Ordin 138 Din 11.11.2013 OAUP [PDF]

Zitiervorschau

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

Inspectoratul General al Poliţiei ORDIN „11” noiembrie 2013

mun. Chişinău

nr.138

Privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI În scopul organizării activităţii de urmărire penală, aplicării efective şi uniforme a legislaţiei procesuale penale de către organele de urmărire penală şi organele de constatare ale Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, inclusiv întru îmbunătăţirea interacţiunii între subdiviziunile care au atribuţii de prevenire, curmare, investigare şi descoperire a infracţiunilor, O R D O N: 1. Se aprobă instrucţiunile referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI (se anexează). 2. Şefii subdiviziunilor Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, vor: a) organiza studierea prezentelor instrucţiuni de către efectivul din subordine; b) asigura, cu respectarea strictă a legislaţiei şi prezentelor instrucţiuni, interacţiunea serviciilor subordonate la prevenirea, curmarea, investigarea şi descoperirea infracţiunilor; c) aduce actele normative ale IGP al MAI în corespundere cu prezentele instrucţiuni.

Şeful IGP al MAI, colonel de poliţie

Ion BODRUG

Coordonat: Şef al DGUP a IGP, colonel de poliţie

Gheorghe MALIC

Şef al DJ a IGP, locotenent-colonel

Viorel CERNĂUŢEANU

Şef al DMO a IGP, maior de poliţie

Alexandru GANACIUC

Şef al DRU a IGP, locotenent-colonel de poliţie

Veaceslav ZAPOROJAN

Ex.: R. Ojog Tel.: 255-563

TAB E L

de distribuire a Ordinului IGP nr.138 din “11” noiembrie 2013 Privind aprobarea instrucţiunilor referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI Nr. d/o

1 2 3 4 5 6 7 8

Denumirea subdiviziunii

Direcţia juridică a IGP Direcţia resurse umane a IGP Direcţia generală urmărire penală a IGP Inspectoratul naţional de investigaţii Inspectoratul naţional de patrulare Direcţia de poliţie a mun. Chişinău Direcţia de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri Inspectoratele de poliţie ale IGP al MAI

Şeful DGUP al IGP, colonel de poliţie

(DJ) (DRU) (DGUP) (INI) (INP) DP DP IP

Notă Nr. de Nr. de exemplare exemplar e expediate expediate prin prin „Zimbra” „dipost” 1 1 1 1 1 1 1 1

Gheorghe MALIC

Anexă la Ordinul IGP nr. 138 din 11 noiembrie 2013

INSTRUCŢIUNI referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei al MAI Capitolul I Aspecte generale privind organizarea activităţii de urmărire penală Secţiunea 1 Obiectul organizării activităţii de urmărire penală, interpretarea unor termeni 1. Prezentele instrucţiuni contribuie la implementarea efectivă, uniformă şi corectă a legislaţiei procesuale şi altor legi care reglementează activitatea de urmărire penală, vor exclude orice interese departamentale înguste, întru realizarea scopului procesului penal, protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată. 2. Instrucţiunile instituie norme obligatorii şi executorii referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei (în continuare IGP) al MAI şi reguli cu privire la interacţiunea în acest domeniu a subdiviziunilor împuternicite cu atribuţii de constatare, investigare şi urmărire a infracţiunilor. 3. În conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, Legii cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală şi alte acte legislative, următoarele noţiuni şi termeni semnifică: Activitatea de urmărire penală în sens larg – reprezintă totalitatea acţiunilor organelor de urmărire penală şi ale procurorului, exercitate în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, îndreptate la recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi soluţionarea sesizărilor cu privire la infracţiuni, declanşarea procesului penal şi asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea acestuia în limitele legii, cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru colectarea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului, stabilirea adevărului, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se transmită cauza penală în judecată în condiţiile legii şi pentru a se stabili răspunderea acestuia; Activitatea de urmărire penală în sens îngust – include lucrul propriu al organelor de urmărire penală şi a procurorului, îmbinat cu contribuţia organelor de constatare, organelor care exercită măsuri speciale de investigaţii şi altor persoane abilitate, orientate la descoperirea informaţiilor cu privire la infracţiunile latente, recepţionarea, înregistrarea, examinarea şi soluţionarea sesizărilor cu privire la

infracţiuni, declanşarea şi realizarea procesului penal în scopul colectării probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea şi stabilirea locului făptuitorului, respectiv pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului; Bănuială rezonabilă – este situaţia în care organul de urmărire penală sau organul de constatare dispune de anumite date faptice şi informaţii obiective că a fost săvârşită o infracţiune, care rezulta din conţinutul actelor procedurale, inclusiv de constatare (sesizări, constatări tehnico-ştiinţifice, medico-legale, revizii, procese verbale etc.); Conducător al organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală – persoană cu funcţie de răspundere a organului de poliţie, numită prin ordinul şefului IGP al MAI, după caz, a ministrului afacerilor interne, căruia reprezentanţii organului de urmărire penală îi sunt subordonaţi doar organizatoric, fiind exclusă subordonarea procesuală (după caz, şef de direcţie, şef de inspectorat etc.); Control procesual – ansamblu de acţiuni desfăşurate în ordinea prevăzută de lege, în exclusivitate de către conducătorii organelor de urmărire penală (inclusiv cei ierarhic superiori) sau de către procuror, asupra activităţii procesuale a ofiţerilor de urmărire penală; Dosarul penal – mapă, sau dispozitiv special adaptat pentru păstrarea tuturor actelor procedurale, altor documente, obiecte sau materiale, ce se referă la o cauză penală concretă; Organ de urmărire penală - subdiviziune constituită, în ordinea prevăzută de lege, prin ordinul ministrului MAI, care este împuternicită cu atribuţii de a examina sesizările cu privire la infracţiuni şi de a efectua urmărirea penală conform competenţei materiale sau teritoriale, după caz, departament, direcţie generală, direcţie, secţie, serviciu sau birou de urmărire penală; Organ de constatare - subdiviziune constituită, prin ordinul ministrului afacerilor interne sau altă autoritate competentă, în cadrul poliţiei, care în virtutea atribuţiilor de serviciu este abilitată cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de exercitare a activităţii speciale de investigaţii şi de constatare a infracţiunilor; Ofiţer de urmărire penală în sens procesual – persoană publică, angajată în ordinea stabilită de lege, în serviciu în cadrul unui organ de urmărire penală, care este anume desemnată prin rezoluţia conducătorului organului de urmărire penală competent, să efectueze urmărirea penală în numele statului şi să reprezinte organul dat în cauza penală respectivă; Ofiţer de urmărire penală în sens instituţional (funcţional) – persoană cu funcţie de răspundere (funcţionar public cu statut special) angajată prin ordinul şefului IGP al MAI în cadrul unui organ de urmărire penală al IGP, implicit angajatul ce exercită interimatul acestei funcţii, care are atribuţia de a acorda asistenţă juridică internaţională în materie penală şi de a executa comisiile rogatorii ale altor organe de urmărire penală naţionale; Rolul activ – prevede obligativitatea întreprinderii unor acţiuni prompte, ofensive, consecvente şi „pe urme fierbinţi”, fără aşteptarea anumitor indicaţii, în scopul depistării şi documentării procesuale a datelor care pot fi folosite în calitate

de probe, pentru a se contata cît mai curând posibil circumstanţele indicate în articolul 96 Cod de procedură penală şi probele care le dovedesc, luarea în mod de urgenţă a tuturor măsurilor prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, pentru stabilirea adevărului, cu excluderea oricăror încercări de a tărăgăna soluţia finală, identificarea şi executarea celor mai efective măsuri speciale de investigaţii, executarea neîntârziată a indicaţiilor sau dispoziţiilor date şi raportarea imediată despre neexecutarea acestora, luarea imediată a măsurilor în vederea depistării şi înlăturării tuturor cauzelor ce au contribuit la comiterea ilegalităţilor etc; Rezoluţie – indicaţie scrisă, adresată executorului de către un conducător, care conţine o poruncă, confirmare, exprimă un accept, sau o soluţie, semnată de autorul ei, cu indicarea datei emiterii. Autorul rezoluţiei, sau indicaţiei, este obligat să ţină la control executarea lor şi poartă răspundere personală de caracterul legal al acestora; Proces verbal de autosesizare – act procedural întocmit conform alin. (3) art. 265 Cod procedură penală de către ofiţerul de urmărire penală sau colaboratorul organului de constatare, prin care se consemnează depistarea nemijlocită a infracţiunii ori constatarea bănuielii rezonabile cu privire la o infracţiune comisă, urmare a căruia se dispune înregistrarea imediată a autosesizării pentru a se începe urmărirea penală. Subordonare procesuală – raport de dependenţă a ofiţerului de urmărire penală faţă de conducătorul organului de urmărire penală, inclusiv ierarhic superior, în limitele chestiunilor ce ţin de atribuţiile procesuale ale acestuia; Subordonare organizatorică a ofiţerului de urmărire penală – raport de dependenţă faţă de conducătorul instituţiei în cadrul căreia este constituit organul de urmărire penală şi conducătorul de subdiviziune teritorială, doar în limitele chestiunilor ce ţin de angajare, concediere, comportament, ordinea şi disciplina interioară şi alte activităţi, care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a reprezentanţilor organelor de urmărire penală. Secţiunea 2 Cadrul juridic al activităţii de urmărire penală 4. Activitatea de urmărire penală este reglementată de Constituţia Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de Codul de procedură penală. 5. Baza organizării activităţii de urmărire penală o constituie: Legea nr.333 din 10.11.2006 „Cu privire la statutul ofiţerului de urmărire penală”, Legea nr.320 din 27.12.2012 „Cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului”, Legea nr.294 din 25.12.2008 „Cu privire la procuratură”, Legea nr.59 din 29.03.2012 „Cu privire la activitatea specială de investigaţii”, Hotărârile Parlamentului, Statutului disciplinar al poliţistului aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 502 din 09.07.2013, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.283 din 24.04.2013, Hotărârea Guvernului nr.986 din 24.12.2012 „Cu privire la structura şi efectivul-limită ale Inspectoratului General al Poliţiei al MAI”, Regulamentul

privind organizarea şi funcţionarea Direcţiei generale urmărire penală (în continuare DGUP) a IGP al MAI, prezentele instrucţiuni, regulamentele subdiviziunilor de urmărire penală, precum şi alte acte normative departamentale sau interdepartamentale. Secţiunea 3 Principiile organizării activităţii de urmărire penală 6. La baza organizării activităţii de urmărire penală stau următoarele principii: legalităţii; dirijării şi organizării comune a activităţii de urmărire penală în măsura în care aceasta nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a organelor de urmărire penală; interacţiunii organelor de urmărire penală cu subdiviziunile poliţiei, organele de constatare, organele care exercită activitate specială de investigaţii, cu organele procuraturii şi alte organe de drept, cu cetăţenii şi cu colectivele de muncă; oportunităţii, operativităţii şi transparenţei; păstrării confidenţialităţii în procesul penal, secretului de stat, comercial şi a altor secrete ocrotite de lege. CAPITOLUL II Sistemul organelor de urmărire penală al IGP, statutul şi competenţa materială a acestora Secţiunea 1 Sistemul organelor de urmărire penală ale MAI 7. Organele de urmărire penală în cadrul IGP al MAI se constituie de ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului IGP, în conformitate cu ierarhia prevăzută de Codul de procedură penală, Legea privind statutul ofiţerului de urmărire penală, Hotărârile Guvernului nr.778 din 27.11.2009 cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea MAI, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central ale acestuia şi nr.735 din 16.06.2003 cu privire la structura şi efectivul-limită ale serviciilor publice desconcentrate ale ministerelor, departamentelor şi altor autorităţi administrative centrale. 8. Sistemul organelor de urmărire penală constituit în cadrul IGP al MAI este compus din următoarele subdiviziuni: DGUP şi subdiviziunile constituite în cadrul acesteia, Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală (şi serviciile din cadrul acesteia) a Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău, Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri, secţiile de urmărire penală ale inspectoratelor de poliţie municipale, de sector sau raionale. 9. Direcţia generală urmărire penală, în cadrul IGP al MAI, dispune de statut de organ de urmărire penală central de primul nivel. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău şi Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri dispun de statut de organe de urmărire penală de nivelul doi. Organele de urmărire penală din cadrul subdiviziunilor teritoriale, cum ar fi inspectoratele de poliţie municipale, de sector sau raionale dispun de statut de organe de urmărire penală de nivelul trei.

10. Secţia de urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane dispune de statut de organ de urmărire penală specializat. 11. Toate organele de urmărire penală cu statut inferior şi cele specializate, fiind parte componentă a întregului sistem de organe de urmărire penală din cadrul IGP al MAI, organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură penală, se subordonează DGUP a IGP al MAI. 12. Organele de urmărire penală de nivelul trei, pe orizontală, organizatoric şi procesual, în limitele Codului de procedură penală, sunt subordonate şi organelor de urmărire penală de nivelul doi, care activează în teritoriul asupra căruia se extinde competenţa acestora. 13. Subdiviziunile de urmărire penală de toate nivelurile, inclusiv organul de urmărire penală specializat, dispun de independenţă procesuală deplină în raport cu subdiviziunile poliţieneşti şi organele care exercită activitate specială de investigaţii, şi sunt subordonate, după caz, organizatoric şefului IGP al MAI sau, conducătorului subdiviziunii în cadrul cărora acestea activează, în măsura în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală. 14. Organele de urmărire penală se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii, de către ministrul afacerilor interne, la propunerea şefului IGP al MAI. Secţiunea 2 Competenţa materială internă a organelor de urmărire penală ale MAI 15. Direcţia generală urmărire penală are competenţă teritorială pe tot teritoriul Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele penale complexe, cu grad sporit de dificultate la administrarea probelor ori care, având în vedere cuantumul prejudiciului, calitatea şi numărul participanţilor la procesul penal sau întinderea faptelor pe raza teritorial-administrativă cu caracter internaţional sau republican, cît şi a cauzelor ce prezintă rezonanţă şi pericol social sporit, inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau alte organe de urmărire penală, fie transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procurorul General sau adjunctul acestuia. 16. Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ specializat, are competenţă teritorială pe tot teritoriul Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele pornite în legătură cu infracţiunile prevăzute de art. 158, 165, 165 1, 167, 168, 206, 207, 2081, 208 2, 220, 284, 3621 CP şi alte infracţiuni, care au tangenţă sau au fost comise în concurs cu infracţiunile sus-menţionate, inclusiv în cele preluate, în condiţiile legii, de la alte organe de urmărire penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procurorul General sau adjunctul acestuia. 17. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău are competenţă teritorială pe tot teritoriul municipiului Chişinău şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele complicate, cu multe episoade, fapte

comise în diferite sectoare, în care este necesar de realizat un volum mare de lucru, în cauzele în care figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi şi părţi vătămate, cât şi pe infracţiunile prevăzute de art. 192 1, 264-266 şi 268-269 Cod penal, inclusiv preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau alte organe de urmărire penală sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura mun. Chişinău sau Procuratura Generală. 18. Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri are competenţă teritorială pe tot teritoriul UTA Găgăuz-Yeri a Republicii Moldova şi competenţa materială, stabilită de art. 266 Cod procedură penală, de regulă efectuează urmărirea penală în cauzele complicate, cu multe episoade, fapte comise în diferite raioane ale UTA Găgăuz-Yeri, sau în care este necesar de îndeplinit un volum mare de lucru, în cauzele în care figurează un număr mare de bănuiţi, învinuiţi şi părţi vătămate, inclusiv în cauzele preluate, în condiţiile legii, de la subdiviziunile de urmărire penală subordonate sau transmise pentru efectuarea urmăririi penale de către Procuratura UTA Găgăuz-Yeri sau procuratura competentă. 19. Subdiviziunile de urmărire penală din cadrul inspectoratelor de poliţie municipale sau raionale dispun de competenţă doar în teritoriul administrativ în care activează şi efectuează urmărirea penală, în limitele competenţei materiale, stabilite de art. 266 Cod procedură penală, inclusiv în cele transmise, în condiţiile legii, de alte organe de urmărire penală sau de către procuratura competentă. 20. Direcţia generală urmărire penală, Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău şi Secţia coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri, pe lângă faptul că in raport cu organele de urmărire penală ierarhic inferioare din circumscripţia sa de nivelul doi şi trei dispun de atribuţii ale organului de urmărire penală ierarhic superior, precum şi Secţia urmărire penală a Centrului pentru combaterea traficului de persoane, în calitate de organ specializat, ţinând cont de competenţa materială, examinează cererile şi comunicările cu privire la infracţiuni, prin care au fost sesizate, fiind abilitate să efectueze urmărirea penală pentru orice infracţiune comisă în limitele circumscripţiei în care activează sau să o dispună conform legii subdiviziunii teritoriale de urmărire penală ierarhic inferioare din subordinea sa. CAPITOLUL III Statutul şi atribuţiile reprezentanţilor organului de urmărire penală Secţiunea 1 Statutul conducătorului organului de urmărire penală 21. Atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le exercită persoana numită prin ordinul şefului IGP al MAI, după caz, prin ordinul ministrului afacerilor interne, în calitate de şef al subdiviziunii de urmărire penală centrală, teritorială sau specializată, abilitată cu atribuţii independente de dirijare şi

