Opere vol. V [PDF]

Zitiervorschau

PLATON

Opere

V

CLASICII :FILOSOFIEI UNIVERSALE

n/\AT.ONOL -

1-1 1--.-----1 AITANTA E'

1

i

--- ·

--------

CLASICII FILOSOFIEI UNIVERSALE

PLATON

j�------�--1�. 1--r --1

1

OPERE V

---- · ··--·-

ŞI ENCICLOPEDICĂ BUCUREŞTI, 1986

EDITURA ŞTIINŢIFICĂ

Ediţie îngrijită de

CONSTANTIN NOICA

Cuvînt

PETRU CREŢIA

prevenitor de

CONSTANTIN NOICA

Traducere, interpretare, lămuriri preliminare, note şi anexă de

ANDREI CORNEA

Colecţie ingrijită de

IDEL SEGALI,

Prezentarea grafică a colecţiei VAL

MUNTEANU

NOlTĂ ASUPRA PREZENTULUI VOLUM

În trans crierea numelor proprii greceşti am hotărit să trans­ lite răm forma grecească în toate cazurile in care nu există o formă românească st atomicită printr -o lungă şi un anim ă tradiţie (Socrate, Parmenide, Homer, Aristofan, Pericle, Alcibi ade etc.). Am ezit a t la c îtev a nume, cum ar fi Phaidros, Phaidon, Theaitetos, pentru care formele Fedrn, Fedon, Teetet puteau să pară oarecum intrate fn uz, dar pină la urmă am renunţat la aceste românizări datorate influenţei franceze şi incă nu definitiv consacrate. Am prefera t, pe de altă parte, să păstrez, pentru numele comune citat e, scrierea in alfabet grec. În cazul cind, totuşi, am folosit transliterarea (pentru unele cuvinte ce apar ma i des) am adoptat transcrierea lui >< cu k intrată in uzul internaţ ional Pentru diftongnl ou am adoptat t r ans lit erare a ou (ex.: nous, mousike). .

Biblio grafia dialogulu i a fost concepută pentru a da cititoru­ lui o imagine fie şi parţi al ă as upra literaturii platoniciene şi

a interesului de care s-a bucurat şi continuă să se lume opera lui Platon.

bucure îu

- Traducerea de faţă are acum - vai, către sfîrşitul veacului XX-lea abia- privilegiul de a fi prima ince rcare de a reda integral in rom âneşte textul Republicii lui Platon . Vasile Bichigean tradusese, in 1923, doar cele dintîi patru cărţi. - Am u tilizat , in principal, ediţ ia Burnet (Oxford Uniwrsity Press, 1968, t. IV), faţă de lecţiunile căreia m-am depărt a t doar fn cîteva cazuri, atunci cînd alte variante ale textului mi s·a u părut ceva mai atrăglitoare. - Am res p ectat caracterul de dialog povestit al textului, de ş i aceasta a multiplicat formulele "zise", , spu se etc. al

.

obiceiului

am

"

tradus din nou versurile citate d e Platon din Homer, Hesiod, tragici (chiar dacă aceste versuri au mai fos t traduse în româneşte) , deoarece: 1) ideea pe care Pla­ ton vre a să o sublinieze în citat nu apare totdeaun a cu suficientă claritate în traducerile mai vechi; 2) P laton citează uneori in­ cor ect, sau foloseşte variante uşor diferite de c e le pe care modemii - Contrar

G

NOTA ASUPR..t.., PREZENTULUI VOLUM

le-au adoptat de obicei; 3) de cele mai multe ori, numerotarea ori ginalulu i şi cea a versiunilor româ.neşti nu corespund. În această situaţie a trimite cititorul român la numerotarea ori ginalului este inutil, iar a-1 trimi te la numerotarea unei v ersiuni româneşti cu o nu m erota re sui generis este contrar procedeelor obişnu ite - Am plasat intre linii oblice anumite cuvinte ce nu există ca atare in textul grec, dar pe care sensul le impune cu maximă prob ab ilita te şi a căror prezenţă oferă un spor de claritate. Între paranteze drepte am plas at pasaj ele socotite de editori ca suspe c te sau interpolate. - Doresc să exprim profunda mea gratitu diue lui Constantin Noica nu numai fiindcă m-a dete rminat să lucrez la această oper ă biruindu-mi toate ezitările, ci şi pentru că a jertfit multe s ăpt ămini, spre a-mi citi, cuvint de cuvint, versiunea, propuuîndu-mi numeroa­ se sugestii, dintre care nu puţine au intrat in redactarea definitivă. Îmi exprim toto d at ă recunoştinţa faţă de Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, cit şi pentru admirabilul redactor care este Idei Segall a cărui s tăruinţă şi p ricepere este pe deplin c unos cută de către toţi cei care au colaborat la .,ediţia Platon". De asemenea mulţumesc soţiei mele, al cărei ajutor la compararea versiunilor şi la verificare a corectitudinii textului mi-a fost de nepreţuit. .

,

,

A.C·

IlOAlTEIA REPUBLICA

ci

r

t'

'

'! �

'

J

,·;rl.l··' ·.�..

,,

.>.

�·ţ,'

!'

' ,:�

i'

CUVINT PREVENITOR

Orice om cult crede a şti despre Republica două Jucrurt, anrlndouă regretabile : că Platon schiţează aici drept stat ideal unul autoritar la culme; in al doilea rind, că dă afar ă pe p oeţ i din cetatea sa. Sub aceste două acuze Platon a fost criticat, ironi­ zat şi uneori ba tj ocorit, mai ales în veacu l nostru, dimpreună cu reflexiunea filosofică. Rănrlne de văzut dacă regretabil este textul Republicii sau dacă nu cumva este felul nostru de a-1 citi. Cu Platon, dealtfel, s-au mai intimplat de-a lungul yeacu­ rilor citeva deformări de interpretare, cea mai gravă fiind aceea de a in ţelege Ideea drept supra-instituită realului şi ca dublindu-1 pe acesta. Interpretarea îşi are obirşia intr-una din cele mai în­ tristătoare pagini din istoria filosofiei, in cap. 9 din cartea I a Metafizicii lui Aristotel, şi este curentă astăzi incă, la fel cu cea a Republicii. Fireşte, e infinit probabil că nu vom reuşi, pentru cititorul român, să inlăturăm interpretarea comună in ce priveşte dialogul de faţă. Dar pentru că e v orb a de prima lui traducere in limba română, merită să fie făcută încercarea. Un lucru ar trebui să fie recunoscut de către cititorul care va străbate intregul dialog: Platon nu-ş i propun., în el să ofere un tip ideal de stat, ci un tip ideal de om. Poate, dacă la un congres pl atonicîan, marii specîa!işti ar hotărî să nu se mai traducă dia­ _ logul prin Republica, ci printr-un titlu ca "Republica interioară", opera ar fi citită pe viitor altfel decît ca pină acum, drept o lucrare politică. Cu politica propriu-zisă filosoful nu s-a indelet­ nicit in scris niciodată pină la bătrîneţe; abia in perioada ultimă, seni11i au spu s unii antici, a redactat el Legile (unde referinţele la Republica sint ca şi nesemnificative). În rest s-a îndeletnicit cu Ideea - aşa cum o inţelegea el, iar nu cum au înţeles-o Aris­ totel şi cohorta de epigoni mai apoi - iar .tocmai pentru că a ştiut să împletească realul cu Ideea el a rămas pînă astăzi în inima culturii. Ce altceva este cultura decît cununia dintre real şi lege, atît în cunoaşterea naturii cît şi in cea a omului? Pentru simple constituţii p olitice , a căror listă, incă de pe atunci interminabi11i, Aristotel îşi propunea s-o intoc mească , antichitatea nu ne-ar fi

CONSTANTIN

10 păstrat

în

tnt,-egime

opera

lui

NOICA

Platon, aşa cum n-a făcut-o

cu

nici un alt creator din sinul ei. A p ăstra t-o pentru inţele sul , recu­

o'i presimţit, al Ideii. Cit despre politic in imb elşugata Syracusa, la

noscut scop

vizitele lui Platon

cu

conducători cn porniri

tiranice, e greu de crezut că au fost intreprinse pentru a convinge

pe syracusani să renunţe la propriet ate , cum cere dialogul de faţă, sau pentru a determina pe conducători să treacă altora mai buni decît ei - cum cere tot acest dialog - cîrmuirea cetăţii. Dialogul a fost scris pentru om, iar nu pentru omul politic care, potrivit cu mitul platonician al unei reintrupări posibile, şi-ar alege intr-al tă existenţă să trăiască intr-un furni car sau in buna rinduială a stupului de albine. Departe de a cnlmina în descrierea statului, dialogul culminează in descrierea a cinci tipuri de oameni : omul suverauităţii morale şi de cunoaştere (numit aici om regal sau aristocratic), omul timocratic, cel oligarhic, omul democratic şi cel tiranic. Aceste cinci întru chipări umane posibile - de care nici soci ologia , nici antropologia, nic i caracterologia, nici politologia nu ţin indeajuns·· seama, deşi ele par a da un tablou complet al omului ca fiinţă mora l ă şi socială - se trezesc in om, !şi caută afirmarea dominantă, se ciocnesc intre ele şi dau r ăzboiul civil din sufletul oricărui ins ieşit din anonimat. Ele sint cele care colcăie in ceea ce s-ar putea numi republica interioariJ• a omulUi, 'cu un cuvint pe care P laton lnsuşi il foloseşte (la 605 b). Iar de aceea traducerea titlului prin Republica este mai gr ăitoare şi mai adecvată de cit cea, prea ades folositll, prin Statul, nepu­ tindu-se vorbi despre un " stat interior". Dealtfel Politeia, titlul grec al dialogului, dat de Platon, nici nu lnseamnă stat; lnseamnă clrmu!rea statului, sau formă de guvernămlnt, termenul de stat fiind cu totul distonant, de vreme ce ideea lui este una modernă . în republica interioară incearcă să se cufunde Platon, cu acest dia­ log despre dreptate ca virtute supremă a omului. Dar atunci, de ce arată el attt de mult interes republicii exte­ rioare, amăgind pe amatorii de constituţii şi rătăcind pe cititor? Din două motive, primul indicat de auto r insuşi. Este nevo ie să se invoce o cetate, sau o republică exterioar ă posibilă, - una in curs de constituire, nu gata constituită - spre a vedea "ln mare" cum se iveşte, cum se dezvoltă şi cum arată pină la urmă spiritul de dreptate ln mic, la ins. Ne trebuie o modelare a su­ fletului, am spune astăzi, iar Platon alege un model concret, cel al cetăţii. Dar nu se deformeaz ă virtutea individului la scara cetăţii? s-ar putea intreba cineva. Nic idecum, iar acesta este al doilea motiv r..ntru care trebuie invocată dreptatea in ma r e : pentru că virtutea

CUVINT PREVENITOR

11

socială, cind nu este virtutea religioasă faţă de zei, încă. Virtutea e faţă de semeni, în �ul fiinţei conştient sociale care e omul. De aici datori a de a citi, în felu l cum se alcătuieşte o comunitate care să ţină, unde anume e lo cul drept ăţii în republica interioară. Iar în ultima parte a dialogului corespondenţa dintre tipurile de ce tate şi cele de om va fi pas cu pas urmărită, în t r -o perfe c tă homothetie . Numai că, modelul cetăţii este at ît de amănu nţi t urmărit şi se întîrzie atît de m ult asupra feţelor diferite ale ce tăţii , cores­ punzînd feţelor sufletului individual, incit totul dă im p resia că ar reprez enta, nu o simplă treaptă, ci substanţa însăşi a dialogului. Cititorul uiltl astfel despre ce e vorba şi se lasă interesat, uneori sedus , d;, cele mai mult e ori îngrijorat de felul cum se încheagă o cetate "ideală", El n u ţine seamă nici de repetatele declaraţii cum că o asemenea cetate nu existtl nicăiui şi probabil nu va exista niciodată. El j udecă trunchiat - şi cel mai ades condamn ă. Dacă însă dialogul ar fi de l uat întocmai, ca un prospe ct de este, în definitiv,

comunitară şi ea

"stat" iar nu ca o pregătire pentm descrierea tipurilor de oameni, atunci încă s-ar putea răspunde cititorului gră bit: sint oare wde­

inacceptabile? În definitiv de vreo două mi ­ alt tip de cetate ori de stat nu au ţinut decît antic ul vrea să dureze o cetate care să ţină

rile lni Platon atît de lenii şi ceva nici un

în fapt , fn drept,

pe

cind

să aibă o consistenţă exemplară. În cetăţile şi statele ce

au supravieţuit în

fapt, nu

se poat e citi ce este dreptatea . Prea

des , dacă nu întotdeauna, dreptatea a

fost a celui mai tare, după vedea oricine. În clipa cînd Plat on ia drept model pentru zidirea lăuntrică a omului zidirea în veac a st atului, el trebuie să scbimbe perspectiva şi să fabuleze organizat, adică să edifice in gol dar in ehi p raţional. Iată atunci patru sau cinci teme fundamentale, ce an părut u nora excesive, altora reprobabile pur şi simplu, dar ca­ re, supărătoare ori nu pentru individ în republică, sint edi­ ficat!are pen trn repu b l ica din individ. Întîi este primatul cetăţii asupra individului, aşa cum în sufletul indi vid ual trebuie să primeze întregu l asup:a părţii, altminteri omul fiind schimonosit de uuila­ teralitat e . Apoi este tema avuţiei, adică a acelei angajări uman e în demonia verbului .,a avea" care, pînă la urmă, subminează oricare cetate ; iar omul modem, ar face bin e să se intrebe dacă anticul nu are drep tat e, atît pentru cetate cît şi pentru sufletul i ndividual , să înlăture putinţa de-a c o nj uga la nesfîrşit un biet verb auxiliar. În al treilea rind stă egalitatea fe meii cu b ărbatul , în răspunderi ca şi în drepturi, o egalitate pe c are, d up ă două milecum poate

CONSTANTIN NOICA

12 nii, societatea

o

clamă statornic.

caută !ncă şi in orice caz

Ca

sufletul individual o

pro­

o nouă temă, edificatoare atit pentru cetate

adică scoaterea

cit şi pentru suflet, este lărgirea familiei,

ei din

condiţia strict naturală; căci este oare atît de reprobabil să pri­ veşti drept rude şi părinţi, nu pe cei doar tribali

şi

consangvini,

ci şi pe cei de consangvinitatea spirituală pe care o conferă comu­

este de meditat asupra educaţiei tinerilor, de faţă pare mult prea strictă. Şi totuşi, ea e necesară tinerii fără inzestrare deosebită cît şi pentru cei cu In­

nitatea reală ?În sfirşit care în dialogul atit pentru zestrare,

sortiţi să vadă dincolo de cetate. S-ar putea ca dezor­

dinea cronică a societăţii să

ţină de

dezordinea interioară a individu­

lui, datorită e d ucaţiei prea relaxate, in fond, care se dă tinerilor. Toate roadele pămintului se plivesc de buruieni, numai omul e lăsat

din

să

intre în viaţa matnră pe jumătate plivit. Ce se poate face

el? Cu o cărămi dă proastă, cum sintem fiecare, nu se poate

face o

casă

bună. Că nu s-a clădit nimic

dnrabil

cu noi, este lim­

pede din istorie. Dar nu-i este intotdeauna limpede omului, cărămizi!. Acestea, şi poate multe altele, ar fi de adus ca Intimpinare, spre a corecta repulsia prea susceptibilului cititor de

al

totdeauna

Republicii lui Platon, lăsate pe jumătate citită. Numai că, nu

ne-am propus a justifica dreptul la viaţă

al

unei fantome, republica

om al

exterioară, ci dreptul şi datoria omului de-a deveni

suvera­

nităţii morale şi Intelectuale, cum vrea anticul, iar nu simplu om timocratic,

oligarhic,

democratic

sau

tiranic. Pentru implinirea

acestui tip de om, societatea, cu politicul ei, poate fi un model, poate fi chiar

o

şcoală, dar nu reprezintă un scop in sine, şi in

orice caz nu reprezintă suhst anţa opereidefaţl. Cititorul de totdeauna, gata

să

facă alergie la tot ce pare să ştirbească libertatea sa de-a

rămine o buruiană umană, ar fi trebuit să vadă că politicul este subordonat

iar nu

aici

propriei

lui

innobilări. Despyindere de

cufundare in el, i-ar apărea atunci

decit mitul 'final

unde,

in dialog.

politic,

Dacă n-ar fi

ca in toate miturile finale platoniciene, se

reia pe registrul ficţiunii tot ce

a tins

să fie adevăr

in

dialogul res­

pectiv, atunci incă oricare cititor ar putea să vadă că nu despre cetate şi state e vorba in

mitni

lui Er,

ci despre

om şi destine

individuale. Dar nu e nevoie nici măcar să se ostenească pină

la

capăt,

cartea pretins

a

spre

a

a citi in

înregistra tocmai detaşarea de politic

politicului . Platon spune limpede (la

521 a) cum decit cel al omu­ in ordine. Şi a daugă

că numai dacă există un fel de viaţă mai bun lui politic, numai atunci insul şi cetatea pot fi (la

521

b)

acest lucru la care toată ginta

reflecteze: .. E necesar ca spre cirmuire

să

politică

ar trebui să

nu (s.n. C.N.)

se

in-

CUVINT PREVENITOR

13

drepte cei ce o indrăgesc." In lumina setei de-a ajunge la condu­ cere, caxe a caxacterizat Intotdeauna viaţa publică, gindul,acesta ar

fi

potrivit

ca

motto pentru orice traducere din dialogul lui

Platon. Iar dacă vrem totuşi a desprinde

un lnţeles .,politic" din

acest dialog unde politicul e în subordine, înţelesul este cel mult: cine nu vrea sau nu e în staxe să slujească cetatea depăşi�ublica

aduce

poeţilor şi artiştilor, la fel cum

filosofiei.

Cit

de

hotărît

îi

înlătură

pe filosofii care îşi trădeaz!l rostul, la f. '1 cu poeţii

1

tocmai a

fo�t

Platon

El crede in

artă şi în virtuţile ei, tot aşa cum crede în filosofie şi virtuţile ei ; căci dacă pare a condamna arta pentru artă, el nu reclamă nici artă cu tendînţă, ci vrea artă cu sens, artă cu deschidere către Idee. Ceea ce s-a întimplat după el în lumea culturii europene, cu năzuinţa acesteia spre cunoaştere şi sens, ar fi trezit aprobarea sa.

