Muntele şi valea 497574351X, 9738358086 [PDF]

Zitiervorschau

BOGDAN-PETRICEICU

HASDEU MUNTELE +I VALEA

Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Pe copert[: Legenda muntelui G[ina de Dimitrie Gavrilean (colaj) Concep\ia grafic[ a colec\iei =i coperta: Vladimir Zmeev Ilustra\ii: Emil Childescu REFERIN|E ISTORICO-LITERARE: George C[linescu, Pompiliu Constantinescu, Tudor Vianu, Teodor V`rgolici, Nicolae Manolescu, Ion Negoi\escu, Ionel Opri=an, Ion Ciocanu, Nicolae Romanenco, Mihai Cimpoi, Zigu Ornea,

CZU 821.135.1 H 34 Textele pentru edi\ia de fa\[ au fost reproduse din volumele: B.P. Hasdeu, Scrieri alese, 1. Edi\ie de prof. J. Byck. Cu un studiu introductiv de George Munteanu. Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1968; B.P. Hasdeu, Scrieri literare. Postfa\[ =i bibliografie de Paul Cornea. Editura Minerva, Bucure=ti, 1989. Tabelul cronologic — dup[: B.P. Hasdeu, Ursita. Edi\ie ]ngrijit[, prefa\[, curriculum vitae =i bibliografie de Constantin Mohanu. Editura Gramar, Bucure=ti, 1994 =i B.P. Hasdeu, Poezie. Proz[. Dramaturgie, Grupul Editorial Litera, Chi=in[u, 1997. Au fost f[cute o seam[ de redact[ri pur ortografice, date fiind rigorile unei edi\ii destinate tineretului studios. Editura „Litera Interna\ional“ O.P. 33; C.P. 63, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia tel./fax (01) 3303502; e-mail: [email protected] Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: [email protected] Prezenta edi\ie a apã[ut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Editura „Litera Interna\ional“ =i Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Lector: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Tehnoredactare: Marin Popa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11221 Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii Hasdeu, Bogdan-Petriceicu Muntele =i valea: / B. P. Hasdeu; conc. col. =i cop. Vladimir Zmeev — Ch.: Litera, Bucure=ti: Litera Int., 2001. (Combinatul Poligr.). — 344 p. — (Bibl. =colarului: ser. nou[, nr. 226) ISBN 4975-74-351-X ISBN 973-8358-08-6 821.135.1

ISBN 973-8358-08-6 ISBN 9975-74-351-X

© LITERA INTERNA|IONAL, 2001 © LITERA, 2001

CUPRINS Tabel cronologic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 POEZIE Frunzele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22 Cranul lui Mihai cel Viteaz . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 La Iulia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Muntele =i valea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Viersul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Complotul bubei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 29 Lilica . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Od[ la ciocoi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 Dorul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41 S[r[cia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Vornicul Iancu Mo\oc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45 Luntrea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 Bradul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 Lui N. Nicoleanu (1866) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50 Adev[ratul poet . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51 O doin[ postum[ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 S[ vorbim rom`ne=te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53 Sunt rom`n . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 PROZ{ Ioan-vod[ cel Cumplit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56 D R A M AT U R G I E R[zvan =i Vidra . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186 Referin\e istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 332

Muntele =i valea

CUPRINS

TABEL CRONOLOGIC 1838 26 februarie Se na=te Tadeu Hasdeu ]n comuna C`rstine=ti (Cristine=ti) l`ng[ Hotin, ]n Basarabia. (Mai t`rziu ]=i va schimba prenumele din Tadeu ]n Bogdan — corespondentul rom`nesc pentru polonezul Tadeu —, ad[ug`nd la nume =i Petriceicu, voind s[ arate ]nrudirea cu +tefan Petriceicu, domnitor ]n Moldova ]n secolul al XVIIlea, ]n anii 1672—1674). Este fiul lui Alexandru Hajdeu (H`jdeu) — n[scut ]n 1811 — =i al Elisabetei Dauszka (Dauc=), fiica unui locotenent, nobil lituanian, Teofil Dauszka, =i a unei moldovence, Melania, n[scut[ Mor\un. Aceast[ Melanie a tr[it p`n[ ]n 1889, ]n ultima parte a vie\ii fiind c[lug[ri\[ la M[n[stirea Pas[rea de l`ng[ Bucure=ti. Arborele genealogic al Hasdeilor urc[ mult ]n istorie, familia boiereasc[ Hajdeu (H`jdeu) fiind atestat[ ]nc[ din timpul lui +tefan cel Mare. Bunicul scriitorului — Tadeu Hajdeu (1769-1835) —, str[nepot al lui Gheorghe Lupa=cu Hajdeu, ]=i recap[t[ drepturile asupra mo=iilor str[mo=e=ti din \inutul Hotinului =i se stabile=te la Cristine=ti. Acest Tadeu Hajdeu era om instruit, poliglot, poet de limb[ polon[, a tradus din scriitorul german August von Kotzebue ]n polonez[ =i a cules literatur[ popular[ rom`neasc[. Un unchi al scriitorului — Boleslav —, de=i de profesie naturalist, se ocupa =i cu scrisul, fiind autor de proz[ de inspira\ie istoric[. Tat[l scriitorului — Alexandru Hajdeu — a fost un c[rturar de seam[ al timpului =i scriitor (]n rus[, polon[ =i rom`n[). Dup[ ce ]nv[\ase la pensionul fiilor de nobili de pe l`ng[ Seminarul teologic din Chi=in[u, urmeaz[ Facultatea de Drept de la Universitatea din Harkov, f[c`nd paralel =i studii de =tiin\e ale naturii =i filologie (anticipeaz[ studiile fiului). Continu[ studiile la Lemberg =i la München, unde ]=i ia doctoratul ]n filozofie. }n afar[ de munca de profesor a practicat =i avocatura. A avut preocup[ri de drept, filologie, istorie, folclor, filozofie =i de literatur[. S-a dovedit un mare patriot, ]n preocup[rile sale istorice =i literare f[c`ndu-=i loc cu preponderen\[ trecutul Moldovei =i al ]nstr[inatei Basarabii. Ca efor al +coalelor din \inutul

7

B. P. Hasdeu

Hotinului, la 25 iunie 1837 — la ]nchierea anului =colar — \ine un discurs Vechea glorie a Moldovei, care ]i va aduce multe necazuri, c[z`nd ]n dizgra\ia autorit[\ilor ruse=ti. Dup[ 1841 va fi nevoit s[ predea ca porfesor la gimnaziile din Vini\a, Cameni\a =i Rovno. }nfrunt`nd despotismul guvernatorului din Cameni\a, este considerat „tulbur[tor al lini=tii publice“, cer`ndu-i-se exilarea. Alexandru Hajdeu era o prefigurare spectaculoas[ a fiului s[u. Preocup[rile tat[lui au favorizat dezvoltarea unei atmosfere intelectuale cu totul deosebite ]n casa p[rinteasc[. Tat[l c[l[uze=te primii pa=i spre ]nv[\[tur[ ai micu\ului Tadeu (Bogdan), d[ruindu-i Gramatica rom`neasc[ a lui I. Heliade R[dulescu, pe care o va p[stra cu sfin\enie. Copilul, receptiv, ]nva\[ cu tat[l s[u limbile =tiute de acesta: greaca, latina, slavona, franceza, italiana, engleza, germana, rusa, polona, bulgara. „Singurul meu dasc[l a fost tat[l meu“, va afirma mai t`rziu B.P. Hasdeu. 1845—1850 Face studii gimnaziale ]n diverse ora=e din Podolia =i Volinia (Vini\a, Cameni\a, Rovno), unde tat[l Alexandru Hajdeu era mutat ca profesor. T`n[rul gimnazist vorbea polona perfect. Vacan\ele =i le petrece ]n casa p[rinteasc[ de la Cristine=ti. 1848 La Cameni\a (]n Polonia) ]nceteaz[ din via\[ mama sa, la o v`rst[ p`n[ ]n 30 de ani. 1850 Alexandru Hajdeu se stabile=te la Chi=in[u. Fiii s[i Tadeu (Bogdan) =i Nicolae (n[scut ]n 1840) devin elevi ai liceului „regional“ al fiilor de nobili din Chi=in[u. O educa\ie aleas[ primesc cei doi tineri de la tat[l lor, Alexandru Hajdeu, care poseda — a=a cum scrie admirativ I. Heliade R[dulescu — o bibliotec[ de mare valoare, ]n care la loc de cinste erau c[r\ile =i manuscrisele rom`ne=ti. La Chi=in[u era =i poetul Constantin Stamati, rud[ ]ndep[rtat[ din partea mamei, care ]l ]ncurajeaz[ ]n ale scrisului. De acum dateaz[ primele ]ncerc[ri poetice: Doin[, +tefan cel Mare („domn =i erou/}n gloriosul veac de aur“), dar predominante devin preocup[rile pentru istoria Moldovei =i a rom`nilor ]n general. 1852 Cu prilejul anivers[rii a jum[tate de mileniu de la ]ntemeierea Moldovei, B.P. Hasdeu public[ o evocare a desc[lec[rii lui Drago=, scriere pe care o dedic[ lui Constantin Stamati, „patriarhul poe\ilor moldoveni“. Din anul 1852 dateaz[ ]nsemn[rile personale ale lui B. P. Hasdeu privind preocup[rile asidue pentru istorie: „De mult m[ ocup de istoria Moldovei“, „M-am ocupat ]n primul r`nd de adunarea materialului pentru istoria \[rii mele...“.

8

Muntele =i valea

}n vara lui 1852 B.P. Hasdeu se ]nscrie ca student la Universitatea din Harkov, unde, p`n[ ]n 1854, face studii de drept, audiind =i cursuri de istorie =i filologie. La Harkov are profesor de drept roman pe Al. Mickiewicz, fratele poetului romantic polonez Adam Mickiewicz. La cursurile de filologie este coleg cu viitorul filolog rus A. Potebnea. Ca student, desf[=oar[ o bogat[ activitate literar[ =i =tiin\ific[: organizeaz[ o mic[ „societate literar[“; avea gata o lucrare despre mitologia dacilr; ducea coresponden\[ cu Pogodin, secretarul Societ[\ii pentru istoria =i antichit[\ile ruse din Moscova, c[ruia ]i anun\a mai multe lucr[ri =tiin\ifice. }ncepe s[ scrie un Jurnal intim, pe care ]l va \ine p`n[ ]n anul 1856. Din acest jurnal afl[m c[, spre sf`r=itul anului 1852, cunoa=te o t`n[r[ polonez[ Alina Merjeewski de care se ]ndr[goste=te fulger[tor. 1853 „Desperat de tr[darea Alinei“ (cf. Jurnalului s[u), se hot[r[=te s[ intre ]n armat[. La ]mpotrivirea tat[lui s[u, ]ncearc[ o sinucidere. Sc[pat de moarte (pistolul a c[rui \eav[ =i-o v`r`se ]n gur[ ]nainte de a trage nu era ]nc[rcat), „nu =i-a mai permis s[ mai ]ncerce o dat[ voin\a Celui de Sus“. Un „vr[jitor“ de l`ng[ Chi=in[u ]i prezice c[ „]nc[ din tinere\e va ajunge la cele mai ]nalte onoruri“. 1854 mai }nso\it de tat[l s[u, mama vitreg[, bunica Valeria =i de fratele Nicolae, merge la Dub[sari (la grani\a Basarabiei), unde se ]nroleaz[ ]n regimentul feldmare=alului conte Radetzki ]n care fusese primit. Merge apoi la Mirgorod, unde se afla „statul major al Diviziei de rezerv[ a cavaleriei u=oare“, ]n care fusese trecut, =i de acolo la Noua Odesa. La Nikolaev provoac[ la duel pe un Meyendorf, baron finlandez, pe care ]l \inte=te ]n um[r, Hasdeu sc[p`nd nev[t[mat. Prime=te scrisori de la tat[l s[u care ]l ]ndeamn[ s[ nu p[r[seasc[ „ocupa\iile literare“, „s[ se cultive =i s[ ]nve\e neap[rat germana“. Ca iunker va participa pentru scurt timp la R[zboiul Crimeii. 1857 An hot[r`tor pentru ]ntreaga sa activitate viitoare: la 16 februarie trece Prutul ]n Moldova, la mo=ia cneazului Moruzi =i apoi la Ia=i. Venit ]n Moldova cu pa=aport rusesc, ]=i sf`=ie pa=aportul =i ]l trimite la Consulatul rusesc de la Ia=i. Guvernul \arist ]l condamn[, ]n lips[, la exisl ]n Siberia; totodat[ ]l dezmo=tene=te de drepturile asupra averii p[rinte=ti =i asupra averii unchiului s[u Boleslav care nu avea al\i mo=tenitori (]n total 30.000 de galbeni).

9

B. P. Hasdeu

}nc[ din 1852 ]=i schimb[ prenumele din Tadeu ]n Bogdan =i adaug[ la nume Petriceicu, ]n amintirea lui +tefan Petriceicu (domn al Moldovei ]n secolul al XVII-lea); de acum va fi cunoscut sub numele de Bogdan Petriceicu-Hasdeu. 1858 8 martie Vogoride (caimacan al Moldovei) ]l nume=te judec[tor la Cahul (jude\ul Cahul, ]mpreun[ cu jude\ele Ismail =i Cetatea Alb[, revenise Rom`niei dup[ R[zbiul Crimeii). Refuz`nd s[ devin[ „unealta politic[“ a lui Vogoride, este destituit peste pu\in timp de c[tre oamenii lui Vogoride. Re]ntors la Ia=i, colaboreaz[ la revista unionist[ Zimbrul =i vulturul. Cu pa=aport moldovenesc, pe numele „comisului Bogdan Petriceicu Hasdeu“, face o vizit[ la Chi=in[u, de unde aduce cea mai mare parte din biblioteca tat[lui s[u. 11 noiembrie Scoate prima sa revist[ Rom`nia (unionist[), scris[ ]n ]ntregime de Hasdeu (dou[ numere p`n[ la sf`r=itul anului). Public[ primul s[u studiu (]n num[rul dint`i al revistei) Despre Io ]n titlul domnilor rom`ni ai Moldovalahiei =i Bulgariei. 1859 ianuarie Continu[ revista, sub titlul Rom`nia. Revist[ ebdomadar[ sub redapciunea dlui Bogdan Petriceicu-H`jd[u (mai apar numai trei numere). septembrie D[ruie=te Bibliotecii +coalelor din Ia=i circa 4000 volume. Scoate Foaea de istoria rom`n[. Sub redapciunea lui Bogdan Petriceicu H`jd[u (patru numere). octombrie Este numit custode al Bibliotecii +coalelor din Ia=i. 1860 ianuarie Este numit profesor de istorie, geografie =i statistic[ la =coala real[ din Ia=i. martie-iunie Editeaz[ Foi\[ de istorie =i literatur[ (cinci numere). }n revist[ public[ Perit-au dacii?, studiu ce anun\[ viitoarele cercet[ri ale lui Hasdeu asupra originii poporului rom`n. Face o c[l[torie la Chi=in[u pentru a achizi\iona c[r\i =i manuscrise. Este numit ]n Comisia pentru alc[tuirea unei h[r\i a daciei vechi, ]mpreun[ cu Simeon B[rnu\iu =i Nicolae Ionescu. Consulatul rus din Principatele Rom`ne intervine pentru extr[darea lui Hasdeu, dar va fi ocrotit de c[tre Partidul Liberal. Spre sf`r=itul anului este ]nl[turat din func\iile avute, ]n urma unor intrigi =i inamici\ii pe care le st`rnise printre politicieni =i istorici. Se stinge din via\[ Nicolae, fratele lui B.P. Hasdeu, se pare ]n urma unei ]ntemni\[ri politice. (Se n[scuse ]n 1840.) 1861 Colaboreaz[ la revistele ie=ene. iulie-septembrie Este trimis ]n Polonia, ]ntr-o misiune pentru documentare asupra istoriei rom`nilor. Despre c[l[toria ]ntreprins[

10

Muntele =i valea

relateaz[ ]n studiul Luca Stroici. Fragment din „C[l[toriile ]ntreprinse ]n p[r\ile Gali\iei“ (publicat ]n Ateneul Rom`n, septembrie-octombrie 1861). Tot ]n Ateneul Rom`n reproduce texte rom`ne=ti vechi, public[ versuri =i o traducere din Tristele lui Ovidiu. Colaboreaz[ la Tribuna rom`n[, Dacia, Trecutul. +coala la care fusese numit profesor desfiin\`ndu-se, ]nfiin\eaz[ un „Institut privat de educa\iune“, la care renun\[ ]n 1862. }=i reia postul de bibliotecar =i pe cel de profesor la Gimnaziul central. 1862 Editeaz[ revista Din Moldova (de la nr. 10 ]i schimb[ titlul ]n Lumina). }n Lumina public[ Duduca Mamuca, scriere care duce la suprimarea revistei =i-i atrage protestul Ministerului Cultelor =i Instruc\iunii Publice pentru „frivolit[\ile“ cuprinse ]n nuvel[ =i apoi destituirea din postul de profesor de istorie =i bibliotecar. Urmeaz[ un proces de pres[ (3—4 iunie) pentru „imoralitate“, de mare r[sunet ]n epoc[, ]ncheiat cu achitarea lui. B.P. Hasdeu, ]n urma unei str[lucite pledoarii a acuzatului. Nu-i va uita pe cei care l-au atacat: Titu Maiorescu =i V. A. Urechia. 1863 }n var[ se mut[ la Bucure=ti, fiind numit ]n Comisia mo=iilor m[n[stire=ti =i ]n Comisia istoric[. 3 noiembrie La Bucure=ti editeaz[ Aghiu\[. Revist[ umoristic[ =i critic[ (apare p`n[ la 17 mai 1864). Colaboreaz[ la reviste de istorie =i lingvistic[ de peste hotare. 1864 februarie Se tip[re=te prima lucrare a lui B. P. Hasdeu: Luca Stroici, p[rintele filologiei rom`ne (dup[ ce ap[ruse mai ]nt`i ]n „Foiletonul Buciumului“). martie }n „Foiletonul Buciumului“ =i apoi ]n bro=ur[ public[ Filozofia portretului lui |epe=. }mpreun[ cu istoricul bulgar G.S. Rakowski, fondeaz[ ziarul politic Viitorul, scris ]n rom`n[ =i bulgar[. }n revista Aghiu\[, apoi ]n volum, public[ Micu\a. Trei zile =i trei nop\i din via\a unui student, forma ref[cut[ a nuvelei Duduca Mamuca (1863), prin atenuarea unor asperit[\i care indignaser[ pudoarea conven\ional[ a epocii. Nuvela reprezint[ un moment important ]n afirmarea prozei realiste. 17 mai Gazeta Aghiu\[ este suspendat[ din ordinul primuluiministru Mihail Kog[lniceanu. 2 iunie-18 august }n „Foiletonul Buciumului“, public[ textul ]nso\it de note al primei versiuni din Ursita, cel dint`i roman istoric

11

B. P. Hasdeu

rom`nesc. Ini\ial, acest prim episod intitulat Ursita, precum =i Procopseala (un fragment din Episodul II, tip[rit tot ]n Buciumul ]n continuare) f[ceau parte dintr-un proiect de roman istoric din trecutul Moldovei: Copil[riile lui Iancu Mo\oc. 8 august Ministerul Instruc\iunii ]l ]ns[rcineaz[ pe B.P. Hasdeu s[ editeze Arhiva istoric[, colec\iune critic[ de documente asupra trecutului istoric rom`nesc, din care va tip[ri patru volume ]ntre 1865 =i 1867. 1865 27 februarie La Ateneul Rom`n \ine o conferin\[ despre Talmud. aprilie |ine dou[ conferin\e la Ateneu: despre stadiul cercet[rii istorice rom`ne=ti =i despre scriitorii N. Filimon =i Al. Dep[r[\eanu. 10/22 iunie }n biserica Sf. Ilie Gorgani se cunun[ cu Iulia Faliciu dintr-o familie de mo\i din Ro=ia Abrudului. |ine conferin\e foarte apreciate la Ateneul Rom`n: despre sp[tarul Milescu =i alta despre trei tipuri ]n dramaturgia european[: Shyloc, Gobsec =i Moise, conferin\[ publicat[ ]n volum ]n acela=i an: Trei ovrei: jup`nul Shyloc al lui Shakespeare, domnul Gobsec al lui Balzac =i jup`nul Moise al lui Alecsandri. Public[ una din cele mai valoroase monografii istorice rom`ne=ti: Ion Vod[ cel Cumplit: aventurile, domnia, rezbelele, moartea lui; rolul s[u ]n istoria universal[ =i ]n via\a poporului rom`n (1572—1574) (]n colec\ia „Oamenii mari ai Rom`niei“). Bazat[ pe o documenta\ie minu\ioas[ =i corect[, scrierea nu are precedent la noi; deschide un drum ]n cercetarea istoric[. 1866 6 februarie—5 iunie La Bucure=ti editeaz[ ziarul Satyrul, care continu[ linia revistei Aghiu\[. Dup[ lovitura de stat de la 11 februarie ia atitudine ]mpotriva principelui str[in. Societatea Academic[ Rom`n[ ]l nume=te pe Alexandru Hajdeu printre membrii ei, dar autorit[\ile ruse din Basarabia ]i interzic s[ vin[ la Bucure=ti =i s[ fac[ parte din Academia Rom`n[. Va fi primit membru de onoare ]n 1870. La Teatrul Na\ional, la ]nceputul stagiunii de toamn[, are loc premiera dramei istorice Domni\a Ruxanda, sub direc\ia lui C. Demetriad, printre interpre\i fiind Costache Caragiale =i +tefan Velescu. Printre articole ca Fraternitatea =i unirea, Unirea, Hasdeu pledeaz[ pentru ideea de unitate a Transilvaniei cu Muntenia =i Moldova. octombrie La Ateneul Rom`n B.P. Hasdeu ]ncepe cursul public Istoria dreptului constitu\ional al rom`nilor. Public[ ]n volum conferin\a \inut[ la Ateneu: Talmudul, ca profesiune de credin\[ a poporului israelit.

12

Muntele =i valea

1867 10 februarie Are loc premiera piesei R[zvan Vod[, ]n interpretarea trupei lui M. Pascaly; piesa se public[ mai ]nt`i ]n ziarul Perseveren\a, apoi ]n volum: R[zvan Vod[. Dram[ istoric[ ]n cinci acte, ]n versuri. Edi\ia a II-a apare ]n 1867; Edi\ia a III-a apare ]n 1869 cu titlul schimbat ]n R[zvan =i Vidra, ca =i la edi\ia a IV-a din 1895 care apare cu o introducere de P. P. Carp. 1 martie La Ia=i apare revista Convorbiri literare. }n vara lui 1867 c[l[tore=te ]n Transilvania, z[bovind ]n Mun\ii Apuseni, ]n \inuturile natale ale so\iei. Face parte din Comitetul de conducere al Societ[\ii „Transilvania“. Din toamn[ colaboreaz[ cu Partidul Liberal, scriind articole politice =i polemice ]n Rom`nul. }n decembrie c[l[tore=te ]n Basarabia de Sud; este ales deputat la Colegiul III de la Bolgrad. 1868 Are o activitate parlamentar[ bogat[: discursuri ]n Camer[ privind Legea organiz[rii armatei. }ncepe atacurile deschise ]mpotriva Junimii. Public[ Istoria toleran\ei ]n Rom`nia. Edi\ia a doua rev[zut[ =i adaus[ (scrierea se tip[rise mai ]nainte ]n foiletonul ziarului Rom`nul, ]ntre 28 ianuarie =i 28 februarie). (}n 1876 va fi tradus[ ]n francez[ de Federic Damé =i Bonifaciu Florescu.) iunie—august }ntreprinde c[l[torii de studii ]n Austro-Ungaria, Serbia, Boemia, Bavaria =i Fran\a. Cu acest prilej ]l cunoa=te pe Iosif Vulcan. La Biblioteca Na\ional[ din Paris descoper[ un exemplar prescurtat al Basilicalelor ]n limba greac[ (fusese folosit ]n |[rile Rom`ne ]n timpul lui Mircea cel B[tr`n =i Alexandru cel Bun). 1869 16 aprilie Editeaz[ revista Traian (respectiv 16 aprilie 1869 — 14 februarie 1870); programul revistei continu[ ideile de la Dacia literar[. La 16 octombrie 1869 renun\[ la postul de director, r[m`n`nd numai colaborator la revista Traian. Public[ studii =i documente istorice, lingvistice =i folclorice. Public[ Oda la boieri, 1848—1869. C[l[torie de studii la m[n[stirile din Serbia. august La alegerile pentru primiri de noi membri ]n Societatea Academic[ Rom`n[ este respins; au contribuit la aceasta =i numeroasele polemici ]n care se angajase B. P. Hasdeu. 2/14 noiembrie Se na=te singurul s[u copil, Iulia; este botezat[ de Ion C. Br[tianu. A fost un copil excep\ional: la 3 ani =tia s[ citeasc[; la 8 ani vorbea franceza, germana =i engleza; tot la 8 ani trece examenele pentru clasele primare. 15 noiembrie Este ales pre=edinte al Societ[\ii „Rom`nismul“.

13

B. P. Hasdeu

1870 2 martie Apare prestigioasa revist[ Columna lui Traian (director =i proprietar B.P. Hasdeu). (Aici public[ Od[ la ciocoi.) Cu dou[ numere pe s[pt[m`n[, revista va fi o prezen\[ vie ]n publicistica rom`neasc[ p`n[ ]n mai 1875, reluat[ apoi din ianuarie 1876 p`n[ ]n decembrie 1877 =i iar reactivat[ din ianuarie 1882 p`n[ ]n 1883. B.P. Hasdeu public[ numeroase articole antimonarhice. 8 august B[nuit c[ ar fi implicat ]n complotul Candiano-Popescu (Republica de la Ploie=ti), este arestat pentru 9 zile =i ]nchis la V[c[re=ti. La Societatea „Rom`nismul“ roste=te discursul Cosmopolitism =i na\ionalism. aprilie La Bucure=ti apare sub conducerea lui B.P. Hasdeu Foaia Societ[\ii „Rom`nismul“, care ]=i propune s[ ]nt[reasc[ con=tiin\a na\ional[ a publicului cititor. (Revista apare p`n[ ]n august 1871). 1871 6 iunie }n cadrul serb[rilor organizate de Societatea „Rom`nismul“ pe C`mpul Cotrocenilor, pentru s[rb[torirea a 50 de ani de la Revolu\ia lui Tudor Vladimirescu, roste=te un discurs. iulie-august C[l[torii de studii ]n Serbia, unde la Belgrad descoper[ prima parte din Pravila lui Matei Basarab, =i ]n Ungaria, prilej de a identifica, la Budapesta, Anonymus Logoshiensis. septembrie }n Columna lui Traian ]ncepe s[ publice vastul studiu istoric Vladislav Basarab. Via\a politic[, social[, militar[, religioas[, juridic[, economic[ =i literar[ a rom`nilr din Muntenia ]ntre anii 1350 =i 1380. octombrie }ncepe s[ scrie Istoria critic[. decembrie Printr-un articol publicat ]n revist[ anun\[ transformarea Columnei lui Traian ]n revist[ =tiin\ific[. 1871—1872 }n Columna lui Traian public[ Orthonerozia (Trei crai de la r[s[rit), savuroas[ comedie de limbaj ]mpotriva latinismului exagerat =i stric[torilor de limb[. 1872 30 aprilie }n numele presei rom`ne=ti, roste=te o cuv`ntare la ]nmorm`ntarea lui Ion Heliade R[dulescu. 9 noiembrie Se stinge din via\[, la Cristine=ti l`ng[ Hotin, tat[l scriitorului: Alexandru Th. B. Hajdeu (n[scut ]n 1811), mare patriot rom`n din Basarabia =i om de mare cultur[ (filozofie, literatur[, folcloristic[), membru de onoare al Academiei Rom`ne. Fiul afl[ despre moartea p[rintelui s[u de-abia pe 20 ianuarie 1873, f[r[ s[-=i poat[ explica „motivul unei ]nt`rzieri at`t de monstruoase“. Apar primele dou[ fascicule din Istoria critic[ a rom`nilor.

14

Muntele =i valea

1873 3 februarie I se decerneaz[ Marea medalie de aur pentru contribu\iile sale la studiul istoriei na\ionale. Public[ Istoria critic[ a rom`nilor din ambele Dacie ]n secolul XIV. Tom. I. P[m`ntul |[rii Rom`ne=ti ]n secolul XIV. Parlamentul Rom`niei voteaz[ un premiu lui B.P. Hasdeu pentru continuarea Istoriei critice a rom`nilor. Regele Carol ]l decoreaz[ cu „Medalia de aur“. }i apare volumul de versuri intitulat Poesie. 1874 }n timpul verii ]ntreprinde o c[l[torie de studiu ]n Transilvania, care dureaz[ trei luni. Continu[ publicarea volumului II din Istoria critic[ a rom`nilor. 14 octombrie La Facultatea de Litere din Bucure=ti deschide cursul de Filologie comparat[ „]mbr[\i=`nd limbile sanscrit[, zendic[, armean[, elen[, latin[, albanez[, celtic[, germanic[, slavica =i limbile romanice, toate ]n raport cu limba rom`n[“. 1875 Apare volumul I din Istoria critic[ a rom`nilor (edi\ia a 2-a „rev[zut[ =i foarte adaus[“), ]nso\it de vlumul II: Reac\iunea omului contra naturii. Titu Maiorescu, ministrul Instruc\iunii, ]i suspend[ cursul de Filologie comparat[. Public[ Principie de filologie comparativ[ ario-europea (cursul \inut la Facultatea de Litere). 1876 15 februarie-15 mai Director la Revista literar[ =i =tiin\ific[ ]n care, ]n numerele 2—3, tip[re=te a doua edi\ie, rev[zut[ =i ad[ugit[, a romanului Ursita. 17 mai Este numit director al Arhivelor Statului, func\ie ]n care va r[m`ne p`n[ la 1 aprilie 1900. 5 iunie La Universitate ]=i ]ncepe cursul de Filologie comparat[, re]nfiin\at de noul ministru al Instruc\iunii Gh. Chi\u. septembrie }n misiune =tiin\ific[ la Cracovia, trimis de Ministerul Instruc\iunii Publice. Public[ ]n bro=ur[ studiul Baudouin de Courtenay =i dialectul slavoturanic din Italia. Cum s-au introdus slavismele ]n limba rom`n[? Colaboreaz[ =i la alte reviste ale timpului: Familia, Sentinela rom`n[, Rom`nul, Perseveren\a, Ghimpele. 1877 13 septembrie Este ales membru al Societ[\ii Academice Rom`ne, Sec\ia Filologic[, pre=edinte al Academiei fiind Ion Ghica. Public[ studiul istorico-lingvistic Dina Filma. Go\ii =i gepizii ]n Dacia. 1878 septembrie Ca delegat al Rom`niei, particip[ la al IV-lea Congres Interna\ional al Orientali=tilor, \inut la Floren\a. Public[ Obiceiele juridice ale poporului rom`n (studiu reeditat ]n 1882).

15

B. P. Hasdeu

1878—1881 Public[ Cuvente din b[tr`ni. Tom. I-III. Tom. I: Limba rom`n[ vorbit[ ]ntre 1550 =i 1600; Tom II: C[r\ile poporane ale rom`nilor ]n secolul XVI ]n leg[tur[ cu literatura poporan[ cea nescris[; Din Tom III public[ doar partea introductiv[: Conspectul =tiin\elor Filologice; Lingvistica ]n general. 2 octombrie Este numit profesor titular la catedra de filologie comparat[ a Universit[\ii din Bucure=ti, post pe care ]l va onora p`n[ ]n anul 1900. 1879 3 ianuarie Stagiunea teatral[ de la Na\ionalul din Bucure=ti se inaugureaz[ cu Trei crai de la r[s[rit, comedie ]n dou[ acte (ap[rut[ ]n Columna lui Traian ]n 1871—1872). Printre interpre\ii piesei: +tefan Iulian, Frosa Sarandi =i Aristi\a Romanescu. La a doua reprezenta\ie a participat =i familia regal[. }n acela=i an piesa se tip[re=te ]n volum. Este ales membru al Academiei Literare din Belgrad. Devine secretar general al Academiei Rom`ne =i secretar al Sec\iei Literare (func\ii ]n care va r[m`ne timp de 7 ani). 1880 10 aprilie Academia Rom`n[ ]i acord[ premiul „Ion Heliade R[dulescu“ (5000 lei aur) pentru primele dou[ tomuri din Cuvente din b[tr`ni. Vara }ntreprinde o c[l[torie =tiin\ific[ la Londra, unde studiaz[ manuscrisul Evangheliarului de 1574, p[strat la British Museum. 1881 Admirator al lui Heliade =i unul din ini\iatorii ridic[rii unui monument ]n cinstea lui, B. P. Hasdeu roste=te un discurs cu prilejul dezvelirii statuii lui I. Heliade R[dulescu ]n fa\a Universit[\ii din Bucure=ti. Iulia Hasdeu, la 11 ani, termin[ cursul secundar la Liceul „Sf. Sava”; ]nso\it[ de mama sa, pleac[ la Paris, unde urmeaz[ cursurile Colegiului Sévigné. 1882 4 februarie Este ales ]n unanimitate membru al Societ[\ii de Lingvistic[ din Paris. 7 februarie Este ales membru al Societ[\ii Enciclopedice Rom`ne. 13 iulie Trimis la Paris pentru a reprezenta Rom`nia la dezvelirea monumentului lui Jules Michelet, B. P. Hasdeu roste=te un discurs reprodus =i comentat elogios de cele mai importante ziare pariziene. La re]ntoarcere, viziteaz[ Italia, la Arhivele din Genova identific`nd un document emanat de la un str[mo= de al s[u. 1883 La Bucure=ti ia fiin\[ „Societatea presei“, B. P. Hasdeu fiind ales pre=edinte al Comitetului. 2 aprilie Academia Rom`n[ ]l desemneaz[ pe B.P. Hasdeu ca s[ realizeze dic\ionarul Etymologicum Magnum Romaniae.

16

Muntele =i valea

}n aprilie candideaz[ la alegerile parlamentare de la Craiova, dar nu ob\ine voturile necesare. Public[ studiul Din istoria limbei rom`ne. 11 iunie Ia parte la dezvelirea monumentului lui +tefan cel Mare de la Ia=i, unde roste=te un entuziast discurs; dezvelirea festiv[ a monumentului se face ]n prezen\a regelui Carol. }n var[ c[l[tore=te la Budapesta =i Paris. 29 decembrie Este ales membru al Academiei Imperiale de +tiin\e din Petersburg. C[l[torie de studii la Budapesta. 1884 }n vara acestui an ]ntreprinde o c[l[torie de studii la Viena, Miinchen =i ]n special ]n Elve\ia pentru a studia organizarea =i func\ionarea ]nv[\[m`ntului. noiembrie Este ales deputat de Craiova. Public[ Oltene=tele. Patru discursuri (1869—1871). 1885 }ncepe lucrul la Etymologicum Magnum Romaniae; la 2 martie prezint[ Academiei un raport asupra desf[=ur[rii lucr[rilor la Dic\ionar. 1886 La Viena se stinge din via\[ unchiul s[u Boleslav, l[s`ndu-i mo=tenire documentele familiei Hasdeu =i mo=ia din Basarabia. 2 octombrie La Viena particip[ la cel de al doilea Congres al Orientali=tilor, unde \ine comunicarea Sur les éléments turcs dans la langue roumanie (studiu lingvistic tip[rit ]n bro=ur[ ]n acela=i an). iulie Iulia Hasdeu ia bacalaureatul ]n litere la Sorbona =i se ]nscrie la Facultatea de Litere, urm`nd cursuri =i la École des Hautes Études. Scrie versuri ]n francez[. Public[ primul Tom din Etymologicum Magnum Romaniae. 1887 15 decembrie Scoate Revista nou[, care va fiin\a p`n[ ]n septembrie 1895 (una din cele mai prestigioase reviste ale timpului). Iulia Hasdeu, la Paris, este ]ncercat[ de primele semne de ftizie. 1887—1888 Editeaz[ opera fundamental[ Etymologicum Magnum Romaniae. Tom I-IV, volumele apar respectiv ]n anii: 1887 (reeditarea Tomului I din 1886), 1883 (dou[ volume) =i 1888. 1888 La Paris, Iulia Hasdeu ]ncepe s[-=i preg[teasc[ teza de doctrat, av`nd ca tem[ Filozofia ]n literatura nescris[ a poporului rom`n. Cu o ]nzestrare extraordinar[, scrie versuri ]n francez[, are preocup[ri muzicale =i de pictur[. Dar boala de pl[m`ni se agraveaz[, fiind dus[ de tat[l ei la tratament la Montreux, ]n aprilie, apoi ]n var[ la Agapia. Cu toate ]ngrijirile (la Agapia a stat ]n permanen\[ cu p[rin\ii), boala se agraveaz[ =i se stinge din via\[ la 17/29 septembrie, ]nainte de a

17

B. P. Hasdeu

]mplini 19 ani. Este ]nmorm`ntat[ la cimitirul Bellu, printre cei prezen\i la ceremonie fiind M. Kog[lniceanu =i I. C. Br[tianu. }n num[rul din 15 noiembrie 1888, Revista nou[ public[ un studiu al lui IonescuGion despre opera literar[ a Iuliei Hasdeu, iar B. P. Hasdeu public[ prima scriere dup[ moartea Iuliei: Povestea crinului. Cutremurat de moartea fiicei sale, Hasdeu va tr[i de acum ]ncolo cu credin\a comuniunii mistice cu fiin\a disp[rut[. }ncepe s[ traduc[ =i s[ publice din opera fiicei sale. 1889 15 martie }n Revista nou[, B. P. Hasdeu public[ A=tept`nd (cea dint`i poezie dup[ moartea Iuliei). Apare primul volum postum din opera Iuliei Hasdeu, Bourgeons d’Avril, cu o introducere de Angelo de Gubernatis. noiembrie Se ]ntrev[d primele preocup[ri spiritiste ]n comentariile la O introducere ]n istoria universal[ (republicarea unor capitole din Istoria critic[, vol. II, ap[rute ]n Revista nou[). 1890 Este suplinit de Laz[r +[ineanu la catedra sa de la Facultatea de Litere. 1891 Cea mai mare parte a activit[\ii sale din acest an este dedicat[ elabor[rii scrierii Sic cogito (tip[rit[ succesiv ]n Revista nou[). Public[ Anonymus Lugoshiensis. Cel mai vechi dic\ionar al limbii rom`ne, dup[ manuscriptul din Biblioteca Universit[\ii din Pesta. 1892 Public[ ]n volum studiul de filozofie spiritist[ Sic cogito. Ce e via\a? Ce e moartea? Ce e omul? Apare Strat =i substrat. Genealogia popoarelor balcanice (Introducerea la Tomul III din Etymologicum Magnum Romaniae). 9 februarie Inaugureaz[ la Ateneul Rom`n seria de conferin\e cu tema „Noi ]n 1892“. }=i reia Cursul general de filologie comparat[ la Facultatea de Litere (manuscrisul redactat de un student dup[ notele luate la prelegeri a fost descoperit de Mircea Eliade la Arhivele Statului). 20 decembrie La Ateneul Rom`n inaugureaz[ seria conferin\elor „Noi =i voi“. 1893 19 septembrie }n =edin\[ solemn[, la Academia Rom`n[ cite=te darea de seam[ asupra dic\ionarului Etymologicum Magnum Romaniae. }ncepe construc\ia castelului de la C`mpina, ridicat ]n amintirea fiicei sale Iulia. Aproape tot anul sus\ine polemici cu Titu Maiorescu, Al. Vlahu\[, C. Dobrogeanu-Gherea, Al. Philippide.

18

Muntele =i valea

1894 9 aprilie La Academia Rom`n[, de fa\[ fiind =i regele Corol, B. P. Hasdeu cite=te studiul s[u asupra Basmului. Public[ studiul Basarabii. Cine? De unde? De c`nd? }n Revista nou[ public[ noi studii spiritiste. decembrie }n Revista nou[ public[ poemul Dumnezeu. Apare edi\ia a doua din Ion Vod[ cel Cumplit (1572—1574) 1895 Este ales membru onorific al Academiei de +tiin\e din New York, titlu care se adaug[ celorlalte distinc\ii academice acordate de academii de la Paris, Petersburg, Belgrad, Sofia =.a. 1896 }n amintirea fiicei sale Iulia, face o dona\ie de 50.000 lei, din care, o dat[ la trei ani, s[ se distribuie premii pentru scrieri literare. La Facultatea de Litere ]ncepe cursul Elemente dacice ]n limba rom`n[. (Caietele cursului au fost descoperite de Mircea Eliade la Arhivele Statului). Este terminat Castelul „Iulia Hasdeu“ de la C`mpina, o construc\ie aparte a c[rui proiect — spunea Hasdeu — i l-ar fi transmis chiar fiica sa Iulia prin efluvii de natur[ ocult[. B. P. Hasdeu devenise un preot la templul fiicei sale. 1897 Apare Sarcasm =i ideal. 1887—1896. Ultimii nou[ ani de literatur[. Multe din poeziile publicate aici, ca =i Sic cogito (ap[rut ]n 1892), sunt m[rturii ale m[cin[rii l[untrice dup[ pierderea fiicei sale. martie Academia Rom`n[ ]i retrage sarcina de a mai continua Dic\ionarul limbei rom`ne (Etymologicum). Se retrage la C`mpina. La Bucure=ti vine numai pentru a-=i \ine cursul Elemente dacice ]n limba rom`n[. }n var[ I. L. Caragiale ]l viziteaz[ la C`mpina =i public[ ]n Epoca (27 iunie-1 iulie 1897) reportajul O vizit[ la castelul Iulia Hasdeu. 1898 La universitate \ine cursul Dezvoltare asupra principalelor puncte din vocalismul „ea“ =i „oa“. Public[ Negru Vod[. Un secol =i jum[tate din ]nceputurile statului |[rei Rom`ne=ti. 1899 Se retrage din func\ia de director la Arhivele Statului. Este decorat =i i se acord[ o pensie viager[ de 1500 lei pe lun[. 1900 februarie |ine un ciclu de lec\ii universitare despre Elementele dacice ale limbii rom`ne. (Manuscrise ale cursului au fost g[site de Mircea Eliade la Arhivele Statului). martie Se retrage de la catedra universitar[ prin pensionare. 1901 Public[ studiul Cine sunt albanezii? 7 decembrie |ine o conferin\[ la Ateneul Rom`n contra propagandei ruse=ti: Papa de la Neva (conferin\[ tip[rit[ =i ]n bro=ur[).

19

B. P. Hasdeu

1902 13 ianuarie |ine un discurs la Academia Rom`n[ despre I. Heliade R[dulescu. 19 iunie/2 iulie Se stinge din via\[ so\ia sa. Din ianuarie p`n[ ]n iulie conduce ziarul Ap[rarea na\ional[, ]n care public[ ultimele sale articole politice. 1903 Public[ O nevast[ rom`nc[ ]n traiul p[m`ntesc =i-n via\a ei dup[ moarte, scriere care cuprinde elemente spiritiste. 1904 Prefa\eaz[ volumul Studii al lui N. I. Apostolescu (este ultima sa scriere). 1906 23 noiembrie B. P. Hasdeu ]=i scrie testamentul. 1907 25 august Singur =i uitat, se stinge din via\[ ]n Castelul s[u de la C`mpina. 27 august Corpul ne]nsufle\it al lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu este adus =i ]nmorm`ntat ]n cavoul de la cimitirul Bellu, al[turi de cele dou[ Iulii: so\ia =i fiica. Roste=te un discurs funerar istoricul D. Onciul din partea Academiei Rom`ne =i a Arhivelor Statului. }n 1909, la Academia Rom`n[, ]n Discursul de recep\ie ]nchinat lui B.P. Hasdeu, N. Gane declara: „Hasdeu e dintre acele f[pturi alese care n-ar fi trebuit s[ moar[, c[ci e p[cat s[ se risipeasc[ ]n neant at`tea mari ]nsu=iri izvor`te din d[rnicia divin[... Hasdeu na murit =i nu putea s[ moar[. Prin ]ns[=i poarta mor\ii el a intrat ]n nemurire. El e mai viu dec`t oric`nd ]n amintirea =i inimile noastre, deoarece ast[zi figura lui ]nseninat[, dezbr[cat[ de haina p[m`nteasc[, apare mai frumoas[ privit[ prin prisma dreptei judec[\i. Numele lui va r[m`ne deci pururea nu numai sub aceast[ str[lucit[ cupol[, ci =i ]n orice loc =i ]n orice timp c`t va tr[i ginta rom`neasc[ pe coaja p[m`ntului...“. Constantin MOHANU

20

POEZIE

B. P. Hasdeu

CUPRINS

FRUNZELE „Precum ]n codri frunzele se scutur[ cu anii ce trec,/+i ]nt`ile n[scute se duc acolo dint`i...” HORATIUS

Bubuie furtuna, Una c`te una Frunzele r[pite Cad =i r[t[cesc: Arborul suspin[, }ns[ nu se-nchin[, }nfrunt`nd ispite Pieptu-i b[rb[tesc! +i la prim[var[, O verdea\[ iar[ Mugurind ]mbrac[ Falnicul stejar; V`ntul url[-geme, Trunchiul nu se teme, Foile c`nd pleac[ Altele r[sar! Arboru-i ideea, Frunzele-s aceea Ce-nviaz[ \ara +i-o ridic[ sus: C`nd furtuna muge +i fricosul fuge, Al\ii iau povara Celor ce s-au dus!

22

Muntele =i valea

23

B. P. Hasdeu

CRANUL LUI MIHAI CEL VITEAZ Sus la Deal ]n mon[stire Se p[streaz[ O trunchiat[ suvenire, De trei secoli pref[cut[ }ntr-un negru putregai. Pleac[-\i capul, m[i rom`ne, +i ofteaz[, C[ci din gloria trecut[, Ce z`mbise o minut[, Ast[zi tot ce-\i mai r[m`ne Este ceafa lui Mihai! Ba ridic[ m`ndra frunte +i nainte! F[ din g`ndul t[u o punte, Ca s[ legi cu b[rb[\ie Timpul vechi cu noul trai; +i privind aceste oase, Oase sfinte, Tu s[ crezi c-o s[ mai fie Pentru biata Rom`nie Alte zile mai frumoase +-un al doilea Mihai! *** C`ndu-i iarn[, c`nd nu-i soare, C`ndu-i cea\[, Nemerind uscata floare, Omul st[ =i se g`nde=te; D-a= ajunge p`n’la mai! O s-ajungi =i tu, rom`ne, Iar la via\[!

24

CUPRINS

Muntele =i valea

Iute, neaua se tope=te, Iaca, fulgerul tr[sne=te, Vai de liftele p[g`ne; Tun[ groaznicul Mihai!..

LA IULIA C`nd v[z o floare Lucind la soare Ca o lumin[ din curcubeu, M[ fac o raz[, Ce coloreaz[ Flori =i mai m`ndre pe chipul t[u! C`nd pe sub sear[ }n prim[var[ Previghetoarea c`nt[ cu dor, Pentre suspine G`ndind la tine, Te-auz, iubito, =optind amor! C`nd luna-n unde Gale= s-ascunde, V[rs`nd ]n valuri mii de sc`ntei, Eu jur, Iulie, C[-i mult mai vie V[paia dulce din ochii t[i! C`nd ]n altare Vin cu-ntristare S-ador ]n pace pe Cel-de-Sus, V[z pe icoan[ S`nta Madoan[, +i bietul cuget la tine-i dus!

25

CUPRINS

B. P. Hasdeu

Nimic nu-mi place! Anima tace, Dar mintea-ntreab[ de multe ori: S[ fii tu oare Mai dalb[ floare Dec`t at`tea sublime flori? Sc`ntei pl[p`nde, Stelu\e bl`nde, S[ nu mai fie ca-n ochiul t[u? S[ fii tu oare Lun[ =i soare, Lun[ =i soare =i Dumnezeu?... Suflet, junie +i poezie Astfel se-nchin[ la z`na lor, Pe l`ng[ care Totul se pare O noapte neagr[, un negru nor! Suflet, junie +i poezie Sunt c[l[toare pe-acest p[m`nt: Orice le place Vor s[-l ]mbrace }n haina \[rii de unde s`nt! Suflet, junie +i poezie Din cer ]n lume c`nd r[t[cesc, Aduc cu sine Forme divine +i prin iubire le r[sp`ndesc!

26

Muntele =i valea

CUPRINS

M U N T E L E + I VA L E A Nebun, nebun de mii de ori Acel ce cat[ gr`u =i flori Pe mun\ii r[t[ci\i ]n nori: Sunt tari: sunt nal\i, sunt de granit, Dar fruntea lor cea triumfal[ Abia rode=te cu sfial[ Un mu=chi m[nunt =i otr[vit. Privi\i, privi\i aceste v[i, De r`ule\e =i de c[i, De busuioace =i de cl[i Br[zdate ca un curcubeu: Se scald[ struguru-n lumin[, +i iese mierea din albin[, +i totu-i plin de Dumnezeu! Nu sus, nu sus la cei avu\i, }n norii fumului pierdu\i, Se nasc fecundele virtu\i. Poporul ce suspin[ jos E singur valea roditoare, }n care cre=te gr`u =i floare, Bun =i frumos!...

VIERSUL Homer c`nta m`nia divinului Ahille, +i Dante Tartarul c`nta; Poetul, c`nd se na=te ]n am[r`te zile, Amar =i el ca lumea, nu c`nt[ pe copile, Nici cupa baccanal[ nu-l poate ]mb[ta!

27

B. P. Hasdeu

+i eu c`teodat[ smulg harpa din t[cere, C`nd sparge muza pieptul meu, C[ci inima zdrobit[ r[sun[ prin c[dere +i salt[ desperat[ ]n spasmuri de durere, Sco\`nd din agonie un \ip[t scurt =i greu; O poezie neagr[, o poezie dur[, O poezie de granit, Mi=cat[ de teroare =i palpit`nd de ur[, Ca vocea r[gu=it[ pe patul de tortur[, C`nd o silab[ spune un chin nem[rginit! Ar fi o ironie s[ c`nt eu flori =i stele }n veacul nostru pe p[m`nt, C`nd ele sunt o larv[ grimat[ cu v[psele, Iar adev[rul geme tempeste =i rezbele, Blestem, urgie, neguri, pucioas[ =i morm`nt! L[sa\i pedestrei poze minciuna curtezan[! Al c`ntului entuziasm Respinge veselia spoit[ =i viclean[, C`nd totul ]mprejuru-i printr-o imens[ ran[ Exal[ din cangren[ un colosal miasm! Homer c`nta m`nia divinului Ahille, +i Dante Tartarul c`nta; Poetul, c`nd se na=te ]n am[r`te zile, Amar =i el ca lumea, nu c`nt[ pe copile, Nici cupa baccanal[ nu-l poate ]mb[ta!

28

CUPRINS

Muntele =i valea

COMPLOTUL BUBEI „Descrierea pe care anticii ne-au l[sato despre lepro=i provoac[ oroare. }n 1321 ace=ti nenoroci\i ajunser[ s[ cread[ c[, dac[ s-ar g[si un mijloc de a transmite ]ntregii lumi oribilul flagel de care erau contamina\i, ar putea =i ei s[ ajung[ la ranguri ]nalte...” CIBRARIO

I

Era-ntr-o b[tr`n[ p[dure, Din care vr[jma=a secure Nu smulse o creang[ de brad: Pe-o st`nc[ de fulger cr[pat[, Pe-o r`p[ de =erpi ]mb[lat[, Pe-o bezn[ cu fundul ]n iad. }n cuibul acei v[g[une Precum ]ntr-o cronic[ spune Din secolul patrusprezeci A fost o petrecere mare: Lepro=ii din mii de hotare Venir[ pe mii de poteci. Vedeai o icoan[ grozav[! Tot bube, pocnind de otrav[, Pe bra\e, pe coapse, pe frun\i! Otrepuri, de mult ]nchegate, Lipite pe r[ni destupate, Ca ni=te oribile pun\i! Obrajii lor — cronica spune P[reau ca un foc de t[ciune Cu spuz[-nvelit ]mprejur, C`nd negrul cu ro=ul se-alung[, Trec`nd pe de l[turi ]n dung[, Alb, v`n[t, =i galben, =i sur!

29

B. P. Hasdeu

S-a=az[ pe g`nduri ]n iarb[, +i buba pe bub[ se-ntreab[: Cum merge =i ce-i de f[cut }n lume s[ nu mai domneasc[ T[ria =i fala tupeasc[, Frumosul c[lc`nd pe cel slut? Se scoal[ atunci din gr[mad[ O fiar[, un monstru, o prad[ A unui sarcasm infernal: At`t de ur`t c[, v[z`ndu-l, N-ai pune pe oameni de-a r`ndul Cu cel mai hidos animal! Se umfl[ a scoate cuv`ntul, +i parc[ vuie=te morm`ntul, R[sun[ un glas din pl[m`ni, Pe care ca to\i s[-l auz[, }l trage prin n[ri =i prin buz[, Sudoarea curg`nd peste r[ni! „De prin pu\uri =i izvoare Toat[ lumea bea A=a el zicea Fra\ilor, precepe\i oare Cugetarea mea? Apa-i pentru noi sc[pare, Iute la f`nt`ni, Din glezne =i m`ini Da\i-le cu mic =i mare Puroaie din r[ni! Toate \[rile s[ fie De sus p`n[ jos +i p`n[ la os

30

Muntele =i valea

Un popor de carne vie: Lepros =i lepros! Ha, ha, ha! S[ vezi atunce O vi\[ =-un soi }ntocmai ca voi: Unde-i s`ntul ca s-arunce Cu piatra ]n noi?..” II

Trecu de-abia o lun[, Bubo=ii ]mpreun[ Acum din nou se-adun[ }n codrul cel spurcat; Dar nu mai este jale, Ci r`suri triumfale, Sun`nd ]n deal =i-n vale, Ca dracii ]n sabat! Aduce fiecare Cu sine pe spinare Bucata-i de m`ncare La pr`nzul canibal: Nem[cinate gr`ne Servind ]n loc de p`ine, Cu vreun ciolan de c`ine Sau un picior de cal! Apoi voioasa ceat[, De st`rvuri s[turat[, }ncinge desfr`nat[ Un dan\ neru=inat: Satan r`njind se pune Cu pomp[ s[-ncunune Cumplita ur`ciune Cu groaznicul p[cat!...

31

B. P. Hasdeu

Striga\i de bucurie, S[lta\i de veselie, C[ci lepra cu urgie Se mi=c[ pas la pas: Prin t`rguri =i prin sate, Cu ape-nveninate, Ea \[rile r[zbate, Pu\in i-a mai r[mas! Privi\i-o cum p[trunde }n turnurile unde De-abia se mai ascunde Seniorul tremur`nd; Bordeiul =i palatul, S[racul =i bogatul, Opinca =i-mp[ratul O vor sim\i pe r`nd! Atunci din voi oricare Va fi u=or ]n stare +i el s-ajung[ mare, C[ci lepra-i chiar pe tron! +i iac[ din nimic[ Bubosul se ridic[ Marcheze ori vl[dic[, Sau cel pu\in baron! +i nu viseaz[ nime C-o nou[ nobilime Se urc[ la n[l\ime Pe feudalul car! O bub[ mo=tenit[, De secoli ]nvechit[, E cea mai str[lucit[: Lepros ereditar!

32

Muntele =i valea

}n urm[, se-n\elege, Ve\i n[scoci o lege, C[ nimeni nu se-alege De nu va fi bubos: C[ci este cu dreptate Ca prin majoritate Rotund s[ mearg[ toate Sub cerul luminos! O goan[-nvier=unat[ Se va porni pe dat[ }n lumea cea curat[ Pe bietul nesupus, Ce nu vrea s[-n\eleag[ C[ trebuie o plag[ S[ fie \ara-ntreag[ C`nd buba =ade sus! Printr-un decret se schimb[ Orice idee str`mb[, Sco\`ndu-se din limb[ C[ lepra e un r[u; +i dup[ chip =i seam[, Pe p`nz[ =i pe-aram[, Ve\i face f[r[ team[ Bubos pe Dumnezeu!!.. III

Poporul ]nconjoar[ p[durea f[r[ veste +i-i pune foc: Lepro=ii p`n’ la unul, b[rba\i, copii, neveste, Au ars pe loc. Memoria lor ]ns[ pe-o lespede funebr[ De-atunci s-a scris,

33

B. P. Hasdeu

CUPRINS

Pe care se cite=te: „Cre=tini, fugi\i de lepr[ Ca de-un abis!” De c`tva timp ]ncoace, furtuna, pe morminte Cutrier`nd, Se zbucium[ a =terge b[tr`nele cuvinte, Str[bunul g`nd. De lene uit[ lumea ispitele-i antice. +i iar la sfat Se gr[m[desc bubo=ii, vis`nd s[ se ridice — P`n’ la palat!...

LILICA C`nd copila=u-mi se lipe=te Pl[p`nd la s`nul meu, +i-l port ]n bra\e, =i-mi z`mbe=te, +i-l str`ng, =i-l pup mereu; }mi pare-atunci c[-s o tulpin[ Ce-abia mai sta pe r[d[cin[, Tot sughi\`nd dup[ lumin[ De-at`tea ierne-n =ir, +i iat[ c[-ntr-o zi cu soare, Sosind o raz[ iubitoare, F[cu din trestia ce moare S[ ias[ trandafir: Un copila= ce se lipe=te Pl[p`nd la s`nul meu, +i-l port ]n bra\e, =i-mi z`mbe=te, +i-l str`ng, =i-l pup mereu!

34

Muntele =i valea

CUPRINS

OD{ LA CIOCOI I

Ca lacoma omid[, ce-=i caut[ o prad[ Pe fragede ml[di\e, Ca neagra lipitoare pe s`nul de z[pad[ Al dulcii copili\e, Ciocoiule! un secol, un secol =i mai bine, Setos de du=m[nie, Sugeai ]n frunz[ sucul =i s`ngele din vine }n bl`nda Rom`nie! II

De groaz[ =i durere, de munc[ =i b[taie, }n jaf =i-n umilin\[, Am tot strigat, dar glasul se-neac[ =i se taie De-at`ta suferin\[; +i ca prin codri fream[t, ca murmur ]n izvoare, A=a ]n noi suspinul Mai r[m`nea el singur s[ spun[ cum ne doare, C`t de cumplit e chinul!... III

+i tu r`deai, jup`ne, cu fal[ =i r`njire: R`deai precum un g`de, C`nd vede capul jertfei zburat dintr-o izbire, Se laud[ =i r`de; C[ci nu =tiai c[ via\a, ]nchis[-n nemi=care, E cea mai cu putere; C[ci nu credeai c-un suflet se face =i mai tare, C[lindu-se-n t[cere!...

35

B. P. Hasdeu

IV

Suspinul, ca sc`nteia ce cade jos ]n paie Sau pe-un covor de spice, P`ndind o adiere s-o umfle-ntr-o v[paie +i-n slav[ s-o ridice; Suspinul, c`nd poporul ]ntreg din piept ]l scoate +i-un echo se g[se=te, Suspinul, ca sc`nteia, turbat cuprinde toate +i-n praf le mistuie=te! V

Ca un satrap alene lungit ]ntr-o gr[din[ }n moale cugetare, Privind cum se ive=te ]n ziua cea senin[ Un nor ]n dep[rtare, A=a privea ciocoiul cu genele-adormite Suspinul Rom`niei, +i iat[ c[-ntr-o clip[ din neguri gr[m[dite D[ flac[ra urgiei! VI

C[ci el zicea ]n g`ndu-i, ca to\i ap[s[torii }n scurta lor vedere: „Nu-mi pas[ de nimica! Nu m[-nsp[im`nt[ norii! E aburul ce piere!...” Da! abur este norul, suspinu-i o suflare Ce-n aer r[t[ce=te, U=oar[, nesim\it[, ginga=[, dar ]n care Un tr[snet locuie=te! VII

A patruzecea iarn[, a patruzecea var[ S-au dus pe-a vremii roat[,

36

Muntele =i valea

37

B. P. Hasdeu

De c`nd prin mii de echuri suspinului din \ar[ R[spunse \ara toat[; C[ci sunt anume timpuri ]n care o idee }=i afl[ un r[sunet, +-atunci, ori niciodat[, ia foc dintr-o sc`nteie, Suspinul na=te tunet! VIII

A=a cea sf`nt[ carte a Bibliei ne spune, Prin tainice cuvinte, C-o tr`mbi\[ de ]nger odat[ va s[ sune Pe st`rvuri =i morminte; +-un sunet, numai unul, va face s[ re-nvie }ncenu=ata fire, C[ci timpul este totul: o clip[ dintr-o mie Aduce m`ntuire! IX

A patruzecea var[-mbr[case ieri c`mpia }n busuioci =i-n gr`ne, De c`nd suspinul nostru smulsese Rom`nia Din gheara ta, jup`ne; A patruzecea iarn[ ]n haina-i de mireas[ Se-ndrum[ dup[ var[, De c`nd suspinul nostru pe litfa n-o mai las[ A-=i bate gioc de \ar[!... X

+i \ara se de=teapt[, voioas[, z`mbitoare, Pl[p`nd[, r[sf[\at[; Jos florile dezmiard[, se uit[ sus la soare, De raze-nconjurat[; Sc[ld`ndu-se-n lumin[, din ce ]n ce mai vie, Ca trandafiru-n rou[,

38

Muntele =i valea

O alt[ simte via\[, o veche b[rb[\ie +i o putere nou[!... XI

Dar ce privesc, o, Doamne! Eu c`nt, =-acum deodat[ Cutremurul m-apuc[; O cea\[ se l[\e=te, o brum[-ntunecat[, O groaznic[ n[luc[: Ciocoii se ridic[, ca hoituri ]nvechite Din cripta infernal[, +i ca-n trecut se-a=az[ pe holdele-nverzite, R[zbi\i de fl[m`nzeal[!... XII

Nu-i oare vreo p[rere, vreun joc al fanteziei Teribila icoan[? Tu n-ai fost mort, jup`ne? Sub masca letargiei Sc[pat-ai viu din goan[? A \[rii bucurie la patul mor\ii tale S[ fie o gre=eal[? Venit-ai iar ]n lume s[-nfrun\i cumplita jale Cu fa\a triumfal[? XIII

Sau poate c[ natura, s[rind din c[i b[tute, Din legile-i eterne, C`nd teancul de verdea\[, din mii de flori \esute, Pe \arin[ se-a=terne, +i filomela c`nt[, =i soarele z`mbe=te, +i dragostea viseaz[, Atunci deodat[ ninge... dar neaua se tope=te Sub c[lduroasa raz[!

39

B. P. Hasdeu

XIV

Un mort, ce-n cursul vie\ii a secerat blesteme, Poporul poveste=te C[ viermii nu-l m[n`nc[ =i nemiloasa vreme }n veci nu-l putreze=te: C`nd vine miezul nop\ii, c`nd fulger[ =i tun[, Din gaura-ngrozitoare Strigoiul dezmor\e=te =i iese la furtun[... S[ fie asta oare? XV

Mai =tim c[ mort[ciunea se-nt`mpl[ c`teodat[ S[ str`ng[ din spr`ncene Ori ochii s[ deschid[, ori m`na-i ]nghe\at[ S-o lase jos alene, +i frica ne cuprinde... dar am[girea trece +i nu ne mai ]n=al[: Cadavrul nu se scoal[, cadavrul este rece, Mi=care ma=inal[!... XVI

O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i vis, nu-i r[t[cire, Nu-i nea de prim[var[! Nu-i spaim[ zbur[toare, n[scut[-n z[p[cire +i gata s[ dispar[! Nu-i chiar nici letargia, ce las[ o pecete Pe tristele-i victime! O, nu! E viu ciocoiul, cu bube =i cu pete, }ntocmai ca-n vechime!... XVII

Nu s-a schimbat nimica! Aceea=i fudulie De na=teri venetice

40

Muntele =i valea

CUPRINS

Din oameni f[r[ nume, goni\i de prin Grecie +i prip[=i\i aice. Aceea=i goliciune la inim[, la minte, la cugete rom`ne; De jafuri l[comie, dispre\ de cele sfinte +i lips[ de ru=ine! XVIII

O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moa=te: Privi\i-i crunta ghear[! +i pentru ca de-ndat[ s[-l poat[ recunoa=te Nefericita \ar[, El trage dup[ sine, ca-n zile dinainte, Invazia str[in[, Chem`nd p[g`ni =i unguri s[ dan\e pe morminte }n patria rom`n[!... XIX

La lupt[ dar! La lupt[! S[ ne vedem de-aproape!... L[custele-ngropate, De n-a\i strivit chiar oul, din fundul negrei groape }nvie mai turbate! Nu mai gre=i de-acuma! Trecutul s[ te-nve\e! La v`n[toare, frate! La v`n[toare! }ns[... jos pu=tile =i be\e: S[-i ba\i prin libertate!...

DORUL I

Privind t[cuta und[, Pe g`nduri am r[mas:

41

B. P. Hasdeu

C`t este de profund[ La fiecare pas; +i totu=i izvor[=te Din dep[rtate v[i, Apoi se risipe=te Prin mii =i mii de c[i! Asemenea-i =i dorul }n pieptul meu s[dit: E dep[rtat izvorul Din care mi-a venit, +i-n multe lumi str[ine C[r[rile-i se-ascund, Dar rev[rsat ]n mine C`t este de profund! II

C`nd razele din soare, C[t`nd iubirea jos, Pe-mbalsamata floare Arunc[ voluptos Lumin[ =i c[ldur[, Eu m[ g`ndesc uimit C[ ele str[b[tur[ Un spa\iu nefinit! +i dorul meu ]=i are Un soare n[sc[tor; Un cer f[r[ hotare Str[bate =i-al meu dor; Dar prin ]ntunecime, Pe drumu-i r[coros, El vine din n[l\ime +i cald, =i luminos!

42

Muntele =i valea

III

O raz[ diafan[ +i undele de-azur De nor =i buruian[ Lovindu-se-mprejur, O sfer[-nveninat[ }nfrunt[ ne-ncetat, Dar flac[ra-i curat[ +i valul e curat! A=a-i =i doru-n lume! }n negur[ =i spin, Menite s[-l sugrume, R[m`ne tot senin; Nu simte =i n-aude Sarcasmul trivial: Ispitele-i sunt crude +i-i pur ca un cristal!

S{R{CIA S[r[cia cea fl[m`nd[ Ca pu=ca=ul st[ la p`nd[, Cu coco=ul ridicat: Dintr-un deget o mi=care, Glon\ul zboar[ cu turbare +i v`natul a picat! Munca tare, munca deas[ Numai d`nsa nu m[ las[ Zbucium`ndu-m[ s[ pier: Tocmai astfel alt[dat[ O c[ma=[ ferecat[ Ap[ra pe-un cavaler!

43

CUPRINS

B. P. Hasdeu

Dar junia mea, o, Doamne, Face loc zb`rcitei toamne: B[tr`ne\ele-au sosit! Zile reci =i f[r[ soare, Ca un negru =ir de cioare Pe cadavrul p[r[sit! Munca geme =i suspin[ +i se roag[ la odin[, Invalid neputincios, Care dup[ lungi campanii, C`nd apar din nou du=manii, F[r[ voie cade jos! }n zadar ca mai-nainte }mi azv`rl trudita minte Colo-n sferele de sus: Ea se-nal\[ o bucat[, +i s-afund[ desperat[, Ca lumina ]n apus! Totu=i, surd[ la durere, Lumea strig[, lumea cere, Lumea str`nge birul ei! D`ndu-i spirit pentru p`ine, Ea-\i d[ oase ca la c`ine: Schimb de c[rnuri =i idei! +i de \i-a secat izvorul, Te turte=te cu piciorul, Scuip[ ca-ntr-o c`rp[ rea; C[ci pe lume n-o atinge C[ fitilul, ce se stinge, Ars-a numai pentru ea!... S[r[cia cea fl[m`nd[ St[ ca un pu=ca= la p`nd[, Cu coco=ul ridicat:

44

Muntele =i valea

CUPRINS

Dintr-un deget o mi=care, Glon\ul zboar[ cu turbare +i v`natul a picat!...

V O R N I C U L I A N C U MO |O C (Balad[ din secolul XVI) R[sturn[tor ]n curs de dou[zeci de ani, vornicul Iancu Mo\oc alung[ pe Alexandruvod[ =i aduce la locu-i pe un str[in din Germania; dar mai la urm[, d`nd jos =i pe acesta, pentru a pune pe tron o nou[ creatur[, poporul nu-l mai ascult[, ci prime=te ]napoi pe gonitul Alexandru. Vornicul fuge ]n Polonia, unde ]ns[, dup[ st[ruin\a Por\ii otomane, piere descapitat ]n capitala Gali\iei. Testamentul acestei triste celebrit[\i se afl[ p`n[ ast[zi la Lemberg, ]n Tabula Municipal[, Liber Testamentorum, t. 2, ab anno 1554 ad 1578, p. 225.

La cetate Leov, ]n \ara le=easc[, Va t[ia cal[ul pe-un rom`n fugar: Curge tot poporul, lacom s-o priveasc[ Lacom s-o priveasc[, c[-i un lucru rar. Solul din Moldova, trimis ca s[ cear[ Marfa cump[rat[: capul cel t[iat, St[ cu ner[bdare mai cur`nd s[ piar[ Mai cur`nd s[ piar[ omul vinovat. Mii =i mii de glasuri se pornesc deodat[, Ca =i c`nd ora=ul izbucnea de foc; Vine! vine! vine! =i-n sf`r=it se-arat[ +i-n sf`r=it se-arat[ vornicul Mo\oc. D`nsul alungase pe trei domni din \ar[, D`nd apoi cununa unui venetic,

45

B. P. Hasdeu

46

Muntele =i valea

Care-n holda noastr[ ne-mbl`nzit[ fiar[ Ne-mbl`nzit[ fiar[, nu cru\a nimic. }nv[\at boierul s[ sufle =i-ndat[ A tr`nti pe-un vod[, fie bun sau r[u, Cugeta s[-=i spele fapta-i cea spurcat[ Fapta-i cea spurcat[: neam\ul n[t[r[u. Dar s[tul rom`nul, mai crescut la minte, Tot mereu s[-ndure baterea de joc, Nu-l mai am[ge=te, me=ter la cuvinte Me=ter la cuvinte, agerul Mo\oc. Cel ce-nstr[inase \ara prin domnie }n str[in[tate cat[ ajutor; }ns[ chiar str[inii sfarm[ cu urgie Sfarm[ cu urgie pe ciocoiul lor. „Iancule! ]i zice solul din Suceava, Vezi tu cum p[\e=te cel necredincios? Astfel to\i s[ moar[, cine cuteza-va Cine cuteza-va s[ dea domnii jos!” „Min\i, ling[u de c`ine, gata s[ iubeasc[, Fie chiar murdar[, palma de st[p`n! Mul\i tirani zdrobit-au =i-o s[ mai zdrobeasc[ +i-o s[ mai zdrobeasc[ puiul de rom`n. Nu-i aci blestemul ce m[ urm[re=te; Vai, cu mult mai groaznic e p[catul meu! Moartea cea mai crunt[ nu m[ pedepse=te Nu m[ pedepse=te ]ndestul de greu! C`nd rom`nul nostru e croit s[ fie Ramur[ domneasc[, vi\[ de-mp[rat, Eu, nesocotitul, printr-o nebunie Printr-o nebunie domn str[in i-am dat!”...

47

B. P. Hasdeu

CUPRINS

G`dea mi=c[ barda. C`rca se despic[. Ceafa dup[ trepte zuruind c[dea... Ast[zi este timpul ca lumea s[ zic[ Ca lumea s[ zic[: a=a-i trebuia!

LUNTREA +i r`de, =i pl`nge, =i-ntocmai ca luntrea u=oar[, Plutind pintre valuri Departe de maluri Se zbucium[ inima mea. C`nd luntrea, o, Doamne, se-nal\[ =i iar se coboar[, Ajunge odat[ Mereu leg[nat[ Doritul liman a vedea. +i eu am o \int[, dar timpul ce fuge =i zboar[ L[sa-m[-va oare Pe c[i mi=c[toare S-ajung =ov[ind p`n’la ea? C`nd luntrii se-nt`mpl[ c` groaznicul v`nt o doboar[, Cui pas[ s[ =tie }n lumea cea vie: Cu ce =i-ncotro se ducea? Ci-n mine se-ascunde ferit[ de to\i o comoar[: De-a fi s[ se-nece }n unda cea rece, Mai bine, ah, nu se n[=tea!... +i r`de, =i pl`nge, =i-ntocmai ca luntrea u=oar[, Departe de maluri Plutind pintre valuri Se zbucium[ inima mea!...

48

Muntele =i valea

BRADUL C`nd arde soarele de mai, C`nd v`ntul iernii geme, M[re\ul brad pe naltul plai St[ verde-n orice vreme. O r[d[cin[ de colos +i-a sfredelit ]n st`nc[, +i de pe st`nc[ maiestos Mai sfredele=te ]nc[! De mult cu blocul de granit El s-a f[cut totuna, +i pe-am`ndoi necontenit }i zguduie furtuna. +i lemn, =i piatr[ la un loc, Verdea\a-i ne-ntrerupt[, Aspir[ ger, ]ndur[ foc, Cu tr[snetul se lupt[! La piept cu viforul turbat, La cap cu norul rece, De-at`\ia ani nestr[mutat El tot a=a petrece. De-ar fi s[-i da\i ]n v[i ad`nci Odihn[ dezmierdat[, R[pindu-i viscole =i st`nci, L-a\i omor] pe dat[! C`nd arde soarele de mai, C`nd v`ntul iernii geme, M[re\ul brad pe naltul plai St[ verde-n orice vreme!

49

CUPRINS

B. P. Hasdeu

LUI N. NICOLEANU (1866) R`de omul c`t e june; C`t e june, omul pl`nge; +i r`z`nd-pl`ng`nd, C`nt[ c`ntece nebune, C`nt[ c`ntece de s`nge, C`nt[ vr`nd-nevr`nd! R`su-i o speran\[ plin[, Pl`nsu-i urma de speran\[ Rupt[ din apus: Iar speran\a-i o gr[din[ De-unde c`ntecul se nal\[ Drept la Cel-de-Sus! }ns[ iat[ f[r[ veste Focu-n spuz[ se preface, Spuza piere-n v`nt: C`nd speran\a nu mai este, Tace pl`nsul, r`sul tace... Cum vrei s[ mai c`nt! Am ajuns o c[z[tur[ +i privesc cu nesim\ire }mprejurul meu: F[r[ team[ de tortur[, F[r[ dor de fericire, Voi s[ cuget eu! Suflet ve=ted, minte rece, Mi-a r[mas at`ta-n lume S-o tot c`nt[resc: Orice \ip[, orice trece, C[ despoi de m`ndru-i nume, Masca s[-i r[pesc!

50

CUPRINS

Muntele =i valea

Tot ce-i falnic, tot ce-i mare, Tot ce-\i place ]n natur[, June c`nt[re\, Nu-i a=a precum se pare! Totul merge cu m[sur[! Totul are pre\! Ziua zboar[, noaptea vine; C`nd din marea vie\ii june Vei sosi la mal, O s[ vezi =i tu ca mine, +i ca mine tu vei spune: Searb[d carnaval! P`n-atunci r`sul =i jalea Te-mpresoar[ =i te-mbat[: C`nt[! Nu-nceta! C`ntecul deschide calea: Cine n-a c`ntat vrodat[ Nu va cugeta!

A D E V { R AT U L P O E T Doi du=mani f[r-ast`mp[r ]n urgie }n inima poetului se bat: A \[rnei din aproape tiranie, +i-al cerului un eco dep[rtat! }n jos at`rn[-n greutate lutul; }n sus se-nal\[-al ]nsufl[rii foc... Se rumpe inima la tot minutul: Vr[jma=ii =i-au ales acela=i loc! Cumplit[-i lupta! ea se poate simte! Dar n-o depl`nge-al graiului penel:

51

CUPRINS

B. P. Hasdeu

CUPRINS

El zugr[ve=te plastice morminte, Morm`ntul inimii e-ascuns de el! Sunt clipe c`nd v[paia cea sublim[ Se urc[, str[lucind ca meteor: Se pare c[ splendoarea se d[r`m[ Pe elementul, ce-o popre=te-n zbor! Sunt clipe c`nd povara t`r`toare }ntinde falnic orizontul seu, +i-ascunde-n ad`ncimi m[re\ul soare Al cuget[rilor lui Dumnezeu! C[zut din sfera de lumini nestinse, Tr`ntit ]n glodul patimei lume=ti, Poetul r`de-n am[r`te pl`nse Sau geme el ]n hohote dr[ce=ti! Idei contrare, cerul =i p[m`ntul, Din inima s[rmanului detun. Se-adun[ gloate spre-asculta cuv`ntul... +i-apoi rostesc os`nda: „]i nebun!”

O DOIN{ POSTUM{ Nu aveam o =chioap[ de p[m`nt s[-mi fie Locul meu... acuma-mi st[p`nesc morm`ntul; +i nu ]ndr[zne=te ciocoiul s[ vie S[-mi stoarc[ p[m`ntul! Alergam ca vita, m`nat de porunc[... M[ desf[t acuma-n tihna boiereasc[; Ar vrea =i nu poate ciocoiul la munc[ D-aci s[ m-urneasc[!

52

Muntele =i valea

M[ b[tea boierul... acum nu m[ bate Nici v`ntul, nici raza fierbintelui soare; Timpul n-a =ters ]nc[ semne de pe spate, Dar nu m[ mai doare! }mi lipsea c[ma=a pe ger =i pe ploaie, C`nd =edea ciocoiul l`ng[ calda-i vatr[; Acum port o hain[ care nu se moaie: |[r`n[ =i piatr[! Fra\ii =i copiii, ce-au r[mas ]n ghear[, Din a lor durere auzindu-mi c`ntul, De la ciocoime at`ta s[ cear[ C`t mi-a dat morm`ntul! 1864

S{ VORBIM ROM~NE+TE Cugetarea rom`neasc[ Are portul rom`nesc: Nu l[sa\i dar s-o cionteasc[ Cei ce limba ne-o pocesc. C`nd rom`nul se-nd`rje=te Din \[r`n[ c`nd mi-l sco\i, El ]\i toarn[ rom`ne=te Un blestem de =apte co\i, C`nd de dragoste se-aprinde El vrbe=te lin =i bl`nd, }nc`t dorul te cuprinde Dulcea-i vorb[ ascult`nd. Niciodat[ alt[ limb[, De pre buze rom`ne=ti,

53

CUPRINS

B. P. Hasdeu

Nu se-ndoaie, nu se schimb[ Dup[ g`ndul ce g`nde=ti. La m`nie, la iubire, La suspin =i chiuit, Dup[ chiar a noastr[ fire Graiul nostru e croit. La iubire, la m`nie, La chiot =i la suspin, Rom`nia-i Rom`nia Cu fagur =i cu pelin. Sucind limba rom`neasc[, Stric`nd graiul str[mo=esc, Dup[ moda fran\uzeasc[, Sau cu modul latinesc, Neam str`ns min\ile cu fracul +i sim\ul ne-am ]mbr[cat Cu haina, de unde dracul Copiii =i-a ]n\[rcat. Rom`nimea c`t tr[ie=te Graiul nu =i-l va l[sa; S[ vorbim dar rom`ne=te. Orice neam ]n limba sa! 1879

SUNT ROM~N Eu din rom`ni ]mi trag sorgintea. C-o sf`nt[ dragoste-i iubesc =i pentru tot ce-i rom`nesc, oric`nd, =i bra\ele =i mintea =i sufletul mi le jertfesc.