control a activităţii de urmărire penală în subdiviziunea pe care o conduce, după caz şi celor subordonate procesual şi organizatoric. 22. Doar conducătorul organului de urmărire penală este abilitat să reprezinte acest organ în raport cu alte instituţii sau subdiviziuni, fără careva împuterniciri suplimentare şi să desemneze ofiţerii de urmărire penală pentru a examina sesizările cu privire la infracţiuni sau să efectueze urmărirea penală ori să exercite alte acţiuni prevăzute expres de lege în cadrul organului de urmărire penală respectiv. Direcţia generală urmărire penală, în raport cu alte instituţii sau subdiviziuni, se reprezintă doar de către şeful acesteia sau, la indicaţia expresă a lui, de către adjunctul său. 23. De statut de conducător al organului de urmărire penală în cadrul MAI, în limitele subdiviziunii sau circumscripţiei sale, dispun: şeful Direcţiei generale urmărire penală a IGP al MAI şi adjunctul acestuia, şefii subdiviziunilor constituite în cadrul DGUP, şeful secţiei urmărire penală al Centrului pentru combaterea traficului de persoane, şeful Secţiei coordonare a activităţii de urmărire penală (şi şefii serviciilor constituite în cadrul acestei secţii) a Direcţiei de poliţie a mun. Chişinău, şeful Secţiei coordonare a activităţii de urmărire penală a Direcţiei de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri, şefii secţiilor urmărire penală ale inspectoratelor municipale, de sector sau raionale de poliţie. 24. În vederea exercitării atribuţiilor de conducător, şeful organului de urmărire penală, în limitele competenţei sale, este în drept să emită dispoziţii care sunt obligatorii pentru reprezentaţii organului sau organelor de urmărire penală subordonate. 25. În perioada concediului de odihnă anual, medical, sau în cazul absenţei din alte motive a conducătorului organului de urmărire penală, atribuţiile lui vor fi exercitate din oficiu de adjunct, sau de către unul din adjuncţii acestuia, desemnat prin dispoziţia prealabilă a conducătorului organului de urmărire penală. În cazul în care conducătorul organului de urmărire penală, în prealabil, nu a emis dispoziţia respectivă, desemnarea unuia din adjuncţii acestuia pentru a exercita interimatul funcţiei, se dispune de către Şeful DGUP a IGP al MAI. Dacă în condiţiile expuse, nu este posibil de asigurat interimatul funcţiei conducătorului organului de urmărire penală, atribuţiile acestuia vor fi încredinţate prin ordinul şefului IGP unuia din cei mai experimentaţi ofiţeri de urmărire penală în conformitate cu prevederile alin. (3) art. 44 al Legii cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, temporar pe un termen de cel mult 6 luni. Secţiunea 2 Atribuţiile conducătorilor organelor de urmărire penală 26. Şeful Direcţiei generale urmărire penală, în raport cu conducătorii organelor de urmărire penală de toate nivelurile din cadrul IGP al MAI, inclusiv a celor constituite în DGUP, dispune de statut de conducător ierarhic superior şi acţionează în limitele atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, Regulamentul DGUP, prezentele instrucţiuni şi alte acte normative departamentale sau interdepartamentale.

27. Şeful DGUP prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor constituite în cadrul DGUP, implementează politicile statului în domeniul activităţii de urmărire penală, organizează, dirijează, coordonează şi exercită controlul exclusiv asupra activităţii procesuale a tuturor subdiviziunilor de urmărire penală ierarhic inferioare, contribuie la realizarea independenţei procesuale şi conlucrării ofiţerilor de urmărire penală cu ofiţerii de investigaţii, organele de constatare, procuratură, instanţele judecătoreşti şi alte instituţii. 28. În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful DGUP este în drept să dispună, după caz, conform competenţei teritoriale sau materiale, în conformitate cu legislaţia, oricărei subdiviziuni de urmărire penală subordonate, de orice nivel, să examineze şi să soluţioneze, în ordinea prevăzută de lege, sesizările sau alte informaţii referitoare la infracţiuni şi incidente. 29. Întru soluţionarea problemelor şi divergenţelor apărute în conlucrarea organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale poliţiei, respectiv pentru a verifica care este rolul la descoperirea infracţiunilor a reprezentanţilor serviciilor de investigaţii incluşi în grupurile de urmărire penală, şeful DGUP organizează şedinţe, la care poate invita conducătorii subdiviziunilor, în cadrul cărora activează organele de urmărire penală, conducătorii organelor de urmărire penală şi membrii grupurilor de urmărire penală. 30. Conducătorii organului de urmărire penală, de toate nivelele, au obligaţia de a depista şi curma încălcările esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal şi omisiunile ireparabile în procesul de administrare a probelor, cât din oficiu, atât şi la plângerile părţilor, iar în legătură cu depistarea acestora, după caz, le revine obligaţia de a dispune sau realiza nemijlocit ancheta de serviciu şi a adopta, conform legii, soluţii privind ridicarea materialelor cauzei penale şi transmiterea lor altui ofiţer de urmărire penală. 31. Indicaţiile şefului DGUP, date în conformitate cu legislaţia procesuală penală, Regulamentul DGUP şi prezentele instrucţiuni, sunt executorii pentru toţi reprezentanţii organelor de urmărire penală şi organelor de constatare. 32. Pe lângă şeful DGUP, prin dispoziţia acestuia, se constituie şi activează un organ consultativ compus din şeful adjunct al DGUP şi şefii de direcţii din cadrul acestei instituţii, care are ca scop să rezolve colegial şi transparent orice probleme ce ţin de organizarea activităţii de urmărire penală în cadrul IGP al MAI. 33. Şefii subdiviziunilor de urmărire penală de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu subdiviziunile de urmărire penală subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de DGUP în sfera activităţii de urmărire penală, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze, coordoneze şi să exercite controlul activităţii de urmărire penală a organelor de urmărire penală subordonate, implicit, să asigure şi să vegheze respectarea legislaţiei procesuale în aceste organe şi să asigure independenţa procesuală a ofiţerilor subordonaţi. 34. Conducătorii organelor de urmărire penală de nivelul trei şi celui specializat, pe lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative

departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, au atribuţia de a implementa, în subdiviziunile pe care le conduc, politicile promovate de DGUP în sfera activităţii de urmărire penală, de a asigura rolul activ al organului de urmărire penală, efectuarea urmăririi penale, conform competenţei materiale, sub toate aspectele, complet, obiectiv şi cu respectarea principiilor procesului penal. 35. Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să manifeste în permanenţă un rol activ în asigurarea activităţii normale a ofiţerului de urmărire penală, inclusiv interacţiunea acestuia cu organele de constatare, în soluţionarea tuturor problemelor care apar pe parcursul urmăririi penale, cu identificarea şi lichidarea imediată a cauzelor, care pot influenţa negativ aceasta activitate sau, după caz, să propună măsuri efective în această privinţă. 36. Conducătorul organului de urmărire penală (după caz, adjunctul acestuia) este obligat să verifice obligatoriu temeinicia şi să contrasemneze următoarele acte procedurale, întocmite de ofiţerul de urmărire penală: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aducere silită, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a urmăririi penale şi poartă răspundere pentru calitatea şi legalitatea acestora, să ea măsuri efective, ce nu suferă amânare, în vederea executării în termen a misiunilor ofiţerilor de urmărire penală privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii. 37. Scrisorile şi adresările în alte organe sau instituţii se semnează în numele organului de urmărire penală doar de către şeful acestuia. Adjuncţii în cazul dat sunt responsabili de calitatea proiectului, pe linia sa de activitate. 38. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală permanent exercită controlul asupra respectării termenelor urmării penale în toate cauzele penale, fiind obligat să intervină efectiv, dacă ofiţerul de urmărire penală competent nu a depus cu cinci zile înainte de expirarea termenului fixat, demersul de prelungire sau nu a trimis cauza procurorului cu propunerea de a se adopta soluţia finală. 39. Conducătorul organului de urmărire penală, la plecarea subalternilor nemijlociţi în concediul de odihnă anual, medical sau în alte circumstanţe în care nu-şi pot exercita atribuţiile de serviciu, este obligat să retragă neîntârziat din procedura acestora sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a fi transmise, în ordinea stabilită, altor ofiţeri de urmărire penală. 40. Conducătorii tuturor organelor de urmărire penală ierarhic inferioare sunt obligaţi să raporteze la timp şi în scris conducerii DGUP despre toate problemele existente, care pun în dificultate sau periclitează activitatea de urmărire penală şi să înainteze propuneri în vederea lichidării acestora, inclusiv cu implicarea conducerii ierarhic superioare. 41. Şeful organului de urmărire penală, în dependenţă de numărul de subalterni, prin dispoziţie scrisă, poate delega adjuncţilor o parte din atribuţiile ce îi revin. Dispoziţia respectivă, de regulă, se emite la începutul anului (sau la desemnarea în funcţie) de către conducătorul organului de urmărire penală teritorial sau specializat şi urmează a fi coordonată cu conducerea Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DGUP. Aceste prevederi se răsfrâng şi asupra şefului adjunct al DGUP, şefilor direcţiilor implicite, şi alte organe de urmărire penală

centrale, cu excepţia coordonării dispoziţiei respective cu conducerea Direcţiei dirijare şi control a urmării penale a DGUP. Dispoziţia va conţine expres, care atribuţii concret sunt delegate, fie în raport cu anumite cauze penale, sau în privinţa unor ofiţeri de urmărire penală. În lipsa unei astfel de dispoziţii, şeful organului de urmărire penală îşi va exercita de unul singur atribuţiile ce îi revin şi va fi responsabil personal de organizarea activităţii de urmărire penală. 42. Întru excluderea cazurilor de corupţie şi protecţionism în activitatea subalternilor, conducătorii nemijlociţi ai organelor de urmărire penală vor: - admite deplasarea în orele de serviciu a subalternilor, în afara sediului, doar în baza permisiunii prealabile, strict după necesităţi imperative, cu verificarea activităţilor întreprinse în perioada învoirii; - supraveghea ca întâlnirile ofiţerilor de urmărire penală cu părţile în proces să aibă loc doar în birourile de serviciu, cu excepţia cazurilor în care acţiunile de urmărire penală urmează să fie efectuate în afara sediului organului de urmărire penală; - atenţiona în permanenţă ofiţerii de urmărire penală asupra excluderii întâlnirilor private cu părţile sau alţi participanţi la procesul penal, alte persoane interesate, verificând în permanenţă respectarea acestei interdicţii; - propune imediat procurorului de a retrage cauza penală din procedura ofiţerului de urmărire penală, dacă există temeiuri de recuzare sau plângeri referitoare la imparţialitatea acestuia, fie dacă se identifică anumite tendinţe neobiective, manifestări părtinitoare, încălcări flagrante a prevederilor legale şi garanţiilor procesuale ale părţilor; - exclude oricare interese personale sau conflicte de interese în desfăşurarea urmăririi penale, asigurând respectarea strictă de către subalterni a limitelor competenţei procesuale; - dezvolta şi menţine, în permanenţă, la ofiţerii de urmărire penală spiritul respectării legalităţii, devotamentului faţă de serviciu şi imparţialităţii în procesul penal; - identifica, în permanenţă, predispoziţiile, părţile vulnerabile ale subalternilor şi riscurile posibile care pot genera situaţii coruptibile; - studia sub răspundere personală candidaţii la încadrare, avansare sau promovare în funcţiile de conducere a organelor de urmărire penală, ţinând cont de calităţile morale, în special, atrăgându-se atenţie la predispunerea acestora la fapte de corupere sau protecţionism; - dispune imediat efectuarea anchetelor de serviciu pe fiece caz de implicare a ofiţerilor de urmărire penală în oricare activităţi care pot genera sau se pot transforma în acte de corupţie sau protecţionism. 43. Conducătorii organelor de urmărire penală vor raporta obligatoriu, în scris, conducerii DGUP a IGP al MAI, despre oricare încercare de corupere, influenţă ilegală întru adoptarea hotărârilor, interes direct sau indirect în soluţionarea cauzei penale, despre implicarea unor angajaţi ai poliţiei, cunoştinţe sau alte persoane în desfăşurarea procesului penal. În acest scop a se întocmi un registru în care vor fi reflectate informaţiile de acest gen şi rezultatele soluţionării lor.

Secţiunea 3 Statutul ofiţerului de urmărire penală 44. Atribuţiile de ofiţer de urmărire penală le execută doar persoana numită în această funcţie în ordinea prevăzută de lege. 45. Angajaţii organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii speciale de investigaţii, care au statut de persoane învestite cu funcţii de constatare a infracţiunilor, pot avea atribuţii de ofiţer de urmărire penală numai în cazul desemnării lor prin ordonanţa procurorului, doar la propunerea ofiţerului de urmărire penală, şi doar, pe o cauză penală concretă. În acest caz, referitor la activitatea procesuală a acestora, ei sunt subordonaţi ofiţerului conducător al grupului de urmărire penală şi indicaţiilor scrise ale conducătorului organului de urmărire penală şi procurorului. 46. În cazul în care angajatul organelor abilitate cu funcţii de menţinere a ordinii publice, de control sau de exercitare a activităţii speciale de investigaţii se desemnează cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală într-o cauză concretă, conducătorul nemijlocit al lor este obligat să le asigure prezenţa la conducătorul grupului de ofiţeri de urmărire penală, pentru executarea sarcinilor ce îi revin. 47. Conducătorul angajatului care a fost desemnat cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală pe o cauză concretă i se interzice să se implice în activitatea procesuală a acestuia, să-i creeze impedimente sau să-l sustragă de la executarea indicaţiilor superiorului grupului de urmărire penală. 48. Ofiţerul de urmărire penală nu este obligat să dea explicaţii conducătorului organului în cadrul căruia este constituit sau activează organul de urmărire penală în legătură cu activitatea sa procesuală, măsurile procesuale preconizate, decât în limitele în care aceasta este necesară pentru planificarea şi acordarea asistenţei sau ajutorului în cadrul interacţiunilor procesuale sau activităţilor complexe cu organele de constatare sau care exercită activitatea specială de investigaţii. 49. Ofiţerul de urmărire penală este responsabil de păstrarea secretului urmării penale şi, în limitele legii, decide de sine stătător sau în coordonare cu conducătorul organului de urmărire penală, asupra necesităţii prezentării unor conducători ai organelor poliţieneşti (şef de direcţie, inspectorat) a anumitor materiale din cauzele penale, însă nici într-un caz cauzele penale nu se prezintă pentru control acestor conducători. 50. După caz, şeful organului de constatare poate solicita în scris copiile unor materiale pentru a planifica măsuri speciale de investigaţii sau alte activităţi, inclusiv de profilaxie, însă limitele în care pot fi prezentate le decide ofiţerul şi conducătorul organului de urmărire penală. Totodată, ultimii pot aplica procedura stabilită de al. (2) art. 212 Cod de procedură penală în ceea ce priveşte, asigurarea secretului urmăririi penale. Secţiunea 4 Atribuţiile ofiţerului de urmărire penală 51. Ofiţerul de urmărire penală, în plan procesual, dispune strict doar de atribuţiile expres prevăzute de Codul de procedură penală, fiind obligat în

