclului tehnologic, pn t - este durata proceselor naturale, tr t - este durata operaţiilor de transport intern, CTC t - este durata operaţiilor de CTC,

i t - este timpul de întreruperi. Pentru determinarea duratei ciclului d .2.6. Ciclul de productie       Managementul productiei are ca arie de actiune toate procesele derulate în cadrul unei întreprinderi , cuprinse între faza de primire a comenzilor de la clienti si livrarea produselor finite sau a serviciilor catre acestia. Acest interval se poate determina prin calcule de fundamentare a ciclului de productie.       Ciclul de productie a unui produs sau a unui lot de produse reprezinta perioada de timp din momentul lansarii în fabricatie sub foma de materii prime pana în momentul finalizarii, prelucrarii obiectelor muncii, materializat în obtinerea prioduselor finite. Ciclul de productie reprezinta deci, succesiunea operatiilor tehnologice si a activitatilor prin care obiectele muncii trec în mod organizat pentru a fi preluate si transfiormate în produse finite. Caracteristica fundamentala a ciclului de productie o reprezinta durata sa, adica intervalul de timp dintre momentul începerii primei operatii si momentul obtiinerii produsului finit. Durata ciclului de fabricatie este unul dintre cei mai importanti parametrii ai managementului activitatilor productive, servind la elaborarea programelor de productie ale verigilor de productie, la stabilirea termenelor de lansare în executie, la determinarea nivelului si gradului de finisare a executiei, la control si evidenta productiei neterminate, la identificcarea decalajelor dintre diverse stadii de fabricatie, la determinarea necesarului de mijloace circulante si a gestiunii acesteia si la caracterizarea gradului de organizare în timp a productiei. Structura ciclului de productie este dat de componenta acestuia si de ponderea fiecarui componente în durata totala a sa. Cunoasterea cât mai detaliata a structurii ciclului de productie este necesara în vederea calculului duratei sale si a elaborarii masurilor tahnico-organizatorice care sa duca la reducerea sa. Ciclul de productie este format din doua elemente principale: perioada de fabricatie si timpul de intrerupere. La randul lor acestea sunt descompuse în mai multe elemente (fig.1.), astfel perioada de fabricatie este compusa din ciclul operativ, componenta cu ponderea cea mai mare în cadrul perioadei de fabricatie si în general, în cadrul intregului ciclu de productie fiind alcatuit din operatiile tehnologice si lucrarile de pregatire-incheiere. Operatiile auxiliare, cum ar fi controlul tehnic de calitate si transporturi intern. Procese naturale, componente care apar doar în anumite ramuri industriale în care este necesar doar o perioada de timp pentru actiunea unor factori naturali. A doua componenta majora a ciclului de productie este foramata din intreruperile determinate de cauze obiective care tin de foma de organizare a productiei, având doua componente: întreruperile interoperatii, provocate de asteptarea eliberarii locurilor de munca ocupate cu alte lucrari si de asteptarile manifestate la nivalul sectiilor de productie pentru completarea loturilor de produse la sectia anterioara. Intreruperi interschimb si de zile calendaristice, genrate de existenta zilelor si schimburilor nelucratoare.

1.2.4.  Organizarea functionalǎ a procesului de productie             Atunci cǎnd volumul productiei este mai mic ca si în cazu productiei de serie micǎ si mijlocie si chiar individualǎ, nu se justificǎ organizarea liniilor de productie în flux, solutia care se adoptǎ fiind cea a organizarii functionale care se bazeaza pe gruparea utilajelor pe principiul specializǎrii tehnologice: se grupeazǎ spatial verigile de productie constituite din utilaje din acelasi tip, pe care se vor executa toate operatiile sau un grup important de operatii pentru toate reperele sau produsele programate. Principalele caracteristici ale acestei metode de organizare a productiei sunt: -         sectiile de bazǎ se constituie pentru efectuarea anumitor faze sau stadii ale procesuli tehnologic; dotarea locurilor de muncǎ se face cu utilaje si masini universale capabile sǎ se adaptaze în timp scurt la schimbarea nomenclatorului de fabricatie ceea ce permite efectuarea operatiilot tehnologice la o mare varietate de produse; -         forta de muncǎ necesita o calificare ridicatǎ, efectuind diverse operatii la divrese sortimente de produse; -         în cazul fabricarii unor produse complexe si de mare gabarit, în serii mici sau unicate, organizarea procesului de productie se poate face dupa principiul pozitiei fixe, potrivit careia amplasarea produlului care se fabricǎ este fixǎ, iar prelucrarea si asamblarea lui se face prin deplasarea muncitorilor de la un loc de muncǎ la altul, cu succesiunea operatiilor impuse de structura procesului tehnologic. -         transferul produselor de la o grupǎ de utilaje la alta se face pe loturi, cu ajutorul unor mijloace de transport cu deplasare discontinuǎ, ceea ce determina crearea de stocuri de productie în curs; -         fabricarea produselor pe baza acestor metode presupune initial, eleborarea unor tehnologii sunmare în care se precizeazǎ fazele de excutie, felul si succesiunea operatiior, grupele de utilaje necesare; tehnologia detaliata urmaezǎ a fi definitivata pentru fiecare produs la fiecare loc de muncǎ de catre inginerii tehnologi, maistri sau muncitori; în acest fel se evitǎ în faza de proiectare elaborarea unor tehnologii foarte complicate care ar necesita un timp indelungat si costuri foarte ridicate.