Am

cuteza să spunem mai mult, că experienţele artei moderne,

în plastică, muzică, literatură, chiar în cinematografie, se înscriu

dîn

plin pe linia cerinţei lui Platon de-a cunoaşte, de-a dezvălui

înţelesurile mai adînci ale realul

ce

stă

să

se

şi

omului

realului, sau de-a prefigura

întruchipeze. Departe

Platon este un sprijinitor şi

un

de a

fi

un detractor,

apologet, direct sau indirect al

artei. Poate d. nu crede cu adevărat în rostul artei cin.e nu vede în

tematica Dar

Aşa

Republicii

ne-am

facem

mai

elogiul

învăţat

cu

departe în

ei.

toţii

să

citim prost dialogul acesta.

veacul nostru, cînd au căzut vorbe

grele împotriva viziunii politice

şi

estetice a lui Platon. Numai

că, o societate care acordă prea mult politicului, stind sub vorba

absurdă a lui Napoleon către Goethe:

,.Le destin c'est la

politique",

şi care ln acelaşi timp acordă fw•a puţin artei, încurajînd-o

să

fie adesea desfătare goală şi uneori veritabilă impostură, o asemenea societate

ar

face mai bine să-şi vadă de tristeţile eL

tească Republica lui Platon, dacă nu o poate citi bine,

Să nu ci­

şi

s-o lase

altor veacuri, care nu vor mai sta să judece operele mari după mizeria proprie. CONSTANTIN NOICA

• Platon spune no>-•-r•lotv tll[q tl«ia-rou -rij >ITERPRETARE LA REPUBLICA

,) 4"

nu ar putea deci înlesni prea mult accesu l către cunoaşterea totului, ori, ca să utilizăm un limbaj mai 'modern, Socrate nu credea că din proprietăţile locale ale lumii se pot deduce propriet?lţile sale globale. Şi iati:i, acum, şi cea de - a treia cara c te ris ­ tică a lui Socrate : Dacă el nu socotea că 'l'otui poate fi cunoscut , şi inc ă pornindu-se de la parte, nădăjduia totuşi că acest Tot poate fi cumva ,. trăit". Entuziasmul, delirnl - şi experienţa sa perso­ nală, . ,daimonică" trebuie să fi fost decisivă aici - ar putea inlesni o aperc epţie vagă, dar zguduito are in felui ei, a globalului . La to a te acestea, să mai adăugăm o informaţie dată de Platon în Pha i don : cel puţ in atîta vreme cît nu se găsea in extaz, cît nu . ,ieşea din sine" devenind, cumva, un altul , Socr ate nu era deloc o fire artisticâ, nu avea calităţi de cre ator . Iată de ce a rămas el atîta timp surd la indemnul zeuiui de a compune , . muzic ă " , în sens profan, închipu­ in du-şi fals însă că filosofia sa poate ţine loc de muzică. Se po ate spune, aşadar, că personalitatea lui Socrate "funcţio­ " neaz ă pe două registre : al .,normalului" şi al . , anonu alului" . Atîta vreme cît este . ,norm al ", cît este el insuşi, Socr ate nu este ttn artist şi un creator. De aceea, el nu simte imboldui să facă . ,mu­ zic ă " , nici să scrie, şi mai ales, să se lanseze in constr u cţii metafi­ zic e . Căci intre non-artisticitate şi rezerva faţă de metafizică exist ă o strinsă legătură : creaţia artistică nu se po ate manifesta in afara met aforei , a simboluiui, metonimiei etc . , iar to ate acestea nu re­ prezintă decît transferuri de prop rietăţi , sub diferite forme , de la un domeniu al experienţei asupra altuia, şi, în ultim ă instanţă, asupra intregului, deci extrapolări ale loc aluiui . Pe de altă parte . terea proprietăţilor părţii

In

momentul stărilor , . de graţie", Socrate poate fi inspirat, poate, chiar poet, dar, nici acum, metafizician, căci aceasta presupune pe de altă parte şi o anumită obiectivi tat e şi de taşare . În esenţă, lipsa de artisticitate .,normală" a lui Socrate pare să fi constituit rădăcina psihologică a rezervei sale faţă de metafizică. Dar iată că Platon - cel care 1-a iubit pe Socrate, a invăţat de la el, a fost traum atizat mai mult decît oricine de moartea aces­ tuia, care a voit, mai mult decît orice altceva, să-i p ăstreze aievea amintirea p entru posteritate - era o fire mult diferită de cea a învă­ ţătoruiui său, o fire chiar o p usă, am putea spune. Platon era un artist inn ăscut, o person alitate care crea în mo d spontan şi n atur al, fără să aibă nevoie, pentru ace ast a, de vreo .,scoatere din sine", de o . , graţie" specială. Să nu ui tăm de tradiţia care îl făcea pe Platon să fi scris cîteva tr agedii , în prima tinereţe, inainte de intilnirea decisivă cu Socrate. Contrastui dintre cei doi este semnificativ : Socrate compune, doar la sfîrşitul vieţii, şi atunci cumva .,silit' fi

44 de către un oracol

ANDREI CORNEA

divin, cit.eva versificări ale fabulelor !ni E sop . Platon, dimpotrivă, face .,literatură" la inceput şi in mod sp ontan. Or, in aceste condiţii, ceea ce, pentru maestru, era împotriva naturii sale - generalizare a localnlni, transferarea p ropriet ăţilor p ărţilor asupr a totului - pentru elev este insăşi natura. Visul unei mari construcţii totalizante, care să imb r ac e haina unei . ,ştiinţe totale", treb ui a să fi fost pentru Platon, oricîtă prud enţ ă ar fi avut, obse­ dant, iar nevoia de a o fixa in sc ris imperioasă, căci numai scrisul îi putea oferi acestei firi s atisfac ere a deplină a .,foamei" sale de forme armonioase, stabile, p e rm anente . Dar - se v a zice - de ce atunci veheme nta critică adusă scrisului din Phaidros ? Motivul exact al acesteia nu-l vom cunoaşte niciodată şi sintem, inevitabil, sor­ tiţi să r ătăcim p rintre conjectnri. Ş ti m , însă , cu p recizie că Plato n a fost un .,scriitor", in timp ce Socrate - nu. Iar critica scrisului, a scrisn!ul .,filosofic", este rostită de către Socrate. Mi se p are, atunci , c b ligatoriu de acceptat că ea aparţ ine r�alului Socrate şi că Pl aton doar o ,.�latează, poate şi cu un sentiment de obscură culpabilitate . Oricum, pentru Sacra te, filosofia era .,iubire", iar .,iubirea" un . , d aimon " , făptură fără chip, in devenire, negativitate tulbure şi etern tinjito are , in timp ce pentru Platon filosofia trebuia să fie un superb templu, strălucitor şi dem n de admiraţie pentru a sa . ,măreţie liniştită" şi ,.senină frumuseţe". Cit de ciudat a apropi at istoria atît, ceea ce firea a lăsat aşa de d eosebit 1 Dar, ne-am putea intreba, d ac ă lucrnrile stau astfel, p entru ce Platon, după ce, in numeroase dialoguri de tinereţe, şi-a pl ă tit atît de minunat datoria faţă de învăţător , nu s-a ., despri ns " de el, spre a da firii sale, mai sigur şi mai decisiv, adevăratele drepturi ce i se cuvene au ? De ce Pl aton nu renunţă la Socrate, ci continuă, multă vreme, să dureze mari construcţii spirituale, prin care se plimbă, mereu, obsedant, . , f antoma" !ni So crate, cum spune Tay­ lor ? S-ar putea răspunde că renunţarea la Socrate ar fi implicat , mai devreme sau mai tirziu, renunţarea la dialog. Or, din anumit e motive legate de metodă - s-ar putea spune - Platon rămînea ata­ şat dialogului şi dialecticii. De f apt insă cred că adevăratul motiv al conservării !ni Socrate, mult după ce acesta este golit de conţi­ nutul său real şi istoric, se află, undeva, tot in instinctul artistic al lui Platon : Căci Socrate era pentru Platon nu numai maestrul venerat, ci şi un adevărat . , personaj " cu . ,stare civilă", inzestrat cu o autonomie şi cu o . , viaţ ă" atît de evidente, incit el nu se lăsa prea lesne pus deoparte. Trebuie să considerăm că dialogul socratic devenise, in primul rind datorită lui Platon, o forml literară extrem de pregnantă, care cristalizase un anumit public, a cărui raţiune de

INTERPRETARE LA REPUBLICA

45

a exista ca public rezida tocmai în persistenţa formei respective. Exemplul pe care îl am la îndemînă e poate trivial, d ru; totuşi, cred, instructiv : se cunoaşte dificultatea cu care atît publicul cît şi producătorii se despart de un personaj principal al unui serial reuşit de televiziune, atunci cînd acesta, dintr-un motiv sau altul nu mai poate juca mai departe. Or, dialogurile lui Platon alcătuiseră, înşirate unul după altul, un fel de serial " Socrate " , dominate şi determinate de un personaj cuceritor şi puternic (dar susţinute şi de alte personaje . ,secundare " grupate in jurul personajului prind­ pal, prin care îşi căpătau sensul) ce-şi reclama. pe mai departe, cu insistenţă, voinţa de a supravieţui, nu neapăt at ca un anume Llo­ sof, ci ca formă literară golită, în bună parte, de conţinutul s{tu ori­

de crezut c ă artistul din dar si publicul său, deveniseră dependenţi de acest "perso­ naj Socrate", autonomizat şi despărţit de , . Socratele istoric" . Iată deci drama Iru Platon : i.astinctul său artistic ii pretinde, pe de o

ginar, dar nu mai puţin puterrucă. E Platon,

parte, să . ,construia.sd:\ " , ceea ce presupune, in principiu, o renun­

ţare la autenticul Socrate. D ar acelaşi instinct, pe de altă parte, sensibil

la maximum la tot ceea ce este , .formă", îl indeamuă să nu

abandoneze personajul principal al

"serialului" său. E probabil

că intreaga operă mai tirzie a lui Platon este străbătută, mai apa­ rent sau mai discret, de această dramă. Iar in ceea ce priveşte pro­ blematica

Republicii, aici drama este încă şi mai ascuţită : putea

oare lipsi Socrate, dreptul adevărat, intr-o dezbatere asupra drep­ tăţii ? Dar mai putea fi cercetată dreptatea in termenii autenticu­ lui Socrate ? În orice caz, in această operă, Platon optează pentru ceea ce numi " compromisul dubluriî " . Din aces t punct al Cărţii a II-a adevăratul Socrate încetează să mai existe, dar rolul său este am putea

preluat de o ,.dublură", care va îngădui continuarea " serialului" . O dublură însă se ş i deosebeşte, dar s e ş i aseamănă c u personajul dublat. Să vedem in ce privinţe : ,.noul Socrate" va fi, desigur, un Socrate ., artist"

şi metafizician. El va elabora un sistem impresio­

nant, ale cărui părţi se leagă intre ele armonios, coerent, echilibrat şi in care totul se dezvoltă logic şi organic din citeva premise sta­

bilite la inceput. Ce mai rămîne atunci din "vechiul şi autenticul Socrate" ? În principal, .. ticurile" personajului, toate acele insemne ale ritualului pe care dialogul socratic le impusese şi le acreditase, printre

altele,

, . ironia", maieutica, dialectica.

Procedind

astfel,

Platon izbuteşte, mai intii, să creeze ficţiunea continuităţii "seria­

lului", să sugereze deci , prin respectarea unor , .tabieturi discursive" codificate, că ,.nu s-a schimbat nimic". Pe de altă parte, deoarece, a-

ANDREI CORNEA

46

cum, dialectica şi m aieutica nu mai sînt negative, ci pozitive, nu n1ai

ruinează propensiunea spre global, ci o sancţionează, prezenţa aces­

tor " ticuri" produce, cum am afirmat dej a, sentimentul colaborării pro fu n de , în cadrul tentativei constructive, dintre Socrate şi par­ tenerii săi -- Glaucon şi Adeimantos. Socrate susţine şi aici, ca şi altădată, că el unul nu ştie nimic şî că uu face decit să examineze, dialectic, ceea ce i se pune înainte, "moşind " adevărul şi respinglnd

falsul. Dar "dublura", spre deosebire de "original ' ' , examinează şi " moşeşte " ,

iu

în ?. lor procedînd astfel, obţine consimţămîntul celor doi tineri, ceea ce aceia ar împărţi răspunderea pentru aserţilmile

principal,

nu

opiniile altora, prea înfumuraţi

pseudo-ştiinţă, ci propriile opinii şi ipoteze. Or, Socrate forţează şi lasă impresia că şi

respective. Platon îşi va spune astfel netulburat sistemul, după ce, deghizat

în

straiele unui personaj care susţine că nu are nimic alt­

ceva de spus

decît

mărturisirea

propriei neştiinţe,

odată cu riturile dialogului socratic,

şi

perpetue .. ză,

o "prezumţie de

nevinovă­

ţie " , caracteristică aceluia. Î nţelegem , cred,

în

acest moment, pentru ce Platon reutili­

zează, sau imită, in Cartea I a Republicii, o scriere de tinereţe,

di alog

vreun

Tlwasymachos, cum spune Paul Friedlănder : pur şi simplu,

Platon avea nevoie de contrastul dintre sa

1

Socratele real" şi "dublura ' " " Preocupat d e consecinţele diverse ale indepărtării sale de cre­

zul antimetafizic

al

lui

Socrate, Platon doreşte, probabil, să-şi

justifice cît mai temeinic demersul. El

li

lasă, de aceea, mai întîi

pe adevăratul Socrate să dea, pe tema dreptăţii, o "reprezentaţie"

tipică , al cărei rezultat apare, pînă la urmă, a fi, aşa

cum o spun negativA

Glaucon şi Adeimantos, nu foarte convingAtor : dialectica

şi

aporetică a autenticului Socrate poate "vrăji" pe cineva, dar

nu este îndestulătoare pentru a-1 convinge durabil. În vorbele celor doi fraţi ai lui Platon se ascunde, voalat, reproşul lui Platon însuşi faţă de o astfel de metodă. Va rezulta, de aici, dreptul, dar şi obli­ gaţia de a încerca ceva diferit, fArA însă o evidentă şi brutală solu­ ţie de continuitate. Iar cind ,.noul Socrate" va intra in scenă, vo m avea sentimentul un ei întreprinderi justificate de eşecul de dinainte, colorată cu o tentă de obiectivitate ce provine de pe urma falsei impresii de colaborare dialectică

dintre

participanţii la discuţie.

Republica se înalţă astfel, tot mai sus, superbă, dar nu mai puţin ameţitoare şi neliniştitoare, durată prin colaborarea unui Socrate văduvit de filosofia sa şi bilitatea sa.

a

unui Platon

ce

se văduveşte de responsa­

INTERPRETARE LA REPUBLICA

47

I V . METAFORĂ ŞI MIT

1 Aşadar, trecerea de la cercetarea dreptăţii în cazul indivizilor, la cercetarea dreptăţii în cadrul unei societăţi umane - trecere pe care,

din considerente

de

metodă, o propune Socrate - stă la

baza discuţiei despre Statul ideal. Or, această trecere se întemeiază pe o analogie fundamentală dintre sufletul individului şi stat, din­ tre constituţia caracteriologică a primului şi constituţia politică,

"politeia" a celui de-al doilea. În acest punct al Cărţii a II-a, ana­ logia e s te acceptată de către Socrate şi Adeimanto s , fără demons­ traţie, ca ceva aproape de la sine înţeles, urmind ca doar spre

sfîr­

şitul Cărţii a IV-a să se incerce o întemeiere m a i precisă. N u cred că greşesc considerînd că existenţa acestei analogii, cu luminile pe care cei doi termeni şi le aruncă.

unul altuia, cu toate consecinţele

posibile ale fenomenului, reprezintă

Timaios

"

nervul" acestui dialog.

În

- in "ziua ce urmează" zilei in care Socrate povesteşte

noaptea din

ajun petrecută.

in casa lui Cephalos, se va mai adăuga

încă un termen analogiei : Kosmos-ul. Iar, după "încă o zi", in Critias - al patrulea termen : istoria. Dar vom mai reveni asupra

semnificaţiilor acestei fundamentale analogii. Să remarcăm deocamdată cît de anti-socratică este, in fondul ei, această. analogie : Aceasta, mai întîi, datorită. premisei ei funda­ mentale : ipoteza că sufletul este un "compus". Or ştim că în Phai­ don (despre care putem crede că reprezintă un fel de "testament" autentic al gindului socratic) o ipoteză asemănătoare pusă, dealt­ fel, pe seama pythagoricilor, fusese straşnic combătută. Este adevă­ rat

că, in

Phaidros, Socrate (un Socrate cu siguranţă mai autentic

decit cel din Republica) susţine totuşi ideea caracterului compus al sufletului, dar o face, vorbind intr-un fel de transă poetica-mitică, după ce a declarat răspicat că, raţional, nu putem şti nimic precis

de­ ezită să

în legătură cu natura reală a sufletului. Uitind cu totul această claraţie agnostică, "dublura" socratică di n Republica nu întreprindă o demonstraţie privitoare la natura sufletului. Or, Platon,

cînd vorbeşte în numele său - cum o face de

aici înainte in Republica - nu este un poet al transei şi extazului,

într­ să observăm cît de poetică, în esenţă, este o astfel

ci un poet al construcţiei pe deplin conştiente de sine . Căci, adevăr, trebuie

de analogie : a numi sufletul o cetate nu e, la urma urmelor, decit o metaforă, pe care judecata, ulterior, o va sancţiona. Şi iată acum

48

A_ N _ D _ R_ E_ I_ C_ O_ R _ N _ E _ A_____________________

___________________

al doilea aspect antisocratic : Platon acceptă metafora, o instituie la temelia raţionamentelor sale, nu o circumscrie, cum proceda Socrate, domeniului delicat al delirului şi inspiraţiei de moment. Metafora este asumată de Platon ca ceTa firesc, şi nu ca o excepţie, ca o situare obişnuită, şi nu anormală, ca un dat ce poate unifica şi nu diviza conştiinţa. Aşadar, odată principiul analogiei admis, Socrate trece la con­ strucţia cu mintea, My"tă organizare şi, mai mult, discursul platonic în general. Înce­

savant al

pind de la rotunjimea frazelor, echilibrul pin ă la simetrJa şi acordul

stilul

subtil

perioa> ? " 15•

d

PLATON

88

. , Dacă ar trebui, Socrate, zise el - să vo rbim conform cu cele de mai inainte, să spunem că dreptatea dă prietenilor şi duşmanilor folos şi pagubă. " .,Aşadar el , Simonides, numeşte dreptate a face prietenilor bine şi a face rău duşmanilor ? " Aşa cre d . " " " Dar cine este cel mai în măsură s ă facă bine pri e­ tenilor suferinzi şi rău duşmanilor, in ceea ce pri ­ veşte boala şi sănătatea ? " Medicul . " " Cine e cel mai î n măsură d e a face bine celor c e " " e navighează, î n c e priveşte primej diile mării ? " Cîrmaciul . " "Ce face atunci omul drept ? Î n c e activitate ş i în privinţa cărui lucru se vădeşte el cel mai mult în stare să-i ajute pe prieteni şi să-i vateme pe duşmani ? " " Î mi pare c ă în r ăzboi şi în alianţe. " " Bun ! Î nsă, dragă Polemarchos, medicul n u e d e folos celor ce n u sufer ă . " " A d evărat . " "Iar celor ce n u navighează cîrmaciul n u le slu ­ jeşte . " Da." " "Atunci celor ce nu s e r ăzboiesc, omul drept le este nefolo sitor ? " " Nu cred deloc una c a asta ! " " Prin urmare, dreptatea e folositoare ş i î n timp de pace ? 833 a "E folositoare . " " Dar şi agricultura , nu ? " "Şi ea . ' '

"

Ajută

l a dobîndirea roa delor ? "

" Da . " " Dar c e spui de cizmărie ? "

"Şi

e a foloseşte . "

La dobîndirea încălţămintei , cred că vrei s ă zici . "

" " D esigur . "

Ei bine, l a ce anume spui c ă poate sluji dreptatea. ' " în timp de pace, sau la ce fel de a dobindi ceva ? '

"!:;a contracte, Socrat e . "

�EPUBLI C A . PARTEA l

89

.,Numeşti contracte anumite întreprinderi , reali­ zate în comun, ori altceva ? " . , Ba pe acestea le numesc. " . , Oare omul drept este vrednic şi folositor ca asociat la jocul cu j etoane16 sau mai degrabă cel priceput la acest joc ? " . ,Cel priceput . " , .Dar la aşezarea cărămizilor şi a pietrelor, omul drept este oare mai folositor şi este un asociat mai bun decît zi darul ? " , .Nici pomeneal ă. " " Atunci în vederea cărei asocieri este mai bun omul drept, ca asociat, decît zidarul sau kitharistul, în felul cum şi kitharistul este mai bun decît omul drept cînd te asociezi cu el pentru a ciupi strunele ? " Cred că i n cazul asocierii c e are î n yedere cîşti­ " gul de bani. " "Numai că, vezi tu, Polemarchos, la buna folosire a banilor, atunci cînd ar fi nevoie de bani ca să cumperi sau să vinzi un cal, în comun, atunci e mai bun cel priceput la c � � · nu ? " Aşa se pare. " " Iar cînd e vorba de o navă, e mai bun marinarul sau cîrmaciul ? ' , .Aşa s-ar zice. " "Aşadar, în ce fel de situaţii ar trebui, în comun, să-�i foloseşti argintul sau aurul, pentru ca omul drept " să fie mai folositor decît alţii ? Cînd este nevoie ca banii să fie depuşi şi aflaţi în " signranţă, Socrate. " "Vrei cumva să spui că aceasta se va întîmpla atnnci cînd nu trebuie să te foloseşti de 'bani, ci să-i laşi să stea neatinşi ? " "Chiar aşa . " Aşadar, abia cînd banii a r fi nefolositori, dreptatea " este folositoare pentru ei ? " "Mi-e teamă că da . " Iar cînd trebuie pus sub pază un cosor, dreptatea " este folositoare şi în comun şi individual. Dar cînd trebuie el folosit, nu devine mai folositoare viticul­ tura? " "Aşa s e pare."

