30 0 347KB
Marea Unire de la 1918 – ,,Un vis românesc împlinit” Marea Unire din 1918 a fost și rãmâne pagina cea mai sublimã a istoriei românești. Marea Unire, aniversată în ziua de 1 decembrie 1918, este cea mai importantă sărbătoare a românilor de pretutindeni. Unirea provinciilor româneşti sub un singur steag, un singur nume şi un singur conducător a fost rezultatul unui proces de lungă durată. Procesul istoric in urma caruia toate provinciile locuite de romani s-au unificat in cuprinsul aceluiasi stat national, Romania, a fost determinat de trei factori principali: contextul ideologic, politic si militar european, prezenta pe scara larga a sentimentului national in randul populatiei romanesti si actiunea politica decisa a elitelor din Regat si din Austo-Ungaria. Realizarea Romaniei Mari a fost rezultatul actiunii romanilor in conjuncture favorabila de la sfirsitul primului razboi mondial cind dispareau de pe harta Europei Imperiul Tarist sic el Austro Ungar. Unirea cu Regatul Romaniei a acestor teritorii a fost posibila in contextual afirmarii pe plan international a principiului autodeterminarii si a celui nationalitatilor. Aplicarea acestor principia de catre romani s-a realizat diferentiat de la o provincie la alta in etape diferite si realizate treptat de la autonomie la independent nationala si apoi la unirea cu Romania. Pericolele externe si competitia declansata pentru succesiunea imperiilor destramate, odata cu incheierea conflagratiei mondiale, au grabit trecerea spre ultima etapa, cea a unirii tutror teritoriilor locuite de romani cu Regatul Romaniei. Prima provincie care s-a alipit Romaniei a fost Basarabia, in 27 martie 1918. Imprejurarea a fost favorizata de prabusirea autoritatii Rusiei in zona, ca urmare a revolutiei bolsevice. Urmatorea provincie care se alipeste a fost Bucovina , care realizazeaza acest process la data de 28 noiembrie 1918. Ultima provincie care urma sa se alipeasca la Regat a fost Transilvania. Pe data de 1 noiembrie adunarea nationala la Alba Iulia decie unirea Transilvaniei cu Romania. In ianuarie 1919 , cind s-a deschis Conferinta de la Paris, statul national unitar roman era o realitate, ca urmare a hotaririlor adoptate la Chisinau, Cernauti si Alba Iulina in cursul anului 1918. Principala preocupare a guvernelor Romaniei a fost confirmarea prin tratate internationale a actelor de unire din 1918. Conferinta de pace de la Paris a recunoscut integritatea teritoriala a Romaniei. In 1919 puterile aliate stabilesc frontierele Romaniei cu Ungaria si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, iar in 1920, prin tratatul de pace de la Trianon (parte a sistemului de tratate de la Paris), Ungaria recunoaste frontierele sale cu Romania. In octombrie 1922 a avut loc incoronarea lui Ferdinand I la Alba Iulia ca rege al tuturor romanilor, iar in martie 1923 a fost adoptata o noua constitutie a Romaniei. Marea unire de la 1918 a avut o importanta majora. S-a creat astfel un cadru favorabil dezvoltării societătii româneşti, intrată într-o nouă etapă a evoluţiei sale. Romania Mare continua vechiul stat romanesc, dar la alte dimensiuni, suprafata si populatia ei dublandu-se. Ca intindere, Romania ajungea a sasea tara de pe continent si a doua din Europa Centrala. Crestea astfel potentialul sau economic, ca si suprafata agricola. Apare statul national modern Romania care va avea o pondere deosebita pe arena internationala. Se incepe o noua faza in ceea ce priveste politica interna si externa a tarii. Are loc apropierea si consolidarea cultura intrun tot intreg. Anul 1918 – a fost anul realizarii unirii principatelot romane intr-un singur stat. Dupa parerea mea, acest an a fost cel mai glorios din istoria romanilor. S-a realizat acest proces complex si de lunga durata, care isi are radacinile cu mult mai inainte decit anul 1918. Amintim despre unirea lui Mihai Viteazu in anul 1600. In acest sens , mentionam si unirea din anul 1859 realizata de catre Alexandru Ioan Cuza. Acest fapt , ne demonstreaza dorinta istorica a romanilor de a-si realiza unitatea intr-un singur stat – Romania.