activitatea sa să se subordoneze prevederilor legislative şi actelor normative departamentale sau interdepartamentale, doar în limitele în care acestea nu afectează procesul penal şi nu încalcă drepturile şi garanţiile legale ale omului. 52. În cazul în care un act normativ contravine legii sau dacă există neconcordanţe între anumite prevederi legale şi Constituţia Republicii Moldova, sau dacă legislaţia naţională contravine tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, ofiţerul de urmărire penală este obligat să aplice direct actul ierarhic superior sau după caz, legea specială. 53. Ofiţerul de urmărire penală prezintă obligatoriu pentru verificare din oficiu şi contrasemnare conducătorului organului de urmărire penală sau, după caz, adjunctului împuternicit al acestuia, următoarele acte procedurale: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul - verbal de reţinere, ordonanţa de aducere silită, dispoziţiile şi misiunile privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a urmăririi penale. 54. Ofiţerul de urmărire penală păstrează toate materialele şi actele procedurale, referitoare la cauza penală exclusiv în dosarul penal şi le prezintă integral fără întârziere la control, la prima cerinţă a conducătorului organului de urmărire penală sau a conducătorilor ierarhic superiori. 55. Reprezentanţii organului de urmărire penală ierarhic inferior nu sunt în drept să refuze prezentarea materialelor cauzelor penale la control reprezentanţilor împuterniciţi ai organelor de urmărire penală ierarhic superioare, inclusiv motivând precum că procurorul nu ar permite. Oricum, mai întâi se prezintă materialele la cerinţă, concomitent doar se informează verbal procurorul, însă fără a i se solicita acordul. Excepţie constituie cazurile în care procurorul expres şi în formă scrisă a anulat, sau a declarat nulă decizia de transmitere a cauzei penale spre control sau indicaţiile scrise ale conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior. 56. Transmiterea din posesia ofiţerului de urmărire penală a materialelor dosarului penal sau a sesizărilor cu privire la infracţiuni, inclusiv spre control, se consemnează in scris, prin recipisă sau scrisoare de însoţire. 57. Păstrarea în afara dosarului penal a materialelor ce se referă la cauza penală constituie o încălcare a disciplinei de muncă, fapt care poate genera răspunderea disciplinară. O abatere de la procedura respectivă se admite doar în cazul în care dosarul penal conţine o informaţie scrisă despre aceasta. 58. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să expedieze cauzele penale, rapoartele, demersurile, actele procedurale, corespondenţa şi alte materiale oficial, prin intermediul cancelariei subdiviziunii în care activează. În cazul în care anumite documente (răspunsuri la interpelări, scrisori, adresări, demersuri, rapoarte de constatare, expertize etc.) parvin la organul de urmărire penală, cu excepţia celor dobândite de ofiţerul de urmărire penală prin realizarea actelor procedurale (ridicare, percheziţie, cercetarea la faţa locului, etc.), actele respective se înregistrează obligatoriu în cancelaria organului de urmărire penală sau a subdiviziunii în care acesta activează şi se anexează imediat la materialele cauzei penale conform rezoluţiei conducătorului respectiv. Se interzice anexarea a astfel de documente la cauza penală sau la alte dosare fără înregistrarea acestora în

cancelaria subdiviziunii de urmărire penală sau a organului în care acesta activează şi fără rezoluţia şefului. 59. Dacă în cadrul procesului penal, ofiţerul de urmărire penală depistează careva ilegalităţi sau abateri de la prezentele instrucţiuni în activitatea reprezentanţilor altor subdiviziuni ale MAI sau IGP al MAI, acesta conducându-se de alin. (2) art. 217 Cod procedură penală, va informa conducătorul organului de urmărire penală întru sesizarea factorilor de decizie competenţi de înlăturarea încălcărilor admise, lichidarea cauzelor şi condiţiilor care le-au generat. 60. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să informeze imediat sau cât mai curând posibil, rudele victimelor care au decedat sau au fost internate în spital ca urmare a vătămărilor corporale primite în urma infracţiunii. 61. Ofiţerului de urmărire penală i se interzice: să expună poziţia prealabilă a organului pe care îl reprezintă vizavi de rezultatele soluţionări sesizărilor cu privire la infracţiuni sau cauzelor penale, fie să comenteze deciziile adoptate de colegi; să întreprindă acţiuni sau să creeze anumite situaţii, care ar putea sugera părţilor procesului penal sau altor participanţi că are interese directe sau indirecte în desfăşurarea procesului penal şi să primească de la persoane fizice sau juridice, în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, bani, titluri de valoare, bunuri, servicii sau alte avantaje patrimoniale, inclusiv sponsorizări. 62. Întâlnirile private cu părţile, alţi participanţi la procesul penal sau alte persoane interesate constituie o abatere de la Codul de etică şi deontologie a poliţistului si poate genera răspunderea prevăzută de lege. 63. Despre orice implicare ilegală a unor conducători sau persoane cu funcţii de răspundere în activitatea procesuală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să raporteze conducătorului organului de urmărire penală nemijlocit sau ierarhic superior, care obligatoriu vor interveni în vederea curmării imixtiunii. 64. În cazul prezenţei circumstanţelor de incompatibilitate, la efectuarea urmăririi penale, ofiţerul de urmărire penală este obligat să facă în ordinea stabilită o declaraţie de abţinere de la efectuarea urmăririi penale în cauza respectivă. 65. De regulă, ofiţerul de urmărire penală efectuează actele de urmărire penală în biroul său de serviciu, cu excepţia cazurilor în care legea permite altfel, fie când aceasta este strict necesară în scopul asigurării rolului activ ori termenului rezonabil al urmăririi penale şi nu pune în pericol garanţiile procesuale. 66. La cercetarea infracţiunilor ofiţerul de urmărire penală este obligat să folosească evidenţele criminalistice şi să contribuie în ordinea stabilită la completarea acestora şi să utilizeze pe larg mijloacele tehnice, după caz, să apeleze, în scopul prevenirii şi investigării infracţiunilor la mijloacele de informare în masă (presă, radio, televiziune etc.). 67. Conform ordinii stabilite, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte obligatoriu darea de seamă despre sesizările şi cauzele penale aflate în procedură pe care o semnează şi o prezintă conducătorului organului de urmărire penală. 68. Înainte de plecare în concediul de odihnă anual sau în alte circumstanţe în care nu-şi poate exercita atribuţiile, ofiţerul de urmărire penală este obligat să predea (prin act de primire-predare) conducătorului organului de urmărire penală

sesizările cu privire la infracţiuni şi cauzele penale pentru a se decide transmiterea lor altor ofiţeri de urmărire penală. 69. În cazul depunerii raportului de transfer sau eliberare din funcţie ofiţerul de urmărire penală este obligat să transmită conducătorului organului de urmărire penală toate materialele referitoare la sesizări cu privire la infracţiuni, cauze penale, corpurile delicte şi alte documente de serviciu, întocmind obligatoriu, în două exemplare, actul de primire-predare, semnat de persoana care transmite şi persoana care primeşte. CAPITOLUL IV Sistemul organelor de constatare, competenţa materială a acestora Secţiunea 1 Sistemul organelor de constatare ale IGP al MAI 70. Organele de constatare în cadrul IGP al MAI se constituie în conformitate cu Codul de procedură penală, Legea cu privire la activitatea poliţiei şi statutul poliţistului, Hotărârile Guvernului şi alte acte legislative şi normative aferente. 71. Din sistemul organelor de constatare ale IGP fac parte: Inspectoratul naţional de investigaţii, Inspectoratul naţional de patrulare, Direcţia securitate publică, inclusiv subdiviziunile constituite în cadrul acestor organe, Direcţia de poliţie a mun. Chişinău, Direcţia de poliţie a UTA „Găgăuz-Yeri”, inspectoratele de poliţie municipale, de sector şi raionale, oricare alte instituţii sau subdiviziuni de poliţie, desemnate cu atribuţii de constatare a infracţiunilor. 72. Organe de constatare de primul nivel în cadrul IGP al MAI sunt: Inspectoratul naţional de investigaţii, Inspectoratul naţional de patrulare şi Direcţia securitate publică. 73. Organe de constatare de nivelul doi în cadrul IGP al MAI sunt: Direcţia de poliţie a mun. Chişinău şi Direcţia de poliţie a UTA Găgăuz-Yeri. 74. Organe de constatare de nivelul trei în cadrul IGP al MAI sunt inspectoratele de poliţie municipale, de sector, raionale şi alte organe abilitate cu astfel de atribuţii. 75. Organele de constatare se reorganizează şi lichidează, în condiţiile legii. Secţiunea 2 Competenţa organelor de constatare 76. Competenţa materială a organelor de constatare ale poliţiei, este stabilită de art. 273 Cod procedură penală. 77. Organele de constatare au sarcina de a efectua măsuri speciale de investigaţii, inclusiv de a utiliza înregistrări audio şi video, filmări, fotografieri, şi de a efectua acţiunile de constatare în condiţiile prevăzute de alin. (3) art. 265 şi alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, în scopul descoperirii indicilor infracţiunii şi persoanelor care au săvârşit-o, de a executa dispoziţiile ofiţerului de urmărire penală cu privire la reţinere, aducerea silită, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi de a acorda ajutor ofiţerului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală.

78. Întru realizarea atribuţiilor procesuale organele de constatare recepţionează şi examinează adresările anonime, cererile, comunicările orale sau scrise, inclusiv cele parvenite prin telefon şi alte mijloace tehnice, date publicităţii în mass-media, sau parvenite din alte surse, ce se referă la fapte sau incidente, însă care în sine, în lipsa unor acte de constatare suplimentare nu conţin descrierea şi nu conţin o bănuială rezonabilă despre o infracţiune concretă şi în mod separat fără realizarea unor acte de constatare, nu pot servi temei pentru pornirea urmăririi penale, impunându-se necesitatea efectuării unui control suplimentar. 79. În condiţiile Codului de procedură penală, organele de constatare premergător sesizării organelor de urmărire penală, efectuează acţiuni de constare doar în scopul depistării indiciilor şi confirmării bănuielii rezonabile cu privire la săvârşirea infracţiunii sau a circumstanţelor care exclud urmărirea penală. În timp ce, circumstanţele în care s-a comis infracţiunea şi alte date cu referire la aceasta constituie obiectul activităţii procesuale a organelor de urmărire penală, realizată după declanşarea procesului penal. 80. Organele de constatare de primul şi al doilea nivel, de regulă, intervin şi contribuie activ la constatarea infracţiunilor deosebit şi excepţional de grave, implicit a infracţiunilor comise de grupări sau organizaţii criminale. 81. Organele de constatare de nivelul trei au obligaţia de a constata şi înregistra toate infracţiunile comise în teritoriul în care activează, inclusiv cele latente. 82. Organele de constatare de primul nivel, pe liniile de activitate, pe întreg teritoriul ţării (sau după caz în teritoriul stabilit), iar cele de nivel doi, în limitele teritoriului deservit, au obligaţia de a verifica şi a contribui prin controale speciale întru realizarea sarcinilor puse în faţa organelor de nivelul trei în ceea ce priveşte rolul activ al acestora în depistarea şi înregistrarea tuturor infracţiunilor, comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente. 83. Organele de constatare de nivelul doi şi trei pot efectua acţiuni de constatare în afara teritoriului în care acestea activează, însă cu informarea prealabilă a conducerii organului de constatare din teritoriul respectiv. CAPITOLUL V Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare în sfera procesuală penală Secţiunea 1 Atribuţiile şefului Inspectoratului General al Poliţiei 84. Şeful Inspectoratului General al Poliţiei, în raport cu conducătorii organelor de constatare de toate nivelurile din cadrul IGP al MAI, dispune de statut de conducător ierarhic superior şi acţionează în limitele atribuţiilor şi competenţelor atribuite de Codul de procedură penală, Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea IGP al MAI, prezentele instrucţiuni şi alte acte normative departamentale sau interdepartamentale. 85. În virtutea atribuţiilor procesuale, şeful IGP este în drept să dispună, după caz, oricărui organ de constatare subordonat, de orice nivel, să examineze, în

ordinea prevăzută de lege, informaţiile referitoare la infracţiuni şi incidente şi să verifice această activitate. 86. Întru verificarea activităţii organelor de constatare subordonate, şeful IGP organizează controale inopinate sau planificate şi şedinţe la care invită reprezentanţii acestora. 87. Indicaţiile şi cerinţele şefului IGP date în conformitate cu legislaţia în vigoare, Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea IGP al MAI şi prezentele instrucţiuni sunt executorii pentru toţi reprezentanţii organelor de constatare subordonate respectiv. Secţiunea 2 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul întâi 88. Şefii INI, INP şi DSP prin intermediul adjuncţilor şi conducătorilor subdiviziunilor constituite în cadrul acestor instituţii, implementează politicile statului şi IGP al MAI în domeniul constatării infracţiunilor, organizează, dirijează, coordonează şi exercită controlul asupra activităţii organelor de constatare subordonate, inclusiv a celor din cadrul INI, INP şi DSP, implicit organizează acordarea ajutorului metodico-practic organelor de constatare subordonate la descoperirea infracţiunilor, întreprinde acţiuni în vederea asigurării respectării legalităţii în activitatea de descoperire a infracţiunilor, pe linia de activitate. 89. În virtutea atribuţiilor procesuale, şefii INI, INP şi DSP sunt în drept să dispună, după caz, oricărui organ de constatare subordonat să examineze, în ordinea prevăzută de lege, informaţiile referitoare la infracţiuni şi incidente şi să verifice această activitate. Secţiunea 3 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul doi 90. Conducătorii organelor de constatare de nivelul doi pe lângă atribuţiile expres prevăzute de lege, de actele normative departamentale şi interdepartamentale şi de regulamentele proprii, dispun de statut de conducători ierarhic superiori în raport cu organele de constatare subordonate şi au obligaţia de a implementa politicile promovate de IGP al MAI în sfera activităţii de constatare a infracţiunilor, de asemenea, sunt împuterniciţi să organizeze, dirijeze, coordoneze şi să exercite controlul activităţii organelor de constatare subordonate, implicit să asigure respectarea legislaţiei procesuale în aceste organe. Secţiunea 4 Atribuţiile conducătorilor organelor de constatare de nivelul trei 91. Conducătorii organelor de constatare de nivelul trei şi celor specializate au atribuţia de a implementa, în subdiviziunile pe care le conduc, după caz, politicile promovate de IGP al MAI în sfera activităţii de constatare a infracţiunilor, respectiv de a asigura efectuarea acţiunilor de constatare, în conformitate cu legea şi conform competenţei materiale, după caz, teritoriale.

92. Conducătorii organelor de constatare dispun şi de alte atribuţii prevăzute de lege, actele normative departamentale sau interdepartamentale. CAPITOLUL VI Delimitarea şi asigurarea controlului şi subordonării procesuale şi a celor cu caracter organizatoric 93. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală, în raport cu ofiţerii de urmărire penală, amplasaţi, detaşaţi sau care permanent activează în cadrul acestei subdiviziuni, pot realiza doar atribuţii organizatorice, legate de organizarea la general a activităţii de urmărire penală, asigurarea interacţiunii organului de urmărire penală cu organele de constatare din subordine, îndreptate la îndeplinirea în termen şi calitativă a dispoziţiilor şi misiunilor ofiţerului de urmărire penală, legate de disciplina generală de serviciu, ordinea interioară, organizarea generală a serviciului, numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie, încetarea contractului individual de muncă cu trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte proceduri de personal efectuate în privinţa conducătorilor şi ofiţerilor de urmărire penală, asigurarea acestora cu mijloace tehnico-materiale necesare activităţii lui operative, exercitării atribuţiilor ce îi revin, asigurarea perfecţionării profesionale şi ridicării prestigiului activităţii lor, şi alte acţiuni cu caracter organizatoric, însă care direct sau indirect nu afectează activitatea procesuală penală. 94. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală, sunt obligaţi sa se abţină de la orice acţiuni sau inacţiuni, care ar afecta independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală, l-ar determina la părtinire sau neobiectivitate, fie altfel direct sau indirect ar afecta activitatea procesual penală, prevederile legale, drepturile şi libertăţile participanţilor la procesul penal. Imixtiunea sub orice formă în activitatea organelor şi ofiţerilor de urmărire penală atrage răspunderea stabilită de legislaţie. 95. Conducătorilor instituţiilor centrale, subdiviziunilor teritoriale şi specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul fie ofiţeri de urmărire penală, inclusiv adjuncţilor acestora, li se interzice să solicite materialele sesizărilor cu privire la infracţiuni şi cauzele penale de la ofiţerii sau conducătorii de urmărire penală pentru control sau spre a se lua cunoştinţă de ele, a le retrage din gestiunea lor, inclusiv pentru a fi transmise altor ofiţeri sau conducători de urmărire penală sau reprezentanţi ai organelor de constatare. 96. Retragerea materialelor sesizării cu privire la infracţiune sau a cauzei penale din gestiunea ofiţerului sau conducătorului de urmărire penală, inclusiv la solicitarea scrisă a conducătorului instituţiei centrale, subdiviziunii teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul, fie ofiţerul de urmărire penală, poate fi realizată în condiţiile legii şi jurisdicţiei, doar de către conducătorul organului de urmărire penală, implicit ierarhic superior, sau procuror.

97. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit organul sau activează ofiţerul de urmărire penală, nu este în drept să se implice sub nici o formă în activitatea procesuală a ofiţerilor de urmărire penală sau să ceară de la aceştia explicaţii referitoare la cauzele penale în care efectuează urmărirea penală. 98. Conducătorul instituţiei centrale, conducătorii subdiviziunilor teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit organul sau activează ofiţerul de urmărire penală, sunt obligaţi să execute sau să organizeze, în limitele legii, îndeplinirea în termen a dispoziţiilor şi misiunilor organelor şi ofiţerilor de urmărire penală, privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, cu privire la reţinere, aducerea forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum să le acorde ajutorul solicitat şi necesar la efectuarea acţiunilor de urmărire penală. 99. Conducătorul instituţiei în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală nu este în drept să dispună efectuarea anchetei de serviciu în privinţa ofiţerului de urmărire penală daca acţiunile pretins ilegale ale acestuia se referă la activitatea procesuală. 100. În scopul asigurării independenţei şi imparţialităţii procesuale, anchetele de serviciu în privinţa ofiţerilor şi conducătorilor de urmărire penală, referitoare la activitatea lor procesuală, pot fi dispuse, doar de către conducătorul organului de urmărire penală, inclusiv ierarhic superior, din oficiu, la sesizarea procurorului ori instanţei de judecată, cerere sau plângere, fie solicitarea scrisă a conducătorului instituţiei centrale, subdiviziunii teritoriale sau specializate, în cadrul cărora este constituit sau activează organul de urmărire penală şi poate fi efectuată în condiţiile legii, doar de către organul de urmărire penală sau cu participarea lui. 101. În acelaşi scop, numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie, încetarea contractului individual de muncă cu trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte proceduri de personal efectuate în privinţa conducătorilor organelor de urmărire penală teritoriale şi specializate se realizează la propunerea şefului Direcţiei generale urmărire penală în coordonare cu şefii subdiviziunilor în care sînt constituite organele respective. În timp ce, materialele privind numirea, promovarea, retrogradarea în/din funcţie, încetarea contractului individual de muncă cu trecerea în rezervă sau retragere, precum şi alte proceduri de personal efectuate cu ofiţerii de urmărire penală, se realizează la iniţiativa conducătorilor organelor de urmărire penală respective, în coordonare obligatorie cu Direcţia generală urmărire penală sau din iniţiativa conducerii acesteia. 102. Ofiţerii şi conducătorii organelor de urmărire penală, se subordonează, în limitele legii, pe verticală conducătorilor organelor de urmărire penală ierarhic superioare, cît în plan procesual, atât şi organizatoric. 103. Deşi în cadrul urmăririi penale, ia în mod independent hotărârile prin care dispune asupra acţiunilor sau măsurilor procesuale, oricum în scopul exercitării în limitele legii a controlului asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor, luării măsurilor necesare pentru efectuarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a urmăririi penale, pentru acordarea asistenţei metodice şi ajutorului practic, pentru a contribui la obţinerea datelor şi

materialelor necesare şi a se lua măsuri în vederea executării în termen a misiunilor privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, constatării, din oficiu sau la plângere, a încălcărilor esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal sau oricăror omisiuni ireparabile, admise în procesul de administrare a probelor, ofiţerul de urmărire penală, prezintă obligatoriu conducătorului organului de urmărire penală, la solicitarea acestuia materialele cauzei penale, după caz, din oficiu pentru verificarea temeiniciei şi contrasemnarea următoarelor acte procedurale: ordonanţa de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aducere silită, dispoziţia sau misiunea privind efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, raportul cu propunerea de punere sub învinuire sau de terminare a urmăririi penale. 104. Ofiţerul de urmărire penală în mod obligatoriu va coordona cu conducătorul organului de urmărire penală, după caz, cu conducătorul instituţiei, în cadrul căreia este constituit sau activează organul de urmărire penală, necesitatea plecării, din sediul instituţiei în orele de lucru, inclusiv în cazul efectuării în afara acesteia a acţiunilor procedurale, la necesitate, le va solicita asistenţa cu mijloace tehnico-materiale, cu specialişti şi transport, alt suport cu caracter organizatoric şi metodic, inclusiv acordarea ajutorului la efectuarea acţiunilor de urmărire penală. 105. Ofiţerii şi conducătorii organelor de urmărire penală, se subordonează organizatoric conducătorului subdiviziunii teritoriale sau specializate, în cadrul căreia este constituit sau activează organul de urmărire penală, precum şi pe verticală conducătorilor instituţiilor centrale ale Poliţiei, doar în limitele în care nu afectează atribuţiile şi independenţa procesuală a sa. 106. Conducătorii organului de urmărire penală, de toate nivelele, au obligaţia de a depista şi curma încălcările esenţiale a drepturilor persoanelor participante la procesul penal şi omisiunile ireparabile, admise în procesul de administrare a probelor, cât din oficiu, atât la sesizare şi plângerile părţilor, iar în legătură cu depistarea acestora, le revine a dispune sau realiza nemijlocit ancheta de serviciu şi a adopta sau propune soluţii privind ridicarea materialelor cauzelor penale şi transmiterea acestora în gestiunea altui ofiţer de urmărire penală. 107. În scopul asigurării practicii unice de urmărire penală, precum şi în legătură cu efectuarea anchetelor de serviciu declanşate, cît din oficiu, atât şi în baza plângerilor cetăţenilor, sesizării procurorilor sau instanţelor de judecată, şeful Direcţiei generale urmărire penală, este în drept să solicite de la conducătorii organelor de urmărire penală ierarhic inferiori, să i se prezinte materialele cauzelor penale şi sesizărilor cu privire la infracţiuni, pentru control, analiză, generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic, însă fără a afecta secretul şi termenul rezonabil al urmării penale. Solicitarea în acest scop, făcută nu în baza sesizării parvenite de la procuror, va fi precedată de o sesizare prealabilă a procurorului conducător al urmăriri penale, privind necesitatea solicitării cauzei penale, în care se va indica expres scopul urmărit. 108. Conducătorii organelor de urmărire penală ierarhic inferiori, de toate nivelele, vor prezenta obligatoriu materialele cauzelor penale şi sesizărilor cu privire la infracţiuni, pentru control, analiză, generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic, solicitate în scris de către şeful Direcţiei generale urmărire

penală, fapt adus în prealabil la cunoştinţa procurorului. Dacă procurorul va anula decizia de transmitere a cauzei penale spre control, analiză, generalizare sau acordare a ajutorului metodic şi practic sau indicaţiile scrise ale conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior, cauza penală nu va fi prezentată, iar ce-a prezentată, va fi restituită imediat. În acest caz, nefiind pasibil de adoptat o soluţie în fond, ancheta de serviciu sau generalizarea iniţiată, va fi suspendată şi în continuare, în cauza penală în referinţă, se va considera că îndeplinirea atribuţiilor procesuale menţionate mai sus, nu au putut fi realizate, cât de conducătorul organului de urmărire penală ierarhic inferior, atât şi cel superior, respectiv toată responsabilitatea de a curma eventualele încălcări a unor drepturi şi alte omisiuni în procesul de administrare a probelor, precum şi obligaţia de a exercita controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor, de a lua măsuri pentru a asigura efectuarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a urmăririi penale, deja vor revine în exclusivitate doar procurorului care a interzis transmiterea cauzei la control. CAPITOLUL VII Aspecte generale referitoare la organizarea activităţii procesuale şi de urmărire penală Secţiunea 1 Crearea condiţiilor necesare pentru activitatea de urmărire penală 109. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală sau au sediul ofiţerii de urmărire penală, întru asigurarea confidenţialităţii urmăririi penale, este obligat să asigure fiecare ofiţer de urmărire penală cu birou individual de serviciu, cu mijloace tehnico-materiale şi alt inventar necesar pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu (mese, scaune, dulapuri, telefon de serviciu fix şi mobil conectate la reţea, tehnică criminalistică şi specială, respectiv safeuri, computer, tehnică audio-video, tehnică de multiplicat şi alte rechizite de birou). 110. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va amenaja o încăpere destinată pentru întrevederea avocaţilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv şi va asigura realizarea în condiţii confidenţiale a acestui drept. 111. Conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală, în mod obligatoriu, va asigura organul de urmărire penală cu transport de serviciu şi cantitatea de carburanţi necesară pentru executarea atribuţiilor procesuale, va întreprinde măsuri în vederea dotării angajaţilor organelor de urmărire penală cu uniformă de serviciu în conformitate cu actele normative în domeniu. 112. Pentru păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul organului în cadrul căruia activează subdiviziunea de urmărire penală este obligat să amenajeze încăperi speciale în corespundere cu cerinţele prevăzute de actele normative în vigoare.

113. La eliberarea sau transferarea lucrătorului responsabil pentru evidenţa şi păstrarea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală prin dispoziţie numeşte o comisie care va efectua inventarierea materialelor, cauzelor penale şi corpurilor delicte transmise pentru evidenţă şi păstrare. 114. În cazul constatării pierderii materialelor, cauzelor penale sau corpurilor delicte în mod obligatoriu se va efectua o anchetă de serviciu, concomitent conducătorul organului de urmărire penală va lua măsurile prevăzute de lege în vederea iniţierii procedurii de restabilire a dosarului penal sau a documentelor dispărute. 115. Se interzice semnarea foii de achitare, la transferul sau eliberarea din funcţie a conducătorului organului de urmărire penală sau ofiţerului de urmărire penală, dacă aceştia n-au transmis materialele cauzelor penale sau sesizărilor cu privire la infracţiuni ori corpurile delicte prin act de primire-predare. 116. Organele de urmărire penală pot să dispună de cancelarie proprie, iar în lipsa acesteia, sunt în drept să folosească nestingherit cancelaria organului în cadrul căruia activează. 117. Reprezentanţii organelor de urmărire penală la executarea atribuţiilor ce le revin sunt în drept să poarte haine civile, să deţină, să păstreze şi să poarte arma de foc din dotare. 118. Conducătorii organelor de constatare au obligaţia de a asigura cu mijloace tehnico-materiale suficiente pentru exercitarea atribuţiilor de serviciu şi pe reprezentanţii organelor de constatare. Secţiunea 2 Planificarea activităţii de urmărire penală 119. Activităţile manageriale în cadrul organelor de urmărire penală se efectuează în conformitate cu principiile de management în sistemul MAI, aprobate prin Ordinul MAI nr.444 din 26.12.2008. 120. Planul măsurilor organizatorice de bază a organului în cadrul căruia activează organul de urmărire penală trebuie să conţină, de asemenea, măsuri complexe orientate la: descoperirea infracţiunilor, reacţionarea oportună la sesizările despre infracţiuni, asigurarea deplasării imediate a grupului operativ în componenţa deplină la locul infracţiunii, consolidarea colaborării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni la cercetarea infracţiunilor, crearea condiţiilor necesare pentru îndeplinirea cu succes şi legală de către ofiţerii de urmărire penală a atribuţiilor procesuale. 121. Planurile de activitate ale organelor de urmărire penală în mod obligatoriu trebuie să conţină: măsuri concrete (în caz de necesitate coordonate cu alte servicii) îndreptate spre descoperirea infracţiunilor, îmbunătăţirea lucrului ofiţerilor de urmărire penală, sporirea nivelului controlului procesual asupra activităţii lor, perfecţionarea metodicii şi tacticii efectuării urmăririi penale, respectarea termenelor fixaţi pentru efectuarea urmăririi penale, acordarea ajutorului practic ofiţerilor de urmărire penală, propagarea şi implementarea în practică a experienţelor avansate în cercetarea infracţiunilor.

122. Măsurile de organizare a lucrului ofiţerilor de urmărire penală se stabilesc în planurile de activitate ale organelor de urmărire penală. Conţinutul acestora trebuie să corespundă maximal politicilor de urmărire penală promovate de DGUP şi să fie bazate pe generalizările şi analiza rezultatelor obţinute în combaterea criminalităţii în teritoriul respectiv. Secţiunea 3 Planificarea activităţii desfăşurate în cauzele penale 123. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să-şi organizeze activitatea în aşa fel ca în cel mai scurt posibil termen şi în mod neîntârziat, să cerceteze obiectiv, multilateral, sub toate aspectele fiece sesizare sau cauză penală din gestiunea sa. În acest scop, ofiţerul de urmărire penală, în termen restrâns din momentul parvenirii sesizării cu privire la infracţiune, după caz, de la începerea urmăririi penale, bazându-se pe informaţiile de care dispune şi pe versiunile înaintate, va întocmi, ulterior, la apariţia necesităţii, va completa, planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor speciale de investigaţii, necesare pentru soluţionarea justă a cazului. 124. Planul cu privire la acţiunile de urmărire penală şi măsurile speciale de investigaţii trebuie să conţină: descrierea scurtă a circumstanţelor infracţiunii, versiunile înaintate în baza informaţiilor şi probelor acumulate, acţiunile de urmărire penală şi măsurile speciale de investigaţii necesare în vederea confirmării sau excluderii versiunilor înaintate, executorul şi termenul concret de realizare a acţiunilor planificate. 125. Ofiţerul de urmărire penală şi angajaţii serviciilor de investigaţii, incluşi în componenţa grupului de urmărire penală, ţinând cont de datele acumulate la etapa iniţială a urmăririi penale, după caz, pot să întocmească în comun planul acţiunilor de urmărire şi măsurilor speciale de investigaţii. Planul comun va prevedea măsuri pentru toate serviciile care urmează a fi implicate în descoperirea infracţiunii. 126. De regulă, planul acţiunilor de urmărire penală se aprobă de către conducătorul organului de urmărire penală, iar în cazul în care în plan sunt incluse şi măsuri speciale de investigaţii acesta se aprobă obligatoriu şi de conducătorul subdiviziunii în cadrul căreia activează persoanele incluse în calitate de executori. Măsurile speciale de investigaţii planificate de ofiţerul de urmărire penală sunt obligatorii spre executare pentru persoanele împuternicite. 127. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală efectuează, pe liniile de activitate, controlul asupra executării acţiunilor şi măsurilor planificate şi acordă subalternilor ajutorul practic necesar în realizarea legală şi cu succes a acestora. 128. În cazul în care conducătorul subdiviziunii de constatare, din anumite motive pe care le consideră întemeiate, refuză să aprobe planul acţiunilor de urmărire penală şi măsurilor speciale de investigaţii, dânsul va expune în scris obiecţiile sale pe care le va expedia conducătorului organului de urmărire penală ierarhic superior spre a se expune asupra acestora. Obiecţiile respective, după caz,

se pot expedia pentru informare şi conducătorului organului de constatare ierarhic superior. 129. Despre termenele şi calitatea realizării măsurilor speciale de investigaţii incluse în plan se poate discuta la şedinţele operative pe lângă conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală. Secţiunea 4 Şedinţele pe lângă conducătorul organului de urmărire penală 130. Conducătorul organului de urmărire penală este obligat să organizeze după necesitate, dar nu mai rar de o dată pe săptămână, şedinţe operative cu ofiţerii de urmărire penală din subordine în scopul abordării şi rezolvării problemelor apărute pe parcursul activităţii, verificării indicaţiilor date subalternilor, discutării lacunelor admise de unii ofiţeri de urmărire penală la efectuarea urmăririi penale, aducerii la cunoştinţă a actelor legislative şi normative, a indicaţiilor conducătorilor superiori etc. În cadrul acestor şedinţe nu pot fi puse în discuţie acţiuni de urmărire penală planificate sau cauze penale concrete, decât în măsura în care aceasta nu va duce la divulgarea secretului urmării penale. În acest scop se convocă şedinţe speciale. 131. Conducătorul organului de urmărire penală, pentru a verifica activitatea în cadrul proceselor penale din procedura organului subordonat, în limitele competenţei, este în drept să convoace şedinţe, la care pot fi invitaţi membrii grupului de urmărire penală, inclusiv angajaţii subdiviziunilor de investigaţii. 132. Referitor la şedinţele efectuate se întocmesc obligatoriu proceseverbale. Procesele-verbale trebuie să conţină date referitoare la: data petrecerii şedinţei, persoanele participante, indicaţiile date, executorii, date referitoare la controlul şi termenele executării. Indicaţiile trebuie să fie adresate în mod clar, iar termenele stabilit sa fie suficient pentru executare. Procesul-verbal este semnat obligatoriu de conducător şi persoana care l-a întocmit. Secţiunea 5 Pregătirea profesională a reprezentanţilor organelor de urmărire penală şi organelor de constatare 133. Instruirea şi perfecţionarea profesională a angajaţilor organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare se petrece în continuu, în conformitate cu actele normative respective, în instituţia în care acestea activează. 134. Lucrătorii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare sunt obligaţi să-şi ridice în permanenţă nivelul de pregătire profesională, atât în cadrul orelor de pregătire profesională, cât şi individual. 135. Angajaţii organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare au obligaţia de a studia în permanenţă actele legislative, modificările şi completările operate în acestea, actele normative departamentale şi interdepartamentale, literatura de specialitate, instrucţiunile şi recomandările metodice ale MAI, IGP DGUP şi Procuraturii Generale.

