Magia Din Minte [PDF]

Zitiervorschau

MAGIA DIN MINTE

The Magic in Your Mind Copyright © 2012 by BN Publishing © 2020 Editura ACT și Politon pentru prezenta ediție românească Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723 150 590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro Traducător: Dana Dobre Redactor: Ines Simionescu Tehnoredactor: Teodora Vlădescu Editor: Maria Nicula Coperta: Marian Iordache Copyright Manager: Andrei Popa Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României ANDERSEN, UELL S. Magia din minte / Uell S. Andersen; trad.: Dana Dobre. - Bucureşti:ACT şi Politon, 2020 ISBN 978-606-913-562-4 I. Dobre, Dan (trad.) 159.9 AVERTISMENT: Distribuirea, copierea sau piratarea în orice fel a acestei cărți nu este pedepsită numai prin lege, dar contravine și tuturor normelor și principiilor etice și sănătoase pe care un astfel de titlu le promovează. Ce fel de efect va avea energia pe care vreți să o transmiteți mai departe, dacă aceasta vine prin furt, ilegalitate și lipsă de respect față de autor și față de toți cei care au contribuit la crearea acestei cărți, astfel ca ea să ajungă la dumneavoastră? Împărtășiți cu ceilalți informațiile importante, valorile și lecțiile pe care le-ați aflat din acest material, într-un mod corect și responsabil.

U.S. ANDERSEN

MAGIA DIN MINTE Traducere din limba engleză de Dana Dobre

2020

Cuprins Cuvânt-î�nainte 

7

1. Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor 

13

3. Cel mai mare miracol dintre toate 

81

2. Descoperirea sinelui secret 

47

4. Stăpânirea de sine 

109

6. Imaginile mentale 

169

5. Mintea mai presus de materie  7. Puterea de a alege 

8. Î�nvingerea opoziț�iei  9. Dezvoltarea abilităț�ilor 

10. Cum să î�ț�i creezi propriul talent 

11. Cum să î�ț�i foloseș� ti al ș� aselea simț� 

139 197 223 251

275 303

12. Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș�  323

CUVÂNT-ÎNAINTE

Această carte dezvăluie un miracol mental care asigură succesul ș� i oferă garanț�ia absolută a unor realizări de excepț�ie, indiferent dacă profesezi î�n domeniul artelor sau î�ntr-al afacerilor, al ș� tiinț�ei sau vânzărilor, al sportului, războiului sau politicii. De aici vei î�nvăț�a calea secretă prin care mintea este strâns legată de izvorul î�ntregii puteri; vei î�nvăț�a cum poț�i să devii ș� i să faci tot ceea ce î�ț�i imaginezi. Conș� tiinț�a umană se schimbă constant, este prinsă pe acea muchie de cuț�it unde se suprapun trecutul ș� i viitorul, mai degrabă reacț� ionează decât acț� ionează, este incompletă ș� i parț�ială, căutându-se veș� nic pe sine, pentru că, de vreme ce simpla stare a ființ�ării nu clarifică acea stare, conș� tiinț�a află despre sine prin reacț�ia la stimulii din afară. Dacă un om ajunge să creadă că nu are succes, este din cauza impresiei de a nu fi avut succes, concluzie care, odată adoptată, î�l modelează inevitabil sub forma lucrului pe care î�l crede ș� i î�l î�nchide î�ntr-o î�nchisoare creată chiar de el.

Miracolul prin care un om devine liber este imaginaț�ia. Antrenându-se să proiecteze imagini mentale ale lucrului pe care ș� i-l doreș� te, opunându-se stimulilor senzoriali, ba chiar î�nchipuindu-ș� i contrariul, el tinde să î�ș�i asume o poziț�ie reală î�n concordanț�ă cu propria viziune, deoarece aceasta devine apoi propria lui experienț�ă, ci nu stimulii

8

Magia din minte

senzoriali care l-au pus î�nainte î�n miș� care. Conș� tiinț�a ia mereu o formă care se potriveș� te cu ceea ce cunoaș� te despre sine, ș� i când o asemenea cunoaș� tere depăș� eș� te limitele impuse de experienț�a senzorială, omul î�ncepe să devină imaginea Sinelui Secret.

Există o singură inteligenț�ă la nivelul î�ntregii creaț�ii, iar acea inteligenț�ă, î�n adevărata ei stare de ființ�are, se află î�n toț�i, fără să se limiteze la o singură persoană, fără să se limiteze la trup. Este o conș� tiinț�ă fundamentală, cunoscătoare, î�n care sălăș� luiesc toate ș� i care sălăș� luieș� te î�n toate. Î�n starea î�n care este limitată la un corp, ea î�ș�i asumă limitările impuse asupra ei de cunoaș� terea de sine, pe care o primeș� te prin intermediul simț�urilor, dar, atunci când dependenț�a faț�ă de aceste simț�uri este distrusă prin dezvoltarea unei puteri interioare de a percepe ș� i de a cunoaș� te direct, sclavia faț�ă de î�ntruparea ei î�ncetează. Acț�iunea perfectă ș� i munca perfectă izvorăsc din convingerea interioară a existenț�ei unei cauze mentale aflate la baza tuturor lucrurilor. Un om schimbă starea lumii lui exterioare schimbând-o mai î�ntâi pe aceea a lumii interioare. Tot ce î�i vine din afară este rezultatul propriei conș� tiinț�e. Atunci când schimbă acea conș� tiinț� ă, î�ș�i modifică percepț�ia ș� i, prin urmare, lumea pe care o vede. Ajungând să î�nț�eleagă clar procesul ș� i efectul imaginaț�iei mentale, el este condus pe calea corectă către obiectivul său. Lucrând cu această cauză a tuturor lucrurilor – propria conș� tiinț�ă –, el obț�ine un caracter infailibil î�n muncă, pentru că, î�n măsura î�n care imaginaț�ia sa mentală î�l î�mpinge la acț�iune, acea acț�iune este mereu fidelă imaginii din mintea sa ș� i î�i va oferi cu siguranț�ă echivalentul material.

Cuvânt-înainte

9

Î�n această carte vei găsi un program de antrenare a puterii de imaginaț�ie a minț�ii, astfel î�ncât o scenă sau o situaț�ie creată î�n conș� tiinț�ă să apară î�n trei dimensiuni, având culoare ș� i sunet, pulsând de viaț�ă, la fel de reală pentru tine precum lumea exterioară. Nu ai avut niciodată asemenea vise? Nu te-ai cufundat câteodată î�n somn î�ntr-o lume mentală ș� i spirituală atât de temeinică ș� i de dimensională î�ncât să fii sigur că este reală ș� i că lumea materială e o iluzie? Dacă ai cunoscut vreodată puterea copleș� itoare a imaginaț�iei de a-ț�i influenț�a atitudinea ș� i percepț�ia, atunci vei vedea imediat că salvarea fiecăruia dintre noi constă î�n antrenarea acestei puteri de imaginaț�ie a creierului pentru a i se supune. Î�n acest fel este posibil să ne eliberăm de î�ndemnurile ș� i imboldurile naturii, de moarte, boală ș� i distrugere, de ineficacitate ș� i frustrare. Deoarece omul, a cărui putere interioară a viziunii transcende stimulii din lumea exterioară care î�i distrag permanent atenț�ia, a preluat controlul asupra propriei vieț�i, fiind cu adevărat stăpân pe destinul lui.

Îți dau un capăt de sfoară aurie: Înfășoar-o ca-ntr-un fel de măciulie – La poarta Raiului te va purta În zidul Ierusalimului unde-i săpată ea. WILLIAM BLAKE

1 CAUZA ASCUNSĂ A TUTUROR LUCRURILOR

Î�n celebrul său monolog, Hamlet al lui Shakespeare a reflectat: „A fi sau a nu fi?”, ș� i astfel s-a confruntat direct cu principala provocare a vieț�ii. Majoritatea oamenilor doar există, nu sunt niciodată cu adevărat. Există ca ecuaț�ii predictibile, mai degrabă reacț�ionând decât acț�ionând, compendii ambulante ale aforismelor ș� i tabuurilor, reflexelor ș� i sindroamelor. Zeii chicotesc cu siguranț�ă î�n faț�a spectacolului ironic al roboț�ilor care se consideră liberi, î�nsă, atunci când conș� tiinț� a î�ntrupată se ridică deasupra principiului durere-plăcere al naturii, devine î�n sfârș� it evidentă adevărata semnificaț�ie a libertăț�ii.

ACȚIUNE VERSUS REACȚIE

Existăm pentru a deveni ceva mai mult decât ceea ce suntem, nu prin intermediul unor circumstanț�e favorabile sau al unor î�ntâmplări norocoase, ci prin căutarea interioară a unei conș� tientizări superioare. A fi, a deveni, acestea sunt poruncile vieț�ii care evoluează, care se î�ndreaptă spre ceva, aspiră la î�nălț�imi nemăsurate, iar sufletul deș� teptat răspunde chemării, caută, creș� te, se extinde. A face mai puț�in de atât î�nseamnă a te scufunda î�n î�nchisoarea reacț�iilor

14

Magia din minte

egoului, cu toată durerea, suferinț�a, limitarea, decăderea ș� i moartea sa. Omul care trăieș� te reacț�ionând la lumea din jurul lui este victima fiecărei schimbări a mediului, fiind când fericit, când trist, când victorios, când î�nfrânt, influenț�at, dar fără să influenț�eze vreodată. E posibil să trăiască mulț�i ani astfel, răpit de percepț�ia senzorială ș� i de suiș� urile ș� i coborâș� urile sinelui superficial, dar î�ntr-o zi durerea va depăș� i î�n aș� a măsură plăcerea, î�ncât va î�nț�elege brusc că egoul său este iluzoriu, un produs exclusiv al circumstanț�elor exterioare. Apoi fie se va scufunda î�ntr-o letargie carnală totală, fie, î�ntorcând spatele simț� urilor, va căuta conș� tientizarea interioară ș� i stăpânirea de sine. Î� n acel moment va fi pe cale să trăiască realmente, să devină cu adevărat; atunci va î�ncepe să î�ș�i descopere potenț�ialul real; atunci va descoperi miracolul propriei conș� tiinț�e, miracolul din mintea sa. Stăpânirea vieț�ii nu se atinge prin dominarea lucrurilor materiale, ci prin percepț�ia mentală a cauzei ș� i naturii lor adevărate. Î�nț�eleptul nu î�ncearcă să supună lumea după cum vrea el sau să schimbe cu forț�a evenimentele pentru a deveni o replică a dorinț�elor lui, ci se străduieș� te să obț�ină o conș� tiinț�ă superioară care să î�i permită să perceapă cauza secretă din spatele tuturor lucrurilor. Găseș� te astfel un loc proeminent î�n cadrul evenimentelor; prin simpla armonie cu ele pare de fapt să le modeleze. Î�ntreprinde fără efort acț�iunile cele mai dificile, î�n vremurile cele mai primejdioase, pentru că armonizarea sa cu forț�a mentală care controlează universul î�l ghidează să efectueze munca ce trebuie făcută.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

MINTEA ELECTROMAGNETICĂ

15

Această forț�ă mentală care controlează universul poate fi numită oricum ș� i vizualizată cum vrei. Important este să î�nț�elegi că există, să ș� tii câte ceva despre modul cum funcț�ionează, să ș� tii care este relaț�ia ta cu ea. Ar putea, de exemplu, să fie asemănată cu un câmp electromagnetic enorm. Toate formele de viaț�ă conș� tiente ar fi atunci câmpuri electromagnetice micuț�e î�n cadrul câmpului universal ș� i ș� i-ar găsi poziț�ia î�n cadrul lui, fiecare î�n concordanț�ă cu felul ș� i calitatea câmpului său. Locul î�n care ar ajunge fiecare câmp individual î�n cadrul câmpului principal ar ț�ine atunci de o lege inexorabilă ș� i absolut inevitabilă, după cum ilustrează milioanele de oameni care efectuează aceleaș� i sarcini î�n mod repetat, cu absolut aceleaș� i rezultate, de parcă ar urma un ritual. Poate că sunt mereu bolnavi, mereu î�nfrânț�i, „ratează la milimetru”, poate că niciodată nu au bani, niciodată nu au slujbă. Dacă reflectăm fie ș� i doar puț�in la propria noastră viaț�ă, nu putem să nu fim surprinș� i de modul î�n care părem să fim urmăriț� i de aceleaș� i situaț� ii î�n toate privinț�ele, an după an, î�n repetate rânduri. Acest caracter recurent periculos este sursa majorităț�ii frustrărilor ș� i bolilor mentale, reprezentând rădăcina fundamentală a oricărui eș� ec. Î�nsă poate fi evitat. Iar modul î�n care poate fi evitat aduce o emancipare completă a minț�ii ș� i spiritului. Deoarece micul câmp electromagnetic are în el capacitatea inerentă de a schimba felul ș� i calitatea câmpului său, va fi mutat dintr-un loc în altul în câmpul principal cu toată puterea și siguranța acestuia, până când va ajunge în poziția pe care o cere noua calitate a conștiinței sale.

16

Magia din minte

Ceea ce este important de reț�inut din această reprezentare este că micul câmp electromagnetic nu se deplasează singur. Este deplasat de câmpul cel mare. Ș� i î�n spatele miș� cării sale stă î�ntreaga forț�ă a câmpului mare. Orice î�ncercare a sa de a se deplasa de unul singur este evident fără rost, deoarece este ț�inut î�n loc de o putere infinit mai mare decât a lui. Ș� i este ț�inut acolo unde este din cauza a ceea ce este. Î�n momentul î�n care apare o schimbare î�n interiorul lui, este deplasat de o putere din afara sa către o poziț�ie nouă î�n cadrul câmpului, una î�n acord cu noul său potenț�ial.

LUMEA MENTALĂ

Cele precedente sunt fireș� te o analogie, dar cu toate acestea S.W. Tromp, î�n remarcabila sa carte Psychical Physics (Fizica psihică), a dovedit dincolo de orice î�ndoială că ființ�a umană emite anumite câmpuri electromagnetice, că Pământul î�nsuș� i produce un câmp electromagnetic, iar exemplele sale sunt documentate atât de bine, î�ncât este imposibil să le faci vreun reproș� din punct de vedere ș� tiinț�ific. S-ar putea ca î�ntr-adevăr să ne aflăm chiar î�n pragul dovezilor ș� tiinț�ifice cu privire la acele zone invizibile ale aspiraț�iei umane care au fost până acum domeniul filosofilor, profeț�ilor ș� i preoț�ilor. Î�n universităț�ile de marcă au fost î�nființ�ate departamente de investigare a capacităț�ilor paranormale ale psihicului uman ș� i cu siguranț�ă este doar o chestiune de timp până când nu vom mai putea nega dovada finală ș� i irevocabilă a percepț�iei noastre intuitive – puterea minț�ii asupra materiei.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

17

Lumea î�n care trăim este una mentală, nu fizică. Aspectul fizic este doar o prelungire a celui mental ș� i pe deasupra una imperfectă. Tot ceea ce vedem, auzim ș� i simț�im nu este deloc o realitate solidă ș� i inevitabilă, ci doar o revelare imperfectă a unei idei din minte î�n faț�a simț�urilor. Preocuparea faț�ă de experienț�a senzorială a concentrat atenț�ia asupra efectelor, nu asupra cauzelor, a condus investigaț�ia ș� tiinț�ifică pe un drum fără ieș� ire, unde totul devine din ce î�n ce mai mic până la infinit sau mai mare până la infinit ș� i î�l ț�ine departe pe om de secretele care se găsesc dincolo de viaț�ă. Miracolul care ne reclamă atenț�ia nu sunt planetele ș� i stelele, forț�ele naturii ș� i vânturile, nici măcar existenț�a vieț�ii î�n sine. Este conș� tiinț�a. Simplul fapt al ființ�ării, capacitatea de a spune „eu”. Conș� tiinț�a este o realitate de necontestat, cel mai mare miracol dintre toate, iar tot ce se vede ș� i se aude î�n lume sunt simple efecte secundare.

„EUL” ASCUNS

A fi conș� tient î�nseamnă a fi conș� tient; nu există mai multe feluri. „Eul” aflat î�n vecinul tău este exact acelaș� i „eu” din tine. Poate să pară diferit, ataș� at fiind de o experienț�ă senzorială diferită, dar numai pentru că a permis să se lase condiț�ionat de o asemenea experienț�ă. Î� n realitate, conș� tiinț�a nu este niciodată rezultatul experienț� ei, ci mai degrabă cauza ei, ș� i oriunde o găsim, ea este î�n principal conș� tientă că există, că este „eu”. Se află doar o singură conș� tiinț�ă fundamentală î�n î�ntreaga creaț�ie; ea se stabileș� te î�n toate lucrurile, pare să fie diferită î�n funcț�ie de lucrurile î�n care intră, dar î�n esenț�ă nu se schimbă niciodată. Este inteligenț�a, conș� tientizarea, energia, puterea, creativitatea,

18

Magia din minte

materialul din care sunt alcătuite toate lucrurile. Este alfa ș� i omega existenț�ei, cauza primară; eș� ti tu.

„Totul î�n Natură conț�ine puterile Naturii. Totul este făcut din acelaș� i material ascuns”, a scris Ralph Waldo Emerson. El a străpuns vălul, a î�nț�eles funcț�ionarea minț�ii ș� i inteligenț�ei unice din care izvorăsc î�ntreaga viaț�ă ș� i toată aspiraț�ia, dincolo de dansul perceput de simț�uri al miliardelor de forme ale naturii. Nu poate să existe pace interioară sau certitudine a acț�iunilor fără această cunoaș� tere spirituală fundamentală. Omul care trăieș� te izolat de rădăcinile ființ�ei sale ș� i-a î�ntrerupt legătura cu sursa î�ntregii puteri ș� i vieț�uieș� te singur ș� i lipsit de resurse, î�ntr-o lume ostilă ș� i ameninț�ătoare. Dacă percepe măcar o dată adevărata natură a vieț�ii ș� i relaț�ia sa cu ea, va vedea î�n curând că lumea î�i reflectă î�ntotdeauna gândurile.

MASCA

Mintea superficială, sinele dependent de simț�uri sau egoul este personajul negativ din piesa care se joacă î�n prezent pe scena umană. Omul ca formă de viaț�ă este suficient de evoluat î�ncât să î�nț�eleagă caracterul său distinct ș� i unicitatea. Se uită î�n oglindă ș� i î�nț�elege că animalul reflectat este el. Este preocupat de î�nfăț�iș� area ș� i binele acestui animal ș� i meditează la relaț�ia sa cu lumea ș� i cu ceilalț�i. Nu î�nț�elege cu adevărat ce este, î�nț�elege doar că este conș� tient ș� i limitat la un anumit corp, iar experienț�a ș� i cunoș� tinț�ele pe care le dobândeș� te, î�mpreună cu modul î�n care vrea să le folosească, le etichetează cu numele de „eu”, ș� i astfel este amăgit să numească o fantomă cu numele lui.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

19

Ascuns î�n spatele acestei fantome, pus î�n umbră de luptele ș� i dorinț�ele ei, se află Sinele Secret, care, chiar dacă este ascuns, ignorat sau î�nț�eles greș� it, miș� că totuș� i toate lucrurile pe tabla de ș� ah a vieț�ii, potrivit naturii ș� i aspiraț�iilor lor. Nu suntem deloc egoul sau sinele dependent de simț�uri. Acestea sunt măș� tile pe care ni le punem atunci când jucăm rolurile pe care le găsim î�n viaț�ă. Ceea ce suntem cu adevărat nu este un lucru schimbător, ci complet ș� i intact, puternic ș� i senin, fără limite ș� i etern. Izvorăș� te din sursa inepuizabilă a vieț�ii î�nseș� i ș� i, atunci când î�nvăț�ăm să ne identificăm cu ea, ne-am făcut rost de o călătorie cu o putere aflată atât de departe de identitatea noastră temporară minusculă, î�ncât viaț�a noastră se schimbă î�n cel mai uimitor mod.

SINELE ÎNTEMNIȚAT

„Să fim ceea ce suntem ș� i să devenim ceea ce suntem capabili să devenim reprezintă singurul scop al vieț�ii”, a scris Robert Louis Stevenson. Dar atunci când ne batem joc de dreptul nostru divin din naș� tere, î�ncătuș� ându-l prin limitări mentale ș� i spirituale, atunci nu avem nicio alternativă î�n afară de stagnare ș� i suferinț�ă. Atât timp cât suntem sensibili numai la stimulii care ne influenț�ează simț�urile din lumea exterioară, nu avem altă alegere decât să fim victimele oricărei circumstanț�e. Blocaț�i î�n lumea simț�urilor, oscilăm la fiecare stimul, când agresivi, când speriaț�i, când bucuroș� i, când triș� ti, când căutând moartea, când viaț�a, dar seninătatea noastră interioară ș� i echilibrul se află î�ntotdeauna î�n mâinile a ceva ce nici nu î�nț�elegem, nici nu controlăm; suntem astfel păpuș� i, trase de sfori invizibile ș� i

20

Magia din minte

necunoscute, prinș� i î�n vârtejul vieț�ii ca niș� te bucăț�ele de hârtie luate de vânt; ș� i dacă adunăm cumva destule cunoș� tinț�e î�ncât să ne percepem neputinț�a, suntem adesea copleș� iț�i de o tristeț�e atât de adâncă î�ncât este aproape un lucru de neimaginat să facem un efort să luptăm î�mpotriva acestor cătuș� e.

Dar î�n momentul î�n care facem o pauză destul de lungă î�n iureș� ul vijelios al vieț�ii, pentru a vedea că nu ne miș� căm î�n acord cu propriile decizii sau ca răspuns la ele, ci mai degrabă ca reacț�ie la lumea din jurul nostru, atunci am făcut primul pas spre libertate. Numai cel care ș� tie că este sclav poate să aspire să fie liber, exact aș� a cum adevărata libertate este posibilă numai pentru cel care a simț�it lanț�urile. Ura, iubirea, temerile, invidiile, aspiraț�iile, decepț�iile noastre sunt î�n cea mai mare parte produse ale circumstanț�elor, ale codurilor ș� i moravurilor false ș� i limitatoare – cel mai adesea o groază î�nnăscută din lucruri mult exagerate; soluț�ia este să stai neclintit î�n faț�a lor, provocându-le să facă tot ce pot, demascându-le, renunț�ând astfel la supunerea faț�ă de lăcomia egoului amăgitor ș� i orbitor care ne face mereu să credem că suntem mai buni decât ceilalț�i ș� i mai puț�in decât ceea ce suntem cu adevărat.

PUTEREA ELIBERATOARE

Nu este necesar să devii mistic, nici măcar filosof ș� i cu siguranț�ă nici un metafizician melancolic pentru a accepta latura spirituală a existenț�ei, pentru a stabili î�n viaț�a ta o legătură mentală de cauzalitate care î�ț�i va oferi controlul asupra circumstanț�elor. Î�nsă este necesar să nu te debarasezi imediat de tot ce are de-a face cu spiritul doar pentru

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

21

că acesta este domeniul consacrat al religiei. Este posibil să fii creș� tin sau hindus, musulman sau budist, taoist sau ș� intoist, dar asta nu face decât să î�ț�i crească responsabilitatea individuală umană de a reflecta la toate problemele care au legătură cu lumea, viaț�a, moartea ș� i ființ�a ta. Numai atunci când î�ț�i accepț�i esenț�a mentală, numai atunci când ajungi să realizezi natura efemeră, î�n continuă schimbare a „eului”, va deveni evident că totul se află î�ntr-o stare permanentă de creș� tere, dezvoltare ș� i aspiraț�ie, că nu există limite, finalităț�i ș� i î�nfrângeri ș� i că orice este posibil pentru cel care mai î�ntâi concepe imaginea î�n minte.

Î�n noi există puterea eliberării depline, provenită din mintea sau inteligenț�a aflată î�n spatele creaț�iei, ș� i prin intermediul ei suntem capabili să devenim orice ș� i să facem orice ne putem imagina. Materialul mental din care suntem alcătuiț�i este de un asemenea tip ș� i o asemenea calitate î�ncât răspunde la formarea imaginilor din cadrul lui prin crearea unui echivalent care poate fi perceput de simț�uri. Prin urmare, orice imagine din mintea noastră trece obligatoriu î�n lumea materială. Nu putem să î�mpiedicăm aș� a ceva. Atâta timp cât trăim ș� i gândim, vom avea î�n minte imagini ș� i acestea se vor transforma î�n lucrurile din viaț�a noastră, iar atâta timp cât gândim î�ntr-un anumit fel, trebuie să trăim î�ntr-un anumit fel ș� i nicio voinț�ă sau dorinț�ă nu va schimba acest lucru, doar viziunea pe care o purtăm î�n noi.

22

Magia din minte

LEGEA VIEȚII

Este uimitor ș� i trist să vezi mii de oameni ale căror mecanisme mentale continuă să aibă asupra lor chiar efectele pe care ei spun că nu ș� i le doresc. Se plâng de faptul că sunt săraci, dar asta nu î�i face mai bogaț�i. Se plâng de durerile ș� i suferinț�ele lor, dar continuă să fie bolnavi. Spun că nu î�i place nimeni, ceea ce î�nseamnă că lor nu le place de nimeni. Nu sunt î�ndrăzneț�i, nu sunt provocatori, nu au imaginaț�ie; freamătă ș� i tremură din punct de vedere mental ș� i sunt predispuș� i la iluzii negative. Pur ș� i simplu nu contează care este imaginea din mintea ta, ea se naș� te oricum, cu aceeaș� i promptitudine ș� i fidelitate, indiferent dacă este o imagine a sărăciei ș� i bolii, a fricii ș� i eș� ecului sau o imagine a bogăț�iei ș� i sănătăț�ii, a curajului ș� i succesului. Legea vieț�ii este următoarea: toate lucrurile bune ș� i rele sunt create din imaginea avută î�n minte. O persoană care merge pe sârmă î�naintează rapid pe suportul elastic ș� i î�ngust. Sus î�n aer, ezitând, suspendată pe o sfoară subț�ire de culoare neagră, pare să î�ncalce toate legile normale de comportament. Ceea ce este uimitor nu e că poate să facă acest lucru atât de bine, ci că î�ndrăzneș� te să î�l î�ncerce. Ș� i cu toate acestea, ceea ce face este rezultatul inevitabil al legii mentale. Cu mult î�nainte să fi făcut primul pas nesigur pe sârma î�ntinsă, ș� i-a format o imagine î�n minte. Imaginea a persistat î�n timpul primelor î�ncercări stângace. S-a văzut agilă, echilibrată, traversând abil sârma care se leagănă, iar această viziune a susț�inut-o pe parcursul tuturor eș� ecurilor de la î�nceput. Acum î�ș�i expune priceperea ș� i curajul î�n faț� a morț� ii cu nonș� alanț� ă, î�n timp ce spectatorii privesc cu răsuflarea tăiată. Este un om sigur, calm,

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

23

î�ncrezător, eliberat de orice frică ș� i orice ghinion graț�ie imaginii interioare ce o susț�ine.

PUTEREA IMAGINII

Puterea imaginii din minte este imaginaț�ia, dar se pare că nu ș� tie nimeni ce este ea mai exact ș� i de unde provine. Se spune că un chirurg celebru a afirmat că a disecat multe creiere fără să fi văzut vreodată o imagine sau să fi găsit vreun gând. Imaginaț�ia nu este cu siguranț�ă proprietatea exclusivă a creierului, nu mai mult decât este a unui braț� , a unui picior sau a stomacului. Gândirea nu este efectuată de o parte a corpului ș� i nici măcar de î�ntregul corp, ci de locuitorul lui. Este acea funcț�ie care î�i permite conș� tiinț�ei să î�ș�i cunoască mediul ș� i să se cunoască pe sine î�nsăș� i. Numai cel care gândeș� te poate să spună „eu”. Numai cel care poate să spună „eu” este capabil să creeze imagini î�n interiorul propriei ființ�e, necunoscute de ceilalț�i.

Eterna străduinț�ă de a obț�ine cunoaș� tere ș� i abilităț�i, cel mai evident lucru î�n viaț�ă, este rezolvată î�ntotdeauna de două elemente principale ale acesteia: cel care vrea să cunoască (cunoscătorul) ș� i lucrul care trebuie cunoscut. Prin definiț�ie, acestea par a fi separate ș� i observăm că omul face faț�ă î�n mod obiș� nuit lumii exterioare prin catalogarea modului î�n care ea î�i influenț�ează simț�urile. Un lucru este atât de lung, atât de lat, cântăreș� te atât de mult, este atât de tare ș� i are o anumită culoare. I se dă un nume ș� i atâta timp cât de fiecare dată când este î�ntâlnit î�ș�i menț�ine majoritatea caracteristicilor iniț�iale, omul î�l recunoaș� te ș� i ș� tie atunci când î�l vede. Când î�l î�ntrebi dacă este aproape, poate să î�ț�i răspundă imediat, uitându-se î�n jur. Dacă prezenț�a

24

Magia din minte

acestuia produce un efect anume asupra lui, cum ar fi frica, furia, iubirea sau tensiunea, atunci s-ar putea spune că simpla prezenț�ă sau absenț�ă a acestui obiect î�i afectează viaț�a din punct de vedere material. Î�n acest caz, starea sa de spirit nu este ceva ce stabileș� te singur, ci este rezultatul direct al obiectului, aș� a cum î�l î�ntâlneș� te sau î�l evită î�n lumea exterioară.

VIZIUNEA INTERIOARĂ

Viaț� a î�n formele sale vegetale ș� i animale este doar o chestiune de reacț�ie. Avem prima oară organismul, apoi elementele care î�ș�i impun prezenț�a asupra lui. Conflictul generat astfel se rezolvă î�n procesul evoluț� iei, fiecare organism î�ncercând să depăș� ească obstacolele pe care le î�ntâlneș� te, dar această influenț�ă, î�n etapele inferioare ale evoluț�iei, vine aparent numai din exterior ș� i este rezultatul unor procese ș� i forț�e care depăș� esc controlul organismului. Natura ț�ine lumea ș� i viaț�a î�ntr-o strânsoare de fier ș� i atât viaț�a animală inferioară, cât ș� i cea vegetală sunt conduse inexorabil pe o cale pe care nici nu o î�nț�eleg, nici nu o pot evita. Un lucru este ceea ce este printr-un proces creator ce pare să î�i fie exterior; existenț�a î�nsăș� i, î�n orice formă a ei, pare să depăș� ească puterea sau orizontul ființ�ei individuale. Ne naș� tem ș� i murim ș� i nimic din ceea ce putem sau cunoaș� tem nu are cum să ajute când este vorba de aceste evenimente sau să le stopeze. Iar î�n măsura î�n care trăim ca răspuns la simț�uri, suntem doar niș� te automate, tiparul vieț�ii noastre fiind predestinat de circumstanț�ele pe care le î�ntâlnim.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

25

Imaginaț�ia este mijlocul prin care putem să ne eliberăm din robie. Putem decide ce vom gândi. Putem decide să ne generăm gândurile dintr-un izvor secret din interior, nu ca răspuns la stimulii din lumea exterioară. Putem hotărî� că imaginile din mintea noastră nu vor mai fi produse ale circumstanț�elor î�ntâlnite, vizualizările noastre fiind î�n schimb rezultatul resurselor ș� i puterii noastre interioare, î�n conformitate cu propriile scopuri ș� i dorinț�e. Calitatea conș� tiinț� ei noastre va fi astfel ameliorată de motivaț� iile reale pe care le avem ș� i vom fi eliberaț�i imediat din capcana distrugerii propriilor scopuri, pentru că dăm crezare fiecărui obstacol. Aceasta este legea de nestrămutat: numai ceea ce prinde rădăcini î�n minte poate să devină realitate î�n lume. Prin urmare, omul, a cărui conș� tiinț�ă este influenț�ată doar de obiectivele ș� i scopurile pe care ș� i le-a stabilit î�n interior, este eliberat de orice î�nfrângere ș� i orice eș� ec, deoarece atunci obstacolele sunt doar temporare ș� i nu au niciun efect asupra ființ�ei sale interioare. Numai ceea ce este î�n conformitate cu viziunea sa internă este acceptat î�n interior ș� i i se permite să prindă rădăcini î�n mediul plastic ș� i creator al Sinelui Secret.

SINELE SECRET

Cheia unei folosiri corecte a imaginaț�iei este reprezentată de cunoaș� terea acestui Sine Secret ș� i de credinț�a î�n el. Niciun om nu trăieș� te î�n î�ntuneric după ce află unde este lumina. Să î�nț�elegi Sinele Secret î�nseamnă să te eliberezi de robia faț�ă de circumstanț�e, să dai frâu liber î�n interior unei puteri care se intensifică, să î�ț�i asiguri o viaț�ă care funcț�ionează perfect ș� i o seninătate perfectă. Această entitate

26

Magia din minte

aflată î�n fiecare dintre noi, nu egoul, nu experienț�a, nu timpul sau circumstanț�ele, locul sau poziț�ia, ci conș� tiinț�a singură, „eul” dezbrăcat de toate zorzoanele, cu excepț�ia sentimentului pur al existenț�ei, acesta este sinele care conț�ine toată puterea, a cărei esenț�ă este superioară celei a individului, superioară unui număr de zeci de mii de indivizi, deoarece este structura de sprijin pe care sunt clădite toate lucrurile, sinele care evoluează al universului. Nu se delimitează la corp, la un moment, la un loc sau la o stare, ci se află î�n toate momentele, locurile ș� i stările. Este infinită, eternă ș� i unică, dar fiind astfel la fel de uș� or se manifestă î�n forme finite, temporale ș� i numeroase. Toate sunt cuprinse î�n ea, ș� i totuș� i fiecare le cuprinde pe toate, deoarece prin î�nsăș� i natura sa se află î�n î�ntregime peste tot ș� i î�n acelaș� i timp.

Sinele Secret este atemporal ș� i etern. Este sinele universului ș� i este sinele fiecăruia dintre noi, sinele tău. Nu s-a născut niciodată ș� i nu va muri niciodată. Intră î�n fiecare dintre creaț�iile sale ș� i devine acea creaț�ie. Ceea ce se petrece î�n viaț�ă, î�n lume ș� i î�n univers este î�n î�ntregime opera sa ș� i rezultatul scopului său secret ș� i al obiectivului nedivulgat. Natura ființ�ării sale este una mentală; esenț�a sa este dinamică ș� i creatoare. Este materia eternă care ocupă tot spaț�iul ș� i timpul ș� i î�n care nu există dimensiuni. Este totalitatea lucrurilor finale ș� i a celor de mijloc, a contrariilor ș� i extremelor ș� i este infinit creator. Miliardele de forme de viaț�ă nu sunt decât un mic indiciu al potenț�ialului său vast pentru diversitate plastică, derivată din unitatea sa esenț�ială.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

ASCENDENȚA MENTALĂ

27

Sinele Secret se află î�n tine. Nu este acordat numai câtorva norocoș� i ș� i refuzat celorlalț�i, el există pe deplin î�n inima fiecăruia dintre noi. Î�n măsura î�n care putem să ne rupem de lume, de ego ș� i de stimulii senzoriali, vom deveni din ce î�n ce mai conș� tienț�i de existenț�a sa î�n interiorul nostru ș� i ne vom strădui conș� tient să ne identificăm cu el. Prin această identificare se seamănă seminț�ele puterii. Cine poate să se lepede de limitările egoului ș� i să î�ș�i perfecț�ioneze calitatea conș� tiinț�ei prin folosirea disciplinată a imaginaț�iei reuș� eș� te, prin intermediul identificării directe, să devină una cu Sinele Secret ș� i să obț�ină astfel un strop din puterea acestuia pentru a crea perfecț�iunea. Potenț�ialul î�ndeplinirii acestui obiectiv uimitor se află î�n fiecare dintre noi. Prin intermediul ascendenț�ei mentale ș� i definiț�iei plastice, omul poate să devină una cu scopurile Sinelui Secret ș� i astfel să fie infailibil î�n munca ș� i obiectivele sale. Este o pastilă foarte greu de î�nghiț�it. Societatea noastră materialistă, cu veneraț�ia ei faț�ă de produsele ș� tiinț�ei, ne-a eliminat trei sferturi din capacitatea intelectuală. Ne-am preocupat prea mult de lume, de ceea ce este, de ce este î�n ea, de modul î�n care putem să o folosim, ș� i astăzi nu ș� tim mai mult despre originile ș� i scopul vieț�ii decât ș� tiam î�nainte ca omul să poată să scrie ș� i să citească. Este dificil, atunci când ș� tim ceva despre principiile motorului cu benzină, despre generarea ș� i transmiterea electricităț�ii, despre rafinarea ș� i călirea oț�elului, despre transmisiunile electronice ș� i radio, să admitem posibilitatea ca un lucru opus radical punctului de vedere al ș� tiinț�ei să aibă un fundament î�n realitate. Ș� tiinț�a spune că „legile naturii sunt supreme,

28

Magia din minte

iar omul trebuie să î�nveț�e să le tolereze pentru a prospera”. Ș� i acum vine această teorie diametral opusă: „Natura este subordonată minț�ii, nu minț�ii omului, aș� a cum o ș� tim noi, ci Minț�ii Supreme sau Sinelui Secret care stă la baza vieț�ii ș� i acesta se află î�n fiecare dintre noi. Putem ajunge să î�l cunoaș� tem, să î�l folosim ș� i să transcendem astfel legile naturii, eliberându-ne din robia simț�urilor ș� i a lumii materiale”.

GÂNDURILE DEVIN LUCRURI

De-a lungul vieț�ii are loc evoluț�ia individului pentru a-ș� i desăvârș� i unitatea cu Sinele Secret. Ființ�a universală care stă la baza creaț�iei s-a diferenț�iat î�ntr-o formă finită, s-a deghizat, ca să zicem aș� a, pentru a-ș� i î�mplini feluritele laturi ale naturii sale infinite ș� i eterne. Prin urmare, omul care î�ș�i extinde conș� tiinț�a î�ndeplineș� te cea mai mare vrere a vieț�ii. Nu este nevoie să devenim sfinț�i pentru a î�nț�elege din Sinele Secret atât cât este necesar pentru a-i folosi puterea î�n treburile noastre. Este suficient să cunoaș� tem această lege: orice acceptăm ca imagine mentală permanentă î�n conș� tiinț�a noastră trebuie să se manifeste î�n lumea noastră, pentru că devenim î�n viaț�ă ceea ce suntem î�n conș� tiinț�ă ș� i nimic nu poate să schimbe acest fapt. Este nevoie de foarte mult curaj pentru a recunoaș� te faț�ă de tine î�nsuț�i că, dacă eș� ti bolnav, speriat, frustrat sau î�nvins, tu ai atras asupra ta aceste realităț�i ș� i nimeni î�n afară de tine nu poate să te scape de ele. Din când î�n când, cineva foarte afectat va face experimente cu puterea minț�ii pentru a se vindeca, dar va î�ncerca doar la modul superficial. Dacă, de exemplu, este bolnav ș� i are dureri, ar putea să spună: „Mă vizualizez sănătos ș� i fericit, dar mă doare la fel

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

29

de mult ca î�ntotdeauna”. Mai presus de toate nu s-a vizualizat sănătos ș� i fericit. S-a vizualizat bolnav ș� i având dureri. Î�n momentul î�n care î�ncepea să se vizualizeze sănătos ș� i fericit, ar fi devenit sănătos ș� i fericit. Nu este o lege care funcț�ionează din când î�n când, doar o parte din timp sau î�n ocazii favorabile. Funcț�ionează tot timpul, exact la fel ș� i î�ț�i dă î�n acest moment î�n lumea materială imaginile pe care le păstrezi î�n minte. Nu poț�i să scapi de ele. Te î�nconjoară, te susț�in sau te torturează. Sunt bune, rele, optimiste, degradante, entuziasmante sau dureroase î�n conformitate cu viziunea care le determină ș� i atâta timp cât eș� ti î�n viaț�ă, atâta timp cât gândeș� ti ș� i î�ț�i imaginezi, eș� ti literalmente î�nconjurat zi ș� i noapte de imaginile care predomină î�n conș� tiinț�a ta.

CONTROLUL GÂNDURILOR

Puterea surprinzătoare a Sinelui Secret este aceea că face mereu să se manifeste imaginile pe care le vede. Nimic nu exemplifică acest fapt mai bine decât experimentele actuale de hipnoză. Este posibil ca un om să aibă dureri atât de chinuitoare î�ncât nici narcoticele să nu i le aline, dar poate să i se inducă o stare de hipnoză profundă ș� i să i se spună că nu î�l doare nimic ș� i, ca prin minune, să nu î�l mai doară nimic. Este posibil să aibă o frică profundă ș� i persistentă de mulț�ime, dar sub hipnoză i se poate sugera că î�i place mulț�imea ș� i, ce să vezi, o să î�i placă de cele mai multe ori. Poate să devină mai puternic, să se vindece de boală, să devină mai inteligent, mai provocator, să aibă rezistenț�ă ș� i dârzenie, totul pentru că aceste lucruri î�i sunt î�ntipărite î�n psihic ca fiind reale, iar imaginea din mintea sa creș� te din ele.

30

Magia din minte

„Aha”, se ridică strigătul, „găsiț�i-mi un hipnotizator bun. Vreau să fiu inteligent, puternic, să am succes ș� i tot ce-i mai bun, să scap de slăbiciune, durere ș� i eș� ec”. Ș� i hipnoza poate să le realizeze, dacă eș� ti dispus să abdici din rolul de persoană care î�ș�i controlează viaț�a. Dacă eș� ti dispus ca altcineva să o conducă î�n fiecare ceas din fiecare zi, pe tot parcursul ei, atunci poț�i să î�ț�i laș� i viaț�a pe mâna unui hipnotizator ș� i el poate să ț�i-o refacă după imaginea pe care i-o conturezi. Pentru tine, î�nsă, nu va fi mare diferenț�ă. S-ar putea să te afli tot î�n maș� ină, dar să nu mai conduci. Dacă efortul, străduinț�a ș� i depăș� irea obstacolelor sunt acele impulsuri pentru a creș� te pe care Sinele Secret le vrea să fie, atunci cu siguranț�ă vei fi abdicat de la viaț�a î�n sine. Nu ai nevoie de niciun hipnotizator pentru a pune constructiv la lucru puterea Sinelui Secret. Niciun hipnotizator nu poate să î�nvingă crearea imaginilor negative din mintea ta, dacă nu este cu tine 24 de ore din 24. Tu eș� ti singurul aflat î�n raport permanent cu tine î�nsuț�i ș� i eș� ti, prin urmare, singurul care poate să supravegheze gândurile ș� i imaginile pe care le creezi. Dacă laș� i imaginea să fie determinată de ceva din exteriorul tău, atunci nu exerciț�i niciun fel de control asupra vieț�ii tale. Dacă accepț�i imagini numai î�n concordanț�ă cu dorinț�ele tale, atunci viaț�a î�ț�i va î�ndeplini obiectivele interioare. Î�n orice caz, magnifica promisiune a Sinelui Secret este aceasta: poți să îți schimbi viața modificându-ți imaginile din minte, deoarece ceea ce primești până la urmă este doar ceea ce ai acceptat în conștiință. Există mulț� i oameni care sunt de acord cu această premisă, dar î�ț�i vor atrage rapid atenț�ia că imaginile din conș� tiinț�a majorităț�ii persoanelor sunt proiectate acolo

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

31

din subconș� tient ș� i nu sunt alese de ei. Cele mai multe ș� coli de psihoterapie sunt de părerea aceasta, deoarece propun un tratament obositor ș� i consumator de timp, orientat să scoată cu forț�a din subconș� tient amintirile î�mprejurărilor dureroase ș� i amare care ar putea să determine imagini neplăcute la nivel mental. Ș� apte sau opt ani de folosire a acestui procedeu nu au eliminat î�n mod vizibil amintirile dureroase din subconș� tientul celor mai mulț�i pacienț�i ș� i, î�n orice caz, dacă un tratament este cu adevărat eficace, este imposibil să necesite atât de mult timp. Cel mai trist lucru cu privire la ș� colile moderne de psihanaliză care „dau vina pe altcineva” este acela că persoana care face tratamentul î�l acceptă ca pe o justificare a eș� ecului de a-ș� i supraveghea conș� tientul ș� i se aș� teaptă, prin urmare, ca o asemenea supraveghere să se realizeze eliminând răufăcătorii din zonele î�nvecinate. Dacă obț�ine aparent o conș� tiinț�ă schimbată din mâinile psihiatrului, se î�ntoarce î�n curând î�ntr-o lume plină de gânduri ș� i idei negative, iar din cauza simplului fapt că nu î�ș�i supraveghează propria minte, aceasta le va accepta imediat. S-ar putea să nu poț�i schimba poziț�ia stelelor, să opreș� ti miș� carea de revoluț�ie a Pământului, să faci vânturile să nu mai bată sau să liniș� teș� ti marea, dar poți să alegi ce vei gândi. Poț�i să gândeș� ti ce vrei. Poț�i să gândeș� ti numai ca răspuns la o viziune interioară ș� i la un obiectiv secret, iar dacă adopț�i o poziț�ie fermă ș� i foarte hotărâtă, vei avea succes, nu vei fi intimidat, vei proiecta o imagine clară ș� i fidelă, iar î�n lume vei primi echivalentul ei.

32

Magia din minte

CASEY „GAURĂ SEACĂ”

Î�ntr-un sătuc de pe pantele vestice ale Marii Diviziuni Continentale* trăia un om a cărui î�ntreagă viaț�ă a urmat un tipar modest. Timp de 35 de ani a fost sondor ș� i a urmat frontierele explorării petroliere pe tot teritoriul Statelor Unite. Î�n acea perioadă a forat la 44 de sonde de explorare ș� i niciuna dintre ele nu a fost norocoasă. A forat î�n Texas, Oklahoma, Kansas, Louisiana, California, New Mexico, Arizona, Colorado, Wyoming ș� i tot nu a avut succes. Petroliș� tii nu î�l mai angajau. A devenit cunoscut sub numele de Casey „Gaură seacă”**, un tip de treabă, dar cu totul lipsit de noroc. Î�n cele din urmă ș� i-a luat o slujbă la o mină din Colorado ș� i a î�nceput să trăiască de azi pe mâine, fără speranț�ă. Ș� i-a păstrat totuș� i echipamentul de foraj. Fusese prima lui dragoste. Sfârș� itul de săptămână î�l găsea î�n curtea din spatele casei, ungând ș� i curăț�ând piesele, mânuindu-le cu o grijă ritualică. Î�ntr-o zi de la sfârș� itul primăverii, când zăpada se î�ntindea pe suprafeț�ele î�ntinse ș� i sclipitoare de pe pantele munț�ilor, iar râurile ș� i pâraiele erau mari ș� i tulburi, a intrat î�n pădure ș� i s-a aș� ezat să privească valea. Valea era o depresiune mărginită din trei părț�i de intruziuni abrupte de granit, iar aceș� ti munț�i fuseseră bogaț�i î�n multe minerale, plumb, zinc, argint, tungsten ș� i mangan. Prietenul nostru s-a uitat spre vest, acolo unde depresiunea cobora pentru a forma un platou. Dintr-odată î�n mintea lui s-a format

*

Marea diviziune continentală a Americii este diviziunea principală, în mare parte montană, care trece prin America de Nord și de Sud, de la strâmtoarea Bering prin Munții Stâncoși din Canada și Statele Unite. (n.ed.)

** Dray Hole, în original. (n.ed.)

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

33

imaginea perfectă a unui anticlinal* faliat, un tip predominant de capcană subterană stratigrafică de petrol. Imaginea părea să se suprapună cu scena dinaintea ochilor săi, astfel î�ncât aproape că vedea petrolul sub stratul de dincolo de suprafaț�a pământului. A î�nceput să tremure din cauza acelei viziuni, căreia nu i-a putut rezista. I-a părut ca o vizită neaș� teptată din ceruri, aș� a că a plecat de pe munte absolut sigur că î�n valea aceea mică se găsea un teren petrolifer important.

Î�n ziua următoare ș� i-a dat demisia de la mină, iar din economii a reuș� it să ia î�n arendă un lot pentru exploatarea petrolului pe terenul pe care î�l vizualizase ca fiind cel mai favorabil. Acum trebuia să strângă capital ca să î�ncheie acordul de arendă ș� i să aibă fonduri pentru a fora, o sarcină uriaș� ă, deoarece toată lumea care î�l cunoș� tea î�i ș� tia ș� i povestea plină de eș� ecuri. Dar viziunea din mintea lui a persistat. L-a făcut să ia autobuzul către un oraș� din est, î�n căutare de fonduri. După o săptămână descurajantă a ajuns pe o bancă din parc, lângă un bărbat î�n vârstă care hrănea veveriț�ele î�n liniș� te ș� i cu răbdare. Era o zi senină ș� i călduroasă, veveriț�ele erau active, se jucau ș� i se î�ncăierau pentru mâncarea oferită, iar cei doi bărbaț�i râdeau de giumbuș� lucurile lor ș� i fiecare a spus poveș� ti despre alte veveriț�e ș� i alte vremuri, fiind de acord că omenirea ș� i animalele nu au î�n comun aceleaș� i slăbiciuni. Bucuroș� i unul de compania celuilalt, s-au î�nț�eles să ia masa la un restaurant din apropiere. Î� n timpul prânzului, sondorul i-a spus noului său prieten despre viziunea ș� i problema lui. Bărbatul s-a arătat interesat, l-a chestionat

* Parte a unei cute geologice ridicate în formă de boltă. (n.ed.)

34

Magia din minte

î�ndeaproape cu privire la viziunea pe care o avusese pe munte, părând impresionat că aceasta a persistat. — De câț�i bani ai nevoie? a î�ntrebat el.

— De 50.000 de dolari, a răspuns sondorul.

— Am să ț�i-i dau eu, a zis bărbatul pe neaș� teptate. Vom fi parteneri egali.

Părea incredibil, dar asta era – o cunoș� tinț�ă î�ntâmplătoare pe o bancă din parc ș� i gata, a făcut rost de bani. Este aproape dezamăgitor să povestim că foratul ulterior a dat la iveală un teren petrolifer bogat. Pur ș� i simplu nu putea fi altfel. Iar bărbatul care a contribuit cu banii ș� tia că aș� a va fi. Avusese destulă experienț�ă cu puterea viziunii interioare de a se manifesta î�n lume pentru a fi absolut sigur de poziț�ia sa. Nu s-a gândit niciun moment la eș� ecurile precedente ale partenerului său, ci numai la viziunea care pusese stăpânire pe el î�n prezent.

DIZOLVAREA MĂȘTII VANITĂȚII

Ce alchimie ciudată l-a determinat pe sondorul nostru să aibă această viziune clară î�n minte, o viziune care l-a făcut ulterior un om bogat, dacă î�ntreaga sa viaț�ă fusese un ș� ir neî�ntrerupt de eș� ecuri? Cu siguranț�ă că ș� i puț�urile pe care le forase î�nainte fuseseră tot ca răspuns la o viziune. Atunci de ce a eș� uat?

A eș� uat pentru că viziunea avută atunci era una a eș� ecului. El ar fi negat asta, cu siguranț� ă, dar era adevărat. Poate că î�n subconș� tientul său se afla sentimentul unui mare pericol legat de căutarea petrolului. Poate simț�ea că sorț�ii î�i sunt potrivnici. Poate era conș� tient de faptul că există

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

35

milioane de hectare de pământ fără petrol. Î�n orice caz, indiferent de motiv, viziunea sa era una a eș� ecului, iar el a fost atras către aranjamente care î�l vor determina să î�ș�i instaleze sonda î�n pământ sterp. Î�n două situaț�ii forase de fapt î�ntr-un pământ productiv, î�nsă o dată s-a oprit din săpat cu 9 metri î�nainte să dea peste zăcământul de petrol, iar altă dată nu a făcut testul nisipului pe un teren care a produs mai târziu câteva milioane de barili. Dar nu avea ce să facă. Nu urma decât ordinele viziunii din minte.

Vezi cât de diferit a fost comportamentul când a descoperit terenul din depresiune? A văzut petrolul. A ș� tiut că este acolo. Nu a avut nici cea mai mică î�ndoială î�n minte ș� i s-a purtat î�n consecinț�ă. De data aceasta nu putea să i se opună nimeni. Viziunea sa a fost una î�n sensul găsirii petrolului ș� i exact asta a ș� i obț�inut.

De ce? De ce a avut î�n cele din urmă o viziune pozitivă, după ce a nutrit una negativă atâț�ia ani? Nu s-ar putea răspunde cu certitudine la o asemenea î�ntrebare fără să î�l studiem bine pe acest bărbat, dar, după toate probabilităț�ile, factorul debilitant ș� i paralizant a fost frica. Frica, mai mult decât orice alt lucru, ne deformează ș� i ne distorsionează viziunea. Cel mai probabil sondorului nostru î�i era frică de eș� ec, iar anxietatea sa i-a deformat viziunea interioară, transformând-o dintr-una a succesului î�ntr-una a î�nfrângerii. Nu putea să iasă î�nvingător atâta timp cât frica rămânea î�n el. Î�n cele din urmă, atunci când ajunsese cu moralul la pământ, când meseria pe care o iubea l-a respins ș� i oamenii care lucrau î�n acest domeniu n-au mai vrut să î�l angajeze, frica l-a părăsit de la sine. Tot ce era rău se î�ntâmplase deja, de ce să î�i mai fie frică? Ș� i î�n această stare de uș� urare

36

Magia din minte

psihică, Sinele Secret a putut să străpungă masca vanităț�ii, iar viziunea care a urmat i-a adus succesul.

MINTEA MAI PRESUS DE MATERIE

„S-a socotit că 11.000 de persoane au preferat, î�n mai multe rânduri, moartea decât să accepte să facă ceea ce nu voiau să facă”*, a scris Jonathan Swift. Rezistenț�a minț�ii omeneș� ti la schimbare este uimitoare, mai ales când pare atât de evident că viaț�a î�nsăș� i nu este nimic altceva decât schimbare. Numeroș� i oameni, mulț�i dintre ei foarte inteligenț�i, afirmă că toate cauzele se află î�n lumea fizică ș� i că mentalul doar observă. Par hotărâț�i să meargă până la moarte cu acest punct de vedere teribil de greș� it, chiar dacă propria atitudine interioară le neagă poziț�ia, chiar dacă sloganele lor elogiază puterea minț�ii asupra materiei.

Pe uș� ile vestiarelor ș� i pe pereț�ii sălilor de conferinț�ă, sloganele î�nrămate ș� i afiș� ate le proslăvesc mesajele: „Cine renunț�ă nu câș� tigă niciodată. Un câș� tigător nu renunț�ă niciodată”. „O echipă care nu se lasă î�nvinsă nu poate fi î�nvinsă.” „Pune suflet î�n ceea ce faci. Restul va veni de la sine.” „Hotărăș� te-te ș� i î�ț�i vei inventa viitorul.” Dar aceste expuneri verbale ale unei viziuni bine gândite sunt considerate ca având î�ntâietate numai î�n chestiuni cum ar fi efortul de echipă, pentru a uni un grup î�n vederea realizării unui scop, î�nsă importanț�a lor extraordinară pentru creativitatea individuală este trecută cu vederea de obicei. Din viziunea interioară se realizează toate lucrurile – se clădesc

* În original: It is computed that eleven thousand persons have at seve-

ral times suffered death rather than submit to break eggs at the smaller end. (n.ed.)

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

37

poduri, se construiesc turnuri, se forează după petrol, se realizează filme, se scriu cărț�i, se pictează tablouri, se compune muzică, se cercetează spaț�iul extraterestru cu sondele, se descoperă secretele atomului.

Nu există nicio realizare dacă aceasta nu este precedată de viziunea ei. Pur ș� i simplu nu poț�i să te î�ntinzi peste masă ș� i să iei o farfurie, dacă nu ai mai î�ntâi imaginea î�n minte. Toț�i oamenii primesc toate lucrurile î�n conformitate cu imaginile care se formează î�n mintea lor, iar efortul depus î�n această lume pentru a scăpa de soarta inevitabilă este suficient pentru a construi un turn până la soare. Nici toată miș� carea, sau energia fizică cheltuită î�n lume, nu poate să prevaleze asupra unei imagini mentale greș� ite. Î�n mod similar, posesorul imaginii mentale corecte este î�ndrumat să facă munca ce trebuie făcută, fără efort ș� i aproape cu nonș� alanț�ă. Majoritatea oamenilor care au dificultăț�i ș� i se străduiesc î�n lume sunt cei prinș� i î�n circumstanț�e nedorite din cauza unei vizualizări mentale incorecte, iar faptul că vizualizează î�nsuș� i lucrul pe care declară că î�l urăsc reprezintă situaț�ia contradictorie care umple cabinetele psihiatrilor.

PUTEREA ASUPRA DESTINULUI

Bernard Spinoza a scris: „Câtă vreme un om î�ș�i imaginează că nu poate să facă asta sau cealaltă, atâta vreme este hotărât să nu le facă; prin urmare, atâta vreme î�i va fi imposibil să le facă”. Imaginea care se formează î�n minte, fie ea bună sau rea, va duce la consecinț�a ei inevitabilă. Problema nu ț�ine de realitatea mentală sau spirituală a î�mplinirii fizice sau a vizualizării mentale, ci mai degrabă de găsirea unei chei care va permite fiecărei persoane să

38

Magia din minte

creeze imagini mentale după propria dorinț�ă, să le păstreze până la î�nfăptuirea lor ș� i să nu permită intruziunea altor imagini din partea subconș� tientului recalcitrant, care de foarte multe ori funcț�ionează contrar minț�ii conș� tiente. Î�n colț� urile mai ascunse ale psihicului uman se formează germenii care motivează o î�ntreagă viaț�ă ș� i omul fie le dă satisfacț�ie, fie preia controlul asupra acestor iniț�iatori invizibili. Dacă î�i acceptă, viaț�a lui va fi condusă de către o sursă aflată dincolo de controlul său conș� tient. Dacă preia comanda, devine stăpân pe soarta lui.

Să preiei comanda nu este niciodată aș� a de simplu cum sună. Necesită o fermitate ș� i un curaj pe care doar puț�ini oameni le au din naș� tere. Majoritatea dintre noi trăim ca sclavi deplini ai reacț�iei, victime absolute ale comenzilor subconș� tientului ș� i rareori, dacă o facem vreodată, ne gândim că este posibil să ne depăș� im trăirile ș� i să reacț�ionăm î�n mod cu totul diferit decât impun circumstanț�ele. De exemplu, dacă participi la un test ș� i î�nfrângerea pare inevitabilă, o faci certitudine doar acceptând-o. Dar dacă î�ț�i menț� ii spiritul viu printr-o viziune a victoriei, printr-o rezistenț�ă absolută faț�ă de caracterul inoportun al î�nfrângerii ș� i dezastrului, cine ș� tie ce miracole ar putea să apară? Viziunea mentală care rezistă î�n faț�a tuturor stimulilor senzoriali devine î�n cele din urmă un lucru de sine stătător, iar soluț�ionarea sa ca realitate obiectivă î�n lumea materială cere să se exprime ș� i nu va fi î�năbuș� ită. Vasta creativitate a naturii izvorăș� te din potenț�ialul infinit al Sinelui Secret. Orice poate fi conceput va fi creat cu siguranț�ă î�n cele din urmă ca realitate materială, pentru a fi văzut de î�ntreaga lume. Nu există idei fără soluț�ionare vizibilă, deoarece marea plasticitate a Sinelui Secret dă o formă fiecărei idei cuprinse

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

39

î�n el, iar cel care este stăpânit de un gând este stăpânit ș� i de un lucru, atâta timp cât î�i păstrează imaginea clară.

CREATIVITATEA

Capacitatea creatoare nu este parte a sinelui superficial, a egoului, a minț�ii conș� tiente, a ființ�ei fizice sau senzoriale. Ea izvorăș� te din Sinele Secret, urcă prin nivelurile conș� tiinț�ei ș� i capătă formă ș� i structură prin intermediul unei puteri cu mult peste cea a „eului” individual mărunt ș� i infinit mai puternică. Cea mai puternică latură a omului dintre toate e invizibilă, pare cu totul separată de el, este ascunsă î�n cele mai adânci cotloane ale ființ�ei sale, nu are un nume, nu este recunoscută de simț�urile fizice, nu poate fi constrânsă, dar răspunde instinctiv ș� i î�n î�ntregime la imagine. Acesta este marele Sine Secret plastic din care sunt făcute toate lucrurile, sinele creator al universului, care î�ș�i menț�ine identitatea î�n toate diferenț�ierile, care este pe vecie unul singur î�n mijlocul diversităț�ii; acesta este Sinele Secret din tine, care nu este diferit de tine, care î�n ultimă instanț�ă este î�ntru totul tu. Tu nu eș� ti mintea conș� tientă, egoul, memoria sau ființ�a senzorială, ci te-ai născut direct din mintea care a conceput ș� i a construit universul, ș� i nu eș� ti diferit de acea minte, ci ataș� at de ea printr-o construcț�ie mentală ș� i spirituală care face ca tu ș� i ea să fiț�i la fel. Abandonarea sinelui superficial ș� i căutarea echilibrului î�n zonele mai adânci ale conș� tiinț� ei reprezintă calea către putere ș� i perfecț�iune î�n tot ce î�ntreprinzi. Pentru că atunci când un om intră î�n acord cu forț�a vitală ș� i entitatea mentală care î�i dă conș� tiinț�a ș� i trăieș� te î�n interiorul lui, el preia printr-un proces de identificare eficacitatea ș� i puterea

40

Magia din minte

entităț�ii infinite ș� i eterne din care a izvorât viaț�a lui individuală. Orizonturile sale se extind, conș� tiinț�a i se lărgeș� te; din izvoare ascunse, subterane, iese la suprafaț�ă o putere neî�ntreruptă, din ce î�n ce mai mare, de perfecț�iune ș� i o î�nț�elegere perfectă. Î�ș�i pune credinț�a, cu simplitate ș� i î�ncredere statornică, î�n puterea inerentă a Sinelui Secret de a-i da acele imagini mentale care se găsesc î�n el sub formă de realităț�i materiale, ș� i nu are nevoie de cheia care descuie secretele universului pentru a folosi eficient această lege fundamentală. Nu î�l deranjează că tărâmul mental ș� i spiritual are porț�i care nu au cedat până acum. Nu trebuie să cunoască totul ș� i să î�nț�eleagă totul pentru a folosi acele adevăruri pe care le-a descoperit până acum ș� i trăieș� te conș� tient de faptul că viaț�a este o aventură mentală ș� i nu o călătorie fizică.