54

CUPRINS

PROZ{

B. P. Hasdeu

CUPRINS

IOAN-VOD{ CEL CUMPLIT Aventurile, domnia, r[zboaiele, moartea lui; rolul s[u ]n istoria universal[ =i ]n via\a poporului rom`n. (1572—1574) Ainsi d’un peuple entier je feuilletais l’istoire! Livre fatal de deuil, de grandeur, de victoire... Astfel r[sfoiam istoria unui popor ]ntreg: carte fatal[ de doliu, de m[rire, de victorie! VICTOR HUGO, oda Ubi defuit orbis

PREFA|A LA A II-A EDI|IUNE Sunt acum aproape 30 de ani, la 1864, ]n casele lui Mircousch din Pia\a Teatrului, am scris pe Ioan-vod[ cel Cumplit. Eram t`n[r =i scriam a=a cum nu mai sunt ]n stare de a scrie ast[zi, dar tocmai de aceea, reproduc`nd lucrarea mea de atunci, o las cum a fost, f[r[ a cuteza s[-i ]mb[tr`nesc tinere\ea, c[ci orice adaos ar fi un benghi, orice scurtare — o zb`rcitur[. F[r[ a ad[oga, f[r[ a scurta, f[r[ a schimba textul, mi-am permis totu=i a =terge pe t[cute c`teva mici sc[p[ri din vedere, care nu ating ]ntru nimic nici caracterul organic peste tot, nici diapazonul de expresiune ]n parte. Orice oper[ literar[ este p`n[ la un punct o icoan[ a autorului; dar ]ntr-un portret, fie originalul b[tr`n, fie t`n[r, nu e nevoie de a p[stra o jubruli\[ trec[toare. 27 septembrie 1893

56

Muntele =i valea

PREFA|A PRIMEI EDI|IUNI Istoricul este un uvrier =i un artist totodat[. Ca uvrier, el adun[; ca artist, el d[ brutei materii acea sublim[ expresiune, care face c[ statuile lui Canova sau cur\ile Alhambrei nu sunt din piatr[, c[ Madona lui Rafael nu este o p`nz[ sau o sc`ndur[ ]mbuibat[ de ni=te sucuri vegetale. Sculptorul, pictorul, arhitectul sunt numai arti=ti: ei las[ vulgului sarcina proviziunii. Istoricul, din contra, el singur str`nge, singur scoate piatr[, \ese p`nz[, taie sc`ndur[, fierbe culori; =i apoi tot el singur sculp[, edific[, pinge! De aceea sunt destui sculptori, destui arhitec\i, destui pictori; de aceea sunt prea pu\ini istorici. Unii gr[m[desc, f[r[ a avea geniul de a crea; cei mai mul\i cre[, f[r[ s[ fi avut r[bdarea de a gr[m[di. Unii fac temelie f[r[ edificiu, al\ii fac edificiu f[r[ temelie. La rom`ni, am v[zut pe neobositul +incai colind`nd cu desagi pe spate, pentru a culege un haos de petice, bune =i rele, pre\ioase =i netrebnice. Am v[zut pe at`\ia „Bolintineni” cl[dind mereu pompoase palaturi ]n aer. B[lcescu, numai neuitatul B[lcescu, fu un adev[rat istoric, un adev[rat uvrier =i artist al nostru; dar vai! moartea ]l secer[ tocmai atunci c`nd crisalida devenea flutur. Pe c`nd to\i imberbii din giuru-ne se laud[ a fi ascultat pe ilustra\iunile profesorale de la Berlin =i de la Paris, fie-ne permis nou[ a avea o m`ndrie mult mai modest[: noi am auzit pe B[lcescu. Mai ]nt`i de toate, ]n curs de mai mul\i ani ]ngrop`ndu-m[ ]n biblioteci =i arhive str[ine =i na\ionale, str[nsei ]n sudoarea fe\ei gr[mezi de material, ]n leg[tur[ direct[ cu obiectul acestei c[rticele. Apoi supusei indigesta proviziune la trei scalpeluri de art[: critic[, perspectiv[ =i colorit. Scopul criticii este de a dezmorm`nta adev[rul. Astfel, m[ decisei o dat[ pentru totdeauna a nu m[ baza dec`t numai pe izvoare, adic[ pe m[rturii contemporane, adesea oculare, limpezite prin confrunta\iuni =i prin analize.

57

B. P. Hasdeu Nu v[ voi oferi nici o aser\iune pe care s[ n-o justifice o not[ ]n josul paginii; iar dac[ cita\iunea ar fi prea lung[ pentru a putea ]nc[pea acolo, c[uta\i-o mai la vale: ]n Dezvolt[ri analitice sau ]n textul Pieselor documentale. Perspectiva se cuprinde ]ntru a dispune toate p[r\ile ]ntregului, a=a ]nc`t s[ nu v[ ]nt`mpine lacune esen\iale al[turea cu detalii superflue; nimic s[ nu fie de prisos, nimic s[ nu fie descusut; cele importante s[ reias[ ]n relief pe primul plan, cele secundare s[ se umbreasc[ pe planul al doilea, cele accesoare abia s[ mijeasc[ mai ]ncolo. Tabloul cat[ s[ aib[ un fond sau un cer: la ]nceputul operei schi\ar[m ]n c`teva cuvinte generale starea Europei de atunci. Apoi apare figura cea curat rom`neasc[ a eroului; =ov[ie=te din dep[rtare, cre=te =i se caracterizeaz[ din ce ]n ce mai bine apropi]ndu-se de \int[, aci ia propor\iuni gigantice =i... pierde cump[tul! Dar privi\i-o chiar ]n pulberea c[derii: ea tot ]nc[ este mult mai mare dec`t tremur`nzii pigmei, care calc[ sub picioare cadavrul! }n fine, c`nd eroul nu mai este, spectatorul urm[re=te cu fiori cum se prevale una dup[ alta majestoasele crea\iuni ale stinsului geniu, p`n’ce un funest ]ntuneric ]nf[=ur[ tot orizontul. Mai r[m`ne o speran\[: ]nvierea mor\ilor! Atare fur[ principiile criticii =i ale perspectivei noastre: judeca\i ]n=iv[ dac[ am fost ]n stare sau, mai bine, dac[ avui noroc de a le \inea credin\[. }nc`t prive=te coloritul, =tiu at`ta, c[ inima sim\ea ]n ad`ncul s[u ceea ce scria condeiul; iar c`nd inima simte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca b[t[ile pulsului... 28 februarie 1865

58

Muntele =i valea

INTRODUC|IUNE Europa ]n a =aptea zecime a secolului XVI Propter illa quae aliquid significant, etiam ea quac nihil significant attexunlur; solo enim vomere terra proscinditur, sed ut hoc fieri possit, etiam caetera aratri membra sunt necessaria. }n favoarea punctului principal se mai anin[ c`te ceva accesoriu, precum toate p[r\ile plugului sunt neap[rate, de=i numai fierul cel lung serve=te a br[zdui p[m`ntul. ST. AUGUSTIN, De Civ. Dei; XVI, 2

1. Guizot, ]n studiul s[u asupra lui Shakespeare, ]ncepe povestirea prin o lung[ digresiune despre Adam =i Eva. Suntem mai discre\i: scriind istoria lu Ioan-vod[, ne m[rginim a arunca mai ]nt`i o repede c[t[tur[ numai asupra Europei =i numai ]n momentul precis. Dup[ ce astfel ne vom fi familiarizat cu organismul ma=inii ]ntregi, ne va fi lesne apoi a ]n\elege acea mic[ parte din ea care ne preocup[ ]n specie. 2. Spania ajunsese penru o clip[ a fi statul cel mai puternic de pe continentul european. Sub sceptrul monarcului de la Madrid se grupaser[ toate provinciile mauresce, castilane =i aragoneze, Portugalia, Sicilia, Sardinia, Neapole, Neerlandele =i America. Nici un principe nu poseda un teritoriu at`t de ]ntins; nici un principe nu primea un venit at`t de colosal; nici un principe nu avea ni=te generali at`t de abili. +i cine oare era acel fericit p[stor al popoarelor? Fiul marelui Carol V, micul Filip II. Prin dou[ p[cate mortale el sf[rm[ pentru totdeauna piedestalul m[ririi spaniole: prin fanatism religios =i prin ura democra\iei.

59

B. P. Hasdeu Neerlandele erau protestante =i autonome; Filip II a=ez[ ]n ele o inchizi\iune contra du=manilor catolicismului =i o sp`nzur[toare contra du=manilor absolutismului; neerlande=ii ridicar[ steagul revoltei =i Filip pierdu pe cei mai industrio=i =i cei mai cul\i dintre supu=ii s[i. Anglia era reformat[ =i constitu\ional[; Filip II porni s-o striveasc[ prin for\a brut[ =i pierdu ]n lupt[ toat[ marina Spaniei. }n Fran\a cre=tea partitul ugheno\ilor; Filip II cheltuise milioane pentru a aduce extermina\iunea lor =i, drept rezultat, v[zu ]ncoron`ndu-se acolo un principe ughenot: Enric IV. }n fine, el muri dispre\uit de to\i, poate chiar de sine ]nsu=i, l[s`nd finan\ele secate, armata demoralizat[, teritoriul dezmembrat, na\iunea ofticat[... 3. }mp[rat al Germaniei era Maximilian II, una din acele figuri flegmatice, at`t de ereditare pe tronul austriac, ]nc`t le-ai putea crede c[ sunt una =i aceea=i persoan[ nemuritoare, ca Dalai-Lama din Tibet. Tributar al Por\ii otomane, b[tut de o m`n[ de poloni, ]nfruntat de un prin\u=or din Transilvania, el nu =tiu s[ merite nici m[car deviza cea de furc[ a dinastiei habsburgice: „Al\ii combat; tu te c[s[tore=ti, fericito Austrie! al\ii dob`ndesc regate prin sabie, tu prin zestre!”... 4. }n Fran\a domnea regele Carol IX. Gre=esc: el nu domnea. Domnea mum[-sa Caterina Medici; domnea ducele de Guise; domnea principele de Conde; domnea papa; domnea Calvin; domnea toat[ lumea.... afar[ de regele Carol IX. Un singur eveniment de genul aceluia prin care se ilustrase oarec`nd Ierostat face s[ tr[iasc[ ]n istorie numele acestui somnoros Neron. Cine oare nu se ]nfioar[ numai c`nd i se pare c[ aude cuv`ntul „La Saint-Barthelemy”? }n zece r`nduri Carol IX se aruncase ]n bra\ele partitului papista= al Guisilor, =i iar ]n zece r`nduri ]ntinsese o m`n[ de ]nfr[\ire partitului calvin al lui Conde; ]n zece r`nduri se silise a scutura tirania matern[ a Caterinei Medici, =i iar ]n zece r`nduri s[rut[ lan\urile ce-l sugrumau; p`n[ ce ]ntr-o zi, vreau s[ zic ]ntr-o noapte, desperat de con=tiin\a nulit[\ii sale, el se hot[r] a dovedi lumii ce poate un rege: 30.000 de francezi fur[ m[cel[ri\i prin cea mai m`r=av[ tr[dare! Se zice — oroare! — cum c[ ]nsu=i principele ar fi ucis vreo c`\iva cu propria sa m`n[! Peste pu\in el muri ]n v`rst[ de 24 de ani: juc[ria partitelor, c[l[u al supu=ilor s[i, enigm[ pentru posteritate! 5. Un frate al acestui Carol IX fu ales rege ]n Polonia, aruncat[ de cur`nd ]n anarhie prin moartea lui Sigismund-August.

60

Muntele =i valea R[posatul principe fusese sfiicios; tremura de turci, tremura de moscovi\i, tremura de t[tari; dar se distinsese prin pruden\a administra\iunii, prin protec\iunea literelor, prin o toleran\[ religioas[ nepilduit[ ]n celelalte state catolice. Noul rege tremura =i el de turci, de moscovi\i, de t[tari; dar pe l`ng[ astea, mai adause o suprem[ incapacitate administrativ[, un superb dispre\ pentru literatura na\ional[, o ur[ fanatic[ pentru tot ce nu era sanc\ionat de scaunul apostolic de la Roma... Enric de Valois aduse ]n Polonia moda hainelor scurte =i a dan\urilor pariziene: at`ta! 6. Moscovia era o imens[ p[dure prin care s[lta o fiar[ s[lbatic[, numit[ Ivan cel Groaznic. Porecla de „Groaznic” e prea moale pentru a caracteriza pre acest curios principe: era mai bine a se zice „Ivan cel nebun”. Urcat pe tron ]n etatea de 4 ani, sub tutela unei mume desfr`nate; dint`i insultat de aman\ii \arinei, apoi corupt de lingu=itorii puterii; n[scut cu o inim[ impresionabil[, ]nveninat prin aerul ce-l respirase din leag[n, r[nit de unii =i z[d[r`t de al\ii, nu e de mirare dac[ el ]=i pierdu min\ile. +ahul Persiei ]i trimisese ]n dar un elefant: \arul ]l t[ie ]n buc[\i fiindc[ bietul animal nu vru s[ stea ]n genunchi dinaintea majest[\ii moscovite. Pe patul mor\ii el cugeta... cum s[ violeze pe nor[-sa. Aceste dou[ exemple sunt de ajuns. Cu toate astea, el smeri pe poloni, pe suezi, pe t[tari; deveni spaima otomanilor, l[\i hotarele \[rii sale... dar cum? prin devotamentul moscovi\ilor, pe care ]i biciuia f[r[ ca ei s[ oboseasc[ de a se gudura cu umilin\[, ling`nd c[lc`ile st[p`nului! El ]nsu=i, niciodat[ nimeni nu-l v[zu m[car ]n apropierea unui c`mp de b[t[lie. 7. De la muscal trecem la turc. Marele Soliman, principe demn de apoteoz[, nu mai era; ]l urm[ fius[u Selim. El f[cu c`teva cuceriri; dar victoriile sale, ca =i acele moscovite, erau o consecin\[ a for\ei na\ionale interne, nu a geniului princiar. Selim, tot ca Ivan, nu =tia ce este o b[t[lie. Administra\iunea se afla pe m`inile vizirului =i ale unui favorit... ovreu! Sultanul nu ie=ea din harem, ]nchin`nd mereu frumuse\ilor circaziene cupe cu vin de Malvasia. }n cronicele turce el este cunoscut sub porecla de „cel be\iv”. 8. Italia, ]ntruc`t nu o cotropir[ armele spaniole, asculta pe un pop[ =i pe un negu\itor: Roma =i Vene\ia.

61

B. P. Hasdeu Dar papatul deveni abia o slab[ umbr[ a trecutei sale m[riri: ra\iunea ]=i redob`ndi o mare parte din terenul ce-i uzurpase supersti\iunea; Luther zgudui p`n-]n fundamente tronul Hildebranzilor; mai toat[ Germania, Anglia, jum[tatea Fran\ei, jum[tatea Poloniei ]mbr[\i=ar[ lumina protestantismului =i numai Spania mai r[m`nea neclintit[ ]n orbul s[u devotament c[tre p[pu=eria catolic[. Nemaiput`nd a dicta legi lumii, papa Grigori XIII reforma calendarul. Vene\ia de demult nu mai era dictatricea comercial[ a Europei: descoperirea lui Vasco da Gama =i acea a lui Columb str[mutar[ sceptrul m[rilor ]n m`na spaniolilor =i a portughezilor. Acum ea primi o nou[ =i teribil[ lovire: turcii cuprinser[ Chiprul =i Cicladele. C[derea Vene\iei nu se poate atribui necapacit[\ii unui monarc, c[ci era o republic[ aristocratic[; dar e cu at`t mai trist c[ ]ntre mul\imea capetelor ce o c`rmuiau nu-=i ridic[ fruntea nici un cap. 9. La bariera opus[ a Europei, ]n Svezia =i Danemarca, doi regi ]ncinser[ o lupt[ de exterminare. Pentru ce? Pentru c[ fiecare din ei pretindea s[ poarte pe sigiliu una =i aceea=i emblem[. Energica na\iune scandinav[ c[zu ]n copil[rie. 10. E ciudat a zice c[ fu un moment ]n care singurul principe adev[rat mare, din c`\i conduceau atunci popoarele cele mai civilizate sau cele mai puternice ale Europei, era o femeie. Regina Elizabeta ]nflori marina, comer\ul, literatura Angliei. Regina Elizabeta sf[rm[ colosul spaniol. Regina Elizabeta zdrobi idolatria papista=[. Regina Elizabeta fund[ Unirea britanic[... 11. Acesta este inventarul capetelor coronate ]n momentul ce ne preocup[. }n Spania, ]n Germania, ]n Italia, ]n Svezia, ]n Danemarca, ]n Polonia, ]n Rusia, ]n Turcia... vedem sceptrurile m`nuite de popi, de copii, de zero, de nebuni, de be\ivi. Tocmai atunci ]ntr-o \[ri=oar[ rom`n[ apare un principe pe care numai cea mai neagr[ tr[dare ]l putu opri de a nu da o alt[ fa\[ Europei, fund`nd pe Peninsula Balcanic[ un nou imperiu latin. Un mare administrator! Un mare politic! Un mare general!

62

Muntele =i valea

I

AVENTURIERUL Elefantul, oric`t de june, se face respectat de ceilal\i locuitori ai codrului. +arpele din ziua na=terii amenin\[ cu veninul acului s[u. Regii, din leag[n, ]=i simt puterea ]nn[scut[ de a c`rmui neamul omenesc. CALIDASA, drama Vicrama =i Urvasi

1. Dup[ +tefan cel Mare domni fiu-s[u, Bogdan cel Chior; dup[ Bogdan cel Chior, fiu-s[u +tefan cel T`n[r; acesta murind f[r[ urma=i, de aci ]nainte se joac[ pe scena istoriei moldovene o lung[ tragedie de lupte ]ntre feluri\i copii naturali ie=i\i din trupina domneasc[. 2. Erau mul\i acei copii naturali! erau mul\i, c[ci rom`nii, str[muta\i din Italia =i a=eza\i ]n Dacia deja ]n epoca dec[derii anticei moralit[\i romane, aduseser[ cu sine din prima patrie ni=te idei ciudate asupra leg[m`ntului c[s[toriei; ni=te idei pe care nu le putu st`rpi ]n \ara noastr[ lumina cre=tinismului =i care apoi, fire=te, devenir[ cu at`t mai \epene cu c`t mai mult le ]nr[d[cina deprinderea =i mersul timpului. }n Imperiul roman din zelele lui Traian familia era o juc[rie. M[riti=ul pierdu cu totul primitivul caracter sacru =i solemn care-l distingea sub republica roman[ =i ajunse a fi o ]nso\ire per usum: a=a ]l numesc legile imperiale. „Era o simpl[ ]nvoial[ din ]mbe p[r\ile, lipsit[ de orice consecra\iune civil[ sau religioas[, =i prin care nici unul dintre so\i nu se credea ]ndatorat ]ntr-un mod serios.” }ns[, ceea ce-=i permiteau to\i rom`nii, f[lindu-se cu origina lor din destr[mata Rom[ imperial[, trebuia s[ fi fost permis de zece, de o sut[ de ori mai mult rom`nilor celor cu for\a ]n m`n[; pe c`nd unui simplu \[ran i se d[dea facultatea de a schimba femeie peste femeie, cunun`ndu-se ]n toate zilele, cu aceea numai ca pentru fiecare nou divor\ s[ pl[teasc[ visteriei suma de 12 bani; tot atunce v[ pute\i ]nchipui sau,

63

B. P. Hasdeu

mai bine, nu v[ pute\i ]nchipui, c`t de ]ntins[ cat[ s[ fi fost latitudinea principilor rom`ni ]n privin\a m[riti=ului! Unii din ei, bun[oar[ +tefan cel Mare, avur[ c`te cinci sau =ase femei legitime — cele nelegitime nu se mai num[r[ — imit`nd astfel pe faimosul str[bun Mecenate, despre care moralistul roman zicea: „s-a ]nsurat ]n o mie de r`nduri”. Unde demoraliza\iunea na\ional[ se pogoar[ la o asemenea treapt[, acolo ar fi comic de a mai c[uta m[rginiri legale contra copiilor nelegali, care formau ca =i majoritatea poporului: e de mirare numai cum de mai fiin\au oameni cununa\i, dup[ ce rezultatele cununiei pierduser[ orice fel de prestigiu, posteritatea din flori devenind deopotriv[ ]n drepturi cu acea din biseric[, ba ]nc[ de cele mai multe ori nelegitimitatea a=ez`ndu-se cu m`ndrie pe tronul \[rii! 3. +tefan cel Mare, Bogdan cel Chior, +tefan cel T`n[r, fiecare din ei n-a trecut cu vederea de a l[sa din parte-i mai mul\i copii naturali, arunca\i prin bordeile pescarelor, prin pr[v[liile negu\itorilor, ba p`n[ =i prin p[durile cele nestr[b[tute ale Basarabiei, unde locuiau celebrii prin vitejia lor codreni =i nu mai pu\in celebrele prin frumuse\ea lor codrence. Trei din acei „spurii” — cum ]i numeau vechii romani — ]mplur[ un semisecol din istoria Moldovei. +tefan cel Mare uitase ]n lume un bastard, pe Petru Rare=, care, deja ]ntr-o v`rst[ ]naintat[, mai bine de 20 de ani dup[ moartea p[rintelui s[u, apuc`nd domnia, se ar[t[ unul din cei mai ilu=tri principi rom`ni, iubit ]n[untrul \[rii, groaz[ pentru str[ini =i muri l[s`nd fiilor s[i tronul Moldovei. Atunci r[t[cea un alt bastard, al lui Bogdan cel Chior, Alexandru L[pu=neanul: form`ndu-=i un partid ]n \ar[ =i intr`nd ]n fruntea unei o=tiri str[ine, el ucise p[ v[rul s[u, fiul lui Rare=; sugrum[ pe m[tu=[-sa, v[duva lui Rare=, =i pe vara sa, fiica lui Rare=, =i-o lu[ femeie, zidind pe temelia acestor monstruozit[\i un nou regim at`t de s`ngeros, ]nc`t contemporanii ]l asem[nau cu al regelui Diomed din anticitate, care ]=i hr[nea caii cu carnea oamenilor.

64

Muntele =i valea

}n tot cursul domniilor bastarde a lui Petru Rare= =i apoi a lui Alexandru L[pu=neanul, un al treilea bastard, ]n a=teptare de a domni =i el la r`ndul s[u, cre=tea necunoscut ]n str[in[tate: fiul lui +tefan cel T`n[r din femeia unui armean numit Serbega. 4. }n plec[rile =i chiar ]n exteriorul lui Ioan se r[sfr`nse tiparul p[rin\ilor. Caracterul t[t`ni-s[u cronica \[rii ]l zugr[ve=te ]n urm[torul mod: „Acest +tefan-vod[ cel T`n[r ]ntru tot sem[na cu firea mo=u-s[u, lui +tefan-vod[ celui Mare, c[ la r[zboiae ]i mergea cu noroc, c[ tot izb`ndea =i lucrul s[u ]l =tia a-l purta, m[car c[ era t`n[r de zile, =i era om m`nios, =i prea lesne v[rs[tor de s`nge”. Vitejia, agerimea min\ii =i cruzimea trecur[ ca mo=tenire patern[ ]n natura lui Ioan. De la mum[-sa, de alt[ parte, el c[p[t[ o figur[ cam armeneasc[, fa\[ ]nchis[, p[r des =i negru ca pana corbului; nas coroiat ]ntr-o form[ oriental[, ceva ca nasul faimosului Attila, dup[ c`t ]l cunoa=tem de pe monete; o frunte ]nalt[, lat[ ]n r[d[cin[ =i str`mt`ndu-se ]n partea superioar[: frunte frumoas[, dar nerom`neasc[. Poporul, dup[ na\ionalitatea mumei, ]l numi Ioan Armeanul, ]ntocmai precum Alexandru-vod[ fu L[pu=nean, ca fiu al unei L[pu=nence, sau precum Petru-vod[ fuse Rare=, dup[ porecla mumei sale: bastardul nu are tat[. 5. }n 1561, deja ]n v`rsta aproape de patruzeci de ani, strecura\i ]n obscuritate, Ioan ne apare deodat[ pentru prima oar[. Atunci se cl[tina pe tron cumplitul L[pu=nean, amenin\at de c[tre un Iacob Despota, serb ]nrudit de pre muieri cu dinastia domneasc[. Era timp ca Ioan s[-=i aduc[ aminte cum c[ =i el este fiu de domn din Moldova, av`nd drepturi egale cu ale L[pu=neanului =i mai mari dec`t ale lui Despota. El ]ncepu a da semne de via\[. Pe c`nd Despota curta de magnatul Laski, Ioan se adres[ c[tre un alt magnat, nu mai pu\in puternic: Firlei.

65

B. P. Hasdeu

}ntr-un stat aristocratic electiv ca Polonia, regele era nimic, magna\ii erau tot; ei st[p`neau ]n administra\iune, dispun`nd ]n adun[ri legislative de voturile cump[rate ale numero=ilor boierina=i s[raci; ei st[p`neau ]n armat[, conduc`nd numeroase steaguri feudale proprii; ei aveau cur\i ale lor, rivaliz`nd cu curtea regal[ =i adesea ]ntrec`nd-o prin splendoare =i prin mul\ime. Regele, fiind unul, se temea de ei, pe c`nd ei, fiind mul\i, nu se temeau de nimene. Laski reu=ise a introduce pe Despota ]n Moldova, fug[rind de acolo pe L[pu=neanul; Firlei, mai pu\in ]ntreprinz[tor, sc[p[ ocaziunea de a ]n[l\a pe prietenul s[u Ioan; dar ne ajunge a cunoa=te deocamdat[ leg[tura lor am`ndurora; magnatul polon era luteran, partizan aprins al Reformei, cap al tuturor protestan\ilor din Polonia; =i e ]nvederat c[ pentru a putea c[p[ta gra\iile sale, Ioan trebuia s[ se fi ar[t`nd =i el amic al doctrinelor lui Luther. Aceasta fu prima cunoscut[ apostazie a eroului nostru, carele, ]n tot cursul vie\ii sale, trecea necontenit de la o lege la alta, schimb`ndu-le asemenea hainelor. 6. V[z`nd moliciunea lui Firlei, Ioan pleac[ din Polonia =i apare ]n Cr`m, refugit la curtea hanului, unde captiveaz[ simpatia mo=tenitorului tronului, Mehmed-Calga, pe care cronica t[t[reasc[ ]l descrie ca pe un ilustru viteaz. To\i oamenii cu sufletele mari se ]nrudesc: aventurierul rom`n pl[cu principelui t[tar. Hanul se afla atunci ]n lupt[ cu moscovi\ii; Mehmed-Calga conducea o=tile t[t[re=ti; pesemne =i amicul s[u Ioan, ]nso\indu-l ]n acele expedi\iuni, se va fi distins prin eroicul s`nge rece =i teribila putere a bra\ului, care ]l f[cur[ mai ]n urm[ at`t de groaznic pe un c`mp de b[t[lie; e mai mult dec`t probabil; oricum s[ fie, leg[tura ]ntre Mehmed-Calga =i Ioan deveni at`t de str`ns[, ]nc`t, la plecarea lui Ioan din Cr`m, MehmedCalga ]i dete ]n 1563 o scrisoare c[tre regele polon SigismundAugust: „Te rog foarte mult s[ binevoie=ti a \inea ]n gra\iile tale pe acest fiu de domn din Moldova”. 7. Polonia era ca =i tributar[ t[tarilr.

66

Muntele =i valea

}n to\i anii regele trimitea hanului, sub numele de pe=che=, bani, postavuri, m[t[s[rii, felurite produceri ale manufacturii. Frica polonilor era cu at`t mai legitim[ cu c`t hanul DevletGhirai ]=i f[cuse un mare nume prin succesele sale militare: t[tarii ]i daser[ pompoasa porecl[ de „cuceritor al \[rilor”. Prin urmare, Ioan avea dreptul de a crede c[ recomanda\iunile t[t[re=ti ]i vor da roduri. Zadarnic[ speran\[! Regele primi scrisoarea, z`mbi lui Ioan, dar ]n loc de a-i da o oaste, cu care s[-=i cucereasc[ tronul str[mo=esc, el i-ar fi r[spuns, credem noi, cam dup[ urm[torul tipic: „Caut[ un magnat care s[ te duc[ ]n Moldova, precum Laski dusese pe Despota; acel magnat lesne va =ti s[ r[spunz[ ]naintea celorlal\i din adunarea na\ional[; iar[ la caz dac[ ne va amenin\a turcul, ne vom scuza c[ nu e culpe=[ \ara, nici eu, nici camera, ci e vinovat un singur nobil, turbur[tor de ordinea public[“. 8. Ioan nu se mai adres[ c[tre magna\i, c[ci unul era Laski, ceilal\i erau ni=te Firlei; el nu mai st[rui nici pe l`ng[ ni=te regi tari ]n vorbe =i slabi ]n fapte, ca Sigismund-August; pentru o bucat[ de timp ]i pierdem urmele. }n acel interval o teribil[ tragedie se juca ]n Moldova: Despota fu r[sturnat =i ucis de c[tre un +tefan Tom=a; +tefan Tom=a fu r[sturnat =i fug[rit de c[tre Alexandru L[pu=neanul, c[ruia sultanul binevoi a-i ]ntoarce domnia Moldovei; toate acestea se petrecur[ ]n curs de c`teva luni. C`nd s`ngerosul L[pu=nean se rea=ez[ pe tron, deodat[ noi revedem pe Ioan; =i unde? la Viena. 9. Germanii afl`ndu-se ]n necurmat[ lupt[ cu turcii, ]mp[ratul Maximilian II se bucur[ de ocaziunea de a avea la curtea-i un pretendent rom`nesc, pe care s[-l \in[ ca o sc`nteie de revolt[ dun[rean[. El dede lui Ioan un serviciu ]n armata austriac[ =i-i promise ]n gura mare 7 sau 8 mii de oaste, pentru ca ]n fruntea lor s[ alunge pe L[pu=neanul din Moldova. Erau numai promisiuni, simple promisiuni, promisiuni curat nem\e=ti.

67

B. P. Hasdeu

Cu toate astea, Poarta otoman[ ]ncepu a se cam ]ngriji. Un ceau= fu expediat la Viena cu aparen\a negocia\iunilor cu Maximilian, dar mai cu seam[ pentru a atrage cumva la Constantinopole pe periculosul Ioan. Ceau=ul ]i descrise perfidia =i debilitatea nem\ilor, care =tiu numai a f[g[dui =i pe care turcii ]i ]nfr`nseser[ ]n at`tea r`nduri; ]i zugr[vi generozitatea =i puterea sultanului; pentru care e o nimic[ toat[ de a da Moldova, ba =i zece \[ri ca Moldova, la cel mai de pe urm[ sclav al s[u; ]n fine, ]i asigur[ mun\i de aur din partea sultanului. Ioan p[\ise deja cu cre=tinii ]n Polonia =i avuse a face =i cu mahometanii ]n Cr`m. El se ]ncrezu ]n cuvintele ceau=ului, fugi ]n tain[ din armata austriac[, trecu Dun[rea =i iat[-l ]n Constantinopole. 10. Popoarele orientale ador[ frumuse\ea fizic[ cu care Mahomet ]=i ]mpoporase paradisul. Ioan avea o statur[ uria=[, cu o constitu\iune v`noas[, o ]nf[\i=are b[rb[teasc[, ]n care se vedea c[ fierbe puterea. A=adar[, figura eroului nostru produse acum asupra turcilor efectul ce-l produsese mai nainte asupra t[tarilor. Vizirul Mehmed-Socolli — zise agentul francez ]n raportul s[u c[tre Curtea parizian[ — „f[c`nd cuno=tin\[ cu Ioan, ]l primi foarte bine, ]n a=teptare de a-l recomanda sultanului”. Dar nu trecu nici o lun[ de zile =i, cu toat[ amicia vizirului, politica Por\ii otomane ceru dep[rtarea lui Ioan; pe de o parte, sultanul str`ngea o=ti pentru a merge contra ]mp[ratului Maximilian =i, prin urmare, avea trebuin\[ de a men\ine ]n lini=te provinciile Turciei; pe de alt[ parte, L[pu=neanul, rea=ezat prin o=tile turce=ti pe tronul Moldovei, se ar[ta ]n a doua sa domnie mai turc dec`t turcii =i, prin urmare, avea dreptul de a cere ca sultanul s[ nu proteag[ pe un pretendent rival. Ioan fu trimis la insula Rodos. 11. Aci, ]n patria =erpilor =i a trandafirilor, cunoscut[ la greci sub numele de Makara, adic[ \ar[ fericit[; aci, unde fiecare piatr[, fiecare pe=ter[, fiecare colnic conservau ]nc[

68

Muntele =i valea

proaspete suveniri =i urme de eroismul crucia\ilor jerusalemitani; aci Ioan petrecu un an =i mai bine. Sultanul Suleiman cel Mare muri ]n 1566 =i-i succese fius[u, Selim II. Tot atunci se auzi din Moldova cum c[ L[pu=neanul, pesemne pentru pedeapsa crimelor sale, sl[bi ]n corp, pierdu vederile =i c[zu ]ntr-un fel de copil[rie periodic[, mai trist[ dec`t ]ns[=i moartea. Profit`nd de aceste ocaziuni, vizirul Mehmed-Socolli, r[mas la putere, chem[ din exil pe amicul s[u Ioan. 12. Petrecerea lui Ioan ]n Constantinopole, ]n curs de trei sau patru ani, ne prezint[ date foarte sigure, dar pe care noi nu le putem explica. Aventurierul ne apare deodat[ ca milionar, ca cel mai avut comerciant de pietre scumpe ]n capitala Turciei, ]ntunec`nd prin bog[\iile =i luxul s[u pe pa=ale =i pe agale! }n comer\ ne ]nt`mpin[ lucruri extraordinare, minuni pu\in probabile =i, cu toate astea, foarte adev[rate; principiile de credit, de circula\iune, de concuren\[ etc., etc., acele principii, oric`t de l[rgite, oric`t de elastice, tot ]nc[ se refuz[ de a ne limpezi unele mistere: negu\itorul, ca =i popa, pretinde s[-l credem. 13. Un german care, peste un secol mai ]n urm[, scrise prima ]ncercare critic[ asupra vie\ii eroului nostru, observ[, ]ntre altele: „Ioan deveni domn din pr[v[lia=, precum ]n vechime la romani =i sarma\i plugarii se urcau la c`rma statului sau precum ast[zi ]n Belgia comercian\ii devin capi ai marinei”. Aceste exemple sunt frumoase; dar Ioan el ]nsu=i, desigur, nu cuget[ vrodat[ de a imita nici pe romani, nici pe sarma\i, nici pe belgi. Planul s[u era mult mai prozaic. El avea ]naintea ochilor probe de ceea ce poate o marf[, =i mai ales o piatr[ scump[, asupra Por\ii otomane. Cu treizeci de ani mai nainte, d[ruind fiicei sultanului Suleiman un simplu giuvaer, Petru Rare= ]=i redob`ndise domnia Moldovei.

69

B. P. Hasdeu

Chiar ]n timpul lui Ioan, un ovreu din Portugalia, introduc`ndu-se prin m[rfuri pe l`ng[ sultanul Selim, ajunse deodat[ duce de Naxos. Giuvaergiii schimbau un rubin pe o coroan[: comer\ul pl[cu lui Ioan; =i, ca s[-l poat[ exercita =i mai cu succes, el ]=i lep[d[ religiunea pentru a doua oar[. Crescut ]n armenism, luteranizat apoi de c[tre polonul Firlei, Ioan ]mbr[\i=[ acum mahometismul. 14. Amic cu viziul, cunoscut cu pa=alele mai de frunte, familiar cu ]nsu=i sultanul Selim, el p`ndea cu ner[bdare numai prima ocaziune pentru a apuca de mult visatul tron al Moldovei, unde, dup[ moartea L[pu=neanului, se instal[ fiu-s[u Bogdan, copil de 15 ani, despre care cronicarei zic c[ iubea dou[ lucruri nena\ionale: glumele =i pe poloni. }n chip de negu\itor, Ioan cutreiera ne]ncetat hotarele \[rii, c`nd prin Gali\ia, c`nd prin Podolia, c`nd la Prut, c`nd la Nistru. Un amic devotat =i nedesp[r\it, boierul moldovenesc Ieremia Golia, emigrat ]nc[ sub L[pu=neanul, ]l ]nso\ea =i-i ]nlesnea ]n\elegerea cu to\i cei nemul\umi\i de domnia lui Bogdan. Se form[ astfel un partit puternic, ]n fruntea c[ruia se puser[ to\i boierii cei mari, =i carele adres[ o pl`ngere c[tre Poarta otoman[. 15 Sultanul de mult a=tepta o asemenea manifesta\iune na\ional[. Bogdan era tr[d[tor oficial ]n privin\a Turciei. }ndat[ dup[ moartea p[rintelui s[u, el ]ncheiase un tractat cu Polonia, prin care se recuno=tea vasal al regelui SigismundAugust, =i de atunci ]ncoace medita numai asupra momentului pentru a ]nceta de a mai pl[ti tribut Turciei. Sultanul, ]ncurcat ]n lupt[ cu Vene\ia, se f[cea deocamdat[ c[ nu =tie nimica, tem`ndu-se de a mai aprinde un alt r[zboi ]n p[r\ile Dun[rii, la caz dac[ moldovenii vor voi a sus\ine pe principele lor. C`nd scrisorile boierilor sosir[ la Constantinopole, cu t`nguiri contra lui Bogdan =i cer`nd pe Ioan, sultanul se gr[bi a-l trimite la Moldova.

70

Muntele =i valea

Turcia tot se mai ferea ]ns[ a-=i atrage cumva un r[zboi din partea Poloniei; numirea lui Ioan la domnia Moldovei r[mase secret[, =i plecarea-i c[tre Dun[re fu divulgat[ a fi pentru treburi comerciale. }l ]ntov[r[=ea numai o mic[ oaste sau, mai bine zic`nd, o caravan[ de turci, ca ]n chip de escort[ contra nesiguran\ei drumurilor. Trec`nd prin Tesalia =i Bulgaria, Ioan mai ademeni ]n serviciul s[u o seam[ de voluntari serbi, greci, bulgari. Dar ]n orice caz, for\a numeric[ a armatei sale nu putea ]ntrece cifra de 4 p`n[ la 5 mii de oameni. Nici at`\ia nu-i trebuiau, c[ci ]l chema \ara. 16. C`nd Ioan trecea Dun[rea, Bogdan cu to\i ai s[i se gr[bi a fugi, sc[p`nd din m`na boierilor deci=i a-l extrada Turciei. De la Gala\i p`n[ la Suceava nu se v[zu un singur adversar. La intrare ]n capital[, ]l ]nt`mpinar[ bierii =i poporul aclam`ndu-l dup[ anticul obicei str[mo=esc „p[rinte al Moldovei”, ]ntocmai precum vechii ]mp[ra\i romani se numeau patres patriae. Acest m[re\ titlu moldovenii ]l d[deau acelor principi care veneau s[-i scape de jugul vreunui tiran: Despot[ ]l primise dup[ alungarea cruntului L[pu=nean; Ioan ]l c[p[t[ prin surparea nepopularului Bogdan, pe care, precum ziser[m, \ara nu-l putea suferi din cauza gusturilor sale pentru glume =i pentru poloni. 17. Pe c`nd acestea se petreceau ]n Moldova, Bogdan, ]nchiz`ndu-se ]n cetatea Hotinului, cer=itorea sprijinul regelui Sigismund-August =i al magna\ilor amici din Polonia. Regele f[cu tot ce putu, s[rmanul: trimise o ambasad[ la Poarta otoman[, dar ambasadorul se ]ntoarse ]napoi f[r[ nici un rezultat, afar[ numai c[ fuse luat ]n r`s de c[tre Ioan-vod[, care-l l[s[ s[ treac[ ]n lini=te prin Moldova, dup[ ce ]ns[ ]ntr-o audien\[ ]l regalase cu o c[t[tur[ at`t de furioas[, ]nc`t bietul diplomat ]ncepuse a tremura, recunosc`nd c[ n-a v[zut o alt[ mai ]nfrico=at[.

71

B. P. Hasdeu

}n adev[r, eroul nostru avea ni=te ochi mici =i negri, ]n care se r[sfr`ngeau cu o deosebit[ energie =i repeziciune toate pasiunile =i toate mi=c[rile sufletului: ]n momente de mul\umire, prin expresiunea cea mai simpatic[, ]n momente de m`nie se umpleau de s`nge, fulger`nd din umbra unor stufoase spr`ncene ce se ]mbinau, zburlite prin convulsiva ac\iune a nervilr. Magna\ii, cuscri ai lui Bogdan, ispr[vir[ ceva mai mult dec`t regele. Cu vai, cu chiu — cum se zice — ei reu=ir[ a aduna ca la 3000 de lupt[tori ale=i, unul ca altul, to\i juni din familiile cele mai ilustre ale Poloniei. 18. Pe l`ng[ st[p`nirea Hotinului, cea mai puternic[ fort[rea\[ a \[rii, =i pe l`ng[ ajutoare polone, Bogdan, ca to\i principii destrona\i, mai num[ra vreo c`\iva partizani ]ntre boieri. Pentru a se feri de du=mani casnici, Ioan-vod[ ]i puse pe to\i sub sabie. Aristocra\ia se ]nfior[, v[z`nd ]n m`na \iganilor, care exercitau ]n Rom`nia profesiunea de c[l[i, pe boierii cei mai de frunte, pe st`lpii nobilimii, mai cu seam[ pe b[tr`nul Iona=cu Zbierea, mare vornic al |[rii-de-Jos =i dintr-un neam de cele mai antice ale Moldovei. Capul s[u se rostogoli la picioarele g`delui tocmai ]n ziua de Pa=ti. Ioan-vod[ vru s[ arate c[ nu poate fi scuteala s[rb[torii pentru a pedepsi orice amenin\[ siguran\a statului. |ara mai ]nt`i de toate; Pa=tile mai pe urm[! 19. Noul vornic de |ara-de-Jos, Dumbrav[, era de neam mic, dar avea o inim[ mare: Ioan-vod[ ]l ]ns[rcin[ a respinge invaziunea polon[. Instruc\iunea ce-i dete domnul cu aceast[ ocaziune ne aduce aminte de principiul marelui Scipion: „Las[ du=manului nu numai mijlocul de a fugi, dar ]nc[ ]nsu\i ]nlesne=te-i calea”. Dumbrav[ avea vreo 6000 de osta=i ale=i, din districtele |[rii-de-Jos, Soroca, Orhei, F[lciu, din vechime renumite ca cele mai belicoase ]n Moldova; c[tre care se mai adause un contingent de turci basarabieni, veni\i, dup[ cererea lui Ioanvod[, sub comanda sangiacului de Akkerman.

72

Muntele =i valea

Cu atare o=ti era lesne de a sf[r`ma pe cei 3000 de poloni, azarda\i ]ntr-o \ar[ str[in[ =i antipatic[; dar domnul Moldovei nu avea nici un zor de a-=i atrage ura unui puternic regat ]nvecinat, a c[rui amicie, din contra, el prevedea deja c[-i va putea servi la un timp de nevoie. Astfel, Dumbrav[ primise ordinul de a cru\a pe du=mani. 20. Polonii trecur[ Nistrul mai sus de Hotin =i ]ncepur[ a se pogor] spre Prut, trec`nd prin faimosul Codru de la Cosmin. Un codru teribil! Acolo, cu optzeci de ani mai nainte, str[mo=ul lui Ioanvod[, +tefan cel Mare, strivise floarea armatei polone; =i oasele celor secera\i ]n acea zi r[m`neau p`n[ acum elocven\i martori; form`nd numeroase movile de schelete albe pentru verdea\a cea viu[ a arborilor. Tot pe acolo intrase, cu zece ani mai nainte, polonul Laski, aduc`nd la domnie pe Despota contra L[pu=neanului. Tactica polonilor era de a alege totdeauna acea trist[ cale ]n invaziunile lor asupra Moldovei; curagiul lor se aprindea prin sim\ul de r[zbunare, c[ci nu se afla nici unul din ei a c[rui familie s[ nu fi pl`ns vreo victim[, un tat[, un bunic ]ntre cei c[zu\i din m`na marelui +tefan! 21. }n capul polonilor se afla Mielecki, cel mai bun general al lor de atunce, pe care, cu c`teva luni mai ]n urm[, ei c`t p-aci erau s[ =i-l aleag[ rege, numai ]n favoarea str[lucitelor sale merite personale. Lipsit de artilerie, el trimise la Hotin de aduse toate tunurile cet[\ii, =i apoi p[=i la vale pe \[rmul Prutului, p`n[ ]n dreptul +tef[ne=tilor, adic[ pe aceea=i linie cu Suceava, punctul obiectiv al invaziunii. Aci vornicul Iona=cu Zbierea, s[ mai fi tr[it, era s[ uneasc[ oastea moldoveneasc[ din |ara-de-Jos cu acea polon[ =i apoi urma s[ mearg[ cu to\ii asupra lui Ioan-vod[. Moartea tr[d[torului, de care Mielecki se ]n=tiin\[ prea t`rziu, d[rm[ planul du=manilor: ]n loc de Zbierea, ei g[sir[ pe Dumbrav[. Avantposturile moldovene, ]mpr[=tiate pe ambele \[rmuri ale fluviului, se retr[geau mereu denaintea polonilor =i, ]n

73

B. P. Hasdeu

fine, trecur[ Prutul ]n speran\[ de a-i atrage dup[ sine asupra corpului armatei moldovene, ascuns ]n ni=te p[duri nestr[b[tute mai sus de H`rl[u: acolo du=manul ar fi fost silit de a depune armele chiar f[r[ v[rsare de s`nge. Polonii ]n\eleser[ gre=eala =i, ]nfiora\i de suvenirea infernal[ a codrilor Moldovei, ]ncepur[ a da dos pe o cale mai scurt[ drept spre Hotin. Atunci Dumbrav[ se puse a-i urm[ri, sup[r`ndu-i din c`nd ]n c`nd prin juc[ria unor mici atacuri de avantgard[, ]n care el \inea ]nadins tot pe turci, pentru ca s[ dea a ]n\elege, ]n c`t prive=te pe ]n=i=i moldovenii, c[ ei ar fi bucuro=i de a nu avea du=m[nie cu regatul polon. }n acest mod, ajung`nd p`n[ la Nistru, Mielecki se rezem[ de cetatea Hotinului. Dumbrav[ se opri =i el. Pozi\iunea inamicilor devenea din ce ]n ce mai critic[; ei nu puteau a se ]nchide ]n fort[rea\[, unde caii lor ar fi pierit de foame; nu puteau furagea din cauza exploratorilor lui Dumbrav[, ce-i p`ndeau ]n toate unghiurile; nu puteau a se ]ntoarce ]n Polonia, c[ci Nistrul se afla tocmai atunci ]n periodul s[u de cre=tere. Str`n=i ]n chingi, bie\ii fugari se adresar[ cu rug[min\i c[tre capul contingentului turc, cer`nd permisiunea de a se retrage ]n Polonia =i jur`ndu-i de a nu se mai v`r] ]n trebile Moldovei. Poate s[ fi fost =i bani la mijloc; orientalii, ]ncep`nd de la sultan =i p`n[ la ultimul dervi=, nu fac nimic f[r[ daruri. Oricum s[ fie, sangiacul de Akkerman se dede cu oastea-i ]n l[turi. Dumbrav[, credincios politicii lui Ioan-vod[, f[cea chip c[ ]mpu=c[ ]n du=mani; dar ]n realitate glon\ii alunecau tot dasupra capetelor. }n curs de cinci zile polonii abia putur[ opera trecerea furiosului fluviu; =i c`nd se v[zur[, ]n fine, pe \[rmul opus, ei se ]ngenuchear[ =i mul\umir[ lui Dumnezeu. 22. „Evenimentele se repet[“, zise marele Shakespeare. }n zilele noastre Moldova privi re]nnoindu-se o alt[ ]ncercare polon[, sor[-geam[n[ cu acea din timpii lui Ioan-

74

Muntele =i valea

vod[; cu simpla diferen\[ c[ ]n locul unui Mielecki era un Milkowski: precum vede\i, azardul asem[n[ p`n[ =i numele capilor! }n ambele cazuri o m`n[ de oameni nesocoti\i cutezar[ a ]nfrunta o \ar[. }n ambele cazuri polonii — cei din 1572 prin afi=area persoanei lui Bogdan-vod[, cei din 1863 prin proclama\iuni ]n ziarul Rom`nul — ne ]ncredin\au c[ vin ca amici, nu ca du=mani. }n ambele cazuri, domnii rom`ni, deopotriv[ baza\i pe considera\iuni de o ]nalt[ politic[, recomandar[ generalilor — ]n 1572, vornicul Dumbrav[, ]n 1863, colonelul C[linescu — de a menagia nebunia adversarilor. }n fine, ]n ambele cazuri, polonii retr[g`ndu-se cu ru=ine, ]=i g[sir[ totu=i admiratori: pe cei din 1572 ]i celebrau istoricii lor na\ionali, pe cei din 1863 — vai nou[! — ]i celebrase chiar un rom`n, al c[rui nume ]l d[m t[cerii pentru a nu huli pe cine nu ne poate r[spunde! 23. Hotinul tot r[mase ]n posesiunea polonilor. Despre apus ]l ap[rau muri foarte ]nal\i =i =an\uri foarte ad`nci; despre r[s[rit — st`ncile Nistrului. Un c[l[tor care-l vizitase chiar ]n zilele lui Ioan-vod[ ]l asem[n[ cu Kockenhausen ]n Liflandia; un alt c[l[tor, cu Convay ]n Anglia; un al treilea, cu Rumilihissar de l`ng[ Constantinopole. O naiv[ tradi\iune na\ional[ ]ncredin\eaz[ c[ prima funda\iune a fort[re\ei se urc[ ]n epoca pe c`nd domnul Hristos umbla pe p[m`nt. Tem`ndu-se ca polonii s[ nu re\in[ acest bulevard al \[rii ca o baz[ de opera\iuni ]n a=teptare ca destronatul Bogdan s[-=i adune o alt[ oaste mai puternic[, Ioan-vod[ trimise pe episcopul Isaia R[d[u\eanul cu al\i deputa\i de frunte pentru a negu\a un tractat de pace. Polonii sim\ir[ deja ce fel de bra\ \ine c`rma Moldovei. Cu o amabilitate nepilduit[ p`n[ atunci din parte-le, ei se gr[bir[ a ]ndestula toate cererile lui Ioan-vod[.

75

B. P. Hasdeu

Fugarul Bogdan ar fi fost extr[dat s[ nu fi fugit din Polonia; ]n lips[-i fu remis ]n m`inile ambasadorilor moldoveni un frate al s[u, pierit apoi f[r[ veste ]n robia turceasc[. Cetatea Hotinului fu ]napoiat[ Moldovei. Pentru a ar[ta toat[ importan\a acestei achizi\iuni, c[p[tate at`t de lesne contra speran\ei, Ioan-vod[ numi p[rc[labi doi b[rba\i pe care punea temei ca pe sine ]nsu=i; socru-s[u, boierul Lupea Hurul, =i cel mai intim al s[u amic, Ieremia Golia, cu care-l v[zur[m m`nc`nd ]mpreun[ p`inea str[in[t[\ii... II

DOMNUL Era grato alli amici, alli nimici terribile; giusto con i sudditi, infedele con li esterni... Era iubit de amici, teribil pentru inamici, just cu supu=ii, perfid cu str[inii... MACCHIAVELLI, Vita di Castruccio

1. }n fine, eroul nostru se v[zu st[p`n lini=tit al Moldovei. Hotinul era asigurat. Pe turci ]i avea patroni, pe poloni — amici. Rivalul Bogdan r[t[cea prin lume: din Polonia trecu la Viena, din Viena la Drezda, din Drezda la Paris, din Paris la Copenhaga, ]n sf`r=it, la Moscova, unde se poveste=te c[ \arul, cos`ndu-l ]ntr-un sac, l-ar fi aruncat ]n fluviu. 2. Un filozof antic zise, sunt acum dou[ mii de ani: „C`nd cerul voie=te a ]ncredin\a unui om ales o mare misiune, el ]ncepe totdeauna prin a ispiti sufletul =i cugetul s[u ]n am[r[ciunea zilelor grele; ]i obose=te mu=chii =i oasele prin lucr[ri dureroase; ]i arunc[ fiin\a ]n toate lipsele s[r[ciei =i ale nevoii; vrea ca faptele lui s[ capete tot rezultate contrare celor dorite; ]n sf`r=it, ]i a\`\[ inima, ]i ]nt[re=te firea, ]i m[re=te

76

Muntele =i valea

=i adauge for\ele prin o energie f[r[ care el n-ar fi fost ]n stare de a-=i ]mplini ]nalta ursit[“. A=a fu trecutul lui Ioan-vod[ p`n[ a dob`ndi tronul Moldovei: ]n curs de o jum[tate de secol, el nu cunoscuse dec`t vagabonde colind[ri din \ar[ ]n \ar[; speran\e la tot pasul am[gite; dureri morale =i munc[ fizic[! S[ vedem care fu misiunea cea mare ce-i ]ncredin\ase cerul. 3. Armenist din leag[n, luteran din Polonia, turcit ]n Constantinopole, Ioan-vod[ se ar[t[ cre=tin ortodox ca domn al Moldovei, precum s-ar fi ar[tat catolic s[ fi domnit ]n Spania. Cezar ]n Galia ador[ pe zeii druizilor. Napoleon ]n Egipt se ]nchin[ ]n geamia mamelucilor. Oamenii cei mari, Cezarii =i Napoleonii, nu au to\i dec`t o singur[ religiune: religiunea nestr[mutat[ ]n fundul inimii lor ca albia m[rii, pe c`nd cultul exterior se alunec[ pe marginile buzelor, ca undele ce se joac[ pe suprafa\[. 4. }n mai pu\in de doi ani de domnie ]n pace, Ioan-vod[ introduse ]n \ara sa urm[toarele cinci reforme, afar[ de c`te ne mai r[m`n p`n[ acum necunoscute: 1. controlul personal al actelor emanate din cancelaria domneasc[; 2. schimbarea capitalei; 3. eliberarea poporului de jos din jugul aristocra\iei clericale =i laice; 4. baterea monetei na\ionale de aram[; 5. stricte\ea contribu\iunilor fiscale. +i toate astea Ioan-vod[ le f[cuse f[r[ ajutorul unei „camere legislative”: camerele legislative nu fac un „2 mai”. 5. P`n[ la 1572 nu g[sim asupra tranzac\iunilor ]n interiorul \[rii nici un document subscris cu m`na domneasc[. Am v[zut cu ochii no=tri cel pu\in vreo zece mii de documente originale: vorbim dupre c`te am putut vedea. Marele logof[t, ca prim cancelar al statului, ]ntip[rea pe h`rtie sigilul princiar ]n josul crisoavelor sau ]l anina pe =var[ de m[tas[ c[tre pergamen[; apoi uricarul, adic[ scrib[, ]=i subsemna numele undeva ]n coad[; =i, ]n fine, f[r[ vreo alt[

77

B. P. Hasdeu

formalitate, documentul, care putea s[ fi fost chiar pe o sut[ de mo=ii, trecea bun dat ]n m`inile celui ]n drept. Se ]nt`mpla, fire=te, c[ marele logof[t, ca om =i mai ales ca ministru, abuza de sigilul princiar: domnul nu =tia nimica. Ioan-vod[, cel dint`i, v[z`nd nedrept[\ile ce se puteau face f[r[ =tirea-i, ]ncepu a subscrie el ]nsu=i, specific`nd uneori cu propria sa m`n[ p`n[ =i data documentului. }n primul an al domnirii sale el schimb[, unul dup[ altul, doi mari logofe\i: cel al treilea nu mai cuteza a glumi cu ]ncrederea lui vod[. 6. P`n[ la 1572 capitala Moldovei fu Suceava. Ea se bucur[ de aceast[ prerogativ[ ]n curs de trei sute de ani, avea 16000 de case, 40 de biserici, mai multe palaturi, un fluviu limpede, o pozi\iune pitoreasc[ =i un castel care, cu un secol mai nainte, respinsese toat[ furia unei puternice armate polone. Totul dar[ se p[rea a-i asigura lini=tita posesiune a vechilor sale drepturi, coons`n\ite prin o tripl[ paragrafie „imemorial[“. Deodat[, peste c`teva luni de domnie, Ioan-vod[ str[mut[ scaunul \[rii la Ia=i. Acesta era un or[=el mic =i f[r[ ap[. Domnii cei vechi, c[rora le pl[cea a cl[di palaturi oriunde se opreau c`te dou[-trei zile pe an, desf[t`ndu-se cu v`natul prin codrii ]nvecina\i, zidiser[ =i aici un frumos castel de piatr[ la cap[tul sudic al t`rgului, pe margine unei r`pe, ]nc`t s[ poat[ servi la nevoie =i ]n timp de r[zboi. Mai avea Ia=ul o capi=te armeneasc[, o capel[ catolic[ =i trei biserici rom`ne. }n fine, ]l ]mpodobea o baie de piatr[ de arhitectur[ oriental[. Astfel, se p[rea c[ nimic nu putea prevesti acestui t`rgu=or un viitor str[lucit ]ntre ora=ele Moldovei. Se na=te ]ntrebarea: care cauz[ s[ fi putut ]mpinge pe Ioanvod[ de a p[r[si Suceava? de a ]mbr[\i=a Ia=ul? Suceava se afla a=ezat[ prea aproape de hotarele polonoungare, prea departe de turci =i de t[tari, ]nc`t principele, ]n

78

Muntele =i valea

caz de r[zboi, lesne putea fi surprins prin o invaziune din partea Gali\iei sau a Transilvaniei, pe c`nd, totdeodat[, el nu putea ajunge la timp pentru a ]mpiedeca o invaziune de peste Nistru sau de peste Dun[re. Ia=ul sta ]n mijlocul Moldovei. Acest suprem avantagiu strategic era de ajuns pentru a determina alegerea lui Ioan-vod[. Decis a impune respect tuturor vecinilor, el c[ta s[-=i ridice un cuib central, de unde s[ poat[ veghea ]n toate p[r\ile, ca vulturul ce de pe v`rful st`ncii p`nde=te =i pe pu=ca=ul de care trebuie s[ se fereasc[, =i biata turm[ din care ]=i va ochi o victim[. 7. Strigat-au oare sucevenii contra Ia=ului ]n 1572, precum strig[ acum ie=enii contra Bucure=tiului? E sigur c[ prin retragerea capitalei, Suceava, care nu mai are nici 1000 de case, pierduse peste 90 la sut[. E sigur c[ atunci nu era pus[ ]n joc sublima cestiune a unirii, pentru care salt[ orice inim[ rom`n[. E sigur c[ Ioan-vod[ nu l[s[ Sucevei drept m`ng`iere, nici m[car o curte de apel sau o universitate. E sigur... =i, cu toate acestea, istoria nu ne arat[ s[ se fi pl`ns sucevenii. 8. Tot ce r[m[sese fostei capitale din antica-i str[lucire era sicriul cu moa=tele unui s`nt. Ioan cel Nou — a=a-i zicea pe nume — era trapezuntean de origin[; c[ci rom`nii, ei singuri ]ntre toate popoarele cre=tine, nu produser[ nici un s`nt calendaristic din propriul lor s`n, l[s`nd aceast[ sarcin[ oficial[ muscalilor =i grecilor, ]ntre care cei vrednici de ]mp[r[\ia cerului se num[rau totdeauna cu milioane. Cu vreo doi secoli mai nainte, un domn foarte religios cump[r[, aduse ]n Moldova =i a=ez[ ]n biserica mitropolitan[ de la Suceava moa=tele fericitului, pe care-l declar[ a fi patron al \[rii. De atunci ]ncoace, mai mult din patriotism dec`t din bigotism, s`ntul cel cu diploma de na\ional deveni obiectul

79

B. P. Hasdeu

celei mai ]nfocate venera\iuni din partea moldovenilor; la ziua lui, Suceava se umplea de numeroase gloate de b[rba\i, femei, copii, veni\i ]n peregrinagiu de prin toate unghiurile \[ri. Str[inii afirmau cum c[ tot cultul moldovenilor se m[rginea ]n adora\iunea lui Ioan cel Nou: ]n adev[r, noi ne ]nchinam numai aceluia pe care-l credeam c[ ne ap[r[ \ara. Moa=tele s`ntului formau unul din principalele venituri ale Sucevei; Ioan-vod[ respect[ aceast[ proprietate; =i s[rmanii suceveni, atin=i la sl[biciune, r[maser[ mul\umi\i. 9. Privind asupra st[rii sociale a \[rii sale, eroul nostru vedea o na\iune mare zbucium`ndu-se sub ap[sarea unei clase mici, asemena atletului mu=cat de un =erpe: era statua lui Laocoon, dar o statu[ vie =i de propor\iuni imense! De o parte sta ceea ce cronicele noastre numesc \ar[; de alt[ parte sta ceea ce nu era „\ar[“: boierii =i c[lug[rii. |ar[ erau mul\i, erau aproape to\i, dar vai! curat numai „suflete”. Boierii =i c[lug[rii erau pu\ini, erau vreo c`\iva, dar „materie”: toate p[m`nturile, toate veniturile, toate folosurile erau ale lor; =i oricine nu era din ei nu avea nici at`ta loc propriu c`t trebuie pentru ]nmorm`ntare. Rezultatul acestei st[ri de lucruri ]l descrie cronica \[rii: „}n Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier f[r[ jude\, f[r[ vin[, f[r[ seam[!” |i se pare c[ auzi r[sunetul c`ntecelor \[r[ne=ti din ]ntunericul feodal al evului mediu: „St[p`nii ne fac numai r[ut[\i; ei nu ne dau nici cuv`nt, nici dreptate; ei au toate, iau toate, m[n`nc[ toate, l[s`ndu-ne a tr[i ]n s[r[cie =i ]n durere“... }ntre cronica lui Urechea =i c`nteculu lui Robert Wace este la mijloc o distan\[ de trei secoli; dar ]ntre cl[ca=ii rom`ni =i servii feodali noi nu vedem nici o distan\[. 10. }ntr-un stat astfel constituit, principele putea s[-=i aleag[ numai una din trei c[i: sau s[ \in[ cu boierii =i c[lug[rii contra poporului, ori s[ \in[ poporul contra boierilor =i c[lug[rilor sau, ]n fine, s[-i ]mpace unii cu al\ii. C`te=itrele metodele fur[ ]ncercate.

80

Muntele =i valea

Cu poporul contra boierilor =i c[lug[rilor \inuse Petru Rare=; el muri pe tron, dup[ o domnie glorioas[ aproape de dou[zeci de ani. Cu boierii =i c[lug[rii ]mpotriva poporului \inuse Alexandru L[pu=neanul ]n prima sa domnie: fu tr[dat, r[sturnat =i alungat. A ]mp[ca poporul cu boierii =i c[lug[rii se silise Iacob Despota: atr[g`ndu-=i o ne]ncredere din ambele p[r\ile, el pieri sub loviturile unei coali\iuni universale. Aceste trei exemple erau toate proaspete; av`ndu-le pl[p`nde denaintea ochilor, Ioan-vod[, chiar din egoism, ]=i alese calea prin care sc[p[ na\iunea din ghearele clasei, pe cei mul\i din m`inile celor pu\ini, pe turm[ din gura lupului. 11. Am v[zut cum un mare vornic pieri sub cu\itul c[l[ului chiar ]n ziua de Pa=ti. Al\i boieri ]i urmar[ unul dup[ altul, de=i nu to\i avuser[ pl[cerea de a muri ]nfrupta\i de ou[ ro=ii. „De pre boierii de cinste =i cei mai de jos sabia lui Ioanvod[ nu lipsea, ci cu multe feluri de mor\i ]i omora”, zice cronica \[rii. 12. Monastirile consumau ]n tr`nd[vie =i ]n desfr`n[ri sudoarea Moldovei. Ioan-vod[ dede o pild[ neauzit[ p`n[ atunci ]n istoria rom`nilor. Un vl[dic[ fu convins de crima celei mai negre nemoralit[\i; divanul domnesc execut[ ]ntocmai o legiuire din Codicele Teodosian; „Sodomitul s[ piar[ prin fl[c[ri ]n prezen\a poporului”; m[r=avul episcop fu ars de viu; Ioan-vod[ \inea prea mult, pesemne, la litera dreptului roman! Mitropolitul, putred de bog[\ii, adunate prin v`nzarea cuv`ntului lui Dumnezeu, sc[p[ de cazn[ =i de moarte fugind la mun\i. Un boier, care dint`i tr[dase pe trei domni ]n =ir, apoi se f[cuse c[pitan de haiduci de codru =i, ]n fine, crezu a-=i ascunde ur`tul trecut ]mbr[c`nd haina cea f[\arnic[ a monachismului, fu ]ngropat de viu ]n p[m`nt. „Temni\ele erau pline de c[lug[ri”, zice cronica \[rii.

81

B. P. Hasdeu

Fariseii ]=i r[zbunar[ ]ntr-un mod curios: nici ]ntr-o monastire a Moldovei nu ni s-a ]nt`mplat a g[si portretul lui Ioan-vod[ sau numele s[u ]nscris ]n vreun pomelnic; iar[ peste o sut[ de ani mai ]ncoace, un mitropolit ]l =terse chiar din catalogul domnilor \[rii, pe care-l scrisese ]n versuri =i ]n care, bun[oar[, c`nta ]n urm[torul mod virtu\ile L[pu=neanului: Domni =-acesta bine, =i-n Slatina-=i fece „Monastire frumoas[, pe toate le-ntrece!” Apoi de! 13. Ura sa pentru boieri =i c[lug[ri, dispre\ul s[u pentru aristocra\ia de tot felul, Ioan-vod[, ]n unele cazuri, =tia s[ le manifeste =i f[r[ ajutorul gela\ilor. }n toat[ Moldova cei mari ]=i mascau faptele cele neevangelice prin cea mai zeloas[ p[zire a posturilor; pe c`nd \[ranii, din contra, destul de stor=i numai prin ap[sare se fereau de a mai sl[bi =i mai mult prin l[s[ri de carne =i, de br`nz[ — dac[ aveau cumva, din ]nt`mplare, vreuna din acestea. „La munteni, boierii =i poporul sunt deopotriv[ religio=i, zice un c[lug[r oriental ]n interesanta sa c[l[torie; dar ]n Moldova chiar postul cel mare ]l observ[ numai clasale de sus; iar[ ]nc`t prive=te pe cei de jos, ei de loc nu-l bag[ ]n seam[, =i ireligiozitatea lor, cea mai mult dec`t t[t[reasc[,merge p`n[ acolo ]nc`t patriarcul de Antiochia c`nd intra ]n casele lor, ei nu ie=eau ]naintea lui nici m[car cu f[r`m[tur[ de p`ine“... Ei bine! Ioan-vod[ era ]ntocmai ca \[ranii cei nelegiui\i ai \[rii sale. Un cronicar mare-logof[t strig[ cu un fel de spaim[ bigot[: „nu cred s[ fi fost cre=tin pravoslavnic, c[ de ar fi fost cre=tin, nu s-ar fi ]nsurat ]n postul mare! Un cronicar mitropolit ]l nume=te: „Ioan cel R[u”. +i mare logof[t =i mitropolitul aveau dreptate... din punctul lor de vedere. 14. Uciz`nd pe boieri =i pe c[lug[ri, p`n[ atunci at`t de puternici, Ioan-vod[, pentru o deplin[ siguran\[, lu[ m[suri ca s[-i ]mpiedice de a-=i uni for\ele contra tronului; m[car c[ orice lig[ e prea slab[ c`nd nu o sus\ine poporul de jos.

82

Muntele =i valea

83

B. P. Hasdeu

Precum ziser[m, to\i aristocra\ii, at`t clerici, cum =i laici, aveau un singur Dumnezeu: egoism, interes personal, ban. Ioan-vod[ ]=i dede un frumos spectacol f[c`ndu-i s[ se bat[ unii cu al\ii, pe c`nd el ]i b[tea pe to\i deopotriv[. Lu`nd, bun[oar[, o mo=ie monastireasc[, el o dedea unui boier: iat[ c[lug[rii \ip`nd contra boierimii! Sau, lu`nd proprietatea vreunei monastiri, o dedea unei alte: iat[ cele dou[ monastiri intr`nd ]n lupt[! Sau, ]n fine, lu`nd de la boierul cutare, dedea unui alt boier; iat[ boierii ]n=f[c`ndu-se de p[r! |ara r`dea v[z`nd c`t de proast[ e lumea! 15. Ioan-vod[ nu ]mpropriet[ri pe \[rani; nu! c[ci se ferea de o criz[ ale c[rei efecte, pe de o parte, nu erau destul de limpezi, iar[ pe de alta, nu puteau s[-=i manifeste fructele lor cele bune dec`t numai doar[ dup[ un =ir ]ndelungat de ani, str[cura\i ]n trist[ =ov[itur[. }mpropriet[rirea \[ranilor din proprietatea cea uzurpat[ clerico-boiereasc[ este o buc[\ire ]n urma c[rei, ca rezultat imediat, cei pu\ini boga\i sunt foarte s[r[ci\i =i cei mul\i s[raci nu sunt de loc ]mbog[\i\i: zecimi de ani trebuie s[ treac[ mai nainte de a reveni lucrurile la o nou[ stare normal[, mai bun[, fire=te, dec`t starea normal[ cea veche... dar p`n[ atunci? p`n[ atunci egalitatea pentru to\i =i ]n toate! Ioan-vod[ ]mpropriet[rea nu numai pe \[rani, ci chiar pe \igani, c`nd acei \igani aveau mijloace de a-=i pl[ti pe=in o proprietate; c`nd nu, nu: ci-i ]nzestra ]ncet-]ncet cu ni=te atare mijloace, ]ntrebuin\`nd un metod prin care, departe de a produce o criz[, el, din contra, ]nflorea finan\ele statului. Secretul eroului nostru era de o simplitate nespus[; el nu l[s[ pe boieri =i pe c[lug[ri s[ abuze c`t un fir de p[r de munca \[ranului. Ioan-vod[ vedea c[ ciocoiul ia aproape tot c`=tigul \[ranului, despoind astfel totdeodat[ vistieria \[rii, c[reia boierii =i c[lug[rii nu-i d[deau nimica, iar[ ceilal\i nu mai aveau de unde s[-i dea. Jos abuzul! — numai at`ta.

84

Muntele =i valea

16. Aice e locul de a analiza cestiunea propriet[\ii teritoriale la rom`ni, dup[ vechile noastre legi, nescrise, dar cu at`t mai ra\ionale, bazate nu pe imagina\iunea vreunui jurist, ci pe ]ns[=i natura cea intim[ a poporului. Boierii sau monastirile nu erau proprietari, ci numai ni=te posesori ereditari ai respectivelor por\iuni teritoriale, care dentru-nt`i le-au fost acordate lor din partea domniei ca locuri de=erte =i f[r[ valoare, pentru a le coloniza cu oameni =i de a le da astfel o utilitate. Domnul \[rii r[m`nea totdeauna adev[ratul proprietar al ]ntregului teritoriu na\ional, ]nc`t boierul sau monastirea, av`nd facultatea de a vinde, de a schimba, de a ipoteca, de a d[rui mo=iile lor, pentru fiecare din atare tranzac\iuni trebuia s[ capete o nou[ special[ ]ncuviin\are domneasc[, condi\ionat[ printr-o dare ]n bani sau ]n natur[, =i ]n care principele ]nt[rea achizi\iunea noului posesor prin urm[toarele caracteristice cuvinte: „i-l d[m lui acel sat etc.”. Pe baza acestei constitu\iuni a propriet[\ii teritoriale, \[ranii rom`ni aveau duble ]ndatoriri; unele c[tre fiscul domnesc, altele c[tre posesorul ereditar, din care cele principale erau: }ndatoririle \[r[ne=ti c[tre fisc: 1. D[ri =i gloabe judiciare, precum, de pild[: bani de divor\, bani de m[riti=, gloabe pentru furturi, du=egubine pentru omoruri etc. 2. O mic[ sum[ b[neasc[ anual[ =i dijm[ ]n natur[ de oi, de porci, de miei. Din toate aceste venituri ale fiscului, posesorul mo\iei ]=i re\inea, ca un fel de r[splat[ pentru munca percep\iunii, c[te o a treia parte. }ndatoririle \[r[ne=ti c[tre posesor: 1. Trei zile de lucru, anume: una ar`nd, alta cosind, a treia secer`nd. 2. De dou[ ori pe an, la Cr[ciun =i la Pa=ti, daruri numite „cinste”, anume: ou[, g[ini, ca=uri. Sub domni de principie aristocratice, fie prin concesiuni formale, fie prin ]ng[duiri tacite, boierii =i c[lug[rii reu=ir[,

85

B. P. Hasdeu

pe de o parte, a uzurpa toate folosurile, c`te se cuveneau fiscului =i din care ei nu aveau drept dec`t numai asupra unei treimi; pe de alt[ parte, de a =terge cu des[v`r=ire condi\ionalitatea obliga\iunilor \[r[ne=ti, silind pe s[teni s[ le lucreze =i s[ le dea mai ]n toate zilele! Fiscul se fecunda mai ales prin confisca\iuni; prin v[mi, c`te nu ]nc[puser[ ]nc[ ]n m`inile particularilor; prin dijma de cear[ =i de miere. D[rile teritoriale, adev[rata avu\ie a unui stat bine constituit, erau ca =i nule. Restr`ng`nd cu totul drepturile cele abuzive ale seniorului asupra c`=tigului \[r[nesc, Ioan-vod[ ajungea la trei scopuri de o importan\[ suprem[: 1. }mbog[\ea pe \[rani, adic[ pe cei mul\i sau, =i mai bine, pe cei „to\i”. 2. Lu`nd de la \[rani numai 1/5, 1/10 din c`te le r[pea seniorul, umplu visteria ca niciodat[. 3. Reu=i a deveni idolul acelora ce erau „\ar[“. +i, cu toate astea, el nu ]mpropriet[rise pe \[rani! 17. Un alt fact concurge a proba geniul administrativ al lui Ioan-vod[. Pentru tranzac\iuni importante, privitoare mai cu seam[ la clasa de sus, Moldova ]ntrebuin\a bani str[ini de aur =i de argint, care intrau ]n \ar[, ]n mare c[time, ]n schimb pentru exporta\iunea vitelor. Dar banii de aram[ erau pu\ini, ]nc`t \[ranul, ]n tranzac\iunile sale cele mici, se vedea for\at de a opera mai mult ]n natur[ — moneta cea mai nedreapt[ =i mai nesigur[. Domnii preceden\i, Despota =i L[pu=neanul, f[cur[ bani na\ionali de argint, ei nu se g`ndir[ la nevoile \[ranilor. Ioan-vod[ pricepu pe dat[ toate avantajele monetei de aram[, a c[rei fabrica\iune, cost`nd pu\in statului, aducea totodat[ foloase prin ]mbog[\irea \[ranilor — vrea s[ zic[ a fiscului. Gologanii na\ionali ]ncepur[, ]n fine, a circula prin toate unghiurile Moldovei.

86

Muntele =i valea

Pe l`ng[ altele, ei familiarizau \ara cu icoana frumoasei figure a principelui, ]n giurul c[reia se citea patrioticul titlu: „P[rintele Moldovei”. E de observat c[ ei fur[ la noi nu numai cei dent`i bani de aram[, ci ]nc[ cei dent`i cu o inscrip\iune rom`neasc[, nu latineasc[, ca pe ai lui Despota =i ai L[pu=neanului, nici slavoneasc[, ca pe cei anteriori. Boierii =i c[lug[rii vorbeau latine=te =i slavone=te; \[ranul — rom`ne=te. 18. Puternicul patronagiu, acordat poporului de jos contra claselor de sus, avea ]n ideea lui Ioan-vod[, precum lesne neam putut convinge, mai cu deosebire o \int[ financiar[. El f[cu acum ]n privin\a \[ranilor ]ntocmai ceea ce regii occidentali f[cuser[ mai nainte ]n privin\a comunelor municipale, eliber`ndu-le din jugul seniorilor feudali: imensele abuzuri neregulate ale aristocra\ilor izola\i se pref[cur[ ]ntr-un venit periodic al fiscului, mai moderat individualmente =i colosal ]n totalitate; cursul apei fu schimbat =i canalizat ]n profitul tronului, astfel ]nc`t p`raiele cele ]mpr[=tiate, numeroase =i umflate, se reduser[ deodat[ la propor\iunile unui singur fluviu de aur. A=adar, e vederat c[, ]mbun[t[\ind soarta \[ranilor, Ioanvod[ avea dreptul de a cere din parte-le nu numai o recuno=tin\[ moral[, ci ]nc[ pe acea material[, manifestat[ prin exactitate =i sinceritate ]n plata d[rilor fiscale, care formau acum o mic[ parte din c`te le storceau obicinuit boierii =i c[lug[rii. Lipsa sau abundan\a financiar[ a unui stat, ]n cele mai multe cazuri, nu depind de s[r[cia sau avu\ia \[rii, ci numai =i numai de modul percep\iunii impozitelor; ]nc`t un popor s[rac poate s[ aibe un fisc abundant din cazua unei percep\iuni energice =i bine organizate, pe c`nd, din contra, un popor avut poate s[ aibe un fisc lipsit din cauza unei percep\iuni mole=ite =i r[u organizate. Ioan-vod[ reu=i de a face ca banii s[ curg[, a=a zic`nd, de la sine, ]n visteria domneasc[, f[r[ concursul unei miriade de

87

B. P. Hasdeu

agen\i salaria\i, f[r[ directorate statistice, f[r[ comptabiliate francez[, f[r[ inspectori financiari: el se mul\umi a aplica ]n toat[ rigoarea teribila lege penal[ contra neplatei d[rilor. Mai bine legi pu\ine, dar bine executate! Iat[ tabloul ce-l d[ un biograf contemporan al lui Ioanvod[: „Dac[ cineva vindea f[r[ =tirea domneasc[ un strugur din vie sau ori=icare lucru supus censului, pe unul ca acela Ioanvod[, ]nfig`ndu-i o verig[ prin n[rile nasului, cu m`inile legate la spate, ]l d[ c[l[ilor, ca s[-l biciuiasc[ pe pie\e publice, =i apoi cadavrul l[s[ z[c`nd f[r[ ]nmorm`ntare, hran[ c`inilor!” Ast[zi legile noastre pedepsesc cu temni\a pe debitorul unui particular, de cele mai multe ori ale unui grec sau ovreu, c[ci rom`nii nu prea au bani de dat cu ]mprumut... debitorul statului r[m`ne nepedepsit. Prefer sistemul lui Ioan-vod[. 19. Istoricii incrimineaz[ cruzimea eroului nostru. Sunt nedrep\i. Iat[ ce zise peste doi secoli =i jum[tate Napoleon cel Mare, c`nd istoricii ]l incriminau =i pe el de cruzime: „Am \inut totdeauna cu majoritatea poporului; la ce, oare, mi-ar fi putut servi crima?” O logic[ sublim[! Ioan-vod[ \inuse =i el totdeauna cu majoritatea poporului. Majoritatea poporului ]l iubea, ca nici pe unul din c`\i l-au proces =i i-au succes pe tronul Moldovei. }n=i=i istoricii cei ]ncriminatori recunosc, to\i ]ntr-o voce, suprema popularitate a lui Ioan-vod[. Deci unde e crima? Nu e crud acel principe care, cu pre\ul c`torva capete aristocratice =i cu ne]mbl`nzita p[zire a legii, ]=i cump[r[ idolatra iubire a \[rii ]ntregi. 20. Miraculosul rezultat al administra\iunii lui Ioan-vod[ se poate exprima prin pu\ine cuvinte. }n 1572, la intrarea-i ]n domnie, toate calamit[\ile erau gr[m[dite asupra Moldovei.

