Nevoia de Reglementare in Contextul Crizei Financiare Internationale [PDF]

Zitiervorschau

Eseu realizat la disciplina: Reglementări şi instituţii ale pieţei de capital

Master BPF

Nevoia de reglementare în contextul crizei financiare internaţionale. Reglementare – Dereglementare – Re-reglementare – Suprareglementare TOFAN (căs. IGNAT) Irina - Andreea (grupa BPF 2)

Analizând tendinţele din secolul al XX-lea în ceea ce priveşte evoluţia pieţelor financiare, se observă câteva corelaţii între modificările apărute în dezvoltarea economică şi adoptarea unor măsuri ce au în vedere reglementarea. În context internaţional, s-a constatat cu precădere un grad scăzut de reglementare în prima parte a secolului trecut, perioadă care era caracterizată prin slaba implicare a statului în economie, aceasta fiind “lăsată să fie liberă” să îşi stabilească direcţiile de dezvoltare. În momentul apariţiei Marii Crize Economice din 1929, ca urmare a distribuției inechitabile a venitului, a supraproducţiei şi a speculaţiilor celor care sperau la profit din acţiuni, a început să fie resimţită nevoia pentru o mai bună reglementare. Aceasta s-a concretizat abia după ce criza a trecut şi s-a instaurat Noua Orientare (în 1933), moment în care reglementarea a cunoscut o dezvoltare însemnată, în sensul în care s-a implementat controlul asupra investiţiilor, a fluxului financiar şi asupra ratelor de dobândă, astfel pieţele financiare fiind organizate prin intermediul diverselor regulamente şi legi. Începând cu 1975, s-a conturat o tendinţă de dereglementare, odată cu renunţarea la comisioanele fixe în SUA (May Day). Drept ecou, pe piaţa londoneză s-a înregistrat fenomenul Big Bang, care a declanşat relaxarea şi modernizarea pieţei de capital, în vederea reformării acesteia. Noţiunea de dereglementare s-a implementat printr-o politică de liberalizare în ceea ce priveşte dobânzile, tranzacţiile financiare, emiterea de pasive, deţinerii de active. În perioada care a urmat – Marea Moderaţie – nu s-au înregistrat crize economice importante, altele decât cele apărute ocazional în pieţele emergente, motiv pentru care au fost etichetate drept o consecinţă a acestui tip de piaţă, iar reglementarea scăzută a continuat să reprezinte tendinţa dominantă, alături de inovaţiile financiare care au continuat să apară. Apogeul a fost atins în 2008, atunci când a izbucnit violent o nouă criză, ca urmare a răspândirii sistemului bancar de tip shadow banking, în care se opera asemănător băncilor, însă reglementările lipseau cu desăvârşire. Creşterea artificială a preţului activelor a determinat cumpărarea speculativă a activelor riscante, iar în cele din urmă oferta a depăşit cererea. În urma retragerii capitalurilor, s-a redus mult valoarea produselor, care a determinat vânzarea activelor, conducând la supraîndatorare. A urmat o etapă în care băncile au început să acorde credite cu tot mai mare rigurozitate, pentru a depăşi supraîndatorarea. Deoarece nu se mai putea face distincţia între băncile care aveau dificultăţi în ceea ce priveşte lichiditatea şi cele insolvabile, s-a răspândit o stare de neîncredere generală, iar băncile au ajuns în incapacitatea de a se împrumuta între ele. În ceea ce priveşte situaţia pe plan naţional, odată cu apariţia Bursei de Valori Bucureşti în anul 1995, se poate constata înregistrarea unui progres însemnat în ceea ce priveşte piaţa de capital din România. Un moment semnificativ a fost marcat prin publicarea Legii nr. 297/2004, întrucât prin intermediul acesteia sunt reglementate înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, a instituţiilor specifice şi a organismelor de plasament colectiv. Marea Recesiune şi-a făcut resimţite indirect efectele şi în ţara noastră, sub mai multe aspecte: comercial – s-au redus exporturile, financiar – s-a redus volumul creditării şi s-a redus finanţarea din surse externe, s-a depreciat moneda naţională, din punct de vedere al încrederii – s-au retras masiv investitorii din ţară. Totuşi, în mod direct, România a fost mai puţin afectată de criză întrucât BNR a dispus măsuri de precauţie şi activele “toxice” nu au avut un impact semnificativ. Aşadar, putem sumariza că dereglementarea a încurajat pe de o parte inovaţiile în domeniul financiar, însă pe de altă parte a contribuit la agravarea factorilor care au declanşat criza financiară internaţională de la începutul secolului al XXI-lea. Ulterior acesteia, asistăm la o tendinţă spre rereglementare, pentru a evita producerea unor noi colapsuri financiare.

1 din 2

Eseu realizat la disciplina: Reglementări şi instituţii ale pieţei de capital

Master BPF

După reabilitarea economiei, în anul 2013 este înfiinţată Autoritatea de Supraveghere Financiară, care îşi propune ca principale obiective să asigure funcţionarea optimă a pieţei, să promoveze încrederea în aceasta şi în investiţiile financiare, precum şi să asigure transparenţa, integritatea funcţionării pieţelor financiare nebancare şi, nu în ultimul rând, să protejeze drepturile consumatorilor de produse şi servicii financiare. De asemenea, reglementarea este realizată de către Codul Bursier emis de către BVB în postura de operator de piaţă, precum şi de normele adoptate de către ASF. Ca urmare a aderării României din 2007 la Uniunea Europeană, acestea sunt în acord cu cele elaborate de către Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare, care are atribuții similare celor avute de ASF. Odată cu implementarea acordului BASEL III, se are în vedere consolidarea sistemului financiar, respectiv se urmăreşte menţinerea unui echilibru între cadrul de reglementare al pieţelor de capital şi necesitatea de a le dezvolta şi moderniza.

2 din 2