Mircea Eliade - Maitreyi [PDF]

Zitiervorschau

1

MIRCEA ELIADE

Maitreyi Prefa Dan C. Mih ilescu

EDITUR CARTEX 2000 Bucure ti, 2003

Coperta I: Mircea Eliade în India. Fotografia ne-a fost pus la dispozi ie, cu deosebit amabilitate, de c tre dl. Sorin Alexandrescu, c ruia îi mul umim i pe aceast cale. Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României ELIADE, MIRCEA Maitreyi / Mircea Eliade ; prof.: Dan C. Mih ilescu. Bucure ti: Cartex 2000, 2003 ISBN 973-8202-47-7 I. Mih ilescu, Dan C. (pref.) 821.135.1-31 Textul edi iei de fa este reprodus dup : Mircea Eliade, Maitreyi. La ig nci, Editura Minerva, Colec ia „Cartea elevului”, Bucure ti, 1994. Au fost operate modific ri privind ortografia aprobat de Academia Român . Tiparul executat la Imprimeria de Vest, Oradea, str. Mare al Ion Antonescu nr. 105. România CUPRINS Prefa ..........................................................................................3 Capitolul I...................................................................................15 2

Capitolul II...................................................................................15 Capitolul III..................................................................................18 Capitolul IV..................................................................................26 Capitolul V...................................................................................34 Capitolul VI..................................................................................39 Capitolul VII.................................................................................47 Capitolul VIII................................................................................53 Capitolul IX...................................................................................61 Capitolul X....................................................................................68 Capitolul XI...................................................................................78 Capitolul XII.................................................................................90 Capitolul XIII..............................................................................101 Capitolul XIV..............................................................................113 Capitolul XV...............................................................................123 Tabel cronologic.........................................................................127 Aprecieri critice..........................................................................129

PREFA JOCUL EROTIC I ERUDI IA SENZUALIT

II

Prin nu tiu ce ghidu potrivire a lucrurilor, in minte c am citit prima oar Maitreyi în vara lui 1970, nu mult dup La Medeleni i cu pu in înainte de „a face rost”, prin tipice complicit i familiale, de Amantul doamnei Chatterlay. Cum aveam „doar” 17 ani, ultima a fost citit , fire te, în condi ii de „crâncen clandestinitate”. Ce poate fi mai picant (dar i mai instructiv) decât s treci relativ iute prin toate cele trei puncte de vam ce compun „planul în spa iu” al erosului dintotdeauna? La Ionel Teodoreanu, paradisul erotic al inocen ei, trezirea sim urilor în jungla virginit ii, diafanul amestec de nelini ti puberale i for a ingenuit ii, de impulsuri moralizatoare i erbetizare à la Turgheniev. La cel lalt pol, infernul de patimi din trupul prea mult vreme cenzurat (man cereasc pentru un autor precum D.H. Lawrence, ca i, în genere, pentru orice form a erotomaniei natarive), clocotul ispitei i splendoarea firescului prin care duhul c rnii î i d frâu liber. (De altfel, D.H.Lawrence a fost nu o dat adus în discu ie în ce prive te senzualismul prozelor eliade ti). Iar între rai i „lumea de jos” limbul de purgatoriu pe care stau suspenda i, ca un nou cuplu adamic în a teptarea C derii, Maitreyi i Allan: teritoriu al concordiei discors, al sintezei contrariilor, acolo unde cum ar spune ast zi Mircea C rt rescu, bun urma al lui Mircea Eliade 3

creierul se sexualizeaz , fecundând lumea ideilor, iar sexul se cerebralizeaz , sacralizând mecanica trupului, trecând în metafizic palpitul carnalit ii. i iat c , la treizeci de ani distan , ajung s recitesc Maitreyi la câteva luni dup ce (mare pre uitor de Marguerite Yourcenar) am citit pentru a nu tiu câta oar Memoriile lui Hadrian, iar dup aceea piaza rea mi-a scos în cale Sexus-ul lui Henri Miller. Înc un triunghi angelicomortal, ca s zic a a, în care, din nou, romanul lui Eliade se situa în plin centru, între utopia istoric-regal a for ei muribunde pentru care iubirea este suma în elepciunii i a de ert ciunii, suma ini ierilor i a resemn rilor, iar la antipod, mocirla sulfuroas a erosului în eles ginecologic, exclusiv ca ritmic animalic , pulsiune instinctual , perversiune grotesc , sadomasochism la periferiile fiin ei. Nimic mai chinuitor, v rog s m crede i, decât paralela SexusMaitreyi. Sunt dou lumi situate într-o antinomie violent , absolut ireconciliabile, precum disjunc ia visceralitate/spiritualitate. Exist în orice experien de cititor o vârst a fiziologiei, una a ideologiei, alta a afectivit ii, vârste ale aventurii mai mult sau mai pu in utopice, ale cumin eniei i confortului casnic, ori ale triste ilor bovarice, cu impulsuri compensatorii sau chiar vindicative. Ei bine, Maitreyi este una dintre c r ile care fac fa foarte bine tuturor vârstelor, în vreme ce produc iile gen Sexus nu satisfac decât patologia, misofil , ireversibil condamnat la auto-disolu ie. Revin: e frumos, e tare frumos s cite ti Maitreyi la 20 de ani i s-o recite ti la 50! Pe atunci eram devorator de mistic medieval , budhism i „poe i blestema i”, de Thomas Dylan i Lautreamont, de Rimbaud i Holderlin, de San Juan de la Cruz, Nerval i Novalis, iar la Mircea Eliade am ajuns pentru Cezara eminescian , via Insula lui Euthanasius. Pe atunci, Maitreyi a fost o îmb tare cu senza ii. Ceea ce m-a fermecat a fost Jocul de flac r pur al fecioarei, acea feroce provocare senzorial , melanj indiscernabil de incon tien i fatalitate, de siguran posesiv , indecizie i d ruire paralizant , de calcul i orbire a sim urilor, de ocrotire matern i triumf prin care fecioara dezl n uie în b rbat energiile des vâr irii, mereu la un pas de pr bu ire. Mi-aduc aminte c o comparam pe atunci pe Maitreyi cu blagiana Nona din Tulburarea apelor, antipodul luteran al tinerei bengaleze prin care Eliade visa s experimenteze tantrismul, cu durele, bizarele, aproape inumanele probe ale reten iei seminale .a.m.d. Nona stârne te patima distructiv , revolta autodevorant a energiei masculine îndelung reprimate, în timp ce Maitreyi, dimpotriv , declan eaz resorturile împlinirii... M rog, imagina ie de june critic literar. Acum îns , am început prin a-mi submina deliberat lectura. Nu cumva noi m-am întrebat cu o senza ie de urgen a demistific rii 4