136. La examinarea corespunderii funcţiei ocupate, la stimularea şi promovarea în funcţie a lucrătorilor organelor de urmărire penală şi a organelor de constatare se va ţine cont de atitudinea acestora faţă de perfecţionarea profesională. 137. Organele ierarhic superioare de urmărire penală şi de constatare au obligaţia de a verifica periodic nivelul de pregătire profesională, de a analiza activitatea organelor din subordine, de a acorda ajutor metodic şi practic, de a elabora îndrumări metodice şi a răspândi practicile avansate. Secţiunea 6 Constituirea grupurilor operative şi de urmărire penală 138. Pe lângă unităţile de gardă ale IGP al MAI, conducătorul acestora în conformitate cu graficul respectiv, constituie zilnic grupul sau, în dependenţă de situaţia operativă, mai multe grupuri operative şi de urmărire penală, care activează pe parcursul a 24 ore, în următoarea componenţa: ofiţerul de urmărire penalăsuperior al grupului, ofiţerul de investigaţii, inspectorul de sector, specialistul criminalist, inspectorul serviciului supraveghere transport şi circulaţie rutieră, după caz, şi alţi angajaţi ai organelor de poliţie. CAPITOLUL VIII Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele de constatare în activitatea de urmărire penală Secţiunea 1 Scopul şi sarcinile interacţiunii 139. Scopul şi sarcinile de bază ale interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de constatare sunt: - prevenirea, relevarea, curmarea şi descoperirea activităţilor infracţionale şi a persoanelor care le organizează, le comit sau le-au comis; - cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor; - acordarea ajutorului organului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală; - efectuarea măsurilor speciale de investigaţii; - demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea, aducerea forţată sau arestarea acestora în ordinea prevăzută de lege; - căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute fără urmă; - căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii; - asigurarea restituirii la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune; - asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a altor persoane; - stabilirea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii şi luarea măsurilor întru înlăturarea acestor cauze şi condiţii; - respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului atât în procesul penal, cât şi pe parcursul activităţii speciale de investigaţii.

- repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale. Secţiunea 2 Cadrul juridic al conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni 140. Baza legislativă şi normativă a conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni ale MAI şi IGP al MAI o constituie: - Constituţia Republicii Moldova, Codul de procedură penală, Legea privind statul ofiţerului de urmărire penală, Legea cu privire la activitatea Poliţiei şi statutul poliţistului, Legea privind activitatea specială de investigaţii şi alte legi; - Regulamentul DGUP, Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Inspectoratului General al Poliţiei al MAI, prezentele instrucţiuni, precum şi alte acte normative departamentale sau interdepartamentale. - ordinele, instrucţiunile, dispoziţiile şi indicaţiile scrise, după caz, ale Procurorului General, ministerului afacerilor interne, şefului IGP al MAI, DGUP, cu privire la activitatea de urmărire penală sau de constatare a infracţiunilor. Secţiunea 3 Principiile colaborării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni 141. La baza conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni stau următoarele principii: - respectarea strictă a legalităţii şi competenţei; - independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală la exercitarea atribuţiilor procesuale şi luarea deciziilor; - rolul activ al ofiţerului de urmărire penală în conducerea şi exercitarea procesului de urmărire penală şi a măsurilor speciale de investigaţii din momentul înregistrării faptei penale; - planificarea coordonată a măsurilor speciale de investigaţii; - independenţa subdiviziunilor de investigaţii în alegerea, în limitele legii, a tacticii, metodicii şi tehnicii speciale la efectuarea măsurilor speciale de investigaţii, dacă acestea nu au fost dispuse la concret de procuror, ofiţerul, sau conducătorul organului de urmărire penală; - colaborării prompte şi neîntrerupte din momentul sesizării despre activitatea infracţională şi până la terminarea urmăririi penale; - perfecţionării permanente a formelor şi metodelor de interacţiune a organului de urmărire cu alte subdiviziuni ale MAI şi IGP al MAI. Secţiunea 4 Organizarea interacţiunii organelor de urmărire penală cu organele de constatare 142. Interacţiunea organelor de urmărire penală cu organele de constatare este asigurată de conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi de conducătorul organului de urmărire penală.

143. Pentru organizarea efectivă a forţelor şi mijloacelor în prevenirea, curmarea şi cercetarea infracţiunilor, conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală, sunt obligaţi, în comun, pe liniile de activitate şi conform competenţelor să asigure: - studierea permanentă a nivelului, stării, tendinţelor şi dinamicii criminalităţii, şi în dependenţă de indicii relevaţi, să elaboreze şi să întreprindă măsuri concrete de control şi de combatere a manifestărilor infracţionale; - controlul permanent a activităţilor de descoperire, prevenire, curmare şi cercetare a infracţiunilor, în special a celor grave, deosebit de grave, excepţional de grave, inclusiv a infracţiunilor transnaţionale sau de rezonanţă social-sporită; - reacţionarea imediată şi calificată, în limitele competenţelor, la sesizările şi alte informaţii, cu privire la infracţiuni; - cercetarea obiectivă, completă şi sub toate aspectele a infracţiunilor; - acordarea ajutorului şi suportului necesar ofiţerului de urmărire penală la efectuarea acţiunilor de urmărire penală, indiferent de faptul, dacă a fost sau nu stabilit autorul acesteia; - executarea calitativă, integrală şi în termenul stabilit a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală; - efectuarea calitativă a măsurilor speciale de investigaţii, inclusiv, până la remiterea cauzei penale procurorului pentru terminarea urmăririi penale; - demascarea persoanelor care au comis infracţiuni, reţinerea sau aducerea silită în ordinea prevăzută de lege; - căutarea persoanelor care se sustrag de la răspunderea penală şi a persoanelor dispărute fără urmă; - căutarea bunurilor care s-au pierdut în urma infracţiunii; - restituirea la maximum a prejudiciului cauzat prin infracţiune; - securitatea participanţilor la proces şi a altor persoane. - aplicarea pe larg la combaterea infracţiunilor a tehnicii speciale, tehnicii criminalistice, evidenţelor criminalistice, experienţelor avansate, a formelor şi metodelor de organizare a muncii; - transmiterea oficială a documentelor dintr-o subdiviziune în alta; - repunerea în drepturi a cetăţenilor a căror drepturi şi libertăţi au fost încălcate în rezultatul acţiunilor infracţionale sau a acţiunilor ilegale ale unor angajaţi ai IGP al MAI. 144. Responsabili pentru realizarea principiilor, sarcinilor şi atribuţiilor interacţiunii, pe liniile de activitate, sunt conducătorii organului de constatare şi organului de urmărire penală. 145. Nivelul şi rezultatele conlucrării organelor de urmărire penală cu alte subdiviziuni se apreciază în permanenţă de către conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală, de către conducătorul organului de urmărire penală respectiv şi de către conducerea organelor ierarhic superioare din cadrul IGP al MAI care dirijează, coordonează şi verifică, în limitele competenţelor, activitatea subdiviziunilor ierarhic inferioare.

Secţiunea 5 Atribuţiile conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală în sfera asigurării interacţiunii organelor de constatare cu organul de urmărire penală din subordine 146. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală are următoarele atribuţii în sfera organizării interacţiunii organelor de constatare cu organul de urmărire penală din subordine: - asigură în permanenţă interacţiunea efectiva şi legală a subdiviziunilor IGP al MAI cu organul de urmărire penală subordonat organizatoric întru realizarea cu succes a scopurilor şi sarcinilor acestei conlucrări; - analizează, în permanenţă, rezultatele activităţii organului de urmărire penală subordonat organizatoric, solicită de la conducătorul acestei subdiviziuni prezentarea rapoartelor cu privire la indicii de activitate şi în baza studiului efectuat propune soluţii de îmbunătăţire a formelor şi metodelor de lucru a acestei subdiviziuni; - respectă personal şi asigură independenţa procesual-penală a ofiţerilor şi conducătorilor organului de urmărire penală; - asigură reacţionarea imediată şi calificată a grupului operativ de urmărire penală la sesizări şi alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, deplasarea imediată a acestuia la locul infracţiunilor şi executarea necondiţionată de către membrii grupului a dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală, referitoare la depistarea şi fixarea urmelor infracţiunii, stabilirea victimelor, martorilor, căutarea bunurilor dispărute în urma infracţiunii, stabilirea şi căutarea făptuitorilor infracţiunii etc.; - se deplasează, după caz, la locul infracţiunilor deosebit de grave, excepţional de grave şi de rezonanţă social-sporită şi dirijează (în condiţii de neamânat) activitatea serviciilor de investigaţii în vederea descoperirii infracţiunilor, stabilirea, urmărirea şi reţinerea infractorilor, în conlucrare cu reprezentanţii organului de urmărire penală; - organizează şi verifică calitatea efectuării măsurilor speciale de investigaţii îndreptate la descoperirea infracţiunii, căutarea persoanelor dispărute fără urmă, precum şi a bunurilor care s-au pierdut în urma săvârşirii infracţiunii, dispuse de ofiţerii de urmărire penală; - autorizează, în limitele competenţei, înfăptuirea măsurilor speciale de investigaţii de către subdiviziunile de investigaţii subordonate; - asigură, în ordinea prevăzută de lege, transmiterea la timp către organele de urmărire penală a informaţiilor, documentelor şi obiectelor care pot fi recunoscute ca corpuri delicte, acumulate în cadrul activităţii speciale de investigaţii, necesare pentru cercetarea obiectivă, multilaterală şi sub toate aspectele a infracţiunilor; - veghează executarea obiectivă şi în termen a dispoziţiilor ofiţerilor de urmărire penală cu privire la reţinere, aducerea forţată, măsurilor speciale de investigaţii, fiind responsabil de calitatea acestora, organizează ajutorul necesar la efectuarea acţiunilor de urmărire penală;

- controlează declanşarea procedurilor respective şi căutarea persoanelor care se ascund de organul de urmărire penală; - informează imediat, în scris organul de urmărire penală competent despre reţinerea sau scoaterea din căutare a persoanelor care s-au eschivat de la urmărirea penală; - întreprinde măsuri în vederea executării stricte a normelor privind evidenţa infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni; - asigură recepţionarea înregistrarea şi examinarea obiectivă, calitativă şi legală a informaţiilor referitoare la infracţiuni şi incidente sesizate sau depistate de subalterni şi remiterea materialelor aferente în termenul stabilit organelor de urmărire penală competente pentru soluţionare în baza art. 274 Cod procedură penală; - înlătură, la solicitarea organului de urmărire penală, lacunele admise de organul de constatare subordonat; - organizează şi realizează, în condiţiile prevăzute de lege, măsurile îndreptate la protecţia părţilor, martorilor şi altor participanţi la procesul penal; - dispune efectuarea anchetelor de serviciu în privinţa ofiţerilor de urmărire penală subordonaţi organizatoric, doar în cazul în care abaterile nu se referă la activitatea de urmărire penală; - veghează respectarea de către serviciile de investigaţii a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului în procesul penal, întreprinde măsuri în vederea restabilirii şi repunerii în drepturi a cetăţenilor ale căror drepturi au fost încălcate de organul care exercită activitate specială de investigaţii; - asigură limitarea accesului la persoanele bănuite sau învinuite (considerate după organul de urmărire penală) şi deţinute în izolatorul de detenţie preventivă, fără acordul ofiţerului de urmărire penală, fie scoaterea acestei persoane din localul încăperii, fără înregistrarea respectivă, cu atât mai mult în lipsa dispoziţiei scrise a ofiţerului de urmărire penală cu privire la efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală cu aceste persoane; - întreprinde măsuri efective în vederea excluderii cazurilor de aplicare a forţei fizice şi a relelor tratamente faţă de persoanele bănuite sau învinuite deţinute în izolatorul de detenţie preventivă; - asigură acordarea, în limitele legii, a ajutorului urgent cetăţenilor care au avut de suferit în urma comiterii infracţiunilor; - participă în mod obligatoriu la şedinţele organizate de şeful DGUP a IGP al MAI în scopul soluţionării problemelor ce pot să apară pe parcursul conlucrării organului de urmărire penală cu alte subdiviziuni din subordine; 147. În lipsa conducătorului subdiviziunii în cadrul căruia activează organul de urmărire penală atribuţiile menţionate le execută un alt angajat împuternicit. 148. Conducătorul subdiviziunii în cadrul căreia activează organul de urmărire penală, pentru a cunoaşte care este calitatea activităţii de urmărire penală a organului de urmărire subordonat organizatoric, este în drept să: - solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare din cadrul IGP al MAI să verifice întreaga activitate (sau a unor aspecte) a organului de urmărire penală subordonat;

- solicite organelor de urmărire penală ierarhic superioare acordarea ajutorului metodico-practic angajaţilor organului de urmărire penală în anumite cauze penale sau la exercitarea atribuţiilor ce le revin; - propună conducătorului organului de urmărire penală, în dependenţă de volumul de lucru, iniţierea procedurii de desemnare cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală, pe anumite cauze concrete, a colaboratorilor experimentaţi din cadrul serviciilor ce desfăşoară activitate specială de investigaţii; - organizeze şedinţe operative cu participarea organului de urmărire penală în vederea trasării sarcinilor care rezultă din atribuţiile funcţionale. 149. Conducătorul organului de constatare de nivelul trei are obligaţia de a organiza şi realiza procesul de constatare şi înregistrare a tuturor infracţiunilor comise în teritoriul în care acestea activează, inclusiv cele latente. CAPITOLUL IX Organizarea propriu-zisă a activităţii de urmărire penală Secţiunea 1 Ordinea recepţionării şi examinării altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente de către organul de constatare. 150. Organele de constatare, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în sediul acestuia, cât şi la faţa locului, sunt obligate să primească, să înregistreze şi să soluţioneze, în ordinea stabilită, alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente imediat, la prima adresare a cetăţenilor, indiferent de locul comiterii faptei. 151. Se interzice strict refuzul de a primi alte informaţii cu privire la infracţiuni pe motiv că fapta nu a fost comisă în teritoriul asupra căruia se răsfrânge competenţa teritorială a organului de constatare sau din alte motive. 152. Plângerile şi denunţurile anonime, precum plângerile, denunţurile şi autodenunţurile, parvenite prin cancelaria organului de poliţie, care după formă şi conţinut nu sunt întocmite şi înaintate în conformitate cu articolele 262-265 din Codul de procedura penală, din care considerente nu pot fi atribuite la sesizări cu privire la infracţiuni şi alte informaţii despre infracţiuni, fapte şi incidente parvenite în scris, care nu conţin descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu pot servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale, se înregistrează de către organul de Poliţie în forma în care au parvenit, în Registrul de evidenţă a altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente (registrul nr.2) şi se examinează de către organul de constare în ordinea stabilită de alin. (2) art. 273 din Codul de procedura penală prin efectuarea actelor de constatare ce se impun şi nu suferă amânare şi Ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. 153. La parvenirea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în formă orală, reprezentantul organului de constatare va întocmi actul de constare în care va consemna sesizarea orală, sau va întocmi un raport din nume propriu, pe care neîntârziat î-l va înregistra în ordinea stabilită, în registrul nr. 2, după ce, în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, va efectua neamânat toate actele