b

o

a

90

PLATON

" Vei spune, de asemenea, că şi pentru un scut sau liră, dreptatea îşi arată folosul, cînd ele trebuie pă­ zite şi sînt n efo l o sit e ; dar atunci cînd trebuie folosite, devin mai folositoare meseria de soldat şi muzica ? "Neapărat. " "Deci î n orice privinţă dreptatea este nefolositoare în momentul folosirii fiecărui lucru, dar este fo losi toare în m o mentul nefolosirii lui ? " Mi-e teamă că da . " " Nu este ceva prea serios dreptatea asta, prieten e e " dacă ea foloseşte unora ce nu folo sesc !17 Dar să cercetăm acum şi punctul următor : oare cel deosebit de iscusit să lovească în luptă, fie cu pumnii, fie în alt chip, nu este şi cel mai iscusit să se păzească ? " " " Desigur. Dar cel iscusit să se păzească de boală nu e oare " şi cel m ai în m ăsur ă să o provo ac e pe ascuns ? " Aşa cred. " " a "Şi nu cumva acelaşi păzitor de ispravă al oastei este şi cel mai destoinic să fure pla nuril e şi celelalte acţiuni ale duşmanilor ? " " Ba este." "Ceea ce ştii bine să păzeşti ştii, deci, bine şi să furi . " " Pare-se că da . " " Aşadar, dacă omul dr ept ştie să păzească banii, el şti e şi să-i fure. " "Cam aşa ceva indică raţionamentul de faţă." " Un fel de hoţ ne-a apărut a fi, deci, omul dr e pt l 8, s-ar zice, şi cred că de la Homer p oţi afla aceasta : căci acest poet îl îndrăgeşte pe unchiul lui Ulis e după b mamă, Autolycos, şi spune că el îi întrece pe toţi oamenii în hoţii şi jurăminte fstrîmbef. S-ar zice că atît după tine, cît şi după Homer şi Si mo ni des, drep­ tatea este un fel de artă a hoţiei, doar că folositoare priet enilor şi vătămătoare duşmanilor ; nu aceasta afirmai ? " " Vai de mine, pe Zeus, - zise el - eu unul nu ştiu să fi spus aşa ceva ! Totuşi, încă mi se pare că dreptatea foloseşte prietenilor şi e vătămătoare pentru duşmani . " c " Oare îi socoteşti prieteni pe cei ce par a fi de o

"

­

,

884

REPUir.JcA. PARTEA l

91

ispravă sau pe cei ce sînt, chiar dacă nu par, şi la fel şi cu duşmanii ? " E firesc - spuse - ca pe cei pe care îi socoteşti " de ispravă să-i iubeşti, iar pe cei so cotiţi răi să-i ur ăşti . "

" Dar n u greşesc cumva oamenii î n această pri­ vinţă, luînd drept oameni de ispravă pe mulţi care nu sînt, iar �; mulţi alţii - dimpotrivă ? " " Greşesc . " În ochii unora ca aceştia, cei buni par duşmani şi cei răi - pri eteni ? " " Chiar aşa . " "Şi t otuşi pentru astfel d e oameni , este drept să fii de folos celor răi şi să vaterni pe cei buni ? " " Pare-se. Însă cei buni sînt drepţi şi nu pot face nedrep­ t ăţi", nu ? " " Adevărat . " " După spusele tale, însă, este drept s ă faci rău celor ce nu săvîrşesc nici un fel de nedreptate" . "Cîtuşi de puţin, So crat e - zise el . Argumenta­ rea aceasta pare strîmbă ! " "Este, a şa da r, drep t să-i vatemi p e cei nedrepţi şi să aduci fol o s celor drepţi ? " " Aceste spuse mi se par mai cuvenite decît cele de mai înainte." " Multora, Polemarchos, li se va întîmpla - vorbesc despre cei care se înşală asupra oamenilor să socotească lucru drept vătămarea prietenilor - în ochii lor aceştia apar răi --:- ca şi facerea de bine duş­ manilor - aceştia le apar buni. Şi astfel vom ajunge l a ceva contrar ideii atribuite de noi lui Simonides. " " Într-adevăr - zise el - se întîmplă aşa ceva. Dar să definim termenii încă o dată : mi-e teamă că nu am definit adecvat ce înseamnă a fi prieten şi ce înseamnă a ii duşman . " " Cum i-am definit Polemarchos ? " "Am sp u s c ă cel ce pare vrednic, acela e prieten. " "Şi acum - am spus ell - cum îi vom redefini ? " " Să spunem că pri eten este cel care, deopotrivă şi pare a fi, dar şi este de ispravă. Iar cel ce pare a fi, ·

d

"

•

-

,

,

335

•

PLATON .

92

dar nu este, acela pare a fi prieten, fără să fie. Şi aceeaşi d efiniţie i -o vo m d a şi du şmanului . " Potrivit acestei definiţii, s-ar zice, cel bun va fi " pri eten , ar cel rău duşman ? " "Da. . "Ceri, deci, să a dău g ăm ceva definiţi ei dr ept ă ţii faţă de ceea c e am afirmat mai întîi. Atunci am spus c ă este dr ept să faci bi n e pri etenului şi rău duş­ manului ; acum, la aceasta adaugi că este drept să faci bine priete nului , ca unuia ce este bun, da r s ă aduci v ăt ă ma re du şma nului , ca unuia c e este rău ? " b " Chiar aşa - r ăsp uns e - pare că ar trebui vorbit . " " A şa dar - am spus - este pr o priu omului drept să vateme, aşa p e o arecine ? " Desigu r - r ăspu n s e el - cei r ăi , precum şi " du şmanii trebui e v ăt ăma ţi " . " Dar oare, c în d s înt v ăt ămaţi , caii devin ma i buni sau m ai răi ? " " Mai răi " . "Mai răi sub raportul v ir tuţilor canine sau a l celo r cabaline ? " " Sub aspectul celor cabalin e . " " Da r oare c îini i, cînd sînt vătămaţi nu devin şi ei mai r ăi sub aspectul vir tu ţil o r lor canine şi nu al c el o r cabaline ? "

�

c

" Neap ărat . " " Dar desp re oameni l9, prietene, nu vom vo r bi in felul acesta : că od a t ă c e s înt v ăt ăma ţi , ei devin mai răi sub r ap or t u l virtuţilor o m en e şti ? " " Ba da . " " Dar dreptatea nu este o virtu te omenească ? " " , , Neap ărat şi aceasta . " Atunci este n ece s ar , dragul meu , ca oamenii v ătă ma ţ i să de n ă mai nedrepţi . " " P ar e- s e . . . " Oare cei ce cunosc mu zi c a pot, p rin muzică, să-i fac ă pe alţii n eşti u to ri de muzică ? " "Imposibil . " " Dar cei pr ic ep uţi la cai , pot , cu ajutorul artei lor, să-i fac ă pe al ţii neştiutori ai a c e s t ei art e ? " Nu-i cu put in ţ ă . " "

�

RiEPUBL!CA.

PARTEA l

93

Însă pot cei drepţi, cu ajutorul dreptăţii, să-i facă" pe alţii nedrepţi ? În general, sînt in stare cei buni să-i facă pe alţii răi prin virtute ? " " Nu s e poate." " Nu este treaba căldurii să răcească, ci a contrariului ei ! " Desigur. " " Nici a uscăciunii s ă ude, c i a contrariului. " " " Absolut . " "Nici a binelui să vateme, c i a contrariului .său . " " Zice-se. " "Dar omul drept este şi bun . " " Fireşte." " Atunci, Polemarchos, nu este treaba omului drept să vateme nici pe prieten, nici pe oricine altcineva, ci e treaba contrariului său - a omului nedrept ! " " "Mi s e pare că a i intru totul drept ate, Socrate ! - exclamă el. Aşadar, dacă cineva afirmă că este drept să dai " fiecăruia ceea ce îi datorezi şi prin aceasta înţelege că omul drept datorează duşmanilor vătămare şi prietenilor folos, nu s-ar putea zice că cel ce grăieşte astfel ar fi înţelept, de vreme ce nu a spus adevărul . Căci nicăieri nu ne-a apărut că, vătămînd pe cineva , s-ar face ceva drept . " "De acord" - vorbi el. " Atunci - am spus eu - vom lupta împreună, eu şi cu tine, împotriva oricui ar susţine că Simonides, Bias, Pittacos20, ori vreun alt bărbat dintre cei înţe­ lepţi şi preafericiţi a afirmat aşa ceva . " "Sînt gata s ă iau parte la luptă ! " - spuse. " Ştii însă cui cred că aparţine spusa, anume că este drept să aduci folos prietenilor şi vătămare duş­ manilor ? " "Cui ? " "Cred că ea aparţine lui Periandros, Perdiccas, Xerxes, Ismenias tebanuJ21, ori vreunui alt ins bogat care se crede mare si tare ! " "Ai perfectă dreptate." Fie - am spus eu . Dar dacă dreptatea şi ce e " nu par să fie acestea, ce altceva s-ar putea drept spune că sint ? "

d

e

336 a

94

PLATON

4 Însă Thrasymachos, care, de mai multe on m timp ce noi vorbeam, se avîntase, căutînd să ia cuvîn­ tul, dar fusese împiedicat s-o facă de către cei c� stă­ teau în preajmă şi voiau să asculte, nu mai păstră tăcerea, atunci cînd noi isprăvirăm şi eu spusei cele de dinainte. Ci, strîngîndu-se întîi, se zvîrli apoi, ca o fiară, asupră-ne, vrînd să ne sfîşie. Eu şi Polemarchos, plini de spaimă, rămaserăm înmărmuriţi, iar el grăi către toată lumea : c "Ce-i cu vorbăria asta lungă pe voi, Socrate? Şi ce tot vă prostiţi făcîndu-vă temenele unul altuia? D2.că vrei să ştii cu adevărat, Socrate, ce este dreptatea, nu te bizui doar pe întrebări şi nu te făli doar că poţi să respingi orice ţi-ar răspunde cineva. Căci trebuie să ştii că e mai lesne să întrebi decît să răspunzi22• Răspunde, dar, şi tu, spunînd ce anume afirmi că este dreptatea ! Dar să nu vii să-mi zici că dreptatea este datoria, folositorul, avantajosul sau profitabilul sau d utilul, ci, orice ai spune, spune clar şi precis ! Căci nu voi îngădui să-mi vii cu baliverne ca cele de mai înainte." Auzind acestea, am încremenit şi, privindu-1, m-a cuprins spaima. Chiar cred că, de nu l-aş fi privit�eu mai înainte ca s-o facă el, aş fi rămas fără glas. In fapt însă, eu fusesem cel care îmi aruncasem ochii asupră-i mai întîi, pe cînd cuvintele noastre începuseră să-1 fJ.că să turbeze, aşa încît am devenit în stare să-i e răspund şi i-am zis, tremurînd puţin: .,Nu te mînia pe noi, Thrasymachos! Dacă eu şi Polemarchos am greşit cu ceva în cercetarea noastră, să ştii că am greşit fără voie. Căci nu trebuie să-ţi închipui că, dacă am fi căutat aur, ne-am fi făcut temenele unul altuia în căutare, scăpînd astfel găsirea lui. Cu atît mai mult, >, precum babelor care îndrugă basme şi voi da din cap că da sau c ă ba . " " Numai să n u t e a b a ţi - a rp. zis e u - d e la propria-ţi p ărere . " " Asta ca să-ţi fac ţie pe plac, fiindcă de vorbit, nu mă laşi . Ce altceva mai vrei ? " "Nimic, p e Zeus ! am spus e u - c i aşa cum ţi-este voia, aşa să faci . Iar eu voi întreb a . " Înt r e ab ă. " Reiau întrebarea pusă adineaori , ca să cerce35 1 a tăm mai departe chestiunea raportului dintre drep­ tate şi nedreptate. Căci s-a spus c ă nedreptatea este mai putemică şi mai tare decît dreptatea . Acum, dac ă este ad.evărat - am zis eu - că dreptatea este iscusinţă şi virtute, va apărea cu uşurinţă, pre­ supun, c ă ea este mai tare decît nedreptatea , de vreme ce aceasta este neştiinţă. Nimeni n-ar mai putea ignora aşa ceva . Eu însă, Thrasymachos, nu doresc să isprăvesc aşa simplu, ci doresc să b cercetez în felul următor : Afirmi că este nedrept şi ca o cetate să caute să subj uge alte cetăţi fără dreptate ş i să le înrobească compld ş i ca ea să stă­ pînească multe cetăţi, după ce le-a inrobit ? "3 g . "Cum d e nu ? - zise el . Iar cea mai de ispravă cetate va făptui cel mai mult aceasta, fiind în chip desăvîrşit nedreaptă . " " Pricep - a m spus e u - aceasta era ideea t a . Dar m ă gîndesc la următorul lucru : oare o cetate a j u nsă mai puternică decît o alta va stăpîni o atare putere fără dreptate, ori, în chip necesar, cu dreptate ? " c " Dacă - răspunse el - aşa cum afirmai tu a dineaori, dreptatea este iscusinţă, ea, cetatea, va stăpîni cu dreptate . Dar dacă lucrurile stau precum eu spuneam - fără dreptate. " -

.,

"

" Minunat , Thrasymachos ! Văd nu numai că dai din cap că da sau că ba, dar şi că răsp unzi excelent ! " " Î ţi fac ţie plăcerea" .

ll:EP1J11U CA.

PARTEA 1

115

" Bine faci ! Mai fă-mi însă încă o plăcere şi spune : c rezi că, fie o cetate, fie o a r mat ă , fi� nişte ban di ţi s au hoţi , ori vreun nea m ar putea să făptuiască ceva c în d se apucă de c eva n e drept laolaltă, dacă şi-ar fa c e nedreptăţi unul altuia ? " " Ni ci d ec u m" - vo rb i el . " Dar dacă nu şi- ar face nedreptăţi, nu ar izbuti m ai degr a b ă ? " " D esigur ." " Căci , Thrasymachos , ne dr e pt ate a a duc e de zbina r e , u r ă şi lupte înlăuntru, dr e pt at e a, însă, aduce înţele­ gere şi p ri etenie . Nu-i a ş a ? " "Fie şi aşa - răs pu ns e el - ca să nu mă de o­ sebesc de ti ne . " " Bine faci, vr e dni c om ! Dar mai spun e -mi ceva : dacă aceasta este fapta ne dr ept ăţii , s ă p ro ducă ură a colo unde a j u n g e, în c a zul cînd ea ar ajunge printre oameni liberi şi sclavi, oare nu-i va fa c e să se urască unii pe alţii şi să se dezbine, n eputin cio şi să realizeze ceva l a o l a lt ă ? " " Desigur . " "Şi ce s -a r înt î mp la dacă n e dr ep tat ea s-ar ivi între do i ? Nu se vor învr ăj bi ei , nu se vor urî, nu vo r fi duşmani u nul f a ţă de cel ălalt cît şi faţă de c e i dr ep ţi ? "

d

e

" Vor fi. "

" Dar dacă, minunat o m , nedreptatea ar p ătru n de într-o singur ă p erso an ă , oare îşi va pier d e ea puterea " sa, ori fi-va a ce a st a intrucîtva mai slabă ? " Ba , deloc mai slabă . " "Aşadar, nedreptatea pare s ă aib ă o astfel de putere încît o riun d e ar sosi - în vr eo cetate, familie sau oa ste sau în orice alt cev a - mai îritîi l ip se şt e 352 o b şt ea aceea de putin ţa de a face ceva laolaltă, din pr icina vr a j bei şi a deo sebirilo r şi apoi o face să fie duşmană sieşi, oricărui po tri vni c , cît şi omului dre pt . Nu-i a şa ? " " " Aşa este . " Iar înstăpînindu-se pe ste o si ngur ă p erso a nă , n edrept at e a. va face, cred, mereu ac el a şi lucru pe care este menită să-1 fa c ă : mai intii o va fa c e ne­ putincioasă de acţiun e, p lină de vrajbă şi lipsit ă

a

116

PLATON

de înţelegere" cu sine, apoi du ş m an ă şi sieşi şi celor dr ep ţi Nu ? '0• Da . " " " Dar şi zeii sînt drepţi, pri eten e " " Să zicem" - răspunse "Atunci omul nedrept va fi du şman şi zeilor, Thrasymachos, în timp ce omul drept le va fi prie ten . " " Ospătează-te, fără te a m ă, c u dulc eaţa acestor vorbe ! - spuse el. Eu unul nu m ă voi împotrivi, ca să nu stîrnesc ura celor de faţă"41• " Haide, - am zis eu - fă-mi pe plac şi cu ceea ce a rămas din ospăţ, răspunzînd c a acum ! O amenii drepţi apar, deci, a fi mai iscusiţi, mai de ispravă şi mai capabili d e acţiune, pe cîtă vreme c ei n e dr ep ţi nu sînt în st are să facă ceva laolaltă. (Fără îndoială c ă nu prea avem dr ept at e , afirmînd că sînt nedrepţi cei care au săvîrşit vreodată ceva stra şnic laolaltă. Căci ei nu s-ar fi putut o pri în a şi face rău unii altora, dacă ar fi fost cu desăvirşir e nedrepţi . Ci, este limpede că exista în ei şi o anu mit ă dreptate c ar e îi determina, să nu facă ne dr eptăţi atit lor înşişi, cît şi , deopotrivă, celor împotriva cărora se îndreptau . Datorit ă acestei dreptăţi au făcut ei ceea ce au făcut. Or, îndreptîndu-se către fac ere a de nedreptăţi, ei s-au dovedit a fi , sub raportul n e drept ăţii , do ar j u m ăt at e răi, de vreme ce oamenii pe de-a întregul răi şi întru totul ne drepţi sînt şi pe de-a întregul neputincioşi să realizeze ceva. ) Aşadar, înţeleg că aşa sînt toate acestea şi nu cum ai pr esupu s tu la înc eput . Trebuie însă cercetat dac ă o a menii drepţi trăiesc mai bi ne decît cei n e drep ţi şi dac ă ei sînt mai fericiţi, c ee a ce ani stabilit mai înainte că este de cercetat . Desi gur , aceasta apare ca fiind aşa, încă d e pe acum, din tot c eea ce am spus pînă aici. Totuşi , trebuie cercetat încă mai bine. Căci nu stăm de vorbă nu ştiu despre ce lucru întî mp l ăto r c1 despre felul în care trebuie trăit . " Cercetează ! " - vorbi el . " "Cercetez - a m zis. Ia spune-mi : ţi se pare că există o a c ţi u n e p rop rie calului ? " .

.

.

­

c

-

d

,

e

"Da."

Rt'EPUBL!CA. PARTEA I

117

nu socoteşti ca fiind acţiunea proprie, calului , fi e oricărui altceva, cea pe care dneva ar putea să o efectueze doar cu acel lucru, fie mă­ car în felul c el mai bun, cu acel lu cru ? "Nu pricep ." "Iată : poţi v ed ea c u altceva decit c u ochii ? ' ' " Nu . " "Poţi să auzi c u a lt c e va decît c u urechile ? " "Deloc . " " Oare nu-i c o r e c t s ă le numim p e a c e ste a acţiuni ? " "Ba da . " " Dar n-ai putea să tai ml ădi ţele de vie cu sa bia , 353 cu bri c e agu l sau cu multe asemenea scule ? " " Cum de nu ? " " Dar c u nici una di nt r e acestea n u c r e d C ă ai lucra mai bine decît cu cosorul f ă cu t sp e ci ai în a ce st

" Dar

fie

"

•

scop . " , ,Adevărat . " ac ţ

" Oare nu-i vo m înc r edinţ a cosorului iu n e de tăiere, f ca fiindu-i proprie/ ? " "I-o vom încredinţa. "

această

. , Acum cred c ă înţelegi mai bine ce în tr e b a m adineaori, cînd cercetam dacă :1cţi u nea pro p ri e fiec ărui lu cru nu ar fi aceea pe care e l , fie sin gurul, fie mai b i n e decît toa te celelalte, o îndeplineşte. " " D a , înţeleg şi c re d că aceasta este a c ţiu n ea p ropri e Jiecărni lucru . " "Ei bine, - am z i s e u d a r n u ţ i se p ar e dt există o virtute p ro pri e fiecărui lucru , p ent ru care a fost stabilit ă o anumită a c ţiune proprie ? Să revenim la acelea şi exemple: Există o ac ţi u ne prop ri e o c hilor ? . , Există. " -

"

" Dar

nu

e xist ă

şi o virtute

proprie

ochi lor ?