am supralicitat, din ra iuni de fruct oprit, romanul lui Eliade din 1933? Nu cumva proza beneficiaz , printr-un fericit rico eu, de celebritatea savantului, de existen a metafizicii sale explicite ( i care poten eaz , desigur, limitele nara iunii ca atare), ca i, într-un fel anume, de scandalul ideologic produs în ultimul deceniu în gazet ria literar specializat în dosarele r zbun rii, de „felix culpa” angaj rii politice a scriitorului, din anii treizeci? Pe scurt: nu cumva contextul supraliciteaz textul? Ei bine, nu. Sau, mai precis, dac e justificat câte ceva din toate acestea, lucrul determin inten iile lecturii i nicidecum intensitatea acesteia. De bun seam c acum, la maturitate, vezi mult mai clar conven iile, toposurile, sesizezi filierele. De unde s tii la 17 ani c exist pe toate continentele o întreag literatur „colonial ” a „dramei nepotrivirii rasiale”, o literatur a Intrusului, a Str inului venit de aiurea, cu alt religie i alte obiceiuri, care tulbur pacea comunit ii, profanând sau l sându-se cucerit, smintind ordinea str veche sau, dimpotriv , convertindu-se cu voluptate, i care sfâr e te prin a fi asimilat ori condamnat, alienat, adorat sau lin at, fie barbar, fie ritualic, de tribalitatea agresat ? Ei i? Cu ce schimb tot acest background istorico-cultural fervorile eresului i labirintica frenetic-senzorial din Maitreyi? Exist în Maitreyi un dozaj cu totul seduc tor al inocen ei cu perversiunea, al poruncii spirituale cu chem rile instinctuale i care, de i se sprijin în chip natural pe tradi ii i tipare narative, pe canoane psihocomportamentale cu veche tradi iei, le transcende prin autenticitatea experien ei i a scriiturii. O calitate, de altminteri autenticitatea subliniat înc de la primele recenzii ale romanului. Dar, apropo, de receptare, s d m Cezarilor ce-a fost i este al Cezarilor, fiindc , f r s inten ionez vreo parad de fals modestie, risc s afirm c despre Maitreyi s-a spus totul. Într-adev r, citind substan ialul dosar al recept rii critice din edi ia îngrijit de Mihai Dasc l la Editura Minerva1, exegetul de azi dezarmeaz lesne. Mai întâi, s not m câteva calificative (aproape) absolute. Maitreyi este „cea mai r scolitoare apari ie a ultimelor decenii în literatura român ” (Mihail Sebastian în martie 1933)2; erban Cioculescu: Maitreyi este „un moment care va marca evolu ia romanului românesc”3 (ca i Patul lui Procust, precizeaz criticul); Pompiliu Constantinescu: „Maitreyi este una din acele c r i cu destin de miracol în cariera unui scriitor i chiar a unei genera ii”4;

5

Nicolae Manolescu: „Singurul roman al lui Mircea Eliade care d , în chip indubitabil, recitit ast zi, impresia de capodoper , este Maitreyi. Romanul ocup în multe privin e o pozi ie singural ”5. În fine, necuprins , fire te, în aparatul de note al lui Mihai Dasc l din edi ia citat , s extragem i opinia cea mai recent , a lui Marian Popa: „...Maitreyi, cel mai bun roman interbelic, completabil cu India, rela ie de c l torie din 1934. Este un roman erotic i exotic: erotismul apare ca domeniu de confruntare, acomodare i comunicare pân la comuniune momentan a dou lumi str ine prin conven iile de în elegere a vie ii”6. Rod al unui soi de pariu cu sine7 i elaborat în scurtul interval dintre decembrie 1932 i februarie 1933, cu gândul la concursul literar pentru premiul „Techirghiol-Eforie”8, Maitreyi a ajuns s fie comparat nu doar cu Tristan i Izolda sau Carmen de Merimee, dar i cu literatura lui Joseph Conrad, Karl Gjellerup sau Knut Hamsun. i cu, desigur, „autenticismul” i „experien ialismul” gidian9, cu D.H.Lawrence” i Aldous Huxley, dar i cu Anton Holban, G.M.Zamfîrescu i chiar Pierre Loti. Dac mi s-ar cere la un examen de literatur s extrag un sens anume din Maitreyi, dincolo de mul imea de observa ii ce se pot face pe marginea exotismului, a gidianismului, cosmiciz rii iubirii .a.m.d., a alege numaidecât simbioza obsesiv la Eliade dintre „maxima tr ire” i „suprema luciditate”, reliefat în comentariile lui Octav ulu iu, spre exemplu10, al turi de excelenta formul a lui C. Floru: „poema con tiin ei carnale” la un prozator de o „senzualitate unic în literatura noastr ”11. „Maitreyi se îmbin pe dou planuri, aproape fuzionate: al lucidit ii masculine i al evoc rii de poetic nara iune a unui senzualism de magie erotic . Modern prin cea dintâi înclina ie, dovedind o nelini te intelectual i un dubiu nervos de om al veacului dl Mircea Eliade se abandoneaz unei instinctive i patetice simplit i în crearea mitului erotic n scut din pasiunea eroinei. În centrul romanului este f r îndoial figura imaterial i totu i de o prezen carnal atât de vie a Maitreyiei. Fiin u-man i aspira ie metafizic , naivitate animal i trecere lunar printre nori diafani, ingenuitate i rafinament, pudicitate i îndr zneal impetuoas , pachet de senza ii forte i prelungire de vis magic, consumare de sim uri i ecou de adora ie mistic în aceast armonie de antinomii tr ie te ca într-o trans nefericita Maitreyi...” (Pompiliu Constantinescu, în art. cit.) „Armonie de antinomii” este, cred, cea mai gr itoare i mai atr g toare etichet a romanului, pentru tân rul de azi. Carte de extaz senzorial i mistica d ruirii, Maitreyi este mult mai mult decât o sum de febre erotice, traversate în decorul „literaturii coloniale” cu fervori gidiano-papiniene .a.m.d. Ea presupune o anume 6

educa ie a sim urilor, o înc rcare spiritual a volupt ii, paralel cu fr gezirea senzual a experien elor livre ti. Cum bine observ Allan, „patima de joc” a acestei feminit i explozive anuleaz „obsesia p catului” iat cheia moral a c r ii. Jocul candorii cu extatica sexual ecou particularizat al Marelui Joc al iubirii ce însufle e te universul12 va focaliza mul imea de „fluizi contradictorii13, cum le spunea Perpessicius14. De aici i pân la Nunt în cer nu mai era decât un pas. Îl vom face i noi, în curând, cu îng duin a dumneavoastr 3. Dan C.Mih ilescu _____________________________________________ 1. Mircea Eliade, Opere, 2, Romane, ed. Minerva, L997, edi ie de Mihai Dasc l, note i comentarii de Mihai Dasc l i Mircea Handoca. V. cap. Perspective asupra exegezei, pp. 228-363. 2. Recenzie publicat în Cuvântul, an IX, nr. 2836/17 mart. 1933. Surprinz tor ( i, la drept vorbind, aberant) Mihai Dasc l calific recenzia lui Mihail Sebastian drept „cea mai profund i pertinent evaluare critic pe care a cunoscut-o vreodat un roman românesc” (ed. cit., p. 244)! Subscriu, în schimb, la alt verdict al editorului, cum c articolul lui Pompiliu Constantinescu din Vremea, ari VI, nr. 288/ 21 mai 1933 „a r mas pân ast zi cel mai substan ial din câte s-au consacrat romanului”, (v. infra, nota 4) 3. erban Cioculescu, cronica literar din Adev rul, an XLVII, nr. 15130/29 apr. 1933. 4. Pompiliu Constantinescu, cronica literar în Vremea, an VI, nr. 288/21 mai 1933. 5. Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe,II, ed. Minerva, 1981. i tot acolo: „Viziunea îi îndreapt romanele spre metafizic i ontologic, spre condi ia uman i mit; metoda e psihologic i realist . Prima e totalitar , a doua, relativist (...) Romanele sale r mân ezitante între dou universuri mentale i între dou feluri de a scrie”. Pe lâng teoretizarea i aplica iile din Arca lui Noe, doritorul de concizie poate consulta cu folos sinteza lui Nicolae Manolescu Romanul românesc modern: „crea ie i analiz ” din Istoria literaturii române. Studii, ed. Academiei, 1979, coord. Z.D. Bu ulenga, pp. 242-266. Iat i alte verdicte: „Nu e un roman. E mai mult decât atât: e povestea unui suflet ce se consum la flac ra iubirii (...) Ea va r mâne prin intensitatea i tumultul de via ce le cuprinde (...) i mai ales va r mâne prin autenticitatea ei” (Ionel Jianu, cronica din Rampa, an XVI, nr. 4584/27 apr. 1933).