de constatare ce se impun, inclusiv cercetarea la faţa locului. Ulterior, pe parcursul realizării actelor de constatare, întocmind conform alin. (3) art. 265 Cod procedură penală un proces-verbal în care va consemna cele constatate, conducându-se de prevederile alin. (3) art. 273 Cod procedură penală, va transmite în termen de 24 de ore materialele acumulate, organului de urmărire penală, pentru înregistrarea în Registrul nr. 1 şi soluţionarea conform art. 274 Cod de procedură penală. 154. În cazul în care reprezentantul organului de constatare, prin măsurile speciale de investigaţii şi/sau prin actele de constatare efectuate, sau în alt mod, nemijlocit depistează o infracţiune ori constatată o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune comisă, acesta conducându-se de prevederile alin. (3) art. 265, alin. (2) şi (3) art. 273 din Codul de procedură penală, va întocmi actele de constare necesare şi un proces-verbal în care consemnează cele constatate, care timp de cel mult 24 ore, vor fi transmise conducătorului organului de urmărire penală competent, pentru a se dispune înregistrarea imediată în Registrul nr. 1 a autosesizării şi a se soluţiona conform art. 274 din Codul de procedură penală. 155. În acelaşi mod va proceda reprezentantul organului de constatare şi în cazul în care nemijlocit va depista infracţiunea flagrantă, referitoare la conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe, privind circulaţia ilegală a substanţelor narcotice, purtarea, păstrarea, procurarea, fabricarea, repararea sau comercializarea ilegală a armelor şi muniţiilor, fără a implica reprezentanţii organului de urmărire penală, care astfel contrar legislaţiei procesual penale, ar deveni martor la constatarea infracţiunii, ne fiind în drept să efectueze urmărirea penală, dat fiindu-i apriori, afectată imparţialitatea. 156. Actele de constare şi procesele verbale, realizate conform punctelor precedente şi în condiţiile stabilite de Codul de procedură penală, vor conţine date despre acţiunile ce nu suferă amânare efectuate şi circumstanţele comiterii infracţiunii constatate (timpul, locul, mijloacele infracţiunii, elementele laturii obiective a infracţiunii, încadrarea juridică, datele făptuitorului, dacă acesta este stabilit sau reţinut, datele victimei, date despre evaluarea pagubei constatate, corpurile delicte, alte informaţii şi documente, solicitate sau obţinute, ce confirmă constatarea infracţiunii, declaraţiile obţinute de la martori şi victime, orice alte acţiuni efectuat şi circumstanţele stabilite). 157. La efectuarea acţiunilor de constatare se întocmesc obligatoriu proceseverbale de constatare cu referire la alin. (2) art. 273 din Codul de procedură penală, reprezentantul organului de constatare, care soluţionează cazul, fiind responsabil de efectuarea la timp, calitativă şi conform legii a acţiunilor de constatare. 158. Dacă informaţiile cu privire la infracţiuni şi incidente ţin de competenţa materială sau teritorială a altor organe de constatare, după efectuarea acţiunilor de constare ce nu suferă amânare, acestea se transmit imediat, în mod oficial, organelor de constatare competente, informând imediat prin telefon secţia de gardă a acestuia. 159. Conducătorii INI, INP şi DSP a IGP al MAI în cazul recepţionării unor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, care nu pot servi temei pentru începerea urmăririi penale, fiind necesare executarea actelor de constatare,

respectiv care nu ţin de competenţa subdiviziunilor centrale, le vor expedierea spre examinare organelor de constatare ierarhic inferioare subordonate sau organelor de constatare competente. 160. Şeful INI, INP şi DSP a IGP al MAI examinând propunerea de expediere a informaţiilor cu privire la infracţiuni şi incidente după competenţă organelor de constatare inferioare, ţinând cont de principiul teritorialităţii şi competenţei materiale, va decide fie efectuarea actelor de constatare cu deplasarea în teritoriu a reprezentantului organului de constatare de primul nivel, fie respectiv va dispune examinarea cazului organului de constatare ierarhic inferior, stabilind sau nu controlul executării. În cazul dat înregistrarea se dublează în registrele respective ale organului executant. 161. Organul de constatare poate efectua acţiunile de constatare prevăzute de alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, doar după înregistrarea altor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente, în ordinea stabilită, în registrul nr. 2. În anumite circumstanţe, când nu este posibil de comunicat despre infracţiunea flagrantă depistată, reprezentantul organului de constatare va efectua acţiunile de constatare, însă va comunica despre aceasta în unitatea de gardă a organului de poliţie de îndată ce a apărut această posibilitate. 162. Organul de constatare este în drept să efectueze, în ordinea şi condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, reţinerea de fapt şi alte acţiuni de constatare care limitează drepturile şi libertăţile persoanei (cercetarea la faţa locului în domiciliu, cercetarea mijlocului de transport şi percheziţia corporală pentru ridicarea corpurilor delicte) doar în cazul infracţiunilor flagrante. În celelalte cazuri organele de constatare pot efectua exclusiv acţiuni de constatare care nu limitează şi nu restrâng drepturile persoanei (cum ar fi: ridicarea corpurilor delicte prin cercetarea unor terenuri sau încăperi care nu se atribuie la domiciliu, solicitarea informaţiilor şi documentelor necesare pentru constatarea infracţiunii, obţinerea declaraţiei de la persoane, evaluarea pagubei, etc.). 163. Organul de constatare este obligat să transmită şefului organului de urmărire penală competent actele de constatare întocmite conform alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală şi mijloacele materiale de probă, după caz, împreună cu procesul verbal cu privire la constatarea infracţiunii depistate, în termen de 24 ore de la momentul în care a constatat existenţa bănuielii rezonabile cu privire la săvârşirea acesteia. 164. Organele de constatare constituite nemijlocit în cadrul INI transmit actele de constatare, în ordinea prevăzută în punctul precedent, DGUP a IGP al MAI sau procurorului, cu condiţia că infracţiunea constatată ţine de competenţa acestora. 165. Făptuitorul prins în flagrant delict şi actele de constatare vor fi predate organului de urmărire penală competent imediat, însă nu mai târziu de 1 oră de la reţinerea de fapt. 166. Procesul verbal cu privire la constatarea infracţiunii, actele de constatare şi mijloacele materiale de probă se transmit nemijlocit şefului organului de urmărire penală competent prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul

organului de constatare şi înregistrată obligatoriu în cancelaria acestuia, ulterior, după caz, în cancelaria organului de urmărire penală. 167. În cazul în care organul de constatare nu a efectuat toate acţiunile de constatare posibile sau a întocmit actele de constatare cu încălcarea legislaţiei, şeful organului de urmărire este în drept prin dispoziţie scrisă să solicite conducătorului organului de constatare să organizeze efectuarea tuturor acţiunilor de constatare şi înlăturarea derogărilor admise, stabilind, în dependenţă de volumul de lucru, un termen care nu poate depăşi 10 zile. În acest caz, şeful organului de urmărire penală este obligat să indice acţiunile de constatare ce urmează a fi efectuate şi, după caz, încălcările de lege ce trebuie înlăturate. 168. Dispoziţia şefului organului de urmărire penală privitoare la efectuarea acţiunilor de constatare suplimentare şi înlăturarea derogărilor de la legislaţia procesuală este obligatorie pentru executare de către organul de constatare. Actele de constatare acumulate suplimentar se transmit organului de urmărire penală oficial prin scrisoare de însoţire. Secţiunea 2 Procedură examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni de către organul de urmărire penală 169. Ofiţerul de urmărire penală din grupul operativ de urmărire penală, pe tot parcursul serviciului diurn, atât în incinta organului de urmărire penală, cât şi la faţa locului, fără o indicaţie specială a şefului organului de urmărire penală, este obligat să primească, să dispună înregistrarea sesizărilor cu privire la infracţiuni şi să purceadă la soluţionarea lor în ordinea stabilită. Sesizările parvenite sau înregistrate repetat, dacă se referă la cazul, deja înregistrat, se vor anexa la materialele acumulate pe prima sesizare, fiind examinate şi soluţionate printr-o singură decizie. 170. În anumite situaţii, poate să primească sesizări cu privire la infracţiuni şi un ofiţer de urmărire penală, din afara grupului operativ de urmărire penală, la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală. 171. Dacă plângerea, denunţul, sau autodenunţul, care conţine descrierea concretă a unei infracţiuni şi fără executarea a careva acte de constatare poate servi temei pentru începerea urmăririi penale, se adresează în mod oral nemijlocit reprezentantului organului de constatare, acesta, nu este în drept să-şi decline competenţa în favoarea organului de urmărire penală, dar va anunţa neîntârziat unitatea de gardă, pentru a înregistra cazul în Registrul nr. 2 şi conducătorul organului de urmărire penală competent, iar ultimul, în dependenţă de circumstanţele faptei şi de necesitatea efectuării cercetării la faţa locului şi altor acţiuni ce nu suferă amânare, imediat va decide referitor la oportunitatea deplasării ofiţerului de urmărire penală şi grupul de urmărire penală la faţa locului. 172. Dacă conducătorul organului de urmărire penală, în dependenţă de împrejurări, va decide că nu este oportun ca ofiţerul de urmărire penală şi alţi membri ai grupului operativ de urmărire penală să se deplaseze la faţa locului, reprezentantul organului de constatare prezent la locul faptei, conducându-se, de

prevederile alin. (5) art. 263, alin. (2) art. 273 din Codul de procedură penală, va consemna plângerea sau denunţul oral într-un proces-verbal cu privire la actul de constare sau va întocmi un raport din nume propriu, cu privire la bănuiala rezonabilă ce i-a fost adusă la cunoştinţă, după care în temeiul alin. (2) art. 273 Cod de procedură penală, va efectua imediat toate actele de constatare ce se impun şi nu suferă amânare, inclusiv cercetarea la faţa locului. Ulterior, pe parcursul realizării actelor de constatare, întocmind conform alin. (3) art. 265 Cod procedură penală un proces-verbal în care va consemna cele constatate şi dispunând înregistrarea imediată a cazului, reprezentantul organului de constatare, conducându-se de prevederile alin. (3) art. 273 Cod procedură penală, va transmite în termen de 24 de ore toate materialele acumulate conducătorului organului de urmărire penală competent, pentru a se dispune înregistrarea imediată în Registrul nr. 1 şi a se soluţiona conform art. 274 Cod de procedură penală. 173. Recepţionând sesizarea cu privire la infracţiune sau actele de constatare parvenite prin cancelarie sau de la organul de constatare, şeful organului de urmărire penală, prin rezoluţia sa, va dispune înregistrarea imediată a acestora în registrul nr. 1 şi va desemna un ofiţer de urmărire penală subordonat să examineze şi să soluţioneze în ordinea stabilită sesizarea cu privire la infracţiuni, stabilind un termen minim, necesar şi posibil pentru aceasta, dar care nu va depăşi 30 de zile calendaristice. 174. În virtutea alin. (1) art. 57 din Codul de procedură penală, ofiţerul de urmărire penală, este abilitat să efectueze urmărirea penală în cauze penale şi să exercite alte acţiuni prevăzute expres de lege, respectiv în cazul în care plângerea, denunţul sau autodenunţul, fie o altă sesizare parvenită în adresa organului de urmărire penală, care nu conţine descrierea unei infracţiuni concrete, nu este întocmită şi nu corespunde după formă şi conţinut cerinţelor articolelor 262-265 şi 273 Cod procedura penală, nefiind pasibilă de considerat a fi o sesizare cu privire la infracţiune, pentru înregistrarea în Registrul nr. 1, fie că expres nu conţine o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, pentru autosesizarea organului de urmărire penală şi declanşarea procesului penal, acestea vor fi transmise organului de constatare competent, deoarece conform Codului de procedură penală, de competenţa ofiţerului de urmărire penală, nu ţine examinarea şi soluţionarea lor. 175. În acelaşi timp, odată ce prin înregistrarea sesizării cu privire la infracţiune sau realizarea actelor procesuale, inclusiv cercetarea la faţa locului, s-a declanşat un proces penal, acesta obligatoriu va fi soluţionat de către organul de urmărire penală sau, după caz, de către procuror în ordinea art. 274 Cod procedură penală, prin începere sau refuzul în începerea urmăririi penale şi clasarea procesului penal. De altfel, categoric se interzice ridicarea de către conducătorii organelor de urmărire penală sau, mai cu seamă, de către şefii inspectoratelor de poliţie sau adjuncţii acestora, a materialelor proceselor penale, inclusiv de cercetare la faţa locului, realizate de ofiţerul de urmărire penală şi transmiterea lor organului de constatare pentru a fi soluţionate de către acesta printr-o încheiere sau într-un alt mod.

176. În cazul în care, i-a fost repartizată spre examinare o cerere, plângere, denunţ sau autodenunţ cu caracter general, despre infracţiune, însă care, după formă şi conţinut nu corespunde cerinţelor legale, ofiţerului de urmărire penală, mai întâi de toate, va întocmi un proces verbal cu privire la recepţionarea de la solicitant a unei sesizări cu privire la infracţiune, sau dacă sesizarea iniţială, însăşi conţine o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, se va autosesiza în conformitate cu legea, apoi, în ambele cazuri, imediat va dispune înregistrarea sesizării recepţionate suplimentar sau autosesizării în Registrul nr.1 şi doar după aceasta va purcede la examinarea în fond şi soluţionarea cazului. Aceste acţiuni vor fi realizate consecvent imediat, fără vreo întrerupere, tărăgănare sau amânare. 177. Organul de urmărire penală, în scopul asigurării standardelor internaţionale şi obligaţiilor pozitive ale statului, se va autosesiza neapărat în vederea cercetării efective a cazurilor, de violenţă în familie, mai cu seamă în interesele copiilor minori, referitor la moarte violentă, provocată prin suicid sau incidente tehnice, inclusiv accidentele rutiere, chiar şi dacă la prima vedere, este evidentă neglijenţa sau intenţia celui decedat, fie că este un caz fortuit, acestea de îndată ce au fost aduse la cunoştinţa organului de urmărire penală, vor fi consemnate imediat în Registrul de evidenţă a sesizărilor cu privire la infracţiuni (Registrul nr.1), fiind soluţionat obligatoriu în ordinea stabilită de art. 274 Cod procedură penală. Secţiunea 3 Organizarea deplasării grupului de urmărire penală la faţa locului 178. Reprezentanţii unităţilor de gardă sunt obligaţi să recepţioneze sesizările cu privire la infracţiuni şi alte informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente în ordinea stabilită de ordinul interdepartamental nr.121/254/286-0/95 din 18 iulie 2008 privind evidenţa unică a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. 179. În cazul parvenirii unor informaţii cu privire la infracţiuni şi incidente care nu conţin descrierea unei infracţiuni concrete şi fără executarea unor acte de constatare nu poate servi ca temei de începere a urmăririi penale, inspectorul operativ de serviciu este obligat să raporteze imediat conducătorului organului de constatare, ulterior în coordonare cu acesta, să organizeze examinarea acestora, în ordinea prevăzută de art. 273 Cod de procedură penală, inclusiv cu deplasarea la faţa locului în caz de necesitate. 180. La parvenirea sesizărilor cu privire la infracţiuni (indiferent de forma acestora) care conţin descrierea unei infracţiuni concrete şi pot servi temei pentru începerea imediată a urmăririi penale fără a se impune executarea unor acte de constatare, inspectorul operativ de serviciu este obligat să întreprindă următoarele activităţi: - informează, în dependenţă de fapta săvârşită, serviciile de asistenţă medicală urgentă sau alte servicii competente despre necesitatea implicării la rezolvarea cazului şi înlăturarea pericolului;