88

Muntele =i valea

O teribil[ cium[ zeciuia prin sate =i prin ora=e! Un comet speria imagina\iunea poporului! O furioas[ inunda\ie devasta c`mpiile. Visteria era secat[ prin nebuniile lui Bogdan-vod[, care se plimba cu tr[suri acoperite cu argint =i aur. Turcii =i t[tarii, veni\i ]n ajutorul lui Ioan-vod[, nu se putur[ re\ine, fire=te, de a nu comite jafuri, violin\e, omoruri. }n fine, era un potop de rele! }n curs de doi ani, principele nostru realiz[ visul domnilor celor mai mari; finan\ele erau ]n floare =i contribuabilii — mul\umi\i. 21. Cronicarul Urechea servise ]n tinere\ile sale, ca uricar sau scrib[, la curtea lui Ioan-vod[; dar era aristocrat din una din familiile cele mai ilustre ale Moldovei, ]nrudit cu ceilal\i boieri, devotat c[lug[rismului =i, prin urmare, du=man sistematic al st[p`nului s[u. Ei bine! cu toat[ ura-i personal[, ce respir[ mai ]n toate r`ndurile povestirii sale, ]nc`t nu se teme de a r`de p`n[ =i de moartea viteazului, ei bine, cu toate astea, ]nsu=i cronicarul Urechea se simte for\at a caracteriza pe Ioan-vod[ ]n urm[torul mod: „Era la minte ascu\it, la cuv`nt gata, =i se vedea a fi nu numai de domnia acestei \[ri, ci =i altor \[ri s[ fie cap =i mai mare”. Atare cuvinte din gura unui inamic! 22. Nu mai pu\in dibace fu politica exterioar[ a lui Ioanvod[; de=i, din nenorocire, noi nu cunoa=tem din ea, p`n[ acum, dec`t numai o singur[ cestiune, ]n care diploma\ia cea machiavelic[ a unui mic principe rom`n era c`t p-aci s[ arunce ]ntr-un grozav labirint de complica\iuni trei din statele cele mai ponderoase ale Europei: Turcia, Fran\a =i Polonia. 23. Cur`nd dup[ intrarea lui Ioan-vod[ ]n Moldova murise b[tr`nul rege polon Sigismund-August. El fu ultimul din dinastia iagelon[ =i, tronul r[m`n`nd vacant, mai mul\i principi str[ini se gr[bir[ a se prezinta ca pretenden\i la coroan[, ]ntre care =i Enric de Valois, fratele regelui francez Carol IX.

89

B. P. Hasdeu

Poarta otoman[ sprijinea aceast[ candidatur[. }n Polonia o sus\inea, mai cu deosebire, faimosul Laski, care ajutase odat[ lui Despota, dar acum se dumeri de a se face mai bine domn el singur dec`t s[ fac[ pe al\ii, =i cerea coroana Moldovei de la influin\a francez[ ]n Constantinopole, ca r[splat[ a serviciilor sale ]n cesiunea lui Enric de Valois. Fran\a ]ncepu a negu\a ]n tain[ destituirea lui Ioan-vod[. Astfel, politica moldovean[ se afla pus[ ]n lupt[ cu acea francez[. S[ urm[rim peripe\iile intrigii. 24. }ndat[ dup[ moartea lui Sigismund-August, Ioan-vod[ expedi ]n acela=i moment doi ambasadori: unul la Constantinopole, c[tre vizirul Mehmed-Socoli; altul la Cracovia, c[tre Camera polon[. Ambasadorul trimis ]n Turcia solicit[ un ajutor de t[tari, ]n fruntea c[rora Ioan-vod[ promitea, cu m`ndrie, c[ lesne va cuceri toat[ Polonia, sl[bit[ prin anarchie. Domnul =tia prea bine c[ sultanul, legat prin amicie cu Fran\a, nu-i va ]ncuviin\a cererea. }n adev[r, vizirul se gr[bi a-i r[spunde de a se opri de la orice ]nc[lcare contra Poloniei; ]ns[, totodat[, ]i l[ud[ zelul =i ]ndr[zneala. De alt[ parte, ambasadorul trimis ]n Polonia ]ncredin\a cum c[ o armat[ de 100.000 de turci, t[tari =i munteni, profit`nd de moartea lui Sigismund-August, erau gata de a n[v[li ]n Gali\ia; ]ns[, din mila lui Dumnezeu, ]i ]mpiedec[ Ioan-vod[ prin rug[min\ile sale pe l`ng[ vizirul Mehmed-Socoli. Polonii, p[trun=i de spaim[, nu =tiau cum s[ mul\umeasc[ mai bine generosului principe al Moldovei. Drept r[splat[ pentru pre\iosul serviciu ce zicea c[ le f[cuse, Ioan-vod[ cerea de la Camera cracovian[ dou[ lucruri: 1. }napoierea Pocu\iei. +tefan cel Mare o cucerise de la poloni =i o re\inu p`n[ la moarte; Bogdan cel Chior o pierdu; Petru Rare= o redob`ndi =i iar[=i o sc[p[ ]n vreo c`teva r`nduri; urma=ii s[i o l[sar[, f[r[ protesta\iune, ]n curs de patruzeci de ani, sub sceptrul Poloniei;

90

Muntele =i valea

p`n[ ce, ]n fine, demn str[nepot al marelui +tefan, Ioan-vod[ ]=i ridic[ glasul. „Pocu\ia e un patrimoniu al meu”, scria el c[tre Camera polon[. 2. }napoierea tezaurelor moldovene, confiscate ]n Polonia. }n 1564, fugind denaintea L[pu=neanului, care intra ]n \ar[ cu o oaste turceasc[, +tefan-vod[ Tom=a, uciga=ul lui Despota, fu prins de c[tre poloni =i descapitat ]n Lemberg, din ordinea regelui Sigismund-August, sau, mai bine zic`nd, dup[ porunca unui expres ambasador turc. Tom=a ducea cu sine toat[ visteria \[rii: polonii — c[l[i ]n serviciul sultanului — confiscar[ sacii cu aur ai victimei, m`ng`indu-se cu metalul pentru ru=inea de a se fi supus orbe=te voin\ei p[g`nilor, contra fr[\iei cre=tine =i contra legilor ospitalit[\ii. Ioan-vod[ pretindea acum restituirea acelei propriet[\i na\ionale. Ambasada moldoveneasc[ ]=i ]mplini misiunea cu o a=a m`ndrie =i demnitate, ]nc`t Camera cracovian[, cuprins[ de mirare, ]i ar[t[ mai mult respect dec`t chiar Ambasadei imperiale de la Viena. Polonii nu cutezar[ a ne t[g[dui dreptul asupra Pocu\iei, nici asupra averilor lui Tom=a; ci, recurg`nd la calea am`n[rii, ei promiser[ a r[spunde ]ndat[ dup[ ce-=i vor fi ales un rege. Ioan-vod[ =tia de mai nainte c[ polonii nu-i vor ]napoia Pocu\ia, pentru care ei v[rsar[ at`ta s`nge ]n curs de un secol; =i c[ de ar vrea, tot ]nc[ n-ar putea s[-i ]ntoarc[ tezaurele lui Tom=a, de demult ]mp[r\ite, cheltuite =i uitate; dar nu Pocu\ia, nici Tom=a formau adev[rata \inut[ a ambasadei moldovene. At`t ]n Constantinopole, unde st[ruise contra Poloniei, precum =i ]n Cracovia, unde intrigase contra Turciei, Ioanvod[ reu=i deplin ]n planurile sale: }n Constantinopole el se ]nt[rea ]n buna opiniune a otomanilor, pentru ca nu cumva s[ fie destituit dup[ uneltirile Franciei; }n Cracovia, atribuind turcilor, cu o fine\[ diabolic[, cele zise de el ]nsu=i, ]i compromitea ]n ochii polonilr, ceea ce-i =i

91

B. P. Hasdeu

trebuia pentru a surpa candidatura protegiatului otoman Enric =i Valois. 25. Peste pu\in timp, Ioan-vod[ r[pezi alte dou[ ambasade, iar[=i una la Constantinopole =i alta la Cracovia. Ambasadorul trimis la Constantinopole ]n=tiin\[ Poarta otoman[ cum c[ destronatul Bogdan-vod[ adun[ ]n Polonia, cu ajutorul magna\ilor, o numeroas[ oaste pentru a n[v[li din nou asupra Moldovei; =i c[ se =i apropie deja de fort[rea\a Hotinului... Ambasadorul trimis la Cracovia rug[ Camera de a nu suferi nici o ]ncercare din partea lui Bogdan. Pretextul ambelor ambasade era de tot imaginar. Bogdan de mult nu se mai afla pe teritoriul polon. Cu toate astea, turcii se ]nfuriar[ contra Camerei cracoviane, iar[ Camera cracovian[, crez`nd c[ ]n adev[r Bogdan s-ar fi \in`nd ascuns undeva ]n Polonia, r[sp`ndi ]n toate direc\iunile curieri =i emisari, pentru a prinde pe nenorocitul fugar; at`t de groaznic =tiuse a deveni Ioan-vod[ fa\[ cu unul din cele mai puternice regate ale Europei. Care s[ fi fost scopul cel secret al domnului moldovenesc ]n aceste dou[ ambasade? 1. De a provoca ]n Constantinopole din partea otomanilor vreo demonstra\iune du=man[ contra polonilor, f[c`nd astfel o lovire indirect[, dar dureroas[, ]n candidatura lui Enric de Valois; 2. Sub aparin\a de a urm[ri pe Bogdan, s[ c`=tige timpul =i ocaziunea de a lucra prin ambasadorul s[u ]n Cracovia, ]mpr[=tiind bani =i intrige contra politicii franceze. 26. V[z`nd c[ Turcia, dup[ solicita\iunile Cur\ii de la Paris, tot mai cru\[ hotarele Poloniei, Ioan-vod[ expedi un al treilea ambasador la Constantinopole. Reproducem chiar cuvintele agentului francez pe l`ng[ Poarta otoman[ ]n scrisoarea sa c[tre Enric de Valois: „M-am ]n=tiin\at c[ domnul Moldovei trimise aice un ceau=, carele asigur[ c[ \arul moscovit fu primit ]n Vilna =i ]n toat[ Litvania, cu voia =i ]ng[duirea \[rii ]ntregi, =i c[ este de temut

92

Muntele =i valea

c[ =i Camera polon[ i se va supune, =tiindu-l armat =i a=a de aproape; care veste a fost turburat foarte mult pe turci, f[c`ndu-i s[ hot[reasc[ ]n divanul de ieri un r[zboi contra Poloniei.” Iat[ dar[ c[ diploma\ia lui Ioan-vod[ era c`t p-aci s[ r[stoarne candidatura lui Enric de Valois, dac[ polonii nu s-ar fi gr[bit a risipi b[nuielile Turciei. 27. }n fine, pu\in mai nainte de momentul decisiv al elec\iunii de rege, sosi =i la Cracovia un al treilea trimis moldovenesc. Ioan-vod[ reu=ise a pune m`na pe dou[ scrisori turce=ti din partea vizirului Mehmed-Socolli, una c[tre Camera cracovian[, cealalt[ c[tre episcopul Montluc, ambasadorul francez ]n Polonia. }n epistola-i c[tre Camer[, vizirul poruncea polonilor de a alege pe Enric de Valois, ]nchei`ndu-o a=a: „s[ nu ]nt`rzia\i cu ]mplinirea ordinilor sultanului”; ]n epistola c[tre Montluc m[rturisea ]nalta solicitudine a Turciei pentru interesele Franciei. Scandalul fu universal. P[g`nul dedea porunce „inclitului” regat polon! Enric de Valois ap[rea ca un cireac al sultanului! O indigna\iune general[ cuprinse pe m`ndrii magna\i, cu at`t mai v`rtos c[ trimisul moldovenesc le mai citi ]n =edin\[ plenar[ urm[toarea ironic[ scrisoare din partea lui ]nsu=i Ioan-vod[: „Din cele al[turate afla\i porunca m[riei-sale sultanului de a pune ]n capul vostru pe fratele craiului fran\uzesc; ve\i fi av`nd, credem, destul[ pricepere ca s[ pute\i ]n\elege c[ m[ria-sa sultanul nu lucreaz[ pentru binele cre=tin[t[\ii.” Speriat prin efectul vicleniei lui Ioan-vod[, Montluc striga, jura, =optea, zbucium`ndu-se a dovedi cum c[ cele dou[ epistole sunt n[scocite din capul moldovenilor. Totu=i, secretarul Ambasadei franceze, Jean Choisnin, recunoa=te ]n memoriile sale c[ infernala diploma\ie a principelui rom`n pusese candidatura lui Enric de Valois ]ntr-un pericol extrem, din care abia-abia o putu sc[pa renumita abilitate politic[ a lui Montluc.

93

B. P. Hasdeu

28. Oare pe cine s[ fi dorit Ioan-vod[ de a vedea pe tronul Poloniei? Pe Ernest, fiul ]mp[ratului Maximilian? Nu; c[ci el apre\uise deja o dat[, prin propria experien\[, caracterul nedecis =i egoistic al austriacilor. Pe Sigismund, fiul regelui Sveziei? Nu; c[ci venea prea de departe... Simpatiile lui Ioan-vod[ erau c`=tigate anume pentru acela de care mai cu deosebire se temeau otomanii ca nu cumva s[ apuce coroana Poloniei: \arul moscovit, faimosul Ivan cel Groaznic. Cu acest scop, episcopul Isaia R[d[u\eanul, — inteligentul diplomat pe care vi-l aduce\i aminte la ]nceputul istoriei noastre negu\`nd tractatul de pace cu Polonia, — fu trimis ]n tain[ la Moscova. Ce va fi inspr[vit acolo? Nu =tim. 29. Astfel, principele Moldovei, ]n cei doi ani ai domniei sale, desf[=ur[ o activitate diplomatic[ de o fine\e rar[, de o ]ntindere extraordinar[, =i ale c[rei toate mi=c[rile manifestau din ce ]n ce mai clar m[re\ul vis al eroului:

Scuturarea jugului musulman!... 30. Moldova pl[tea Turciei un tribut anual de 40 000 de galbeni; dar m[iastra administra\iune a lui Ioan-vod[ o aduse ]ntr-o stare at`t de ]nflorit[, ]nc`t Poarta otoman[ se crezu acum ]n drept de a pretinde o dare mult mai mare. Sultanul Selim II =i vizirul s[u Mehmed-Socolli erau atunci doi oameni cei mai lacomi de pe fa\a p[m`ntului. Un ceau= prezint[ lui Ioan-vod[ ]nalta porunc[ de a pl[ti 80 000 de galbeni. „Patruzeci mii s[ pl[te=ti ca bei al Moldovei, iar celelalte patruzeci mii ca ghiaur, de vreme ce ai cutezat a te lep[da de credin\a lui Mahomed”, scria epistola viziral[, ascunz`nd m`r=ava aviditate sub o sofism[ bigot[. Trimisul turcesc sosi la Ia=i tocmai ]n ziua ]n care Enric de Valois primea ]n Cracovia coroana regal[ a Poloniei; fatalitatea

94

Muntele =i valea

vru s[ triumfe ]n acela=i moment, la nord =i la sud, du=manii lui Ioan-vod[. 31. Pentru alegerea domnului, pentru facerea legilor, pentru cestiuni de o mare importan\[, rom`nii procedau prin convocarea unei Adun[ri Ob=te=ti, a=ezate ]n principiu pe ni=te baze mult mai largi dec`t chiar „votul nostru universal”. }n termeni generali luau parte la deciziuni, ca =i dup[ legea actual[, „boierii, popii =i \ara”; dar analiz`nd cu am[nuntul aceast[ defini\iune, descoperim ]n ea elemente dezmo=tenite ast[zi de anticul lor vot. Nobilimea electoral[ se compunea atunci din to\i boierii f[r[ distinc\iune: boierii cei mari, cei de clasa a doua, cei de clasa a treia, cei ]n demisiune, boierna=ii de prin jude\e =i to\i capii militari. Clerul electoral se compunea din mitropolit, to\i episcopii =i to\i egumenii. }n fine, „toat[ \ara”. Cu toate astea, nu numai ini\iativa, ci ]nc[ discu\iunea proiectelor era o sacr[ prerogativ[ ministerial[, Adunarea Ob=teasc[ fiind strict m[rginit[ ]n dreptul de a pronun\a o afirma\iune sau o nega\iune. Divanul domnesc, adic[ cei opt sau nou[ mini=tri, hot[rau de mai nainte ]n ascunsul cabinetului; apoi mitropolitul ori marele logof[t, sau chiar ]nsu=i domnul ie=ea pe esplanada cur\ii princiare =i, adres`ndu-se c[tre gloatele gr[m[dite pe pia\[, ]i ]ntreba: „Vre\i lucrul cutare?” Poporul r[spundea din inspira\iune: „da” sau „ba”, f[r[ dezbateri, f[r[ =icane, f[r[ amendamente. Era just. Gloatele nu ra\ioneaz[; dar ele pricep foarte bine, prin un fel de instinct, tot ce e bun =i ce e r[u. £...¤ A=adar[, legisla\iunea noastr[ cea veche era bazat[ ]n aceasta pe o profund[ cuno=tin\[ a naturii umane: majoritatea, adic[ instinctul adev[rului cel ]nn[scut =i spontaneu, aproba sau dezaproba minoritatea, adic[ ra\ionamentul cel supus erorilor sistemei =i ale interesului.

95

B. P. Hasdeu

Inima sanc\iona mintea. „Inima este care simte pe Dumnezeu!” zise marele Pascal. Am putea ad[ugi: „Inima este care simte pe Satana”. Cu alte cuvinte, ]n planurile min\ii, inima simte c`nd pe Dumnezeu, =i zice „da”, c`nd pe Satana, =i zice „ba”. Da sau ba... nu cere\i alta de la un vot universal, care nu e =i nu poate fi dec`t un juriu ]n cauzele na\iunii ]ntregi. 23. Istoria ne-a conservat propriile cuvinte ale lui Ioanvod[ c[tre Ob=teasca Adunare a \[rii67: „Dragii mei boieri =i voi, iubitele mele slugi! Greul de ast[zi ]ntrece toate grelele de mai nainte. L[comia turcilor cere un haraci ]ndoit. De-l vom da, ea nu va z[b[vi a ne stoarce =i mai mult, p`n[ ce ne va stinge cu totul, c[ci aceasta o vrea p[g`nul. De nu vom da, ne a=teapt[ r[zboi, stricarea \[rii, foc =i sabie. Cugeta\i =i alege\i! Supun`ndu-ne orbe=te vr[jma=ului nostru, vom pieri desigur, =i vom pieri ca mi=ei; scul`ndu-ne asupra-i, chiar de nu vom izbuti pentru p[catele noastre, tot ]nc[ vom avea m`ng`ierea de a pieri b[rb[te=te, noi, femeile noastre, copiii... cu to\ii! Voi =ti\i c[ haraciul nu-l pl[tesc eu; ci voi =i ai vo=tri. Pu\in dar[ mi-ar p[sa de nu m-ar durea inima pentru \ar[! Mi-e mil[ de voi, =i pentru voi ]mi voi pune capul meu, dragilor mei tovar[=i! S[ chem[m pe Dumnezeu ]ntr-ajutor, ca s[ plece pe vr[jma=ii no=tri sub picioarele noastre. S[ tr[im slobozi ori s[ ne piar[ p`n’=i urma noastr[! Fi\i cu mine =i cu noi va fi izb`nda!”... 33. Pentru a putea ]n\elege impresiunea produs[ prin electrica voce a principelui asupra numero=ilor s[i ascult[tori, trebuie mai ]nt`i s[ cunoa=tem poporul moldovenesc din 1574. Tocmai atunci un c[l[tor polon cutreier[ Moldova ]n toate direc\iunile, vizit[ ora=ele, avu curiozitatea de a vedea unele monastiri, petrecu prin case boiere=ti =i prin bordeie de \[rani

96

Muntele =i valea

=i ]nv[\[ un c`ntec pe care-l auzise ]n at`tea r`nduri, ]nc`t chiar f[r[ voie i se ]ntip[rise ]n memorie. Vre\i a aprofunda caracterul unui popor? Studia\i poezia sa na\ional[. C`ntecul moldovenesc, memorat de acel c[l[tor =i reprodus de el polone=te, fu: +tefan, +tefan, domn cel mare, Seam[n pe lume nu are: Seam[n pe lume nu are, Dec`t numai m`ndrul soare! +tefan, +tefan, domn cel mare, La Suceava cuibu-=i are: La Suceava cuibu-=i are, +i din el ades el sare! +tefan, +tefan, domn cel mare, Pune pieptul la hotare: Pune pieptul la hotare, Ca un zid de ap[rare! +tefan, +tefan, domn cel mare, Bate oardele t[tare: Bate oardele t[tare, +i turcii pe zmei c[lare! +tefan, +tefan, domn cel mare, Bate le=i f[r[ cru\are: Bate le=i f[r[ cru\are, +i unguri f[r[-ncetare! +tefan, +tefan, domn cel mare, Are-o \ar[ mic[ tare: |ara-i mic[, \ara-i tare, De st[ lumea la mirare!

Ioan-vod[, marele str[nepot al acelui mare +tefan, se adresa acum c[tre ni=te oameni deprin=i a celebra ]n toate

97

B. P. Hasdeu

zilele, cu sonul al[utei, suvenirul str[lucitelor victorii de la Lipine\, de la Racova, de la Cozmin, de la Baia! Trecuse abia =eptezeci de ani dup[ moartea viteazului: ici-colea mai ]nt`lneai ]nc[ centenari, care au servit o dat[ sub steagurile sale =i ale c[ror povestiri volcanizau inimile noii genera\iuni. Ioan-vod[ =tia c[tre cine vorbe=te! 34. N[scu\i cu tradi\iuni eroice ]n piept =i pe buze; entuziasma\i prin tonul, prin cuvintele principelui; ]mb[ta\i prin iluziunea unui viitor glorios, moldovenii strigar[ cu glasuri mari — scrie cronica \[rii: „Vom pieri to\i l`ng[ m[ria-ta! to\i vom pieri!” Fu adus s`ntul Evangeliu. „Nu cer s[-mi jura\i mie, — sun[ Ioan-vod[, — nu mie, ci jura\i unul altuia.” A jura unul altuia se zicea a se face „fra\i de cruce”; una din cele mai nobile institu\iuni cavalere=ti d-ale str[bunilor no=tri, care se ]nso\ea de simbolica formalitate a gust[rii dintr-o p`ine f[cut[ ]n forma crucefixului; cei lega\i prin un asemenea jur[m`nt deveneau nedesp[r\i\i la via\[ =i la moarte. To\i jurar[. Jurar[ c[, dac[ vreunul din ei ]=i va vicleni credin\a, atunci s[-l bat[ p[m`ntul, focul, apa, v[zduhul, p`inea, vinul, sabia, Dumnezeu =i Maica Domnului! A=a era jur[m`ntul osta=ului rom`n. Sunt momente sublime ]n trecutul nostru! 35. Ioan-vod[ promisese a nu-=i cru\a via\a pentru libertatea patriei. Trebuia dar[ a se asigura, mai ]nt`i de toate, situa\iunea Moldovei, la caz dac[ o lovitur[ du=man[ va precurma zilele generosului principe. Adunarea Ob=teasc[ ]ncuviin\[ dou[ m[suri: 1. Tezaurul \[rii =i familia domneasc[ fur[ trimise la fort[rea\a Hotinului, unde se gr[bir[ a refugi =i casnicii boierilor, sub paza socrului princiar, p[rc[labul Lupea-Huru.

98

Muntele =i valea

2. Pruncul Petru, fragedul fiu al lui Ioan-vod[, fu declarat erede al tronului moldovenesc, =i numele s[u ]ncepu a figura ]n documente al[turea cu al p[rintelui. Patriotismul, trezit din amor\ire ]n fa\a pericolului, ]n\elese necesitatea eredit[\ii tronului: fie-ne drept ]nv[\[tur[! 36. Ioan-vod[ chem[ atunci pe ceau=ul turcesc. „Pleac[! ]i zise cu m`ndrie principele rom`n. Pleac[ =i spune ]mp[ratului t[u c[ de azi nainte necum s[-i pl[tim optzeci mii de galbeni, dar nu va vedea nici c`t primea p`n-acuma: cu banii haraciului ]mi voi face o=ti =i apoi... apoi vom vorbi. Pleac[!” III

C{PITANUL ...Aber der Krieg laesst die Kraft erscheinen. Alles erhebt er zum Ungemeinen! ...Dar r[zboiul face s[ apar[ for\a, ]nal\[ toate p`n[ la sublim! SCHILLER, Die Braut von Messina.

1. }nfrico=at[ era pozi\iunea Moldovei. }n |ara Rom`neasc[ =i ]n Transilvania st[p`neau doi vasali orbi =i mu\i ai Turciei. }n Polonia se ]ncoronase Enric de Valois. Germania era departe; muscalii — =i mai departe... Niciodat[ istoria nu ne arat[ un popor mai mic =i mai izolat, chem`nd f[r[ sfial[ la o lupt[ de moarte pe un du=man mai puternic! 2. +ti\i cine erau turcii ]n 1574? Iat[ ce zice faimosul Robertson: „O lung[ succesiune de principi ageri dede o a=a vigoare =i t[rie guvernului otoman, ]nc`t el ajunse ]n secolul XVI la putincioasa culme a dezvolt[rii sale; pe c`nd statele cele mari

99

B. P. Hasdeu

ale cre=tin[t[\ii erau ]nc[ departe de a se urca ]n sfera lor la o treapt[ analoag[. Tot atunci oastea turc[ se bucura de toate avantajele c`te se nasc din superioritatea disciplinei militare. La ]ntronarea lui Suleiman, corpul ienicerilor era deja vechi de un secol =i jum[tate; =i p[=ea, f[r[ contenire, tot nainte pe calea disciplin[rii. Ceilal\i solda\i, recruta\i de prin provinciile imperiului, fur[ \inu\i ne]ncetat sub arme ]n diferite r[zboaie ale sultanilor, aproape f[r[ nici un interval de pace. Contra unor armate astfel organizate =i exercitate, for\ele statelor cre=tine ie=eau la lupt[ cu un mare dezavantagiu. Autorii cei mai inteligen\i =i cei mai nep[rtinitori din secolul XVI recunosc =i depl`ng inferioritatea militar[ a cre=tinilor fa\[ cu turcii”... Ambasadorul francez ]n Constantinopole scria ]n 1572 c[tre Curtea parizian[: „Niciodat[ n-a= fi crezut c[ turcii sunt at`t de groaznici, s[ nu-i fi v[zut cu ochii”... Dup[ calculul unui matematic de atunci, venitul anual al sultanului se compunea din =esezeci butoaie mari cu aur... Iat[ pe ce fel de du=man cutez[ a-l ]nfrunta domnul Moldovei, de=i-l cunoscuse de aproape! 3. Primind insolentul r[spuns ce i-l adusese bietul ceau=, revenit cu ru=ine, sultanul Selim destitui pe Ioan-vod[ =i numi domn ]n locu-i pe Petru, poreclit cel +chiop, fratele domnului muntenesc =i care, dup[ mum[, descindea din s`ngele vechilor domni moldoveni. Acesta era un june crescut ]ntre greci, amic al boierismului: prin urmare, ur`t poporului. El promisese Turciei un tribut ]ndoit. Pe dat[ Poarta otoman[ expedi ordini la sangiacul de Nicopole, la munteni =i la transilvani de a intra cu o=tile lor ]n Moldova. Sultanul trimisese =i la Enric de Valois, dar moldovenii surprinser[ pe ceau=, c[ci altfel cine =tie dac[ turcofilul rege al Poloniei nu s-ar fi gr[bit a lua parte la v`natul leului rom`n.

100

Muntele =i valea

Fost-a cineva s[ ajute lui Ioan-vod[ contra acestei formidabile coali\iuni? |[ranii moldoveni =i... o m`n[ de cozaci! 4. Peste Nistru, la marginea Poloniei cu \ara T[t[reasc[, se formase cu vreo cincizeci de ani mai nainte o mic[ republic[ de oameni despera\i, a c[ror deviz[ era nimicirea du=manilor cre=tinit[\ii. Acea cavalereasc[ republic[ se contopise din trei popoare ]nvecinate: rom`ni, poloni =i moscovi\i, care uitau aci urile lor na\ionale pentru a nu mai ur] cu to\ii dec`t numai pre mahometani. Ei vorbeau ]n o limb[ amestecat[, pe care lesne o ]nv[\au c`te=itrele na\iunile. }n to\i anii sau, mai bine, pentru fiecare expedi\iune militar[, ei ]=i alegeau prin sufragiu universal c`te un cap numit „hatman”. Re=edin\a lor era la gurile Niprului, unde ei ]=i ]nchipuir[ o mic[ flotil[ de luntri sau „seice”, cu care devastau, f[r[ fric[, \[rmii Cr`mului =i al Turciei. Erau c[l[re\i, pede=tri, marinari, de toate pe r`nd, dup[ cum le venea mai la socoteal[: c[l[re\i pe c`mpie, pede=tri ]n mun\i, marinari pe ap[. Cetele lor se compuneau din c`te o sut[ de oameni comanda\i de centurioni sau „sotnici”. Strategia lor era mai mult t[t[reasc[, tactica — mai mult polon[. Via\a lor se petrecea ]ntr-un ne]ncetat vagabundagiu la p`nda vr[jma=ului; armele erau arc, sabie, suli\[, dar mai ales pu=ca, din care nu =tiau a da gre=. To\i erau b[ie\i f[r[ femei =i f[r[ copii, re]nnoindu-se mereu prin voinici, prin criminali, prin aventurieri, care se ad[posteau aci din toate p[r\ile. Astfel, ei devenir[ groaznici sub numele de cozaci, adic[ oameni u=ori ca o c[prioar[. 5. Pe ace=ti nelegiui\i — outlaws — ]i chem[ Ioan-vod[, cu leaf[ mare, la lupt[ contra sultanului Selim.

101

B. P. Hasdeu

Dou[sprezece centurii de bravi venir[ la chemare. Era pe la mijlocul lui martie; prim[vara rom`n[ ]ncepea a-=i dezboboci frumuse\ile; Ioan-vod[ se afla ]n coorturi la marginea Ia=ului, pe ]ntinsa c`mpie de la Copou. El f[cu cozacilor o primire str[lucit[: le ie=i ]ntru ]nt`mpinare, ]ncungiurat de floarea boierimii, cu ]mpu=c[turile tunurilor =i zgomotoasa armonie de tr`mbi\e, tobe, fluiere, t`mpene... Urm[ un pr`nz, dup[ care to\i cozacii c[p[tar[ generoase daruri de aur =i de argint. +ase bu\i cu vin fur[ desfundate pentru scumpii oaspe\i, care le de=ertar[ cu veselie ]n s[n[tatea lui Ioan-vod[. „Nu sunte\i dec`t o mie dou[ sute — le zise principele — dar fiecare sut[ face c`t o mie!” 6. Cu toat[ pu\in[tatea mijloacelor sale, deciziunea lui Ioan-vod[ de a sf[rma robia otoman[ era bazat[ nu pe temeritate, ci pe cea mai profund[ convic\iune c[ va putea reu=i: El =tia ce poate el ]nsu=i! El =tia ce pot rom`nii! 7. Ioan-vod[ studiase arta militar[ la poloni, la t[tari, la germani, la turci; =i imensa-i inteligen\[, apropiindu-=i ]n sintez[ toate rezultatele progresului epocii, merse =i mai departe. Astfel, noi vedem cu admira\iune c[ principiile sale ost[=e=ti, elaborate prin propriul s[u geniu, diferesc, ]n mare parte, de ale tuturor domnilor rom`ni de mai nainte; diferesc, ]n mai multe privin\e, chiar de starea lucrurilor de atunci la popoarele cele mai civilizate; =i se ]nrudesc de minune cu perceptele =tiin\ei de ast[zi. Ne va fi permis a da aci din capul locului dou[ exemple mai generale. Pe c`nd ]n Fran\a artileria era ]nc[ at`t de pu\in apre\uit[, ]nc`t abia peste treizeci de ani mai ]n urm[ Enric IV izbuti a avea ]n arsenalul de la Paris 100 guri de foc, ei bine! Ioanvod[, ]n scurta-i domnie de doi ani, ]=i ]nzestr[ armata cu un num[r ]ndoit mai mare.

102

Muntele =i valea

Pe c`nd ]n toat[ Europa nu era ]nc[ destul de sim\it[ predomnitoarea importan\[ a infanteriei ]n compara\iune cu cavaleria — de=i celebrul Machiavelli se silise de demult a dezam[gi aceast[ r[t[cire — ei bine! Ioan-vod[ ajunge deja la concluziunea cum c[ oastea c[l[rea\[ trebui s[ formeze numai o mic[ parte din cifra total[ a armatei. Artileria =i infanteria ca temelie, cavaleria ca accesoriu — a=a credea eroul nostru; cavaleria ca temelie, artileria =i infanteria ca accesoriu — a=a crezuser[ +tefan cel Mare, |epe=, Petru Rare=, Alexandru L[pu=neanul; ba a=a credeau pe la 1574 mai to\i generalii italieni, francezi =i germani. Pute\i judeca cine era Ioan-vod[. 8. Armata moldoveneasc[ se ]mp[r\ea din timpii cei mai vechi ]n arca=i, sau infanterie, =i c[l[ra=i, sau cavalerie. Unii =i al\ii devenir[ celebri. Arcul moldovenesc era de dimensiuni mari; dar osta=ul ]l m`nuia cu at`ta art[, ]nc`t „]ntrecea v`ntul prin r[peziciunea zborului =i cov`r=ea z[pada prin mul\imea desc[rc[turilor”, dup[ expresiunea unei balade germane din evul mediu. Numai doar[ renumi\ii arca=i englezi ar fi putut intra ]n rivalitate cu arca=ul moldovean. Ast[zi, c`nd pu=ca ]nlocui cu totul ]ntrebuin\area arcelor, s-a calculat c[, ]n fiecare b[t[lie, se pierde ]n de=ert aproape 1 500 de gloan\e sau 80 oca de plumb p`n[ a ucide sau r[ni un singur du=man; oare un bun arca= de mai nainte nu ]ntrecea prin rezultate pe un pu=ca= modern? Turcii =i t[tarii p[strar[ uzul arcelor mai p`n[ mai d[un[zi: s[ge\ile lor f[ceau =irurilor cre=tine ni=te pierderi cel pu\in egale cu efectul pu=telor. Arcul costa mai nimica: ]nc]t nu era poate nici un moldovean care s[ nu fi avut aceast[ arm[ =i s[ nu se fi exercitat din ea a=a zic`nd din leag[n. Pu=ca posed[ oare un asemenea avantagiu? Toate aceste supreme ra\iuni erau cauza c[ arcul prea cu anevoie s-a putut dezr[d[cina din oastea moldoveneasc”, =i nici p`n” la 1700 nu-l alungase ]nc[ muschetul sau arcabuza.

103

B. P. Hasdeu

+-apoi, curios lucru: epoca gloriei noastre militare fu tocmai epoca arc[=iei! Pe l`ng[ arce, infanteria moldoveneasc[ mai avea ciomege, care, ca arm[ curat na\ional[, merit[ un cuv`nt aparte. Ele se numeau „ghioage” =i „fu=turi”. Erau sub\iri ]n m[nuchi, groase =i ghintuite cu cuie la cap[tul opus. Ciomagul era ]n privin\a arcului ceea ce baioneta este ]n privin\a pu=tii: teribilul s[u aspect, ]ntr-un atac de pedestrime, arunca spaim[, demoraliz`nd curagiul du=manilor. Cu aceast[ arm[ \[ranul era deprins de mic =i o fabrica el singur: dou[ mari avantaje. }n fine, unele p[r\i din infanterie erau ]narmate cu coase, cu care secerau c`nd picioarele cailor inamici, c`nd pe prizonieri: de acolo se n[scu expresiunea „a snopi pre vr[jma=i”. Erau ni=te snopi glorio=i pentru \ara noastr[! Caveleria moldoveneasc[ se compunea din to\i proprietarii teritoriali, mari =i mici, numindu-se oaste neme=easc[. Caii, str[pun=i la n[ri pentru ]nlesnirea r[sufl[rii, se deosebeau nu prin m[rime sau frumse\e, ci prin repeziciune =i neoboseal[. Unde este ast[zi acea m`ndr[ ras[, care a\`\a odat[ admira\iunea str[inilor =i era oprit[ cu totul de a se exporta afar[ din hotarele Moldovei? Unde este? unde, ah! unde sunt multe lucruri! Cavaleria nu costa statului nici un ban: era un serviciu feudal. 9. Din legea mar\ial[ a vechilor moldoveni cunoa=tem un singur articol: „Fugarul carele va l[sa c`mpul b[t[liei s[ fie pedepsit cu o moarte mai cumplit[ dec`t aceea ce i s-ar fi putut ]nt`mpla ]n lupt[ din partea vr[jma=ului.” 10. Vom aduce o serie de m[rturii despre proverbiala bravur[ a moldovenilor ]n secolul XVI.

104

Muntele =i valea

Cit[m numai o mic[ parte din c[te lesne s-ar putea cita. 1. Graziani: „Ei se bat cu o a=a ]ndr[zneal[, cu un a=a dispre\ pentru du=man, cu o a=a ]ncredere ]n sine, ]nc`t adesea cu o m`n[ de oameni ]nfr`nser[ mari armate ale vecinilor”... 2. Vigenére: „E un popor totdeauna foarte ciudat, capri\ios, \`fnos; dar at`t de dur =i r[zboinic, ]nc`t nu o dat[ a dat ]nv[\[tur[ acelora ce nu-l l[sau ]n pace”... 3. Reichersdorf: „Neamul moldovenesc e feroce, cam barbar, dar foarte ager, dup[ propria sa manier[, ]n arta militar[“... 4. Ruggieri: „Sunt oameni foarte vitejji, dar nu prea au arme, ]ntrebuin\`nd ]n ofensiv[ mai ales arce”... 5. Veranzio: „Moldovenii ]ntrec pe munteni ]n bravur[: dar muntenii ]ntrec pe moldoveni ]n ospitalitate”... 6. Bielski: „Osta=ii moldoveni sunt viteji =i me=teri de a m`nui suli\a =i a se ap[ra cu scutul, de=i sunt ni=te \[rani pro=ti lua\i de la plug”... 7. Miedzieleski: „Domnul Moldovei are 30 000 de solda\i, din care 15 000 sunt osta=i de cei mai buni =i lupt[tori de cei mai viteji”... 8. Gorecki: „Fiecare moldovean, p`n[ =i cel mai s[rac, cat[ s[ aib[ un cal, pe care-l ]ncalec[ pentru prad[ =i pentru r[zboi”... 9. Orzechowski: „Sunt oameni groaznici =i foarte viteji; =i nici c[ este pe fa\a p[m`ntului un alt popor care pentru gloria r[zboinic[ =i eroism s[ apere o \[ri=oasr[ mai mic[ contra mai multor du=mani, atac`ndu-i sau resping`ndu-i f[r[ ]ncetare”... 11. Dar ceea ce f[cea pe un osta= moldovean formidabil ]n ochii vr[jma=ilor era nu at`t furioasa-i vitejie, precum o virtute a anticului legionar roman.

105

B. P. Hasdeu

Scipionii, Metelii, chiar str[bunul nostru Traian ]=i mul\umeau stomacul, ]n timpi de r[zboi, cu o buc[\ic[ de sl[nin[ =i cu o f[rmitur[ de ca=. Un burduf de br`nz[ =i o p`ine de gr`u ajungeau soldatului moldovean pentru o expedi\iune. Chem`ndu-i sub steaguri, principele ]i ]n=tiin\a de mai nainte de num[rul zilelor pentru care trebui s[ se aprovizioneze cu hran[; niciodat[ ei nu luau mai mult dec[t ceea ce puteau ac[\a de =a sau a purta de-a umeri. Astfel, istoria nu ne arat[ nici un singur caz unde armata moldovean[ s[ se fi pl`ns sau ar fi suferit din lipsa proviziunii. F[r[ aceast[ frugalitate cu greu ne-am putea explica ilustrele campanii ale lui +tefan cel Mare =i Petru Rare=. 12. Artileria rom`n[, de=i prea pu\in[ ]n num[r p`n[ la domnia lui Ioan-vod[, totu=i, ar merita prin caracterul s[u o men\iune de tot aparte ]n istoria artei militare moderne. Se =tie c[ fusese rom`n acela carele dirigease tunurile sultanului Mahomed la luarea Constantinopolei: constat[m aptitudinea na\ional[, jelind ]ns[ din inim[ ]mpregiurarea prin care ]=i dob`ndise primul s[u lustru. Me=teri ]n artileria de asediu, rom`nii se distinser[ =i mai mult ]n privin\a artileriei de c`mp. R[posatul B[lcescu f[cu cel dent`i urm[toarea profund[ observa\ie, pe care o reproducem ]ntreag[: ea este de B[lcescu! „Artileria la rom`ni a fost mult mai ]n bun[ stare dec`t la cele mai multe neamuri. La aceste, tunurile fiind prea mari, capii nu puteau, nici nu =tiau a le schimba pozi\ia dent`i, =i astfel de multe ori ajungeau a fi nefolositoare ]n b[t[lie. Pentru aceea, ]n Europa sc[zu mult artileria =i ]ncepu a se ]ntrebuin\a mai cu seam[ ]n izbirea =i ap[rarea cet[\ilor; astfel a urmat p`n[ ]n veacul al XVII. Tunurile rom`ne=ti erau mici: de aceea erau mai mobile =i le putea trage tot folosul dintr-]nsele. }n planurile din cartea lui Georgio Tomasi se v[d tunurile rom`ne=ti =i moldovene=ti t`r`te numai de doi cai, ]n vreme ce cele ]mp[r[te=ti sunt t`r`te de patru cai.”

106

Muntele =i valea

Vom completa aceast[ pre\ioas[ noti\[ prin cuvintele unui autor polon din epoca lui Ioan-vod[, =i care vorbe=te nu de prea auzite, ci ca martor ocular: „Tunurile moldovene=ti de c`mp sunt de fier. Ele se formeaz[ din c`te =ase sau c`te opt tuburi, a=ezate numai pe dou[ roate mici, ]n a=a mod ]nc`t, d`ndu-se foc unuia din tuburi, pe dat[ izbucnesc pe r`nd =i celelalte, urm`nd =ase sau opt detunete. Cartu=ele sunt ]nv[lite ]n h`rtie. }nc[rcarea se face cu mult[ u=urin\[. Lungimea tuburilor e ceva peste un cot. Gloan\ele sunt de fier sau de plumb, cum se ]nt[mpl[. Nimic nu poate fi mai bun =i mai trebuincios pentru infanterie dec`t aceste tunuri, care lesne se str[mut[ din loc ]n loc, ]nc`t o oaste pedeastr[, ]ncungiur`ndu-se ]n mar= de un atare zid, ]nfrunt[ orice atac de cavelerie...” Iat[ dar[ c[ moldovenii cunoscur[, sunt acum trei secoli, nu revolvere cele ]n miniatur[ din zilele noastre, ci tunurirevolvere! Aci admira\iunea devine prea vie pentru ca s-o putem exprima prin cuvinte... 13. Am ar[tat cine era Ioan-vod[. Am v[zut ce fel era oastea moldoveneasc[. }nchipui\i-v[ acum o oaste moldoveneasc[ sub un Ioanvod[! 14. Sultanul Selim uit[ c[, cu un secol mai nainte, +tefan cel Mare cu 40 000 de moldoveni b[tuse 120 000 de turci condu=i de ]nsu=i sultanul Mahomet; =i c[ mult mai ]ncoace ilustrul sultan Suleiman crezu de trebuin\[ 300 000 de otomani pentru a putea alunga din Moldova pe Petru Rare=. Dormit`nd pe sofalele haremului sub vaporile vinului de Chipru, el credea c[ o armat[ de =esezeci mii de ba=ibunzuci lesne va c[lca ]n picioare morm`ntul lui +tefan cel Mare =i al lui Petru Rare=, prinz`nd =i leg`nd cot la cot pe bezmeticul Ioan-vod[. 20 000 de turci de la Nicopole, 40 000 de munteni cu domnul lor ]n frunte =i vreo 20 000 de secui trimi=i din partea

107

B. P. Hasdeu

beiului transilvan p[=eau cu sunetele tabulhanalei, duc`nd cu triumf pe Petru cel +chiop pentru a-l a=eza pe tronul Moldovei... 15. Ioan-vod[ pr`nzea. Erau ]ntinse dou[ mari mese: la una =edea principele, av`nd la dreapta-i pe marele logof[t, la st`nga pe hatmanul =i ]n giur pe c[peteniile cozacilor; la acealalt[ mas[ =edea boierimea \[rii. Deodat[ un c[l[ra= aduce =tire despre mi=carea du=manilor. Ioan-vod[ se scoal[ din mijlocul pr`nzului. El are aduna\i l`ng[ sine, deocamdat[, numai 9 000 de cavalerie =i cele dou[sprezece cete de cozaci. Dar nu se sperie Ioan-vod[: planul s[u e gata. El cheam[ pe credinciosul vornic Dumbrav[, cunoscut deja prin artistica respingere a invaziunii polone. „Ia pe cozaci; zboar[ cu r[peziciunea v`ntului =i apuc[ pe nea=teptate str[jile vr[jma=ului...” Zis, f[cut. }nsu=i eroul, cu r[m[=i\a cea mai grea a micii sale o=tiri, urmeaz[ mai ]ncet pe Dumbrav[... 16. }n jude\ul Slam-R`mnicului, pe malul r`ule\ului R`mna, ]n o dep[rtare aproape egal[ de la hotarele turce, transilvane =i moldovene, se afl[ satul Jili=te. Acolo fu punctul natural unde se concentrar[ muntenii, secuii =i otomanii, pentru a n[v[li asupra lui Ioan-vod[. Dosul armatei lor era spre vadul R`mnei, fa\a privea spre Foc=ani, avantposturile se ]ntindeau p`n[ la \[rmii Siretului. Plini de ]ncredere ]n puterea for\ei numerice, siguri c[ moldovenii sunt prea slabi pentru a se putea opune, baza\i pe ura aristocra\iei c[tre Ioan-vod[, inamicii sperau c[ vor ajunge la scopul lor chiar f[r[ v[rsare de s`nge. Astfel, oprindu-se la Jili=te, Petru cel +chiop trimise porunci la to\i boierii Moldovei s[ vin[ a i se ]nchina la marginea \[rii, primindu-l ca pe un st[p`n nou, venit cu steag de domnie de la ]nalta ]mp[r[\ie. P`n[ atunci, ]n a=teptare, domnul muntenesc bea vin de Dr[g[=ani ]n s[n[tatea fr[\`ne-s[u; turcii beau ha=i= ]n

108

Muntele =i valea

onoarea prorocului; secuii beau ce g[seau pentru a nu r[m`nea nici ei ]n urm[... Tab[ra era f[r[ =an\uri. Str[jile st[teau la o mare distan\[... Ce le p[sa lor, fie oricum va fi, c`nd victoria era at`t de sigur[? 17. Vornicul Dumbrav[, ]naint`nd ]n cea mai mare t[cere, surprinse ]ntr-amurgul serii, ]nconjur[ =i dezarm[ 400 munteni, care p[zeau de departe intrarea taberei. Mai nainte de zori sose=te Ioan-vod[ cu grosul o=tii. Afl[ num[rul, spiritul =i dispozi\iunea vr[jma=ilor; =i concerteaz[ la moment, cu sc`nteia giganticului s[u geniu, schi\a ac\iunii. Diminea\a era brumoas[, ca mai totdeauna ]n ]nvecin[rile apelor. Inamicii dormeau ]n lini=te, iar caii lor p[=teau ]n voie pe c`mp. Ioan-vod[ trimite ]nainte pe bravul Dumbrav[ cu cozacii, pentru a ]ncungiura tab[ra =i a lovi din dos despre vadul R`mnei. El ]nsu=i ]=i desf[=ur[ armata ]ntr-o singur[ linie pu\in profund[, re\ine centrul, ]nainteaz[ aripele =i se r[pede asupra inamicilor din celelalte trei p[r\i, izbind cu centrul s[u fa\a taberei, cu aripa st`ng[” pe acea dreapt[ =i cu aripa dreapt[ pe cea st`ng[ a vr[jma=ilor. 18. Tab[ra du=man[, dup[ maniera turc[, introdus[ atunci =i la munteni, era a=ezat[ ]n urm[torul mod. Parcul, compus din c[ru\e =i c[mile, forma dosul. Mai ]ncoace, spre mijlocul taberei, se aflau corturile c[peteniilor, ]n jurul c[rora st[tea ]n cuadrat infanteria. Baterii de tunuri o acopereau: unele denainte, celelalte la spate. Cavaleria se lungea ]n dou[ linii perpendiculare parcului, ]n interiorul c[rora era ]nchis[ toat[ tab[ra, ca ]ntre dou[ ziduri paralele. 19. Inamicii visau.

109

B. P. Hasdeu

Visuri dulci de victorie, de triumf, de prad[! Turcii visau paradisul lui Mohamed pe undoiosul s`n al frumoaselor roabe moldovence. Muntenii =i secuii, smeri\i tovar[=i ai otomanilor, dob`ndeau ]n vis tot ce nu trebuia p[g`nului: turme de porci! Deodat[, c`nd abia se lumina de zi, ]i treze=te o muzic[ infernal[: strig[te de furie, \ipete de durere, tropotul cailor, z`ng`nitul armelor... Vornicul Dumbrav[ sfarm[ parcul =i p[trunde p`n[ la corturile capilor; iar unde nu e vornicul Dumbrav[, acolo este Ioan-vod[: Ioan-vod[ din fa\[, Ioan-vod[ din dreapta, Ioanvod[ din st`nga! 20. Las pe oamenii de atunce a face tabloul m[celului: „Era un spectacol hidos; spa\iul c`mpului sta a=ternut de cadavre, pres[rat de arme, ]mbuibat de s`nge; numai pe alocurea vedeai c`te un r[nit mai zbucium`ndu-se ]nc[ ]ntre via\[ =i moarte, vr`nd s[ fug[, vr`nd s[ se \in[ pe picioare, ]ncerc`nd a se ridica din \[r`n[ =i iar[=i c[z`nd”... Orgolioasa armat[ a lui Satana, zdrobit[ de m`nia cerului, ]n poemul lui Milton! 21. Cincizeci de mii de inamici ]=i deder[ sufletele, invoc`nd ]n agonie unii pe Crist, al\ii pe Mohamed. Petru cel +chip scap[, nu se =tie cum, la ]nvecinata Br[il[. Frate-s[u, domnul muntenesc, fugi la Floci, datorind m`ntuirea vie\ii eroismului unei ilustre familii, ]n care virtu\ile se par a fi fost ereditare. Cu treizeci de ani mai ]nainte vesternicul Radu Golescu fuse celebru prin vitejiile sale. El l[s[ doi fii demni de tat[: clucerul Alb =i vornicul Iva=cu Gole=ti. Ace=tia sunt care sc[par[ ]n b[t[lia de la Jili=te zilele domnului muntenesc, precum o m[rturisea mai ]n urm[ el ]nsu=i ]ntr-un act oficial: „Mai mare dragoste am v[zut de la jup`nul Iva=co vel-vornic =i de la frate-s[u, jup`nul Alb vel-clucer dec`t de la to\i ceilal\i; fiind foarte bucuro=i a-=i pune ei capetele lor pentru capul domniei mele, c[ci s[ nu se fi ]ntors ei asupra

110

Muntele =i valea

o=tii moldovene=ti cu suli\ele, apoi capul domniei mele ar fi c[zut; =i atunci jup`nul Iva=co vel-vornic a sc[pat din r[zboi r[nit; iar jup`nul Alb vel-culcer =i-a l[sat capul s[u acolo, la vadul ce se zice R`mna, l`ng[ satul Jili=te, pentu capul domniei mele”... Gole=tii, nu Petru cel +chiop, meritau de a se bate cu un Ioan-vod[... o, nu! fericit[ ar fi fost Rom`nia dac[ tocmai cei ale=i ai s[i n-ar fi ridicat niciodat[ o fratricid[ arm[ unul asupra altuia! 22. Pe c`nd boieri munteni sc[pau via\a domnului lor, domnul moldovenesc sc[p[ vie\ile boeirilor s[i. P[rc[labul Ieremia Golia, de care avur[m deja ocaziunea de a vorbi ]n vreo c`teva r`nduri =i vom mai vorbi =i mai la vale, comb[tea cu o deosebit[ bravur[ al[turea cu Ioan-vod[, adic[ acolo unde lupta era mai cr`ncen[, rezisten\a mai ]nver=unat[, pericolul mai mare. O arm[ inamic[ se ridic[ asupra viteazului boier. }n focul b[t[liei nu e chip a te feri de toate loviturile. }nc[ o clip[, =i p`rc[labul era mort. Ioan-vod[ preveni acea clip[; buzduganul principelui turti pe ]ndr[zne\ul du=man. Ieremia Golia r[mase viu... 23. Pentru a mic=ora gloria eroului nostru ]n str[lucita victorie de la Jili=te, un critic mali\ios ar putea, la prima vedere, s-o reprezinte ca un rezultat al ne=tiin\ei =i al neglijen\ei capilor armatei celei biruite. 1. De ce oare s[ se fi oprit ei la Jili=te, pe c`nd trebuia s[ p[=easc[ drept ]nainte asupra Ia=ului? 2. De ce, oprindu-se cum au f[cut, ei nu-=i ]nt[rir[ pozi\iunea? Aceste dou[ imput[ri, ce se par a fi capitale, devin pu\in serioase ]n fa\a unei aprofundate expozi\iuni de motive. Era for\a major[ ca du=manii s[ se opreasc[ la Jili=te, =i dac[ nu era de asemenea o for\[ major[, cel pu\in era o puternic[ ra\iune militar[ ca ei s[ nu se retran=eze ]n pozi\iunea lor.

111

B. P. Hasdeu

S[ analiz[m. 24. 1. Armata lui Petru cel +chiop se compunea din trei elemente eterogene, turci, munteni =i secui, care, venind din diferite p[r\i, nu puteau n[v[li ]n Moldova mai nainte de a se fi ]nt`lnit =i concentrat undeva afar[ din hotare: Jili=tea fu, prin natura sa, punctul cel mai nimerit pentru atare opera\iune. Sosirea c`te=trelor deta=amente nu putea ocurge ]n aceea=i zi, fiind plecate din distan\e =i ]n ]mprejur[ri variate; astfel ]nc`t deta=amentul sosit la Jili=te cel dint`i trebuia s[ a=tepte acolo sosirea celui de al doilea, =i apoi ambele s[ adaste p`n[ la sosirea celui de al treilea: iat[ deja un interval de mai multe zile. Turcii veneau de departe, secuii de peste Carpa\i, chiar muntenii nu erau to\i de pe aproape, cele mai brave fiind tocmai de la Olt; ]nc`t, dup[ un mar= foarte ]ndelungat p`n[ la Jili=te, le trebuia tuturora deopotriv[ un timp de odihn[. }n acest mod se respinge acuza\iunea strategic[ cea mai grav[ ce se putea face armatei lui Petru cel +chiop: de ce nu merse ]nainte? 2. De la Foc=ani p`n[ la Ia=i este o distan\[ de 18 mile de mar= ordinar, 8 zile de mar= for\at pe drum mare, 6 zile de mar= for\at pe drumuri l[tura=e; iar cu toate ]nlesnirile c`te se mai pot procura prin un sezon frumos — cel pu\in 5 zile. Astfel, o dep[rtare minimum de 5 zile se ]ntrepunea ]ntre armata de la Jili=te =i re=edin\a lui Ioan-vod[. C[tre aceast[ considera\iune se mai adaog[ o alt[ =i mai ponderoas[: Petru cel +chiop =tia c[ domnul moldovenesc nu avusese ]nc[ timpul de a-=i aduna o armat[, de care se afla ]n o prea mare lips[, deoarece se v[zuse sislit a alerga la sprijinul c`torva sute de cozaci. Neav`nd de cine a se teme =i mai fiind =i de tot dep[rtat[ de la dezarmatul s[u adversar, contra cui oare s[-=i fi retran=at tab[ra armata de la Jili=te? }n fine, p`n[ =i ]ntr-o necesitate vegheat[, tot ]nc[ fortificarea taberei ar fi fost prea v[t[m[toare, d`nd celor retran=a\i o idee exagerat[ de puterea adversarului =i de propria lor sl[biciune, ceea ce i-ar fi demoralizat de mai nainte.

112

Muntele =i valea

25. Care dar[ s[ fi fost gre=eala celui b[tut? Geniul, numai geniul aceluia ce-l b[tuse! 26. Prin minunata exerci\iune a ordinilor lui Ioan-vod[, vornicul Dumbrav[ fu principalul instrument al victoriei de la Jili=te. Ambele sale misiuni, aceea de a surprinde avantposturile inamicilor =i aceea de a-i lovi ]n dos, fur[ deopotriv[ de o greutate extraordinar[. S[ fi sc[pat un singur om din avantposturi, vr[jma=ii s-ar fi preg[tit, =i atunci totul era pierdut! S[ fi ]nt`rziat o singur[ clip[ lovirea din dos — du=manii ar fi avut spa\iul deschis ca s[ fug[ peste R`mna, unde ar fi putut a se reorganiza. Pentru a izbuti ]n aceste dou[ artistice opera\iuni, prin repeziciunea mersului, t[cerea mi=c[rii, calculul timpului, apropozitul atacului, se cerea din partea capului deta=amentului inteligen\a cea mai vie unit[ cu s`ngele cel mai rece. 27. Dar sublimul victoriei const[ ]n modul ]n care ]nsu=i Ioan-vod[ atac[ pe vr[jma=i. }n arta militar[ acea specie de atac se nume=te „ordine concav[“. Din cauza acestei ordini Annibal fu biruitor la Canna, Narses la Casilino, Eduard III la Crecy. Tot din cauza acestei ordini, Petru Rare= fu biruit la Obertin. Ea prezint[, prin urmare, =i avantaje =i dezavantaje, pe care le pot apre\ui ]n minutul decisiv numai crierii unui adev[rat general. Iat[ ce zice renumitul Montecuculli: „Ordinea concav[ reu=e=te mai cu sam[ pe un timp nouros, c`nd e praf, c`nd e fum, sau ]n alte asemeni ocaziuni, c`nd adversarul nu poate observa mi=c[rile tale.” Ce e dreptul, ]ntinz`ndu-\i prea mult fruntea armatei, ca s[ ]ncingi pe vr[jma=i, r[re=ti peste m[sur[ =irurile =i le expui a fi rupte. Aceasta se putea aplica mai cu deosebire c[tre oastea lui Ioan-vod[, care era mai mult dec`t mic[ ]n compara\iune cu acea a rivalului.

113

B. P. Hasdeu

De aceea nici eroul nostru nu recurse la ordinea concav[ dec`t numai o singur[ dat[: c`nd avea a face cu ni=te du=mani orbi\i prin somn =i prin bruma dimine\ii. El ghicise pe Montecuculli! 28. Victoria de la Jili=te dezleag[ una din problemele politice cele mai vitale: un principe poate el oare a pune temei pe o armat[ mic[ =i compus[ din recru\i? Ast[zi Rom`nia are sub arme ]ntreit at`\ia cu c`\i Ioanvod[ ]nfr`nsese pe Petru cel +chiop. Petru cel +chiop avea o oaste de =ase ori mai numeroas[ dec`t acea a lui Ioan-vod[. Dac[ atunci 10 000 de moldoveni b[tuser[ 60 000 de inamici, de ce oare acuma 30 000 de rom`ni n-ar fi ]n stare de a bate 180 000 de du=mani? Atunci, ca =i acuma, ]nving[torii erau aduna\i ]n prip[, r[u disciplina\i, nedeprin=i cu focul, f[r[ experien\[. Atunci ei aveau ]n fruntea lor un c[pitan mare; un c[pitan mare ne trebuie=te acuma... 29. Imense fur[ consecin\ele acestei prime b[t[lii: 1. Ea supuse lui Ioan-vod[ toat[ |ara Rom`neasc[; 2. Ea topi una din cele mai frumoase armate du=mane; 3. Ea fu c`=tigat[ mai f[r[ nici o pierdere din partea moldovenilor... O asemenea victorie merit[ cu tot dreptul de a fi recunoscut[ ca una din cele mai remarcabile din istoria modern[. 3. Ioan-vod[ r[mase patru zile pe c`mpul de b[t[lie: }ngrop[ pe cei c[zu\i, ]ntre care avu despl[cerea de a nu g[si =i pe Petru cel +chiop; ]mp[r\i ]ntre osta=i bogata prad[, surprins[ ]n tab[ra inamicului; dete obositei sale armate un timp de repaos; se mai ]nt[ri ceva=i prin noi solda\i de prin jude\ele mai de aproape ale Moldovei. Apoi se mi=c[ spre centrul |[rii Rom`ne=ti; arz`nd, t[i`nd, jefuind toate ]n cale-i, dup[ obiceiul timpului; c[ci Hugo Grotius

114

Muntele =i valea

nu venise ]nc[ pentru a respinge setea s`ngelui la propor\iunile strictei necesit[\i. Astfel, Ioan-vod[ ajunse la Bucure=ti. 31. Eroul nostru era al doilea domn moldovenesc c[ruia i s-au ]nchinat \[rmii D`mbovi\ei. Cu o sut[ de ani mai nainte, bucure=tenii v[zur[ aci pe str[mo=ul s[u, marele +tefan, care, dup[ ce b[tuse pe domnul muntenesc de atunci ]ntr-o b[t[lie general[ de pe la marginea \[rii, merse cu iu\eala s[ge\ii, ]ntocmai ca Ioan-vod[, drept asupra capitalei: o regul[ de strategie. Dar ]n acele timpuri Bucure=tiul fusese mai tare: pe ]n[l\imile malului nordic al D`mbovi\ei, unde r[mase p`n[ ]n zilele noastre memoria „Cur\ii Vechi”, se afla o citadel[, numit[ „Cetatea D`mbovi\ei”, care ]n curs de o zi ]ntreag[ respinsese armata lui +tefan cel Mare. Vechile fortifica\iuni risipindu-se de atunci ]ncoace, Ioanvod[ putu intra acum ]n Bucure=ti f[r[ a fi ]nt`mpinat cea mai mic[ opozi\iune, nu de o zi, ci ast[ dat[ nici m[car de o or[. 32. Studiind istoria rom`n[, adesea ne cuprinde mirarea cum de n-a luminat niciodat[ ]n mintea str[bunilor no=tri, de=i ocaziuni au fost prea destule, m`ntuitoarea idee de unire administrativ[ a unor \[ri mai mult dec`t surori. V[zur[m steaguri moldave ]n Bucure=ti, v[zur[m steaguri muntene ]n Suceava =i ]n Ia=i; dar unire tot nu era. Mircea cel Mare a fost cuprins Moldova =i, ]n loc s-o ]ncorporeze pentru totdeauna cu |ara Rom`neasc[, el se mul\umise a-i da un domn din m`na =i sub protec\iunea sa. +tefan cel Mare imit[ acest exemplu ]n privin\a muntenilor. Mult mai t`rziu Mihai Viteazul reu=i a ]ntruni sub sabia sa Transilvania, |ara Rom`neasc[ =i Moldova; ei bine! el ]=i l[s[ sie numai Transilvania, d`nd |ara Rom`neasc[ unui fiu =i Moldova unui nepot de frate. De unde oare s[ fi provenit acea curioas[ tendin\[ tradi\ional[, pe care abia-abia o putu st`rpi ieri-alalt[ieri murmurul Europei ]ntregi?

115

B. P. Hasdeu

33. R[uvoitorii rom`nilor reprezint[ acest fenomen ca o cnsecin\[ a unei antipatii care ar fi desp[r\ind din timpii cei mai vechi pe munteni de moldoveni. Dar s[ fi fost a=a, Mircea =i Mihai n-ar fi dat moldovenilor un domn separat, nici +tefan muntenilor; ci fiecare din ei =i-ar fi ]nt[rit propriul jug, f[r[ care nu putea s[-=i exercite ura. Purtarea lui +tefan, Mihai, Mircea fu simpatic[, nu antipatic[. Muntenii se b[teau cu moldovenii, precum ]n anticitate atenienii se b[tuser[ cu bae\ianii, spartanii cu arcadianii, toate or[=elele Eladei unul cu altul, f[r[ a rumpe prin atare „petreceri” leg[m`ntul fr[\iei grece. C`nd venea vorba de un Omer, to\i elinii gr[beau a striga cu m`ndrie: al nostru. La munteni =i moldoveni sentimentul gloriei na\ionale panrom`ne fu, poate, =i mai dezvoltat. Vom da un singur exemplu. +tefan cel Mare strivise ]n mai multe r`nduri pe munteni; dar el ilustrase prin eroismul s[u numele tuturor rom`nilor; =i muntenii, uit`nd toate c`te au fost suferit din parte-i, nu numai c`ntau c`ntece ]n onoarea-i, ci ]nc[ portretul s[u ]l g[si ]nsu=i Ioan-vod[ ]n palatul domnesc din Bucure=ti, f[cut fresco chiar pe peretele ietacului princiar, ]n toat[ statura, cu coroana pe cap =i cu un toiag ]n m`n[. Cronicele muntene merser[ =i mai departe: ele pretind c[ viteazul Moldovei ar fi domnit =asesprezece ani asupra |[rii Rom`ne=ti. Unde dar[ fost-a vreodat[ antipatie? numai doar[ ]n imagina\iunea cabinetului vienez sau ]n alucina\iunile Turciei! 34. Mircea, +tefan, Mihai fur[ oameni de geniu: ei nu puteau a nu fi ]n\eles supremele avantaje ale unei uniri, prin care se duplicau for\ele lor =i se mic=urau ]n acela=i grad acele ale du=manilor; prin urmare, cat[ s[ fi fost o cauz[ foarte serioas[, pentru ca s[-i fi ]mpiedicat pe ei de a pune culme m[ririi na\ionale. Noi, unii, ]ntrevedem ]n misteriul trecutului aceea=i trist[ cauz[ care era c`t p-aci s[ z[d[rniceasc[ realizarea Unirii ]n zilele de acum: aristocra\ia.

116

Muntele =i valea

Boierii preferau s[ fie mai multe tronuri, mai multe logofe\ii, mai multe vornicii, mai multe visterii, mai multe postelnicii, mai multe „locuri boiere=ti”. Boierii munteni se temeau de rivalitatea boierilor moldoveni =i viceversa. Boierii din ambele \[ri doreau a se \ine mai ]n familie, pentru a fi cu at`t mai tari. }n fine, boierii, de la ]nceput =i p`n[ mai deun[zi, formau un zid nestr[b[tut contra a orice ]ncercare de unire administrativ[. }n 1859 opozi\iunea boiereasc[ fu ]nvins[, pentru c[ boierii nu mai erau dec`t o fantom[ a trecutului lor; dar ]n secolii XV =i XVI ]i ap[rau ]nc[ dou[ arme formidabile: 1. Fiecare boier nutrea sute de slugi ce-i lingeau tipsiile =i jurau ]n numele s[u; 2. fiecare avea facultatea de a rev[rsa ]n tot momentul asupra \[rii sale o invaziune turc[, maghiar[, polon[. +i la 1859 boierii ar fi vrut s[ lucreze tot prin slugi, =i prin invaziuni; dar slugile se ]mpu\inar[, se mole=ir[, se s[turar[ de at`ta slug[rit; iar politica Europei ]nchise calea invaziunii, pentru a nu se c[lca „echilibrul” — idee necunoscut[ ]n zilele lui +tefan, Mihai, Mircea. 35. Ioan-vod[ f[cu =i el ]n cestiunea unirii tot ce-i permitea starea ]mpregiur[rilor. El vroia s[ vad[ |ara Rom`neasc[ dent`i mul\umit[ =i al doilea unit[ cu Moldova prin cea mai str`ns[ leg[tur[. Pentru a satisface pe munteni, el le dede un principe dintre ei =i din neam domnesc; ]ns[, fire=te, dintr-o familie du=man[ de moarte cu acea a lui Petru cel +chiop. Cu vreo dou[zeci de ani mai nainte, domnise acolo un bastard — bastarzii erau prea mul\i nu numai ]n Moldova — un bastard renumit prin caracterul s[u bl`nd =i pa=nic, =i care, otr[vit de c[tre boierii s[i, de=i ei ]n=i=i ]i recunoscuser[ titlul de „cel Bun”, l[s[ orfani trei fii: 1. Petru Cercel; 2. Mihai cel Viteaz; 3. Vintil[.

117

B. P. Hasdeu

C`te=itrei r[maser[ despoia\i de tron, pe care-l apucase o alt[ dinastie de asemenea bastard[, anume: tat[l lui Petru cel +chiop. }n interval, cei trei fra\i dezmo=teni\i cercau valurile lumii sub orizonturi str[ine: Petru Cercel c[l[torea prin Italia =i Fran\a, ]nv[\[ aproape toate graiurile Europei, scria versuri ]n limba lui Tasso =i atr[gea asupr[-=i, prin maniere =i ]nv[\[tur[, admira\iunea curtezanilor celor mai rafina\i =i a oamenilor celor mai instrui\i ai epocii; Mihai cel Viteaz era ]nc[ mic, dar deveni gigant peste treizeci de ani; Vintil[ ]=i g[sise un refugiu ]n Moldova, =i Ioan-vod[ ]l puse acum domn al |[rii Rom`ne=ti. Devotamentul acestui nou principe muntenesc era asigurat nu prin recuno=tin\a ce o datorea binef[c[torului s[u, — c[ci recuno=tin\a, de cele mai multe ori, e muma vr[jm[=iei, — ci-l asigura sim\ul ereditar de r[zbunare contra familiei lui Petru cel +chiop: amicii cei mai buni sunt tocmai aceia ce uresc ]mpreun[ acela=i lucru. Cu toate astea, ]ntr-o cestiune at`t de ginga=[, eroul nostru nu se mul\umi cu o singur[ garan\ie; spre deplin[ lini=te, el l[s[ ]n Bucure=ti, pe l`ng[ Vintil[, pe gloriosul vornic Dumbrav[ cu vreo c`\iva moldoveni, ca s[-l apere, s[-i slujeasc[... s[-l preveghieze. Era oarecum o semiuniure. 36. Dup[ patru zile de odihn[ ]n capitala |[rii Rom`ne=ti, Ioan-vod[ sun[ acum tr`mbi\a plec[rii =i conduse triumf[toarea-i armat[ la Br[ila, unde se afla refugit rivalul s[u, Petru cel +chiop. 37. Ne ]ntrerupem aci un pic pentru a face o observa\iune asupra muvementului numeric al o=tirii moldovene: altfel cu greu ne-am putea orienta ]n urmarea acestei campanie. Am v[zut c[, ]n lupta de la Jili=te, Ioan-vod[ avuse 9 000 de ai s[i, cavelria grea, =i peste 1 000 de cozaci, cavalerie u=oar[: infanteria ]i lipsea cu des[v`r=ire, =i nici c[ i-ar fi fost de vreun folos, at`t din cauza miraculoasei r[peziciuni a mersului, precum =i din acea a caracterului curat ecvestru al luptei.

118

Muntele =i valea

Dar el se g`ndise la importan\a pede=trimii chiar din ziua declara\iunii de r[zboi: „crainicii”, adic[ heralzii domne=ti, umblau din jude\ ]n jude\, din ora= ]n ora=, din sat ]n sat, chem`nd oameni buni care s[ mearg[ cu leaf[ mare s[ serveasc[ principelui lor contra urgiei p[g`ne. Era timpul lucrului de c`mp, dar oricum s[ fi fost, tot ]nc[ voinici s-au g[sit destui =i se ]nmul\eau mereu pe zi ce mergea. Astfel, vreo c`teva mii din infanterie ajunser[ la Ioan-vod[ ]n intervalul repaosului dup[ victoria de la Jili=te; cei mai mul\i, desigur, din ]nvecina\ii mun\i ai Vrancei, popor totdeauna vestit ca cel mai d`rz ]ntre moldoveni. Apoi ]n cursul trecerii prin \ara Rom`neasc[ =i ]n timpul =ederii ]n Bucure=ti, infanteria moldoveneasc[ crescu prin un mare num[r de munteni, veni\i unii de bun[ voie, pentru a se distinge sub stindardele viteazului; al\ii din antipatie contra fostei dinastii; o seam[ pu=i sub arme din obliga\iune de alian\[ din partea lui Vintil[-vod[. }n acest chip, sosind sub murii Br[ilei, Ioan-vod[ avea deja aproape 14 000 de infanterie. 38. Cu o sut[ de ani mai nainte un istoric bizantin numea Br[ila „cea mai celebr[ pia\[ ]n toate \[rile rom`ne”. Nego\ul era at`t de ]ntins, ]nc`t ]n cursul evului mediu o vizitau p`n[ =i vasuri spaniole, venite din dep[rtatele \[rmuri ale Barcelonei. Turcii, cuprinz`nd-o, dup[ ce alungaser[ pe faimosul |epe=, nu numai nu desfiin\ar[ comer\ul Br[ilei, ci ]nc[ ]l ]n[l\ar[ p`n[ la culme. Pentru a-=i asigura aceast[ important[ pozi\iune, ei ]ncongiurar[ ora=ul cu un parcan =i zidir[ pe o st`nc[ a Dun[rii o formidabil[ citadel[ cu cinci bastioane. Un bei comanda garnizana. 39. Ca =i la Bucure=ti, Ioan-vod[ fu al doilea domn moldovenesc venit sub murii Br[ilei. Cu un secol mai nainte ea fusese ars[ de c[tre +tefan cel Mare, pe ale c[rui urme p[=ea acum viteazul s[u str[nepot. 40. Ioan-vod[ ceru extr[darea lui Petru cel +chiop.

119

B. P. Hasdeu

Capul cet[\ii trimise patru turci cu zece ghiulele, zece gloan\e =i dou[ s[ge\i, pentru ca s[ spun[ domnului moldovenesc c[-l va osp[ta cu acest fel de m`nc[ri, dac[ nu se va gr[bi a se retrage cu pace denaintea Br[ilei. Ioan-vod[ dede pe cei trimi=i pe m`nile cal`ilor; le t[ie n[rile, buzele =i urechile; ]i r[stigni cu cuie de fier pe o pr[jin[, cu capetele ]n jos; =i-i expuse astfel ]n fa\a ]nsp[ima\ilor or[=eni, strig`nd c[ aceea=i soart[ a=teapt[ pe to\i p[g`nii. Apoi, f[r[ a l[sa pe uimi\ii spectatori ai teribilului supliciu s[ revin[ din ]nlemnirea lor, el porunci pedestrimii a escalada murii. Sc[rile de asediu erau gata: imitate dup[ acele ]ntrebuin\ate atunci ]n Germania, ele conservar[ ]n limba noastr[ militar[ p`n[ =i numele lor cel nem\esc „loitre” de la leiter. Infanteria moldoveneasc[ nu avusese ]nc[ ocaziuni de a se distinge sub ochii eroicului principe. Pe de alt[ parte, ea =tia din fam[ c`t de avut[ era negu\[toreasca Br[il[. Amorul propriu =i l[comia unite f[cur[ minuni: pedestra=ii se aruncar[ asupra zidului cu at`ta furie, risipir[ pietrele =i f[cur[ o lat[ bre=[ cu at`ta iu\eal[, ]nc`t garnizoana turc[ nu avuse nici timpul, nici curagiul de a respinge turbatul asalt: c`\i putur[ fugir[ ]n citadel[. Virtutea infanteriei noastre la escaladarea Br[ilei egal[ pe acea a cavaleriei la surprinderea taberei de la Jili=te. Arca=ul era demn de c[l[ra=, c[l[ra=ul era demn de arca=. 41. Ioan-vod[ dede acum armatei sale o deplin[ libertate de a se sc[lda cu to\ii ]n s`ngele vr[jma=ului, de a se r[sf[\a ]n prad[, de a se ]mbuiba ]n p[cate. Jaful Br[ilei fu din acela=i secol =i avu acela=i caracter cu faimosul jaf al Romei, despre care un istoric italian ne l[s[ urm[torul tablou: „Dup[ luarea ora=ului, solda\ii se ]mpr[=tiar[ ]n toate direc\iunile.

120

Muntele =i valea

Trec`nd pe poduri, ei v[zur[ pe p[rin\i, ta\i =i mume =ez`nd pe pragurile locuin\elor, pl`ng`nd moartea copiilor uci=i ]n lupt[ =i jelind calamitatea patriei. Ace=ti nenoroci\i, ]mbr[ca\i ]n haine de doliu, ofereau soldatului casele, mobilele, toate avu\iile lor, cer`nd cu o voce sf`=ietoare =i cu lacrime pe gene numai gra\ia vie\ii. }n zadar! }mpin=i la m[cel prin sunetul tobelor =i al tr`mbi\elor, s[lbaticii ]nving[tori se aruncar[ asupra bietelor victime =i le buc[\ir[, sub distinc\iune de sex sau de v`rst[, pe strade, prin case, sub altarele bisericelor. Apoi urmar[ scene nu mai pu\in oribile. Vedeai copile azv`rlindu-se ]n bra\ele nefericitelor mume, care, despletite, apucau pe solda\i de barb[, de p[r, silindu-se ]n de=ert a-i opri de la crim[: irita\i =i mai mult prin rezisten\[, ei dezonorau femeie peste femeie =i apoi le m[cel[reau pe toate sub ochii p[rin\ilor sau a b[rba\ilor, pe care ]i \ineau lega\i, mu\i, ]n\epeni\i, desufle\i\i ca ni=te statui — privind cumplitul spectacol! Unele mume ]=i scoaser[ ochii cu degetele, ca s[ nu fie martore acestor scene! Iat[ =i un alt tablou, mai scurt, dar mai energic, asupra jafului Br[ilei: „Nimene nu fu cru\at; s`ngele curgea p`r[u ]n Dun[re; nu r[mase nu numai un om, ci nici m[car un c`ine viu; nu r[mase piatr[ pe piatr[; pojarul nimici tot ce sc[pase de sabie...” A=a erau oamenii pe atunci. Dac[ Ioan-vod[ fu barbar, snopind pe musulmani, apoi cu c`t oare mai barbar fusese ducele de Bourbon, aduc`nd o armat[ de g`zi asupra grandioasei capitale a cre=tin[t[\ii! Pentru a judeca de gradul civiliza\unii unui popor nu trebuie s[ ne baz[m pe propriile noastre idei moderne, ci s[-l confrunt[m, f[r[ preven\iune, cu toate celelalte popoare din aceea=i epoc[. 42. Dup[ obiceiul s[u, Ioan-vod[ permise armatei sale numai patru zile de odihn[.

121

B. P. Hasdeu

Patru zile la Jili=te. Patru zile la Bucure=ti. Patru zile la Br[ila. Acest interval de patru zile de repaos dup[ o izb`nd[ se pare a fi fost una din regulile militare d-ale lui Ioan-vod[. +tefan cel Mare, ]n asemenea cazuri, se odihnea totdeauna numai trei zile. 43. Citadela Br[ilei r[mase ]n posesiunea otomanilor. Ioan-vod[ o l[s[ ]n pace din urm[toarele cauze: 1. Petru cel +chiop nu mai era acolo, fiind fugit peste Dun[re la Constantinopole; 2. Asediul ar fi adus mult[ sc[dere ]n cifra armatei moldovene; 3. Generalii cei mari, ]ncep`nd de la Alexandru =i p`n[ la Napoleon I, nu-=i pierdu niciodat[ timpul denaintea cet[\ilor, ci b[teau pe adversar ]n c`mp deschis; =i apoi fort[re\ele cele mai tari, r[m`n`nd f[r[ speran\[ de sprijin, se ]nchinau de la sine. 44. Asigurat din partea |[rii Rom`ne=ti prin victoria de la Jili=te, ruina Br[ilei =i instalarea amicului s[u Vintil[, Ioanvod[ nu mai avea temeri din aceast[ parte. Dar acum ]l mai amenin\a R[s[ritul: turcii =i t[tarii se concentrau ]n sandjacaturile otomane de peste Prut, gata a rev[rsa „ceambulurile” lor asupra Moldovei. Ioan-vod[ ]=i mi=c[ armata, al c[reia num[r sporea necontenit pe drum prin ]nrolarea noilor amatori de glorie =i de prad[. }n avantgard[ mergea hatmanul domnesc Sl[vil[ cu cozacii =i cu 8 000 din cavaleria moldoveneasc[. Dup[ el urma ]nsu=i principele cu toat[ infanteria. R[m[=i\a cavaleriei ]nchidea mersul =i voltigea, pentru paz[, la flancurile o=tirii. 45. Teatrul luptei se str[mut[ ]n Basarabia. Ast[zi sub acest nume se ]n\elege tot teritoriul rom`nesc, lungit ]ntre Prut =i Nistru, cu picioarele muiate ]n Marea neagr[ =i cu fruntea umbrit[ la poalele Carpa\ilor.