Cele mai importante avantaje ale acestei metode de organizare a productiei se referǎ la: -         procesul de productie are o flexibilitate mare putând sa se adaptaze rapid la schimbarea nomenclatoruli de fabricatie; -         divizarea fazei de proiectare intr-o proiectare genericǎ si una detaliatǎ permite o mai bunǎ adaptare a structuri procesului la caracteristicile fiecǎrui produs; -         utilajele, personalul si resursele materiale se pot substitui fǎrǎ a genera pierderi sau a perturba desfasura procesului de productie; -         capabilitatea de a produce o gamǎ largǎ de sortimente la un pret relativ redus. Dezavantajele majore vizeazǎ: -         costuri de personal ridicate, având în vedere necesitatea calificarii ridicate a fortei de muncǎ; -         managementul acestei forme de organizare este mai dificil de realizat intrucat fiecare proces de productie tebuie tratat diferit -         costuri ridicate cu manipularea si cu transportul intern; -         controlul calitǎtii procesului si al produselor este mai complex datoritǎ caracteristicilor si performantelor diferite ale produselor finite, precum si a faptului cǎ planificarea si programarea productiei diferǎ de la un ciclu de productie la altul. Existǎ numeroase criterii de clasificare a variantelor de clasificare a productiei prin aeasta metodǎ, dar cel mai important din punctul de vedere al analizei proceselor de productie vizeazǎ simultan structura gamei sortimentale si tipologia grupelor de masini  putand fi identificate patru situatii: -         gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje; -         gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe o singurǎ grupǎ de utilaje; -         gamǎ monosortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje; -         gamǎ multisortimentalǎ realizatǎ pe mai multe grupe de utilaje.

Interschimb  

Determinarea duratei ciclului de productie[10]

      Calculul duratei ciclului de productie se bazeaza în primul rând pe determinarea duratei componentei. La stabilirea valorii trebuie luat în considerare gradul de simultaneitate, respectiv de suprapunere în timp a prelucrarii pieselor sau produselor la diferite operatii din componenta procesului tehnologic. Acest grad de simultaneitate depinde de forma de organizare a productiei: în flux, pe loturi, pe comenzi, care impune un anumit grad de îmbinare temporala si spatiala a operatiilor tehnologice. Rezulta trei modalitati de imbinare pentru care exista metodologii distincte de calcul a duratei ciclului operativ: a)      Imbinarea succesiva: în conditiile productiei pe comenzi (specifica productiei de serie mica sau individuala) este, în general, caracteristica îmbinarea succesiva a operatiilor tehnologice: fiecare operatie începe doar dupa ce întregul lot de produse a fost prelucrat la o operatie anterioara, produsele ce compun un lot fiind lansate simultan în fabricatie. Avantajul principal al imbinarii succesive consta în faptul ca asigura functionarea fara intrerupere a masinilor si a locurilor de munca pe întreaga perioada de timp în care se o prelucreaza lotul de produse la operatia respectiva. Dezavantajul major este însa al duratei semnificative al ciclului operativ, cu efecte negative asupra necesarului de mijloace circulante. b)      Imbinare paralela: în conditiile productiei organizate în flux, este specifica îmbinarea  paralela a operatiilor tehnologice, constând în transmiterea bucata cu bucata a obiectelor muncii de la o operatie la alta, odata ce prelucrarea la operatia precedenta a fost incheiata. Atunci când duratele operatiunilor tehnologice sunt egale, procesul tehnologic se desfasoara fara întreruperi atât la nivelul utilajelor cât si la nivelul obiectelor muncii (asa cum este redat în fig.1 un lot de 3 piese, prelucrate la 4 operatii).