"

" Exist ă. " " Dar pentru urechi există o a cţiu n e propri e ? , , Da . ' ' " Da r n u şi o virtute ? "

. , Ba da . " "Cu toate celelalte

"La fel . "

nu

este l a fel ? "

"

b

118

c

PLATON

"Ar putea oare ochii s ă 1mplin ea sc ă acţiun e a lor proprie, fiind l ip siţi de virtutea lor proprie şi avînd în locul ei un cusur ? " ·"Cum aşa ? Pesemne t e referi l a orbire şi nu la vedere ! " "Ac ee a f v e der eaf este to c mai virtutea lor proprie . Dar n u btreb încă aceasta, c i doar, dacă lucruril;

1 4�

h

, . Înt r-ad> " _ 424 a Ar fi şi foarte just" - zise. " Iar dacă înjghebarea statului odată s-ar pune " bine în mişcare, va merge precum un cerc, tot crescînd: căci creşterea şi educaţia sănătoase nasc firi bune, şi invers: firile vrednice care au primit o astfel de educaţie, zămislesc firi încă şi mai bune decît ele, deoarece atît în alte privinţe, dar şi în ceea ce priveşte zămislirea, J se întîmplă la oameni f, ca b la celelalte animale." , , Verosimil . ' ' " Pe scurt cei ce au grij ă de cetate trebuie să aibă în vedere ca un lucru anume să nu o nimicească pe ascuns, ci, mai mult decît orice, ei să vegheze asupra lui : să nu apară inovaţii, în afara rînduielii, în gimnastică şi în arta Muzelor, ci 145 să le păzească pe cît este cu putinţă. Să se teamă cînd ar auzi pe cineva spunînd : . . . preţ se pune mai mult pe cîntarea

PLATON

cea care nouă s-aude în a aezilor gur ă . (Od., I,

352-353).

"Ei să se teamă ca nu cumva cineva să-şi închipui e că poetul ar da glas, nu unui cîntec nou, ci unui chip nou de a cînta şi să laude aceasta. Căci nu trebuie nici lăudat, nici acceptat aşa ce,·a. Ei trebui e să se ferească d e schimbări, de introducerea unui nou fel de artă a Muzelor, aceasta fiind întru totul plină de primejdii. Fiindcă nicăieri nu se schim­ bă c a no anele muzicale, fără schimbarea legilor po­ litice c elor mai însemnate, după cum afirmă şi Damon, iar eu cred aceasta." " Socoteşte-mă şi pe mine - vorbi Adeimantos printre cei ce o cred." d "Paza faţă de schimbări politice trebuie, pe cît se ve d e, să fie aşezată de către paznici tocmai aici, în arta Muzelor !" " E vădit - zise el - că fărădelegea, pe a sc u n s , cu uşurinţă se strecoară." "Da, - am zis eu - ea se naşte ca în joacă şi pare că este nevătămătoare. " "Nici n u vatămă nimic altceva - spuse - decît că, puţin cîte puţin cuibărindu-se în om, tot pic ură încetişor în caractere şi în 4J.deletnicirile oamenilor. Apoi, de aici, răsare mai mare, în relaţiile dintre oameni, iar de la acestea, păşeşte sfruntată către e legi şi orînduirea statului, pînă ce, într-un sfîrşit, ea ar răsturna totul, atît în viaţa fiecăruia, cît şi în cea a obştii." "Bun, aşa e ?" - am spus eu. "Aşa cred" - făcu el. "Nu stau atunci lucrurile întocmai cum spuneam, anume că odraslele noastre trebuie să aibă parte de o educa ţie în spiritullegilor145 bi• fiindcă, dacă ea le ocoleşte şi copiii fac la fel, ar fi cu neputinţă ca din aceşti copii să iasă bărbaţi cu respectul legilor şi vredc

425

a

nici ? " ar

"Cum de nu!" "Dar cînd copiii, începînd să se joace frumos, primi buna legiuire prin mijlocirea artei Mu zelor,

REPUBLICA. PARTEA A II-A

205

toate la ei se vor desfăşura şi vor spori invers, decît la ceilalţi, buna legiuire 146 îndreptînd ceea ce, mai înainte, în cetate, era prăbuşit la pămînt . " " Adevărat " - spuse el . "Aceştia află atunci - am spus eu şi acele reguli ce par neînsemnate, pe care cei de dinainte le nimiciseră pe toate." "Care anume ? " " Următoarele: ca tinerii 'să păstreze tăcerea faţă de cei vîrstnici, apoi cum să stea ei culcaţi fla mese/, cum să se ridice, grija faţă de părinţi, cum să se tundă, cum să se îmbrace şi să se încalţe, precum şi tot ce ţine de aspectul corpului şi aşa mai departe, nu crezi?" "Ba da. " "N-are rost să reglementezi astfel de chestiuni, căci ele nu apar şi nici nu s-ar putea menţine doar pentru c ă ar fi reglementate prin vorbă sau scris" . "Cum aşa?" "Sînt sorţi buni, Adeimantos, - am spus eu ca ele să fie urmarea educaţiei, orientîndu-se după orientarea acesteia ; sau nu crezi c ă asemănătorul atrage asemănătorul ? " "Ei bine ? " "Şi aş zice că el ajunge, pma la urmă, să se desăvîrşească într-un lucru complet şi viguros, fie bun, fie dimpotrivă ." "Cum altfel ? " "De a c ee a - am vorbit eu - nu mă voi apuca să orînduiesc şi alte probleme asemănătoare . " " " E normal . " Pe zei! Oare trebuie să îndrăznim a legiui vreuna dintre problemele pieţei , privitoare la relaţiile pe care oamenii le au acolo între ei , la relaţiile meseriaşilor, sau la sudălmile, ocările, plîngerile, aşezarea judecătorilor, ori dacă vreuna dintre taxe, fapte sau învoieli este necesară, fie în pieţe, fie în porturi în fine, tot ce mai ţine de piaţă, oraş sau de port şi tot restul ? '' -

-

b

c

d

206

PLATON

" Nu se cad e să prescriem aşa ceva unor bă r baţi de ispravă. Ei singuri vor găsi cu uşurinţă majori­ tatea acestor legiuiri " " Da, prietene, dar numai dacă un zeu le-ar da lor putinţa de a-şi păstra legile pe care le-am exa ­ minat mai înainte ! " " Căci de nu, - vorbi el - tot adăugînd mereu legi şi îndreptîndu-l e , îşi vor petrece viaţa închipuindu-şi mereu că vor pune mîna. pe cea mai bună !" "Adică - zici tu - astfel de oameni vor trăi precum bolnavii aceia care nu vor , din pnc111a ne­ săbuinţei , să-şi părăsească r�gimul rău de viaţă. " " " Hot ărît că da . a " Ei da, ei măcar au o viaţă plăcută! Se tot doftoricesc şi nu izbutesc nimic, doar că bolile le sporesc în mărime şi varietate . Însă ei păstrează mereu nădejdea că, dacă cineva le-ar prescrie vreun leac, se vor însănătoşi de pe urma lui . " " Astfel arată într-adevăr - zise el - reacţiile unor asemenea bolnavi . " "Dar nu-i nostim să vezi că ei îl socotesc cel mai odios pe omul care le zice adevărul, anume că pînă ce nu vor înceta cu beţia, ghiftuiala, desfrîul b cărnii şi trîndăvia , nu le vor folosi nici leacuri, nici cauterizări, nici operaţii , nici descîntece, nici amulete, nici orice altce\"a dintre acestea ? " " Cîtuşi de puţin - spuse el . Să te sup eri pe cel ce grăieşte cu miez, nu este deloc nostim!" " " S-ar părea că nu prea lauzi astfel de oameni . " " Nu, pe Zeus ! - făcu el . "Deci nu vei lăuda mc1 cet�tea întreagă, dac ă - aşa cum spuneam - ar face ceva asemă­ nător. Sau nu ţi se pare că cetăţile rău cîrmuite Ele îi previn c procedează la fel cu aceşti bolnavi ? pe cetăţeni că îi paşte moartea, dacă ar cuteza să-i schimbe felul de a fi . Dar cel care s-ar îngriji cu iu ­ bire de aceste legi, care le-ar face pe plac , le-ar măguli şi le-ar anticipa voinţa, arătîndu-se iscusit în împlinirea tuturor acestora , va fi un bărbat de ispravă, priceput nevoie mare şi va fi preţuit de către acele c etăţi " e

.

426

.

REPUBLICA. PARTEA A I I-A

207

------- ------

"La fel mi se pare că procedează şi nu văd nimic " de laudă. "Dar ce spui despre cei ce vor şi st ăruie să aibă grijă de aceste cetăţi? Nu le admiri curajul şi îndemînarea? "Ba da , - zise - îi admir, dar nu şi pe cei amăgiţi de către facele cetăţi/ şi care îşi închipuie " că sînt mari politicieni, pentru că mulţimea îi laudă . "Ce spui ? Nu te arăţi necruţător faţă de ei? Sau crezi că este cu putinţă ca un om ce nu ştie să măsoare, atunci cînd mulţi alţii la fel cu el îi tot spun că el are patru coţi, să nu creadă aceasta despre sine ? " "Nu-i cu putinţă. " "Atunci nu te supăra! Căci cei mai nostimi din­ tre toţi sînt aceştia, care tot legiuiesc şi tot îndreaptă, aşa cum am văzut , închipuindu-şi mereu că a n aflat marginea răului din r elaţiile oamenilor şi din ce­ lelalte situaţii la care mă refeream, fără să ştie că, în fapt , ei decapitează o Hydră. " 427 "într-adevăr - spuse el - nu altceva fac . " "Eu unul - am zis - aş crede că adevăratul legiuitor nu trebuie să se ocupe cu atari legiuiri /mărunte/ şi cu acest aspect al orînduirii nici într-o cetate rău întocmită, nici într-una bine întocmită. În prima, fiindcă este nefolositor şi nu duce la nimic ; în cealaltă, fiindcă, dacă acolo cineva ar afla cîteva principii generale, celelalte ar urma de la sine, de­ curgînd din cele de dinainte. " "Ce ne-ar mai rămîne atunci de legiuit ?" - întrebă el. "Nouă, nimic. Doar lui Apollon din J)elfi i-ar mai rămîne cele mai însemnate, primele şi cele mai " frumoase dintre legiuiri. "Care anume ? " "Săvîrşirea celor sfinte, jertfele şi toate slujbele aduse zeilor , daimonilor şi eroilor . Apoi mormintele celor săvîrşiţi din viaţă şi cîte sînt necesare pentru ca cei de dincolo să fie determinaţi să se poarte blajin. Astfel de lucruri , noi, cei care durăm cetatea, nu le ştim şi dac ă vom avea minte, nici nu ne vom fo''

d

·

e

a

b

c

208

PLATON

losi de altă călăuză decît de cea shămosească. Căci zeul acesta, aşe zat unde-i bur icul pămîntului, e că­ l ău z ă sfîntă tuturor oamenilor în atari legiuiri el, călăuza din strămo şi ! " "Bine zici şi aşa să fac em !" - yorbi el. 7 d

e

A.

"Iată-ţi fecior

al

lui Ariston, cetatea durată !

- am zis e u. Acum, uită-te înăuntrul ci, adudnd de pe un de va lumină îndeajuns, chea mă- ţi şi fratele şi pe Polemarchos şi pe toţi c eilal ţi , doar-doar

putea-vom cumva să vedem pe unde ar fi dre ptate a şi pe unde ned reptatea , care este d eo sebir e a dintre cele două şi pe care din două tr ebuie s-o fi dobîndit cel ce voi e şte a fi f eri cit , pe ascuns ori nu, faţă de tot' i zeii si oamenii!" "Ce tot spui ? - grăi Glaucon. Tu eşti cel care a p ro mis că va într eprin d e cercetarea, zicînd că nu se cuvine să nu sari, în ori c e chip şi după putinţă, in ajutorul dr eptăţii. "

" E adevărat - am spus eu - ce mi-ai adns a minte şi astfel trebuie făcut; totu şi e nevoie să pu­ neţi şi voi umărul." "îl vom pune." " Nă dăj duies c - am zis - că vo m afla lucrul că utat într-astfel : cr ed că cetatea noastră, dacă a fost bine du rată este bună în chip desăvîrşit ." ,

428

a

" " E necesar . " E limpede atunci că ea este înţ el e aptă , •·itE-ază, cumpăta tă şi dreaptă. " " E limpede." "Atunci, dac ă am afla în e a oricare dintre aceste însuşi ri , restul ar fi ceea ce n-am găsit încă?" Adică?" " Precum, în caz că am căuta un lucru din alte patru aflate în vreun loc oarecare, dacă l-am afla dintru început pe acela, ne-ar fi de stu l . Însă, dacă mai în ai n te le-am recunoaşte pe cel ela lte trei, cel căutat ar fi şi el recunoscut prin chiar acest fapt . Căci e vădit că el nu ar putea fi altul decît cel r ăm a s ." E drept ce spui . " " "

REPUBLICA. PARTEA A II-A

209

" Dar nu trebuie căutat întocmai şi aici, de vreme ce se întîmplă să fie patru însuşiri ? "147• E vădit. " " Cea dintîi, înţelepciunea, nm pare a se zări lim" pede aici. Dar iată şi ceva curios în privinţa ei." " Ce anume ?" - întrebă el . " Cetatea, pe care am ridicat-o, mi-apare a fi cu adevărat înţeleaptă, căci ea chibzuieşte bine, nu ? " " " Da . " Or, este limpede că buna chibzuinţă înseamnă ştiinţă; căci se chibzuieşte bine prin ştiinţă şi nu prin ignoranţă. " " E clar. " " Dar în cetate există ştiinţe multe şi felurite. " " " Cum de nu ! " Dar oare în temeiul ştiinţei dulgherului trebuie numită cetatea înţeleaptă şi chibzuită ? " " În nici un caz în temeiul acesteia nu trebuie numită , ci doar pricepută la dulgherie"148 . "Atunci cetatea n-ar trebui numită din pricina 9tiinţei de a fabrica obiectele din lemn , cum ar atunci cînd ea , cetatea , ar sta să delibereze " putea merge treburile cel mai bine . " Nu". " Dar oare datorită ştiinţei fierăriei sau a altora asemănătoare ? " " " Deloc - răspunse el . " Nici datorită celei ce urmăreşte producerea roa­ delor din pămînt ?" " Nu , din această pricină ar putea fi numită doar bună la agricultură !" "Există, totuşi, vreo ştiinţă?" în cetatea tocmai durat ă de noi, aflată la îndemîna unora dintre cetăţeni , prin care se chibzuieşte, nu ceea ce priveşte un anumit aspect particular din cetate, ci ceea ce pri­ veşte cetatea în întregul ei, în ce fel are ea de-a face cu ea însăşi, cît şi cu celelalte cetăţi ? " " " Există. " Care anume şi la care dintre cetăţeni o aflăm ? " " Este vorba despre însaşt ştiinţa de a păzi şi ea

lJ

c

d

210

e

429

a

PLATON

se află la cîrmuitorii aceia pe care i-am numit ((paz­ nici desăvîrşiţi,>" - spuse el . în temeiul acestei ştiinţe cum numeşti cetatea ? " " Bine chibzuită şi, în adevăr, înţeleaptă. " " Dar crezi că sînt mai mulţi fierari în cetatea " noastră decît astfel de paznici adevăraţi ? " "Cu mult mai mulţi " . " Aşadar, aceşti paznici ar fi cei mai puţini dintre toţi ceilalţi, cîţi se cheamă că ştiu ceva ? " "Mult mai puţini! " "în chip firesc , deci, cetatea ar fi durată înţe­ leaptă, în întregul ei, datorită clasei şi părţii ei celei mai mici şi a ştiinţei pe care aceasta o posedă - anume, datorită clasei fruntaşe şi diriguitoare. Aceasta este, natural, partea cea mai mică şi ei îi e hărăzit să posede acea ştiinţă, care, singură dintre toate celelalt e, tre­ buie numită înţelepciune." " "Foarte adevărat ce spui - zise el . "Iată că, nu prea ştiu cum, am aflat una dintre cele patru calităţi, atît pe ea, cît şi unde în cetate se află." "Şi eu cred - zise el - că am aflat ceea ce tre" buie . "Nu este însă dificil de văzut nici vitejia, atît ea însăşi, cît şi unde se află ea, pentru ca întreaga cetate să se numească «Vitează >>. " " Cum aşa?" " Cine ar privi spre altceva cînd ar numi cetatea fie fricoasă, fie vitea-ză, decît spre acea parte a ei care luptă şi se războieşte pentru ca ? "149. " Nimeni n-ar privi într-alt ă parte!" - spuse el . "Cred că nu exist ă alţi oameni în ea - am zis care, fricoşi fiind sau viteji, ar avea în puterea lor s-o fac ă pe ea să fie într-un fel sau în altul . " " Nu exist ă alţii. " "Deci şi vitează este cetatea printr-o parte a e1, deoarece acolo se află o asemenea putere, care va păstra totdeauna reprezentar ea privitoare la primcj­ dii - care sînt şi cum sînt ele - reprezentare înscrisă de către legiuitor 1 în cugete 1 în timpul educaţiei . Sau nu numeşti aceasta vitejie ?"1 50. ·

b

c

REPUBLICA. PARTEA A Il-A

el.

