Miscarea Feminista [PDF]

Zitiervorschau

Miscarea Feminista De-a lungul istoriei, barbatii s-au bucurat de mai multe drepturi decat femeile, cel mai important fiind de departe dreptul de a se implica in viata politica a comunitatii. Feminismul este o doctrină teoretică și de acțiune care revendică lupta împotriva inegalității de gen, promovând afirmarea femeii în societate prin ameliorarea și extinderea rolului și drepturilor sale.1 In preistorie barbatii erau cei care se ocupau de vanatoare si agricultura, adica cu preocuparea hranei, in timp ce femeile aveau grija de intretinerea casei si cresterea copiilor.In antichitate, in special in Grecia Antica, doar barbatii aveau dreptul sa participe la dezbateriile publice si, astfel, sa se implice in viata politica.Situatia nu s-a schimbat pana in secolul XX. Exceptia a fost reprezentata de alegerea catorva femei ca monarhi pe tronul unor state importante. Din antichitate avem ca exemplu pe Cleopatra, care a incercat sa-si apere tara precum ar fi facut-o un barbat. La sfarsitul Evului Mediu si inceputul epocii moderne se disting prin realizarile lor reginele Elisabeta I a Angliei, Ana Stuart, prima regina a Marii Britanii, imparateasa austriaca Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich2, care a dat nastere a nu mai putin de 16 copii sau tarista Ecaterina a II-a a Rusiei.

Miscarea feminista s-a evidentiat dupa Primul Razboi Mondial, cand femeile ramase acasa pentru a avea grija e copii, au fost nevoite sa lucreze in uzine pentru a produce armele necesare razboiului. Din acest moment femeile preiau ocupatiile barbatesti. Miscarea feminista a avut actiuni si in secolul al XIX-lea cand au luptat pentru libertate, pentru eliminarea superioritatii barbatului in fata legii.Insa actiunile lor au esuat. In perioada interbelica femeia incepe sa-l copieze pe barbat preluand viciile lui:alcoolul si tutunul si chiar imbracamintea, femeile incepand sa poarte pantaloni.Femeile dovedesc ca pot fi la fel de curajoase precum barbatii in Razboiul Civil Spaniol, in care femeile au luptat cot la cot cu barbatii pentru oprirea marsului lui Franco spre Madrid. Au avut ca motto:”NO PASSARAN”(Nu vor trece!), insa au fost invinse si Franco a detronat guvernul instaurand o dicatatura, ce va dura pana la moartea sa in 1975.

1 2

http://ro.wikipedia.org/wiki/Feminism http://ro.wikipedia.org/wiki/Maria_Terezia_a_Austriei

In Romania s-a remarcat Alexandrina Cantacuzino, in perioada interbelica. Alexandrina Cantacuzino s-a născut la 20 septembrie 1876, în comuna Ciocăneşti, judeţul Ilfov, fiind fiica lui Theodor Pallady (1853-1916), ofiţer de carieră provenind dintr-o veche familie boierească din Moldova, şi a Alexandrinei Kreţulescu (1848-1881) membră a unei renumite familii boiereşti valahe. După moartea mamei sale, aceasta va fi adoptată şi crescută de către o mătuşă din familia Ghica, fiind apoi trimisă la studii în Franţa.3 Un prim proiect în care Alexandrina Cantacuzino s-a implicat a fost înfiinţarea Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române. Alăturându-se doamnelor provenind din familii importante ale societăţii româneşti de la începutul secolului, aceasta va fi una dintre membrele fondatoare, iar mai târziu va deveni preşedinta Societăţii. Fiind înfiinţată în anul 1910, ca o alternativă la opţiunea educării fetelor în pensioanele din afara ţării, Societatea a avut ca scop crearea unor şcoli care să pună accent pe educaţia în spirit naţional şi ortodox a studentelor. Astfel că în cei 38 de ani de existenţă, Societatea, sprijinită în mod constant de către Biserica Ortodoxă Română, a creat filiale în cele mai importante oraşe, contribuind substanţial la efortul de pregătire şcolară alfetelor. În ceea ce priveşte activitatea în plan politic, Alexandrina Cantacuzino a fost promotoarea unei viziuni pe care celelalte militante pentru emanciparea politică a femeii nu au împătăşit-o. Aceasta a considerat oportună crearea unui partid independent al femeilor, pentru ca astfel să se evite intrarea femeilor în clientelele partidelor politice. Astfel, în anul 1929 a luat fiinţă Gruparea Naţională a Femeilor Române care îşi propunea să educe femeile, pentru a le pregăti pentru exerciţiul vieţii politice .Se poate observa o evoluţie a viziunii Alexandrinei Cantacuzino cu privire la menirea mişcării feministe, în anul 1919 aceasta considerând că “a lupta pentru îmunătăţirea soartei femeii, a o îndruma din cea mai fragedă copilărie pe calea muncii binelui şi a onoarei, este a face feminism, în cea mai pură, mai înaltă accepţiune a lui.” Alexandrina Cantacuzino a desfăşurat o activitate impresionantă şi în plan internaţional. În anul 1925, ca urmare a afilierii Consiliului Naţional al Femeilor din România la Consiliul Internaţional al Femeilor, delegatele României au participat la Congresul de la Washington. În cadrul acestui congres, Alexandrina Cantacuzino a fost aleasă vicepreşedintă a Consiliului Internaţional, Elena Romnicianu fiind desemnată secretară generală. Un alt succes al eforturilor depuse de către Alexandrina Cantacuzino în plan internaţional a fost crearea Micii Antante a Femeilor. Înfiinţată la Bucureşti în anul 1923, această organizaţie grupa asociaţiile feministe din România, Iugoslavia, Polonia, Cehoslovacia şi Grecia, propunându-şi să colaboreze în chestiuni ce priveau statutul femeii, abordând teme precum problema tinerelor mame, apariţia femeii noi, viaţa ei sexuală şi statutul copiilor legitimi şi ilegitimi, schimbarea legislaţiei cu privire la paternitate şi responsabilizarea părinţilor. Astfel in urma luptelor date de catre femeile din intreaga lume, ele u obtinut egalitatea in drepturi. Din pacate insa , si in present mai exista zone pe glob unde femeia este inferioara barbatului. 3

http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/alexandrina-cantacuzino-i-mi-carea-feminista-romana