CUNOAȘTEREA – MARELE AVANTAJ

Am văzut cu toț�ii oameni care ating scopuri măreț�e fără efort. I-am văzut pe alț�ii străduindu-se frenetic să realizeze ceva numai pentru a fi complet dezamăgiț�i. Suntem asiguraț�i cu toț�ii, din toate părț�ile, că munca î�l face pe om să aibă succes, dar ne dăm seama aproape imediat că munca rămâne uneori fără realizări, î�n vreme ce norocul î�i surâde adesea omului care pare să nu depună niciun efort. Shakespeare a scris: „Ș� tim valul cum ne bate, el ne duce î�nspre noroc, dar dacă nu luăm seama, călătoria vieț�ii ocoleș� te”*. Povestea spune că un bărbat a cărui centrală termică refuza să funcț�ioneze a chemat pe cineva să o repare.

*  Opere complete, Iuliu Cezar, traducere de Tudor Vianu, Editura Univers, Bucureşti, 1986, p. 71. (n.tr.)

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

41

Meș� terul a lovit-o o dată cu ciocanul ș� i aceasta a î�nceput să funcț�ioneze. I-a emis o factură de o sută de dolari. „Scandalos”, a bolborosit stăpânul casei cu mânie. „Vreau factura detaliată.” „Î�n regulă”, a răspuns meș� terul. A mâzgălit pe factură: „O lovitură de ciocan – 1 dolar. Faptul că am ș� tiut unde să lovesc – 99 de dolari”.

Nu contează cât de mult munceș� ti, ci ceea ce realizezi. Nu ne mândrim cu vaietele ș� i scrâș� netul dinț�ilor, ci cu lucrurile realizate ș� i duse până la capăt. Dacă banala pârghie ar fi fost cunoscută î�n urmă cu ș� ase mii de ani, ar fi putut să scutească milioane de ore de muncă istovitoare, iar dacă televiziunea ar fi existat pe vremea lui Hristos, biserica creș� tină ar fi putut să î�mbrace o formă diferită. Să ș� tii unde ș� i când să loveș� ti, aș� a cum a exemplificat foarte bine meș� terul, este ceea ce trebuie să obț�ii, nu energia de a alerga de un milion de ori î�n jurul unui teren care nu trebuie î�nconjurat nici măcar o dată. Cunoaș� terea este ceea ce contează, nu efortul fizic; toate lucrurile există datorită unor cauze mentale, s-au ridicat ca răspuns î�n lumea fizică la unele idei din minte. Mintea este prima cauză, iar cel care este ghidat de această cunoaș� tere descoperă fântâna puterii.

Sinele Secret din tine este un sine uriaș� , care face ca mintea superficială ș� i egoul tău să pară niș� te pitici insignifianț�i. Este un sine fără limite î�n spaț�iu ș� i timp ș� i pentru el orice este posibil. Manifestările sale pe scena umană par supranaturale câteodată. El iese la suprafaț�ă î�n geniile noastre, î�n clarvăzători, î�n artiș� ti, î�n exploratori, î�n pionieri, î�n aventurieri. Prezenț� a sa poate fi simț� ită î�ndeaproape î�n domeniile parapsihologiei, percepț�iei extrasenzoriale, precogniț� iei, clarviziunii, telepatiei. Stă la baza tuturor

42

Magia din minte

eforturilor ș� i aspiraț�iilor umane ca inteligenț�ă ce ghidează evoluț�ia. Viaț�a se î�ndreaptă către un obiectiv superior, măreț� , care merită osteneala, iar calea pe care urmează să fie escaladate î�nălț�imile este lipsită de pericol, sigură ș� i bine cunoscută. Confuzia există numai î�n cunoaș� terea parț�ială, ș� i numai printr-o perspectivă separată ș� i incompletă a sinelui superficial ajungem să fim neputincioș� i ș� i speriaț�i î�ntr-o lume care ar trebui să fie a noastră. Mintea minusculă aflată î�n spatele ochilor noș� tri nu are orizonturile ș� i nici conș� tiinț�a extinsă pentru a vedea imaginea de ansamblu, obiectivul mai valoros ș� i măreț� al Sinelui Secret. Toată suferinț�a, frustrarea ș� i eș� ecul individual izvorăsc din nereuș� ita minț�ii superficiale de a găsi Divinul ș� i de a se identifica aș� a cum trebuie cu el. Izolându-ne de adevăratele rădăcini ale ființ�ei noastre, nu mai suntem î�n echilibru cu puterea ș� i siguranț�a Celui Suprem. Î�nchipuindu-ne că mintea noastră este exclusiv dependentă de simț�uri, suntem ca o coadă tăiată de ș� arpe, care se zbate î�n continuare, dar e lipsită de simț�ire, fără scop ș� i fără entitate, un nebun care scrijeleș� te un desen ciudat î�n ț�ărână.

URIAȘUL DIN INTERIOR

Suntem doar un singur corp, doar o singură minte, o inteligenț�ă profundă ș� i durabilă. Nu suntem părț�i infinitezimale ale unui î�ntreg infinit ș� i de nepătruns, ci suntem chiar acel î�ntreg, toată mintea, acea inteligenț�ă măreaț�ă ș� i vastă din care a evoluat universul ș� i tot ce cuprinde universul este cuprins ș� i î�n noi î�nș� ine, iar dacă ne î�nț�elegem cu adevărat pe noi, putem să î�nț�elegem lumea ș� i tot ce este î�n ea.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

43

Poț�i să fii tot ce vrei, poț�i să faci orice vrei, să urmezi orice cale vrei, să devii stăpân pe destinul tău, să î�ț�i rânduieș� ti viitorul, dar nu vei face aceste lucruri opunându-te circumstanț�elor, aruncându-te frenetic î�mpotriva evenimentelor ș� i persoanelor doar pentru că nu par să fie î�n acord cu planurile tale. Numai î�nț�elegând scopul ascuns din spatele evenimentelor, adevăratele motivaț�ii care î�i pun î�n miș� care pe oameni, vei putea să intri î�n acord cu viaț�a ta, să acț�ionezi î�n concordanț�ă cu mareele uriaș� e care aduc viitorul. Ai această aptitudine odată ce ai aflat de existenț�a Sinelui Secret ș� i ai î�nceput să te străduieș� ti să trăieș� ti î�n concordanț�ă cu el, nu cu sinele superficial care te-a pus î�n miș� care până acum.

Tindem cu toț�ii către obiective, dorim să ne î�mbunătăț�im î�nț�elegerea ș� i capacităț�ile. Nu am fi î�n viaț�ă, dacă nu am avea î�nnăscută creș� terea. Dar adesea creș� terea noastră se opreș� te prin calcifiere, î�nconjurată fiind de straturi impermeabile de egoism ș� i trufie. Acest egoism nu este neapărat doar spirit acaparator; ar putea să fie exemplificat chiar ș� i de o generozitate copleș� itoare; este pur ș� i simplu preocuparea principală pentru ego, un trai după ș� i î�n concordanț�ă cu micul „eu” care constituie cunoaș� terea de sine a persoanei obiș� nuite. O asemenea concepț�ie face din cunoaș� terea de sine o critică permanentă, o comparaț�ie cu ceilalț�i, favorabilă sau nu. Se hrăneș� te din măgulire ș� i victorie, este decimată de critică ș� i î�nfrângere. Nu are o existenț�ă reală, ci depinde exclusiv de circumstanț�e ș� i de reacț�iile pe care i le determină acele circumstanț�e. Î�n consecinț�ă, este î�ntotdeauna foarte bucuroasă sau tristă, deoarece impresia sa despre sine este fie că e mai bună, fie mai proastă decât

44

Magia din minte

toate cele cu care se confruntă. Nu cunoaș� te deloc noț�iunea de egalitate.

RESURSA SUPREMĂ

Străpungerea graniț�elor limitative ale egoului către viziunea neș� tirbită, cunoaș� terea ș� i bucuria Sinelui Secret este fără î�ndoială obiectivul evoluț�iei, scopul vieț�ii. Această transformare, o adevărată transfigurare a minț�ii ș� i spiritului, nu este un lucru absolut, ci o chestiune de măsură, este obț�inută parț�ial de mii de persoane î�n viaț�ă ș� i poate fi atinsă cu unele limite de oricine trăieș� te. Să exiș� ti absorbit de ego î�nseamnă să trăieș� ti o viaț�ă mărginită, să î�ț�i realizezi doar o mică parte din potenț�ial. O asemenea subordonare deliberată faț�ă de ordinele naturii este o supunere faț�ă de durere, suferinț�ă, moarte ș� i degradare. O asemenea supunere este normală pentru formele de viaț�ă inferioare, pare să facă parte din planul prin care Sinele Secret iese la iveală din materie, dar atunci când conș� tiinț�a a ajuns î�ntr-un punct î�n care î�ș�i recunoaș� te î�ncarcerarea, când î�ș�i dă seama de supunerea faț�ă de circumstanț�e, plăcere ș� i durere, trebuie să se străduiască să fie liberă, să î�ș�i stabilească o ordine reală pentru dezvoltarea sa. Trebuie să evadeze din graniț�ele conș� tientizării, să nu mai trăiască î�n ego ș� i să atingă orizonturile extinse ș� i puterile Sinelui Secret, ori va recădea î�n inerț�ia naturii senzoriale, î�ș�i va pierde capacitatea de creș� tere ș� i dezvoltare ș� i va î�nceta astfel să mai reprezinte Sinele Secret. Pentru persoana prinsă î�n capcana egoului ș� i resemnată să fie aș� a nu există alt sfârș� it î�n afară de suferinț�ă ș� i durere. Numai î�n Divin se află resursele supreme care depăș� esc toate obstacolele ș� i numai căutând să descopere

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor

45

Sinele Secret a păș� it omul cu fermitate pe singura cale care duce la succes, seninătate ș� i bucurie.

LUPTĂ ȘI SACRIFICIU

Bineî�nț�eles că nu se poate realiza nimic fără conflict. Viaț�a î�nsăș� i este o luptă la care fiecare dintre noi participă zilnic. Problema este doar î�ncotro să ne î�ndreptăm eforturile: să urmărim spectrele materiale ale lumii fizice care par să ne scape î�n permanenț�ă sau să ne concentrăm pe o resursă internă care controlează lumea exterioară. Cel care î�ș�i foloseș� te energiile pentru a-ș� i dezvolta conș� tiinț�a este un î�nț�elept. Va descoperi î�n curând că toate aspectele lumii au căpătat o ordine ș� i o corectitudine pe care nu le-ar fi crezut posibile. Toate lucrurile par să î�i facă voia, nu pentru că le cere î�ntr-adevăr asta, ci pentru că le î�nț�elege. Această cunoaș� tere, obț�inută prin percepț�ia interioară a potenț�ialului fiecărui lucru ș� i fiecărei circumstanț�e, este cea care duce la puterea binevoitoare care î�i permite omului să treacă prin cele mai intense conflicte cu seninătate ș� i siguranț�ă. El vede ce trebuie făcut pentru că ș� tie ce rezultat trebuie obț�inut, iar datorită acestei percepț�ii î�nnăscute a legilor vieț�ii ș� i naturii, pare să influenț�eze fiecare eveniment, să modeleze fiecare lucru, dar nu el este cel care face asta, ci Sinele Secret din el, căruia i s-a î�ncredinț�at complet ș� i care î�i î�ndrumă paș� ii ș� i acț�iunile cu o siguranț�ă omnipotentă. Vrei puterea, siguranț�a ș� i seninătatea Sinelui Secret? Atunci există ceva la care trebuie să renunț�i. Trebuie să renunț�i la ego, acel lucru din tine despre care ai crezut î�ntotdeauna că este chiar sinele tău. Trebuie să î�ncerci să dai la o parte acel sentiment de separare care este un produs al

46

Magia din minte

minț�ii tale superficiale ș� i să cauț�i adânc î�n propria conș� tiinț�ă esenț�a pură a ființ�ei care este sinele tuturor lucrurilor. Nu va fi uș� or. Natura senzorială cu stimulii săi care ne distrag î�n permanenț�ă aduce zilnic apeluri zgomotoase din lumea exterioară. Dar dacă viaț�a ț�i-a oferit o porț�ie bună de durere ș� i frustrare alergând după aceste ispite ș� i amăgiri, atunci le vei î�ntâmpina cu rezistenț�ă ș� i nu vei mai porni î�n căutarea lor. Calea către putere se află î�n tine. Toate lucrurile se vor găsi acolo. Lupta nu se dă î�ntre tine ș� i lume, ci î�ntre egoul tău ș� i sinele adevărat. Alege doar să î�ț�i găseș� ti sinele adevărat ș� i î�n final nu ai cum să pierzi. Atunci când lupta începe înlăuntrul său, Omul chiar valorează ceva. – Robert Browning

2 DESCOPERIREA SINELUI SECRET

Personalitatea umană este extrem de complexă. O persoană este mult mai mult decât un nume ș� i anumite caracteristici fizice, mentale ș� i emoț�ionale. Este ciudat ș� i să simț�im că î�i cunoaș� tem pe alț�ii, din moment ce o minimă examinare a propriului nostru psihic ne dezvăluie de î�ndată că abia dacă ș� tim câte ceva despre noi î�nș� ine. Nici măcar nu sălăș� luim singuri î�n propriul corp, el este î�n cea mai mare parte un teren de bătălie pentru laturile naturii noastre aflate î�n conflict; ș� i î�n timp ce preiau conducerea când una, când cealaltă, noi prezentăm culorile î�n permanentă schimbare ale unui cameleon.

SINELE NOSTRU MULTIPLU

Un om angajat î�ntr-un efort concentrat vorbeș� te adesea singur. O parte din el o critică pe cealaltă, aș� a că dă frâu liber unor mici exclamaț�ii de exasperare cum ar fi: „Poț�i să te descurci mai bine de atât, Henry, băiete” sau „Nu fi prostănac, poț�i să o faci!”. Î�n această divizare aparentă a sinelui, o jumătate î�ș�i asumă o natură care pare să fie mai presus de orice reproș� , pe când cealaltă are î�n aparenț� ă personalitatea unui copil neastâmpărat ș� i recalcitrant. Dacă î�l

48

Magia din minte

î�ntrebi pe Henry care dintre cei doi este el, î�ț�i răspunde că el este Henry. Dacă î�l î�ntrebi cine vorbeș� te cu Henry, privirea i se pierde cu totul ș� i tot ce reuș� eș� te să î�ț�i răspundă este că doar vorbea singur. Ei bine, nu este doar un obicei pe care î�l are Henry, î�l avem cu toț�ii. Nu găzduim î�n interiorul nostru o singură natură, ci mai multe, nu un singur sine, ci miriade, suprapuse unele peste altele, ca niș� te reflexii infinite î�n oglinzi aș� ezate faț�ă î�n faț�ă; ș� i niciunul nu este sinele nostru adevărat, nici măcar toate luate la un loc, ci o altă ființ�ă mai reală ascunsă î�n noi, atemporală, eternă ș� i neschimbătoare.

Conflictele ș� i contrastele numeroaselor laturi ale naturii noastre superficiale sunt direct responsabile de prevalenț�a tulburării psihice numite schizofrenie. Schizofrenicul este dezorientat î�n raport cu lumea ș� i cu sine î�nsuș� i din cauza unor conflicte interioare intense purtate de mai multe dintre diferitele sale naturi. Î�n cazuri extreme, una, apoi cealaltă preia controlul, astfel î�ncât ajunge posedat de câteva personalităț�i distincte, fiecare diferită de cealaltă ca noaptea de zi. O serie de cazuri clinice de acest fel au fost studiate î�ntr-o măsură considerabilă, unul chiar fiind transformat î�ntr-o carte de mare succes, astfel î�ncât, î�n general, oamenii au devenit î�n sfârș� it conș� tienț�i de ființ�a mistică, nesigură care suntem de fapt fiecare dintre noi.

Persoana sănătoasă din punct de vedere psihic este cea care preia controlul propriei personalităț�i, refuză să fie influenț�ată de tendinț�e ș� i î�ș�i impune o disciplină pe care î�ș�i bazează obiectivele a căror realizare ș� i-o doreș� te. Ș� i totuș� i, î�n ciuda faptului că „preia controlul”, î�n ciuda disciplinei impuse asupra naturii de suprafaț�ă ș� i a laturilor tainice,

Descoperirea sinelui secret

49

persoana sănătoasă din punct de vedere psihic trebuie să rămână supusă faț�ă de o parte ascunsă a ființ�ei sale, acea esenț�ă indestructibilă ș� i strălucitoare din interior care o susț�ine ș� i î�i dă viaț�ă. Dacă nu o face, atunci o boală care î�i afectează î�ntreaga natură î�i exagerează egoul, o disociază de realitate, o face să capete tulburarea funcț�ională psihică cunoscută sub numele de paranoia. Egoul său umflat ș� i-a î�ntrerupt legătura cu Sinele Secret care sprijină ș� i susț�ine, aș� a că se î�ndreaptă direct către distrugere. Majoritatea dictatorilor care au condus sistemele noastre politice moderne au făcut parte din această categorie, ducându-ș� i ț�ările ș� i pe ei î�nș� iș� i la distrugere, î�ntr-o cursă oarbă ș� i pripită.

INFINITATEA ÎN FINIT

Imediat ce reflectăm mai atent, devine evident că omul nu este î�n război doar cu natura, ci este î�n război cu sine î�nsuș� i. Pe dinăuntru suntem un adevărat câmp de bătălie, î�ncât adesea nu putem să ne stăpânim agitaț�ia ș� i î�ntregul nostru psihic este cuprins de o boală care î�l face nefolositor lumii din jur ș� i nouă î�nș� ine. Orice ar fi ființ�a umană, ea este mai mult decât un corp fizic, iar forma vagă a acestei aure invizibile nu este ceva ce poate fi î�nchis î�n interiorul unor graniț�e sau al unor categorii desemnate, nu poate fi cântărit, măsurat sau numărat. Tot ceea ce suntem ș� i putem spera să fim este mental, este esenț�a unei inteligenț�e gigantice î�n poala căreia ne cuibărim ș� i din care suntem hrăniț�i ș� i alimentaț�i ca din niș� te izvoare subterane. Această inteligenț�ă gigantică este Sinele Secret al universului; este î�n acelaș� i timp, î�n mod paradoxal, Sinele Secret al fiecăruia dintre noi.

50

Magia din minte

Nicio retorică nu triumfă î�n faț�a neî�ncrederii; niciun argument nu î�l descumpăneș� te pe omul credincios. Ș� i totuș� i, enigma există. Cum este posibil ca un lucru de dimensiuni ș� i posibilităț�i infinite, aș� a cum este mintea universală, să fie găzduit î�n corpul minuscul ș� i finit al unui individ? Să fii infinit î�nseamnă să fii unul singur. Mai mult de unul din orice este infinit î�nseamnă î�n mod automat că nu este infinit, deoarece orice este infinit ocupă tot spaț�iul ș� i nu lasă, prin urmare, loc pentru altceva. Aș� adar, orice este infinit e exact acelaș� i lucru cu ceea ce se află î�n interiorul său, pentru că tot ce este infinit trebuie să se afle î�n toate locurile, î�n toate momentele. S-ar putea să fie destul de greu de acceptat, dar ideea este probabil la fel de solidă din punct de vedere ș� tiinț�ific precum este teoria cuantică din fizică, iar î�n esenț�ă spune următoarele: dacă există o inteligenț�ă la baza vieț�ii ș� i avem toate motivele să credem că trebuie să existe, atunci toată acea inteligenț�ă este inerentă fiecărei creaț�ii a acelei inteligenț�e. Î�n consecinț�ă, mintea universală – sau Sinele Secret – este completă ș� i î�ntreagă î�n fiecare dintre noi. Nu trebuie decât să o descoperim, ca să avem puterea ș� i perfecț�iunea ei.

Dar nici căutarea ș� i nici găsirea ei nu se fac cu uș� urinț�ă. Suntem atât de cufundaț�i î�n egoismul nostru, atât de î�nchistaț�i î�n miriadele de tipuri ale sinelui nostru superficial, î�ncât este greu să dobândim viziunea pentru a penetra iluzia, ea fiind dezvoltată numai printr-un efort mental ș� i o disciplină spirituală intensă. Sub toată această agitaț�ie, sprijinind î�ntrecerea dintre tipurile sinelui superficial, dând fiecărei vieț�i o direcț�ie ș� i un scop, se află grădina din care izvorăș� te personalitatea, Sinele Secret, un loc al calmului ș� i certitudinii din interiorul fiecăruia. Î�n Sinele Secret nu se

Descoperirea sinelui secret

51

duce nicio luptă. Acesta știe. Î�n cazul său, simplul act al percepț�iei este un act de creaț�ie, deoarece vizualizarea precedă ființ�a î�n locul cel mai spiritual dintre toate, unde gândul ș� i ideea stau mereu î�naintea realităț�ii fizice.

ÎN SPATELE ZIDULUI

Carl Jung a afirmat că cei mai mulț�i oameni confundă î�ntre ele „cunoaș� terea de sine” ș� i cunoaș� terea personalităț�ilor egoului lor conș� tient, aș� a că oricine are un ego ia de bun faptul că se cunoaș� te pe sine. Î�ș�i cunoaș� te, de fapt, doar egoul ș� i conț�inutul lui ș� i ș� tie adesea prea puț�in sau deloc despre zonele vaste ș� i î�ntunecate ale subconș� tientului, de unde izvorăsc toate impulsurile ș� i dorinț�ele ce î�i alcătuiesc viaț�a activă. Niciun om care simte că motivaț�iile sale î�ș�i au originea î�n personalitatea egoului conș� tient nu este liber. Este miș� cat ca o păpuș� ă î�ncoace ș� i î�ncolo prin viaț�ă de către subconș� tient, toate raț�ionamentele sale elaborate ș� i ajungerea dureroasă la percepț�ii conș� tiente fiind realizate după ce se dedică anumitor idei ș� i acț�iuni, niciodată mai î�nainte. Î�ntre sinele superficial ș� i Sinele Secret se află un zid opac, impenetrabil privirii egoului, care î�ș�i descoperă secretele numai celui care ș� i-a extins conș� tiinț�a dincolo de limitele minț�ii sale conș� tiente. Materialistul care se mândreș� te cu faptul că nu a acceptat niciodată decât realitatea fizică dovedită a acceptat pur ș� i simplu orbirea ca pe o condiț�ie a ființ�ei sale, iar ceea ce crede el că este libertate reprezintă doar o î�nrobire de cel mai î�nalt grad. Faptul că î�ntorci spatele subconș� tientului nu î�i anulează existenț�a. Individul nu se naș� te printr-un efort al sinelui, ci vine pe lume format î�n prealabil de ceva diferit de egoul care stă î�n faț�a conș� tiinț�ei

52

Magia din minte

sale î�n timpul vieț�ii. Î�ntrebarea este: cine e adevăratul locuitor din interior, egoul care creș� te din experienț�ă sau forț�a vitală care î�l animă de la î�nceput? Reflecț�ia ne duce inevitabil la concluzia că adevărata persoană dinăuntru este locuitorul ascuns din toate lucrurile, că egoul constituie numai o mască luată pentru moment de acest locuitor, î�ntr-o piesă enigmatică pusă î�n scenă pentru plăcerea sa secretă.

Căutarea permanentă a psihicului uman, atâta timp cât se limitează la ego ș� i la natura superficială, va continua cu siguranț�ă să fie lipsită de roade, deoarece se ocupă de o iluzie. Pentru a-l cunoaș� te î�ntr-adevăr pe om, natura sa reală, originea, scopul, destinul, trebuie sondate regiunile mai adânci ale conș� tiinț�ei. Toate acestea sunt subconș� tiente, alcătuiesc zona mentală vastă, dezordonată, extrem de puternică, î�nfricoș� ătoare chiar, aflată sub nivelul conș� tiinț�ei. Cine ș� tie ce lucruri sunt posibile pentru această zonă din ființ�a omului? Se spune că, după ce i-a dezvăluit puterile extraordinare, Sigmund Freud ar fi mărturisit că a creat dogma teoriei sexuale a comportamentului uman deoarece era nevoie de un bastion raț�ional puternic î�mpotriva potopului de ocultism care ar putea să izvorască din subconș� tient. Ș� i cu toate acestea, tocmai acel ocultism, tocmai acel potop trebuie studiat cel mai mult, pentru că acolo se găseș� te Sinele Secret.

Descoperirea sinelui secret

PARTEA NEROSTITĂ A VIEȚII

53

Placa Ouija* ș� i ansa** nu sunt doar jocuri de salon sau instrumentele unor trăsniț�i, ci sunt cele mai bune exemplificări că î�n noi î�nș� ine se află o ființ�ă extrem de diferită de sinele nostru superficial, care are puteri de percepț�ie ș� i cunoaș� tere mult mai mari decât mintea noastră conș� tientă. Un om cu o nuia bifurcată de alun poate să găsească apă î�n stratul de la suprafaț�ă al pământului ș� i această ispravă remarcabilă nu este adevărată pentru că ar exista vreo afinitate î�ntre apă ș� i nuiaua de alun, ci pentru că î�n subconș� tientul omului există un mijloc de a vedea că apa se găseș� te sub un anumit teren. Nuiaua se î�ndoaie ș� i indică apa din cauza reacț�iilor musculare inconș� tiente ale omului, dar el va jura că ea face asta din proprie voinț�ă; ș� i î�n măsura î�n care î�ndoirea nuielei î�ș�i are originea î�n Sinele Secret ș� i nu î�n sinele lui superficial, afirmaț�ia sa este adevărată. Î�n orice caz, nuiaua se î�ndoaie, se sapă fântâna ș� i apa este acolo. Este imposibil ca omul să fi văzut apa, băț�ul nu ar fi avut de unde să ș� tie că este acolo. Î�n acț�iune a fost un alt lucru, o forț�ă invizibilă. Acel lucru, acea forț�ă este Sinele Secret.

*  Este un instrument de divinație, folosit în spiritism, dar și ca joc de

societate. De obicei, este confecționată din lemn, având inscripționate: alfabetul, numerele de la 0-9, cuvintele da, nu, salut și la revedere. Tabla poate fi confecționată și din hârtie sau alte materiale inscripționabile și folosește un indicator mobil (de exemplu, un pahar cu gura în jos) care, în cursul ședinței, arată literele sau cifrele, care în final alcătuiesc cuvinte ce constituie răspunsul la întrebările mediumului, sau indică formulele de salut, ori afirmația sau negația. (n.ed.)

**  Obiect din metal ușor, în formă de sârmă curbată ca litera „v”, ascuțită

la ambele capete și care servește radiesteziștilor la depistarea diferitelor surse energetice. (n.ed.)

54

Magia din minte

Thomas Carlyle a scris: „Partea rostită a vieț�ii unui om, să repetăm asta mereu, este o mică fracț�iune necunoscută din partea nerostită, inconș� tientă. Nici el î�nsuș� i nu ș� tie asta, ca să nu mai vorbim de ceilalț�i”. Ne vedem de drum fără griji ș� i orbi pe căile noastre prin viaț�ă, captivi ai forț�elor pe care nici nu le î�nț�elegem ș� i de care nici nu suntem conș� tienț�i că există ș� i trudim cu impresia că suntem liberi. Această orbire nu ne-a fost impusă din cauza relaț�iei noastre cu viaț�a ș� i nici nu este necesară pentru a ne păstra sănătatea mentală sau individualitatea, după cum ar vrea unii sofiș� ti să credem. Este doar un pas inevitabil î�n evoluț�ia minț�ii din materie ș� i chiar ș� i acum acesta este depăș� it de acei indivizi suficient de evoluaț�i pentru a percepe corect Sinele Secret ș� i existenț�a lui î�n interiorul lor. Mintea caută să cunoască; obiectivul ei este o conș� tientizare din ce î�n ce mai mare. Conș� tiinț�a dezvoltată este evidentă oriunde ne uităm, de parcă ar fi avut loc o explozie mentală î�n inima universului ș� i se răspândeș� te acum î�n toate direcț�iile, cuprinzând totul.

ELIBERAREA DIN ROBIE

Mintea superficială nu este cea adevărată, ci doar fracț�iunea cea mai săracă din mintea adevărată, iar noi nu ne cunoaș� tem niciodată puterea ș� i eficienț�a până când nu ne î�ntoarcem cu spatele la acest sine fals, problematic ș� i ne extragem gândurile ș� i acț�iunile din planurile mai adânci ale ființ�ei noastre. Devenim atunci ca o putere care creș� te î�ndoit, „pornim î�ntr-o călătorie” cu energie nelimitată. Sub sinele superficial ș� i mintea conș� tientă, susț�inându-le ș� i sprijinindu-le pe amândouă, dar rămânând infinit mai mare

Descoperirea sinelui secret

55

decât oricare dintre ele, se află mintea subconș� tientă universală, mintea vastă care dă viaț�ă tuturor ființ�elor vii, care stă la baza vieț�ii ca un ocean măreț� ș� i infinit de inteligenț�ă ș� i energie. Această minte subconș� tientă nu este doar un rezervor amestecat de instincte, impulsuri ș� i amintiri de mult uitate, proprii fiecărui om ș� i niciun fel de memorie a celulei despre durere ș� i plăcere, după cum ar vrea unii psihologi să credem, ci cuprinde infinit mai mult, î�ntreaga dimensiune a creaț�iei, a spaț�iului, timpului, cunoaș� terii ș� i scopului ș� i toată această minte se află î�n fiecare persoană, nimeni nu o are î�ntr-o proporț�ie mai mare decât alț�ii ș� i toată ne este disponibilă fiecăruia exact î�n acest moment, este sinele fiecăruia dintre noi care ne susț�ine.

Frustrarea ș� i suferinț�a sunt destinul omenirii î�n această etapă a evoluț�iei pentru că ne-am despărț�it de sursa de bază a puterii noastre. Ea a avut loc pe măsură ce conș� tiinț�a a evoluat devenind conș� tiinț�ă de sine, deoarece această etapă anume a conș� tiinț�ei de sine la care am ajuns este embrionară, este doar o conș� tiinț�ă de sine î�n sensul cel mai restrâns al cuvântului, se delimitează prin graniț�ele simț�urilor fizice ș� i, prin urmare, se î�nț�elege a fi o parte minusculă î�ntr-un univers infinit de mare ș� i viu. Nu e de mirare că suntem orbi la î�nceputul ș� i sfârș� itul unei vieț�i, atât de minuscul ne este simț� ul existenț� ei nou dobândit. Ș� i totuș� i, chiar ș� i acum acesta î�ntinde bâjbâind mâinile, î�n speranț�a unei alianț�e cu sinele superior, căci această alianț�ă va fi cea care î�l va elibera î�n sfârș� it din robia faț�ă de carne, faț�ă de limitele spaț�iului, timpului ș� i materiei.

56

Magia din minte

CEALALTĂ PERSOANĂ DIN TINE

Toate acestea ar putea să sune destul de obscur, ocult chiar, ș� i de vreme ce persoana obiș� nuită din prezent este atât de legată de materialism ș� i absorbită de el, s-ar putea să fie unii care să se opună î�n acest moment ș� i să zică: „Dovedeș� te. Arată-mi dovezi ale minț�ii universale subconș� tiente”. Sunt o mulț�ime de dovezi.

Diferite tehnici de hipnoză dezvăluie î�ncontinuu straturi ale subconș� tientului care indică faptul că acestea nu sunt proprietatea personală a celui aflat sub hipnoză. De exemplu, domniș� oara Jones poate fi hipnotizată ș� i î�ș�i poate aminti detalii intime despre o altă viaț�ă, astfel î�ncât un cercetător neș� tiutor va fi făcut să creadă că î�ș�i aminteș� te o viaț�ă trăită anterior. Asemenea dovezi sunt oferite permanent î�n sprijinul teoriei reî�ncarnării, dar nicio astfel de probă nu a fost vreodată accesibilă. Oamenii aflaț�i sub hipnoză au vorbit limbi pe care nici nu le î�nț�elegeau î�n mod conș� tient ș� i nici nu le mai auziseră vreodată, au descris î�n detaliu locuri ș� i vremuri î�n care nu s-au aflat ș� i nu ar fi putut avea cunoș� tinț� e conș� tiente despre ele, au făcut la propriu tot felul de preziceri care indică uimitoarea putere ș� i dimensiune a subconș� tientului; iar dovezile indiscutabile sunt despre o singură entitate care există î�n toate persoanele, dar care nu este proprietatea individuală a niciuneia. Mai trăieș� te cineva î�n corpul tău, î�n afară de mintea superficială pe care ai considerat-o mult timp ca fiind tu î�nsuț�i, o persoană mult mai mare, mai bună, mai dinamică, mai î�nzestrată ș� i mai puternică decât ț�i-ai imaginat vreodată că eș� ti, dar cu toate acestea, adevăratul tău sine, adevăratul tu. Acț�iunea ș� i puterea sa se află î�n spatele fiecărui gând ș� i

Descoperirea sinelui secret

57

fiecărei miș� cări pe care o faci, ș� i dacă mintea ta conș� tientă se opune acestui sine real, atunci eș� ti frământat de nesiguranț�ă, opoziț�ie ș� i dai doar de frustrare ș� i dezamăgire oriunde te î�ndrepț�i. Dar de î�ndată ce mintea conș� tientă ș� i sinele superficial sunt î�mprumutate ca instrumente acestui sine subconș� tient, atunci eș� ti dintr-odată un lucru î�ntreg ș� i glorios ș� i te trezeș� ti î�naintând pe căile vieț�ii cu siguranț�ă ș� i putere.

PARTENERUL TĂU SENIOR

Descoperirea completă a Sinelui Secret este fără î�ndoială scopul final al evoluț�iei. După ce spiritul rezident iese complet la lumină din materie, Divinitatea se va dezvălui î�n sfârș� it cu toată puterea sa conș� tientă ș� i î�nfăptuirea sa infinită. Omul care se alătură acestui torent irezistibil este dus î�nainte de energii nebănuite pentru a realiza fapte aflate cu mult peste bietul său sine muritor. Se î�mbarcă î�ntr-o călătorie pe aripile unei puteri cosmice, iar energiile ș� i inspiraț�ia sa se revarsă peste graniț�ele sinelui superficial ș� i î�i ating pe toț�i cei cu care se asociază. Devine un lider, un î�nfăptuitor, un creator ș� i obț�ine un fel de omnipotenț�ă deoarece este condus spre performanț�ă de o forț�ă infailibilă căreia nu î�i poate rezista nimeni. Poț�i să vorbeș� ti cu Sinele Secret. Poț�i să discuț�i cu el cam la fel cum te-ai consulta cu un tată atotș� tiutor ș� i binevoitor sau cu directorul firmei la care eș� ti angajat. Odată ce te obiș� nuieș� ti cu asta ș� i ajungi să î�ț�i dai seama î�n î�ntregime, dincolo de orice umbră de î�ndoială, de potenț�ialul ș� i posibilităț�ile sale, discuț�iile zilnice vor deveni atât de fireș� ti ș� i de potrivite stilului tău de viaț�ă precum î�ț�i este să respiri. Acesta este „Tatăl care locuieș� te î�n tine” despre care vorbea

58

Magia din minte

Iisus. Este latura mai î�n vârstă a personalităț�ii tale duale, cea detaș� ată, care judecă acț�iunea ș� i nu este afectată de ea. Este mintea subconș� tientă la care fac referire psihologii, mintea care nu doarme niciodată, gândeș� te atunci când este liniș� te deplină, lucrează cu siguranț�ă ș� i calm î�n mijlocul celei mai mari agitaț�ii. Acesta este talismanul care î�ț�i trezeș� te „intuiț�ia”, care î�ț�i aduce noroc, ideea pentru cartea, pictura sau compoziț�ia ta, o viziune interioară, o nouă cale pe care să apuci. Este centrul adânc al ființ�ei tale î�n care te retragi î�n meditaț�ie ș� i rugăciune, acolo unde domnesc bucuria, seninătatea ș� i beatitudinea pentru că totul este cunoscut ș� i î�ntr-adevăr î�nț�eles. Nu l-ai contactat niciodată? Î�ndreaptă lucrurile imediat. De î�ndată ce ș� tii că Sinele Secret se află acolo, relaț�ia ta apropiată cu el este asigurată, căci cine ar î�ntoarce spatele sursei izbăvirii sale de durere, suferinț�ă ș� i frustrare?

UN EXPERIMENT

Ia un inel oarecare. Leagă-l de o aț�ă subț�ire de aproximativ 30 cm. Ț� ine capătul liber al aț�ei î�ntre degetul mare ș� i arătător. Lasă inelul să se legene. Spune-i Sinelui Secret că î�i vei pune câteva î�ntrebări ș� i că, dacă inelul se miș� că î�ntr-un cerc mic, vei î�nț�elege că răspunsul este „da”, iar dacă se balansează î�nainte ș� i î�napoi î�n linie dreaptă, vei î�nț�elege că răspunsul este „nu”. Pune î�ntrebarea cu voce tare; ț�ine inelul ș� i aș� teaptă. Nu î�ncerca să î�i opreș� ti miș� carea ș� i nu î�ncerca să î�l faci să se miș� te. Se va miș� ca. La î�nceput, miș� carea va fi dezordonată, dar se va stabiliza î�n curând î�ntr-o miș� care de du-te-vino sau circulară. Î�n cele din urmă ț�i se va răspunde instantaneu la î�ntrebări. Atunci vei fi intrat î�n legătură

Descoperirea sinelui secret

59

directă cu Sinele Secret ș� i î�ț�i vei da seama cu imensă veneraț�ie că cineva cu o conș� tiinț�ă infinită locuieș� te î�n tine.

Puterea Sinelui Secret nu cunoaș� te limite. Î�ntregul tău efort din momentul î�n care i-ai realizat existenț�a ar trebui să fie acela de a face cunoș� tinț�ă cu el, de a-i explora faț�etele infinite ș� i de a descoperi cheile care î�i descuie puterea. Imediat ce î�ncepi să î�ț�i duci viaț�a î�n concordanț�ă cu percepț�iile ș� i motivaț�iile sale, activităț�ile tale preiau un caracter infailibil, care prevesteș� te succesul î�n orice iniț�iativă, î�n orice relaț�ie. Vei descoperi că eș� ti î�nsoț�it î�ntotdeauna de un sentiment de bucurie interioară, energie ș� i stare de bine, acolo unde î�nainte erai măcinat de neliniș� ti neclare, de temeri ș� i sentimente de letargie ș� i oboseală. Culoarea cerului se va schimba; lumea va căpăta un aspect nou, semnificativ ș� i interesant. Te vei pune î�n acord cu forț�a călăuzitoare, care motivează universul ș� i î�ț�i va susț�ine spiritul să urce către ceruri. Nicio sarcină nu va părea prea mare, nici un obstacol insurmontabil.

SUSȚINĂTOR AL LUMILOR

Arthur Schopenhauer a scris: „Fiecare om consideră limitele câmpului său vizual limitele lumii”. Ș� i această trăsătură orbitoare a psihicului superficial, de a nu putea să vadă dincolo de limitele pe care ș� i le impune singur, este cea care î�i dă fiecărui muritor caracteristicile inerente slăbiciunii ș� i neputinț�ei. Chiar ș� i aș� a, limitările pe care ș� i le impun oamenii au o altă amploare. Unii construiesc turnuri până la cer, î�nfruntă natura î�n locurile ei cele mai inaccesibile, î�ș�i fac din î�ntreaga viaț�ă o luptă constantă î�mpotriva barierelor fizice ș� i mentale. Alț�ii acceptă toate limitările pe care le

60

Magia din minte

î�ntâlnesc, trăiesc cu teama de căpcăuni inventaț�i, nu pot să se lupte pentru nimic, să se dezvolte sau să crească, deoarece sunt sclavi ai minusculului sine superficial ș� i nu au zărit sau nu l-au î�nț�eles pe uriaș� ul dinăuntrul lor. Pentru omul care aspiră există speranț�ă; are locul asigurat printre zei. Dar cel care stă î�n spate ș� i nu î�ndrăzneș� te niciodată, nu acț�ionează niciodată, se veș� tejeș� te î�n copacul vieț�ii ș� i toate dorinț�ele sale nu vor schimba nimic atâta timp cât nu sunt destul de puternice pentru a-l determina să ia cu asalt zidurile create de frică.

Odată ce ai descoperit Sinele Secret din interior, procesul prin care laș� i î�n seama lui munca, scopurile ș� i aspiraț�iile devine unul progresiv. Nu poț�i să î�ț�i clădeș� ti o viaț�ă perfectă pe fundaț�ia imperfectă a sinelui superficial. Nu va susț�ine nici cel mai fragil edificiu, se va nărui la cea mai mică presiune. Totul trebuie clădit pe Sinele Secret, care susț�ine deja lumile ș� i universurile ș� i î�ț�i va susț�ine ș� i ț�ie viaț�a, fie că eș� ti savant sau sfânt, ș� i asta fără cea mai mică agitare. Dintre toate pricinile care uneltesc s-orbească

Judecata greșită a omului și mintea să i-o ducă în eroare, Cea care mână mintea slabă la judecăți nedrepte cu scop s-o stăpânească,

Este mândria, imperfecțiune a neghiobilor în veci neschimbătoare. – Alexander Pope*

*  Alexander Pope (1688-1744)) este considerat unul dintre cei mai mari poeți englezi ai secolului al XVIII-lea. Din copilărie, a suferit de numeroase probleme de sănătate, inclusive de boala lui Pott, o formă de tuberculoză care afectează măduva coloanei vertebrale, care i-a deformat corpul, i-a blocat creșterea la 1,37 m și i-a grăbit moartea la 56 de ani.

Descoperirea sinelui secret

ÎNFRUNTAREA FRICII

61

Vanitatea sau mândria, dacă vrei, este adevăratul inamic al Sinelui Secret. Conș� tiinț�a centrată pe sinele superficial ș� i vanitatea pe care o aduce egocentrismul trag un văl opac peste percepț�ia spirituală, iar omul trăieș� te izolat de izvoarele nesecate ale ființ�ei sale. Se poate chinui mulț�i ani astfel, atacându-ș� i problemele ș� i urmărindu-ș� i obiectivele cu energia persistentă a unei muș� te î�ntreprinzătoare, dar î�n cele din urmă trebuie să se oprească dându-ș� i seama că este pur ș� i simplu ineficient ș� i că ar fi mai bine să găsească un plan nou de gândire ș� i acț�iune sau să renunț�e de tot la himeră. O singură furnică nu răstoarnă un arbore de cauciuc. Numai efortul conjugat ș� i munca î�n echipă a mii de furnici fac posibilă această faptă; iar energia ș� i efortul unei singure ființ� e umane nu î�nseamnă nimic, dar î�nseamnă totul când pornesc din sursa î�ntregii energii, deoarece atunci sunt puse î�n acord cu schimbările ș� i forț�ele cosmosului, devenind î�ntr-un fel o forț�ă irezistibilă, un fel de acț�iune infailibilă. Poveș� tile despre succes sunt adesea ficț�iuni născocite de dorinț�a omenească de a obț�ine supremaț�ia î�n faț�a circumstanț�elor. Majoritatea oamenilor corespund unui soi de ecuaț�ie. Reacț�ionează î�ntr-un fel anume când se confruntă cu anumite circumstanț�e ș� i, prin urmare, trebuie să acț�ioneze î�ntotdeauna î�n acelaș� i fel când se confruntă cu aceleaș� i circumstanț�e. De exemplu, să presupunem că unui om î�i este teamă de grupurile de oameni când nu î�i cunoaș� te Deși scria poezie de la 12 ani, Eseu asupra criticii este considerat prima contribuție majoră la lumea literară; a fost publicat în 1711, când avea 23 ani. (n.ed.)

62

Magia din minte

ș� i trebuie să se exteriorizeze ș� i să comunice cu ei. Dacă la î�nceputul vieț�ii capitulează î�n faț�a acestei temeri ș� i evită grupurile noi, acest comportament devine o obiș� nuinț�ă, ș� i î�ncă una la care ajunge să creadă că î�i este imposibil să renunț�e. Î�n consecinț�ă, pe tot parcursul vieț�ii, atunci când se va confrunta cu o situaț�ie socială străină, o va evita sub un pretext sau altul, pentru simplul fapt că ș� i-a format obiș� nuinț�a de a se conforma fricii. Este absolut previzibil î�n fiecare circumstanț�ă de acest gen ș� i este previzibil pentru că nu este liber, este sclavul temerilor sale. A devenit o marionetă, o victimă a circumstanț�elor, deoarece nu este stăpân pe trăirile sale. Tinde să considere circumstanț�a î�n sine ca fiind răul ș� i spune: „Grupurile de oameni nu sunt interesante. Mă plictisesc”. Nu î�l plictisesc deloc, î�l sperie de moarte; î�n aș� a măsură î�ncât le evită cu orice preț� , lasă un gol enorm î�ntr-o latură a psihicului ș� i este complet frustrat î�n această zonă de dezvoltare. Ș� i este doar vina lui. Pur ș� i simplu nu poate să î�ș�i adune curajul necesar pentru a-ș� i î�nfrunta frica.

DEPĂȘIREA SLĂBICIUNII

„Nu poț�i să fugi de o slăbiciune; uneori trebuie să te lupț�i cu ea sau să pieri; ș� i dacă aș� a stau lucrurile, de ce nu acum, din locul î�n care te afli?” Aceste cuvinte au fost aș� ternute pe hârtie de un scriitor ț�intuit la pat de boală, dar care a transformat acea boală î�ntr-o mare victorie, recăpătându-ș� i î�n cele din urmă sănătatea ș� i oferind lumii capodopere literare. Numele său: Robert Louis Stevenson. Nu trebuie să fim î�ngăduitori cu noi î�nș� ine, indiferent care ne sunt obiectivele sau î�n ce poziț�ie ne aflăm. Toate lucrurile merg cel mai bine atunci când sunt puse permanent

Descoperirea sinelui secret

63

la î�ncercare de opoziț�ie. Cea mai rezistentă iarbă este cea care trebuie să răzbească prin stratul de beton. Un gazon menajat se usucă imediat la prima expunere la soare sau la vânt. Dacă ne dor muș� chii, trebuie să î�nvăț�ăm să î�i exersăm, nu să î�i odihnim, ș� i vom descoperi î�n curând că s-au făcut bine. Dacă psihicul ne face să ne î�nchidem î�n noi, î�mpiedicându-ne să ne trăim viaț�a, î�mpiedicându-ne creș� terea ș� i dezvoltarea, atunci trebuie să î�nvăț�ăm să î�l punem la î�ncercare, să î�l folosim ș� i să î�l dezvoltăm. Dacă nu o facem, se va atrofia, va î�ntrerupe toate legăturile normale cu viaț�a. Ș� i totuș� i, să fii om î�nseamnă să fii slab, să fii supus păcatului, suferinț�ei ș� i greș� elii ș� i cât trăim nu le î�nvingem niciodată cu adevărat; dar cât trăim trebuie să î�ncercăm, deoarece trăim cu adevărat numai atunci când î�ncercăm. Î�n fond, ceea ce trebuie să î�nvăț�ăm este că nu putem să ne aș� teptăm la o victorie finală sau plină de satisfacț�ii î�n faț�a slăbiciunilor noastre dacă le î�nfruntăm una câte una, ci numai atunci când găsim o modalitate de a le aduna pe acelaș� i câmp de luptă pentru o bătălie finală. Ceea ce urmează trebuie să fie obligatoriu un pas î�nainte î�n evoluț�ia noastră ca ființ�e umane, pentru că nimeni nu este î�nvins atunci când î�ș�i face curajul de a-ș� i î�nfrunta toate slăbiciunile deodată.

„Cum este posibil acest lucru?”, s-ar putea să te î�ntrebi. „Cum să aduni toate slăbiciunile laolaltă ș� i să le î�nvingi?” Nu este nici simplu, nici evident. Î�n domenii izolate, da. Dacă ai tendinț�a să te temi de situaț�ii noi, atunci poț�i să î�ț�i clădeș� ti î�ncrederea forț�ându-te să te angajezi î�n ele. Mai devreme sau mai târziu trebuie să abordezi fiecare situaț�ie nouă cu calm, dacă nu cu nerăbdare, î�ntrucât condiț�ia generală a noutăț�ii a devenit familiară. Î�nsă acest exerciț�iu de voinț�ă, deș� i va tinde să î�ț�i dea curaj î�n orice aspect al vieț�ii,

64

Magia din minte

doar pentru că ai î�nfruntat frica î�ntr-un domeniu ș� i ai î�nvins-o, nu va î�nvinge tendinț�a de a fi leneș� , de exemplu, sau nesincer ș� i neloial sau chiar pe aceea de a mânca prea mult. De fapt, se poate considera uș� or că acest tratament haotic al unei laturi a psihicului seamănă mult cu î�ncercarea de a astupa cu degetele spărturile dintr-un baraj. Î�n cele din urmă, toate cele zece degete vor fi ocupate, î�nsă scurgerile vor continua să apară.

AUTORUL UNIVERSAL

Este nevoie de o abordare nouă a psihicului, una care să î�l trateze ca pe un tot unitar ș� i nu ca pe un grup de greș� eli sau percepț�ii incomplete, iar abordarea care vindecă 100% î�n 100% dintre cazuri este cea î�n care individul ajunge să î�ș�i cunoască ș� i să fie conș� tient de Sinele Secret.

Fiecare om î�nfruntă viaț�a cu un psihic nedezvoltat. Este nedezvoltat pentru că nu este î�ntreg, pentru că este doar o manifestare parț�ială a ceva superior lui. Numai î�n măsura î�n care avansează către conș� tientizarea acestui sine superior se apropie de plenitudine sau independenț� ă. Acel sentiment al sinelui pe care î�l folosim î�n rundele de efort zilnice este util numai î�n măsura î�n care este mai mare decât sarcina pe care o î�ntreprindem. Este perfect capabil să cureț�e cartofi, de exemplu, dar atunci când i se cere ceva mai mult, s-ar putea să se ghemuiască î�ntr-un colț� . Podurile sunt construite de Sinele Secret, nu de egoul superficial al omului. Turnurile, autostrăzile, avioanele, automobilele ș� i televiziunea sunt elaborate de Sinele Secret. Toate cărț�ile sunt scrise de acelaș� i autor, toate tablourile sunt pictate de acelaș� i artist, toată muzica este scrisă de acelaș� i

Descoperirea sinelui secret

65

compozitor. Egoul individului pur ș� i simplu nu este capabil de asemenea sarcini ș� i, atâta timp cât omul trăieș� te robit de acest sine superficial, eforturile lui pot fi î�ncununate doar de rezultate firave, pe măsura egoului. Numai atunci când se smulge, se desparte de vanitate, î�ngâmfare, ego ș� i de sinele superficial, poate să perceapă adevăratele dimensiuni ale ființ�ei care locuieș� te î�n el. Atunci î�ș�i cunoaș� te adevăratul sine, î�ș�i dă viaț�a pe mâna acestuia. Apoi eforturile sale capătă o grandoare ș� i un scop care trebuie să obț�ină finaluri nobile ș� i viguroase, deoarece puterea care î�l absoarbe porneș� te din exteriorul său, î�l poartă pe valurile sale uriaș� e ș� i î�i este superioară din toate punctele de vedere.

Orice om a cărui viaț�ă este destinată efortului creator trebuie să descopere Sinele Secret, mai devreme sau mai târziu. Nu se poate î�nchide nimeni pe tărâmul nebulos al mentalului ș� i spiritualului fără să ajungă să ș� tie din timp că î�n el locuieș� te o ființ�ă mentală cu niș� te dimensiuni ș� i cu o putere uriaș� e, contactul cu ea având puterea să î�nnobileze ș� i să ilumineze fiecare moment. Autorul î�ș�i caută muza din tot sufletul. Pictorul se opreș� te cu pensula ridicată, aș� teptând inspiraț�ia. Suntem î�mpinș� i din interior către fiecare aspiraț�ie, cu condiț�ia ca aceasta să fie superioară limitărilor sinelui superficial; ș� i astfel lumea le aparț�ine celor care aspiră, care î�ndrăznesc, care î�ncearcă, pentru că toate aspiraț�iile sunt un efort î�mpotriva î�nchisorii sinelui superficial ș� i tot acest efort este alchimia prin care lutul obiș� nuit al egoului nostru mărunt este transformat î�n ceva transcendental ș� i preț�ios.

66

Magia din minte

UN ARTIST ÎȘI GĂSEȘTE TALENTUL

Cu ani î�n urmă, trăia î�n zona săracă a unui oraș� mare un bărbat care î�ș�i dedicase anii tinereț�ii perfecț�ionării artei. Trăia sărăcăcios, din cei câț�iva bani pe care putea să î�i câș� tige făcând schiț�e î�n cărbune la barurile de pe malul mării ș� i petrecea fiecare moment pe care ș� i-l permitea î�n faț�a ș� evaletului. Picta vapoare, de orice tip ș� i fel imaginabil, pe marea liniș� tită ș� i pe furtună, î�n port, î�ncărcând ș� i descărcând, vapoare cu pânzele ridicate, vapoare cu abur, iahturi sclipitoare, cargoboturi greoaie, nave de război. Î�i plăcea marea ș� i î�i plăcea să picteze, iar dacă te gândeș� ti cât timp petrecuse cu fiecare, ar fi trebuit să î�ș�i stăpânească foarte bine arta, dar nu o stăpânea. Î�i scăpa ceva. Picturile sale nu erau de amator: arătau o mână de maestru; ș� i cu toate acestea păreau mereu banale, de parcă spuneau ceva care mai fusese spus de o mie de ori. Oamenii se uitau la ele ș� i chiar comentau că le mai văzuseră. Nu le mai văzuseră, bineî�nț�eles. Erau doar făcute să arate ca altele.

Pictorul î�ș�i dădea foarte bine seama de acest fapt. Munca sa î�l nemulț�umea profund. Povestea adesea că, atunci când î�i venea ideea unui subiect nou, era extrem de entuziasmat ș� i se apuca de lucru cu î�nverș� unare. Apoi, pe măsură ce lucrarea progresa sub mâna lui, ajungea î�ncet-î�ncet să î�ș�i dea seama că nu era un rezultat al inspiraț�iei, ci era inexpresivă, stereotipă, ceva ce s-a mai spus, o reproducere, ș� i î�nainte ca opera să fie terminată, intra î�ntr-o depresie atât de mare î�ncât abia mai putea să o termine. Se impulsiona î�nsă insistent. Simț�ea că are talent ș� i era hotărât să î�l scoată la iveală. La un moment dat, furios pe sine, ș� i-a ars toate picturile din studio, fiind cât pe ce să dea foc clădirii.

Descoperirea sinelui secret

67

Altădată a fost atât de î�nfuriat pe propria mână din cauza stângăciei ei, î�ncât ș� i-a schilodit rău degetele, fiind hotărât să ș� i le taie. Bineî�nț�eles că toate acestea ar indica faptul că prietenul nostru nu era stabil din punct de vedere psihic, î�nsă poate că aceste reacț� ii se datorau marii provocări, atât de uriaș� î�i era impulsul creator care î�l î�ndemna î�n permanenț�ă. Asemenea celor mai multe lecț�ii de seamă pe care ni le dă viaț�a, iluminarea l-a costat scump. Când a izbucnit războiul, tocmai ieș� ise dintr-o perioadă de profundă nemulț�umire faț�ă de picturile sale. Dezgustat, s-a hotărât să le î�ntoarcă spatele definitiv. S-a î�mbarcat ca marinar pe un cargobot comercial care se î�ndrepta către Murmansk. Convoiul a fost atacat de avioanele ș� i submarinele germane î�n timp ce trecea pe lângă coasta norvegiană. Nava pictorului nostru s-a scufundat ș� i el a ajuns pe o barcă de salvare î�n î�ngheț�atul ș� i furtunosul Ocean Arctic. Zile ș� i nopț�i au plutit î�n derivă, luptându-se cu gerul, î�ncercând să rămână î�n viaț�ă. La un moment dat, cerul s-a limpezit destul de mult cât să fie văzuț�i de avioanele germane, aș� a că au fost bombardaț�i ș� i mitraliaț�i. Cinci oameni au fost uciș� i, iar alț�i trei răniț�i grav au murit î�n aceeaș� i noapte. Peste o zi, au î�ncetat din viaț�ă î�ncă doi din cauza frigului. La sfârș� it nu mai rămăseseră î�n barcă decât pictorul ș� i comisarul de bord al navei, un bărbat î�n vârstă ș� i aparent fragil care, î�n mod surprinzător, î�ncă trăia. — N-are rost, a spus pictorul î�n cele din urmă. N-avem nicio speranț�ă, mai bine sărim peste bord chiar acum ș� i terminăm odată! — Nu noi hotărâm asta, a spus comisarul.

68

Magia din minte

— Cine atunci? a î�ntrebat pictorul.

Comisarul a rămas calm, cu o privire blândă.

— Hotărâm noi să ne naș� tem? a î�ntrebat el. Ne alegem naț�ionalitatea, rasa, tradiț�ia? Altcineva sau altceva le decide, cred. Stai liniș� tit ș� i ascultă. Poate vei auzi o voce vorbind î�n tine. Atunci vei afla dacă trebuie să trăieș� ti sau să mori.

Sfârș� itul părea aproape. Cu siguranț�ă era inutil să mai lupte. Pentru prima oară î�n viaț�a lui, pictorul a putut să lase destinul î�n mâinile altcuiva î�n afară de egoul său. Frigul muș� cător al nopț�ii ce se apropia a coborât asupra lor. Chiar î�nainte de apus, un hidroavion britanic a ieș� it pe neaș� teptate din ceaț�ă vuind, i-a văzut, a aterizat pe mare ș� i i-a luat la bord. Au ajuns î�ntr-un spital londonez chiar î�n acea noapte.

După câteva săptămâni de convalescenț�ă, pictorul nostru ș� i-a î�ncercat din nou mâna î�n faț�a ș� evaletului. A fost surprins de ce a ieș� it la iveală pe pânză. Era de parcă o altă mână dirijase pensula, alesese culorile, de parcă o altă minte î�ș�i imaginase scena. A simț�it un val de bucurie uitându-se la pictura terminată. Acesta era talentul pe care se luptase să î�l scoată la suprafaț�ă ș� i care î�n sfârș� it se revărsa! A făcut rapid ș� ase picturi una după alta ș� i le-a expediat unui comerciant de tablouri din Londra, unde au fost primite cu braț�ele deschise. Au reprezentat un succes fulgerător ș� i i-au adus o carieră î�ndelungată ș� i remarcabilă. După ani de zile, a fost î�ntrebat despre perioada dificilă de la î�nceput ș� i despre cum s-a produs maturizarea talentului său.

— Nu s-a maturizat, a răspuns el. A fost acolo tot timpul. Doar că nu am putut să î�l scot la suprafaț�ă deoarece am crezut că î�mi aparț�ine. Imediat ce am î�nț�eles că aparț�inea

Descoperirea sinelui secret

69

unei ființ�e superioare mie, a ieș� it singur la iveală ș� i m-a folosit, pe când mai î�nainte î�ncercasem î�n van să î�l folosesc eu.

Mistic, da, un fel de percepț�ie cosmică a muzei de către artist, dar aici se ascunde un secret mult mai mare. Pictorul nostru a dat peste relaț�ia psihologică a egoului cu Sinele Secret care nu acceptă niciun eș� ec, care duce inevitabil la succes, deoarece este o relaț�ie î�n care î�ntreaga gândire ș� i acț�iune pornesc dintr-o inteligenț�ă universală ș� i o putere omnipotentă care fac ca orice muncă să fie î�ntru totul eficientă.

PIERDEREA GRAȚIEI

Conș� tiinț�a noastră este fals ancorată î�n sinele superficial ș� i această iluzie reprezintă chiar pierderea graț�iei, deoarece din cauza ei nu ș� tim cine suntem ș� i ne î�nchipuim că suntem niș� te individualităț�i mici ș� i izolate î�ntr-un univers vast ș� i copleș� itor. Deschiderea ș� i desfăș� urarea progresivă a conș� tiinț�ei până î�n acel punct î�n care se dezvăluie perspectivele psihicului nostru reprezintă scopul evoluț�iei î�nseș� i, aș� a cum viaț�a, inteligenț�a ș� i ființ�a se manifestă din materie, pentru ca î�n cele din urmă să o controleze ș� i să o domine. Atâta timp cât rămânem î�nlănț�uiț�i î�n iluzia sinelui superficial, nu suntem decât păpuș� i ale senzaț�iilor, reacț�ionând î�ntr-un fel sau altul la fiecare situaț�ie cu care ne confruntăm, un pic mai mult decât un cifru absolut previzibil, î�ntr-o ecuaț�ie menită să producă omul liber, gânditor, omnipotent. Î�nsă această condiț�ie a libertăț�ii ș� i omnipotenț�ei are nevoie doar de percepț�ie, pentru că, fără î�ndoială, să percepi Sinele Secret î�nseamnă să devii una cu Sinele Secret. Cum vom vedea atunci? Cum ni se vor deschide ochii?

70

Magia din minte

Poate că cel mai important pas î�n discernerea Sinelui Secret este dezamăgirea faț�ă de eficacitatea sinelui superficial, altfel cum este posibil să vedem, când ne bucurăm î�ncă de orbirea noastră? Aș� adar, conș� tientizarea spirituală, iluminarea sufletească vin rareori î�n tinereț�e, deoarece tinereț�ea este preocupată de simț�uri, urmăreș� te tot felul de iubiri senzuale ș� i este î�n cea mai mare parte complet inconș� tientă de î�nchisoarea ridicată de simț�uri. Anii care trec aduc dezamăgiri, frustrări ș� i sentimentul că nu î�ț�i găseș� ti locul, ceea ce face ca sufletul aflat î�n căutare să se arunce î�n sferele psihice pentru a urmări o fundaț�ie nouă pe care să î�ș�i ridice un simț� al sinelui mai de î�ncredere ș� i mai eficient. Atunci când are loc, iluminarea este asigurată, deoarece nu caută nimeni fără să găsească, nu bate nimeni fără să i se deschidă uș� a. Simplul fapt al respingerii simț�urilor ș� i sinelui superficial pare suficient. Vălul este î�nlăturat, se dezintegrează ochelarii de cal ș� i un eveniment din viaț�a psihică ce a fost adus de suferinț�ă, frustrare ș� i dezamăgire se dovedeș� te a fi partea cea mai bună a unei nenorociri. Se dezvăluie o lume nouă. Moartea sinelui superficial se dovedeș� te a fi, de fapt, o renaș� tere. Abandonul controlului persoanei de către simț�uri se dovedeș� te a fi o preluare a frâielor vieț�ii de către o forț�ă nouă, dominantă ș� i eficientă. Atunci când se deschide ochiul interior al sufletului, descinde asupra î�ntregii ființ�e o unitate a părț�ilor ș� i o forț�ă, o vitalitate ș� i o seninătate ce refac complet acea viaț�ă ș� i î�mprumută magie ș� i grandoare tuturor celor atinse sau conș� tientizate.

Descoperirea sinelui secret

Ce vede cu aceiași ochi, precum un Dumnezeu universal,

71

Cum piere un erou sau cum o vrabie se prăbușește, Cum sunt zvârliți atomi sau chiar sisteme într-un haos total, Și cum un balon se sparge și-o lume se ivește.