122

Muntele =i valea

}n vechime, numai partea sudic[ a acestei regiuni se numea Basarabie, nordul purt`nd un singur nume cu restul Moldovei. }ntr-o vreme, mai ales p`n[ la moartea lui Mircea cel Mare, tot \[rmul Dun[rii, de la Severin p`n[ la gura Nistrului, ap[r\enea muntenilor, a c[rora \ar[, dup[ porecla dinastiei princiare, se numea Basarabie sau |ara Basarabilor. Dup[ ce moldovenii se l[\ir[ cu ]ncetul, bucat[ c`te bucat[, =i, ]n fine, sub +tefan cel Mare, t[iar[ tocmai la Milcov hotarul |[rii Rom`ne=ti, teritoriul dentre gura Nistrului =i Dun[rea conserv[ el singur, ca suvenir, numele de Basarabia. Sub Petru Rare=, sultanul Suleiman cucerind de la Moldova acest pre\ios petic de p[m`nt, stabili acolo dou[ sandjacaturi otomane: unde fusese Cetatea-Alb[ a rom`nilor se auzi numele turcesc de Akkerman, iar[ Tighina moldoveneasc[ deveni Bender. De atunci ]ncoace, Basarabia pierdu aproape cu totul primitiva-i popora\iune rom`n[, ]mpl`ndu-se de osmanl`i =i, mai cu seam[, de t[tari, n[v[li\i cu mii de peste Nistru =i care ]i deder[ p`n[ =i un nume ]n limba lor: „Bugeac”, adic[ unghi. Un =an\ antic, cunoscut la popor sub numele de Troian de Sus, ]ncep`ndu-se de la Prut mai jos de F[lciu =i sf`r=indu-se la Nistru mai sus de Bender, desp[r\ea Moldova proprie de aceast[ nou[ provincie musulman[. 46. Natura Basarabiei difere=te =i diferea totdeauna cu des[v`r=ire de acea a celorlalte \[ri rom`ne. }n loc de maiestoase p[duri =i daurite holde nu vezi acolo dec`t monotone de=erturi, a=ternute cu luciul nisipului sau pres[rate cu debile arbuste, p[ducei sau m[ce=i =i cu s[lbatice ierburi =i buruieni, iar ]ntre ele, ceva caracteristic, fantasticul scaiete, al c[rui cap, rotund ca o mince, spinos ca un arici =i u=ure ca puful, se dezlipe=te toamna de putrezitul s[u trunchi, =i apoi, gonit de cea mai slab[ suflare a v`ntului, rote=te mereu d-a lungul pustiului, p`n’ce se ]neac[ ]n Nistru sau ]n Dun[re. }n loc de posomor`\ii Carpa\i, urie=e sentinele ale Moldovei, nu vezi acolo dec`t pitulate =i ]mpr[=tiate gr[mezioare de p[m`nt, care se par a fi ]n[l\ate cu m`na omului, c[ci producerile naturii nu pot fi at`t de meschine.

123

B. P. Hasdeu

}n loc de nenum[rate ape =i r`ule\e, vezi c`te o balt[ s[rat[, c`te un p`r[u efemer ce nu-l vei mai g[si m`ine, sorbit de ar=i\a soarelui; sau dai din ]nt`mplare peste un pu\... vei umbla mult, s[rmane, p`n[ a-i descoperi o pereche! 47. Ast[zi pacea =i industria ]mpoporar[ Bugeacul cu vreo c`teva or[=ele =i mai multe sate. }n secolul XVI, sub t`mpitoarea domina\iune turco-t[tar[, afar[ de Akkerman =i Bender, ]mpl`ntate tocmai la margine, nu ]nt`mpinai acolo nici o locuin\[ uman[ pe suprafa\a p[m`ntului. Bordeiele erau s[pate pe sub p[m`nt, =i numai fumul ce se furi=a din fundul acelor ]ngrozitoare suterane putea conduce c`teodat[ pa=ii r[t[citului c[l[tor. Mai z[reai ici-colea c`te o turm[ albind la picioarele vreunei coline... Adauge o pestri\[ societate de mierle, ganguri, grauri... =i vei avea o idee complet[ despre toat[ vitalitatea Basarabiei. 48. Mai sus de Bender, cam ]n prejmele L[pu=nei, deja pe teritoriul moldovenesc, avantgarda condus[ de hatmanul St[vil[ surprinse un deta=ament de inamici, turci =i t[tari. Ei erau siguri c[ Ioan-vod[ se afl[ departe, la Br[ila. Ataca\i ]n prip[ =i descuragea\i chiar ]nainte de lovire, du=manii fur[ ]nfr`n\i, risipi\i, alunga\i, secera\i. Abia o mie reu=i a sc[pa teferi la Bender, duc`nd cu sine ciuma spaimei. 49. Ioan-vod[, ajung`nd la c`mpul luptei, nu permise nici un moment de z[bav[. }nainte cu to\ii! Pe =es, sub murii Benderului, st[tea un alt deta=ament de vr[jma=i, c[tre care se adauser[ acum fugarii de la L[pu=na. Ast[ dat[ ]i lovi ]nsu=i Ioan-vod[. Goni\i p`n[ la por\ile Benderului, ]nvin=ii intrar[ o dat[ cu ]nving[torii. Ora=ul fu cuprins; pu\ini izbutir[ a se ]nchide ]n citadel[. Urm[, fire=te, un jaf frate gemen cu acela de la Br[ila, cu acea numai deosebire c[, ]n cazul de fa\[, prada, din necesitate, fu mai modest[.

124

Muntele =i valea

50. B[taia de la L[pu=na =i cuprinderea Benderului se succeser[ cu at`ta repeziciune =i se realizar[ cu at`ta u=urin\[, ]nc`t nu credem s[ mai fie ]n istoria rom`n[ un alt exemplu c[tre care mai bine s[ se poat[ aplica sublimul laconism al lui Cesar: „venii, v[zui, vinsei”. 51. Dup[ izb`nd[, eroul nostru, l[s`nd f[r[ asediu citadela, dup[ cum f[cuse la Br[ila, se a=ez[ cu tab[ra denaintea Benderului, cu fa\a spre inamic =i cu dosul spre hotarul Moldovei. Aci el dede armatei sale, pentru prima oar[, un dublu interval de repaos: opt zile. Aceast[ neobicinuit[ prelungire avea o grav[ cauz[ politic[. }nc[ la ]nceputul r[zbiului, Ioan-vod[ scrisese c[tre doi dintre cei mai puternici din aristocra\ia polon[, rug`ndu-i s[-l ajute la nevoie chiar contra poruncilor turcitului lor rege. Unul era celebrul Laski, prea adesea men\ionat ]n cursul acestei istorii. Cellalt era principele Ostrogski, gubernatorul Poloniei meridionale. Laski era furios pe turci pentru c[ ]n locul lui Ioan-vod[ puser[ domn pe Petru cel +chiop, iar nu pe d`nsul, dup[ cum st[ruise; era furios pe Enric de Valois pentru c[ nu-=i pusese pe l`ng[ Poarta otoman[ toate silin\ele ]n aceast[ cestiune; era furios =i pe turci, =i pe Enric de Valois =i, prin urmare, din rival periculos deveni acum amic devotat al principelui moldovenesc. Ostrogski, pe de o parte fiind de rit grecesc, simpatiza cu coreligionarii rom`ni =i dispre\uia fanaticul papism al noului rege polon; pe de alt[ parte, fiind cap al marginilor meridionale ale Poloniei, el nu se putea r[sufla de necurmatele invaziuni tatare =i c[p[t[ o ur[ nestins[ pentru tot ce era musulman; ]nc`t rug[mintea lui Ioan-vod[ ]l atinse la coarda cea mai delicat[. A=adar[, Laski =i principele Ostrogski r[spunser[ am`ndoi ]ntr-o voce c[, de=i deosebite ]mpregiur[ri nu le iart[ a veni ]n

125

B. P. Hasdeu

persoan[ ]n ajutorul scumpului prieten, totu=i, se vor gr[bi a-i trimete osta=i, muni\iuni, bani, orice le va sta ]n putin\[. Ambii magna\i erau ]n stare de a pune sub arme 20 000 de oameni ale=i, c[l[ri sau pede=tri, prev[zu\i cu arme de m`n[, ]nso\i\i de artilerie =i condu=i de c[pitani de=tep\i; ei bine! pentru un asemenea contingent, mai frumos dec`t acel al regelui Sardiniei ]n campania de la Crimeea, pentru un asemenea contingent Ioan-vod[ putea pierde patru zile peste num[r. Pozi\iunea de la Bender era ]n cazul de fa\[ cea mai potrivit[: pu\in mai sus, de ceea parte a Nistrului, se ]ncepea teritoriul polon, p`n[ la care era abia vreo c`teva ore de dep[rtare. 52. Afl`nd de b[t[lia de la L[pu=na =i de arderea ora=ului Bender, sandjacul de Akkerman trimise 10 000 de p[g`ni ]n sprijinul citadelei, r[mase p`n[ acum ]n m`nile otomanilor. Ioan-vod[ cheam[ pe Swierczewski, cel mai renumit dintre c[pitanii cozacilor. „Voiesc a-\i ar[ta ast[zi o deosebit[ a mea ]ncredere, ]i zise principele; ia cozacii vo=tri =i trei mii din c[l[rimea moldoveneasc[; o oaste vr[jma=[ se apropie pentru a ne respinge de aice; a=teapt-o dup[ acele movile, — el ar[t[ cu m`na, — a=teapt-o =i zdrobe=te-o; f[ ast[ dat[ ca slava biruin\ei s[ fie numai a ta!” Cozacul se sim\i m[gulit p`n[ ]n ad`ncul amorului propriu: cuvintele lui Ioan-vod[ l-ar fi f[cut erou s[ nu-l fi f[cut erou natura. 53. De ce oare principele nu porni cu toate for\ele sale ]ntru ]nt`mpinarea inamicului? Sau de ce oare, deta=`nd un corp de oaste, el nu-i porunci a merge mai departe, iar de a a=tepta pe du=man chiar ]n apropierea Benderului? Aceste dou[ ]ntreb[ri sunt foarte legitime; un general e dator a da seam[ de to\i pa=ii s[i, ar[t`nd limpede pentru ce a f[cut a=a cum a f[cut, =i nu altminterea, =i prob`nd l[murit c[ trebuia s[ fac[ anume cele f[cute.

126

Muntele =i valea

S[ se fi mi=cat Ioan-vod[ cu ]ntreaga armat[, el l[sa garnizoanei din citadela Benderului facultatea de a-l lovi din dos, ]nc`t s-ar fi pus el singur ]ntre dou[ focuri. S[ fi ]naintat deta=amentul s[u prea departe, r[m`nea f[r[ sprijin la caz de nenorocire; iar deta=amentul fiind ]nvins, pe de o parte demoralizarea intra ]n toat[ masa armatei moldovene, pe de alt[ parte garnizoana din Bender se unea cu contingentul de la Akkerman =i ne ataca cu un adaus de for\[ material[ =i moral[. A=adar[, Ioan-vod[ fu constr`ns a nu porni cu toate for\ele sale, ci numai a dezlipi un deta=ament, poruncindu-i a nu se prea dep[rta cumva de prejmetele Benderului. 54. Locul unde st[tu Swierczewski, a\in`nd calea turcilor, era ]ntr-o a=a distan\[ de la tab[ra lui Ioan-vod[, ]nc`t urc`nd vreo movil[ din acele cu care e acoperit aci ]n abundan\[ tot litoralul Nistrului, principele observa cu ochii s[i toate evolu\iunile b[t[ii. Citadela de la Bender se afla la mijloc ]ntre dosul deta=amentului lui Swierczewski =i ]ntre fa\a taberei lui Ioan-vod[. Aceast[ ingenioas[ dispozi\iune a armatei moldovene ]i asigura victoria chiar mai nainte de a se fi ]ncins lupta; c[ci: 1. S[ fi ie=it garnizoana turc[ din citadel[ pentru a lovi pe dind[r[t deta=amentul lui Swierczewski, ]n aceea=i clip[ Ioanvod[ s-ar fi repezit, lovind-o tot pe dind[r[t pe ea ]ns[=i, ceea ce ar fi adus dup[ sine c[derea citadelei ]n m`nile moldovenilor. 2. Contingentul turc, venit de la Akkerman, s[ fi reu=it a turbura deta=amentul lui Swierczewski, Ioan-vod[ pe dat[ ar fi mi=cat ]n ajutoru-i alte dou[ sau trei mii de oameni, f[r[ a ]nceta de a \inea totodat[ ]nchis[ ie=irea din citadel[. 55. }n b[t[lia de la Bender, Swierczewski fu ceea ce fusese Dumbrav[ ]n b[t[lia de la Jili=te: cel mai inteligent executor al ordinilor unui om de geniu. F[r[ doi-trei ca ace=tia, oare s-ar fi putut realiza miraculoasele izb`nde ale lui Ioan-vod[? Atingem o cestiune care intereseaz[ toate popoarele =i to\i secolii ]n genere; =i care ne va interesa m`ine-poim`ine pe noi ]n=ine, ]n specie.

127

B. P. Hasdeu

A ]ntreba cum ar fi mers Ioan-vod[ f[r[ un Dumbrav[ sau un Swierczewski este a ]ntreba cum ar fi mers Bonaparte f[r[ un Ney, un Murat, un Lannes. A ]ntreba cum ar fi mers Bonaparte f[r[ un Ney, un Murat, un Lannes este a ]ntreba cum ar fi mers Columb f[r[ busol[. Columb ar fi inventat busola, =i tot izbutea a merge ]nainte; Bonaparte ar fi descoperit pe mare=alii s[i ]n toate unghiurile Franciei; Ioan-vod[ ar fi creat pe un alt Swierczewski =i pe un alt Dumbrav[. Prima =i fundamentala tr[s[tur[ a oamenilr mari, ]n orice ram, este c[ lor nu le lipsesc niciodat[ instrumente; prima =i fundamentala tr[s[tur[ a oamenilor mici, iar[=i ]n orice ram, este c[ ei nu v[d instrumentele z[c`nd la picioarele lor =i ]n zadar ]=i fr`ng capul c[ut`ndu-le aiurea. Sub Ludovic XVI, Ney ar fi murit dogar, Lannes — vezeteu, Murat — birta=; trebuia un Bnaparte ca s[ recunoasc[ ]n ei stofa de generali. Swierczewski nu fusese nimic c`t timp se afla ]n Polonia, Dumbrav[ era necunscut sub predecesorii lui Ioan-vod[... Oamenii de geniu cre[ tot, tot, p`n[ =i uneltele crea\iunii! Prin dog[rit, prin birturi, prin grajduri, mul\i Nei, Lanni =i Mura\i rom`ni ofteaz[ ]n tot momentul dup[ un soare care s[ p[trunz[ cu razele sale p`n[ la soiosul lor ]ntuneric. 56. Swierczewski ]=i a=ez[ deta=amentul ]n urm[toarea ordine. Cozacii formau linia de b[taie. La aripa st`ng[ patru centurii cu suli\e, ]n centru patru centurii cu pu=tile, la aripa dreapt[ patru centurii cu arce. La spatele acestora se lungea un =ir de colnice, din dosul c[rora se ascunser[ trei mii de c[l[rime moldoveneasc[. Dent`i pu=ca=ii =i arca=ii desc[rcar[ o ploaie de s[ge\i =i de gloan\e, pentru a produce o dezordine ]n centrul =i ]n aripa st`ng[ a du=manilor. Apoi suli\a=ii f[cur[ atac asupra aripii drepte. Inamicii concepur[, =i trebuia s[ conceap[ ideea, pe acest corp, azardat prea ]nainte, s[-l despart[ de celelalte dou[ corpuri cozace, r[mase pe loc.

128

Muntele =i valea

Deci ei ]=i mi=car[ centrul =i dreapta asupra pu=ca=ilor, pun`ndu-se la mijloc ]ntre ace=tia =i ]ntre suli\a=ii cei ]nc[iera\i cu aripa dreapt[. Pe baza at[rii combina\iuni, turcii ]=i ]nchipuiau a fi c[p[tat un avantagiu decisiv, put`nd acum a ]ncongiura pe cei opt sute de cozaci, lipsi\i de o arip[, al c[reia teren r[mase gol, =i care, =i aceea, izolat[ la o parte f[r[ nici un sprijin =i compus[ numai din patru sute de suli\a=i, c[ta neap[rat a fi t[iat[ ]n buc[\i. }n acest mod c`mpul b[t[liei, ]n urma evolu\iunilor, prezenta dou[ grupe: mai ]ncoace, peste 6 000 de turci str`ng`nd 800 de cozaci; mai ]ncolo, din dos, 400 de cozaci str`n=i de peste 3 000 de turci... Sosi momentul oportun. Pu=ca=ii =i arca=ii cozaci, precum ziser[m, st[teau r[zema\i de ni=te colnice, la spatele c[rora se \inea ]n embuscad[ cavaleria moldoveneasc[. C`nd cornurile atacului turc, silindu-se a ]ncinge pe cei 800 de cozaci, se apropiar[ de linia colnicelor, deodat[ moldovenii s[rir[ cu r[cnete la dreapta =i la st`nga. Turcii se trezir[ ]nconjura\i ei ]n=i=i. }i cuprinse o panic[. Victoria fu complet[. Lupta durase numai o or[. Toat[ pierderea deta=amentului moldovenesc abia trecea peste o sut[ de mor\i. Din turci, cei mai mul\i a=ternur[ c`mpul, pu\ini sc[par[ cu fuga, vreo dou[ sute fur[ prin=i. Ioan-vod[, privind din tab[ra de l`ng[ Bender, aplauda pe copiii geniului s[u. Oare s[ fi aplaudat =i garnizoana turc[, privind la spectacol =i mai bine din v`rful citadelei? 57. Meritul lui Swierczewski se cuprinde ]n urm[toarele: 1. El permise turcilor s[ vaz[ ]n voie toat[ pu\in[tatea cetei cozace, ceea ce-i f[cu a nu se forma ]n dou[ linii, mai l[s`nd =i o rezerv[ dup[ obiceiul lor, ci s[ se grupeze cu to\ii ]ntr-o

129

B. P. Hasdeu

singur[ linie de b[taie, ]n speran\[ de a scurta astfel lupta, turtind ]n clip[ o m`n[ de cozaci sub greutatea mul\imii. 2. El puse ]n risc o arip[ ]ntreag[, mic=ur`ndu-i ]nadins lungimea frontului, ceea ce, ]nlesnind turcilor facultatea de a ]ncongiura pe cozaci, ]i ]ndemn[ a profita de o gre=eal[ imaginar[ =i-i atrase drept asupra embuscadei. 58. B[taia de la Bender dede na=tere unui episod pe care ]l reproducem aci, ca o poezie purt`nd ca=etul epocii. Un mare filozof a zis: „C`nd cineva devine faimos ]n bine sau ]n r[u, poporul se gr[be=te a =i-l ]nchipui ]n cutare sau cutare ]mpregiurare, =i inventeaz[ apoi asupra-i fabule ]n armonie cu caracterul eroului; care sunt minciuni factice, dar verit[\i ideale, c[ci gloatele nu imagineaz[ dec`t ceea ce este analog cu realitatea. Deta=amentul lui Swierczewski prinsese, ]ntre al\ii, pe ]nsu=i agaua, capul armatei turce, b[rbat frumos, nalt, plin de farmecul manierelor, =i at`t de bogat, ]nc`t, voind a se r[scump[ra din m`inile cozacilor, pentru ca s[ nu-l duc[ denaintea teribilului Ioan-vod[, le-ar fi propus s[-l c`nt[reasc[ de =ase ori, contra balan\`ndu-l o dat[ cu m[rg[ritar, de dou[ ori cu aur ori cu argint. M[rg[ritar ]n greutatea unui om trupe=... nu =tim, z[u, dac[ Rotschild ar fi ]n stare a se r[scump[ra cu un a=a pre\ s[ fi c[zut ]n robia p[g`nilor; dar fabula nu c[uta la atare =icane de detaliu; ea tindea numai a da o idee pitoreasc[ de bog[\ia pa=alelor turci de atunci =i, ]n aceast[ privind\[, minciuna e adev[rat[. Urm[m mai departe cu nara\iunea. Oric`t de splendid[ fuse oferta prinsulu ag[, totu=i, cozacii nu se l[sar[ a se corumpe, ci-l depuser[ viu ]n m`inile lui Ioan-vod[, pun`nd credin\a cea jurat[ principelui mai sus de orice avu\ie. Nu-i de crezut c[ fidelitatea cozaciloor se va fi urcat vreodat[ tocmai p`n[ la un a=a grad de cavalerism; dar chiar c`t[ a fost, ea tot ]nc[ era prea mare =i, am putea zice, neprobabil[ din partea unei o=tiri mercenare din secolul XVI;

130

Muntele =i valea

]nc`t fabula avea oarecum dreptul de a iperboliza acea minunat[ fidelitate, caracteriz`ndu-o mai ]n relief. }n fine, adus denaintea lui Ioan-vod[, nenorocitul ag[ fu interogat de c[tre principe ]n curs de c`teva zile asupra celor ating[toare de Turcia =i apoi dat solda\ilor s[-l taie ]n buc[\i cu coasele, de=i nici lui Ioan-vod[, desigur, el nu va fi uitat s[-i propun[ cele =ase m[suri de m[rg[ritar, de aur =i de argint. Mult mai erau ur`\i p[g`nii ]n ochii eroului rom`n: din acest punct de vedere, bine ]l cunoscu fabula! 59. Pe c`nd Swierczewski triumfa asupra inamicilor, dou[zeci =i cinci de luntri, pogor`ndu-se pe Nistru de la fruntariile polone, aduser[ lui Ioan-vod[ prima mic[ dovad[ cum c[ Laski =i Ostrogski sunt ]n adev[r deci=i a-i trimite ajutoare; erau 600 de cozaci pede=tri sub comanda unui vechi marinar, Pokotilo. Oric`t de slab, acest continget fu de o valoare nespus[ pentru trebuin\a momentului. Ioan-vod[ porunci noilor-veni\i a se re-mbarca ]n luntrile lor, c`te 24 ]n fiecare, l[s`ndu-se ]n josul Nistrului asupra Akkermanului unde nu puteau ]nt`mpina mult[ rezisten\[, preced`ndu-i spaima victoriei de la Bender. }nsu=i principele r[mase ]n excelenta-i pozi\iune, av`nd la spatele s[u hotarul Moldovei, de unde ]=i procura ]n abundan\[ proviziuni =i-=i m[rea cadrele o=tii, =i ]n ]nvecinarea Poloniei, de unde a=tepta pe toat[ oara deplina realizare a promisiunilr lui Laski =i Ostrogski. S[ se fi mi=cat el singur pe uscat asupra Akkermanului, ariditatea nisiposului sol, lipsa de ap[, ucig[toarea c[ldur[ a acelei semiafricane regiuni, pe care am descris-o cu c`teva r`nduri mai sus, n-ar fi ]nt`rziat a introduce foamete, sete =i boale ]ntr-o armat[ crescut[ deja la o cifr[ destul de considerabil[. Luntra=ii cozaci erau mai potrivi\i pentru atare misiune. Debarc`nd pe nea=teptate la Akkerman, ei surprinser[ ora=ul, m[cel[rir[ orice li s-a p[rut a fi musulman sau musulm[nit, se ]nc[rcar[ de bogat[ prad[, =i, d`nd foc caselor,

131

B. P. Hasdeu

l[sar[ numai citadela, ]n[l\`ndu-se ca un monument funebru deasupra mormintelor... 60. S[ observ[m c[ Ioan-vod[ fu unicul principe rom`n victorios pe uscat =i pe ap[. 61. Trecur[ numai dou[ luni de la exploziunea r[zboiului. }n acele dou[ luni fu c`=tigat[ marea victorie de la Jili=te, fu cucerit[ toat[ |ara Rom`neasc[, fur[ luate Br[ila, Benderul =i Akkermanul; mari deta=amente inamice fur[ fr`nte, o dat[ l`ng[ L[pu=na =i de dou[ ori l`ng[ Bender... }n acele dou[ luni pierir[, de incendiu =i de sabie, cel pu\in 200 000 de du=mani, pe c`nd moldovenii nu se vede a fi pierdut peste tot nici o mie de oameni... Trecur[ numai dou[ luni de la exploziunea r[zboiului! 62. P`n[ aci avur[m ocaziunea de a analiza numai resoartele par\iale ale fiec[rei din b[t[liile lui Ioan-vod[, explic`nd victoriile sale una c`te una, f[r[ leg[tur[ cu celelalte. P`n[ aci v[zur[m cauzele succeselor ]n varietatea mijloacelor: diferite terenuri, diferite arme, diferite ordini de b[taie, diferite timpuri... P`n[ aci ar[tar[m, bun[oar[, cavaleria ilustr`ndu-se ]n ordinea concav[ pe =esul de la Jili=te ]n bruma dimine\ii, infanteria culeg`nd lauri prin o furioas[ escaladare a Br[ilei, marina arunc`nd dezola\iune ]n Akkerman, embuscada reu=ind pe terenul unduios de l`ng[ Bender, =i a=a mai departe. P`n[ aci, ]n fine, nu ne atinser[m de loc de acele principii sintetice care fac s[ reu=easc[ nu o singur[ b[t[lie, — ceea ce se poate ]nt`mpla chiar unui general mediocru, prin efectul azardului, — ci care fac s[ reu=easc[ o campanie ]ntreag[ ceea ce nu se poate ]nt`mpla dec`t unui geniu militar prin for\a combina\iunilor... 63. Elementele, adunate mai sus, ne permit acum a atribui minunile lui Ioan-vod[, ]n \ara Rom`neasc[ =i ]n Basarabia, la trei cauze mari =i generale, care planeaz[ deasupra tuturor celorlalte, mici =i speciale:

132

Muntele =i valea

1. mar=ul; 2. alegerea teatrului luptei; 3. manierea personal[ a capului. 64. Toate mi=c[rile lui Ioan-vod[ fuser[ astfel ]nc`t inamicii nu-l puteau surprinde niciodat[, pe c`nd el, din contra, ]i surprindea la tot pasul. Armata sa mergea ]nchis[ din fa\[, din laturi =i la dos prin o ]ntins[ re\ea de a=a-numite str[ji, compuse din oaste u=oar[, =i pe care le str[juiau iar[=i o mul\ime de sentinele, pres[rate ]n toate direc\iunile, prin sate, pe ]n[l\imi, ]n str`mtori, la trec[torile apelor... Cea mai ascuns[ urnire a du=manului era pe minut cunoscut[ lui Ioan-vod[, care se azv`rlea asupra-i, ]l sf[rma, ]l m[cel[rea, f[cea s[ se simt[ tr[snetul mai nainte de a se fi v[zut fulgerul. Principalele rezultate ale acestei extreme repeziciuni, unit[ cu o extrem[ paz[, fur[: 1. for\ele mici ]nvingeau for\e mari; 2. inamicii pierdeau mii de oameni, iar ai no=tri r[m`neau mai-mai intac\i. 65. Alegerea teatrului luptei fu =i mai fecund[ ]n consecin\e. Ioan-vod[ nu l[s[ pe du=mani s[ calce Moldova, ci-i ]nfrunt[ ]n propria lor \ar[, dent`i ]n Muntenia, apoi ]n Bugeac. }n acest chip, el ajunse la trei scopuri de o suprem[ importan\[: 1. Moldovenii, scuti\i ]n[untrul patriei de nemul\umirile, z[p[ceala =i pagubele r[zboiului, r[maser[ ca o nesecat[ rezerv[ de bani =i de bra\e. 2. Inamicul, sim\indu-se atacat ]n propriul s[u c[min, primea pericolul asupra-=i ]n loc de a-l da altora, exagera ]n imagina\iune-i puterea adversarului, se descuragea. 3. Afl`ndu-se ]ntr-o \ar[ vr[jma=[, osta=ii lui Ioan-vod[, din care cei mai mul\i f[r[ sold[, aveau drept impuls perspectiva pradei. 66. Un vechi autor polon, care avu bunul-sim\ de a cuprinde =i pe rom`ni ]n tractatul s[u universal asupra artei militare, —

133

B. P. Hasdeu

ceea ce n-a f[cut p`n[ acum nici un autor nou francez sau german, — zice, ]ntre altele: „Ioan-vod[ din Moldova, Mihai cel Viteaz din |ara Rom`neasc[ =i Gustav Adolf, regele Sveziei, =tiau a ]nfr`na pe numero=ii lor osta=i numai prin prestigiul elocven\ei =i prin familiaritate”... 67. Trebuia oare s[ mai spunem c[ Annibal, Cesar, Wallenstein, Frederic cel Mare, Napoleon nu avur[ nici ei alte principii afar[ de cele de mai sus, de=i fiecare le aplica ]n modul cel mai potrivit cu ]mpregiur[rile propriei sale epoci? IV

CATASTROFA Thus, sometimes, hath the brightest day a cloud... Sirs, what’s o’clock” Astfel, uneori ziua cea mai senin[ are un nor... Domnilor, c`te ceasuri sunt? SHAKESPEARE, Henry IV; II, 4

1. Turcia din Europa prezint[ o mare asem[nare cu planta numit[ senzitiva: de-ndat[ ce atingi cu indiscreta-\i m`n[ una singur[ din foile sale, toat[ floarea resimte atacul =i se str`nge de durere. Rom`nii, bulgarii, s`rbii, grecii =i arn[u\ii sunt cele cinci foi\e ale senzitivei otomane: cea mai mic[ mi=care produs[ ]n vreuna din aceste na\ionalit[\i trage dup[ sine imediata convulsiune a tuturor celorlalte. Rom`nii sunt latini, bulgarii =i s`rbii — slavi, grecii — o degenera\iune elenic[, arn[u\ii — o vi\[ tracic[, astfel diferen\a s`ngelui ]i dezbin[, dar ]i unesc doi nervi puternici: fr[\ia religioas[ =i fr[\ia de sclavie. C`nd Mircea cel Mare b[tea pe turci, bulgarii =i s`rbii se ]ndesau sub steagurile eroului rom`n, a c[rui memorie r[mase p`n[ ast[zi ]n poeziile lor na\ionale.

134

Muntele =i valea

C`nd Petru Rare= se preg[tea a scutura jugul otoman, grecii ]i serveau ]n toate modurile cu cel mai curagios devotament. Armatele lui Mihai cel Viteaz erau pline de s`rbi, bulgari, greci =i arn[u\i... }n fine, c`te=icinci popoarele recuno=teau totdeauna solidaritatea intereselr respective fa\[ de faptul comun al ap[s[rii turce. 2. Dar din toat[ aceast[ grup[, leg[tura f[r[ ]ndoial[ cea mai str`ns[ =i cea mai trainic[ une=te, din vechime =i p`n[ ast[zi, pe rom`ni =i pe bulgari. }n evul mediu ei formau un singur imperiu, de la Alpii Carpatici p`n[ la Alpii Balcanilor, sub sceptrul unei glorioase dinastii rom`ne, de care tremura Constantinopole =i pe care o lingu=ea Roma. }n secolul XIII acea grandioas[ monarchie se rupse ]n trei trunchiuri: Moldova =i |ara Rom`neasc[ ]ncepur[ a se na=te, Bulgaria ]ncepuse a muri. }n loc de un singur suveran apar pe scen[ trei principi neat`rna\i; dar tradi\iunea unit[\ii primitive nu fu uitat[: c`te=itrei ad[ugau c[tre propriile lor nume sacramentalul prenume de Ioan, conserv`nd astfel nemuritoarea memorie a ]mp[ratului Ioan Asan, fundatorul m[ririi romano-bulgare unite. }n secolul XIV, Bulgaria c[zu cu des[v`r=ire sub jugul otoman; de atunci ]ncoace neferici\ii s[i fii refugiau ]n to\i anii cu miimi pe teritoriul r[mas pe jum[tate liber al rom`nilor, a=tept`nd cu r[bdare m`ntuirea lor de la aceia dintre care avuseser[ ]ntr-o vreme generozitatea de a-=i primi o dinastie. Ziarul rom`no-bulgar Viitorul, ap[rut =i din nenorocire apus mai an pe ospetoasele maluri ale D`mbovi\ei, fu cea mai proasp[t[, dar nu ultima manifesta\iune a acelei eterne simpatii interna\inale... 3. Inima bulgarilor putea ea, oare, a nu fi tres[rit ]n profundul s[u c`nd fream[tul fluviului-rege le aducea r[sunetul miraculoaselor fapte ale lui Ioan-vod[? Serbii, arn[u\ii, grecii r[m`neau ei, oare, de tot surzi la dep[rtatul echo de libertate?

135

B. P. Hasdeu

Un luminos incendiu ardea cu v[paie dencoace de Dun[re; t[ciuni ]nfl[c[ra\i zburau p`n[ la Balcani; vreo dou[-trei sc`ntei c[deau =i mai departe; undeva, pe st`ncile Croiei sau pe ruinele Panteonului! 4. Mare fu spaima Por\ii otomane v[z`ndu-se ]n pericol de a pierde, prin o conflagra\iune general[, tot ce uzurpase din ast[ parte a Bosforului. }n z[p[cirea lor, pe turci nu-i t[ia capul, un prin\u=or vasal, un simplu bei, un sclav cum s[ cuteze el a ]ntreprinde =i cum s[ reu=easc[ a conduce o revolt[ at`t de extravagant[, ale c[rei consecin\e amenin\au ]ns[=i inima Imperiului otoman. Sultanul Selim recurse, ]n fine, la trei m[suri: 1. Se ruga Alahului =i prorocului s[u Mohamed ]n geamia S`ntei-Sofie. 2. Fulger[ contra guvernului polon, pentru ca s[ curme orice comunica\iune cu Moldova. 3. Trimise asupra lui Ioan-vod[ o nou[ armat[, de care s-ar fi speriat atunci cel mai puternic monarc al Europei... 5. Ahmed-pa=a, beglerbeiul Rumeliei, =i Adel-Ghirai, fratele hanului Cr`mului, primir[ ordini de a intra cu toate for\ele ]n Moldova; de a prinde viu sau mort pe „nebunul t`r`ie-br`u =i v`ntur[-\ar[“ — a=a numeau pe Ioan-vod[ turcii sup[ra\i peste m[sur[ — =i de a pune domn pe Petru cel +chiop. O sut[ mii de turci spre Dun[re; o sut[ mii de t[tari p[=eau spre Nistru... 6. Afl`nd dispozi\iunile du=manilor, Ioan-vod[ nu mai putea r[m`ne l`ng[ Bender; el trecu Prutul =i-=i puse tab[ra la marginea Moldovei, ]n Hu=i. Cu un secol mai nainte, acest or[=el fu desc[lecat de o colonie de husi\i, alunga\i din Boemia =i din Ungaria, =i pe care +tefan cel Mare, iert`ndu-le eresul ]n favorul industriei, ]i primise =i-i c[snicise ]n Moldova. Fugarii ]=i aleseser[ un cuib care s[ le poat[ aminti pierduta patrie: dealurile =i p[durile Hu=ului reproduc p`n[ acum imagina\iunii c[l[torului pitore=tile situri de l`ng[ Carlsbad.

136

Muntele =i valea

P`n[ a sosi momentul oportun, aceast[ fort[rea\[ fireasc[ era, pentru eroul nostru, cel mai nimerit =i, putem zice, unicul punct de a=teptare. Pozi\iunea Hu=ului prezenta urm[toarele avantaje principale: 1. }nlesnire pentru hran[ =i pentru recruta\iuni din interiorul Moldovei; 2. Apropiare de la fruntaria polon[, de unde Ioan-vod[ tot ]nc[ nu despera de a c[p[ta ajutoare mai serioase; 3. Localitate retran=at[ prin ]ns[=i natura =i ]n care nu putea fi for\at ]ntr-un caz de n[val[ neprev[zut[; 4. Facultatea de a porni, ]ntr-un moment, sau la Nistru contra t[tarilor, sau la Dun[re contra turcilor... 7. Aici Ioan-vod[ congedie toat[ infanteria compus[ numai din \[rani. Fiecare pedestra= fu ]ns[rcinat de a sbura la satul s[u, de a aduce br`nz[ =i f[in[ pentru mai multe zile, de a r[sp`ndi ]n \ar[ dulcea poveste despre victoriile deja ob\inute =i de a ]nrola pe acei ce ar voi s[ ia parte la gloria =i c`=tigul victorielor viitoare. Apoi dede porunc[ la cei 600 de cozaci marinari, care arseser[ Akkermanul, s[ se tot plimbe cu luntrile lor pe Nistru, pe Marea Neagr[ =i pe Dun[re, ]n linia dentre Bender =i Br[ila, p`ndind mi=c[rile =i inten\iunile turce =i t[tare. Celelalte centurii cozace, ecvestre, fur[ r`nduite ]n alt[ parte, autoriza\i de a cutreiera Bugeacul ]n toate direc\iunile, t[ind, arz`nd =i apuc`nd tot ce le va sta ]n cale. }n fine, r[m`n`nd ]n tab[ra de la Hu=i, deocamdat[ numai cu garda personal[ sau curtenii, toat[ cavaleria moldoveneasc[ Ioan-vod[ o expedi la Dun[re, cu misiunea de a opri pe otomani. 8. Oper`nd ]n unire cu t[tarii, turcii nu se puteau transporta ]n Moldova dec`t prin un singur punct, ]ntre Prut =i Marea Neagr[, pe la cetatea Isakcia, numit[ ]n vechile noastre c`ntece istorice: „Vad de la Obluci\[“. Ceva mai sus, Dun[rea, l[rgit[ prin numeroasele-i guri, nu mai prezint[ nici o putin\[ de trecere; ceva mai jos, ]ncep`ndu-

137

B. P. Hasdeu

se Prutul, turcii nu puteau trece f[r[ a c[dea ]n imposibilitatea de a se ]nt`lni cu t[tarii. Astfel, st`nd zid ]n fa\a Isakcei, mai fiind sus\inut[ =i prin cele 25 luntri ale cozacului Pokotilo, cavaleria noastr[ f[r[ greutate putea s[ apere trec[toarea Dun[rii ]n curs de mai multe zile, resping`nd cu succes toate ]ncerc[rile turcilor. 9. Pe c`nd Ahmed-pa=a cu otomanii ar fi st[tut ]n nemi=care pe \[rmul opus al Dun[rii, Adel-Ghirai cu t[tarii ar fi trecut Nistrul l`ng[ Bender sau l`ng[ Akkerman, unde nimic nu-l putea ]mpiedica, fiind protejat de artileria cet[\ilor. }n acel interval Ioan-vod[, concentr`ndu-=i toat[ infanteria, garda personal[ =i cavaleria coz[ceasc[, s-ar fi repezit cu furie asupra t[t[rimii, ar fi zdrobit-o =i apoi, cu o oaste deja ]naripat[ prin victorie, s-ar fi ]ntors cu iu\eal[ la Dun[re contra turcilor. Aceast[ m[rea\[ combina\iune adera de felul acelora care, cu un secol mai ]n urm[, ilustrar[ pe mare=alul de Luxembourg ]n b[t[lia de la Fleurus =i pe celebrul Turenne ]n b[t[lia de la Sintzheim. A preveni unirea duor armate inamice, b[t`nd dent`i pe cea mai slab[ =i apoi pe cea mai tare, este una din opera\iunile cele mai frumoase ]n arta militar[. 10. Astfel, toat[ reu=ita campaniei depindea de la deta=amentul trimis la vad de la Obluci\a. }n fruntea lui fu pus p`rc[labul Ieremia Golia, care, precum v[zuser[m, se distinsese prin bravur[ ]n b[t[lia de la Jili=te. El era cel mai intim amic al lui Ioan-vod[; el ]nso\ise pe Ioan-vod[ ]n str[in[tate; el intrigase pentru a procura lui Ioan-vod[ coroana Moldovei; lui ]i ]ncredin\ase Ioan-vod[ fort[rea\a Hotinului, una din cheile \[rii; lui, deja ]n timpul r[zboiului, Ioan-vod[ ]i d[rui dou[ mari mo=ii; lui ]i sc[p[ Ioan-vod[ via\a ]n focul unei b[t[lii, cu pericolul propriei vie\i;

138

Muntele =i valea

]nainte de a pleca la Dun[re, el jur[ lui Ioan-vod[ pe s`nta cruce =i pe s`ntul Evangeliu de a fi credincios p`n[ la moarte... Garan\iile erau oare destule? Ei bine! pentru treizeci pungi cu aur, al doilea Juda, p`rc[labul Ieremia Golia, v`ndu o suvenire, un amic, o patrie, o religiune! 11. Turcii trecur[ Dun[rea. Tr[d[torul ]n=tiin\[ pe Ioan-vod[ cum c[ ajunsese prea t`rziu pentru ca s[-i fi putut opri; dar c[ for\a du=manilor nu se ridic[ peste 30 000 de oaste nedesciplinat[. Planul primitiv e r[sturnat: domnul se vede silit a bate dent`i nu pe t[tari, ci pe turci. Fiecare minut[ e pre\ioas[. El trece Prutul =i zboar[ spre gura Dun[rii... 12. Cu toate astea, veselia =i speran\a domnea ]n oastea eroului. Cu c`teva zile mai nainte, la 2 luni, ea serbase ]n fecundele podgorii ale Hu=ului o zi mare, na\ional[, de bun ogur: ziua Sf`ntului Ioan de la Suceava, patronul Moldovei =i totodat[ patron al viteazului principe. Acum ea p[=ea la lupt[ cu voioase c`ntece: zgomotoasa muzic[ de tobe, tr`mbi\e, surle, fluiere o ducea la cununie... cu moartea! 13. Apropiindu-se de tab[ra turc[, Ioan-vod[ trimise pe hatmanul Sl[vil[, cu cozacii =i c`teva mii de cavalerie moldoveneasc[, s[ afle num[rul precis =i dispozi\iunile inamicului. Ei deder[ peste 4 000, ce formau avantposturile armatei du=mane; dar, fug[rindu-i nu putur[ prinde dec`t un singur turc, greu r[nit =i carele expir[ mai nainte de a fi putut r[spunde la ]ntreb[rile hatmanului. Atunci ]nsu=i Ioan-vod[, lu`nd cu sine 5 c[l[re\i, care erau garda-i personal[, se sui pe o ]n[l\ime, sper`nd a putea judeca de cifra inamicilor dup[ spa\iul se va fi ocupat armata lor. Dar nu v[zu nimic, afar[ de vreo patru cete, care p[zeau ]n diferite direc\iuni intrarea taberei p[g`ne.

139

B. P. Hasdeu

Astfel, pentru prima oar[, ]i lipsea acum neap[rata prefa\[ a unei b[t[lii: s[ afle puterea, situa\iunea =i planul adversarului. Norocul ]ncepu a-=i schimba pasul. Dar ]ns[=i fatalitatea dede ast[ dat[ peste un Prometeu gata a provoca la lupt[ toate fulgerele Olimpului! 14. C`nd osta=ii, turbura\i prin fel de fel de =oapte, citind nedumerire pe frun\ile c[pitanilor =i silabisind ]n propriile lor inimi presim\im`ntul catastrofei, venir[ s[ ]ntrebe pe Ioanvod[ de num[rul p[g`nilor — „]i vom socoti ]n lupt[!” le r[spunse eroul. 15. Mai r[m`ne la mijloc o noapte! A doua zi se va dezbate cestiunea emancip[rii cre=tinilor de sub jugul Turciei. P`n[ acum st[p`n al Moldovei, cuceritor al |[rii Rom`ne=ti, dezrobitor al Basarabiei, Ioan-vod[ m`ine... peri-va? Mai r[m`ne la mijloc o noapte! S[ aromim ]n a=teptarea zilei. Ioan-vod[ m`ine va trece Dun[rea, al c[rei gemet r[sun[ deja p`n[ la tab[ra moldoveneasc[; va ]narma bra\ele v`no=ilor bulgari =i, ]n[l\`nd pe culmea Balcanilor steagul libert[\ii, va striga: „Dup[ mine la Constantinopole!” Mai r[m`ne la mijloc o noapte. 16. C`nd se lumin[ de zi, trei boieri lipseau din tab[ra moldoveneasc[. Le punem aci numile pentru a r[m`ne ]n vecii vecilor stigmatizate ]n memoria str[nepo\ilor. Fu vornicul Murgu, stolnicul Bil[e =i hatmanul Sl[vil[. }n cursul nop\ii ei fugir[ la turci. Cronicarul Urechea se ]ncearc[ a-i scuza, zic`nd: „Se temeau s[ nu caz[ ]n primejdie”. Curios! Cronicarul trebuia s[ fi fost boier pentru a scuza pe al\i boieri cu at`ta naivitate. 17. Cu toate dezavantajele sale, ba s[ mai fi fost altele =i mai mari, Ioan-vod[ fu nevoit de a gr[bi cu orice pre\ b[t[lia din urm[toarele cauze:

140

Muntele =i valea

1. Pentru a preveni sosirea lui Adel-Ghirai cu t[tarii. 2. Pentru a profita de prima ardoare a osta=ilor. 3. Pentru a curma calea dezer\iunii... 18. }n fa\a cet[\ii Isakcia, din ast[ parte a Dun[rii, se lunge=te, perpendicular fluviului, lacul numit Cahul, ale c[rui maluri despre r[s[rit, unde se petrece scena, prezint[ un cre=tet r[dicat, cu mai multe ramuri l[turale, form`nd v[i =i v`lcele, sau mai bine amfiteatruri ]nchise fiecare prin c`te trei pere\i de p[m`nt. Mai ]nainte de a deveni celebr[ ]n analele rom`nilor, aceast[ localitate ]=i c`=tigase deja un nume istoric din timpii cei mai dep[rta\i: ea se deprinsese a vedea catastrofe! Aci, undeva ]n apropiere, se afla ]ntr-o vreme un ora= dacic, d[r`mat de macedonii lui Alexandru cel Mare ]n expedi\iunea lor dincoace de Dun[re. Aci per=ii lui Dariu Istasp trecur[ =i retrecur[ Istrul ]n nefericitul lor r[zboi cu nomazii sci\i. Aci, mai t`rziu, ]mp[ratul roman Valinte o p[\ise azard`ndu-se contra go\ilor. Aci, p`n[ ast[zi, ]n prejmele satului Cartal, se dezgroap[ ]n to\i anii din misterul \[r`nei pre\ioase anticit[\i grece =i latine, testamente ale unei lumi pierdute. 19. La dreapta moldovenilor se ]ntindea ]n lungime lacul, lat de peste 2 000 de st`njeni =i f[r[ vaduri; ]n centru terenul era foarte accidentat; la st`nga se desf[=ura un =es; la spate — o teras[ natural[. Din partea turcilor lacul era la st`nga; iar[ la dreapta =i ]n centrul terenului, form`nd o ridic[tur[ cam paralel[ cu frontul moldovenilor, se pogora ]napoi p`n[ la \[rmul Dun[rii. Armata noastr[ avea peste vreo c`teva mii de gloat[ sau recru\i; peste 20 000 de infanterie, peste 10 000 de cavalerie, peste 1 000 de cozaci, 80 obuziere =i 60 tunuri de c`mp de cele mici moldovene=ti, pe care le-am descris cu o alt[ ocaziune; adic[ peste tot p`n[ la 35 000 de oameni =i 140 piese de artilerie. Turcii erau peste 130 000 de oameni, cei mai mul\i, dup[ obiceiul lor, cavalerie; =i 120 guri de foc.

141

B. P. Hasdeu

Fiecare moldovean c[ta a se lupta, el singur, c`te cu patru p[g`ni; dar Ioan-vod[, ca un general adev[rat modern, ]=i asigurase un mare avantagiu prin infanterie =i artilerie, mai ales av`nd a face pe un c`mp unduios, precum sunt totdeauna \[rmii lacurilor. Pe l`ng[ astea, fiecare c[l[ra= moldovenesc avea c`te un cal de rezerv[, pentru a ]nlocui pe cel trudit sau ucis. Parcul abunda ]n arme: s[ge\i pentru infanterie, pentru cavalerie suli\e... Acestea erau mijloacele respective ale ambelor armate. 20. Despre ordinea turcilr avem prea pu\ine indicii dup[ care s[ ne putem orienta. Istoricii o laud[: cu at`t mai r[u trebuia s[ fi fost pentru Ioan-vod[. Tot ce se =tie este c[: 1. Linia lor de b[taie avea la aripa st`ng[ 20 000 de lupt[tori. 2. Artileria nu se afla denaintea frontului, ci la dosul lui, dup[ coline. 3. Armata avea multe linii, lungite, una dup[ alta, p`n[ la \[rmul Dun[rii. 4. Batalioanele =i escadroanele erau profunde... 21. Ordinea de b[taie a lui Ioan-vod[ se poate desf[=ura cu destul[ claritate. }n Rom`nia, ca =i ]n Fran\a, armata na\ional[ se ]mp[r\ea ]n p`lcuri sau regimente c`te de 1 000 de oameni sub c`te un c[pitan, subdivize ]n desp[r\iri c`te 500 de oameni, sub hodnogi, vatavi sau locotenen\i. Ioan-vod[ conserv[ aceast[ diviziune, afar[ numai de cozaci, al c[ror num[r nu se putea t[ia dec`t cu cel mult ]n centurie; afar[ de gloat[, care nu avea nici o organiza\iune regulat[; =i afar[ de garda personal[, o mic[ unitate excep\ional[. Pe aceast[ baz[, principele ]=i ]mp[r\i acum armata moldoveneasc[ proprie ]n 30 de regimente, 20 de infanterie =i 10 de cavalerie; c[uta a da celei una mie de cozaci o a=a

142

Muntele =i valea

pozi\iune, ]nc`t fiecare centurie a lor s[ aib[ efectul unui regiment rom`nesc; iar gloata o l[s[ a fi deocamdat[ numai spectatrice, c[lindu-se ]ncet =i de departe, ca ]ntr-o =coal[, pentru ocaziuni viitoare, cu focul luptei. Forma\iunea tactic[ a acestor unit[\i prezenta trei linii, compuse fiecare, ]n propor\iuni diferite, din c`te trei elemente separate: ]n centru st[tea infanteria, la aripa st[ng[ — cavaleria, la aripa dreapt[ — cozacii. Toate aceste elemente speciale erau prev[zute fiecare cu un element comun: artilerie. Prin c`te=itrele liniile treceau trei intervaluri de o l[rgime egal[: unul desp[r\ind cavaleria de infanterie sau aripa st`ng[ ]n centru, un altul t[i`nd infanteria sau centrul ]n dou[ jum[t[\i, un al treilea desp[r\ind infanteria de cozaci sau centrul de aripa dreapt[. }n intervalul din mijlocul infanteriei, ]nre prima =i secunda linie, st[tea principele, ]ncongiurat de garda personal[, 500 voinici ale=i din toat[ armata. Acolo, la v[zul o=tii ]ntregi, se ]n[l\a steagul cel mare al \[rii, cu capul unui zimbru ]nstelat pe de o parte =i o cruce pe revers. Compozi\iunea fiec[rei linii diferea de celelalte dou[ prin putere, fiind cu at`t mai tare ]n toate cu c`t mai mult se apropia de sfera ac\iunii inamice: cei mai mul\i oameni =i cele mai multe tunuri se ]ndeseau ]n prima linie, linia secund[ era mai pu\in[ =i mai rar[; propor\iunea mai sc[dea ]nc[ ]n linia a treia. Astfel: Prima linie num[ra 16 000 lupt[tori, anume: 10 000 infanterie, 5 000 cavalerie, 500 cozaci =i 500 garda personal[. Secunda linie num[ra ca la 9 300 lupt[tori, anume: 6 000 infanterie, 3 000 cavalerie, 300 cozaci. A treia linie num[ra ca la 6 200 lupt[tori, anume: 4 000 infanterie, 2 000 cavalerie, 200 cozaci. Prima linie avea 30 tunuri de c`mp, secunda — 18, a treia — 12.

143

B. P. Hasdeu

Dispozi\iunea precis[ a celor 80 obuziere e necunoscut[, fiind ]ns[ mai mult dec`t probabil cum c[ o parte ocupa ]n[l\imea predomnitoare ce se ridic[ pe \[rmul lacului, la dreapta armatei moldovene, adic[ din partea cozacilr; iar r[m[=i\a va fi fost distribuit[, ca =i tunurile de c`mp, ]n calcul de c`te dou[ pe regiment. Prima linie era menit[ a inaugura lupta; secunda trebuia s[ re-nceap[ pe prima la caz de retragere sau s-o sus\in[ la caz de debilitate: a treia forma rezerv[. Aceast[ caracteristic[ a fiec[rei linii ]ndeosebi implica luarea urm[toarelor m[suri necesare: 1. Prima linie fu dezv[luit[ ]n lungime, pentru a avea un front egal frontului inamic. 2. Prima linie avea ]ntre regimente =i centurii intervaluri foarte mici, pentru a prezenta o rezisten\[ compact[. 3. Liniile a doua =i a treia fur[ formate ]n coloane, pentru a putea p[=i mai ]n ordine la ajutorul liniei precedin\i respective. 4. Secunda linie avea ]ntre regimente =i centurii intervaluri mari, ]n care s[ se poat[ ]ncadra la nevoie prima linie. 5. Linia a treia avea ]ntre regimente =i centurii intervaluri =i mai mari, ]n care s[ se poat[ ]ncadra la nevoie prima =i secunda. 6. Distan\a dintre prima =i secunda era mic[, pentru ca sprijinul s[ poat[ fi mai grabnic. 7. Distan\a dintre secunda =i a treia era mare, pentru a p[stra rezerva intact[ de lovirile proiectilelor vr[jma=e p`n[ la momentul trebuin\ei extreme. }n fine, afar[ de cele trei linii de mai sus, mai era o a patra linie, suplimentar[, ]ndat[ la spatele rezervei, ]n care se afla parcul, cai, muni\iuni etc., av`nd la dos un lung br`u de coline, iar gloata la flancuri. 22. Aceast[ ordine primitiv[ de b[taie ni se pare a fi un cap d-oper[ de bun-sim\ militar: nu era cu putin\[ a profita mai bine de toate condi\iile terenului =i de marcata specialitate a diferitelor arme. }n privin\a terenului:

144

Muntele =i valea

1. Un lac ap[r`nd ]ntr-un mod inaccesibil aripa dreapt[ a oastei moldovene, Ioan-vod[, dup[ un principiu foarte vechi ]n tactic[, putu s[-=i str[mute toat[ cavaleria la aripa st`ng[; unde, pe l`ng[ for\a-i numeric[ aglomerat[, ea devenea groaznic[ iar[=i prin un alt avantagiu natural, pre\ios anume pentru ac\iunea c[l[rimii: =es. 2. La aripa dreapt[, asigurat[ prin pozi\iunea locului =i prin o n[l\ime garnit[ de artilerie grea, Ioan-vod[ crezu prea de ajuns a l[sa numai o m`n[ de cozaci, voinici devota\i =i care, fiind c[l[ri sau pede=tri, dup[ trebuin\[, lesne se acomodau cu tot felul de teren. 3. +tiind c[ t[tarii vor putea supraveni chiar ]n cursul b[t[liei, lovindu-l din spate, Ioan-vod[ =i-l acoperi prin c[ru\ele parcului =i prin o ridic[tur[ de teren, l[s`nd, din necesitate, mai descoperit[ numai cavaleria din aripa st`ng[, care ]ns[, precum ve\i vedea, era s[ aib[ un rol mai important numai la ]nceputul luptei. }n privin\a armelor: 1. Ioan-vod[ =tiu a se feri de o gre=eal[ comun[ generalilor europeni din secolul XVI, =i chiar mai t`rziu lui Gustav Adolf, care to\i obicinuiau a amesteca armele la un loc, f[c`nd monstruoase batalioane ecvestro-pedestre; ]n armata eroului nostru, din contra, cavaleria st[tea la o parte, infanteria la o parte, cozacii — un fel de dragoni — iar[=i la o parte. 2. De=i ]n Europa nu se stinsese ]nc[ uzul feudal din evul mediu de a planta ]n centrul armatei cavaleria, ]n care servea m`ndra nobilime =i pentru care mojica pede=trime abia avea dreptul de a forma aripe; de=i o asemenea ordine se perpetuase, mai cu seam[ la vecinii no=tri unguri =i poloni; totu=i, Ioanvod[, ghicind prin geniul s[u toate misterele artei militare moderne, nu se sfii a aborda o cale de tot opus[ obiceiului: el puse infanteria ]n centru =i cavaleria la aripe. 23. Studiind acum ]n chintesen\[ ]ntregul ordin de b[taie al armatei moldovene, lesne deducem urm[toarele trei puncturi principale: 1. Aripa dreapt[ — cozacii — prin lac =i prin tunuri era tare ]n privin\a defensiv[.

145

B. P. Hasdeu

2. Aripa st`ng[ — cavaleria — prin =es =i prin num[r era tare ]n privin\a ofensiv[. 3. Centrul — infanteria — a=ezat pe terenul accidentat cel mai propriu pentru aceast[ arm[ era gata a sus\ine, ofensiv sau defensiv, pe oricare din aripele sale. 24. Mai nainte de a ]ncepe b[t[lia, Ioan-vod[ mai urc[, pentru a doua oar[, piscul de pe malul lacului =i v[zu, ast[ dat[, toat[ armata turc[ ie=ind ]n ordine din v[i. Era o mul\ime sp[im`nt[toare! Eroului tot ]ns[ nu-i venea a-=i ]nchipui c[ l-a tr[dat p`rcalabul Ieremia Golia, acela c[ruia, — dup[ sublima expresiune a lui Tacit, — el ]i dase tot ce poate primi un supus! }n loc de a aresta pe criminalul, el se mul\umi cu scuzele sale; ]n loc de a-i t[ia capul, el ]i l[s[ cea mai important[ opera\iune a b[t[liei. La Waterloo Napoleon cel Mare crezu pe Grouchy! 25. Buciumii ]ncepur[ a c`nta. R[sun[ fiorul r[cnet: „Ucide! ucide!”, r[mas nou[, ca mo=tenire, de la vechii romani, care strigau ]n momentul atacului: „Feri! feri!” Planul lui Ioan-vod[, precum se putea judeca din ]ns[=i dispozi\iunea armatei sale, ]n care una din aripele, acea st`ng[, concentrase ]n sine toat[ for\a ofensiv[, era de a ]ncepe b[t[lia ]n a=a-numita ordine oblic[, ca Epaminonda la mantinea, Cesar la Farsale, Gustav Adolf la Leipzig, Bonaparte la Marengo. (26) Admirat deja ]n anticitate, acest gen de atac c[p[t[ ni=te sufragie =i mai ponderoase =i se sanc\ion[ prin ni=te exemple =i mai str[lucite ]n timpii moderni. Frederic cel Mare rezum[ pre\ioasele avantaje ale ordinii oblice ]n urm[toarele c`teva cuvinte: 1. „Cu o oaste mic[ ]nfr`ngi o oaste mare. 2. Love=ti pe du=mani din partea de unde ]nsu\i te =tii a fi mai tare. 3. Expui pericolului numai o por\iune din armat[, restul conserv`ndu-se proasp[t”...

146

Muntele =i valea

Ar putea crede oricine cum c[ eroul prusian justific[ aci anume motivele eroului rom`nesc! 27. Ioan-vod[ comanda centrul. Swierczewski — dreapta. St`nga... p`rc[labul Ieremia Golia. 28. Precum v[zur[m, aceast[ din urm[ trebuia s[ ]nceap[ atacul. Cele cinci regimente de cavalerie se aruncar[ asupra aripii drepte a turcilor. }nvecinatele cinci regimente de infanterie se mi=car[ ]nainte pentru a sprijini lovirea, amenin\`nd centrul inamicului. Dar vai! Ioan-vod[ vede infanteria retrograd`nd, iar cavaleria plec`nd steagul, ridic`nd cu=mele pe suli\e =i trec`nd la du=mani. }n capul acelei cavalerii, — o mai repet[m o dat[, — fu mascatul p`n[ atunci tr[d[tor, care, dup[ ce v`nduse p[g`nului trec[toarea Dun[rii, se gr[bea acum a c`=tiga deplin pre\ul patricidului: fu p`rc[labul Ieremia Golia. 29. Secolul XVI fuse fecund ]n cruzimi: S`nt-Bartelemi, domnia lui Ivan cel Groaznic, furorile Incuizi\iunii ]l ]mpestri\eaz[ ca ni=te pete de tigru. Variet[\ile de pedepse, ]ntrebuin\ate atunci mai la toate popoarele Europei, ]\i ridic[ p[rul, ]\i ]ncre\esc fruntea =i-\i ]ncheag[ s`ngele. Dar nu fu, nu este, nu poate fi nici o penalitate destul de crud[ pentru a corespunde cu fapta unui v`nz[tor de patrie! A ]mpinge milioane de fra\i pentru secoli ]n abisul sclaviei este un atentat nu contra unui om, nici chiar contra unei singure na\iuni, ci contra a zece, a dou[zeci de popoare, ce se nasc unul dup[ altul =i se numesc genera\iuni. Crima este at`t de monstruoas[, ]nc`t imagina\iunea se refuz[ a-i inventa o pedeaps[ analoag[: penalitatea cea mai potrivit[ ar fi de a da mizerabilului via\a Jidovului R[t[citor, pentru ca s[ auz[ =i s[ sim\[ ]n curs de o miriad[ de ani necurmatele bl[steme ale posterit[\ii.

147

B. P. Hasdeu

Cain fusese s`nt al[turea de p`rc[labul Ieremia Golia! 30. O descurajare general[ cuprinse pe moldoveni. Numai Ioan-vod[ conserv[ o frunte senin[: el devenea cu at`t mai mare cu c`t mai mare devenea furtuna. Turcii a=ezar[ pe tr[d[tori denaintea liniei lor de b[taie. „Iat[ v`nz[torii no=tri!” strig[ Ioan-vod[, poruncind ca toate focurile, toate ]mpu=c[turile, toate loviturile s[ fie a\intate spre acea parte. Mi=eii pierir[ p`n[ la unul; curagiul ren[scu ]n piepturile celor credincio=i. Ioan-vod[ ]naint[ cavaleria din secunda linie la locul celei trecute la du=mani, apropie cavaleria din rezerv[, regul[ din nou pedestrimea, restabili or`nduiala ]n toate... 31. Folosindu-se de momentana teroare a infanteriei moldovene =i p[=ind pe cadavrele tr[d[torilor, turcii ne atacar[ acum ]n ordine conic[, adic[ mi=c`ndu-se cu centrul lor asupra centrului nostru =i a\intindu-=i aripele. Ei sperau a rumpe armata rom`n[ ]n dou[. Ioan-vod[ era gata. Toate tunurile fiind deocamdat[ desc[rcate, el form[ planul de a lua din coaste conul cel ]naintat al p[g`nilor, poruncind cozacilor s[-l loveasc[ cu pu=tele din dreapta, pe c`nd cavaleria cea re-nnoit[ din st`nga ]l str`ngea cu suli\ele, iar infanteria din centru ploua nouri de s[ge\i. Turcii deder[ jos. Retr[g`ndu-se, inten\iuna lor era de a trage pe moldoveni asupra bateriilor ascunse dup[ coline. Ei uitar[ c[ Ioan-vod[, fost amic al vizirului MehmedSocolli, cuno=tea toate fine\ile tacticii otomane. Dup[ o scurt[ goan[, moldovenii primir[ ordinul de a reveni ]napoi ]n =iruri str`nse. Turcii nu puteau presupune c[ Ioan-vod[ s[ le fi preg[tit lor ]ntocmai aceea=i embuscad[ ]n care ei nu reu=ir[ a-l ademeni pe d`nsul. A=adar[, v[z`nd retragerea noastr[, ei se aruncar[ din nou. Deodat[, =irurile moldovenilor se desf[cur[ ]n laturi =i, demasc`nd artileria, fulgerar[, ame\ir[, alungar[ pe inamic.

148

Muntele =i valea

Dou[ atacuri fur[ respinse. Ne=tiind ce s[ mai fac[, turcii n[v[lir[ pentru a treia oar[, acum cu toat[ linia lor de b[taie, silindu-se a ]ncongiura mica oaste rom`neasc[... 32. Zbor topoarele-aruncate, Zb`rn`i arcele-ncordate, +i s[ge\ile u=oare Noureaz[ m`ndrul soare. Caii salt[ =i necheaz[, Lupta url[, se-ncle=teaz[, +i barbarii to\i gr[mad[ Mor\ii crude se dau prad[! Zece cad, o sut[ mor, Sute vin ]n locul lor; Mii ]ntregi se risipesc, Alte mii ]n loc sosesc! Dar viteazul cu-a sa pal[ Face drum pintre n[val[, +i p[trunde prin s[ge\i, C[-i rom`n cu =apte vie\i! }n zadar hidra turbeaz[, Trupu-i groaznic ]ncordeaz[, Geme, url[ =i cr`=ne=te, +i-mpregiur se-ncol[ce=te, Fiul Romei se aprinde, Hidra-n m`ine-i o cuprinde, +-o sugrum[, =i o sfarm[, +-o ]nvinge, =i o darm[...*

33. Dup[ un potop de s`nge din ]mbe p[r\ile, turcii, respin=i pentru a treia oar[, fur[ goni\i cu at`ta ]nver=unare, ]nc[t garnizoana otoman[ de la Isakcia, pe malul opus al Dun[rii, ]n mic[ dep[rtare de la c`mpul luptei, v[z`nd neregulata lor mi=care ]nd[r[t, crezu b[t[lia de tot pierdut[ =i rupse la fug[. * Autor: Vasile Alecsandri.

149

B. P. Hasdeu

34. Pentru ]nlesnirea memoriei, rezum[m aci, prin c`teva cuvinte, ]ntr-un mod plastic, tot mersul ac\iunii ]n aceast[ prim[ faz[ a b[t[liei, r[mas[ ]n avantagiul lui Ioan-vod[. Liniile duble semnific[ armata inamic[; acele simple pe ai no=tri. 1. Aripa st`ng[ moldoveneasc[, sus\inut[ de jum[tatea centrului, atac[ aripa dreapt[ a turcilor; 2. Centrul inamic, sus\inut de ambele sale aripe, atac[ centrul moldovenilor; 3. Ambele aripe moldovene atac[ din coaste centrul turcilor; 4. Ambele aripe turce atac[ pe ambele moldovene; 5. Toat[ linia de b[taie a turcilor atac[ pe acea a moldovenilor. 35. Apoi, analiz`nd ]n detaliu muvementul corpurilor moldovene pe c`mpul b[t[liei, noi admir[m, mai ales, preciziunea =i apropozitul momentului c`nd, dup[ al doilea atac din partea turcilr, aripele noastre, precum ar[tar[m, ]=i despicar[ =irurile, golind focul artileriei: o evolu\iune foarte grea ]n genere, iar mai cu seam[ ]n retragerea unei cavalerii. P`n[ atunci turcii se credeau oarecum numai ei singuri capabili de a opera aceast[ artistic[ mi=care, pentu care se exercitau ]n specie din timpii cei mai dep[rta\i, socotind-o ca pe unul din principalele resoarte ale propriei lor tactice, prin care c`=tigaser[ mai multe victorii str[lucite asupra cre=tinilor, ]ntre altele pe acea de la Mohacs. V[zur[\i cum c[ moldovenii lui Ioan-vod[ ]i ]ntrecur[ p`n[ =i ]n aceast[ privin\[! 36. Dup[ ultimul atac =i dezordinata respingere a p[g`nului, s[ fi avut eroul nostru o c[l[rime proasp[t[, adic[ s[ nu-l fi p[r[sit la ]nceputul b[t[liei, prin tr[dara p`rc[labului Ieremia Golia, cele mai alese cinci regimente de cavalerie, victoria era complet[. O dat[ ]ntor=i la fug[, turcii trebuiau goni\i f[r[ un minut de z[bav[: linia lor de b[taie, alungat[ =i tot lovit[ cu furie, s-ar fi r[sturnat peste celelalte linii, deja descurageate; iar neputin\a

150

Muntele =i valea

de a sc[pa peste Dun[re ar fi topit ]ntr-o clip[ toat[ armata, prin fierul rom`nilor =i prin undele fluviului. Dar lipsit de floarea =i cea mai mare parte a cavaleriei sale, mica r[m[=i\[ fiind stoars[ de oboseal[, ce oare putea face marele erou al Molodvei? 37. +i, cu toate astea, oricare va fi de aci ]nainte rezultatul final al b[t[liei, analele militare trebuie s[ admire cu entuziasm pe acela care, ]nfrunt`nd o armat[ de trei ori mai numeroas[, fiind ]n trei r`nduri v`ndut, dup[ ce sus\inuse trei atacuri teribile, tot ]nc[ p[rea a fi el ]nving[tor. 38. Obosi\i de cr`ncena lupt[, turcii se oprir[; moldovenii se puser[ la repaos din dosul tunurilor. „+i a=a st`nd =i privind unii la al\ii — zice cronicarul Urechea — a dat o ploaie mare de a muiat praful cel de pu=c[, de unde aveau moldovenii n[dejde de ajutor“. Precum v[zur[m, numai prin inafanterie =i, mai ales, prin artilerie Ioan-vod[ ]ntrecea pe turci, contrabalan\`nd grozava dispropor\iune a for\ei numerice. Infanteria era ostenit[; artileria fu abimat[. Elementele se unir[ cu tr[d[torii! 39. Ploaia domolind praful, =i ]mpr[=tiind fumul ce s-au fost r[dicat de sub picioarele lupt[torilor, cai =i oameni, =i din detunetele artileriei, turcii se ]ncredin\ar[ acum limpede de toat[ pu\in[tatea armatei lui Ioan-vod[. La aripa dreapt[, ei v[zur[ o adev[rat[ miniatur[; numai vreo c`teva sute de cozaci, pe care ]i ap[raser[ p`n[ atunci formidabile b[t[lii, dar ]n urma ploaiei nu-i mai ap[ra nimica. Astfel, cei 20 000 de turci care formau aripa st`ng[ a p[g`nilor se gr[bir[ a se azv`rli cu toat[ furia siguran\ei asupra vitejilor alia\i ai lui Ioan-vod[. Contra acestei inunda\iuni de bra\e st[teau peste tot 300 de cozaci: 900 c[zuser[ mor\i mai nainte ]n cursul b[t[liei. Erau 70 de turci pe un singur cozac. 40. Spre culmea fatalit[\ii, sose=te ]n acela=i moment Adel Ghirai cu 100 000 de t[tari, realiz`ndu-se nenorocirea pentru a c[rii ]nl[turare Ioan-vod[ pripise a da b[t[lia cu o or[ mai nainte.

151

B. P. Hasdeu

Pe c`nd aripa dreapt[ a armatei turce n[v[le=te din fa\[ asupra restului cavaleriei noastre din st`nga, t[tarii trec terasa din dosul moldovenilor =i lovesc dind[r[t. Nu aveam ]n totul nici 5 000 de c[l[ra=i, care, pu=i ]ntre dou[ focuri, sim\ir[ acum o sut[ de bra\e r[dicate asupra fiec[rui cap! 41. Cozacii aveau pu=te, se sprijineau de o parte de \[rmul lacului, de cealalt[ de infanterie, =i erau ataca\i numai din fa\[: ei rezistar[ contra aripii st`ngi a p[g`nilor. Cavaleria moldoveneasc[, lipsit[ de arm[ de foc, av`nd o coast[ descoperit[ =i fiind atacat[ totodat[ din fa\[ =i din dos, de t[tari =i de aripa dreapt[ a turcilor, nu era chip a r[m`ne pe loc. 42. Infanteria se conserv[ p`n[ acum din trei cauze: 1. prin pozi\iunea-i central[, care nu permitea inamicului a o distruge mai nainte de a fi nimicit aripele; 2. prin parcul ce-i acoperea dosul, ap[r`nd-o de n[vala t[t[rimii; 3. prin naturala-i stabilitate ]n compara\iune cu esen\iala mobilitate a unei cavalerii. 43. Gloata sc[p[ furi=`ndu-se printre c[ru\e. 44. R[mas numai cu infanteria, cozacii =i gloata; pierz`nd o arip[ ]ntreag[; p[r[sindu-l orice speran\[, orice posibilitate de victorie, ce oare mai putea ]ntreprinde Ioan-vod[? }n acest moment i se ar[t[ la lumin[ toat[ m[rimea de suflet. El ar fi putut s[-=i scape propria sa via\[. Str[vestit ]ntr-o hain[ \[r[neasc[, ]nc[lec`nd pe un m`ndru cursier domnesc, nimic nu era mai lesne dec`t a ie=i pe din dosul armatei, a ocoli lacul Cahulului ]n direc\iunea Prutului, pe unde nu p[trunser[ ]nc[ inamicii, a trece ]n Moldova =i a fugi d-aci ]n Polonia, recurg`nd acolo la ospitalitatea lui Laski sau a principelui Ostrogski. Cine =tie dac[, ]n cursul timpului, el nu se va fi reconciliat cu Poarta otoman[? Cine =tie dac[ nu va fi adus din Polonia, ca L[pu=neanul sau ca Despota, o nou[ armat[, cu care s[-=i recucereasc[ \ara...

152

Muntele =i valea

Ei bine! aceste impulsuri egoistice, de=i au putut str[bate ]n pieptul unui Pompei sau Carol XII, totu=i, nu-=i g[sir[ loc ]n sublimul cuget al lui Ioan-vod[. A sc[pa r[m[=i\ele armatei moldovene, f[r[ a se g`ndi un minut la sine ]nsu=i, sau dac[ nu, apoi cel pu\in a pieri cu glorie dempreun[ cu iubita patrie... numai una din aceste dou[ putea alege restr[nepotul mumei lui +tefan cel Mare, care ]nv[\a pe fiii s[i c[ paserea ]n cuibul s[u piere! 45. T[tarii, ]mpin=i de nenfr`nata lor l[comie, purceser[ ]n goan[ dup[ ]mpr[=tiata cavalerie, compus[ din boieri =i boierna=i, adic[, mai bine zic`nd, din bl[ni de samur, din s[bii cu pietre scumpe, din lan\uri de aur. Aceast[ capital[ impruden\[ eliber`nd deocamdat[ spatele armatei moldovene, Ioan-vod[ — minte limpede ]n ]mpregiur[ri turburi — se gr[bi a profita de gre=eala vr[jma=ului. El descalec[ de pe cal, pedestre=te pe cozaci, grupeaz[ gloata cu infanteria =i, strig`nd eroicele resturi ale o=tirii sale: „Fra\ilor! caz[ capul meu unde vor c[dea capetele voastre!”, face un atac at`t de furibund, ]nc`t apuc[ de la turci artileria lor, o stric[ pentru ca s[ nu le mai poat[ servi =i-i las[ ]nlemni\i de ame\eal[ =i uimi\i de admira\iune! Cu propriile sale m`ini, ]n furia acelui moment suprem, el trase din mijlocul p[g`nilor un tun de cele mari: at`t de colosal[ era puterea fizic[ a acestui Ercule rom`n. Apoi form`nd o compact[, nestr[b[tut[ coloan[, moldovenii se retraser[ p`n[ la apropiatul munte, pe v`rful c[ruia fumegau ruinele satului Ro=canii, ars cu c`teva minute mai nainte de c[tre urdiile t[tare. 46. Ultimul atac, mai nainte de a se retrage, ca =i toate celelalte manevre ale acestei memorabile b[t[lii, este un str[lucit testimoniu de =tiin\[ militar[. Mult mai ]n urm[, ilustrul Montecuculli zise: „Cat[ s[ ataci pe du=mani cu o violen\[ extraordinar[ mai cu seam[ atunci c`nd voie=ti a te retrage.” Pleca\i dar[ fruntea denaintea lui Ioan-vod[, care ]n\elesese aceasta la 1574, ]n momentul cel mai desperat al unei b[t[lii

153

B. P. Hasdeu

deja pierdute, nu denaintea lui Montecuculli, care rumega cu un secol mai t`rziu ]n lini=tea cabinetului! 47. Din aproape 35 000 de oaste, eroul r[mase abia cu 7 000. Cel pu\in 20 000 de rom`ni au c[zut ]ntr-o jum[tate de zi, ap[r`ndu-=i cele trei idoluri, pe care le recomandase odat[ marele +tefan ]n instruc\iunile sale militare: Crucea, |ara =i Steagul! 48. Scriind aceste r`nduri ]n singur[tatea nop\ii, c`nd misterul naturii =i t[cerea oamenilor duc imagina\iunea departe, departe — la ceea ce nu mai este sau ceea ce nu este ]nc[, uit`nd prezentul =i confund`nd ]ntr-o raz[ trecutul =i viitorul — m[ cutremur[ b[taia inimii, m[ arde focul capului, m[ furnic[ prin s`nge fluvii de for\[, m[ electrizeaz[ o =oapt[ ce vine nu =tiu de unde, din mine sau din afar[: „mare e Rom`nul!” Dar deodat[ se aude trosnetul unei birje zdrobind pavelele stradei; m[ arunc la fereastr[; luna ]ntinde o melancolic[ lumin[; un june cu m[nu=i albe, cu geam la ochi, cu havana ]n gur[, se ]ntoarce palid de oboseal[ dup[ o petrecere nocturn[... 49. A=ez`ndu-se printre d[r[m[turi, Ioan-vod[ ocoli cu =an\uri platoul muntelui; puse ]n fa\a inamicului, ]n giurul a=anumitei „creste militare” (crête militaire), adic[ pe linia cea mai ]n[l\at[ a pogor`=ului, pe cei mai buni arca=i =i pu=ca=i; ]i ]nt[ri prin o secund[ linie; =i, ]n fine, form[ o rezerv[, pentru a sus\ine la caz de trebuin\[ puncturile cele mai amenin\ate. Cu apropierea nop\ii turcii =i t[tarii, unii revenind din z[p[ceal[,ceilal\i din goan[ dup[ fug[rita cavalerie, blocar[ noua tab[r[ a lui Ioan-vod[. R[zboialele franceze ]n Algeria probeaz[ p`n[ ast[zi c`t de greu este a ataca o ]n[l\ime chiar lipsit[ de fortifica\iuni =i ap[rat[ de un mic num[r de beduini; cu c`t dar[ mai tare era pozi\iunea moldovenilor, planta\i pe un munte =[n\uit, grupa\i ]n num[r de mai multe mii de cei mai bravi =i unind avantajele ]n[l\imii cu ni=te avantaje nu mai pu\in pre\ioase ale ruinelor: „atacul unui sat cost[ prea mul\i oameni”, zicea Frederic cel Mare.

154

Muntele =i valea

Mai ad[uga\i c[ Ioan-vod[, ]n ultimul s[u atac, stricase o mare parte din artileria turc[; iar c`te tunuri le mai r[m`neau bune, toate ]=i pierdeau ]n zadar gloan\ele printre zigzagurile ruinelor, f[r[ a nimeri pe moldoveni, pe c`nd ace=tia, din contra, \intind dintr-ascuns =i ]n lini=te, trimiteau p[g`nilor cu fiecare desc[rc[tur[ un singur mesagiu de moarte. 50. Istoricii acuz[ pe Ioan-vod[ de a-=i fi ales o pozi\iune f[r[ ap[ =i de a nu fi luat nici o m[sur[ pentru a =i-o procura prin mijloace artificiale. Acuza\iunea e bazat[ pe necuno=tin\a localit[\ii: 1. }n tot cuprinsul Bugeacului apa e aproape tot at`t de rar[ ca =i ]n centrul Africii. 2. C[ut`nd izvoare pe v[rful unui munte, trebuia s[pat p[m`ntul p`n[ la o ad`ncime foarte mare. 3. Chiar reu=ind ]n asemenea azardoas[ =i grea opera\iune, o f`nt`n[ n-ar fi ajuns pentru ]ndestularea a 7 000 de oameni... 51. }n curs de trei zile =i trei nop\i Ioan-vod[ respinse toate atacurile a 200 000 de p[g`ni. Lipsi\i de o pic[tur[ de ap[, moldovenii a=teptau venirea nop\ii pentru a ]ntinde petice de p`nz[ deasupra ierburilor: ei ]=i ungeau buzele cu rou[! Adesea cu Ioan-vod[ ]n frunte, o seam[ ie=eau din =an\uri, se repezeau cu turbare asupra celor mai expuse posturi inamice, t[iau, m[cel[reau, doborau toate dinaintea lor, =i apoi, crun\i de s`nge, se ]ntorceau cu mul\umirea lui Ugolino din infernul lui Dante c`nd roade capul vr[jma=ului s[u Ruggieri! 52. }n cursul acelor trei zile =i trei nop\i, demne de timpul lui Ora\iu Cocles, Ioan-vod[, s[ se fi g`ndit el c`t de pu\in la propria-i siguran\[, sc[pa. Vorbind turce=te ca un turc, el putea trece ]n crepuscula serii chiar prin mijlocul p[g`nilr, precum deja f[cuse odat[ |epe=. Dar toate demonstr[ c[ eroul nostru, groaz[ numai pentru p[g`ni, pentru ciocoi, pentru c[lug[ri, ]=i iubea \ara mai mult dec`t pe sine ]nsu=i.