7

Maitreyi, „o carte unic i care se scrie o singur dat într-un veac” (Camil Baltazar, în România literar , an II, nr. 76/29 iul. 1933). A nu se uita suculentul i, în multe privin e, exemplarul atac... encomion realizat de Eugen Ionescu prin cele dou cronici paralele i antinomice reunite în volumul Nu, unde Maitreyi este folosit ca pretext pentru spulberarea oric rei umbre de credibilitate a criticii literare. 6. Marian Popa, Istoria literaturii române, de azi, pe mâine, Funda ia Luceaf rul, 2001, voi. II, p. 842. 7. V. detaliile în Memoriile lui Mircea Eliade (1907-l960), ed. de Mir-cea Handoca, ed. Humanitas, 1991, voi. I, p. 195 .u. Ca i capitolul 12, Maitreyi, din excep ionala monografie din 1988 a lui Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade, The Romanian Roots, 1907-1945, din p cate înc netradus în România. În acela i capitol al c r ii lui Ricketts ca i în aparatul de note al edi iei lui Mihai Dasc l de la Minerva, v. detaliile necesare privind rela ia romanului lui Eliade cu „echivalentul” s u, romanul publicat în bengali, la Calcutta, în 1974, de Maitreyi Devi, cu titlul Na hanya te (Cea f r de moarte), iar în 1976, în englez , sub titlul It does not die, tradus în 1992 de tefan Dimitriu i Theodor Handoca la ed. Românul, cu titlul Dragostea nu moare. 8. Pe care Mircea Eliade l-a câ tigat. Juriul a fost compus din Cezar Petrescu, Perpessicius, G. C linescu, erban Cioculescu i M. Ralea. Maitreyi a ap rut în iunie 1933; în toamn ap rea deja al treilea tiraj, într-un total de 10.000 exemplare, tiraj specific pe atunci doar romanelor semnate de Cezar Petrescu sau Ionel Teodoreanu. 9. V. În acest sens incitantele puncte de vedere ale lui Sorin Alexandrescu (Mircea Eliade, scriitor, în Luceaf rul, an XI, nr. 10/9 mart. 1968) apud M. Dasc l, ed. cit, p. 317 .u. Mai nou, a se vedea capitolul Mircea Eliade din cartea lui Sorin Alexandrescu, Privind înapoi, modernitatea, ed. Univers, 1999, pp. 157-277. 10. Octav ulu iu, cronica literar la Maitreyi, în Axa, an I, nr. 12/14 mai 1933. 11. Poema con tiin ei carnale, în Vremea, an VII, nr. 320/7 ian. 1934. 12. „Înv luit într-un halou de senzualitate (ce descinde dintr-o aceea i str veche, complex i rafinat filosofie ca i Kamasutra) absent din imaginarul erotic european, principiul esen ial de organizare a acestei iubiri e nu întâmpl tor — jocul. Jocuri de femeie i de indian , adev rate coduri ale unui limbaj ini iatic, «jocurile Maitreyiei» (N. Manolescu) îmbin complexitatea ritual a dansului clasic BharataNatyam cu pura pl cere ludic , reprezentând versiunea indian a celui 8

mai vechi joc din lume, jocul de-a via a kde-a moartea” (Lionel Decebal Ro ea, în cap. Maitreyi din Dic ionar analitic de opere literare române ti, coordonator Ion Pop, Casa C r ii de tiin ; Cluj-Napoca, 2001, voi. 3, pp. 18 .u. 13. Perpessicius, cronica literar la Maitreyi din Cuvântul, 14 mai 1933, apud „Dosarul” Eliade, III,Elogii i acuze, edi ie de Mircea Handoca, ed. Curtea Veche, 2000, p. 13: „ i Paul i Virginia î i ziceau frate i sor , i iubirea lor n-a fost mai pu in devastatoare (...) Un amestec tulbur tor de inocen preromantic i senzualitate lawrencian d acestor pagini captivante o culoare i un timbru inedit pentru literatura noastr ”. 14. Nunt în cer este programat s apar în curând la Editura Cartex, astfel încât prefa a... continu .

Tomar ki manè acchè Maitreyi? Yadi thakè, tahalè ki kshama kartè paro?... (Oare î i mai aduci aminte de mine, Maitreyi? i dac î i aminte ti, cum po i s m ier i?...) I Am ov it atâta în fa a acestui caiet, pentru c n-am izbutit s aflu înc ziua precis când am întâlnit-o pe Maitreyi. În însemn rile mele din acel an n-am g sit nimic. Numele ei apare acolo mult mai târziu, dup ce am ie it din sanatoriu i a trebuit s m mut în casa inginerului Narendra Sen, în cartierul Bhowanipore. Dar aceasta s-a întâmplat în 1929, iar eu întâlnisem pe Maitreyi cu cel pu in zece luni mai înainte. i dac suf r oarecum începând aceast povestire, e tocmai pentru c nu tiu cum s evoc figura ei de-atunci i nu pot retr i aievea mirarea mea, nesiguran a i turburarea celor dintâi întâlniri. Îmi amintesc foarte vag c , v zând-o o dat în ma in , a teptând în fa a lui „Oxford Book Stationary” în timp ce eu i tat l ei, inginerul, alegeam c r i pentru vacan ele de Cr ciun am avut o ciudat tres rire, urmat de un foarte surprinz tor dispre . Mi se p rea urât cu ochii ei prea mari i prea negri, cu buzele c rnoase i r sfrânte, cu sânii puternici, de fecioar bengalez crescut prea plin, ca un fruct trecut în copt. Când i-am fost prezentat i i-a adus palmele la frunte, s m salute, i-am v zut deodat bra ul întreg gol i m-a lovit culoarea pielii; mat , brun , de un brun nemaiîntâlnit pân atunci, s-ar fi spus de lut i de cear . Pe atunci locuiam înc în Wallesley Street, la Ripon Mansion, i vecinul meu de camer era Harold Carr, impiegat la „Army and Navy Stores”, a c rui 9

tov r ie o cultivam, pentru c avea o sum de familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam i eu serile i cu ale c ror fete ie eam s pt mânal la dancinguri. Acestui Harold încercai s -i descriu mai mult pentru l murirea mea decât a lui bra ul gol al Maitreyiei i straniul acelui galben întunecat atât de turbur tor, atât de pu in feminin, de parc ar fi fost mai mult al unei zei e sau al unei cadre decât al unei indiene. Harold se b rbierea în oglinda cu picior de pe m su a lui. V d i acum scena: ce tile cu ceai, pijamaua lui mauve mânjit cu crem de ghete (a b tut sângeros pe boy pentru întâmplarea aceasta, de i o murd rise chiar el, când se întorsese într-o noapte beat de la balul Y.M.C.A.), ni te gologani de nichel pe patul desf cut i eu încercând zadarnic s -mi desfund pipa cu un sul de hârtie, pe care îl r suceam pân ce se sub ia ca un chibrit. Nu z u, Allan, cum de- i poate pl cea ie o bengalez ? Sunt dezgust toare. M-am n scut aici, în India, i le cunosc mai bine decât tine. Sunt murdare, crede-m . i apoi, nu e nimic de f cut, nici dragoste. Fata aceea n-are s - i întind niciodat mâna... Ascultam toate acestea cu o nespus desf tare, de i Harold nu în elesese nimic din cele ce îi spusesem eu i credea c , dac vorbesc de bra ul unei fete, m gândesc la dragoste. Dare ciudat cât de mult îmi place s aud vorbindu-se de r u de cei pe care îi iubesc sau de care m simt aproape, sau care îmi sunt prieteni. Când iubesc cu adev rat pe cineva, îmi place s ascult lumea bârfindu-l; asta îmi verific oarecum anumite procese obscure ale con tiin ei mele, pe care nu le pricep i de care nu-mi place s -mi aduc aminte. S-ar spune c , paralel cu pasiunea sau interesul meu sincer fa de cineva, cre te i o pasiune vr jma e, care cere suprimarea, alterarea, detronarea celei dintâi. Nu tiu. Dar surprinzândum pl cut impresionat de critica idioat pe care Harold prost i fanatic ca orice eurasian o f cea femeilor bengaleze, mi-am dat îndat seama, c ceva mai adânc leag înc amintirea Maitreyiei de gândurile sau dorurile mele. Lucrul acesta m-a amuzat i m-a turburat totdeodat . Am trecut în odaia mea, încercând automat s -mi desfund pipa. Nu tiu ce-am mai f cut dup aceea, pentru c întâmplarea nu se afl notat în jurnalul meu de-atunci, i nu mi-am adus aminte de ea decât cu prilejul coroni ei de iasomie, a c rei poveste am s-o scriu eu mai departe, în acest caiet. M aflam, atunci, la începutul carierei mele în India. Venisem cu o sum de supersti ii, eram membru în „Rotary-Club”, foarte mândru de cet enia i descenden a mea continental , citeam mult despre fizica matematic (de i în adolescen visasem s m fac misionar) i scriam aproape zilnic în jurnal. Dup ce am predat reprezentan a local a uzinelor „Noel and Noel” i fusesem angajat pentru desen tehnic la noua societate de canalizare a Deltei, am cunoscut mai de aproape pe Narendra 10