– Alexander Pope

CALEA CĂTRE ILUMINARE Deș� i este adevărat că perceperea Sinelui Secret lăuntric li se î�ntâmplă de obicei bieț�ilor muritori numai după multă suferinț�ă ș� i dezamăgire, există totuș� i o cale prin care o asemenea suferinț�ă poate fi evitată î�n cea mai mare parte, cu condiț�ia ca sufletul să fie mai î�nainte devotat ș� i sincer î�n dorinț�a de a face descoperirea. Sinele Secret nu este descoperit niciodată singur î�n interior, ci este descoperit î�n acelaș� i timp î�n toate locurile, î�n toate ființ�ele ș� i se constată că este acelaș� i peste tot. Diferitele forme de viaț�ă sunt doar măș� ti puse momentan de un singur sine care stă la baza tuturor, care este peste tot, o piesă î�n care Divinitatea se ascunde momentan, î�n care momentan ea a devenit efectiv ș� i cu totul fiecare lucru î�n care s-a transformat. Toată puterea ș� i eficacitatea Celui Suprem se află î�n tine, sunt ale tale să le foloseș� ti ș� i se află ș� i î�n toț�i ceilalț�i oameni ș� i î�n toate celelalte lucruri, existând î�n spatele cortinei conș� tiinț�ei egoului, aș� teptând să fie descoperite. Există, prin urmare, o egalitate fundamentală uimitoare î�ntre toate lucrurile de sub soare. Fiecare î�ș�i are originea î�n aceeaș� i substanț�ă ș� i are î�n sine aceeaș� i ființ�ă omnipotentă ș� i suntem diferiț�i, singuri ș� i separaț�i numai î�n măsura î�n care suntem incompleț�i.

72

Magia din minte

A fi complet î�nseamnă a fi Sinele Secret, cu totul ș� i î�n î�ntregime, fără rezerve ș� i fără greș� eală.

Calea cea mai lipsită de durere către iluminare, către perceperea Sinelui Secret este, prin urmare, chiar dorinț�a de a afla adevărul care stă î�n spatele faț�adei superficiale a simț�urilor ș� i de a căuta acest adevăr nu numai î�năuntru, ci ș� i î�n afară, atât î�n fiecare persoană pe care o î�ntâlneș� ti, cât ș� i î�n tine. Odată ce acest sentiment al egalităț�ii absolute a lucrurilor ș� i oamenilor î�ncepe să ț�i se dezvăluie, vei distinge o prezenț�ă î�n fiecare piatră ș� i bulgăre de pământ, î�n fiecare copac ș� i î�n fiecare plantă, î�n fiecare animal ș� i î�n fiecare persoană pe care o î�ntâlneș� ti, blocată bineî�nț�eles î�ntr-o î�nchisoare dictată de forma ei, dar o prezenț�ă pură ș� i simplă a Sinelui Secret, care a ales această deghizare pentru scopurile sale ș� i nu este despărț�it cu totul de conș� tiinț�a sinelui său adevărat, ci chiar acum ș� i-o dezvoltă, î�n timp ce noi dăm la o parte vălul care ne separă de moș� tenirea noastră.

Odată ce omul simte prezenț�a Divinităț�ii î�n toate lucrurile, poate să ajungă la un sentiment de egalitate care î�l face să fie î�ntr-un colț� secret ș� i inviolabil al ființ�ei sale neafectat de victorie sau î�nfrângere, plăcere sau durere, poziț�ie sau prestigiu. Devine atât de hotărât să facă lucrarea Sinelui Secret î�ncât abandonează aproape î�n totalitate felul de a-ș� i folosi egoul ș� i atinge un tip de altruism î�n modul î�n care se î�nfăț�iș� ează lumii. Egalitatea este o poziț�ie psihică perfectă, dar î�i este imposibilă egoului care caută î�ntotdeauna să fie mai bun decât toate egourile din jurul lui, iar dacă nu este mai bun, este convins că e mai prost ș� i devine, prin urmare, fie umflat ș� i orb, fie rănit ș� i temător, furnizând astfel cea mai proastă bază psihică pentru a aborda viaț�a, iubirea ș� i

Descoperirea sinelui secret

73

realizările. Să fii egal î�nseamnă să nu te temi. Să ș� tii că aceeaș� i ființ�ă care locuieș� te î�n tine locuieș� te î�n toț�i ceilalț�i î�nseamnă să obț�ii o î�ncredere psihică ce î�ț�i permite să î�ț�i plasezi viaț�a, speranț�ele ș� i energiile î�n mâinile acestei ființ�e fără nicio ezitare, cu siguranț�a absolută că vei fi î�ndrumat să faci acea muncă pe care trebuie să o faci, î�n cel mai bun mod posibil, î�n cel mai bun moment posibil.

LUMEA MATERIALĂ FANTOMĂ

Este un fapt bine cunoscut că cele cinci simț�uri ale noastre percep numai o mică parte din spectrul aproape infinit de vibraț�ii care există î�n univers, că rămâne nespus de un milion de ori mai mult despre fiecare lucru decât poate fi perceput prin mijloace senzoriale. Se pot face fluiere pe care urechea umană nu le poate percepe, dar pe care anumite animale le aud cu uș� urinț� ă. Frecvenț� a vibraț� iei pe care o cunoaș� tem sub numele de lumină este strict legată de gama care are efect asupra ochiului uman, dar ș� tim totuș� i că există diferenț�e î�n privinț�a a ceea ce pot să vadă oamenii – unii sunt daltoniș� ti, alț�ii miopi, alț�ii suferă de prezbitism, unii au o viziune artistică, altora li se î�nfăț�iș� ează sfinț�i, ca lui Bernadette la Lourdes. Pe scurt, materialistul care se mândreș� te cu faptul că nu acceptă altceva decât dovezi ale simț�urilor sale acceptă, de fapt, cele mai incomplete dovezi; se mândreș� te cu orbirea sa, acceptând lucrurile ca date reale pe baza faptului că el cunoaș� te doar a miliarda parte din caracteristicile lor. Nici nu s-ar gândi să î�ncheie un contract de afaceri cu niș� te cunoș� tinț�e atât de precare, dar acceptă lumea, pe ceilalț�i ș� i pe sine î�nsuș� i pe baza unor asemenea dovezi ș� i se cabrează ca un armăsar

74

Magia din minte

care se î�mpotriveș� te atunci când i se sugerează că trăieș� te printre fantome.

Concentrarea atenț�iei asupra egoului ș� i a dovezilor simț�urilor reprezintă vălul care ascunde Sinele Secret. Simț�urile î�n sine nu constituie vălul, numai impresia pe care o dau, ș� i anume că transmit observatorului aspectul total al lucrurilor. Nici egoul nu este un văl î�n sine, numai impresia pe care o lasă prin dominarea totală a conș� tiinț�ei că este sinele real al persoanei. Obsedat de lumea sa senzorială ș� i absorbit î�n î�ntregime de ego, omul nu are nicio ș� ansă să perceapă Sinele Secret. Se aude sunetul goarnei, dar urechile sale nu sunt pe frecvenț�ă. Cu aceste cunoș� tinț�e mărunte ș� i incomplete, el abordează mereu lucrurile fără să le perceapă adevărata natură ș� i destinul final, prin urmare, drumul său prin viaț�ă este marcat î�n principal de suferinț�ă ș� i î�nfrângere, deș� i din când î�n când scopurile egoului său vor coincide cu ț�intele Divinităț�ii, caz î�n care cade de bunăvoie victimă propriei duplicităț�i, convins că micile sale maș� inaț�iuni au pus lumea î�n miș� care. Sfârș� itul egoului său este î�nsă sigur, deoarece nu reprezintă decât niș� te rămăș� iț�e plutind î�n derivă pe un val care se ridică, ș� i mai devreme sau mai târziu se distruge singur urmărind ț�inte diferite.

RESEMNAREA ȘI ASPIRAȚIA

Ceea ce trebuie să faci este să renunț�i la ego. Să ieș� i ș� i să te eliberezi din strânsoarea simț�urilor reprezintă singura cale pentru a descoperi Sinele Secret. Mulț�i oameni sunt î�ngenuncheaț�i de viaț�ă î�nainte să renunț�e la sine ș� i ajung la egalitate prin resemnare. Mulț�i dintre cei mai străluciț�i oameni au avut parte de o iluminare obț�inută astfel. Din

Descoperirea sinelui secret

75

î�nfrângerea ș� i degradarea supremă a sufletului uman au apărut momentele sale de cea mai mare inspiraț�ie, dar nu este sigur că vreo ființ�ă umană ar alege de bunăvoie o asemenea cale î�n vederea unui scop care î�i este î�n primul rând vag. Misticii care au descoperit Sinele Secret prin concentrare mentală ș� i spirituală relatează că până ș� i ei au trecut printr-o „noapte neagră a sufletului” atunci când egoul a fost abandonat. Evelyn Underhill face cronica multor asemenea transfigurări ș� i toate au fost precedate de o perioadă de depresie spirituală ș� i emoț�ională adâncă, aș� a cum a avut Hristos î�n Grădina Ghetsimani. Nu este un lucru uș� or să abandonezi egoul. Este un fel de moarte. Dar trebuie făcut î�nainte ca viaț�a să poată fi amplificată de conș� tiinț�a extinsă ce rezultă din stăpânirea completă a individului de către Sinele Secret. Calitatea necesară mai presus de toate este curajul. Trebuie să te desprinzi, trebuie să faci saltul. Din punct de vedere liric, este exact aș� a cum a consemnat Dustin Smith, un paraș� utist care făcea salturi din avion cu cădere liberă.

„Prima dată când ajungi la salt este cel mai ciudat. Habar nu ai ce urmează să se î�ntâmple. Eș� ti î�ngrozit la primul pas. Apoi te uiț�i î�n jos, ca Dumnezeu. Ș� i la final este părăsirea avionului. Eș� ti liber î�n acest demers ș� i î�n î�ntregime responsabil pentru tine. Ai un moment real al adevărului când î�ntinzi mâna după coardă. Cobori absolut î�n culmea fericirii. Ai făcut ceva care î�ntr-un fel pare ridicol, dar î�n altul este foarte logic.” Nu recomand acum ca orice căutător al adevărului să adopte paraș� utismul ca metodă de iluminare, dar nu există î�ndoială din observaț�iile dlui Smith că desprinderea de

76

Magia din minte

siguranț�a avionului î�n pericolul necunoscut al cerului este aproape exact ca pasul spiritual al despărț�irii de ego ș� i al predării vieț�ii î�n mâinile călăuzirii necunoscute a Sinelui Secret. Amândouă necesită curaj; amândouă exemplifică o căutare. Amândouă simbolizează aspiraț�ia omului de a străpunge vălurile care î�i obturează vederea.

ȚINUTUL DE DINCOLO

Rezultatul final al transfigurării, al iluminării, este ca egoul să fie subordonat aș� a cum se cuvine Divinităț�ii, dar î�nainte ca Sinele Secret să poată măcar să î�i apară sufletului ce aspiră, trebuie să existe o perioadă de timp prealabilă î�n care importanț�a exagerată a egoului este redusă treptat până când nu mai ocupă î�ntreaga conș� tiinț�ă, până când se face loc î�n ea ca să intre lumina, ca să se dezvăluie Divinitatea. Unii oameni sunt atât de absorbiț�i de mecanismele egoului î�ncât nu au nici cea mai mică idee ce se î�nț�elege prin subordonarea lui faț�ă de un alt principiu. Pentru ei, egoul este î�nceputul ș� i sfârș� itul, suma î�ntregii existenț�e ș� i, î�n funcț�ie de cum satisfac acest sine superficial prin putere, poziț�ie ș� i victorie, simt că au obț�inut succesul î�n viaț�ă. Adevărul este că cea mai sigură cale pentru a garanta lipsa succesului î�n viaț�ă – succesul de a ajunge să pătrunzi semnificaț�ia existenț�ei – este să satisfaci î�n continuare egoul. Ceea ce rezultă atunci este o orbire prin limitare, pentru că egoul, fiind mic, nu poate să vadă dincolo de el î�nsuș� i. Iisus, un mare mistic ș� i un maestru al cunoaș� terii spirituale, a spus că î�i este mai greu bogatului să intre î�n î�mpărăț�ia cerurilor decât cămilei să treacă prin urechile acului. Această observaț�ie este, bineî�nț�eles, î�n mare măsură o

Descoperirea sinelui secret

77

parabolă. Iisus nu s-a referit exclusiv la oamenii bogaț�i, deoarece unii oameni bogaț�i sunt foarte credincioș� i, ci mai degrabă la oamenii care trăiesc pentru a-ș� i satisface simț�urile ș� i vanitatea adânc î�nrădăcinată; aceș� tia sunt cei cărora nu le este disponibilă conș� tiinț�a extinsă. Nu le este refuzată dintr-un motiv moral, ci dintr-unul pur ș� tiinț�ific. Dacă cineva se uită printr-o crăpătură din zid, lumea i se dezvăluie parț�ial. Î�nsă dacă trece prin zid, i se dezvăluie î�n sfârș� it adevăratul aspect al ț�inutului de dincolo. Renunț�area la ego ș� i unirea cu Sinele Secret fac posibilă această priveliș� te pentru sufletul care aspiră.

CONȘTIINȚA EXTINSĂ

Conș� tiinț�a reprezintă cheia descoperirii Sinelui Secret. Să devii conș� tient că ea este aceeaș� i î�n toț�i oamenii reprezintă un pas important pe calea către iluminare. Odată ce eș� ti impresionat de amploarea acestei situaț�ii, nu vei mai fi niciodată la fel, deoarece vei percepe inerent că î�n univers nu sunt o multitudine de suflete care aspiră ș� i caută, ci doar un individ, ș� i tu eș� ti acesta ș� i el este toț�i ceilalț�i, aș� a că, î�ntr-un sens foarte real, tu ș� i vecinul tău sunteț�i unul. Odată ce î�nț�elegi implicaț�iile magnifice ale acestui fapt, vei vedea că secretul unui trai bun nu î�nseamnă exercitarea voinț�ei individuale, aș� a cum ai presupus dintotdeauna, ci mai degrabă să ajungi să cunoș� ti ș� i să î�nț�elegi evenimentele ș� i obiectele astfel î�ncât să le percepi corect scopul ș� i destinul real. Ș� i nu vei face asta observând realităț�ile superficiale, aș� a cum sunt ele î�nregistrate de sinele egoist, ci numai extinzându-ț�i conș� tiinț�a până î�n punctul î�n care obiectele ș� i evenimentele ajung să facă parte din tine, aș� a cum sunt

78

Magia din minte

cu siguranț�ă î�n realitate, pentru că atât tu, cât ș� i ele sunteț�i Sinele Secret.

Să-ț�i extinzi la infinit conș� tiinț�a ar î�nsemna să devii una cu forț�a unică, puterea unică, mintea unică ce există î�n realitate. Poate că acest obiectiv, î�n această epocă ș� i î�n această etapă a evoluț�iei, este imposibil, dar putem totuș� i să ne extindem conș� tiinț�a prezentă de o mie de ori, dacă nu pentru a include universul, atunci cu siguranț�ă pentru a ne include prietenii, vecinii, evenimentele ș� i circumstanț�ele î�n care ne aflăm. Printr-un proces de identificare putem ajunge să cunoaș� tem alte lucruri, alț�i oameni ș� i chiar evenimentele exterioare aș� a cum ne cunoaș� tem pe noi î�nș� ine, ș� i stăpâniț�i de această cunoaș� tere putem să acț�ionăm î�n mijlocul tuturor lucrurilor î�ntr-un acord deplin cu natura ș� i destinul lor adevărat, astfel că acț�iunile noastre capătă un fel de omnipotenț�ă, activitatea noastră un fel de eficacitate absolută, î�ncât s-ar putea să pară că modelăm ș� i că schimbăm lumea din jurul nostru, când de fapt nu facem decât să acț�ionăm î�n conformitate cu natura sa reală, dar nedezvăluită.

ALCHIMIA MAGICĂ

„Nu sunt Eu, ci o putere mai mare decât Mine” este primul lucru pe care trebuie să î�l recunoaș� tem î�n faț�a Sinelui Secret. Odată ce realizăm acest lucru, ne plasăm soarta acolo unde ar trebui să fie, printr-un fel de cedare î�n mâinile cuiva infinit mai informat ș� i mai capabil. Primul pas este să renunț�ăm la imboldurile ș� i impulsurile naturii ș� i egoului nostru superficial, pentru că atâta timp cât suntem legaț�i de acest microcosmos ineficient ș� i mic, nu putem să

Descoperirea sinelui secret

79

fim eficienț�i î�n munca noastră sau senini î�n dezvoltarea spirituală. Trebuie să ne î�ndepărtăm de ceea ce am considerat î�ntotdeauna a fi sinele ș� i să î�mbrăț�iș� ăm ceea ce am considerat î�ntotdeauna a fi altceva decât sinele, căci î�n această î�ndepărtare ș� i î�n această î�mbrăț�iș� are stă salvarea noastră. „Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine”, a afirmat Iisus, „ci Tatăl – Care locuieș� te î�n mine – face lucrurile Lui”*. Ș� i atunci când transfigurarea sa a fost completă: „Eu ș� i Tatăl meu una suntem”**.

Sinele superficial nu se va da uș� or bătut. Luptele ș� i imboldurile sale nechibzuite vor fi permanente. Î�nț�elept ș� i extrem de iluminat este omul care reuș� eș� te să î�ș�i controleze egoul tot timpul. Să fii om î�nseamnă să fii supus greș� elii, dar să descoperi î�năuntrul tău imaginea perfecț�iunii ș� i bucuriei î�nseamnă să găseș� ti o cale de ieș� ire din această mlaș� tină a senzaț�iei fizice î�n care suntem prinș� i î�n viaț�ă. Salvarea noastră nu se află mai departe de noi î�nș� ine deoarece î�n fiecare dintre noi sălăș� luieș� te o lumină sfântă, un sine ascuns care poate să ne aline suferinț�a ș� i frustrările, indiferent cât de dureroase sau de persistente ar fi. Nu trebuie decât să î�l descoperim ș� i să î�l acceptăm pentru ca el să ne devină sinele adevărat ș� i să facă miracole î�n viaț�a noastră.

* Ioan 14.10. (n.tr.) ** Ioan 10.30. (n.tr.)

3 CEL MAI MARE MIRACOL DINTRE TOATE

Noț�iunile mecaniciste despre viaț�ă sunt mult prea dominante î�n societatea de azi. Cei mai mulț�i dintre oameni cred că un lucru este ceea ce este deoarece e alcătuit din alte lucruri, de alte lucruri sau provine din alte lucruri ș� i majoritatea dintre noi suntem hotărâț�i să miș� căm cu mâna acest lucru, de parcă am avea fi jucători de ș� ah, viaț�a este tabla, iar piesele sunt lucrurile care ne preocupă. Mult prea curând descoperim că ni se opune un adversar misterios ș� i lipsit de scrupule, iar sfârș� itul nostru este inevitabil. Ne-am preocupat numai de aspectul de suprafaț�ă al jocului ș� i o asemenea perspectivă nu poate niciodată să pătrundă nuanț�ele vieț�ii ș� i semnificaț�ia ei reală.

MÂNA ȘI OCHIUL NEMURITOR

Conceptele materialiste despre existenț�ă sfârș� esc prin a fi deprimant de sterile, deoarece, după ce maș� inăria complexă a corpului uman este redusă la cea mai mică celulă, prezenț�a care o animă tot nu este de găsit; nu se află nimic acolo ca să î�l î�ntâmpine pe cercetătorul materialist î�n afară de abisul căscat al unui univers mort ș� i nepăsător. Forma unui lucru se potriveș� te funcț�iei sale, funcț�ia se potriveș� te

82

Magia din minte

scopului, iar fiecăreia î�i este intrinsec un proiect complex ș� i foarte inteligent, care î�ntrece cu mult ceea ce î�i este minț�ii superficiale a omului posibil să facă. Nu trebuie să ne interesăm î�ntr-atât de formă, cât de ideea care stă la baza formei, scopul inteligent care î�i dă acelei forme funcț�ia perfectă. Tigru, tigru care arzi

În ai nopții codri-nalți, Cine-a pus a lui vecie

În temuta-ți simetrie?

– William Blake*

Observă mersul unui tigru zvelt ș� i puternic î�n cuș� ca unei grădini zoologice ș� i vei ș� ti imediat că te uiț�i la o creatură concepută perfect pentru o anumită funcț�ie, fără miș� cări irosite, fără vreo parte î�n plus sau vreuna inutilă. Examinează nenumăratele forme geometrice ale fulgilor de zăpadă ș� i vei deveni conș� tient pe dată că î�n spatele creaț�iei se află o minte matematică supremă, de un milion de ori mai inteligentă decât cea a celui mai erudit dintre oamenii de ș� tiinț�ă. Rotaț�ia ordonată a planetelor î�n spaț�iu, dispunerea sistemelor solare î�n univers, schema atomului, misterul adânc ș� i enigmatic al vieț�ii; suntem cu siguranț�ă orbi dacă nu recunoaș� tem lucrarea unei inteligenț�e supreme care î�ndrumă, modelează ș� i dirijează cu un scop. Î�n creativitatea infinit de plastică a acestei inteligenț�e î�ș�i au originea toate lucrurile. Face totul, modelează totul din sine î�nsăș� i. Nu omul ț�ine î�n mâini soarta universului; acea soartă este î�n

*  Poeme, traducere de Cicerone Theodorescu, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958, p. 37. (n.tr.)

Cel mai mare miracol dintre toate

83

siguranț�ă î�n mâinile creatorului ei, iar acel creator a î�ntrupat î�n om tot potenț�ialul ș� i puterea sa.

Finalitatea evoluț�iei a fost asigurată cu mult î�nainte ca omul să ajungă pe scena terestră; a fost asigurată chiar de la î�nceput. Acea inteligenț�ă cu posibilităț�i atât de mari î�ncât să aibă puterea de a da naș� tere noț�iunilor de spaț�iu, timp ș� i materie, de a crea nenumăratele forme de viaț�ă ș� i de a le î�nsufleț�i cu propria prezenț�ă nu ar renunț�a cu siguranț�ă, î�n niciun moment de răscruce, nu ar lăsa controlul uneia dintre creaț�iile sale parț�ial dezvoltate ș� i conș� tiente doar î�ntr-o anumită măsură. Aceasta este, î�nsă, concluzia la care au ajuns unii dintre gânditorii noș� tri, cel puț�in cei care cred că omul controlează universul ș� i propriul destin, omul material, omul superficial, omul egocentric, parț�ial conș� tient.

PAȘI PRINTRE STELE

Există o cauză ascunsă a tuturor lucrurilor, ascunsă pentru că nu este vizibilă, invizibilă pentru că nu î�mbracă nicio formă anume, nu se î�ncadrează î�n nicio descriere anume. Ea stă pentru totdeauna ș� i omniscient î�n spatele conș� tiinț�ei fiecărei ființ�e ș� i determină soarta, toate consecinț�ele, toate conflictele ș� i toate deciziile. Nu are contradicț�ii î�n niciun aspect al ființ�ei sau scopului ei; î�n ea nu există nimic neterminat, niciun conflict nerezolvat. Este mintea universală, inteligenț�a divină, Sinele Secret care animă orice ființ�ă. Este de dimensiuni infinite, nu are limite î�n capacităț�ile ș� i puterile sale ș� i se află complet ș� i î�n î�ntregime î�n tine. Chiar dacă ascuns de mintea ta superficială, este sinele tău nemuritor.

84

Magia din minte

Acesta este sinele ai cărui paș� i sunt vizibili î�n stele, î�n proiectul infinitezimal ș� i complex al seminț�ei ce germinează, î�n culoarea, măreț�ia ș� i energia ce dă î�n clocot a vieț�ii care evoluează. El creează toate formele, le năruieș� te ș� i le spulberă atunci când ideea din spatele lor a fost exprimată. Este ființ� a unică, singura minte, viaț� a solitară, singura prezenț�ă adevărată, singurul sine real care există. Etern, nenăscut, nemuritor, laturile infinite ale naturii sale cu nenumărate feț�e se exprimă pe scena vieț�ii ș� i fiecare dintre creaț�iile sale conț�ine î�n ea toată esenț�a, puterea ș� i inteligenț�a creatorului, fiecare are î�n ea Sinele Secret.

VIAȚA NE TRAGE DE MÂNECĂ

„La ce î�ț�i foloseș� te să ai un sine care î�ț�i depăș� eș� te cu atât de mult î�nț�elegerea, care nici măcar nu este identitatea pe care ai crezut mereu că o ai?”, î�ntreabă oamenii câteodată. Î�ț�i foloseș� te foarte mult. Dacă te concentrezi pe mintea superficială, atunci dimensiunile vieț�ii î�ț�i sunt ascunse pentru totdeauna; nu ș� tii de unde ai venit ș� i nu ș� tii î�ncotro te î�ndrepț�i; te î�ntrebi chiar dacă nu cumva î�ntr-o zi ai putea să î�ncetezi să mai exiș� ti. Nu poț�i să î�nț�elegi miliardele de kilometri până la cea mai apropiată stea sau miliardele de ani de când Pământul a î�nceput prima dată să se rotească pe orbită î�n jurul Soarelui. Nu poț�i să vezi mintea altei persoane, să î�nț�elegi ce animă o ființ�ă vie, să pătrunzi scopul vieț�ii. Totul este un mister, totul face ca micul ego să pară un pitic, care nu poate să vadă realmente dincolo de lungul nasului, ș� i până ș� i asta o î�nț�elege doar vag. Dacă nu suntem la fel de incapabili să î�nț�elegem cum sunt niș� te vite de pe câmp, nu putem decât să fim bolnavi

Cel mai mare miracol dintre toate

85

atunci când trăim concentraț�i pe ego; lumea este prea mare. Frica, zădărnicia, vinovăț�ia ș� i frustrarea sunt soarta noastră zilnică atunci când suntem mărunț�i ș� i nu ne găsim locul ș� i ș� tim asta. S-ar putea să fim ș� oareci ș� i să ragem ca leii, dar vom ș� ti î�n curând că suntem ș� oareci, dacă trăim robiț�i de ego. Viaț�a trage de mânecă pe fiecare om. Fie ascultă, fie este doborât. Niciun individ nu domină; suntem cu toț�ii parte esenț�ială a unei singure minț�i, a unui singur sine, a unei singure inteligenț�e supreme; ș� i dacă î�nț�elegem realitatea transformatoare că inteligenț�a intră complet î�n noi, ne stăpâneș� te ș� i ne foloseș� te pentru lucrarea ei î�n lume, ne atingem potenț�ialul uman maxim.

VIZIUNEA ÎNGUSTĂ

Î�n univers este implicită prima cauză, impulsul originar, ș� i această primă cauză este o inteligenț�ă primară din care au izvorât toate lucrurile. Este implicată î�n exprimarea sa, iar rezultatul î�l constituie diversitatea infinită ș� i aspectul vieț�ii, gama nesfârș� ită de forme care evoluează ș� i care populează lumea. Fiecare formă nu este o creaț�ie separată a inteligenț�ei originale, ci mai degrabă o expresie a ei, astfel î�ncât î�n fiecare locuieș� te inteligenț�a originală î�nsăș� i, mascată sub acea formă ș� i limitată î�ntr-o anumită măsură, rămânând î�nsă infinită, eternă ș� i omniscientă. Nu eș� ti sinele superficial limitat ș� i egoul care ai avut mereu impresia că eș� ti, ci chiar acea inteligenț�ă primară care a manifestat toate formele universului. O reflecț�ie asupra naturii inteligenț�ei ș� i conș� tiinț�ei ne dezvăluie de ce este aș� a. Atunci când atenț�ia noastră este concentrată pe un anumit lucru, î�n măsura î�n care suntem

86

Magia din minte

captivaț�i cu totul, devenim lucrul la care suntem atenț�i. Această calitate a conș� tiinț�ei de a avea o „viziune î�ngustă” este responsabilă pentru fenomenul remarcabil al hipnozei. Când hipnoza este profundă ș� i conș� tiinț�a poate fi dirijată către un singur obiect, subiectul devine obiectul ș� i nu î�ș�i mai dă seama cine este. Dacă i se spune că este raț�ă, măcăne ș� i merge legănat. Dacă i se spune că este urs, mormăie. Dacă i se spune că este om politic, ț�ine discursuri. Nu ș� tie decât că e raț�ă atunci când este raț�ă, ș� i că e urs, atunci când este urs, că e om politic, atunci când este om politic. Cu siguranț�ă că inteligenț�a universală î�nsăș� i este probabil atât de captivată de fiecare dintre manifestările sale, î�ncât devine lucrul care a devenit, uitând complet de starea sa reală ș� i de toate celelalte manifestări ale naturii sale. Din acest motiv nu ș� tim ce suntem cu adevărat ș� i devenim lucrul pe care ne este concentrată conș� tiinț�a.

UNIVERSUL CONCEPTUAL

S-ar părea că mintea universală sau inteligenț�a primară are capacitatea să devină orice vrea sau, mai degrabă, că natura sa intrinsecă este să devină orice prinde rădăcini î�n ea ca idee, ca gând. Existenț�a acestei minț�i universale trebuie să fie pur mentală. Î� n principal ș� i poate exclusiv activitatea sa este gândul. Ea gândeș� te ș� i fiecare dintre gândurile sale se manifestă ca formă î�n lumea materială. Fiecare gând conț�ine î�n el toată inteligenț�a gânditorului, astfel î�ncât gândul este un lucru capabil să dezvolte alte gânduri. Prin urmare, dacă un om este un gând î�n mintea gânditorului etern, atunci inteligenț�a acelui gânditor etern este latentă î�n om ș� i astfel germenii eliberării de sub o

Cel mai mare miracol dintre toate

87

conș� tiinț�ă direcț�ionată ș� i concentrată sunt impliciț�i î�n fiecare dintre noi. Putem, efectiv, să devenim orice, să facem orice deoarece î�n spatele conș� tiinț�ei noastre concentrate stă o minte universală ș� i omniscientă. Sămânț�a tuturor posibilităț�ilor se află î�n noi. Brațul scurt are nevoie de om ca să atingă Raiul, Așa că Raiul este gata să se-aplece pân’ la el.

– Francis Thompson

Aspectele metafizice ale relaț�iei dintre mintea universală ș� i propria ta minte superficială trebuie î�nț�elese î�ntr-un fel î�nainte să fie posibil să te eliberezi din robia faț� ă de reacț� iile senzoriale ș� i sclavia faț�ă de circumstanț�e. Este perfect î�n regulă să avertizezi pe cineva care suferă din cauza circumstanț�elor să gândească pozitiv, dar adesea el nu are î�nlăuntrul său resursele pentru a realiza acest lucru, tot aș� a cum nu poate să ridice armele î�mpotriva evenimentelor fizice care î�l atacă. Este nevoie de o abundenț�ă de resurse spirituale pentru a da naș� tere curajului necesar eliberării sufletului din robia faț�ă de sinele superficial. Ș� i este nevoie de mult curaj pentru a susț�ine sufletul î�n acel salt î�n abisul libertăț�ii absolute care vine odată cu î�ncrederea completă î�n Sinele Secret. Î�n general vorbind, motivele câș� tigului bănesc sau ale autorităț�ii personale sunt pur ș� i simplu insuficiente pentru a produce impulsul necesar promovării unităț�ii dintre Sinele Secret ș� i caracterul superficial. Atunci când ne dorim lucruri din motive egoiste, ne î�ngustăm orizontul percepț�iei până când ne este imposibil să zărim ființ�a vastă ș� i

88

Magia din minte

puternică ce locuieș� te î�n noi. Putem să fim forț�aț�i să ne dăm bătuț�i, să fim cumplit de umiliț�i, dar o asemenea î�ncetare a imboldurilor egoului este adesea temporară, iar atunci când echilibrul vieț�ii noastre este refăcut, egoul î�ș�i adună din nou forț�ele, reconsideră faptul că a renunț�at ș� i reia controlul vieț�ii spre tristeț�ea persoanei dinăuntru. Singura conversaț�ie adevărată ș� i durabilă către unitatea cu Sinele Secret provine din faptul că stăpânim datele lumii mentale ș� i spirituale î�n care locuim, astfel î�ncât toate minț�ile sunt văzute ca o singură minte, toate spiritele ca un singur spirit, toate persoanele ca o singură persoană, iar o asemenea percepț�ie nu este acceptată din credinț�ă sau convingere, ci după o percepere clară a faptelor, aș� a cum există ele, pe baza unor dovezi indiscutabile ș� i irevocabile. Numai î�nț�elegerea mentală prin intermediul unei conș� tientizări mai bune poate realiza acest lucru.

GÂNDITORUL ETERN

Viaț�a este pentru fiecare dintre noi exact aș� a cum o interpretăm ș� i aceasta este legea mentală după care trăim. Î�n mod similar, toate noț�iunile teologice ș� i metafizice sunt, pentru fiecare dintre noi, exact aș� a cum le interpretăm, deoarece ideile care prind rădăcini î�n conș� tiinț�a noastră determină perspectiva ș� i limitele ei. Pe scurt, Dumnezeu este aș� a cum ne î�nchipuim că este ș� i nu trebuie decât să ne schimbăm noț�iunea despre El pentru a-L schimba. El este idee doar pentru că este mintea, iar acea idee, care este cea mai mare, cea mai perfectă, cea mai realizabilă, cea mai clară, este î�n concluzie cea mai apropiată aproximare a Divinităț�ii. Boala noastră este provocată de felul î�ngust î�n

Cel mai mare miracol dintre toate

89

care putem să vedem ș� i ne vindecăm numai atunci când ne lărgim viziunea sau ne extindem orizontul.

Iată metafizica pe care se bazează această carte. Există un gânditor etern, care gândeș� te permanent, iar fiecare gând pe care î�l are pare să fie separat de el, dar nu este; î�l reprezintă doar pe gânditor, dar nu î�n î�ntregime ș� i î�n măsura î�n care gândul există, acesta este gânditorul, deș� i nu î�n mod complet. Gânditorul este Dumnezeu, gândul este omul, iar Dumnezeu s-a absorbit î�n gând, dar nu este legat de el ș� i poate să se elibereze oricând, extinzându-ș� i conș� tientizarea. Atâta timp cât omul este absorbit î�n ego, este absorbit ș� i î�n gând ș� i rămâne acel gând, este legat de ideea care l-a pus iniț�ial î�n miș� care, dar atunci când lasă la o parte absorbirea sa î�n ego, transa lui prinde a se nărui, iar el î�ncepe să se recunoască pe sine î�nsuș� i ca fiind Dumnezeu. Imediat ce face orice aproximare a acestei poziț�ii psihice, ajunge î�ntr-un loc î�n care poate să schimbe ideea care a pus iniț�ial egoul î�n miș� care, iar de acolo poate să se transforme î�ntr-o persoană complet diferită prin simplul fapt că este capabil să accepte o idee cu totul nouă ș� i diferită despre sine. Trebuie să pătrundem î�n dualitatea aparentă a vieț�ii î�nainte să putem î�nț�elege clar unitatea noastră cu Sinele Secret. Î�n lume nu acț�ionează mai multe ființ�e ș� i forț�e ale naturii, ci numai una. Toate sunt aspecte diferite ale acestei ființ�e unice. Î�n fiecare este inclus acel grad de conș� tiinț�ă care determină forma lucrului respectiv, dar conș� tiinț�a inclusă este tot conș� tiinț�a Sinelui Secret, limitată ș� i aparent separată, deoarece este î�ncorporată î�n lucrul care a devenit. Ș� i această î�ncorporare, această limitare, este ceea ce

90

Magia din minte

cunoaș� tem sub numele de sine superficial, sub numele de ego, ș� i reprezintă vălul care ne desparte de cunoaș� terea naturii noastre mai vaste ș� i a adevăratei noastre ființ�e. Ceea ce trebuie să facem atunci este să scăpăm de ego. Subordonarea Sinelui Secret, aș� ezarea lui î�n poziț�ia psihică adecvată faț�ă de stăpânul ș� i conducătorul său ș� i, mai presus de toate, recunoaș� terea lui de a fi î�n principal o iluzie, un lucru schimbător, un nor temporar care stă î�ntre noi ș� i unirea pură ș� i completă cu Divinul, aceș� tia sunt paș� ii pe care trebuie să î�i facă un novice î�nainte ca activitatea sa î�n lume să fie marcată de putere ș� i eficacitate.

CONDIȚIONAREA CONȘTIINȚEI

Toate lipsurile, limitările ș� i defectele care ne influenț�ează viaț�a se află î�n mintea noastră, sunt literalmente create acolo pentru că sunt un produs al conș� tiinț�ei noastre limitate ș� i egocentrice. Ne î�mpiedicăm pentru că nu vedem, iar această stare de a nu putea să vedem ne pune obstacole î�n cale. Edward Carpenter* a afirmat: „Ar trebui să fie la fel de uș� or să î�ț�i alungi un gând neplăcut din minte ca atunci când î�ț�i scuturi o piatră din pantof”, dar, din păcate, nu este aș� a. Gândul neplăcut nu este un lucru î�n sine, ci mai degrabă lipsa unui lucru. Condiț�iile negative sunt percepț�ii imperfecte. Este ca atunci când nu putem să percepem că ne pierdem din puteri. Nu poț�i să î�ț�i î�ntorci mintea cu susul î�n jos ș� i să scuturi ceva care nu s-a aflat acolo de la bun î�nce-

*  Edward Carpenter (1844-1929) a fost un poet socialist englez, filo-

zof, antologist și activist timpuriu pentru drepturile homosexualilor și ale animalelor. A fost un vegetarian convins, a militat împotriva vivisecției și a scris pe larg despre acest subiect. (n.ed.)

Cel mai mare miracol dintre toate

91

put. Motivul pentru care există gândul neplăcut este acela că propria conș� tiinț�ă este prea mică ș� i pur ș� i simplu nu î�nț�elege. Î�n loc să î�ncerci să arunci afară ceva ce nu se află cu adevărat acolo, remediul constă î�n extinderea conș� tiinț� ei până când poț� i să vezi că lipsurile, limitările ș� i defectele există numai î�n virtutea percepț�iei mentale imperfecte. De aceea vedem atât de multe eș� ecuri la persoanele care î�ncearcă să î�ș�i creeze condiț�ii pozitive î�n viaț�ă gândind pozitiv. De obicei, asemenea gânduri pozitive se axează pe bani, sănătate, iubire, siguranț�ă, pace interioară. Unui om care trăieș� te î�ntr-o stare permanentă de anxietate i se spune că tot ceea ce trebuie să facă pentru a-ș� i mări curajul este să î�ș�i spună că este neî�nfricat. Dar el tot nu este un războinic cu inimă de leu. Toate afirmaț�iile pozitive pe care le face nu sunt de niciun folos, iar el rămâne la fel de servil ș� i plin de tensiune după acest tratament autoadministrat, poate ș� i mai rău, pentru că acum i-a fost luată chiar ș� i puț�ina î�ncredere pe care o avea. Nu este suficient să î�ț�i spui că ceva este alb când ochii tăi î�ț�i spun că este negru. Pentru ca acel ceva să devină alb, trebuie să pară alb ș� i singura cale prin care va părea alb este ca tu să poț�i, prin dezvoltare psihică, să pătrunzi iluzia culorii sale negre. Frica nu este intrinsecă unei situaț�ii, este intrinsecă reacției noastre la acea situaț�ie. Dacă vrem să ne î�nvingem frica, trebuie să ne dezvoltăm asemenea cunoș� tinț�e ș� i percepț�ii care să ne permită să vedem controlul ș� i siguranț�a î�n acele situaț�ii care î�nainte ni se păreau ameninț�ătoare. Nu este nimic î�n neregulă să î�ț�i fie frică de un leu. Dar dacă vrem să î�nvingem acea frică, nu procedăm bine atunci când î�ncercăm să ne ascundem frica de noi î�nș� ine ș� i ieș� im neș� tiutori să dăm ochii cu leul, oferindu-i

92

Magia din minte

astfel fiarei o masă gustoasă. Singura modalitate de a ne î�nvinge frica de lei este să î�nvăț�ăm să î�mblânzim leii. Odată ce am î�nvăț�at să controlăm leul, ieș� im să dăm ochii cu el î�n perfectă siguranț�ă. Nu forța, ci arta-i cea care primește dăruința

Iar faptul de a fi agil e mai puțin decât prudența.

– Alexander Pope

POZIȚIA PSIHOLOGICĂ POTRIVITĂ

Cauza unică a tuturor lucrurilor este Sinele Secret. Din el sunt făcute toate. Procesiunea infinită de ființ�e vii din lume este o manifestare a naturii sale multilaterale ș� i eterne. Sinele Secret există doar la nivel mental. Esenț�a sa este lumina, electricitatea. Este reprezentat de energia uriaș� ă aflată î�n echilibru din atom, de curioasa î�nchisoare invizibilă care fixează moleculele î�n anumite forme ș� i le dă aspectul unui copac, al unei pietre. Realitatea minunată, dătătoare de putere ș� i de speranț�ă este aceasta: interacț�iunea Sinelui Secret cu creaț�iile sale este cauza evoluț�iei î�n cadrul speciilor ș� i cauza evoluț�iei individului. Un om se poate schimba, se poate face mai bun, intrând î�ntr-o relaț�ie potrivită cu acesta.

Ce este această relaț�ie potrivită? Nu este o devalorizare josnică, nu este o supunere î�nlăcrimată, nu este o resemnare abjectă. Este o predare conș� tientă ș� i controlată a vieț�ii î�n mâinile unei puteri mai potrivite să o folosească ș� i să o dezvolte decât egoul individului. Egoul rămâne, cu siguranț�ă, mintea superficială rămâne, dar subordonate acum, mijloace ale unei puteri mai mari, ale unei conș� tiinț�e mai vaste

Cel mai mare miracol dintre toate

93

decât cea care a condus î�nainte viaț�a. Să găseș� ti relaț�ia adecvată dintre ego ș� i Sinele Secret î�nseamnă să descoperi poziț�ia psihică din care sunt posibile toate lucrurile, acel vortex de energie ș� i creativitate care face un uriaș� din cel mai modest om. Î�nvaț�ă să asculț�i. Sunt voci care î�ț�i vorbesc î�n suflet. Atunci când î�ț�i laș� i viaț�a î�n mâinile altcuiva î�n afară de ego, vocea Divinităț�ii devine inconfundabilă. Odată cu această voce interioară vine ș� i viziunea interioară, astfel î�ncât vei percepe intuitiv adevărul î�n situaț�iile î�n care î�nainte era ascuns. Î�n mod misterios, graniț�ele conș� tiinț�ei se lărgesc, cuprinzând persoane, lucruri, situaț�ii, astfel î�ncât î�naintezi î�n concordanț�ă cu natura lor, iar acț�iunile tale î�ncep să capete un fel de caracter infailibil, fiind perfect acordate cu mediul tău ș� i cu persoanele cu care vii î�n contact.

DESCHIDEREA ÎNCHISORII SINELUI

Imaginaț�ia este cheia care descuie î�nchisoarea sinelui. Fiecare dintre noi este reț�inut î�ntre cei patru pereț�i ai propriului ego, iar această reț�inere, această restricț�ie este cea care ne aduce toate relele, care ne î�mpiedică să ajungem la sursa puterii noastre. Esenț�a mentală a Sinelui Secret este imaginaț�ia. Î�ntr-o clipită, imaginaț�ia poate să cuprindă toate graniț�ele, tot spaț�iul, tot timpul. Omul, ca animal fizic, este doar o creatură infimă care se zbate î�n abisul uriaș� al spaț�iului ș� i timpului, dar omul, ca ființ�ă mentală, are aceeaș� i statură ca î�nsuș� i universul, î�ntrucât mintea sa poate să perceapă totul ș� i să î�nț�eleagă totul, până la structura materiei ș� i a vieț�ii. Imaginaț�ia î�l î�mpinge la o asemenea î�nț�elegere. Imaginaț�ia este legătura sa cu Sinele Secret.

94

Magia din minte

John Masefield* scria: „Omul este alcătuit din corp, minte ș� i imaginaț�ie. Corpul î�i este imperfect, mintea nu î�i este de î�ncredere, dar imaginaț�ia l-a făcut remarcabil. Î�n unele secole, imaginaț�ia lui a făcut din viaț�a pe această planetă un exerciț�iu intens al tuturor energiilor nemaipomenite”. S-a stabilit că tot ce se menț�ine ca imagine î�n minte î�ș�i va găsi calea către lumea exterioară ș� i se va manifesta ca realitate fizică. Asta nu pentru că am schimbat lumea exterioară, ci pentru că putem vedea acolo numai acele lucruri pe care conș� tiinț�a noastră este condiț�ionată să le perceapă. Schimbându-ne conș� tiinț�a, ne modificăm percepț�ia. Conș� tiinț�a este transformată î�n general de stimuli din lumea exterioară. Cineva care s-a născut cu bani are tendinț�a să î�ș�i dezvolte o conș� tiinț�ă a prosperităț�ii ș� i, î�n consecinț�ă, să trăiască toată viaț�a î�n condiț�ii de abundenț�ă. Î�n mod similar, cineva născut î�n condiț�ii de sărăcie are tendinț�a să î�ș�i dezvolte o conș� tiinț�ă a lipsei ș� i, î�n consecinț�ă, să trăiască toată viaț�a î�n condiț�ii de lipsă. Î�n măsura î�n care acestea sunt valabile pentru noi toț�i, atunci suntem sclavi ai mediului nostru. Cu toate acestea, instrumentul eliberator se află î�n noi – imaginaț�ia. Î�n funcț�ie de cum ne folosim de această putere de condiț�ionare a conș� tiinț�ei din mintea noastră, putem să ne refacem viaț�a.

Imaginaț�ia poate să î�ț�i condiț�ioneze conș� tiinț�a oricum vrei. Folosită aș� a cum trebuie, ea te poate face să stăpâneș� ti toate evenimentele, toate situaț�iile. Nu trebuie să mai exiș� ti ca o ecuaț�ie a reacț�iilor faț�ă de lucrurile ș� i evenimentele din jurul tău, ci poț�i să î�ț�i creezi î�n ființ�a ta mentală

*  John Edward Masefield (1878-1967) a fost un poet, dramaturg și eseist englez. (n.ed.)

Cel mai mare miracol dintre toate

95

acele imagini care se potrivesc cel mai bine cu obiectivele ș� i intenț�iile tale interioare. Faptul că le vezi pe acestea, iar nu opoziț�ia ș� i descurajarea, face ca nimic aflat sub soare să nu poată să te oprească să le î�ndeplineș� ti.

VIZUALIZAREA

Ce minunată este puterea de a vizualiza a minț�ii! Tablouri vii, spectacole, scene î�ntregi ale unor acț�iuni pot fi create î�n imaginaț�ie, cu toate culorile ș� i sunetele lor, î�n orice clipă. Ce vrem să vedem î�n minte vedem, iar aceasta este realitatea principală a existenț�ei noastre. Suntem mereu nici mai mult nici mai puț�in decât lucrurile care prind rădăcini î�n conș� tiinț�a noastră ș� i când ne hotărâm să nu permitem nicio diminuare, nicio restrângere, nicio limită, atunci am făcut primul pas î�n a face din viaț�a noastră o chestiune independentă, nu o reacț�ie. Partea divină a omului este mentală, spirituală. Uluitoare î�n existenț�a sa nu sunt mâinile, ochii, inima, ficatul ș� i nici măcar creierul, ci faptul că gândeș� te, vizualizează, concepe, inventează. Prin darul extraordinar al unui duh, el poate să aleagă ce va gândi ș� i să î�ș�i determine prin urmare soarta.

Î�ntreaga creativitate provine din relaț�ia sinelui superficial cu Sinele Secret ș� i din efectul dinamic al imaginaț�iei asupra Sinelui Secret. Un autor se pune pe aceeaș� i lungime de undă cu muza lui, subordonându-ș� i mai î�ntâi sinele superficial unei puteri din interior, despre care ș� tie că este măreaț�ă ș� i extrem de eficientă. Î�ș�i concentrează apoi imaginaț�ia pe povestea ș� i personajele sale ș� i, printr-un proces care pare cu totul independent, acestea î�ncep să se miș� te ș� i să se dezvăluie, iar povestea curge de la sine. Nu

96

Magia din minte

„inventează” nimic. Pentru el este la fel de real, mai real, de fapt, decât scaunele ș� i birourile din camera lui. Ceea ce se î�ntâmplă î�n mintea lui se î�ntâmplă î�n interiorul lui ș� i el recunoaș� te imediat că asta face parte din el, ceva care î�l schimbă, î�l face altfel decât era î�nainte să fi apărut povestea ș� i personajele să o fi interpretat. Pe ecranul miș� cător din mintea sa se joacă o dramă extrem de importantă ș� i simbolică, î�ntrucât ceea ce vizualizează este preluat î�n el, devine parte din el, iar conș� tiinț�a sa este modificată de acel lucru. Nu autorul este cel care creează cartea, ci cartea este cea care î�l creează pe autor, exact aș� a cum suntem toț�i creaț�ii ale imaginilor ș� i ideilor mentale, precum ș� i ale gândurilor care ș� i-au găsit un cămin î�n mintea noastră.

SĂMÂNȚA PERFECȚIUNII

Fiecare dintre noi este un mic copil î�n metamorfoza sufletului î�n decursul miriadelor de forme ș� i al unei eternităț�i de schimbări. Ne gândim la noi î�nș� ine ca la un lucru concret, cu limite, de neschimbat, ș� i atunci când avem ocazia să ne referim la noi î�nș� ine sau să ne examinăm introspectiv, credem că ș� tim despre ce vorbim ș� i suntem de neclintit î�n afirmarea sinelui. Adevărul este că nici nu ne cunoaș� tem ș� i nici nu suntem aceiaș� i de la un moment la altul al vieț�ii. Dacă ne gândim la noi î�nș� ine ca la un corp, sinele nostru schimbător devine evident. Chiar ș� i familiei î�i este aproape imposibil să recunoască o persoană dragă după 30 de ani de absenț�ă, atât de mult se schimbă sinele. Ș� i puț�ină reflecț�ie la caracteristica schimbătoare a conș� tiinț�ei ne va oferi cu siguranț�ă câteva informaț�ii despre nenumăratele tipuri de sine pe care le-au avut minț�ile superficiale ș� i egourile

Cel mai mare miracol dintre toate

97

noastre de când au apărut pe lume. „Î�ntâi e prunc: nu-ș� i află locul ș� i vomită. Ș� colar apoi, cu faț�a strălucitoare ca dimineaț�a. Pe urmă-ndrăgostit, suspinând cum ș� uieră cuptorul. Soldat pe urmă, plin de jurăminte străine. Judecător apoi, cu pântec rotofei. Apoi, poartă papuci ș� i nădragi. Apoi e prunc din nou, fără dinț�i, fără ochi, fără gust, fără nimic.” Shakespeare a observat foarte bine numeroasele măș� ti purtate de Sinele Secret î�n călătoria sa prin viaț�ă, iar omul care se indică pe sine ș� i cere să î�i fie recunoscute mintea superficială ș� i egoul spunând: „Sunt asta” sau „Sunt cealaltă” nu dovedeș� te decât că are tendinț�a de a deveni imaginea din mintea lui. Restul este o iluzie.

Cunoaș� terea î�n plină expansiune a sinelui aduce î�n mod firesc cu ea frica de universul vast ș� i impenetrabil. Nu există o asemenea frică la o vită care, rumegând ș� i fiind fericită pe pajiș� te, nu ș� tie despre ea că este vacă sau altceva. Ea există doar ca o grupare complexă de nervi, sânge ș� i ț�esuturi, reacț�ionând la situaț�iile din jurul ei potrivit unei serii de reflexe stabilite, numite instincte. De vreme ce nu vede stelele, nu se î�ntreabă despre dimensiunile lumii, dacă ea este un lucru separat de lume, face parte din ea sau există măcar. Numai imaginaț�ia ș� i conș� tientizarea sporită sunt î�n stare să recunoască sinele, egoul ș� i mintea superficială, iar această cunoaș� tere, această conș� tiinț�ă rafinată ș� i reț�inută pe care o avem î�l face pe om diferit de toate celelalte forme de viaț�ă. Să fii conș� tient de propriul sine î�nseamnă să fii om, să fi ajuns la cea mai î�naltă formă curentă de dezvoltare evolutivă a Sinelui Secret. Unii oameni au evoluat î�nsă mai mult, iar alț�ii ajung la ea î�n fiecare zi. Va apărea î�n curând pe pământ o rasă de giganț�i din punct de vedere intelectual ș� i spiritual, cu o conș� tiinț�ă mai î�naltă, aș� a cum este

98

Magia din minte

omul din prezent faț�ă de maimuț�ă, pentru care se vor dezvălui secretele spaț�iului, timpului ș� i dimensiunilor, făcând un cămin din î�ntregul univers, călătorind de la o planetă la alta, de la o stea la alta. În pământul acesta al nostru, larg cuprinzător,

Printre atâtea lucruri butucănoase, rămășițe și lepădături, Ascunsă în adâncul adăpost al inimii lui, Se află sămânța desăvârșirii.

ASTRONOMUL

– Walt Whitman*

Adesea, oamenii care fac din astronomie vocaț�ia lor au tendinț�a să filosofeze. Poate pentru că propria conș� tiinț�ă se concentrează pe spaț�ii care fac ca sinele lor fizic să pară minuscul ș� i nu au cum să nu fie preocupaț�i de î�nceputul ș� i sfârș� itul vieț�ii, de destinul omului. Pare î�ntr-adevăr imposibil să te uiț�i pe bolta cerului care sclipeș� te incredibil fără să fii cuprins de o veneraț�ie respectuoasă faț�ă de măiestria evidentă a unei inteligenț�e supreme. Î�n orice caz, Sterling a devenit student la filosofie aproape î�n acelaș� i timp î�n care a devenit student ș� i la astronomie ș� i a susț�inut pe tot parcursul carierei sale că una dintre preocupări nu era decât o extensie a celeilalte. Cu toate acestea, î�n ciuda eforturilor sale î�n ambele direcț�ii, mare parte din viaț�ă nu a obț�inut niciun succes notabil î�n niciuna dintre ele.

* 

Opere alese, poezia „Cântecul universalului”, traducere de Mihnea Gheorghiu, Editura Univers, Bucureşti, 1992, p. 201. (n.tr.)

Cel mai mare miracol dintre toate

99

Obiș� nuia să spună: „Presupun că sunt un mecanic destul de bun. Unii oameni sunt făcuț�i să pună piesele laolaltă după ce altora le vin ideile. Eu pun piesele laolaltă”. Î� nsă se putea observa cu uș� urinț�ă că nu era deloc mulț�umit de această părere despre sine î�nsuș� i, chiar dacă părea adevărată. Î�n orice observator ș� i-ar fi desfăș� urat activitatea, i se dădea să lucreze la hărț�i. Probabilităț�ile teoretice ș� i munca de explorare erau lăsate pe seama altora. Chiar ș� i î�n iniț�iativele sale filosofice, Sterling a apucat pe o cale asemănătoare. A devenit o enciclopedie ambulantă a î�ntregii filosofii scrise. Putea să citeze cuvânt cu cuvânt din operele lui Platon, Descartes, Hume, Locke, Lao Zi, din Bhagavad-Gita, dar, deș� i le accepta pe toate, niciuna nu a prins rădăcini î�n el ș� i nu profesa nicio filosofie anume. Î�n ciuda tuturor cunoș� tinț�elor ș� i studiilor sale, părea să se afle î�ntr-o mlaș� tină intelectuală, de parcă ideile nu voiau să prindă rădăcini î�ntr-un sol atât de lipsit de capacitate germinativă.

Aș� a cum li se î�ntâmplă obligatoriu tuturor oamenilor, timpul l-a adus î�n sfârș� it pe Sterling î�ntr-un punct î�n viaț�ă când putea să se uite î�n urmă pe cât de departe era posibil să privească î�n viitor, ș� i ceea ce a văzut l-a tulburat. A fost conș� tient dintr-odată că nu va mai putea suporta î�ncă 30 de ani acț�iunile de rutină ale existenț�ei sale. Ș� i s-a hotărât fie să î�ș�i găsească o altă profesie, fie să descopere o î�nsemnătate nouă î�n cea pe care o avea. A căutat ajutor.

— Ce î�mi lipseș� te? a î�ntrebat el. Mă simt de parcă din alcătuirea mea ar lipsi un ingredient pe care au uitat să mi-l adauge la naș� tere, aș� a că sunt incapabil să pricep semnificaț�ia vieț�ii. Văd planul î�n toate lucrurile, î�n ceruri, î�n logica ș� i concentrarea efortului intelectual al omului, dar

100

Magia din minte

nu î�nț�eleg ce legătură are asta cu mine, de ce simplul fapt al existenț�ei mele are ceva de-a face cu lumea ș� i cu ceea ce se petrece î�n ea. — Poț�i să-ț�i imaginezi o lume î�n care nu exiș� ti? a fost î�ntrebat. — Sigur că da. Ș� i cred adesea că ar fi mult mai bună.

— Î�n cazul î�n care crezi că este posibil să nu fi existat cândva, cum poț�i să crezi că vei continua să exiș� ti după ce ț�i se va termina viaț�a asta?

— Nu cred. Consider că asta este tot. Atunci când se lasă cortina aici, este finalul. — Ș� i cum rămâne cu planul pe care l-ai menț�ionat, efortul concertat evident al vieț�ii către un obiectiv comun? — Acela aparț�ine altcuiva, nu mie. Nici măcar nu î�l î�nț�eleg, cu atât mai puț�in să fac parte din el.

— Cum poț�i să te izolezi de lucrurile pe care le vezi î�n jurul tău? Dacă toate ființ�ele par să facă parte dintr-o inteligenț�ă centrală, care le controlează, î�ț�i dai seama cu siguranț�ă că ș� i tu trebuie să faci parte din ea. Dacă ceea ce are loc aici se realizează prin materializările unei ființ�e supreme, atunci fiecare materializare reprezintă acea ființ�ă supremă ș� i nu este diferită sau izolată de ea.

— Poate că nu. Logica pare să te sprijine. Nu pot să spun decât ce simt, iar eu mă simt lăsat pe dinafară, simt că nu fac parte din ceea ce se î�ntâmplă. — Atunci necazul tău este probabil egoismul. Sterling aproape că a sărit de pe scaun.

— Egoism! a exclamat el. Am soț�ie ș� i patru copii ș� i î�i î�ntreț�in pe toț�i. Sunt membru î�n comitetul bisericii, î�n camera

Cel mai mare miracol dintre toate

101

de comerț� ș� i fac parte din patru asociaț�ii de binefacere. Mi se pare că jumătate din viaț�a mea este dedicată ajutorării altora. Cum poț�i să spui că sunt egoist?

– N-am vrut să spun că î�ț�i lipseș� te preocuparea pentru ceilalț�i. Spun că eș� ti exagerat de preocupat de propria persoană. Oricine se delimitează ș� i se izolează complet este egoist, egocentric. Pentru că nu poate să î�ș�i extindă conș� tiinț�a dincolo de limitele pe care ș� i le-a impus, nu are absolut nicio ș� ansă să î�ș�i perceapă uniunea cu î�ntreaga viaț�ă, cu toate ființ�ele. — Ș� i cum se procedează î�n acest caz?

— Î�ncercând. Făcând o î�ncercare. Cât vei continua să blamezi lipsa de sens a vieț�ii, vei adăuga substanț�ă vălului, deoarece î�nchistezi egoul, dându-i o realitate pe care nu o are cu adevărat ș� i, prin urmare, te orbeș� te. — Vrei să spui că, î�ncercând pur ș� i simplu să recunoș� ti o conș� tiinț�ă superioară, obț�ii automat o conș� tiinț�ă superioară?

— Poate că e chiar aș� a de simplu. Cu siguranț�ă atunci când psihicul uman se deschide pentru a recepț�iona cunoș� tinț�e care se află dincolo de el, atunci ș� i numai atunci se găseș� te î�n poziț�ia de a primi asemenea cunoș� tinț�e. Nu este aceasta o schimbare a conș� tiinț�ei? Ceea ce era î�nchis ș� i impenetrabil este acum deschis ș� i receptiv. Acesta este secretul unei conș� tientizări mai bune.

— Este o chestiune solitară? Trebuie să te retragi din viaț�a activă pentru a o obț�ine? — Deloc. Cel mai bun loc este acolo unde munceș� ti ș� i î�ț�i desfăș� ori activităț�ile zilnice. Dacă te desprinzi de propria persoană î�n fiecare lucru pe care î�l realizezi ș� i faci un

102

Magia din minte

efort voit de a simț�i ș� i de a gândi din punctul de vedere al celor care sunt implicaț�i î�n evenimente î�mpreună cu tine, vei descoperi că uș� a către propria conș� tiinț�ă se va deschide. Lumina va pătrunde.

Sterling s-a hotărât să facă o î�ncercare. A afirmat că cercetarea cerurilor fusese mereu ceva deosebit pentru el. Se uitase î�n spaț�iu de parcă ar fi fost un intrus ș� i singurul lucru care i se dezvăluise era acela că reprezenta un grăunte de nedesluș� it aflat pe un alt grăunte de nedesluș� it. S-a hotărât să lucreze la teoria conform căreia î�ntregul cosmos se afla î�n conș� tiinț�a sa. Ideea l-a intrigat.

Câteva luni mai târziu a descoperit o nouă novă. După un an a prezentat o lucrare ce elucida problema creării constante a hidrogenului. A fost foarte apreciată. Iată ce le-a spus prietenilor lui: „Este imposibil să pătrunzi esenț�a unei probleme dacă eș� ti detaș� at de ea. Î�ntr-un fel enigmatic, î�mpărtăș� im cu toț�ii aceeaș� i conș� tiinț�ă ș� i atunci când reuș� im să dărâmăm zidurile care ne separă de lucrurile pe care le facem, putem să le pricepem semnificaț�ia cu un fel de teamă ndesluș� ită. Presupun că ai putea să î�i spui intuiț�ie, dar este mult mai mult. E cunoaș� terea absolută, fiind lucrul pe care î�ncerci să î�l cunoș� ti. Dacă î�ț�i sună enigmatic, nu pot decât să-ț�i spun că mi s-a î�ntâmplat mie. Am găsit nova nu pentru că am văzut-o, ci pentru că am ș� tiut că este acolo. Am putut să contribui la Teoria stării staț�ionare nu pentru că sunt un geniu al matematicii, ci pentru că am ș� tiut î�n adâncul sufletului meu că aș� a era”.