155

B. P. Hasdeu

53. }n a patra zi turcii ]ncep a parlamenta. Ioan-vod[ arat[ celor trimi=i t[ria pozi\iunii sale =i num[rul vitejilor ce-i mai r[m`n. „Precum vede\i, — le zice el, — sunt ]n stare de a mai sus\inea lupta.” Apoi le propune urm[toarele trei condi\iuni: 1. M`na du=manilor s[ nu se ating[ de osta=ii moldoveni, care s[ fie liberi a merge pe la casele lor, f[r[ a fi prigoni\i vreodat[ pentru trecut de c[tre viitorul domn al Moldovei. 2. Cozacii s[ fie l[sa\i a se ]ntoarce la \ara lor. 3. }nsu=i principele s[ fie trimis, viu =i nev[t[mat, d-a dreptul la sultanul Selim... 54. P[g`nii primir[ tractatul. Condi\iunile fur[ jurate de =apte ori de c[tre beglerbeiul Ahmed-pa=a =i de =apte ori de c[tre Petru cel +chiop, devenit ]n fine ]n realitate domn al Moldovei. Ahmed-pa=a le jur[ de =apte ori pe cartea lui Mahomed. Petru cel +chiop le jur[ de =apte ori pe cartea lui Crist... 55. Cu lacrimi ]n ochi, f[r[ a putea vorbi de emo\iune, Ioan-vod[ se desp[r\i de credincio=ii s[i tovar[=i. Cozacilor, oameni str[ini, veni\i a servi pentru plat[, el le l[s[ toate sculele ce avea l`ng` sine. Moldovenilor, fra\i ai s[i, care se luptau pentru libertatea patriei, le l[s[ suvenirul de a le fi fost un mare domn =i vaga speran\[ de ]ntoarcere a sa la domnie... Eroul era convins c[ va reu=i prin profunda-i diploma\ie a rec`=tiga gra\iile sultanului Selim, precum alt[dat[, tot ]ntr-o asemenea situa\iune, Petru Rare=, numai prin b[rb[teasca-i elocven\[, reu=ise a ]mbl`nzi m`nia sultanului Suleiman. Oamenii mari nu desper[ nici chiar pe insula Elba! P`n[ atunci — adio! Cozacii pl`ngeau; moldovenii nu puteau pl`nge: excesul durerii seca izvorul pl`nsului. 56. Capitula\iunea de la Ro=cani aminte=te o alt[, ]ncheiat[ tot cu turcii, nu mai departe dec`t cu vreo trei ani mai nainte, pe c`nd ]nsu=i Ioan-vod[ petrecea ]nc[ ]n Constantinopole.

156

Muntele =i valea

Dup[ o eroic[ ap[rare a cet[\ii Famagusta la Chipru, comandantul Bragadino, redus nu prin arme, ci prin foamete, impusese p[g`nilor condi\iunea de a permite garnizoanei o liber[ retragere. Seraskirul turc isc[lise f[r[ greutate, =i tot f[r[ greutate se gr[bi a-=i c[lca isc[litura: dup[ de=ertarea cet[\ii, viteazul Bragadino =i floarea june\ii vene\iene pierir[ ]n torturi. Cunosc`nd dar[ perfidia otoman[, Ioan-vod[ nu se mul\umi cu o simpl[ isc[litur[ a pa=alelor: el ceru =i dob`ndi, ca garan\ie, un septuplu jur[m`nt, mahometan =i cre=tin, din partea lui Ahmed-pa=a =i din acea a lui Petru cel +chiop, de la inamic =i de la rival... Ei bine, prin aceasta tractatul deveni el oare mai sacru? 57. Povestir[m tr[darea, s[ povestim sperjuriul. 58. Pe l`ng[ persoana lui Petru cel +chiop, pentru a-l instala cu firman — o inova\iune nepilduit[ p`n[ atunci ]n Moldova — se afla capigiba=i sau prim-u=ierul Por\ii otomane, un personagiu deja important, dar care mai ]n urm[ ajunse =i mai sus, vizir, ginere =i cumnat al sultanilor... Era Scipione Cigala, dintr-o familie aristocratic[ neapolitan[, renegat sub numele de Djigala-zade: un june moale, desfr`nat, nestatornic, m`nc[cios, be\iv... dar cu at`t =i mai puternic la curtea unui sultan ca Selim II. C`nd Ioan-vod[ intr[ ]n cortul beglerbeiului, Ahmed-pa=a era ]ncongiurat de ieniceri, agale, bei, sangiaci, care to\i se ]mbulzeau s[ vaz[ pe teribilul erou de la Jili=te, Br[ila, L[pu=na, Bender... Seraskirul ]ncep`nd cu mustr[ri, Ioan-vod[ ]i r[spunse cu toat[ demnitatea unui principe c[, pe baza capitula\iunilor sale, el nu are a da seam[ dec`t numai c`nd ]l va fi ]ntrebat ]nsu=i sultanul. M`ndria viteazului ]nfior[ pe musulmani; dar grandoarea-i se p[rea a fi ]nl[n\uit bra\ele lor: ei se uitau nedumeri\i unul la altul, ]ndemn`ndu-se care de care a da prima lovitur[, =i nimine nu cuteza... trebuia un apostat; trebuia un om ]ndobitocit prin excesul banchetelor =i un dobitoc ame\it prin

157

B. P. Hasdeu

furia opiului: trebuia un mosntru pentru a face un asemenea pas contra onoarei =i contra jur[m`ntului. Acel monstru fu c[pigiba=i Djigala-zade. 59. Munteanul Petru cel +chiop aduse armele p[g`nilor asupra eroului Moldovei. Italianul Scipione Cigala ]i ]nfipse cu\itul ]n inim[. Un muntean, un italian, un moldovean. Se sf`=iau fra\ii: r`dea otomanul, z`mbea neam\ul, se preg[tea a r`nji muscalul. 60. C`nd gigantul fu c[zut sub perfidul pumnar al neapolitanului Cigala, ienicerii, ]mb[rb[ta\i prin ini\iativ[, se azv`rlir[ asupra victimei, t[iar[ majestosul cap ce-i speria mai deun[zi p`n[ =i-n taina visurilor =i-l ]n[l\ar[ pe o suli\[. Apoi tem`ndu-se, poate, ca un al doilea cap s[ nu r[sar[ cumva pe desfiguratul corp, ei legar[ trunchiul martirului de coadele a dou[ c[mile, care, gonite ]n direc\iuni opuse, ]l rupser[ ]n hidoase fragmente. 61. Dup[ ce finitul spectacolului le r[cise min\ile, p[g`nii nu putur[ a nu recunoa=te propria lor nulitate ]n al[turare cu sublimul eroism al mortului. Crez`nd c[ virtutea lui Ioan-vod[ ]=i va fi avut izvorul ]n oasele din care fusese \esut =i ]n s`ngele ce-i circulase prin vine, ei ]=i ]mp[r\ir[ ]ntre sine, ca moa=te, f[rm[turile acelor oase =i-=i ]nfruntar[ s[biile ]n acel s`nge, rug`ndu-se lui Allah ca s[ le dea =i lor tuturor inima principelui rom`n! C[l[ii purtau pizma jertfei lor. 62. C[t timp a tr[it Ioan-vod[, turcii, boierii =i c[lug[rii nu-l sufereau deopotriv[. Dup[ ce murise, inamicii str[ini se ar[tar[ mai genero=i dec`t inamicii casnici. Pe c`nd ienicerii se puser[ a adora r[m[=i\ele viteazului, ciocoii cei cu i=lice =i cu comanace crezur[ sosit momentul de a-=i bate ]n fine joc de acela denaintea c[ruia ei nu ]ndr[zneau p`n[ atunce s[ ridice ochii de la p[m`nt. Pentru a-i r[pi chiar gloria postum[, ei r[sp`ndeau acum ]n popor odioasa anecdot[ cum c[ ]n momentul c`nd ]l

158

Muntele =i valea

rumpeau c[milele Ioan-vod[ s[ fi zis: „Ah! caut[ c[ eu multe feluri de mor\i groaznice am f[cut, iar cazn[ ca aceasta n-am =tiut s[ fac!” Dar cine oare s[ fi putut rosti aceast[ barbar[ =i atroce glum[: capul cel lipsit de trunchi? sau trunchiul cel lipsit de cap? Nu pentru prima =i nu pentru ultima oar[ o neputincioas[ ur[ inventa absurdit[\i! 63. Cronicarul Urechea — o mai ziser[m deja nu o dat[ — este un echo al partitului aristocratic. A=adar, el nu numai profaneaz[ prin satir[ ultimele divine momente ale lui Ioan-vod[, ci ]nc[ se ]ncearc[ a scuza m`r=ava tr[dare na\ional[ a p`rc[labului Ieremia Golia. C`nd vine vorba de v`nzarea trec[torii Dun[rii, analistulcocon declam[ cu un aer de criminal[ inocin\[: „Cu greu este celor pu\ini a opri pe cei mul\i =i celor slabi pe cei tari; c[ci trec`nd ]nt`i pu=tele cu ieniceri =i cu pedestrimea s[ apere vasele, aci =i toat[ alalt[ oaste turceasc[ a sosit, unde v[z`nd Ieremia p`rc[labul c[ nu-i poate opri, s-a ]ntors...” C`nd ajunge la defec\iunea celor cinci regimente de cavalerie, el se fere=te m[car de a men\iona numele p`rc[labului Ieremia Golia, alunec`nd numai ]n treac[t urm[toarea fraz[ obscur[ =i diminutiv[: „La ]nceputul r[zboiului zic c[ o seam[ de moldoveni s[ se fi ]nchinat la turci”... }n=i=i cronicarei otomani sunt mai rom`ni! 64. Dup[ m[celul de la Ro=cani, Petru +chiopul se gr[bi a trimite caimacam la Ia=i, ca s[-i p[zeasc[ tronul, pe unul din mizerabilii v`nz[tori ai lui Ioan-vod[, stolnicul Bil[e, ]n[l\at acum la demnitatea de mare vornic al |[rii de Jos, ocupat[ p`n[ atunci de bravul Dumbrav[. 65. Nu numai vitejii de la Cahul, nu numai „fra\ii de cruce” ai lui Ioan-vod[, dezarma\i prin jur[m`nt =i m[cel[ri\i prin sperjuri, avur[ soarta de a pieri, ca t[lharii cei os`ndi\i la moarte, f[r[ a se putea ap[ra; nu! nu numai pe \[rmii Cahulului =i pe ruinele Ro=canilor curse cel mai pur s`nge =i c[zur[ cele

159

B. P. Hasdeu

mai nobile capete ale Moldovei; nu! „S-au pornit t[tarii ]n prad[ peste toat[ \ara — zice cronica — c`t n-a fost niciodat[ mai mare pustietate dec`t atunce; c[ pre to\i i-au cuprins pe la casele lor f[r[ grij[, unde p`n[ ast[zi ]ntre Prut =i ]ntre Nistru de atunce a r[mas pustietate, de nu s-a mai ]mplut de oameni...” Petru cel +chiop, ]n fruntea urdiilor p[g`ne, privea cu o sacrileg[ nep[sare cum inamicii rom`nilor =i ai Crucii ]i a=terneau p`n[ la Ia=i o cale domneasc[ de purpur[ din s`nge =i arcuri triumfale din capetele moldovenilor. 66. Moartea lui Ioan-vod[ fu semnal de piere pentru trei mini=tri, credincio=i p`n[ ]n fine luceaf[rului libert[\ii na\ionale: Vintil[-vod[, Vornicul Dumbrav[, Episcopul Isaia R[d[u\eanul. 67. Fostul principe muntenesc, alungat dimpreun[ cu frates[u Petru cel +chiop, expedi acum o armat[ turc[ s[ cuprinz[ Bucure=tiul. De=i Vintil[-vod[ nu avea l`ng[ sine dec`t pe viteazul vornic Dumbrav[ cu o m`n[ de moldoveni, totu=i, lupta, ]ncins[ pe c`mpia unde este ast[zi Radu-vod[, fu at`t de crunt[, ]nc`t ]nving[torul crezu de cuviin\[ a-i eterniza memoria, zidind o biseric[ pe locul b[t[liei =i ]nfiin\`nd o serbare anual[, r[mas[ p`n[ ast[zi sub numele de „Mo=i”. O victorie, o biseric[, o serbare care ne aduc aminte de ru=inea discordiilor rom`me! 68. Vornicul Dumbrav[ reu=ise a sc[pa ]n Transilvania, av`nd noble\e de a c[uta refugiu la generozitatea unui inamic ale c[rui o=ti se luptar[ contra moldovenilor ]n b[t[lia de la Jili=te. Un erou muntean fu trimis pentru a cere moartea unui erou moldovean: Iva=co Golescu mijloci extradi\iunea vornicului Dumbrav[. Ce infamie, ce timpuri, o, Doamne! C[lc`nd acele legi, care prin sublimul lor meritar[ ca oamenii s[ le numeasc[ divine, +tefan Batori, beiul transilvan,

160

Muntele =i valea

dede pe Dumbrav[, legat la m`ini =i la picioare, ]n dispozi\iunea ambasadorului muntenesc. Sosind la Bucure=ti, demnul tovar[= al lui Ioan-vod[ fu descapitat. 69. Vl[dic[ Isaia R[d[u\eanul nu ]nt`rzie a fi scos din scaunul episcopal de c[tre Petru cel +chiop; de atunci ]ncoace numele s[u, ilustrat un moment prin negocia\iuni diplomatice cu Polonia =i cu Moscovia, dispare pentru totdeauna din analele \[rii... 70. Nu putem trece cu t[cerea, ]n acest dureos martirologiu, pe bravul Swierczewski. F[r[ a fi fost rom`n, el merit[ s[-l punem =i pe el ]n num[rul s`n\ilor: epitet ce poporul nostru ]l dedea ]n vechime nu ipocriziei ascetice, ci numai ap[r[torilor \[rii. Dup[ b[t[lia de la Cahul, Swierczewski nu mai apare pe scena istoriei: product al geniului lui Ioan-vod[, el se stinse o dat[ cu creatorul s[u... 71. Cellalt cozac, marinarul Pokotilo, ]nving[torul de la Akkerman, dup[ ce se v[zuse ]n imposibilitate de a ap[ra el singur trecerea Dun[rii contra colosalei armate otomane, l[s[ portul Gala\iului, unde se \inuse ]n embuscad[, =i... nu-i g[sim urme ]n istorie! 72. Mai pieri atunci, pieri f[r[ de veste, o fiin\[ ginga=[, de care n-am vorbit nimic ]n tot cursul acestei tragedii, pline de caractere sau prea mari, sau prea mici, dar numai b[rb[te=ti: ]i rezervam pateticul finalului. Era o femeie care iubea at`t de mult pe Ioan-vod[, ]nc`t ]l ]ntov[r[=ea ]n toate b[t[liile sale, dempreun[ cu un prunc de \`\[... Nu v[ m`ndri\i, rom`ncelor: era o str[in[, o s[soaic[, un blond =i melancolic c[p=or german din Transilvania. }n focul ultimei lupte, cuprins[ de acel presim\`m`nt profetic ce ]nso\e=te totdeauna un amor profund =i pur, — fie acel amor pentru un b[rbat, pentru o patrie sau pentru ]nsu=i Dumnezeu! — „ea nu l[sa pe Ioan-vod[ — zice cronica \[rii — s[ stea ]ntre oastea cea c[l[rea\[, tem`ndu-se s[ nu-l vicleneasc[ boierii!”

161

B. P. Hasdeu

C`z`nd prizonier[, v[duv[ a fericirii sale, condus[ ]n robie la Constantinopole, ea se evaporeaz[ din istorie, dup[ expresiunea poetului: Ca o fantasm[ drag[, ce-n vise lungi =i rele, Trec`nd printre morminte, =opte=te: am tr[it!...*

Sugarul s[u, n[scut a=a zic`nd pe un c`mp de b[t[lie, crescu ]n haremul unui pa=[. Peste d[u[zeci =i cinci de ani, Turcia, sigur[ c[ natura p[rin\ilor degenerase cu des[v`r=ire ]n aceast[ r[murea transplantat[ a unui neam eroic, ]l trimise domn ]n |ara Rom`neasc[. El domni ceva peste un an, nu f[cu nimic =i abia figureaz[ ]n cronice sub porecla de „cel Surd”. }n adev[r surd, surd la vocea m[re\ei sale origini: fiu desnaturat al unui tat[ erou =i al unei mame eroine, mai purt`nd spre deriziune numele str[mo=esc al marelui +tefan! Bruma sclaviei ucide ]n r[d[cin[ chiar florile cele mai alese. 73. De la amorul nelegitim, dar pasionat =i poetic al junei germane, s[ trecem la c[ldu\a proz[ a c[s[toriei lui Ioanvod[ cu fata marelui boier Lupea Huru. V[zur[m c[ doamna, dempreun[ cu fiu-s[u Petru, declarat prin votul \[rii mo=tean al tronului moldovenesc, refugise contra nelini=tii r[zboiului la marginea Poloniei, dup[ murii formidabilului Hotin. }nsu=i socrul princiar comanda cetatea, ca unul ce avea un interes personal ]n m`ntuirea fiicei sale =i a coronatului s[u nepo\el. Familia celor mai ]nsemna\i boieri cautar[ siguran\a lor pe l`ng[ familia domneasc[. Ajung`nd =tirea despre calamitatea de la Cahul, ei cu to\ii trecur[ Nistrul, duc`nd cu sine tezaurul princiar, ]nso\i\i de 200 nobili poloni, care se gr[bir[ a forma o frumoas[ escort[ * Autor: Dimitrie Bolintineanu.

162

Muntele =i valea

]n giurul nefericitelor rom`nce, =i familia domneasc[ se retrase la mo=ia unui magnat, vechi amic al lui Ioan-vod[. }n zadar Turcia ceruse ]n mai multe r`nduri extradi\iunea fugarilor, mai ales a principesei cu copilul =i cu bog[\iile lui Ioan-vod[: ospitalierul magnat, credincios suvenirului amiciei, respinse toate st[ruin\ele Por\ii otomane =i chiar ale regelui polon, p`n[ ce, ]n fine, fiind amenin\at, el se c[s[tori cu v[duva eroului moldovenesc, =i numai a=a o putu sc[pa de robia p[g`n[. Doamna Moldovei deveni so\ia lui Cristof Strus. Pe l`ng[ prestigiul s[u de m`ntuitor, noul b[rbat al v[duvei lui Ioan-vod[ avea o calitate ce-l f[cea demn de o asemenea ]nso\ire: el se tr[gia dintr-o familie at`t de eroic[, ]nc`t ]n Polonia devenise proverbial c[ fiecare Strus moare pe c`mpul b[t[liei. Dou[zeci =i patru din acest neam pierir[ ]n lupte cu p[g`nii. Peste treizeci de ani, fiastrul lui Cristof Strus, eredele lui Ioan-vod[, str`ng`nd o m`n[ de cozaci, n[v[li ]n Moldova ca s[ cuprinz[ tronul p[rintesc, pe c`nd domnul Aron-vod[ se afla atunci dus la Constantinopole: dup[ o domnie de dou[ luni, neput`nd s[ reziste unor for\e centuple, el fu silit a se ]ntoarce ]n Polonia, fu arestat =i trimis ]n exiliu la fort[rea\a Marienburg. Prin un azard curios, tot acolo ]n exiliu =i-a fost petrecut june\ea un str[mo= =i omonim al s[u, faimosul Petru Rare=. 74. A=a finir[ cele dou[ femei =i cei doi fii ai lui Ioanvod[. 75. Voind a ]ncheia acest registru mortuar, ]mi tremur[ m`na, ca =i c`nd prin descrierea crimelor a= resim\i eu, ]n locul uciga=ilor, remu=c[rile con=tiin\ei! Pu\in ]n urma b[t[liei de la Cahul, un str[in vizit[ Bucure=tiul. Pe poarta palatului domnesc el v[zu expuse dou[ domne=ti capete. Unul, de cur`nd secerat, conserva ]nc[ ceva sufletesc, asemenea undei de care ating`ndu-se ]n zbor aripa unei p[s[ri ]ntip[rise ]n ea pentru o clip[ o vag[ mi=care.

163

B. P. Hasdeu

Cellalt, cosit de demult =i adus de departe, livid, fix, speria prin un aer de ironie mortal[, nu din ast[ lume, ci din ni=te sfere superioare: teribila expresiune a capetelor moarte de p`nzele lui Caravaggio! Acele dou[ infernale trofeuri erau capul lui Vintil[-vod[, domnul |[rii Muntene=ti, =i capul lui Ioan cel Cumplit, domnul Moldovei... Fra\i p`n[ la moarte, fra\i dup[ moarte: adev[ratul simbol de unire! V

DUP{ EL... Tak stróny lutni od tengiergo ciosu Zabrzmia i penkna: zmieszanemi dzwienki Zdaja sie glosic poczatek piosenki, Ale jèj konca nikt sie nie spodziewa. Astfel coardele al[utei, lovite prea tare, r[sun[ =i plesnesc: confuzul son se pare a promite abia ]nceputul c`ntecului, dar nimene nu se mai a=teapt[ a-i auzi sf`r=itul... MICKIEWICZ, Konrad Wallenrod

1. Era anul 1577: trei ani de la pieirea lui Ioan-vod[. Pe tronul Moldovei, dup[ ce =i-l cump[rase cu un tribut ]ndoit =i cu p`raie de s`nge rom`nesc, domnea ]n lini=te, ca ]ntr-un cimitir, Petru cel +chiop, ]ncungiurat de ciocoi, care ]l numeau „matc[ f[r[ ac”, =i de c[lug[ri, care ]i admirau cuno=tin\ele ]n astronomie =i ]n muzic[. |[ranii nu aveau ce m`nca. Visteria era seac[. Ienicerii, care formau garda princiar[, erau st[p`ni prin ora=e =i prin sate. Deodat[ sose=te un curier: cozacii se preg[tesc a trece Nistrul, av`nd ]n fruntea lor pe un frate al lui Ioan-vod[...

164

Muntele =i valea

2. Mult poate un nume! La Roma era de ajuns ca un Commod sau un Eliogabal s[ se numeasc[ Antonin pentru ca pe dat[ tot imperiul s[-i aclame cu entuziasm, aduc`ndu-=i aminte de ferici\ii timpi sub Antonin cel Piu =i sub Marc-Aureliu Antonin! }n ochii francezilor, unul din cele mai mari merite ale lui Napoleon III fu calitatea sa de nepot al lui Napoleon I. Judeca\i dar[ de impresiunea produs[ asupra moldovenilor prin vestea venirii unui frate al neuitatului martir de la Cahul! 3. Pretendintele era fiul armencei, mumei lui Ioan-vod[; ]ns[ fiu din un alt tat[, un tat[ nedomn =i chiar nerom`n. Dac[ boierii =i c[lug[rii imputau ca o crim[ originea armeneasc[ numai matern[ a lui Ioan-vod[, apoi cu c`t mai pronun\at[ cat[ s[ fi fost aversiunea lor pentru acest frate, nu fiu domnesc, armean =i de pe tat[ =i de pe mum[! Prima a=ezare a armenilor ]n Moldova fuse anterioar[ desc[lec[rii a=a-numitului Drago=-vod[; dar ]n curs de trei secoli de emigra\iune mica lor colonie nu =tiu a se ]ntruni cu rom`nii; ea r[mase diferit[ prin religiune, prin limb[, prin obiceiuri, prin ocupa\iuni, prin ]ncuscriri. Din aceast[ cauz[, moldovenii priveau totdeauna cu un dispre\ suprem pe laborio=ii armeni, acufunda\i cu totul ]n nego\ul lor, numindu-i p[g`ni, =i bisericii lor zic`ndu-i capi=te. Ei bine! un armean, un paria al societ[\ii moldovene fu primit acum cu bra\ele deschise, numai pentru c[ avusese aceea=i mum[ cu nemuritorul erou al Rom`niei! 4. Carabied Serbega — a=a-i era numele armenesc — e cunoscut ]n cronicele noastre sub porecla de Ioan Cre\ul, dup[ caracterul p[rului, iar ]n analele cozace sub acea de Ivan Potcoav[, fiindc[ fr`ngea ]ntre degete potcoava de cal. Nalt, bine f[cut, av`nd o for\[ extraordinar[, brav p`n[ la temeritate, acest domn, adev[rat frate cu Ioan-vod[, fugind ]n urma catastrofei de la Cahul, ]=i g[sise un refugiu peste Nistru. Antipatiile sale =i ale cozacilor erau comune: ]i ]nsufle\ea deopotriv[ acela=i sim\ de r[zbunare contra p[g`nilor.

165

B. P. Hasdeu

A=adar[, ]n cur`nd Potcoav[ ]=i c`=tig[ un renume teribil care r[suna p`n[-n fundul Moscoviei =i p`n[ la haremurile Stambulului; vitejiile sale contra turcilor din Bugeac =i a t[tarilor din Cr`m ]l f[cur[ groaza mahometanilor =i „Roland” al poeziei slavo-orientale! N[scut =i crescut ]n Moldova, frate al unui mare domn moldovenesc, el se sc`rbea de numele de armean =i se f[lea cu acela de rom`n, pe temei c[ e rom`n oricine voie=te =i simte rom`ne=te: la anticii no=tri str[buni doi ]mp[ra\i din cei mai eminen\i, Traian =i Alexandru Sever, a fost unul — barbar din Spania, cellalt — barbar din Siria... Astfel, gloria personal[ a lui Potcoav[ m[gulea amorul propriu na\ional al moldovenilor, care ]=i atribuiau =i aveau cuv`nt de a-=i atribui loru=i cu m`ndrie victoriile ]nstr[inatului viteaz, =i figura lui ap[rea cu at`t mai mare cu c`t mai mult o exagera faima dep[rt[rii =i cu c`t mai mic[ se vedea de aproape carecatura domneasc` a lui Petru cel +chiop... 5. Dup[ fatala b[t[lie de la Cahul reu=ise a sc[pa ]n patrie c[pitanul cozacesc Kopycki, p[str`nd ]n inim[ un devotament postum =i religios pentru memoria lui Ioan-vod[. Tot atunci se retr[sese peste Nistru, de frica persecu\iunii lui Petru cel +chiop, fostul p`rc[lab de Roman, |opa; ]=i cump[rase o bucat[ de p[m`nt la hotarul Moldovei; se ]nsurase cu o femeie cozac[ =i, privind cu dor de pe \[rmul fluviului la p[r[sita \ar[, gemea dup[ un trecut, oft[ dup[ un viitor. Ace=ti doi, Kopycki =i |opa, ]ntreprinser[ acum a da lui Potcoav[ coroana fr[\`ne-su lui Ioan-vod[, ve=tejit[ de trei ani pe fruntea unui tr`ndav cirac al Por\ii otomane. Pe de o parte, ei ]=i formar[ un puternic partit ]n interiorul \[rii, pentre vechile slugi ale glorioasei domnii trecute; pe de alt[ parte, prin bani =i promisiuni, adunar[ c`teva centurii de cozaci; ]n fine, ar[t`nd lui Potcoav[ scrisorile moldovenilor, care ]i propuneau cu st[ruin\[ tronul fratern, ]l ]ndemnar[ a profita de ocaziune. 6. Afl`nd despre mi=carea periculosului rival, Petru cel +chiop ]ncepu a-=i organiza armata, rug`nd totodat[ pe

166

Muntele =i valea

comandan\ii poloni de pe la fruntariile Moldovei ca s[ opreasc[ coz[cimea de a c[lca tractatul de pace dintre Polonia =i Imperiul otoman. Potcoav[, Kopycki =i |opa, neav`nd ]nc[ sub arme mai mult de 300 de voinici, crezur[ de cuviin\[ a mai am`na ]ntreprinderea p`n[ la un moment mai oportun, se retraser[ de la hotarul Moldovei =i se ]mpr[=tiar[ cu scop de a recruta mai multe for\e: Kopycki merse la cetatea Bar, |opa la ora=ul Breslaw, ]nsu=i Potcoav[ se a=ez[ ]n t`rgu=orul cozacesc Nemirov. }n acest interval, guvernul polon, str`mtorat de cererile unui ceau= turcesc venit din partea lui Petru cel +chiop, se v[zu silit a aresta pe turbur[tori: un c[pitan fu expedit la Nemirov cu trei escadroane pentru a pune m`na pe Potcoav[. Viteazul avea pe l`ng[ sine numai 50 de cozaci pede=tri cu pu=te; dar ]n pieptul s[u b[tea inima unui frate al lui Ioanvod[: el nu se ]nfrico=[ a ie=i ]n c`mp ]ntru ]nt`mpinarea unui deta=ament de =ase ori mai numeros, ]nfrunt`nd Polonia ]n mijlocul Poloniei. Pentru a putea intra ]n Nemirov, c[pitanul polon trebuia s[ treac[ un r`ule\; Potcoav[ se puse ]n cale-i, v`r`ndu-se cu ai s[i ]n ap[ p`n[ la br`u, cu pu=te a\intate. Renumele adversarului =i t[ria pozi\iunii ce-=i alesese speriar[ pe trimisul regal: el se retrase cu cele trei escadroane f[r[ a fi slobozit un singur foc; Potcav[ se ]ntoarse lini=tit ]n t`rgu=or. Dar orizontul s[u se posomor`se: el nu mai putea r[m`nea ]n Polonia. }n acest moment hatmanul coz[cesc +ah ]i propuse serviciele sale, care, unite cu ale lui |opa =i Kopycki, se ridicau ]n totul p`n[ la o mie de osta=i de frunte. Nu era timp de a se mai g`ndi. Tobele r[sunar[: Potcoav[ trecu Nistrul, l[s`nd la spate r[zbunarea guvernului polon =i privind ]n fa\[ armata lui Petru cel +chiop... 7. Invaziunea cozacilor ]n Moldova se oper[ prin jude\ul Soroca.

167

B. P. Hasdeu

Popora\iunea acestui district, o amestec[tur[ de rom`ni cu t[tarii pecenegi din secolul XIII =i cu o colonie de genovezi din secolul XIV, se distingea prin spiritul s[u r[zboinic. A=eza\i la hotarul \[rii, ei =tiau totdeauna a-l ap[ra cu pieptul lor, c`nd contra polonilor, c`nd contra t[tarilor: abia se ar[ta inamicul pe sacrul \[rm al Nistrului, ]n clip[ sorocenii se str`ngeau gr[mad[, ]l r[spingeau =i-l goneau adesea chiar dencolo de fluviu. }n=i=i cozacii o p[\iser[ nu o dat[, =i o p[\iser[ foarte r[u, cu h`nsarii, — a=a se numea brava mili\ie districtual[, cmandat[ de p`rc[labul Sorocei. Prin urmare, s[ fi fost iubit sau, cel pu\in, s[ fi fost respectat Petru cel +chiop, Potcoav[ cu o mie de aventurieri cu greu str[b[tea prin r[zboinicele maluri ale Nistrului. Dar sorocenii, ca =i toat[ \ara, ur`nd =i dispre\uind pe necapabilul lor domn, cozacii fur[ primi\i ca ni=te amici, Potcoav[ — ca un m`ntuitor... „Acolo mul\i i s-au ]nchinat”, zice cronicarul Urechea. 8. Apropiindu-se de Ia=i, eroul nostru fu oprit de armata lui Petru cel +chiop, care puse ]n prima-i linie 500 de turci, d`ndule ordinul de a trage dent`i din tunuri =i apoi a se arunca ]n atac cu arm[ alb[. Dar Potcoav[ mo=tenise o sc`nteie din acel geniu militar care caracteriza ]ntr-un grad suprem pe r[posatul Ioan-vod[, f[c`ndu-l s[ prevaz[ =i s[ pre]nt`mpine toate planurile inamicilor. }n\eleg`nd g`ndul lui Petru cel +chiop, el porunci cozacilor a se culca jos la p[m`nt, p`n[ ce gloan\ele tunurilor vor trece deasupra capetelor. Atunci, s[rind pe nea=teptate ]n picioare, ei desc[rcar[ ]n turci toate pu=tile: trei sute otomani c[zur[ mor\i. Petru cel +chiop crezu totul pierdut =i rupse la fug[. Victorie, goan[, m[cel... 9. Moldovenii nu luar[ de loc parte la b[t[lie. Toat[ ac\iunea se petrecuse numai ]ntre cei 500 turci din prima linie =i cozaci.

168

Muntele =i valea

Dindat[ ce otomanii fur[ b[tu\i, oastea cea curat moldoveneasc[ a lui Petru cel +chiop se gr[bi a trece la Potcoav[, pe care-l dorea mai denainte. 10. Prin o singur[ victorie Potcoav[ lu[ acel tron pe care Petru cel +chiop nu-l putuse lua cu toat[ armata turc[-maghiar[muntean[ dec`t cu ajutorul celei mai m`r=ave tr[d[ri, dup[ trei luni de o lupt[ necurmat[, unde fusese b[tut =i tot b[tut ]n zece r`nduri; acel tron, pe care ]nc[ mai nainte Ioan-vod[ el ]nsu=i l-a fost luat de la Bogdan-vod[ f[r[ a v[rsa o pic[tur[ de s`nge. }n aceast[ cronologie se cuprinde o profund[ lec\iune filozofic[, la care cat[ s[ se g`ndeasc[ mult, foarte mult to\i domnii de pe fa\a p[m`ntului: tronurile se dob`ndesc lesne =i se pierd cu greu de c[tre acei ce-i vrea \ara, se dob`ndesc cu greu =i se pierd lesne de c[tre acei ce \ara nu-i vrea. A=a fu, a=a este, a=a va fi totdeauna. 11. Intr`nd ]n Ia=i, Potcoav[ fu coronat sub memorabilul nume de Ioan-vod[. Dar domnia-i fu at`t de scurt[, ]nc`t nu e chip a ne pronun\a asupra capacit[\ii administrative =i diplomatice a acestui mare osta=. Prima-i grij[ fu de a trimite ambasadori la Constantinopole, ca s[ cerce de nu cumva vor reu=i a-i scoate ]nvestitura domneasc[. Apoi eliber[ de prin ]nchisori gloate de prizonieri cre=tini, c[zu\i ]n trecut la m`na p[g`nilor =i p[zi\i ]n capitala Moldovei, sub prevegherea temnicerului turcesc — Petru cel +chiop. }n fine, numi boieri: |opa deveni mare vornic al |[rii-deJos, Kopycki — p`rc[lab la Hotin, +ah — hatman... 12. Nu trecu mult timp, =i eternul nostru fugar, Petru cel +chiop, reveni cu o puternic[ armat[ de munteni, t[tari din Bugeac, turci din Dobrogea, aduna\i prin firmanul imperial al lui Amurat III... uitasem a spune c[ sultanul Selim II nu mai era; el murise de be\ie ]n anul mor\ii celei viteje=ti a lui Ioanvod[.

169

B. P. Hasdeu

Mai mul\i moldoveni, — moldoveni, vai! de felul p`rc[labului Ieremia Golia, — se adauser[ c[tre oastea p[g`n[, ridicat[ ea singur[ la o cifr[ denaintea c[rei ar fi tremurat oricine afar[ de Potcoav[. Fidel sistemului fratern, acesta nu a=tepta a fi atacat acas[, ci, cu mul\i-pu\ini c`\i avu l`ng[ sine, ie=i cu seme\ie el ]nsu=i drept contra inamicului, ajuns deja ]n prejmele Ia=ului. 13. R[posatul B[lcescu analiz[ b[t[lia de la satul Docolina ]n urm[toarele c`teva cuvinte, pline de acea limpeziciune critic[ care distingea pe nemuritorul nostru istoric: „La 1578 vedem pe Petru cel +chiop a ]ntrebuin\a aceea=i tactic[ ce vestitul catarginez Annibal ]ntrebuin\[ ]n b[t[lia de la Zama. }n lips[ de elefan\i, ]ns[, el puse ]n fruntea liniei sale de b[t[lie cirezi de vaci =i herghelii de cai, pentru ca s[ calce pedestrimea lui Potcoav[. Lui i se prileji aceea=i nenorocire ce ]nt`mpin[ vestitul biruitor de la Canne: c[ci cozacii, st`nd pe loc =i l[s`nd s[ se apropie o=tirea lui Petru-vod[, deodat[ slobozir[ focurile ]ntr]nsa. Atunci, acea herghelie de cai =i ciread[ de boi sp[im`nt`ndu-se, se ]ntoarse ]napoi, =i, n[v[lind peste oastea lui Petru-vod[, o puse ]n neor`nduial[. Cozacii se folosir[ d-aceast[ ]mpregiurare, o izbir[ deodat[ d-a dreapta =i d-a st`nga, =i lesne o ]nvinser[“. 14. Ciudat lucru! Petru cel +chiop, carele =tia bine eline=te, citise pe Polybiu numai pentru a imita gre=elile lui Annibal, d`nd astfel lui Potcoav[ o frumoas[ ocaziune de a birui ]ntocmai ca marele Scipion. Natura, nu lectura face adev[ra\ii generali, care sunt =i ei poe\i, adesea poe\i sublimi prin varietatea =i m[rimea ideilor, prin frumuse\ea =i armonia formei, prin u=urin\a concep\iunii, prin efectul finalului, prin darul de a imrpoviza. 15. Dup[ victoria de la Docolina, Poarta otoman[ se sperie, ]ntocmai ca =i c`nd ar fi v[zut ]nvi`nd din mor\i pe teribilul

170

Muntele =i valea

Ioan-vod[: noi ordini fur[ expedite la munteni, la transilvani, la t[tari =i la beglerbeiul Rumeliei, ca s[ intre cu to\ii ]n Moldova, rea=ez`nd pe tron pe Petru cel +chiop. 16. Caracterul lui Potcoav[ prezint[ un tip de cavalerism din evul mediu; dispre\ pentru foloase materiale, amor furios de renume. Cu o m`n[ de oameni, el ar[t[ lumii c[ =tie s[-=i cucereasc[ o purpur[. Cu o m`n[ de oameni, el ar[t[ lumii c[ =tie a ]nvinge o hidr[. De patru ani ]n lupt[ necurmat[ cu p[g`nii, el nu fu b[tut niciodat[... Ei bine! dec[t s[-=i ri=te o reputa\iune, c`=tigat[ prin un =ir de vitejii minunate, el preferi acuma, dup[ o lun[ de domnie =i dup[ dou[ victorii str[lucite, s[ renun\e de bun[ voie la coroana fratern[, pierz`nd tronul, dar conserv`nd gloria. Pe c`nd Petru cel +chiop fuge cu ru=ine =i cu desperare de pe c`mpul Docolinei, Potcoav[ adun[ divanul \[rii =i-i declar[, cu demnitatea unui ]nving[tor, c[ el „nu voie=te a mai domni”. Apoi ia cu sine cele 14 tunuri, cucerite ]n b[t[lia de l`ng[ Ia=i =i pe care le socotea cu tot dreptul ca un net[g[duit trofeu personal, =i se retrage ]n lini=te peste Nistru. 17. Prin capriciul azardului, guvernul polon ]ns[rcin[ cu arestarea lui Potcoav[ tocmai pe generalul Mielecki, acela care, dac[ v[ mai aduce\i aminte, se ]ncercase cu cinci ani mai nainte a restabili pe tron pe Bogdan-vod[ =i fuse alungat de pe teritoriul Moldovei de c[tre vornicul Dumbrav[. Mielecki cunoscuse pe Ioan-vod[, auzise de Potcoav[, =i, p[\it o dat[ de la unul din fra\i, se temea a nu mai p[\i o a doua oar[ =i de la cellalt: astfel, de=i avea la dispozi\iune-i toate for\ele armate ale regatului contra unui singur om, totu=i, el crezu mai demn a birui prin tr[dare. Am[git cu promisiuni de iertare =i chiar de r[splat[ pentru m[re\ele sale fapte contra vr[jma=ilor numelui cre=tin, Potcoav[ se dede el ]nsu=i, cu toat[ artileria =i cu toate tezaurele sale, ]n ghearele perfidiei: fu ferecat la m`ini =i la picioare =i aruncat ]n temni\[.

171

B. P. Hasdeu

18. Cozacii =i moldovenii fur[ cuprin=i de indigna\iune; dar o resim\ir[ mai cu seam[ Kopycki =i |opa, ]n care o nestins[ iubire pentru familia lui Ioan-vod[ se unea cu o ur[ mortal[ contra lui Petru +chiopul. Hatmanul +ah =i de ast[ dat[ se ]n\elese cu d`n=ii. Potcoav[ avea un frate bun, mai mic de ani, numit Alexandru; ca =i d`nsul, armean prin s`nge =i rom`n prin cuget; ca =i d`nsul, refugit peste Nistru, ca =i d`nsul, sem[n`nd la caracter cu neuitatul Ioan-vod[. „}n lipsa potcoavei avem o talp[!” strigar[ cozacii, aduc`nd ]n Moldova pe noul pretendinte. Petru cel +chiop r[mase fidel principiilor sale; el fugi sprinten mai nainte de a fi v[zut fa\a inamicului. Alexandru-vod[ intr[ ]n Ia=i =i primi coroana \[rii. 19. Aceast[ domnie, ca =i a lui Potcoav[, \inu abia o lun[. Noul principe nu avuse ]nc[ timpul de a-=i organiza o armat[, c`nd iat[ o puternic[ oaste turc[, transilvan[ =i munteneasc[ cotrope=te \ara. Alexandru-vod[, cu vreo c`\iva cozaci, se ]nchide ]n palatul domnesc, decis a sus\ine un asediu. 20. Pentru un Ioan-vod[ fu de ajuns o zi, o noapte, s[ ia o cetate ca Br[ila sau ca Benderul. Petru cel +chiop pierdu un =ir de zile =i nop\i f[r[ a putea reduce o cas[! „A b[tut pregiur curtea din c`=legi p`n[ la meazi-p[r[simi”, zice cronica \[rii. Lipsit de praf de pu=c[ =i de proviziuni, Alexandru-vod[ tot ]ns[ nu capitul[. Ie=ind cu ai s[i din palat, el str[b[tu ]n ]ntunericul nop\ii prin posturile armatei inamice =i fugi ]n direc\iunea lacului care scald[ o coast[ a capitalei. Aci ]ns[ ]l ajunser[ gona=ii. Dup[ o lupt[ furioas[, puiul de erou fu prins =i — oroare! — deja pe jum[tate mort din r[nile primite ]n b[t[lie, el expir[ ]n \eap[. 21. Aproape de locul b[t[ii, Petru cel +chiop zidi monastirea Galata, precum frate-s[u, domnul muntenesc zidise adiniori o biseric[ pe locul b[t[liei cu vornicul Dumbrav[.

172

Muntele =i valea

+i biserica unuia, =i monastirea celuilalt ]nc[pur[ am`ndou[ ]n grifele a ni=te greci, ]mbr[ca\i ]n haine de c[lug[ri. Iat[ cine tr[gea foloase din sinuciderile rom`nilor. 22. Dar pe c`nd Alexandru-vod[ moare ]n Ia=i din m`na unui c[l[u turcesc, ce oare va fi f[c`nd groaznicul Potcoav[, pe care ]l l[sar[m ]n fundul unei pu=c[rii? Va muri =i el, nu v[ ]ndoi\i; va muri =i el tot din m`na unui c[l[u turcesc: c[ci a=a fu scris ]n cartea destinului pentru c`te=itrei fra\i, lega\i prin s`nge, prin eroism =i prin martiriu! 23. Enric de Valois de demult nu mai domnea ]n Polonia. Chiar ]n anul pierii lui Ioan-vod[ el fugi dintr-un regat ce nu-l meritase, alerg`nd la tronul Fran\ei, r[mas vacant =i pe care urc`ndu-se dovedi ]n cur`nd =i acolo c[ nu merita nici pe acela. Dup[ ce polonii ]=i aleser[ rege, iar[=i =i iar[=i din ]ndemnul Turciei, pe +tefan Batori... acel bei transilvan, care dint`i trimisese o=ti contra lui Ioan-vod[ =i apoi extr[dase muntenilor pe vornicul Dumbrav[. 24. Cu c`teva zile mai nainte de oribila pieire a lui Alexandru-vod[, regele polon primi de la sultan urm[toarea epistol[, reprodus[ aci dup[ original: „Etern-victoriosul fiu al lui Selim-han, nepot al lui Suleimanhan, Amurat-han. L[udatule ]ntre cei mai ale=i monarhi cre=tini! c`rmaciule popoarelor lui Isus! tu, carele t`r`i dup[ tine poalele generozit[\ii =i ale venera\iunii! maiestosule =i respectabilule st[p`n al \[rilor polone! rege +tefan Batori, a c[rui via\[ dea Allah s[ se sf`r=easc[ pe calea cea dreapt[! Pe dat[ ce aceast[ scrisoare imperial[ va ajunge la m`inile tale, ia aminte ceea ce urmeaz[. Nu e mult timp de c`nd un turbur[tor al ordinii publice, pun`ndu-se ]n capul unei monstruoase adun[turii de cozaci din Mankerman, din Czerkas, din Kanev =i din Braslav, dent`i cucerise Moldova =i apoi, dup[ mii de pustiiri =i deor`nduieli, se ]ntoarse ]napoi ]n regatul s[u.

173

B. P. Hasdeu

De=i mai ]n urm[ hatmanul t[u reu=i a pune m`na pe cei vinova\i, totu=i, gr[bindu-se a merge ]ntru ]nt`mpinarea persoanei tale, el se mul\umi a-i distribui sub paz[ prin felurite casteluri, o dat[ cu turbur[torul cel de frunte. Afl`nd noi toate astea, chiar c`nd ne preg[team a cere cu st[ruin\[ extradi\iunea capului invaziunii, viu sau mort, iat[ c[ tocmai atunci, spre mai marea noastr[ mirare, primim =tiri de la legitimul bei moldovenesc =i de la prea onorabilul Daudbei, sanjac de la Silistria, cum c[ un alt nemernic, ce se zice a fi frate cu acela de mai nainte, n[v[li acum cu vreo 2 000 de pu=ca=i cozaci c[l[ri =i pede=tri, t[i`nd =i arz`nd toat[ \ara Moldovei =i amenin\`nd ]ns[=i capitala Ia=ii. +tii bine c[ din timpii respectabililor =i onrabililor str[buni ai no=tri, — ale c[ror morminte Allah s[ le ]ncunune cu o lumin[ etern[! — =i p`n[-n ziua de ast[zi, ambele noastre popoare, p[zind strict condi\iunile p[cii, considerau totdeauna tractatul ce ne leag[ a fi un izvor de putere =i o temelie de prosperitate pentru fiecare din ele. Dar acum, c`nd un ho\ netrebnic, ie=ind din hotarele Poloniei ]n fruntea unei bande de vagabonzi =i t`lhari, cuteaz[ a inrumpe ]n Moldova, \ar[ at`rnat[ de posesiunile noastre cele de Dumnezeu ferite, c`nd el o pustie=te ]n mii =i mii de moduri =i apoi se ]ntoarce ]napoi ]n hotarele Poloniei, f[r[ a g[si acolo pedeapsa crimelor sale, oare unele ca acestea nu sunt ele o vederat[ c[lcare a tractului nostru de pace? Mai apoi, c`nd hatmanul t[u, pun`nd m`na pe turbur[torul cel dent`i, ]l l[s[ ]n lini=te, f[r[ a ni-l trimite nou[ la fericita noastr[ Poart[, viu sau mort, oare to\i vagabonzii =i to\i tr`ntorii din Polonia nu sunt ei ]ncuragea\i a crede cum c[ ni=te asemenea ho\ii =i amestec[turi nu numai nu vor fi pedepsite, ci ]nc[, din contra, r[spl[tite =i sus\inute? }n adev[r, nep[sarea =i moleciunea din parte-\i sunt singura cauz[ at`t a cutez[rii primului turbur[tor, precum iar[=i a invaziunii celui de al doilea! Adu-\i aminte c[ numai prin ]nalta noastr[ protec\iune urc`ndu-te pe tronul regal, tu ]nsu\i ne promiteai nou[ un

174

Muntele =i valea

nem[rginit devotament intereselor noastre: oare evenimentele astea din urm[, ]nt`mplate sub regimul t[u =i prin neglijen\a ta, oare ele s[ fie realizarea acelor promisiuni ale tale? A=adar[, ]ndat[ ce atingerea acestei epistole ]\i va onora m`inile, pruden\a ta =i spiritul amiciei ce ne une=te cer deopotriv[ ca s[ nu ]nt`rzii a trimite la fericita noastr[ Poart[, viu sau mort, pe turbur[torul Moldovei, care se ad[postise ]n hotarele Poloniei =i se afl[ p`n[ acum ]n a ta dispozi\iune. }n c`t prive=te pe secundul turbur[tor, apoi \i se cade neap[rat =i nez[bovit a te pune tu ]nsu\i ]n capul o=tilor tale, cu care, dac[ po\i, prinde-l =i-l pedepse=te cu to\i ai s[i: iar dac[ al\i inamici exteriori sau debilitatea for\elor tale sau vreo alt[ ]mpiedicare te va fi oprind de la aceasta, atunci f[-ne cunoscut[ nou[ sl[biciunea\i, =i noi ]n=ine ]\i vom trimite ]n ajutor nenum[rate armate. Pe de alt[ parte, ]nt`mpl`ndu-se cumva c[ pov[\uitorul acestor nemernici s[ scape din m`inile o=tirilor noastre =i s[ fug[ ]n Polonia, apoi vei fi dator ]n orice chip a-l prinde =i a ni-l expedi nou[ viu sau mort. C[ci ]\i declar[m \ie c[ nimic nu te va putea scuza ]naintea noastr[ la caz de nu ne vei trimite viu sau mort pe capul primei tulbur[ri sau de vei protege ori=icum pe turbur[torul [st de al doilea: atunci pacea noastr[ interna\ional[ fiind s[pat[ ]n cele mai profunde ale sale fundamente, r[zboiul va sf`=ia fericirea =i binele popoarelor! Prin urmare, ]\i mai recomand[m ]nc[ o dat[ de a nu cru\a =i a nu am`na nici unul din mijloacele c`te se pot ]nchipui prin energie =i prin ]n\elepciune pentru ca s[ conservi binefacerile p[cii =i ale leg[turilr de vecin[tate de care se bucur[ ambele noastre \[ri. Scris ]n ultimele zile ale sacrei lune Zil-hidjde, ]n anul hegirei nou[ sute optzeci =i cinci, ]n capitala Constantinopole.” 25. Reproduser[m textual aceast[ curioas[ epistol[, sau, mai bine zis, aceast[ semea\[ porunc[, pentru a ar[ta deplin gradul de ]njosor`re vasal[ la care ajunse m`ndra Polonie fa\[ cu Poarta otoman[, prin stupiditatea unui Enric de Valois =i prin slug[rnicia unui +tefan Batori.

175

B. P. Hasdeu

26. Soarta gr[bise finitul lui Alexandru-vod[, f[r[ participarea regelui polon. Dar Potcoav[ r[m`nea: a=adar[ fostul persecutor al lui Ioanvod[ =i al vornicului Dumbrav[ tot ]nc[ mai avea ]n rezerv[ o ocaziune de a-=i demonstra acum, ca rege polon, zel =i supunere la ordinele lui Amurat III, precum =i le demonstrase alt[dat[, ca bei transilvan, la ordinele lui Selim II. 27. Scena ce o vom descrie se petrecu ]n Leopole, seculara capital[ a Gali\iei, respectat[ sub toate domina\iunile: rutean[, polon[, austriac[. Acest ora= se afla totdeauna ]n cea mai str`ns[ leg[tur[ cu Moldova =i chiar cu |ara Rom`neasc[. C`nd amic, c`nd neamic, istoria lui adesea se confund[ cu istoria rom`n[, ]n c`t timp avuse =i el o istorie a sa, =i noi o istorie a noastr[. Aliat[ cu Alexandru cel Bun =i cu Mircea cel Mare, comuna Leopolii se bucura ]n secolii XIV =i XV de ni=te imense prerogative comerciale ]n tot cuprinsul Rom`niei, de la Nistru =i p`n[ la Severin. Apoi +tefan cel Mare, ]n r[zboiul cu polonii, ajunse cu fier =i sabie p`n[ sub murii acestei capitale, pustiind ]ntr-un mod ]nfrico=at toate satele dimpregiur =i chiar mahalalele, =i se zice — noi nu ne pronun\[m — se zice c[ ]n jaful palatului unui magnat gali\ian ar fi g[sit acolo cea mai veche cronic[ moldoveneasc[, descoperit[ — zice-se — ]n anii trecu\i sub numele de Cronica lui Huru. De aci ]nainte Bogdan cel Chior, p[=ind ]n urmele t[t`nis[u, veni =i el cu o puternic[ armat[ a brava zidurile Leopolii =i se ]ntoarse ]nc[rcat de prad[. Ca antic =i unic depozit al m[rfurilor moldovene ]n Polonia, acest ora= se umpluse ]n cursul timpului de negu\[tori rom`ni, din care unii, ajuta\i dint`i de Alexandru L[pu=neanul, cel mai bigot dintre tirani, fundar[ aice, pe la mijlocul secolului XVI, o frumoas[ biseric[ de rit oriental, cunoscut[ p`n[ ast[zi sub numele de „biserica moldoveneasc[“.

176

Muntele =i valea

28. }n 1578 petrecea din ]nt`mplare ]n Leopole un italian din Floren\a, numit Filip Talducci. El l[s[ ]n manuscript o nara\iune, p[strat[ p`n[ ast[zi ]n Arhivul Mediceu, =i pe care o traduceam aici din liter[ ]n liter[, precum ]n tribunaluri se ]nregistreaz[ f[r[ nici o schimbare depunerile unui martor ocular. 29. „Plec`nd din Var=avia, regele poruncise a ]nchide ]n castelul Rawa, ]n provincia Masovia, sub cea mai aspr[ paz[, pe fostul domn moldovenesc Potcoav[. Mai ]n urm[ dede ordin a-l str[muta la Leopole, unde venise un ceau= turcesc, nu cu alt scop, precum =tia toat[ lumea, ci numai pentru a cere capul lui Potcoav[. Tot cu aceea=i \int[ sosi =i un ambasador din partea lui Petru cel +chiop, aduc`nd regelui pe=ke= 50 boi, 4 bu\i de t[m`ioas[, 2 bu\i din l[m`i s[rate de cele mici =i un frumos arm[sar. Pe aci luni diminea\a, ]n 16 a lui iuniu, regele se dep[rt[ pe dou[ zile din ora=, sub pretext de v`n`toare, dup[ ce mai ]nt`i poruncise ca toat[ poli\ia s[ stea sub arme, precum =i garda regal[, iar por\ile ora=ului s[ fie ]nchise. Ceau=ul turcesc fuse ]ndemnat a ie=i din Leopole at`t pentru a se feri de pericol personal, cum =i pentru a se masca ru=inea vasalit[\ii guvernului ]n privin\a Turciei. Toate aceste m[suri fur[ ocazionate prin neobicinuitul concurs de oameni arma\i, veni\i la Leopole sub cuv`nt de a onora prezin\a regelui, dar ]n realitate, precum se vorbea, mai ales pentru a asista pe Potcoav[. Dup[ plecarea regal[ =i regularea celor poruncite, ceva mai ]nainte de ameazi, principele prizonier fu adus pe pia\[, f[r[ ca s[-l \in[ cineva, c[ci ]=i ceruse aceast[ singur[ gra\ie, dup[ ce ]i fusese anun\at[ sentin\a de moarte. Scena r[sun[ de zgomotul oamenilor =i de vuietul tobelor. Potcoav[ trecu de dou[ ori d-a lungul pie\ei, netezindu-=i barba =i privind la public f[r[ cel mai mic semn de fric[; apoi rug[ s[-l asculte =i, f[c`ndu-se t[cere, rosti polone=te urm[toarele cuvinte:

177

B. P. Hasdeu

„Domnilor le=i! merg la moarte nu =tiu pentru ce, c[ci nu-mi aduc aminte s[ m[ fi ]nvrednicit prin faptele mele de un asemenea sf`r=it. +tiu at`ta, c[ totdeauna m-am b[tut b[rb[te=te =i viteje=te ]mpotriva du=manilor numelui cre=tinesc, lucr`nd numai pentru binele =i folosul \[rii mele, cu hot[r`re de a-i fi ca un zid pentru ca p[g`nii s[ nu poat[ trece Dun[rea. Dumnezeu =tie de ce nu putui izbuti ]n aceast[ dorin\[; pricina cea de c[pitenie este tr[d[torul care prin ]n=el[ciune m[ aduse ]n starea ]n care m[ aflu. Dar bun e Dumnezeu! =i c`inele cel v`nz[tor cur`nd ]=i va primi plata pentru nevinovatul meu s`nge. At`ta =tiu; ba mai =tiu ]nc[, mai =tiu c[ trebuie s[ mor acuma din m`na acestui c[l[u cre=tin — ar[t[ la acela — c[ci acestuia ]i porunci a=a craiul vostru, iar craiului vostru a=a ]i porunci st[p`nul s[u turcul, c`inele de p[g`n! Mie unuia pu\in ]mi pas[ de via\a mea; dar \ine\i minte c[ peste pu\in timp v[ a=teapt[ =i pe voi ]n=iv[ aceea=i soart[; de c`te ori va vrea c`inele de p[g`n, capetele =i averile voastre, ba =i capetele =i averile crailor vo=tri vor fi trimise la |arigrad!” 30. Ne ]ntrerupem aci, neput`nd a nu ne ]ntrerupe. Ultimele cuvinte din energicul discurs al lui Potcoav[ erau nu numai o prorocie, ci chiar un fel de a doua vedere; c[ci aproape ]n acela=i moment ]n care fur[ rostite, un nobil polon, amic personal al lui +tefan Batori, fiind trimis din parte-i ]n Tucia pentru a cump[ra cai orientali, fu ucis din porunca sultanului, =i banii s[i ]nc[pur[ ]n tezaurul otoman. Afl`nd mai ]n urm[ aceast[ flagrant[ c[lcare a dreptului gin\ilor, ]nceputul realiz[rii predic\iunii lui Potcoav[, Polonia pufni de m`nie =i... t[cu! Revenim la nara\iunea lui Talducci. 31. „Apoi, dup[ o scurt[ pauz[, ar[t`nd la opt oameni ce-l ]nso\eau, Potcoav[ zise: „Ace=ti slujba=i =i tovar[=i ai mei fiind tot at`t de isprav[ ca =i mine ]nsumi, oameni cinsti\i =i vrednici prin ni=te slujbe f[cute cr[iei-voastre; a=adar[, v[ rog ca, dup[ moartea mea,

178

Muntele =i valea

nu numai s[ nu fie b`ntui\i, ci ]nc[ dimpotriv[ r[spl[ti\i dup[ vrednicia lor.” Apoi adaose: „V[ mai rog ca pe acest om lipsit de cinste — ar[t[ la c[l[u — carele nu e vrednic a se atinge de trupul meu c`t timp sunt viu, s[ nu-l l[sa\i a m[ p`ng[ri cu m`na-i nici dup[ moarte; ci ]ng[dui\i aceast[ sarcin[ oamenilor mei, care numai pentru ast[ de pe urm[ slujb[ m[ ]nso\ir[ p`n[ aice.” De aci t[cu. Tot poporul pl`ngea; mai cu seam[ pl`ngeau o mul\ime de osta=i, veni\i la Leopole numai pentru Potcoav[, dar pe care marea for\[ de rezisten\[ din partea guvernului ]i ]mpiedica de a sc[pa pe erou. Pe fe\ele lor se citeau durerile suflete=ti. Unul din ei, — se zice c[ dup[ rug[mintea lui ]nsu=i Potcoav[, — ]l abord[ cu o mare cup[ de vin. Principele ]i mul\umi, lu[ cupa, o de=ert[ f[r[ a r[sufla =i, uit`ndu-se ]n ochii aceluia ce-i dase, ]i zise, dup[ obicei, c[ bea pentru s[n[tatea lui =i a tuturor tovar[=ilor lui. Apoi iar[ trecu de dou[ ori de-a lungul pia\ei =i, ]n ajunul momentului fatal, z[rind o leg[tur[ de paie pe care trebuia s[ ]ngenunche, strig[ cu indigna\iune: „O, Doamne! oare s[ nu fiu vrednic de a ]ngenunchea pe ceva mai bun dec`t asta!” +i, adres`ndu-se c[tre oamenii s[i, le zise: „Aduce\i covorul ce-mi mai r[mase din lucrurile mele!” C`nd tapetul fu adus, Potcoav[ se puse ]n genunchi cu demnitate, recit[ rug[ciunea, f[cu cruce dup[ modul grecesc =i ]nchise ochii, ]n a=teptarea lovirii mortale; dar c`nd sim\i c[ g`dele nu se mi=c[, se ]ntoarse c[tre el cu ]ntrebarea: „Ce mai stai?” C[l[ul r[spunse: „St[p`ne! mai ]nt`i haina trebuie a=ezat[ astfel ]nc`t s[ nu m[ ]mpiedece.” „Bine, bine”, zise principele.

179

B. P. Hasdeu

Atunci el singur ]=i a=ez[ haina, invoc[ numele lui Dumnezeu, =i, poruncind c[l[ului s[-=i ]mplineasc[ datoria, muri cu lini=tea cea mai senin[. Unul din oamenii guvernului, voind a ar[ta c[ totul e sf`r=it, ridic[ de trei ori ]n sus, ]n spectacol, destruncheatul cap al eroului. }n acest moment din toate gurile izbucni un singur \ip[t de durere. Indigna\iunea poporului fu at`t de mare, ]nc`t garda regal[ apuc[ pu=tele, tem`ndu-se de o revolt[...” 32. Capul lui Potcoav[ fu al doilea cap princiar din Moldova rostoglit pe pia\a Leopolii din m`na unui g`de, ]ntr-un scurt interval de 14 ani. }n 1564 fuse descapitat tot acolo, din ordinea regelui SigismundAugust, +tefan-vod[ Tom=a, fugit denaintea lui Alexandru L[pu=neanul: testamentul s[u =i un petic de catifea din mantaua domneasc[ se p[streaz[ p`n[ ast[zi ]n capitala Gali\iei. Dar ]ntre +tefan Tom=a =i Potcoav[, ]ntre Sigismund-August =i Batori, ]ntre anul 1564 =i anul 1578 este un abis de diferen\[. +tefan Tom=a, ]n domnia sa cea de c`teva luni, f[cea parad[ de o antipatie febril[ contra Poloniei, merg`nd cu extravagan\a-i p`n[ la aceea ]nc`t pe negu\itorii din Gali\ia, ab[tu\i din ]nt`mplare la Suceava, poruncea arma=ilor s[-i ]nece ]n r[u. Descapit`nd pe un asemenea vr[jma= al numelui polon, regele Sigismund-August executa o r[zbunare na\ional[. Batori avu el oare vreo umbr[ de scuz[ m[cel[rind pe Potcoav[? 33. Archiescop catolic al Leopolii era pe atunci, sau cu vreo cinci ani mai t`rziu, ]nv[\atul Solikowski, carele ne l[s[ o interesant[ istorie a timpului s[u. De=i inamic declarat al ortodoxilor =i, prin urmare, al tuturor rom`nilor, totu=i, el nu se sfie=te a m[rturisi ]n gura mare o profund[ indigna\iune ]n privin\a mor\ii lui Potcoav[. „Aproape to\i cet[\enii — zise el — pl`nser[ pieirea acestui viteaz moldovean; =i nu pu\in pierdu regele chiar ]n stima popoarelor str[ine...“

180

Muntele =i valea

Atare testimoniu este de o greutate extrem[. 34. Depus ]ntr-un cosciug ]mpodobit cu cununi de trandafiri, cadavrul lui Potcoav[ fu ]nmorm`ntat ]n biserica cea rom`neasc[... Despre Kopycki nu se mai aude nimica; |opa abia peste cincisprezece ani cuteaz[ a se ]ntoarce ]n Moldova; +ah se c[lug[ri =i muri ]ntr-o mon[stire. 35. Petru cel +chiop, afar[ de o scurt[ ]ntrerumpere, ]=i conserv[ letargica domnie p`n[ la anul 1591. Atunci ]ncepu a cre=te ]n gra\iile Por\ii otomane, refugit la Constantinopole, un frate mai mic al acelui Vintil[, care a fost ]mp[r\it ]n bine =i ]n r[u toat[ soarta lui Ioan-vod[; era faimosul Mihai, cunoscut dent`i sub titlul de mare ban, apoi sub porecla domneasc[ de „cel Viteaz”. +i ca fiu al lui Petra=cu cel Bun, =i ca frate al nenorocitului Vintil[-vod[, ur`nd cu ]nver=unare tot neamul lui Petru cel +chiop, acest nou personagiu nu contenea a-l s[pa mereu ]n opiniunea Turciei, p`n[ ce, ]n fine, reu=i a se face s[ se numeasc[ un alt domn ]n Moldova. Afl`ndu-se ]n starea ]n care pusese alt[ dat[ pe nemuritorul Ioan-vod[, Petru cel +chiop avu el oare inima de a imita pe predecesorul s[u? Chem[ oare la arme pe to\i fiii \[rii? Stete oare ]n fruntea vitejilor? Zbur[ s[ apere cu pieptul hotarele Moldovei? Umplu lumea de fala izb`nzilor sale =i pe p[g`ni de teroare?... Nu; el ]=i str`nse catrafusele =i plec[ ]n Germania! Suflet slab =i minte mic[, om n[scut nu pentru grandoarea purpurii, ci pentru a se supune orbe=te ast[zi la ordinele turcului, m`ini la =oaptele jezui\ilor — pe care el cel dent`i se ]ncercase a-i introduce chiar ]n Moldova — acest principe t`r`tor muri peste pu\in timp ]n exil, devenind catolic =i tocmai atunci c`nd mergea la Roma s[ s[rute papucul papei! Aci apune secolul lui Ioan cel Cumplit =i r[sare secolul lui Mihai cel Viteaz; dou[ s[rb[tori rom`ne at`t de ]nrudite, ]nc`t istoricii cei vechi, care descriser[ pe una din ele, credeau de datorie a descrie tot ei =i pe cealalt[ geam[n[.

181

B. P. Hasdeu

EPILOG A=a, druma=ul serei ]n c`mp vr`nd s[ se culce, E fericit c`nd pleac[ p-o floare fruntea sa... BOLINTINEANU

1. P]n[ acum Ioan-vod[ juc[ un rol secundar ]n analele rom`ne =i form[ o lips[ ]n istoria universal[. 2. Nu vorbim nimic despre periodul cel aventuros al vie\ii sale, sau de tot necunoscut, ori ]n totul desfigurat la Engel, Wolf, +incai, Photinos, Vaillant, Laurian =i la to\i ceilal\i c`\i crezur[ de ajuns o pagin[ sau dou[ pentru a cuprinde un om pe care nu-l putuse cuprinde o \ar[; ne vom pironi toat[ aten\iunea noastr[ asupra altor elemente, prin care persoana individual[ a lui Ioan-vod[ se contope=te cu persoana cea colectiv[ a Rom`niei =i atinge colosul umanit[\ii. 3. Ca domn, el fu judecat p`n[ ast[zi numai de pre ]nveninatele spuse ale vr[jma=ilor s[i: ciocoi, farisei =i str[ini. Astfel, marele Julian Apostatul, unul din cei mai sublimi ]mp[ra\i ai Romei deja c[zute, z[cea os`ndit f[r[ rezerv[ ]n cursul secolilor, p`n[ ce, ]n fine, trebuia s[ vin[ un Bayle =i un Voltaire pentru ca s[ ]ntoarc[ cezarului ceea ce este al lui cezar. Astfel, de asemenea, uria=ul Napoleon apare =i mai pu\in dec`t mic ]n pamfletul lui Victor Hugo; dar nu Victor Hugo este istoricul lui Napoleon. 4. Ca osta=, Ioan-vod[ fu mic=orat p`n[ ast[zi dup[ viclenele rela\iuni ale polonilor, c`nd du=mani neputincio=i, c`nd alia\i perfizi, care, ]n ambele cazurile, voiau a-i r[pi sau toat[ gloria, sau partea-i cea mai frumoas[, ]mp[un`ndu-se ei ]n=i=i cu mizerabilul plagiat de pene str[lucite. Aceast[ soart[ o avur[, vai! to\i eroii Rom`niei. Maghiarii oare nu-=i atribuiau ei loru=i, ]n fa\a nedumeritei Europe, cele mai falnice =i mai legitime victorii ale lui Mircea, |epe=, +tefan =i Mihai?

182

Muntele =i valea

5. Numai un democrat poate ]n\elege domnia lui Ioan-vod[, a c[rui toat[ administra\iunea fuse ca o luminoas[ presim\ire a cuvintelor lui Saint-Simon: „Nu l[sa\i ca cei s[raci, despoindu-se de pu\inul ce au, s[ mai adauge la prisosul celor avu\i. Nu l[sa\i ca ho\ii cei de frunte s[ fie pu=i judec[tori peste gre=elile cele mici. Nu l[sa\i ca ne=tiin\a, supersti\iunea, lenea =i desfr`narea, n[scute pe puful saloanelor, s[ calce ]n picioare capacitatea =i moralitatea, ie=ite din ]ntunericul unui bordei...” 6. Numai un soldat poate ]n\elege r[zboaiele lui Ioan-vod[, care se povesteau p`n[ acum ca un lung ]n=ir[-te-m[rg[rite f[r[ plan =i f[r[ succesiune, dar ]n care arta militar[ descoper[ cu uimire o prodigioas[ diversitate de mijloace, c`rmuit[ de o minunat[ unitate de direc\iune. 7. Ce e dreptul, ca domn, Ioan-vod[ se ar[t[ c`teodat[ prea crud; dar Mircea, +tefan, Mihai fost-au ei, oare, mai bl`nzi? dar secolul al =aisprezecelea ]ntreg nu fu el, oare, unul din secolii cei mai ]ncrunta\i ]n toate \[rile lumii, ]n Spania, ]n Francia, ]n Anglia? dar p`n[ =i capii bisericilor, p`n[ =i predicatorii p[cii evanghelice, p`n[ =i Luther =i papa Piu V nu strigau ei, oare, atunci cu furie: „T[ia\i! t[ia\i! t[ia\i mereu!” 8. Ce e dreptul, ca osta=, Ioan-vod[, dup[ ce f[cuse miracole, c[zu; dar nu uita\i cuvintele lui Frederic: „Nici un geniu militar nu poate \inea contra tr[d[rii”; dar nu uita\i moartea lui Cezar, Enric IV, Gustav-Adolf, =i chiar pe a lui Mihai; dar nu uita\i Waterloo!... Nu ]ntotdeauna succesul este ceea ce distinge pe oamenii cei mari; c[ci adesea sunt foarte mari tocmai nenoroci\ii, care mor sem[n`nd, pentru ca mediocra posteritate s[ aib[ fericirea de a culege mai t`rziu rodul cel ce se coace cu greu. 9. Mircea domnise aproape 40 de ani. +tefan — de asemenea. Mihai tot ]nc[ — cu bine, cu r[u — ]=i tr[g`n[ p`n[ la 9 ani eroica domnie...

183

B. P. Hasdeu

Mircea, +tefan, Mihai, av`nd puternici du=mani, avur[ ]ns[ =i puternici amici, regi =i ]mp[ra\i. Dar c[uta\i cu lum`narea, ca Diogen, nu numai ]n Rom`nia, ci c[uta\i ]n toat[ istoria universal[ un singur principe carele cu mai pu\ine mijloace s[ fi executat ]n pace =i ]n r[zboi, ca domn =i osta=, ]ntr-un interval de dou[zeci =i opt de luni, ni=te lucruri mai gigantice dec[t reformele administrative =i b[t[liile lui Ioan-vod[! 10. Fiecare fact istoric este o ]nv[\[tur[ adresat[ la un moment oarecare ce se va ivi c`ndva ]n viitr, precum ]n poezia lui Heine cedrul Livanului se g`nde=te la dep[rtatul brad din codrii Scandinaviei. Zilele noastre mi se par a fi anume ora care r[spunde la vechea lec\iune a lui Ioan-vod[: suntem slabi =i dezorganiza\i, nu avem amici, du=manii ne ]mpresoar[, ne amenin\[, ne n[bu=esc din toate p[r\ile. Dar trebuie oare s[ desper[m? Lipseasc[ un p`rc[lab Ieremia Golia, lipseasc[ ni=te vornici Bil[e =i Murgu, lipseasc[ un hatman Slavil[, lipseasc[ negrul stol de lacomi v`nz[tori: =i atunci, sub un alt Ioan-vod[, ne vor ajunge doi ani, numai doi ani, fra\ilor rom`ni, pentru a r[s[di ]n scumpa noastr[ \[ri=oar[ un paradis, p[zit la hotarele sale de mii de ]ngeri cu s[bii ]nfl[c[rate! 11. Pentru cine vrea, ]n pu\in timp =i din nimica se fac multe =i mari.

184

DRAMATURGIE

CUPRINS

B. P. Hasdeu

R{ZVAN +I VIDRA Poem[ dramatic[ ]n cinci c`nturi „M[rirea de=art[ =i iubirea de argin\i, acestea sunt ni=te neputin\e iu\i ale sufletului...” MITROP. TEOFIL, Cazania 1644

DEDICA|IUNE

So\iei mele Iulia Petriceicu-Hasdeu Cumplita s[r[cie =-invidia viclean[ Dan\au ]n jurul meu: }n inim[ durere, =-o lacrim[ pe gean[, +i-n piept suspinul greu! Tu, ]ns[, ca o lamp[ r[mas[ m`ng`iere C]nd faclele s-au stins, Cu-o raz[ de iubire sorbeai acea durere, Secai amarul pl`ns! Suspinul singur numai ]mi sta mereu ]n cale: Oftam f[r’s[ voiesc, Ca umbrele, ce-n fa\a luminii matinale De noapte ne-amintesc. }n zilele acelea de sumbr[ poezie, Cu-o m]n[-n m]na ta, Am scris aceast[ dram[, ce-n via\[-mi o s[ fie Ca floarea „nu-m-uita”! }n stalactit se-ncheag[ o und[, picurat[, P-o st`nc[ nencetat; A=a oftarea-mi lung[ aice-i ]nchegat[ Suspin cristalizat!

186

Muntele =i valea

M`nia mizantrop[ a omului ]n goan[, Sarcasmul infernal Le vezi ]n ast[ carte, ]nfipte-ntr-o icoan[ Cu v`rful de pumnal! +i cui s[-nchin eu oare, c`nd timpul se r[zbun[, Ecoul amor\it Din nemilosul viscol pe care ]mpreun[ Abia l-am resim\it? O, tu, ce chiar suspinul ]l ]mp[r\eai cu mine, F[c`ndu-l mai u=or: T[iai oftarea-ntreag[ ]n dou[ mici suspine, Unite prin amor!... B.P.H.

187

B. P. Hasdeu C~NTUL

I

UN ROB PENTRU UN GALBEN „}n Moldova au cei mici despre cei mari acest obicei de pier f[r[ jude\, f[r[ vin[ =i f[r[ seam[. Singuri cei mari judec[tori, singuri p`r`=i =i singuri plinitori Legii. +i de acest obicei Moldova nu scap[...” URECHE, sub anul 1564

FE|ELE: R{ZVAN, \igan dezrobit T~RGOVEA|A III SBIEREA, boier b[tr`n T~RGOVEA|A IV T{NASE, cer=itor T~RGOVE|UL I BA+OT{, mare v[tav T~RGOVE|UL II DASC{LUL T~RGOVE|UL III T~RGOVEA|A I FATA I T~RGOVEA|A II FATA II SLUJITORI de la v[t[vie O pia\[ ]n Ia=i, ]n fund o biseric[, mai ]ncoace o piatr[, ]n l[turi case.

T{NASE (=ez]nd pe piatr[)

Miluie=te-m[, jup`ne! Dumnezeu va da-nzecit Sufletelor ce se-ndur[ de-un s[rman nenorocit! SBIEREA (oprindu-se ]n drum)

Cum? ce spui? La sut[ mia? O cam[t[ minunat[! De-ar fi astfel, toat[ starea-mi eu \i-a= da-o chiar ]ndat[... S[ =tii ]ns[ c[ d`nd una, n-o mai vezi, n-o mai g[se=ti...

188

Muntele =i valea

T{NASE (scul`ndu-se)

Miluie=te-m[, jup`ne, cu ce singur socote=ti! +-un b[nu\ o s[-mi ajung[... Iat[, de trei zile-n gur[ N-am luat un pic de p`ine, n-am avut o f[rmitur[... SBIEREA

De trei zile? Ce minciun[!.. +-apoi cine-i vinovat? Pentru mine e totuna de-ai m`ncat sau n-ai m`ncat... Un b[nu\! Cum nu! E lesne!.. B[ni=orii nu s-arunc[. Dec`t cer=itor, mai bine ia toporul =i la munc[. (R[zvan se arat[ ]n fund =i se opre=te din dosul lui Sbierea)

T{NASE

Vai, jup`ne! vai, jup`ne!.. Nu cer=e=te un rom`n, Nu cer=e=te c`t mai are un pai de n[dejde-n s`n! Nici eu nu cer=eam, jup`ne, pe c`nd aveam viti=oare, +-un p[m`nt c`t trage plugul, =-o prispuli\[ la soare; Dar vecinii, din rea pizm[, la judecat[ m-au tras, +-acum iat[-m[-s, jup`ne, gol pe poduri am r[mas!.. Copila=ii pl`ng de foame... SBIEREA

Copila=ii!... Vrea s[ zic[ Tu e=ti un nebun de frunte! Dup[ ce n-ai chiar nimic[, Te mai apuci de pr[sil[. Auzi! }i trebui copii! Un neam de neto\i... D[-mi pace! Duc[-se pe la pustii! T{NASE (a=ez`ndu-se)

Of, of, of! +i tu, jup`ne, o s[ dai de vreo ispit[! (Sbierea face trei cruci mari dinaintea bisericii =i se dep[rteaz[, f[r[ a b[ga de seam[ c[ i-a c[zut o pung[ din chimir.)

189

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

A=a cruci evlavioase, a=a fa\[ r[stignit[, A=a-nchin[ciuni plecate, p`n[ la br`u =i mai jos, Nu f[cea nici sf`ntul Petre, nici ]nsu=i domnul Hristos!... Bre! Jup`nul [sta crede c[ drept la rai o s[ mearg[, Pe c`nd dracii dup[ d`nsul cu limba scoas[ alearg[!... (Face c`\iva pa=i =i ridic[ de jos punga.)

Aoleu! O punguli\[!... Ba-i un s[cule\ cam greu!... }l va fi pierdut boierul cel cu zor de Dumnezeu... M[i, opre=te-te, jup`ne!... Stai, jup`ne, de m-ascult[!... SBIEREA (din afar[)

La naiba! |i-am spus o dat[ c[ nu-mi place vorba mult[! Un singur pas nu po\i face f[r’s[ dai de vreun calic!... Fugi! N-am bani! N-am o gro=i\[! N-am nimic, nimic, nimic! R{ZVAN

Nimic n-are, s[r[cu\ul! A=a zice! prin urmare, Omul neput`nd s[ piarz[ tocmai lucrul ce nu-l are, Punga nu-i a lui. Atuncea... fie dar a cui o vrea, De vreme ce toat[ lumea mi se leap[d[ de ea... (Num[r[: „unu..., cinci..., opt...”) Dou[zeci, =i to\i cu g[uri! Parc-ar fi s[-mi povesteasc[ Cum se dezmierdau, s[rmanii, ]n salba s[rb[toreasc[, Pe-un grumaz de \[r[ncu\[, gr[suliu =i r[sf[\at, P`n’ce gheara ciocoimii din carne i-a ]nh[\at!... De-ar avea banii o limb[, lucrurile ce ne-ar spune Pe mul\i albi i-ar face negri, ca cel mai negru t[ciune... Nu! Eu nu vreau ast[ pung[!... +i chiar foame de mi-ar fi, P`inea astfel cump[rat[ m[ tem c[ m-ar otr[vi!... Mo=ule!