- organizează blocarea imediată a căilor de plecare a infractorilor, trimite grupul de capturare, ţinând cont de caracterul infracţiunii săvârşite derulează planuri operative speciale şi informează de urgenţă organele de poliţie din vecinătate şi ierarhic superioare despre particularităţile infractorilor dispăruţi; - organizează paza locului infracţiunii (prin intermediul inspectorului de sector sau alte forţe poliţieneşti disponibile) şi acumularea informaţiei prealabile despre infracţiunea săvârşită, prin îndeplinirea actelor de constatare; - imediat raportează conducătorului organului de urmărire penală (sau în lipsa lui adjunctului) despre infracţiunea săvârşită şi în coordonare prealabilă cu acesta organizează deplasarea de urgenţă a grupului operativ de urmărire penală (de baza sau de rezervă) la locul infracţiunii, asigurându-l cu transport, mijloace de legătură, tehnică criminalistică şi alte mijloace necesare pentru depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii; - informează conducătorul organului de constatare despre comiterea infracţiunii. 181. Inspectorul operativ de serviciu poartă răspundere personală pentru operativitatea deplasării grupului operativ de urmărire penală în deplină componenţă la faţa locului. 182. Membrii grupului operativ de urmărire penală, în termen de 3 minute de la primirea indicaţiei inspectorului operativ de serviciu, sunt obligaţi să se deplaseze la faţa locului în componenţă deplină şi cu mijloacele necesare pentru cercetarea locului faptei şi gata de efectuarea măsurilor speciale de investigaţii sau acţiunilor de urmărire penală, fie după caz şi a actelor de constatare. 183. Conducătorul organului de urmărire penală şi ofiţerul de urmărire penală din cadrul grupului operativ de urmărire penală au dreptul, în orice timp, să facă cunoştinţă în unitatea de gardă cu toate materialele referitoare la infracţiunile săvârşite pe parcursul serviciului diurn şi persoanele care le-au comis. Secţiunea 4 Organizarea cercetării la faţa locului 184. Ofiţerul de urmărire penală fiind informat de către inspectorul operativ de serviciu despre infracţiunea săvârşită, sau la indicaţia conducătorului organului de urmărire penală, este obligat să se deplaseze pe cât de urgent posibil la faţa locului, în componenţa deplină a grupului operativ de urmărire penală, fiind gata să primească sesizările cu privire la infracţiuni, să efectueze cercetarea la faţa locului, după caz, să pornească imediat urmărirea penală şi să efectueze acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare. 185. Iniţial, la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală, în calitatea sa de superior şi conducător al grupului operativ de urmărire penală, în dependenţă de fapta comisă, organizează şi în comun cu membrii grupului întreprinde măsuri urgente întru: înlăturarea pericolului existent pentru oameni, acordarea primului ajutor medical şi transportarea victimelor la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care nu au atribuţie la cercetarea locului faptei şi excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau obiectelor care pot fi recunoscute în calitate

de corp delict. Ulterior, ofiţerul de urmărire penală din conţinutul informaţiilor pe care le primeşte de la victimă, martorii oculari sau alţi lucrători de poliţie ajunşi primii la faţa locului, va stabili dacă s-a comis o infracţiune sau contravenţie, care sunt limitele locului ce urmează a fi examinat. 186. Ofiţerul de urmărire penală nu dispune de statut de agent constatator, de aceea, i se interzice să examineze sesizările cu privire la contravenţii. La constatarea unei contravenţii evidente ofiţerul de urmărire penală va anunţa inspectorul operativ de serviciu pentru organizarea examinării acesteia sau agentul constatator competent pentru documentarea faptei contravenţionale în ordinea stabilită de Codul contravenţional. Respectiv, în cazul în care, ieşind la faţa locului, dacă din conţinutul informaţiei, cererii sau plângerii cu caracter general, în mod evident nu rezultă o bănuială rezonabilă cu privire la o infracţiune identificată şi nu este temei pentru a se autosesiza, precum şi dacă nu este posibil de întocmit un proces verbal cu privire la recepţionarea de la solicitant a unei sesizări cu privire la infracţiune, ofiţerul de urmărire penală fără a executa careva acţiuni procedurale, sau alte acţiuni, neprevăzute de lege, va depune un raport, iar conducătorul organului de urmărire penală nemijlocit, va expedia aceste materiale după competenţă, după caz, organului de constatare sau agentului constatator. 187. Stabilind că există o bănuială rezonabilă că a fost comisă o infracţiune, ofiţerul de urmărire penală, mai întâi, va primi personal plângerea sau denunţul cu privire la infracţiune, întocmind despre aceasta un proces-verbal, în forma stabilită de art. 262 Cod procedură penală, sau după caz, se va autosesiza în limitele legii. 188. După recepţionarea sesizării cu privire la infracţiunea comisă, ofiţerul de urmărire penală imediat va informa despre aceasta unitatea de gardă, dispunând înregistrarea acesteia, după caz, conform al. (4) ar. 55 Cod procedură penală, odată ce există indici ai infracţiunii, concomitent cu înregistrarea sesizării, va porni, imediat la faţa locului procesul de urmărire penală şi, călăuzindu-se de dispoziţiile legislaţiei procesuale, va efectua acţiuni de urmărire penală în vederea descoperirii ei şi fixării probelor concludente, utile şi pertinente, va lua măsuri în vederea asigurării acţiunii civile sau a eventualei confiscări a bunurilor dobândite ilicit. 189. Asigurându-se că nu există nici un pericol, ofiţerul de urmărire penală va efectua cercetarea minuţioasă la faţa locului, în scopul descoperirii, fixării şi ridicării urmelor infracţiunii, mijloacelor materiale de probă şi pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză, inclusiv a elementelor negative, care nu se încadrează în anturajul existent şi care pun la îndoială oricare circumstanţă, considerată la prima vedere a fi veridică. Elementele negative urmează a fi examinate atent întrucât odată ce nu coroborează cu circumstanţele care se prezumă a fi reale şi veridice, trezesc anumite dubii, ce se impun a fi înlăturate şi clarificate. Elementele negative nu pot fi lăsate fără atenţia cuvenită şi fără o explicaţie verosimilă, bazată pe anumite cunoştinţe generale sau fapte unanim recunoscute şi probe, deoarece pot duce la concluzii false şi pot orienta procesul într-o direcţie greşită. 190. Ofiţerul de urmărire penală nu este în drept să efectueze cercetarea la faţa locului în lipsa sesizării cu privire la infracţiune sau în scopul descoperirii infracţiunii, or conform alin. (4) ar. 55 alin. (1) articolul 279 Cod procedură penală,

acţiunile procesuale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile legii procesuale şi numai după sau concomitent cu înregistrarea în Registrul nr. 1 a sesizării cu privire la infracţiune şi doar dacă există indici ai infracţiunii. De altfel, dacă există indici ai infracţiunii, în legătură cu care se realizează cercetarea la faţa locului, atunci persistă şi temeiul pornirii imediate a urmăririi penale. Abatere de la aceasta regulă, constituie cazurile în care în cadrul cercetării la faţa locului sau imediat după, se constată circumstanţe care exclud urmărirea penală, spre exemplu, se constată că moartea violentă a fost provocată de persoana decedată, adică că a avut loc un suicid, fie că furtul a fost insinuat, ori alte circumstanţe care exclud urmărirea penală. 191. În dependenţă de infracţiunea săvârşită ofiţerul de urmărire penală este obligat să antreneze specialiştii respectivi, care îi vor acorda ajutor la depistarea, descrierea, fixarea şi ridicarea urmelor ori mijloacelor infracţiunii, altor obiecte sau documente, care ar putea contribui la stabilirea adevărului. În cazul în care, din anumite circumstanţe obiective, nu a fost posibilă invitarea unui specialist la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală este obligat să utilizeze personal mijloacele tehnice speciale pentru fotografierea locului infracţiunii, depistarea, fixarea şi ridicarea urmelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care ar putea contribui la stabilirea adevărului. 192. Dacă ofiţerul de urmărire penală, din cauza unor anumite împrejurări obiective, nu va putea efectua sau continua cercetarea la faţa locului, sau nu va putea depista şi ridica urmele şi mijloacele infracţiunii, obiectele sau documentele care pot fi recunoscute ca corp delict, el va lua măsuri ca urmele şi obiectele ce prezintă interes pentru cauză să nu fie deteriorate, modificate, va asigura paza locului respectiv, iar la dispariţia impedimentelor va efectua pe cât de curând posibil cercetarea la faţa locului sau cercetarea suplimentară a acestuia. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală este obligat să fixeze starea de fapt prin fotografiere sau filmare, fie în alt mod detaliat a circumstanţelor. 193. Accesul la locul faptei a persoanelor care nu participă la examinare poate fi permis doar de către ofiţerul de urmărire penală, indicaţiile căruia, în calitatea sa de conducător al grupului operativ şi de urmărire penală, ce se referă la cauza dată, sunt obligatorii pentru toţi membrii grupului respectiv, conducătorii acestora şi alte persoane aflate la faţa locului. 194. În scopul optimizării şi urgentării activităţii procedurale şi speciale de investigaţii, ofiţerul de urmărire penală împreună cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală va planifică succesiunea acţiunilor ce urmează a fi întreprinse, va aprecia şi dispune executarea măsurilor de neamânat, după caz, dispune efectuarea simultană a anumitor acţiuni de urmărire penală şi măsuri speciale de investigaţii. În asemenea caz, ofiţerul de urmărire penală va coordona şi va face schimb reciproc de informaţii cu membrii grupului operativ şi de urmărire penală. 195. În dependenţă de informaţiile prealabile acumulate, de situaţia de fapt şi de rezultatele cercetării la faţa locului, ofiţerul de urmărire penală este obligat să înceapă urmărirea penală imediat la faţa locului (dacă din conţinutul actului de sesizare rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală), să efectueze acţiunile de urmărire

penală ce nu suferă amânare şi să organizeze membrii grupului operativ de urmărire penală, conform competenţelor acestora, la realizarea măsurilor speciale de investigaţii şi altor activităţi orientate la stabilirea circumstanţelor cazului, identificarea şi reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, la identificarea părţii vătămate sau martorilor oculari. 196. Ofiţerul de investigaţii în cadrul grupului operativ de urmărire penală acordă ajutor ofiţerului de urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, efectuează, în ordinea stabilită, măsurile speciale de investigaţii ce se impun la propria viziune sau indicate de ofiţerul de urmărire penală, pentru identificarea şi, după caz, reţinerea pe „urme fierbinţi” a autorilor infracţiunii, constatarea martorilor oculari, întreprinde alte acţiuni şi măsuri în vederea stabilirii circumstanţelor cauzei, a datelor şi informaţiilor care pot fi folosite ca probe. 197. Inspectorul de sector, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, acordă ajutor ofiţerului de urmărire penală la curmarea activităţilor infracţionale, execută indicaţiile acestuia referitoare la înlăturarea pericolului, acordarea ajutorului medical urgent şi transportarea victimei la instituţia medicală, înlăturarea persoanelor care nu sunt implicate la cercetarea la faţa locului, asigură paza locului infracţiunii pentru excluderea cazurilor de distrugere a urmelor infracţiunii sau de schimbare a situaţiei de fapt, după caz, acordă ajutor ofiţerului de investigaţii la identificarea victimei, martorilor oculari şi autorilor infracţiunii. 198. Inspectorul serviciului supraveghere transport şi circulaţie rutieră, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, dirijează circulaţia transportului auto, astfel încât, să se excludă orice pericol pentru persoanele şi bunurile aflate la locul faptei, după caz, acordă primul ajutor medical persoanelor vătămate şi organizează transportarea acestora la instituţiile medicale. La cerinţa ofiţerului de urmărire penală, acordă ajutor la efectuarea măsurărilor necesare în cadrul cercetării accidentului rutier, asigură examinarea medicală a conducătorului auto pentru stabilirea stării de ebrietate, acordă ajutor inspectorului poliţiei criminale la căutarea şi reţinerea, după caz, a făptuitorului, care a părăsit locul accidentului rutier, a mijlocului de transport răpit sau sustras, organizează transportarea mijlocului de transport avariat la locul indicat de ofiţerul de urmărire penală. 199. Ofiţerul de investigaţii, inspectorul de sector, inspectorul serviciului supraveghere transport şi circulaţie rutieră poartă răspunderea personală pentru tacticele, metodica şi tehnicile aplicate în cadrul măsurilor efectuate, pentru legalitatea şi oportunitatea acestora, calitatea documentelor întocmite şi informaţiilor prezentate. Despre îndeplinirea actelor şi acţiunilor respective şi rezultatele acestora, inspectorii nominalizaţi urmează să raporteze obligatoriu ofiţerului de urmărire penală. 200. Specialistul, pe lângă obligaţiile stabilite de art. 87 Cod procedură penală, în cadrul grupului operativ de urmărire penală, este obligat să aibă un rol activ, să aplice tehnica specială, toate cunoştinţele şi deprinderile sale profesionale pentru acordarea ajutorului ofiţerului de urmărire penală la descoperirea, descrierea, fixarea şi ridicarea corectă a urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv să acorde

ofiţerului de urmărire penală ajutor în rezolvarea oricăror probleme ce ţin de competenţa sa profesională. Specialistul poartă răspundere pentru aplicarea corectă a tacticii, metodicii şi tehnicii la descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor şi mijloacelor infracţiunii, obiectelor şi documentelor care au importanţă pentru cauză, respectiv pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false. Secţiunea 5 Organizarea începerii şi efectuării urmăririi penale 201. Dacă din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare rezultă o bănuială rezonabilă cu privire la săvârşirea unei infracţiuni şi nu există circumstanţe care exclud urmărirea penală, ofiţerul de urmărire penală este obligat să înceapă imediat urmărirea penală. În acest caz ofiţerului de urmărire penală i se interzice să tărăgăneze începerea urmăririi penale, fiind imperativ necesar, să emită ordonanţa de începere a urmăririi penale chiar la faţa locului, să efectueze de îndată acte de urmărire penală şi nu acte de constatare, să ordone direct expertize şi nu constatări tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, să audieze martori, bănuiţi, etc., excluzând faza de primire a explicaţiilor, sau a altor acte de constatare. 202. După întocmirea ordonanţei de începere a urmăririi penale sau la revenirea ofiţerului de urmărire penală de la faţa locului, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să desemneze, prin rezoluţia sa aplicată pe ordonanţa respectivă, ofiţerul de urmărire penală care va efectua urmărirea penală. 203. Începând urmărirea penală ofiţerul de urmărire penală, în dependenţă de situaţia de fapt şi versiunile înaintate, este obligat în mod urgent să efectueze acţiunile de urmărire penală iniţiale care nu suferă amânare şi cele ulterioare, respectiv să organizeze efectuarea măsurilor speciale de investigaţii ce se impun în scopul cercetării sub toate aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei pentru stabilirea adevărului. În caz de necesitate solicită concursul conducătorului organului de urmărire penală, după caz, şi a procurorului întru formarea grupului de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală a altor angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv. 204. Responsabilitatea pentru realizarea rolului activ al organului de urmărire penală efectuarea urmăririi penale în conformitate cu legislaţia procesuală penală şi prezentele instrucţiuni o poartă ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, conducătorul grupului de urmărire penală. 205. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală, separat pentru fiecare cauză penală aflată în procedura subalternilor, este obligat să exercite în permanenţă controlul asupra realizării rolului activ al ofiţerului de urmărire penală, asupra efectuării la timp a acţiunilor procedurale, să asigure cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă a tuturor circumstanţelor cauzei. 206. Conducătorul nemijlocit al organului de urmărire penală este obligat să intervină în limitele competenţei sale şi, după caz, să solicite concursul procurorului întru formarea grupului de ofiţeri de urmărire penală sau desemnarea

cu atribuţii de ofiţer de urmărire penală a altor angajaţi din cadrul subdiviziunii competente şi includerea acestora în grupul respectiv. Secţiunea 6 Organizarea executării dispoziţiilor organului de urmărire penală 207. Ofiţerul de urmărire penală în cauzele penale şi materialele din procedură este în drept să dea organelor de poliţie (organelor de constatare) dispoziţii cu privire la reţinere, aducere forţată, arestare şi la alte acţiuni procesuale, precum şi le solicită ajutor la efectuarea acţiunilor de urmărire penală în scopul stabilirii circumstanţelor, ce au importanţă pentru cauză. 208. Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală pot fi adresate organelor de constatare atât până la începerea urmăririi penală, cât şi pe parcursul acesteia. Neîndeplinirea cerinţelor sau dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală care derivă din atribuţiile lui atrag răspunderea stabilită de legislaţie. 209. Dispoziţiile adresate organelor de constatare cu privire la efectuarea acţiunilor de urmărire şi măsurilor speciale de investigaţie, neprevăzute în planurile de cercetare a cauzelor penale, se expediază conducătorilor subdiviziunilor IGP, în scris fiind înregistrate în cancelarie. Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală trebuie să rezulte din obiectul cauzei, să fie expuse corect şi în ordine logică şi să nu oblige executorul la efectuarea acţiunilor care nu ţin de competenţa acestuia sau ilegale. 210. Acţiunile de urmărire penală, măsurile speciale de investigaţii şi alte acţiuni ce urmează a fi executate de organele de poliţie trebuie formulate corect în dispoziţie, după caz, cu expunerea informaţiilor şi anexarea documentelor necesare pentru executare. În cazul în care ofiţerul de urmărire penală solicită organului de poliţie să audieze un martor, acesta este obligat să indice în dispoziţie întrebările asupra cărora urmează să fie audiat martorul. 211. Responsabilitatea pentru legalitatea şi oportunitatea dispoziţiilor şi cerinţelor înaintate o poartă ofiţerul de urmărire penală. Totodată, dacă caracterul dispoziţiei şi indicaţiei pare a fi ilegal, executorul este obligat să ceară confirmarea acesteia de către şeful organului de urmărire penală şi va fi executată doar după confirmarea scrisă de către acesta. Pentru executarea unor dispoziţii sau indicaţii vădit ilegale responsabilitatea o poartă solidar cît iniţiatorul, atât şi executorul fiind complici. 212. Dispoziţiile şi cerinţele ofiţerului de urmărire penală se execută în mod activ, imediat, pe cît mai curând posibil, dar nu mai târziu decât termenul indicat de ofiţerul de urmărire penală sau conducătorul acestuia. Ofiţerul de urmărire penală va stabili termenul de executare a dispoziţiei sale, pornind de la perioada minim necesară pentru îndeplinirea cerinţelor înaintate, ţinând cont de volumul de lucru şi complexitate. 213. În cazul imposibilităţii executării integrale sau parţiale a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerului de urmărire penală, conducătorul organului căruia au fost adresate, imediat va informa în scris iniţiatorul cu indicarea motivelor respective.