Cel mai mare miracol dintre toate

103

EXPRIMAREA A CEEA CE NU POATE FI EXPRIMAT

Carl Jung a scris: „De vreme ce nu putem să involuăm la conș� tiinț�a animalelor, ne rămâne doar calea care cere mai mult efort î�nainte, către conș� tiinț�a superioară. Aproape toate relele umanităț�ii, temerile, vinovăț�iile, ostilităț�ile ș� i frustrările î�ș�i au originea î�n faptul că nu mai avem insensibilitatea animalelor, dar nici nu ne-am extins conș� tiinț�a dincolo de limitele sinelui superficial. Atâta timp cât vom rămâne î�nlănț�uiț�i de sinele superficial, viaț�a va fi o povară căreia nu suntem pregătiț�i să î�i facem faț�ă”.

Este ciudat cât de dificil e de transmis acest mesaj simplu. Iluzia sinelui-ego separat este atât de puternică la unii oameni, î�ncât niciun fel de putere de convingere, exemplu sau dovadă nu poate să le schimbe părerea î�n privinț�a conș� tiinț�ei lor iluzorii. „Atâta timp cât merge, mie î�mi convine”, pare să fie concluzia lor ș� i nu î�ș�i dau seama că nu merge deloc, că sunt doar niș� te roboț�i puș� i î�n miș� care de reacț�ia lor la stimulii exteriori. Atâta timp cât obț�in un confort material suficient, sunt satisfăcuț�i de nivelul actual al conș� tiinț�ei lor, sunt legaț�i de insensibilitate, nu au aspiraț�ii, aș� a că le este imposibil să se dezvolte. Viaț�a î�ntr-o conș� tientizare somnolentă specifică animalelor nu î�mplineș� te nicio latură sufletească. Dacă omul poartă î�n el o parte din ceea ce este infinit ș� i etern, atunci devine obligaț�ia lui să o exprime. Dacă nu o face, î�ș�i pierde sufletul. Ceea ce nu este exprimat devine î�n cele din urmă inexistent. Ceva s-a miș� cat constant î�n sus ș� i î�nainte pe parcursul eonilor î�ncă de la î�nceputul universului. S-a adunat din mâzga ș� i ceaț�a primei creaț�ii, a animat cele mai î�ntunecate cotloane ale pământului, adâncurile oceanelor, cele mai aride

104

Magia din minte

deș� erturi. Oriunde există spaț�iu ș� i materie, trebuie să existe ș� i viaț�ă, pentru că nimic nu este cu adevărat neî�nsufleț�it î�n toată creaț�ia. O singură minte, o singură inteligenț�ă, o singură viaț�ă caută o exprimare din ce î�n ce mai completă ș� i mai diversă a sinelui său ascuns ș� i nerelevat. Toate lucrurile sunt făcute dintr-un singur lucru, se dezvoltă î�ntr-o singură direcț�ie ș� i toate căile se unesc î�ntr-un loc infinit unde fiecare î�ș�i va găsi locul î�n inima Sinelui Secret. Suntem chiar acel lucru care a modelat pământul ș� i planetele, a cărui inteligenț�ă infinită ș� i miriadele de modele se găsesc î�n geometria complexă a spaț�iului cvadridimensional, î�n coeziunea complicată a atomului. Nu trebuie decât să renunț�ăm la masca pe care o prezentăm altora ș� i nouă î�nș� ine, să lăsăm la o parte egoul ș� i să căutăm să ne stabilim î�ntr-o conș� tiinț�ă cu o deschidere mai largă, iar acolo ni se va dezvălui imediat un univers viu î�n centrul căruia nu numai că ne aflăm, dar pe care î�l ș� i cuprindem î�n totalitate.

PLANURILE SUPERIOARE ALE CONȘTIINȚEI

Există planuri ale conș� tiinț�ei î�n care nu a pătruns î�ncă nimeni. Pe aventurierul intelectual î�l aș� teaptă o mulț�ime de domenii mentale neexplorate. Poate că omul a străbătut oceanele ș� i a ajuns la poli, iar acum chiar se aventurează î�n spaț�iu, dar nu î�ș�i cunoaș� te nici măcar originile sau destinul; acestea stau ascunse î�n straturile latente ale conș� tiinț�ei sale. Cauza obligatorie a tuturor lucrurilor este mintea. Î�nainte să fi fost făcut orice lucru material, substanț�ial, trebuia să existe o cunoaș� tere prealabilă a unei asemenea creaț�ii ș� i aceasta nu putea fi deț�inută decât de o ființ�ă intelectuală, de o minte. Prin urmare, î�nseamnă că, î�n creuzetul creaț�iei,

Cel mai mare miracol dintre toate

105

gândul precedă î�ntotdeauna lucrul, că gândurile î�nsele sunt lucruri pe cale să prindă o formă. Natura existenț�ei este aceea de a fi conș� tient. A fi conș� tient î�nseamnă a gândi. A gândi î�nseamnă a da formă unui gând, deoarece conș� tiinț�a pune î�n miș� care totul ș� i î�n momentul î�n care un gând se î�ntipăreș� te î�n conș� tiinț�ă, aceasta î�ncepe să î�i dea o formă. Tot ce există, aș� adar, există î�n virtutea conș� tiinț�ei. Nu este făcut din altceva decât din inteligenț�ă primară, există pentru că este idee sau gând î�n mintea inteligenț�ei primare. Î�n măsura î�n care creaț�ia lucrurilor reprezintă un grad de inteligenț�ă primară, lucrul astfel creat ș� i inteligenț�a astfel reprezentată aproximează inteligenț�a creatorului. Lucrul creat ajunge să semene ș� i mai mult cu creatorul său ș� i nu este diferit decât din cauza limitărilor impuse asupra lui de ideea care i-a dat formă.

PUTEREA DE A NE SCHIMBA

Î�n măsura î�n care conș� tientizarea crescută se strecoară î�n fiecare lucru creat, la fel acesta primeș� te ș� i eliberarea din robia ideii care i-a dat formă, astfel î�ncât devine posibil pentru lucrul creat, datorită faptului că face eforturi să se unească cu forț�a dinamică a inteligenț�ei primare, să obț�ină puterea acestei inteligenț�e î�n proporț�ie directă cu propria capacitate de î�nț�elegere. Cu alte cuvinte, omul nu este legat de limitările sale deoarece a fost creat î�ntr-un anume fel. Poate să se î�ntoarcă spre conș� tiinț�a mai largă ce se găseș� te î�n el, poate să apeleze la ea să se manifeste î�n viaț�a lui, poate să î�ș�i dezvolte conș� tientizarea, percepț�ia, cunoaș� terea, devenind efectiv o persoană diferită ș� i mai bună decât a ajuns până acum.

106

Magia din minte

Cu siguranț�ă, acesta trebuie să fie scopul vieț�ii, ș� i anume ca expresiile create ale unei inteligenț�e măreț�e ș� i primare să ajungă la cunoaș� terea ș� i conș� tientizarea deplină a acelei inteligenț�e ș� i prin asta să se unească cu ea. Lumea ș� i tot ce se află î�n ea sunt expresia Divinităț�ii, care nu este niciodată dezvăluită decât parț�ial î�n expresiile sale nenumărate ș� i variate, dar care este pe deplin inerentă î�n fiecare dintre acele expresii. Toată puterea Sinelui Secret se află î�n tine. Nu a fost tăiată ș� i instalată doar o parte din acest mare creator; toată este ascunsă î�n tine, se află acolo latentă, pregătită ș� i capabilă să î�ț�i mărească viaț�a pe cât poț�i tu să te eliberezi de cătuș� ele impuse de ego.

Cauza ascunsă a tuturor lucrurilor este mintea primară aflată la baza creaț�iei ș� i care dă naș� tere fiecărei creaturi î�n funcț�ie de conș� tiinț�a acesteia, conform imaginii din minte. Suntem martori î�n lume la o paradă neî�ncetată a gândurilor care devin lucruri, nu pentru că gândurile creează lucruri, ci pentru că nu percepem decât lucrurile care ne ocupă conș� tiinț�a ca gânduri. Î�n esenț�ă, toate lucrurile ce pot fi vizualizate mental există deja, deoarece pentru a fi vizualizate, trebuie să fi fost concepute deja î�n mintea inteligenț�ei supreme. Nu există, prin urmare, gând sau idee nouă din perspectiva Sinelui Secret, ci fiecare idee sau gând sunt noi doar din perspectiva conș� tiinț�ei individuale care le primeș� te. De î�ndată ce această idee prinde rădăcini î�n conș� tiinț�a individuală, individul î�i percepe î�n curând echivalentul material î�n lume. Pare atunci că ideea a creat lucrul, dar î�n realitate lucrul a fost acolo dintotdeauna; a existat î�n mintea Sinelui Secret ș� i nu a aș� teptat decât să fie perceput de o conș� tiinț�ă individuală.

Cel mai mare miracol dintre toate

VEDEM NUMAI CEEA CE SUNTEM

107

Este un fapt bine cunoscut că ș� ase oameni pot să stea la un colț� de stradă ș� i fiecare să vadă lucruri imperceptibile celorlalț�i datorită calităț�ilor diferite ale conș� tiinț�ei lor. Unul dintre ei ar putea fi agent imobiliar ș� i să fie interesat î�n principal de valoarea unei parcele de vânzare. Altul ar putea fi medic ș� i să fie preocupat de mersul î�mpiedicat al unui trecător. Altul ar putea să lucreze î�n publicitate ș� i să-i fie atrasă atenț�ia de panoul liber de deasupra farmaciei. Iar altul ar putea fi o femeie bătrână î�ngrijorată de viteza traficului. Ar putea fi un vânzător de maș� ini a cărui atenț�ie este captivată de modelul nou al unui competitor. Ar putea fi un constructor care observă că farmacia trebuie zugrăvită. Ș� i lista nu se mai termină. Din cauza diversităț�ii infinite a speciei umane, ar fi cu siguranț�ă imposibil ca doi oameni din orice număr de combinaț�ii să vadă exact acelaș� i lucru la acelaș� i colț� de stradă. Ceea ce vedem este î�ntotdeauna rezultatul conș� tiinț�ei noastre. Vedem numai ceea ce a fost deja creat ca imagine mentală î�n mintea noastră ș� i vedem numai ceea ce suntem. Nu avem cum să ieș� im din această situaț�ie. Este legea fundamentală a existenț�ei. Poate fi folosită pentru a restrânge conș� tiinț�a sau pentru a o extinde, dar trebuie aplicată ș� i trebuie aplicată î�ntotdeauna. Folosind-o, ș� i nu putem decât să o folosim, fie ne micș� orăm sufletul, fie î�l facem mai mare, nu există cale de mijloc. Suntem blestemaț�i sau binecuvântaț�i din interior, ș� i pe scaunul de judecată stă egoul nostru, un judecător fals, cu siguranț�ă, î�n primul rând o iluzie. Atunci când subordonăm egoul Sinelui Secret, putem să ne extindem conș� tiinț�a ș� i să mărim conș� tientizarea,

108

Magia din minte

pentru a folosi î�n î�ntregime legea creș� terii ș� i puterii. Dar atâta timp cât egoul rămâne rege, vom fi sclavii unui tiran care ne î�nchide conș� tiinț�a î�ntr-un perimetru restrâns.

DESCHIZĂTORII DE DRUMURI

Calea pe care merge omenirea către descoperirea unităț�ii cu Sinele Secret este neî�ndoielnică. O asemenea descoperire este scopul evoluț�iei. Pământul va fi locuit î�ntr-o zi de o rasă de giganț�i din punct de vedere intelectual ș� i spiritual, î�n care Sinele Secret se va releva complet. Deocamdată, calea nu este cunoscută bine ș� i pionierii pornesc la drum fără ajutor. Porneș� te ș� i tu î�n călătorie pe această cale, dacă vrei. Călătoria î�n sine î�ț�i va aduce la fel de multă satisfacț�ie ca ș� i sosirea la destinaț�ie, pentru că ai parte de aventură, de entuziasmul care î�ț�i î�nflăcărează sufletul ș� i de o profundă stimulare intelectuală. Î�n spatele tău, trezită parț�ial, venind î�ncet, dar urmând î�ntotdeauna calea, se află î�ntreaga omenire. Thomas Carlyle a scris: „Scânteia Gândului, generată sau mai bine spus aprinsă î�n ceruri, î�n mintea solitară, se trezeș� te aidoma ș� i î�n altă minte, î�n mii de alte minț�i, ș� i toate izbucnesc î�n acelaș� i foc”.

4 STĂPÂNIREA DE SINE

Se spune despre Bernard Berenson* că ar fi afirmat: „O viaț�ă completă ar putea fi una care sfârș� eș� te prin a se identifica atât de mult cu non-sinele, î�ncât să nu mai existe niciun sine care să moară”. Fără î�ndoială că o asemenea aspiraț�ie spirituală ț�inteș� te să atingă o relaț�ie asimetrică ș� i adecvată î�ntre sinele-ego ș� i sinele suprem, ajungând prin urmare la disciplina bine ș� lefuită a stăpânirii de sine.

Este un lucru nesăbuit să î�ncerci să controlezi sinele-ego tot prin intermediul lui. Controlul implică ideea unui element care trebuie controlat ș� i a unui element care exercită controlul: prin urmare, o dualitate. Ș� i dacă elementul care trebuie controlat î�ncearcă să se domine singur, nu e nicio speranț�ă să obț�ii echilibru ș� i direcț�ie î�n ceea ce priveș� te personalitatea. Sinele-ego este cel care trebuie controlat. Cel care trebuie să exercite controlul este Sinele Secret. Ș� i se ajunge la o stăpânire de sine adevărată numai atunci când individul atinge identificarea cu Cel Suprem î�n cotloanele adânci ale ființ�ei sale. Atunci poate, printr-un fel de unitate cu forț� a vitală primară, să î�ș�i modeleze propriul sine-ego, să exercite controlul asupra lui, să î�l frământe ș� i să î�i dea forma care se potriveș� te obiectivelor din viaț�a sa.

*  Bernard Berenson (1865-1959) a fost un istoric american de artă specializat în Renaștere. (n.ed.)

110

Magia din minte

IMBOLDURILE SUBCONȘTIENTE

Î�n fiecare personalitate a egoului se află î�nnăscute mii de impulsuri ș� i instincte care au tendinț�a să ne ducă de nas la nivel spiritual. Rareori, asta dacă se î�ntâmplă vreodată, luăm decizii la nivelul unei conș� tiinț�e lipsite de vinovăț�ia, frica ș� i invidiile sinelui-ego. Î� n consecinț�ă, nu suntem niciodată î�ntr-adevăr liberi să hotărâm ceva. Fiecare decizie iese la suprafaț�ă din subconș� tient, reamintindu-ne, la un nivel aflat sub cel al conș� tientizării, de un incident de mult uitat î�n care egoul a suferit sau a trăit plăcerea, iar acum, î�n momentul prezent, trebuie să urmăm o cale dictată de reacț�ia egoului, rămânând astfel sclavi ai trecutului. Pur ș� i simplu nu este posibil să ne opunem acestei reacț�ii. Cineva care are, de exemplu, o frică excesivă de î�nălț�ime nu se vindecă niciodată de ea dacă urcă la î�nălț�ime. De fapt, un asemenea tratament se va termina probabil cu o schimbare completă de personalitate, î�ntr-o isterie obsedantă a fricii. Î�n ultimă instanț�ă, o asemenea victimă nu poate să î�ș�i depăș� ească frica decât modificând importanț�a sinelui-ego, mutându-l din poziț�ia frontală a conș� tientizării conș� tiinț�ei sale, asumându-ș� i un sentiment mai adânc ș� i mai acut al ființ�ei prin identificarea cu Sinele Secret; ș� i astfel viaț�a sa va î�ncepe să fie condusă mai degrabă de o esenț�ă mentală ș� i spirituală, nu de o reacț�ie protoplasmatică la durere sau plăcere. Sinele-ego nu este stăpân pe el î�nsuș� i, nu poate fi stăpân, nu face decât să se amăgească atunci când î�ncearcă să se stăpânească astfel. Majoritatea oamenilor sunt atât de frustraț�i î�n ceea ce î�nseamnă voinț�ă la nivel psihic, î�ncât caută cu disperare să scape de faptul extrem de evident că nu pot niciodată să se determine să facă ceea ce vor. Dacă sunt graș� i, de

Stăpânirea de sine

111

exemplu, ș� tiu că pot să slăbească mâncând mai puț�in ș� i î�ș�i doresc să fie slabi, dar psihicul opune rezistenț�ă, plăcerea viitoare de a fi slab se opune plăcerii prezente de a mânca, aș� a că mănâncă î�n continuare ș� i rămân graș� i. Oricât de dizgraț�ios este acest lucru din punctul de vedere al î�nfăț�iș� ării personale, nu este nimic prin comparaț�ie cu stricăciunile provocate psihicului deja afectat. Acum omul ș� tie că nu poate să se determine să facă ce ar trebui ș� i î�ș�i dă seama foarte bine că nu î�ș�i controlează viaț�a; altceva o controlează ș� i realizează că acest altceva nu e de dorit, este alcătuit din capricii, toane, impulsuri ș� i senzualitate; că s-ar elibera de acesta, dar nu poate să se abț�ină, pentru că î�ncearcă să facă ș� i subiect ș� i obiect din acelaș� i lucru: sinele-ego. Î�n fiecare acț�iune, după cum a dovedit fizica, există un impuls ș� i un lucru care se miș� că, ș� i prin î�nsăș� i natura spaț�iului, a energiei ș� i materiei, un obiect nu poate să se miș� te fără ca ceva să acț�ioneze asupra lui sau î�mpotriva lui. Sinele-ego este un lucru care trebuie miș� cat ș� i are nevoie de o forț�ă primară: Sinele Secret.

VOINȚA ÎNSEAMNĂ INTELIGENȚĂ

Benedict de Spinoza* a scris: „Voinț�a ș� i inteligenț�a sunt unul ș� i acelaș� i lucru”. Cu alte cuvinte, facem î�ntotdeauna lucrul la care ne î�ndeamnă î�nț�elegerea noastră. Faptul că

* Baruch Spinoza, latinizat: Benedictus de Spinoza (1632-1677) a fost un

renumit  filozof evreu olandez de origine  sefardă  cu strămoși de proveniență portugheză (d’Espinosa). Spinoza a fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului  în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Th. Hobbes și R. Descartes, însă, spre deosebire de concepția dualistă a acestuia din urmă, Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existență reducându-se la ceea ce el a numit substanță. (n.ed.)

112

Magia din minte

nu dorim ceva nu î�l face real, iar dorinț�a î�n sine este doar o cheie care descuie poarta î�nț�elegerii. Cunoaș� terea pune lumea î�n miș� care. Nu putem să silim nici pe altcineva ș� i nici pe noi să facem ceva ce nu suntem capabili să controlăm fără să avem cunoș� tinț�e complete despre toț�i factorii implicaț�i. Există o lege care urmează orice î�ndeplinire, orice realizare, orice creaț�ie, orice acț�iune ș� i aceea este legea sacrificiului. Nu se câș� tigă nimic pe lumea aceasta fără să renunț�i la altceva, deoarece nimic nu ocupă ș� i nu absoarbe conș� tiinț�a, dacă nu î�nlocuieș� te altceva aflat î�n acea poziț�ie; ș� i ceea ce ocupă conș� tiinț�a primeș� te toată energia, gândurile ș� i imaginaț�ia acelui individ, î�l absoarbe aș� a cum e ș� i tinde să î�i intre î�n viaț�ă ca un lucru complet ș� i î�ntreg. Nu î�ț�i atingi scopul doar dorindu-ț�i asta: î�l atingi î�n principal gândindu-te la el. Gândindu-te la el, ajungi să î�l î�nț�elegi, ș� i această î�nț�elegere este cea care î�ndeplineș� te până la urmă scopul. Primul fel de î�nț�elegere la care trebuie să se ajungă este cel al î�nț�elegerii psihicului, cum este î�mpărț�it, cum este compus din „eul” mic sau egoul ș� i din „eul” mare sau Sinele Secret, cum relaț�ia dintre cele două determină sănătatea mentală ș� i eficacitatea individului. Stăpânirea de sine î�ncepe cu recunoaș� terea erorii identitare, cu faptul că ai avut mereu o părere greș� ită despre tine; ș� i, indiferent cât de neclar percepi persoana uriaș� ă care eș� ti realmente, poț�i să î�ț�i priveș� ti cu compasiune egoul ca pe un pigmeu care se chinuie, poț�i să î�l educi, să î�l î�ndrumi, să î�l faci să crească ș� i să î�ț�i faci să crească astfel viaț�a.

Stăpânirea de sine

113

„Fără durere nu există disciplină”, a scris Havelock Ellis*, ș� i atunci când egoul caută dincolo de el o metodă de disciplină ș� i creș� tere, trebuie să aibă loc o descătuș� are, o aruncare a lanț�urilor, o expansiune î�n teritoriile noi ale aspiraț�iilor, tot ceea ce este vechi ș� i î�ngrădeș� te trebuie lăsat î�n urmă, tot ceea ce reprezenta rutină ș� i siguranț�ă trebuie lăsat tot î�n urmă, iar sufletul trebuie să zboare către o zonă nouă ș� i mai î�naltă a conș� tiinț�ei, pe aripi cutezătoare, î�ndrăznind ș� i aspirând; ș� i fiindcă extazul este apropiat de durere, va veni ș� i durerea, apoi extazul, apoi din nou durerea, după care coaja î�nchistată va fi spartă ș� i va veni î�nț�elegerea.

AUTODISCIPLINA

Sinele superficial nu are nici perspectivele ș� i nici puterea de a exercita control asupra lui î�nsuș� i. Atunci când î�ncearcă să impună o astfel de disciplină, efectul este distragerea atenț�iei, rămânând î�n î�ntregime ego superficial, î�mbrăcat î�nsă î�n inhibiț�ii ș� i restricț�ii care fac din el o parodie grotescă a lui î�nsuș� i. Disciplina nu este posibilă decât prin supunere. Individul trebuie să recunoască o ființ�ă sau un principiu mai măreț� decât el pentru a-i accepta î�ndrumarea. Odată ce este acceptat acest lucru, atunci î�ntreaga viaț�ă este prinsă î�n activitatea implicată, o putere coboară î�n persoana respectivă de undeva de deasupra sa ș� i se î�ndeplinesc activităț�i care î�nainte î�i depăș� eau cu totul posibilităț�ile. Majoritatea eforturilor î�n direcț�ia autodisciplinei sunt fie jalnice, fie amuzante, pentru că sinele-ego pur ș� i simplu

*  Henry Havelock Ellis (1859-1939) a fost un medic englez, adept al

eugeniei, scriitor, intelectual progresist și reformator social care a studiat sexualitatea umană. (n.ed.)

114

Magia din minte

nu este capabil să controleze subconș� tientul. Sentimentele care î�ș�i au originea î�n subconș� tientul nostru sunt forț�ele care ne motivează î�n viaț�ă, toată logica ș� i raț�iunea sunt doar raț�ionamente după ce ne hotărâm să facem anumite lucruri sau să nu le facem, pentru că suntem forț�aț�i sau restricț�ionaț�i de subconș� tient. Dacă ne dorim î�n mod conș� tient un lucru ș� i î�n viaț�ă ne tot apare contrariul lui, este din cauză că dorinț�ele noastre conș� tiente nu se conformează celor subconș� tiente. Ceea ce ne dorim la nivel subconș� tient se î�ndeplineș� te până la urmă. Oricât ne-am dori, am vrea sau am spera, nu putem să schimbăm această lege imuabilă, deoarece subconș� tientul este legat printr-un cordon ombilical de mintea supremă ș� i ceea ce i se î�ntipăreș� te ca gând, idee, dorinț�ă se î�ndeplineș� te inevitabil î�n lumea individului.

OMUL ÎMPOTRIVA LUI ÎNSUȘI

De fapt, este imposibil pentru mintea conș� tientă să nutrească o imagine care se află î�n opoziț�ie directă cu sentimentele subconș� tiente. De exemplu, dacă ne temem să sărim de pe o platformă ș� i ne hotărâm să ne î�nvingem frica, trebuie să ne condiț�ionăm mai î�ntâi subconș� tientul să nu mai fie speriat. Î�n caz contrar, nu avem absolut nicio ș� ansă să sărim. Putem să urcăm pe ea. Putem să ne uităm la apă. Putem să le comandăm membrelor să ne arunce î�n aer, dar ele nu vor răspunde ș� i basta. Imaginea creată de frică î�n subconș� tient ne î�mpiedică, ne protejează de pericolul de care se teme. Acea imagine condiț�ionată a fost plasată î�n subconș� tient prin impactul minț�ii conș� tiente, dar imaginaț�ia ș� i o nouă imagine condiț�ionată, lipsită de frică, pot fi ș� i

Stăpânirea de sine

115

ele plasate acolo de mintea conș� tientă ș� i, atunci când sunt, ș� i noi suntem liberi să sărim de pe platformă ș� i o vom face.

Puterea voinț�ei î�n sine este un lucru mult supraestimat ș� i greș� it î�nț�eles. Ca un ș� arpe cu clopoț�ei, voinț�a se î�ntoarce adesea î�mpotriva torț�ionarului său ș� i î�l face să sufere î�n loc să-i ofere obedienț�a căutată. Se spune că un om a devenit obsedat de puterea minț�ii ș� i voinț�ei sale. Credea că poate să comande toate ființ�ele vii să î�i facă voia ș� i acum căuta să dovedească eficacitatea gândului său ș� i asupra obiectelor neî�nsufleț�ite. S-a izolat î�n camera lui de lucru, a pus o bucată mică de lemn pe birou, s-a aș� ezat pe scaun î�n faț�a ei ș� i a căutat să o miș� te prin puterea minț�ii. Trei zile mai târziu, neprimind niciun răspuns după ce au ciocănit ș� i l-au strigat, rudele au spart uș� a ș� i l-au găsit pe amărât aș� ezat la birou, î�ntr-o stare catatonică din care nu ș� i-a mai revenit. Departe de a-ș� i fi impus voinț�a asupra bucăț�ii de lemn, aceasta părea să î�i fi î�nlăturat orice voinț�ă. Î�n cei câț�iva ani care i-au mai rămas din viaț�ă, nu a mai dat niciun semn de voinț�ă, niciodată. A trebuit să fie hrănit, î�mbrăcat, î�ngrijit complet. Î�ș�i consumase î�ntreaga voinț�ă. Î�ntr-adevăr, voinț�a nu este ceva ce dezvoltăm, ci ceva care se dezvoltă î�n noi. Se adună dintr-o conș� tiinț�ă universală mai vastă ș� i mai dezvoltată ș� i se manifestă î�n noi sub forma unei tendinț�e de a acț�iona sau a unei opinii căreia nu avem nicio dorinț�ă să ne î�mpotrivim. Majoritatea oamenilor de pe glob nu sunt atât conducători, cât conduș� i; ș� i se poate afirma fără echivoc că toț�i cei care au impresia despre ei că sunt conducători sunt de fapt conduș� i. Voinț�a nu este o dominare a egoului aș� a cum ar vrea să considerăm ficț�iunea ș� i drama modernă. Nu individualitatea umflată

116

Magia din minte

este substanț�a care alcătuieș� te motivaț�iile fundamentale ale liderilor din industrie, ș� tiinț�ă, artă, război. Rar ș� i î�ntr-adevăr î�nț�elept este omul care se ridică pentru a deveni extrem de cunoscut î�n lume ș� i î�ș�i dă seama că a fost adus î�n acel loc ca instrument, nu ca forț�ă motrice, că el î�nsuș� i a fost un servitor la fiecare pas, că un lucru mai măreț� decât el a intervenit ș� i a î�ndeplinit prin intermediul său scopurile pentru care i s-au recunoscut meritele. Ș� i totuș� i, un asemenea om este asigurat atât î�mpotriva atacurilor violente ale timpului, cât ș� i ale schimbării ș� i, fiindcă e sigur, fiindcă î�i sunt indiferente atât victoria, cât ș� i î�nfrângerea, plăcerea ș� i durerea, poziț�ia sa î�n lume rămâne sigură, î�ntrucât nu mai are nimic de î�nvăț�at implicându-se î�n vârtejul etern al contrariilor prin care unica inteligenț�ă infinită ș� i eternă ajunge pe culmile propriei cunoaș� teri ș� i simț�iri.

ADEVĂRUL DESPRE PUTEREA VOINȚEI

De obicei, î�nsă, lumea î�i atribuie omului cu multe realizări o mare determinare, o putere extraordinară a voinț�ei de a depăș� i obstacolele. Civilizaț�ia modernă are un sentiment al dramei, un sens al existenț�ei derivat î�n principal din povestea Cenuș� ăresei, din personajul lui Frank Merriwell* ș� i din alț�i exponenț�i ai basmului care î�nfăț�iș� ează totul î�n alb ș� i negru, iar albul câș� tigă inevitabil victoria finală. Simț�ul valorilor ne este î�ntotdeauna profund zdruncinat când aflăm că eroii noș� tri sunt pătaț�i ș� i ei din anumite puncte de vedere, altele decât cele care i-au făcut eroi. Î�l aplaudăm pe

* Frank Merriwell este un personaj de ficțiune care apare într-o serie de romane și nuvele de Gilbert Patten, care a scris sub pseudonimul Burt L. Standish. (n.ed.) 

Stăpânirea de sine

117

campionul nemilos de la categoria grea care î�ș�i loveș� te adversarul până î�l lasă fără simț�ire, dar atunci când aflăm că uneori î�i face acelaș� i lucru soț�iei sale, nu putem să î�nț�elegem ce î�l motivează. Cu toate acestea, exact acelaș� i lucru î�l motivează ș� i î�ntr-o activitate ș� i î�n cealaltă. Î�n ambele, este acelaș� i om. Singurul lucru care se schimbă este opinia societăț�ii î�n ceea ce î�l priveș� te.

Această dualitate a aplauzelor ș� i a condamnării există î�n multe alte aspecte ale civilizaț�iei noastre. Î�n vreme de război, facem din ucigaș� un erou, î�n vreme de pace, î�l băgăm la î�nchisoare. Casele ș� i oraș� ele aflate la frontiere instabile sunt cotropite de către oameni care pot să ia prin cruzime ș� i să păstreze prin forț�ă, dar, când societatea devine mai stabilă, aceiaș� i oameni sunt băgaț�i la î�nchisoare pentru că î�i jefuiesc pe cetăț�enii mai slabi ai societăț�ii la crearea căreia au ajutat. Dintre toate standardele efemere, cel mai virulent este cel care î�i condamnă pe oameni pentru că sunt ceea ce s-au născut să fie, ca ș� i cum ar fi vina lor ș� i ar putea să se schimbe î�n ceva diferit sau mai bun, dacă ar vrea. Suntem atât de siguri că stăpânim destinul î�ncât am ales să fim orbi î�n faț�a faptului că practic toată lumea este î�n lanț�uri ș� i că mai rar decât omul cinstit al lui Diogene este echivalentul lui, omul liber. Până la urmă, voinț� a nu î�i aparț� ine omului, ci omul aparț�ine voinț�ei sale. Î�n el se află, adânc î�n cotloanele minț�ii sale, ale spiritului, conș� tiinț�ei, motivaț�ia de a fi ș� i de a deveni ș� i, de bine, de rău, trebuie să trăiască toată viaț�a cu ea. Acesta este destinul lui ș� i nu poate să fugă de el, trebuie să î�l î�nfrunte sau să moară. Ș� i î�n această î�nfruntare, se î�ntâlneș� te cu sine î�nsuș� i ș� i ajunge să se cunoască sau să î�ș�i

118

Magia din minte

î�ntoarcă spatele, este purtat pe î�nălț�imi de cunoș� tinț�ele dobândite sau este zdrobit de ignoranț�a cultivată de propria orbire. Calea pe care o urmează este calea pe care trebuie să o urmeze. Victoria ș� i î�nfrângerea, succesul ș� i eș� ecul, cunoaș� terea ș� i ignoranț�a sunt toate acolo. Le va trăi pe toate cât străbate drumul către o cunoaș� tere de sine ș� i mai mare. Puterea voinț�ei este î�n acest caz doar personalitatea care se vede strălucind a unei puteri interioare de a deveni altceva decât rolul î�n care este distribuit individul î�n acest moment. Un om se naș� te sărac ș� i î�n lipsuri ș� i creș� te pentru a deveni bogat ș� i puternic, spunând că a ajuns să aibă succes prin exercitarea unei puteri superioare a voinț� ei. Ș� i totuș� i, î�n majoritatea cazurilor, un asemenea om nu ș� i-a evaluat situaț�ia ș� i a luat apoi decizia să caute să obț�ină averea ș� i puterea; mediul lui i-a condiț�ionat subconș� tientul î�n acest sens. Suferinț�ele ș� i refuzurile din copilărie s-au adunat pentru a plasa î�n subconș� tientul lui dorinț�a nemăsurată a unei stări de abundenț�ă ș� i putere, ș� i astfel ș� i-a petrecut î�ntreaga viaț�ă de adult î�n căutarea acestor satisfacț�ii. Nu este mai liber decât omul care nu are deloc succes; a fost condus î�n această direcț�ie de către un subconș� tient necontrolat; este î�ncă un prizonier, un locuitor î�n lanț�uri.

CĂUTAREA NEDEZVĂLUITĂ

Societatea noastră consideră că e mult mai bine să ajungi bogat ș� i î�ntr-o poziț�ie de putere decât să ajungi sărac lipit ș� i î�ntr-o poziț�ie de dependenț�ă, dar dacă viaț�a este o căutare spirituală, ș� i nu una materială, atunci puț�in contează unde ajunge un om pe scara câș� tigului material, atâta timp cât dobândeș� te î�nț�elepciune despre viaț�ă ș� i î�ș�i descoperă

Stăpânirea de sine

119

sufletul nemuritor. Î�n spatele vietăț�ilor se află î�n mod evident o ființ�ă î�nsufleț�ită care locuieș� te î�n toate ș� i, pentru această ființ�ă, nu se poate să conteze prea mult care dintre manifestările sale reuș� eș� te să acumuleze mai mult decât celelalte. Viaț�a se î�ndreaptă î�ntr-o direcț�ie, este implicată î�ntr-o căutare de o importanț�ă capitală, dar nedezvăluită, iar cei care sunt î�n concordanț�ă cu scopurile vizate sunt cei care dezleagă secretele, contribuie la o î�nț�elegere treptată ș� i la iluminare. Dorinț�a de a cunoaș� te, de a î�nț�elege, de a creș� te, de a deveni este o parte integrantă din fiecare ființ�ă; nu avem ce să facem î�n această privinț�ă. Î�nsă fiecare dintre noi trebuie să se dezvolte ș� i să se extindă î�n propria direcț�ie; nu se poate concepe un plan pentru niciun om. Ne supunem cel mai bine destinului atunci când ne ascultăm inima. Niciun fel de raț�ionament conș� tient nu poate să triumfe î�n faț�a intuiț�iei ș� i numai urmându-i ordinele putem să ne descoperim adevărata identitate.

Fiecare persoană se străduieș� te să devină acel lucru pe care î�l doreș� te mintea ei subconș� tientă. Pentru a î�nț�elege de ce ne comportăm adesea contrar dorinț�elor noastre, este necesar să î�nț�elegem că firul lung al vieț�ii ne este controlat de dorinț�ele subconș� tiente ș� i că singura modalitate de a ne schimba destinul este prin schimbarea ț�elurilor subconș� tientului. Atunci când explodează o bombă, nu te comporț�i î�n concordanț�ă cu mintea conș� tientă, ci cu cea subconș� tientă, ș� i dacă î�n acel moment ai vrea să te comporț�i asemenea unui erou, atunci ai face bine să î�ncepi chiar acum să î�ț�i condiț�ionezi subconș� tientul pentru a te face să te comporț�i plin de curaj î�n mijlocul zgomotului, al haosului ș� i confuziei. Î�n toate situaț�iile de urgenț�ă, î�n timpul tuturor acț�iunilor extenuante ș� i aprinse, ne comportăm î�n

120

Magia din minte

concordanț�ă cu subconș� tientul ș� i oricât ne-am dori sau cât de ferm determinaț�i am fi, nimic nu va schimba asta, î�n afară de cazul î�n care această determinare este pusă la treabă pentru a educa subconș� tientul î�nainte de situaț�ia de urgenț�ă. Adesea, leacul căutat e-n tine

Și-l crezi în cerul ce, ursind destine, Ne dă câmp liber faptei.

– William Shakespeare*

ELEVAREA CONȘTIINȚEI

Pe lângă acestea, ne putem dezvolta un fel de putere a voinț�ei, o putere a voinț�ei care are ca rezultat eliberarea de sub reacț�ia la circumstanț�e, recunoscând că există o putere superioară care ne va duce pe noi, ca suflete omeneș� ti, la apogeul deplin atunci când î�i permitem să ne folosească î�n î�ntregime, atunci când devenim instrumente ale manifestării sale pe pământ. Î�n acel moment, printr-un fel de elevare a conș� tiinț�ei, putem să transcendem î�ndemnurile ș� i impulsurile constante ale subconș� tientului ș� i să instaurăm î�n locul lor ordinele raț�ionale ale unei inteligenț�e luminate. Apoi ne ridicăm deasupra circumstanț�elor, deasupra reacț�iei. Ne luăm soarta î�n mâini, exact î�n aceeaș� i măsură î�n care egoul abdică din rolul de putere conducătoare î�n viaț�a noastră. Primul pas î�n dezvoltarea puterii voinț�ei este să cauț�i răspunsurile la toate problemele dincolo de natura superficială

*  Opere complete, „Totu-i bine când sfârşeşte bine”, traducere de Ion Frunzetti, Editura Univers, Bucureşti, 1987, p. 158. (n.tr.)

Stăpânirea de sine

121

limitată. Pur ș� i simplu nu se poate insufla curajul unui leu î�n conș� tiinț�a unui ș� oarece ș� i trebuie căutată o schimbare î�n conș� tiinț�ă ori de câte ori sunt conflicte î�n viaț�ă. Să î�ncerci să constrângi egoul prin forț�a voinț�ei este ca ș� i cum ai î�ncerca să spargi cu un ac toate bulele din apa mării. Vei sparge câteva, dar cauza creării lor rămâne neschimbată ș� i ele continuă să apară. Aș� adar, voinț�a egoului, care este î�n cel mai bun caz numai un fel de inhibitor, stăvileș� te pe moment impulsurile ș� i instinctele subconș� tientului, dar acestea vor izbucni până la urmă ș� i vor produce un dezastru ș� i mai mare din cauza forț�ei lor reprimate. Î�n măsura î�n care ne amăgim că exercitarea voinț�ei egoului poate să ne facă bine î�n viaț�ă, suntem conduș� i de o iluzie care î�n cele din urmă ne va răpi î�ntreaga putere ș� i direcț�ie, pentru că este absolut incapabilă să ofere orice fel de control.

AVATARURILE INSTINCTIVE

O mare parte a suferinț�ei din lumea aceasta este provocată de sentimentele ascunse de vinovăț�ie î�ngropate adânc î�n subconș� tientul persoanelor nefericite, care au î�nceput să se creeze din nou folosind voinț�a egoului î�mpotriva defectelor lor. Î�ngroapă-ț�i aceste eș� ecuri î�n psihic, acolo unde li se produce un rău imens prin reprimarea energiei, prin răpirea vitalităț�ii lor naturale. Voinț�a egoului, atunci când este folosită pentru a î�nlănț�ui energia naturală a sinelui, î�năbuș� ă î�ntreaga personalitate, î�nlocuieș� te î�ndrăzneala cu timiditatea, optimismul cu pesimismul, energia cu lâncezeala. Nu î�l putem ajuta prea mult pe omul care se î�nrobeș� te singur prin dependenț�a faț�ă de ego, prin acceptarea restricț�iilor, limitărilor ș� i lipsurilor aș� a cum sunt ele stabilite de

122

Magia din minte

necesitatea de a se conforma unui standard preexistent, la care nu a fost făcut niciodată să se conformeze ș� i nici nu ar putea să se conformeze vreodată, orice ar fi.

Vedem câteodată oameni î�n care viaț�a î�nfloreș� te din plin, oameni turnaț�i î�ntr-o matriț�ă eroică, indiferent dacă statura lor este mare sau mică, deoarece nu se potrivesc î�n niciun tipar, nu sunt stânjeniț�i de nicio frică sau anxietate, ci par, printr-un anumit noroc, să se stăpânească î�n î�ntregime, î�ncrezători, î�n mod convingător. Aceș� ti oameni nu au suportat să î�nveț�e „interdicț�iile” vieț�ii. Sunt niș� te emisari neî�ncorsetaț�i ai energiei ș� i ai caracterului constructiv al forț�ei care creș� te ș� i evoluează î�n permanenț�ă ș� i care stă la baza creaț�iei. Apetitul ș� i entuziasmul lor sunt mari. Cuprind totul î�n perspectivele lor, folosesc totul pentru a creș� te. Apreciază obstacolele ca pe niș� te ocazii de a-ș� i dovedi tăria, de a-ș� i î�mbunătăț�i priceperea. Aceș� ti norocoș� i trăiesc î�n poala unei sorț�i favorabile care î�i î�ndrumă pentru că nu ș� i-au aglomerat subconș� tientul cu un milion de lanț�uri ș� i constrângeri. Viaț�a găseș� te î�n ei emisarul vesel pe care î�l caută ș� i aceste avataruri instinctive sunt purtate î�n mare grabă la vârful profesiei lor, sunt recunoscute ș� i lumea se adună î�n jurul lor, oriunde s-ar afla. O asemenea desfăș� urare dinamică este posibilă pentru fiecare dintre noi, nu printr-o deformare fără haz a voinț�ei, ci eliberându-ne de preocuparea excesivă faț�ă de ego, având î�ncredere î�n marile scopuri pozitive ale vieț�ii, punându-ne destinele ș� i energiile î�n mâini nemuritoare.

Stăpânirea de sine

Nu stai degeaba; în sfera ta superioară

123

Spiritul se-apleacă asupra unor sarcini dragi.

– James Russel Lowell*

EXPRIMAREA DE SINE

Cel mai important lucru pe care î�l putem î�nvăț�a despre puterea voinț�ei este acela că nu are niciun efect atunci când este î�nsoț�ită de o preocupare sumbră. Omul care î�naintează î�n concordanț�ă cu sinele interior î�naintează î�n concordanț�ă cu o forț�ă pe care nicio putere din lume a voinț�ei nu poate să o modifice nici î�n cea mai mică măsură, astfel că el î�naintează bucuros. Preocuparea sumbră a voinț�ei egoului este doar o dorinț�ă conș� tientă î�n dezacord cu dorinț�a subconș� tientă ș� i acolo unde cele două se î�ntâlnesc faț� ă î�n faț� ă, dorinț�a subconș� tientă câș� tigă î�ntotdeauna. Departe de a folosi voinț�a î�mpotriva impulsurilor subconș� tiente, omul trebuie să î�ș�i descopere mai î�ntâi sinele adevărat, renunț�ând la toate rezervele, prejudecăț�ile ș� i inhibiț�iile, astfel î�ncât puterea care î�l face ceea ce este să poată î�n sfârș� it să răzbată. Dacă imaginea dezvăluită atunci este prea respingătoare fie pentru mintea sa conș� tientă, fie pentru legile ș� i regulile societăț�ii, atunci trebuie să î�nceapă să î�ș�i î�ntipărească un nou set de reflexe î�n subconș� tient prin metoda autocondiț�ionării; pe scurt, trebuie să î�ș�i recreeze psihicul. Rareori î�nsă va reuș� i să ș� i-l recreeze după imaginea exactă

* James Russell Lowell (1819-1891) a fost un poet, critic literar și di-

plomat american, care a aparținut grupării literare Fireside Poets. A scris o lirică satirică, în care militează pentru aboliționism și susține cauza nordiștilor în războiul civil. A scris și poezii romantice în maniera lui John Keats și William Wordsworth. (n.ed.)

124

Magia din minte

a dorinț�ei lui conș� tiente; probabil că o asemenea dorinț�ă a fost falsă de la î�nceput, fiind formată î�n subconș� tient prin conflicte ale egoului ș� i propagandă socială. Fiecare dintre noi este produsul unei forț�e fundamentale care acț�ionează î�n univers ș� i fiecare dintre noi, prin simplul fapt că există, este parte integrantă a progresului acelei forț�e prin intermediul materiei primordiale ș� i din ea î�n conș� tiinț�ă, î�n superconș� tiinț�ă ș� i mai departe. Numai atunci când suntem noi î�nș� ine î�n mod natural este posibil să proiectăm puterea ș� i stăpânirea pe care le avem î�n noi. Î�n mod bizar, majoritatea omenirii trăieș� te î�ntr-o cămaș� ă de forț�ă, restricț�ionată ș� i reprimată pe fiecare front al existenț�ei, adesea î�n cunoș� tinț�ă de cauză, dar justificând mereu asemenea restricț�ii ca fiind necesare pentru conformare, iar aceasta este iluzia care ne uneș� te. Puterea supremă ș� i mintea vitală care locuieș� te î�n toate ființ�ele nu ș� i-a asumat măș� tile diverse î�n scopul uniformităț�ii, ci î�n scopul diversităț�ii ș� i al unei multitudini de expresii. Conformitatea de orice fel î�n dezvoltarea psihicului ș� i caracterului individului nu ar trebui să fie decât un accident care apare numai fiindcă se î�ntâmplă ca natura adevărată a unui individ să semene cu natura adevărată a altuia. Obiectivul ar trebui să fie tot timpul expresia individuală ș� i atunci când aceasta este forț�a motivaț�ională din viaț�a unei persoane, el î�ș�i sporeș� te valoarea pentru societate, jucând rolul unei sonde unice î�n cosmos, oferind interpretarea sa tuturor celor cu care intră î�n contact ș� i devenind, prin urmare, un membru mult mai valoros al societăț�ii decât conformistul cu ideile sale preconcepute, reacț�iile predeterminate ș� i un psihic practic nefericit.

Stăpânirea de sine

CONCEPTUL REVOLUȚIONAR

125

Ne confruntăm astfel cu cel mai revoluț�ionar concept. Omul nu atinge stăpânirea de sine printr-un exerciț�iu de voinț�ă, ci mai degrabă prin căutarea Sinelui Secret, un sentiment ascuns al ființ�ei care se suprapune atât cu mintea conș� tientă, cât ș� i cu cea subconș� tientă. Poate să î�ș�i folosească voinț�a î�n această direcț�ie, î�n măsura î�n care sunt implicate dedicarea ș� i determinarea, dar chiar ș� i aici trebuie să o folosească cu bucurie ș� i umor, altfel sigur va fi î�nvins. Uș� a tuturor secretelor se deschide cu o cheie; este pur ș� i simplu prea puternică pentru a folosi un berbece.

Puț�in efort depus î�n direcț�ia cea bună ș� i la momentul potrivit are puterea să schimbe lumile. Dacă joci golf, vezi adesea oameni micuț�i, cu un fizic fragil, care lovesc o minge de golf, trimiț�ând-o mult mai departe decât adversarii lor musculoș� i ș� i mai grei. Este important să î�nț�elegi: momentul ales ș� i forț�a produc rezultatul ș� i nicio cantitate de energie umană nu este suficientă pentru a produce nici cel mai mărunt eveniment care se î�ntâmplă zilnic pe scena vieț�ii. Dar un ghiont mic aici, un pic de presiune acolo, aplicate aș� a cum trebuie peste forț�a crescândă care este viaț�a î�nsăș� i, reorientează acea energie fantastică î�ntr-un flux irezistibil ș� i se fac miracole, se ridică poduri ș� i clădiri, se construiesc societăț�i, totul la porunca ș� i după î�nț�elegerea unei conș� tiinț�e individuale care ș� i-a depăș� it restricț�iile ș� i limitele ș� i a creat ceva superior sieș� i.

126

Magia din minte

TORȚA OLIMPICĂ

Ralph Waldo Emerson a scris: „Cel care a deprins o regulă î�n gândurile sale personale este î�n aceeaș� i măsură stăpân peste toț�i oamenii a căror limbă o vorbeș� te ș� i peste toț�i cei î�n a căror limbă poate fi tradusă a sa”. O disciplină interioară pune î�n ordine fiecare casă, permite ca sinele să fie stăpânit ș� i condus de o putere superioară egoului individual ș� i produce materialul din care sunt făcuț�i eroii. Tenacitatea ș� i determinarea sunt rezultate ale unei credinț�e adânc î�nrădăcinate ș� i ale unei î�ncrederi nezdruncinate î�n scopurile superioare ș� i pozitive ale vieț�ii ș� i î�n demnitatea destinului omenesc. Omul care se dă bătut î�n faț�a destinului copleș� itor face asta numai pentru că finalul pe care î�l caută nu pare să merite străduinț�a, ș� i oricărui om care î�ș�i urmăreș� te plăsmuirile doar pentru preamărirea egoului î�i este imposibil să obț�ină lucrurile care triumfă atunci când creuzetul conflictului este î�ncins la maximum. Atunci când motivaț�ia izvorăș� te din adâncurile conș� tiinț�ei, ea are o asemenea forț�ă ș� i un caracter atât de nestăpânit î�ncât doar distrugerea individului va dejuca scopul până la urmă.

Pe fiecare antreprenor î�l susț�ine o viziune interioară. Oricine caută să creeze ceva se lansează mai î�ntâi î�n iniț�iativa sa imaginându-ș� i-o. Să vezi î�nseamnă să crezi ș� i să vezi prin miracolul imaginaț�iei creează viziunea prealabilă necesară acț�iunii, pentru a transforma o idee î�n echivalentul ei material î�n lumea fizică. Aș� a cum nimic nu descurajează viziunea interioară a unui clarvăzător sau a unui sfânt, este imposibil ca un lucru să slăbească viziunea interioară a fiecăruia dintre noi, deoarece î�n conș� tiinț�ă există o putere de transformare care duce la rezultate materiale. Î�ntr-o

Stăpânirea de sine

127

scenă care î�l î�nconjoară pe un anumit observator există toate posibilităț�ile, dar el este influenț�at numai de cele pe care conș� tientizarea sa interioară este condiț�ionată să le perceapă. Determinarea ș� i tenacitatea sunt produse ale viziunii interioare ș� i nu sunt altceva decât simptome ale unei conș� tiinț�e care inspiră acț�iune pozitivă, optimism constant, speranț�ă ș� i umor neî�ntrerupt.

Ceea ce este cu adevărat important î�n devenirea ființ�ei umane, care a evoluat de la masa protoplasmatică pe jumătate conș� tientă, instinctivă, care bâjbâia, este faptul că poartă ca pe o torț�ă olimpică germenii unei conș� tiinț�e î�n dezvoltare care se ridică cu eforturi dintr-o lume născândă a materiei. O conș� tientizare din ce î�n ce mai largă, o î�nț�elegere ș� i mai mare ș� i o stăpânire mai bună sunt scopurile evidente ale evoluț�iei, iar această evoluț�ie de acum nu este atât una materială, cât una mentală sau spirituală, una care implică spiritualitatea ș� i conș� tiinț�a până aproape de excluderea oricărui caracter fizic.

PRINCIPALA ACTIVITATE A FIECĂRUIA

Un prieten pe nume Arthur ș� i-a căutat norocul î�n lumea industriei. S-a pregătit bine pentru misiunea sa, a obț�inut o diplomă de inginer la una dintre cele mai bune facultăț�i din ț�ară ș� i a făcut un stagiu de pregătire complet la o companie de producț�ie î�nainte să se aventureze pe cont propriu. Cu toate acestea, firma sa l-a dezamăgit î�ncă de la î�nceput. Era o companie mică, supravieț�uia î�n principal din contractele cu firme mai mari ș� i nu exista vreun motiv pentru care să î�l î�mbogăț�ească imediat, dar, ț�inând seama de calificarea ș� i efortul său personal, precum ș� i de faptul că

128

Magia din minte

procesul tehnologic pe care î�l oferea era extrem de necesar, era ciudat că abia reuș� ea să î�ș�i î�ndeplinească obligaț�iile. Compania nu acumula capital, nu putea să se extindă ș� i, chiar dacă î�n mintea lui Arthur fierbeau constant zeci de idei privind inovaț�ii î�n fabricare, nu avea mijloacele să le î�ndeplinească. Alț�i oameni aflaț�i î�n aceeaș� i poziț�ie prosperau, iar el era sigur că e urmărit de ghinion. Cu cât lupta mai tare î�mpotriva obstacolelor, cu atât acestea deveneau mai reale ș� i mai de neclintit. Î�n cele din urmă s-a transformat î�ntr-un defetist ș� i le-a mărturisit prietenilor: „Am avut o mulț�ime de ghinioane, aș� a că am obosit pur ș� i simplu. Să se ghiftuiască zeul ghinioanelor”. Ș� i acesta s-a ghiftuit. Arthur ș� i-a pierdut firma. A fost un ș� oc profund. O vreme a mers mai departe confuz. Firma î�l dusese la faliment ș� i părea incapabil să meargă la muncă. Soț�ia lui ș� i-a luat o slujbă de birou ș� i au trăit din salariul ei mic. Lui Arthur î�i dispăruse motivaț�ia. A î�ncercat psihoterapia.

I s-a recomandat să se retragă la o mânăstire. Deș� i Arthur nu profesa nicio religie, până la urmă a fost de acord să se retragă patru luni, timp î�n care a promis să nu se preocupe de afaceri î�n niciun fel, ci să mediteze la viaț�ă, la originea ș� i semnificaț�ia ei, la î�ntrebarea despre cine ș� i ce este el, care ar putea fi destinul lui. I s-a dat acces liber la biblioteca mânăstirii ș� i, deș� i i s-a cerut să efectueze treburile ce î�i fuseseră desemnate, a petrecut multe ore studiind cu atenț�ie volumele pe care i le recomandase î�ndrumătorul lui. Când a plecat de la mânăstire, era alt om. Avea un aer mai senin, o percepț�ie mai cuprinzătoare, o î�ngăduinț�ă ș� i o î�nț�elegere pentru toate lucrurile care

Stăpânirea de sine

129

fuseseră mai î�nainte limitate strict la domeniul î�n care lucra. A î�nființ�at o firmă nouă. A prosperat aproape imediat. Î�n câț�iva ani a devenit una dintre cele mai de succes companii din ț�ară.

Arthur a vorbit despre transformarea sa. „Î�ntotdeauna am făcut greș� eala”, a spus el, „să cred că un om ar putea să reuș� ească prin simpla acumulare de cunoș� tinț�e referitoare la lucrul pe care voia să î�l facă, dar mă î�nș� elam. Î�n timpul retragerii am î�nvăț�at că î�n viaț�ă se î�ntâmplă ceva cu mult mai extraordinar decât fabricarea pieselor pentru avioane. Niciun om nu se află aici doar pentru a-ș� i câș� tiga traiul. Poartă î�n el germenul perfecț�iunii ș� i numai atunci când î�ș�i î�ntoarce privirea către interior ș� i descoperă acea î�ncărcătură preț�ioasă poate să î�ș�i trăiască viaț�a cu suficient respect pentru ceilalț�i astfel î�ncât să î�ș�i î�nț�eleagă sarcinile. Nu am avut succes î�n afaceri pentru că am î�nvăț�at mai mult despre afacerea mea, ci pentru că am î�nvăț�at mai mult despre ceea ce se afla î�n afara afacerii mele. De fapt, s-ar putea spune că am descoperit că ceea ce am considerat a fi activitatea mea era un lucru secundar, că activitatea mea principală este î�n schimb spirituală”.

TURNURILE DE AUR

Î�n inima omului care vede turnuri de aur dincolo de deal este o hotărâre aprigă. El este condus prin deș� ert ș� i pustiu; indiferent de obstacole, imaginea sa î�l î�mpinge î�nainte. Secretul de a nu renunț�a niciodată este să sădeș� ti pe ecranul miș� cător al conș� tiinț�ei o imagine clară a obiectivului ce trebuie atins. Acea imagine să fie turnul tău de aur. Păzeș� te-o să nu î�ș�i piardă strălucirea, să nu se estompeze,

130

Magia din minte

să nu se piardă ș� i nu trebuie să î�ț�i fie frică dacă vei ezita pe parcurs sau te vei resemna î�n faț�a î�nfrângerii sau că vei renunț�a cu totul. Nu permite niciunei î�ndoieli să te asalteze, pentru că drumul pe care mergi pare să se abată de la direcț�ia cea bună. Către pământul făgăduinț�ei sunt la fel de multe căi câț�i pelerini care î�ntreprind călătoria ș� i fiecare ajunge la momentul potrivit dacă î�ș�i păstrează credinț�a î�n turnul său de aur. Cu toț�ii î�naintăm î�mpreună către acelaș� i destin final, dar fiecare dintre noi reprezintă o notă separată ș� i unică î�n univers ș� i fiecare dintre noi trebuie să meargă pe propriul drum, pentru lecț�iile ce trebuie î�nvăț�ate astfel, pentru experienț�a care trebuie câș� tigată. Thomas Henry Huxley scria: „Poate că rezultatul cel mai valoros al educaț�iei este capacitatea de a te determina să faci lucrurile pe care trebuie să le faci, atunci când ar trebui făcute, indiferent dacă î�ț�i place sau nu”. Ș� i este adevărat că imaginea din minte nu ne inspiră mereu acelaș� i entuziasm pentru acț�iune. Câteodată suntem cuprinș� i de lene ș� i de dorinț�a de amânare, iar hotărârea noastră trebuie hrănită la izvorul concentrării reî�nnoite. Dar nu are rost să ne dojenim: „Treci la treabă, treci la treabă”, atunci când sarcina respectivă î�ț�i repugnă. Primul lucru care trebuie făcut, pentru ca treaba să fie realizată, este să î�ț�i creezi o imagine cu totul nouă ș� i atrăgătoare a sarcinii. Dacă, de exemplu, eș� ti agent de vânzări ș� i treaba ta este să dai zece telefoane zilnic unor posibili cumpărători, atunci î�ț�i î�ngreunezi foarte mult situaț�ia dacă imaginea ta mentală este aceea de a da zece telefoane. Cu o asemenea imagine mentală e o minune că reuș� eș� ti să te urneș� ti din casă. Te gândeș� ti la cele zece telefoane ș� i ele devin repetitive,

Stăpânirea de sine

131

eș� ti nerăbdător să termini odată cu ele, să te eliberezi de responsabilitatea lor. Te gândeș� ti apoi la cât trebuie să conduci, la inevitabilele î�ntârzieri ș� i la faptul că o să te enervezi, apoi că nu î�l vei găsi pe cutare sau pe cutare sau că cineva nu mai face comenzi; ca atare î�ț�i vei irosi ziua când ai putea să stai foarte bine acasă. Bineî�nț�eles că asta ajungi să faci. Ș� i acum reversul medaliei, î�n loc să te gândeș� ti la cele zece telefoane, să presupunem că imaginea din conș� tiinț�a ta este legată de succes ș� i realizări. Treaba ta atunci nu sunt cele zece telefoane, ci cultivarea sistematică ș� i atrăgătoare a fiecărui posibil cumpărător al produsului tău. Daraua nu trebuie să fie niciodată mai mare decât ocaua ș� i, î�nainte să poț�i accepta cu toată inima fiecare provocare, determinat ș� i captivat, trebuie să fii mai î�ntâi sigur că acț�iunea potrivită va da rezultate. Suntem alcătuiț�i de aș� a manieră î�ncât nu putem să acț�ionăm absolut î�n nicio direcț�ie fără dublul imbold al î�ncrederii ș� i speranț�ei. Vizualizează dorinț�a inimii. Păstrează imaginea proaspătă ș� i clară. Va juca rolul motivaț�iei de care ai nevoie pentru a te conduce la acț�iuni perfecte ș� i pline de energie.

DISCIPLINA CORESPUNZĂTOARE

Să presupunem că eș� ti scriitor, pictor, un om a cărui muncă ț�ine de creaț�ie ș� i se face î�n principal î�n singurătate. Atunci când stai î�n faț�a ș� evaletului sau la birou, cu mâinile nemiș� cate, ș� i te critici singur pentru că nu lucrezi ș� i te zbaț�i î�n chinurile letargiei, atunci când zilele tale nu dau roade ș� i eș� ti frustrat de povara de a nu fi produs nimic, gândeș� te-te puț�in la imaginaț�ia ta ș� i la imaginile care se derulează pe

132

Magia din minte

ecranul plastic ș� i creator al minț�ii. Suntem siliț�i să facem lucrul pe care ni se concentrează conș� tiinț�a, iar dacă imaginea pe care o avem este prea departe de treburile lumii î�n care suntem prinș� i, atunci visăm cu ochii deschiș� i, nu putem să lucrăm, suntem fermecaț�i de imagini irelevante care se aleargă una pe alta î�n conș� tiinț�a noastră. Putem atunci să apelăm la voinț�a noastră, nu o voinț�ă care î�ncearcă să ne oblige să muncim, ci o voinț�ă care alege ce obiecte să contemple, astfel î�ncât î�n loc să ne gândim că pescuim la munte, ne concentrăm acum atenț�ia pe sarcina respectivă. Mintea aduce problema î�n prim-plan. Sunt luate î�n considerare posibilităț�ile ș� i soluț�iile ș� i î�n scurtă vreme degetele noastre sunt ocupate să muncească, de parcă ar avea o voinț�ă proprie.

Impulsurile ș� i toanele izvorăsc uneori dintr-o armonizare specială a sinelui-ego cu Sinele Secret, dar cel mai adesea izbucnesc dintr-un subconș� tient capricios ș� i trebuie mai degrabă să le controlăm decât să cedăm î�n faț�a lor. De obicei, impulsurile sunt dorinț�e lumeș� ti de natură să consoleze ș� i dacă ar fi să ne trăim viaț�a dându-le ascultare, nu am mai realiza niciodată nimic. Ne-ar plăcea să rămânem î�n pat dimineaț�a î�n loc să ne ridicăm ș� i să mergem la muncă, pentru că este bine să stai î�ntins î�n pat, dar dacă facem asta prea des, î�n curând rămânem fără slujbă ș� i fără mijloace de subzistenț�ă. Ne-ar plăcea să ne ghiftuim cu î�ngheț�ată ș� i tort, să mâncăm lucrurile care ne plac pe cât de des ne permite stomacul, dar dacă o facem, î�n curând vom fi transportaț�i cu camionul, aș� a de graș� i vom ajunge. Ne-ar plăcea să ne amuzăm ș� i să ne distrăm ș� i să nu mai fim nevoiț�i niciodată să avem grijă de alț�ii, dar dacă vom apuca pe o asemenea cale, ne vom trezi î�ntr-o zi fără bani, fără prieteni,

Stăpânirea de sine

133

fără familie. Î�nț�eleptul î�nvaț�ă repede că impulsurile ș� i toanele sunt doar egoul care caută să stopeze disciplina care i se impune. Î�n loc să o facă mai puț�in dură, el o aplică cu ș� i mai multă forț�ă. Fiecare dorinț�ă omenească trebuie temperată printr-o disciplină corespunzătoare, altfel aceasta ajunge să fie permisă, iar mai devreme sau mai târziu cu toț�ii î�nvăț�ăm că relaxarea este preț�ioasă numai după muncă, mâncatul când ț�i-e foame, somnul când eș� ti obosit ș� i că este absolut imposibil să trăieș� ti o plăcere î�n viaț�ă fără a simț�i ș� i puț�ină durere concomitent.

