Omul de Zapada Care Voia Sa Intalneasca Soarele PDF [PDF]

Zitiervorschau

CRONICĂ DE CARTE Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec O piesă de teatru pentru oameni mici și mari

Dacă doriți să aflați povestea rândunicii abia întoarsă din țările calde, a mamei marmotă și a celor trei puiuți flămânzi, a lupului răgușit, a Soarelui care fumează din pipă sau, pur și simplu, o poveste despre puterea prieteniei și a iubirii, a curajului și a sacrificiului, „Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele” e cartea potrivită pentru copii, părinți și bunici. De ce? Pentru că nu are vârstă. Să ne imaginăm, pentru început, un cadru simplu. Iarnă. Ninge ușor. Un om de zăpadă ‚adus pe lume’ abia de câteva luni pare să se bucure de ultimele clipe de viață, înainte de sosirea primăverii. Intrând în vorbă cu un corb cam ‚rău de gură’, omul nostru de zăpadă află că aceasta avea să fie ultima ninsoare din an și că foarte curând soarele își va face apariția, încălzind și mângâind pământul, topind orice urmă de zăpadă. Întocmai ca un copil naiv, omulețul plănuiește să plece în căutarea Domnului Soare și să îi ceară să îl lase în viață, pentru că de când s-a născut nu face altceva decât să se joace cu copiii în timpul zilei și să privească stelele în timpul nopții, dar iubește să trăiască mai mult decât orice pe lume. Așadar, călătoria pe care o va parcurge omul de zăpadă în căutarea soarelui nu este altceva decât aventura vieții lui, un drum inițiatic, o expediție în decursul căreia eroul nostru ne va învăța că uneori trebuie să renunțăm la anumite lucruri pentru a putea continua și că trebuie să fim buni cu ceilalți fără a aștepta nimic în schimb. De-a lungul acestui drum prin pădure, omul de

zăpadă va întâlni numeroase animale cărora le va dărui părți din corpul lui de care consideră el că alții au mai multă nevoie (morcovul, cărbunii, mătura, pipa, căciula și fularul). Această solidaritate de care eroul dă dovadă are, totuși, un înțeles mult mai profund. Pe măsură ce străbate pădurea și întâlnește, pe rând, necuvântătoarele, omul de zăpadă îmbătrânește, corpul lui se topește, devenind din ce în ce mai mic, însă cu toții știm că odată cu înaintarea în vârstă, apare și înțelepciunea. Omulețul nostru realizează, deci, că sfârșitul îi este pe-aproape, însă dorește să moară împăcat cu gândul că scurta lui existență pe acest pământ a fost un dar nu doar pentru el, ci și pentru ceilalți. Cum însă, în povești, finalurile nu pot fi decît fericite, propun să luăm o coală albă de hârtie și să ne punem imaginația la treabă. Cum ar arăta, pentru voi, acest final fericit? Oare va reuși omul de zăpadă să străbată pădurea și să îl îmbuneze pe Domnul Soare? Sau va interveni ceva magic care va schimba cursul întâmplărilor? Totuși, dacă stau să ma gândesc mai bine, vă recomand să vă răpiți o oră din timpul vostru și vă invit să citiți pe îndelete povestea „Omului de zăpadă care voia să întâlnească soarele”.