Nervul Cubital [PDF]

Zitiervorschau

Anatomie Nervul cubital inervează mușchi ai antebrațului și ai mâinii, considerat ca nervul care comandă mișcările fine ale mâinii. Mononeutopatia cubitală determină paralizia:  Cubitalului anterior (participă la felxia pumnului, alături de marele palmar inervat de median)  Flexorul profund al degetelor (care execută flexia falangelor distale de la degetele 4 și 5, căci pentru degetele 2 și 3 inervația flexorului profund provine din nervul median)  Interosoșilor palmari și dorsali (care participă la flexia MCF și face adducția, abducția degetelor)  Lumbricașișor interni  Flexorului scurt și adductorului policelui, care apropie policele de planul mâinii  Opozantul degetului mic Paralizia nervului cubital este frecventă, determinată fiind de obicei de un traumatism la nivelul brațului, la nivelul cotului în tunelul epitrohleoolecranian și la nivelul pumnului. Paralizia cubitalului imărimă mâinii o atitudine caracteristică de gheară cubitală, datorită acțiunii preponderente a extensorului comun și a flexorului comun superficial. Hipotrofia emineței hipotenare, ca și a musculaturii intrinsece micșorează diametrul transvers al mâinii.

1

Cubitalul conduce și fibre vegetative, motiv pentru care în paralizia nervului sunt prezente și tulburări vasculotrofice: uscăciunea pielii, hiperkeratoză, deformări ale unghiilor. Mâna cubitală poate executa unele mișcări trucate, care pot deruta în aprecierea corectă nu numai a capacității funcționale, ci chiar a disgnosticului:  Extensia IF este posibilă prin acțiunea extensorului comun cand MCF sunt în flexie  Abducția degetelor e abolită, dar extensorul comun poate face o ușoară abducție cand MCF sunt extinse, iar cand se flextează ușor apare adducția  Adducția policelui e trucată de acțiunea lungului extensor și prin flextarea primei falange.

2

Fişă de evaluare

Nume şi prenume Vârsta Sexul Ocupaţie Diagnostic clinic Data evaluării Evaluator

Antecedente

Medicamentaţie

DATE PERSONALE A. S. 50 Masculin Cizmar Paralizie de nerv cubital mană dreptă 14.10.2016

ANAMNEZA Nefumătoare, nu consumă băuturi alcoolice Indicele de masă corporală = 26 -supraponderalitate Propanolol, Tertensivâ

EXAMENUL CLINIC  Examen subiectiv  Examen obiectiv atitudinea caracteristică este de grifă Tulburările vasomotorii sunt cubitală, datorită acţiunii accentuate. Pielea devine uscată, preponderente a extensorului comun secreţia sudorală este scăzută. Se şi a flexorului comun superficial; constată o tendinţă la hipercheratoză. ultimele 2 degete au prima falangă Teritoriul senzitiv: 1/2cubitală a feţei extinsă iar celelalte două sunt flectate, palmare a mâinii, auricularul, şi 1/2 policele este abdus şi extins. inelarului şi faţa dorsală a mâinii, auricularul, 1/2 din inela EXAMENUL FUNCŢIONAL Evaluarea globală: atitudinea caracteristică este de grifă Deficitul motor interesează: cubitală, datorită acţiunii flexia şi adducţia mâinii (limitate); preponderente a extensorului comun mişcările auricularului sunt complet 3

şi a flexorului comun superficial; abolite; ultimele 2 degete au prima falangă nu se poate face pensa policeextinsă iar celelalte două sunt flectate, auricular; policele este abdus şi extins adducţia policelui imposibilă; adducţia şi abducţia celorlalte degete; este diminuată flexia ultimelor două degete; sunt afectate: scrisul, număratul banilor, folosirea viorii. Teste de evidenţiere a deficitului:  pensa police-auricular - nu se realizează;  evantaerea degetelor - absentă;  gratajul cu ultimele 2 degete-nu se realizează;  nu se pot încrucişa degetele DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL  incapacitate funcțională mână dreaptă

     

OBIECTIVE prevenirea și corectarea deviațiilor prevenirea instalării redorilor articulare menținerea forței și kineticii membrului superior drept reeducarea musculaturii paralizate refacerea abilității refacerea sensibilității

Indicaţii metodice:  Utilizarea principiului „primum non nocere” ce constă în a îmbunătăţi starea pacientului nu de a o înrăutăţi. Tehnicile folosite au fost aplicate în funcţie de starea pacientului, evitându-se:durerea instabilitatea oboseala.  Principiul precocităţii, continuităţii şi etapizării activităţii de recuperare: programul de recuperare să înceapă cât mai precoce  Principiul individualizării tratamentului: conţinutul programului de recuperare diferă de la caz la caz, în funcţie de diangnosticul funcţional, vârstă, sex.. 4

 Principiul degradării efortului: respectarea progresivităţii efortului, trecerea de la uşor la greu, de la simplu la complex  Principiul participării conştiente: trebuie să existe o calobarare bună între pacient şi kinetoterapeut. Fiecare metodă aplicată are scopul de a-l implica activ pe pacient, conştientizând importanţa fiecărei mişcări.  Principiul progresivităţii  Pacientul comunică foarte bine, execută exerciţiile cu responsabilitate.  Pacientul respectă programul dat de KT pentru acasă  Se evaluează tensiunea arterială înainte şi după program  Se evaluează frecvenţa respiratorie  Se utilizează exerciţii şi metode neuroproprioceptive.