Sen (care de pe atunci înc era foarte cunoscut i respectat în Calcutta, fiind cel dintâi inginer laureat din Edinburgh), i via a mea a început s se schimbe. Câ tigam mai pu in acum, dar îmi pl cea munca. Nu eram nevoit s m coc în birourile din Clive Street, s semnez i s descifrez hârtii i s m îmb t în fiecare sear de var ca s m feresc de neurastenie. Eram plecat la fiecare dou -trei s pt mâni, aveam ini iativa lucr rilor din Tamluk i cre tea inima în mine când vedeam construc ia în l ându-se de câte ori trebuia s vin de la centru i s lucrez pe teren. Lunile acelea au fost, într-adev r, fericite pentru mine, c ci plecam în zori cu expresul Howrah-Madras i ajungeam înainte de prânz pe antier. Mi-au pl cut întotdeauna c l toriile în colonii, în India, cele în clasa I sunt chiar o adev rat vacan . Gara o sim eam prieten de câte ori scoboram din taxi i alergam vioi pe peron, cu casca maron tras bine pe ochi, cu servitorul dup mine, cu cinci reviste ilustrate subsuoar i dou cutii de tutun „Capstan” în mâini (c ci fumam mult la Tamluk i, de câte ori treceam prin fa a tutungeriei din Howrah, mi se p rea c nu cump rasem destul „Capstan”, iar amintirea unei nop i f r tutun de pip , silit s fumez mahorc lucr torilor, m înfiora). Nu intram niciodat în vorb cu vecinii mei de compartiment, nu-mi pl ceau acei bara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane poli iste în buzun ri, nici indienii boga i, care înv aser s c l toreasc în clasa I, dar înc nu înv aser cum s - i poarte vestonul i cum s se scobeasc în din i. Priveam pe fereastr câmpiile Bengalului niciodat cântate, niciodat plânse i r mâneam apoi mut fa de mine, f r s -mi spun nimic, f r s -mi cer nimic. Pe antier eram singurul st pân, pentru c eram singurul alb. Cei câ iva eurasieni, care supravegheau lucr rile aproape de pod, nu se bucurau de acela i prestigiu; veneau la lucru în clasa a III-a, îmbr ca i în obi nuitele costume kaki pantaloni scur i i bluze cu buzunare largi la piept i înjurau lucr torii într-o hindustani f r gre . Perfec iunea aceasta în limbaj i bog ia vocabularului de insulte îi scoborau în ochii lucr torilor. Eu, dimpotriv , vorbeam prost i f r accent, i asta le impunea, c ci dovedea originea mea strein , superioritatea mea. De altfel, îmi pl cea mult s stau cu ei de vorb , serile, înainte de a m retrage în cort, ca s scriu i s fumez ultima pip , pe gânduri. Iubeam bucata aceasta de p mânt aproape de mare, câmpia aceasta plin de erpi i dezolat , în care palmierii erau rari i tufele parfumate. Iubeam dimine ile, înainte de r s ritul zorilor, când t cerea m f cea s chiui de bucurie; o singur tate aproape uman , pe acest câmp atât de verde i atât de p r sit, a teptându- i c l torul sub cel mai frumos cer care mi-a fost dat s -l v d vreodat . Mi se p reau zilele de antier adev rate vacan e. Lucram cu poft , porunceam în dreapta i stânga plin de voie bun i, dac a fi avut un 11

singur tovar inteligent pe acolo, sunt sigur c i-a fi spus lucruri minunate S-a întâmplat s întâlnesc pe Lucien Metz chiar într-una din zilele când m întorceam ars de soare i cu o poft nebun de mâncare de la Tamluk. L-am întâlnit pe peron, în timp ce a teptam ca servitorul s -mi g seasc un taxi (venise tocmai expresul de Bombay i era o afluen neobi nuit ). Pe Lucien îl cunoscusem cu doi ani mai înainte, la Aden, când eu m coborâsem acolo pentru câteva ceasuri — în drum spre India iar el a tepta un vapor italian ca s -l duc înapoi în Egipt. Mi-a pl cut de la început acest gazetar incult i impertinent, cu mult talent i mult perspicacitate, care scria un reportaj economic, frunz rind pe bordul unui vapor listele de pre uri i comparându-le cu cele din port, i era în stare s - i descrie perfect un ora numai dup un ceas de plimbare în goana unui automobil. Când l-am cunoscut eu, vizitase de mai multe ori India, China, Malaya i Japonia . i era unul din aceia care vorbeau de r u pe Maha ma Gandhi, nu pentru ceea ce f cea el, ci pentru cele ce nu f cea. Hei, Allan! m strig el, câtu i de pu in uimit c m întâlnise. Tot în India, mon vieux? Ia spune, te rog, tipului sta care se preface c nu-mi în elege englezeasca s m duc la Y.M.C.A., nu la hotel. Am venit s scriu o carte despre India. O carte de succes, politic i poli ist . Am s - i spun... Într-adev r, Lucien venise s scrie o carte asupra Indiei moderne i se afla de vreo câteva luni aici luând interviuri, vizitând închisorile, fotografiind. Mi-a ar tat chiar în acea sear albumul lui i colec ia de autografe. Ceea ce îl încurca oarecum era capitolul asupra femeilor; nu v zuse înc adev ratele femei indiene. tia foarte vag despre via a lor în purdah, despre drepturile lor civile i mai ales despre c s toriile între copii. M-a întrebat de mai multe ori: Allan, e adev rat c tipii tia se însoar cu feti e de 8 ani? Ba da, am citit eu o carte a unui tip, unul care a fost pe aici treizeci de ani magistrat. Am petrecut o foarte agreabil sear împreun , pe terasa „C minului”, dar cu toate eforturile mele nu i-am putut spune prea mare lucru, c ci nici eu nu cuno team îndeaproape via a interioar a indienelor i nu le v zusem, pân atunci, decât la cinematograf i la recep ii. M-am gândit îns c l-a putea ruga pe Narendra Sen s -l invite o dat la ceai i s -l l mureasc . Poate m-am gândit c , cu acest prilej, voi putea i eu privi mai îndeaproape pe Maitreyi, pe care nu o mai v zusem de-atunci, deoarece excelentele mele raporturi cu Sen se reduceau la munca noastr în comun la birou i conversa iile în ma in . M invitase pân acum de dou ori s iau ceaiul cu el, dar, cum îmi pre uiam mult timpul liber, dedicându-l în întregime fizicei matematice, îl refuzasem.