190

Muntele =i valea

T{NASE

Ce vrei? R{ZVAN

Jup`nul nu \i-a dat lescaie fr`nt[? Uite! Eu ]\i dau o pung[. Scoal[, mo=ule, =i c`nt[! T{NASE

De la un \igan poman[? R{ZVAN

Dec! +i totu=i, pe boier, De-\i da o sc`rb[ de-aram[, tu l-ai fi urcat ]n cer? T{NASE

E rom`n, oricum. R{ZVAN

Jup`nul e rom`n? Vai, ce ocar[! Te-n=eli, mo=ule! El este piatr[, lemn, strigoi sau fiar[, Dar numai rom`n nu-l cheam[, c[ mult mai rom`n sunt eu!... Nu c[ta c[-\i pare searb[d =i p`rlit obrazul meu, C[ nici noaptea nu-i b[lan[, dar p[m`ntul odihne=te; C[ =i p`inea de secar[ este neagr[, dar hr[ne=te +-apoi, mo=ule, eu unul nu-s \igan de r`nd, m[ jur. Nu, nu, crede-m[, ]n pieptu-mi bate suflet de vultur. M[iculi\a fu rom`nc[... T{NASE

Moldoveanc[? R{ZVAN

Se-n\elege.

191

B. P. Hasdeu

T{NASE

Moldoveanc[? Ce-auz, Doamne!... Dar asta-i o f[rdelege! Unde s-a aflat C[ s-ampreunat Corbi cu turturele, +erpi cu floricele, Ur=i cu c[prioare +i norii cu soare?... Orumbi\[ s[-ndure un b[rbat cioroi... R{ZVAN

Taci, m[i! C[ sim\esc cum intr[-n mine =aptezeci de n[b[d[i!... N-atinge \[r`na mamei, c[ nu mai =tiu ce-o s[ fie! Mi se-nt`mpl[ multe pozne c`nd sunt cuprins de m`nie. Eu nu-s \igan, \i-am mai spus-o!... Nu m[ mai tot z[p[ci!... Mai pe scurt, da, iat[ banii!... Pleac[ dracului de-aci! T{NASE

De la un =erb nu voi cere, nu voi lua niciodat[: Ursita-mi e neferice, dar a ta-i chiar blestemat[. De mi-ar fi s[ mor de foame, m`na mea n-o voi p[ta, Primind mil[ dintr-o m`n[, care... nici ea nu-i a ta! R{ZVAN

Eu =erb? Dar bat[-te focul, mitropolitul N[stase Nu =tii oare c[ la moarte-i pe to\i robii s[i iertase?... Singurul vl[dic[-n lume, sau cel pu\in la rom`ni, Care nu voia ca fra\ii s[ fie slugi =i st[p`ni, Fiind tot un os =-o carne... A=a scris-a ]n diat[, Poruncind s[ plece slobozi to\i \iganii s[i deodat[; To\i, mo=ule, p`n’la unul: b[rba\i, copii =i muieri... S-a spart lan\ul! De-atunci, iat[, dou[ ierni =i dou[ veri Eu zbor ]n st`nga =i-n dreapta, ca voioasa cioc`rlie Pe care n-o mai popre=te ferecata colivie.

192

Muntele =i valea

T{NASE

E=ti \igan pe jum[tate, nu e=ti rob... R{ZVAN

Asta-i nimic, Mai este ceva. V[zut-ai? T{NASE

Ce? R{ZVAN

Un \igan gr[m[tic? T{NASE

Gr[m[tic?... nu!... nu, b[iete... N-am v[zut, c[ci nu se vede, +i chiar de-a= vedea cu ochii, pare-mi-se c[ n-a= crede. R{ZVAN

|iganii sunt tot ce-\i place: =elari, fierari, potcovari... T{NASE

Cal[i... R{ZVAN

Adic[, nu-i vorb[, nici c[l[ii nu sunt rari! Dar gr[m[tici, ba... Ei bine! Numai singur eu sub soare, Dintre mii de \ig[nime, =tiut-am s[-nv[\ scrisoare, S`rbeasc[ =i rom`neasc[, ]nc`t ajunsei de mic }n casa mitropoliei cel mai iste\ gr[m[tic... Gr[m[tic, mo=ule drag[!... Acuma ia dar[ banii, +i te rog a nu m[ pune ]ntr-un hal cu to\i \iganii...

193

B. P. Hasdeu

T{NASE

Dar ace=ti bani, m[i b[iete, vor fi un lucru... furat. R{ZVAN

A=a-i! Tocmai! Ai dreptate! Ai vorbit adev[rat! To\i banii din \ara noastr[ poart[, mo=ule, pe sine Semnul furilor ce-i prad[, pintre lacrimi =i suspine, De la noi, de la opinc[, de la omul cel s[rman, +-apoi nu vor s[ ne-arunce ]n obraz un gologan! Zbur[tori ce sug ]n umbr[! Javre, mo=ule, d-acelea La care omeneasc[-\i pare numai fa\a, numai pielea, Iar sufletul pe dob`nd[ fu luat de la Satan, Cu tocmeal[ s[ se-ntoarc[ mai murdar =i mai viclean!... T{NASE

Bine, bine spui, b[iete! R{ZVAN

Lucru furat! ai dreptate! }ns[ n-oi fi eu acela care va pr[da pe-un frate! Mama, buna m[iculi\[, din morm`nt ar tres[ri De-ar =ti c[-n pieptu-mi se mi=c[ p[catul de-a t`lh[ri!... Dar la naiba frunza verde! Ce s[ mai toc[m degeaba? Iat[ banii, mul\ume=te, du-te, caut[-\i de treab[! Afl[, mo=ule, at`ta: fie banii chiar fura\i, Copila=ii t[i te-a=teapt[ f[r[ pit[ =i-nseta\i!... T{NASE (lu`nd punga =i scul`ndu-se)

Bogdaprosti, m[i b[iete!... Bogdaprosti! R[u ]mi pare Ca s[ v[z o lighioan[ c-un suflet at`t de mare! De-ai fi rom`n, cale-vale! dar \igan, p[cat! p[cat! Tat-t[u o fi fost, b[iete, o groaz[ de blestemat De-au ]ntortocheat pe m[-ta ]n lingu=irile lui...

194

Muntele =i valea

Multe dragostea mai face pe fa\a p[m`ntului! E curat un fel de boal[, ce de noi c`nd se lipe=te, Pe rom`n mi-l \ig[ne=te, pe \igan mi-l rom`ne=te, Toate lucrurile-n lume cu susul le pune-n jos: }ngerul ur`t se pare, ucig[-l crucea, frumos!... Dar eram s[ uit, b[iete, de-a te-ntreba, cum te cheam[? R{ZVAN

Pe mine R[zvan, Smaranda chema pe dr[gu\a mam[; Muri an.. ba nu!... tr[ie=te! tr[ie=te-n cugetul meu, +i va tr[i totdeauna, p`n[ voi tr[i =i eu!... T{NASE

Dumnezeu s[ mi te-ajute, precum tu m-aju\i pe mine; Zilele tale s[ curg[ tot zile lungi =i senine; Iar nevoia s[ doboare pe-oricine-\i va fi du=man!... R[m`i s[n[tos, b[iete!... Ce p[cat c[ e=ti \igan!... (Pleac[ murmur`nd: „R[zvan, R[zvan, R[zvan”... apoi se ]ntoarce)

+tii ce? Mi-am luat de seam[... Nu-mi trebuie pungantreag[, Mi-ajunge =-un singur galb[n... z[u a=a, R[zvane drag[! Mai sunt mul\i s[raci, b[iete, =i eu n-a= vrea de prisos, Pe c`nd se zbucium[ fra\ii, sim\ind cu\itul la os! (sco\`nd punga)

Na!... R{ZVAN

Dar, mo=ule... T{NASE

Ascult[, nu mai face vorb[ lung[! Mai ]mparte tu =-altora p`ine din aceast[ pung[. (Ia un galb[n =i d[ sacul lui R[zvan.)

195

B. P. Hasdeu

F[ pe g`ndul meu, c[ci altfel, z[u, nu primesc nici un ban. Acuma m[ duc, b[iete... Mare p[cat c[-i \igan!... (Iese.)

R{ZVAN

Bietul om!.. Ce fudulie! Ce vorbe late! Ce toan[! Cineva, privind, l-ar crede c[-i un ]mp[rat ]n goan[! Ce dispre\! D-abia ne vede... taica lui n-a fost \igan!... (Se uit[ ]n jur cu paz[, apoi scoate din s`n o h`rtie.)

Lumea-=i bate joc de mine! R`de lumea de R[zvan!... O s[ r`z =i eu de lume!... da, vom r`de fiecare: Ea de mine cu trufie, eu de d`nsa cu turbare!... (Lipe=te h`rtia pe un st`lp =i iese, pe c`nd u=a bisericii se deschide, venind mai mul\i, dintre care dasc[lul se opre=te l`ng[ h`rtie, iar ceilal\i se gr[m[desc.)

T~RGOVEA|A I

Uf! Nu mai stau pe picioare de nec[jit[ ce s`nt! Z[u, nu-i prea bun[ z[bava, fie locul c`t de sf`nt. P[rin\elul Agaftanghel ar fi un preot cu minte, Dar lunge=te, vai!... Te face s[ fugi chiar de cele sfinte. T~RGOVEA|A II

E mai de=tept popa Tacu de la Sf`ntul Nicolai; }n dou[ vorbe \i-arat[ calea-n iad =i calea-n rai, +-apoi ]\i zice: alege\i-\i! — =i-ntr-o suflare sf`r=e=te! De-\i place iadul sau raiul, cum vrei, el nu te sile=te. (Dasc[lul, st`nd l]ng[ h`rtie, ]ncepe a r`de cu hohot.)

T~RGOVE|UL I

Dar tu ce r`zi, m[i f`rtate, singur, chiar ca un smintit? Te =tiam om de isprav[! Doar[ n-ai ]nnebunit? Spune: ce scrie pe-acolo?

196

Muntele =i valea

T~RGOVE|ELE

Cine scrie =i cum scrie? T~RGOVE|UL II

Nu cumva iar[=i vreun c`ntec, r`njind de biata domnie? T~RGOVE|UL III

Sau poate vreo p[c[leal[, pe vornici? pe logofe\i? DASC{LUL

E’yuwu, aveyuwu, xateywu1; ni=te cai verzi pe pere\i!... T~RGOVE|UL I

E=ti nerod, =i pace bun[! Eu nu-s c[rturar ca tine. T~RGOVE|UL II

Nici eu! T~RGOVE|UL III

Nici eu! TO|I

Chiar nici unul!... DASC{LUL

A=a s[ fie! TO|I

Vezi bine!

1

+tiu =i r[s=tiu (gr.).

197

B. P. Hasdeu

DASC{LUL

Vai de \ar[! T~RGOVE|UL I

Tu cite=te! T~RGOVE|UL II

E=ti dasc[l! T~RGOVE|UL III

E treaba ta! T~RGOVEA|A I

Cur`nd! Cur`nd! T~RGOVEA|A II

Zi odat[! CELELALTE

Nu mai putem a=tepta! DASC{LUL

Fiindc[ voi nu =ti\i carte... TO|I

Ei bine? DASC{LUL

Dar face\i gur[... TO|I

Ei bine?

198

Muntele =i valea

DASC{LUL

C[ci, din p[cate, a rom`nului f[ptur[ Este... TO|I

Ei bine? DASC{LUL

S[ zbiere cu c`tu-i mai n[t[r[u. TO|I

Ei bine? DASC{LUL

De voi mi-e mil[... TO|I

Ei bine? DASC{LUL

Voi citi eu. T~RGOVE|UL I

Cite=te! T~RGOVE|UL II

Da! Da! T~RGOVE|UL III

}ncepe! T~RGOVE|ELE

Ascultare! Ascultare!

199

B. P. Hasdeu

T~RGOVE|UL I

Eu port bumbac ]n ureche. Ridic[-\i glasul mai tare... T~RGOVE|UL II

Dar nu r[cni, c[ pe mine m[ cam sup[r[ la cap... T~RGOVE|UL III

Mai ]n sf`r=it, hai odat[, mi=c[-\i barba cea de \ap! DASC{LUL (cite=te)

Frunz[ verde de negar[, De c`nd domne=te ]n \ar[ Petru-vod[ =chiop =i slut, De r`s \ara s-a f[cut!... TO|I

De r[s \ara s-a f[cut! Da, da, da! Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha! T~RGOVEA|A I

Petru-vod[ =chiop[teaz[, dar nu-i slut! T{RGOVEA|A II

Nu, nu, nu este! Ba-i chiar frumu=el la fa\[ ca f[tul cel din poveste! T~RGOVE|II

T[ce\i, g`=telor, odat[! T~RGOVE|ELE

Auzi, obraznici, mojici!

200

Muntele =i valea

DASC{LUL

Ori me-\i asculta, sau altfel m[ duc =i v[ =i v[ las aici... T~RGOVE|II

Ba nu! Cite=te! Cite=te! T~RGOVE|ELE

Noi g`=te? Noi?... Ce ocar[! T~RGOVE|UL I

T[ce\i sau pleca\i! T~RGOVE|UL II

Fire=te! T~RGOVE|UL III

Da, da! Afar[! Afar[! DASC{LUL

Vre\i s[ m-asculta\i odat[? T~RGOVE|UL I

Negre=it! Nu ne pricepi? T~RGOVE|UL II

Cite=te! Haide! T[cere! T~RGOVE|UL III

Apoi dar[ ce nu-ncepi? DASC{LUL

Frunz[ verde de negar[, Vod[ doarme ]n c[mar[,

201

B. P. Hasdeu

Iar boierii, tot fur`nd, }=i fac trebile pe r`nd! TO|I

}=i fac trebile pe r`nd! Da! da, da! Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha! DASC{LUL

Frunz[ verde de negar[, Norodul pl`nge =i zbiar[, Dar ]n cer =i pe p[m`nt Nu-l aude nici un sf`nt! TO|I

Nu-l aude nici un sf`nt! Da, da, da! Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha! DASC{LUL

Frunz[ verde de neg... T~RGOVEA|A I (]ntrerup`nd)

Haide! iar[=i frunz[ de negar[? Ce Doamne! Tot numai una?... Ca =i cum n-ar fi-ntr-o var[ Feluri de feluri de frunze!... T~RGOVEA|A II

Viorele, rozmarini... T~RGOVEA|A III

Garofi\e, busuioace... T~RGOVEA|A IV

Trandafiri, br`ndu=e...

202

Muntele =i valea

TOATE

Crini... T{RGOVE|UL I

T[ce\i odat[, c[-i pozn[! T{RGOVE|UL II

O s[ v[ lu[m la goan[! T~RGOVEA|A I

Auzit-ai soro, vorbe! T~RGOVE|UL III

Bre! Doar nu e=ti o icoan[? T~RGOVEA|A II

Dar nici dumneata un vod[, ca s[ ne batjocre=ti! DASC{LUL

Vre\i s[ citesc mai departe? Nu vre\i... TO|I

Ba da, s[ cite=ti! DASC{LUL

Frunz[ verde de negar[, Dec`t un domn de ocar[, Iar boieri mi=ei =i ho\i, Mai bine la dracu to\i! TO|I

Mai bine la dracu to\i! Da, da, da! Hi, hi, hi! Ha, ha, ha! Hi, hi! Ha, ha!

203

B. P. Hasdeu

T~RGOVE|UL I

M[i! Oare tocmai la dracu?... S[ nu fie?... +tii... Mai las[... T~RGOVE|UL II

Ba nu! Nicidecum! La dracu! T~RGOVE|UL III

La dracu cei ce ne-apas[! T~RGOVE|UL I

Fie =i la dracu, totu=i... vreo vorb[ mai cu papuci... De pild[: la cel cu coad[ =i cu coarne s[ te duci; Se-n\elege c[-i tot dracul, dar ocara-i mai cioplit[... DASC{LUL

A=! Cu carne =i cu coad[ poate s[ fie =-o vit[! Mai bine dar drept la dracu! T~RGOVE|UL II

Mai bine, pre legea mea! MAI MULTE VOCI

Ho! }ncet! Vine v[tavul! T~RGOVEA|A I

O s[ d[m de vreo belea!... (Se arat[ Ba=ot[, ]nconjurat de slujitori.)

DASC{LUL

Sose=te nenorocitul tocmai c`nd vorbeam de vite. Se-nt`mpl[, z[u, c`teodat[, cimilituri potrivite.

204

Muntele =i valea

BA+OT{

Oameni buni! Ce sta\i aice? Ce veste? Ce v-a\i orpit! Cu ce scop!... A! o h`rtie! S[ vedem: ce s-a citit? T~RGOVE|UL I

Va fi o carte domneasc[... T~RGOVE|UL II

O cazanie... T~RGOVE|UL III

O rug[... BA+OT{

Slujitori! s[ fi\i cu paz[, ca nici unul s[ nu fug[... Parc-a= fi sigur c[-i iar[=i vreun c`ntec neru=inat! T~RGOVE|UL I

N-a= crede! T~RGOVE|UL II

Nu-l mai cite=te! T~RGOVE|UL III

Foarte r[u ne-am ]ncurcat... BA+OT{ (apropiindu-se de placard =i silabisind: „frun... frunz[... verde... de negar[... de c`nd... dom... dom... domne=te”...)

Cum? }mpotriva domniei? }mpotriva st[p`nirii? +i voi to\i sunte\i ]n gloat[ p[rta=i ai nelegiuirii? A! V-am prins, litfe spurcate! Vi-i drag[ via\a sau ba? S[-mi spun[ dar adev[rul pe cine l-oi ]ntreba! (Apuc[ de piept pe T`rgove\ul I.)

205

B. P. Hasdeu

Tu ai o fa\[ cam proast[: frunte jos, gur[ c[scat[, Semnele cele mai bune de-o inim[ nestricat[... Pune dar m`na pe cuget =-arat[-mi, cine l-a scris Acest c`ntec ce cuteaz[ pe-un vod[ s[-l ia ]n r`s? T~RGOVE|UL I

Iart[-m[, jup`n v[tave... m[ria-ta =i st[p`ne... Eu nu =tiu chiar nimicu\[... dar nu-i a=a, s[ fiu c`ine... Eu am sosit acu=ica... Sunt omul cel mai smerit... Eu nu =tiu carte, jup`ne... Nu eu, altul a citit... (R[zvan, intr`nd pe nesim\ite, se amestec[ ]n gloat[.)

BA+OT{

A citit? Dar cine-anume? Care dintre to\i! Arat[! T~RGOVE|UL I (arat[ la Dasc[l)

Acesta, jup`n v[tave... BA+OT{

A! Fiin\[ blestemat[! DASC{LUL

Da, da! Cam a=a, jup`ne! Ce s[ zic? Eu am citit, Dar nu cu voie vegheat[: chiar dumnealor m-au poftit... Cerceteaz[-i =i-i ]ntreab[... Nu sunt eu cel cu pricina. A citi c`nd nu te las[, de! a cui s[ fie vina? BA+OT{

Oameni buni! Acuma dar[, ca s[ v[z ce-i de f[cut, V[ mai ]ntreb: cum anume a citit acest limbut?

206

Muntele =i valea

T~RGOVE|UL I

Curat pe moldovenie... T~RGOVE|UL II

Negre=it! Cum se cite=te! BA+OT{

Drace! nu-i aci-ntrebarea. Eu =tiu c[ moldovene=te, Dar citit-a oare iute? F[r[ a se-nv[lm[=a? R[sfirat? Limpede? Neted? Repede? MAI MUL|I

A=a! a=a! BA+OT{

A=a-i, ho\ule!... Ei bine! Acuma ce-mi vei r[spunde? DASC{LUL

Ho\!, Gvwoi óautóu1 jup`ne. Eu nu doresc a m-ascunde. Citit-am cum este rostul; vezi bine c[ nu-n zadar Am tot ]nv[\at la buche. Sunt dasc[l! Sunt c[rturar! BA+OT{

Tic[losule! Cum, Doamne, nu \i-e greu, nu \i-e ru=ine S[-mi spui mie la palavre c`nd vorbe=ti tocmai cu mine?... Eu! eu, v[tavul cel mare, m[-n\elegi tu cine-s eu? M`na dreapt[ a lui hatman, carele la r`ndul s[u Este =i el m`na dreapt[ a lui vod[... Prin urmare, Vreau s[-\i spun, cap f[r’ de creieri! c[ eu, v[tavul cel mare, N-a= putea citi prea iute ceea ce al\ii au scris. +-apoi tu! tu s-o po\i face? Ar fi un lucru de r`s! Un d[sc[la=, o nimic[, tu s[ m[-ntreci chiar pe mine? Aceasta-i peste putin\[! Aceasta nu se cuvine!... 1

Cunoa=te-te pe tine ]nsu\i (gr.).

207

B. P. Hasdeu

Deci judecata \i-e scurt[, fiind foarte-nvederat C[ cine-i foarte obraznic este foarte vinovat. Tu ai scris c`ntecul [sta! Te cuno=ti dup[ spr`ncean[: Un nas ascu\it de vulpe, o b[rbiu\[ viclean[, Ochi mici =i buz[ sub\ire... chiar un chip de fariseu! Vezi c[ te-am ghicit? Pe mine nu m[-n=eli tu, f[tul meu!... Slujitorilor, lua\i-l! E bun de sp`nzur[toare! R~ZVAN

Mai sta\i! De ce-i a=a prip[? Turci, t[tari sunte\i voi oare De s[ri\i dintr-o n[val[ grabnic a ne sp`nzura? Jup`n v[tav, m`n[ dreapt[! M[ rog nu te sup[ra! S[ fie oare cu cale, ]n \ara moldoveneasc[, A omor] pentru-un c`ntec o fiin\[ omeneasc[? BA+OT{

|igan! Cioar[! Faraoane! R{ZVAN

Fie toate cum vei vra, Dar pe bietul om, jup`ne, iart[-l, nu-l mai sp`nzura! El nu-i faraon, nu-i cioar[; e rom`n, ]\i este frate... T~RGOVE|II

Are dreptate \iganul! |iganul are dreptate! BA+OT{

O s[-l ]nv[\ eu ]ndat[! S[ m[-nfrunte =-un netot? B[ie\i! Pe-am`ndoi lua\i-i! Sp`nzura\i-i bot la bot! R{ZVAN

Z[u? Ce spui? A=a-i povestea? De minune! Foarte bine... Atunci l[sa\i-l pe dasc[l =i lua\i-m[ pe mine; El nu-i vinovat, s[rmanul; c`ntecul f[cut-am eu;

208

Muntele =i valea

L-am scris, l-am lipit, =i pace! De nu-i bun, ]mi pare r[u... Ce privi\i a=a la mine? Doar[ nu-s o ar[tare... MAI MUL|I

Tu ai scris? R{ZVAN

Chiar eu, fire=te. BA+OT{

Lucru vrednic de mirare, Un \igan s[ scrie stihuri, n-a= fi crezut-o... Ce-i drept, Mutra-i oarecum arat[ suflet ager =i de=tept... Vrea s[ zic[, =-acea doin[ din s[pt[m`na trecut[?... R{ZVAN

Foaie verde magheran, Logof[rul e viclean... Da, da, jup`ne v[tave! Tot de mine e f[cut[... TO|I

Bre! BA+OT{

Ciudat! S[ =tie carte o jivin[ de \igan! R{ZVAN

Ba poate c[-ntrec, jup`ne, pe mul\i boieri din divan... BA+OT{

Slujitori! l[sa\i pe dasc[l, m[car c[ eu cu arcanul Pe to\i dasc[lii i-a= prinde =-a= sp`nzura cu toptanul; C[ci ei r[zvr[tesc norodul, ei ]nva\[ pe cei mul\i C-ar trebui ca boierii s[ umble goi =i descul\i;

209

B. P. Hasdeu

+i chiar [st \igan n-ar merge ast[zi la sp`nzur[toare De n-ar fi fost nici un dasc[l ca s[-l pun[ la scrisoare... Cat[ dar, dasc[le, cat[! Sc[pat-ai cum ai sc[pat, Dar p[ze=te-te de dracul, c-o s[ dai de vreun p[cat!... Acuma tu, faraoane, r[spunde-mi doar deocamdat[, De ce te-apuci tu d-o treab[ poprit[ =i neiertat[? O faci oare de la tine? sau cineva \i-o fi spus? R{ZVAN

Apoi de, jup`ne v[tave, Stan e jos =i Oprea-i sus! Dumneata mereu ne sp`nzuri, =-astfel tr[ie=ti boiere=te; Eu fac doine =i doini\e, ca s[-mi petrec \ig[ne=te; Fiecare cu ce poate!... Nu-i dat dreptul ori=icui S[ pun[-n =treang omenirea ]n mijlocul t`rgului!... +-apoi acest drept, jup`ne, dac[ mi s-ar da =i mie, Eu n-a= omor] nici unul, ca s[ pot ierta o mie. BA+OT{ (sur`z`nd)

+iret \igan!... Dar nu-i lesne a sc[pa pe-un os`ndit! Fapta ce tu ai f[cut-o e un lucru de g`ndit. A necinsti c`rmuirea, a batjocori divanul, Poate numai doar[ vod[ sau m[rie-sa sultanul... Totu=i, dragul meu, o lege, un vechi =i sf`nt obicei Te-ar scoate din gura mor\ii... E=ti ]nsurat sau holtei! R{ZVAN

Ba nu-s ]nsurat, jup`ne... BA+OT{

Mare noroc! E=ti ferice! Ai putea s[ scapi cu zile... }n pravila \[rii zice Cum c[ de-os`nd[ se iart[ pe cine-l ia de b[rbat O copil[, o fecioar[, un suflet nevinovat...

210

Muntele =i valea

A=a-i obiceiul nostru, datina cea str[mo=easc[. Acuma r[m`ne numai vreo fat[ s[ se g[seasc[... (C[tre t`rgove\e)

Printre noi nu este oare? FATA I

Sunt eu. FATA II

+i eu. BA+OT{

Minunat! Dou[ fete cumsecade? Nu-i a=a? De m[ritat? FATA I

Negre=it! FATA II

F[r[-ndoial[! BA+OT{

Prea bine. Spuen\i-mi, dar[, Care dintre voi, de mil[, nu va l[sa ca s[ piar[ De-o cazn[ foarte cumplit[ acest b[iat priceput? }nsumi eu voi face nunta, dup[ cum am mai f[cut. M-e\i fi ciraci... FATA I

Iert[ciune! Eu una nu vreau, jup`ne!... Un b[rbat \igan! O, Doamne!... Cum se poate!... E ru=ine!

211

B. P. Hasdeu

FATA II

+i nici eu!... Fereasc[ Sf`ntul!... Mai bine foc =i potop! S-ajung de povestea lumii? Eu, fat[ de potropop? R{ZVAN

A=a-i? Atunci de ce dar[ ie=it-a\i voi am`ndou[, R[s[rind ]n sus deodat[, ca ciupercile c`nd plou[, Ca s[ ne c`nta\i cu ison c[ sunte\i de m[ritat! FATA I

De ce!... Iat[!... S[ se =tie!... FATA II

Ce \igan neru=inat! R{ZVAN

M[i! Le-a\i auzit cu to\ii de la mic =i p`n’la mare! Astfel dar, de-acu-nainte, ve\i =ti bine fiecare, Spun`nd-o-n toat[ Moldova, spre =tiin\a tuturor £...¤ c[ cine sunt dumnealor! Mirese de porunceal[ ce-ar vrea b[rba\i s[-=i g[seasc[... Iar dumneaei mai cu seam[, o fat[ potropopeasc[! (To\i r`d ]n hohote.)

SBIEREA (intr`nd)

Ce oameni lipsi\i de minte! S[ r`z[ chiar de prisos: +i f[r[ nici o dob`nd[, =i f[r[ nici un folos. R{ZVAN

Ai v[zut, jup`n v[tave, c[ nu-i nici o fat[-n lume Ca s[ nu se ]nfioare c`nd aude de-al meu nume... Frumoas[-i legea str[bun[, ce iart[ pe-un vinovat Dac[ poate s[-l iubeasc[ un ]nger f[r[ p[cat; Frumoas[-i legea str[bun[ care pricepe c-o cea\[

212

Muntele =i valea

Se pierde c`nd o r[zbate o raz[ de diminea\[; Frumoas[-i legea str[bun[ care crede c[ nu-i r[u Alesul unei fiin\e curate ca Dumnezeu!... Frumoas[-i legea str[bun[... dar d`nsa nu-i pentru mine, Precum ]ntr-o flor[rie nu-i loc unui m[r[cine, Precum ]ntr-o s[rb[toare nu-i loc unui cer=itor, Precum ]n zvonul de r[suri nu-i loc pl`nsului de dor; C[ci numai cerul prime=te, sub strea=ina-i milostiv[, Scai =i floare, catifeaua =i sucmanul deopotriv[!... Eu \igan! eu... o, jup`ne! Dec`t vai, dec`t amar, Mai dulce-i sp`nzur[toarea! Nu mai a=tepta-n zadar!... (}n acest interval Sbierea, z[rind cap[tul pungii ie=it din c[ma=a lui R[zvan, se pip[ie cu-ngrijire la chimir.)

BA+OT{

Pentru cea dint`i gre=eal[, moartea =treangului e mare... Slujitori, acum deodat[... duce\i-mi-l la-nchisoare. SBIEREA (smulg`nd punga din s`nul lui R[zvan)

Sacul meu, jup`n v[tave! Iat[-l, s[cule\ul meu! (Se pune a num[ra banii.)

BA+OT{

Cum? A=a s[ fie oare? L-ai furat? Tu? R{ZVAN

Ba nu eu. T~RGOVE|UL I

|iganul la mal se-neac[! T~RGOVE|UL II

|iganul ]=i dede-n petic!

213

B. P. Hasdeu

T~RGOVE|UL III

Zi c[-i un \igan, =i pace! T~RGOVE|ELE

Un tic[los! Un besmetec! SBIEREA

Fost-au dou[zeci de galbeni... Numai nou[spreci mai s`nt!... Unde-i unui? unul? unul... Da\i-mi-l de sub p[m`nt! BA+OT{

Unde-i galbenul, \igane? SBIEREA

Un g[lb[na=, rupt din soare, Str[lucitor, f[r[ gaur[, ferecat... M-auzi tu oare? BA+OT{

De ce nu r[spunzi, \igane? SBIEREA

De ce m[ nenoroce=ti? R{ZVAN

Apoi de!... Iart[, jup`ne... Galb[nu-\i nu-l mai g[se=ti... }n locu-i va fi o p`ine ]ntr-o colib[ s[rac[... SBIEREA

Eu nu te-n\eleg! Eu nu =tiu!... Scoate-mi-l din piatr[ seac[! BA+OT{

|iganul e prea obraznic. Am fost cu d`nsul prea bl`nd. Slujitorilor, lua\i-l! Sp`nzura\i-l mai cur`nd!

214

Muntele =i valea

SBIEREA (apuc`nd pe Ba=ot[ de m`n[)

Mai stai, jup`ne v[tave! Nu te gr[bi! Mai a=teapt[... Sp`nzur[-l, dar mai-nainte f[-mi o judecat[ dreapt[. BA+OT{

Ciudat, boierule drag[! Apoi ce-\i pot face eu? SBIEREA

Cum ce? Vreau sf`nta dreptate!... Cum ce? D[-mi galb[nul meu!... Uitat-ai pravila \[rii? Obicei? Canoane? Lege? DASC{LUL

}n ce guri ]ncape legea! SBIEREA

}n gura mea, se-n\elege!... Ascult[, jup`n v[tave... Nu m[ l[sa p[guba=!... Sau \iganul s[-mi ]ntoarc[ acel galb[n... g[lb[na=... Ori de nu, atunci, jup`ne, st[p`nul s[ mi-l pl[teasc[... Astfel este obiceiul, pravila moldoveneasc[... BA+OT{

Al cui e=ti tu, m[i \igane? Cine e st[p`nul t[u? R{ZVAN

Sunt \igan iertat, jup`ne: \iganul lui Dumnezeu! SBIEREA

Iertat? cu at`t mai bine! Dup-a legii gl[suire, B[iatul mi se cuvine ]n loc de desp[gubire, A=a-i, jup`ne v[tave!... Pravila zice curat: Furul s[ se dea acelui de la care a furat. D[-mi-l rob.

215

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Eu rob? SBIEREA

Vezi bine! BA+OT{

Adic[, oricum s[ fie, Vrei, boierule, s[-l cape\i jidove=te ]n robie. +tii c-un \igan, chiar de laie, se pl[te=te ori=ic`nd Peste dou[zeci de taleri, pe c`nd [sta nu-i de r`nd: E frumos =i =tie carte... SBIEREA

+tie carte? BA+OT{

Foarte bine. SBIEREA

Tocmai a=a rob ]mi trebui. Este tocmai pentru mine. }mi va \ine catasti=e, socoteli =i daraveli. D[-mi-l dup[ legea \[rii... DASC{LUL

Cea f[cut[ de boieri! SBIEREA

Nu =tiu de cine-i f[cut[, dar =tiu c[-i foarte cu cale. BA+OT{

Atuncea se schimb[ treaba... S[-\i spui verde dumitale C-a= avea =i eu nevoie de-un \igan a=a de rar, Cam cutez[tor, cam \an\o=, dar de=tept =i c[rturar.

216

Muntele =i valea

Nu-n\eleg, nu pot pricepe =i nu vreau ca el s[ fie Bun[ prad[ pentru altul pe c`nd ]mi place =i mie... Deci, ia-\i galb[nul din parte-mi, iar eu pe \igan mi-l iau. SBIEREA

Nu, jup`ne! Niciodat[! Nu, nu, nu! Nu vreau! Nu vreau!... Vinovatul s[-mi pl[teasc[! Nu altul! Nu ori=icare! BA+OT{

Boierule! +tii prea bine, cine-i v[tavul cel mare!... SBIEREA

Dec! +i eu la visterie fost-am ftori-c[m[ra=! BA+OT{

Boierule! Afl[ dar[ c[ postelnicul mi-e na=... SBIEREA

Dar apoi =i eu, jup`ne, cu logof[tul sunt rud[... BA+OT{

Boierule! Nu m-aprinde!... M[ faci s[ plesnesc de ciud[!... SBIEREA

Plesne=te. Eu nu te-mpiedic... Dar \iganu-i tot al meu!... BA+OT{

Boierule! Taci din gur[, c[ci m[ jur c[ eu... eu... eu... R{ZVAN (c[tre popor)

C`inii osul ca s-apuce, corbii st`rvul ca s[-mpart[, Boierii ca s[ robeasc[, unii cu al\ii se ceart[!...

217

B. P. Hasdeu

T~RGOVE|UL I

Se-n\elege! TO|I

A=a este! SBIEREA

}i vezi, jup`ne v[tav! Taie-i pe to\i! Nimice=te mojicimea cu n[rav! Dar pe \igan d[-mi-l mie. R{ZVAN

Sta\i, boieri! Vorba-i degeab[! Nu me-\i robi voi pe mine! Nu me-\i robi! Mai degrab[ Ve\i pune-n lan\uri furtuna, cu tunete =i cu ploi, Dec`t s-ajung eu vreodat[ rob la unul dintre voi!... Jup`ne! Eu cer os`nda. Sp`nzur[toarea m-a=teapt[. Mi-am b[tut joc de domnie: e cea mai groaznic[ fapt[!... Cineva poate s[ r`z[ de sfin\i =i de Dumnezeu, Dar de vod[, nu... Ei, bine! D[-mi, jup`ne, =treangul meu! BA+OT{

Slujitorilor! Lua\i-l!... Ba nu!... (Lui Sbierea la o parte)

Boierule drag[, Uit[ cearta, c[ci, pe cinste, am glumit, a fost o =ag[, Un nimic. Dumneata, frate, cu logof[tul e=ti neam, +i chiar la logofe\ie eu o judecat[ am Cu ni=te r[za=i... Un petic... Nu-i tocmai o treab[ mare... M[-n\elegi... S[ fim prieteni... O pricin[ de hotare... (Se str`ng de m`ini cu c[ldur[.)

218

Muntele =i valea

R{ZVAN

Ce mai a=tepta\i voi dar[? Ce sta\i? Ce v[ mai g`ndi\i?... C[l[i ce pe robi ucide\i, pe cei slobozi ]i robi\i! TO|I

Are dreptate \iganul! |iganul are dreptate! BA+OT{

Slujitori! Da\i-mi afar[ toate gurile c[scate! (Slujitorii gonesc poporul, care se dep[rteaz[ cu nemul\umire.)

T~RGOVE|UL I

Las[-m[, jup`n v[tave, s[ v[z cioroi sp`nzurat! CEILAL|I

+i eu! +i eu!... BA+OT{

Ba la naiba! SBIEREA

Afar[ de la mezat! BA+OT{

A=a-i! Acum suntem singuri! Nimeni nu-mi mai st[ la spate, Ca s[ strige c[-i cu cale sau c[ nu este dreptate... Slujitorilor, la lucru!... Apuca\i-l pe \igan! R{ZVAN (l[s`ndu-se ]n m[inile slujitorilor)

M[ dau eu singur, jup`ne.

219

B. P. Hasdeu

BA+OT{

Treaba merge g[itan. Lega\i-mi-l =i duce\i-l... R{ZVAN

}ntins la sp`nzur[toare! Omul om, s[ fie slobod; dec[t rob, mai bine moare; +-apoi moartea-i ]nviere pentru cel dispre\uit! SBIEREA

Aleu! Vorbe=te-ntr-aiurea... Necum s[ fi-nnebunit!... BA+OT{

Prietene! Ia-\i \iganul, =i nu uita mai cu seam[ Pricina cea de hotare... R{ZVAN (zbucium`ndu-se cu desperare)

Unde e=ti, o! mam[! mam[!

220

Muntele =i valea C ~ N T U L II

R{ZBUNAREA „|iganul =i cl[ca=ul Au fost g`ndirea mea; St[p`nul, arenda=ul +i legea lor cea grea...” C. BOLLIAC

F E | E L E: R{ZVAN, c[pitan de haiduci R{ZA+UL ceau=i de haiduci VULPOI V{SCAN GANEA, boier VIDRA, nepoata vornicului Mo\oc SBIEREA

MO+ T{NASE HO|UL I HO|UL II HO|UL III CIOBANUL HAIDUCI

Un cr`ng ]n codul Orheiului ]n Basarabia. }n fund, un p`r[u. Mai ]ncoace, un trunchi r[sturnat. }n laturi, st`nci.

HO|UL I

Ian s[-mi spune\i: ce s[ facem ca s[ mai scurt[m din vreme? HO|UL II

Face-vom ce face frunza c`nd prin codru v`ntul geme; Ori vom face ca izvorul, c`nd arunc[ spuma lui, Sc[p[r`nd argint din und[, pe verdea\a cr`ngului; Sau s[ facem ca securea, c`nd fieru-n copaci love=te, Iar copaciul nu se las[, lupt`ndu-se b[rb[te=te; Frunza, securea, izvorul, toate ne c`nt[ cu dor: S[ c`nt[m =i noi ca frunz[, ca secure, ca izvor! HO|UL III

C`ntecul s[ fie fream[t, troscot, =oapt[, toate-ntr-una; Bl`nd ca s[rutarea mumei, crunt =i groaznic ca furtuna!

221

B. P. Hasdeu

HO|UL I

S[ c`nte R[za=ul dar[! R{ZA+UL (oft`nd)

De ce nu, de-a= avea cui, +terg`ndu-mi pl`nsul cu pl`nsul, cum se scoate cui prin cui!... Dar ce zic! Nu sunt eu numai care sufer[ =i pl`nge; N-oi fi singur eu ]n care doina-mi cugetul va fr`nge; Tot ca mine vars[ lacrimi, despuia\i =i nevoia=i, To\i acei ce-n \ara noastr[ se m`ndresc a fi r[za=i, P[str`nd, ca o moa=te sf`nt[, hrisoave, pece\i, urice. Putrezite de vechime =i-n care cu fal[ se zice C[, sc[ld`ndu-se ]n s`nge, mo=ii =i str[mo=ii lor Au c`=tigat ca r[splat[ c`te-o brazd[ de ogor!... Tune, fulgere, tr[sneasc[, cu potopul =i pojarul! Mult mare mi-este m`nia! Mi-este mare mult amarul! HO|UL I

Eu am auzit, b[di\[, c-adic[ =i la munteni Ar fi r[za=i ca =-ai no=tri, numi\i acolo mo=neni... HO|UL II

Sunt =i-n Ardeal, m[i f`rtate; ba =i-n |ara Ungureasc[; Le zice chineji, dar este chiar o breasl[ r[z[=easc[. R{ZA+UL

Apoi oriunde s[ fie, tot o soart[, tot un drac! Tot vecinii mi-i ]n=eal[, tot vecinii mi-i dezbrac; Vecini de cei cu putere, cu c[ftane daurite, Numai fir, numai m[tas[, numai cu samur bl[nite; Vecini dintr-aceia care, c-o-mbr`ncire, c-un cuv`nt, Satul ]ntreg plin de via\[ mi-l prefac ]ntr-un morm`nt! Vecini dintre care acuma, de-i v[z ]n cale-mi, ]i spintec, +i hohotesc spintec`ndu-i...

222

Muntele =i valea

HO|UL III

Dar tu ai uitat de c`ntec. R{ZA+UL

Ba n-am uitat. Vrut-am numai s`ngele-mi s[-l pui ]n joc, +-astfel, pomenind trecutul, s[ pot c`nta mai cu foc. (}=i drege glasdul, ]=i apas[ cu=ma pe frunte =i c`nt[.)

Frunz[ verde de s[lcie, Bat-o sc`rba r[z[=ie! Eu credeam c[-i boierie, +i-i curat[ calicie! Ani ]ntregi m-am judecat, S[n[tatea mi-am m`ncat, +i nimic n-am c`=tigat. Eu umblam la judecat[, Copiii-mi pl`ngeau pe vatr[, Nevasta-mi era uitat[! Dar acuma Dumnezeu A f[cut pe g`ndul meu, Ca s[-mi mai r[zbun =i eu! Pentru dalba haiducie Pentru m`ndra voinicie, M-am l[sat de r[z[=ie, +-am ales judec[tori Cei stejari nestr`mb[tori, Ca s[-mi fie fr[\iori! TO|I

Numai codrule\ul drag D[ dreptate la s[rac! Numai arcul dup[ spate D[ s[racului dreptate!

223

B. P. Hasdeu

HO|UL I

Zi, R[za=ule,-nainte! Zi-nainte! Nu mai sta! C[ s[ =tiu c[ piere lumea, tot cu drag te-a= asculta! HO|UL II

Zi-nainte! Zi-nainte! S[ te-auz[ sf`ntul soare! HO|UL III

Uf, uf, uf! R[u m[ fr[m`nt[! Mi-e =i cald, mi-e =i r[coare! R{ZA+UL (ia arcul ]n m`n[ =i c`nt[)

Frunz[ verde lemn sucit, +i de c`nd m-am haiducit, Dragu-mi-i drumul cotit +i de umbr-acoperit. C`nd v[z pe ciocoi viind, M[ fac broasc[ la p[m`nt, }mi a=ez s[geata-n v`nt +i mi-l iau la c[utare, De la cap p`n’ la picioare, F[r[ ah, f[r[ cru\are! +i chitesc, =i socotesc, +i cuget, =i m[ g`ndesc, Pe unde s[-l nimeresc: La retezul p[rului, Din dosul i=licului, Unde-i greu ciocoiului! TO|I

Las’ s[ moar[ ca un c`ine, C[ mult te-a c[znit pe tine! Las’ s[ moar[ ca o fiar[, C[ mult geme biata \ar[!... (Se arat[, trec`nd puntea p`r[ului, Ganea =i Ciobanul.)

224

Muntele =i valea

HO|UL I

Un boier aice-n codru! CEILAL|I (apuc`nd armele)

Un c[ftan... Suntem tr[da\i! CIOBANUL

Lini=ti\i-v[, c[ doar[ ne cunoa=tem, m[i f`rta\i! Eu vi-l aduc pe credin\[: eu vi-s cheza= =i pova\[; Voi ave\i lips[ de galbeni, el are lips[ de bra\[... GANEA

Care-i c[pitanul vostru? R{ZVAN (ie=ind dintre tufe)

Ce-\i trebuie? Ce pofte=ti? GANEA

Pe c[pitan... R{ZVAN

C[pitanul?... sunt eu; dar tu cine e=ti? GANEA

Dumneata? S[ fie oare? Sabia cea de v[paie, De care tremur[ \ara? R{ZVAN

Numai pe cei r[i ]i taie. GANEA

Dumneata R[zvan?

225

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Ei bine, =tii acuma cine-s eu; Spune-mi dar =i tu, jup`ne, cum se cheam[ ciocul t[u? GANEA

Nu-i vorba de nume... CIOBANUL

Las[! \i-oi spune eu, c[pitane, Din botez V[scan ]i zice, iar dup[ porecl[ Gane: Feciorul lui Osip Gane, ce fusese c[minar... GANEA

Eu n-am venit ]n p[dure ca s[ vorbim ]n zadar. Lucrul care m[ zore=te trebui ispr[vit ]ndat[... Nu-ncape nici o z[bav[... Afl[ c[ iubesc o fat[... R{ZVAN

Atunci du-te la vreun pop[ dintre cei ce pentr-un zlot Cunun[ sor[ cu frate =i m[tu=[ cu nepot! N-ai ce c[ta pe la mine, Preo\it de cruda soarte Ca s[ cunun alde tine Numai cu duhul de moarte! A=adar pleac[, jup`ne; pleac[, vesel c-ai sc[pat... }ns[ de-ai venit aice cu vreun scop ]nveninat... (pune m`na pe pumnal.)

CIOBANUL

Nu-l speria, c[ptane... Boierii sunt slabi la fire: Bra\ul, haina, mintea, fa\a, inima, totu-i sub\ire. R{ZVAN

Urmeaz[-\i vorba, jup`ne. Te-ascult...

226

Muntele =i valea

GANEA

Apoi ]\i spuneam C-am ]ndr[git pe-oarecine, fire=te fat[ de neam; Din nefericire, totu=i, ea n-are mam[, nici tat[, +-unchiu-s[u vrea s[-i r[peasc[ mo=tenirea cea bogat[, Lu`ndu-=i de g`nd s-o-nchiz[ c[lug[ri\[ la schit!... O fapt[ nelegiuit[! Un lucru nepilduit! R{ZVAN

S[rmana?... Dar zestrea-i mare?... CHIOBANUL

Avu\ii nenum[rate!... R{ZVAN

S[rmana!... Mori dup[ d`nsa? GANEA (d`nd lui R[zvan o pung[)

Iat[ trei sute de galbeni. Al\i trei sute, negre=it, O s[-\i aduc[ ciobanul, dup[ lucrul s[v`r=it... R{ZVAN

Cum o cheam[ pe s[rmana?... Pe iubita cea bogat[? GANEA

Nu-i vorb[... CIOBANUL

O cheam[ Vidra... +tii?... A lui Mo\oc nepoat[... +i cin-oare n-o cunoa=te! R{ZVAN

Da! Am auzit =i eu...

227

B. P. Hasdeu

HO|UL I

Un f[toi ce c[l[re=te =i-mpu=c[ chiar ca un zmeu. }ntr-o zi am ]nt`lnit-o alerg`nd la v`n[toare... E voinic[, n-am ce zice! +i-i frumoas[ ca o floare... R{ZA+UL

+tiut! Dup[ ce-i din osul acelui vornic Mo\oc, De care Moldova-ntreag[ mi se temea ca de foc! GANEA

C[pitane! Noi ]n vorbe pierdem vremea f[r[ treab[... R{ZVAN

Se-n\elege! Tu ai sete s-apuci zestrea mai ]n grab[... Spune-mi ]ns[ mai-nante, pentru banii ce ne-ai dat, Ce fel de marf[ anume s[-\i dea codru-ntunecat? GANEA

Chiar acuma, c[pitane, zece c[l[ra=i ]n sil[ T`r[sc la c[lug[rie pe nefericea copil[... M[n[stirea nu-i departe... S-o smulgi din m`inile lor... D[-mi-o mie... R{ZVAN

Te iube=te? CIOBANUL

A=a! Nu-i ceva u=or! Vidra-i o fat[ semea\[, b`csit[ cu fudulie, Care n-o s[ bage-n sam[ nici chiar pe sf`ntul Ilie!... S[ iubeasc[ pe jup`nul? Dec! S[-=i pun[ pofta-n cui... Boierul =tiu c-o iube=te, dar nu ea pe dumnealui...

228

Muntele =i valea

GANEA

Dup[ cununie, las[! =i iubirea o s[ vie... Dar gr[be=te, c[pitane... R{ZVAN

A=a-i! Dup[ cununie! Adev[rat. Eu uitasem c-asta-i legea pe la voi: Numai zestrea ]nainte, iar iubirea mai apoi!... Mai apoi? Ba nu! Iubirea nu mai vine niciodat[, Unde dintre dou[ inimi, una-i boarf[ cump[rat[!... Dar, mai ]n sf`r=it, ce-mi pas[!... CIOBANUL

Curat a=a zic =i eu: De nu se iubesc boierii, pentru d`n=ii e mai r[u. R{ZVAN

B[ie\i! Merge\i cu jup`nul. A\i auzit ce pofte=te. Simbria-i destul de bun[: face\i treaba voinice=te... CIOBANUL

S[n[tate, c[pitane!... GANEA

Niciodat[ n-oi uita Slujbuli\a cea frumoas[ ce-o mi-i face dumneata, +i-\i f[g[duiesc pe cinste c[ dac[ din ]nt`mplare Vei fi prins de c[rmuire, te scap eu din sup[rare: Sunt cumnat cu p[rc[labul, iar voinicii am`ndoi Mi-s cam rude de departe... R{ZVAN

Ciocii sunt tot ciocoi! (C[tre R[za=ul, care vrea s[ plece cu ceilal\i.)

R[za=ule! mai a=teapt[...

229

B. P. Hasdeu

R{ZA+UL

Porunce=te! R{ZVAN (lu`ndu-l deoparte)

Cat[ bine. De-i pricepe c[ miroas[... R{ZA+UL

A tr[dare? Las’ pe mine! R{ZVAN

Dar nu v-atinge\i de Vidra... E femeie. R{ZA+UL

Chiar s[ vrei, R[za=ul nu se pogoar[ la b[taie cu femei! (Ganea, Ciobanul =i haiducii ies.)

R{ZVAN

Femeie! Precum pojarul se na=te dintr-o sc`nteie, A=a m-aprinde pe mine ciudata vorb[: femeie!... Femeie! De c`nd pe d`nsa o f[cuse Dumnezeu, El nu mai face nimica, fermecat de lucrul s[u, +i privind cu mul\umire la lumea cea z`mbitoare, Zice: eu sunt r[d[cin[, dar femeia este floare!... Femeie!... +i totu=i, omul, de l[comie t`r`t, Iube=te nu pe femeie, ci auru-i c`nt[rit!... Pentru d`nsul e femeie mo=ia cea m[surat[, O scul[ pre\eluit[ sau o pung[ num[rat[!... (Se aude afar[ glas strig`nd: „R[zvan! R[zvan!!”)

M[ cheam[!... Cine s[ fie!...

230

Muntele =i valea

T{NASE (ar[t`ndu-se dintr-o parte)

A! Iat[ c[ te-am g[sit! R{ZVAN

Stai! Tu e=ti... Mi-aduc aminte... E=ti acel nenorocit Carele la Ia=i pe poduri oboseai strig`nd „jup`ne”, P`n’ s[ cape\i o lescaie sau o f[r`m[ de p`ine!... Te cunosc, de=i de-atuncea trecut-a un veac ]ntreg: Trei ani cumpli\i de robie... T{NASE

Robie? Nu te-n\eleg! Te =tiam slobod, b[iete; sprinten ca o r`ndunic[; B[t`ndu-\i joc de necazuri... Z[u! Nu mai pricep nimic[... R{ZVAN

Da! O robie de spaim[, cum numai duhul cel r[u, De-ar putea s[ biruiasc[, ar robi pe Dumnezeu! Fost-am =erb, fost-am ]n lan\uri, =-acum inima-mi suspin[ }nt`lnindu-te pe tine, c[ci tu, tu ai fost pricin[!... T{NASE

Eu? R{ZVAN

Tu, mo=ule! Tu singur! Asta-n veci eu n-oi uita... +-apoi iat[-m[-s ]n codru, haiducind din vina ta; +i m`ini, de-mi va fi ursita s[ mor pe sp`nzur[toare, |i-o voi datora tot \ie... T{NASE (f[c`nd semnul crucii)

Pozn[!... Nu glume=ti tu oare?... S[ =tiu c-a=a-i adev[rul, o clip[ n-a= z[bovi, D`ndu-\i pieptul meu drept \int[, s[ te poftesc a lovi...

231

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Tu! da, tu e=ti o unealt[ a puterii f[r[ nume, Care \ese nev[zut[ toate lucrurile-n lume, Astfel c-ades muritorul, bun ca bl`ndul mielu=el, Face rele peste rele, f[r’ s-o =tie singur el!... T{NASE

Dar ce spui?... R{ZVAN

|i-aduci aminte nenorocita de pung[, Din care lua=i un galb[n, zic`ndu-mi c-o s[-\i ajung[, C[ sunt mul\i s[rmani ]n \ar[, c[ nu-\i place de prisos, Pe c`nd se zbucium[ fra\ii, sim\ind cu\itul la os?... Mo=ule! F[c`nd aceasta, puteai s[ prevezi tu oare C-o s[ m[ cufunzi pe mine ]n robia-ngrozitoare?... Ei bine! c[zut ]n fiare pentr-un galb[n ce-a lipsit, De primeai tu punga-]ntreag[, eu sc[pam nepedepsit!... Ha, ha, ha! +-apoi mai strige c[p[\`nele-n\elepte C-omul =tie tot ce face, =tie tot ce-o s[-l a=tepte, Uit`nd c-un flutur de sear[, ce trece repede-n zbor, Este-n stare s[ r[stoarne toat[ prevederea lor!... O fapt[ c`t de frumoas[, ca o floare cu otrav[, T[inuie=te c`teodat[ pieirea cea mai grozav[!... }n sf`r=it, tu e=ti pricin[!... T{NASE

Dar de ce, copilul meu, S[ nu m[ veste=ti ]n clip[, l[s`ndu-m[-n locul t[u }nsu=i eu s[-ncarc robia pe c[runte\ile mele. +i sc[p`ndu-te pe tine, s[ port lan\uri c`t de grele?... Un \igan ce miluie=te pe-un neputincios b[tr`n, Zic[ tot ce-i place lumea, este chiar ca =-un rom`n...

232

Muntele =i valea

R{ZVAN

Haide! Ce-a fost se trecuse... Spune-mi acuma, iubite, De ce-\i t`r[=ti tu la codru oasele cele-nvechite? Cum de \i-ai l[sat copiii? T{NASE

Ba copiii m-au l[sat. R{ZVAN

Te-au l[sat? Nu-mi vine a crede!... T{NASE

S[racii au r[posat. }n \ara noastr[ cea mare =i bogat[, m[i b[iete, Sunt rom`ni ce pier de foame! Sunt rom`ni ce mor de sete!... Astfel ]n toat[ Moldova, p[c[tosului T[nas Nici un sprijin, nici un raz[m, nici un scut n-a mai r[mas, Dec`t numai s[-=i ]nsemne pieptul cu cea sf`nt[ cruce +i zic`ndu-=i „Doamne-ajut[!” calea codrului s-apuce; C[ci de-o bucat[ de vreme, cer=itorind pe meidan, Auzeam mereu tot vorbe de c[pitanul R[zvan... R{ZVAN

Cum? La Ia=i?... T{NASE

La Ia=i, b[iete, se vorbe=te despre tine Felurite verzi =-uscate, c`te nici ]n cap nu-\i vine! Unii te laud[ foarte, ca pe-un str[lucit viteaz; Al\ii, adic[ boierii, te sf[=ie cu n[caz; Iar \iganii t[i... iertare! O s[-mi pui lac[t la limb[, C-alta orice i-a= mai face, degeaba! tot nu se schimb[!...

233

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Zi, mo=ule! Zi-nainte... Eu nu m[ sup[r de loc. T{NASE

Ei bine, \iganii zbiar[ c[ tu e=ti al lor proroc: Tu o s[-i sco\i din c[tu=e, tu o s[-i speli de p[cate, }n tine-i toat[ n[dejdea, f[r[ tine nu-i dreptate; O nebun[ de \iganc[ le-a spus c-a visat prin somn C[ tu o s-ajungi odat[ nu numai jude, ci domn!... R{ZVAN

Ciudat! T{NASE

O blestem[\ie! Auzi cine s[ domneasc[! }nsu=i dracul nu croie=te minciun[ mai \ig[neasc[. Dar nu-i vorba de \iganc[... Apoi precum ]\i spusei, R[m`n`nd singur ]n lume, f[r[ copila=ii mei, F[r[ mil[ =i-ndurare, f[r[ c[p[t`i =i vatr[, Mai r[u dec`t chiar \iganii ce colindeaz[ cu =atr[, M-am pus pe g`nduri, b[iete; g`nditu-m-am, r[zg`ndit, +-acum iat[-m[-s aicea, bucuros c[ te-am g[sit... M-am b[tut cu multe litfe, care de care mai rele, Ba le=i, ba p[g`ni, ba unguri, ba fr`nci de ai lui Despot. +i ce-am ]nv[\at atuncea n-am uitat ]nc[ de tot... M[ vezi pr[p[dit, dar altfel aceast[ m`n[ secat[ Tot ar mai putea trimite du=manului o s[geat[... Dec`t s[ mor ]n ora=e de cruzimea celor r[i, Mai bine voi ]n p[dure prin mine s[ piar[ ei!... O fiin\[ c`t de slab[ spore=te c`nd ]=i r[zbun[. }ncearc[-m[ =i pe mine... Sunt haiduc =i pace bun[! R{ZVAN

A=a te vreau, mo= T[nase! +-o s[ vezi peste pu\in C-ora=u-i o lighioan[ =i numai codru-i cre=tin...

234

Muntele =i valea

}n ora= totu-i robie; cel mai mic =i cel mai mare, To\i ca unul poart[ lan\uri, to\i ca unul gem ]n fiare; Fiecare slug[re=te, =i nici unul nu-i st[p`n; }nsu=i domnul cu ru=ine pleac[ fruntea la p[g`n!... Pe c`nd aicea stejarul l]ng[ buruian[ cre=te, Dar fie c`t de puternic, el pe d`nsa n-o robe=te; Iar s[lbatecele fiare, ce fl[m`nde r[t[cesc, Omoar[ s[rmana jertf[ pe care mi-o nimeresc, Dar n-o-njur[ cu n[paste, ca fiara cea omeneasc[, Care prada-i n-o ucide =i n-o iart[ s[ tr[iasc[!... }n ora= totul se-ngroap[ =i putreze=te de viu }n locuin\a-i ]ngust[ =i rece ca un sicriu, Unde suflarea se curm[, unde v[zduhul lipse=te, Unde c[r[mid[, lespezi, lut =i piatr[ te-nv[le=te; Pe c`nd aicea verdea\a ne \ine loc de pere\i, Ne-acopere numai frunza =i numai cerul m[re\, Iar jos s-a=terne covorul, v[psit cu mii de v[psele, Ce singur[ firea-l \ese din ierburi =i floricele!... Lumea totu=i de departe ne nume=te cu fiori Uciga=i, ]mpu=c[-n-lun[, ho\i, t`lhari, omor`tori... O, nu, mo=ule! Nu crede! A=a fost-a totdeauna C[ de cel gonit se leag[ clevetirea =i minciuna, Precum mu=chiul se l[\e=te pe-un copaci pe care-l tai, +i nu-l las[ p`n’ ce viermii nu-l prefac ]n putregai! S[racul \[ran ce-=i pierde viti=oarele sau plugul, Robul os`ndit ce fuge, blestem`nd biciul =i jugul, To\i cei slabi, izbi\i de soart[, de nevoi ]nconjura\i, Afl[-n codru m`ng`iere =i ne dau nume de fra\i. C`nd prive=ti Moldova-ntreag[ p[r[sit[-n jaf =i-n sil[, Pe cei buni ]n neputin\[, pe cei r[i f[r[ de mil[, Veneticul =i p[g`nul, cel de neam =i cel bogat, Numai ei av`nd dreptate =i la vod[ =i la sfat, C[ciuli\i de toat[ lumea, f[r[ grij[ de nimic[... O! Atunce-\i pare bine c`nd deodat[ se ridic[ Spaima de haiduci ]n \ar[, n[scu\i din al \[rii chin, Precum o durere crud[ na=te-n piept c`te-un suspin!

235

B. P. Hasdeu

T{NASE

Urmeaz[, frate R[zvane! mai vorbe=te! Mai vorbe=te!... Focul cuvintelor tale m-alin[, m[ r[core=te! Sunt vorbe de sus, b[iete, iar nu de-un om p[m`ntean... O, Doamne! S[ ias[ tocmai dintr-o gur[ de \igan!... VULPOI (de departe)

C[pitane! C[pitane! R{ZVAN

Ce veste? VULPOI (t`r`nd dup[ d`nsul pe Zbierea)

O caracud[! Am pescuit-o acuma pe-uscat f[r[ mult[ trud[... R{ZVAN

Sbierea? }n m`inile mele? SBIEREA

Chiar R[zvan!... Vai!... Sunt topit!... T{NASE

Te cunosc =i eu prea bine! SBIEREA (c[z`nd ]n genunchi)

+i dumneata?... Am murit!... Sfinte Petre!... Sf`nt[ Ana!... Mucenice Spiridoane!... Sc[pa\i-m[ de pieire!... O s[ v[ dau trei icoane, Tot d-aram[ poleit[ cu aur... sau cu argint!...

236

Muntele =i valea

VULPOI

Drace! Nu =tiam eu singur c-am pus m`na chiar pe-un sf`nt! L-am g[sit ]n drum la st`nga, ]ntr-o c[ru\[ stricat[; De gras ce-l vezi, de departe mi se p[ru c[-i o roat[; Dar fiindc[ vrea s[ fug[, ]i d[dui un bob`rnac, +i sim\ii atunci de-aproape c[-n roat[-i ascuns un sac. Deci acuma, c[pitane, po\i s[-i dai r[va= la dracul, C[ tot ce-a fost bun ]ntr-]nsul nu mai este: iat[ sacul!... SBIEREA (fr`ng`ndu-=i m`inile)

Taleri trei mii patru sute cincizeci =i =apte =-un ort!... Sunt pierdut!... Preasf]nt[ troi\[! Maic[ Precist[!... Sunt mort!... T{NASE

Da\i-mi cineva=i o arm[, c[ci poftesc cu pofta mare S[-i num[r, tot unul-unul, vreo zece mii pe spinare! R{ZVAN

Eu \igan, =i iat[ cine se laud[ c[-i rom`n... Fra\ilor! Privi\i-l bine: eu sunt rob, d`nsu-i st[p`n!... TO|I

St[p`n?... R{ZVAN

Boierule, scoal[!... Nu-i frumos =i nu-i cu cale S[-ngenunchezi dinaintea unui rob al dumitale. Jup`nului, ce-i cu dreptul d-a =edea chiar ]n divan, Nu se cade s[ se plece de frica unui \igan... Scoal[ dar ca =-alt[ dat[, scuip[-m[ =i p[lmuie=te, C[ vod[ nu-\i cere sama, =i pravila nu te-opre=te! Scoal[ dar ca =-alt[ dat[, =i pune pe-arga\ii t[i Ca s[-mi dea =i d`n=ii palme, ca s[ m[ scuipe =i ei!

237

B. P. Hasdeu

|ara-ntreag[ nu-i a voastr[?... Codru sau ora=, ce-\i pas[? Oric`nd =-oriunde, jup`ne, sunte\i tot la voi acas[!... (Sosesc Vidra, Ganea, R[za=ul =i ceilal\i ho\i.)

R{ZA+UL

C[pitane! }\i aducem pe nepoata lui Mo\oc, E cam cu n[rav ciocoaica: n-o auzi vorbind de loc... VULPOI

Bre! Ce de mai boierime! Doi jup`ni =-o jup`neas[! HO|UL I

Parc[-i la Curtea domneasc[! HO|UL II

O adunare aleas[! R{ZA+UL (privind la Sbierea)

Haida-de! Dar [sta cine-i?... De c`nd maica m-a f[cut, N-am ]nt`lnit niciodat[ om mai pocit =i mai slut! HO|UL I

O gadin[! HO|UL II

O =op`rl[! HO|UL III

O n[p`rc[-nveninat[. R{ZVAN

T[cere? S[ fi\i cu to\ii martori la o judecat[. {st boier, pe care-acuma ]l vede\i ]ngenuncheat +i care la Ia=i se plimb[ m`ndru ca un ]mp[rat...

238

Muntele =i valea

SBIEREA

Nu, nu, nu... VULPOI

Taci, caracud[! R{ZVAN

{st boier prin r[utate }ntrece gadini, =op`rle =i n[p`rci ]nveninate... Ca painjenul ce \ese pe furi= vicleanu-i ciur, +i-l ]ntinde, =i-l anin[, =i-l aca\[ pe-mprejur, +i drept din mijloc p`nde=te, pironit ]n neclintire, A=tept`nd s[-i intre g`za ]n capcana-i cea sub\ire, Apoi lacom se repede, bucuros c-a ]n=elat, +-o tot rumpe, =-o tot v`r[ ]n stomahu-i desfundat, +i iar ]=i c`rpe=te ciurul, =i iar la p`nd[ s-a=az[, +i iar oche=te-n t[cere, nou[ prad[ s[-i mai caz[... Astfel =i boierul [sta e painjenul s[tul, Gata s[-=i mai dreag[ cursa, tot strig`nd c[ nu-i destul! SBIEREA

Nu, nu... VULPOI

Taci, c[ te ia naiba! HO|UL I

Nici iadul n-o s[-l primeasc[! R{ZVAN

}ns[ din jertfele sale, nu-i alta ca s[-l urasc[ Cu furie mai cumplit[, cu foc mai ]nver=unat, De cum R[zvan ]l ur[=te, setos de-a fi r[zbunat! Pentr-un galben, ce pe drumuri l-am g[sit pe nea=teptate,

239

B. P. Hasdeu

El, cu pravila-i ]n m`n[ =i pe buz[-i cu dreptate, M[ ia rob... rob pentr-un galben =i m[ face nev[zut }ntr-un beci, de mucezeal[ ]n mocirl[ pref[cut, Unde m[ leg[se-n zgard[, ca pe-un c`ine-n b[t[tur[... }l ur[sc cu cea mai crunt[ =i nepovestit[ ur[!... (Vidra face o mi=care de groaz[.)

T{NASE

R[zbunare! R[zbunare! HO|II

Furc[! R{ZVAN

Da! voiesc =i eu S[-mi r[zbun; dar moartea-n furc[ i-ar fi prea pu\in... SBIEREA (c[z`nd jos)

Valeu! R{ZVAN

Cruce, \eap[, glon\, s[geat[... Nu-i destul[ r[zbunare! Vreau o altfel de pedeaps[: o pedeaps[ =i mai mare... R{ZA+UL

C[pitane! Ian sf`r=e=te! C[ dec`t s[ mai a=tept, Mai bine-acum dintr-o dat[ s[-i ]nfig m[ciuca-n piept! R{ZVAN

M[i Vulpoiule, ridic[-l!... SBIEREA (c`nd ]l scoal[ Vulpoi)

Vai mie!... R[zvane frate!... M[ jur c-am l[sat acas[ catasti=e ne-ncheiate...

240

Muntele =i valea

Iart[-m[!... Tocmai pe tocmai!... Fost-ai rob, te iert =i eu... De vrei, ]\i voi da =-un zapis... Martor mi-este Dumnezeu!... R{ZVAN

Vulpoiule, du-l din codru! Scoate-mi-l p`n’ la r[sp`nte, Arat[-i drumul cel mare =i zi-i aceste cuvinte: Iat[ dreapta, iat[ st`nga, iat[ jos =i iat[ sus; Alege la deal, la vale, la r[s[rit, la apus; R[zvan te-avusese-n palm[, =i numai c-un semn de m`n[ Ar fi putut s[ te fac[ praf, pulbere =i \[r`n[... Totu=i, uite! Nu-\i lipse=te nici un fir din perii t[i... S[ tr[iasc[ codrul verde!... Pleac[ slobod unde vrei... (Vidra e foarte mi=cat[.)

T{NASE

Cum? ]l ier\i? }l la=i s[ scape?... R{ZA+UL

C[pitane! Mi se pare C[ tu-\i cam petreci cu glume =-ai uitat de r[zbunare! R{ZVAN

R[zbunarea cea mai crud[ este c`nd du=manul t[u E silit a recunoa=te c[ e=ti bun =i d`nsu-i r[u!... R{ZA+UL

Astea nu se trec la mine! Doar[ nu-s o fat[ mare, Ca s[ cred c[ r[zbunarea nu-i dec`t o s[rutare!... Noi l-am prins, al nostru-i dar[, al codrului, nu-i al t[u! Nu-l iert eu, bat[-l s[-l bat[!... VULPOI

+i nici eu nu-l iert!

241

B. P. Hasdeu

HO|UL I

Nici eu! HO|UL II

Bag[ sama, c[pitane! Noi nu te-am ales pe tine Ca s[ te pupi cu boierii =i s[ ne dai de ru=ine! O VOCE

|iganul se prea gurgu\[! ALT{ VOCE

Se cunoa=te c[-i \igan! MAI MULTE VOCI

|igan! Chiar \igan!... R{ZVAN

|iganul nu mai este c[pitan! (Scoate din br`u o bard[ poleit[.)

C`nd voi m-a\i pus peste codru, d`ndu-mi ]n m`n[ securea, Juratu-mi-a\i s[ m-asculte lunca, drumul =i p[durea. Iat[ barda ce-a p[tat-o jur[m`ntul cel viclean; Da\i-o unui alt mai vrednic, care nu va fi \igan! Pune\i dintre voi pe-acela care-i me=ter s[ v[-nve\e A n[v[li-n sl[biciune, a v[ izbi-n b[tr`ne\e, Sau pe-o singur[ furnic[ s[ da\i iur[= c`te doi! A=a c[pitan v[ trebui, dar R[zvan nu-i pentru voi! (Arunc[ barda =i voie=te a ie=i.)

R{ZA+UL

Haide, haide, c[pitane! Te iu\e=ti peste m[sur[! Nu te pierdem noi pe tine pentru ast[ pocitur[! (Prive=te ]ncruntat la Sbierea, ridic[ de jos securea =i o d[ lui R[zvan.)

242

Muntele =i valea

Iat[ barda, ia-\i-o iar[=i, f[ ce-\i place, f[ cum =tii... Dar eu, unul... of, m[icu\[!... l-a= t[ia f[=ii-f[=ii! VULPOI

S[ tr[iasc[ c[pitanul! TO|I

C[pitanul s[ tr[iasc[! T{NASE

Da, da! +i de \ig[nie s[ nu se mai pomeneasc[! R{ZVAN (c[tre Sbierea)

St[p`ne, acuma pleac[!... SBIEREA

S[ plec?... Cum?... Adev[rat!... O, ce om! Ce piatr[ scump[! Ce suflet de matostat!... Dar fiindc[ scapi de moarte pe-un cre=tin foarte cucernic, O s[ te blagosloveasc[ Dumnezeu atotputernic!... R{ZVAN

Fugi, boierule, de-aice!... F[-mi =i tu pe placul meu!... Mi-e sc`rb[ s-aud din gur[-\i numele lui Dumnezeu! VULPOI (]mping`nd pe Sbierea)

Mi=c[! Mi=c[, caracud[! SBIEREA

Ba nu... M[ rog! F[r[ prip[!... Mai avem o socoteal[... Numai un cuv`nt... O clip[!...

243

B. P. Hasdeu

Da\i-mi sacul meu!... R[zvane!... Nu m[ s[r[ci de tot... Taleri trei mii patru sute cincizeci =i =apte =-un zlot! (Iese ghiontit de Vulpoi.)

VIDRA (]naint`nd =i ]ntinz`nd m`na c[tre R[zvan)

A= fi m`ndr[, c[pitane, ca s[ str`ng o m`n[, care Nu voie=te s[-=i r[zbune dec`t numai prin iertare!... R{ZVAN

M`na mea?... Aceast[ m`n[, dezmierdat[ de cu\it, Ars[ de foc =i de v`nturi, b[tut[ necontenit, Sp[lat[ de ploi =i grindini, aspr[ =i neagr[ din fire, Cuteza-va ea s-ating[ m`na-\i alb[ =i sub\ire?... VIDRA

De c`nd oamenii din codru r[pitu-m-au de pe drum, N-am oftat, n-am zis o vorb[, fost-am mut[ p`n-acum, Oprind lacrima pe gean[ =i-nec`nd ]n piept suspine, Ca s[ nu pogor pe Vidra p`n’ la ei =i p`n’ la tine... Dar nu-i pas[re pe lume s[ nu c`nte mai cu dor, C`nd ziua-i plin[ de soare =i cerul e f[r[ nor; Nu-i femeie s[ nu-=i simt[ inima-i ]n tulburare, C`nd s-a=terne dinainte-i lumin`nd o fapt[ mare!... Rob, \igan, haiduc, de-oriunde soartea s[ te fi adus, Un suflet c-al dumitale ]=i va face loc ]n sus! (R[zvan r[m`ne a\intit.)

T{NASE

Aferim! Ce mai muiere! De-ar fi mul\i boieri ca tine... GANEA

Ce fac, drag[ jup`neas[? Cine-ar crede!... E ru=ine! Nepoata marelui vornic =i fiica unui sp[tar, Dumneata s[ stai la vorb[... ce-njosire!... c-un t`lhar!...

244

Muntele =i valea

R{ZA+UL

C[pitane! C[pitane!... F[-\i cu mine o poman[: D[-mi voie m[car dintr-]nsul s[-\i fierb de pr`nz o tocan[! HO|II

Da, da! S[-l t[iem ]ndat[!... R{ZA+UL

S[-l buc[\im m[run\el, Ca s[ nu se mai cunoasc[ de-a fost boier sau vi\el!... R{ZVAN (ie=ind din g`ndire)

Cum? De ce-i a=a urgie?... L[sa\i-l ]n bun[ pace!... El nu v-a f[cut nimica... R{ZA+UL

Nu cumva! Iat[ ce-mi place! Doar n-ai fost surd, c[pitane!... Nu-l mai ap[ra-n zadar!... Nu l-ai auzit tu singur c[ te nume=te t`lhar?... R{ZVAN

Eu t`lhar?... dar cine-a zis-o?... R[zvan nu putea s-auz[, C[ci sim\irea-i se pierduse, r[t[cindu-se pe-o buz[ Din care sorbea cu-ncetul cuvinte ce-mi par mereu C[ tot ]nc[ sun[, sun[ =i r[sun[-n jurul meu! O, tu, femeie m[rea\[! tu un ]nger! tu o z`n[! Tu, ivire minunat[ ce-mi r[sai ca o lumin[! S[ te mai auz o dat[ c[ locul meu este sus... A=a c-ai spus-o? Mai spune-mi! Mai spune-mi ]nc[!... VIDRA (cu sfial[)

Am spus...

245

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Ai spus!... Eu credeam c[-n lume nu va fi nici o fiin\[ Ca s[-=i cufunde privirea sub gunoi de umilin\[, P]n’ la omul care-n via\a-i n-a gustat de nic[iri Dec`t dispre\ =i nemil[, batjocur[ =i loviri!... Dar =tii tu oare puterea ce-o au cuvintele tale, Lumin`ndu-m[ cu raza str[curat[ jos ]n vale, Unde de-ale nop\ii umbre, sub un v[l ]ntunecos, Ascundeau ]n adormire tot ce-i bun, tot ce-i frumos?... Tu mi-ai dat o lume nou[, mi-ai deschis o nou[ cale! C-un cuv`nt, c-o vorb[ numai, cu suflarea gurii tale, Ca domnul Hristos pe Laz[r tu din moarte m-ai sculat!... Ce putere! Ce minune!... R{ZA+UL

C[pitanu-i fermecat! R{ZVAN

Dar tu stai =i taci acuma?... }\i pare r[u dumitale C-ai picurat o n[dejde peste un noian de jale? Poate-\i mai aduci aminte cine e=ti?... Ei bine, dar, Nici eu n-o s[ uit atuncea c[ R[zvan e un t`lhar! (C[tre Ganea.)

Sunt t`lhar!... A=a-i, jup`ne?... Ei, da! Sunt t`lhar! Fire=te!... Am ]n\eles cum m[ cheam[, =i-o s[ m[ port t`lh[re=te... (Arunc`nd jos o pung[.)

Na, boierule! Ia-\i punga!... GANEA

Ba nu! Ia-\i-o dumneata... }\i mai datoresc trei sute... Crede-m[ c[ n-oi uita... Ciobanul o s[-\i aduc[.

246

Muntele =i valea

R{ZVAN

Nu-mi pas[ de datorie! Iat[ banii t[i, jup`ne! D[-mi o altfel de simbrie!... Numai c`ntecul deschide cugetul haiducului! P-un deal, p-un colnic, Mergea un voinic, Voinicul voinicilor }n \ara piticilor: Cu fa\a voinic[ +-o inim[ mic[! L`ng[ el mergea, +i la el privea, +i mereu ofta, Poate c[-l iubea, O copil[ dalb[ Cu galbeni ]n salb[ O dulce feti\[ Cu flori ]n cosi\[, Cu rai ]n guri\[! Am`ndoi mergea, +i merg`nd gr[ia, +i gr[ind z`mbea, C`nd iat[ Deodat[ Pe drum mi s-arat[, St`nd ]n calea lor, V[tavul haiducilor, C[pitanul ho\ilor, Groaza veneticilor! +i cum mi s-arat[, Prive=te la fat[, O vede =i iat[: I se face mil[ De biata copil[! +i zice apoi

247

B. P. Hasdeu

C[tre cel ciocoi, C[tre cel voinic, Voinic de nimic: Calea e a ta, M`ndra e a mea, +i de nu mi-o dai, Hai la lupt[, hai!... (Vidra ]=i pune m`na pe frunte.)

T{NASE

Uf, uf, ce inim[ mare! P[cat, z[u, c[ nu-i cre=tin!... GANEA

Eu nu-n\eleg, c[pitane... Ce vrei? |i-oi pl[ti deplin... R{ZA+UL

Nu-n\elegi ce este lupta? GANEA

Lupta? R{ZA+UL

Lupta voiniceasc[: Unul pe-altul s[-mi apuce, =-apoi s[ mi se tr`nteasc[! GANEA

Dar c[pitanu-i mai tare... mai um[ros... mai cu piept... Lesne poate s[ m[ bat[... nu se cade... n-ar fi drept. R{ZVAN

A! jup`nului, pesemne, ]i place lupta nem\e=te? Da\i-i s[bii dumisale; s[-=i aleag[ ce pofte=te!... Pentru mine-i chiar totuna: ne vom bate cum va vrea;

248

Muntele =i valea

De-oi muri nu-i mare treab[, iar de nu, Vidra-i a mea! (Scoate palo=ul, pe c`nd R[za=ul d[ pe al s[u lui Ganea.)

Apuc[ spata, jup`ne!... GANEA (sco\`nd palo=ul)

Din dragoste! CIOBANUL

Patru sate! R{ZVAN (n[v[lind)

Ap[r[-te!... VIDRA (descoperindu-=i fa\a =i pun`ndu-se ]ntre am`ndoi)

Nu, R[zvane!... N-ai cu cine!... Nu te bate!...

249

B. P. Hasdeu C ~ N T U L III

NEPOATA LUI MO|OC „S[ nu te blesteme cineva: sajungi slug[ la cai albi =i st[p`n femeie s-aibi!” ANTON PANN

FE|ELE: MINSKI R{ZVAN, osta= le=esc c[pitani PIOTROWSKI VIDRA, iubita lui ISCOADA MUSC{LEASC{ R{ZA+UL tovar[=ii lui OSTA+UL I VULPOI OSTA+UL II SBIEREA, prins ]n r[zboi OSTA+UL III HATMANUL C{PITANI +I OSTA+I LE+E+TI O tab[r[ le=easc[ la marginile \[rii musc[le=ti: corturi, tunuri, arme... (Trei osta=i, din care I =i II duc pe cel al treilea, greu r[nit.)