211

" N-am prea priceput ce zici; repetă ! " - v:orbi

" Eu. afirm că vitejia e un fel de «păstrare >> " - am z1s. "Ce fel de păstrare? " "Păstrarea reprezentării despre primej dii , născută în urma educaţiei, prin lege, reprezentare ce are în vedere care şi cum sînt aceste primej dii . Am numit, în general, (> faptul că cel aflat în necaz să o păstreze, tot aşa şi atunci cînd este înconj urat de plăceri, pofte şi temeri, şi să nu o piardă. Dacă voieşti însă, aş voi să-ţi înfăţişez cu ce seamănă ea . " " Vreau . " "Ştii că vopsitorii, atunci cînd vor să vopseasc ă lîna în purpuriu, mai întîi aleg dintre multe lîni, colorate felurit, una dintre cele albe, apoi o pregătesc , nu cu puţină trudă şi grij ă, pentru ca să primească cît mai bine strălucirea culorii şi aşa ·fac vopsitul . Iar ce lucru ar fi astfel vopsit, ar păstra bine culoarea , spălatul neputînd să-i răpună strălucirea, fie el cu sau fără săpun. Cînd nu s-ar proceda astfel, fie că s-ar vopsi lînă colorată, fie că ea, jalbă fiind/, nu ar fi pregătită - ştii ce se întîmplă. " "Ştiu - spuse - culoarea ar ieşi la spălat şi ar fi de tot rîsul . " " Socoteşte că şi noi facem, după putinţă, ceva asemănător, cînd i-am ales pe oşteni şi i-am educat cu ajutorul artei Mu zelor şi al gimnasticii . Să nu crezi că am avut altceva· în vedere decît ca ei, ascultîn­ du-ne, să primească cît mai bine legile, ca pe o vopsea, pentru ca gîndurile pe care ei le au despre primej dii şi lucrurile cumplite, ca şi despre celelalte, să nu se şteargă, deoarece ei au şi firea şi creşterea potrivită. Am făcut aceasta pentru ca vopseaua să nu se ia cu aceste săpunuri straşnice la curăţat - plăcerea, mai vrednică să cureţe decît orice sodă şi leşie, ca şi mîhnirea, teama şi pofta, şi ele, mai grozave decît orice săpun. Eu numesc şi socotesc o astfel de putere şi o păstrare necurmată a reprezent ării drepte şi legi uite despre cele ce sînt, ori nu 'sînt primej dioase, dac ă tu nu vezi lucrurile altminteri. "

d

e

430

a

b

212

PLATON

,Deloc - zise el . Îmi pare însă că tu ai alt nume " «vitejie * pentru reprezentarea corect ă despre decît aceleaşi primejdii, născută însă fără educaţie, acea pornire sălbatică şi vrednică de un sela v, şi cred că pe aceasta nici nu o socoţi legiuit ă". c " Perfect adevărat - am spus eu - ceea ce zici. " deci că Jceea ce ai tu în vedere/ este vi­ " Accept tejia . " "Acceptă numai o vitejie cetăţenească şi vei ac­ cepta ceea ce trebuie. Dar vom reveni, dacă vrei, mai bine asupra acestui subiect . Acum însă, nu cău­ tăm vitejia, ci dreptatea . Or, pentru cercetarea aces­ teia e îndestulător cîte am spus despre vitejie. " "Bine zici. " d " Două au mai rămas de căutat în cetate-am zis eu - cumpătare a şi lucrul pentru care am iscat toată căutarea : dreptatea " . " Aşa e. " " Cum am putea găsi dreptatea, pentru ca să nu ne mai ocupăm cu cumpătarea ? " " Eu unul -spuse - nu ştiu şi nici n-aş dori să ap ară dreptatea, înainte de a fi cercetată cumpătarea. Dacă vrei să-mi faci pe plac, cerceteaz-a pe aceasta înaintea dreptăţii. " e " Asta şi voiesc, dacă nu cumva este în aceasta ceva nedrept ! " "Ei hai !" "Să cercetăm! -am spus eu. După cum se vede acum, cumpătarea seamănă, mai mult decît virtu­ ţile pomenite mai înainte, cu o potrivire de sunete şi cu o armonie. " " Cum aşa? " "Cumpătarea este un fel de lume a bunei rînduieli151, o înstăpînire asupra plăcerilor şi poftelor . Se spune , nu prea ştiu cam anume şi alte asemenea vorbe care indică urmele cumpă­ tării. Nu ? " " " Întru totul . " Dar acest principiu nu este ridicol ? Fiindcă, cel stăpîn pe sine însuşi ar fi, pe de altă parte, şi supus lui însuşi, iar cel supus

REPUBLICA. PARTEA A Il-A

213

ar fi si stăpîn. Căci acelasi ' individ este numit în toate acest� situaţii . " " " Cum de nul " Mie mi se pare -am vorbit - că această ex­ presie vrea să spună că, în acelaşi om, în ceea ce pri­ veşte sufletul, există o parte mai bună şi o parte mai rea . Iar cînd partea, ce prin firea sa este mai bună, ar stăpîni, atunci se spune şi omul este lăudat . Dar cînd din pricina relei creşteri, sau a vreunei rele însoţiri, partea cea mai bună ar fi stăpînită, arătîndu-se mică faţă de mărimea răului, atunci omul astfel alcătuit este certat şi dojenit, fiind numit > şi «nesăbuit >>. " ,.Aşa se pare " -zise el. acum si spre cetatea noastră cea nouă " Priveste ' şi vei afla în ea fiec �re dintre aceste două părţi. Vei afirma , pe drept, că ea poate fi numită şi nu ne vom pleca dinaintea mormintelor lor ? Şi nu vom socoti la f el cînd cineva, făcînd parte dintre cei deosebit de vrednici în viaţă, ar muri de bătrîneţe, sau în orice alt fel ? " " Aşa este într-adevăr drept . " , s e vor purta oştenii noştri cu duşmanii ? . " Însă cum " " Adică ? "Mai întîi în privinţa sclaviei : ţi se p are drept ca grecii să înrobească cetăţi greceşti, sau e mai bine

REP\JBLIC .\ . P A R T E A A l l i - A

21îl

ca ei să nn îngăduie nici m ăc a r altor cet ăţi s ă fac ă a sa ceva, î n măsura posibilului , si s ă s e obi sriuiască să cruţe neamul grecesc, băgînd Î ;1să de seam'ă să nn fie înrobit de către barb a ri ? "1 96 _ " Această cruţare t r eb ui e să aibă, înt ru totul , p recu mpănirea ! " - spu s e Aşadar, /cetăţenii no ştri/ să nu posede n e u n " sc l av grec şi să-i sfătuiască aceasta şi pe ceilalţi greci ?l" Întru totul, vorbi el căci astfel grecii s-ar "a mai lesne împotrivi barb a rilor şi s-ar l ăsa uni i pute p e alţii în pace." am zis eu - oare e fru m os s ă prade " Însă morţii (cu excepţia armelo r ) du p ă bir u i n ţ ă ? Sau nu înse a mn ă această prădare un pretext pe n t r u cei fri­ coşi de a nu intra în lu pt ă , pe mot i v dt ei tot ar face cîte ceva din ceea ce este necesar, atunci cînd ar umbla după morţi ? Multe armate au pi erit din pricina a c e s­ tui fel de jaf !" " Aşa este. " "Nu ţi se pare demn doar de un om neliber şi iubi­ tor de arginţi să jefuiasc ă m o r ţii ? Şi e p ro p riu unei minţi muiereşti şi înguste să iei drept duşman cada­ vru! celui mort, cînd vrăjmaşul a pi er it şi a r ăma s doar lucrul cu a j utor u l c ărui a el s.:a l u pt at ? Sau crezi că fac a lt ceva decît c ăţelele ca r e se su p ăr ă pe pietrele ce le lovesc, dar nu se ating de cel care l e a azvîrlit ? " " " Nici o diferenţă ! " Trebuie alungate /dintre noi/, deci , p r ăda r e a mor­ ţilor, ca şi interdicţiile de ridic a re a cada vrelor "1 97, " Treb ui e l ăs at e d e o p art e ! " Şi nu vom aduce la temple armele, drept ofrande , în special pe c el e ale grecilor, dacă ne sinchisim să 470 fim binevoitori faţă de c ei l al ţ i greci . Mai mult, ne vom teme ca nu cumva să fi e o p în g ăr i r e a templului a aduce ac est e arme de la o a m eni înrudiţi /cu noi /, desigu r , aceasta dacă zeul n - a r zice c u mva a ltc e va . " Perfect . " " Dar ce spui despre pustiirea pămîntului grecesc şi d esp r e aprinderea caselor ? Vor face a ş a ce v a o şte n i i tăi faţă de du şmani � "

c

.

-

-

-

-

e

"

"

a

PLATON

2()2

zise te:-aş " D a c ă îţi vei arăta tu părerea asculta cu plăcere. " b că nu yor face nimi c din " Eu cr e d - am spus toate acestea, ci c ă vor l u a doar roadele anulu i . Vrei s ă ţi spun de ce ? " , , Desigur . ' ' "După cum ave m două cuvinh� �i tot aşa cred că exist ă dou ă r e a lit ăţi , ce se refer ă la o dubl ă diferentă : aceste două realităti sînt , pe de o parte; familia i neamul , pe d� alt a , ce �a ce e străin si de alt neam. Or , du smăniei fată de c•�l ' din familie { se s p u n e , în timp c ; dn � mă­ niei fată de străin «război >> . " " K i mic neverosimil în ceea c e spui . " c , . Urmăreşt e d a c ă şi acum vorbesc în li mitele vero si milului : afirm c ă neamul grecesc îsi este siesi rudă ' si apar t ine ac ell'i a si familii ; dar că ei este străin şi d.� alt �1 e a m faţr1 d e barbar . " "I,impecle " - spuse. " Vom afirma c ă grecii care se lupt ă cu barba rii Şl barbarii car � se lupt ă cu grecii şi c ă ei sint du şmani prin fi re a .lucrurilor ; iar a cea s t ă vra j b ă trebuie m; 1 ni t ă «r ă z bo i >> Însă atunci c î nd gre­ cii îsi fac ceva unii altora , vom spune că ei îsi sint pri eteni p ri n fire , dar că Gr eci a est e în a ce l ca � bo ld n:n· ;1 şi dezbinat ă, iar a c e a du şmănie trebuie numit ă " . " Primesc - spase el - să vedem lucrurile astfel . " "Examinează a c u m : dac ă avem de-a face c u dez­ binarea asu p ra c ăr ei a am c ăzut de a c o r d în cazul unei cetă ţi , şi dacă f ie ca re partidă ar de v a sta cîmpu­ r il e celeilalte şi i -ar pîr j oli ca sele, ti c ăl o a s ă ar ap ărea a fi dezbinarea şi ni.ci u n a dintre p a rti de nu ar a p ăr ea ca iubindu-si ' cetatea ! Căci atun ci n-ar fi îndrăznit să-şi pra d e maica hr ănit oa re !198 Însă se cuvine ca învingătorii să-i li pseasc ă pe învi n si de r o a d e si să e c u g et e c ă ast fel aceia vor r e nunţ a Î a l u p t ă şi r{u se vor mai bate veşnic . " " E mult mai blîndă o astfel de atitu di ne decît c ea contr ară ! - spuse el. "Dar oare cet a t e a pe c ar e o durezi - a m zis eu nu va fi grecească ? "1 9 9 . -

-

-

-

,

Ş

-

.

"

-

REPUBLICA. PARTEA A III-A

2G3

"Trebuie să fie" - răspt·,nse eL " Dar oare cetăţenii nu vor fi atît oameni ' de is­ pravă, cît şi blinzi ? " " Ba da _ " "Nu vor fi ei iubitori d e greci ? Nu Yor socoti Gt ccia patria lor, nu vor avea în c o mun u-c ceilalţi gr eci cultde zeilor ? " "Ba

cu

da _ " "Atunci ei vor privi harţa cu grecii precum cea rudele, dr ept o dezbinare şi nu o vor numi . "

vor numi _ " " Se v·o r certa ca unii ce urmează să se împace ? " "Desigur . " " Vor fi cumpătaţi, cu bunăvoinţă, pedepsind nu pentru a înrobi sau a nimici , nu vor fi duşmani, ci îi vor învăţa şi pe ceilalţi cumpătarea. " "Aşa vor fi ." " Fiind ei greci, nu vor pustii Grecia, nici nu vor aprinde casele, nici nu vor pretinde că, în fiece cetate, toţi le sînt du şmani - şi bărbaţii , şi femeile, şi co­ piii , ci doar că, întotdeauna, duşmani le sînt puţini cei vinovaţi de vrajbă. Din toate aceste prici ni, nici nu vor voi să le devasteze pămîntul, cei mulţi fiin­ du-le prieteni, nici să le surpe casek, ci vor duce vrajba doar pînă în acel punct, cînd cei vinovaţi vor fi siliţi de către cei ce suferă fără vină, să dea soco­ teală. " " Sînt de acord - vorbi el - că astff'1 trebuie c a cetăţenii noştri să se poarte cu potrivnicii . Iar faţă de barbari să se poarte precum fac grecii acum unii faţă de ceilalţi." " Să d ăm şi ac ea stă legiuire paznicilor, sft nn pu stiască pămîntul şi să nu aprindă casele ? " " Pe acestea - spuse el ca şi l egiuirile de di­ naint e, să le socotim bune. " " Xu

47 1

a

o

-

3 A. " :Mi se pare însă, Socrate, - vorbi el în con­ tim � 2.re - că, dacă cineva te-;• r Us;:;_ să vorbeşti d espre astfel de prob1eme, nu-ţi vei O L"J i n t i nici u clat ă cltcs-

b

c

264

-!72

PLATON

tiunea pe care ai lăsat-o înainte deoparte, ca să poţi arăta toate acestea : anume, că orînduirea de faţă e posibil să existe şi în ce fel este posibil. Fiindcă, dac ă ar exista, toate ar fi bune în cetatea în care ele ar apărea. Mai pot să adaug chiar şi ceea ce tu ai lăsat la o parte, anume că se vor lupta cu duşmanii d foarte bine, prin aceea că nu se vor părăsi deloc unii pe alţii, cuno.scîndu-se şi chemîndu-se între ei cu acele nume de , , . Iar dac ă si femeile ar lupta alătu ; i, fie a Şezate în aceeaşi linie de bătaie, fie că ele ar sta mai înapoi, de teama duşmanilor sau fiindcă s-ar putea ivi necesitatea vreunui ajutor stiu că în acest fel ei ar fi cu totul de neîrtvins . Iar t reburile de_ acasă, le văd şi pe acestea bune, pe cîte e le-ar avea . Insă, de vreme ce eu sînt de acord că toate acestea ar putea exista, cît şi altele nenumărate, dac ă aceasHt orîn duire ar putea apărea, nu mai lungi vorba în legătură cu ele , ci să încerc ăm să ne convin­ gem pe noi înşine că lucrul este cu putinţă şi să vedem cum anume, iar pe celelalte să le lăsăm deoparte." a " Aşa deodată - am exclamat eu .- ai dat buzna peste vorba mea şi nu te arăţi îngăduitor cu un om care se codeşte ! Nu ştii, pesemne, că stîrneşti acuma, înaintea mea, care de-abia am scăpat de două valuri, pe cel mai mare şi mai cumplit dintre ele. Dar du­ pă ce îl vei vedea şi îl vei auzi , mă vei ierta, fiindc ă era firesc să-mi fie frică şi teamă să invoc şi să vreau a cerceta o chestinne atît de ieşită din comnn. " " Cu cît pretinzi că chestiunea · aceasta este mai b însemnată - zise el - cu atît mai puţin te vom lăsa să nu spui în ce fel este cu putinţă această orînduire politică. Hai , vorbeşte şi nu pierde vremea ! " " Mai întîi - am spus - trebuie reamintit urmă­ torul aspect : noi am ajuns în acest punct, căutînd în ce fel este dreptatea şi nedreptatea. " "Trebuie să ne amintim, dar ce-i cu asta ? " "Nimic . Dar , dacă a m afla în ce fel este dreptatea , o ar e n u vom socoti că omul drept nu trebuie deloc să se deosebească d e ea, ci că, în toate privinţele, el c trebuie să fie întoc mai ca dreptatea ? Nu -l vom p reţui oare cînd el va fi cît cu putinţă mai aproap e de ea şi cînd cel mai mult dintre toţi se va împărtăşi din ea ? "

REPUBLI CA. PARTEA A I l l - A

265

"Ba da - zise - asa il vom pretui ' ." Ca să avem u n 1{10 d el, aşadar, am cerc etat în " ce fel este dreptatea, cît şi dacă ar putea exi sta un om cu desăvîrşire drept şi în ce fel ar fi el , d, " ci > " . "Aşa e. "Necunoaşterea, deci, o vom raporta la ceea-ce-nu­ este în chip "necesar, iar la ceea-ce-este vom raporta cunoasterea ? " J�st . " "Atunci nici ceea-ce-este, nici ceea-ce-nu-este nu sînt opinabile"? " "Nu sînt . " Opinia n-ar fi, deci , nici necunoaştere, nici cunoaş­ " tere ? " Se pare că nu . " " Dar oare ea este în afara acestora, depăşind, fie cunoaşterea prin claritate, Iie necunoaşterea prin neclaritate ? "21 0• " Deloc. " "Aşadar , - am spus eu op1ma ţi se pare a fi mai întunecată decît cunoaşterea, dar mai luminoasă decît necunoaşterea ? " " Chiar a şa . " "Atunci ea se află în intervalul cupnns de cele două ? " "Da . " " Între ele ar fi , deci, opinia ? " " Desigur . " •

b

c

d

PLATON

e

" Dar n-am spus mai înainte că dacă ar apărea ceva care, deopotrivă, ar fi şi n-::tr fi , o asemenea rea­ litate s-ar afla între ceea-ce-este întru totul şi ceea­ ce-nu-este deloc şi că nu va fi, în cazul său, nici loc de ştiinţ�î.. nici de neştiinţă, ci de ceva intermediar, " situat între ştiinţă şi neştiinţ ă ? " Just . " " Însă acum s-a do vedit că ceea ce numim opini e se află între acestea două. " "Aşa a apărut ." Ar mai rămîne d e căutat acel domeniu - pare-se " care p?.rti cipii la ambele - şi la ceea-ce-este şi la ceea -ce-nu-este, domeniu ce, pe drept , n-ar pt:tea fi n u mit pur ; dad t el s-ar ivi, l-am putea numi , cn îndrept ăţi re, olitice şi la c se vor o cup a ei cu fiecare disciplină în parte."

p

Î

�

.

"Trebuie spus" zise el. "La nimic nu mi-a slujit - am spus eu mare,·\ mea dibăcie de a lăsa deoparte, mai inainte, dificila pro blem{t �. pose siei femeilor, a zămislirii copiilor şi a stabilirii cîrmuitorilor, ştiind eu că punerea pro­ blemei, in tot �.devărul ei, e supărătoare şi aduce najb{L Pînă la urmă tot a trebuit să tratez aceste probleme, făr ă să pot scădea nimic. Şi. iată: cele privitoarc la femei :;;i copii au fost străbătute şi înc heiate dar chestiunile legate de cîrmuitori trcbnie luate din non, ca de la Îtlceput. Spuneam, dacă îţi a m i nte ş ti că ei trebuie să se arat e iubitori de cetate, după ce vor fi ;·ost pr1şi la î nc er c are în pîăceri şi dureri ; iar afecţiunea pentm cet at e să n-o piardă nici în mijlocul greutăţilor, nici la teamă, nici în vreo altă încercare ; sau, altrninteri, cel incapabil să fie 1·espins. Iar cel ce iese din aceste incercări pretutindeni neîntin:tt, precum aurul încercat în foc, trebaic aşezat cîrmaitor şi lui trebnie să-i fie date cinstiri şi răsplăţi, atît cît trăieşte, cît şi după ce moare. Ace�tea îaJ.i erau spti.­ sele, isco.te d.e un gînd care se ab ăt e a şi s2 ascundea, temîndl> a sufletului de la o zi întunecată ca noaptea către ziua cea adevărată, o ascensiune şi o revenire către ceea-ce-este . Aceasta afirmăm că este filosofia cea adevărată . " "Cu totul . " " Nu trebuie cercetat care învăţătură anume posedă o astfel de putere ? " " Cum de nu ! " " Care ar fi acea învăţătură sortită, Glaucon, să tragă sufletul dinspre devenire către ceea-ce-este ? Iată la ce mă gîndesc : n-am afirmat că e necesar ca tinerii noştri să fie pregătiţi în arta războiului ? " " Ba da . " "Trebuie deci să legăm şi această învăţătură pe care o căutăm de acel principiu . . . " "Care anume ? " Cel de a nu fi inutilă unor bărbaţi războinici ." " "Trebuie - zise - dacă e cu putinţă." "Pe ei i-am educat mai înainte prin gimnastică şi muzică. " Aşa a fost" - spuse. " " Gimnastica a fost pusă să aibă în vedere ceea ce apare şi piere . Căci ea priveghează creşterea şi des­ creşterea trupului ." , , Pare-se." "Deci n-ar putea fi ea învăţătura pe care o cău­ tăm ! " 522 "Nu." "Dar oare este ea muzica, toată cîtă am analizat-o mai înainte ? "

c

d

e

a

322

b

PLATON

Aceea - spuse el - era pandantul gimnasticii , " îţi a minteşti . Ea îi educa pe pa z ni c i cu a j u t o r u l dac ă bunelor deprinderi şi l e oferea prin armonie, o bun ă armonie interioară, iar prin ritm, u n ritm interior, dar nu oferea o ştiinţă. Ea stăpînea , în domeniul di scur su rilor, şi alte de pri n der i înrudite cu acestea şi stăpînea, de asemenea, între discursuri , p e cele cu un cara c t er mitologic , cît şi pe acelea mai apropiat e de adevăr . Dar în ea nu exista vreo în v ăţăt ură care să conducă spre ceva asemănător c u ceea ce tu cauţi

acum . " " Mi-ai amintit perfect - a m spus eu . Î n tr- a d e ­ văr, ea nu avea nimic asemăn ător . Dar, minm1at Gla u c on , care ar putea fi a c e as t ă învăţătură ? Căci meseriile, toate, au apărut a fi servile . . . " "Cum să nu fi e ? Atunci ce înv ă ţătu r ă mai rămine, în afara gimnasticii, a muzicii şi a m e se rii lor ? " "Ei bine, - a m zi s eu - dacă n u putem afla n i mi c în afara acestora, să luăm v r eu n a dintre )nvă­ _ ţătu ri le care se extind asupra tuturor ocupaţiilor . " "Ca re a num e ? " c "Ace l lucru comun - am spus eu - pe care toate meseriile, cugetările şi ştiinţele trebuie să-1 înveţe în primul rînd. " " Care ? "

d

" Acel mărunt lucru , - am spu s eu - faptul de a deosebi pe unu, doi şi trei . Vo r b es c , în principiu, despre numărul însuşi şi despre calcul. Sau nu e adevărat că orice meserie şi şt iin ţă este o bligată să se î mp ărt ă ş easc ă din acestea ? " " Ba da" - spus e . " Atunci s i arta războiului ? " "E n e c e s �r din plin . " " Ridicol ge n era l ne apare, de fiecare dat ă, în tragedii, Ag a me mn o n datorită lui Palamedes ! Căci a c est a afirmă despre sine că, desc operi n d nu măr u l, a stabilit apoi rînduirea oştirii la Troia şi c ă a num ărat c o r ăbii le si toate celelalte, ca si cînd, mai înainte, ele nu fu� eseră nu mărat e sau 'Agamemnon n-ar fi ştiut nici cîte p i cio are are, de vreme ce nu ştia să nu­ mere. Aşadar, ce fel de general crezi că era el ? "267• "Uimitor general, dacă acestea ar fi adevărate ! "