12

Când i-am spus c Lucien scrie o carte despre India, pe care o va tip ri la Paris, i când i-am mai spus anume ce capitol îi e greu s scrie, Sen m-a rugat s -l chem îndat la ceai, chiar în dup -amiaza aceea. Bucuria mea, urcând sc rile la „C min”, s -i împ rt esc vestea! Lucien nu fusese pân atunci într-o cas de indieni boga i i se preg tea s compun un reportaj des vâr it. Sen sta al t u din ce cast e? se inform el. Brahman veritabil, dar câtu i de pu in ortodox. E membru fondator la „Rotary-Club”, e membru la „Calcutta-Club”, joac tenis perfect, conduce automobilul, m nânc pe te i carne, invit europeni la el în cas i îi prezint neveste-si. Are s te încânte, sunt sigur. Trebuie s m rturisesc c surpriza mi-a fost tot atât de mare ca i a lui Lucien. Casa inginerului, în Bhowanipore, o cuno team, c ci fusesem o dat acolo, cu ma ina, s ridic ni te planuri. Dar niciodat n-a fi b nuit c în interiorul unei case bengaleze se pot g si asemenea minun ii, atâta lumin filtrat prin perdele transparente ca alurile, atât de dulci la pip it covoare i sofale din lân de Kashmir, i m su e cu picior asemenea unui talger de alam b tut , pe care se aflau ce tile de ceai i pr jiturile bengaleze, aduse de Narendra Sen pentru l murirea lui Lucien. St m i priveam înc perea, parc atunci a fi picat în India. Vie uisem doi ani aici i niciodat nu fusesem curios s p trund într-o familie bengalez , s le cunosc via a lor interioar , s le admir cel pu in lucr turile, dac nu sufletul. Tr isem o via de colonii, singur cu munca mea pe antier sau în birouri i citind c r i*sau v zând spectacole pe care le-a fi putut foarte u or afla i în continentele albe. În dup -amiaza aceea am cunoscut cele dintâi îndoieli i îmi aduc aminte c m-am întors pu in ab tut acas (Lucien era entuziasmat i î i verifica impresiile, întrebându-m pe ici, pe colo dac a în eles bine tot ceea ce îi spusese gazda) i cu o sum de gânduri pe care niciodat nu le ad postisem pân atunci. Totu i, n-am scris nimic în jurnalul meu i ast zi, când caut în acele caiete orice urm care s mi-o poat evoca pe Maitreyi, nu g sesc nimic. E ciudat cât de incapabil sunt s prev d evenimentele esen iale, s ghicesc oamenii care schimb mai târziu firul vie ii mele. Maitreyi mi s-a p rut, atunci, mult mai frumoas , în sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi cusu i în argint, cu alul asemenea cire elor galbene, i buclele ei prea negre, ochii ei prea mari, buzele ei prea ro ii creau parc o via mai pu in uman în acest trup înf urat i totu i transparent, care tr ia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie. O priveam cu oarecare curiozitate, c ci nu izbuteam s în eleg ce tain ascunde f ptura aceasta în mi c rile ei moi, de m tase, în zâmbetul timid, preliminar de panic , i mai ales în glasul ei atât de schimbat în fiecare clip , un glas care parc ar fi descoperit atunci anumite sunete. Vorbea o englezeasc fad i corect , de manual, dar, de câte ori începea s 13

vorbeasc , i “eu, i Lucien nu ne puteam opri s n-o privim; parc ar fi chemat vorbele ei! Ceaiul a fost plin de surprize. Lucien lua note dup ce gusta din fiecare pr jitur i întreba necontenit. Pentru c vorbea prost engleze te i pentru c inginerul îl asigurase c în elege franceza (fusese de dou ori la Paris, la congrese, i avea în biblioteca lui nenum rate romane fran uze ti pe care, de altfel, nu le citea), el întreba din când în când în argot-ul lui parizian i atunci inginerul îi r spundea zâmbind: „Oui, oui, c'est ça”, privindu-ne apoi extraordinar de satisf cut. Lucien s-a rugat s -i fie îng duit s priveasc mai de aproape costumul Maitreyei, bijuteriile i ornamentele, i inginerul a acceptat cu humor, aducându- i fata de mân , c ci Maitreyi se rezemase de fereastr , cu buza de jos tremurând i cu alul c zându-i pe frunte. A fost o scen neasemuit acel examen al ve tmintelor, acea cânt rire în mâini a bijuteriilor, urmat de exclama ii i entuziasm, de întreb ri i r spunsuri transcrise stenografie de Lucien în carnetul lui de note, în timp ce Maitreyi nu mai tia unde s se uite i tremura toat , palid , însp imântat ,,pân ce mi-a întâlnit ochii, i eu iam zâmbit, i atunci parc ar fi g sit un ostrov pe care s se odihneasc i i-a fixat privirile în ochii mei, lini tindu-se lin, f r spasme, firesc. Nu tiu cât a durat privirea aceea, dar ea nu se asem na cu nici o privire întâlnit i îmbr i at pân atunci, i dup ce a încetat examenul i Maitreyi a fugit iar lâng fereastr , ne-am sfiit amândoi s ne mai privim, într-atât fusese de clandestin i de cald comuniunea noastr . Pentru c nu o mai puteam privi pe ea, am privit cu al i ochi pe inginer i m-am întrebat cum poate fi un om atât de urât i atât de inexpresiv p rintele Maitreyiei. Acum puteam vedea i eu, mai deaproape i în voie, fa a inginerului, care se asem na atât de mult cu o broasc , ochii atât de bulbuca i i gura atât de mare, într-un cap rotund i tuciuriu, cu fruntea joas i p rul negru, încre it, iar trupul scund, umerii încovoia i, pântecul diform i picioarele scurte. Simpatia i dragostea pe care o r spândea acest patron al meu erau cu atât mai greu de în eles. Cel pu in pentru mine, Narendra Sen era un b rbat seduc tor, de tept i subtil, instruit, plin de humor, blând i drept. Cum st m i-l priveam a a, intr aducând cu ea o atmosfer stranie de c ldur i panic so ia inginerului, Srimati Devi Indira, îmbr cat într-o sari albastr , cu al albastru muiat în aur i cu picioarele goale, t lpile i unghiile ro ite. Doamna nu tia aproape deloc engleze te i zâmbea întruna. Probabil c mâncase în acea dup -amiaz mult pan, c ci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am r mas uimit; n-a fi crezut c e mama Maitreyiei, ci mai degrab sora ei cea mare, într-atât era de tân r , de proasp t i de timid . O dat cu ea venise i cealalt fat , Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta p rul tuns i rochie de stamb , dar f r ciorapi i f r pantofi; iar pulpele i bra ele ei goale, i 14