SUPERCUNOAȘTEREA

Ceea ce nu trebuie confundat cu impulsurile ș� i toanele este ridicarea la suprafaț�ă din conș� tiinț�a universală a unei î�ndrumări sau a unei orientări care pune stăpânire pe sufletul individului ș� i î�l conduce fără ezitare pe o cale ce duce către destinul său. Neș� tiutorul ar putea fi uș� or făcut să creadă că un impuls este o asemenea î�ndrumare sau armonizare, dar, odată ce a stabilit o legătură reală cu Sinele Secret, orice iluzie ulterioară despre ce este impuls ș� i ce este intuiț�ie ia definitiv sfârș� it. Î�n zidul care separă sufletul omenesc de sursa sa apare din când î�n când câte o crăpătură, dezvăluind pentru o clipă perfecț�iunea matematică ș� i ordinea extraordinară a lumii de dincolo ș� i a sufletului din ea. Această stare psihică este numită î�n misticism ș� i î�n multe religii „armonizare” sau „har” ș� i, odată antrenat î�n ea, alegerile individului ș� i orientările sale sunt ca niș� te î�mputerniciri venite de sus; i se satisfac toate cererile î�n momentul î�n care acestea sunt formulate.

134

Magia din minte

Acest aspect al „supercunoaș� terii” ne oferă cel mai bun indicator al naturii ș� i utilităț�ii voinț�ei. Odată ce î�nț�elegem că dorinț�a, spre deosebire de ț�elurile Sinelui Secret, nu poate să î�i aducă individului altceva decât frustrare, ajungem î�n sfârș� it să î�nț�elegem principiul armonizării, care este secretul pentru a trăi eficient. Să decizi efectiv nu intră sub incidenț�a cunoaș� terii umane, deoarece cunoaș� terea umană se limitează la un procent extrem de mic din cunoaș� terea totală. Pur ș� i simplu nu are rost să î�ncerci să iei o decizie referitoare la niș� te lucruri când aproape î�ntreaga sumă a caracteristicilor lor este ascunsă. Voinț�a individuală exercitată î�mpotriva evenimentelor ș� i oamenilor este pură vanitate ș� i nu dă niciun rezultat î�n final, decât suferinț�ă ș� i î�nfrângere. Actele î�ndeplinite î�n cadrul egoului pentru avantaje sunt acte î�ndeplinite fără a le î�nț�elege adevărata semnificaț�ie ș� i orice succes sau satisfacț�ie ai obț�inut prin intermediul lor seamănă cu spuma de pe creasta unui val: dispare odată cu valul. Conș� tiinț�a noastră este plasată atât de frontal î�n psihicul nostru luat ca î�ntreg, î�ncât suntem vrăjiț�i î�ntotdeauna de linguș� irile, impulsurile ș� i rugăminț�ile egoului. Aspirăm să cucerim vârfuri muntoase care odată escaladate se dovedesc a fi cele mai joase platouri ș� i ne obligă să reflectăm la cât de falș� i au fost zeii noș� tri. Adevăratele obiective sunt spirituale, iar lenea, tergiversarea ș� i frica nu se depăș� esc prin blamarea sinelui, ci prin căutarea germenilor susț�inători ai conș� tiinț�ei care se află adânc î�n natura omului.

Stăpânirea de sine

LEGEA ELIBERATOARE

135

Pe măsură ce î�nț�elegem mai mult, ne creș� te ș� i puterea voinț�ei, dar ț�ine cont de diferenț�ă: adevărata putere a voinț�ei este eficientă, obț�ine rezultate doar dacă vizează ceva; falsa putere a voinț�ei nu obț�ine niciodată rezultate. Pe măsură ce conș� tiinț�a se extinde ș� i cuprinde noi niveluri de conș� tientizare, sporeș� te ș� i puterea individului. Obț�inerea unei mai bune conș� tientizări ș� i o legătură strânsă cu puterile cereș� ti superioare nu sunt lucruri rezervate misticului izolat sau sfântului care meditează, ci sunt disponibile tuturor, iar răsplata constă mereu î�n eficacitate totală, î�n domeniile creatoare sau de conducere, î�n domeniul spiritual, mental sau material; deoarece î�n î�nț�elegere există putere ș� i î�n cunoaș� tere, siguranț�ă, iar cel care a ajuns la o conș� tiinț�ă extinsă trebuie, prin urmare, să poată să î�ș�i impună dorinț�a ș� i metodele asupra lumii, devenind una cu ea. A fi ceea ce suntem î�ntr-adevăr ș� i a deveni ceea ce suntem capabili să devenim sunt singurele direcț�ii de acț�iune deschise omului care vrea să trăiască o viaț� ă î�mplinită. Indiferent care ar fi loviturile destinului, indiferent cât î�ț�i sunt de nefavorabili sorț�ii, cum te-ai născut, unde, î�n ce corp, cu ce inteligenț�ă nativă ai fost î�nzestrat, există o lege eliberatoare î�n univers ș� i poț�i să devii cel mai remarcabil dintre cei remarcabili, cel mai î�nț�elept dintre cei î�nț�elepț�i, pentru că ai la î�ndemână un mijloc prin care să obț�ii o libertate absolută. Odată ce ai recunoscut faț�ă de tine că î�n corpul tău se află conș� tiinț�a supremă care a creat lumile ș� i universurile, trebuie să laș� i egoul să se dea la o parte de la cârmă ș� i să permită unei forț�e mai î�nț�elepte să î�ț�i traseze cursul î�n viaț�ă. Odată ce ț�i-ai pus soarta ș� i energiile î�n

136

Magia din minte

mâinile Sinelui Secret, vei cunoaș� te o pace ș� i o liniș� te interioară care î�ntrec orice bucurie pe care ai cunoscut-o vreodată. Viaț�a ta va deveni un î�ntreg. Fiecare zi va servi drept cărămidă pentru un alt obiectiv sau un scop definit. Vei fi uimit î�n sfârș� it de miracolele făcute atunci când Sinele Secret va prelua controlul.

DEPĂȘIREA VINOVĂȚIEI ȘI OSTILITĂȚII

Vinovăț�ia ș� i ostilitatea sunt accesorii ale egoului, care se î�narmează cu iluzii pentru a supravieț�ui. Dacă te î�nsoț�eș� te un sentiment sâcâitor de vinovăț�ie, este din cauză că egoul e alcătuit din lucruri acumulate, î�nvăț�ături, complimente, impresii senzoriale, dintre care niciunul nu are prea multă legătură cu adevărul etern, dar este totuș� i un critic moral al fiecărei fapte făcute de individ. Dacă te simț�i vinovat, să nu faci niciodată greș� eala intelectuală să crezi că sentimentele tale apar ca urmare a cenzurii exercitate de Sinele Secret, căci el nu emite asemenea judecăț�i plate ș� i omeneș� ti. Vinovăț�ia reprezintă î�n general î�nvăț�ăturile acumulate ale societăț�ii care joacă î�n individ un rol de iniț�iator sau de inhibitor al anumitor acț�iuni. O asemenea cenzură se bazează rareori pe un adevăr durabil, de vreme ce presiunile societăț�ii pentru a te conforma sunt adesea î�n contradicț�ie cu presiunile Divinităț�ii de a-ț�i exprima individualitatea. Ostilitatea este doar cealaltă faț�ă a vinovăț�iei, manifestându-se ca ostilitate î�n persoana agresivă, exact aș� a cum se manifestă vinovăț�ia î�n persoana mai pasivă. Cu siguranț�ă nu este nimic bun la niciunul dintre aceste blocaje emoț�ionale. Sunt produse ale egoului ș� i dispar atunci când individul se centrează î�n regiunile mai adânci ale conș� tiinț�ei. Atunci

Stăpânirea de sine

137

devine aproape imposibil să te implici emoț�ional î�n vanitatea sinelui mărunt, care serveș� te prin acț�iune Sinele Secret.

Calea către liniș� tea sufletească stă î�n abandonarea voinț�ei ca instrument al egoului, î�n abandonarea egoului î�n cele din urmă ș� i î�n centrarea conș� tiinț�ei î�n Divinitate. Prin extinderea conș� tiinț�ei pe care o aduce această transformare psihologică, individul capătă o î�nț�elegere care î�i era imposibil de obț�inut î�nainte. Î�ntr-un fel, aceasta transcende explicaț�ia materială conform căreia preia câte puț�in din identitatea a tot ceea ce î�i trece prin conș� tiinț�ă. Î�n acest mod, el î�i î�nț�elege pe ceilalț�i luând parte efectiv la conș� tiinț�a lor, iar această supercunoaș� tere, această intuiț�ie profundă conferă acț�iunilor ș� i muncii sale o eficacitate î�naltă ș� i o predestinare aproape supranaturale. Se deplasează î�n centrul evenimentelor, de parcă le-ar organiza, deoarece se deplasează î�n concordanț�ă cu natura lor reală, este î�ndrumat î�n toate de un principiu care vede finalul ce trebuie î�ndeplinit ș� i mijloacele prin care va fi atins; ș� i pentru că a abandonat egoul ș� i se deplasează ca răspuns la această voinț�ă universală, acț�ionează cu o siguranț�ă absolută, cu o eficacitate completă, fără riscuri, anxietate sau frică, ș� i este dominat de aici î�nainte de pace interioară ș� i bucurie absolută.

5 MINTEA MAI PRESUS DE MATERIE

Calea aproape universală pe care o urmează oamenii este aceea de a accepta circumstanț�ele, de a ridica din umeri ș� i de a spune: „Asta e!”. E un fapt curios ș� i ironic că atunci când circumstanț�ele se opun dorinț�elor noastre personale, punem frustrările pe seama ghinionului, dar atunci când suntem purtaț�i pe culmile succesului, nu mai punem acest lucru pe seama norocului, ci pe abilităț�ile noastre superioare. De fapt, tot norocul ș� i toate abilităț�ile provin din convingeri adânc î�nrădăcinate î�n mintea subconș� tientă a individului.

DORINȚA ȘI DESTINUL

Persoana obiș� nuită nu decide niciodată cu adevărat dacă mintea domină materia sau materia domină mintea. Ea acceptă faptul că mintea domină materia î�n anumite situaț�ii, dar tinde să considere aceste situaț�ii ca fiind mai degrabă excepț�ia, nu regula. Vede cum atitudinea mentală determină rezultatul competiț�iilor sportive, î�nvinge dizabilităț�ile fizice, dar când vine vorba să adopte complet abordarea „mintea pe primul loc” î�n viaț�a zilnică, nu prea reuș� eș� te.

140

Magia din minte

Dacă mintea domină vreodată materia î�n vreun fel, o face probabil ca rezultat al unui principiu absolut aplicat corespunzător. Acest principiu absolut nu ar putea fi un lucru care a funcț�ionat din când î�n când sau a răspuns inconstant ș� ansei, ci ar trebui să fie o lege care a funcț�ionat î�ntotdeauna exact î�n acelaș� i fel. Dacă, de exemplu, cineva a adoptat abordarea mintea mai presus de materie î�ntr-o anumită circumstanț�ă ș� i nu a reuș� it să obț�ină rezultatele pe care le dorea, nu legea ar fi cea care a dat greș� , ci modul cum î�nț�elege el legea ș� i aplicaț�iile principiilor sale.

Atunci când analizăm realizările, primul lucru pe care î�l observăm este acela că omul care nu vrea să urce pe munte nu urcă niciodată pe munte. Apoi, remarcăm că, chir ș� i dintre oamenii care vor cu siguranț�ă să urce muntele, mulț�i nu î�l vor urca niciodată. De aici deducem că primul ingredient esenț�ial pentru realizări este dorinț�a. Apoi apar alț�i factori discreț�ionari ș� i, prin urmare, mai obscuri.

Este dificil de spus de ce î�ș�i doresc oamenii ceva. Observăm că aproape toată lumea ar prefera să simtă plăcerea, nu durerea, dar suntem conș� tienț�i că anumite persoane nu numai că î�ș�i î�nfig ace î�n corp, ci rămân î�ntr-o atitudine fizică chinuitoare perioade lungi de timp. Asemenea oameni par să fi ales durerea î�n locul plăcerii, cel puț�in din punct de vedere fizic, ș� i par să fi făcut un asemenea lucru dintr-un impuls interior fie aflat deasupra principiului durere-plăcere, fie legat de el î�n mod neclar. Dorinț�a pentru un obiectiv este singurul lucru care face posibil să î�nduri o experienț�ă dureroasă. Dorinț�a este ș� i un narcotic. Mulț�i oameni care au făcut eforturi fizice extreme povestesc că nu au simț�it deloc durere, deș� i atunci când perioada de efort s-a î�ncheiat,

Mintea mai presus de materie

141

li s-au găsit răni pe trup, au avut î�ncheieturile luxate ș� i muș� chii î�ncordaț�i. Jucătorii de fotbal sunt un exemplu notabil î�n acest sens.

Dacă ne ducem ș� i mai departe observaț�iile, remarcăm că există o mare diferenț�ă î�ntre gradele dorinț�ei. S-ar putea ca un om să î�ș�i dorească ceva ș� i să î�ntindă mâna ș� i acesta să fie cel mai mare efort posibil pentru el. S-ar putea ca un alt om să î�ș�i dorească ceva ș� i să sfărâme lanț�urile, atât de mare este nevoia sa. Dorinț�a este un lucru care impulsionează. Cu cât dorinț�a este mai mare, cu atât ne impulsionează mai mult, iar acest impuls este bine î�nrădăcinat î�n viziunea interioară care pune stăpânire pe individ. Î�n măsura î�n care suntem î�n viaț�ă ș� i prinș� i î�ntr-un trup care reacț�ionează, î�n aceeaș� i măsură urmărim neobosiț�i viziunile care au pus stăpânire pe noi. Indiferent dacă imaginile noastre mentale sunt ale unor clădiri care trebuie construite sau ale unor bănci care trebuie jefuite, asta nu face nici cea mai mică diferenț�ă pentru impulsul motor care se manifestă î�n interiorul ființ�ei. Poț�i să fii absolut sigur că lucrurile care ocupă mintea unui om vor face î�n curând parte din viaț�a sa, dacă nu fac deja.

BINECUVÂNTAREA ȘI BLESTEMUL

Î�n ființ�a umană a evoluat un lucru curios. Caracteristica reflecț�iei mentale care s-a dezvoltat î�ncet î�n psihicul său de-a lungul eonilor evoluț�iei i-a permis să î�ș�i formeze î�n minte imagini aflate î�n contradicț�ie totală cu lumea din jur. Poate, dacă vrea, printr-un zbor al imaginaț�iei, să devină din sărac bogat, să se deplaseze din Kansas la Istanbul cât ai clipi din ochi, ș� i astfel, î�n centrul conș� tient al ființ�ei sale,

142

Magia din minte

nu mai este sclav al lumii î�n care se găseș� te. De aici au rezultat două fenomene principale: unul, un stigmat, celălalt, o binecuvântare.

Stigmatele sunt următoarele. Viaț�a î�nseamnă î�n mare parte să te disciplinezi pentru a î�ndura durerea ca să atingi un scop dorit, dar persoana imatură profită adesea de puterea de imaginaț�ie a minț�ii pentru a-ș� i căuta un refugiu din realitate ș� i î�ș�i dezvoltă î�n consecinț�ă un fel de gânduri inspirate de dorinț�e care o fac absolut incapabilă î�n toate situaț� iile. Î� ntoarce puterea imaginaț� iei î�mpotriva ei, î�i distruge capacitatea de a influenț�a lumea exterioară, punând-o să lucreze la probleme care nu au nicio legătură cu lumea exterioară. Victimele unor asemenea iluzii sunt o mulț�ime. Ne populează spitalele de boli mintale, clădirile abandonate, hotelurile ieftine. Î�i cuprind pe majoritatea celor internaț�i î�n sanatorii pentru tratarea alcoolismului. Ș� i pot fi găsiț�i î�n toată lumea, aflaț�i î�ntr-o transă ca de zombi, efectuând miș� cările celor vii, dar cu un picior î�n altă lume. Pe de altă parte, avem binecuvântarea pe care o aduce imaginaț�ia. Este capacitatea mistică de a vedea care î�i permite unui om să se uite la ce se află î�n jurul său cu o privire pătrunzătoare ș� i să î�i perceapă potenț�ialul ascuns. Această exploatare a puterii minț�ii de a produce imagini î�n lumea exterioară a lucrurilor ș� i evenimentelor a transformat viaț�a pe pământ, i-a permis omului, î�n doar câteva secole, nu numai să î�ș�i domine mediul apropiat, ci ș� i să ajungă î�n pragul extinderii dominaț�iei sale peste continuumul spaț�iu-timp al universului.

Cea mai mare parte a gândirii moderne î�mparte î�n mod convenabil lumea î�n două clase diferite de lucruri, una a

Mintea mai presus de materie

143

materiei, cealaltă a inteligenț�ei. Ș� tiinț�a are mari dificultăț�i î�n a clasifica materia. Inventariază elementele ș� i diversele lor combinaț�ii, stabileș� te alcătuirea moleculelor a căror coeziune formează elementele, descompune molecula î�n diferite elemente atomice ș� i chiar distinge î�n atom un nucleu ș� i un anumit număr de electroni care orbitează. Î�n acest punct, diferenț�a dintre hidrogen ș� i plumb, de exemplu, a devenit surprinzător de mică. Fiecare are un nucleu invizibil î�nconjurat de un anumit număr de electroni, mai mulț�i î�n cazul plumbului, dar nu considerabil mai mulț�i, iar diferenț�a dintre ele pare să fie mai degrabă una de grad decât una de categorie. Confuzia noastră creș� te atunci când, prin procesul neaș� teptat al fisiunii nucleare, atomul î�nsuș� i este redus la ceva ce nu se poate măsura, dispărând î�ntr-o explozie ș� i noi suntem obligaț�i să ne î�ntrebăm dacă materia este la urma urmei î�ntr-adevăr materie ș� i dacă nu reprezintă poate un concept mult mai subtil, ce ț�ine exclusiv de idee, de inteligenț�ă î�n sine.

ÎN SPATELE ATOMULUI

Dacă examinăm orice conș� tiinț�ă, găsim î�n mod inevitabil un corp de un anumit fel, o greutate, o mărime ș� i o dimensiune care găzduieș� te inteligenț�a supusă examinării ș� i nu acceptă niciun fel de cercetare atentă separat de el. Pare cel mai probabil că materia ș� i inteligenț�a sunt unul ș� i acelaș� i lucru, că inteligenț�a este doar o manifestare superioară a materiei, devenind evidentă numai î�n substanț�a care capătă complexitate. Odată ce am fost de acord că inteligenț�a este o manifestare a formei, nu mai e decât un pas pentru a zări o scânteie de adevăr, că inteligenț�a este evolutivă î�n dezvoltarea materiei, ceea ce ne conduce inevitabil

144

Magia din minte

la concluzia că inteligenț� a, deș� i o manifestare a materiei, î�i este superioară ș� i are un control fundamental asupra acelei materii. Pe scurt, inteligenț�a, conș� tiinț�a sau conș� tientizarea are inerent controlul asupra tuturor circumstanț�elor fizice, asupra tuturor evenimentelor. Walter Russel* spune ceva interesant î�n acest sens. „Ceea ce omul numeș� te materie sau substanț�ă”, scrie el, „nu există sub nicio formă. Aș� a-zisa materie nu reprezintă nimic altceva decât unde ale miș� cării luminii, separate electric î�n perechi opuse, apoi formate ș� i dispuse electric î�n ceea ce noi numim diferitele substanț�e ale materiei. Pe scurt, materia nu este decât miș� carea luminii, iar miș� carea nu este substanț�ă. Inventatorii noș� tri trebuie să se uite î�n principal la lumină pentru a face miracolele de mâine”. Lumină, energie, inteligenț�ă, pe oricare dintre acestea trei ai alege să o recunoș� ti ca fiind forț�a motrice din spatele universului, chestiunea principală este să poț�i admite că substanț�a este doar relativă, nici pe departe un lucru solid ș� i absolut, ci reprezentativă pentru funcț�ionarea minț�ii ș� i supusă î�ntotdeauna minț�ii. Un birou nu este un birou decât la modul senzorial cel mai brut. Constituie, de fapt, un spaț�iu î�nchis sau o serie de spaț�ii î�nchise î�n care moleculele circulă cu o viteză de câteva ori mai mare decât a gloanț�elor. Un volum de un milion de ori mai mare există î�n afara moleculelor decât î�n interiorul lor, iar dacă cele din oț�el, de exemplu, ș� i-ar î�nceta miș� carea un moment, ai putea să î�nț�epi oț�elul cu degetul cu aceeaș� i uș� urinț�ă cu care î�nț�epi aerul.

*  Walter Bowman Russell (1871-1963) a fost un pictor impresionist american, sculptor, muzician și autor. Prelegerile și scrierile sale îl plasează ferm în mișcarea Noului gând. (n.ed.)

Mintea mai presus de materie

145

Fundamentală î�n spatele construcț�iei materiei este o simetrie intrinsecă, un fel de ideaț�ie matematică ce nu poate fi atribuită decât unei minț�i gânditoare. Atomul î�nsuș� i, cel mai mic element constitutiv al substanț�ei, are o compoziț�ie estetică ș� i o capacitate de coeziune care, mai presus de toate, sugerează individualitate. Atomul indică un scop ș� i indică un î�ndemn la supravieț�uire, iar atunci când un număr suficient de atomi cu sarcina electrică potrivită s-au combinat pentru a alcătui molecula unei proteine, nu a mai durat mult până au crescut braț�ele, picioarele, ochii ș� i creierul, iar pe suprafaț�a materiei a î�nceput să umble î�ncoace ș� i î�ncolo o ființ�ă autonomă care căuta să î�ș�i domine mediul: omul.

CONȘTIINȚA ESTE PROPORȚIONALĂ CU COMPLEXITATEA

Atunci când ne î�ndreptăm reflecț�iile către originile vieț�ii ș� i scopurile evoluț�iei, ne impresionează imediat imaginea unei complexităț�i din ce î�n ce mai mari. De la amibă la om, a fost nevoie de multe milioane de ani, iar cei doi nu par aproape deloc î�nrudiț�i. Totuș� i, pasul de la materia fără viaț�ă la materia î�nsufleț�ită, după cum este ea reprezentată de amibă, î�ț�i taie poate mai tare respiraț�ia decât pasul de la amibă la om, pentru că cel din urmă reprezintă doar o sporire a complexităț�ii, î�n timp ce primul reprezintă ceva cu totul diferit de ceea ce l-a precedat. Din masa de zgură, rocă ș� i abur a apărut un element care se deplasa, care creș� tea ș� i care se menț�inea: viaț�a. Totuș� i nici măcar creș� terea nu reprezenta atât de mult evoluț�ia unui lucru din alt lucru deosebit, ci mai degrabă adăugarea la un lucru a unor caracteristici care î�i lipseau predecesorului său, astfel î�ncât

146

Magia din minte

diferenț�a de condiț�ie î�ntre un lucru î�nsufleț�it ș� i unul neî�nsufleț�it este î�n principal una de complexitate, nu de simplitate.

Niciun fizician sau chimist nu va nega că molecula proteică este mai complexă decât moleculele elementelor anorganice. Î�n natură a avut loc cândva o mare schimbare pentru ca viaț�a să se dezvolte din substanț�ele neî�nsufleț�ite, dar pentru asta conș� tiinț�a trebuia să fie inerentă î�n toată materia. Conș� tiinț�a este responsabilă pentru formă. Oriunde există formă există ș� i o prezenț�ă inteligentă. Ea locuieș� te î�n pietre ș� i î�n munte aș� a cum la fel de cert este că locuieș� te î�n ființ�a umană. Forma lucrului depinde de ideea care î�i ț�ine moleculele ce se miș� că rapid î�ntre niș� te limite, iar acest contur este la fel de sigur de natură mentală cum este ș� i un concept de matematică ș� i la fel de sigur este ț�inut de o ființ�ă gânditoare a cărei prezenț�ă se găseș� te mereu î�n el.

Asta ne aduce periculos de aproape de domeniul bine stabilit al religiei, dar pe noi nu ne preocupă aici imaginea unui tată care a creat niș� te copii ș� i î�i creș� te spre a cunoaș� te. Ne preocupă î�n schimb cauza de bază a inteligenț�ei, cum ș� i de ce se manifestă î�n univers ș� i dacă omul e despărț�it de acea inteligenț�ă iniț�ială, dacă î�i este supus ca un sclav stăpânului său sau dacă este legat de ea ombilical î�n aș� a fel î�ncât el este ea ș� i ea este el.

CUM CONDIȚIONEAZĂ GÂNDUL LUCRURILE

Cei care văd haosul ca fiind creatorul lumilor, coincidenț�a responsabilă pentru formarea omului, iar zădărnicia ca fiind semnul distinctiv al vieț�ii găsesc peste tot exact un astfel de univers. Cei care percep un creator neî�nduplecat, care dă ordine vasalilor săi, nu au cum să nu fie impresionaț�i

Mintea mai presus de materie

147

de inegalitatea omenirii ș� i percep î�n lume multă amărăciune ș� i durere. Cei care văd o prezenț�ă ce locuieș� te î�n toate lucrurile ș� tiu î�n mod instinctiv că toate formele din lume sunt numai idei care au căpătat substanț�ă, că mintea care o susț�ine pe fiecare locuieș� te ș� i î�n ei î�nș� iș� i ș� i că sunt, prin urmare, o parte integrantă din toată pacea, perfecț�iunea ș� i eficacitatea. Lumea, ca î�ntotdeauna, se dovedeș� te a fi exact ceea ce este conș� tiinț�a noastră condiț�ionată să vadă. Pe această premisă uimitoare ș� i extraordinar de dinamică este clădită viaț�a, reprezintă legea centrală de care atârnă evoluț�ia î�nsăș� i.

Vedem numai ceea ce credem că vom vedea ș� i, î�n consecinț�ă, lumea este populată de lucruri ș� i evenimente scoase toate din adâncul conș� tiinț�ei noastre. Un lucru, o persoană sau un eveniment nu este schimbat datorită conș� tiinț�ei noastre, ci î�n fiecare sunt inerente toate calităț�ile, iar noi le cernem doar pe cele care ne ocupă deja conș� tientizarea. Din acest motiv oamenii sunt personaje malefice î�ntr-o situaț�ie, eroi î�n alta, motivul pentru care fiecare joacă nenumărate roluri î�n timpul vieț�ii. Nu e atât vorba că omul este diferit î�n fiecare situaț�ie, ci că este perceput mereu de persoane diferite care î�l privesc doar prin fanta î�ngustă a viziunii individuale ș� i î�l acceptă aș� a cum se aș� teaptă să fie. Gândeș� te-te la un cuț�it obiș� nuit. Pentru brutar este un instrument cu care să î�mpartă o pâine î�n bucăț�i. Pentru proprietarul scos din fire este o armă cu care să ucidă obiectul mâniei sale. Pentru chirurgul venit fără instrumente la patul unui bolnav este o unealtă salvatoare de vieț�i, care î�i va permite să scoată din abdomenul pacientului un apendice bolnav. Pentru băieț�elul care trece prin bucătărie face

148

Magia din minte

parte dintr-un joc – aruncarea cuț�itului î�n pământ. Dar este î�n realitate un amestec de elemente neî�nsufleț�ite ș� i molecule care au fost vii î�nainte – oț�el ș� i lemn, modelate î�ntr-un anumit fel ș� i prelucrate astfel, dar chiar ș� i asta este doar o indicaț�ie pentru ceea ce este cu adevărat, deoarece simț�urile noastre dezvăluie doar o mică parte din totalul calităț�ilor unui lucru care ne captează atenț�ia. Aș� adar un lucru este acel tip de lucru numai datorită relaț�iei personale a privitorului ș� i nu are de fapt niciodată o calitate reală, î�ntrucât simț�urile noastre sunt prea grosolane ca să perceapă alt adevăr despre el î�n afară de ceea ce î�ș�i are originea î�n conș� tiinț�a noastră. Ș� i asta ne afectează cel mai mult. Pentru că atunci când vedem un cuț�it, nu ne gândim la tipul de oț�el, la calitatea sa ș� i dacă are substanț�ă sau este doar o idee, ci ne uităm la cuț�it doar ca să î�i determinăm relaț�ia cu noi ș� i acela este singurul lucru pe care î�l vedem.

MATERIA ÎNSEAMNĂ MIȘCARE

Doar să î�nț�elegi premisa ș� tiinț�ifică î�n baza căreia materia nu este deloc materie, ci miș� care intensă î�nchisă î�n limite spaț�iale î�nseamnă să ajungi la un apogeu al libertăț�ii mentale ș� i spirituale care nu î�ț�i va mai permite niciodată să fii intimidat de lucrurile ș� i circumstanț�ele care te î�nconjoară. De fapt ș� i de drept, nu sunt mai reale decât condiț�ionarea conș� tiinț�ei tale ș� i poț�i, printr-un act de conș� tientizare mentală sporită, să le schimbi din lucrurile care crezi că sunt î�n ceva total ș� i complet diferit. Batem aici la uș� a ocultismului. Impresia pe care o lasă cele de mai sus ne indică faptul că vom putea să mutăm

Mintea mai presus de materie

149

munț�ii, să preschimbăm apa î�n vin, să potolim vântul ș� i, î�ntr-adevăr, am putea să aflăm cândva adevărul dificil, dar revelator, conform căruia toț�i munț�ii există î�n minte, aș� a cum există ș� i limitările ș� i lipsurile, tot zbuciumul. Ia această decizie cuprinzătoare, că materia este supusă minț�ii, ș� i vei vedea imediat că lumea ș� i tot ce se află î�n ea nu sunt decât un efect al conș� tiinț�ei, o manifestare parț�ială a gândului; ș� i î�ntrucât rămâne mereu o reflectare a ideii î�n mintea privitorului, etalează o altă reflecț�ie din infinitele reflecț�ii pe care le are imediat ce gândul din mintea privitorului se schimbă. Asta î�nseamnă că: lucrurile arată doar o latură care reflectă gândul individului despre ele. Ele nu se schimbă cu adevărat atunci când gândul despre ele se schimbă, ci conț�in toate posibilităț�ile ș� i î�i arată privitorului numai un aspect pe care conș� tiinț�a lui este pregătită să î�l perceapă.

Această analiză metafizică a universului este de mare ajutor pentru a te adapta la premisa de a lucra mai î�ntâi de toate cu mintea ș� i de a permite evenimentelor să se desfăș� oare dintr-un impuls interior propriu. Odată ce suntem pe deplin convinș� i de cauzele mentale din spatele tuturor lucrurilor, nu ne mai simț�im constrânș� i să alergăm de colo până colo, să punem mâna, să î�ncercăm î�ntr-un fel sau altul să obligăm lumea să se potrivească tiparului din mintea noastră. O inteligenț�ă stă î�n centrul tuturor evenimentelor ș� i lucrurilor ș� i se află ș� i î�n inima propriei tale naturi. Odată ce ai dobândit destulă î�nț�elepciune î�ncât să te preocupe numai propria conș� tiinț�ă ș� i disciplina interioară care î�i lărgeș� te capacitatea de conș� tientizare, atunci poț�i să fii sigur

150

Magia din minte

că lumea exterioară va fi o reflectare a celei interioare, că lucrezi la cauzele de bază ale mediului tău î�nconjurător.

Î�n fiecare persoană există toate posibilităț�ile pentru că fiecare este o manifestare a unei minț� i care reprezintă totalitatea, infinitatea, unitatea ș� i fiecare este doar un pic mai puț�in decât î�ntregul, î�n funcț�ie de izolarea sa de ea, iar atunci când î�ș�i extinde natura mentală, se apropie de perfecț�iunea, puterea ș� i omniscienț�a originală. Mintea mai presus de materie nu î�nseamnă atât o dominaț� ie mentală asupra lucrurilor materiale, cât o conș� tientizare a multilateralităț� ii lor ș� i a potenț� ialului nelimitat. Acceptarea de către observator a oricărui aspect al unui lucru ca fiind totalitatea acelui lucru î�i conferă automat o asemenea limitare, î�n măsura î�n care este vorba despre influenț�a acestuia asupra sa. Din acest punct de vedere viaț�a noastră este condusă de umbre, de aspectele semnificative pe care le conferim lucrurilor ș� i evenimentelor cu care ne î�ntâlnim î�n lume, iar conș� tiinț�a noastră nu este atât un produs al circumstanț�elor cât circumstanț�ele (la modul acesta subiectiv) sunt un rezultat al conș� tiinț�ei noastre.

IDENTITĂȚILE NOASTRE DE LA SUPRAFAȚĂ

Un pic de reflecț�ie la posibilitatea de condiț�ionare a conș� tiinț�ei noastre e tot ceea ce este nevoie pentru a ne da rapid seama cât de constant funcț�ionează î�n viaț�a noastră. Iubirea este oarbă pentru că î�ndrăgostitul percepe î�ntotdeauna imaginea mentală a celui drag. Rata divorț�urilor este produsul eliberării de vrajă. Nu din cauza eliberării de vrajă ne părăseș� te dragostea; eliberarea de vrajă vine după ce ne părăseș� te dragostea. Locurile î�n care am triumfat

Mintea mai presus de materie

151

cândva par mereu mici ș� i jerpelite atunci când le vizităm din nou. Nu se potrivesc cu arenele magnifice create de amintirile noastre î�ncărcate emoț�ional. Ș� i atunci când durerea se amestecă cu locuri ș� i evenimente, nu ne mai putem convinge să le vizităm, să avem contact cu ele ș� i nici măcar să le scoatem la suprafaț�ă din amintirile noastre, nu mai mult decât putem face să ne crească aripi ș� i să zburăm, atât de capricios este egoul care evită durerea ș� i caută plăcerea î�n eforturile lui de a ne ascunde adevărata identitate.

Această calitate de î�nvăluire a egoului, de ascundere, de evitare este ceea ce ne face să folosim o mie de identităț�i î�n viaț�a noastră ș� i să nu fim de fapt niciuna dintre ele ș� i nici măcar toate la un loc. Pentru că nu ș� tim cu adevărat cine suntem, căutăm un rol pe care să î�l jucăm î�n fiecare situaț�ie, fără să simț�im de obicei vreun sentiment de î�nș� elăciune sau impostură, ci acceptând senini realitatea unui sine cameleonic care î�ș�i adaptează culorile la mediu. La birou avem o identitate diferită faț�ă de ș� ef decât faț�ă de subordonaț�i. Acasă avem o identitate diferită faț�ă de soț� decât faț�ă de copii. Avem o identitate diferită la club decât avem î�ntr-un grup mic de apropiaț� i. Ș� i prezentăm adesea o identitate diferită vecinului din stânga decât vecinului din dreapta. Rareori ș� tim cum intrăm î�n diversele roluri pe care le jucăm, dar trebuie obligatoriu să le jucăm, iar atunci când dăm o petrecere ș� i alegem cu grijă lista de invitaț�i ț�inând seama să se î�nț�eleagă bine, ochiul nostru nu evaluează omogenitatea invitaț�ilor, ci dacă am jucat sau nu acelaș� i rol faț�ă de toț�i ș� i putem să avem o singură identitate la petrecere î�n seara aceea. Dacă apare din î�ntâmplare un oaspete neinvitat, această apariț�ie neaș� teptată este î�ntâmpinată cu o profundă consternare, deoarece ni se impune necesitatea

152

Magia din minte

să jucăm două roluri diferite. Ne trezeș� te adânc î�n psihic ș� oaptele neliniș� titoare ale schizofreniei. Marii profesori de actorie, î�n efortul de a-ș� i face protejaț�ii să î�nț�eleagă personajele pe care le interpretează, caută mereu o abordare mai profundă, dându-ș� i instinctiv seama că o persoană nu poate fi î�nț�eleasă cu adevărat decât din interior, că orice alt unghi abordează doar simptomele. Investigarea lumii î�n sine de către om a apucat pe aceste traiectorii, una interioară ș� i cealaltă exterioară, cea interioară fiind exemplificată prin psihologie, religie, parapsihologie, iar cea exterioară prin ș� tiinț�ele fizice. Ș� tiinț�a a făcut până acum cel mai mare progres, dar cursa nu este câș� tigată î�ntotdeauna de cel mai rapid. Ș� tiinț�a a studiat materia î�n laboratoare, de la munț�i la atomi, dar nu a dezlegat nicio enigmă î�n afară de un fel de construcț�ie elementară, ș� i singura sa realizare î�n căutarea secretului vieț�ii a fost să gonească materia de pe scena materială î�ntr-un fel de ț�inut invizibil unde nu mai poate fi percepută, cu atât mai puț�in î�nț�eleasă de metodele ș� i instrumentele disponibile.

PERCEPȚIA INTUITIVĂ

Omul este un animal care reacț�ionează ș� i joacă î�n general rolul aș� teptat de la el. Extraordinar ș� i î�nț�elept este cel care poate să se dezbare de acest automatism. Poate să facă aceasta numai recunoscând că î�n fiecare om locuieș� te un spirit identic care î�l î�nsufleț�eș� te. Printr-o î�nț�elegere interioară, el poate să permită evenimentelor să se desfăș� oare prin intermediul propriului impuls interior. Această percepț�ie intuitivă î�i permite să î�ș�i ocupe locul î�n fiecare eveniment î�n funcț�ie de interesele propriei sale naturi.

Mintea mai presus de materie

153

Ne naș� tem cu toț�ii î�n robie faț�ă de simț�uri ș� i fiindcă acordăm crezare absolută dovezilor venite din partea lor, le rămânem sclavi. Numai atunci când ajungem la o intuiț�ie mistică a universalităț�ii inteligenț�ei, putem î�n sfârș� it să ne dăm seama că materia este î�n esenț�ă minte ș� i că î�n fiecare dintre noi locuieș� te aceeaș� i ființ�ă î�nnăscută, care există peste tot, î�ntotdeauna ș� i î�n toate lucrurile, părând să fie diferită î�n funcț�ie de forma î�n care a intrat, dar rămânând î�n esenț�ă unică, indivizibilă ș� i infinită.

Din când î�n când se ridică un om care, printr-un ciudat salt evolutiv, pare să fi î�nvins robia î�n care sunt ț�inuț�i ceilalț�i. Un asemenea om a fost Edgar Cayce*, vrăjitorul din Virginia Beach. Nu numai că a putut să citească gândurile, să vadă lucruri ș� i evenimente de la distanț�ă, dar părea că poate să contacteze mintea universală pentru a-ș� i î�nsuș� i cunoș� tinț�ele ei. Intuiț�iile lui Cayce s-au sustras regulilor timpului, spaț�iului ș� i materiei, iar despre isprăvile sale consemnate cu grijă nu s-a demonstrat niciodată că ar fi neî�ntemeiate. Î�n transă hipnotică, a devenit cel mai erudit om, având la degetul mic toate cunoș� tinț�ele din domeniul me-

*  Edgar Cayce  (1877-1945) a fost un medium de origine americană

care susținea că putea să dea răspunsuri în privința anumitor întrebări precum cele legate de sănătate sau Atlantida printr-o stare de transă. În ciuda faptului că Edgar Cayce era un  creștin devotat și a decedat înainte de formarea mișcării New Age, majoritatea adepților acestei mișcări îl consideră pe Cayce fondatorul mișcării. A devenit cunoscut în ultima perioadă a vieții sale datorită profețiilor sale, în ciuda faptului că acesta scria materiale despre teologie sau medicină. În prezent, mii de cercetători studiază capacitățile sale și există peste 300 de cărți despre viața acestuia. Există inclusiv organizații fondate în memoria sa, precum Association for Research and Enlightenment, cu sedii în întreaga lume, dar și centre deschise în peste 35 de țări. (n.ed.)

154

Magia din minte

dicinei ș� i religiei, cu toate că î�n stare normală de veghe era cu totul lipsit de educaț�ie. Ș� i Edgar Cayce nu este singurul fenomen mental. Aproape orice copil-minune, orice geniu prezintă această putere ciudată de a depăș� i limitele materiei printr-un salt gigantic al minț�ii. Mozart, Einstein, Gandhi, Iisus Hristos, cu toț�ii genii, au folosit o putere secretă a minț�ii pentru face miracole. Deș� i rareori apare câte un om î�n care geniul să trăiască ceas de ceas, fiecare dintre noi are uneori privilegiul unui moment de intuiț�ie mistică, alteori al câtorva, alteori al mai multora.

CUNOAȘTEREA INTERIOARĂ

Un tânăr pe nume George suferea foarte tare din cauza migrenelor. Î�ntr-o noapte, î�n timpul unei crize extrem de dureroase, a ieș� it pe stradă î�n speranț�a că plimbarea î�i va reduce durerea. Brusc, a fost copleș� it de sentimentul că i se va alina durerea dacă va respira oxigen pur. S-a dus direct la spitalul de urgenț�ă, l-a convins pe medicul de gardă de acest lucru, î�n ciuda tuturor obiecț�iilor lui, a respirat oxigen ș� i durerea i-a trecut imediat. Î�n prezent, un asemenea tratament este general acceptat de comunitatea medicală, dar la vremea respectivă era rareori folosit ș� i George nu mai auzise niciodată de el. Un alt bărbat pe nume Tom, cuprins de depresie după pierderea locului de muncă, s-a trezit î�ntr-o dimineaț�ă cu sentimentul că va avea mare succes î�n domeniul producț�iei de valve. Cunoș� tinț�ele lui Tom despre valve erau superficiale. Ș� tia că fac ceva î�n interiorul pompelor ș� i motoarelor, dar nu ș� tia exact ce. Nu avea nicio pregătire î�n inginerie ș� i doar foarte puț�ină î�n afaceri, dar asta nu l-a descurajat. S-a dus la o companie producătoare

Mintea mai presus de materie

155

de valve ș� i a aranjat să viziteze fabrica. A fost fermecat pe loc, î�ncredinț�at că producerea valvelor era exact domeniul de care se va ocupa. Două săptămâni mai târziu, a î�ntâlnit la o petrecere un bărbat care s-a prezentat drept inventator. Bărbatul a desenat schiț�a noii sale valve pe faț�a de masă a gazdei. Două zile mai târziu, Tom ș� i inventatorul erau la bancă, ca să aranjeze finanț�area afacerii. Astăzi, firma lor producătoare de valve este una dintre cele mai mari din ț�ară.

APTITUDINEA LATENTĂ

Intuiț�ia este puterea prin care se realizează toate lucrurile. Nu a construit niciodată nimeni o clădire punând pietre unele peste altele. O clădire se construieș� te mai î�ntâi î�n mintea omului; el o vede î�nălț�ându-se către soare, clară ș� i trainică î�n imaginaț�ia sa, cu mult î�nainte să se efectueze prima miș� care fizică î�n direcț�ia construirii ei. Cei care trec prin viaț�ă adunând date, acumulează doar un procent foarte mic din cunoaș� terea care există î�n univers. Aceș� ti oameni vor ca datele să le spună ce să facă, dar acestea nu le spun niciodată; pur ș� i simplu nu au suficiente.

„Î�n fiecare om”, scrie R. Steiner, „există aptitudini latente prin intermediul cărora el poate să dobândească cunoaș� terea lumilor superioare”. Este o certitudine interioară, o bănuială intuitivă care ne duce direct la acț�iune. Omul modern se mândreș� te excesiv cu puterea raț�iunii, dar pune carul î�naintea boilor. De fapt, rareori î�ș�i urmează raț�iunea; raț�iunea e cea care î�l urmează de obicei pe el. O analiză a istoriei lumii ne arată cât de adevărat este acest lucru. Raț�iunea i-a spus lui Columb că pământul este plat, iar intuiț�ia că este rotund. Raț�iunea l-ar fi pus să navigheze pe mările sigure,

156

Magia din minte

î�n jurul Europei natale; intuiț�ia l-a dus către o nouă lume, pe ape necartografiate. Raț�iunea i-a spus lui Pasteur că boala era declanș� ată de febra sângelui; intuiț�ia l-a făcut să caute bacteriile ș� i un î�ntreg domeniu nou al medicinei preventive. Căpătăm pricepere î�n muncă ș� i î�n acț�iuni atunci când î�nvăț�ăm să ne î�ncredem pe deplin î�n impulsul interior ș� i să nu mai acț�ionăm ca răspuns la evenimentele ș� i circumstanț�ele din jur.

DOCTRINA MINȚII MAI PRESUS DE MATERIE

Există trei puncte principale î�n doctrina minț�ii mai presus de materie care trebuie î�nț�elese clar. 1) Există un mediu cosmic invizibil, dar real, care susț�ine lumea vizibilă. 2) Există o legătură bine stabilită î�ntre această lume reală, dar nevăzută, ș� i lumea iluzorie a simț�urilor. 3) Această legătură poate fi distinsă ș� i această relaț�ie poate fi controlată de către omul conș� tient ș� i disciplinat. Luând aceste puncte î�n ordine, suntem frapaț�i de faptul că este foarte dificil de dovedit existenț�a acestui mediu cosmic. Metodele noastre de investigare ș� tiinț�ifică au făcut până acum puț�in pentru a pune conș� tiinț�a sub microscopul din laborator, deș� i cele mai recente investigaț�ii ale parapsihologiei au dat ceva roade. Experimentele dr-lui J.B. Rhine de la Universitatea Duke au dovedit cu succes că există o metodă de comunicare î�ntre minț�i, dincolo de aspectul pur senzorial, dar tot acest domeniu al existenț�ei omului rămâne î�n mare parte neinvestigat, ca un continent ciudat ș� i î�ntunecat. Oamenii au vise î�n care se văd făcând un anumit lucru, î�ntr-un anumit loc, iar câteva zile mai târziu se trezesc efectiv î�n acel loc, făcând acel lucru. Oamenii povestesc

Mintea mai presus de materie

157

despre sentimentul brusc că ș� tiu despre norocul sau ghinionul unui prieten, despre convingerea interioară că o casă arde, despre durerea sau situaț�ia periculoasă î�n care se află cineva drag. Nu trece o zi fără ca nenumărate manifestări de acest fel să fie î�nregistrate î�n lume. Continentul î�ntunecat al psihicului necercetat al omului ne cheamă. Atunci când î�i vom fi oferit î�ntreaga noastră atenț�ie, lumea va asista la un salt evolutiv la care nici nu am visat.

MEDIUL COSMIC

Mediul cosmic care leagă un om de altul ș� i o minte de alta este inteligenț�a universală care străbate toate lucrurile, toț�i oamenii, toate locurile. Prin ea, fiecare dintre noi are o legătură ombilicală cu semenii săi, deoarece î�ntr-un sens foarte real ș� i efectiv fiecare dintre noi este unul ș� i acelaș� i cu semenul său, de vreme ce aceeaș� i minte fundamentală se află î�n toț�i. Imediat ce omul se convinge că principiul multiplicităț�ii infinite nu este î�ntemeiat î�n nicio concepț�ie referitoare la univers, ajunge î�n final la conceptul unităț�ii interioare, unitatea absolută a tuturor lucrurilor. Atunci când a î�nț�eles î�ntr-adevăr acest principiu nou, î�ș�i dă seama că î�n univers nu există decât o viaț�ă î�n acț�iune ș� i că aceasta se află atât î�n el, cât ș� i î�n semenii săi. Vede că ea lucrează î�n secret î�n toate lucrurile ș� i prin această informaț�ie poate nu doar să î�i influenț�eze manifestările î�n el, ci ș� i î�n alte persoane, î�n alte lucruri. Lumea percepută prin simț�urile noastre este doar o reprezentare parț�ial dezvăluită a lumii care există î�n minte. Prin urmare, este ciudat că lucrurile pe care le î�ntâlnim î�n spaț�iu ș� i timp ne par atât de reale. Ciocănim î�ntr-un

158

Magia din minte

birou ș� i ș� tim că este tare ș� i că se află acolo. Dar existenț�a biroului ca extensie a unei idei este un concept la care ne gândim adesea. Ne petrecem majoritatea zilelor gândind, planificând, punând la cale, î�ncercând să generăm idei, dar acț�iunile noastre sunt mereu bazate pe faptul că lucrurile pe care le î�ntâlnim î�n lume sunt lucrurile care au î�ntr-adevăr influenț�ă. Atunci când suntem capabili să percepem toate lucrurile ca manifestări ale gândirii, atunci privim ideea din spatele fiecăruia, ideea care i-a dat formă. Odată ce ne î�ndreptăm privirea î�n acea direcț�ie, î�ncepem să avem de-a face cu puterea care creează fundamentul universului ș� i î�ncepem să vedem posibilităț�ile din al doilea punct al doctrinei minț�ii mai presus de materie, legătura bine stabilită dintre lumea conș� tiinț�ei ș� i lumea materiei.

EGOUL CARE NE FARMECĂ

„Intelectul nu miș� că nimic de unul singur”, a spus Aristotel, iar psihologia modernă a confirmat această lege. Dăm peste acele circumstanț�e care reflectă calitatea conș� tiinț�ei noastre profunde. Pe scurt, vedem numai ceea ce suntem ș� i această calitate de a fermeca a egoului este cea care ne î�nș� ală î�n privinț�a lumii. Majoritatea oamenilor dau peste aceleaș� i situaț�ii î�n mod repetat. Unii sunt predispuș� i la accidente, alț�ii sunt mereu neliniș� tiț�i din cauza sănătăț�ii, iar alț�ii merg din eș� ec î�n eș� ec î�n tot ce î�ntreprind. Unele vieț�i intră pe cursul unei tragedii de proporț�ii pentru că soarta pare să aducă numai ghinion. Dar oamenii aceș� tia nu dau, de fapt, peste ghinion; sunt doar manifestările exterioare ale mecanismelor interioare ale propriei minț�i.

Mintea mai presus de materie

159

Viaț�a ne tot pune î�n contact cu aceste lucruri pe care nu reuș� im să le î�nț�elegem. Cât timp conș� tiinț�a noastră nu creș� te, cât timp viziunea noastră interioară nu pătrunde lucrurile, vom continua să dăm peste circumstanț�e care ne doboară, până când ne plecăm capetele î�nsângerate, până când î�n sfârș� it î�nț�elegem sau suntem complet î�nvinș� i. Legătura bine stabilită dintre lumea nevăzută a minț�ii ș� i lumea exterioară a simț�urilor este aceasta: lumea exterioară este mereu o proiecț�ie a celei interioare. Conț�inutul ei emoț�ional este identic cu al conș� tiinț�ei care priveș� te; influenț�a sa asupra individului este mereu î�n concordanț�ă cu ceea ce el percepe; ș� i ceea ce percepe vine din interiorul lui, nu din afară.

IMAGINILE MIRACULOASE

Primele două puncte ale doctrinei minț�ii mai presus de materie ne permit să î�nț�elegem că suntem sclavi ai circumstanț�elor, că nu iniț�iem cu adevărat niciodată acț�iunile, ci acț�ionăm ca urmare a faptului că suntem stimulaț�i să facem asta. Cele două puncte, dacă sunt acceptate î�n final fără ajutor, ar fi un concept lipsit de speranț�ă al vieț�ii, dar la al treilea punct al doctrinei găsim influenț�a pozitivă prin care î�ntregul aspect al vieț�ii se schimbă, de la aura lipsită de viaț�ă a deznădejdii la scânteia trandafirie a speranț�ei. Cel de-al treilea punct al doctrinei ne spune că putem să ne modificăm mediul ș� i circumstanț�ele disciplinându-ne conș� tiinț�a. „Operaț�iunile magice constau î�n exercitarea unei puteri naturale, dar superioare puterilor obiș� nuite ale naturii”,

160

Magia din minte

spune Eliphas Levi*. „Ele sunt rezultatul unei ș� tiinț�e ș� i al unor obiceiuri care î�nalț�ă voinț�a omenească peste limitele sale normale”. Totuș� i, voinț�a de una singură nu este un răspuns. Voinț�a de una singură este de cele mai multe ori o cale către durere decât către putere. Atunci când ne gândim la puterea voinț�ei, majoritatea ne gândim cum să ne exercităm voinț�a î�mpotriva altor oameni sau a altor lucruri, dar singurul loc î�n care putem să ne folosim eficient puterea voinț�ei este î�n disciplinarea conș� tiinț�ei interioare. Putem, î�n ultimă instanț�ă, să alegem să avem doar acele gânduri pe care le vrem, iar această putere a alegerii mentale este cea care î�i dă omului libertatea. Prin ea i se dă puterea să se recreeze după orice imagine poate să î�ș�i î�nchipuie. Poate să î�ș�i vindece corpul, sufletul, să î�ș�i schimbe ș� i să î�ș�i cizeleze personalitatea, să î�ș�i sporească puterea voinț�ei, să î�ș�i inducă stări hipnotice, extaz. Poate să se schimbe din cel mai josnic pierde-vară î�n cel mai realizat ș� i eficient dintre oameni, ș� i toate acestea nu pentru că î�ș�i face loc cu coatele î�n lume, ci pentru că î�ș�i adună pe lângă el ființ�a interioară, se preocupă, î�ș�i schimbă caracteristicile propriei minț�i. Toată puterea unui individ stă î�n disciplinarea conș� tiinț�ei sale ș� i toată eficacitatea lui constă î�n faptul că ființ�a sa poate să î�ș�i creeze î�ncredere î�n sine. Deoarece numai credinț�a poate să dezvolte î�n noi o imagine mentală contrară celei pe care am avut-o până acum.

*  Eliphas Lévi (1810-1875), pe numele său real Alphonse Louis Con-

stant a fost un autor de literatură ocultă și paranormală de origine franceză. (n.ed.) 

Mintea mai presus de materie

DOVADA LUCRURILOR NEVĂZUTE

161

„Credinț�a”, scria Sfântul Apostol Pavel, „este substanț�a lucrurilor la care sperăm, dovada lucrurilor nevăzute”. Prin credinț�ă putem să acț�ionăm de parcă știm. Atunci când ș� tim efectiv, mergem mai departe cu î�ncredere; atunci când ne î�ndoim, nu suntem siguri de noi, ne este teamă. Aceasta este diferenț�a dintre un om cu mare credinț�ă ș� i un om cu credinț�ă puț�ină: primul trece prin viaț�ă de parcă ar avea un spirit special de partea sa, o putere supranaturală la care poate să apeleze î�n orice situaț�ie, î�n vreme ce ultimul exprimă î�n comportamentul său viziunea î�nceț�oș� ată ș� i distorsionată dinăuntru, precaut, neî�ncrezător, temător.

Substanț�a lucrurilor la care sperăm este o substanț�ă reală, formată din imaginile din minte, la fel de concrete ș� i detaliate ca lumea î�nsăș� i. Dovada lucrurilor nevăzute este o dovadă interioară obț�inută din puterea creatoare de imagini a imaginaț�iei. Ne este absolut imposibil să acț�ionăm î�mpotriva a ceea ce ș� tim. Un om nu va păș� i î�n faț�a unei maș� ini care merge cu viteză deoarece ș� tie că va muri; nu va merge pe apă deoarece ș� tie că se va scufunda; uneori nici nu se va aventura î�ntr-o afacere nouă deoarece crede că nu va reuș� i. Nicio î�ncercare de a-l convinge nu î�i poate schimba reacț�ia la ceea ce ș� tie. Dar ceea ce ș� tie poate fi schimbat, iar modalitatea cea mai directă ș� i mai eficientă este să î�ș�i schimbe imaginile din propria conș� tiinț�ă. Dacă î�nvaț�ă să î�ș�i vizualizeze clar scopul, î�ntr-o zi va putea să se î�mbarce î�ntr-o aventură nouă ș� i să aibă succes. Conț�inutul emoț�ional al imaginii din mintea sa se va infiltra î�n regiunile mai adânci ale conș� tiinț�ei ș� i î�l va î�mpinge să facă ceea ce trebuie.

162

Magia din minte

Dacă ne credem puternici, devenim î�n cele din urmă puternici. Dacă ne credem hotărâț�i, ajungem î�n cele din urmă la tenacitate. Dacă ne credem î�nzestraț�i cu putere, ne ridicăm î�n cele din urmă deasupra circumstanț�elor. Mintea are o putere infinită de a ne influenț�a, deoarece acț�ionăm î�n concordanț�ă cu concepț�iile sale, atunci când creează î�n faț�a noastră imagini interioare care ne î�ndeamnă la acț�iune ș� i atitudine. Mâncatul, apetitul, activitatea sexuală, răspunsul motor, activitatea intelectuală ne sunt declanș� ate toate de imaginile pe care le avem î�n minte. Ideile ne î�ndeamnă la tot felul de lucruri. Lumea î�nsăș� i este o idee ș� i noi reacț�ionăm la ea. Putem să schimbăm, î�nsă, influenț�a lumii asupra noastră generând idei î�n conș� tiinț�ă, ș� i astfel să ne stimulăm ș� i să nu mai reacț�ionăm.

IDEEA ȘI ACȚIUNEA

Dr. José Delgado, chirurg de la Universitatea Yale, relatează că, î�n cazul animalelor, comportamentul poate fi schimbat drastic de electroș� ocuri nedureroase î�n creier, lucru valabil probabil ș� i î�n cazul oamenilor. Î�n cadrul unor experimente, maimuț�ele au mâncat de ș� apte ori mai multă mâncare decât î�n mod normal, au prezentat brusc un comportament erotic sau au devenit agresive pe neaș� teptate, iar testele pe oameni au semnalat frică, afecț�iune, chicoteli ș� i acț�iuni remarcabile de memorie, toate î�n funcț�ie de zona creierului care a fost stimulată. Pare evident că î�n aceste experimente stimularea electrică este pur ș� i simplu un î�nlocuitor pentru ceea ce ar fi î�n mod normal o stimulare nervoasă, iar atunci când reflectăm la faptul că stimularea nervoasă este î�ntotdeauna determinată prin reacț� ii la

Mintea mai presus de materie

163

ideile din conș� tiinț�a noastră, devenim extrem de conș� tienț�i de cât de important este să ne controlăm gândurile ș� i să tratăm cu atenț�ie puterea minț�ii de a crea imagini.

Tindem să devenim ceea ce ne ocupă gândurile. Pe termen lung, un om nu este atât un corp, cât suma totală a ideilor din conș� tiinț�a sa. Nu trebuie decât să î�l î�ntâlneș� ti o clipă ca să afli multe dintre acele idei. Dacă este agreabil, ș� tii că priveș� te lumea ca pe un loc prietenos ș� i confortabil. Dacă este rece, ș� tii atunci că găseș� te ostilitate î�n jurul lui. Dacă este indiferent, ș� tii că se teme să nu fie rănit. Excesul furnizează mereu un indiciu. Este posibil ca un om care râde prea mult să î�ș�i ascundă lacrimile, la fel ca o paiaț�ă. Mâncăm prea mult ca să substituim iubirea ce ne lipseș� te, bem prea mult ca să ne reducem senzaț�ia de frică, ne distrăm prea mult ca să scăpăm de responsabilităț�ile vieț�ii sau muncim excesiv ca să ne consolidăm siguranț�a î�ntr-o lume schimbătoare. Dar răspunsul nostru este mereu la o imagine din propria minte, la ideile care ne ocupă mintea, la fantomele pe care ni le imaginăm, la demonii care ne urmăresc, la comorile î�nchipuite care se găsesc dincolo de curcubeu.

Trebuie să î�nvăț�ăm să ne ocupăm poziț�ia cu o î�ncredere de nezdruncinat î�n corectitudinea atitudinii noastre. Î�ndoiala aruncă un văl de indecizie. Trebuie să interzicem minț�ii să se î�ndoiască ș� i să ne cristalizăm imaginile de acolo aș� a î�ncât să putem acț�iona pozitiv î�n privinț�a tuturor problemelor noastre.

164

Magia din minte

Cel ce se-ndoiește de ce vede

Că-i bine-a face tot ce vrei în veci nu crede. Dar soarele și luna de s-ar îndoi, Lumina lor pe dată s-ar topi.

– William Blake

PROIECTANȚII VIEȚII Nu este chiar atât de dificil pe cât ț�i-ai putea imagina să î�ncepi să vizualizezi clar lucrurile. Fiecare dintre noi are o tendinț�ă psihologică profundă de a-ș� i folosi imaginaț�ia pentru a vedea nu numai mediul î�n care se află î�n prezent, ci ș� i posibilităț�ile lui. Suntem descurajaț�i să ne folosim cum trebuie acest mod de a ne imagina din cauză că ne bazăm excesiv pe lucrurile materiale. Vedem, de exemplu, forma bine stabilită a unei maș� ini; acceptăm această formă ș� i nu ne mai dăm voie să vizualizăm ceva diferit. Î�i dăm astfel imaginaț�iei noastre creatoare un opiaceu ș� i oprim o latură importantă a propriei naturi. Nu î�nsă ș� i proiectantul. El nu poate să î�ș�i permită să vizualizeze automobilul î�n forma sa acceptată î�n prezent. Pentru el, trebuie să existe mereu o formă nouă. Modul î�n care ș� i-l î�nchipuie reprezintă pentru el modul î�n care î�ș�i câș� tigă existenț�a.

Cu toț�ii suntem din fire proiectanț�i ai vieț�ii ș� i î�n măsura î�n care acceptăm puterea creatoare a imaginaț�iei noastre, putem să influenț�ăm forma ș� i substanț�a vieț�ii, precum ș� i efectul ei asupra noastră. Schimbăm oamenii ș� i evenimentele fără să le modificăm intrinsec, ci schimbându-ne percepț�ia referitoare la ele. Fiecare lucru, fiecare eveniment, fiecare persoană are un potenț�ial infinit. Vedem î�n fiecare

Mintea mai presus de materie

165

numai ceea ce poate să perceapă conș� tiinț�a noastră. Atunci când î�nvăț�ăm să privim mai mult ș� i să ne punem î�ntrebări, dezvoltăm un fel de intuiț�ie care ne permite să pătrundem î�n străfunduri pe care nu le bănuiserăm î�nainte. Pentru că atunci vedem altfel, reacț�ionăm altfel ș� i viaț�a ni se schimbă î�n consecinț�ă.

Pentru mulț�i oameni, puterea mentală presupune o scamatorie cum ar fi să miș� ti obiectele prin puterea voinț�ei, să materializezi sau să dematerializezi lucrurile, să î�i duci de nas pe ceilalț�i din punct de vedere mental, dar de fapt adeptul spiritualităț�ii nu lucrează la altceva decât la el î�nsuș� i. Vede prin ochii săi toate lucrurile ș� i numai î�n măsura î�n care poate să î�ș�i influenț�eze percepț�ia poate să influenț�eze ș� i lumea. Cu cât cunoaș� terea sa este mai mare, cu atât este mai aproape de miezul adevărului, ș� i cu cât este mai aproape de miezul adevărului, cu atât se identifică mai mult cu alte persoane ș� i alte lucruri. Prin această identificare interioară, el ajunge să î�nț�eleagă legea naturii secrete a fiecărei persoane, a propriei vieț�i ș� i a lumii î�n care trăieș� te.