323

REPUBLICA. PARTEA A III-A

. , Deci vom socoti că putinţa de a calcula şi' de a n umăra este încă o învăţ ătură necesară unui ră z ­ boi uic ? " ":Mai mult ca orice - zise el - dac ă urmează să. înţeleagă ceva din rînduirea trupelor şi , înc ă mai mult , dacă e să fie o m . " , . Dar oare ai ideea pe care o am ş i e u despre această învăţătură ? " " " Anume ? " Există şansa ca ea să ţin ă de acele învăţături pe 5 23 care noi le căutăm, ce conduc , prin firea lor, către intelectul pur, dar ca nimeni să nu se sluj easc ă cum trebuie de ea, cea care poart ă spre esenţă . " , . Cum aşa ? " , . Voi încerca să fac limpede părerea mea . Insă priveşte şi tu acele învăţături pe care le definesc ca înălţind - ori nu - încotro ne interesează şi incu­ viinţeaz ă sau neagă că aceast ă înv ăţătur ă ar fi precum

e

a

�

bănui . "

" Arată ! " , . Ar ăt , dac ă tu observi c ă unele lucruri sensibile nu a t r ag intelectul spre a le cerceta , fiind ele îndestulător judecate de c ătre senzaţii ; altele însă cer din partea intelectului o cercetare deoarece senzaţia nu face nimic trainic _ " , . E clar c ă t e referi l a lucrurile aflate l a depărtare sau la desenele în clar-obscur ." , . Nu înţelegi întru totul ceea ce spun . " "Ce spui atunci ? " "Cele c e n u atrag intelectul - a m zis eu - sînt cele care nu cad în acelaşi timp sub incidenţa unei senzaţii contrare . Pe cele care fac a şa ceva le soco tese ca solicitînd intelectul, deoarec e senzaţia nu arată cu nimic mai mult un contrariu decît pe celălalt , fie că aceste senzaţii sosesc de aproape sau de departe . Iată, astfel va fi mai clar ceea ce susţin : spunem că acestea sînt trei degete - cel mare, arătătorul şi mij loc iu! . " " Desigur . " , . Ia seama c ă eu vorbesc despre obiecte văzute de a proape. Însă cercetează în legătură cu ele urmă­ torul aspect . "

b

c

324

d

e

5 24

a

b

PLATON

"Care anu1ne ? " "Fiecare dintre ele apare a fi în ac ee a şi m ăsu r ă şi sub acest aspect nu se deo sebe şte deloc de celelalte, fie că este văzut a fi în centru, ori la capăt, fi e că e alb, ori negru, gros sa u s ub ţi re şi aşa mai de p arte. În toate aceste c az uri , sufletul majorităţii o a menilor n u e ste co n du s c ătre gîn dire, încît să se întrebe c e este un deget . Căci nicăieri vederea nu-i ar at ă c ă , în acel a şi tim p , un deget ar fi co ntr ar iu l unui deget. " "Nici nu-i contrar . " "E verosimil, deci , că o astfel de s en z a ţi e nu poate atr a ge şi trezi "intelectul. " " Ve ro si mil . " Dar ia priveşte : m ări m ea deg et el o r şi rnicimea lor sînt oare îndestulător văzute de către vedere, încît să nu fie nici o deosebire pentru ea a se aşeza pe cel aflat la mijloc sau la c ap ăt ? Şi ase m ăn ăto r în ceea ce p ri ve şte grosi m ea şi subţi ri m ea, moliciunea şi du ritatea, cînd sînt percepute de c ătre pip ăit ? Dar o are astfel de aspecte nu sînt _ ins ufi cient arătate şi de c e l e l a l t e simturi ? Sau fiecare dintre simturi face tn:­ mător ul l u c r � : mai întîi s i mţ u l ap lic a t p e c e va tare, este silit s ă înregistreze apoi şi c ev a moale, comunicînd sufletului că aceeasi si ' ca tare ' entitate este resimtită ' şi c a moale ? " " Da, a stf e l s e întîmplă . " " Nu e, deci , necesar ca, în ast f e l de situaţii cel puţin , sufletul să ajungă în încurcătură, întrebîndu-se ce anume indică senzaţia în raport cu tarele, dac ă pe a ce la şi lucru îl d eclar ă şi moale, ca şi se n za ţia uşo­ rului, a gr eului , întrebîndu-se ce este u ş or ul şi greul, de vre me c e senza ţia îl arată şi pe greu ca fiin d u şor şi pe uşor ca fiind greu ? " " Asemen ea i nterp r et ări j al e si mţuri lor f apar absur de sufletului şi ele pretind o cercetare" - spu se el. · " E vero simil - am zis eu - c ă suflet u l face în atare c az u ri , pentru prima oară, exp er i enţ a socotitu­ lui şi a pe l ează la intelect, spre a ve d e a dacă obiectele " propuse /simţurilor f sînt u nu l sau dou ă � 6 8 "Cum să nu ! " •

REPUBLICA . PARTEA A III-A

a

325 .

" Da r

dac ă obiectele apar a fi dou ă, fiecare apare fi diferit , dar este, la rîndul său, unul . " " l)a . "

" Da c ă

fiecare este unu , dar ambele sînt două, vei gîndi cele dou ă ca di stincte . Căci in distinctele nu le-ai putea gîndi ca două, ci ca pe unul singur !" " Adevărat . " " Or, vederea, - spuneam noi - percepea ma­ rele şi micul , dar nu ca pe ceva distinct , ci amestecat . " " " Aşa e . Însă tocmai pentru limpezirea acestei situaţii , " este nevoit intelectul să vadă si el marele si micul, dar nu amestecate, ci distincte, i;lVers decît 'vederea . " , , Adevărat . ' ' " Dar . n u tocmai din acest moment înc epem să ne întrebăm ce sînt marele şi micul ? " " Ba da . " " Şi astfel, am denumit un aspect inteli gibil , pe celălalt - vizibil . " " Exact " - zise. " Aceasta încercasem a dineaori să spun , anqme c ă unel e l ucruri 'atrag gîndirea, altele - nu . Pe cel e care ajung obiect al senzaţiei laolalt ă cu contrariile l or le definesc ca atrăgînd-o , pe cele c are nu fac aşa, nu l e socotesc în stare s ă o trez easc ă . " " Înţeleg acum şi văd şi eu lucrurile la fel . " , , Ei bine, numărul şi Unul din care categori e fac parte? " 2&9 . ..Nu-mi dau seama . " Ci , călăuzeşte-t e după cele spuse - mai înainte : " dac ă Unul în el însuşi este îndeajuns văzut sau perce­ put prin vreo alt ă senzaţie, el nu ar putea conduce c ătre esenţă, aşa cum am arătat în cazul degetului . Dar dac ă, în ceea ce-l priveşte, apare mereu o contra­ dicţie, astfel încît el să nu apară cu ni mic mai mult Unu decît non -Unu , su fletul ar avea n evoie de u n judec ător şi ar ajunge în încurc ătură, fiind silit să caute si s ă-si pună în miscare gîndirea dintr-însul. S-ar î:n'treba' c e anume est�, în sine, Unul şi astfel , învăţătura despre Unu ar aparţine acelora care conduc şi îndreapt ă c ătre contemplarea a ceea-ce-este. " ,

c

d

•

e

525

a

326

PLATON

" D a , contemplarea Unului posedă din belşug acest caracter . Căci vede m deopotrivă acelaşi lucr u şi ca unu şi ca o nesfîrşită mulţime . " " Atu nci , dacă aceasta este situaţia Unului am zis eu - nu la fel se va întîmpla cu orice număr ? " "Cun1 de nu ? " " Da : c � lculul şi arit metica sînt , în întregime, legate de numar . . " Întru totul . " " Deci aceste discipline apar în stare si conducă b sp re adevăr " 270• "Chiar deosebit de mult . " " Ar putea aparţine deci aritmetica învăţăturilor pe care le c ăut ăm . C ăci pentru un r ăzboinic este necesa ­ ră c unoaşterea ei , din pricina nevoii de a rîndui oştile, i ar pentru un filosof, deoarece acel ce leap ădă haina de­ venirii trebuie să se atingă de esenţă, c ăci altminteri el nu va aj u nge niciodat ă u n om care să c hibzuiască . " , . Aşa e . " " Dar paznicul nostru se întîmplă să fie ş i război­ nic si filosof . " . �" , .,B u n , şt . " 0 în v ăţătură potri vit ă , deci, vei legi fera , Glau­ con, şi îi vei con v inge pe cei care, în cetate, vor fi siliţi să aibă sarcinile cele mai important e , s ă se înc drepte spre calcul şi să se ocupe cu el , dar nu în chip profan, ci a st fel încît să aj ungă la contemplarea naturii nu merelor cu aj utorul intelectului , ocupîndu-se de acestea nti în vederea vînzării sau cumpăr ării , pre­ cum negustorii sau precupeţii, ci pentru r ăzboi şi pentru a face sufletul însuşi pregătit să se întoarc ă lesne dinspre devenire c ătre adevăr şi fiinţ ă . " " Preafru mos grăieşti ! " - zise . " lVIă mai gîndesc, - a m spus - după c e s-a d vorbit despre arta calculului, la subtilitatea ei şi că ea este de folos în multe feluri scopului nostru , dac ă va fi practicat ă în vederea cunoasterii si ' ' nu a negus to riei . " . . În ce fel va fi de folos ? " "Mă refer la ceea ce aveam în vedere adineaori , anu me c ă ea îndreaptă cu putere su fletul înspre înalt , silindu-! să discute despre numerele însele, nepri-

REPUBLI CA. PARTEA A III-A

327

min d cu mc1 un chip ca cineva să vorbească, despre ele, arătînd sufletului numere conţinute în corpuri vizibile sau palpabile. Ştii do'ar că cei pricepuţi la calcul ar rîde şi n-ar fi de acord, dacă cineva ar încerca, cu mintea, să dividă unitatea . Ci, dacă tu ai , ei ar înmulţi-o, . băgîn d de seamă ca niciodată Unul să nu pară a fi non-Unu - adică multe părţi " 2 7 1• "Adevărat ce spui " - vorbi el . "Şi dac ă, Glaucon , cineva i-ar întreba : (,o, minunaţi oameni, ce fel de numere sînt cele despre care vorbiti, în rîndul cărora Unul este asa cum este socotit d e' către voi - fiecare unitate întreagă fiind egală cu alta, neadmiţîn d nici o diferenţă faţă de ea şi fără să aibă, în sine, vreo parte ? >> Ce crezi că ar răs­ punde ei ? " "Ar răspunde, cred, că despre aceste numere vor­ besc , care nu pot fi decît gîndite ; altminterea fiind im­ posibil să fie cumva percepute . " " Vezi, aşadar, - am zis prietene, c ă sînt într-adevăr sorţi buni c a învăţătura aceasta s ă n e fi e necesar ă, d e vreme c e e a sileste sufletul să se folosească de gîndire in ea însăşi, -�pre a ajunge la adevăr, în el însuşi ? " " Da, straşnic face ea asta ! " Ei bine, dar a i observat lucrul următor ? Că cei prin" Jire buni la calcul au o firească agerime a mi nţii , ca să spunem aşa, pentru toate învăţăturile. Iar cei înceţi, dacă primesc învăţătura calculului şi se exer­ sează, chiar dacă nu au vreun alt folos, ajung to­ tuşi mai ageri decît erau şi fac cu toţii progrese " 2 72• " Aşa este. " "Şi apoi , căutînd învăţături cm·e s ă pretindă mai multă osteneală de la cel care învaţă şi studiază, n-ai putea afla, în afara acesteia, nici multe şi nici nu le-ai putea găsi cu uşurinţă. " " Defel nu le-ai găsi ! " Din pricina tuturor acestora deci, calculul nu " lăsat deoparte, ci trebuie ca cei mai buni prin trebuie fire să fie învăţaţi să-1 cunoască." " De acord ! " - zise. "Cu asta, una la mîn ă l Să cercetăm, însă, o cunoş-

e

526

a

b

c

PLAT O N

:i28

tinţă înr udit ă cu calculul , dacă cu mva ni se potri­ " veşte . " La ce te referi ? - întrebă el . La geometrie ? " " " Exact . d Pe cît are ea de-a face cu arta militară, e limpede " c ă ni se potriveşte : c ăci în privinţa campaniilor mili­ tare, a ocupării unor teritorii, a strîngerii şi desfăşu­ r ării o astei , cît si ' a tuturor situatiilor în care arma ­ tele sînt dispuse /într-o anumit ă � rdinef, fie chiar în ti mpul luptei, fie în timpul marşurilor , un comandant ar fi mai bun sau mai r ău , în măsura în care ar fi " priceput sau nu la geometrie . " Dar pentru a cestea - am spus eu - ar ajunge chiar şi o mică parte a geo metriei şi a calculului . Tre­ buie însă cercetat ă partea ei cea mai însemnat ă şi care duce mai departe, anume , dac ă cumva ea te e poartă spre a vedea mai uşor ideea Bin elui . Or, afirmăm - într-acolo poartă toate cîte silesc su­ fletul s ă se înto arcă spre acel loc , unde se află cea mai de presus fericire a ceea-ce-este273, pe care el, sufletul, " neap ărat are, cu orice preţ, a o vedea . " "Adevărat - zise . " Aşadar , dacă /geometria / sileşte să se contemple esenţa , ni se potriveşte, dacă însă îşi dă silinţa doar în vederea devenirii , nu se potriveşte. " " Aşa să zicem. " 527 a " Nu ne vor face să cădem în îndoială cei puţin pricepuţi la geometrie, fiindcă ştiinţa însăşi este total în contrarie aspectului rezultat din vorbele spuse, " ceea ce o priveşte, de c ătre cei ce o practică .

" Cum aşa ? " şi insuficient : căci toate " Ei vorbesc în chip ridicol discuţiile le poartă ca oameni practici care au în ve­ dere acţiunea . Spun că , că , şi tot aşa glăsuiesc , cu toate că această b învăţătur ă, în întregul ei , se practică în vederea cuno asterii' '274 • , Î ntru totul . " " S ă mai c ădem d e acord asupra unui punct ? " "Care anume ? " "C ă este vorba despre ştiinţa a ceea-ce-veşnic-este ' şi nu a ceea ce cînd apare, cînd piere . "

;

·

32 9

REPUBLICA. PARTEA A l i i · A

" De acor d . Geometria este ştiinţa a ceea-ce-veşnic" e s te . "Ea re p rezintă, cleei , preavredni c bărbat , un mij ­ loc d e a trage sufletul spre a de v ă r şi d e a pregăti inte­ ligenţa filosofului s ă îndrepte în sus facu lt ăţi l e pe care, în chi p nepot rivit , le îndrept ăm în jos . " Cît e cu p ut inţă - zise . " c " Cît e cu putinţă s ă prescriem deci ca cei af l a ţ i în c etatea cea frumoasă275 să nu ocolească în nici un chip g e om etr ia Dealtfel nu sînt mici nici utiliz ările secun" dare ale acestei învăţături . " Care ? " " Cele pe car e tu le-ai pomenit : cel e legate de răz­ boi, ca şi cele l egate de întregu l activităţii de învăţare, p entru ca să o primim mai bi n e . Căci şti m c ă un om ce se bizuie pe geom etrie este înt r u totul di ferit de unul care nu s e bizuie pe ea . " Întru totul , p e Zeus ! " - spu s e . S ă d ă m tinerilor, deci , a ceast ă a d o u a în văţă­ " " tur ă ? " Să le-o dăm . " " Dar să n u l e dăm astronomia c a pe cea de-a treia ? d Sau nu crezi ? " " Ba da - vorbi el . Căci a înţelege mai bine mer­ sul anoti mpurilor, al lunilor şi al anilor est e o cunoştinţă potrivit ă nu doar cn agricultura şi navigaţia, ci şi, deloc mai puţin, cn arta militară . " " Drăguţul e ! Parc ă t e temi de mulţime, s ă n u se spun ă c ă prescrii înv ăţături inutile ! Nu e deloc n eîn­ semnat ceea ce spu i , desigur, dar e dificil de crezut că, prin intermediul acelor cunoştinţe, - un anumit organ , propriu sufletului fiecăruia, se curăţă şi se reaprinde, după ce el a fost nimicit şi orbit de c ătre celelalte în­ e deletniciri . E ele preferat îns ă c a el să fie p ăstrat , mai degrabă decît zece mii de ochi . Căci doar cu aj utorul său e văzut adevărul . Iar cei ce sînt de acord cu aşa ceva , n egreşit vor socoti c ă opinezi just . Cei însă care n-au cunoscut niciodat ă lucrul ac esta , vor spune că spui prosti i . Căci ei nu văd aici vreun a lt folos, vrednic de a fi amintit . Cercetează a şadar cu c are dintre acesti oameni stai de vorb ă . Sau cumva 5 28 a nu vorbeşti ni�i măcar cu cei dintîi, ci discuţi în _ ,

"

.