fa a ei oache , frumoas , m f ceau s-o compar în gând, amuzat, cu o ig ncu e. Ce a fost atunci, mi-e peste putin s povestesc aici. Aste trei femei, g sindu-se laolalt în fa a noastr , se strânser una lâng alta, cu aceea i panic în ochi, i inginerul încerc zadarnic s le încurajeze, s le fac s vorbeasc . Doamna a voit , s serveasc ceaiul, dar s-a r zgândit i a l sat-o pe Maitreyi s fac aceasta. Din gre ala nu tiu cui, ceainicul s-a v rsat pe tav i pe pantalonii lui Lucien,, i atunci to i s-au repezit s l ajute, inginerul i-a pierdut calmul i a început s - i certe familia, aspru, în bengali, iar Lucien se scuza în fran uze te, f r s izbuteasc s se fac în eles. Narendra Sen vorbi, în cele din urm : Scusez-moi! Ici votre place. Fetele au alergat numaidecât s schimbe fa a de m tase a fotoliului i inginerul continua s le certe, în timp ce noi doi nu tiam ce s facem cu mâinile i pe cine s privim. Chiar Lucien era pu in încurcat, de i la plecare, în ma in , a f cut haz nespus de acest accident. Numai doamna r m sese cu acela i zâmbet pe buzele înro ite i aceea i timiditate cald în ochi. Conversa ia n-a mai durat mult. Inginerul i-a ar tat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului s u, fost1 prim-pandit al guvernului, apoi o serie de tablouri i cus turi vechi. Eu m apropiasem de fereastr i priveam în curte, o curte ciudat , cu ziduri înalte, cu arbu ti i glicine, iar dincolo, peste cas , se în l a buchetul de fream t al unui cocotier. Priveam f r s tiu de unde vine farmecul acela, lini tea aceea nemaiîntâlnit în Calcutta. i deodat aud un râs nest vilit, contagios, un râs de femeie i de copil în acela i timp, care trecea de-a dreptul în inim i m înflora. Plec mai mult capul pe fereastr i atunci z resc în curte, trântit pe cele dou trepte, trupul aproape descoperit al Maitreyiei, cu p rul în ochi, cu bra ele pe sâni, i o v d mi când din picioare, cutremurându-se de râs, în cele din urm repezindu- i papucii, cu o arunc tur de glezn , tocmai în cel lalt cap t al zidului. Nu m s turam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au p rut nesfâr ite. Nu tiu ce spectacol sacru îmi ap rea mie râsul ei i s lb ticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul c s vâr esc un sacrilegiu privind-o, dar nu g seam puterea s m despart de fereastr . Plecând, îi auzeam râsul prin toate s lile prin care am trecut. II Eram odat la Tamluk i pornisem s m plimb în susul apei. Atunci am sim it cât sunt de singur. Mi-aduc aminte c , numai cu dou zile mai înainte, se logodise Norinne i chefuisem noaptea întreag ; b usem mult, dansasem pân la afne ire, s rutasem toate fetele i 15

plecasem în zori cu automobilele la Lacuri. Pl nuisem i o serat a pijamalelor, a a cum fusese i cea din martie trecut, când am avut eu conflictul i match-ul de box cu Eddy Higgerig. Pe Norinne o iubisem i eu într-o vreme, a a cum iubim noi, tinerii de 24 de ani; a fi strâns-o în bra e, a fi dansat cu ea i a fi s rutat-o. Atât. i umblând agale, cu pipa într-o mân i biciu ca în cealalt , soarele nu incendiase înc întinderea i p s rile ciripeau înc prin acei m cie i cu miros de t mâie i scor i oar -, mi-am dat deodat seama c se petrece ceva neobi nuit cu mine, c am r mas singur i am s mor singur. Gândul acesta nu m întrista; dimpotriv , eram lini tit, senin, împ cat cu toat câmpia din jurul meu, i dac mi s-ar fi spus c trebuie s mor într-un ceas, nu mi-ar fi p rut r u. M-a fi întins pe iarb , mi-a fi pus bra ele sub cap i, privind oceanul acela albastru de deasupra mea, a fi a teptat s se scurg minutele, f r s le num r i f r s le precipit, aproape f r s le simt. Nu tiu ce m re ie fireasc i inuman tr ia atunci în mine. A fi f cut orice, de i nu mai doream nimic. Gustul singur t ii mele în aceast lume de minuni m ame ise. M gândeam la Norinne, la Harold, la ceilal i to i, i m întrebam cum au intrat ei în via a mea, ce rost am eu printre existen ele lor atât de tihnite i de mediocre. Umblam f r s în eleg nimic. Când m-am întors la antier, veneam cu o poft nebun de singur tate, de lini te, i m bucuram c am s r mân aici, în cort, înc o s pt mân , în care timp n-am s citesc jurnale i n-am s v d lumini electrice. M-a întâmpinat omul de serviciu: Sahib, ave i o telegram din Calcutta. Am crezut c e vorba de o recep ionare a materialelor i nu m-am gr bit s-o deschid. Când am citit-o îns , am r mas câteva minute surprins i decep ionat. Narendra Sen m chema de urgen la centru. A trebuit s plec chiar în acea sear i am regretat privind pe fereastra vagonului câmpia cu aburi, cu umbre palide de palmieri izola i, care m primise diminea a atât de generoas în sânul vie ii ei f r început i f r sfâr it. Cât a fi vrut atunci s fiu liber, s r mân în cortul meu cu lamp de gazolin i s ascult milioanele de greieri i l custe din preajma mea... Allan, î i dau o veste bun pentru d-ta, îmi vorbi inginerul. Ne trebuie un om destoinic în Assam, s inspecteze terasamentul i podurile pe linia Lumding-Sadyia. M-am gândit numaidecât la d-ta i Consiliul tea acceptat, pe r spunderea noastr . Ai trei zile ca s - i aranjezi afacerile i s predai Tamlukul... M privea cu o imens bun voin , i fa a lui urât se iluminase de o c ldur i o dragoste care aproape m stânjeneau. Am aflat mai târziu c avusese mult de luptat cu Consiliul, sus inându-m pe mine, un alb, c ci Societatea era svarajist i încerca s elimine pe ultimii func ionari str ini, înlocuindu-i cu indieni. Postul era i mai important, i mai bine pl tit, de la 250 la 400 de rupii lunar, ceea ce întrecea chiar leafa de 16

reprezentant la „Noel and Noel”. Aveam de lucru într-o regiune nes n toas i necivilizat , fire te, îns dragostea mea de jungl cu care venisem în India i pe care n-o putusem înc satisface complet biruia. Am primit i am mul umit cu c ldur . Inginerul îmi puse mâna pe um r. Ni-e ti foarte drag, Allan, i mie, i so iei mele, i ne gândim adesea la d-ta. P cat c nu ne în elegi limba... Lucrurile acestea nu mi-au dat atunci de gândit. M-am întrebat, foarte vag, de ce m-a preferat Sen pe m ine înaintea tuturor cona ionalilor s i i-mi r spundeam, simplu, c a f cut-o pentru calit ile mele. Am fost întotdeauna con tient de spiritul meu constructiv, de energia mea de alb civilizator, de folosul meu pentru India. Când a aflat Harold, a inut numaidecât s s rb torim înaintarea mea în grad i în leaf printr-un mic banchet în „China-Town”. Am invitat fetele i am plecat cu dou automobile, zgomoto i, bine dispu i i frivoli. Ie ind din Park Street i dând în Chowringhee Road, ma inile noastre s-au luat la întrecere, frecare dintre noi urlând la ofeur (al nostru era un sikh magnific, care f cuse r zboiul în Fran a i striga: „Diable, diable! Vin rouge, vin blanc!”), b tându-l pe spate, încurajându-l. Geurtie, care se a ezase pe genunchii mei, m strângea alarmat (aflase de sim itoarea urcare a salariului) i-mi spunea mereu: Am s cad! i-e fric dac am s cad? La întret ierea lui Dhurmtollah Street, taxiul nostru a trebuit s a tepte trecerea tramvaiului. Ceilal i ne luaser înainte i eram cu to ii întrista i de acest nenoroc. Atunci ne-am încruci at cu ma ina inginerului i am avut o nea teptat tres rire v zându-l pe el al turi de so ie i de Maitreyi. M-am ro it proste te, salutându-l, i mi-a zâmbit dispre uitor, iar d-na m-a privit cu o spaim i o uimire pe care nu tiam cum s-o în eleg. Singur Maitreyi i-a ridicat palmele în dreptul frun ii i mi-a r spuns la salut, amuzat nespus de compania în care m aflam^ i' de fata pe care o ineam în bra e. Am încercat i eu s schi ez acel salut indian, i am sim it, în acea clip , cât de ridicol era situa ia. Am avut atunci câteva clipe de panic , pân ce ma ina a putut pleca, întorcând capul, am z rit înc fâlfâind alul de culoarea ceaiului palid al Maitreyiei. Tovar ii mei s-au amuzat de respectul i jena cu care salutasem „un negru”. Am s te v d curând ducându-te s te scalzi în Gange, Allan! îmi spuse r ut cios Geurtie. Cum de po i avea rela ii cu o familie de negri?! se scandaliza înc o dat Harold. oferul îns , care observase scena, era încântat. Când i-am pl tit în fa a restaurantului, mi-a spus în fran uze te, ca s nu în eleag ceilal i: Très bien, sahib, jeune fille à vous; bahut achhal. 17