PROGRAM DE RECUPERARE Masaj stimulativ la nivelul musculaturii hipotone. Utilizarea stretch reflexului, fricțiuni cu gheață, pensulări, vibrații pentru apariția răspunsului motor la nivelul plantei. Utilizarea atelelor fixe sau ortezelor dinamice pentru prevenirea sau devierea deviațiilor, cu scopul de a preveni hiperextensia MCF, lăsând posibilă flexia, și de a menține policele în abducție primară. De obicei redorile se produc la nivelul articulațiilor MCF și IF ale degetelor 4 și 5. Mobilizările pasive, autopasive, ca și cele active cu orteză vor evita redorile.  Flexorul comun al degetelor – din poziţia cu pumnul în extensie se face flexia pumnului şi flexia falangei distale la degetele IV – V;  Cubitalulu anterior – se începe reeducarea pentru poziţia de deviaţie cubitală apoi cu pumnul flectat;  muşchii eminenţei hipotenare – se realizează flexia degetelor cu pumnul în deviaţie cubitală iar metacarpienele IV şi V sunt susţinute de kinetoterapeut; se realizează pensa police-auricular contrarezistenţă; se prinde un baston în mâini, antebraţul în supinaţie şi se trage treptat bastonul care are formă de trunchi de con (subţiindu-se treptat ceea ce va favoriza flexia ultimelor 2 degete);  adductor police – se introduce un obiect între police şi index iar bolnavul se va opune tragerii lui (obiectul va fi din ce în ce mai subţire);

5

 interosoşii – cu palma pe masă se ridică fiecare deget şi se fac mişcări de abducţie-adducţie (iniţial se poate ridica mâna de pe masă în momentul exerciţiului); se prinde un carton între degete şi se încearcă scoaterea lui; se încearcă trecerea unui deget peste sau pe sub cel de alături; se pun articulaţiile IF în flexie şi se înceacă extensia rapidă cu răsfirarea degetelor;  lombricalii – palma la marginea mesei cu MCF flectate la 900 şi IF în extensie, se încearcă extensia MCF; se face mâna căuş şi apoi se extind brusc degetele; pensa digitală presând cât mai mult; mişcări de presiuni pe o minge. Tehnici de faciliare neuroproprioceptivă a) tipuri de exerciţii pentru creşterea mobilităţii: 1. Iniţiere ritmică (IR) – (muşchii flexori şi extensori) scopul este de a obţine relaxarea, pentru ca în acest fel mişcarea să se facă pasiv, apoi treptat activo-pasiv şi activ. Comenzile verbale: „relaxează-te şi lasă-mă pe mine sa-ţi mişc membrul!”, apoi „mişcă-l odată cu mine”, apoi „mişcă singur!”. Mişcările trebuie să fie lente şi ritmice, KT. execută pasiv miscările de flexie şi extensie, eversie și inversie a piciorului, apoi activo-pasiv, apoi P. execută mişcările. 2. Rotaţie ritmică (RR) – P în decubit dorsal KT realizează rotaţii ritmice stânga-dreapta în axul segmentului,, 10 secunde. Comanda „ relaxează, şi lasă-mă pe mine sa-ţi mişc membrul” b) Tipuri de exerciţii pentru creşterea stabiliăţii: 1. Inversare lentă (IL), Inversare lentă cu opunere (ILO) – sunt contracţii concentrice ritmice ale tuturor agoniştilor dintr-o schemă de mişcare fără pauză între inversări. Mişcarea se realizează pe toată amplitudinea de mişcare dar cu creşterea progresivă a rezistenţei, raportată la forţa pacientului. Comanda „ trage, împinge”. ILO – prezintă o contracţie izometrică la sfârşitul amplitudinii de mişcare. Comanda „ Trage, ţine 5 6 secunde, împinge” 2. Izometria alternantă (IzA) – executarea contracţiilor izometrice şi pe agonişti şi pe antagonişti alternativ, fără să se schimbe poziţia corpului. „Ţine aici, aici”

6

Aplicarea tehnicilor FNP pe diagonalele KABAT

       

Se utilizează diagonalele Kabat ale membrului superior astfel: D1F - pentru dinţatul anterior, deltoidul mijlociu, marele pectoral (capătul clavicular), flexorii pumnului; D2F - pentru trapez, deltoidul mijlociu, extensorii radiali ai pumnului; D1E - pentru romboizi, deltoidul posterior, dorsalul mare, extensorii radiali ai pumnului; D2E - pentru marele pectoral (capătul sternal), flexorii pumnului. Din decubit dorsal Iniţierea ritmică pe diagonala D1F/D1E, apoi D2F/D2E Realizarea Iniţierii ritmice pe diagonala bilaterală simetrică D2F la nivelul membrelor superioare Din decubit dorsal Rotaţii ritmice (pentru relaxare) pentru membrul superior, realizate cu cotul extins sau flectat Dacă nu s-a obţinut relaxarea prin cele două tehnici (iniţiere ritmică şi rotaţii ritmice) se poate folosi stret-chingul pasiv pentru muşchii scurtaţi; 

7

Surse bibliografice

☺ „Recuperarea medicală a sechelelor posttraumatice ale membrelor”, Tudor Sbenghe, Editura medicală – Bucureşti, 1981 ☺ „KINETOLOGIE MEDICALĂ”, Mariana Cordun, Editura AXA ☺ „KINETOLOGIA PROFILACTICĂ TERAPEUTICĂ ŞI DE RECUPERARE”, Tudor Sbenghe, Editura Medicală ☺ „METODE ŞI TEHNICI DE REEDUCARE NEUROMOTORIE”, LĂCRĂMIOARA MANOLE ☺ „REEDUCAREA NEURO-MOTORIE, recuperarea funcţională şi readaptare”, N. ROBĂNESCU, Editura Medicală ☺ imag.1 –http://www.cdt-babes.ro/articole/neuropatia-ulnara-paralizia-nervuluiulnar.php

8