SCHIMBĂ-ȚI MODUL DE GÂNDIRE ȘI SCHIMBI LUMEA

Dacă ai o problemă pe care vrei să o rezolvi, nu î�ț�i pune voinț�a la lucru. O vei î�nvinge până la urmă, dar nu luptându-te cu ea, ci î�nț�elegând-o. Motivul pentru care există de fapt este cel al lipsei de î�nț�elegere. Trebuie să î�ț�i dai voie să fii convins de această premisă simplă, ș� i anume că toate problemele aparț�in ignoranț�ei, că reprezintă un blocaj î�n î�nț�elegerea persoanei care le are. Cât timp există blocajul, atâta timp va exista ș� i problema. Nu există absolut nicio

166

Magia din minte

posibilitate să rezolvi vreodată problema fără să ajungi să î�i cunoș� ti bine natura. Viaț�a reprezintă o miș� care permanentă prin care simplitatea se transformă î�n complexitate ș� i complexitatea se transformă î�n simplitate, iar alchimia care determină creș� terea firească a lucrurilor nu este altceva decât conș� tiinț�a lărgită. Cea mai complexă problemă din lume cedează î�n faț�a î�nț�elegerii ș� i, odată ce a fost rezolvată, ea devine simplă.

Pentru a obț�ine ascendenț�a minț�ii asupra materiei, trebuie să accepț�i premisa de bază conform căreia există o prezenț�ă care î�nsufleț�eș� te toate persoanele ș� i lucrurile ș� i care locuieș� te î�n toate. Î�n spatele tuturor formelor există o unitate fundamentală, o entitate indivizibilă esenț�ială care nu poate fi distrusă niciodată, î�n ciuda tuturor variaț�iilor. Atunci când, printr-o conș� tiinț�ă superioară ș� i o intuiț�ie mai bună, putem să străpungem numeroasele măș� ti î�n spatele cărora se ascund o minte ș� i o viaț�ă unică ș� i atotcuprinzătoare, obț�inem eficacitate î�n toate activităț�ile ș� i acț�iunile noastre prin î�nț�elegerea legii dinamice a devenirii care există î�n fiecare formă. Prin acestea vreau să spun că nu există nimic î�n lume pe care să nu î�l putem influenț�a ș� i care să nu ne influenț�eze mai î�ntâi pe noi, pentru că până la urmă totul este influenț�at de caracteristicile conș� tiinț�ei noastre. Putem să ne schimbăm conș� tiinț�a ș� i să schimbăm astfel ceea ce vedem, iar instrumentul prin care putem să efectuăm această schimbare este imaginaț�ia. Putem î�nvăț�a să vizualizăm î�n minte numai acele lucruri pe care ne dorim să le fi permis î�n viaț�a noastră, iar atunci când î�nvăț�ăm î�ntr-adevăr să facem acest lucru, echivalentul fizic al acelor idei va apărea ș� i î�n propriul mediu.

Mintea mai presus de materie

167

Poț�i să fii orice vrei să fii, dacă ai puț�ină î�ncredere î�n imaginaț�ia ta. Imaginează-ț�i dorinț�a inimii tale; nu da voie imaginii să se distorsioneze sau să î�ș�i piardă strălucirea, păstreaz-o proaspătă, clară ș� i strălucitoare. Va intra î�n viaț�a ta pe tăcute ș� i fără ostentaț�ie, fără sunet de trompete, deoarece va urma o lege care există î�n tot universul: aceea că totul este î�n esenț�ă o idee ș� i trebuie să î�nceapă mai î�ntâi î�n mintea privitorului.

6 IMAGINILE MENTALE

„A vedea ș� i facultatea vederii”, spune Plotin, „nu sunt raț�iunea, ci mai mult decât ea, î�naintea ș� i deasupra ei, aș� a cum este ș� i cel văzut. Dar poate nu trebuie spus că ceva vede, iar altceva este văzut, dacă trebuie să spunem că sunt două, adică cel ce vede ș� i cel văzut. De aceea contemplaț�ia este totodată greu de descris. Cum să î�l prezinte cineva pe unu ca diferit, fără a-l fi văzut acolo sus ca diferit, pe când î�l contempla, ci ca una cu sine?”*

A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A FI

Ceea ce este vizualizat î�n minte ajunge să facă parte din posesorul acelei minț�i deoarece omul este ceea ce gândeș� te. Este ciudat cât de puț�in ș� tim despre minte. Nu s-au mai aflat prea multe despre ea din vremea lui Descartes ș� i a genialei sale idei de bază: Cogito, ergo sum – „Cuget, deci exist”. Ș� tim că existăm doar pentru că gândim. Dacă gândurile s-ar opri î�n noi, am î�nceta automat să mai existăm. Dacă gândul ar apărea î�ntr-un anumit punct din spaț�iu, acel punct ar î�ncepe imediat să existe. Este extrem de semnificativ că

*  Plotin, Enneade, VI, traducere de Vasile Rus, Liliana Peculea, Marilena

Vlad, Cristina Andrieş, Gabriel Chindea, Alexander Baumgarten, Editura IRI, Bucureşti, 2007, pp, 427, 429. (n.tr.)

170

Magia din minte

existăm graț�ie gândului ș� i este chiar mai semnificativ că î�n orice moment suntem suma totală a gândurilor pe care le avem î�n minte.

Pare raț�ional să presupunem că ființ�a gânditoare care locuieș� te î�n noi este ea î�nsăș� i gând, că, cu cât ne sunt gândurile mai complexe ș� i mai universale, cu atât devenim noi mai complecș� i ș� i mai universali. Este imposibil să separi imaginea din mintea unui privitor de privitorul î�n sine, î�ntrucât î�ntr-un sens foarte real cei doi sunt unul singur. Ceea ce atrage atenț�ia conș� tiinț�ei devine acea conș� tiinț�ă. Atunci când atenț�ia noastră este concentrată pe ceva, devenim acel lucru. Această putere a conș� tiinț�ei, aceea de a deveni gândul pe care î�l are, este cea care dă minț�ii ascendenț�a asupra materiei. Investigarea lumii exterioare de către om a cucerit practic spaț�iul ș� i timpul, dar omul ș� tie î�ncă foarte puț�in despre ce este mintea lui ș� i ce influenț�ă are ea. Pentru că gândul este invizibil, el nu a fost supus niciodată unei cercetări atente la microscopul din laborator. Î�n consecinț�ă, oamenii sunt aproape la fel de neș� tiutori î�n privinț�a caracteristicilor gândului ș� i proceselor de gândire cum erau ș� i î�n zorii istoriei scrise. Chiar dacă acum este recunoscut faptul că gândurile unei persoane î�i determină î�ntreaga viaț�ă, omul obiș� nuit continuă să gândească mai degrabă ca răspuns la stimulii senzoriali decât ca răspuns la speranț�ele ș� i dorinț�ele sale interioare.

LEGEA MENTALĂ

Mai î�ntâi gândul, apoi lucrul, aceasta este legea. Dar marea majoritate a oamenilor trăiesc după premisa contrară: î�ntâi, apoi gândul. Puterea imaginilor mentale funcț�ionează

Imaginile mentale

171

totuș� i, chiar ș� i î�ntr-o asemenea inversare a formei, dar î�n acest caz nu face decât să dea credibilitate tuturor celor văzute ș� i fiecărei situaț�ii pe care o î�ntâlnesc. Asemenea oameni nu pot să crească dincolo de limitările propriilor emoț�ii, deoarece dau crezare tuturor stimulilor senzoriali. Fiecare asemenea stimul ajunge să se ataș� eze de o reacț�ie emoț�ională. Ori de câte ori î�ntâlnesc un eveniment sau un lucru pe care nu l-au mai î�ntâlnit, reacț�ionează î�ntr-o manieră predeterminată. Le devine astfel practic imposibil să progreseze chiar ș� i î�n cea mai mică măsură spre o viaț�ă eficientă, î�ntrucât, prin î�nsăș� i natura poziț�iei lor mentale, lucrurile din lume î�i controlează, iar ei nu controlează niciodată lucrurile. Sunt fie temători sau ostili, plini de resentimente, invidioș� i sau triș� ti, dar fiecare dintre aceste emoț�ii este inspirată de stimuli din afară ș� i niciodată de convingeri sau dorinț�e interioare. Aceș� tia sunt oamenii care î�ș�i apară cel mai î�nverș� unat aberaț�iile mentale. Î�ntr-o dispută sunt uș� or de provocat până devin isterici. De vreme ce convingerile lor sunt î�nchistate î�n emoț�ie, ș� i le apără cu preț�ul vieț�ii, convinș� i de dezastrul suprem dacă li s-ar risipi iluziile. Cel mai bun lucru care se poate î�ntâmpla este ca viaț�a să le facă egoul praf ș� i pulbere. Î�n mare măsură, privirea lor se limpezeș� te după aceea ș� i pot î�n sfârș� it să vadă că au reacț�ionat î�ntotdeauna î�n loc să acț�ioneze. Atunci când î�n sufletul unui om intră smerenia, poate î�n sfârș� it să perceapă că nu trăieș� te singur î�n lume, ci î�mpreună cu milioane de fraț�i ș� i că, ascuns î�n inima fiecăruia, se află acelaș� i spirit care î�i î�nsufleț�eș� te.

172

Magia din minte

PREZICĂTOR AL VIITORULUI

„Să ș� tii nu î�nseamnă absolut nimic, să î�ț�i imaginezi este totul”, a scris Anatole France. Ceea ce captează atenț�ia conș� tiinț�ei noastre reprezintă un prezicător al viitorului care nu dă greș� niciodată. Î�ntr-adevăr, dacă am ș� ti gândurile care ocupă mintea unui om, am putea să î�i furnizăm o descriere exactă a vieț�ii sale viitoare, până la cel mai intim detaliu. Succesul ghicitorilor, î�n mediul pe care î�l folosesc, cărț�i, frunze de ceai, globuri de cristal, este î�ntotdeauna rezultatul comunicării telepatice dintre clarvăzător ș� i subiect. Gândurile care pun stăpânire pe noi ne duc de nas la nivel mental. Î�n gând există un impuls motor care ne î�mpinge să facem lucrurile la care ne gândim, iar aceasta este o lege aflată cu mult deasupra consideraț�iilor morale sau etice. Funcț�ionează la fel de repede pentru ceea ce este considerat negativ ca ș� i pentru ceea ce este considerat pozitiv. Dacă te tot gândeș� ti să jefuieș� ti benzinăria de la colț� ș� i păstrezi î�n minte această imagine timp de câteva săptămâni, te vei trezi î�ntr-o zi la benzinărie, cu arma î�n mână, pregătit să goleș� ti casa. Oamenii care comit aș� a-zisele „crime din pasiune” relatează adesea că erau cuprinș� i de o pornire nestăvilită pe care nu puteau nici să o controleze, nici să o î�nț�eleagă. O asemenea pornire î�ș�i are originea î�n gândurile lor. Imaginile proiectate pe ecranul miș� cător al minț�ii prind î�n cele din urmă rădăcini î�n impulsurile motorii ale corpului ș� i fiecare persoană este propulsată î�n acț�iunea pe care o vizualizează î�n cotloanele adânci ale conș� tiinț�ei sale. Suntem avertizaț�i î�n Dhammapada* să ne păzim gândurile

*  Dhammapada este o colecție de ziceri ale lui Buddha sub formă de

vers și una dintre scripturile budiste cele mai citite și cunoscute. (n.ed.)

Imaginile mentale

173

ș� i chiar aș� a ar trebui să facem. Tot ce lăsăm să ne intre î�n minte capătă contur, formă ș� i substanț�ă î�n viaț�a noastră ș� i putem opri să se î�ntâmple acest lucru doar î�ncetând să mai trăim, deoarece legea vieț�ii este legea gândurilor care devin lucruri.

GÂNDIREA CLARĂ

Calitatea imaginilor noastre mentale determină cât de repede obț�inem efectele î�n lumea exterioară. De vreme ce majoritatea oamenilor nici nu prea ș� tiu că gândesc, ț�in puț�in seama de cât de bine gândesc, de claritatea ș� i realitatea imaginilor pe care ș� i le î�nchipuie. Cei mai mulț�i dintre noi au gândirea î�nceț�oș� ată. Atunci când ne amintim ceva, ne apare ca o prezenț�ă vagă ș� i neclară. Nu o vedem cu adevărat, nu o simț�im, nu o auzim, nu o atingem, nu o î�nț�elegem, nu ne-o î�nsuș� im, ci suntem mai degrabă vag conș� tienț�i de ea prin intermediul unei î�nț�elegeri verbale a ideii sale. Spunem „casa mea”, dar imaginea nu evocă î�n minte casa reală, doar o idee vagă a ei, din punctul de vedere al taxelor care au fost sau nu plătite, al faț�adei care a fost sau nu zugrăvită, al gazonului care a fost sau nu tuns sau al unei petreceri are s-a ț�inut sau nu acolo sâmbătă seara. Adoptăm sensuri despre orice din perspectiva semnificaț�iei personale, dar rareori evocăm imagini î�n conș� tiinț�a noastră, pentru simplul motiv că nu ne-am antrenat niciodată să gândim aș� a, nu am î�nț�eles niciodată cu adevărat semnificaț�ia unor asemenea imagini. Gândeș� te-te la ceva familiar. Gândeș� te-te la o cameră î�n care petreci foarte mult timp. Vizualizează-te cum stai î�ntr-un anumit fotoliu din acea cameră. Uită-te î�n jur. Ce

174

Magia din minte

vezi? Sunt tablouri pe pereț�i? Unde ș� i ce fel de tablouri? Ce culori au? Unde se află mobila, cărț�ile, hârtiile? S-a adunat praf pe la colț�uri? Unde sunt becurile? Cum funcț�ionează? Vizualizează-te î�n această cameră atât de intens î�ncât să simți că eș� ti acolo î�n realitate. Vizualizează culoarea, soliditatea obiectelor. Lucrează câteva zile la acest lucru. Dacă ai noroc, vei avea o experienț�ă care te va surprinde. Î�ntr-una dintre aceste perioade de meditaț�ie, î�n timp ce vizitezi î�n minte camera aceasta, vei avea dintr-odată sentimentul că eș� ti acolo î�n realitate. Atunci când ai experienț�a respectivă, vei fi acolo î�n sens foarte real, dar psihic, atât de mare este puterea vizualizării mentale corecte ș� i clare.

O UȘĂ ÎNTREDESCHISĂ

Mai poț�i face ș� i alte teste pentru a te convinge cât de î�nceț�oș� ată ț�i-a fost gândirea ș� i cât de multă putere stă î�n limpezirea ei. Dacă eș� ti căsătorit(ă), î�ncearcă să î�ț�i aminteș� ti chipul soț�ului sau al soț�iei tale. S-ar putea să fii ș� ocat de cât de dificil este. Ceea ce î�ț�i aminteș� ti imediat este o idee a soț�ului sau a soț�iei tale, iar aceasta are conturul instabil al unui vis neclar. Concentrează-te să î�i faci chipul î�n minte la fel de clar ca o fotografie. Concentrează-ț�i î�ntreaga atenț�ie către acest scop. Imaginea se va limpezi treptat. Vei vedea î�n curând acel chip î�n faț�a ta, î�nsufleț�it, viu, plin de viaț�ă, astfel î�ncât poț�i fi sigur că, dacă vei î�ntinde mâna, vei putea să atingi obrazul cu degetele. Să nu fii surprins dacă î�n seara aceea soț�ul sau soț�ia î�ț�i va spune: „Astăzi m-am gândit la tine toată ziua”. Nu este legendă, superstiț�ie sau confundarea dorinț�elor cu realitatea. Atunci când avem de-a face cu mintea,

Imaginile mentale

175

avem de-a face cu cel mai semnificativ lucru din viaț�ă. Î�n conș� tiinț�ă există puteri la care nici nu visăm ș� i care nici măcar nu au fost atinse. Primele noastre î�ncercări stângace de a î�nț�elege paranormalul vor fi foarte amuzante pentru cercetătorii care vor exista peste o sută de ani. Interesul din prezent pentru telepatie, clarviziune ș� i previziune abia a î�ntredeschis uș� a unui depozit enorm cu puteri ș� i percepț�ii fantastice. Facem primul pas pe calea corectă atunci când ne dăm seama de puterea originală a minț�ii mai presus de materie ș� i de modul cum influenț�ează gândurile noastre lumea î�n care trăim. Odată ce vom î�nț�elege cu adevărat forț�a uriaș� ă care î�mpinge o imagine mentală să devină realitate fizică, vom vedea că trebuie să ne dedicăm eforturile pentru a ajunge să gândim clar ș� i concis, nu să ne agităm de colo până colo prin lume.

DEZECHILIBRUL PSIHIC

Trebuie să î�nvăț�ăm să vizualizăm cu o claritate absolută, astfel î�ncât o imagine amintită î�n minte să existe cu aceeaș� i soliditate, culoare ș� i dimensiune precum cea din lumea fizică. Cercetările despre conț�inutul viselor au dezvăluit că unii oameni visează î�n alb ș� i negru, î�n vreme ce alț�ii visează î�n culori. Alț�ii au vise ca pantomimă, iar alț�ii visează cu efecte de sunet complete. Visele unora sunt populate de oameni fără chip, î�n visele unor oameni este î�ntotdeauna noapte, î�n timp ce î�n ale altora este î�ntotdeauna zi. O asemenea cercetare a dovedit destul de bine că blocajele emoț� ionale din subconș� tient î�l î�mpiedică pe individ să vizualizeze complet lucruri î�n minte. Un om ar putea î�ncerca să î�ș�i imagineze cum reuș� eș� te să î�ncheie o sarcină pe care

176

Magia din minte

vrea să o termine, dar indiferent cât de mult î�ncearcă să î�ș�i concentreze atenț�ia interioară nu poate să se vadă pe deplin î�n acea poziț�ie. Dacă ar presupune o schimbare de locuinț�ă î�n cele din urmă, de exemplu, omul ar putea relata că poate să vadă casa cea nouă ș� i tot ce este î�n ea, dar că nu poate să se vizualizeze pe sine acolo.

Subconș� tientul este cel care î�i blochează o asemenea vizualizare. O anumită frică, ostilitate sau resentimentele i-au provocat un blocaj mental adânc î�n privinț�a mutării ș� i interzice imaginii să î�i intre î�n minte, î�mpiedicând astfel evenimentul real să aibă loc î�n lumea reală. Nu este uș� or pentru el să depăș� ească această cenzură a subconș� tientului asupra gândurilor. Reprezintă o identificare de sine greș� ită, un dezechilibru psihic. Acest dezechilibru psihic este universal provocat de centrarea conș� tiinț�ei mai degrabă î�n ego decât î�n zonele mai profunde ale ființ�ei. Un om care permite sinelui superficial să î�i controleze viaț�a se află î�n puterea unei fantome liliputane. Va deveni î�n cele din urmă constrâns din punct de vedere mental de mii de imbolduri mărunte care î�ș�i au originea î�n subconș� tientul său. Ele sunt cele care dau formă ș� i substanț�ă egoului său, lucrul pe care î�l consideră a fi el î�nsuș� i, dar care nu este el defel, ci numai limitările pe care le-a acceptat ș� i a ajuns să le considere reale.

Imaginile mentale

IMBOLDURILE SUBCONȘTIENTULUI

177

Pentru a examina dezechilibrul psihic al individului, psihanaliza modernă recurge la un test conceput de Rorschach*, î�n care obsesia subconș� tientă a unui pacient este diagnosticată din imaginile spontane pe care acesta le vede î�n pete de cerneală complexe. Deoarece petele de cerneală sunt aleatorii ș� i cu forme variate, reiese că imaginea pe care o vede pacientul î�n ele reprezintă genul de lucruri pe care se concentrează de obicei subconș� tientul său. Cu alte cuvinte, testul furnizează o cheie către gândurile care preocupă mintea unui individ ș� i î�i oferă psihologului o metodă de a interpreta nevroza. Premisa pe care se bazează diagnosticul este aceea că fiecare dintre noi vede î�n toate lucrurile gândurile care, a priori, ne preocupă mintea. Astfel, viaț�a î�nsăș� i se dovedeș� te a fi nimic altceva decât un test Rorschach de dimensiuni gigantice. Conturul, forma ș� i substanț�a au semnificaț�ii ș� i posibilităț�i infinite. Pentru privitorul individual fiecare î�ș�i asumă o culoare ș� i o caracteristică luată direct din gândurile care î�i preocupă conș� tiinț�a. Atunci când alegem ce gânduri să avem, ne alegem viaț�a.

* Hermann Rorschach (1884–1922) este un psihanalist elvețian care a

inventat faimosul test psihologic ce îi poartă numele. Pe baza testului Rorschach ies la iveală diverse trăsături de personalitate ale oamenilor sau trăiri, pe baza cărora pot fi diagnosticaţi. A învăţat psihiatrie şi psihanaliză sub îndrumarea lui Eugen Bleuler, care l-a învăţat şi pe Carl Jung. Pe când încă era student la medicină, a început să facă diverse modele din cerneală şi să le arate copiilor din şcoli, pentru a vedea de ce fiecare interpretează diferit ceea ce vede. Planul lui Hermann Rorschach a fost de a folosi testul care a ajuns să-i poarte numele nu pentru a testa personalitatea pacienților, ci pentru diagnosticarea schizofreniei. Cu toate astea, continuatorii lui Hermann Rorschach au denaturat idelile lor și au început să-l folosească ca test proiectiv de personalitate. (n.ed.)

178

Magia din minte

Adevărul este că foarte puț�ini oameni sunt liberi să î�ș�i exercite alegerea î�n gândire, deoarece majoritatea gândurilor lor erup din amintirile dureroase ce persistă î�n subconș� tient. Nu sunt liberi pentru că s-au identificat greș� it pe ei î�nș� iș� i. Percepț�ia lor de sine constă î�n principal din amintirile evenimentelor ș� i relaț�iilor. Î�n consecinț�ă, presupun despre ei î�nș� iș� i că sunt un lucru schimbător, un ego, un sentiment de sine clădit pe relaț�ii amintite vag ș� i abia percepute. Egoul gândeș� te mereu ca răspuns la subconș� tient. Numai sinele superior, sentimentul de sine lipsit de limitările egoului, poate să genereze gânduri sau să fie receptiv la ele î�ntr-o manieră imparț�ială. Punem cu toț�ii prea mult preț� pe ego. Personalitatea reprezintă pentru noi atât o fascinaț�ie, cât ș� i o iluzie. Prin î�nsăș� i semnificaț�ia ei, personalitatea este limitată la individ ș� i reprezintă astfel un sentiment al sinelui limitat. Numai din punctul de vedere mai extins ș� i mai larg al Sinelui Secret este posibil ca mintea individuală să se orienteze corect î�n viaț�ă. Astfel poate să î�nț�eleagă semnificaț�iile ș� i relaț�iile dintr-un punct de vedere mai larg ș� i mai cuprinzător ș� i să ajungă la cunoș� tere mai degrabă prin percepț�ie imediată, decât prin raț�iune ș� i deducț�ie.

PERFORMANȚA INSTINCTIVĂ

Egoul gândeș� te dintr-o poziț�ie măruntă, aflată î�n mijloc. Gândeș� te orientat către exterior. Caută să cunoască bâjbâind î�n necunoscut, î�ncercând să raț� ionalizeze ceea ce găseș� te acolo. Deoarece este î�nconjurat de spaț�iu infinit, î�i este imposibil să ajungă să-l î�nț�eleagă foarte bine. Cum ceea ce gândeș� te este distorsionat de ceea ce ș� tie deja ș� i cum ceea ce ș� tie se bazează pe o interpretare strict

Imaginile mentale

179

personală ș� i minusculă, nu poate, din cauza naturii sale, să ajungă vreodată la o cunoaș� tere adevărată. Î�nainte ca un om să fie cu adevărat î�nț�elept, î�nainte să poată ajunge la moș� tenirea care i se cuvinte prin naș� tere, formată din putere ș� i î�nț�elegere, trebuie î�ntr-o anumită măsură să se dezbrace de podoabele egoului ș� i să primească o conș� tiinț�ă mai largă. Î�n loc să gândească din poziț�ie centrală, trebuie să î�nveț�e să gândească de la periferie sau din exterior. Trebuie să permită gândului să se dezvolte î�n el sub impulsul a ceva care se află î�n afara sa ș� i care î�i este superior. Trebuie să î�nveț�e să facă lucruri fără să î�ș�i concentreze atenț�ia la ele. Trebuie să î�nveț�e să le facă î�nț�elegându-le instinctiv natura reală ș� i munca ce trebuie făcută.

Egoul î�l î�mpiedică pe om să procedeze astfel. Să fii conș� tient de sine î�nseamnă să fii temător ș� i reț�inut. Omul cu rezultate bune, î�nzestrat de la natură ș� i care se bazează pe instinct gândeș� te cu mintea exterioară larg cuprinzătoare. Cel care este vrăjit de respectul său pentru ego ș� i de percepț�ia de sine, este cuprins de frică ș� i de tensiune pe parcursul celei mai simple sarcini. Nu ne gândim la ceea ce facem bine. Facem pur ș� i simplu sarcina respectivă prin graț�ia minț�ii noastre exterioare ș� i larg cuprinzătoare. Atunci când pierdem contactul cu această minte, ne prăbuș� im î�n dizgraț�ie; pentru că de unii singuri, concentraț�i asupra fiecărei miș� cări mărunte, nu putem să î�ndeplinim nici cea mai simplă sarcină.

180

Magia din minte

Miriapodul era foarte fericit

Până când broasca, ce-avea chef de glume,

Îi spuse: „Rogu-te, care picior urmează după care?”. Asta-i aduse mintea într-așa o stare,

Încât a stat năuc în șanț ziua-n amiaza mare, Ca să-și dea seama cum aleargă el de fapt.

– dna Edward Craster

Pare să nu existe absolut nicio limită pentru faptele pe care poate să le realizeze ființ�a umană atunci când are capacitatea să le î�nț�eleagă cu mintea sa exterioară ș� i periferică. Un om stă pe degetul arătător de la o mână î�n vârful unei prăjini î�nalte de 30 de metri. Un altul traversează prăpastia cascadei Niagara peste o sârmă î�ntinsă. Un altul sare de pe o trambulină ș� i face trei răsuciri î�n aer î�nainte să aterizeze î�n picioare. Iar altul jonglează cu 12 mingi î�n acelaș� i timp. Suntem uimiț�i când privim asemenea performanț�e. Cum este posibil, ne î�ntrebăm, ca o ființ�ă umană să facă asemenea lucruri? Este posibil, pentru că omul a deprins talentul de a executa ceva fără să gândească. A î�nvăț�at să oprească gândurile sinelui său central ș� i să se dea la o parte, cum s-ar spune, î�nț�elegându-ș� i î�ntreaga acț�iune ca pe un lucru neî�ntrerupt, considerând-o o singură miș� care curgătoare, continuă. Prin urmare, braț�ele ș� i picioarele se miș� că, muș� chii se coordonează, energia este pusă î�n funcț�iune, totul la porunca unei imagini complete deț�inute de mintea sa larg cuprinzătoare. El execută ferm, fără să se gândească, răspunde numai la imaginea a ceea ce vrea să facă, exact aș� a cum alt om ar merge pe stradă, gândindu-se numai unde vrea să ajungă, niciodată la actul prin care pune un picior î�n faț�a celuilalt.

Imaginile mentale

ÎNCREDEREA ÎN SINELE SUPERIOR

181

Motivul pentru care majoritatea oamenilor joacă golf atât de î�ngrozitor este acela că au divizat lovitura î�n nenumărate acț�iuni mai mici, fiecare dintre ele primind î�ntreaga lor atenț�ie atunci când stau î�n picioare pregătiț�i să lovească mingea de golf. E de mirare că nu î�ș�i fracturează coloana sau nu î�ș�i rup un tendon. Miracolul este că lovesc totuș� i mingea, deoarece se gândesc la orice altceva î�n afară de asta. Acele specimene rare care au deprins arta de a da o lovitură câș� tigătoare au deprins ș� i arta de a nu se gândi cum fac acest lucru. Jucătorul foarte bun se aș� ază lângă minge numai după ce s-a hotărât unde vrea să o trimită. Nu se gândeș� te cum o va lovi. Putem să adoptăm metoda lui î�n tot ceea ce facem. Putem să nu ne mai gândim cum să facem lucrurile ș� i să î�ncepem să ne concentrăm atenț�ia numai pe locul î�n care vrem să ajungem. Odată ce am luat decizia, trebuie să î�nvăț�ăm să avem î�ncredere î�n mintea noastră superioară din exterior î�n ceea ce priveș� te execuț�ia efectivă. Există un motiv bine î�ntemeiat, care stă la baza acestora. Nu trebuie să avem î�ncredere î�n creier ș� i organele corpului mai presus de inteligenț�a din care s-au dezvoltat. Să supui orice operaț�iune limitărilor raț�iunii omeneș� ti î�nseamnă să supui orice acț�iune restricț�iilor ș� i erorii. O inteligenț�ă infinită ș� i eternă a dezvoltat creierul ș� i corpul ș� i ambele se cuibăresc acum î�n poala acelei inteligenț�e, sunt produse ale ei, niciodată stăpâne ale ei. Trebuie să nu ne mai forț�ăm egoul să joace rol de generator al acț�iunilor ș� i gândurilor, ci să î�nvăț�ăm î�n schimb să lăsăm gândurile ș� i acț�iunile să se dezvolte î�n noi, ca rezultat al faptului că ne

182

Magia din minte

bazăm deplin pe un sentiment al ființ�ării exterior ș� i larg cuprinzător.

Chuang-Tzu a scris: „Un om beat, atunci când cade din căruț�ă, deș� i poate că suferă, nu moare. Oasele lui sunt la fel ca ale celorlalț�i oameni, dar el dă piept cu accidentul altfel. Spiritul său are un sentiment de siguranț�ă. Nu este conș� tient că merge î�n căruț�ă ș� i nici că a căzut din ea. Ideile de viaț�ă, moarte, frică etc. nu pot să î�i intre î�n inimă, aș� a că nu suferă la contactul cu ceea ce există î�n mod obiectiv, iar dacă se poate obț�ine o asemenea siguranț�ă din vin, cât se poate obț�ine din spontaneitate?”. Urmărim o î�ncercare de a funcț�iona mai degrabă prin intermediul totalităț�ii ființ�ei noastre psihice, decât prin intermediul unei părț�i mici din ea, cum ar fi creierul, raț�iunea sau memoria. Ar trebui să fie evident că î�ntregul este î�ntotdeauna superior părț�ilor sale, ș� i dacă putem î�nvăț�a să gândim ș� i să acț�ionăm prin intermediul î�ntregii noastre funcț�ionări psihice, atunci este evident că eficacitatea noastră trebuie să fie mult sporită. Lucrul important de ț�inut minte este acela că centrul activităț�ii mentale nu se află î�n procesul de gândire conș� tient, ci î�n ceva aflat cu mult deasupra acestuia, î�n afara lui, ș� i totuș� i, î�ntr-un anumit sens, î�n interior.

MINTEA ACTIVĂ

Atunci când un om î�nvaț�ă să î�ș�i lase î�n pace mintea, aceasta î�ncepe să funcț�ioneze î�ntr-o manieră spontană, care este firească pentru ea. Scapă de inhibiț�ii ș� i restricț�ii, iar eficacitatea ș� i energia persoanei cresc foarte mult. Se pot obț�ine mari recompense dacă î�nveț�i cum să funcț�ionezi î�n mod inconș� tient. Toate imperfecț�iunile noastre apar dintr-o

Imaginile mentale

183

conș� tientizare dureroasă a sinelui. Putem să î�năbuș� im vocea sâcâitoare a conș� tiinț�ei de sine atunci când o cufundăm î�n marea vastă a ființ�ei care este Sinele Secret. Acolo se contopeș� te ș� i se pierde aș� a cum se contopeș� te ș� i se pierde o picătură de apă î�n ocean. Devenim oameni naturali î�n loc de oameni artificiali ș� i toate acț�iunile ș� i gândurile noastre capătă o spontaneitate care izvorăș� te direct din Divinitate. Î�n mintea universală se află o ingeniozitate ș� i o putere creatoare incredibile, iar î�n măsura î�n care î�nveț�i să î�ț�i î�ncredinț�ezi ei viaț�a ș� i ființ�a, această putere î�ț�i aparț�ine.

Lucrul cel mai remarcabil la om este mintea sa. Misterul care î�nconjoară o altă persoană este faptul că gândeș� te, că gândurile sale sunt invizibile ș� i, prin urmare, doar ale sale. Î�n interiorul graniț�elor propriei persoane, el trăieș� te î�ntr-o lume î�n care nu pătrunde nimeni cu adevărat. Aceasta este populată de forme ș� i structuri, evenimente ș� i persoane cunoscute numai de el, cu o semnificaț�ie care este bine î�nrădăcinată î�n simbol. Ș� i această lume din mintea sa are pentru el un î�nț�eles mai important decât lumea materială î�n care se miș� că. Se retrage din lumea materială atunci când merge la culcare, dar chiar ș� i î�n somn lumea din mintea sa este tot alături de el. Această lume mentală are o semnificaț�ie ș� i mai importantă î�n somn. Acum, gândurile sale, deș� i formulate î�n termeni materiali, capătă o semnificaț�ie simbolică ș� i lucrurile pe care le visează î�i apar sub formă de semnificaț�ii ascunse, derulând pe ecranul conș� tiinț�ei conflictele care există î�n subconș� tientul său. Omul este î�mpreună cu mintea sa 24 de ore î�n fiecare zi ș� i nu î�ncetează niciodată să gândească. Este influenț�at de o mie de ori mai mult de gândurile care î�i trec prin

184

Magia din minte

conș� tiinț�ă decât va fi influenț�at vreodată de situaț�iile cu care se î�ntâlneș� te î�n lumea senzorială. Este cu adevărat o creatură mentală ș� i acele caracteristici pe care le are, specifice animalelor, sunt doar reziduale, rămăș� iț�e ale unei evoluț�ii al cărei mare avânt, î�n primul rând, a fost efortul de a produce mintea. La fel cum conș� tiinț�a a evoluat din materie, pentru a controla î�n cele din urmă materia, la fel se va elibera î�ntr-o bună zi de materie pentru că î�nsăș� i natura ființ�ării presupune o existenț�ă mai măreaț�ă decât oricare alta care are ș� anse să se ivească atâta timp cât este legată de trup. Ciclul naș� terii, creș� terii, î�mbătrânirii ș� i morț�ii este legat de o lume fizică cu necesara sa producț�ie constantă de forme diferite î�n efortul de a o găsi pe cea mai eficientă. Un asemenea ciclu, î�nsă, nu mai este obligatoriu pentru minte, care ș� i-a stabilit o formă absolută ș� i nu se mai schimbă ca natură, ci numai ca grad de complexitate. Evoluț�ia ne-a adus î�n punctul î�n care o ființ�ă mentală ar servi mai bine progresului liberă fiind de ciclul naș� terii ș� i al morț�ii. Un asemenea pas face parte fără î�ndoială din planul evolutiv; ar putea fi stabilit pentru un moment aflat undeva î�n viitor sau s-ar putea să fie aproape de noi î�n prezent. Î�ntre timp a devenit evident faptul că drumul către mântuirea omului se găseș� te î�n accentul pus pe existenț�a mentală ș� i î�n abandonarea progresivă a robiei fizice.

A GÂNDI ÎNSEAMNĂ A FACE

Până acum nimeni nu a putut să stopeze î�mbătrânirea fizică a corpului ș� i î�n prezent fiecare om este supus morț�ii fizice. Atâta timp cât activităț�ile, plăcerile ș� i senzaț�iile noastre sunt î�nrădăcinate î�n corpul fizic, nu avem alternativă

Imaginile mentale

185

decât să suferim durerea, dezintegrarea ș� i î�mbătrânirea, dar atunci când ne abandonăm corpul fizic ș� i ne instalăm î�n minte, atunci putem să cunoaș� tem o creș� tere constantă care ne aduce nu numai o satisfacț�ie personală profundă, ci ne î�mplineș� te ș� i cele mai dragi dorinț�e î�n privinț�a vieț�ii ș� i evoluț�iei. Ca să te convingi î�n sfârș� it că intelectul este superior ș� i î�nlocuieș� te materia, trebuie să faci cel mai important pas pentru a duce o viaț�ă senină ș� i eficientă. Sufletul creș� te î�n interior chiar dacă trupul î�mbătrâneș� te la exterior, ș� i omul care poate la final să î�ș�i contopească sentimentul ființ�ei cu cel al Sinelui Secret s-a perpetuat î�n eternitate, a dobândit nemurirea.

Imaginile care ni se tot derulează î�n minte ne duc inevitabil la acț�iune. Aceasta este legea vieț�ii, iar noi nu putem nici să o pornim, nici să o oprim. Trebuie să facem lucrurile la care ne gândim. Deoarece nu putem să ne oprim din a gândi, suntem conduș� i inevitabil la acț�iune de către gândurile noastre, chiar dacă această acț�iune este cât se poate de negativă. Deoarece ființ�a umană este o entitate dinamică, alegerea de a nu face un lucru este î�n aceeaș� i măsură o acț�iune din partea sa ca ș� i alegerea de a-l face. Frica de eș� ec, de exemplu, î�l predispune pe om să nu î�ncerce nicio iniț�iativă care comportă riscuri. Î�n consecinț�ă, el este predispus să lase toate lucrurile să treacă pe lângă el, descurajat fiind să acț�ioneze din cauza naturii imaginilor din mintea sa. De obicei, aceste imagini sunt plasate acolo de frică sau de una dintre surorile ei, ș� i aceste caracteristici emoț�ionale negative izvorăsc din subconș� tient ș� i au fost plasate acolo de ego. Individul poate să scape de ele prin realizarea unei relaț�ii adecvate î�ntre ego ș� i mintea universală. Poate să se î�ntregească scăpând de sentimentul de sine superficial,

186

Magia din minte

cufundându-ș� i egoul î�n ființ�a mai amplă ș� i devenind una cu toate lucrurile ș� i toț�i oamenii.

CUM SĂ SCAPI DE BLOCAJELE MENTALE

Omul nu poate să se forț�eze să aibă gânduri diferite de cele pe care le are î�n mod obiș� nuit. Nu poate să excludă anumite gânduri din minte sau să forț�eze altele să î�i intre î�n minte printr-un efort al voinț�ei. Gândul î�ș�i are originea î�n cotloanele mai adânci ale ființ�ei sale, o zonă care este î�n mare parte inaccesibilă minț�ii sale conș� tiente ș� i una care pur ș� i simplu nu va răspunde î�n general la constrângere. Nu este posibilă o transformare psihologică fără o deș� teptare spirituală, iar î�nainte ca omul să î�ș�i poată schimba genul ș� i tipul de gândire, este necesar î�n primul rând să î�ș�i modifice concepț�ia de sine. Un pic de reflecț�ie asupra egoului dezvăluie ce capcană plină de iluzii este acesta, pentru că este î�n principal un sentiment al caracterului distinct ș� i se hrăneș� te din comparaț�ie. Este mulț�umit să fie mai bun decât ceilalț�i, extrem de trist să fie mai prost ș� i face toate acț�iunile din motive egoiste – avariț�ie, aplauze, putere. Cea mai rea boală din lume este să ai un ego satisfăcut, pentru că atunci eș� ti orb î�n faț�a naturii reale a vieț�ii ș� i a propriului potenț�ial. Numai atunci când suntem nemulț�umiț�i de ego din cauza î�nfrângerii sau deziluziei, suntem aproape de vălul care ne separă pe noi de identitatea noastră adevărată. Î�n acest moment putem vedea dintr-odată că ochii ș� i sufletele pot să ni se deschidă ș� i să pătrundă î�n ființ�a mai profundă ș� i mai amplă care dă caracteristici universale tuturor oamenilor.

Imaginile mentale

187

Ne î�mbunătăț�im enorm capacitatea de a vizualiza atunci când scăpăm de blocajele mentale ș� i de imboldurile î�nmagazinate î�n subconș� tientul nostru. Pe acestea putem să le eliminăm printr-un echilibru psihic adecvat î�ntre ego ș� i Sinele Secret ș� i obț�inem acest echilibru abandonându-ne egoul ș� i dându-ne viaț�a pe mâinile Divinităț�ii. Nu este nici pe departe atât de dificil pe cât sună. Î�n primul rând, nu suntem responsabili pentru existenț�a noastră. Nu noi am ales corpul pe care î�l ocupăm sau viaț�a î�n care ne-am născut, limba, obiceiurile sau educaț�ia; până ș� i oamenii pe care î�i cunoaș� tem ne-au fost aleș� i de o putere superioară. Atunci când î�nvăț�ăm să avem î�ncredere deplină î�n această putere, să ne dăm pe mâinile ei percepț�ia de sine, acț�iunile, mintea, aptitudinile, talentul, aceasta ne face să ne dezvoltăm tocmai datorită acestui fapt. Ne foloseș� te î�n scopurile sale ș� i cu mult mai eficient decât am putea să ne folosim noi vreodată. Avem de câș� tigat o energie enormă cedându-i egoul Sinelui Secret. Omul ajunge să aibă putere dublă. Pare dintr-odată eliberat de restricț�ii, fără reț�ineri; sănătatea, energia ș� i resursele sale nu cunosc limite.

RENUNȚAREA

Terry era un tânăr genial. Avea 10 pe linie la liceu ș� i primise bursă la o universitate de top din vest. Dar era un tânăr extrem de agitat ș� i foarte î�ncordat, părând tot timpul temător ș� i neliniș� tit. Sărea î�n sus la cel mai mic zgomot, era timid ș� i stângaci î�n prezenț�a străinilor, devenea tăcut atunci când i se oferea ocazia să vorbească, î�i era frică de î�nălț�ime, de locuri î�nchise, era bolnav mare parte din timp. Chiar dacă a absolvit facultatea cu magna cum laude, i-a fost

188

Magia din minte

totuș� i foarte greu să găsească o slujbă, atât de nefavorabilă era impresia pe care le-o făcea posibililor angajatori. Palmaresul său i-a convins, î�nsă, ș� i î�n cele din urmă ș� i-a găsit de lucru î�n laboratorul unei mari firme din domeniul industrial, unde ajuta î�n departamentul de cercetare. Apoi, aparent fără un motiv evident, a suferit o cădere nervoasă ș� i a fost internat î�ntr-un sanatoriu. Câteva luni mai târziu, a părăsit sanatoriul, dar nu putea să se readapteze la viaț�ă ș� i a fost î�ndrumat de un prieten către o tabără de reculegere religioasă. Tabăra se afla pe faleza care dădea spre Oceanul Pacific ș� i î�ntr-o zi senină se puteau vedea 160 de km din coasta Californiei. Cocoaș� a cafenie a insulei Santa Catalina era la mare distanț�ă de ț�ărm, ca o cămilă care se ridica din mare, ș� i o briză uș� oară bătea dinspre ocean, aducând cu ea izul sărat al algelor ș� i varecului. Terry stătea ore î�n ș� ir pe o bancă de piatră, cu privirea pierdută î�n faț�a acestei priveliș� ti. Măreț�ia naturii î�l făcea să pară mai mic ș� i putea să î�ș�i simtă egoul cedând. Î�ntr-o asemenea dispoziț�ie, consilierul său a venit la el, au stat pe banca de piatră ș� i au vorbit. — Văd că te simț�i mai bine acum, a spus consilierul. Se vede după ochii tăi. Nu mai eș� ti atât de preocupat de propria persoană.

— Aș� a este, a răspuns Terry. Asta fiindcă e atâta liniș� te aici.

— Peste tot e liniș� te, fiule, dacă sufletul tău este centrat aș� a cum trebuie. — Cum să î�ț�i centrezi sufletul aș� a cum trebuie? — Scăpând de conș� tiinț�a de sine.

— Asta este foarte dificil dacă ai un complex de inferioritate.

Imaginile mentale

— Un complex de inferioritate este o iluzie.

189

— Poate ț�ie ț�i se pare o iluzie, a răspuns Terry, dar pentru mine nu este. Sunt temător ș� i neliniș� tit î�n tot ce fac deoarece mă simt inferior, deoarece î�mi este frică de faptul că nu mă voi descurca. — Scapă atunci de sentimentul că tu faci ceea ce faci. Acceptă faptul că eș� ti doar un instrument. Hotărăș� te că o putere superioară ț�ie lucrează prin tine pentru a-ș� i î�ndeplini scopurile. Ea nu este jenată, temătoare sau neliniș� tită. Este dinamică, irezistibilă ș� i eternă. Dacă reuș� eș� ti să te laș� i cu totul î�n mâinile ei, nu vei mai fi niciodată jenat sau temător ș� i vei realiza lucruri despre care credeai că nici nu ar fi posibile. Terry ș� i-a ascultat bine consilierul. Î�n zilele care au urmat a privit î�ndelung marea ș� i cerul ș� i a văzut adevărul. Atunci când a părăsit tabăra de reculegere ș� i s-a î�ntors acasă, boala î�i dispăruse ș� i a simț�it o vigoare î�n minte ș� i î�n corp pe care nu le mai cunoscuse. Ș� i-a abordat munca senin, a devenit capabil să vorbească liber î�n faț�a oamenilor, a socializat bucuros cu ei, iar î�n cele din urmă a ajuns să î�i conducă. Astăzi are propria companie î�n domeniul cercetării. Este bogat, respectat ș� i nu ș� i-a mai luat concediu medical de ani î�ntregi. Pune tot meritul pe seama deș� teptării lui religioase.

„Am crezut î�ntotdeauna că eu sunt cel aflat la minge”, spune el, „ș� i responsabilitatea m-a speriat. Odată ce am aflat că lumea, evenimentele din ea ș� i viaț�a mea se află î�n mâini mai sigure decât ale mele, am putut să mă dau la o parte ș� i să văd munca unei inteligenț�e de maestru peste tot. Lucrurile pe care par să le fi realizat au fost realizate de

190

Magia din minte

ceva din afara mea. Lucrează prin mine exact aș� a cum va lucra ș� i prin tine. Tot ceea ce fac este să î�i dau voie”.

LIDERUL PERFECT

Primul lucru ce trebuie făcut este să î�ț�i eliberezi mintea de restricț�iile impuse de gândirea egoistă. Asta se î�nfăptuieș� te lăsându-ț�i viaț�a î�n mâinile Sinelui Secret. Pune-ț�i speranț�ele, visurile, ambiț�iile, talentele, propriul sine pe o tavă de argint. Î�nmânează-i-l Sinelui Secret. Spune-i: „Uite, ia-le tu. Condu-le tu. Eu voi asculta, î�ț�i voi urma sfatul, î�ț�i voi face voia”. Dacă î�ț�i asumi această poziț�ie mentală fără rezerve, viaț�a ta se va schimba imediat ș� i te vei î�mbarca î�n cea mai mare aventură posibilă. Ș� i mai mult, din acel moment, imaginile din mintea ta se vor manifesta î�n lume exact aș� a cum le vizualizezi.

Oamenii care nu au trăit niciodată o centrare a sinelui î�n afara egoului cred că, atunci când declară că nu vor mai acț�iona niciodată ca urmare a alegerii egoiste, vor sta de atunci î�n colo ca niș� te momâi pentru că nu va mai fi nimic care să î�i stimuleze după ce au renunț�at la voinț�ă. Cât de mult greș� esc! Oricum nu trecem niciodată singuri la acț�iune. Toată viaț�a suntem î�mpinș� i la acț�iune de către Sinele Secret. Dificultăț�ile noastre sunt provocate de faptul că avem o percepț�ie de sine plină de iluzii care aglomerează subconș� tientul cu emoț�ii negative, face ca imagini restrictive pline de limitări, lipsuri ș� i frică să fie proiectate pe ecranul creator al minț�ii, restrângând astfel cantitatea de energie care poate să curgă prin noi. Egoul este un impediment î�n dinamica naturală a ființ�ei, dar chiar ș� i atunci când este prezent cu toată denaturarea sa, individul tot este î�ndrumat

Imaginile mentale

191

de Sinele Secret, a cărui putere este filtrată ș� i ineficientă. Omul care s-a eliberat nu stă ca o momâie. Are mai probabil un succes răsunător î�n societatea omenească, aș� a de mare este puterea care se manifestă prin el. Cu toate acestea, el î�nsuș� i nu face nimic. Puterea î�l foloseș� te pentru a se manifesta î�n lume, iar el doar face autostopul, purtându-se senin ș� i î�ncrezător î�n mijlocul conflictului, un instrument al unei puteri care are totul sub control.

PUTEREA GÂNDULUI

Odată ce s-a obț�inut un echilibru psihologic, este uimitor cât de clare devin imaginile din mintea noastră. Este ca ș� i cum lumea interioară capătă ș� i mai multă realitate decât cea exterioară, mai multă dimensiune, mai multe posibilităț�i, deoarece prin intermediul noii noastre percepț�ii psihice ne-am dat seama că î�n toate lucrurile există aceeaș� i conș� tiinț�ă. Atunci când vizualizăm ceva î�n minte, simț�im modul î�n care influenț�ăm lumea fizică; vedem că conș� tiinț�a influenț�ată din noi influenț�ează conș� tiinț�a din lucrul vizualizat. Devenim conș� tienț�i că este imposibil ca un lucru să se concretizeze î�n lumea noastră fără să fie imaginat mai î�ntâi î�n minte. Cea mai simplă acț�iune capătă o semnificaț�ie nouă. Nu putem să î�ntindem mâna după un pix, nu putem să ne ridicăm ș� i să mergem la uș� ă, să răspundem la telefon, fără să avem mai î�ntâi o imagine mentală a unor asemenea acț�iuni. Ajungem să cunoaș� tem această secvenț�ă ca fiind cauza ș� i efectul natural al tuturor lucrurilor ș� i devenim extrem de conș� tienț�i de faptul că putem, printr-o acț�iune de vizualizare mentală, să î�ncetăm să mai răspundem la stimulii din lumea senzorială.

192

Magia din minte

Dacă, atunci când auzim soneria de la uș� ă, vizualizăm că nu răspundem, nu vom răspunde. Chiar ș� i î�n această situaț�ie obiș� nuită vom găsi o semnificaț�ie extraordinară, deoarece ne î�nvaț�ă că, î�n orice î�mprejurare, putem refuza să schiț�ăm imaginea mentală stabilită de stimulii senzoriali ș� i să schiț�ăm exact contrariul ei. Dându-ne seama de acest lucru simplu, devenim ființ�e iluminate ș� i disciplinate, eliberate din robia faț�ă de lumea simț�urilor. Procesul prin care gândurile devin lucruri este adânc î�nrădăcinat î�n inteligenț�a unică din care sunt făcute toate lucrurile. Toate sunt conș� tiente, au o formă determinată de conș� tiinț�a prinsă î�n ele. Atunci când ideea unui lucru se schimbă î�n conș� tiinț�a supremă, lucrul î�nsuș� i se schimbă, pentru că nu a fost altceva decât idee de la î�nceput.

Puterea minț�ii de a crea imagini a minț�ii este influenț�ată de gradul î�n care se cunoaș� te pe sine î�nsăș� i ș� i de sentimentul interior de eficacitate. Acest sentiment al potenț�ialului nu este niciodată suficient atunci când izvorăș� te din sinele superficial, dar este mereu egal cu sarcina atunci când rezultă din identificarea individului cu Cel Suprem. Deș� teptarea spirituală î�i permite unui om să vizualizeze clar, dar chiar ș� i î�nainte de acea deș� teptare poate să se disciplineze pentru a-ș� i exersa credinț�a ș� i convingerea î�n lucrurile pe care le doreș� te. Iisus, care a fost cu siguranț�ă unul dintre marii maeș� tri mentali, a afirmat că ni se dă ceea ce credem. A ilustrat î�n mod repetat prin fapte ș� i parabole că răspunsurile la visurile noastre vin după ce am acceptat mai î�ntâi î�n minte realitatea lor. Omul care obț�ine un succes dinamic î�n viaț�ă a stăpânit la perfecț�ie arta de a se purta ca ș� i când i-ar fi imposibil să nu reuș� ească. O asemenea abordare î�ndrăzneaț�ă eliberează î�n el o energie ș� i o intuiț�ie care î�l

Imaginile mentale

193

pregătesc pentru orice ocazie. Nimic nu î�i este imposibil cuiva dacă este capabil să proiecteze ceva clar ș� i fără rezerve î�n minte. Mintea subconș� tientă universală este cea care face toate lucrurile ș� i răspunde la concepț�iile pe care i le lansăm din mintea noastră conș� tientă.

VIZUALIZAREA OBIECTIVULUI

Niciun obiectiv nu este prea important sau prea nesemnificativ pentru ca mintea universală să î�l manifeste exact aș� a cum este vizualizat, dar adevărul este că puț�ini oameni se deranjează sau î�ș�i fac timp să vizualizeze lucrurile pe care ș� i le doresc. Lasă ca asemenea chestiuni să fie decise de evenimentele cu care se î�ntâlnesc î�n lume. Dacă, de exemplu, se î�ntâlnesc cu un prieten care ș� i-a cumpărat o maș� ină nouă, î�ș�i vor declara lor î�nș� iș� i ș� i familiei că î�ș�i doresc mai presus de toate o maș� ină nouă. A doua zi, totuș� i, această dorinț�ă dispare, pentru că acum un asociat î�n afaceri a fost promovat pe un post nou ș� i î�ș�i dau seama că asta î�ș�i doresc mai presus de toate, nu maș� ina. A doua zi este altceva; î�n ziua următoare, î�ncă ceva. Dorinț�a de acum o săptămână este de mult uitată, afară de cazul î�n care apare un alt eveniment care să le inspire aceeaș� i reacț�ie. Asemenea oameni proiectează un alai neî�ntrerupt de imagini schimbătoare asupra subconș� tientului lor, care se plimbă î�n toate părț�ile ș� i nu realizează absolut nimic. Fiindcă î�ntr-adevăr nu ș� tiu ce î�ș�i doresc, nu este de mirare că nu reuș� esc nimic. Este nevoie de disciplină mentală să vrei ceva ș� i să perseverezi, să î�nț�elegi că toate lucrurile se câș� tigă prin sacrificiu, că nimic nu este gratuit, uș� or sau simplu.

194

Magia din minte

Atunci când ne uităm la un om important ș� i bogat, ni se pare că a fost favorizat de natură, î�nzestrat mai bine din punctul de vedere al minț�ii, corpului ș� i al lucrurilor materiale. Dar dacă am avut parte de o mică deș� teptare spirituală, ajungem la o revelaț�ie care ne permite să vedem î�n spatele tuturor oamenilor plini de succes anii de trudă constantă, sudoare ș� i lacrimi care i-au disciplinat pentru a deveni ființ�e umane eficiente. Controlul ș� i eficacitatea nu vin uș� or; sunt produse ale unui abandon serios al sinelui. Un tânăr cu aspiraț�ii, concentrat pe ego ș� i pe interesul personal are tot atâta legătură cu omul plin de succes, precum ghinda cu stejarul. O mie de identităț�i egoiste au defilat î�n conș� tiinț�a omului plin de succes î�n anii î�n care a crescut. Î�ntr-un fel, el este toate acele identităț�i, î�n alt fel, nu este niciuna. Î�n toate lucrurile se bazează pe o putere aflată î�n afara sa, î�n graț�iile căreia î�ncearcă să intre zilnic.

AFIRMAȚIA

Trebuie să vizualizăm, iar ceea ce vizualizăm se manifestă î�n viaț�a noastră. Dacă am vrea să ne schimbăm viaț�a, mijlocul prin să o putem schimba este imaginaț�ia. Trebuie să î�nvăț�ăm să vizualizăm la cererea unei alegeri mentale conș� tiente ș� i trebuie să ne educăm să ne imaginăm toate lucrurile clar ș� i concret. O modalitate eficientă de a face asta este să ne rezervăm î�n fiecare zi o perioadă de timp pentru afirmaț�ii, iar momentul cel mai prielnic este acela î�nainte de a merge la culcare. Imaginea poate atunci să se stabilească î�n subconș� tient fără distragerea atenț�iei care rezultă din activităț�i. Când ne afirmăm imaginea mentală, trebuie să ș� tim ce dorim să obț�inem, indiferent dacă este

Imaginile mentale

195

vorba de succes sau sănătate, î�mbunătăț�irea personalităț�ii, mai multă fericire sau orice altceva. Ș� i trebuie să ne î�nchipuim clar că posedăm acel lucru. Asigură-te că este ceva care ț�i se potriveș� te, ceva pentru care eș� ti dispus să dedici timp ș� i efort î�n vederea obț�inerii. Lucrurile importante sunt o concepț�ie clară ș� i o disponibilitate de a face toate sacrificiile necesare pentru a le realiza. Imaginea pe care ne-o formăm î�n minte ar trebui să fie atât de clară î�ncât aproape că o putem atinge ș� i ar trebui proiectată cu pasiune. Descrie verbal această imagine. Scrie o afirmaț�ie scurtă ș� i clară ș� i fii capabil să o repeț�i atunci când î�ț�i vizualizezi obiectivul. Relaxează-ț�i conș� tient mintea ș� i corpul atunci când eș� ti î�n această perioadă de afirmaț�ii. Nu simț�i că î�nfăptuieș� ti ceva, ci doar că accepț�i. Simte că acest lucru este real la tine î�n minte, acolo unde există toate cauzele reale. Termină-ț�i afirmaț�iile cu un sentiment de credinț�ă, speranț�ă ș� i seninătate. Fii conș� tient că imaginea se va manifesta î�n lume la fel de cert pe cât o păstrezi de exactă ș� i de clară î�n minte. Î�n timpul zilei, gândeș� te, simte ș� i poartă-te de parcă dorinț�a ta s-ar fi materializat deja. Te vei comporta atunci de parcă ț�i s-a î�ndeplinit, iar această schimbare totală î�n atitudinea psihică va atrage situaț�ia către tine.

Este un lucru minunat să simț�i toată puterea minț�ii asupra materiei. Odată ce ai reuș� it să aduci î�n viaț�a ta câteva circumstanț�e dorite prin credinț�ă ș� i vizualizare, nu te vei mai simț�i niciodată singur, fără prieteni ș� i neajutorat, vei ș� ti că ai î�n interiorul tău cheia î�ntregii creaț�ii. Abundenț�a, fericirea, succesul ș� i realizările sunt nelimitate. Puterea de a ț�i le asigura pe toate există î�n mintea ș� i î�n imaginaț�ia ta.

7 PUTEREA DE A ALEGE

Î�ntreabă o sută de oameni dacă viaț�a lor s-a dovedit a fi ceea ce î�ș�i doreau ș� i probabil că niciunul nu î�ț�i va răspunde afirmativ. Majoritatea oamenilor duc o viaț�ă lipsită de satisfacț�ie, neî�mplinită î�n majoritatea aspectelor ei, dar fără să poată decide care sunt aceste aspecte sau cum să procedeze pentru a le î�mplini. Au devenit ceea ce sunt pentru că nu ei au făcut alegerile, ci au lăsat evenimentele ș� i circumstanț�ele să decidă pentru ei. Au fost modelaț�i de un milion de stimuli senzoriali ș� i vor continua să fie modelaț�i astfel atâta timp cât nu î�ș�i exercită puterea de decizie.

SINGURA ACȚIUNE REALĂ

Singura acț�iune reală a omului este exercitarea posibilităț�ii de a alege. De nenumăratele decizii pe care le ia î�n timp ce î�naintează de-a lungul anilor ț�ine modul î�n care creș� te ș� i se maturizează ș� i ce fel de persoană ajunge. Puterea alegerilor sale este aceea că î�l face să fie ceea ce devine. Este butucul unei roț�i cu nenumărate spiț�e, fiecare reprezentând o cale pe care să apuce, iar omul stă mereu î�n centrul unui număr infinit de posibilităț�i. Dacă alegerea sa este făcută liber ș� i conș� tient, atunci omul este iluminat ș� i î�ș�i modelează conș� tient viaț�a. Dacă alegerea este făcută ca rezultat al răspunsului emoț�ional la circumstanț�ele î�n care

198

Magia din minte

se află, atunci omul este un robot ș� i viaț�a î�l modelează pe el. Scopul evolutiv al omenirii este să se elibereze de reacț�ie ș� i să iniț�ieze gândul din interior. Odată ce o persoană face un pas î�n direcț�ia aceasta, indiferent cât de mic sau de nesigur, se descătuș� ează pentru totdeauna. A evadat din î�nchisoarea reacț�ionară a răspunsului senzorial ș� i a descoperit adevărul ce î�l transformă total, adevăr conform căruia î�n interiorul lui se află puterea de a se dezvolta î�n orice direcț�ie.

Un om poate să aleagă ce va gândi, indiferent de circumstanț�ele din jurul lui. Poate să aleagă pe ce se va concentra conș� tiinț�a sa ș� i drept urmare poate să determine direcț�ia î�n care se va dezvolta. Până la urmă devine lucrul la care se gândeș� te ș� i această lege uimitoare este cea care le permite indivizilor să se ridice deasupra mediului lor. Din mahala poate să se ridice un sfânt, din sărăcie, un om bogat, din ignoranț�ă, o minte luminată, dintr-o cocioabă de lemn obscură, conducătorul unei naț�iuni. Istoria omenirii reprezintă un parcurs al depăș� irii obstacolelor. Persoana care refuză să accepte limitările mediului său este condusă la asemenea aspiraț� ii de imaginile care se formează î�n mintea sa. Î� ș�i doreș� te ceva; dorindu-ș� i, vizualizează; vizualizând, este condusă la acț�iunea care va duce la materializarea dorinț�ei sale.