A doua zi de diminea , când m-am întâlnit cu Narendra Sen, m-a întrebat cu cel mai firesc ton: Cu cine erai asear , Allan? Prieteni, sir, am r spuns eu, sup r tor de politicos. Dar fata din bra ele dumitale? Era foarte frumoas . Î i place? Sunt prea ieftine ca s -mi plac , mr. Sen. Dar a trebuit s dau un farewell-party prietenilor mei, i pentru c erau mul i i voiam s economisesc ma inile, am luat fiecare câte o fat în bra e. Nimic impropriu, sir, ca s zic a a... Se vede c a sim it exagerarea cu care îi vorbeam, c ci m-a b tut pe um r i mi-a spus: Dumneata, Allan, ai alte drumuri înainte. Via a anglo-indienilor tia nu e demn de dumneata: Eu a crede c î i stric mult faptul de a tr i într-o pensiune anglo-indian ; n-ai s iube ti niciodat India al turi de ei... M mira interesul pe care îl purta inginerul vie ii mele intime. Pân atunci nu m întrebase decât dac m împac cu mâncarea, dac am un boy cumsecade, dac nu suf r de c ldur i de zgomot, dac iubesc tennis-ul. A trebuit s începem repede lucrul, s semnez o mul ime de hârtii i la plecare Sen m-a invitat s m nânc cu el la „Rotary-Club”. Toate scuzele mele c nu sunt bine îmbr cat, c m simt obosit etc. nu lau putut convinge. A trebuit s accept, i speech~ul pe care l-a inut în acea zi inginerul, în fa a unei s li selecte i entuziaste, m-a mul umit i ma flatat oarecum, c ci îmi dovedea înc o dat c m aflam la masa unui om remarcabil. În acea noapte plecam spre Shillong, Harold singur conducândum la gar i dându-mi ultimele sfaturi de cum s m p zesc de erpi, de lepr , de malaria i de stomac. S bei brandy cu soda i whisky cu soda!... mi-a strigat el înc o dat , urându-mi drum bun. III Ast zi am r sfoit mult vreme jurnalul meu din Assam. Cu cât trud descifram însemn rile de peste zi i le transcriam în caietul început o dat cu noua mea via . Eram cuprins de un sentiment ciudat: c tr iesc o existen de pionier, c munca mea de construc ii ferate în jungl este mult mai eficace pentru India decât o duzin de c r i asupra ei, c lumea aceasta atât de veche i munca noastr laolalt atât de nou î i a teapt înc romancierul; c ci alt Indie decât cea a reportagiilor de c l torie i a romanelor mi se dezv luia mie atunci, printre triburi, al turi de oameni cunoscu i pân atunci numai etnologilor, al turi de flora aceea otr vit a Assamului, în ploaia continu , în c ldura umed i ame itoare. Voiam s 18

dau via acestor locuri înecate în feregi i liane, cu oamenii lor atât de crun i i inocen i. Vroiam s le descop r estetica i morala i culegeam zilnic anecdote, luam fotografii, schi am genealogii. Cu cât m afundam mai mult în s lb ticie, cu atât cre tea în mine o ne tiut demnitate i un neb nuit orgoliu. Eram bun i drept în jungl , mai corect i mai calm ca în ora e. Dar ploile... Ce nop i de lupt cu neurastenia, ascultând ritmul acela neuitat al apei pe acoperi , rev rs ri f r pomin , zile întregi, întrerupte numai de ceasuri de bur pulverizat i fierbinte, prin care treceam ca printr-o ser , c ci pic turile acelea nev zut de mici purtau cele mai istovitoare parfumuri i anevoie puteam r bda capul plecat, ci trebuia s -l r storn pe umeri i s alerg cu n rile i buzele r sfrânte. St team serile în odaia mea confortabil i r coroas sau m plimbam pe veranda bungalow-ului, încercând s reg sesc gustul tutunului (pe care nici cele mai exagerate precau ii ale mele nu-l feriser de umezeal ), i câteodat sim eam c n-am s mai pot îndura. Îmi venea atunci s strâng pumnii i s lovesc lemnul balustradei, s urlu i s pornesc prin ploaie afar , în întunerec, oriunde, într-un inut în care cerul s nu toarne ve nic i iarba s nu fie atât de înalt , de umed ,, de c rnoas . A fi vrut s v d iar i flori, s m plimb pe câmpii, asemenea celor din Tamluk, s simt briz s rat sau vânt uscat de de ert, c ci aburii i miresmele acelea vegetale m înnebuniser . Eram singur cu cei trei servitori i paznicul bungalow-ului, i când pica vreun c l tor, inspector la vreo planta ie de iut sau DepartamentAgent, sau negustor de ceai în drum spre China, beam împreun o sticl de whisky. Beam în fiecare sear , cum terminam inspec ia i veneam la bungalow s -mi iau baia. Era un ceas în care anevoie îmi mai sim eam carnea; dac m zgâriam atunci, nu m durea. i totu i îmi sim eam nervii ca o plas de argint-viu, tremuram, aveam r suflarea fierbinte, ame eam de câte ori trebuia s m ridic de pe scaun i priveam în gol, f r voin , f r timp. Feciorul îmi aducea pe m su sticla de whisky i butelia cu soda, i beam rar, cu b rbia rezemat pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, pân ce sim eam o c ldur blând dezmor indu-mi trupul i, atunci, s ream în sus, îmi strângeam tâmplele, m îmbr cam i plecam s m plimb prin ploaie. Respirând v zduhul acela cu pic turi pulverizate i calde, tânjeam o via modest i fericit , o ferm prin apropierea unui ora , unde a fi putut ajunge în fiecare zi cu automobilul. Erau ceasurile mele de sl biciune acele r t ciri prin ploaie. R mâneam pân ce m apuca pofta de lucru sau de somn. Dormeam mult i greu, mai ales când am lucrat acele trei s pt mâni la patruzeci de mile nord de Sadyia. Veneam la bungalow cu ma ina, câteodat chiar dup miezul nop ii, c ci trebuia s ocolim drumurile joase i alegeam numai oselele de pe pant . Adormeam îmbr cat i nesp lat, dup ce înghi eam 19