"

·

·

PLATON

330

principal pentru tine însuţi , fără ca totuşi să te superi dacă vreun altul ar voi să aibă folos de pe urma vor­ belor tale . " " Aşa şi vreau - spuse - să vorbesc, să întreb şi să răspund în principal pentru mine însumi . " Întoarce-te însă înapoi a m zis e u - căci nu am "asezat acum corect stiinta care urmează geome' triei ! :' "Dar cum să facem ? " După figura plană, a m luat corpul aflat dej a " b într-o mişcare de revoluţie, înainte de a-1 lua pe el, în sine . Se cuvine ca, în continuarea celei de-a doua dimensiuni, să o luăm pe cea de-a treia. E vorba despre dimensiunea proprie cuburilor şi a obiectelor ce au parte de adîncime . " " Aşa este . Însă, Socrate, s e pare c ă această ştiinţă încă n-a fost inventat ă ! " �76• Aceasta are dou ă pricini - am zis eu . Mai întîi" fiindcă nici o cetate nu preţuieşte astfel de cuno­ ştinţe, iar ele sînt cercetate fără energie, fiind extrem de dificile. Apoi, fiindcă cercetătorii au nevoie de un organizator, fără de care nu ar putea face descope­ riri . Or , acesta e greu să apară ; iar dacă ar apărea, c dup ă cum stau lucrurile acum, cercetătorii nu i-ar da ascultare, din pricina prea marii lor înfumurări . Dar dacă cetatea, în întregul ei, ar organiza aceast ă muncă, preţuind-o, ei ar da ascultare, iar problemele, cercetate cu continuitate şi energie, s-ar lămuri în ce fel sînt . Căci chiar şi acum, dispreţuite cum sînt de c ătre mulţime care le pune piedici, ştirbite şi de către cercetători care nu pot spune întrucît ele servesc la ceva, totuşi, în pofida tuturor acestora, ele cresc cu forţa ce o au de la frumuseţea lor proprie şi nu este deloc de mirare că au apărut . " " Într-adevăr - zise e l - aceste cercetări sînt d minunate şi deosebite ! Dar explică-mi mai clar ce ai spus acum : ai atribuit geometriei preocuparea pentru figura plană ? " "Da " - am spus eu . " Mai întîi , ai pus după aceasta astronomia, apoi insă ai dat înapoi . " '

·

REPUBLI C A . PA RTEA A I I I · A

331

" Grăbindu-mă să parcurg cu rep e ziciu ne totul , ajung mai degrabă să rămîn în urmă ! Fiindc ă cerce­ t area sa se arăta ri dicolă, am trecut de metoda care urma în continuare, cea legat ă de corpuri şi am vorbit despre astronomie după geometrie, a stronomia fiind mişcarea corpurilor " 277. " Adevărat ce spui . " " Să aşezăm deci astron omia drept cea de-a patra învăţătură, luînd ştiinţa lăsat ă acum deoparte geometria în spaţiu - drept existent ă, dac ă cetatea " ar voi s-o aibă . "Verosimil - zise. Însă, Socrate, adineaori m-ai buimăcit puţin, spunîn du-mi că lau d astronomia ca un băd ăran . Acum aprob însă calea pe care ai luat-o . C ăci mi se pare pentru oricine clar c ă astronomi. a sileşte sufletul să privească în sus şi ne po a rt ă din lu mea t erestră către cea celestă. " "Probabil c ă ac easta e clar pentru oricine în afara mea . Căci eu nu văd lucrurile aşa . " " Dar cum ? " - întrebă el . " În felul în care o abordează acum cei ce o înalţă c ătre filosofie, îmi pare c ă ea te face, întru totu l , să priveşti în jos ! " "Ce spui ? " "Eu cred c ă n-ai fost lipsit d e idei nobile în felul cum înţelegi învăţătura despre cele de su s : c ăci , dac ă cineva, dînd capul pe spate şi văzînd pe plafon cîteva picturi frumoase, ar învăţa ceva, e probabil, ai socoti tu , că el a privit nu cu ochii , ci cu mintea . Poate că tu vezi lucrurile cum trebui e, iar eu sînt neghiobul . Căci nu pot să cred c ă determin ă sufletul să priveasc ă în sus altă învăţătură decît cea care s-ar referi la ceea­ ce-este şi la ceea ce nu e vizibil . Iar dacă cin eva, holbînd ochii l a cer, ori strîngîndu-i cînd vede pămîntul, ar încerca să înveţe ceva de pe urma lucrurilor sensibile , afirm că el nu ar putea, în fapt , învăţa ceva - c ăci nimic dintre asemenea lucruri nu posedă, în sine, ştiinţa - şi afirm că sufl etul său priveşte în jos şi nu în sus, chiar dac ă el ar voi să înveţe, aflat fiind în plută pe spate, pe uscat sau pe mare l" " Sînt pedepsit - spuse el . Mi -ai dat o lovitură şi pe bun ă drept ate ! Dar cum susţii că trebuie înv ăţat ă

e

•

5 29

a

b

c

332

PLATON

astronomia în raport cu felul în care este ea acum învăţată, dacă /tinerii noştri / urmează să aibă vreun folos din învătătnră în felul în care ne interesează ? " " În felul � rmător - am zis . Toate podoabele de pe cer, de vreme ce ele sînt podoabe ale vizibilului, să fie socotite cele mai frumoase şi mai precise dintre d cele din lumea vizibilului , dar cu mult sub frumuseţile autentice şi mişcările pe care Repeziciunea reală şi Încetineala reală le stîrnesc în numărul adevărat si în formele adevărate, între ele ea şi în mişcările fonn'elor conţinute, toate acestea fiind perceptibile cu mintea şi cugetul , dar nu cu vederea . Sau crezi că da ? "2 78 • "Deloc" - răspunse el . " Aşadar - am zis eu - trebuie să vedem fru­ museţea cerului drept un model în vederea celeilalte învăţături , la fel cum s-ar întîmpla cînd ai da peste picturi minunat încondeiate şi lucrate de către e Dedal sau alt meşter ori pictor : da, căci un specia­ list în geometrie ar socoti , văzîndu-le, că sînt mi­ nunat întocmite, dar că ar fi ridicol să se creadă, cu seriozitate, că cineva va înţelege, privindu-le," 530 a adevărul despre egalitate, dublu, ori alt raport . "Cum de n-ar fi ridicol ? " "Nu crezi c ă a devăratul astronom va avea aceeaşi reacţie privind mişcările astrelor ? El va socoti că acestea au fost întocmite în chipul cel mai frumos cu putinţă şi că în acest fel creatorul cerului a alcă­ tuit cerul şi ceea ce el cuprinde. Examinînd însă raportul armonios al zilei cu noaptea, al acestora faţ[t de Lună, al Lunii faţă de an, al celorlalte astre faţ ă de Soare şi Lună, ca şi raportul unora cu celelalte, nu crezi că i se va părea ciudat omul care socoteşte că evenimentele cereşti decurg mereu la fel, întru b ni mic schimbate, deşi sînt corporale şi vizibile şi nu i se va părea la fel de ciudat să vrei cu oric e preţ să surprinzi adevărul lor ?"27 9• "Cred c ă da, acum cînd te aud pe tine. " Punînd probleme, deci, vom aborda astrono­ mia," la fel ca şi geometria . Şi să lăsăm deoparte cele din cer, dacă urmează, ca, avînd de-a face cu autentica astronomie, să transformăm partea prin

REPUBLICA. PARTEA A III-A

333

fire cuget ătoare din suflet , din nefolositoare, în folositoare . " " Prescrii astronomiei o sarcin ă de murte ori m ai mare decît cea pe care o are acu m . " , ,Cred c ă vo m prescrie ş i celelalte s arcini în acelaşi chip , dac ă, în calitate de legiuitori , ar fi să slujim l a ceva . D a r poţi să-ţi aminteşti de vreuna din învăţăturile potrivite ? " : " Nu-mi vine acum în minte . "

c

p

" Mişcarea - a m s us eu - ofer ă n u u n singur aspect, ci mai multe, pe cît cre d . Probabil că cel înţelE·pt va putea să vorbească despre toat e . Nouă, însă, dou ă ne sînt · evidente . " " Care a n ume ? " , . Pesemne c ă aşa cum ochii no ştri s e fixează asup r a astrono miei , astfel şi urechile sînt fixate asu­ pra miscării armonice, si că aceste două stiinţe sînt surori280, dup ă cum a firmă pythagorici iar noi " aprobăm, Glaucon . Sau cum altfel ? " " .. \. şa . , . Aşadar , deoarece problema este vastă, să aflăm de la ei cum văd aceste aspecte şi dacă mai exist ă ceva în plus . Cît despre noi , să ne ocupăm, dincolo de toate acestea, de treaba noastr ă . " , , Care anume ? "

d

(

, . Ca n u cumva cei p e care î i vo m creşte, s ă se apuce s ă înveţe din aceste ştiinţe ceva nedesăvîrşit şi care nu duce întotdeauna într-acolo unde trebuie ca t o ate să se îndrepte, aşa cum spuneam a dineaori în legătură cu astronomi a . Ori nu ştii că şi în privinţa armo niei se face ceva asemăn ător ? Căci tot măsurînd 5 3 1 reia tiile vocilor si sunetelor în concertul lor sonor, une le faţă de c �lelalt e , ei lucreaz ă fără des ăvîrşire, întoc mai ca şi astrono mii . " :Pe zei, - vorbi e l - ei fac ş i ceva d e tot rîsul !

" Dînd nume anumitor intervale mici şi aţintindu-şi asu p ră-le urechile, de parcă ar voi să tragă cu urechea la vecini , unii afirmă că se mai aude o rezonanţă intermediară şi că ea este cel mai mic interval cu care trebuie măsurat , în timp ce alţii , punînd aceast a la îndoială, afirmă că sunetele respective an aceeaşi

e

a

PLATON

334 b

c

d

e

înălţime281• Si unii si ceilalti pun însă urechile înajntea intelectului :'' " Tu vorbeşti de acei inşi pricepuţi care prezintă faptele cu aj utorul corzilor, pe care le torturează şi le întind pe chei . Dar ca să nu lungim ima ginea aceasta, cu plectrul care primeşte lovituri, cu corzile puse sub acuzare, socotite a fi, ori lăudăroase, ori îndărătnice, mă opresc aici şi spun că nu la aceştia mă refer, ci doar la aceia pe care i -am pomenit mai înainte. Ei procedează întocmai ca astronomii : caută în acest numerele, însă, totuşi , nu suie _ pînă într-acolo încît să-şi pună probleme şi nu caută să cerceteze care anume numere se acordă între ele, care n u , şi din ce pricină unele da şi a]tele nu . " " " Teribil lucru spui ! Folositor însă, în vederea cercetării Frumosului " şi Binelui, dar, dacă este urmărit în alt scop - e nefolositor . " " Verosimil . " '

'

F . "Eu cred - am spus - că metoda ce se bizuie pe toate învăţăturile pe care le-am parcurs, dacă ar putea aj unge la comuniunea şi la înrudirea aces­ tora între ele şi dacă ar cugeta prin ce anume sint ele apropiate unele de celelalte, ar purta cu sine ceva din principiul în vederea căruia am pornit la drum, şi atunci nu ne-am fi trudit nesăbuit . Dacă nu - atunci - nesăbuit . " " Şi eu bănui - spuse el - că lucrurile stau astfel. Ai însă în vedere o întinsă operă, Socrate ! " " Te referi l a preludiu sau l a c e altceva ? Nu ştim oare că toate acestea sînt doar preludiile leg11282 pe care trebuie s-o învăţăm ? Căci nu cred că cei pricepuţi în aceste discipline ţi se par a fi şi dialecticieni ! " "Nu, pe Zeus, în afară de cîţiva, puţini, pe care i-am întîlnit !" " Însă - am zi s eu - cei ce nu sînt î� star e să obiecteze şi să răspundă obiecţiilor vor şti vreodată ceva din cele despre care afirmăm că trebuie să le

ştie ? "

REPUBLI C A . PARTEA A I l l-A

:1 3 5

, . Delo c . " " Dar n u aceasta, Glaucon, este legea pe care dialectica o duce la bun sfîrşit ? Pe - ea, care aparţine inteligibilului, ar putea-o imita puterea vederii, despre care spuneam că încearcă să privească spre animalele însele, c ătre astrele însele, şi, la urmă, c ătre soarele însuşi . La fel, atunci cînd cineva , cu ajutorul dialecticii, s-ar îndrepta, în afara oricăror senzaţii şi doar cu ajutorul raţiunii să cerceteze ce anume este fiecare lucru şi n-ar da înapoi pîn ă ce n-ar înţelege Binele însuşi prin intelectul pur, doar atunci va ajunge el la capătul /cercetării/ domeniului inteligibil, aşa cum omul acela aj unsese la capătul domeniului vi­

532

a

b

zibi l . "

" ţ ntru totul" - spuse el. " Insă nu numeşti dialectică această călătorie ? " " Da , şi ? " "Or, ea -Înseamnă desfacerea din lanţuri şi întoarce­ rea de la umbre către simulacre şi lumină, înseamnă apoi urcuşul din peşteră înspre soare ; înseamnă neputinţa noastră momentană de a privi direct animalele, plantele şi lumina soarelui, dar putinţa de a privi către reflexiile divine în apă şi către umbrele lucrurilor /reale/ şi nu către umbrele unor simulacre, lăsate de o lumină si ' ea un simulacru al luminii solare. Toată această practică a artelor pe care le-am parcurs deţine puterea şi capacitatea de a înălţa partea cea mai bună a sufletului către contemplarea supremului bine din cele-ce-sînt , aşa cum dincolo se întîmpla cu partea cea mai clară a trupului, condusă să vadă ceea ce-i mai strălucitor din locul corporal şi vizibil"283• Eu unul accept toate acestea . Deşi mi se par " d� acceptat, pe de altă parte, e dificil şi a nu dificil le accepta . Totuşi, nu trebuie acum doar ascultat, ci şi revenit de multe ori asupra subiectului . Accep­ tînd deci acum că lucrurile stau aşa cum s-a spus, să mergem către legea însăşi şi s-o străbatem, după c u m am străbătut şi preludiul. Arată, acum, în ce fel este puterea dialecticii, sub ce fel de înfăţişări apare ea şi care îi sînt căile. Căci aceste căi ar fi, pe cît se pare, cele care ar conduce într-acolo , unde,

c

d

e

336

533

a

PLATON

pentru cel ajuns, ar fi, deo p otrivă, limanul de la c apătul dru mului , cît şi sfîrşitul călătoriei ." " Dragă G lau c on, - am spus eu - nu vei mai fi în stare să m er gi mai departe - chiar dacă mie unuia nu-mi lips e şte bunăvoinţa. Nici nu v ei mai putea privi o imagi n e a lucrului despre care vorbim, ci va t r ebui să ve zi adevărul însuşi - acela care îmi

apare mie cel puţin. Or, nu merită să ne străduim pentru a lămuri dacă aceasta-i realitatea ori nu . Dar ca să vedem c e v a, da, p entru aceasta merită să ne stră duim ! " " " Ei bine, şi ? " Dar nu trebuie să ne sili m să arătăm şi c ă do a r puterea dialecticii ar pute a face evident acest p entru omul priceput în mat eri e , dar că în alt fel nu este cu putinţă ? " " " Merită aceasta toată silinţa no a stră ! Nim e ni am spus eu nu va contesta spu s ele b " noastre, cînd afirmăm că nu există o altă metodă care să îmbrăţişeze fi ec ar e aspect al realităţii în măsura în c ar e el este, în mo d metodic . Căci celelalte art e, cu toatele, fie au de-a face cu opiniile şi dor i nţ el e oamenilor, fie sînt întoarse spre produ c er ea unor lucruri naturale sau artificiale, ori spre îngrijirea fiinţ el or şi a pro du c t el or . Restul artelor - despre c ar e am afirmat că prin d ceva din ceea-ce-este - geo­ metria şi cele c e o urmează pe aceasta - vedem că parcă între v ă d în vis ceea-ce-este, dar că aiev e a le este cu neputinţă .să-1 va d ă, atîta vreme cît, sluc jindu-se de postu lat e , le lasă pe acestea în pace, incap a bi le deci să dea socoteală despre ele. Or, pentru acela care are drept izvor al cuno a şterii ceea ce nu cunoaşte, iar sfîrşitu l şi mijlo cu l / d e mer sul ui său / provin, prin combinări, de la principiul pe c ar e nu l cuno a şt e , ce mijloc există c a această potrivire de propoziţii să d evin ă vreodată o şt i inţă ? " " Nici unul . " doar metoda dia­ " A şadar, - am spus eu l ectic ă merge pe această cale către principiul în suşi , suprimînd po stul at ele, pentru ca acestea să ias ă întărite. În fapt, ea poartă şi ridică în linişt e ochiul d sufl et es c , scufundat pînă atunci într-un mîl barba r . -

-

REPUBLI C A . P A RTEA A l i i - A

337

Ea se foloseşt e de artele pe care le-am cercetat, ca de elemente auxiliare. Pe acestea noi le-am numit > ?\ ' " Chiar aşa ! "

�

a

i

'

A.. " Ne-iţr mai r ămîne de analizat - am spus eu cea mai frumoasă orînduire şi cel mai frumos bărbat :

tirania şi tiranul . " " " Chiar aşa - zise el . " Deci, prietene, în ce fel apare tirania ? Căci e destul de clar că ea se naşt e , pri n tr ansformare , din democraţie . " " E clar . " " Dar oare nu cam în acelaşi fel se nasc, p e de o parte, democraţia din oligarhi e, şi pe de alta , tirania din democraţie ? " " În c e fel ? " . , Bunul propus oligarhiei , din pncma c ăruia oligarhia s-a constituit - era bogăţi a excesivă, nu-i aşa ? " " Da " . Nesaţul în pornirea spre bogăţie şi neglij area " celorlalte preocup ări din pricina afaceri lor, au nimicit oligar hia . " " Aşa-i " . Dar oare nu stabileşte ş i democraţia u n bun , " iar neîn destul area de acesta nu o ni miceşte şi p e aceasta ? \ " " Ce bun spui c ă ea stabileşte ? Libertatea - am zis . Poţi doar să auzi că într-o " c etate democratică ea este cel mai frumos lucru şi că, din această pricină, numai într-o cetate democratic ă merită s ă trăiască omul prin natur ă liber . " Se zice a ş a ceva ş i încă destul ! "

b

"

"

" Dar oare nu tocmai aceasta voiam să spun, c ă nesaţul după libertate ş i neglijarea celorlalte preo ­ cupări preschimbă şi această orînduire şi o pregătesc să cear ă tirania ? " J " Î n ce fel ? "

c

P L ATON

372

d

e

" Cînd, c r e d , o cetate democratică, însetată de libe rt at e , ar întîlni pa ha rnici r ăi care să i-0' pună înaint e si cînd ea s-ar îmbăta cu ea, l u a tă nd!.meste­ cat, din�olo de o ri c e măsură, ea aj ung e să-1. pedep­ sească pe cîrmuitori , afar ă do ar dacă nu sînt cu totul blînzi şi îi dau din belşug libertate , învinuindu-i că

s in t nemernici şi oligarhi . " " Se face a şa ceva ! " "Iar p e cei c e ascultă de cîrmuitori î i acop e r ă cu noroi, sub cuvînt că j ind uie sc d up ă sc l a vi e şi că nu sînt buni de nimic ; pe c îr muito ri ea îi lau dă la fel ca pe supuşi şi pe s up u şi îi pr eţui e şt e ca pe cîrmuitori , atît în p rivat , cît şi în p u bl i c . Oare nu este n eces a r ca într - o astfel de cetate, libertatea să se strecoare p r e t uti nden i ? " "Cum să nu ! " Şi nu e necesar, p ri et en e , - a m zis eu - ca libertatea să se s t r eco ar e şi în l oc uinţel e oamenilor şi c a , pînă la urmă, să aju n gă să sădească anarhia "

chiar şi printre dobitoace ? "

" Cum a m putea spune una ca ast a ? " Uite cum : t at ăl se în va ţă să aj ungă egal c u " copilul şi să se teamă de fii, fiul înv a ţă să fie egal cu tatăl, n emai a v ind nici ruşine , nici teamă de p ărin ţi , spre a fi liber . Metecul devine e g a l cu ce t ăţe an ul şi cet ăţeanul cu me t e cu l şi la fel jse întîmplă/ şi cu 5 63 a s t r ă i nu l . " " Se în tî mp l ă astfel " - zise . " Acestea şi încă alte flecuşteţe se mai înt î mplă : într-un astfel de lo c , dascălul se teme de e le v i si îi lin g u şe şt e , elevii îi dispreţuiesc pe dasc ăli şi pe p � da­ gogi . Şi, în general , tinerii se dau drept b ătrîni şi se i au la întrecere cu ei î n vorbe ca şi în f a pt e, în timp b ce bătrînii sînt î n g ă duit o ri cu tinerii şi, f ăc în d co­ micării şi gr a ţii , îi imită p e ac e ştia , ca s ă nu p ar ă că sînt nici n epl ăc uţi , ni ci desp o tic i . " " Chiar aşa est e . " "Ultima treaptă, prietene , - am vorbit e u - la care aj unge libertatea mulţimii cîtă a p a r e într-o ast­ fel de cetate333 , este cînd bărbaţii şi femeile c ump ă ­ rate ajung cu ni mic mai puţin liberi decît cumpără­ torii . Iar cîtă libertate mai a p are în re l aţiil e soţiilor