214. Controlul asupra executării obiective, complete şi la timp a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală se pune în sarcina conducătorului organului de urmărire penală şi a conducătorului organului, căruia s-a dispus executarea. Pentru asigurarea executării integrale şi calitative a dispoziţiilor sau altor cerinţe ale ofiţerilor de urmărire penală, conducătorul organului căruia au fost adresate, va ţine evidenţa cuvenită a acestora într-un registru special. 215. Materialele acumulate în baza dispoziţiilor ofiţerului de urmărire penală se expediază organului de urmărire penală prin scrisoare de însoţire semnată de conducătorul organului împuternicit de executare, care este obligat sa verifice calitatea actelor îndeplinite de executori. 216. Răspunderea pentru efectuarea obiectivă, completă şi la timp a delegaţiilor şi comisiilor rogatorii o poartă solidar executorul, cît şi conducătorul organului împuternicit să le execute. 217. Întocmirea în scris a dispoziţiei de către ofiţerul de urmărire penală nu este obligatorie în cazul în care acestea se dau membrilor grupului operativ şi de urmărire, dacă se prevăd în planul acţiunilor de urmărire şi măsurilor speciale de investigaţii sau, dacă se dau nemijlocit spre executare imediată în cadrul efectuării unor acţiuni de urmărire penală la efectuarea cărora participă organul de constatare sau alţi factori de decizie cărora li se pune sarcina executării. 218. În cazul neexecutării integrale sau parţiale a dispoziţiilor din vina executorului acesteia, în cazul tergiversării sau încălcării legislaţiei pe parcursul executării dispoziţiei, conducătorul organului de urmărire penală este obligat să anunţe în scris conducătorul organului împuternicit şi să solicite efectuarea anchetei de serviciu în vederea stabilirii cauzelor tergiversării sau încălcării legislaţiei la executarea dispoziţiilor, după caz, şi şeful ierarhic superior. Secţiunea 7 Prevenirea eschivării şi căutarea învinuiţilor care s-au ascuns de organul de urmărire penală 219. Ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri referitoare la prevenirea ascunderii bănuitului sau învinuitului de la urmărirea penală şi acţiuni de căutare a acestora în conformitate legislaţia în domeniu şi ordinul MAI nr.014 din 30.07.2004. 220. Dacă bănuitul sau învinuitul nu s-a prezentat la citarea organului de urmărire penală sau lipseşte de la domiciliu, ofiţerul de urmărire penală întreprinde măsuri pentru stabilirea cauzelor neprezentării acestuia. În acest scop ofiţerul de urmărire penală, în condiţiile legii, audiază personal sau dispune poliţiei audierea membrilor familiei, rudelor sau altor persoane, după caz, verifică posibilitatea aflării acestuia la spital, plecării peste hotarelor ţării etc. 221. Până la soluţionarea chestiunii cu privire la alegerea măsurii preventive ofiţerul de urmărire penală este obligat să execute personal sau să dispună serviciilor ce exercită activitate specială de investigaţii să verifice dacă bănuitul sau învinuitul ar putea să continue activitatea infracţională, să împiedice buna desfăşurare a procesului penal sau să se ascundă de organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.

222. Subdiviziunea ce exercită activitate specială de investigaţii împuternicită de căutarea învinuitului este obligată să dispună pornirea imediată a dosarului de căutare, executând astfel ordonanţa sau dispoziţia respectivă, indiferent de faptul, dacă la ordonanţa de căutare a învinuitului, au fost sau nu anexate toate documentele şi materiale necesare sau cele prevăzute de actele normative în domeniu. În acest caz organul de investigaţii competent, concomitent cu declanşarea dosarului şi căutării persoanei respective, urmează să solicite sau să acumuleze personal materiale suplimentare, organul de urmărire penală fiind obligat să le prezinte cât mai curând posibil. 223. Dacă procurorul a dispus investigaţiile în vederea căutării învinuitului, acesta este anunţat în căutare pe teritoriul Republicii Moldova, indiferent de faptul, dacă în privinţa lui a fost sau nu aplicată măsura preventivă. 224. Ofiţerul de urmărire penală, în ordinea prevăzută de actele normative în domeniu, pregăteşte şi prezintă obligatoriu actele necesare pentru întocmirea dosarului personal al reţinutului sau arestatului preventiv. 225. Concomitent cu reţinerea sau arestarea preventivă a persoanei, ofiţerul de urmărire penală va informa în scris administraţia locului de detenţie cu privire la apărătorul admis în proces. Secţiunea 8 Organizarea întrevederilor cu persoanele reţinute sau arestate preventiv 226. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure apărătorului admis în proces întrevederi confidenţiale cu clientul său ori de câte ori se solicită, fără limitarea numărului şi duratei acestora. De asemenea, ofiţerul de urmărire penală decide în conformitate cu legislaţia şi asupra întrevederii rudelor cu bănuitul sau învinuitul reţinut sau arestat preventiv. 227. Administraţia locului de detenţie fără permisiunea scrisă a ofiţerului de urmărire penală va interzice categoric accesul la persoanele reţinute sau arestate a altor persoane, inclusiv a lucrătorilor organelor de constatare, chiar şi în scopul întreţinerii unor discuţii, interogări sau altor acţiuni de urmărire, cu excepţia medicului şi apărătorului admis în proces. Pentru încălcarea acestei interdicţii poartă răspundere inspectorul izolatorului de detenţie provizorie al inspectoratului de poliţie respectiv. Secţiunea 9 Schimbul de informaţii şi realizarea măsurilor speciale de investigaţii 228. Acumulând în cadrul activităţii speciale de investigaţii informaţii cu privire la infracţiunea cercetată de către ofiţerul de urmărire penală sau referitoare la alte fapte infracţionale ale bănuiţilor (învinuiţilor) figuranţi în cauza penală, serviciile de investigaţii ale organelor de poliţie sunt obligate să comunice neîntârziat, în ordinea stabilită, ofiţerului de urmărire penală datele ce prezintă interes pentru cercetarea obiectivă, multilaterală şi sub toate aspectele a circumstanţelor cazului, după caz, să propună efectuarea unor acţiuni procedurale în vederea stabilirii probelor şi verificarea procesuală a datelor obţinute în cadrul măsurilor speciale de investigaţii.

229. Ofiţerul de urmărire penală şi ofiţerii de investigaţii asigură în comun verificarea obiectivă şi realizarea informaţiei în procesul urmăririi penale şi poartă răspundere personală pentru divulgarea surselor şi metodelor obţinerii ei. 230. Pentru asigurarea eficacităţii măsurilor speciale de investigaţie, ofiţerul de urmărire penală va decide posibilitatea transmiterii ofiţerilor de investigaţii, la demersul în scris al acestora, a anumitor informaţii din cauza penală, dacă aceasta nu va prejudicia buna desfăşurare şi nu va aduce atingere secretului procesului, nu va încălca drepturile şi libertăţile persoanei. În acest caz ofiţerii de investigaţii vor fi preîntâmpinaţi, în ordinea stabilită, despre răspunderea pentru divulgarea datelor urmăririi penale sau secretelor personale. 231. Desecretizarea şi anexarea la cauza penală a materialelor activităţii speciale de investigaţii se efectuează în conformitate cu actele normative în domeniu. Secţiunea 10 Prevenirea şi curmarea infracţiunilor 232. Organul de urmărire penală este obligat să ia toate măsurile necesare pentru prevenirea şi curmarea infracţiunii. 233. Realizând prevederile legale în domeniul prevenirii şi curmării infracţiunilor conducătorii şi ofiţerii organelor de urmărire penală: - iau măsuri de prevenire şi curmare a infracţiunilor, în comun cu organele de poliţie, aplicând cu promptitudine şi conform competenţelor toate mijloacele prevăzute de lege; - elaborează şi efectuează, în comun cu organele poliţiei, măsuri complexe de prevenire şi curmare a infracţiunilor, informează colectivele de muncă şi cetăţenii asupra respectării legislaţiei penale şi referitor la măsurile de apărare împotriva infracţiunilor; - stabilesc şi analizează, în comun cu organele poliţiei, cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea sau creşterea numărului unor categorii de infracţiuni, sesizează conducătorii întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor asupra primirii unor măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi condiţii; - sesizează organele de stat respective în privinţa încălcărilor legislaţiei în vigoare sau a drepturilor şi libertăţilor omului depistate pe parcursul urmăririi penale; - utilizează activ în lucrul de prevenire a infracţiunilor activitatea colectivelor de muncă, organizaţiile obşteşti, gărzile populare, mijloacele massmedia etc. 234. În scopul înlăturării cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, ofiţerul de urmărire penală este obligat să stabilească fără întârziere aceste cauze şi condiţii, ulterior, fără să aştepte finalizarea urmăririi penale, să întocmească în ordinea art. 217 Cod de procedură penală o sesizare pe care o va expedia spre executare organului sau persoanei cu funcţii de răspundere competente. Sesizarea va conţine indicaţii concrete şi efective în vederea lichidării cauzelor şi condiţiilor ce au contribuit la comiterea infracţiunii, termenul de

executare, care nu poate să depăşească o lună, respectiv şi menţiunea despre responsabilitatea care poate să survină în caz de neexecutare cu rea voinţă a sesizării. 235. Concomitent cu expedierea sesizării executorului, o copie a acesteia se va expedia şi şefului secţiei securitate publică ce activează în raza sediului organului sau persoanei împuternicite de executare, în vederea organizării controlului îndeplinirii acesteia. 236. La primirea copiei sesizării, inspectorul de sector sau, după caz, altă persoană împuternicită de controlul executării acesteia se va prezenta la persoana cu funcţie de răspundere sau organul sesizat, pentru a purta discuţii asupra obligativităţii executării sesizării, ulterior la expirarea termenului de executare va verifica cum instituţia sau persoana competentă a executat indicaţiile din sesizare, informând despre aceasta în scris ofiţerul de urmărire penală competent. 237. În cazul în care executorul sesizării nu a executat integral şi în termenul stabilit indicaţiile din sesizare, ofiţerul de urmărire penală şi conducătorul organului de urmărire penală sunt obligaţi să iniţieze procedura prevăzută de lege întru atragerea la răspundere a persoanei care nu şi-a onorat obligaţia de a executa sesizarea. 238. Ofiţerul de urmărire penală este obligat să solicite conducătorului organului de constatare să efectueze anchete de serviciu în privinţa angajaţilor poliţiei, în special a inspectorilor de sector, în cazul în care infracţiunile (omorul, vătămarea corporală gravă sau medie, respectiv actele de huliganism etc.) s-au comis ca rezultat al unor relaţii ostile de lunga durată, urmare a neînţelegerilor în familie, între vecini sau consăteni, respectiv şi în cazul în care acestea s-au comis de persoane vulnerabile, anterior condamnate, cu un comportament predispus de a comite infracţiuni etc. CAPITOLUL X Alte aspecte referitoare la organizarea activităţii de urmărire penală Secţiunea 1 Criteriile de apreciere a rezultatelor activităţii de urmărire penală 239. Performanţele organului de urmărire penală se apreciază în baza indicatorilor stabiliţi de Legea cu privire la sistemul informaţional integral automatizat de evidenţă a infracţiunilor, a cauzelor penale şi a persoanelor care au săvârşit infracţiuni, respectiv şi în baza altor indicatori stabiliţi de actele normative în domeniu, care demonstrează că urmărirea penală a fost efectuată legal, complet, obiectiv şi sub toate aspectele. 240. Indicatorii care reflectă sub aspect negativ activitatea organelor de urmărire penală sunt: tăinuirea informaţiilor sau sesizărilor cu privire la infracţiuni de la evidenţă, nedepistarea infracţiunilor latente, examinarea superficială sau tergiversarea examinării sesizărilor cu privire la infracţiuni, începerea cu întârziere a urmăririi penale în cazul în care, din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor de constatare, rezultă o bănuială rezonabilă că a fost săvârşită o infracţiune şi nu există vreuna din circumstanţele care exclud urmărirea penală, fie înaintarea cu

întârziere a propunerii de neîncepere a urmăririi penale, în cazul în care sunt vădite circumstanţele care exclud urmărirea penală, investigarea necalitativă şi tergiversarea urmăririi penale, restituirea cauzelor pentru completarea urmăririi penale în legătură cu efectuarea superficială a acesteia, autosesizarea neîntemeiată în vederea pornirii urmăririi penale, probată prin încetarea cauzelor penale pe motive de reabilitare, reţinerea ilegală, repararea insuficientă a prejudiciului cauzat prin săvârşirea infracţiunii, constatarea insuficientă a cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea infracţiunii şi neîntreprinderea măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii, încălcarea legilor, actelor normative, drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale părţilor şi altor participanţi la procesul penal etc. Secţiunea 2 Aranjarea materialelor în dosarul penal, asigurarea integrităţii documentelor procesuale 241. Ofiţerul de urmărire penală, în scopul facilitării lucrului, este obligat să păstreze şi să aranjeze în dosar, în ordinea cronologică şi după compartimente actele procedurale şi alte documente administrate în cadrul procesului, după cum urmează: - borderoul documentelor aflate în cauza penală sau în unul din volumele acesteia; - ordonanţa de începere a urmăririi penale, ordonanţa de stabilire, demersurile şi ordonanţele cu privire la prelungirea termenului urmăririi penale; - sesizarea cu privire la infracţiune, actele de constatare care au servit temei pentru începerea urmăririi penale; - procesul-verbal de cercetare la faţa locului cu anexele respective; - cererea victimei de recunoaştere în calitate de parte vătămate sau parte civilă, dacă solicită a fi recunoscută în această calitate, ordonanţele de recunoaştere în calitate de parte vătămată şi parte civilă, procesele verbale de audiere a părţii vătămate sau părţii civile; - procesele verbale de audiere a martorilor, a părţilor civilmente responsabile, după caz, dovada de înmânare a citaţiilor, ordonanţa de aducere silită; - procesul-verbal al confruntărilor, dacă acestea au avut loc; - procesele-verbale privind verificarea declaraţiilor la faţa locului, reconstituirea faptei şi de efectuare a experimentului; - toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la efectuarea ridicărilor, percheziţiilor, sechestrarea corespondenţei, interceptarea şi înregistrarea comunicărilor telefonice, sau altor convorbiri, la examinarea obiectelor şi documentelor, recunoaşterea în calitate şi soluţiile cu privire la corpurile delicte, examinarea corporală, prezentarea spre recunoaştere (pe viu, după fotografie), exhumarea cadavrului, şi după caz a altor acţiuni procedurale; - demersul cu privire la dispunerea constatărilor tehnico-ştiinţifice sau medico-legale, ordonanţa şi procesul-verbal cu privire ridicarea mostrelor, ordonanţa de dispunere a expertizei, procesele-verbale de comunicare părţilor despre numirea expertizei, raportul de expertiză, procesul-verbal de audiere a expertului, procesul-verbal de notificare a raportului de expertiză, a declaraţiei

expertului privind imposibilitatea prezentării concluziei. În acest compartiment urmează să fie cusute şi documentele referitoare la internarea persoanei în instituţia medicală şi alte acte care se referă la efectuarea expertizei; - toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic, ce se referă la asigurarea acţiunii civile, eventualei confiscări speciale; - toate actele procedurale, separat în blocuri şi cronologic pentru fiecare persoană şi alte acte ce se referă la citarea, după caz, aducere silită, ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de aplicare a măsurii preventive, procesul-verbal de comunicare a drepturilor bănuitului şi procesul verbal de audiere a acestuia, raportul cu propunerea şi ordonanţa de punere sub învinuire, procesul-verbal de înmânare şi comunicare a drepturilor învinuitului, procesul-verbal de audiere a acestuia, rapoartele, după caz, demersurile, ordonanţele, încheierile, deciziile şi alte documente cu privire la aplicarea, prelungirea, încetarea, înlocuirea, sau revocarea măsurilor preventive; - interpelări şi alte tipuri de corespondenţă şi răspunsurile la aceasta, inclusiv informaţii şi caracteristici ce se referă la părţile procesului; - raportul cu propunerea de terminare a urmăririi penale. 242. În compartimentele menţionate pot fi cusute şi alte documente sau acte procedurale, aferente acestora. 243. După finisarea urmăririi penale sau în caz de transmitere de la un organ la altul, materialele cauzei penale vor fi cusute în dosare, filele cărora vor fi numerotate şi sigilate în volume conform borderoului. Fiecare volum va conţine borderoul său şi nu mai mult de 250-300 file. 244. Toate documentele şi actele procedurale se întocmesc conform formularelor-tip.