OSTA+UL I

Mul\i muscali ucis-ai oare? OSTA+UL II

Cu sabie? OSTA+UL I

Cu ce vrei? OSTA+UL II

Cu suli\a dou[ sute =i cu palo=ul vreo trei! Opt sau nou[-zece sute... Poate =i mai mult!...

250

Muntele =i valea

OSTA+UL I

Desigur! OSTA+UL II

Dar tu? OSTA+UL I

N-am ucis nici unul. Nu-mi place. N-am vrut eu singur!... R[nit-am ]ns[ vreo mie... Tu m[ =tii c[-s cam voinic: Tot r[ni de cele mai grele, de la cap p`n’ la buric... OSTA+UL II

Vezi, a=a suntem noi, le=ii! OSTA+UL I

Tr[iasc[ |ara Le=easc[! Muscalul, de-ar fi cu dracul, tot nu-i chip s-o biruiasc[!... OSTA+UL III

Of!... Eu m[ sf`r=esc cu zile... =i voi, ca ni=te nebuni, C`nd nu tremura\i ]n tufe, v[ desf[ta\i ]n minciuni!... Ah! duce\i-m[ la doftor: ]ncai moartea s[ m[ scape... (C`te=itrei ies la dreapta, pe c`nd la st`nga se arat[ Minski =i Piotrowski.)

MINSKI

Uite, m[i! Inima-n mine plesne=te, gata s[ crape!... S`ngele mi se ridic[ =i se suie ]n obraz De ciud[, de-nt[r`tare, de durere, de necaz! Cum \i se pare, iubite? ]ntr-o tab[r[ cr[iasc[, Tocmai ]n mijlocul nostru =i-n \ara noastr[ le=easc[, Un str[in, o venitur[, un om f[r[ c[p[t`i, Un n[t[r[u din Moldova s[ fie tot cel dint`i? Pe c`nd eu zac la o parte, l[sat f[r[ nici o treab[, Uitat ca o juc[rie, ca un copil, ca o bab[!

251

B. P. Hasdeu

PIOTROWSKI

Ce vrei! Ut verum dicamus1, m[rturise=te =i tu C-acest vir valachus este strenuissimus...2 MINSKI

Ba nu! Eu nu recunosc aceasta! Nu se cheam[ vitejie A nu se teme de moarte numai din obr[znicie! Un nu =tiu cine ca d`nsul, un mojic necunoscut, Nu-i este iertat a face lucrurile ce-a f[cut! S[ cuteze el s-apuce steagul musc[lesc cel mare... Aceasta m-arunc[-n friguri, ]n furie, ]n turbare!... S[ p[trunz[ chiar ]n cortul voievodului rusesc... O! aceasta-i groz[vie! Sunt gata s[-nnebunesc! Spune singur tu, f`rtate, dac[ nu era mai bine Ni=te astfel de izb`nde s[ se fi f[cut de tine? Sau de-un altul ori=icare... iar de mine mai ales!... Spune, spune tu!... PIOTROWSKI

Fire=te! Non est in dubio res.3 }ns[, caressim’ amice4, a=a va fi totdeauna C[ virtus nu-i alta-n lume dec`t prospera fortuna5. R[zvan e felix ad casunt6! Totu-i merge g[itan! E noroc. Venti faventes!7 MINSKI

Tot R[zvan! R[zvan! R[zvan! Tab[ra le=esc[-ntreag[ mi-l ]nal\[ =i-l ridic[, 1 2 3 4 5 6 7

Ca s[ vorbim drept (lat.) B[rbat valah... foarte s`rguitor (lat.) Nu-i nici o ]ndoial[ (lat.) Mult iubite prietene (lat.) Virtutea... soarta prielnic[ (lat.) Fericit din ]nt`mplare (lat.) V`nturi prielnice (lat.)

252

Muntele =i valea

Iar despre noi nu s-aude, nu se vorbe=te nimic[!... Dreptu-i oare, ca-ntr-o \ar[, ]n care eu sunt n[scut, Un venetic f[r[ nume s[ fie mai cunoscut?!... Zici c[-i noroc?... Nu-i aceasta!... Nici noroc, nici vitejie! Este altceva, iubite, =i-o s[ \i-o spun numai \ie... Eu sunt sigur =-a= fi gata chiar s[ jur c-acest R[zvan E frate... PIOTROWSKI

Frate cu cine? MINSKI

Cu... PIOTROWSKI

Dic quaeso ! 1

MINSKI

Cu Satan! PIOTROWSKI

Ce spui, Domine mi Deus!2... Dar de-unde s-o =tii aceasta?... MINSKI

O vei =ti =i tu ca mine... Spune-mi, v[zut-ai nevasta }mbr[cat[ b[rb[te=te, — haine negre, chip b[lan, Care ]ntov[r[=e=te ne-ncetat pe-acest R[zvan? PIOTROWSKI

Am v[zut-o... E frumoas[! Virgo facie concina, Perdecora, pervenusta...3 1 2 3

Spune, te rog (lat.) Doamne, Dumnezeule! (lat.) Fecioar[ cu chip pl[cut, minunat[, foarte frumoas[ (lat.)

253

B. P. Hasdeu

MINSKI

Ha, ha, ha! Asta-i pricina! R[zvan zice c[-i o sor[, dar eu pot s[-\i dovedesc C-acea muiere-i chiar dracul, numai botu-i femeiesc! D`nsa-i o fermec[toare ce cu farmecele sale Are puterea pe-oricine s[-ntunece, s[-l ]n=ale, S[-i ia v[zul, s[-l orbeasc[, s[ fac[ noaptea-n amiaz, }nc`t s-o crezi c[-i frumoas[ =i pe R[zvan c[-i viteaz!... PIOTROWSKI

Ce-i drept, Sanctissimus Thomas, in Summa Theologiae, Firmat1 asemenea fapte, iar Petrus Hispanus scrie Cum c[ foemina =i dracul sunt affines2 oarecum: Dracul e foc, iar femeia iese dintr-]nsul ca fum... MINSKI

Crede-m[ c-acea muiere, orice-i spune, orice-i zice, Orice-i vrea, e ]nsu=i dracul... PIOTROWSKI

Taci, c[, iat[, vin aice Alii duo Valachi3, ce-i tot v[d mai-mai de-un an Conjunctissime vicendo4 nedesp[r\i\i de R[zvan... MINSKI (privind ]n partea de unde vin R[za=ul =i Vulpoi)

Piha! Ce f[pturi ciudate! Ce fiin\i nesuferite! Ce mi=c[ri resping[toare! Ce obrazuri necioplite! Eu unul ]\i spui at`ta c[ de-oi fi vreodat[ crai Lucrul este cu putin\[ — ei bine, de trei ori vai 1 2 3 4

Afirm[ (lat.) Femeia... rude (lat.) Ceilal\i doi valahi (lat.) Tr[ind foarte str`ns uni\i (lat.)

254

Muntele =i valea

Ce legi aspre n-a= mai face, ca s[ dau peste hotar[ +i s[ gonesc ]ntr-o clip[ to\i moldovenii afar[! }ns[ to\i! To\i p`n’ la unul! Nici un om! Nici un picior! Numai pe R[zvan, el singur, l-a= l[sa... ca s[-l omor! R{ZA+UL (c`nt`nd de departe)

Vom ]mbl[ti la s[car[ P`n[-n m`ndra prim[var[ +-om ie=i la codru iar[, }n cap[tul =esului, La marginea drumului, }n calea armeanului! MINSKI (dulce)

S[ tr[i\i, voinici! VULPOI

Prea bine; mul\umim. R{ZA+UL

+i s[n[tate, C[ci ]n lume s[n[tatea e mai bun[ dec`t toate! MINSKI

M[ prea bucur[-nt`lnirea... Doream s[ v[ v[z de mult... Eram s[ v[-ntreb un lucru... R{ZA+UL

De nu-i fi lung, eu te-ascult, Fiindc[ noi, moldovenii, =tim a=a c[ vorba lung[ E nebunie de creieri =i s[r[cie de pung[.

255

B. P. Hasdeu

MINSKI

A= dori s-aflu... Pe cinste, R[zvan al vostru mi-i drag, +i... vorbind c-un oarecine... f[cut-am un r[m[=ag... Ca s[ nu-l pierd... m[ pricepe\i... vreau s[ zic... ]mi trebui mie... }n sf`r=it, ce fel de slujb[ sau ce fel de boierie Va fi avut ]n Moldova viteazul cel str[lucit, Osta=ul cel mai de frunte, b[rbatul cel mai vestit, Podoaba taberei noastre, un luceaf[r, o minune!... VULPOI

Drace! vrei numai at`ta?... R{ZA+UL

Taci, Vulpoiule; nu-i spune... VULPOI (z`mbind)

Ba s[-i spui! De ce s[ piarz[ s[racul un r[m[=ag? Mai v`rtos c`nd =tiu acuma c[ R[zvan ]i este drag!... }nva\[ dar de la mine c[ slujba ce-o avusese }n \ara Moldovei este dintre cele ami alese; O treapt[ at`t de nalt[, ]nc`t era mititel Boierul cel mai puternic c`nd se punea l`ng[ el... PIOTROWSKI

Admirandum!

1

MINSKI

Dar ce slujb[? Cum se cheam[? R{ZA+UL

M[i, \i-ajung[! C[ ne-am ]n\eles odat[ de-a nu face vorb[ lung[... Sunt cam iute. Bag[ sama!... 1

Este de admirat (lat.)

256

Muntele =i valea

VULPOI

Las’, R[za=ule!... Eu vreau La toate c`te dore=te s[-i pot r[spunde pe =leau. C[ doar nu ne cerceteaz[ cu vreun scop de r[utate, Mai cu seam[ c`nd iube=te pe R[zvan ca =i pe-un frate... A=adar, m[-ntrebi ce slujb[? Cum se cheam[?... Fel de fel! Unii c[pitan ]i zice, al\i-i zice v[t[=el... Dar treapta-i mult mai de frunte, prin putere =i simbrie, De cum pe la voi aice este chiar o h[tm[nie!... PIOTROWSKI

Capitaneus pedestris?1 VULPOI

Ba =i c[lare ades: Pedestrime la str`mtoare =i c[l[rime la =es... }n codru se pedestre=te, pe c`mp ]ncalec[ iar[: Astfel este r`nduiala o=tilor la noi ]n \ar[... MINSKI

Dar avea mo=ii? VULPOI

Ha, drace! La asta eu nu m-am g`ndit!... (Dup[ o t[cere.)

C`t poate da o mo=ie, R[zvan cap[t[-nzecit... Adic[ ceva=i ca dijm[, ]n bani, ]n gr`ne =i-n vite, Ce trebuia la porunc[ s[-i dea to\i pe neg`ndite... PIOTROWSKI

+i-\i fi avut multe pugnas, videlicet2 b[t[lii? 1 2

Comandant de infanterie? (lat.) Lupte, adic[ (lat.)

257

B. P. Hasdeu

VULPOI

O! Se-nt`mpl[ c`teodat[ =i-ntr-o zi dou[ sau trii, C`t \inea vremea de var[, c[ci ]n urm[, la iernatic, Ne hodineam cum fac turcii: obicei ]ndem`natic! MINSKI

Dar spune-mi, acea femeie... R{ZA+UL (cu furie)

La dracu! Las nou[ draci! La nou[ sute!... MINSKI

Ce-\i trebui? Ce vrei, voinice?... R{ZA+UL

S[ taci! Bat[-te mama-p[durii! Te mai legi =i de muiere? MINSKI

Ba nu; doream s[ =tiu numai... R{ZA+UL

Z[u, mai bine f[-mi pl[cere, Ori ne las[ tu aice, sau noi te l[s[m aici!... MINSKI (c[tre Piotrowski)

Haidem, tovar[=e! PIOTROWSKI

Ergo1... 1

A=adar (lat.)

258

Muntele =i valea

MINSKI

S[ fi\i s[n[to=i, voinici! (Iese cu Piotrowski.)

R{ZA+UL

Bun[ treab[!... Pizma, ura, zavistia, vr[jm[=ia, +i nici un pai de r[splat[ pentru toat[ vitejia, Iat[ c`=tigul cel are, ce R[zvan l-a dob`ndit! De c`nd p[r[sise \ara =i codrul blagoslovit! Vai de dreptatea le=easc[! vai de bun[t[\i str[ine! Ne-am p[c[lit, m[i f`rtate! R[u ne-am p[c[lit!... VULPOI (g`nditor)

Vezi bine!... R{ZA+UL

Mai ]n\elept mo= T[nase, c`nd zicea oft`nd cu foc! Tu f[ ce-\i place, R[zvane, dar eu o s[ stau pe loc; Nu las Moldova, =i pace! foamete, sete, ru=ine, Aice s[ suf[r toate, c[ci e cuibul meu!... VULPOI

Vezi bine!... R{ZA+UL

+i eu, Vulpoiule drag[, trebuia verde s[-i spui, Iar nu s[ caut orbe=te buricul p[m`ntului, Uit`ndu-mi de r[z[=ie!... Poate c[ prin judecat[ De mai r[m`neam ]n \ar[, tot o c`=tigam odat[. Hrisoavele mele iat[-s! (Scoate din s`n o leg[tur[.)

Aci trei urice s`nt De la Alexandru-vod[ =i de la +tefan cel Sf`nt, Pe care le stropesc cu lacrimi, le =terg de praf cu suspine, +i le =tiu pe dinafar[, f[r’ s[ fi citit!

259

B. P. Hasdeu

VULPOI

Vezi bine!... R{ZA+UL (s[rut[ =i apoi ascunde leg[tura)

}i ziceam eu: M[i R[zvane, nu pleca! nu fi nebun! Dec`t orice trai ]n lume, traiul codrulu-i mai bun!... Of! Nu vru s[ m[-n\eleag[!... +i tu =tii a cui e vina? A=a-i c`nd tace coco=ul, l[s`nd s[ c`nte g[ina; A=a-i c`nd capra-i ]n frunte, poruncind ]n loc de \ap, A=a-i c`nd b[rbatu-i coad[; a=a-i c`nd muierea-i cap!... Din dobitoacele toate, numai matca la albine N-are cusur ca st[p`n[... Celelalte, vai! VULPOI

Vezi bine! R{ZA+UL

Dracul ne trimise-n cale pe nepoata lui Mo\oc! S[rmanul R[zvan acuma nu-i om, ci-i un n[p`rstoc, Pe care Vidra mi-l mi=c[ =i-l ]ntoarce f[r[ preget, +i la dreapta, =i la st`nga, nu cu m`na, ci c-un deget!... +-apoi eu nu dau cu g`ndul, oric`t de mult chibzuiesc, De ce Vidrei nu-i pl[cuse obiceiul haiducesc? VULPOI

M-am g`ndit =i eu l-aceasta, =-am ajuns drept ]ncheiere S[ cred c[ Vidra-i smintit[, ca ori=icare muiere, Iar R[zvan, de-a fost odat[ cu o minte de b[rbat, De c`nd ascult[ pe Vidra, =i d`nsul s-a deocheat; C[ci nebunia s-aca\[ mai r[u ca un m[r[cine +i trece ca o c[scare de la om la om... R{ZA+UL (g`nditor)

Vezi bine!

260

Muntele =i valea

VULPOI

Este-nvederat c[ leahul nu face haz de R[zvan... +-apoi de-ar mai =ti, o, Doamne! c[ nu-i cre=tin, ci-i \igan... Oho! L-ar goni departe! Ba cu d`nsul =i pe tine... Iat[ cum ne duce Vidra, tr[g`ndu-l de nas! R{ZA+UL

Vezi bine! VULPOI

Le=ii au o lege-anume: un om de neam \ig[nesc S[ nu calce cu piciorul pe p[m`ntul cel le=esc... Alte neamuri s[ pofteasc[, ori=ic`nd =i ori=icine... R{ZA+UL

Vezi bine! ISCOADA (ar[t`ndu-se din fund)

Cre=tini cucernici... VULPOI

Ce-\i trebui? ISCOADA

V-am v[zut, de nu m[-n=el, Umbl`nd cu R[zvan... R{ZA+UL

La naiba! Nici tu nu te-mpaci cu el? ISCOADA

Nu m[-mpac? iart[-m[, Doamne! Eu nici nu-n\eleg ce-i ur[; A iubi pe to\i cre=tinii m[-nva\[ Sf`nta Scriptur[...

261

B. P. Hasdeu

A=adar, v[ rog s[-mi spune\i ]ntr-un chip cuviincios, Unde poci oare s[-l aflu, ]n numele lui Hristos?... (Z[rind pe R[zvan, care se apropie.)

Dar ce v[d! Iat[ chiar d`nsul!... Dumneata e=ti, mi se pare, }n toat[ cre=tin[tatea lupt[torul cel mai tare? Ca sabia lui Arhanghel, ca toiagul lui Aron, Pra=tea lui David prorocul, buzduganul lui Samson... R{ZVAN

Sunt R[zvan... ISCOADA

E de nevoie, nimenea ca s[ n-o =tie, S[ vorbim precum vorbise Moise cu Iehova... R{ZVAN (c[tre Vulpoi =i R[za=ul, f[c`ndu-le semn s[ plece)

Fie! R{ZA+UL

Crede-m[ c-ar fi mai bine ca =i pe noi s[ ne la=i. Ai mul\i du=mani... Chiar muscalii nu-\i sunt a=a de vr[jma=i Ca leahul cel pizm[tare\, care alta nu viseaz[ Dec`t el s[ se ridice =i toat[ lumea c[ caz[... R{ZVAN

N-ave\i grij[! Fi\i ]n pace!... Pute\i s[ v[ dep[rta\i! Bra\ul meu e l`ng[ mine =i sabia-i l`ng[ bra\... VULPOI (dep[rt`ndu-se cu R[za=ul)

Haidem, R[za=ule drag[! S[-i spunem Vidrei aceasta: Cine pe noi nu ne-ascult[ o s-asculte pe nevasta...

262

Muntele =i valea

R{ZVAN

Suntem singuri. Ce vrei? ISCOADA

Jur[ de-a nu spune nim[nui Taina cea de m`ntuire ce-am venit ca s[ \i-o spui. (R[zvan face un semn de ]nvoire.)

Nu-i a=a! Eu vreau anume pe crucea prea l[udat[, Pe cei doisprezeci apostoli =i pe maica cea curat[, Pe cele =apte biserici, pe cei patruzeci de sfin\i, Pe soborul din Nikeia cu trei sute de p[rin\i, Pe-o sut[ cincizeci de psalmuri, pe =aptezeci de t`lcovnici, Pe to\i ferici\ii pusnici =i mucenici =i duhovnici +i pe ieslele la care se-nchinar[ cei trei crai S[-mi juri mai ]nt`i de toate c[ le=ilor nu m[ dai... R{ZVAN

Tu nu e=ti leah prin urmare? ISCOADA (f[c`nd cruce)

Dumnezeu s[ m[ p[zeasc[ De-a fi eretic ca le=ii de lege papist[=easc[!... Dar dumneata, ca =i mine, e=ti pravoslavnic curat, Precum zice sf`ntul Pavel... R{ZVAN

A=a! Iar[=i cele sfinte?£...¤ Ce vrei? Ce cau\i pe-aice? De la cine vii =i de-unde? Ce faci ]n oastea le=easc[ =i ce-ai cu mine?... R[spunde!... ISCOADA (v[z`nd pe Vidra, care se apropiase =i se pusese ]n fa\a lui)

Acest om... ast[ muiere... muierea nu-i tocmai om, Dup[ cum m[rturise=te fericitul Chrisostom...

263

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Taci! ISCOADA

Femeia-i cam limbut[: ea nu pricepe ce-i taina; Vorba-i lung[ ca =i coada, coada-i lung[ ca =i haina, Precum arat[ prorocul! R{ZVAN (apuc`ndu-l de barb[)

Z[u, nu m[ mai st[p`nesc! ISCOADA

Nu m[ necinsti!... Sunt preot =i p[rinte sufletesc... R{ZVAN

Zici c[ e=ti preot?... Dar spune-mi, popii i se cade oare S[-=i arunce jos ve=m`ntul, c[lc`nd rasa sub picioare, +i prin fapta cea mai neagr[ s[ m`njeasc[ sf`ntul dar, Iscoad[-n ]ntreaga lume, preot numai ]n altar? ISCOADA

Fiule! Eu nu v[d r[ul de-a lucra cu st[ruin\[ Pentru sf`ntul \ar =i pentru pravoslavnica credin\[. P[catu-i al dumitale, care, fiind moldovean, }\i dai sufletul ]n gheara leahului celui viclean, Popor dep[rtat de lege, oi r[t[cite din turm[ +i pe care-o s[-i striveasc[ judecata cea din urm[, La un loc cu filistenii =i cu Gog =i cu Magog... +-apoi f[c`ndu-le astea, unde-i folosul, m[ rog? R{ZVAN

Eu caut numai la cinste...

264

Muntele =i valea

ISCOADA

Fleacuri! Treab[ de cuvinte! Folos, cinste, tot aceea, de=i se cheam[ altminte! A=adar, ce fel de cinste dob`ndit-ai de c`nd e=ti? Ca Nemvrodul din Scriptur[, floarea cetei diavole=ti? VIDRA

Are dreptate, R[zvane! Iat-a treia b[t[lie }n care bra\ul t[u vars[ ploi de s`nge pe c`mpie, +-apoi unde-i mul\umirea =i r[splata ce-o prime=ti, Ridic`nd pe brazda mor\ii cl[i de st`rvuri du=m[ne=ti?... Pe c`nd tu goneai vr[jma=ul, d`nd cu pieptul la n[val[, Al\ii mul\i s-ascund ]n umbr[, de-unde, r[s[rind cu fal[, }i vezi mari, ]i vezi ]n frunte, l[uda\i, sl[vi\i, ale=i, Iar tu r[m`i tot ]n urm[, ca o slug[ printre le=i!... R{ZVAN

+i tu, Vidro? ISCOADA

Jup`neasa vorbit-a dumnezeie=te! C`teodat[ prin femeie duhul cel sf`nt ne vorbe=te! De pild[, Ana, Iudita, Estera... mai ]n sf`r=it, Este-nvederat c[ leahul de loc nu te-a r[spl[tit... Rusul =tie mult mai bine s[ dea ori=icui dreptate... R{ZVAN

Taci! Destul! VIDRA

Vorbe=te! ISCOADA

|arul ]\i d[ruie=te trei sate...

265

B. P. Hasdeu

VIDRA (cu dispre\)

Bog[\ie? Nu-i aceasta! ISCOADA

Trei sate l`ng[ Kazan, +i, c`t va \ine r[zboiul, o treapt[ de c[pitan... VIDRA (mi=cat[)

C[pitan? ISCOADA

Mai pe deasupra, pentru cre=tineasca fapt[, Dup[ moarte fericirea =-un loca= ]n rai te-a=teapt[... R{ZVAN

Nu primesc! VIDRA

Ce spui, R[zvane! Dar de ce s[ nu prime=ti?... Nu-i pu\in c[pit[nia ]n o=tile musc[le=ti. Tu nu e=ti n[scut aice; po\i s[ mergi ]n lumea-ntreag[; De le=i n-ai nici o nevoie =i nimica nu te leag[... Cat[-\i norocul aiurea, dac[ nu-l g[sim aici! R{ZVAN

Am jurat! ISCOADA

Dar jur[m`ntul nu se d[ la eretici. Deci mitropolitul nostru pe dat[ o s[-l dezlege, Judec`nd dup[ soboare =i dumnezeiasca lege,

266

Muntele =i valea

Precum anume se scrie ]n sf`ntul Nomocanon, Cite=te cap paisprezece soborul din Chalkedon, Cap treizeci =i trei sau patru sobor din Laodikia, Asemenea capul dou[ sobor din Antiohia... R{ZVAN

Fugi, pop[ f[r[ credin\[, ce legea \i-o iei ]n r`s!£...¤ Fugi, de-aci!... VIDRA

Dar ui\i, iubite, c[ de-ar fi oricum s[ fie Muscalu-\i d[ chiar ]ndat[ cinstea de c[pit[nie... Vei fi c[pitan, R[zvane!... C[pitan, aceasta-i mult!... ISCOADA

+i trei sate mari... R{ZVAN

Lipse=te! Mi-e greu s[ te mai ascult!... VULPOI (venind iute, turburat)

Topenie! Groz[vie! Bazaconie!... R{ZVAN

Ce este? VULPOI

Lucrul nevisat ]n vise, nepovestit ]n poveste!... Vezi pe hatmanul acolo, st`nd la vorb[ =i la sfat, De toat[ c[pit[nimea ocolit =i-nconjurat? (Iscoada se uit[ unde arat[ Vulpoi =i fuge ]n partea cealalt[.)

267

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Ei bine, ce m[ prive=te? VULPOI (cu necaz)

Ei bine!... Ba z[u nu-i bine!... Ei vorbesc =i pun la cale =i se-ntreab[ chiar de tine... R{ZVAN

De mine? Ce n[lucire! VULPOI

C[pitanii ]ntr-un g`nd }\i tot caut[ pricin[ =i te defaim[ pe r`nd; Unul cere s[ te scoat[ din oaste, altul din \ar[, Al treilea chiar din lume te-ar da bucuros afar[, Iar hatmanul mi-i ascult[, neclintit ca un butuc; De multe ce tot aude s-a f[cut =i el n[uc! VIDRA

Vez[, R[zvane, ce gre=eal[ de-a ne vesteji aice, Pe c`nd ]ntr-o alt[ parte ai putea s[ fii ferice? Hai ]n oastea musc[leasc[! At`ta ne-a mai r[mas... Te-a=teapt[ c[pit[nia, de-i face numai un pas... VULPOI

Vine hatmanul... Prive=te!... S-au orpit ]n dou[ r`nduri... E posomor`t b[tr`nul: se cunoa=te c[-i pe g`nduri. R{ZVAN

Fie ce-a fi, las’ s[ fie!... Eu, unul, tot ce-am jurat P[strez cu fruntea senin[ =i cu cugetul curat! Jur[m`ntul nu-i o glum[ n[scut[ printre pahare

268

Muntele =i valea

+i, deodat[ cu be\ia, r[suflat[ prin uitare: Jur[m`ntul pentru mine este m`ndrul curcubeu, Ce leag[ josul cu susul =i pe om cu Dumnezeu!... VIDRA

Ba mai bine-i o unealt[, o p[pu=[, o momeal[, Prin care cel ce nu crede pe to\i ceilal\i ]i ]n=eal[!... (Se pune deoparte. Vin hatmanul, Piotrowski, Minski, mai mul\i c[pitani, ]n urma lor R[za=ul.)

MINSKI

+tiu bine, sunt foarte sigur =i de tot ]ncredin\at C[ tab[ra n-o s[ guste hot[r`rea ce-ai luat... PIOTROWSKI

Asciscere peregrinos1 multe primejdii aduce: Pe str[ini las[-i ]n coad[, sapientissime duce2... HATMANUL

Cine pentru noi se lupt[ nu-i str[in, ci-i p[m`ntean... Eu te c[utam pe tine, viteazule c[pitan. R{ZVAN

Poate m[ iei drept un altul, hatmane prealuminate, Eu nu-s c[pitan... HATMANUL

Aceasta-i cam pu\in; dup[ dreptate Ar trebui s[ fii hatman, c[ci chiar b[t[lia de-az Nu eu, tu ai c`=tigat-o, viteazul cel mai viteaz!

1 2

A admite pe str[ini (lat.) Prea]n\elepte duce (lat.)

269

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Iart[-m[... HATMANUL (ridic`nd buzduganul)

Deci, ]n puterea semnului de h[tm[nie, R[spl[tind m[car ]n parte minunata-\i b[rb[\ie, C[pitan pe c`mpul luptei te ridic =i te vestesc, }n fa\a taberei mele =i prin numele cr[iesc! (Muzica militar[ intoneaz[ un mar= triumfal. Vulpoi sare ]n sus, R[za=ul ]=i freac[ m`inile.)

R{ZVAN

Eu?... Dar cum... }n ce cuvinte... MINSKI (cu c[ldur[)

C[pitane, eu a= cere S[ te fac[ chiar polcovnic! A= le=ina de... pl[cere! O dorin\[-nv[p[iat[ m[ tot roade ne-ncetat, Ca dup-at`tea r[zboaie s[ te v[d... ]naintat!... PIOTROWSKI (s[lut`nd pe R[zvan)

Satisfactionis causa1, =i eu te s[rut acuma, +tiindu-te dignum esse chiar amplitudine summa2!... HATMANUL

}ns[ nici c[pit[nia, m[ jur pe-acest buzdugan, Nu-i ceva destul de mare pentru bra\ul lui R[zvan. La seimul cel mai de-aproape \ara o s[ te primeasc[, Spre mai deplin[ r[splat[, ]n boierimea le=easc[... 1 2

Din pricina mul\umirii (lat.) C[ e=ti demn... de cea mai mare cinste (lat.)

270

Muntele =i valea

Voi st[rui =i eu ]nsumi, =i to\i prietenii mei... Dar p`n’ atunci, c[pitane, spune-mi singur, ce mai vrei? R{ZVAN

Nu pot mul\umi... n-am vorbe, hatmane prealuminate... HATMANUL (z`mbind)

A, da! Mi-am adus aminte! Printre pr[zile luate }n tab[ra musc[leasc[, g[sit-am un moldovan, Un boier, un om de frunte, judec`nd dup[ c[ftan, De=i de mult[ vechime nu mai are nici o fa\[, Iar din ceprazuri sclipe=te ici-colea d-abia vreo a\[... |i-l d[ruiesc... (R[zvan se ]nchin[, hatmanul =i c[pitanii ]ncep a ie=i.)

MINSKI (]ntorc`ndu-se iute)

C[pitane! }n veci nu m-oi s[tura Toate bunurile lumii cu toptanul a-\i ura, +i v[z`ndu-te pe cale la o treapt[ =i mai-nalt[, Inima-mi de bucurie salt[, salt[, salt[, salt[... (Iese. R[zvan ]ncruci=eaz[ m`inile pe piept =i r[m`ne nemi=cat pe g`nduri. Vidra ]l prive=te ]n t[cere.)

VULPOI

Iat[-n sf`r=it, c[pitane, e=ti chiar c[pitan acum! +i-n p[dure, c[pitane, fu=i c[pitan oarecum, Ast[zi, ]ns[, c[pitane, e=ti mai cu c[pit[nie! R{ZA+UL

Bat[-l norocul s[-l bat[! hai s[ facem o be\ie! (T`r[=te afar[ pe Vulpoi, c`nt`nd)

271

B. P. Hasdeu

Frunz[ verde de castan, C[pitanu-i c[pitan! Tan! tan! tan! Tan! tan! tan! C[pitanu-i c[pitan! Frunz[ verde de castan!... R{ZVAN

Iart[-m[, scumpo iubit[!... Chiar fericirea ne-apas[, C`nd deodat[, ca un fulger, pe s[rmanul om se las[!... Simt ]n mine-o greutate... Doresc =i nu pot s[ crez... Nu-i cumva vreo n[lucire? Poate dorm? Poate visez?... VIDRA

Cum? At`ta veselie? Pentru ce?... Pentr-o nimic[? C[pitan! Ce mare treab[!... C[pitanu-i o furnic[!... Veseleasc[-se R[za=ul =i Vulpoi, f[pturi de r`nd, Care pentr-un pai sunt gata a se t[v[li c`nt`nd!... Dar tu?... Tu s-o faci, R[zvane?... C[pitanii ]ntr-o oaste Sunt at`\ia, c[-n mul\ime se lovesc coaste la coaste... C[pitan!... o juc[rie!... C[pitan!... e un covrig, Dup[ care colindeaz[ bie\ii copila=i pe frig!... R{ZVAN

Ce? C[pitanu-i o glum[? }ntr-o tab[r[ cr[iasc[? Dar ce fel de lucru-\i trebui care s[ te mul\umeasc[?... Au nu m[-nv[\ai tu, Vidro, a merge chiar la du=man, C`=tig`nd prin viclenie tot cinstea de c[pitan?... Nu-mi spuneai tu dineoare, cu m`nie =i mustrare, C[-ntr-o tab[r[ domneasc[ c[pitanu-i lucru mare?... L[mure=te-m[, iubito, unde vrei tu s[ m-aduci? Nu-i de mult de c`nd ]n codru, cu o ceat[ de haiduci, Numele-mi suna prin \ar[, ca o secer[ ce sun[ C`nd reteaz[ buruiana s[ creasc[ iarba cea bun[! Eu credeam atunci c[-n lume nu-i chip s[ fie pe-aiuri

272

Muntele =i valea

273

B. P. Hasdeu

O zodie mai ferice ca traiul unei p[duri, Unde brazii =i stejarii, uria=i din vremea veche, }nfrunt`nd mii de furtune, viteji f[r[ de pereche, Mi se-nchinau cu r[bdare, m-ap[ra =i m-asculta, P`n’ ce din s`nul lor verde nu m-a smuls voin\a ta!... Te v[zui... iubirea =terge tot ce-i place ca s[ =tearg[: L[sat-am c[r[ri ]nguste =-am ie=it la calea larg[, Uitat-am codrul, Moldova, tot ce-a fost, tot ce-a trecut, Venit-am ]n \[ri str[ine, cum ai spus =i cum ai vrut... Ast[zi norocu-mi z`mbe=te: sunt c[pitan =i pe cale... VIDRA

De-a fi boier ca to\i le=ii: o boierime de jale! R{ZVAN

Hatmanul m[ socote=te, de ceilal\i sunt c[utat, Numai tu pe bucuria-mi tragi un v[l ]ntunecat, Pe c`nd c-un ceas mai-nainte erai de-o alt[ p[rere... Nu sunt un copil, de care s[-=i bat[ joc o muiere! VIDRA

Da! O muiere din neamul acelui groaznic b[rbat, Care numai cu-o-mbr`ncire patru domni a r[sturnat, +-al c[ruia falnic s`nge clocote=te cu putere, Ca talazurile m[rii, ]n pieptul meu de muiere! Ah, ascult[-m[, R[zvane! +i-ntre firile de jos Foarte mul\i sunt tari de m`n[ =-au un suflet inimos, Dat totu=i r[m`n ca broasca cea cufundat[-ntr-o balt[, De-unde numai c`teodat[, ie=ind pe uscat, tresalt[, Prive=te la m`ndrul soare, se-ntinde pe-un verde strat, Sughi\a-n sine cu poft[ v[zduhul lin =i curat, }nc`t ai crede, v[z`nd-o, c-a priceput ce-i lumina +i nu mai poate s[ guste ]ntunericul =i tina, Pe c`nd n-a trecut o clip[: iat[, broasca ]napoi Se-ntoarce iar[=i ]n noapte, ]n mocirl[ =i-n noroi!...

274

Muntele =i valea

Vitejia cea mai mare, inima cea mai aleas[, Mii de bun[t[\i cu care nu =tiu cine te-nzestras[, Sunt, iubitule, ca fierul ruginit =i f[r[ pre\, P`n[ c`nd ]ncape-n m`na lucr[torului iste\, Ce-l apuc[ str`ns ]n cle=te, ]l cur[\[ pe c[rbune, +i dintr-o gr[mad[ neagr[ mi-l vezi sco\`nd o minune, Str[lucit[ ca oglinda, ginga=[ ]nc`t, sufl`nd, Suflarea-i ]ntip[rit[ pe luciul cel pl[p`nd! Acel lucr[tor, R[zvane se nume=te... R{ZVAN

Se nume=te? VIDRA

Setea de-a merge-nainte... Iat[ ceea ce-\i lipse=te, Acea sete care frige =i-nghea\[ inima mea! Dar trebui s-o aibi, R[zvane! Eu voiesc, =-o vei avea... Atunce c`nd buza Vidrei obrazu-\i p`rlit l-atinge, Ochii mei ]n ochii-\i cat[, m`na mea pe m`na-\i str`nge, Sufletul meu desf[=oar[ C`te-o p[rticea mereu, Ce pe furi= se strecoar[ Ad`nc ]n sufletul t[u! Vidra-i pentru tine-n lume Ca izvoarele de munte Ce fac Dun[rea s[ spume Din p`raiele m[runte... VULPOI (vine =ov`ind)

Hi, hi! Dun[re!... Departe!... C[pitane, eu sunt beat, +-a= vrea s[-\i spui, c[pitane, un lucru foarte ciudat... Adic[-te, c[pitane... z[u, n-are nici o pereche... Dar las[-m[, c[pitane, c[ s[ \i-o spui la ureche...

275

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Spune... VULPOI

Apoi, c[pitane, =tii leahul cel blestemat?... +tii cela ce-\i str`ngea m`na?... C[pitane, eu sunt beat!... +tii, se v`r[-n om ca musca?... +tii, chiar cu nepus[ masa?... Hi, hi! +tii leahul acela? Iube=te pe jup`neasa! R{ZVAN

Vidra? VIDRA

Eu? VULPOI

Da, da, da, Vidra!... Mi-a spus c[-i place de foc! Z[u a=a! Chiar acu=ica!... Ha, ha, ha! Ce dobitoc!... (Minski se arat[ ]n fund.)

Dar iat[-l! }ntreab[-l singur! Bat[-l n[b[daica, leahul! Hi, hi, hi!... Mi-e somn!... Mi-e lene!... Ba nu! M[ doare stomacul! (Iese.)

R{ZVAN (merg`nd iute ]naintea lui Minski =i apuc`ndu-l de m`n[)

Ascult[-m[, cum te cheam[!... +tii un lucru? +tii sau ba! Noi trebuie s[ ne batem!... MINSKI

Dar pentru ce?

276

Muntele =i valea

R{ZVAN

Nu-ntreba!... Pentru ce?... Pentru c[... pentru... pentru c[, privind la tine, Sim\esc un fel de sim\ire... mai ]n sf`r=it, nu mi-e bine!... O s[ ne batem chiar ast[zi... Chiar acu=i! M-ai auzit?... MINSKI

Cum a=a? Nu pot pricepe, tovar[=e preaiubit... Eu nu \i-am f[cut nimica... S[ ne batem nu-i cu cale... Spune mai ]nt`i pricina... R{ZVAN (cu furie)

Nu-mi plac ochii dumitale! M[ sup[r[, m[-nt[r`t[, m-aprind... Nu mai pot vorbi!... MINSKI (z`mbind cu dulcea\[)

Numai at`ta? Ei bine... atunci, c`nd ne-om ]nt`lni, M[ jur a-mi ]nchide ochii... O s[ m[ feresc de ceart[... Dar sunt gr[bit... Am o treab[... M[ duc... Iart[, iart[, iart[!... (Fuge.)

R{ZVAN (cu dezgust)

Ce mi=el!... VIDRA

M[ mir, R[zvane, v[z`ndu-te tem[tor, Nu cumva m-ai crede-n stare p`n’la viermi s[ m[ pogor?... R{ZVAN (lu`nd-o de m`n[ cu aprindere)

+i palaturi aurite, =-un acoperi= de paie, C`nd flac[ra le curpinde, fac tot un fel de v[paie;

277

B. P. Hasdeu

Iubirea-i un foc, iar focul, oric`t de jos ar veni, E grozav c`nd izbucne=te, =i-i lesne a izbucni! Mi-e=ti drag[ =i-n toat[ lumea g[sesc cu putin\[ toate, Dar dragoste f[r[ team[ nu se poate, nu se poate!... VIDRA (ar[t`nd ]n urma lui Minski)

Cuget[ acum, iubite, de-i cinste pentr-un R[zvan O biat[ c[pit[nie: =i d`nsul e c[pitan!... OSTA+UL (aduc`nd pe Sbierea, care vine cu capul plecat =i num[r[ pe degete)

Robul de la hatman... (Se ]nchin[ =i iese.)

R{ZVAN

Sbierea!... SBIEREA (ridic`nd capul, cu bucurie)

Tu e=ti, R[zv[nic[ drag[?... +i dumneata, jup`neas[?... Parc[ v[d o pung[-ntreag[!... R{ZVAN

Te rog s[ ne spui =i nou[ prin ce minune-nc[pu=i, A=a departe de \ar[, tocma-n tab[r[ la ru=i? SBIEREA

}nc[pui ca dou[-n patru... Ce-ntrebare! Nu =tii oare C[ tab[ra musc[leasc[ este foarte-nc[p[toare? +-apoi, mai av`nd necazuri, sl[bisem mai mult de-un =fert: Carnea sp`nzur[ pe mine curat ca un sac de=ert...

278

Muntele =i valea

R{ZVAN

Eu te-ntreb prin ce-nt`mplare te g[se=ti ]n ast[ \ar[? Cum de te-au luat muscalii?... SBIEREA

De la t[tari m[ luar[... R{ZVAN

Dar t[tarii? SBIEREA

M[ robise mai an\[r\, c`nd au trecut Prin mo=ia mea Fl[m`nzii, o mo=ie l`ng[ Prut. Asta n-ar fi fost nimica, s[ nu fi luat cu mine Un chimir cu trei f`=icuri pline, pline, pline, pline: Cel dint`i era cu taleri, altul numai cu florin\i, Al treilea galbeni, galbeni de cei ungure=ti cu zim\i!... Ce chimir!... De piele neagr[, =i bag[ bine de sam[, Avea-n juru-i ac[\ate zece n[stura=i de-alam[... R{ZVAN (z`mbind)

T[tarul de la Moldova, muscalul de la t[tar, De la muscal te ia leahul, =-ar fi cu putin\[ iar De la leah s[ te ia neam\ul, ]nc`t astfel ]ntr-o zi, Deodat[ cine mai =tie prin ce \ar[ te-ai trezi!... Oare nu era mai lesne, cu pu\in[ cheltuial[, S[ te r[scumperi din lan\uri =i s[ scapi de t[rb[ceal[? SIEREA

Cum? S[ mai pl[tesc? Vai mie? Ar fi mai bine s[ crap! O asemenea prostie nici nu mi-a trecut prin cap! Ce-mi pas[ c[ nu sunt slobod, c`nd st[p`nul m[ hr[ne=te?

279

B. P. Hasdeu

Iar p`n-atunci ]n Moldova venitul meu cre=te, cre=te... +-apoi eu am totdeauna o n[dejde-n Dumnezeu, C[ sf`ntul mereu m[ scap[, f[r[ s[-i dau nici un leu, Dec`t numai c`teodat[ vreo lum`nare de cear[, Care, de frica scumpetei, o fac la mine la \ar[... R{ZVAN

Du-te, boierule, du-te! N[dejdea te-a m`ntuit... }ntoarce-te la Moldova f[r[ s[ fi cheltuit! Te iert pentr-a doua oar[... SBIEREA (f[c`nd cruce)

}n sf`r=it, o, Doamne sfinte! R{ZVAN

Te-am mai iertat ]n p[dure... SBIEREA

Bine c[-mi aduci aminte! R[zv[na=e, cer dreptate! Ar fi un p[cat s[ tac... Ho\ii t[i atunci ]n codru m[ despoiar[ de-un sac. Fii =i tu om cumsecade, f[-\i o poman[ deplin[; Nu te bucura, dr[gu\[, de-o avu\ie str[in[... D[-mi ]napoi s[cule\ul!... tu =tii c-a fost peste tot Taleri trei mii patru sute cincizeci =i =apte =-un zlot!... VIDRA (lu`nd pe R[zvan la o parte)

Vezi! }nva\[ de la d`nsul patima ce vrea s[ zic[! Acest om pentr-o lescaie, acest om pentr-o nimic[ Va suferi cu pl[cere, f[r’ s[ scoat[ un suspin, Robie, lan\uri, ru=ine, b[t[i, ]nchisoare, chin...

280

Muntele =i valea

SBIEREA (z`mbind cu m`ndrie)

O, da, da... VIDRA

+-orice adaos, orice spor de bog[\ie, }n loc ca s[-l m[rgineasc[, ]i d[ o poft[ mai vie, O dorin\[ mai setoas[ =-un av`nt mai arz[tor De-a vedea lucind ]n lad[-i sun[tor pe sun[tor! SBIEREA

O, a=a... a=a... VIDRA

A=terne dinainte-i ca z[pad[ Covoare cu pietre scumpe, aur =i argint gr[mad[... SBIEREA (cu desf[tare)

+i... VIDRA

D`nsul tot n-o s[-\i zic[: Stai! acuma-s mul\umit! SBIEREA

Hai-de-de-de! Na! Fire=te! Doar[ n-am ]nnebunit! VIDRA

O! Dac[ =i tu, R[zvane, ai sim\i a=a de tare M`ndra patim[ de-a cre=te tot mai mare =i mai mare, Precum Sbierea mii de galbeni din nimic a secerat, Tu dintr-o c[pit[nie ai ajunge ]mp[rat!...

281

B. P. Hasdeu

SBIEREA

Atunci m-ei da =i dob`nda... Acum ]ns[, deocamdat[, S[ ne r[fuim cu sacul. Fii datornic bun de plat[... R[zv[nic[, sufle\ele, s[ nu ui\i c[ e=ti cre=tin... Numai cam[t[ s-ar face nou[ sute pe pu\in... R{ZVAN

Nu!... Departe de la mine toate patimile care Cu l[comia lui Sbierea au vreun fel de-asem[nare! VIDRA (resping`ndu-l cu dispre\)

Fugi! Mi-e mil[ =i mi-e jale! Mic, tot mic =i iar[=i mic! }n de=ert din ]njosire eu m[-ncerc s[ te ridic! Du-te dar de te-nv`rte=te ]n ]ngusta-\i vizuin[: Cearc[-\i mintea-n ]ntuneric, scald[-\i sufletul ]n tin[! Eu te las! Te las, R[zvane! Om t`mpit =i sfiicios! O pr[pastie ne desparte: eu prea sus =i tu prea jos! (Vrea s[ ias[. R[zvan se repede dup[ d`nsa. Sbierea strig[: „Sacul meu! sacul meu!...)

282

Muntele =i valea C ~ N T U L IV

}NC{ UN PAS „Pentru \igani s-au zis multe, ca s[ nu fie primi\i, C[ci ru=ine Eteriei a fi cu \igani uni\i, C[ci lu`ndu-se Elada, de vor fi =i ei osta=i, Vor cere cu tot cuv`ntul =i ei s[ fie p[rta=i...? BELDIMAN, Jalnica tragodie

FE|ELE: R{ZVAN, polcovnic le=esc VIDRA, nevasta lui R{ZA+UL

VULPOI SBIEREA HATMANUL BA+OT{

Locuin\a lui R[zvan ]ntr-un or[=el le=esc la marginea Moldovei.

R{ZA+UL

Nu mai pot, bat[-l n[pasta! De-at`tica timp ]n =ir S[ nu vezi o s[rm[lu\[, ci tot numai bor= cu =tir! Destul[ str[in[tate! (Arat[ la g`t.)

M-am s[turat p`n-aice: De am[r`t[ ce mi-e via\a, nu mai =tiu cum i-a= mai zice!... +ase veri =i ierni vreo =apte, nu o lun[ sau un an, De c`nd parc-a= fi o umbr[ dup[ pa=ii lui R[zvan: Ba z[u, chiar umbra, f`rtate, c`nd e lumin[ s-ascunde, Pe c`nd eu r[m`n cu d`nsul, am`ndoi oric`nd =-oriunde!... Haiducit-am ]mpreun[ =i-mpreun[ am trecut }n ast[ \ar[ le=easc[, unde dracul s-a n[scut!...

283

B. P. Hasdeu

VULPOI (cu displ[cere)

Haide! Cineva te-ar crede c[ numai voi am`ndoi A\i f[cut =i mari =i late! Dar uitat-ai de Vulpoi? R{ZA+UL

Orice-i zice tu, acuma fostul nostru haramba=a Ajuns-a obraz de cinste, c`t un vizir sau un pa=[: E polcovnic, e om mare, =i ca m`ini o s[-l privim }n[l\`ndu-se deodat[ =i mai ceva!... Aferim! Nu-i vorb[... I se cuvine!... N-a c`=tigat de poman[! Chiar s[pt[m`na trecut[ a mai c[p[tat o ran[ }n lupta cea cu t[tarii... VULPOI

A=! D-abia l-au zg`riat? S[rutare de s[geat[... Nu-i lucru de speriat... Dec! A fost r[nit =i d`nsul ]ntr-o singur[ b[taie, Dup[ ce trecuse teaf[r prin dou[zeci de r[zboaie. R{ZA+UL

Dar s[ l[s[m toate astea... Nu =tiu ce voiam s[-\i zic... Aa! Uite pe fereastr[!... Prive=te!... Nu vezi nimic?... (C`nt[, ar[t`nd cu m`na.)

Cu miros de viorele, Trandafir =i mic=unele, Bate v`ntul \[rii mele! Bate-ai, v`ntule, curat, S[ alini al meu oftat! Bate-ai, v`ntule, u=or, S[-mi mai treac[ din cel dor! Bate-ai, v]ntule, cu foc, S[ m[ mu\i din acest loc!

284

Muntele =i valea

A=a-i, Vulpoiule drag[! Tare m[ furnic[ dorul! |[ri=oara-i prea aproape: de-i azv`rli cu toporul, Dai de brazda rom`neasc[!... £...¤ +-apoi ast[zi ]n Moldova nu mai e nici Petrea +chiopul, Prietenul ciocoimii, bat-o focul =i potopul! Alt vod[ st[tuse-n locu-i, un st[p`n mai omenos, Care =ade sus, dar \ine cu norodul cel de jos! Cic[-l cheam[ Aron-vod[... un voinic, un fl[c[iandru, O vi\[ l[pu=neneasc[: feciorul lui Alexandru... +tii? Cel Alexandru-vod[, ce m`nca boieri de vii, }nc`t ]i f[cea de groaz[ bejenari pe la pustii... A=adar, pe-aci mi-e drumul. Trec prin foc =i prin furtun[! S[ mai stea R[zvan =i singur... nu r[m`i =i pace bun[!... M[ duc la Ia=i cu hrisoave... (Scoate din s`n o leg[tur[.)

Iat[-le! Aice s`nt Ispisoace =i direse chiar de la +tefan cel Sf`nt!... E cam veche leg[tura, de mare-mult ce-i purtat[, Dar n-o las de l`ng[ mine, n-o las cu capul o dat[! O voi str`nge tot la s`nu-mi c`t voi umbla pe p[m`nt, +i-n urm[, d`nd ortul popii, o voi duce =i-n morm`nt!... (S[rut[ leg[tura =-o ascunde.)

Voi merge iar cu pro\apul, o s[ vorbesc cu domnia, Doar[ va da sf`ntule\ul s[-mi ]ntoarc[ r[z[=ia... VULPOI

Drace! Nu cumva=i ai crede c-o s[ r[m`i numai eu? Culc[-te pe-acea ureche! Nu cuno=ti tu g`ndul meu. Orice \ipenie-n lume un sf`nt are sau o sf`nt[: Pe tine, vezi bun[oar[, r[z[=ia te fr[m`nt[, Pe mine m[ prigone=te frumuse\ea codrului, C`nd =edeam c`nt`nd din frunz[ la umbra stejarului. Tu a tale, eu a mele, fiecine ale sale!... Uite, z[u, c`nd mi se-nt`mpl[ de-nt`lnesc viind ]n cale

285

B. P. Hasdeu

Un ciocoi ca o feti\[, mititel =i cur[\el, Lins la ceaf[, dres la fa\[, sprintenel =i sp[l[\el, }n sf`r=it, o pocitur[ dintre cele guri c[scate... M[-nvoalt[, m[ r[suce=te ca s[-i dau pe dup[ spate!... C`nd privesc ]ntr-o livad[ cop[celul ofticos, Cu crengi tocite de-omid[ =i cu trunchiul g[unos, Ho\omanul meu de cuget m[ g`dil[ =i-mi =opte=te: Nu-i a=a c[-n codrul nostru ciuperca mai bine cre=te? C`nd aud o p[s[ruic[ ciripind pe vreun z[plaz, Mi se pare ciripirea-i c[, z[u, n-are nici un haz, C[ci mi-aduc aminte bine... of, of, of, mi-aduc aminte Cum ciripea dineoare, cum ciripea mai-nainte, Cum ciripea la p[dure prin r[ri=ul cel din cr`ng... +i c`nd mi-o aduc aminte, pe loc ]mi vine s[ pl`ng! (Intr[ R[zvan, cu bra\ul st`ng oblojit.)

R{ZA+UL

Polcovnice! R{ZVAN

Ha? Ce treab[? R{ZA+UL

D[-mi drumul s[ plec de-aice. VULPOI

+i eu... R{ZVAN

M[ l[sa\i pe mine? VULPOI

Ba nu... totu=i... cum am zice...

286

Muntele =i valea

R{ZVAN

Ce? Nu v[ mai place dar[ al armelor me=te=ug? }n loc de sabia lat[ vre\i la sap[ =i la plug? Vi s-a ur`t cu r[zboaie? Pofti\i odihn[?... R{ZA+UL

Nu ]nc[... R{ZVAN

Poate vi-i foame? Vi-i sete?... N-ave\i cu=m[ sau opinc[? VULPOI

Nu... R{ZVAN

Atunci care-i pricina? R{ZA+UL

Apoi d[, ce s[ vorbesc! Mi-e dor de \ara Moldovei, de c[minul str[mo=esc... VULPOI

+i mie... R{ZVAN (furios)

A=a, nemernici!... Cum! Vou[ vi-i dor de \ar[!... Dar eu? Ce-s eu? Ce? R[spunde\i! Sunt o gadin[? O fiar[? Oare inima-mi cernit[, ca o raz[ dup-un nor, Nu pl`nge =i ea, s[rmana, de focul acelui dor? Numai voi iubi\i Moldova?... Dor de \ar[!... Dor de \ar[!... R`ndunicele, c`nd pleac[, se g`ndesc la prim[var[, Ca s[ se-ntoarc[ voioase iar la cuiburile lor,

287

B. P. Hasdeu

+i numai omul, el singur, s[ nu simt[ nici un dor! Fugi\i! Lipsi\i dinainte-mi... VULPOI

Polcovnice... R{ZVAN (lovind cu piciorul ]n p[m`nt)

Dor de \ar[!... R{ZA+UL (sc[rpin`ndu-se la cap)

Z[u, n-ai cuv`nt s[ te superi... R{ZVAN (pun`nd m`na pe sabie)

Ie=i afar[! ie=i afar[!... (R[za=ul =i Vulpoi ies prin o u=[, pe c`nd Vidra intr[ prin alta.)

VIDRA

Ce-nsemneaz[ ast[ larm[? R{ZVAN

Dint`i s[ m[ lini=tesc! VIDRA

E=ti turburat? R{ZVAN

Nu-i nimica... Nu poci s[ m[ st[p`nesc... Dor de \ar[!... Sunt cam iute... (Strig[.)

M[i R[za=ule! Vulpoi!...

288

Muntele =i valea

VIDRA

Dar ce vrei s[ faci, iubite? (Vulpoi intr[ cu sfial[.)

R{ZVAN (d`ndu-i m`na)

Fie pace ]ntre noi!... Celalalt de ce nu vine?... VULPOI

A=! El fulger[, tr[sne=te, Dup[ cum =tii c[-i e firea: c`nd se sup[r[, plesne=te! R{ZVAN

Spune-i c[-l rog s[ m[ ierte... Mi-a\i vorbit ]ntr-un ceas r[u. C`t despre plecarea voastr[, o s[ vedem mai t`rziu. VULPOI

S[ tr[ie=ti! (Iese.)

VIDRA

A= vrea s[ aflu =i eu cu tot dinadinsul Ce-i =i cum... R{ZVAN

Am fost la hatman... VIDRA

A! +i ce-ai f[cut la d`nsul? R{ZVAN

Drag[, o s[-\i spui ]n urm[ lucrurile ce-am gr[it; Ajung[-\i acum deodat[ c[ ie=ii foarte m`hnit...

289

B. P. Hasdeu

M-arunc pe cal ca v`rtejul, ]nfig ]n coasta-i un pinten, Murgul scutur[ din coam[, zboar[ vesel, fuge sprinten, +i cu c`t s[lta mai tare, =i cu c`t mai mult s[rea, Mi=carea-i cea furioas[ sim\eam c[ m[ r[corea, P`n[ ce-l l[sai ]n voie, azv`rlind din m`ini c[p[strul. £...¤ Ast[zi ]ns[ de nevoie m[ sim\ii ]mpins la mal, C[ci dorul \[rii r[zbate p`n’ =i sufletul de cal!... Nainte-mi se dezvelir[, =erpuind ca un balaur, Holde =i c`mpii, ]n care, juc`nd pintre spice de-aur, Se z[reau, ca pietricele pres[rate pe-un inel, Busuioc =i garofi\[, topora= =i ghiocel, Iar prin ele-n dep[rtare, un rom`n muncind la soare, Falnic, rumen, plin de via\[, se p[rea =i el o floare!... Le v[zui acele locuri =i din v[z le s[rutai: Numai tu po\i ]n\elege, numai tu, Vidro iubit[, Po\i sim\i cu ce durere am trecut eu prin ispit[ +i, sc[ld`nd calul ]n spume, de la \[rmul fermecat Eu =i d`nsul, f[r[ voie, am`ndoi ne-am dep[rtat!... Viu acas[... d-abia ]ns[ pus-am piciorul, =i iat[, Vin R[za=ul =i Vulpoiul dinaintea mea deodat[, Ne=tiind c[-n pieptu-mi arde cel pojar ]ngrozitor, +i-mi vorbesc de \ara noastr[, =i-mi gr[iesc de-al \[rii dor! Ei s[ plece la Moldova! Dor de \ar[! Dor de \ar[!... Iar[ s`ngele meu fierbe! Furia m-apuc[ iar[!... VIDRA

Vrea s[ zic[, tu, R[za=ul, calul vostru =i Vulpoi Sunte\i tocmai deopotriv[, tot un fel =i tot un soi? R{ZVAN

Cum a=a?... VIDRA

Inima voastr[ se vaiet[ =i suspin[ Dup-o pulbere de=art[, o bucat[ de \[r`n[,

290

Muntele =i valea

Un p[m`nt uscat =i rece, de ierburi acoperit, Printre care o floricic[ de-nt`mplare-a r[s[rit!... Asta-i iubirea de \ar[?... De-a=a iubire mi-e jale, De-a=a fiin\[ mi-e mil[... R{ZVAN

Tu iar cu visele tale!... VIDRA

Vise!... Nu oricine poate s[ viseze-al Vidrei vis!... C`nd te-am ]nt`lnit ]n codru =i-nt`lnindu-te mi-am zis: Acest haiduc o s[-ntreac[ tr`nd[vita boierime Eu visam... =-astfel de vise altul nu viseaz[ nime! C`nd te-am smuls la lumea larg[ din ascunsu-\i ad[post, +-acum eu visez, R[zvane, c`nd mi se pare ciudat[ Iubirea \[rii ce numai prin buruieni se desfat[!... Omul ce-=i iube=te \ara cu adev[ratul dor Nu-i pas[ de lutul \[rii, ci de-al \[rii viitor! N[zuie=te p`n’ la stele, f[-te tot =i tot mai mare, +i slava-\i o s[ m[reasc[ \ara ta din dep[rtare. Precum luminosul soare, Din l[ca=u-i dep[rtat, Sparge f[r’ s[ se pogoare V[lul nop\ii-ntunecat!... Fie R[zvan ori=iunde, el tot \ara =i-o iube=te, Dac[ prin faptele sale se ridic[ =i uime=te, }nc`t ]mprejuru-i face pe str[in =i pe p[g`n S[ =opteasc[ cu mirare: multe poate un rom`n!... (Sbierea se arat[ ]n u=[.)

R{ZVAN

Tu, jup`ne? Cum? +-aice?... SBIEREA (frec`ndu-=i m`inile)

Da, da! +-aice! +-aice! De ce nu? Viu din Moldova ca s[ te fac mai ferice...

291

B. P. Hasdeu

Jup`neas[ foarte scump[, nu =tii ]nc[, negre=it, C-unche=elul dumitale nu mai este?... S-a sf`r=it: +i-a ]ncheiat catastiful, ispr[vind de cheltuial[, C[ci =i via\a omeneasc[-i tot un fel de socoteal[... VIDRA (cu r[ceal[)

A murit? Ce spui, jup`ne? +i dumneata cum o =tii? SBIEREA

De vreo c`tva timp ]ncoace eram vecini la mo=ii. C`nd m[-ntorsei din robie, cu dob`nzi ]nt`rziate Cump[rai pe l`ng[ Nistru ni=te c`mpuri nelucrate... Apoi bine, jup`neas[, dumneata acuma e=ti Deplin[ st[p`nitoare mo=tenirii p[rinte=ti: Patru sate, dou[ iazuri, mii de vite r`m[toare, +epte mori, o herghelie, =-o p[dure... Nu vinzi oare? VIDRA

Dumneata ai vrea s[ cumperei? SBIEREA

Ieftin; bani ]n \ar[ nu-s! Cu turcii, cu bir, cu d[jdii, to\i g[lb[na=ii s-au dus... R{ZVAN

Nu! Noi nu vindem nimica! Voi l[sa pe le=i mai bine +-o s[ m-a=ez rom`ne=te ]n \ara mea =i la mine... VIDRA

A=a? Nu cumva, R[zvane, s[ ne-nchidem ]ntr-un sat, Gust`nd via\a de c`mpie =i v[zduhul cel curat }ntr-o cu=c[ mojiceasc[, plin[ cu miros de varz[, }n cas[ gr[mezi de teancuri =i pe-acoperi= o barz[? Tu o s[ petreci, iubite, v`n`nd pot`rnichi =i lupi?

292

Muntele =i valea

Eu purt`nd grij[ de turme, de \arin[ =i de stupi, Iar v[tavii, p`rc[labii =i vecinii de mo=ie, V[z`ndu-ne, o s[ zic[: Ce bun[ gospod[rie!... Frumos trai! pl[cut[ soart[! Noi, o Vidr[ =-un R[zvan, S[-nlemnim st`nd la o parte, nemi=a\i ca un bu=tean!... SBIEREA

Este foarte potrivit[ socoteala dumitale: Dec`t a sta la mo=ie, mult mai bine cu parale... R{ZVAN

Dar ascult[, drag[ Vidr[, =i-n Moldova, ca =-aici, Se d[ cuvenita cinste la osta=i =i la voinici... SBIEREA (cl[tin`nd din cap)

Hem! S-ar putea ca =-acolo s[ te primeasc[ polcovnic... }ns[ la rom`ni o slujb[ nu-i tocmai lucru statornic! VIDRA

S[ v[d eu cum se-ncovoaie cu sfial[ un R[zvan Pe l`ng[ cei mai din coad[ boiera=i de la divan Pentru ca dintr-]n=ii unul, c-o inim[ mai miloas[, Ca la un c`ine din curte s[-i arunce ni=te oas[? Ba poate c[ =i pe Vidra, pe nepoata lui Mo\oc, O s[ m[ trimi\i, cu lacrimi s[ m[ duc ]ntr-un noroc La nevasta vreunui vornic sau la vreo logofeteas[, Care n-ar putea la mine s[ fie nici fat[-n cas[!... A=a se cap[t[ slujba c`nd tu te pleci ca s-o cei, }n loc de-a-i sili prin fapte s[ te caute chiar ei! Nu, nu! Las’ ca \ara noastr[ s[ simt[ durerea crud[ C[-n s`nu-i omul de frunte ]n de=ert ]l vezi c-asud[, +i din cupa dezn[dejdii b`nd ocar[, b`nd amar, Lucreaz[ =i zi =i noapte, lucreaz[ tot ]n zadar, C[ci mi=eii, ca o straj[, c`rma \[rii ]mpresoar[ +i pe-oricine nu-i dintr-]n=ii mi-l resping =i mi-l doboar[!

293

B. P. Hasdeu

SBIEREA

Ca unul =-unul fac dou[, vorbit-ai drept =i frumos! Pe mine, z[u, tot mi=eii din visterie m-au scos! Mul\i mi=ei sunt ]n Moldova! Dumnezeu s[ te fereasc[ Eu =-oricare om de treab[ poate s[ se pr[p[deasc[!... (C[tre R[zvan.)

A=adar, vinde-\i mo=ia, s[ n-ai b[taie de cap: Uite, eu, ca un prieten, a= vrea numai s[ te scap... R{ZVAN (lu`nd pe Vidra la o parte)

Iubit[ Vidr[, mai las[... De ce-i ast[ grab[ mare? Eu nu \i-am spus ]nc[ toate... Mai este o-mprejurare... (Cu r[ceal[, c[tre Sbierea.)

Vino mai t`rziu, jup`ne,... Mai t`rziu! SBIEREA (cu umilin\[)

V[ las... V[ las... M[-ntorc ]ntr-o jum[tate, ba nu! }ntr-un sfert de ceas. (Se dep[teaz[, apoi se opre=te ]n u=[, se mai ]nchin[ o dat[ =i iese.)

VIDRA (cu t[rie)

Fie! Eu \i-am spus, R[zvane, =-acum ]\i voi spune iar[ C[ Vidra nu vrea s[ plece ca s[ se-ngroape la \ar[... R{ZVAN

Bine! Nu ne vom ]ntoarce!... Vreau =i eu s[-\i dovedesc C`t de mare \i-e puterea =i c`t de mult te iubesc. VIDRA

Dar oare via\a-mi ]ntreag[ nu-i destul s[-\i dovedeasc[, }n toat[ clipa, c[ Vidra =tie =i ea s[ iubeasc[?

294

Muntele =i valea

Eu nu m[ g`ndesc, R[zvane, eu nu mai pot cugeta, Eu nu mai pricep nimica dec`t ]n[l\area ta... R{ZVAN

Nu vom pleca la Moldova; m[ supun voin\ei tale, Dar lumea-i ]nc[p[toare; s-alegem o alt[ cale; La nem\i, la turci sau aiurea, oriunde-mi vei porunci, At`ta-i cu neputin\[ de-a mai r[m`nea pe-aci... VIDRA

+i de ce-i cu neputin\[? R{ZVAN

+tii c-am fost la hatman... VIDRA

Bine... R{ZVAN

Acum el n-o mai ascunde =-o spune la ori=icine C-o s[ fie cu Moldova un r[zboi ]nfrico=at... Ast[zi la d`nsul acas[ ne-a chemat pe to\i la sfat, Ne spuse dint`i c[ le=ii sunt r[u cu \ara nem\easc[, +-av`nd leg[turi cu turcii ar dori s[ le p[zeasc[; Ne mai spuse c-Aron-vod[, noul domn moldovenesc, |ine-mpotriva Turciei cu-mp[ratul cel nem\esc; Ne-a mai spus altele multe, ]n=ir`nd vreo patru oare, +i-n sf`r=it, drept ]ncheiere, ne-a ar[tat o scrisoare, }n care craiul ]i zice s[ fie gata pe loc A trece hotarul \[rii cu sabie =i cu foc... M-ai l[sa tu oare, Vidro, ca bra\ul meu s[ izbeasc[ Un piept de rom`n? S-aprinz[ o colib[ rom`neasc[?... R{ZA+UL (intr`nd z[p[cit)

Vine hatmanul! El ]nsu=i!... (Iese)

295

B. P. Hasdeu

VIDRA

Eu te las a cugeta C[... lovind pe-un domn netrebnic, vei sc[pe chiar \ara ta... (Vidra iese prin o u=[, pe c`nd prin alta intr[ hatmanul.)

HATMANUL (privind ]n urma Vidrei)

Este sora dumitale? Acea femeie viteaz[, Ce te-nso\e=te-n r[zboaie, ]nfrunt[ moartea, vegheaz[ Pe c`mpul de b[t[lie, ]n r`nd cu osta=ii mei, Pe care ades ]i ]ntrece?... Minune dintre femei! R{ZVAN

Este Vidra... HATMANUL

Ast[ dat[ cerul a fost cu dreptate, D`nd o asemenea sor[ la un asemenea frate... (Se a=az[, se g`nde=te, apoi, dup[ o t[cere)

Fiindc[-ast[zi diminea\[ ne certasem oarecum, Tu nu te-a=teptai, sunt sigur, s[ ne mai vedem acum... R{ZVAN

Nu, hatmane. Nea=teptat[ e numai cinstea cea mare De-a te vedea-n locuin\a unui om f[r[-nsemnare... HATMANUL

}n ]nt`lnirea ce-avur[m pare-mi-se c[-mi spuse=i... R{ZVAN

+i \i-o mai spui ]nc-o dat[ c[-mi dau via\a pentru le=i, +-oriunde m[ vor trimite, le voi sluji cu credin\[, Dar nu m[ bat cu rom`nii... nu; asta-i peste putin\[!...

296

Muntele =i valea

HATMANUL

Polcovnice! Bag[ seama c[, mai mult ca ori=ic`nd, E=ti dator tocmai acuma s[ te jertfe=ti chiar nevr`nd. Ajutorul dumitale, dec`t altul ori=icare, Ni-i cu totul de nevoie ]n aceast[-mprejurare. Dumneata cuno=ti Moldova; \ara =-oamenii cuno=ti, Locurile, r`nduiala, tot ce trebui pentru o=ti... R[zboaiele se c`=tig[ nu numai prin vitejie; Ades mai mult ca prin bra\e se face prin dib[cie... R{ZVAN (posomor`ndu-se)

Am ]n\eles! Prin urmare, vou[ vi-i trebuitor Un om v`ndut, o iscoad[, un mi=el, un tr[d[tor... HATMANUL

A, polcovnice! Se poate s[-mi faci astfel de dojene? Dumneata e=ti leah acuma, c[ci patria ubi bene, Dup[ cum zice latinul, =i nu mai e=ti moldovean: Po\i s[ te ba\i cu Moldova f[r-a te numi viclean... R{ZVAN

Hatmane, latinul zice... dar fii bun de-mi t[lm[ce=te, }n cuibul meu, la Moldova, nu se-nva\[ latine=te... HATMANUL

|ara este unde-i bine... R{ZVAN

A=a?... P[c[tos latin, Cine iubea deopotriv[ pe-un frate =i pe-un str[in, Zic`nd c[ \ara-i o turt[, ]nc`t s[ poat[ stomahul Leah a m[ face pe mine, sau muscal s[ fac[ leahul! Nu, hatmane! Niciodat[!... Fie p`inea c`t de rea, Tot mai dulce mi se pare c`nd o =tiu din \ara mea!...

297

B. P. Hasdeu

HATMANUL (scul`ndu-se)

Vrea s[ zic[, e=ti statornic ]n hot[r`rea luat[ De-a ie=i din s`nul nostru? R{ZVAN

Da. +-o mai spui ]nc-o dat[, Dar m[ jur c[ de nevoie =i cu p[rere de r[u: Dumneata singur ai face tot a=a la locul meu... HATMANUL (a=ez`ndu-se, dup[ o t[cere)

Pe castelanul Piotrowski ]l cuno=ti; rud[ cu mine, }n r[zboaie totdeauna s-a b[tut destul de bine, Fiind dintre cei de frunte =i la lupt[, =i la sfat, Nu-i b[tr`n, nu-i f[r[ stare, este foarte ]nv[\at... Ei bine! Eu, cum s-ar zice, a= putea s[ pun la cale Ca nepotul meu Piotrowski s[ ia sora dumitale... R{ZVAN (scul`ndu-se)

Pe Vidra? El o iube=te? |i-a spus? HATMANUL

Nu... R{ZVAN

El nu \i-a spus? HATMANUL

Piotrowski o s[ m-asculte: t`n[rul e preasupus... R{ZVAN (lini=tindu-se)

Bine! O s[-ntreb pe Vidra... Vom vedea ce-o s[ ne zic[!... El nu \i-a spus c-o iube=te? S[ fi spus... Dar nu-i nimic[...

298

Muntele =i valea

HATMANUL

+-aceasta nu-i ]nc[ totul. Ca s[ leg cu \ara mea Pe viteazul cel mai mare din c`\i am putut vedea, Eu, eu, hatmanul, sunt gata s[-\i dau ]n c[s[torie Pe fiica mea... R{ZVAN (mi=cat)

Cum? pe fiica-\i... HATMANUL

A=a, polcovnice... R{ZVAN

Mie? HATMANUL

Nu m[ mir c[ te uime=te... R{ZVAN

Da! +-o s[ uimeasc[ pe to\i! Hatmane! Eu ]n Moldova =tii oare ce-am fost? HATMANUL

Ce? R{ZVAN

Ho\! HATMANUL (scul`ndu-se cu mirare)

Ho\? O, Doamne!...

299

B. P. Hasdeu

R{ZVAN

Ho\ de codru! S[ r[peasc[ =i s-omoare, Nu f[cea bra\ul meu alta... }mi mai dai pe fiica-\i oare? HATMANUL

Trecutul nu ne prive=te... S[ privim ce este azi: Eu te v[d boier, polcovnic, osta=ul cel mai viteaz; C`nd \ara mea-\i datoreaz[ izb`nde str[lucitoare, Iar cine caut[ pete, le g[se=te chiar ]n soare, Eu ]\i dau pe fiica-mi! R{ZVAN

}ns[... g`nde=te-te... HATMANUL (a=ez`ndu-se)

M-am g`ndit. R{ZVAN (dup[ o t[cere)

Hatmane prealuminate! }n Biblie ai citit C[ Faraon din Egipet s-a-nfundat cu p[c[to=ii Din voia dumnezeiasc[ ]n undele M[rii Ro=ii? HATMANUL

Dar ce-nsemneaz[-ntrebarea? R{ZVAN

Astfel pieri Faraon; Pu\ini dintr-ai s[i sc[par[ din acel grozav canon; Totu=i, o alt[ pedeaps[ de la urgia cereasc[, O pedeaps[ =i mai crud[ a trebuit s[ primeasc[. Dumnezeu ]i os`ndise, ]n urma celui potop,

300

Muntele =i valea

Mii de veacuri s[ colinde f[r[ \int[, f[r[ scop, Alunga\i din \ar[-n \ar[, din loc ]n loc ca o turm[, Dispre\ui\i de noroade ca lucrul cel mai din urm[, +i-nv`rtindu-se pe drumuri, p`n[ la groaznica zi C`nd tr`mbi\a judec[\ii din cer o vor auzi, +-atunci lumea despletit[, ca muierea vinovat[ O s[ strige: Doamne! Doamne! mai iart[-m[ =-ast[ dat[!... HATMANUL

Polcovnice! Vino-n fire... R{ZVAN

Acel neam nenorocit, La Dumnezeu ]n os`nd[ =i la oameni huiduit, Sufere cu nep[sare m`nia ursitei sale, B[rba\ii lor nu =tiu alta dec`t s[ fure, s[-n=ale, T[v[lindu-se minciun[, ]n mi=elii cufunda\i, Iar femeile ajut[, =i chiar ]ntrec pe b[rba\i, V`nz`nd druma=ilr floarea tinere\ilor pl[p`nde, +-apoi sufletul Satanei, c`nd alta nu se mai vinde, C[ci soarta lor e s[ v`nd[... nu le pas[ ce =i cui! HATMANUL

|igani? R{ZVAN (=terg`nd sudoarea de pe frunte)

Tat[l dumitale a fost leah? HATMANUL

Ce vrei s[-mi spui?... R{ZVAN

}ns[ maica dumitale se zice c-a fost maghiar[?

301

B. P. Hasdeu

HATMANUL

Polcovnice! Ce-ntrebare? Unde mergem? R{ZVAN

A=adar[, E=ti maghiar? HATMANUL

Ba leah; dar totu=i prea ciudate mi se par Aceste vorbe f[r[ noim[... R{ZVAN

E=ti leah! Vai, nu e=ti maghiar!... Neamul se ia dup[ taic[!... Dup[ taic[!... Biata mam[ De loc nu se socote=te, de loc nu se bag[-n sam[!... S[rmana maic[, ce poart[ copilu-n s`ngele s[u, Ca s[-i dea suflarea vie\ii, duce chinul cel mai greu, Cu c`ntecul ei ne-nva\[, cu laptele-i ne nutre=te; C`nd pl`ngem noi, ea, dr[gu\a, c-un z`mbet ne lini=te=te +i pl`nge de bucurie v[z`ndu-ne c[ z`mbim; Maica, cea dint`i fiin\[ pe care noi o iubim, Cea dint`i ce ne iube=te, nu-i nimic[! Totu-i tat[!... O, dreptate omeneasc[! O, dreptate blestemat[!... HATMANUL (cu ]ngrijire)

Polcovnice! Tu m[ sperii... E=ti bolnav... E=ti r[t[cit... R{ZVAN

Maica mea a fost rom`nc[. Tat[-meu... Mai ]n sf`r=it, Eu... eu sunt \igan! HATMANUL

O, Doamne! Tu \igan?... Nu-mi place gluma!...

302

Muntele =i valea

R{ZVAN

Da! |igan, \igan!... Ei bine, s[ te mai vedem acuma!... HATMANUL (]=i pune m`na pe frunte, se g`nde=te, apoi, dup[ o t[cere, ]n cursul c[reia R[zvan ]l prive=te a\intit)

}ntreaga \ar[ le=easc[... R{ZVAN (apuc`ndu-l iute de m`n[)

Taci, hatmane! Nu uita Cine-s eu, =-adu-\i aminte =i cine e=ti dumneata!... }n via\[ numai o dat[ ]nt`lnii ]n neagra-mi cale Una singur[ fiin\[ cu sim\irea dumitale, Ce din falnica n[l\ime a na=terii boiere=ti, Privind cu ochii cu care tu, hatmane, m[ prive=ti, Cu m`na-i ]mi str`nse m`na =i-mi vorbi cu omenie. Acea fiin\[ e Vidra... nu sor[-mea, ci so\ie. HATMANUL (scul`ndu-se =i rezem`ndu-se de umerii lui R[zvan)

Am f[cut, ca leah =i hatman, tot ce-n putin\[ mi-a stat, +i nimic, nimic ]n lume din parte-mi n-a= fi cru\at, Ca s[ c`=tig \[rii mele pe iubitul meu tovar[=... Dar nu-i chip! S[ fim prieteni! M`na ta!... spuindu-\i iar[=i C[ primeam cu bucurie un ginere ca R[zvan!... VULPOI (intr`nd iute)

Polcovnivce! De la \ar[ un boier... Un moldovan... (Las[ s[ intre Ba=ot[ =i iese. R[zvan face o mi=care de mirare, Ba=ot[, v[z`nd pe hatman, se opre=te ]n u=[.)

HATMANUL

Boierule din Moldova! Nu te cunosc p`n-acuma, +i totu=i, te rog d[-mi voie ca s[-\i spun o vorb[ numa...

303

B. P. Hasdeu

Norodul vostru se zice c-oare=ic`nd ar fi venit +i s-ar trage tocma-tocma din R`mul cel preavestit; Dar cum oare vre\i ca lumea s[ v-asculte, s[ v[ creaz[, C`nd ]ntreaga firea voastr[ cu totul se dep[rteaz[ Din obiceiul acelor oameni ageri =i v`rto=i, Pe care voi cu trufie ni-i ar[ta\i ca str[mo=i? R`mlenii cei din vechime c[utau f[r[-ncetare Ca s[ scoat[ la lumin[ tot ce-i bun =i tot ce-i mare, }nc`t la plug =i la sap[ g[seau adesea b[rba\i Cu care se f[le=te lumea: pe Catoni =i Cincina\i... La voi, ]ns[, c`nd o raz[ De soare p[trunde-n \ar[, To\i se scoal[, to\i turbeaz[, To\i voiesc s-o dea afar[!... (Arat[ la R[zvan =i iese.)

BA+OT{ (]nchin`ndu-se)

Cer iertare; viu d-a dreptul de la drum =i plin de prav. M[ cheam[... R{ZVAN

+tiu cum te cheam[, jup`ne mare v[tav! Ne cunoa=tem foarte bine. BA+OT{ (]nchin`ndu-se)

£...¤ Umplut-ai Moldova-ntreag[ de numele dumitale, +i slava ce-o c`=tigase=i, nu pu\in a mai crescut Prin vestea c[ mai ]n urm[ =i pe t[tari i-ai b[tut; Deci icoana matalu\ei, la Cracovia lucrat[ +i care, cum e=ti acuma, ]ntocmai astfel te-arat[, St[p`nu-meu Aron-vod[ o \ine-n palatul s[u, Unde cu mult[ pl[cere putut-am s-o v[d =i eu; +i cum o v[zui, pe dat[ zis-am: mare, mare, mare!