GÂNDIREA LINIARĂ

Î�n cea mai mare parte, oamenii nu î�ș�i dau seama că viaț�a lor este decisă de gândurile pe care le au. Î�nclină să creadă că circumstanț�ele se află dincolo de controlul lor sau că puterea asupra lor se obț�ine numai printr-o cunoaș� tere intrinsecă a mecanismelor lor fizice. Capacitatea unui

Puterea de a alege

199

om de a-ș� i influenț�a mediul prin modul î�n care simte a fost î�n cea mai mare parte pierdută din vedere î�n lumea occidentală. Educaț�ia occidentală ne î�nvaț�ă să gândim liniar. Ne facem o idee generală despre un lucru analizându-l bucată cu bucată. Simț�irea sau intuiț�ia sunt î�n mare parte ignorate. Educaț�ia î�n societăț�ile orientale mai vechi avea ca scop obț�inerea unui sentiment intuitiv al ideii de bază a unui lucru. Sportivul oriental lucrează la numărul său după ceea ce simte, î�ncercând să obț�ină un sentiment al î�ntregii miș� cări. Sportivul occidental î�ș�i va î�mpărț�i probabil numărul î�n mai multe acț�iuni mărunte corelate, un picior î�ndoit aici, un braț� răsucit acolo, un ș� old î�ntors aici, un umăr î�ntors acolo. Ca urmare, el tinde să piardă senzaț�ia ș� i numai repetiț�ia ș� i exerciț�iul constant permit acț�iunii adecvate să se strecoare î�n subconș� tientul său, astfel î�ncât să poată î�n cele din urmă să evolueze fără să se gândească. Este foarte dificil să î�nveț�i pe cineva să danseze desenând reprezentări ale paș� ilor corecț�i pe podea, dar un om care se miș� că instinctiv î�n ritmul muzicii aproape că nici nu trebuie î�nvăț�at, atât este de capabil ca elev. Muzicianul oriental foloseș� te doar o notaț�ie aproximativă pe partitură pentru a-ș� i aminti melodia, preferând să cânte după cum simte. Metoda mai complicată a muzicienilor occidentali este reprezentată de un portativ dublu cu note ș� i jumătăț�i de notă, care delimitează complet melodia ș� i armonia. Nu este o justificare a metodelor de educaț�ie occidentale, deoarece ș� i Occidentul produce destui gânditori inspiraț�ionali ș� i sportivi care acț�ionează din instinct. Nu vreau decât să spun că metoda de gândire liniară, deș� i s-a dovedit eficientă î�n cercetarea ș� tiinț�ifică, nu este categoric singura ș� i nici măcar cea mai bună abordare pentru individ atunci

200

Magia din minte

când are de-a face cu mediul său. Contactele pe care le avem î�n viaț�a zilnică sunt atât de profunde î�ncât nu putem spera să le î�nț�elegem î�ncercând să le î�nț�elegem părț�ile. Î�n cazul percepț�iilor noastre trebuie să ne bazăm pe conș� tientizarea fiecărui lucru atinsă prin î�nț�elegerea lui intuitivă.

GÂNDIREA INTUITIVĂ

Se spune adesea că activitatea bancară este o afacere logică, lipsită de emoț�ie, bazată î�n î�ntregime pe raț�iune, dar unul dintre bancherii principali din sud-vest ș� i-a electrizat recent publicul atunci când i-a spus cum prelucrează banca sa cererile de î�mprumut. Ah da, se puneau la punct actele, se confirma declaraț�ia financiară, erau analizate veniturile ș� i cheltuielile, erau evaluate conturile de î�ncasări, se realiza un raport al istoricului solicitantului ș� i al productivităț�ii î�n afacerea sa, dar după ce toț�i aceș� ti factori erau luaț�i î�n considerare, î�ntrebarea pe care preș� edintele o adresa mereu funcț�ionarului examinator era aceasta: „Ce sentiment î�ț�i lasă?”. Dacă funcț�ionarul examinator raporta un sentiment favorabil, î�mprumutul era acordat; dacă afirma că are sentimente amestecate, î�mprumutul era amânat pentru a fi luat î�n considerare mai târziu; dacă spunea că are sentimente negative, î�mprumutul era refuzat. Aș� a că î�ntr-una dintre principalele noastre instituț�ii financiare, se ajunge la deciziile finale mai degrabă pe baza intuiț�iei decât pe capacitatea raț�ională a minț�ii. Este interesant de observat că rata de pierdere a acestei anumite bănci este cea mai scăzută din toată regiunea de sud-vest.

Î�n societatea noastră din trecut, intuiț�ia pur ș� i simplu nu a fost luată î�n considerare ca fiind respectabilă din

Puterea de a alege

201

punct de vedere universitar ș� i filosofic. De aceea abia acum am î�nceput să ne dăm seama de posibilităț�ile sale. Fără î�ndoială că î�n sfera sa se află ș� i potenț�iala sinteză a tuturor calculelor noastre mai greoaie, cum ar fi cele din matematică, teologie, metafizică, logică. Atunci când vom fi î�nvăț�at să ne exercităm capacitatea de a alege ș� i să lăsăm stabilirea detaliilor pe seama unei inteligenț�e superioare, vom fi ajuns î�ntr-o poziț�ie de eficienț�ă psihică totală. Capacitatea de a alege este aliată inseparabil cu capacitatea de a percepe. Lucrurile ne influenț�ează î�n concordanț�ă cu posibilităț�ile pe care le vedem î�n ele ș� i evident nu putem face o alegere î�n privinț�a a ceea ce nu vedem. Î�n fiecare situaț�ie sunt inerente toate posibilităț�ile, dar le vedem numai pe cele pe care conș� tiinț�a noastră limitată poate să le perceapă. Cu cât acea conș� tiinț�ă este mai cuprinzătoare, cu atât sunt evidente mai multe posibilităț�i ș� i cu atât mai semnificative devin alegerile care ne sunt disponibile. Pentru Cel Suprem, toate posibilităț�ile sunt realităț�i. Sinele Secret este implicat î�n crearea unei diversităț�i infinite din propriul caracter indivizibil ș� i aceasta este î�ncântarea sa, jocul său misterios. Pentru omul aș� ezat î�n mijlocul acestei schimbări neî�ncetate, este de o importanț�ă capitală să nu devină static ș� i să caute î�n permanenț�ă dezvoltarea, astfel î�ncât câmpul alegerilor să i se lărgească de-a lungul vieț�ii.

MANIFESTAREA DIVINITĂȚII

Omul care nu cunoaș� te decât un singur lucru nu exercită nicio alegere. Porneș� te pe o singură cale pentru că nu vede alta. Î�n jurul lui totul este o pădure necunoscută ș� i pentru viziunea sa limitată ar fi de neconceput să se abată

202

Magia din minte

de la calea dinainte. Cunoaș� terea ne luminează. Cu cât î�nț�elegem mai multe despre mediul nostru, cu atât ne pare mai puț�in straniu. Cu cât conș� tiinț�a noastră se extinde, cu atât avem ș� anse mai mari să percepem miriadele de căi ce pornesc din drumul pe care î�l urmăm î�n prezent. Sunt atâtea moduri de a ajunge la mântuire ș� i eficacitate câț�i oameni există. Sufletul omenesc constituie o deschidere directă î�n lumea lucrurilor din prezenț�a secretă a sinelui universal, incompletă, da, parț�ial manifestată, da, î�mbarcat î�ntr-o călătorie de căutare a sinelui numită viaț�ă, ș� i aceasta este drama existenț�ei ș� i a evoluț�iei care se desfăș� oară î�n această sferă muritoare. Să alegi î�nseamnă să î�ț�i manifeș� ti divinitatea din interior. Doar alegerea este un indicator al dezvoltării mentale ș� i spirituale superioare. Prin ea recunoaș� tem atât intelectul, cât ș� i caracterul. Persoana care poate să depăș� ească limitările ș� i plăcerile lumii senzoriale stă ca un colos pe scena evoluț�iei vieț�ii. S-a asemănat cu Dumnezeu descoperind libertatea esenț�ială din ea, decizând î�n ce direcț�ie se va dezvolta. Alegerea presupune mereu sacrificiu, deoarece nu decizi î�n favoarea unui lucru fără să decizi î�n defavoarea altuia. Nu se obț�ine ș� i nu se câș� tigă niciodată nimic fără să renunț�i la ceva. Această lege a sacrificiului este cea î�n conformitate cu care trăiesc toate ființ�ele vii, după care cresc, evoluează ș� i aspiră. Acceptarea ș� i cunoaș� terea sacrificiului alină multă durere, deoarece atunci când î�nț�elegem că putem avea un lucru numai renunț�ând la altul, nu ț�inem prea strâns de bunuri, fiind pregătiț�i să le dăm drumul oricând. Nu ne aparț�in doar nouă; sunt idei care î�ș�i au originea î�n mintea universală ș� i se află, prin urmare, î�n proprietatea comună a tuturor.

Puterea de a alege

SUFERINȚA ȘI DEZVOLTAREA

203

Viaț�a pare câteodată să ne î�ngenuncheze î�ngrozitor, să ne pună sub o presiune pe care abia putem să o suportăm, să ne implice î�n conflicte care ne depăș� esc posibilităț�ile de rezolvare; dar suntem ceea ce suntem numai pentru că aspirăm să fim mai măreț�i, iar obstacolele ș� i suferinț�a cu care ne î�ntâlnim î�n viaț�ă sunt doar rezultatul eforturilor noastre de a ieș� i din coaja î�nchistată a egoului ș� i de a progresa î�n eficacitate ș� i î�nț�elegere. „Pe drumul nesfârș� irii, Arcaș� ul vede ț�inta ș� i cu puterea Lui vă î�ncordează, astfel ca săgeț�ile-i să poată zbura iute ș� i departe”*, scrie Kahlil Gibran. Finalul lucrurilor nu se relevă minț�ii mărginite a omului, sunt doar parț�ial disponibile facultăț�ilor sale intuitive ș� i numai î�n măsura î�n care el î�nț�elege că scopurile ș� i metodele vieț�ii se află î�n mâinile unei puteri superioare lui. Adevărata sa vocaț�ie este să aprofundeze relaț�ia cu această putere, să î�ș�i dezvolte o credinț�ă ș� i o î�ncredere completă î�n ea, să î�ș�i dea seama că nimic nu depinde de el, cu excepț�ia determinării direcț�iei î�n care se va dezvolta. Alegerea presupune libertate ș� i dacă omul este liber sau este un robot a fost o dispută preferată a sectelor religioase ș� i a filosofilor. Orice putere capabilă să creeze lumea ș� i să supravegheze procesul organizat al evoluț�iei trebuie să ș� tie î�ncotro se î�ndreaptă ș� i cum intenț�ionează să ajungă acolo. Traiectoria sa nu poate fi modificată de niciuna dintre minț�ile finite pe care le-a creat. Toate evenimentele care au avut loc î�n lume trebuie să fi fost predestinate, pentru că numai prin apariț�ia lor organizată a fost posibil ca

*  Profetul, poezia „Vorbeşte-ne despre copii”, traducere de Radu Cârneci, Editura Mix, Braşov, 2000. (n.tr.)

204

Magia din minte

viaț�a să ia direcț�ia pe care a luat-o. Ș� i totuș� i, î�n cadrul sferei absolut rigide a apariț�iei acestor evenimente, individul este liber, pentru că are î�nnăscută î�n el puterea de a-ș� i asuma oricare dintre rolurile ce trebuie jucate î�n orice eveniment; ș� i el î�nsuș� i este cel care alege până la urmă rolul pe care î�l va juca. Deoarece sinele universal creează toate lucrurile din el î�nsuș� i, este de fapt toate lucrurile ș� i prin urmare nu se gândeș� te la viaț�ă din punctul de vedere al oamenilor, ci numai din punctul de vedere al evenimentelor. Evenimentele ar corespunde aproape î�ntru totul gândurilor din mintea unei ființ�e supreme, a cărei î�mpărț�ire î�n nenumărate manifestări ar fi pentru a garanta că a participat î�n toate domeniile fiecărui eveniment î�n cea mai potrivită formă pentru acea participare. Astfel, Sinele Secret pătrunde î�n toate evenimentele, iar nenumăratele forme pe care ș� i le asumă, diversitatea măș� tilor pe care ș� i le pune pentru a-ș� i juca diferitele roluri, par separate ș� i unice doar pentru alte ființ�e care se manifestă incomplet, niciodată pentru sine î�nsuș� i.

ELIBERAREA ENERGIEI PSIHICE

Sentimentul nostru egoist al separării este o iluzie cultivată î�n mod deliberat î�n alcătuirea noastră mentală ș� i psihică, astfel î�ncât să putem acț�iona fără să depăș� im sfera genului de oameni care suntem. Cu toate acestea, nu există o lege absolută care să spună că trebuie să facem astfel, deoarece, î�n acelaș� i timp î�n care ni s-a cultivat iluzia, ne-a fost sădită ș� i puterea de a o distruge. Recunoscându-ne capacitatea de a ne condiț�iona propria conș� tiinț�ă, putem să ne extindem acea conș� tiinț�ă pentru a cuprinde orice rol

Puterea de a alege

205

alegem să jucăm ș� i de aceea suntem liberi î�n mod inerent ș� i fiecare om poartă î�n el puterea de a-ș� i stăpâni propriul destin.

Decizia descătuș� ează o energie psihică remarcabilă. Eliberează î�n noi potenț�iale ș� i posibilităț�i de care nici măcar nu ne dăm seama. Este un lucru nemaipomenit să te hotărăș� ti. Te î�ndreaptă către imaginea ta mentală, te aș� ază pe calea către realizarea ei cu o energie care izvorăș� te din cotloane ascunse. Orice ai face, vei face de două ori mai bine dacă te hotărăș� ti ce vrei să realizezi. Chiar ș� i un lucru atât de simplu precum î�ncercarea de a traversa strada devine mai uș� or odată ce te hotărăș� ti că nu vei î�ncerca până când nu va fi pauză î�n trafic. Nu vei bate din picior pe asfalt, privind neliniș� tit maș� inile care se apropie, pentru a sprinta brusc. Vei ș� ti că astfel î�ț�i vei irosi energia. Vei sta răbdător, senin ș� i sigur, pentru că te-ai hotărât. Fiecare sarcină î�n viaț�ă poate fi asemănată cu acest exemplu simplu.

Omul care î�ncepe o activitate fără să se hotărască ce vrea să facă ș� i cum doreș� te să o ducă la bun sfârș� it î�ș�i iroseș� te energia luând î�n considerare posibilităț�i nepotrivite î�n timp ce progresează. Unii oameni spun că hotărârea te face să ai o viziune î�ngustă; nu î�ț�i schimbi niciodată traiectoria pentru că nu poț�i să vezi î�mprejurimile. Dar î�n orice situaț�ie sunt inerente toate posibilităț�ile, tot timpul. Ele există î�n orice situaț�ie, î�nainte ca noi să intrăm î�n ea. Nouă ne apar doar acele posibilităț�i pe care putem să ni le imaginăm, dar imaginea pe care o avem ar trebui să fie rezultatul alegerii noastre. Oamenii cărora le apar alte posibilităț�i decât cele pe care s-au apucat să le realizeze sunt cei care nu au luat decizii definitive; au permis imaginilor din mintea

206

Magia din minte

lor să se schimbe ș� i această schimbare modifică situaț�ia î�n care se găsesc.

DECIDE ȘI ȚI SE VOR DA MIJLOACELE

Decizia este o parte importantă a vieț�ii zilnice. Antrenorul aflat î�n faț�a echipei sale la vestiar î�ncearcă să insufle fiecărui jucător decizia de a câș� tiga. E aproape sigur că neluarea acestei decizii va avea ca rezultat î�nfrângerea, deoarece fără ea imaginile care se formează î�n minte se schimbă prea uș� or î�n favoarea î�nfrângerii atunci când apar circumstanț�e negative. Când hotărăști să realizezi ceva, te î�ntăreș� ti din punct de vedere mental pentru a suporta rigorile ș� i privaț�iunile necesare atingerii obiectivului. Aceasta, mai presus de toate, necesită să fii calculat. Sportivul care se hotărăș� te că va traversa î�not Canalul Mânecii trebuie să se hotărască totodată că va continua să î�noate, indiferent cât de mult oboseș� te. Dacă ia decizia să traverseze canalul î�not ș� i decizia nu include î�nț�elegerea faptului că se va confrunta inevitabil cu oboseala, atunci nu a luat realmente o decizie, ș� i î�n momentul î�n care oboseala i se va strecura î�n conș� tiinț�ă, se vor forma imagini î�n care nu mai traversează î�not canalul, iar el va fi terminat.

Genul de imagine mentală care asigură succesul face parte din categoria celor care se stabilesc î�n minte cu o convingere de nezdruncinat, care supravieț�uieș� te tuturor atacurilor, obstacolelor, devierilor. O asemenea convingere interioară inspiră un curaj ș� i o energie extraordinare. Este imaginea mentală pe care o au toț�i cei care realizează ș� i î�ndeplinesc ceva, care duc lucrurile până la capăt. Mulț�i oameni cred că vor anumite lucruri, dar nu au suficientă

Puterea de a alege

207

dorinț�ă pentru a-ș� i menț�ine imaginea mentală î�n ciuda circumstanț�elor negative. Trebuie să î�ț�i doreș� ti foarte tare ceva pentru a persevera î�n ciuda ghinionului ș� i a î�nfrângerii. Dacă acceptăm abaterea de la planurile noastre ca pe o dovadă că nu se vor realiza niciodată, atunci cu certitudine nu vom î�ndeplini niciodată nimic. Nicio cale nu este uș� oară, cu excepț�ia celei care duce la vale. Dacă aspirăm, trebuie să urcăm, iar urcarea necesită efort, sudoare ș� i disponibilitatea de a continua î�n ciuda tuturor dificultăț�ilor. Omul escaladează un munte nu doar pentru că muntele se află acolo, ci pentru că vrea să ajungă î�n vârf. Acest instinct interior de a depăș� i obstacolele, de a fi la î�nălț�ime î�n orice situaț�ie, de a câș� tiga î�n ciuda tuturor aș� teptărilor este cel care a dus viaț�a mai departe spre triumfala sa evoluț�ie de la amibă la astronaut.

REZISTENȚA MENTALĂ

Trebuie să fim duri cu noi î�nș� ine pentru că este uș� or să ne cufundăm î�n letargie ș� i să ne uităm aspiraț�iile. Dacă vrem să prindem o călătorie î�n expresul vieț�ii ș� i să ajungem î�ntr-adevăr undeva, trebuie să fim pregătiț�i să fim zguduiț�i puț�in pe drum; trebuie să ș� tim că vom suferi ș� i trebuie să fim pregătiț�i să î�ndurăm. Cu toț�ii suntem î�nclinaț�i să fim prea blânzi cu noi î�nș� ine. Vrem să ne asigurăm că nu muncim prea mult, că ne apărăm de tensiune, dar adevărul este că omul devine puternic ridicând greutăț�i, intrând î�n conflicte. Obț�inem sănătate fizică prin miș� care, prin exersarea constantă a corpului pentru a atinge un obiectiv. Obț�inem sănătate mentală pe aceeaș� i cale, menț�inându-ne eforturile mentale orientate asupra î�nvăț�ării, căutând mereu să ne

208

Magia din minte

dezvoltăm. Somnul este un panaceu ș� i una dintre minunile naturii, dar oamenii care stau î�n pat nu cuceresc niciodată nimic, doar cei care ies î�n lume ș� i sunt activi. Oamenii care au un obiectiv nu trebuie să aleagă niciodată î�ntre acț�iune ș� i letargie. Imaginea din mintea unui om, dacă este una referitoare la realizare, î�l î�mpinge la acț�iune. Scopul, î�nsă, este mai important decât simpla realizare. Lipsa unui scop poate să distrugă un om, să provoace boală, alcoolism. Scopul este cel care ț�ine organismul sănătos. Atunci când scopul dispare, organismul î�ncepe să se dezintegreze. Oamenii care se pensionează după o viaț�ă activă sunt exemple excelente.

Să pierzi vremea î�n grădină, să joci golf ș� i să pescuieș� ti sunt scopuri insuficiente pentru a te ț�ine sănătos î�n anii î�naintaț�i ai vieț�ii. Organismul uman nu a fost creat pentru distracț�ie, ci pentru realizări. Atunci când ne concentrăm pe căutarea plăcerii, nu trece mult ș� i ne dezintegrăm atât intelectual, cât ș� i fizic; chiar ș� i simț�urile ni se suprasaturează ș� i nu mai putem să ne bucurăm de plăcere. Omul care munceș� te toată viaț�a cu scopul de a se pensiona este î�n general frustrat ș� i confuz după doi sau trei ani de relaxare silită ș� i caută disperat un mod de a se î�ntoarce la lucru. De obicei, î�nsă, dezintegrarea ce apare î�n această perioadă este rapidă ș� i nu mai poate să î�ș�i facă loc î�n lumea realizărilor. Apoi devine singuratic ș� i este cuprins de amărăciune, iar bătrâneț�ea se instalează cu adevărat. Este mult mai bine dacă rămâne î�n plină activitate; dacă nu la acelaș� i loc de muncă, atunci la altul găsit la pensie, ca să poată continua să trăiască zilnic cu un scop, să poată simț�i că face parte din marele efort al omenirii către progres, pentru ca

Puterea de a alege

209

abilităț�ile ș� i talentele sale să nu ruginească ș� i să se descompună, ci să se menț�ină agere prin exersarea lor constantă.

FOLOSEȘTE SAU PIERDE

Există o lege care este evidentă de-a lungul î�ntregii vieț�i. Î�n cuvinte simple, ea este: „Foloseș� te ori pierde”. Dacă ne punem braț�ul drept î�n ghips timp de trei luni, vedem că s-a micș� orat serios când dăm ghipsul jos. Numai după luni de exerciț� iu regulat î�ș�i va reveni la normal. Pe măsură ce î�mbătrânim ș� i viaț�a devine mai sedentară, nu ne mai supunem muș� chii la efort, aș� a că se î�nmoaie ș� i slăbesc. Abdomenul tinde să iasă î�n afară, pe coapse ș� i ș� olduri se adună grăsimea, iar dacă suntem obligaț�i să trecem strada î�n fugă, gâfâim ș� i ne temem de un atac de cord. Ne pierdem condiț�ia fizică dacă nu ne folosim muș� chii, ș� i, î�n consecinț�ă, suntem uș� or predispuș� i la boală ș� i disfuncț�ii. Folosirea regulată ș� i sistematică a muș� chilor previne acest lucru, la fel ca î�n cazul părț�ilor mai intangibile ale naturii noastre.

Trebuie să ne folosim curajul sau ne va părăsi; trebuie să ne folosim determinarea sau ne va părăsi; trebuie să ne exercităm puterea de decizie sau vom descoperi curând că nu o mai avem deloc. Adoptarea unei atitudini mentale faț�ă de lucruri nu este importantă numai pentru succes ș� i realizări, ci este fundamentală ș� i pentru sănătatea mentală. Omul care nu ș� tie niciodată unde se situează ș� i se lasă influenț�at de fiecare problemă va pune o presiune enormă pe latura sa emoț�ională, deoarece este condus de la un maximum la un minimum al victoriei ș� i î�nfrângerii fără nici cea mai mică idee î�n privinț�a a ceea ce î�l motivează ș� i a ceea ce face ca fiecare circumstanț�ă să fie atrasă către el.

210

Magia din minte

Î�ncrederea î�n sine ș� i î�n destinul său este germenul din care răsar toate deciziile. Î�ndoiala reprezintă esenț�a bătrâneț�ii ș� i a morț�ii. Cinismul, pesimismul ș� i disperarea sunt semne ale eș� ecului, bolii ș� i dezastrului. Toate lucrurile răsar din imagini mentale ș� i proiecț�ii emoț�ionale, iar capacitatea de a decide, de a se hotărî� este automată pentru omul care î�ș�i vede unitatea cu toate ființ�ele ș� i legătura ombilicală cu Sinele Secret. Este un act de laș� itate să nu te poț�i hotărî�, indiferent cât de nesemnificativă este problema, iar asta î�ț�i corupe sufletul. Este de fapt un fel de renunț�are să nu poț�i ajunge la o decizie, un fel de refuz de a intra î�n conflict ș� i acesta stăvileș� te mental fluxul de energie care intră î�n individ din univers, frânând, limitând, aducând descompunerea ș� i decăderea. Incapacitatea de a te hotărî� indică slăbiciune morală. O asemenea letargie nu trebuie menajată, ci depăș� ită. Nu vei î�nvinge frica cedând î�n faț�a ei; numai î�nfruntând-o direct; ș� i dacă faci asta, victoria î�ț�i este asigurată, deoarece frica î�n sine este laș� ă ș� i nu rezistă î�n faț�a unui atac direct.

FĂ-ȚI SINGUR NOROCUL

Orice î�ț�i este frică să faci, fă, ș� i vei fi surprins să constaț�i că nu î�ț�i mai este frică. Orice nu poț�i să decizi, decide, ș� i vei fi uimit cât de corectă a fost decizia ta. Nu ne temem niciodată de cât de corecte sau greș� ite sunt deciziile noastre, ci de faptul că, odată ce ne-am luat angajamentul faț�ă de ele, trebuie să nu cedăm ș� i să luptăm pentru ele. Evitarea conflictului este ceea ce ne face incapabili să ne hotărâm. Este uș� or să î�ț�i pierzi cumpătul, să pierzi vremea ș� i să leneveș� ti din punct de vedere mental, să mănânci ce vrei ș� i cât

Puterea de a alege

211

de mult vrei, să intri î�n datorii, să î�ți� plângi de milă, să te afunzi din ce î�n ce mai mult, să dai vina pe altcineva sau altceva. Dar este nevoie de curaj pentru a-ț�i păstra cumpătul ș� i a avea răbdare, pentru a exersa ș� i a te menț�ine î�n formă, pentru a-ț�i mări afacerea ș� i a-ț�i economisi banii, pentru a spune nu, pentru a accepta responsabilitatea deplină a propriilor fapte, pentru a avea î�ncredere, pentru a nu-ț�i face griji. Î�n fotbal, un slogan de pe pereț�ii multor vestiare spune astfel: „Un câș� tigător nu se dă bătut niciodată, iar cel care se dă bătut nu câș� tigă niciodată”. Câteodată pare că î�n viaț�ă nu se petrece nimic, cu excepț�ia faptului că natura ne pune permanent la î�ncercare să vadă dacă ne este frică. Există cicluri de noroc ș� i ghinion, cu siguranț�ă. Fiecare jucător de cărț�i le cunoaș� te ș� i î�ș�i joacă mâna corespunzător. Proverbe precum „O nenorocire nu vine niciodată singură” sunt elocvente pentru faptul că omenirea ș� tie din vechime despre perioadele cu noroc ș� i ghinion.

Natura ne dă cele mai crude lovituri atunci când vrea să ne facă să creș� tem. Odată ce vedem logica, nu vom mai renunț�a niciodată î�n faț�a î�mprejurărilor neprielnice. Când norocul î�ț�i este potrivnic, este momentul să joci mai dur, să î�ț�i aduni forț�ele, să î�ț�i aduni curajul, să zâmbeș� ti ș� i să nu î�ț�i fie frică; este momentul să î�ț�i mobilizezi mai mult vigilenț�a mentală. Rămâi acolo ș� i luptă. Indiferent cât de î�ntunecate sunt perspectivele, indiferent cât de pesimistă este prognoza, rezistă. Continuă să faci ce poț�i mai bine ș� i, mai presus de orice, nu te teme. Vizualizează că ai o coloană vertebrală din oț�el; apelează la resursele tale interioare pentru o fermitate care nu va ceda. Natura te urmăreș� te; Sinele Secret te urmăreș� te. Poverile ș� i ghinionul sunt puse pe umerii tăi cu un scop ș� i, dacă nu te sperii, dacă rămâi pur ș� i simplu

212

Magia din minte

acolo ș� i refuzi să te sperii, î�ndeplineş� ti scopurile cele mai tainice ale vieț�ii ș� i, mai devreme sau mai târziu, ț�i se vor î�nmâna cheile î�mpărăț�iei cerurilor.

ACȚIUNEA VERITABILĂ ȘI CEA FALSĂ

Nu este greu să distingi î�ntre motivaț�ia psihică veritabilă ș� i cea falsă, să poț�i să recunoș� ti atunci când cineva respectă voinț�a Sinelui Secret sau doar ordinele propriului ego. Acț�iunea care porneș� te din voinț�a Divinităț�ii este î�ntotdeauna dinamică ș� i constructivă. Nu este niciodată î�nsoţ�ită de emoț�ii ș� i perspective negative. Poartă cu ea o convingere interioară ș� i o seninătate absolute, astfel î�ncât individul ș� tie mai presus de orice î�ndoială că urmează traiectoria corectă. Dimpotrivă, acț�iunea care vine de la ego este aproape totdeauna hărț�uită de î�ndoială. Acț�iunea iniț�iată de ego este mereu o acț�iune care vizează exclusiv obiectivul. Un individ care acț�ionează la porunca egoului rareori se bucură de munca lui sau este complet captivat de ea. Urmăreș� te doar obiectivul dorit de ego ș� i acest scop este î�ntotdeauna reprezentat de glorie, bogăț�ii, putere, prestigiu sau unul dintre celelalte accesorii care iau ochii sinelui mărunt. Un alt test pe care am putea să î�l aplicăm motivaț�iei psihice a acț�iunilor noastre este să vedem dacă sunt eficiente sau nu. Acț�iunea care este motivată de Sinele Secret este fără excepț�ie eficientă. Individul care acț�ionează sub imperiul voinț�ei universale nu poate să î�i reziste, face ceva ce trebuie făcut. Pe de altă parte, acț�iunea efectuată la î�ndemnul egoului este rareori eficientă ș� i atunci, dar numai î�n acel moment, voinț�a egoului se va potrivi î�ntâmplător cu cea a divinităț�ii. O asemenea î�ntâmplare este î�ntr-adevăr

Puterea de a alege

213

rară, î�nsă atunci când are loc individul este purtat pe î�nălț�imi ameț�itoare cu o idee absolut greș� ită despre cum s-a petrecut totul. Pune meritul realizărilor sale pe seama voinț�ei egoului ș� i continuă astfel să o aplice. Î�n consecinț�ă, nu va trece mult ş� i va coborî� abrupt î�n locul din care a î�nceput sau chiar mai jos, va deveni o imagine a confuziei totale ș� i a frustrării absolute ș� i nu va ș� ti î�ncotro să o apuce. Asemenea oameni sunt genul care se sinucid. Ei sunt cei care par dintr-odată să î�ș�i piardă talentul ș� i capacităț�ile, să apeleze la alcool ș� i narcotice. Dar uneori, dacă smerenia î�ncolț�eș� te î�nainte să î�nceapă dezintegrarea, ei ajung să î�nț�eleagă ș� i pot să î�ș�i refacă viaț�a cu o atitudine psihică potrivită.

MANAGERUL GENERAL SE AFLĂ LA ETAJUL SUPERIOR

Jim era un tânăr î�ndrăzneț�, cu o voinț�ă puternică ș� i atunci când a fost lăsat la vatră după al Doilea Război Mondial, i s-a oferit o slujbă î�n televiziune î�ntr-un oraș� de pe coasta de vest. Jim era ambiț�ios ș� i a jurat să ajungă la conducerea postului de televiziune, apoi să o facă lider de piaț�ă. A muncit din greu pentru că î�ș�i dorea bani ș� i prestigiu, ș� i î�n cinci ani le-a obț�inut pe amândouă. A devenit manager general al postului de televiziune ș� i aceasta a ajuns lider de piaț�ă.

Î�n această perioadă, bineî�nț�eles, î�ntreaga industrie a televiziunii prolifera. A crescut de zece ori ca dimensiuni, iar angajaț�ii au urmat ș� i ei panta ascendentă î�n acest proces. Apoi a î�nceput concurenț�a. Talentele erau recrutate din agenț�ii de publicitate, posturi de radio, studiouri de film, de pe scena de pe Broadway. Jim a urmărit acest aflux de chipuri noi ș� i s-a hotărât să fie mai bun decât toț�i, să

214

Magia din minte

facă mai mulț�i bani, să fie lider. A muncit zi ș� i noapte, dar cu toate acestea lucrurile au î�nceput să meargă prost.

Indiferent cât de bine î�ș�i făcea planurile, ceva le dădea mereu peste cap. Indiferent cu câtă atenț�ie concepea un proces, apărea mereu un factor necunoscut ș� i î�l strica. A î�nceput să creadă că are ghinion. Oameni despre care era sigur că î�i sunt inferiori î�l î�ntreceau adesea printr-un noroc extraordinar venit parcă din senin. A devenit morocănos, suspicios ș� i ostil faț�ă de asociaț�i. Doi ani mai târziu a fost concediat. Î�ntr-o zi, când era cu moralul la pământ ș� i aproape că renunț�ase, a dat peste o carte care descria bucuria abandonării voinț�ei proprii î�n mâinile voinț�ei universale ș� i, de vreme ce era pe cale să renunț� e, s-a hotărât să î�n cerce. A fost uimit de pacea ș� i seninătatea pe care le-a dobândit din simplul act al supunerii psihologice. A acceptat o slujbă modestă la un post de televiziune nou ș� i a pornit din nou la drum. Prietenii i-au observat schimbarea. A î�ncetat să se mai agite. Nu a mai î�ntreprins acț�iuni cu motivul principal de a face ceva, ci părea să facă lucrurile cu o bucurie interioară a realizării lor efective. Avea o trăsătură a toleranț�ei, î�nț�elegerii, a modestiei care făcea din prezenț�a lui î�n echipă o î�ncântare pentru toată lumea. Î� n câteva luni i s-a dat o slujbă de mare răspundere; î�n doi ani a ajuns să conducă postul. Plăcuț�a cu „manager general” nu se mai află î�nsă pe uș� a lui Jim. Î�ntrebat de ce, el răspunde: „Managerul general se află la etajul superior”.

Puterea de a alege

IZVORUL ETERN

215

Lecomte du Noüy* a scris: „Fiecare om să ț�ină minte că destinul omenirii este incomparabil ș� i mai presus de toate să nu uite că scânteia divină se află î�n el ș� i doar î�n el, iar el este liber să o ignore, să o distrugă sau să se apropie de Dumnezeu, arătându-ș� i dorinț�a de a lucra cu El ș� i pentru El”. Aceasta este, bineî�nț�eles, exact atitudinea psihică pe care trebuie să ne străduim să o obț�inem dacă vrem să ducem o viaț�ă eficientă ș� i luminată. Cunoaș� terea izvorului nostru etern ș� i identificarea noastră ulterioară cu acesta ne conduc la acț�iuni ș� i atitudini care au o perspectivă mai largă ș� i mai universală decât orice acț�iuni ș� i atitudini care ar fi posibile pentru sinele egoist. Puterea noastră de decizie ne permite să ne dezvoltăm î�n orice direcț�ie alegem ș� i, odată ce ne-am dezbărat de prezenț�a limitatoare ș� i restrictivă a sinelui superficial, putem să ne extindem î�ntr-un fel de percepț�ie cosmică ce ne permite să efectuăm intuitiv orice muncă cu o eficacitate ș� i o măiestrie care ne-au fost interzise până acum. Poț�i să fii sigur că nu vei fi victima letargiei atunci când î�ț�i laş� i viaț�a î�n seama Sinelui Secret. Vei deveni î�n schimb mult mai dinamic. Tiparul lipsit de sens al existenț�ei tale omeneș� ti se va schimba complet ș� i vei ajunge să vezi conturul invizibil al destinului tău. Atunci când vălul se va ridica î�n sfârș� it, vei descoperi că dorinț�a de a grăbi sau de a

* André Lecomte du Noüy (1844-1914) a fost un architect francez,

restaurator și membru de onoare al Academiei Române (1887). Se trăgea dintr-o familie de nobili, originară din Piemont, stabilită în Franța în secolul al XIV-lea. El a fost chemat de regele Carol I al României să restaureze o serie de monumente din România. (n.ed.)

216

Magia din minte

î�ntârzia evenimentele a dispărut; ce va fi, va fi, ș� i asta este suficient. Doar capacitatea de a recunoaș� te că există un plan mai măreț� î�i dă cuiva posibilitatea să renunț�e la orice î�ncercare de a-l conduce. Asta nu te scoate din luptă, te aruncă ș� i mai adânc î�n ea. Ceea ce se sacrifică este perspectiva limitată a sinelui superficial. La exterior, felul î�n care te comporţ�i este posibil să fie activ, plin de răsunet ș� i dinamic, dar pe dinăuntru eș� ti senin, sigur de toate lucrurile, deoarece, după cum spune Trimalchio*, „Mama, Pământul, se află la mijloc, rotundă ca un ou ș� i are î�n ea toate lucrurile bune, ca un fagure de miere”.

CONDIȚIONAREA SUBCONȘTIENTULUI

Atâta timp cât ne concentrăm pe domeniul senzorial al conș� tiinț�ei noastre, nu suntem niciodată stăpâni pe casa noastră, pentru că adevăratele noastre motivaț�ii răsar din zone ascunse de care nu ne dăm seama ș� i pe care nu le controlăm. De aceea nu pot adesea oamenii să obț�ină rezultate prin gândirea pozitivă. Subconș� tientul ne î�ndrumă mereu; mintea conș� tientă nu este decât agentul său. Cu cât pare mai independentă mintea conș� tientă, cu atât este folosită mai mult de către conș� tient ca un instrument. Nu poț�i să î�i dai ordine subconș� tientului; este o abordare psihică greș� ită. Subconș� tientul trebuie să perceapă, apoi să accepte. Nu răspunde la constrângere. Î� nsă chiar dacă mintea

*  Trimalchio este un personaj din opera de ficțiune Satyricon scrisă de Petronius în secolul I d.Hr. El joacă un rol doar în secțiunea intitulată „Cēna Trīmalchiōnis”. Trimalchio este un fost sclav arogant, care a devenit destul de bogat prin tactici pe care majoritatea le-ar găsi dezagreabile. (n.ed.)

Puterea de a alege

217

conș� tientă nu poate să comande subconș� tientului, poate să î�l condiț�ioneze să reacț�ioneze diferit. Dacă un om este fricos, nu poate să devină curajos printr-un act de voinț�ă, doar condiț�ionându-ș� i subconș� tientul să î�i susț�ină sentimentul de curaj.

Din acest motiv sunt foarte importante perioadele de meditaț�ie. Prin intermediul lor putem să ne schimbăm modul î�n care percepem prosperitatea, sănătatea ș� i fericirea, mintea conș� tientă având un efect de condiț�ionare asupra subconș� tientului. Putem să alegem î�n mod conș� tient calea de urmat, dar numai î�n linii mari. Alegerile noastre zilnice ne sunt impuse de către subconș� tient, deoarece acț�ionăm î�ntotdeauna intuitiv ș� i instinctiv. Dacă suntem nemulț�umiț�i de acț�iunile ș� i circumstanț�ele noastre, trebuie să ne condiț�ionăm subconș� tientul să ne inspire gânduri ș� i acț�iuni diferite. Această putere a autocondiț�ionării ne este disponibilă tuturor. Putem să realizăm aceasta prin perioade de meditaț�ie zilnică sau să ne păstrăm mereu î�n conș� tiinț�ă imaginea concretă a ceea ce vrem să devenim. Î�nț�elege următorul lucru: atunci când aș� chiile sar î�n toate părț�ile, trebuie să continuăm alături de personalitatea ș� i percepț�ia de sine care s-au instalat deja î�n subconș� tient, deoarece î�n momentele de acț�iune toate gândurile ș� i miș� cările noastre sunt instinctive.

ÎNFRUNTAREA ADEVĂRURILOR ASCUNSE

Este nevoie de o atitudine fermă pentru a î�nfrunta adevărul conform căruia ț�i-ai ales fiecare circumstanț�ă ș� i lucru din viaț�ă, nu î�n mod conș� tient, bineî�nț�eles, ci la nivel subconș� tient. Un om bolnav este de obicei ofensat de ideea

218

Magia din minte

că a ales să fie bolnav, consternat de insolenț�a cuiva care î�i sugerează că poate să se facă bine alegând pur ș� i simplu să se facă bine. Dacă î�i explică cineva că are posibilitatea de condiț�ionare a gândirii pozitive, o î�ncearcă uneori un timp, dar de obicei fără rezultate vizibile, deoarece gândeș� te pozitiv î�n mod negativ, î�ș�i spune că este bine, ș� tiind î�n acelaș� i timp că e bolnav. Omul poate să se facă bine alegând să se facă bine, dar rareori se î�ntâmplă acest lucru după ce face alegerea. Mai î�ntâi este nevoie să demareze un program de condiț�ionare a conș� tiinț�ei printr-un sentiment al sănătăț�ii. S-a î�mbolnăvit deoarece conș� tiinț�a sa a dobândit un sentiment al bolii ș� i acesta trebuie dat deoparte, î�nlocuit, iar această misiune nu va fi î�ndeplinită î�ntr-o zi. Î�n mod straniu, alte persoane au câteodată un mai mare efect asupra subconș� tientului nostru decât avem noi î�nș� ine. Un hipnotizator bun poate adesea să efectueze vindecări uimitoare. Acestea sunt î�nsă de obicei temporare, pentru că ideea insuflată de hipnotizator se disipează î�n scurt timp ș� i locul î�i este luat de factorul iniț�iator care a provocat de fapt boala. Mintea conș� tientă a individului a aș� ezat factorul iniț�iator al bolii î�n subconș� tient ș� i va continua să facă asta până când se schimbă modul de gândire.

FANTOMELE HRĂPĂREȚE

Nu există o cale scurtă ș� i uș� oară către recondiț�ionarea subconș� tientului. Hipnoza ș� i psihanaliza nu sunt niș� te panacee. Recondiț�ionarea poate fi făcută doar de către tine ș� i necesită concentrare ș� i efort continuu; dar ai î�ntotdeauna marea consolare că la sfârș� it vei fi stăpân pe propria viaț�ă. Este curios cât de des ne scapă lucrurile pe care ni le

Puterea de a alege

219

punem î�n minte. Uneori se pare că simplul fapt al concentrării atenț�iei asupra unui obiectiv face ca acesta să devină imposibil de î�ndeplinit. De te vei ține dup-o umbră, ea îți va scăpa; De vei fugi de ea, te va urma:

La fel și-atunci când îți curtezi iubita, te va refuza; Dar las-o-n pace și ea te va curta.

– Ben Jonson

Există un motiv psihologic fundamental ascuns pentru care scopurile noastre conș� tiente nu se î�mplinesc ș� i acesta este faptul că ele se află adesea î�n contradicț�ie cu scopurile noastre subconș� tiente. Dacă nu reuș� im, este din cauză că ne dorim eș� ecul la nivel subconș� tient, chiar dacă mintea conș� tientă pare să î�ș�i dorească succesul mai presus de orice. Dar mintea conș� tientă nu poate să facă nimic de una singură; ea se află mereu î�n puterea subconș� tientului. Nu poate decât să condiț�ioneze subconș� tientul ș� i să primească drept urmare cooperarea lui î�n realizarea obiectivelor conș� tiente. Toate deciziile sunt luate la nivel subconș� tient ș� i, dacă nu le combatem, ele se realizează rapid ș� i uș� or. Î�ncercarea de a alege conș� tient î�n mijlocul acț�iunii nu face decât să iniț�ieze un conflict î�ntre mintea conș� tientă ș� i cea subconș� tientă, ș� i până la urmă alegerea tot subconș� tientul o face. Dacă alegerile făcute de cele două minț�i sunt contrare, atunci s-ar putea să vedem că rezultă un eș� ec î�n urma eforturilor noastre către succes, că rezultă o boală î�n urma eforturilor noastre către sănătate sau că rezultă sentimente de ură î�n urma eforturilor noastre către iubire.

220

Magia din minte

Sfera de eficacitate pe care mintea conș� tientă o are asupra subconș� tientului este aceasta: prin ea putem să alegem conș� tient ce fel de oameni am vrea să fim. Putem să devenim curajoș� i, plini de energie, loiali, demni de î�ncredere, plini de iubire, î�nț�elegere ș� i toleranț�ă prin simpla folosire a metodelor de condiț�ionare conș� tientă, concentrându-ne atenț�ia pe ceea ce am vrea să devenim, dându-le voie acestor impresii să se strecoare la nivelurile subconș� tiente prin intermediul imaginaț�iei noastre. Dacă facem asta î�n mod continuu ș� i cu regularitate, mai devreme sau mai târziu î�ncepem să acț�ionăm ș� i să gândim exact aș� a cum ni se concentrează conș� tiinț�a. Putem atunci să ne purtăm instinctiv ș� i natural î�n orice situaț�ie, aș� a cum ne-am dorit î�ntotdeauna. Ne-am recreat literalmente după imaginea dorinț�elor noastre, concentrându-ne atenț�ia asupra acelei imagini ș� i dându-i voie să se strecoare î�n subconș� tient. Putem să acț�ionăm ș� i să gândim î�n concordanț�ă cu o percepț�ie de sine pe care am croit-o î�n minte. Puterea noastră de a alege rezultă din puterea noastră de a deveni ș� i suntem î�ntotdeauna o reflexie a imaginii mentale pe care o avem. Putem să devenim orice dorim, dacă ne schimbăm punctul de vedere psihologic.

CONFLICTUL CONTRARIILOR

E un lucru minunat să ai o minte, dar este ș� i o responsabilitate. Rudyard Kipling a scris: „Eș� ecul are 40 de milioane de motive, dar nicio scuză”. Ș� i atunci când ajungem să ne dăm seama de natura eliberatoare ș� i creatoare a minț�ii noastre, devenim î�n scurt timp conș� tienț�i că găsim î�n lumea din jur imaginile proiectate î�n conș� tiinț�ă. Fă-ț�i timp ș� i

Puterea de a alege

221

ai curaj să stai faț�ă î�n faț�ă cu realitatea puterii tale de a alege. Tu ai decis tot ce ț�i-a intrat î�n viaț�ă, adoptând o atitudine mentală î�n această privinț�ă, dând voie acelei atitudini mentale să prindă formă ș� i contur î�n subconș� tientul tău, prin disponibilitatea ta de a o accepta. Dacă eș� ti bogat, ai acceptat un sentiment al abundenț�ei; dacă eș� ti sărac, ai acceptat un sentiment al sărăciei; dacă te simț�i bine ș� i eș� ti sănătos, ai acceptat un sentiment al sănătăț�ii; dacă eș� ti bolnav, ai acceptat un sentiment al bolii.

Î� ntreaga viaț�ă reprezintă un conflict al contrariilor, negrul ș� i albul extremelor, zona gri dintre ele. Sus, jos, lat, î�ngust, î�ntuneric, lumină, putere, slăbiciune, alegem mereu î�ntre ele, ș� i prin alegerile noastre ne transformăm î�n genul de oameni care devenim ș� i ne conturăm evenimentele ș� i circumstanț�ele vieț�ii. Nu este nimeni responsabil de nimic, doar noi î�nș� ine suntem. Alegerea este mereu a noastră. Noi o facem ș� i ne hotărâm, drept urmare, viaț�a ș� i destinul.

8 ÎNVINGEREA OPOZIȚIEI

Lumea este populată de multe feluri de oameni. Fetiț�a care rupe petalele unei margarete î�n căutarea viitorului soț� , î�n timp ce recită bine cunoscutele versuri, ne reprezintă pe fiecare dintre noi atunci când ne aflăm la o răscruce î�n viaț�ă ș� i ne căutăm destinul. „Bogat, sărac, cerș� etor, hoț� , doctor, avocat, vânzător, ofiț�er.” Ce voi fi? Unii devin vânzători, alț�ii industriaș� i, unii profesori, alț�ii artiș� ti, unii luptători, iar lumea î�i pare diferită fiecăruia, î�ntrucât ceea ce văd aici î�i determină să facă alegerea, le dictează fiecare pas al vieț�ii. Luptătorul vede opoziț�ia. Pentru el, lumea este î�mpresurată de forț�e care i se opun, iar el căută să î�ș�i găsească rolul î�n ciocnirea acestor forț�e ș� i finalul ei. Competiț�ia ș� i conflictele vin din perceperea obstacolelor. Fiecare om devine un luptător din punct de vedere psihic, dacă simte ostilitate î�n mediul său. Indiferent de domeniul pe care ș� i l-a ales, indiferent dacă este o sală de clasă sau un câmp de bătălie, magazin sau bibliotecă, fiecare î�ntâlneș� te opoziț�ie î�n tot ceea ce face, pentru că evoluț�ia vieț�ii î�nseș� i are loc pe pământ doar prin tensiunea ș� i efortul presupuse de conflictul forț�elor ș� i ideilor ș� i de rezultatul acestuia.

224

Magia din minte

OPOZIȚIA FACE POSIBILĂ CREȘTEREA

Opoziț�ia este mediul natural al vieț�ii. Î�nlătură opoziț�ia care î�l î�nconjoară pe om, iar el se va ofili ș� i muri î�n curând. Un muș� chi devine puternic prin miș� carea lui. Bătăturile protejează mâna care face zilnic muncă grea. Mintea folosită constant devine alertă ș� i maleabilă. Dar atunci când nu ni se opune nimic, ne poticnim ș� i suntem frustraț�i, iar organismul nostru se face praf din cauza lipsei de obiective ș� i scopuri. Ne dezvoltăm dând piept cu obstacolele ș� i depăș� indu-le. Prin acest efort ș� i aspiraț�ie ne dezvoltăm ca să devenim persoane mai bune, ființ�e mai inteligente ș� i mai conș� tiente decât am putea să devenim vreodată dacă am vegeta î�ntr-un mediu complet inofensiv. Atunci când ne dăm seama că opoziț�ia este importantă pentru dezvoltare, î�nvăț�ăm să o căutăm î�n permanenț�ă, nu î�n sensul falsificării ei, ci mai degrabă uitându-ne de jur î�mprejur pentru a descoperi unde există deja ș� i apoi prin strângerea de informaț�ii ș� i î�nț�elegerea ei, pentru a o î�nvinge.

Nimeni nu a dărâmat vreodată un zid dându-se cu capul de el. Atunci când î�ntâmpinăm opoziț�ie, aceasta este î�ntotdeauna a unor forț�e misterioase ș� i implacabile. Orice fel de opoziț�ie este oarbă pentru că propriii noș� tri ochi sunt orbiț�i. Odată ce am văzut adevărul despre opoziț�ie, aceasta nu va mai exista. Eforturile noastre nu ar trebui să se concentreze pe distrugerea zidului, ci pe î�nălț�area conș� tiinț�ei pentru a putea să percepem metode de a scăpa ș� i de a ne strecura. Unii oameni î�ntâmpină cu entuziasm opoziț�ia ș� i fără ostilitate; cei care nu fac aș� a sunt fie distruș� i de aceasta, fie se î�ntorc ș� i fug. Ura, ostilitatea ș� i ranchiuna nu ne lasă să vedem ce fel de lucruri ni se opun. Î�ntr-o

Învingerea opoziției

225

asemenea stare psihică nu putem să vedem niciodată adevărul despre un obstacol, iar caracterul său de nepătruns ne va î�nvinge până la urmă. Nu poț�i să te arunci î�n luptă cu î�ntreaga lume ș� i să te aș� tepț�i la altceva î�n afară de î�nfrângere ș� i disperare.

PUNCTE OARBE EMOȚIONALE

Toate obstacolele nu sunt nici pe departe, î�n cel mai adevărat sens al lor, obstacole, ci doar blocaje mentale din creierul persoanei care le percepe. Nu le î�nvinge opunându-le rezistenț�ă, ci î�ncercând să le î�nț�eleagă. Până la urmă, toate obstacolele se reduc la unul singur: o percepț�ie falsă de sine. Pentru a î�nvinge opoziț�ia, trebuie să căutăm mai î�ntâi controlul de sine ș� i î�nț�elegerea raț�ională cu privire la lucrul care ni se opune. Dacă este un prieten cu care concurăm pentru o slujbă, nu vom obț�ine nici slujba ș� i nici nu ne vom păstra prietenul dacă dăm voie sentimentelor de ostilitate să se dezvolte î�ntre noi. Asemenea blocaje emoț�ionale nu ne lasă să vedem adevărata natură a slujbei ș� i nici cel mai bun mod de a proceda pentru a o dobândi; ne î�nchid ochii î�n faț�a calităț�ilor prietenului nostru care i-ar putea permite să păstreze slujba ș� i să o facă la fel de bine sau mai bine decât noi î�nș� ine. Cel mai mare pas î�n depăș� irea obstacolelor este să recunoaș� tem că opoziț�ia este de fapt un blocaj î�n î�nț�elegerea noastră. Odată ce ș� tim ce trebuie să facem, este destul de uș� or să î�ntreprindem acț�iunile necesare. Î�ndoiala ș� i confuzia nu fac nicio treabă. Mintea hotărâtă, chiar dacă s-a hotărât î�n mod greș� it, cel puț�in termină treaba, este dinamică, creativă ș� i activă î�n lume. Opoziț�ia î�l î�nconjoară pe omul

226

Magia din minte

care nu poate să se hotărască, dar pentru cel care ajunge la o decizie, apar uș� i î�n pereț�i goi. Cu gloanțe de platină,

Împușcat-am hipopotamul

Căci dacă de plumb m-aș fi folosit, Pielea sa sigur le-ar fi turtit.

– Hilaire Belloc*

DISPONIBILITATEA DE A INTRA ÎN CONFLICT

Există un mod corect ș� i unul greș� it de a face orice lucru, dar nu î�l alegem neapărat pe cel corect atunci când ne apucăm să facem ceva. Implicarea profundă a individului î�n evenimente î�i permite să ajungă să le î�nț�eleagă, dar dacă nu pătrunde î�n ele, dacă stă deoparte ș� i î�ncearcă să le privească de la distanț�ă, este extrem de puț�in probabil să ajungă să le î�nț�eleagă. Va ajunge să î�nț�eleagă ce se î�ntâmplă doar din punct de vedere teoretic. Va trebui să evalueze lucrul la care se gândeș� te după o experienț�ă trecută ș� i, cum aceasta poate să aibă doar o legătură foarte î�ndepărtată cu lucrul pe care î�ncearcă să î�l analizeze acum, î�i va fi foarte dificil să vadă relaț�ia ș� i potenț�ialul real. Ajungem să cunoaș� tem lucrurile pe care î�ncercăm să le stăpânim numai făcându-le. Oricât ț�i s-ar preda sau ai studia, nu vei ajunge niciodată maestru. Orice vrei să faci, fă, ș� i vei descoperi că priceperea ta va creş� te. Paș� ii către măiestrie urcă un deal

* Joseph Hilaire Pierre René Belloc (1870-1953) a fost un scriitor și is-

toric anglo-francez și unul dintre cei mai prolifici scriitori din Anglia de la începutul secolului XX. Belloc a fost și orator, poet, marinar, satirist, scriitor de scrisori, soldat și activist politic. (n.ed.)

Învingerea opoziției

227

plin de obstacole, ș� i fiecare obstacol î�ntâlnit pe care î�l depăș� eș� ti î�ț�i sporeș� te î�nț�elegerea. Munca ce trebuie făcută are un mod corect de realizare, iar acesta devine clar prin performanț�ă, î�n timp ce performanț�a presupune disponibilitatea de a intra î�n conflict, de a da piept cu opoziț�ia fără frică, ostilitate sau ranchiună.

Calitatea cea mai necesară pentru a cuceri î�n viaț�ă este curajul. E foarte greu pentru o persoană să î�ntreprindă o acț�iune dinamică dacă î�n ea nu se află o î�ndrăzneală care refuză să se lase intimidată de obstacole. Există trei reacț�ii principale posibile î�n organismul uman atunci când se află faț�ă î�n faț�ă cu primejdia. Poate să fugă, poate să se lupte sau poate să rămână î�ncremenit. Vedem dovezi ale tuturor celor trei î�n regnul animal. Leul aflat faț�ă î�n faț�ă cu primejdia se luptă, antilopa aflată faț�ă î�n faț�ă cu primejdia fuge, oposumul aflat faț�ă î�n faț�ă cu primejdia î�ncremeneș� te. Asemenea reacț�ii sunt prezente î�n general î�n aceeaș� i persoană. Cea care se declanș� ează atunci când persoana se află faț�ă î�n faț�ă cu primejdia depinde de condiț�ionarea sa emoț�ională ș� i de percepț�ia realităț�ii. Dacă fugim de pericol, este clar că am cedat î�n faț�a fricii. Dar persoana î�ncremenită a cedat î�n faț�a fricii la fel de mult ca persoana care fuge. Puț�ini oameni fug, î�nsă, î�n prezent. Am fost î�nvăț�aț�i că frica este rea ș� i că trebuie depăș� ită. Societatea î�l admiră pe omul curajos, iar teama că am putea fi consideraţ�i laș� i este de obicei mai mare decât frica de situaț�ii periculoase. Î�n faț�a primejdiei, o persoană obiș� nuită î�nț�epeneş� te pe loc, hipnotizată de frica ce o străbate. Nici că ar putea să reacț�ioneze î�ntr-o manieră mai proastă. Cel puț�in omul care fuge supravieț�uieș� te ca să mai lupte o zi, dar cel care nu poate nici să fugă, nici să lupte nu poate fi decât distrus.

228

Magia din minte

ÎNFRUNTAREA FRICII

Î�n societatea noastră modernă, omul este implicat î�ntr-o luptă permanentă cu frica. Trebuie să muncească pentru a-ș� i asigura existenț�a ș� i are tot timpul teama că nu va câș� tiga destul pentru el ș� i familia lui. Este angajat î�n general de către un colos industrial î�n care nu e decât o cifră pe statul de plată ș� i, pentru că nu are cum să nu î�ș�i perceapă caracterul neesenț�ial, este bântuit î�n permanenț�ă de nesiguranț�ă. Vede că nici nu ș� i-a dat singur viaț�ă ș� i nici nu poate să suporte ideea posibilei sale morț�i ș� i, cum nu poate să vadă dincolo de aceste capete ale existenț�ei, î�ntoarce spatele din punct de vedere psihologic oricărei luări î�n considerare a laturii sale spirituale. Î�ș�i trăieș� te viaț�a î�n general având conș� tiinț�a orientată către ego ș� i ca atare se compară î�ntotdeauna cu alț�ii. Este fie mai bun, fie mai rău, dar niciodată egal ș� i ori se felicită singur, ori se critică aspru pentru că este inferior. Deș� i frica î�l î�nsoț�eș� te constant, are impresia adesea că a depăș� it-o deoarece nu fuge; dar frica rămâne ș� i î�ș�i anunț�ă prezenț�a prin ulcer, tensiune ridicată, probleme cu inima, artrită, cancer.

Dacă nu vrem să fugim de primejdie ș� i dacă nu vrem să î�ncremenim î�n faț�a ei, atunci singura noastră alternativă este să ne luptăm cu ea, să o î�nfruntăm ș� i să permitem dinamicii noastre personale să găsească modul de a o depăș� i. Asta presupune mai presus de toate să ne î�nvingem frica, pentru că, atunci când emoț�ia traversează corpul ș� i creierul, individul nu poate să gândească; se î�nchide î�ntr-o cochilie prin care adevărata esenț�ă a situaț�iei periculoase nu poate pătrunde î�n niciun fel. Se izolează de subconș� tientul său, î�ncremeneș� te sau fuge.

Învingerea opoziției

229

Î�nvingerea fricii î�nseamnă să o subordonăm, să o obligăm să iasă din acel nivel al conș� tiinț�ei, astfel î�ncât psihicul să rămână liber să aprecieze situaț�ia, conș� tiinț�a individuală să poată pătrunde esenț�a situaț�iei cu care se confruntă ș� i să î�i perceapă semnificaț�ia independent de ego. Atunci când un om face asta, poate să acț�ioneze î�mpotriva situaț�iei periculoase î�n aș� a fel î�ncât să î�i reducă la zero ameninț�area. Să î�l luăm ca exemplu pe dresorul de lei. Ca î�ncepător, intră î�n cuș� că ș� i trece prin starea de î�ncremenire care vine odată cu frica. Î�n primul rând nu s-ar afla î�n cuș� că dacă nu ș� i-ar fi î�nvins deja reacț�ia de a fugi, dar acum trebuie să depăș� ească starea de î�ncremenire. Se uită î�n ochii fiarei măreț�e ș� i este hipnotizat. De-abia poate să î�ș�i facă membrele să se miș� te ca răspuns la ordinele minț�ii. Dar pe măsură ce trec săptămânile ș� i lunile, iar el se află î�n permanenț�ă î�n cuș� că cu leul, î�ncepe să î�l î�nț�eleagă ș� i barierele dintre subconș� tientul animalului ș� i al său coboară. Ajunge apoi să î�l î�nț�eleagă instinctiv pe leu, iar acesta devine conș� tient de asta ș� i î�i urmează docil ordinele. Vine o zi î�n care nu mai există niciun pericol să intre î�n cuș� că ș� i să î�l determine pe leu să î�ș�i facă numărul. A devenit atât de priceput î�n perceperea relaț�iei reale dintre el ș� i leu ș� i ș� i-a disciplinat atât de mult frica î�ncât efectuează sarcina de a-l conduce pe leu la fel de uș� or pe cât ar conduce o maș� ină. Indiferent de situaț�iile care î�ț�i par primejdioase, poț�i să le depăș� eș� ti pe toate; poț�i să acț�ionezi î�n mijlocul lor cu mare curaj, cu o î�ndrăzneală ireală, dacă ț�i-ai stoarce frica din conș� tiinț�ă, recunoscând că ea î�ș�i are originea î�n ego ș� i că trebuie să treci peste ea î�nainte ca orice obstacol să poată fi depăș� it.

