Nunta in Cer de Mircea Eliade Romanul Experientei [PDF]

Zitiervorschau

Nunta in cer de Mircea Eliade - romanul experienteitrasaturi - roman realist postbelic Romanul experientei reprezinta o orientare tematica in romanul interbelic, categorie care valorifica trairea cat mai intensa, in plan interior, de catre personaje, a unor experiente definitorii. Proza experientei se bazeaza pe crearea impresiei de autenticitate, fie prin utilizarea unor elemente care tin de realitate (jurnal, elemente autobiografice, scrisori), fie prin fabricarea unora care sa para a fi reale. Este un roman care are in centrul demersului epic eul naratorial ce se confunda de multe ori, cu cel auctorial. Aici se incadreaza texte eliadesti precum “Maiteyi” sau “Nunta in cer.” “Nunta in cer” de Mircea Eliade (1938) este un roman al experientei prin trairea intensa, de catre personajelenarator, a unor experiente de iubire definitorii, filtrate in planul constiintei. Este “o poveste de dragoste, traita la o distanta de opt ani, de doi barbati” (“Memorii”) parasiti de aceeasi femeie. Autenticitatea, prin care autorul incearca sa micsoreze distanta dintre realitate si fictiune, este sustinuta de relatarea la persoana I, de confesiune, autoanaliza lucida, memoria afectiva ,fluxul constiintei, retrospectie si introspectie. Aceste procedee sporesc iluzia autenticitatii faptelor si diminueaza sentimentul fictiunii.

elemente de constructie/ compozitie Tema romanului este iubirea ca experienta totala “o dragoste care era, si-ar fi trebuit sa ramana perfecta daca n-ar fi intervenit un element mistic” (Memorii).Cartea are in centru mitul androginului. Mitul simbolizeaza ideea ca femeia si barbatul sunt obligati sa se caute continuu pentru a se recunoaste si intregi prin iubire. Mavrodin face aluzie la acest mit dupa ce incepe sa traiasca povestea de dragoste cu Ileana “cel care a cunoscut, ca mine, desavarsita integrare, [...]stie ca printr-o mare imbratisare se regaseste pe sine intr-o fiinta cosmica, autonoma si eterna” .De asemenea, romanul abordeaza tema destinului. Mavrodin afirma la inceputul relatarii lui “Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui n-are niciun sens”. Ileana este convinsa ca tot ce i-a prezis doica in copilarie se va indeplini “ Mi-a spus ca voi avea la inceput o dragoste mare, care ma va aduce aproape de moarte. Apoi, tarziu, cand voi fi crezut ca sunt pentru totdeauna vindecata, voi intalni o alta si mai mare dragoste si atunci voi fi fericita, foarte fericita. […] Mi-a prezis ca am sa mor.”

Eugen Smion considera ca tema romanului este “nepotrivirea de destin in planul existentei comune”. Personajul Barbu Hasnas este convins ca ''Nu te intalnesti decat o singura data cu un lucru mare,intr-adevar mare.[...]Sta in putinta noastra sa realizam acest miracol. Dar ne dam seama prea tarziu de el,ne dam intotdeauna seama prea tarziu.''

Titlul romanului scris pentru cititorii reali, de autorul real, Mircea Eliade, coincide cu titlul romanului din roman, scris de personajul-narator Andrei Mavrodin, autorul fictional, pentru a imortaliza marea lui iubire pentru Ileana si a-I cere astfel iertare. Eliade explica titlul cartii in volumul de Memorii “ Nunta in cer exprima ambiguitatea intregii situatii […] romancierul incearca, prin acest titlu, sa-si justifice purtarea ...scriitorul spera ca nunta la care visa Ileana se va implini totusi undeva, intr-o lume transcendenta,in Cer." Ca ideal erotic, nunta vesnica este posibila numai in cer, unde sufletele se impletesc in eternittate.

Romanul este o poveste in poveste, o proiectie in abis, o dublare a creatiei. Rama povestirilor propriu-zise o constituie intalnirea intamplatoare la o vanatoare a doi barbate care isi povestesc marea dragoste, intr-o noapte, intr-o cabana, in muntii Harghitei. ROmanul este alcatuit din doua parti simetrice, care cuprind doua povestiri, ce au in centru aceeasi eroina: Ileana/Lena, fapt sugerat abia in ultimul capitol. Desi fiecare experienta de iubire este relatata cronologic, ele sunt inversate in succesiunea istorisirii, incat prima povestire este a experientei celei mai recente. Incipitul este ex-abrupto, incepe cu confesiunea dramatica a unui personaj-narator, scriitorul Andrei Mavrodin. Acesta mediteaza asupra destinului si a sensului existentei umane “gandul asta m-a obsedat intotdeauna: ca toate ar fi putut fi altfel sau s-ar fi putut sa nu fie deloc”. Absenta expozitiunii cu detalii lamuritoare pentru cadrul actiunii este o trasatura a romanului modern, care acorda mai putin interes lumii exterioare si concentreaza povestirea asupra evenimentelor vietii interioare. Finalul este deschis, sporind iluzia autenticitatii si diminuand sentimentul fictiunii. Cele doua persoanje-narator sunt convinse de faptul ca Lena si Ileana sunt una si aceeasi persoana, chiar daca nu precizeaza in mod explicit acest lucru, ci doar il sugereaza. Destinul femeii ramane invaluit in mister, nelamurit, desi cel mai probabil ea a murit, asa cum ii prezisese doica si cum simteau Mavrodin si Hasnas “-Crezi ca Ileana mai traieste? Intreba din nou Mavrodin, ridicand privirile./ - Nu ,raspunse foarte incet celalalt. Nu mai traieste…[…] –Asta simt si eu, vorbi el foarte incet. Acelasi lucru simt si eu…”