304

Muntele =i valea

Nas de =oim! O frunte-nalt[! Din ochi inima tresare! Mai ]n sf`r=it, toat[ fa\a numai duh =i numai foc!... C[ci pe cei ale=i de soart[ eu unu-i ghicesc pe loc... R{ZVAN

Nasul meu, ochii =i fruntea vor fi fost de tot altminte; A=adar, nu-i de mirare c[ nu-\i mai aduci aminte!... +-apoi altceva mai este: eu eram at`t de mic, }nc`t v[tavul cel mare, z[rind un s[rman pitic, Nu vrea nici s[-l bage-n sam[ sau d-aproape s[-l priveasc[ +-ar fi putut cu piciorul ca pe-o musc[ s[-l turteasc[! Piticul ]ns[ de-atuncea, speriat de-un vis grozav, N-a uitat =i n-o s[-l uite pe-acel puternic v[tav... Dar l[s`nd acestea toate, spune-mi, cinstite jup`ne, Ce-nt`mplare, ce furtun[ te-o fi aduc`nd la mine? BA+OT{ (]nchin`ndu-se)

M[ria-sa Aron-vod[, din voia lui Dumnezeu Mo=teanul \[rii Moldovei, domnul =i st[p`nul meu Ba =i na=, c[ci mai deun[zi, din p[rinteasca sa mil[, Mi-a f[cut nespusa cinste de-a-mi boteza o copil[ M[ trimite cu solie la polcovnicul R[zvan, Ca s[-i spui c[-l cheam[ \ara, d`ndu-i un loc ]n divan... R{ZVAN

}n divan?... BA+OT{ (]nchin`ndu-se)

Suntem ]n lupt[ cu puterile p[g`ne, +i, dup[ c`te se spune, o s[ mai vedem ca m`ine C[ =i leahul trece Nistrul turcului ]n ajutor. Un r[zboi at`t de stra=nic nu-i tocmai lucru u=or! De=i nem\ii =i muntenii sunt lega\i cu noi fr[\e=te,

305

B. P. Hasdeu

De=i o=ti avem destule, de=i hrana nu lipse=te, Totu=i, este trebuin\[ =i de-un hatman ispitit: St[p`nul meu Aron-vod[ la dumneata s-a g`ndit... R{ZVAN (iute)

Cum ai spus? Ce zici? Eu hatman? Mai spune dar ]nc-o dat[!... Hatman?... Hatman ]n Moldova?... Ce-nt`mplare nea=teptat[!... BA+OT{ (]nchin`ndu-se)

S[rut m`na. Merg la gazd[ =i stau gata ori=ic`nd La porunca dumitale... Cred c-o s[ plec[m cur`nd... (Iese cu mult[ umilin\[, pe c`nd Vidra se arat[ ]n alt[ u=[, oprindu-se f[r[ a fi v[zut[ de R[zvan.)

R{ZVAN (dup[ o t[cere)

Acest om f[r[ dreptate de nu m-arunca-n robie, Eu n-a= fi c[tat lumin[ la codru =i-n haiducie; De nu m[ ducea norocul ]n umbra negrei p[duri, Pe minunata mea Vidr[ n-a= fi ]nt`lnit-o aiuri; De nu iubeam o femeie cu o inim[ semea\[, N-a= fi g[sit ]n r[zboaie un nume =-o nou[ via\[!... Acest om, f[r[ s-o =tie, m-a ridicat p`n-aci: O, Doamne! C[ile tale cine le poate ghici! Tu, ce pe du=manii no=tri ades ni-i faci o unealt[, Prin care te-mpingi cu-ncetul la \inta cea mai ]nalt[!... VIDRA (apropiindu-se)

Jup`ne! Jup`ne hatman! R{ZVAN (str`ng`ndu-i m`na)

Tu o =tii?...

306

Muntele =i valea

VIDRA

|i-a mai r[mas S[ faci pe calea m[ririi un singur, un singur pas! R{ZVAN

Un pas?... VIDRA

Ca s-apuci cu fal[ scaunul lui +tefan cel Mare +i patruzeci mii de oaste s[ te-a=tepte-n ascultare, Bucuro=i a-nfige lancea ]n ce parte-i va-ndrepta Un deget al m`inii tale, o vorb[ din gura ta!... R{ZVAN (turburat)

Scaunul lui +tefan cel Mare?... VIDRA

+tefan cel Mare, iubite! R{ZVAN (pun`nd m`na pe bra\ul cel legat)

+tii tu oare c[ t[tarii poart[ s[ge\i otr[vite?... Ast[ ran[... VIDRA (z`mbind)

Ast[ ran[? Ei bine?... Ce-i?... S[ vedem!... Te temi de moarte, R[zvane?... De c`nd asta?... R{ZVAN

Da, m[ tem!... Nu m[ temeam mai-nainte, p`n[ ce cu desf[tare Nu gustai, Vidro iubit[, din faguru de-a fi mare!

307

B. P. Hasdeu

VIDRA

A=a-i, R[zvane, c[-i dulce?... R{ZVAN

O, nepoata lui Mo\oc! Sufletul meu f[r[ tine n-ar fi cunoscut de loc Ast[ sim\ire ciudat[, ce-l ]ndeamn[ s[ doreasc[ Jos la picioarele sale toat[ lumea s-o priveasc[!... VIDRA

+i numai tu ca un munte ce prime=te cel dint[i M`ndrul soare, pe c`nd noaptea st[ culcat[ peste v[i!... R{ZVAN

O, da! Voiesc a fi mare, precum Sbierea cu gr[mad[ Voie=te movile de-aur numai la d`nsul ]n lad[! (Sbierea scoate capul prin u=a din fund.)

}ns[ rana bra\u-mi arde... O s[geat[ cu venin! SBIEREA (]naint`nd)

Vinde\i? Dac[ da\i mai ieftin, eu pl[tesc acum pe=in...

308

Muntele =i valea C ~ N T U L V

M{RIREA „A=a s-a pl[tit =i lui R[zvan r[ul ce-i f[cuse =i el lui Aron-vod[...” MIRON COSTIN, cap. II

FE|ELE: T{NASE R{ZVAN, hatman moldovenesc c[pitani R{ZA+UL VIDRA VULPOI BA+OT{ +OLTUZUL SBIEREA UN COPIL, MAI MUL|I C{PITANI +I T~RGOVE|I. Palatul lui R[zvan la Ia=i. (R[za=ul =ade g`nditor, flueir`nd o doin[, cu capul plecat pe m`n[. Afar[ se aud din dep[rtare ]mpu=c[turi de tun.)

VULPOI (intr`nd)

Bun[ ziua, c[pitane! R{ZA+UL

Ziua rea, nu ziua bun[! Unde vezi tu bun[tate, c`nd tot fulger[ =i tun[? M[i, Vulpoiule, nu-i bine... VULPOI

Te prea poftesc mai ]nt[i S[ te-nve\i a nu-mi mai zice nici „Vulpoiule”, nici „m[i”! Sunt c[pitan ca =i tine, =i nu-s c[pitan degeaba: Te rog dar s[-mi zici de-acuma: „c[pitane”...

309

B. P. Hasdeu

R{ZA+UL

Mare treab[! Nu cumva s[-\i zic „jup`ne”, sau „boierule”? Ce spui? Mai a=teapt[! Deocamdat[, pune-\i, drag[, pofta-n cui!... Leahul ne trimite-ntruna ghiulele peste ghiulele, Noi st[m ]nchi=i ]n cetate ca dobitocul ]n piele, Merinda se-mpu\ineaz[, iarb[ de pu=c[ m[ tem C[ peste dou[-trei zile de leac n-o s[ mai avem, +i tu te g`nde=ti acuma, moar[ stricat[! dihane! A da lege =i porunc[ ca eu s[-\i zic: „c[pitane”?... VULPOI

Te sperie leahul?... Asta-i?... Apoi pe pace s[ fii. Noi ne-am ]nfr[\it cu d`n=ii. R{ZA+UL

Dar tu de unde o =tii?... VULPOI

Drace! Vulpoi ce nu =tie? Ascult[, s[-\i spui pe fa\[, M[ria-sa Aron-vod[ trimis-a azi-diminea\[ Chiar pe Ba=ot[ v[tavul drept la hatmanul le=esc... R{ZA+UL

+i crezi tu?... VULPOI

Cu bun[ seam[! Nicidecum nu m[-ndoiesc!... Le=ii sunt gata la pace... Vrei dovezi? Ei bine, iat[!... Dint`i cetatea Sucevei nu s-a luat niciodat[ +i, prin urmare, nici ast[zi nu se ia a=a u=or; Apoi Ba=ot[ v[tavul e un faimos vorbitor, +i deci, ]ndrug`nd la fleacuri, pe le=i o s[-i ame\easc[, C[-i =tiut ce fel de poam[-i ]n\elepciunea le=easc[;

310

Muntele =i valea

}n sf`r=it, du=manul vede c[ nu-i glum[ cu R[zvan, Cunosc`ndu-l din aproape c[-i suflet de ho\oman!... A=adar, la dracu lupta, duc[-se naibii vr[jma=ul, T`rgu-i rupt, pacea-i f[cut[, n-ar strica nici ald[ma=ul; Cr[=m[reasa nu-i departe: o m[sur[, doi =al[i, Cotnar din via domneasc[... R{ZA+UL

M[i Vulpoiule... VULPOI

Iar „m[i”? Nu po\i s[ zici „c[pitane”?... Z[u c-o s-ajung[ la ceart[!... R{ZA+UL

Bre, n-am v[zut p`n-acuma o f[ptur[ mai de=art[, Tr[sni-te-ar c[pit[nia, c[pitane mare fleac! Sunt sute de semne rele, iar bune nu-s nici de leac. Hatmanul nostru, de pild[, c`nd intr[, c`nd vrea s[ ias[... Mereu se tot poticne=te, intr`nd =i ie=ind din cas[... VULPOI

Dec! Astea sunt semne bune! R{ZA+UL

Semne bune? VULPOI

Negre=it! Este r[u c`nd omul cade, iar nu c`nd s-a poticnit... R{ZA+UL

Vezi c[ =-altceva mai este...

311

B. P. Hasdeu

VULPOI

Ori=ic`te mi s-ar spune, T[lm[cind cum se cuvine, toate semnele sunt bune! T{NASE (intr`nd)

O veste, copii!... O veste!... VULPOI

C[pitani, iar nu copii! Te rog, c[pitan T[nase, ca =i dumneata s-o =tii... Am ajuns =i eu odat[ s[ fiu un obraz ]n lume, +i tocmai acuma nimeni nu vrea s[-mi zic[ pe nume!... R{ZA+UL

Ce veste? T{NASE

O veste mare. V[tav Ba=ot[-n sf`r=it }mpac[ treaba cu le=ii, =i domnul a isc[lit... Avem pace chiar la vreme: ne lipseau hrana =i pravul, Nu era chip a mai merge... VULPOI

Iste\ mai e =i v[tavul! R{ZA+UL

Cu le=ii?... Asta-i nimic[!... Mai este turc =i t[tar... VULPOI

Haida-de! Ei sunt departe... Grij[ le por\i ]n zadar... T{NASE

Ba nu-i vorb[ c[-s departe; dar le=ii se-ndatoreaz[ A ne tocmi =i cu d`n=ii...

312

Muntele =i valea

R{ZA+UL

Cine-i nebun ca s[-i creaz[! (Afar[ se aud strig[te: „S[ tr[iasc[ Aron-vod[“.)

VULPOI

Aron-vod[ s[ tr[iasc[... Auzi\i ce chiu? Ce zvon? Mult mai iube=te norodul pe m[ria-sa Aron! T{NASE

Adic[, orice s-ar zice, e un vod[ cumsecade: Pe s[r[cime o cru\[, pe cei cu caftan ]i rade, Iar nu las[ pe ciocoiul, f[r[ fund =i f[r[ dop, S[ despoaie toat[ \ara, cum f[cea Petrea cel +chiop!... }ns[ nu-i lucru temeinic a norodului strigare. Sunt b[tr`n. V[zui cam multe... Strigau al\ii =i mai tare: „S[ tr[iasc[ L[pu=neanul”, =i-l viclenir[ ur`t: „Despot-vod[ s[ tr[iasc[“, =-apoi mi l-au omor`t; „S[ tr[iasc[ +tefan Tom=a”, =i-l gonir[ ca pe-un c`ine; „Ioan-vod[ s[ tr[iasc[“, =i-l dete-n gheare p[g`ne... }ntr-o clip[ L[pu=neanul, Tom=a, Despot =i Ion Fur[ jos =i jos deodat[... Vai =i de vod[ Aron! Una crede =-alta spune, iar face din z[p[cire Necrezute =i nespuse: a=a-i rom`nul din fire. R{ZA+UL

Bine-ar fi s-avem odihn[! Dup[ ce de la divan Mi-am c`=tigat judecata mul\umit[ lui R[zvan, Cum a= mai zbura, b[di\[, s[-mi mai v[d de r[z[=ie!... VULPOI

Nu-\i este greu, c[pitane, ca s[ spui o nerozie? Eu, unul, din ziulica de c`nd m-am c[pit[nit, Uitat-am nu r[z[=ia, ci chiar codrul ]nverzit!... +-aice-s ca =i-n p[dure, av`nd puterea de-a face,

313

B. P. Hasdeu

De fric[ de pedeaps[, tot ce vreau =i tot ce-mi place. Neghiobii, ce nu m-ascult[, stau la p`nd[ de-i ochesc, Apoi mi-i iau la b[taie, mi-i ]nchid =i mi-i globesc... Suntem oameni, c[pitane, pentu care totul e lesne, C[ci lumea cea mai m[runt[ nu ne-ajunge nici la glezne. Venit-a apa la moar[! Vom m[cina c`t putem: S[ ne folosim de timpuri c`nd al\ii de noi se tem!... Ce s[ te mai pl`ngi at`ta pentr-un pai de r[z[=ie, C`nd acuma \ara-ntreag[ e pentru noi o mo=ie!... R{ZVAN (intr[ foarte tulburat)

Bine c[ sunte\i aice!... Unde-i Vidra? Asculta\i!... Merge\i... Pe to\i c[pitanii pe dat[ s[ mi-i chema\i!... Eu v-am fost ca =-un p[rinte!... Aduna\i-i mai ]n prip[!... Timpul zboar[... Mai degrab[!... }ntr-o clip[! ]ntr-o clip[!... (Iese prin u=a din st`nga.)

VULPOI

Ha, ha! }n\eles-a\i oare vreun singur cuv`nt m[car? M[ tem c[ hatmanul nostru e cu trei roate la car.... R{ZA+UL

Ce-\i spuneam eu dineoar[? Tot la vorba ceea vine: Poticneala-i mare lucru... M[i Vulpoiule, nu-i bine!... VULPOI (furios)

M[i? Iar m[i?... T{NASE

Noi pierdem vremea, tot la fleacuri ]n=ir`nd!... Haidem! pe to\i c[pitanii s[-i adun[m mai cur`nd, Hatmanul =tie ce face. El ]nva\[, el r[spunde.

314

Muntele =i valea

Este datoria noastr[ ca s[-l ajut[m oriunde... Eu =tiu c[-n \ara Moldovei unul e R[zvan, m[ jur! P[cat c[-i \igan... La dracu!... {sta-i singuru-i cusur! (Ies to\i prin u=a din fund, pe c`nd prin cea din st`nga intr[ R[zvan =i Vidra.)

R{ZVAN

Da! S-au ]mp[cat cu le=ii... VIDRA

+i cu p[g`nii?... R{ZVAN

Fire=te! VIDRA

Trebuia tu s[-i dai sfaturi... R{ZVAN

De la mine nu prime=te... At`ta-i mai r[u! Iubit-o, cat[ drept ]n ochii mei! Drept!... A=a!... Spune-mi, acuma, nu cite=ti nimic ]n ei?... VIDRA (cu nedumerire)

Sunt tulburi... R{ZVAN

Tulburi? At`ta?... Foarte bine! Vrea s[ zic[, Nici Aron-vod[ ]n ochii-mi n-a putut citi nimic[... Ochii mi-au fost cu credin\[... (Str`ng`nd pumnii =i cu un glas ]necat.)

Vidro! Vidro!... Eu voiesc Negre=it una din dou[: sau moarte, ori s[ domnesc!

315

B. P. Hasdeu

VIDRA

Asta-i =i dorin\a Vidrei... }ns[ trebui am`nat[... Nu-i timp... R{ZVAN

Ast[zi, ast[zi, ast[zi; sau ast[zi, ori niciodat[! Aron se-mpac[ cu le=ii, =i cu ajutorul lor Se-nt[re=te la domnie, pe c`nd eu sughi\ =i mor! Prin du=mani s[ m[ sl[veasc[, iar slava duce la toate!... Aron se-mpac[ cu le=ii... F[r[ nume, f[r[ tron, Ce fac eu?... R[spunde-mi, Vidro!... A=adar[, jos Aron!... VIDRA

Nu te gr[bi!... m[-ngrije=te o presim\ire ciudat[. +i presim\irea femeii nu se-n=eal[ niciodat[... R{ZVAN

Vorbe seci! VIDRA

O, nu, R[zvane! Chiar ast[zi eu am visat O vedenie grozav[, un lucru ]nfrico=at!... Maica ta-n haine cernite din morm`nt p[=ea spre mine, Ochii-i se-necau ]n lacrimi, pieptu-i gemea de suspine. +i durerea-i, pl[m[dit[ cu m`nia la un loc, }mi striga din gura-i moart[: Piei, nepoata lui Mo\oc!... R{ZVAN

Vise! O nimica toat[! Lupt[torul care-n via\[ }nt`lne=te la tot pasul ]ns[=i moartea fa\[-n fa\[, }nc`t i se par acuma deopotriv[ mor\i =i vii, Nu-l tulbur[ o n[luc[ ce sperie pe copii!... +-apoi unde-i acea Vidr[ care-mi tot spunea odat[ De-a nu fi ca mici p`raie, ci ca Dun[rea cea lat[?

316

Muntele =i valea

Unde-i acea Vidr[ care zi =i noapte m[-nv[\a C[ p`n’ =i iubirea \[rii e pofta de-a se n[l\a? Unde-i acea mare Vidr[ ale c[reia cuvinte, Ca o s[m`n\[ m[runt[, ]mi c[deau ad`nc ]n minte, +i din tainicele brazde ale sufletului meu, Prinz`nd r[d[cini cu-ncetul, dezvelindu-se mereu, Ie=ir-acuma deodat[, pline de suc =i de via\[, R`z`nd de viscoli, ca bradul ]ncins cu sute de bra\[? Unde-i Vidra?... Denainte-mi st[ un chip tremur[tor, Ce de spaim[ crede-n umbre =i pl`nge de spaima lor... A=a? Tu, ce-ai fost ]n stare, cu-mbr`nciri necontenite, P`n’ la marginea m[ririi s[ m-aduci pe nesim\ite, Tocmai ast[zi, c`nd ajungem la doritul nostru mal Te-ngroze=te fa\a m[rii ce ridic[ val pe val?... Afl[ dar[ c[ degeaba unda muge, v`ntul geme; R[zvan, ]mpins p`n-aice, de furtuni nu se mai teme, +i c[lc`nd cu desperare peste und[, peste v`nt, Va =ti s[ mearg[-nainte: sau la tron, ori la morm`nt!... (Intr[ R[za=ul, Vulpoi, T[nase =i mai mul\i c[pitani.)

VIDRA

M[ duc s[ m[-nchin, R[zvane... Numai ]n zile de goan[ Omul uit[ necredin\a =i-n\elege o icoan[!... (Iese.)

C{PITANII

S[ tr[ie=ti! R{ZVAN

Nu-i timp de vorbe!... Pe c`nd viteazul Mihai Scald[ |ara Munteneasc[ de la Giurgiu p`n’ la plai, }n s`ngele de n[p`rc[ al urdiilor p[g`ne; Pe c`nd Jigmon ungureanul, la hotarele rom`ne, P[scut cu noi ]mpreun[ de =arpele veninos, }=i pune pieptul ]n lupt[ pentru crucea lui Hristos;

317

B. P. Hasdeu

Pe c`nd neam\ul, fr`ncul, papa, \[rile cre=tine toate S-au unit ca s[ doboare spurcata p[g`n[tate, Numai le=ii cei zburdalnici sunt cu turcul ]n\ele=i, Iar domnul Aron al vostru s-a tocmit argat la le=i! Sunte\i rom`ni, =i rom`nii n-au suferit niciodat[ Pe fruntea domnilor \[rii m[car o singur[ pat[! Un vod[-i un fel de doftor, =i norodul, fra\ii mei, Nu-i dator s[ fie jertfa doftorilor celor r[i!... Mul\i domni avuse Moldova; cei buni au domnit o via\[, Celal\i au purtat cununa o singur[ diminea\[; C[ci f[c`ndu-se lumin[ =i soarele fiind sus, Poporul da jos pe-aceia pe care poporul i-a pus!... Un vod[, ca ori=icine, ]=i ia plata dup[ fapt[... M-a\i ]n\eles? Vremea trece... C{PITANII

Jos Aron!... R{ZVAN (ar[t`nd u=a)

|ara v-a=teapt[! (C[pitanii ies, afar[ de Vulpoi =i de T[nase.)

VULPOI

S[-l ucidem?... R{ZVAN

Nu, l[sa\i-l!... Domnii c`nd nu mai domnesc S-aseam[n[ cu strigoii: ei umbl[, dar nu tr[iesc... VULPOI

Bine!... R{ZVAN

Dup[ ce-l ve\i prinde, s[ da\i semne din pistoale!...

318

Muntele =i valea

VULPOI

}n\eleg!... +-apoi s[ facem ca norodul s[ se scoale +-adun`ndu-se cu gloata, mic =i mare pe maidan, S[ zbiere dobitoce=te: „Tr[iasc[ vod[ R[zvan”... R{ZVAN

Pe Ba=ot[... VULPOI

+tiu! Cu d`nsul voi avea chiar eu a face: De mult ]l p`ndesc de-aproape, c[ci nici de fric[ nu-mi place!... (Iese.)

T{NASE

O s[ plec =i eu ]ndat[, numai o vorb[ s[-\i spui... Faci r[u!... R{ZVAN

De ce? T{NASE

Apoi bine, nu se cade oricui A =edea pe scaunul \[rii... R{ZVAN

Ce-nsemneaz[?... T{NASE

Proasta minte Ar vrea s[-ndulceasc[ vorba =i nu g[se=te cuvinte... D[-mi voie s[-\i spui pe fa\[... R{ZVAN

Spune verde, mo= T[nas!

319

B. P. Hasdeu

T{NASE

Despot fu grec, Ioan-vod[ fu armean =i Iancu sas... Dar ori=icum p`n-acilea, din mila dumnezeiasc[, Noi n-am avut nici un vod[... =tii! |ara o s[ c`rteasc[. Ce s[-i faci!... Mai bine hatman. S[ nu fi fost tat[-t[u... R{ZVAN (]ncruntat)

Cum?... T{NASE

Apoi de! B[tr`ne\e!... S[ ne ierte Dumnezeu!... (Iese.)

R{ZVAN (Se a=az[ cu capul plecat pe m`ini, apoi se scoal[, face ]n t[cere c[\iva pa=i prin odaie, se opre=te pe loc.)

Nu-i greu ]nc[ patru zile de-a ne mai lupta-n cetate, P`n’ ce tab[ra lui Jigmon va lovi pe le=i la spate... Deocamdat[, p`n-atunce, nu ne temem de p[g`ni; Ramazanul lor mai \ine tocmai dou[ s[pt[m`ni... M-am g`ndit bine la toate... C`te griji =i c`te trude Numai ca s-apuci domnia!... (Cu turbare.)

Dar pistolul nu s-aude!... (Ascult`nd.)

Nu!... Tot nu!... (}=i freac[ fruntea, se a=az[ iar[=i pe divan =i pleac[ capul pe m`ini.)

VIDRA (intr`nd ]ncet)

Acum, iubite, nu-i timp a mai cugeta! Steaua lui R[zvan e mare: ]ncrede-te-n steaua ta!...

320

Muntele =i valea

Fii b[rbat ]n orice soart[: =i-n c[dere =i-n izb`nd[, Privind cu s`ngele rece la r[splat[ sau os`nd[!... R{ZVAN (scul`ndu-se)

Tu n-ai auzit pistolul? VIDRA

De nu vei avea noroc, Blestemul o s[ izbeasc[ pe nepoata lui Mo\oc, Care din cupa m[ririi s-a str[duit s[ te-mbete. +i nici ea nu-i vinovat[! Nu!... Sunt neamuri cu pecete, }n care Dumnezeu s[de=te vreun bine sau vreun p[cat, +-apoi to\i de-acela=i s`nge ]l mo=tenesc ne-ncetat! Neamul lui Mo\oc nu poate s-aib[ alt[ cugetare, Dec`t numai-numai-numai v[paia s-ajung[ mare!... R{ZVAN

Tu n-ai auzit pistolul?... Pistolul!.... Nu l-ai auzit? Spune! (Cu furie.)

Ureche! Ureche!... (Afar[ se aude o ]mpu=c[tur[.)

A! De-acuma s-a sf`r=it! Sunt domn! Tr[iasc[ domnia!... (Cu am[r[ciune.)

C`t de lesne, c`t de iute Se r[stoarn[ domnii \[rii, cel mult ]n zece minute! (C[tre Vidra.)

Dar tu nu mai spui nimica? Mai dinioar[ mi-ai zis Nu =tiu ce... ba mi se pare... de!... ]mi povesteai un vis... Mai spune-mi-l ]nc-o dat[...

321

B. P. Hasdeu

VIDRA (]ngenunchind)

}\i mul\umesc, Doamne sfinte, C-ai auzit cu-ndurare o rug[ciune fierbinte!... (Se scoal[)

Crezut-ai oare, R[zvane, c[ se poate speria De ni=te de=erte vise chiar o inim[ c-a mea? G`ndit-ai oare, iubite, c-o n[luc[ muiereasc[ Ar putea glasul m[ririi ]n pieptu-mi s[-l n[bu=easc[?... V`ntule\ul, ce-adiaz[ printre vi\e din l[star, R[m`ne f[r[ putere ]n fa\a unui stejar, Pe care numai furtuna ]l zguduie =i-l sf[ram[... R{ZVAN

Furtun[?... VIDRA

Cea mai cumplit[! R{ZVAN

E=ti doamn[, Vidro... VIDRA

Sunt mam[!... Aici copilul se mi=c[... Sim\indu-l ]n s`nul meu, Uit toate =i v[d acuma, v[d c[-s femeie =i eu!... (Afar[ se aud strig[te: „S[ tr[iasc[ R[zvan-vod[!”)

R{ZVAN

Ascult[, iubito Vidr[! Ascult[, scumpo so\ie!... S`ngele nostru din leag[n va mo=teni o domnie!... (Intr[ +oltuzul =i mai mul\i t`rgove\i.)

322

Muntele =i valea

+OLTUZUL (]nchin`nd lui R[zvan pe o tabl[ de argint struguri =i spice de gr`u)

Dup[ datina str[bun[, r[mas[ de la mai-mari, Eu, =oltuzul ot-Suceava, cu cei doisprezece p[rgari, Ale=i ca s[ fim ]n fruntea t`rgove\ilor d-aice, Dorim m[riilor-voastre ani mul\i =i via\[ ferice, }nc`t s[-ncinge\i Moldova, asemenea unui br`u, Numai cu livezi de struguri, numai cu c`mpii de gr`u; C[ci norodul, d`nd domnia, se mul\ume=te cu poame, Ca s[ nu piar[ de sete =i s[ nu moar[ de foame. R{ZVAN

Primesc din m`inile voastre prinosul de bun ogur, +-a fi p[rintele \[rii f[g[duiesc =i m[ jur: Nu voi uita niciodat[ c-a rom`nului t[rie Este plugul =i c`ntarul mai presus de boierie... +OLTUZUL

Tot dup[ vechi obiceie, p[strate din veac ]n veac, Ales-am din s`nul nostru b[iatul cel mai s[rac, Pentru ca m[riei-tale din gura-i copil[reasc[ S[ dea, f[r[ s[ se team[, o pova\[ b[tr`neasc[... Copile, s[rut[ poala ]mbr[c[mintei domne=ti, +i cum vei putea mai bine, ora\ia s-o cite=ti! B{IATUL (dup[ ce s[rut[ m`na ce-i ]ntinde R[zvan)

M[ria-ta! Nu te sup[ra, Ci fii bun a ne-asculta! }\i vom spune cam multe +i m[runte, Dar tot lucruri pl[cute, S[ fie drag ori=icui s[ ne-asculte!

323

B. P. Hasdeu

O sut[ de ani s[ domne=ti, Pe du=mani s[-i biruie=ti, Pe du=mani s[-i pedepse=ti. £.. .. .. .. .. .. .. .. ..¤ Dar cu moldovenii t[i, M[car de-o fi =i r[i, M[ria-ta, s[ fii bun cu ei; +i de-i vedea unii =i descul\i, M[ria-ta tot s[-i ascul\i; C[ci norodul e cam n[zdr[van: Face multe pozne ]ntr-u an; +i \ara-i cam nebun[: Face multe pozne =i-ntr-o lun[; Ba le-ndem`n[; +i-ntr-o s[pt[m`n[; Iar de nu te-i p[zi, Chiar ]ntr-o zi Multe-i auzi! R{ZVAN (d`ndu-i o pung[)

Destul! S[ tr[ie=ti, b[iete!... (Intr[ R[za=ul, T[nase =i mai mul\i c[pitani.)

R{ZA+UL

M[ria-ta! S[n[tate! Ispr[vit-am toat[ treaba f[r[ mult[ greutate: Pe-Aron-vod[ la r[coare ]n sp[t[rie l-am pus; Boierii, mitropolitul, pe to\i la palat i-am dus; Mai ]n sf`r=it, lucru-i gata! R{ZVAN

Unde-i Ba=ot[? R{ZA+UL

El are Pe Vulpoi cu toat[ ceata de v`n[tori ]n spinare.

324

Muntele =i valea

R{ZVAN

Bine, dragii mei tovar[=i!... St[p`nirea-mi ]n cur`nd La to\i =i la fiecare va da r[splat[ pe r`nd... SBIEREA (intr`nd iute, speriat, pierz`nd r[suflul, cu o l[di\[ ]n m`n[)

Jup`ne!... M[rite Doamne!... Scap[-m[! Norodul prad[! Sinete, zapise, \ara, lumea-i ]n aceast[ lad[!... R{ZVAN

Lini=te=te-te, jup`ne. Averea-\i chiar pe maidan O po\i l[sa f[r[ grij[ ]n zilele lui R[zvan... SBIEREA (r[sufl`nd mai u=or =i f[c`nd semnul crucii)

}n lad[ tot e mai sigur!... P[r[lu\a cere paz[: Mai bine s-o \ii sub cheie, ca nimene s[ n-o vaz[... VIDRA

Doamne, so\ule, st[p`ne! Nu m[ mai pot opri!... }ntr-un glas cu \ara-ntreag[, viu a-\i ura =-a-\i dori O domnie fericit[... ba ]nc-a= mai vrea ca m`ine Tu s[ legi ]ntr-o cunun[ toate \[rile rom`ne, }nc`t de la Marea Neagr[ p`n’ la falnicul Carpat, S[ nu domne=ti ca un vod[, ci ca R[zvan-]mp[rat! C{PITANII

Da, da, da! }mp[r[\ie!... R{ZVAN (trist)

Ar fi bine deocamdat[ S[ r[m`nem cu Moldova!

325

B. P. Hasdeu

SBIEREA

Ce om f[r[ judecat[! Dar Moldova-i s[r[cit[! Nu-i chip astfel s-o c`rpe=ti Dec`t unind laolalt[ mai multe \[ri rom`ne=ti... Dou[ =i dou[ fac patru: cea mai dreapt[ socoteal[!... R{ZA+UL

Vulpoi avuse dreptate... Nu mai cred ]n poticneal[!... Toate semnele sunt bune!... M[ria-ta, la palat Ne-a=teapt[ mitropolitul cu to\i boierii din sfat!... R{ZVAN

S[ mergem! Voiesc acuma din gura domniei-mele |ara s-aud[ n[dejdea d-a sc[pa din zile grele. SBIEREA (cu umilin\[)

St[p`ne preamilostive, unde-i merge merg =i eu; Lada mea e-n siguran\[ numai l`ng[ domnul meu!... (To\i se preg[tesc a ie=i)

VULPOI (intr`nd cu spaim[)

Pierdu\i!... TO|I

Ce este? VULPOI

V[tavul... TO|I

Ce-i?...

326

Muntele =i valea

VULPOI

Ba=ot[... TO|I

Zi!... VULPOI

Tr[dare! Sc[p[ din m`inile mele, deschise poarta cea mare, Le=ii au umplut cetatea!... (Sbierea cade mort, fulgerat de apoplexie.)

R{ZA+UL (cl[tin`nd din cap)

Poticneala!... T{NASE

Eu =tiam C[ nu se c[dea s-apuce scaunul \[rii orice neam... VIDRA (lu`nd pe R[zvan de m`n[)

Iubite! Nu sta pe g`nduri... C`nd soarta te prigone=te, Fii m`ndru chiar ]n c[dere!... C{PITANII

M[ria-ta! Porunce=te!... VIDRA

+i ce s-a=tepta\i voi oare de la viteazul R[zvan Dec`t palo=ul ]n m`n[ =i-nainte la du=man? R{ZVAN (sco\`nd sabia)

S[ tr[iasc[ neagra moarte! Ne cunoa=tem foarte bine!... Cine vrea s-o str`ng[-n bra\e, iat[ calea! Dup[ mine!...

327

B. P. Hasdeu

Moartea-i mireas[, Morm`ntu-i cas[, Viermii sunt na=i, Hai la vr[jma=i! (iese urmat de c[pitani.)

VIDRA

Moarte!... Moarte!... Dar se poate?... Moar[ oamenii cei mici, Precum c[lc`iul turte=te mu=uroiul de furnici; Omul, ]ns[, care lumea pe palma-i ar vrea s-o poarte, Zodia-i scris[ pe frunte, respinge pizma=a moarte!... (Se g`nde=te.)

Dumnezeule puternic! De ce mai faci uria=i Dac[-n r`nd cu to\i piticii prad[ mor\ii vrei s[-i la=i?... Cum? Cereasca ta dreptate se pogoar[ p`n’ la fiar[: Vulturul tr[ie=te veacuri, iar musca d-abia o var[, +i numai omul cel mare, st[p`ne, tu-l os`nde=ti Ca s[ moar[ deopotriv[ cu mu=tele omene=ti!... (Se cutremur[.)

O, nu, nu! R[zvan nu moare!... Orice pai ]n ast[ lume Trebui s-aib[ vreo ursit[, o \int[, vreun scop anume, La care-i dator s[ mearg[, de v`ntul sor\ii ]mpins, +i cade numai atunce c`nd este semnul atins!... Calea lui R[zvan e lung[ =i de-abia se desf[=oar[: P`n’ la cap[t de departe... R[zvan nu poate s[ moar[! Nici chiar Dumnezeu el ]nsu=i nu schimb[ ceea ce-i scris!... (Iute.)

}n genunchi, Vidro!... (}ngenuncheaz[ =i ridic[ ochii ]n sus.)

Iertare!... (Cu spaim[, pun`nd m`na la ochi)

Visul meu!... Grozavul vis! (Scul`ndu-se cu t[rie.)

328

Muntele =i valea

+i de ce eu stau aice, c`nd R[zvan ]nfrunt[ focul? Da\i-mi arm[!... L`ng[ d`nsul, ]n primejdie mi-e locul... (Se repede la arm[tura de pe perete =i se opre=te.)

Dar copilul meu, o, Doamne! (Se cutremur[.) (Din spa\iu r[sun[ o voce ca un echo: „Dar copilul meu?” Vidra cu groaz[ ]=i ]ntoarce fa\a spre u=[, ca =i c`nd ar vedea pe cineva acolo.)

Muma lui R[zvan!... M[-ntreab[... +i ce-i pot r[spunde eu? (F[c`nd semnul crucii.)

Piei, n[luc[, piei! Sunt mam[! (Face un pas ]nd[r[t.)

Nu te-apropia!... (R[sun[ iar[=i ecoul: „Sunt mam[!”... Vidra, zdrobit[ de emo\iune, se arunc[ pe divan.)

Ea vrea dinte pentru dinte! Muma mumei cere sam[!... (Face o sfor\are =i se scoal[ cu energie.)

Oare nu mai sunt eu Vidra? (Ab[tut[.)

E cumplit al mumei dor!... (Pe prag apare R[zvan, greu r[nit, \inut de Vulpoi =i de R[za=. Vidra se repede ]niante-i.)

A! Sc[pat! Ce fericire!... Tu! R{ZVAN (cu un glas slab, pe c`nd Vulpoi =i R[za=ul ]l pun pe divan.)

Am biruit =i mor!... (Ar[t`nd la cadavrul lui Sbierea.)

Nu-mi ziceai tu, oare, Vidro, s[ fiu ]ntocmai ca Sbierea? Eu cu cinstea =i m[rirea, el cu prada =i averea! (Vidra ]ngenuncheaz[ =i-=i ascunde fa\a ]n m`ini.)

329

B. P. Hasdeu

Dar ce-i mai trebui acuma mii de galbeni ]n gr[mezi? Ce-mi folose=te domnia?... Pe-am`ndoi aci ne vezi Praf, pulbere =i cenu=[!... nebuni, ce din l[comie, El pentr-o biat[ lescaie, eu pentr-un ceas de m`ndrie, Necru\`nd nimica-n lume, ne=tiind nimica sf`nt, Uitam c[ via\a-i o punte ]ntre leag[n =i morm`nt!... (Cu durere.)

Mi se-ntunec[ vederea, dar v[d ceva de departe... O jum[tate din mine de cealalt[ se desparte... Ah! veni\i, veni\i cu to\ii!... Unde-i b[tr`nul T[nas?... R{ZA+UL

Ap[r`ndu-te pe tine, mort ]n lupta a r[mas!... (Vulpoi pl`nge.)

R{ZVAN (]n agonie)

|igan!... |igan!... Ap[!... Ap[!... (Cade mort peste Sbierea.)

R{ZA+UL

Dec`t o a=a domnie, Mii de tunete, mai bine-i un petic de r[z[=ie!... Zmeul zmeilor s[-ncap[ ]ntr-o =chioap[ de morm`nt!... VULPOI (cu spaim[)

Nu vezi c[-i moart[ =i Vidra?... N-a zis un singur cuv`nt, Nici o vorb[, nici un \ipet, privind pe R[zvan c[ moare!... VIDRA (scul`ndu-se lini=tit[)

Voi pute\i vorbi =-a pl`nge!...

330

Muntele =i valea

VULPOI

Doamn[!... VIDRA

Pe voi nu v[ doare!... R{ZA+UL (cu furie)

Dar tu l-ai ucis, ciocoaic[! Tu la moarte l-aduse=i! O s[ mi-o pl[te=ti acuma, tune-fulgere!... (Scoate cu\itul =i voie=te s-o loveasc[.)

VIDRA (cu s`nge rece, ar[t`nd la u=[)

S[ ie=i! (R[za=ul las[ m`na ]n jos =i pleac[ capul.)

331

B. P. Hasdeu

CUPRINS

REFERIN|E ISTORICO-LITERARE R[zvan =i Vidra... este una din cele mai bune drame din literatura rom`n[. Ideea nu-i f[r[ raport ]n preocup[rile vremii. P`n[ la 1855 tinerimea liberal[ fusese agitat[ de problema dezrobirii \iganilor, care se rezolv[ par\ial ]n 1844 =i integral ]n 1855. Kog[lniceanu scrisese un studiu asupra \iganilor... Alecsandri, ]n Istoria unui galben, arat[ reprobativ cum se vindeau copiii robilor... L[s`nd la o parte inten\ia social[, drama r[m`ne ]n sine o oper[ admirabil[, cu conflict original. Figura de femeie b[rb[toas[ a Vidrei, care ]mpinge pe erou pe calea ambi\iilor, e ]n tradi\ia literaturii, dar nu ea ofer[ problema central[. R[zvan nu e un om slab, ]mpins, dincolo de capacitatea lui, de o femeie ambi\ioas[. Este dimpotriv[ un om de voin\[ =i de putere =i, dac[ ezit[, face aceasta din cauza unei m[sur[ri juste a condi\iilor. El =tie c[ un \igan un poate p[trunde. Iubirea Vidrei, respectul polonilor fa\[ de el de=teapt[ amorul de sine amor\it de prejudecata oarb[ a vulgului... R[zvan este dar un paria ]mbr[cat ]n hainele efemere ale puterii, ]n lupt[ cu un factor monstruos, de nedefinit, =i ]n condi\ie cu at`t mai tragic[, cu c`t admira\ia tuturor se amestec[ cu o compasiune jignitoare. Destinul implacabil din tragedia greac[ a fost ]nlocuit aci cu reaua na=tere ap[s`nd asupra geniului... O fericit[ vioiciune de spirit a ]ng[duit lui Hasdeu s[ pun[ ]n jurul lui R[zvan un num[r de personagii viabile. Sbierea avarul, aci \an\o=, aci onctuos, aproape incon=tient de primejdii din cauza patimii lui, inocent ]n vi\iu =i ]n definitiv simpatic, T[nase, \[ran judec`nd numai prin prejudec[\i, leal, t[cut, ]ndr[zne\ la vorb[, =leahticii polaci, pira\i eroici =i nep[s[tori, ]ns[ cu mi=c[ri rom`ne=ti, to\i au un contur pe care nu-l vor atinge niciodat[ eroii lui Alecsandri. Desf[=urarea scenic[ este petulant[, cu truculen\e gra\ioase, ca acel interminabil =i distrat „Vezi bine!” al lui Vulpoi. +i ]n sf`r=it miezul poetic al versurilor este remarcabil. George C{LINESCU, Istoria literaturii rom`ne de la origini p`n[ ]n prezent. Edi\ia a II-a, rev[rzut[ =i ad[ugit[, Editura Minerva, Bucure=ti, 1986, p. 373, 374—375.

332

Muntele =i valea

Precocitatea intelectual[ a lui Hasdeu este o ramificare simultan[ a complexelor lui ]nsu=iri. Hasdeu nu este un adolescent exploziv care se va stinge sau se va corecta odat[ cu momentul corespunz[tor crizei; adolescen\a lui spiritual[ este o prim[var[, o prefigurare a maturit[\ii pe toate laturile. }ntre ]nceputurile lui =i realiz[rile mature exist[ raportul dintre floare =i fruct; toate florile vor rodi ]nsutit, =i nici un fruct al maturit[\ii nu va fi sterp. }n acest sens, genialitatea hasdeean[ este o evolu\ie organic[. Seva din ramurile tinere va hr[ni arborele, p`n[ ]n toate celulele lui vii, cu un fel de simetrie l[untric[. Ceea ce ni se pare abrupt, risipit =i incomplet ]n spiritul matur al lui este totu=i de o rar[ organicitate. Unele ramuri vor cre=te mai viguros, altele mai pl[p`nd, dar toate vor exista, de la ]nceputul p`n[ la finele evolu\iei. Liricul este completat astfel de poetul epic, a c[rui inspira\ie istoric[ este unitar[ ]n fragmentul de roman Arbore, corespunz[tor Ursitei =i lui Ioan-vod[ cel Cumplit, iar din fuziunea Domni\ei Roxana cu Domni\a Voichi\a se presimte drama istoric[ R[zvan =i Vidra. }n Introducerea care-nso\e=te poemul despre Voichi\a, Hasdeu are intui\ia clar[ a psihologiei Vidrei: „Legenda veche rom`neasc[ ne asigur[ c[ malurile Dun[rii au fost c`ndva locuite de un r[zboinic neam de femei, care mult[ vreme s-au luptat cu statul vecin al b[rba\ilor; ]n sf`r=it, prin mijlocirea unei misterioase p[reri, s-au ]mp[cat cu ei, au intrat ]n alian\[, =i ce crede\i? Ce a rezultat de pe urma acestei alian\e? Poporul rom`nesc. Legend[ ciudat[, poate, dar eu sunt gata s-o cred c`nd ]mi vin ]n minte vijeliile rom`ncelor de mai t`rziu =i b[rb[\ia vechilor femei ale Daciei, care ni se m[rturise=te nu numai de tradi\iile =i de cronicile rom`ne=ti, ci chiar =i de izvoarele romane =i de Columna lui Traian. Nu cred s[ mai existe un popor care mai mult dec`t cel rom`nesc ar putea s[ prezinte pilde de vitejie feminin[ sau, mai bine zis, de b[rb[\ie a femeilor“. Nu este aci tot mitul dacismului hasdeean, v[zut ]n istorie, ]n filologie =i folclor, ca =i ]n figura Vidrei, mit care va str[bate p`n[ la Vitoria Lipan din Baltagul dlui Sadoveanu? Nu este ]ns[=i structura spiritual[ a erudi\iei creatoare de ipoteze, de intui\ii =i prefigurat[ cu at`ta siguran\[? Re]ntorc`ndu-ne la raportul dintre Voichi\a =i Vidra, observ[m c[ scena duelului cu +tefan, a travestirii eroinei ]ntr-un t`n[r lupt[tor (partea a treia a poemului), ca =i dragostea brusc[ pentru voievod, con\in ]n germen toat[ psihologia iubitei lui R[zvan. Cu inspira\ia istoric[, Hasdeu ]mbin[ erudi\ia, folclorul, pasiunea pentru limbile slavice =i pentru lingvistic[ ]n genere. Spiritul lui se formeaz[ nu succesiv, ci simultan, a=a cum ]=i va alterna fe\ele creatoare, la maturitate, cu o mare putere de asimilare, cu o mobilitate de informa\ie

333

B. P. Hasdeu

=i de sintez[ uimitoare. Geniul hasdeean este o surpriz[ continu[, ]n ]nceputurile lui confuze, ca =i-n realiz[rile lui cristalizate. Pompiliu CONSTANTINESCU, Scrieri, vol. 3, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1969, p. 121—122. }ntr-o vreme ]n care erudi\ia istoric[ =i filologic[ lua ]nc[ loc printre genurile literare, scriitorii savan\i aduc contribu\ia lor dezvolt[rii artistice a literaturii. Dar dintre numele de ]nv[\a\i ai timpului, patru sunt acelea care pot pretinde cu mai multe drepturi a fi luate ]n considerare. Cel dint`i este acela al lui B. P. Hasdeu, ]n care con=tiin\a artistului n-a ]ncetat niciodat[ a sprijini pe aceea a savantului. „Istoricul este un uvrier =i un artist totodat[“, scrie el ]n 1865, ]n prefa\a primei edi\ii a lui Ioan-vod[ cel Cumplit. Acel interesant text noteaz[ principiile artei sale de istoric, atent nu numai la critica documentelor, dar =i la compunerea loor ]n ]ntreguri care s[ aib[ o „perspectiv[“ =i un „colorit”. Perspectiva este gradarea episoadelor ]n a=a fel ]nc`t din fondul situa\iei generale, abia estompate, s[ ]nainteze planurile din ce ]n ce mai luminoase ]n raport cu importan\a lor pentru povestire. „}nc`t prive=te coloritul, adaug[ Hasdeu, =tim at`ta, c[ inima sim\ea ]n ad`ncul s[u ceea ce scria condeiul; iar c`nd inima simpte, condeiul devine scurt, laconic, iute ca b[t[ile pulsului”. Adev[rul este c[ istoricul Hasdeu renun\[ la perioadele ample =i bogate, la caden\ele oratorice ale lui B[lcescu. Alt ritm domin[ aici. Povestirea se ]ntrege=te din scurte tr[s[turi contrastante, din antiteze fulger[toare. „+i cine oare era acel fericit p[stor al popoarelor?” se ]ntreab[ istoricul. R[spunsul urmeaz[ numaidec`t: „Fiul marelui Carol V, micul Filip II” (Ioan-vod[ cel Cumplit, ed. 1849, p. XII). Sau: „}n Fran\a domnea regele Carol IX. Gre=esc: el nu domnea. Domnea mum[-sa, Caterina Medici” etc. C`nd aceste efecte, sporite prin figuri ca aceea care ni-l arat[ pe Carol IX „s[rut`nd lan\urile care ]l sugrum[“, nu i se par de ajuns, Hasdeu introduce exclama\ia melodramatic[, reflec\ia general[ =i patetic[, enumera\ia =i ]ntrebarea retoric[, pentru a completa tabloul unui impenitent stil romantic... Tudor VIANU, Arta prozatorilor rom`ni, Chi=in[u, Editura Hyperion, 1991, p. 120—121. Dup[ Radu Buzescu de Ioan Dumitrescu =i Bucur, istoria fund[rii Bucure=tilor de Alexandru Pelimon, ambele ap[rute ]n 1858, dintre care numai al doilea merit[ aten\ie, £...¤ un nou roman istoric se tip[re=te ]n 1862, de c[tre Atanasie M. Marienescu, cu titlul Petru Rare=, principele Moldaviei.

334

Muntele =i valea

Interesant este ]ns[ de re\inut c[, la foarte scurt timp dup[ aceste ]ncerc[ri de roman istoric, mai mutl sau mai pu\in izbutite, irumpe deodat[, ]n 1864, cel dint`i mare =i valoros roman istoric rom`nesc din secolul al XIX-lea, a c[rui viabilitate n-a ]ncetat nici ast[zi, romanul Ursita de B. P. Hasdeu. £...¤ Prin romanul s[u, B. P. Hasdeu tindea s[ creeze o biografie roman\at[ a vornicului Iancu Mo\oc, personaj odios din istoria \[rii noastre, zugr[vit ]n culori dure =i de Costache Negruzzi ]n nuvela Alexandru L[pu=neanu. Figura lui Iancu Mo\oc l-a preocupat mult timp pe B. P. Hasdeu, ilustrative ]n acest sens fiind poeziile sale +tefan Tom=a-Vod[ =i vornicul Iancu Mo\oc (ap[rut[ ]n Columna lui Traian, an. I, nr. 16, 30 aprilie 1870, p. 2). }n zugr[virea vie\ii lui Iancu Mo\oc, ]n romanul Ursita, B. P. Hasdeu pleac[ de la ideea eredit[\ii negative, a dezvolt[rii ]nsu=irilor odioase mo=tenite prin na=tere, pe m[sura ]naint[rii ]n via\[ a individului. Scriitorul acord[ un rol exclusiv ursitei, fatalit[\ii, destinului implacabil. Ac\iunea romanului se petrece la sf`r=itul domniei lui +tefan cel Mare. Postelnicul +earpe, ]ntorc`ndu-se din Cracovia, e atacat ]n codrul Cosminului de o ceat[ de t`lhari. Reu=e=te ]ns[ s[ scape =i s[ alunge r[uf[c[torii. Ace=tia, ]n fuga lor, uit[ un copil de cinci ani, fiul unui t`lhar. Copilul, care nu e altul dec`t Iancu Mo\oc, e luat de postelnicul +earpe =i dus la curtea domneasc[. }n acea zi ]ns[, Doamna Stanca, so\ia lui Bogdan-Vod[, fiul lui +tefan cel Mare, moare la na=terea lui +tef[ni\[. Zodiacul, deci ursita, ]i prezice lui +tefan cel Mare c[ pruncul va fi ucis, mai t`rziu, de cel ce a intrat ]n acea zi ]n Suceava. Uciga=ul avea s[ fie, deci, Iancu Mo\oc. Romanul Ursita preg[te=te terenul pentru viitoarele evenimente, suger`nd c[ ursita se va ]mplini. Aceasta se va ]mplini ]n mod sigur, deoarece Iancu Mo\oc ]=i dezv[luie, ]nc[ din anii copil[riei, caracterul scelerat. Poart[ ]n el ]nn[scute r[utatea, invidia, sadismul. }n unsoarea pentru rana lui Luca, slujitorul postelnicului, Mo\oc pune piper; simte o mare pl[cere s[ chinuie insectele =i animalele; ca s[-l omoare pe Luca, cere babei Despa otrav[ etc. }n Ursita, B. P. Hasdeu =i-a propus, ca prim scop, s[ demonstreze c[ dezgust[toarele =i condamnabilele tr[s[turi de caracter ale lui Iancu Mo\oc, a=a cum au fost cunoscute de istorie, se contureaz[ ]nc[ din anii copil[riei lui. Paralel cu descrierea copil[riei lui Iancu Mo\oc, romanul zugr[ve=te ]ns[ cu mult[ art[ realist[ epoca de atunci, cu oamenii, r`nduielile =i moravurile ei. Cu o pan[ de talentat prozator, B. P. Hasdeu evoc[ moartea lui +tefan cel Mare, descrie r[scoala m[celarilor la aceast[ veste ]mpotriva doctorului italian acuzat c[ l-ar fi otr[vit pe Vod[,

335

B. P. Hasdeu

]ncercarea nereu=it[ a lui Petru Rare= de a prelua domnia, fuga acestuia peste grani\[ deghizat ]n femeie, apoi certurile pentru domnie, ceremonia alegerii lui Bogdan ca domnitor etc. Scriitorul se bazeaz[ pe o ampl[ documenta\ie istoric[ =i, ca =i Al. Odobescu ]n nuvelele sale, trece ]n subsolul paginilor toate izvoarele utilizate, ]n note bibliografice complete. Al[turi de documenta\ia istoric[ introduce numeroase elemente folclorice, ca proverbe, c`ntece populare, desc`ntece, balade, precum =i c`ntece \ig[ne=ti ]n limba original[. Bazat tot pe izvoare istorice, indicate ]n subsolul paginii, B. P. Hasdeu reconstituie via\a social[, institu\iile, palatele =i cl[dirile particulare, atmosfera specific[ epocii, asigur`nd romanului s[u una dintre ]nsu=irile fundamentale ale romanului istoric, =i anume culoarea local[. Scriitorul procedeaz[ cu minu\iozitate, alege am[nuntele semnificative, dispun`ndu-le propor\ionat. Prin ]mbinarea iscusit[ a datelor culese din pagini istorice cu elementele fanteziei, B. P. Hasdeu creeaz[ pagini de sugestiv[ evocare, red`nd atmosfera ]n imagini vii, sub pecetea autenticit[\ii. Romanul Ursita al lui B. P. Hasdeu este superior at`t tuturor ]ncerc[rilor de roman istoric anterioare lui, c`t =i celor ulterioare, p`n[ la apari\ia romanelor de acest gen ale lui Mihail Sadoveanu, de la ]nceputul secolului al XX-lea, r[m`n`nd ]ns[ =i ast[zi interesant, viabil sub multiple aspecte... Teodor V~RGOLICI, Retrospective literare, Editura pentru literatur[, Bucure=ti, 1970, p. 32—38. Nu ca dram[ istoric[ ne intereseaz[ R[zvan =i Vidra (plin[ de anacronisme), ci ca dram[ a unei pasiuni general-umane. Nici la Hugo, nici la ceilal\i autori de teatru romantici lucrurile nu stau altfel. +i de aceea nu e adev[rat c[ R[zvan „cade” de la statutul unui revoltat social altruist la acela al unui egoist orbit de putere (=i ]nc[ sub influen\a ambi\ioasei Vidra): ]n el se afl[ din capul locului germenele „r[ului” fatal. R[zvan e un romantic tipic, m[cinat de ambi\ie ca de o boal[, =i care-=i dezv[luie treptat esen\a demoniac[. El ]=i provoac[ ]n fond =i ]n mod repetat soarta: intervenind ]n discu\ia dintre Ba=ot[ =i t]rgove\i sau iert`ndu-l pe Sbierea de c`te ori ]l are ]n m`n[. Vidra e catalizatorul patimii lui (femeie, ea ]ns[=i, din aceea=i spe\[ de monomani =i de obseda\i), ]ns[ nu mai mult. E gre=it a vedea ]n ea geniul r[u =i dublul impur al lui R[zvan... Nicolae MANOLESCU, Istoria critic[ a literaturii rom`ne, 1, Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 303.

336

Muntele =i valea

R[zvan =i Vidra (1867) este o dram[ istoric[ ]n versuri, de un real dramatism interior, cu m[sur[ transpus ]n \es[tura conflictual[, fluent exprimat[ =i de faptele ]n fa\a noastr[ desf[=urate =i de discursul u=or de acceptat al personajelor. Fiindc[ Hasdeu nu cedeaz[ nici poetiz[rii, nici istorismului, ci se p[streaz[, cu adev[rat[ demnitate stilistic[, ]n dram[. |igan, deci ]n concep\ia rom`nilor suspect religios =i moral, vrednic de dispre\uit =i de alungat, ori ]n cel mai bun caz tolerat =i supus umilin\elor, R[zvan e ]nf[\i=at ca cel mai capabil, mai drept =i mai curat printre rom`nii din jurul s[u, fa\[ de care de\ine pe deasupra =i pecetea alesului, a omului cu destin. El are farmecul naturale\ei calit[\ilor sale, spontaneit[\ii, ingenuului. +i ambi\ioasa boieroaic[, Vidra, care ]l ]mpinge pe tronul Moldovei, e de fapt subjugat[ de farmecul celui ales. Spre deosebire de Satanii ceilal\i ai literaturii lui Hasdeu, care nu sunt niciodat[, romantic, demoni, R[zvan este, singurul, un veritabil ]nger c[zut, de unde incompatibilitatea dintre f[ptura lui spiritual[ =i cea material[ (a fi \igan). Iat[ drama lui, =i odat[ cu ea ne afl[m, de ast[ dat[, ]n plin romantism, ]n plin[ poezie. I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii rom`ne, vol. I (1800—1945). Editura Minerva, Bucure=ti, 1991, p. 96—97. Bazat pe o ]ntins[ documentare, efectuat[ „]n curs de mai mul\i ani”, „]n biblioteci =i arhive str[ine =i na\ionale“, „]n leg[tur[ direct[ =i indirect[ cu obiectul“ c[r\ii, dar mai ales pe intui\iile sale critice =i pe specula\iile trezite de lectura proasp[t[ a izvoarelor — multe dintre ele necunoscute ]nainta=ilor —, B. P. Hasdeu punea ]ntr-o cu totul alt[ lumin[ domnia lui Ioan Vod[. Dintr-o figur[ =tears[ a istoriei, prezentat[ denaturat de cronicare, el f[cea un erou na\ional de prim[ str[lucire, capabil s[ adumbreasc[ marile personalit[\i europene ale veacului, cu care era comparat nu o dat[. }n pornirea sa romantic[ de a-=i aureola „personajul“ cu atributele idealului de conduc[tor ]n\elept, de bun administator =i de geniu militar, autorul supralicita ]ns[ documentele, for\`ndu-le s[ conlucreze cu fantezia sa ]nfierb`ntat[, ]nc`t, pe bun[ dreptate, s-a afirmat c[ monografia Ioan-vod[ cel Cumplit e mai degrab[ „un poem“ sau o proz[ artistic[ de cea mai pur[ esen\[ ce proiecteaz[ figura voievodului ]n mit, dec[t o lucrare =tiin\ific[ ]n ]n\elesul clasic al cuv]ntului. I. OPRI+AN, Romanul vie\ii lui B. P. Hasdeu, Editura Minerva, Bucure=ti, 1990, p. 270—271. Temperament polemic neogoit, adept al teoriei imita\iei naturii ]n art[, cunosc[tor al esteticienilor mari, printre care Hora\iu, Belinski, Her\en,

337

B. P. Hasdeu

Cern`=evski =. a., B. P. Hasdeu a insistat ]n repetate r`nduri asupra necesit[\ii de a se face deosebirea cuvenit[ ]ntre art[ =i pseudoart[. Inclusiv o parantez[ ce pare nevinovat[, din introducerea la tragedia sa R[posatul postelnic, =i anume c[ „poezia poate fi =i f[r[ versuri, precum =i versurile pot fi f[r[ poezie“, denot[ dorin\a savantului =i scriitorului de a-l avertiza pe cititor c[ exist[ art[ autentic[, dar numaidec`t =i surogatele acesteia. Un an mai t`rziu, ]n 1863, ]n studiul „Mi=carea literelor ]n Ie=i“, el ]ntreprindea o analiz[ concret[ a mai multor opere literare, a c[rei \int[ principal[ pare anume distinc\ia dintre scriitorul de voca\ie =i cel de... profesie. Scriitorul de voca\ie este „un adev[rat poet; poet din acei ce nascuntur, iar nu fiunt (ce nasc, iar nu ce fac. — I. C.); poet prin idee, prin sim\ =i prin armonie“. Calificativele enumerate sunt rostite la adresa unui autor necunoscut ast[zi (Pascali), dar adev[rurile de ordin teoretic emise de Hasdeu ]=i p[streaz[ importan\a, mai cu seam[ c[ ]n continuare, f[r[ s[ se refere la careva autor disp[rut de pe firmamentul literaturii noastre clasice, distinsul scriitor =i savant descifreaz[ at`t no\iunea de „poet adev[rat“, c`t =i nenum[rate probleme referitoare la „ceea ce e =i ceea ce nu este poezie“. Anticip`nd expunerea particularit[\ilor esen\iale ale poeziei autentice, consemn[m c[ Hasdeu le nume=te ideea, graiul =i efectul. La un moment dat el observ[ c[ „]n istoria literaturilor ne ]nt`mpin[ prea =i prea pu\ini poe\i care s[ fi ]ntrunit cu des[v`r=ire, din c`nd ]n c`nd, ]ntr-un cap-d’oper[, aceste trei m[re\e \eluri poetice“, c[ „de cele mai multe ori ici vezi profunditatea conceperii, espreas[ (exprimat[. — I. C.) prin un limbaj ne]ndestul[tor; colo te robe=te prestigiul cuvintelor =i frazelor ]mbrobodind o idee de r`nd; ]ncheie ni=te versuri idealmente =i verbalmente de mijloc“ =i, concomitent, c[ „a fi lipsit de tustrele de odat[ =i ]n aceea=i m[sur[ este a nu fi poet nici c`tu-i negru sub unghie, ci doar[ un st`lpitor de silabe =i aleg[tor de consunan\e, o specie de geometru, despre al c[rui ingeniu, vreau s[ zic ]ngenierie, criticul se roste=te cu Ora\iu: “...versus inopes rerum, nugaeque canorae...“ (versuri rupte de realitate, nimicuri r[sun[toare. — I. C.)“. „St`lpitor de silabe“ va s[ zic[ anume scriitor lipsit de voca\ie, improvizat =i incapabil s[ influen\eze artistic asupra publicului. }n alt[ parte Hasdeu vorbe=te despre incapacitatea versuitorului ordinar de a fi un ecou al sentimentelor =i deilor celor mul\i: „Numai talentele cele m[runte, numai poe\ii cei de toate zilele ne asurzesc ]ntruna cu propria lor microscopic[ personalitate, asemenea clo=tii care umple de zgomot o mahala ]ntreag[ dup[ ce a scos un ou, ca =i c`nd oul ei ar interesa universul“. }n schimb „adev[ratul poet“, despre care ]n poezia cu acest titlu Hasdeu scrie: „C[zut din sfera de lumini nestinse,/Tr`ntit ]n glodul patimii lume=ti,/Poetul r`de-n am[r`te pl`nse/Sau geme el ]n hohote dr[ce=ti!“, „repercut[ =i reproduce ]ntr-o minunat[ prism[ durerile altora, sufer[

338

Muntele =i valea

suferin\ele aproapelui, u=ureaz[ chinurile neamului omenesc, asum`ndu=i chintesen\a lor, este un martir al altruismului... Chiar atunci c`nd ]nal\[ un imn de fericire, ca =i atunci c`nd tun[ sau c`nd geme, poetul nu este el, ci un ecou“. £...¤ Hasdeu parc[ ar sta ]ntre „poetul adev[rat“ =i „st`lpitorul de silabe“, nepermi\`ndu-i celui dint`i s[ coboare la nivelul celui de-al doilea =i ar[t`ndu-i cititorului pe care s[-l aleag[ =i s[-l aprecieze. Cum anume ]i arat[? Dezv[luind o seam[ de particularit[\i esen\aile =i ne]ndoielnice ale poeziei autentice, =i anume ideea poetic[, graiul poetic =i efectul poetic. Ion CIOCANU, Permanen\e, Ed. Literatura artistic[, Chi=in[u, 1973, p. 77—79. „Teoria =colii realiste ]n literatur[“ este expus[ de Hasdeu £...¤ ]n cuv`ntarea sa la procesul de pres[ din anul 1863, ce i-a fost intentat cu ocazia public[rii nuvelei „Duduca mamuca“: „Un romanist, un poet, un istoric sunt portreti=tii societ[\ii: vinova\i-s ei oare zugr[vind-o cum ea este? }n vodevilul lui Alecsandri e nemoral privighetorul R[zvr[tescu, iar nu dl Alecsandri; ]n piesa dlui Negruzzi e nemoral cucona=ul Lionescu, iar nu dl Negruzzi; ]n epopeea lui Beldiman sunt nemorali turcii, iar nu Beldiman; =i a=a mai departe. }n romanul meu cine oare este nemorial? acel tip studen\ial, care este ]nf[\i=at ca eroul intrigii; tip ce u=or se poate adeveri, din nenorocire, ]n toat[ universit[\ile Europei; iar nicidecum romanistul! Dezv[luind ]n toat[ goliciunea lor ]naintea poporului atenian m`r=avele desfr`n[ri ale lui Timarc, Eshil zise: „Nu e vina mea, dac[ ]n tabloul unei asemenea vie\i ]mi este cu neputin\[ a alege tr[s[turi =i culori morale“... Iat[ teoria =coalei realiste ]n literatur[!“. Demascarea =i satirizarea viciilor societ[\ii burghezo-mo=iere=ti este considerat[ de Hasdeu una din sarcinile principale ale literaturii realiste £...¤ Hasdeu socotea c[ reconstituirea vie\ii din trecut cu mijloacele artistice este una din sarcinile primordiale ale fiec[rei literaturi na\ionale. Un autor de nuvele, romane =i piese istorice se adreseaz[ nu numai min\ii cititorului, dar =i sentimentelor, imagina\iei lui. „Istoricul, — scrie B. P. Hasdeu ]n prefa\a la prima edi\ie din 1865 a monografiei „Ioan-Vod[ cel Cumplit“, — este un uvrier =i un artist totodat[. Ca uvrier, el adun[; ca artist, el d[ brutei materii acea sublim[ expresie, care face c[ statuile lui Canova sau cur\ile Alhabrei nu sunt de piatr[, c[ madona lui Rafael nu este o p`nz[ sau o sc`ndur[ ]mbuibat[ de ni=te sucuri vegetale“. £...¤ Este firesc deci ca ]n operele literare pe teme istorice, al[turi de eroi reali, personalit[\i istorice bine cunoscute, s[ apar[ =i eroi n[scoci\i, care exprim[ anumite raporturi sociale ale vremii =i f[r[ de care nu se poate reda autentic esen\a epocii descrise. }n acela=i timp, nu se poate cere ]n

339

B. P. Hasdeu

toate cazurile ca realitatea istoric[ s[ fie redat[ p`n[ ]n cele mai mici detalii. Pentru concep\iile lui B. P. Hasdeu ]n aceast[ problem[ este gr[itoare introducerea lui la tragedia R[posatul postelnic: „Tragedia mea este istoric[ ]n acel ]n\eles, c[ ea reprezint[ caracterul politic =i moral al unei epoci =i c[ principalele sale personagii poart[ nume reale“. Ace=tia sunt: vornicul Iancu Mo\oc, sp[tarul Petru Spancioc, vel-postelnicul Cozma +erpe. „Celelalte caractere ale tragediei sunt copiate de asemenea dup[ natur[; ele apartenesc psihologiei, dac[ nu istoriei proprii“. „Arca=ul M[ciuc[ este duplicatul lui +arpe ]ntr-o sfer[ mai de jos: a=a au fost acei \[rani, ]n fruntea c[rora eroul Moldovei ]nvingea pe to\i megie=ii dimprejur! Ciobanul Ghiog[ e ]nc[ om de treab[ pururea =i pretutindeni, ca Eumen al Odiseei!“, „Pentru ca opul meu s[ oglindeasc[ ]n totul timpul =i localitatea ]n chestiune, am pres[rat ici-colo c`te o aluzie la obiceiele n[ciunare de atunci“. Aceea=i reconstituire a epocii prin caractere =i detalii de via\[ sugestive Hasdeu a ]ncercat-o =i ]n drama R[zvan =i Vidra. Referindu-se la scrierile cronicarelor moldoveni, Hasdeu precizeaz[ c[ sf`r=itul secolului XVI a fost o perioad[ din cele mai oligarhice din istoria Moldovei. „Aceast[ lupt[ de ur[ ]ntre boieri =i popor, ]ntre cei avu\i =i cei s[raci, ]ntre cei ap[sa\i =i cei ce ap[sau, eu m-am ]ncercat a o face pe c`t se putea mai plastic[ ]n actele I =i II... Afar[ de aceasta pentru a completa tabloul istoric al epocii, am g[sit loc de a schi\a unele instruc\iuni =i obiceie, neatinse de cronicarei no=tri, dar conservate, din ]nt`mplare, ]n documente, ]n legisla\ie sau ]n tradi\iuni... }n sf`r=it, m[ vor ]ntreba unii: de ce n-am l[sat pe R[zvan s[ domneasc[ cinci luni, precum a domnit ]n realitate? +i de ce nu i-am permis a muri ]n \eap[? R[spunsul e lesne de f[cut. Pe de o parte, ]ntr-o dram[ cinci luni este un singur moment, iar pe de alt[ parte, nimic nu poate fi mai pu\in dramatic dec`t o \eap[. Istoria ne spune ]n bloc c[ R[zvan domni foarte pu\in =i muri ]ntrun mod tragic ]n urma unei b[t[lii cu invazia polon[; ei bine! opera mea nu contrazice de loc aceste dou[ fapte sintetice“. Nicolae ROMANENCO, Confrunt[ri literare, Chi=in[u, Ed. Cartea moldoveneasc[, 1973, p. 134—137. Hasdeu este, dup[ Eliade, printre oamenii de Rena=tere care trebuia s[ fac[ ]n secolul XIX rom`nesc tot =i s[ fac[ repede sub semnul monumentalului, al marilor modele =i planurilor gigantice.£...¤ Peste tot d[m, la Hasdeu, de o adev[rat[ manie a monumentalului =i universalului ]n aspira\ia de a cunoa=te =i a cuprinde Absolutul, de planuri gigantice =i de realiz[ri pe m[sura lor, de prisme generale =i de Istorii proiectate condensat ]n c`te un specimen, de legi universale, de un enciclipedism

340

Muntele =i valea

monstruos care seac[ toate „f`nt`nile“ (sursele adic[), ]ntregul volum de informa\ii din trecut =i p`n[ ]n „prezinte“ =i care arunc[ o lumin[ vie „asupra tuturor originilor“. Ac\iunea de „spargere a ]ntunericului“ este deosebit de efectiv[, Hasdeu fiind marele Lumin[tor, arunc`nd fie raze de lumin[ agere, fie fulgere de Jupiter tonans, al esen\elor, universalurilor, chestiunilor esen\iale, ]ntregurilor percepute holografic ]n fragment. Deci, nici temerara compara\iune cu Demiurgul nu ar spune totul: Hasdeu prezint[ o simbioz[ pe c`t de ciudat[ pe at`t de fireasc[, dat fiind gigantismul =i nebunia, „scelerate\ea cea mai neagr[“ a spiritului s[u, dintre Demiurg =i Satan. De aceea ]=i propune, ]n stilul s[u caracteristic, s[-l corijeze pe Pascal: „Anima este care simpte pe Dumnezeu!“ zice marele Pascal. Am putea ad[ogi: „Anima este care simpte pe Satana“ (IoanVod[ cel Cumplit). Farmecul operei lui st[ ]n acest amestec original de spirit constructiv =i destructiv (de nihil nietzschean), de Demiurg =i Satan, ]n=i=i eroii lui fiind — ]n chip romantic — firi superioare ie=ite din obi=nuitul cotidian: ni=te genii care, binecuv`nta\i de ziditorul suprem, dar =i atin=i de aripa lui Lucifeer, sunt de fapt ni=te genialoiizi, ni=te ]ngeri care, sfid`ndu-=i creatorul, se transform[ ]n ]ngeri c[zu\i. Asemenea creatorului lor Hasdeu, Ioan Vod[ cel Cumplit, R[zvan sunt ni=te creaturi dumnezeie=tisatanice. £...¤ Figura titanic[ a lui Hasdeu se ]nscrie ]n orizontul de a=teptare a contemporaneit[\ii noastre printr-o contradictorie reac\ie de acceptarerespingere, c[ci el poart[ — programatic — nu numai un palton ponosit de om al tradi\iei, ca =i Iorga =i majoritatea scriitorilor basarabeni, ci =i o pelerin[ romantic[ =i o hain[ din mai multe stofe prefigur`nd, a=a cum observa Nicolae Manolescu (]n Istoria critic[...) intertextualitatea generalizat[ a sf`r=itului de secol XX. Retoric, veleitar, programatic =i pragmatic ]n liric[ (ce este dintre toate ramurile ]ncercate cea mai slab[, dup[ aprecierea lui C[linescu, Istoria... ed. II, p. 372) crez`nd gre=it ]n primordialitatea g`ndului. Pragmatismul lui este cauzat de punerea poeziei ]n serviciul na\ionalit[\ii =i al educa\iei morale, dup[ cum consider[ +erban Cioculescu (Istoria... p. 126), el este totu=i un pionier al poeziei de idei, =i un cultivator al unei estetici energetice, vitaliste, agresive la porunca demoniei din str[funduri care, dup[ Negoi\escu, genereaz[ poetica „neagr[“, „dur[“. Privat[ de „un deosebit caracter evocator“ (Vianu, Arta prozatorilor rom`ni, 1988, p. 144), proza hasdeian[ se cite=te, azi, pentru caracterul ei de frontier[, eseistic, dinamic, economicos, ce sfideaz[ ritmul domol moldovenesc al nar[rii. Genial ]n ansamblul operei, unde este uvrier =i artist deopotriv[, dep[=ind radical basarabenismul =i chiar rom`nismul programatic printr-

341

B. P. Hasdeu

un har al titanismului creativ, Hasdeu ne d[, ]n domeniul literaturii, at`t fragmente sclipitoare c`t =i ]ntreguri r[u cl[dite. Mihai CIMPOI, Sfinte firi vizionare, Chi=in[u, CPRI „Anons S. Ungurean“, 1995, p. 98—103. N-a= spune c[, recitind acum ]ntreaga cera\ie liric[ a lui Hasdeu, atent =i cu creionul ]n m`n[, mi-a smuls entuziasme. Modest[, f[r[ ]ndoial[, ea a avut parte, cred, de o eronat[ ]ncadrare sau clasificare. Plachetele lui Hasdeu sunt din 1873 (Poezii) =i 1897 (Sarcasm =i ideal). Aceasta a ]ng[duit, nu f[r[ motiv, compararea acestei lirici cu aceea a lui Eminescu =i Macedonski. +i la acest examen comparat, lirica lui Hasdeu — s-o mai spunem? — iese strivit[. De fapt, ]n ciuda contextualiz[rii strict cronologice, poezia enciclopedistului apar\ine altei perioade. Afinit[\ile ei o ]ndreapt[ spre pa=optism, ]n spiritul c[reia s-a format =i s-a p[strat p`n[ la sf`r=it. C[ s-ar fi cuvenit s[ fie sincron cu lirismul contemporan lui, e f[r[ ]ndoial[. De ce nu am \ine seama ]ns[ ]nt`i de eul poetic, de preferin\ele sale, deschis afirmate? C[ ]n acest fel se condamna la datare sau, s[ rostim cuv`ntul, la anacronism, este probabil. Dar asemenea fenomene de recuren\[ ]nt`rziat[ s-au mai v[zut. Ce-i drept, nu ]n favoarea celui implicat. Oricum, s[ judec[m aceast[ poezie ]n spiritul ei. Nu uit[m ]ns[ c[ Mircea Zaciu descoperea aici o modernitate, aflat[ ]n straturile ei suflete=ti. Modelul lui Hasdeu nu a fost cel mai mare poet pa=optist, Grigore Alexandrescu, ci Heliade R[dulescu (care nici el nu a r[mas ca un poet deosebit), par\ial Bolintineanu (la care insulele de poezie sunt de o limpezime pregnant[) =i „acel rege al poeziei“ care a fost Alecsandri. Poate c[ fenomenul de model nu epuizeaz[ situa\ia. La aceasta trebuie s[ ad[ug[m imediat structura temperamental[ a poetului. Firea vulcanic[ a savantului s-a definit ]nc[ din indecisa perioad[ a adolescen\ei =i a r[mas una romantic[. Un romantism, cu aplec[ri byroniene =i justi\iar revoltate. Vianu ]l apropie, pe drept, „Sturm und Drang“-ului rom`nesc. Motivele acestei predispozi\ii lirice sunt evidente, de=i apar amalgamate ]ntrun cam dens strat de steril. Poetul prefera mi=c[rile dure, materialul de construc\ie ap[r`nd ]n forma originar[ ]n ansamblul imaginat. A =i m[rturisit preferin\a ]n prefa\a la placheta din 1873. „Niciodat[ n-a= fi cutezat a scoate la lumin[ aceast[ anatomie a suferin\elor mele, dac[ nu =tiam c[ unora le place sumbra =i violenta pictur[ a lui Caravaggio ]n care vezi numai oase =i mu=chi ]n loc de fraged[ =i catifelat[ carne. Genul imperios al inspira\iunii mele poetice ofer[ aspra idee sub o form[ dur[.“ Cam aceea=i autom[rturisire o reg[sim ]n acea ars poetica numit[ Viersul scris[ ]n 1872: „Homer c`nta m`nia divinului Ahile/+i Dante Tartarul c`nta:/Poetul, c`nd se na=te ]n am[r`te zile,/Amar =i el ca lume, nu c`nt[ copile,/Nici cupa bacanal[ nu-l poate ]mb[ta!//+i eu c`teodat[ smulg harpa din t[cere,/C`nd sparge muza

342

Muntele =i valea

pieptul meu,/C[ci inima zdrobit[ r[sun[ prin c[dere/+i salt[ desperat[ ]n spasmuri de durere,/Sco\`nd din agonie un \ip[t scurt =i greu;//O poezie neagr[, o poezie dur[,/O poezie de granit,/Mi=cat[ de teroare =i palpit`nd de ur[,/Ca vocea r[gu=it[ pe patul de tortur[,/C`nd o silab[ spune un chin nem[rginit!“ Moravurile vremii au g[sit ]n Hasdeu un condei vitriolat, necru\[tor =i bolov[nos. Complotul bubei (din 1869), republicat apoi sub titlul Conjura\ia lepro=ilor, amintind de pamfletele lui Heliade, viza personaje din coali\ia care l-a detronat pe Cuza. Tonul e de o asprime ne]nduplecat[, sarcastic =i terifiant. Ipochimenii sunt ]nf[\i=a\i drept „bube pocnind de otrav[“, „otrepuri de mult ]nchegate“, st`nd la sfat pentru a pune \ara la cale („S-a=eaz[ pe g`nduri ]n iarb[/+i bub[ pe bub[ se-ntreab[:/Cum merge =i ce-i de f[cut/}n lume s[ nu mai domneasc[/T[ria =i fala trupeasc[“). Astfel de groz[veni, de ast[ dat[ nepamfletare, apar =i ]n Dup[ b[t[lie (din 1872). E ]n aceste versuri mult[ durere crud[ necomprimat[, strigat[ pentru a fi perceput[ suferin\a, jalea =i neru=inarea opresoare. E o dezn[dejde ]n care vibreaz[ un r`set batjocoritor, adesea prea hohotitor. La un alt registru sunt poeziile alegorice precum Bradul, Dorul, Luntrea, ]n care suavitatea izbute=te s[ se desemneze limpede. Citabil[ e, desigur, Bradul. Mai t`rziu, ]n a doua v`rst[ a liricii sale, Hasdeu s-a l[sat acaparat de reflexivitate, poemele sale fiind s[r[cite, ]n bun[ parte, de emo\ie, put`ndu-se detecta, cum s-a mai observat, chiar alunec[ri spre triavilitate. Dar dincolo de acestea, afl[m ]n poezia p[duroas[ a savantului lumini=uri pure, care, g[site, trebuie relevate. Zigu ORNEA, Interpret[ri, Editura Eminescu, Bucure=ti, 1988, p. 210—212.

343