o cea c de ceai cu rom mult i chinin , c ci a doua zi, înainte de nou , trebuia s fim porni i la drum. Neglijasem tot mai mult toaleta. Nu mai era nici un alb prin toat regiunea în acele luni de monsoon în toi; numai câteva familii de eurasieni, la care m ab team câteodat , din plictiseal , ca s mai aud vorbindu-se engleze te i s bem împreun . Duminecile, în timp ce servitorii mei plecau cu trenul la Shillong dup provizii, dormeam pân la prânz, m de teptam cu capul greu i cu gura încleiat i r mâneam ziua întreag în pat, transcriindu-mi în jurnal însemn rile. Voiam s public mai târziu o carte despre adev rata via a albului în Assam i m analizam cât puteam mai precis; zilele mele de marasm i neurastenie, al turi de zilele, mai numeroase, fire te, de pionierat, de orgolios efort, de cre tere. în tot decursul lui iulie n-am fost decât o singur dat la Shillong i, acolo, am sorbit soarele, am v zut iar i cinematograf, mi-am reparat patefonul, mi-am cump rat romane poli iste, singurele pe care mai eram în stare s le citesc de când venisem în Assam. Totu i, tiam c munca mea e bine apreciat la centru, i aceasta nu prin agentul nostru din Shillong, un irlandez îngâmfat, care încercase s m fac s a tept la u —, ci direct de la Narendra Sen, care-mi scria aproape s pt mânal câteva rânduri dictate dactilografului, calde i. prietene ti. În octombrie aveam concediu o lun . Dar puteam veni la Calcutta i pe la mijlocul lui august, dac predam raportul i încheiam inspec ia i repara ia acelor puncte dificile din apropierea Sadyei. S-a întâmplat îns ceva de care m temeam, în ceasurile mele de total depresiune. La începutul lui august m-am îmboln vit de malaria, o malaria grav , întov r it de un surmenaj nervos. Venisem cu câteva ceasuri mai devreme la bungalow i mi s-a p rut ceaiul f r nici un gust. Aveam febr i tremuram. M-am culcat dup ce înghi isem trei pahare cu brandy, amintindu-mi sfaturile lui Harold. Dar a doua zi am început s aiurez, i fiind chemat un eurasian, mr. Frank, el în elese c e malaria i m-au dus chiar în dup -amiaza aceea la Sadyia. Soarele ardea de minune i vedeam flori i paseri, iar în gar m-a zguduit prezen a unei femei; nu mai întâlnisem femei albe de patru luni. De-atunci nu-mi mai amintesc nimic. tiu c am fost dus la Shillong i instalat în spitalul european de acolo, c s-a telegrafiat la Calcutta i, pân s soseasc înlocuitorul meu, a venit mr. Sen s m vad , la spital. Peste cinci zile, într-un compartiment clasa I, cu dou surori de caritate i cu Harold, plecam spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicin tropical . ...M-am de teptat într-o diminea i am privit surprins înc perea aceea alb mirosind a zah r ars i a amoniac i pe doamna care citea confortabil într-un je aproape de fereastr . Câteva minute am ascultat uierul ventilatorului, încercând s aflu cine îmi vorbise mie, 20

chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi tiam glasul i cât n-a fi dat s m pot ridica din pat i s -i spun c romanul e mediocru, c nici pe departe nu-l pot asem na c r ii mele favorite Almayer's Folly, scris de Conrad în tinere e. Cine n-a citit Almayer 's Folly nu cunoa te înc talentul lui Conrad, spusei eu tare c tre doamna care î i continua 4ectura cu fa a întoars c tre fereastr . Dumnezeule! va s zic , n-ai surzit?! exclam surprins la culme doamna, apropiindu-se de mine i sunând. Vrei ceva? Vreau s m rad, spusei eu calm, mângâindu-mi obrajii, pe carei sim ii scofâlci i i reci sub barba crescut în voie. V rog s m ierta i dac m prezint astfel în fa a domniei voastre. Cred c am fost adus aici în timp ce aiuram. V rog înc o dat s m ierta i. Femeia râse cu poft . Apoi, serioas deodat : Bine c v-a i venit în fire. Desperasem. Ar trebui s telefonez dlui Carr. Bietul b iat a întrebat în fiecare zi de dumneavoastr ... Gândul c Harold s-a interesat de mine m-a mi cat atât de profund, încât m podidir lacrimile. Mi se p rea c sunt singur, p r sit undeva f r prieteni i f r cunoscu i, i mi-era team de moarte. M vedeam mort aici, la cinci s pt mâni dep rtare de ara mea, i gândul acesta m paraliza, frica îmi înghe ase obrajii. Ce ai? întreb ciudat doamna. Nimic; vreau s m rad, min ii eu, c ci mi se p rea c n-are s m în eleag . Dar lacrimile nu conteneau i atunci o întrebai optit: Crede i c am s m fac bine, c am s mai v d New Yorkul i Parisul? Am s mai fiu iar i zdrav n? Nu-mi aduc aminte ce a r spuns, de i ziua de tept rii mi-a r mas bine fixat în minte. Au venit câ iva doctori, europeni, apoi a intrat Harold, care mi-a strâns mâna dou -trei minute în ir. Bine, m ?! Bine, m ?! întreb el, privindu-m . Mi-a spus o mul ime de lucruri care m-au amuzat: Geurtie flirteaz acum cu un manager de la „Middle Bank”, un tip sub ire, care nu îndr zne te decât s-o s rute i o duce la cinema în locuri de trei rupii i opt annas. Norinne, .c s torit , e mai pu in frumoas . În odaia mea din Wellesley Street s-a mutat o familie de anglo-indieni s rmani; el, tân r, aduce feti e de coal în odaie i le pip ie în fa a nevestei, îns rcinat în ultima lun , care îi spune: Jack, iar ai s te turburi... În timp ce noi vorbeam prostii, veni inginerul, care îmi strânse mâna cu c ldur i m mângâie pe frunte, privindu-m lung. l-l prezentai pe Harold, care-i spuse obraznic: Încântat s v cunosc, mr. Sen. 21

Allan, ai întrecut m sura lucrând, de aceea ai c zut bolnav, m consol inginerul. S n-ai nici o grij , am aranjat eu totul. Vedeam c e stânjenit de Harold i c mi-ar fi spus mai multe dac am fi r mas singuri. A f g duit s revin a doua zi, pe sear , dup ce va termina lucrul. Tipul sta e groaznic, reflect Harold. M mir de ce- i poart atâta interes. Nu cumva vrea s te însoare cu fiic -sa? E ti absurd, Harold, m revoltai eu ipocrit, ro ind. Imaginea Maitreyiei, de care m desp r isem de mult, îmi ap ru iar i în fa a ochilor, de ast dat mai cald , mai uman , aproape zeflemitoare, cu zâmbetul ei fardat (c ci, ceea ce e curios, fa a ei i fa a dnei Sen se împlineau una pe alta în memoria mea, i gura înro it de pan a mamei trecea al turi de ochii mari i p rul negru, adunat pe ceafa, al fetei). R m sei câteva clipe contemplând-o, cu o mirare i o dulce suferin ispitindu-mi sufletul (s fi fost absen a ei, s fi fost teama c în curând va trebui s-o v d i poate s -i vorbesc?). Prezen a lui Harold mi se p ru deodat o impietate i nu tiam cum s -mi explic sentimentul acesta ciudat; nu era în nici un caz dragoste, i nici respect nu era, pentru c Maitreyi mi se p ruse pân atunci o bengalez îngâmfat i stranie, care dispre uie te albii i e atras totu i de ei. Tot ce mi-a spus Harold nu m-a mai interesat. A fi vrut s plece, s pot r mâne singur. Se întâmplau prea multe într-o singur zi. Printre acele multe ghiceam prea bine c se afl i imaginea Maitreyiei, r s rit deodat într-o con tiin sc pat de febr , imagine pe care nu tiam unde s-o a ez i ce s -i spun când ea va ajunge prezen . Nu fusesem niciodat bolnav i convalescen a aceasta, care se vestea lung , m nelini tea. A fi vrut s zvârl de pe mine cear aful, s -mi caut pe undeva hainele i s-o pornesc haihui prin Calcutta, de luminile c reia mi-era dor. A fi vrut s ajung în „Ora ul chinezesc” i s m nânc dau acei t i ei fier i în unt, cu praz i vegetale multe, cu homari i g lbenu uri de ou i s m opresc la întoarcere la „Firpos”, s ascult jazz-ul cu un cocktail bun în fa . Toat s n tatea mea de alb orgolios se împotrivea regimului anost al sanatoriului. Nu puteam face nimic, nici cel pu in fuma. M plângeam a doua zi fetelor, Geurtie i Clara -, care veniser cu ciocolat , ig ri i fructe: A vrea s fug de aici i s -mi fac de cap. Harold pl nuia un chef monstru, cu prelungire la Lacuri, în noaptea când voi ie i din sanatoriu. Geurtie, precis , c ut o bucat de hârtie i un creion, ca