Prima parte (cap I-IX) cuprinde istoria de iubire mai recenta, dintre tanarul scriitor Andrei Mavrodin si Ileana, idila incheiata brusc prin disparitia neasteptata a femeii. Iar partea a doua (cap x-xv) are in centru o poveste de iubire

mai veche, din urma cu vreo opt- noua ani, traita de tanarul si, pe atunci, aventurierul Barbu Hasnas, in present barbat casatorit si tata a doi copii, si de Lena, o tanara misterioasa. Ambele istorii sunt relatate la persoana I, din perspective unor personaje-narator (viziunea “Avec”). Existenta a doi naratorii da Impresia de dublare a intensitatii trairilor, caci povestind si ascultandu-l pe celalalt, fiecare personajnarator retraieste propria poveste de iubire. Cele doua versiuni ale idilei stau in opozitie, deoarece fiecare dintre cei doi barbati pe care ii iubise femeia dorise sa obtina de la ea exact ce respinsese celalalt. Al treilea narrator din roman apartine ramei. El intervine in mod subtil in povestire, la persoana a III-a, pentru a surprinde, mai ales, gesturile si starile suflesti ale celor doua personaje-narator. [Desfasurarea actiunii] Mavrodin este primul care îşi spune povestea de iubire. Această poveste se desfăşoară, în cea mai mare parte, în Bucureştiul interbelic. Scriitorul Andrei Mavrodin o întâlneşte pe Ileana în casa unor prieteni. Mavrodin este copleşit de o pasiune mistuitoare, pe care femeia ajunge sa o accepte şi sa o împărtăşeasca.La început, cei doi îndrăgostiţi încearcă să se izoleze de lumea din jur şi călătoresc mult. În romantica poveste de dragoste se produce însă o înstrăinare, un conflict ascuns. Mavrodin vrea să nu abandoneze literatura, dar nu poate scrie în timp ce trăieşte o mare pasiune. Ileana, deşi îl încurajează pe Mavrodin să îşi urmeze vocaţia, doreşte un copil. Mavrodin încearcă să o convingă că dragostea lor nu are nevoie de o astfel de împlinire, Ileana însă nu se lasă convinsă de această teorie. Rămânând însărcinată, Ileana îşi dă seama că bărbatul iubit nu-şi poate asuma responsabilitatea unui copil, de aceea se sacrifică, renunţă la copil şi-l părăseşte pe Mavrodin pentru a nu-i îngrădi libertatea de creaţie. Mavrodin scrie „Nuntă în cer” pentru a-i cere iertare femeii. Cea de-a doua istorie din roman este relatată de Barbu Hasnaş. Acesta fusese în tinereţe un Don Juan cinic, făcuse în Franţa studii incomplete de inginerie, trecuse prin război fără a se implica prea mult şi trăia oarecum la voia întâmplării. Spre sfârşitul primei conflagraţii mondiale, întâlneşte în trenul spre Bârlad, o adolescentă de 15 ani, Lena. În prima instanţă, întâlnirea dintre Hasnaş şi Lena nu pare a avea prea multe urmări. Hasnaş o reîntâlneşte pe Lena în casa lui Clody, o femeie cu care el era încurcat. Aceasta a doua întâlnire are loc la o distan ţă de opt ani de la prima întâlnire, atunci Lena, îndrăgostindu-se de el. Îl urmează într-o călătorie în Italia. Întorşi în ţară, Hasnas si Lena se căsătoresc şi sunt consideraţi de prieteni perechea ideală, însă după trei ani de fericire conjugală, Hasnaş îşi dă seama că îmbătrâneşte şi simte nevoia de a lăsa ceva în urma sa. Îşi doreşte ca iubirea dintre el şi Lena să rodească. De data aceasta, Lena este cea care refuză să aibă un copil, venind în contradicţie cu dorinţa soţului ei, ceea ce produce în mod inevitabil ruptura definitivă a cuplului. Refuzul ei este cauzat de faptul că nu vrea ca şi copilul, asemenea tuturor evenimentelor din viaţa ei şi a lui Hasnaş, să fie o întâmplare. De fiecare data femeia gaseste forta interioara de impotrivire, caci, de fiecare data, ea este cea care desface legatura, disparand definitiv din viata lor si inchizandu-se enigmatic in sine.

parerea Din punctul meu de vedere, “Nunta in cer” este unul din cele mai reusite romane a lui Mircea Eliade. Scrierea aceasta este un izvor nesecat de trairi. Eliade, reuseste sa deschida carapacea sufletului si sa analizeze cu lupa toate desisurile trairilor interioare. Este un roman care iti capteaza atentia de la prima pagina.

concluzia In concluzie, “Nunta in cer” fiind o opera în proză, de mare întindere, cu o acțiune complexă ce se desfășoara pe 2 planuri, cu personaje a căror personalitate este bine individualizată si prin tema, prin prezentarea unor evenimente inspirate din aspecte autobiografice si prin procedeele folosite este un roman al experientei si autenticitatii, al trairii intense a sentimentului erotic ca experienta definitorie.