hnologic.Cu unele excepţii (în special în industria alimentară, în industria farmaceuticăunde ponderea proceselor naturale, la unele produse, este importantă), ciclul tehnologic deține cea mai mare pondere, care determină hotărâtor întreaga durată a ciclului de fabricaţie. Operaţiile auxiliare sunt operaţii netehnologice prin care nu se intervine direct în transformarea obiectelor muncii în produse, dar prin care se creează condiţii pentru aceasta ( de reparare a utilajului de producţie, de transport intern etc). Întreruperile normale sunt întreruperi necesare sau unele întreruperi inevitabile ale ciclului tehnologic. Întreruperile interoperaţii sunt aşteptări ale semifabricatelor înaintea operaţiilor care urmează, atunci când maşinile respective nu sunt disponibile (sunt încărcate cu alte lucrări). Sunt inerente la producţia în serii mici şi mijlocii şi în producţia de unicate, unde , în cursul săptămânii, decadei sau cel al lunii, pe aceleaşi maşini se execută diferite repere. Sunt excluse la producţia de serie mare şi masă, organizată pe linii tehnologice cu flux continuu, având în vedere specializarea pe obiecte a liniilor tehnologice şi transferul ritmic al obiectelor de la o operaţie la alta. În condiţiile organizării producţiei în flux continuu, pe linii tehnologice, în cadrul schimburilor de lucru apar însă, ca o componentă distinctă a ciclului de fabricaţie, întreruperile pentru odihna muncitorilor (în celelalte forme de organizare a producţiei, timpul pentru odihnă se află cuprins, sub formă de cote-părţi în duratele operaţiilor). Schimburile neprogramate sau schimburi nelucrătoare sunt acelea care apar datorită nefolosirii complete a celor trei schimburi de lucru pe zi din diverse motive. Pot apărea în cazul neconcordanţelor dintre capacităţile de producţie ale secţiilor. Pentru un program de producţie dat al întreprinderii, unele secţii trebuie să lucreze în trei schimburi, iar altele să fie suficient să funcţioneze (să spunem) în două schimburi. La acestea din urmă secţii, schimbul al 3-lea este un schimb neprogramat (nelucrător) care constituie o întrerupere a ciclului tehnologic, ceea ce determină o prelungire a duratei ciclului de fabricaţie. Stabilirea duratelor componentelor structurale ale ciclului de fabricaţie se face-în funcţie de natura acestora- prin calcul analitic sau prin determinări experimentale la faţa locului, în secţii şi ateliere.        

Aceasta presupune derularea unor acţiuni organizatorice capabile să permită utilizarea cât mai eficientă a metodelor şi tehnicilor moderne de management. O atare abordare a gestiunii întreprinderii poate fi realizată însă, doar în baza unui suport informaţional adecvat (în primul rând, în baza a informaţiei despre costuri) întrucât, procesul decizional presupune numeroase informaţii care trebuie elaborate, furnizate, interpretate şi riguros controlate. Incontestabil, informaţia despre costuri este foarte importantă. Sub dublul efect al creşterii presiunii concurenţei şi al sporirii numărului de produse şi procese de producţie, întreprinderile sunt forţate să-şi analizeze mai bine costurile, pentru a determina cu cea mai mare precizie preţurile de vânzare şi marjele realizabile pentru fiecare produs. Cunoaşterea datelor este necesară şi pentru luarea deciziilor adecvate şi urmărirea executării acestora. Cele mai multe dintre ele vizează: influenţele mediului de afaceri asupra activităţii de business, măsura în care costurile întreprinderii sunt competitive, marja de profit a întreprinderii potrivit structurii sale de producţie, evoluţiile costurilor - corelate cu evoluţia producţiei şi cu alţi factori de influenţă, componentele costurilor asupra cărora se poate acţiona, raţionalitatea evoluţiei costurilor şi măsurile ce se pot lua; mărimea abaterilor de la indicatorii bugetaţi şi influenţa acestora asupra afacerii în general şi a marjelor de producţie în particular.