REPU B L I C A . PARTEA A' IV-A

373

soţii şi a soţilor cu soţiile, aproape că am uitat să mai pomenim"334• c " Vorba lui Eschil, - zise el - vom spune c ă ac u m ne stau pe limbă J "33 5 "Chiar - am zis - ş i eu t o t a şa spun ! I a r cineva c a r e u-a făcut exp erienţa , n-ar crede pe cît mai liber este aici, decît aiurea, neamul dobitoacelor supuse oamenilor . Vorba aceea , şi căţelele ajung deopotrivă cu stăpînele'.!36, iar caii şi măgarii u mb l ă în to a t ă liber­ tatea , cu capul sus, izbind pe drum pe cel ce le stă înainte, dacă acesta nu s-ar feri . Şi se înt îm pl ă şi alte d asemenea fapte, pline-ochi de libertate !" " Î mi povesteşti visul meu urît - spuse . Căci atunci cînd plec la ţară p ăţesc adesea aşa ceva ! " " Principalul este - am spus e u - c ă , o dat ă c e s e strîng toate acestea laolalt ă, îţi poţi închipui cît de gingaş fac ele să fie sufletul cetăţenilor . În c ît , dacă cineva aduce măcar şi oleac ă de servitute, se burzuluiesc ş i nu o în d ur ă . Pînă la urmă, ştii că n u se mai sinchisesc nici m ăc ar de legile scrise sau nescrise, e pentru ca, îu nici un chip, să nu aibă vreun stăpîn . " " Ştiu bine" - zise. " Aceasta este, prietene, stăpînirea atît de fru­ mo a s ă şi de cutez ătoare, de u nd e se naşte tirania, pe cit cred . " "E într-adevăr cutezătoare ! Dar c e mai urmează ? " " Boala care, aflîndu-se şi în oligarhie, a nimicit-o , tot ea exist ă şi aici, în cantitate mai mar e şi mai p ute r nic ă , Ap ărînd ea de pe urma libert ăţii, subjugă democraţia. În fapt, a face ceva în exces determină o schimbare în direcţia unui exces contrar - fse vede aceasta/ la vreme, la plante şi animale şi, deloc mai 564 a p uţin, şi la orînduirile politice"337. " Pesemne că da . " Or, libertatea excesivă pare că nu se preschimbă " în nimic altceva decît într-o robie excesivă, atît în cazul individului, cît şi în al cetăţii ." " Pesemne că da . " "E probabil deci - am spus e u - c ă tirania nu se înjghebează din alt regim politic decît din demo­ craţie , din suprema libertate ivindu-se cea mai cup­ rinzătoare şi mai desăvîrşită robie" . cu

PLATON

374

"E r a ţi o n al . "

cred însă că aceasta ai între b at - am spus c e fel de boală, a p ăr înd deopot riv ă in ol i ­ g a rhie şi în democraţie, o subjugă pe ace a st a din urmă . " " A de văr at " - z is e . "M-am ref erit la neamul a cela de o a m eni trîndavi şi cheltuitori . O p a rte , cei care îi con du c , sînt foarte îndrăzneţi , iar cei mai puţin în dr ăzn e ţi îi urmează. Noi i-am asemuit c u bon da rii, dintre car e unii au ac, c eilalţi - nu . " " J ust . " . "Aceste dou ă c at ego rii pr o duc tulburări în orice orînduire politică, aşa cum flegma şi fierea a du c tulburări t rup ului33 8 • Asupra lor medicul bun, ca şi le­ giuitorul cetăţii trebuie să-şi îndrepte atenţia , priv)nd de l a distanţă, nu mai puţin decît prisăcarul priceput, urm ărind. ca, cel mai bine, acele rele să nu ap ar ă deJoc ; iar dacă totuşi au a p ăru t , să fie stîrpite cît mai r ep e d e laolaltă cu fagu r ele ." Pe Zeus, aşa e ! " - grăi el . " " Să procedăm în felul următor, pentru ca să putem j u dec a mai bine subiectul pe care dorim să-1 parcur ­

" Nu

b eu -; ci ,

c

gem.

d

e

"

" " Cum ? " Să împ ărţi m cu mintea, c et at e a democratid1 în trei, după cum e a şi este împărţită33 9 • O p a rt e - bon ­ darii - apare în ea din pricina în g ăduinţei - e o parte deloc mai mică decît în cetatea oligarbj c ă. " " Aşa e . " "Dar e mu lt mai agr esi v ă34 0 în cetatea Jd e mccra ­ ticăj decît în aceea . " "Cum aşa ? " " Acolo, deoarece nu se bucură de pr e ţuir e şi e st e izgonită din magistraturi, îşi pier de e xer ciţi u l şi t ă­ ria , Într-o democraţie însă, şefi a îi şa de la îndemin ă, -dacă exc ept ăm o mică parte - iar c ei mai agre­ sivi vorbesc şi f ăptui esc , alţii tot spor o v ăiesc în jurul t ribun ei şi nu-l lasă pe cel ce voi e şte altceva să mai zică ceva, încît to ate tr e burile , în afar ă de cîteva , pu ţine , s înt , într-o astfel de orînduire , dregători t e de către această c a t egori e . " . " Ş1 '1nca � z d r a v an � .1 " ·

I' E P u B U C ' A . P.\R1'EA A 1 V-A

375

" Din mulţime însă se mai desparte alt grup , care este după cum u r m ea z ă . " "Cun1 ? " . _ , .Lnn t oţi o c;1pîn du-s� de a �a � eri, ce1 mai de sto i ­ _ m c : : c _; ung c u r: l l " 'c :..: el mat bogaţ1 . •

" \ 'eru::;imil . "

însr1 b o n d ari i scot mierea cea mai mult ă şt mai lesne, cred . " , .Cum s - a r putea s c o at e miere d e l a cei care a u puţină ? " - făcu el . " .\ceşti b o g ăt ani sînt numiţi , deci , > din pricina forţei apetiturilor de mîncare, de băutură, de împreu­ n are , şi cîte altele se asociază cu acestea. De asemene a, am numit-o iubitoare de bani, fiindcă astfel de plăceri se realizează cel mai bine prin bani." "Aşa e" - spuse el. "Însă, dacă am spune că plăcerea şi i ub i re a proprii acestei părţi sînt pentru cîştig, n-am sprij i ni cel mai bine, într-un singur punct, ceea ce spun, încît să grăim limpede cînd vorbim despre această parte a sufletului? Iar n u min d- o

n-am numi-o cum trebuie?" "Cred că da." "Dar nu afirmăm oare că înflăcărarea se avîntă în întregime, mereu, către d ominare birui n ţă şi ,

b

renume?" "Ba da." "Dacă am numi-o

şi > n-ar fi corect?" "Foarte corect." Însă partea prin car e învăţăm năzuieşte mereu, " în întregul ei, - e clar pentru orici ne - l a cu noa ştere a adevărului, în ce fel este acesta şi se sinchiseşte mai puţin decît orice de bani şi renume."

"Aşa este."

Dacă am "

numi această

parte

si , ' mi-o cum st! cuvine?"

c

"Cum de nu?" "Însă - am zis eu - această parte peste sufletele unora, iar într-ale altora cel el alt e , care s-ar nimeri?" "Aşa este - zise. "De aceea, spunem că există aceste fundamentale de oa men i : omul iubitor ciune, omul i ubi tor de biruinţe şi omul cîştig."

guvernează - una din

"

trei tipuri de înţelep­ iubitor de

REPUBLICA. PARTEA A IV-A

395

"Hotărît că da." " Şi există şi t rei tipuri de plăceri, fiec�u!e supus omului corespunzător?" "Întru totul." "Ştii însă am spus eu - că, dacă m voi să înt rebi rînd pe rînd pe aceşti trei oameni, care dintre cele trei vieţi este cea mai plăcută, fiecare îşi va lăuda cel mai mult viaţa proprie? Omul de afaceri va zice că plăcerea de a primi o noruri şi de a învăţa n-au valoare, faţă de cîştig, dacă de pe urma acelora nu rezultă bani." -

d

"Adevărat." "Dar ce-ar zice omul iubitor de onoruri? Nu socoteşte el plăcerea obţinută de pe urma banilor ca v ulga ră, iar plăcer ea învăţatului, în măsura în care ea nu aduce cinstiri, nu o socoteşte el fum

şi deşertăciune?" ":Ba da." "Dar cum să s oc otim că va pri·vi. filosoful celelalte plăceri365 în compa raţi e cu ace('a de a cunoaşte în ce fel este adevărul, ca şi de a se găsi mereu, el, cel ce cunoaşte, undeva, pe meleagurile adevărului? Nu s-ar gîndi el că acele plăceri sînt cu totul îndepărtate de /a d evăr at a plăcere/? Nu va numi el celelalte plăceri necesare, deo are ce, în a bs en ţ a unei Jirnpt·rioase/

e

necesităţi, el

nu are nevoie de ele?" " Trebuie bine ştiut Jacest fapt/." "Atunci dnd - am zis eu plăcerile şi vi aţ a însă şi a fiecărui tip uman sînt controversate, nu sub asp ect ul frumuseţii, respectiv, urîţeniei vieţii, nici sub acela al binelui şi răului, ci doar sub acela al plăcerii şi neplăcerii, cum am putea şti care dintre ei vorbeste mai adevărat ?"3';&_ "Nu î�i dau seama" - zise. "Iată, în felul următor : prin ce anume trebuie judecat ceea ce trebui e judecat? Oare nu prin experi­ enţă, gîndire şi raţiune? Ori s-ar pu tea găsi şi un ju­ d ecăt or mai bun decît ac e st ea ? " "Cum să se poată?" "Cercetează: fiind vorba despre cei tr ei oameni, care dintre ei are cea mai mare exp e rie n ţă în toate plăcerile? Oare ţi se pare că iubitorul de cîştig, aflînd -

St'� a

PLATON

396

ce anume este adevărul însuşi, va avea mG.i multă experienţă în plăcerea de a cunoaşte, ori iubitorul de înţelepciune va avea mai multă experienţă în plăb cerea de a cîştiga?" "Mare diferenţă între ei ! - zise el. Căci e ne­ cesar ca iubitorul de înţelepciune să fi gustat şi din alte plăceri fîn afara celor proprii/, încă din copilărie. Însă nu este necesar ca iubitorul de cîştig să guste din plăcerea de a şti, elin dulceaţa acesteia, ce-i apare celui ce învaţă, şi nici nu e necesar să aibă experienţa acesteia ; mai mult, nu îi e uşor nici dacă s-ar strădui !" "Deci mare superioritate a iubitorului de în­ ţelepciune faţă de iubitorul de cîştig în privinţa ex­ perienţei în ambele feluri de plăceri t" "Da, mare." c "Dar faţă de cel ce iubeşte onorurile? Oare cel ce iubeşte înţelepciunea este mai lipsit de experienţa plăcerii onorurilor decît este lipsit iubitorul de " onoruri de experienţa plăcerii sosite de la gîndire? "Dacă ţelul spre care fiecare năzuieşte este în­ deplinit, cinstiri urmează pentru fiecare : căci şi bogatul este de mulţi cinstit, şi cel viteaz, şi cel iscusit, încît toţi ştiu ce este plăcerea provenită de la acestea. Dar ce fel de plăcere există în contemplarea a ceea-ce-este, e cu neputinţă ca vreun altul s-o guste, în afară de filosof." d am zis eu - dintre toţi oamenii, "Aşadar acesta va judeca cel mai bine în temeiul experienţei." "Da." "Doar el va ajunge să aibă experienţă în asociere cu gîndirea." "Ei bine?" "Căci instrumentul prin care trebuie judecat nu aparţine celui iubitor de cîştig, nici celui iubitor de onoruri, ci filosofulai." " "Care instrument? ,1Alirmăm că trebuie judecat cu ajutorul raţio­ namentelor, nu?" "Da." "Dar tocmai raţionamentele sînt, în cea mai mare măsură, instrumentul acestui om." "Cum de nu?" -

REPUBUCA. PARTE.\ A IV-A

397

" Aşadar , dacă cu aju to rul bogăţiei şi al cîştigului s-ar judeca cel mai bine lucrurile care sînt de judecat, ar fi nec esar ca cele mai adevărate să fie cele lăudate şi criticate de către iubitorul de cîştig." .,Întru totul." "Iar dacă s-ar judeca cu ajutorul onoarei, al succe­ sului �i al vitejiei, oare n-ar fi mai adevărate lucrurile lăudate de omul iubitor de onoruri şi de victorii?" Limpede." " "Dar, de vreme ce se judecă cu ajutorul ex perienţei gîndirii şi al raţiunii? " "E neces ar - zise el - să fie cele mai adevărate lucrurile pe care iub1torul de î n ţelepciune le laudă." "Deci trei fiind plăce rile, plăcerea acelei părţi a sufletului prin care învăţăm ar fi cea mai puternică şi acela dintre noi în care această parte guvernează " .ar avea viaţa cea mai plă cută ? "Cum de n-ar fi? - zise. Căci cel înţelept îşi laudă propria-i via ţă , fiind în acela şi timp suveran în -ştiinţa aducerii de laude." "Care viaţă vine pe locul doi - am grăit eu - şi �are plăcere, spune judecătorul, este în al doilea

•

583 a

rînd ?" "E clar că cea proprie omului războinic şi iubitor

de onoruri. Căci ea. este mai aproape de cea a filosofului decît de cea a omului de afaceri . " "Ultima pare să fie plăcerea iubitorului de cîştig." "Bun, şi?"

C. "Ar fi deocamdată aceste două demonstraţii, una în continuarea celeilalte, şi de două ori 1-a înfrînt omul drept pe cel nedrept. Cea de-a treia victorie , ca la Olimpiade, ofer-o l ui Zeus Mîntuitorul şi Olim­ pianul. Bagă de seamă că plăcerea celorlalţi, în afara celei a filosofului, nu este nici întru totul ade­ vărată, nici pură, ci un fel de A . , ceva", ci drept o absenţă, o negaţie pură, un .,. nimic" (!LlJ , ilv) . Răul apare din pricina inca­ pacităţii lucrurilor din lumea noastră de a fi mereu în proximitatea divinului şi a binelui. . Platon, in firea lai cea adevărată, tinde c ătre monism, în . timp ce , Socrate - c ătre o formă de dualism. 81 A l doilea v�rs citat ap ;re în manuscrisele p arvenit sub o formă, puţin diferită . .8 � > Vezi · lliada, IV, 69. sa E schil; Xau trîai (piesă pierdută) .

Iliadei ce ne - a u

8' î nc ă'Hesiod le pttsese: pe Mnze să afirme , î11 p ro logul Theogo­ niei, c ă ele " ştiu 'rosti 1milte minciuni asemănătoare adevărului ". Platon pare c ă se ' rcfertî aici l a ceea c e am numit în nota 74 , . mit ' analogic'' ' . "' Trcl> uie iarăşi observat, în c e măsură filosofia lu i Platon depiucle de vehiculul său - limb a greacă (vezi şi A nexa) . Noi facem o clară d istinctie între minciună, adică, ceea ce mai mult sau mai p uţin intenţiou a't neagă adevărul, şi fals, care apare făr ă in­ teufie. În greacă există însă un singur termen pentru ambele no­ ţiuni 1XtJ-t6vt6v n: KIXL -ro 6dov. Ce sens are aici cuvîntul " alăturat cuvîntului divin " ? Dacă adoptăm sensul din " daimonic " Banchetul - " d ai m onul" , f ăp tu r ă intermediară, situată între oa­ meni şi zei - atunci asociere a sa cu divinul ar fi relativ greu d e înţeles. Căci în a c e a stă accepţiune, d aimonul a r f i o creatură incom­ pl e tă , lipsită de p erfe cţ i un e şi, deci, deloc infailibilă. Mai d egrabă, " e în ţ e l e s aici ca o d e dubl are a " d ivinului " . AcPsta " d aimonic din urmă r ep re z i ntă zeul într-o întruchip ar e p e rsonali zată, în tim p ce " daimo ni cul " se referă l a divinul într-o formă dep(:rsonalizată şi incertă. Vezi Do d ds, op. cit . , p . 3 0 şi Nilsson, Geschichte der gri e ­ chischen Religi on. 88 C itatul pare să fie extras din tr age di a pi er dută judecata armelor. 89 Ni ci Platon însuşi, în mitu l lui Er, nu zugr ăveşte lumea lui H a d es în culori m ai a greabil e ; t otuşi el va arăta că osînda şi c hinurile de acolo sînt meritate şi că deci ele trebuie l ăud ate , cu atît mai mult cu cî t ele p u ri fi c ă sufletul de răul dintr-însnl. Dim­

potrivă, mitolo giil e tr ad iţion ale îi trimiteau pe to ţi , indistinct, I a Hades, su p unîn du- i acolo unei existenţe jalnice, ş i tocmai d e aceea - crede Platon - aceste mitolo gii sînt r e prob ab il e . 9 0 el>� ote-riXt, pasaj, prob abil , i nterpolat de copistul cre ştin care - el unul - nu credea în f ăptu rile mitologice · evocate aici de Platon (v. A. Diez, p. 93, n ot a) . 91 Il. , XXIV, 1 0 - 12 ; Il., XV III, 23 - 24. 92 Această j ustifi car e a "m in ciunii de st at " a apărut insu porta­ (ca de bilă pentru destu i inter preţi şi c itito ri ai Republicii ex em pl u Karl Po ppe r , în The Open Society and Its Ennemies) . Tre­ buie însă remarcat că accentul nu cade pe îngăduirea min c i unii l a conducători, c i p e oprirea e i la supuşi.

93 Il., XIV, 294. Pe leus , tatăl lui Ah il e , era fiul lui A i ac os , fiul lui Zeus. 91 Theseu ( c are , nota bene, era eroul cel mai import ant pentru ate ni eni ) împ reună cu Peirithoos răp iseră pe Elena şi încer c aseră a poi s-o răpea.�că pe Persephona, soţi a lui Hades. prin " co nţ inutul 90 Am tradus cuvintele greceşti -rdt. A6y(j}v poveştilor " , iar prin Ae l;t� am înţeles . , e xpre sia " , sau " exprimare a " a ce stora . Chambry foloseşte pentru As ��� versiunea diction, iar Robin spune c_-t;prcssion . 97 Poate să surprindă pe dan t eri a cu care So crat e lămureşte 94

deosebirea dintre stilul direct şi cel indirect. Cum se poate însă b ănui din răs p unsul dat d e A deim a nto s , as emen e a probl em e elemen­ tare de teorie literară nu erau totuşi înc ă , pe atunci, suficient cunoscute de către un public mai l ar g şi nespec i al i z at . •• ou ·rap df-lL 7tOLl)'t'tK6�. Socrate nu este un . , poet", nici în acest sens restrîns de "fădttor de versuri " , nici în sensul mai l arg d e " c reato r " . C f . Plta idon, 60 d ; v e zi şi Interpretare, p . 43. ist or is e a mitul lui Dionysos ; cu 90 I. a început, oitirambul vremea, el a c ăpătat însă un caracter mimetic tot m ai pronunţat. Nu la acest " ra se pot exprima stări pasionale intense şi care, astfel, înlesm.sc i eşirea din sine ' ' (ekstasis) a ascultătomlui, exact ceea " c e Platon, aici, vrea să e' it-:. 11° Cuvîntu t " picio r " trebuie luat aici atît în înţelesul său ge­ neral şi obişnuit, cît şi în cel prozodic. Unitatea în care grecii vedeau muzica, poezia şi dansul - toate reunite sub conceptul de mousihe (arta Muzelor) - înlcsnea asemenea transfentri dintr-un domeniu într-altuL m După L. Rabin, cel e trei tipuri de ritmuri ar fi următoarele raporturi : 1 : 1 ; 1 : 2 ; 2 : 3. Cele patru tipuri din care se nasc toate annoniile, ar fi, după acelaşi autor. octava, cvinta, cvarta şi tonul. Se observă că, în acest caz, termenul "armonie" trebuie luat în sensul său general, de " potrivire între sunete". - " Mişcările ca­ denţate", �aa1