230

Magia din minte

CREȘTEREA PUTERII DE ÎNȚELEGERE

Marc Aurelius a scris: „Să nu crezi că orice î�ț�i este ț�ie greu să stăpâneș� ti la perfecț�iune este imposibil pentru om; iar dacă un lucru este posibil ș� i potrivit pentru om, consideră-l ca fiind realizabil ș� i pentru tine”. Pentru a reduce fiecare obstacol la dimensiunea lui potrivită, trebuie să ne dezvoltăm. Dăm de fapt peste un obstacol doar din cauza unei micimi a naturii noastre ș� i, atunci când scăpăm de această micime, scăpăm ș� i de obstacol. Toate obstacolele sunt î�n realitate iluzii ș� i măsura î�n care suntem amăgiț�i de ele indică o latură a naturii noastre ce are nevoie de mai multă maturitate ș� i î�nț�elegere. Î�n general nu recunoaș� tem opoziț�ia decât atunci când nu reuș� im să trecem de un anumit punct prin metodele noastre de acț�iune. Dacă î�n faț�a noastră se î�ntinde un pod ș� i căutăm să î�l trecem, recunoaș� tem opoziț�ia când ni se pune o barieră î�n cale ș� i un om ne cere o taxă. Î�nț�elegem atunci foarte clar că trebuie să plătim un preț� pentru propria dorinț�ă. Fiecare dintre noi, pe măsură ce se deplasează fără opoziț�ie, consideră că a elaborat o formulă care î�i va face calea liniș� tită. Nu există o asemenea formulă ș� i nicio cale nu va fi liniș� tită prea mult timp. Suntem cu toț�ii navigatori pe o mare furtunoasă care pare necartografiată, dar, o minte cu putere de î�nț�elegere superioară, cunoaș� te profunzimile ș� i adâncimile precis. Fiecare dintre noi navighează pe acest ocean gigantic potrivit î�nț�elegerii sale. Toț�i oamenii sunt creaț�i egali î�n ceea ce priveș� te potenț�ialul, dar î�n orice etapă specifică a dezvoltării lor ceea ce se observă î�n principal la ei este inegalitatea absolută. Omul este mai scund sau mai î�nalt, mai gras sau mai slab,

Învingerea opoziției

231

mai inteligent, mai î�ndrăzneț� sau mai viguros ș� i pare să nu aibă niciun echivalent. Deș� i pornim cu toț�ii î�n călătoria vieț�ii cu acelaș� i potenț�ial, dezvoltarea actuală a acelui potenț�ial este o chestiune individuală; iar opoziț�ia cu care ne confruntăm pe măsură ce trecem de la o oră la alta a intervalului nostru de timp este un indicator direct al puterii noastre de î�nț�elegere. Ceea ce nu putem să facem, să fim sau să vedem ne apare î�n viaț�ă ca o problemă. Dacă problemele noastre se î�nvârt î�n jurul iubirii este din cauză că nu putem iubi. Dacă problemele noastre se î�nvârt î�n jurul succesului este din cauză că suntem nesiguri. Dacă problemele noastre se î�nvârt î�n jurul sănătăț�ii, este din cauză că ne reprimăm din punct de vedere spiritual ș� i emoț�ional. Căutăm î�ntotdeauna î�n subconș� tient să trecem peste probleme ș� i facem asta î�n general prin orice mijloace posibile, creându-ne câteodată cele mai fantastice iluzii pentru a ne fundamenta poziț�ia. Dacă suntem lipsiț�i de succes, de exemplu, creăm o lume plină de oameni răi ș� i capricioș� i al căror unic scop este să ne distrugă anumite ț�eluri. Dacă nu suntem iubiț�i, putem descrie oră cu oră de câte ori am făcut diverse lucruri pentru oameni ș� i ei ne-au răsplătit ignorându-ne. Dacă suntem bolnavi, povestim î�n detaliu drama extraordinară a luptei noastre î�mpotriva nenumăraț�ilor microbi care ne atacă organele slabe ș� i ineficiente. Dacă suntem graș� i, credem că tot restul lumii mănâncă mai mult ș� i nu se î�ngraș� ă. Dacă suntem săraci, credem că tot restul lumii munceș� te mai puț�in ș� i câș� tigă mai mulț�i bani. Dacă suntem slăbiț�i, î�i invidiem pe cei puternici, dar rareori avem curajul să ne î�ntărim mintea ș� i corpul expunându-le la tensiune ș� i durere.

232

Magia din minte

DECIZIA DETERMINĂ DEZVOLTAREA

Î�n fiecare obstacol stă cheia către un alt nivel de conș� tientizare. Până când nu găsim cheia, nu putem să ne dezvoltăm, iar percepț�ia noastră este î�mpresurată de bariere. Un om se uită la un gard ș� i hotărăș� te dacă poate sau nu să sară peste el. Prin această decizie, el î�ș�i determină soarta. Ar putea să se uite la gard ș� i să decidă că poate sări peste el indiferent cât de î�nalt este. Ar putea să se uite la gard ș� i să decidă că nu poate să sară peste el dată fiind î�nălț�imea, dar ar putea, dacă ar fi mai puţ�in î�nalt. Ar putea să se uite la gard ș� i să creadă că ar putea să sară peste el chiar dacă ar fi de două ori mai î�nalt. Ș� i î�ncercarea sa va fi pe potriva concepț�iei sale mentale. Î�n viaț�ă suntem puș� i cu toț�ii la î�ncercare. Tuturor ni se pun probleme ș� i fie le î�nfruntăm, fie nu, dar dacă le î�nfruntăm, dezvoltarea ne este asigurată. Unii oameni par să î�ș�i î�nvingă problemele mai uș� or decât alț�ii, dar această aparenț�ă este î�nș� elătoare uneori. Omul luminat nu î�ș�i expune peste tot necazurile. Le păstrează pentru sine, preferând să creeze impresia controlului ș� i seninătăț�ii. Î�ș�i dă seama î�năuntrul său că toț�i oamenii sunt la fel de necăjiț�i, că fiecare are tot atâtea probleme, poate la niveluri diferite, dar la fel de importante.

Filosofia cea mai solidă din punct de vedere psihologic este cea religioasă, deoarece ea recunoaș� te viaț�a ca fiind aspiraț�ie ce caută să crească dincolo de puterea actuală de î�nț�elegere, către un ț�el la fel de nelimitat precum spaț�iul. Niciun om nu stă singur pe vârful propriului munte, indiferent cât de mic ar fi acel munte. Este susț�inut ș� i i se insuflă energie de către o putere aflată dincolo de el, î�n faț�a căreia trebuie să cedeze până la urmă, pe care trebuie să caute să

Învingerea opoziției

233

o exprime ș� i să o realizeze pe Pământ. Ceea ce se petrece î�n univers se î�ntinde cu mult dincolo de imaginaț�ia individului. Ne aflăm sub influenț�a unei puteri care ș� tie exact î�ncotro se î�ndreaptă, care ne foloseș� te ca pe niș� te instrumente pentru a-ș� i î�ndeplini vrerea î�n lume. Dar ceea ce este nobil ș� i î�ncurajator este faptul că individul poate să devină orice î�ș�i doreș� te, poate să corespundă oricărei concepț�ii pe care poate să o aibă, deoarece niciun om nu este limitat la ceea ce pare a fi, ci are î�nnăscută î�n el o calitate care î�i permite să devină orice î�ș�i poate imagina. Poate să î�ntindă mâna ș� i să atingă stelele, deoarece ș� i creatorul său poate, iar el este propriul creator, parte integrantă din acesta, absolut la fel ca acesta, nelipsindu-i decât puterea de î�nț�elegere.

DESTINUL ȘI PUTEREA DE ÎNȚELEGERE

Dacă un om opune voinț�a sa evenimentelor, nu se opune decât blocajelor sale mentale. Ceea ce pare a fi opoziț�ie, atunci când este percepută î�n mod real, nu este î�n fond opoziț�ie. Viaț�a merge mai departe către un anumit scop măreț� . Nimic nu este mărunt sau lipsit de importanț�ă î�n realizarea acelui scop. Vârful unui diamant poate să susț�ină o mie de tone care se rotesc, iar individul este exact un asemenea suport pentru creatorul său. Voinț�a Celui Suprem triumfă ș� i omul o serveș� te, dar omul este o manifestare a Celui Suprem ș� i poate, prin urmare, să î�ș�i modifice destinul. Poate să schimbe ceea ce este gândindu-se la acest lucru. Poate să schimbe ceea ce va fi determinând direcț�ia î�n care se dezvoltă. Voinț�a minț�ii universale este o voinț�ă orientată spre iluminare. Sinele Secret s-a î�ncarnat î�n fiecare ființ�ă ș� i caută prin acea manifestare specifică să î�ș�i sporească

234

Magia din minte

cunoaș� terea de sine. Omul nu există pentru a-ș� i satisface simț�urile sau egoul, ci a fost creat ș� i pus pe pământ ca să se descopere, să devină conș� tient ș� i să se cunoască pe sine. Toate obstacolele ș� i evenimentele vieț�ii sunt doar î�n vederea acestui scop. Nu suntem î�n slujba banului, a plăcerii sau a vanităț�ii, ci a unei chemări dinăuntrul nostru de a ne dezvolta, de a deveni mai mult decât suntem, de a ne găsi adevăratul sine ș� i de a obț�ine dominaț�ia asupra circumstanț�elor. Soarta desemnează fiecărui om un destin personal pe baza puterii sale de î�nț�elegere. Poate să î�ș�i modifice acel destin modificându-ș� i puterea de î�nț�elegere, dar nu poate să î�l schimbe luptându-se cu el, folosind armele inutile ale voinț�ei egoului. Î�n tragedia lui Sofocle, Oedip se străduieș� te din toate puterile voinț�ei egoului său să scape de propriul destin ș� i astfel face chiar paș� ii care î�l duc la î�ndeplinire. Omul slujeș� te zei falș� i atunci când se află î�n slujba simț�urilor ș� i a dorinț�elor egoului. Urmând aceș� ti stăpâni falș� i, ajunge î�n cele din urmă î�ntr-o fundătură, unde fie se autodistruge, fie atrage tragedia asupra sa î�n alt mod. Sinele Secret a pus î�n noi iluzia egoului individual, dar nu pentru a ne lupta cu morile de vânt, ca Don Quijote.

Iluzia sinelui-ego ne-a fost dată cu scopul de a putea să creș� tem de la cunoaș� terea unei părț�i până la cunoaș� terea î�ntregului, ș� i astfel să ajutăm Sinele Secret î�n ascensiunea sa finală din materie. Providenț�a combină predestinarea ș� i libertatea umană pentru că toate acestea sunt de natură Divină, iar voinț�a Divinităț�ii este liberă. Pierdut î�n sentimentul egoului, individul este, î�nsă, constrâns de termenii unui destin personal bazat pe reacț�ii senzoriale. Poate să î�ș�i schimbe viaț�a numai schimbându-se pe sine î�nsuș� i, ș� i

Învingerea opoziției

235

atâta timp cât se agaț�ă de ego ca fiind cunoaș� terea de sine, el slujeș� te voinț�a Celui Suprem aș� a cum ar sluji unui stăpân. Nu ș� tie asta, bineî�nț�eles. Se luptă ș� i critică loviturile sorț�ii. Se uită chiorâș� pe sub sprâncenele bănuitoare la o lume care pare să î�i fie duș� man. Caută să cucerească, să controleze ș� i, nereuș� ind, este convins că se iniț�iază o conspiraț�ie pentru a i se pune beț�e î�n roate.

PROCESUL DE CĂLIRE

Î�ntocmai cum Oedip î�ș�i urmează destinul, luptând î�mpotriva acesteia cu voinț�a egoului, la fel ș� i Enea din Eneida lui Virgiliu î�ș�i î�mplineș� te destinul cu onoare ș� i răsplată supunându-se voinț�ei lui Dumnezeu. Enea a fost numit de divinitate să ducă neamul troienilor î�n Italia ș� i să fondeze Imperiul Roman, iar prin această numire trebuia să fie un instrument al zeilor. A fost tentat să fugă de această misiune, dar a acceptat-o î�n cele din urmă, ș� i călăuzit de voinț�a divină a adus o epocă de aur a legii ș� i păcii romane î�n lume. Aceste două personaje clasice, Oedip ș� i Enea, ilustrează dilema străveche a omului de a se pune î�n slujba sa ș� i a naturii sale senzoriale î�n lume sau de a căuta dincolo de sine un principiu călăuzitor care este infinit ș� i etern. Calea lui Oedip este calea durerii ș� i a frustrării. Calea lui Enea este calea iluminării ș� i a seninătăț�ii. Cu toate acestea, egoul este atât de puternic î�n noi î�ncât aproape fiecare om alege calea durerii ș� i frustrării. S-a identificat greș� it cu un sentiment de vanitate care cere insistent să fie recunoscut. Vrea aplauze, faimă, bani ș� i face din ele zei, î�n locul Sinelui Secret î�n ale cărui mâini hotărâte stau toate lucrurile. Totuș� i, niciun om nu scapă de forț�a de a căli a conflictului ș� i suferinț�ei.

236

Magia din minte

Indiferent cât de mult a călătorit pe calea iluminării, tot mai urmează din când î�n când drumuri î�nfundate la porunca egoului, tot mai poartă î�n cotloanele ascunse ale psihicului său multe iluzii ș� i pete oarbe care î�l î�ndeamnă să se deplaseze î�n direcț�ii greș� ite, să adopte atitudini opuse adevărului. Dă inevitabil de suferinț�ă ș� i frustrare, dar, dacă a ajuns destul de departe pe calea iluminării pentru a recunoaș� te aceste simptome ca fiind ceea ce sunt, atunci nu dă la nesfârș� it cu pumnii î�n ziduri care nu vor ceda, ci recunoaș� te imediat ce dă de suferinț�ă că a î�ntâlnit un blocaj î�n puterea sa de î�nț�elegere. Nu învățarea, grația ori averea,

Nici hrana și-udătura dobândite prea ușor, Ci-nțepătura amară a fricii și durerea

Sunt cele care-l fac pe Om să fie gânditor.

– Rudyard Kipling

LUMEA PSIHOLOGICĂ SAU SPIRITUALĂ

Î�n fiecare dintre noi există o putere de percepț�ie extrasenzorială intrinsecă la care putem să apelăm pentru iluminare atunci când pare că opoziț�ia ne-a adus î�ntr-un impas. Sinele psihic uriaș� la care este legată mintea noastră superficială străbate toate lucrurile ș� i situaț�iile, astfel î�ncât să putem pătrunde adevărata natură a opoziț�iei noastre printr-un fel de proces mistic ș� i ocult. Laboratorul de parapsihologie al dr. Rhine de la Universitatea Duke a dovedit existenț�a puterilor extrasenzoriale ale minț�ii. Multe mii de exemple verificate ale capacităț�ilor parapsihologice ale lui Edgar Cayce au dovedit ș� i ele că se deschide din când î�n

Învingerea opoziției

237

când o poartă î�ntre mintea individuală ș� i cea universală, care permite o percepț�ie interioară a lucrurilor, dincolo de spaț�iu, timp ș� i limite.

Un astfel de om este Peter Hurkos. Hurkos este un olandez simplu care a prezis cu succes, î�n 1959, că echipa Los Angeles Dodgers va câș� tiga campionatul National League, când toate predicț�iile experț�ilor dinainte de î�nceputul sezonului o considerau sortită diviziei a doua, după ce terminase penultima cu un an î�n urmă. Hurkos afirmă că are o precizie de 87% î�n previziunile sale ș� i că deț�ine dovada pentru a-ș� i demonstra afirmaț�ia. „Am un dar de la Dumnezeu”, spune el. A fost angajat de departamente de poliț�ie din toată lumea pentru a da de urma infractorilor evadaț�i, iar palmaresul său este uimitor. A fost angajat de firme comerciale pe post de agent de securitate pentru a verifica registrele contabile luându-le pur ș� i simplu î�n mână ș� i putând să indice cu precizie orice discrepanț� ă prin intermediul a ceea ce simț�ea. O asemenea capacitate parapsihologică a acestui om extraordinar a deschis o poartă spre necunoscut, face mai evidentă ca niciodată viitoarea ascendenț�ă a minț�ii asupra materiei, dezvăluie că descoperirile cele mai fascinante din anii care vor urma vor fi î�n domeniul mental ș� i î�n studiul conș� tiinț�ei. Iată ce a scris dr. Haldane î�n Science and Philosophy: „Natura nu face decât să râdă de noi atunci când î�ncercăm să o despărț�im de percepț�ia conș� tientă. Nu există lume fizică î�n afara conș� tiinț�ei. Este adevărat că Berkeley ș� i Hume au demonstrat prin argumente raț�ionale care nu au fost niciodată zdruncinate că, dacă lumea fizică ar fi reală î�n sensul presupus de Newton, nu am fi putut ajunge niciodată

238

Magia din minte

să î�i cunoaș� tem existenț�a. Ceea ce interpretăm ca fiind determinat din punct de vedere fizic este doar ceva ce vedem î�n mod imperfect. Este aș� adar numai o lume imperfect relevată pe care am luat-o drept lume materială. Nu putem să evităm concluzia că, î�n spatele aparenț�elor unei lumi fizice sau biologice, ne aflăm î�n prezenț�a unei lumi psihologice sau spirituale”. Atunci când dăm crezare î�n primul rând lumii fizice, dăm substanț�ă unei iluzii. Atunci când asudăm ș� i clocotim î�n faț�a obstacolelor, este din cauză că nu putem să recunoaș� tem că acestea sunt concepte mentale ș� i că pot fi schimbate numai î�n propria noastră minte. Toț�i marii mistici ș� i-au dat seama de această concentrare greș� ită a conș� tiinț�ei omului. Swedenborg* a afirmat că există două ființ�e î�n noi, o ființ�ă interioară a adevăratei percepț�ii ș� i acț�iuni ș� i o ființ�ă exterioară a reacț�iei. Dacă, î�n lipsa unei î�nț�elegeri lucide a acestei ființ�e interioare, un om permite reacț�iei corporale să î�i domine viaț�a, toate puterile lui sunt absorbite î�n folosirea simț�urilor exterioare; ș� i ființ�a interioară, ființ�a adevăratei percepț�ii ș� i acț�iuni, piere î�ncetul cu î�ncetul. Subordonând ființ�a exterioară a reacț�iei unei caracteristici interioare a luminii, seninătăț�ii ș� i scopului divin, dualitatea falsă a omului se solidifică î�ntr-o unitate cu creatorul său ș� i el ajunge la punctul culminant al eficacităț�ii lui ca individ. Secretul pietrei filosofale este acela că unitatea este simbolul Absolutului. Atunci când ne dăm seama pe deplin de acest lu-

*  Emanuel Swedenborg (1688-1772) a fost om de știință, om politic,

filosof și teosof suedez, inginer de mine, militar, astronom, medic, zoolog, anatomist, economist și deputat. Supranumit de către Balzac „Buddha al Nordului”, a fost una dintre cele mai misterioase și complexe personalități ale Scandinaviei. (n.ed.)

Învingerea opoziției

239

cru, ajungem să î�nț�elegem legătura mistică ce există î�ntre noi ș� i fiecare obstacol î�ntâlnit. Acel lucru diferit de noi care pare să ni se opună nu este deloc diferit de noi, ci este străbătut de acelaș� i spirit, este energizat de acelaș� i principiu care ne insuflă ș� i nouă energie ș� i, dacă doar am putea să ne uităm î�n adâncurile propriei noastre naturi, sigur am ajunge să vedem adevărul din fiecare obstacol, iar atunci când î�l vom vedea, am dispărea.

SĂ CUNOȘTI ÎNSEAMNĂ SĂ VEZI

Henry Miller a scris: „Majoritatea oamenilor sunt prizonieri ai instinctului. Doar puț� ini ating nivelul de abstracț� iune odată cu apariț�ia căruia se spune că ar î�ncepe societatea. De la acest nivel apar legile, artele ș� i toate creaț�iile sociale. Specializarea este darul intuiț� iei care î�i permite unui om să vadă atât lumea interioară, cât ș� i pe cea exterioară cu toate ramificaț�iile sale. Intuiț�ia este, prin urmare, cea mai satisfăcătoare, cea mai adecvată ș� i cea mai î�naltă formă de cunoaș� tere. Să cunoști înseamnă să vezi”. Este uimitor cât de multe putem să î�nfăptuim atunci când permitem minț�ii subconș� tiente să î�ș�i facă treaba. Este la fel de uimitor cât de dificil este să î�ndeplinim cea mai simplă sarcină atunci când o abordăm cu mintea conș� tientă. Viaț�a are o caracteristică subtilă care o face transparentă pentru mintea conș� tientă. Microscopul dezvăluie o altă lume, dar nu oferă niciun secret al ei. Ț� inem î�n mâini un obiect ș� i î�l privim fix cu toată atenț�ia concentrată asupra lui, dar ceea ce ni se dezvăluie despre el nu este decât o simplă sugestie a totalităț�ii sale, care abia dacă ne arată calităț�ile sale infinite ascunse de noi prin î�nsăș� i natura examinării noastre

240

Magia din minte

conș� tiente. Nu ne este greu să mergem pe o cărare de 60 cm lăț�ime atunci când nu ne gândim la ea, dar pune acea cărare peste o prăpastie de 300 m ș� i î�ncepem să ne gândim la fiecare pas. Sunt ș� anse foarte mari atunci ca î�n traversarea ei să ne pierdem echilibrul ș� i să cădem î�n prăpastia de dedesubt. Trebuie să î�nvăț�ăm să avem î�ncredere î�n subconș� tientul nostru că va face lucrurile firesc, la porunca unui principiu superior minț�ii noastre superficiale. Nu trebuie să ne î�ncredem î�n raț�iune pentru că nu ș� tie destul despre lucrurile cu care are de-a face. Cunoaș� terea totală despre toate lucrurile se află î�n mintea universală ș� i aceasta este î�n noi. Dacă putem să î�nvăț�ăm să apelăm la această inteligenț�ă pentru a ne rezolva fiecare dintre probleme, descoperim î�n scurt timp că nu există obstacole insurmontabile. Avem î�n noi o resursă care ne permite să străpungem blocajul din puterea noastră de î�nț�elegere care a generat de fapt obstacolul. Ț� i-ai analizat î�n ultima vreme viaț�a pentru a găsi locul î�n care puterea ta de î�nț�elegere este blocată? Este uș� or de recunoscut. Ț� i se pare că aceeaș� i situaț�ie se repetă cu o regularitate monotonă? Simț�i câteodată că te î�nvârț�i î�n cerc, î�n mod repetat? La fel ca un om rătăcit pe viscol, fiecare dintre noi î�ș�i găseș� te până la urmă drumul î�n viaț�ă, deoarece legea acesteia este aceea că trebuie să parcurgem aceeaș� i distanț�ă până când î�nț�elegerea noastră î�n privinț�a ei este completă.

Învingerea opoziției

CONȘTIENTIZAREA PSIHICĂ

241

Oamenii nu sunt de acord că durerea ș� i suferinț�a sunt instituite î�ntr-o lume făcută de un Dumnezeu iubitor, dar inteligenț�a călăuzitoare care a creat totul străbate totul ș� i caută prin nenumăratele variaț�ii ale propriei ființ�e diverse expresii ale naturii sale infinite ș� i eterne. Durerea este calea prin care se dezvoltă ș� i nu are altă semnificaț�ie. Durerea are legătură cu plăcerea numai î�n măsura î�n care plăcerea reprezintă absenț�a durerii. Lucrurile care ne dau o stare de bine ne fac să fim statici. Plăcerea este semnul satisfacț�iei de sine. Cel care are ca ț�el î�n viaț�ă căutarea plăcerii ș� i-a î�mpiedicat chiar prin acea atitudine dezvoltarea spirituală. Cel Suprem vede obiectivul pe calea infinitului ș� i ne foloseș� te pe fiecare dintre noi pentru a-l atinge. Creierul, corpul, inima, mintea ș� i egoul sunt instrumente ale unei inteligenț�e ș� i voinț�e superioare; ș� i î�n această inteligenț�ă ș� i voinț�ă superioară avem identitatea adevărată, nu î�n mintea superficială ș� i î�n ego. Atunci când un om î�ș�i dă seama că a atins echilibrul psihic adecvat î�ntre ego ș� i Sinele Secret, este fundamental faptul că acesta ș� tie că el ș� i Dumnezeu sunt unul. Afirmaț�ia că este Dumnezeu este mistică ș� i nu ar trebui confundată cu limbajul real. Omul nu ajunge dintr-odată să î�ș�i dea seama că el este Dumnezeu, fără să se subî�nț�eleagă că el personal se află la conducerea universului. Dumnezeul despre care vorbeș� te el este definit de semantica limitată a limbajului. Dumnezeul care se ș� tie a fi este o forț�ă mistică vitală căreia el î�i permite să î�l folosească. Orice î�ncercare a sa de a acț�iona asupra lumii din poziț�ia lui Dumnezeu se anulează singură imediat, pentru că nu poate să silească lucrurile

242

Magia din minte

către un scop personal fără să se despartă de Cel Suprem ș� i să acț�ioneze î�n numele egoului, pierzându-ș� i drept urmare atitudinea psihică din care a izvorât această conș� tientizare.

Lumea nu este aici pentru a fi folosită de oamenii care ating iluminarea psihică; este aici ca un câmp de acț�iune pentru aplicarea expresiilor Sinelui Secret. Omul care poate să atingă iluminarea nu face decât să ocupe o poziț�ie de cunoscător. Subordonându-ș� i egoul ș� i sinele superficial mecanismelor unei minț�i ș� i ființ�e universale, obț�ine eficacitate ș� i seninătate, dar nu schimbă lumea. Lumea este ceea ce este din cauza a ceea ce trebuie să devină ș� i a fost ceea ce a fost cândva din cauza a ceea ce trebuia să fie î�n prezent. Acț�iunile egoiste ș� i orgolioase ale oamenilor poartă î�n ele un sentiment de responsabilitate personală ș� i dezastru iminent. Există războaie ș� i zvonuri despre războaie, există crize economice ș� i crize politice. Există epidemii, boli ș� i infracț�iuni. Oamenii aleargă î�ncolo ș� i-ncoace, se grăbesc î�n toate părț�ile, convinș� i că dezastrul poate fi prevenit numai datorită eforturilor lor individuale ș� i eroice. Dacă viaț�a are vreo semnificaț�ie, nicio filosofie nu ar putea fi mai departe de adevăr. Inteligenț�a care se relevă î�n modelul unui fulg de zăpadă, î�n fotosinteza plantelor verzi care cresc, î�n biochimia complexă a protoplasmei vii se află la conducerea lumii ș� i a vieț�ii, iar destinul ș� i scopul acestora pot fi lăsate pe mâinile sale sigure. Nu este locul nostru să tunăm ș� i să fulgerăm î�mpotriva sorț�ii ș� i circumstanț�elor ș� i să salvăm lumea de la dezastru. Trebuie să o î�nț�elegem, să î�ncercăm să pătrundem sensul existenț�ei cu scopul de a ajunge la niveluri mai î�nalte ale conș� tiinț�ei ș� i drept urmare să devenim instrumente mai bune pentru manifestarea Sinelui Secret.

Învingerea opoziției

243

Dacă facem acest pas măreț� ș� i palpitant, î�mplinim principala poruncă a vieț�ii.

Creativitatea devine principiul călăuzitor al vieț�ii iluminate. Omul care se pune pe sine î�nsuș� i î�n mâinile Celui Suprem î�ș�i dă î�n curând seama că lucrarea ce va fi î�ndeplinită prin el va fi unică, deoarece ș� i el este un instrument unic. Nu î�ș�i va ataca misiunile; va asculta ș� i va permite ca lucrarea să fie î�ndeplinită. Dacă î�ș�i lasă egoul să controleze sau să genereze ceva, î�ș�i anulează scopul, pentru că nu poate să slujească la doi stăpâni. Impulsul creator î�i î�ndeamnă atât de adânc pe unii oameni î�ncât aceș� tia trebuie să abandoneze totul ca să î�l satisfacă ș� i astfel î�ș�i găsesc iluminarea spirituală. Se duc î�n fiecare zi la izvorul sinelui, se dedică din nou ca instrumente ale sale, lasă mintea universală să lucreze prin intermediul lor.

ACTIVITATEA CREATOARE ESTE O RUGĂCIUNE

Harry lucra ca funcț�ionar la bancă ș� i, apropiindu-se de vârsta de 30 de ani, era conș� tient de o nemulț�umire sâcâitoare faț�ă de viaț�ă. Punea acest lucru pe seama faptului că nu avansează ș� i simț�ea categoric că nu are prea mult talent î�n slujba sa. Zi de zi se trezea la aceeaș� i oră, î�ș�i făcea micul dejun î�n apartamentul său micuț� , lua autobuzul spre muncă, stătea la un birou mic î�n spatele unui grilaj scunde de fier, lua prânzul la acelaș� i restaurant, se î�ntorcea acasă pentru a citi seara î�nainte să meargă la culcare. Î� l plictisea monotonia existenț�ei sale, lipsa de creativitate a acesteia. A devenit antisocial, era iritabil ș� i plin de antipatie faț�ă de cei din jur. Î�ntorcându-se acasă de la muncă î�ntr-o zi, a alergat după autobuzul care tocmai pornise, a alunecat ș� i a

244

Magia din minte

căzut sub roț�i. Ambele picioare i-au fost zdrobite ș� i a trebuit să î�i fie amputate. Când Harry a devenit din nou deplin conș� tient după câteva săptămâni î�n care s-a zbătut î�ntre viaț�ă ș� i moarte ș� i a aflat că lumea lui se prăbuș� ise, a avut o reacț�ie ciudată. Î�n loc să fie copleș� it de disperare, părea chiar fericit. Când a fost î�ntrebat de ce, a răspuns: „Nu ș� tiu cu adevărat de ce, dar dintr-un anumit motiv simt că acum pot să fiu eu î�nsumi. Am pierdut o parte din corpul fizic, dar cred că am câș� tigat altceva”. După ce Harry a fost externat din spital, ș� i-a luat o căsuț� ă pe plajă, unde trăia dintr-un venit mic obț�inut din asigurare. A î�nceput să scrie. Stătea toată ziua î�ntr-un scaun, rezemat î�n faț�a unei maș� ini de scris ș� i producea maldăre de texte. După un timp, unele dintre ele au fost publicate. După trei ani î�ș�i sporise lejer veniturile. Ș� i mai vizibilă decât succesul său ca scriitor a fost transformarea lui ca persoană. Radia. Ochii săi limpezi se concentrau undeva departe, î�n timp ce vorbea despre ce î�nseamnă creativitatea pentru el. „Este ceva religios”, a spus el. „Ca rugăciunea, cred. Este ca ș� i cum ai fi vizitat î�n fiecare zi de o minte supremă care lucrează prin tine, deoarece are nevoie ca tu să faci o anumită treabă. Stau aici toată ziua î�n căsuț�a mea, aparent singur, dar trebuie să vă spun că mă simt mai de folos acum decât m-am simț�it vreodată î�n viaț�a mea.”

A arătat spre manuscrisele î�mprăș� tiate prin toată camera. „Toate acestea au fost făcute prin intermediul meu. Nu contează că oamenii le consideră extraordinare, mediocre sau chiar proaste. Au fost realizate de o putere superioară mie ș� i această putere lucrează prin mine.” Bucuria de pe chipul lui Harry era o mărturie a enormei transformări

Învingerea opoziției

245

spirituale care avusese loc î�n lăuntrul lui. „Am pierdut totul”, a continuat el, „slujba, sănătatea, picioarele, dar pierzându-le am găsit ceva mult mai important. Am î�nvăț�at că lucrurile materiale, membrele corpului chiar, nu sunt importante. Important î�n viaț�ă este ca omul să î�nceapă să î�ș�i î�nț�eleagă sinele adevărat ș� i să slujească î�n toate ceasurile sale acelui sine. Mi s-a dat privilegiul să fac acest lucru”. A râs apoi, demonstrând că mai are î�ncă simț�ul umorului. „Dar nu recomand să vă tăiaț�i picioarele pentru asta.”

CARACTERUL NEÎNDUPLECAT

Î�n fiecare conflict există câț�iva oameni care prezintă rezistenț�ă ș� i aceasta constituie aproape î�ntotdeauna diferenț�a dintre campion ș� i ceilalț�i participanț�i la cursă. Cutezanț�a spiritului, tenacitatea î�n privinț�a scopului sunt prezente la omul care acț�ionează î�n concordanț�ă cu natura sa. Confuzia distruge scopul. Omul care adoptă o poziț�ie î�nlătură î�ndoiala ș� i poate să acț�ioneze î�n problema sa î�n armonie cu toate laturile naturii sale. Duce lucrurile la bun sfârș� it. Firea sa blândă ș� i optimistă supravieț�uieș� te contrar aș� teptărilor. Disperarea ș� i tristeț�ea nu ajung să pună stăpânire pe sufletul său; le alungă din natura sa prin simpla decizie psihică de a acț�iona la porunca voinț�ei Sinelui Secret.

Toată lumea î�l ovaț�ionează pe concurentul cu ș� anse mici de victorie. Omul care refuză să se dea bătut, care î�ncearcă î�n continuare î�n ciuda î�nfrângerii, care face tot posibilul î�mpotriva unor forț�e superioare ne atinge o coardă sensibilă care este legată strâns de amintiri subconș� tiente ale rasei. Suntem conș� tienț�i cu toț�ii că viaț�a nu este uș� oară, că lecț�iile pe care ni le predă sunt î�nvăț�ate prin durere ș� i

246

Magia din minte

tensiune ș� i recunoaș� tem că materialul călit din care este făcut omul iluminat a fost trecut prin foc, că a supravieț�uit numai prin curaj ș� i perseverenț�ă. Dar ș� i mai importantă decât curajul este tenacitatea, disponibilitatea de a rezista ș� i de a î�ncerca î�n continuare. Prin această poziț�ionare stăruitoare ș� i determinată î�n viaț�ă, uș� ile blocate se deschid î�n cele din urmă ș� i zidurile de piatră dispar. O picătură de apă aplicată î�n mod repetat erodează granitul. Flori fragede î�ș�i ridică petalele către soare prin betonul compact. Nimic nu rezistă î�n faț�a efortului persistent, iar tenacitatea este o condiț�ie sine qua non a realizărilor.

Nu trebuie să lăsăm circumstanț�ele să ne influenț�eze gândirea. Apariț�ia obstacolelor nu trebuie să ne facă să ne pierdem curajul. Trebuie să avem î�ncredere î�n poziț�ia noastră de bază, să ș� tim că suntem capabili să realizăm orice ș� i să fim orice putem să vizualizăm. Aceeaș� i prezenț�ă î�nsufleț�itoare se află î�n noi, aș� a cum se află î�n fiecare obstacol, ș� i nu trebuie decât să î�nț�elegem relaț�ia reală dintre noi, pentru a acț�iona eficient. Cunoaș� terea interioară este necesară acț�iunii eficiente. Nu putem nici măcar să ne aplecăm să ridicăm o foaie de hârtie dacă nu vizualizăm mai î�ntâi acț�iunea î�n minte, cu siguranț�a totală că putem să o facem. Această cunoaș� tere interioară este compusă î�n mod egal din credinț�ă ș� i intuiț�ie. Imaginea se naș� te din intuiț�ie ș� i credinț�a o păstrează î�n minte. Dezvoltarea noastră ca indivizi vine numai atunci când dăm peste opoziț�ie. Dându-ne seama de asta, vom fi recunoscători pentru momentele de presiune ș� i durere, deoarece atunci suntem î�mpinș� i către o conș� tiinț�ă mai î�naltă.

Învingerea opoziției

NICIO INIȚIATIVĂ NU ESTE INUTILĂ

247

Fiecare om care aspiră are parte de opoziț� ie. După impresia lăsată de obstacolul î�ntâlnit, î�ș�i dă seama că momentul dezvoltării este aproape. Nu î�ntoarce spatele obstacolului; nu î�l atacă ș� i nici nu î�l tratează de parcă nu ar fi acolo. Struț�ul î�ș�i ascunde capul de pericolul iminent; oposumul se răstoarnă ș� i face pe mortul; dar omul iluminat nici nu î�ntoarce spatele realităț�ii ș� i nici nu conteneș� te î�n efortul său. Răbdător, cu o persistenț�ă neobosită, el î�ș�i examinează propria minte ș� i conș� tiinț�ă pentru a determina unde anume este blocată puterea lui de î�nț�elegere de către percepț�ia reală a obstacolului î�ntâlnit. Se va dezvolta pentru că trebuie, ș� i atunci când perioada de dezvoltare se va termina, se va afla dincolo de obstacol; privind î�n urmă, pe calea pe care a călătorit, nici măcar nu î�l va mai găsi acolo, pentru că ceea ce ș� tim pare simplu atunci când acel lucru a fost î�nț�eles.

Există o mie de motive pentru a nu face lucrurile ș� i fiecare este valabil dacă e acceptat. Atunci când î�ntreprindem un demers nou sau î�ncercăm să dăm un curs nou acț�iunii, găsim peste tot obstacole î�n calea succesului, dacă alegem să le căutăm. Principalul scop al vieț�ii nu este să termini treaba. Fiecare sarcină este doar un test al aspiraț�iei umane ș� i al cunoaș� terii de sine. Principalul scop al naturii este să urce conș� tiinț�a umană la niveluri din ce î�n ce mai î�nalte. Scopurile materiale sunt subordonate, mai degrabă efecte secundare decât obiective. Nu este chiar atât de important să reuș� eș� ti î�n faț�a lumii pe cât este să î�ncerci ceva mai mare ș� i mai important decât ai făcut vreodată. Din acest test

248

Magia din minte

rezultă conș� tiinț�a lărgită, indiferent de soarta fizică a iniț�iativei. Nimeni nu se aventurează fără răsplată. Nicio străduință nu este dată uitării; Răsplata constă în ce s-a realizat. Iar extazul căutării

Este premiul de cei învinși câștigat.

– Henry Wadsworth Longfellow*

CUCERIREA SINELUI

Opoziț�ia reprezintă terenul de testare unde viaț�a dezvoltă î�n permanenț�ă niveluri din ce î�n ce mai î�nalte ale conș� tiinț�ei. Î� n această arenă, spiritul călăuzitor ț�ine sfat, sortit să se î�ntâlnească cu omul complet evoluat. Evoluț�ia ne contorsionează ș� i ne frământă, ne pune la î�ncercare ș� i câteodată ne zdrobeș� te. Ne aflăm î�n slujba unei inteligenț�e superioare de care suntem conș� tienț�i; ne dezvoltăm pentru a ajunge până la urmă la unitatea cu acea inteligenț�ă, ș� i dacă drumul e să fie marcat de durere ș� i î�ncercări, acestea sunt doar î�ndemnuri la o î�nț�elegere ș� i o conș� tientizare mai bune.

Cucerirea fiecărui obstacol este o cucerire a sinelui. Omul care se disciplinează ș� i caută o conș� tientizare sporită nu găseș� te nici pe departe un obstacol permanent; atitudinea sa psihică le î�nvinge pe toate. Nimic nu poate să î�i stea

* Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882) a fost un poet american.

Influențat de romantismul german, a prelucrat legende scandinave și motive literare ale culturii europene. Are o lirică idilico-elegiacă, alternând sărbătorirea cuceririlor civilizației cu înclinația către contemplația melancolică într-o expresie cantabilă. (n.ed.)

Învingerea opoziției

249

î�n cale atâta timp cât î�ș�i dă seama că fiecare obstacol există î�n el. Progresul depinde î�ntotdeauna de disciplină. Atunci când ne obligăm să facem lucrul care trebuie, ne ț�inem bine sinele senzorial î�n frâu, călăuzindu-ne ș� i formându-ne destinul. Sarcinile neplăcute servesc unui scop minunat î�n maturizarea sufletului. Atunci când acceptăm fără să ne plângem poverile puse asupra noastră, ni se oferă mai multă putere ca să le facem faț�ă. Filosofia puerilă care are ca obiectiv câș� tigul de bani ș� i un trai uș� or va ofili î�n cele din urmă sufletul pentru că este un produs al egoului. Nu există cale uș� oară către bunătate ș� i măreț�ie, la care se ajunge mereu după ce se trece prin dificultăț�i. Conș� tientizarea, tăria de caracter, tenacitatea ș� i loialitatea nu pot fi câș� tigate prin exerciț�ii mentale uș� oare. Nu sunt nici medalii pentru a fi purtate ca î�nsemne de luptă, ci sunt acordate automat omului care se aruncă cu toată inima î�n testele vieț�ii, fără rezerve, timiditate sau î�ndoială. Acesta câș� tigă totul pentru că dă totul.

PRINCIPIUL CĂLĂUZITOR

Lupanarele hedoniste ale slăbiciunilor trebuie evitate cu orice preț� . Cel care caută î�nainte de toate să evite durerea ș� i greutăț�ile ș� i să î�ș�i satisfacă simț�urile î�ș�i toceș� te inevitabil acele simț�uri ș� i î�ș�i corupe trupul. Disciplina lui Abraham Lincoln, spre deosebire de desfrânarea î�mpăratului roman Nero, ne oferă o imagine mentală clară a modului î�n care ni se ș� lefuieș� te natura î�n funcț�ie de căile pe care le urmăm. Idealul existent î�n om este cel care î�l determină î�n orice acț�iune, ș� i atunci când porneș� te la drum î�n călătoria vieț�ii, fiecare om poartă cu el o imagine a persoanei

250

Magia din minte

care aspiră să fie. Î�ntreaga sa viaț�ă este determinată de această imagine. Dacă imaginea seamănă cu cea a lui Lincoln, acesta î�ș�i disciplinează natura egoului ș� i căută î�n el î�nsuș� i un principiu călăuzitor; treptat, cererile insistente ale sinelui-ego se î�mpuț�inează, el poate să î�ș�i controleze natura senzorială, iar Sinele Secret î�i luminează viaț�a prin iubire, î�nț�elegere ș� i curaj. Se deplasează calm î�n mijlocul celor mai importante evenimente, susț�inut ș� i alinat de credinț�a sa î�n faptul că Divinitatea î�l comandă cu un scop bun ș� i măreț�.

Nu lăsa niciun obstacol să te descurajeze. Ț� i-a fost pus î�n cale cu scopul de a te dezvolta. Nu î�l ataca frontal, dar nici nu î�i î�ntoarce spatele. Nu este decât o reflectare a lipsei tale de î�nț�elegere. Nu î�ț�i opri eforturile calme ș� i stăruitoare ș� i nu dispera. Păstrează-ț�i determinarea, menț�ine-ț�i imaginea din minte clară, păstrează credinț�a î�n puterea care te susț�ine. Î�n cele din urmă te vei trezi purtat la un nivel mai î�nalt de î�nț�elegere ș� i obstacolul va dispărea. Mai presus de toate, ț�ine minte că opoziț�ia reprezintă o perioadă de dezvoltare, că eficacitatea noastră ca indivizi se află î�n relaț�ie directă cu numărul de obstacole cu care ne-am confruntat ș� i pe care le-am depăș� it î�n viaț�ă.

9 DEZVOLTAREA ABILITĂȚILOR

Î�n fiecare om există toate posibilităț�ile, pentru că el este o manifestare a unei ființ�e eterne ș� i infinite. P.D. Uspenski* afirmă: „Totul există dintotdeauna. Nu există decât un prezent etern, Momentul Actual Etern, pe care mintea umană slabă ș� i limitată nu poate să î�l priceapă sau să î�l conceapă vreodată. Mintea noastră urmăreș� te mereu evoluț�ia posibilităț�ilor numai î�ntr-o singură direcț�ie, dar de fapt fiecare moment conț�ine un număr foarte mare de posibilităț�i ș� i toate se pot materializa, numai că nu vedem asta ș� i nu ș� tim. Vedem î�ntotdeauna numai una dintre materializări ș� i î�n asta constă insuficienț�a ș� i limitarea minț�ii omeneș� ti. Dar dacă î�ncercăm să ne imaginăm materializarea tuturor posibilităț�ilor momentului prezent ș� i apoi pe cele ale următorului moment ș� i aș� a mai departe, vom simț�i cum lumea creș� te la infinit, multiplicându-se neî�ncetat ș� i devenind

* Piotr Demianovici Uspenski (1878-1947) a fost filozof, ocultist, teosofist, jurnalist, scriitor și matematician. A invocate geometria noneuclidiană și pe cea euclidiană în discuțiile sale despre psihologie  și dimensiunile superioare ale existenței. Întâlnirea din anul 1915 cu profesorul greco-armean George I. Gurdjieff, căruia căruia îi devine discipol, i-a marcat întreaga carieră după acel moment, doctrina esoterica a lui Gurdjieff fiind piatra de temelie a scrierilor sale viitoare. Nu se știe exact motivul pentru care  Uspenski  părăsește totuși „sistemul” profesorului său în anul 1924, cartea În căutarea miraculosului fiind o relatare a ceea ce a învățat în acei ani, între 1915 și 1924. (n.ed.)

252

Magia din minte

incomensurabil de bogată ș� i total diferită de lumea limitată pe care ne-am imaginat-o până acum”.

CANALUL LIBER CĂTRE MINTEA UNIVERSALĂ

Omul poate să î�ș�i dezvolte orice abilitate doreș� te. Esenț�a naturii sale este să se dezvolte î�n direcț�ia indicată de imaginile care i se formează î�n conș� tiinț�ă. Unii oameni se nasc cu un canal liber care porneș� te de la o latură a conș� tiinț�ei lor către mintea universală ș� i sunt î�nzestraț�i. Aceş� tia sunt oameni ca Balzac, Mozart, Einstein, Galileo, Michelangelo ș� i, deș� i sunt supraoameni î�ntr-o părticică a naturii lor, î�n toate celelalte privinț�e sunt oameni normali ș� i supuș� i aceleiaș� i viziuni slabe ș� i ineficiente ca toț�i ceilalț�i. O asemenea percepț�ie nemeritată a minț�ii universale este uneori mai mult un blestem decât o binecuvântare, pentru că persoana care o posedă se aș� teaptă la iluminare ș� i î�n alte domenii ș� i este frustrată de faptul că nu poate să o aibă. Dintr-o asemenea natură neechilibrată pot să se dezvolte furia ș� i ura de sine. Van Gogh, care ș� i-a tăiat urechea, este un exemplu excelent, iar temperamentul de artist, atunci când este dăruit cu geniu, e adesea maniaco-depresiv, alternând î�ntre perioade de avânt ș� i autoumilire.

Abilităț�ile pe care le câș� tigăm sunt abilităț�i care ne î�ncântă. Nimic nu este atât de extraordinar de mulţ�umitor î�n viaț�ă ca stăpânirea la perfecț�ie a unei abilităț�i. Orice facem bine ne sporeș� te calităț�ile ca persoană, ne creș� te perspectivele ș� i eficacitatea. De la naș� tere ș� i până la moarte dobândim nenumărate abilităț�i, le folosim zilnic, le realizăm fără să ne gândim, deoarece au ajuns să facă parte din natura noastră. Î�nvăț�ăm să mergem, î�nvăț�ăm să alergăm, î�nvăț�ăm

Dezvoltarea abilităților

253

să vorbim, î�nvăț�ăm să citim, î�nvăț�ăm să socotim, î�nvăț�ăm să gătim, î�nvăț�ăm să coasem, î�nvăț�ăm să conducem, î�nvăț�ăm să administrăm o afacere; iar genul de persoană care devenim ș� i eficacitatea noastră ca ființ�e umane influenț�ează direct numărul de abilităț�i pe care le stăpânim la perfecț�ie.

Oamenii spun: „O, n-am putut niciodată să î�mi dezvolt vreo abilitate. Nu am niciun talent”. Ei bine, absenț�a abilităț�ii î�nnăscute nu este un motiv să te trânteș� ti la pământ ș� i să faci pe mortul. Cel mai important lucru î�n viaț�ă este dezvoltarea ș� i nu are nicio importanț�ă de unde porneș� ti pe scara aptitudinilor, important este să nu rămâi acolo, ci să progresezi. Î�n alcătuirea psihică a omului există o calitate care, atunci când este impregnată de dorinț�ă ș� i de reprezentarea acelei dorinț�e, se apucă imediat să î�i deschidă ochii î�n faț� a posibilităț� ilor de a o obț� ine î�n lumea materială. Cunoscând acestea, ajungem î�n cele din urmă să avem o î�ncredere profundă că lucrurile la care ne gândim vor ajunge să facă parte din viaț�a noastră.

FLAUTUL FERMECAT MODERN

Omul care are o voce de buhai probabil că nu va ț�ine niciodată un concert la Carnegie Hall, dar dacă î�ș�i petrece cea mai mare parte a vieț�ii î�nvăț�ând să cânte, va putea să cânte destul de lăudabil î�ntr-o bună zi. Nu trăieș� te nimeni destul de mult pentru a se dezvolta complet î�n toate direcț�iile. Din acest motiv, Sinele Secret a creat un număr mare de indivizi ș� i prin această multitudine, el urmăreș� te expansiunea î�n toate domeniile. Individul î�nsuș� i funcț�ionează cel mai bine atunci când poate să î�ș�i determine acele aptitudini care î�i sunt cele mai naturale ș� i apoi să se apuce să le

254

Magia din minte

dezvolte până la cel mai î�nalt nivel posibil. Pentru asta el are nevoie de o bună î�nț�elegere ș� i cu siguranț�ă are nevoie să se elibereze de blocajele mentale. O persoană caută uneori să î�ș�i dezvolte abilităț�ile î�n afaceri pentru că doreș� te să aibă bani, când de fapt ar putea să î�ș�i găsească mai multă î�mplinire î�n alte domenii. Filosofia atingerii scopului, care a devenit predominantă î�n civilizaț�ia noastră, ne amăgeș� te pe drumuri pline de frustrare. Cel care munceș� te numai ca să obț�ină un rezultat rareori este fericit ș� i nu lucrează aproape niciodată cum trebuie. Nu găseș� te nicio plăcere î�n sarcinile sale ș� i nicio satisfacț�ie î�n posibilităț�ile de a se dezvolta prin intermediul lor. Abia aș� teaptă să treacă de la o clipă la alta, pentru că singurul moment care are vreo semnificaț�ie pentru el este momentul î�n care î�ș�i atinge obiectivul. Dacă nu î�l atinge niciodată, viaț�a lui este î�ncărcată de amărăciune din cauza faptului că a sacrificat totul pentru ceva ce nu s-a materializat. Este mai bine să stai î�ntins pe spate ș� i să te uiț�i la stele decât să alergi după umbre, dacă urmărirea nu este plăcută. Un copil poate să alerge după iluzii ș� i să se bucure de fiecare moment, dar omul care urmăreș� te un spectru ș� i este legat de el regretă fiecare picătură de energie cheltuită î�n î�ncercarea de a-ș� i aduce ț�inta iluzorie pe pământ.

Trei muncitori au fost î�ntrebaț�i ce fac. Primul a spus: „Muncesc”. Al doilea a spus: „Sap un ș� anț�”. Al treilea a spus: „Ajut la construcț�ia unui canal”. Evident că cel de-al treilea om era cel mai satisfăcut de munca lui, deoarece vedea că activitatea lui va crea ceva ș� i se bucura să contribuie ș� i el. Cel care munceș� te doar pentru a-ș� i câș� tiga existenț�a simte tot timpul că ș� i-ar dori să fie altundeva, regretă orele pe

Dezvoltarea abilităților

255

care trebuie să le petreacă cu treburile lui. Se uită la ceas la zece ș� i î�ș�i doreș� te să fi fost ora prânzului ș� i se uită la ceas la trei ș� i î�ș�i doreș� te să fi fost cinci. De fapt, î�ș�i doreș� te să scape de o mare parte din viaţ�ă.

NĂZUINȚA CĂTRE MĂIESTRIE

Să ai o abilitate nu este nici pe departe la fel de important ca dorinț�a de a avea una. Năzuinț�a către măiestrie reprezintă cheia motivaț�iei Sinelui Secret, î�nsăș� i baza evoluț�iei, a tendinț�ei fiecărei entităț�i de a se uni cu creatorul său. Viaț�a î�nseamnă fluctuaț�ie ș� i schimbare, un ciclu constant al creș� terii ș� i descompunerii, ș� i trebuie să aspirăm să fim mai buni decât suntem, doar pentru a rămâne acolo unde ne aflăm, iar î�n momentul î�n care î�n noi apare mulț�umirea de sine, î�ncepe propria dezintegrare. Entuziasmul ș� i provocările permanente î�i apar omului care caută măiestria. Fiecare situaț�ie î�i aduce î�n faț�ă oportunităț�i de a-ș� i dezvolta o parte a naturii sale. Ori de câte ori î�ntâlneș� te un obstacol, ș� tie că nu are cunoș� tinț�ele potrivite ș� i se apucă să corecteze această deficienț�ă. Î�nvaț�ă tot ce poate pentru că vede legătura comună dintre toate ș� tiinț�ele. Î�n cele din urmă î�nvaț�ă cu uș� urinț�ă ș� i bine pentru că î�ș�i î�nlătură toate limitele din minte ș� i, ca un burete, absoarbe cunoș� tinț�ele necesare pentru treburi ș� i acț�iuni eficiente. Trebuie să iubim lucrurile pe care le realizăm pentru a le realiza bine. Trebuie să ne placă să facem munca, indiferent de rezultate. Nu trebuie să ne pese câtuș� i de puț�in de rezultat ș� i să ne găsim î�ntreaga satisfacț�ie î�n acț�iunea î�n sine. Atunci când oamenii trec prin ș� ocuri extraordinare, cum ar fi expunerea prelungită la pericol sau î�ntâmplări ce

256

Magia din minte

pot duce la moarte, pierderea unui picior sau a unei mâini ori moartea cuiva drag, se î�ndreaptă adesea către muncă de dragul muncii, ca o preocupare pentru mintea lor, ș� i descoperă astfel una dintre cele mai mari bucurii ale vieț�ii. Un copil care pictează cu degetele la grădiniț�ă pune culori pe hârtie fără să aibă nici cea mai mică idee care va fi rezultatul, iar această captivare a î�ntregii sale naturi î�l face să fie parte din activitatea pe care o realizează, iar activitatea devine parte din el. Spitalele de boli mintale au descoperit valoarea terapeutică a punerii la lucru a pacienț�ilor, fie că lucrează î�n faț�a ș� evaletului, cu acul ș� i aț�a sau î�n grădină, deoarece abandonarea preocupării de sine î�n favoarea sarcinii imediate scapă persoana de egoul chinuitor ș� i astfel poate să iasă complet din ea î�nsăș� i, ajungând să facă parte din activitatea pe care o realizează. Ne dezvoltăm abilităț�ile printr-o dragoste care vine din interior faț�ă de acț�iunea respectivă. Vom deveni muzicieni, dacă ne place muzica. Vom deveni scriitori, dacă ne place să scriem. Vom deveni constructori, dacă ne place să construim. Vom deveni oameni de afaceri, dacă ne place comerț�ul. Dar nu devenim nimic doar prin dorinț�a de a fi bogaț�i ș� i celebri. Asemenea dorinț�e false sunt produse ale egoului. Chiar ș� i cea mai superficială privire aruncată asupra lor ne oferă dovezi ale lipsei lor de substanț�ă. Dacă ne pregătim să fim oameni de afaceri, de exemplu, ș� i dăm de greu, iar reacț�ia noastră este una de depresie ș� i eș� ec, putem să fim siguri că suntem conduș� i î�n primul rând î�n iniț�iativele noastre î�n afaceri de dorinț�a egoistă de a fi mai buni sau mai puternici decât ceilalț�i. Omul de afaceri căruia î�i plac afacerile se bucură î�n momentele de î�ncercare pentru că atunci î�ș�i dezvoltă î�nț�elegerea, măiestria.

Dezvoltarea abilităților

257

Deoarece î�i plac afacerile, î�i place atunci când caracterul lor este acut ș� i, prin urmare, momentele de î�ncercare sunt o bucurie. Asemenea oameni au inevitabil succes pentru că nu pot fi descurajaț�i, le place lucrul pe care î�l fac, fie că acesta merge bine, fie că merge prost. Nu sunt afectaț�i de aparenta turnură a î�nfrângerii ș� i norocului, î�ș�i asigură dezvoltarea luându-ș� i ochii de pe obiectiv ș� i devenind captivaț�i de realizarea activităț�ii lor.

ÎNVĂȚĂM FĂCÂND

Să î�nveț�i să faci un lucru bine î�nseamnă î�n principal să î�l efectuezi la nesfârș� it, până când toate ramificaț�iile acț�iunii se strecoară la nivel subconș� tient ș� i î�ț�i permit să î�l efectuezi fără să te gândeș� ti. Este dificil să pilotezi un avion atunci când nu ș� tii cum. Pentru omul obiș� nuit, zborul cu un avion condus de mâna lui pare aproape de neconceput. Atunci când face prima călătorie este speriat la î�nceput, apoi î�ncântat, simț�ind că transcende legea naturală a gravitaț�iei. Ridicându-se deasupra peisajului, se simte ca o pasăre, ajunge la o senzaț�ie a zborului cu mult diferită de orice experienț�ă precedentă avută î�n avioanele de pasageri. E posibil să construiască atunci o punte peste abisul dintre limitele sale terestre ș� i aspiraț�ia către cer ș� i să decidă să devină pilot. Când se află prima oară la manș� a unui avion, este neî�ndemânatic ș� i stângaci, tensionat ș� i ineficient, dându-ș� i foarte bine seama că, dacă nu ar fi prezent instructorul, avionul ar cădea ș� i s-ar izbi de pământ. Acest sentiment de a se afla î�n echilibru î�ntre viaț�ă ș� i moarte fără să aibă pe nimeni pe care să conteze î�n afară de el ar putea să se dovedească una

258

Magia din minte

dintre experienț�ele cele mai importante din viaț�a sa. Dacă aș� a stau lucrurile, sigur va stăpâni până la urmă avionul la perfecț�iune. Căutând să î�nț�eleagă un domeniu care i-a fost ascuns până acum, se va dezvolta inevitabil î�n acea direcț�ie. Î�n scurt timp va fi singur î�n avion, pilotându-l liber ș� i î�ncrezător, depăș� indu-ș� i limitele gândirii. Î�ncântarea sa nu va cunoaș� te limite.

Î�ntotdeauna î�nvăț�ăm făcând. Nicio cantitate de informaț�ii găsite de un om î�n cărț�i ș� i prelegeri nu î�l va face să aibă abilităț�i de maestru. Abilitatea este propriul său profesor ș� i fiecare dintre noi care aspiră la perfecț�iune trebuie să devină î�nvăț�ăcel. Ideile, realităț�ile ș� i aptitudinile vin toate la omul care caută să devină mai competent, indiferent dacă domeniul său este unul creativ, administrativ, executiv sau se referă pur ș� i simplu la executarea unei munci fizice. Dacă se dedică unei sarcini din dragul de a o face, se va trezi î�n cele din urmă extrem de capabil. Atunci când î�ncercăm să î�nvăț�ăm o nouă abilitate, eforturile noastre iniț�iale sunt î�ntotdeauna stupide, iar omul conș� tient de ego este copleș� it adesea de descurajare ș� i câteodată renunț�ă să mai facă alte eforturi. Omul iluminat nu va fi demoralizat de prostia sa iniț�ială. Va ș� ti că este vorba despre dobândirea unor noi cunoș� tinț�e care nu se strecoară repede la nivel subconș� tient.

EDUCAREA SUBCONȘTIENTULUI

Persoana care î�ș�i î�ncheie ghetele de patinaj ș� i se aventurează pentru prima oară pe un lac î�ngheț�at este ceva ce trebuie văzut. Î�i flutură braț�ele ș� i i se î�ndoaie gleznele. Se forț�ează disperată să î�ș�i găsească echilibrul, se apleacă î�nainte ș� i î�napoi î�n lupta de a sta dreaptă. Nu poate nici să

Dezvoltarea abilităților

259

pornească atunci când este oprită, nici să se oprească atunci când este î�n miș� care ș� i singurul lucru cert cu privire la performanț�a sa este acela că va sfârș� i cu siguranț�ă î�n fund. Compară acest patinator î�ncepător cu un campion olimpic. Pare incredibil că ar putea exista vreo comparaț�ie, dar există. Nu cu mulț�i ani î�n urmă, campionul olimpic era exact ca acest î�ncepător, iar competenț�a lui de astăzi este doar o mărturie a puterii subconș� tientului de a conduce acț�iunile corpului ș� i minț�ii cu o simetrie ș� i o perfecț�iune supreme. Atunci când î�ncercăm să facem ceva dificil sau ceva aflat dincolo de priceperea noastră obiș� nuită, trebuie mai î�ntâi să abordăm conș� tient respectivul lucru, concentrându-ne atenț�ia asupra sa. Această perioadă de efort conș� tient produce o tensiune î�n psihic ce stimulează activitatea subconș� tientă, comandând descărcarea tensiunii, aducând o soluț�ie, oferind dimensiune ș� i control organismului. Cu cât efortul este mai conș� tient, cu atât se produce mai multă tensiune î�n subconș� tient ș� i cu atât lucrează mai mult acesta pentru a da răspunsuri la problemele cu care se confruntă individul. Omul care are deficienț�e î�n ce priveș� te limbajului ș� i o exprimare ezitantă ar putea să dorească să devină orator ș� i să depună eforturi conș� tiente î�n acest scop. Perioada sa iniț�ială de efort va duce la rezultate slabe pentru că ineficacitatea sa nu poate fi soluț�ionată de mintea conș� tientă. Nu poate dobândi o exprimare î�ncrezătoare ș� i dinamică doar gândindu-se la asta. Raț�iunea nu î�i va oferi rezultatele pe care le caută ș� i oricât ar studia nu va obț�ine o soluț�ie î�mbucurătoare la problemele sale. Dar pe măsură ce ț�ine discurs după discurs, pe măsură ce trece mereu prin aceleaș� i gafe ș� i erori, suferinț�a sa ș� i nevoia care rezultă din ea vor produce o asemenea tensiune î�ncât, î�ntr-o zi,

260

Magia din minte

dintr-odată, se va trezi ț�inând un discurs direct ș� i dinamic cu o putere ș� i o claritate care î�i scăpaseră î�nainte.

TRANSFORMAREA EFORTULUI ÎN INSTINCT

Ne dezvoltăm abilităț�ile atunci când facem eforturi continue de a ne perfecț�iona ș� i nu contenim niciodată aceste eforturi, indiferent cât de mic este progresul pe care părem să î�l î�nregistrăm. Nu putem î�n niciun caz să ne judecăm progresul, din simplul motiv că toată munca reală se realizează la nivel subconș� tient ș� i s-ar putea să fim transportaț�i de pe o treaptă foarte joasă pe una foarte î�naltă î�ntr-un singur moment sublim de revelaț�ie. O tânără casnică a povestit recent cum a ajuns o pianistă desăvârș� ită. „Exersam din greu la pian de patru ani”, a spus ea. „Ajunsesem î�n punctul î�n care puteam să cânt câteva compoziț�ii, dar toate erau inexpresive, ieș� eau fără sentiment, părea că le lipseș� te ritmul. Î�n cele câteva ocazii când am cântat pentru prietenii mei, am fost efectiv jenată că au fost nevoiț�i să asculte aș� a ceva. Am exersat î�n fiecare zi totuș� i, uneori câte trei ore. Părea incredibil că am făcut atât de puț�ine progrese. Î�ntotdeauna am î�nvăț�at uș� or alte lucruri, dar pianul părea prea mult. Î�n cele din urmă ajunsesem să fiu convinsă că nu am talent muzical. Î�ntr-o seară, la o petrecere, un prieten mi-a sugerat să cânt. Pe buze mi s-a ridicat rapid un refuz, dar brusc am fost copleș� ită de cel mai minunat sentiment că voi putea să cânt bine. Nu pot să spun cum a apărut exact. Cu siguranț�ă nu a î�mbrăcat o formă cu atât de multe cuvinte. Am ș� tiut, pur ș� i simplu, î�n adâncul sufletului că voi putea să cânt bine ș� i am avut o revelaț�ie bruscă despre relaț�ia dintre

Dezvoltarea abilităților

261

muzică ș� i propria persoană. Pianul, clapele, notele ș� i partitura s-au contopit î�ntre ele ș� i s-au făcut una cu mine. Am ș� tiut că, atunci când mă voi aș� eza ș� i voi î�ncepe să cânt, voi cânta bine pentru că voi interpreta de undeva de dincolo de mine ș� i nu va trebui să mă gândesc. Când m-am aș� ezat la pian, am cântat exact aș� a cum î�mi imaginasem. Oaspeț�ii au aplaudat, s-au adunat î�n jur ș� i am cântat tot restul serii. De atunci cânt bine ș� i î�ntreaga poveste m-a î�nvăț�at o lecț�ie minunată. Nu trebuie să ne dăm niciodată bătuț�i atunci când pare că nu facem niciun progres. Este posibil să ne transformăm din cel mai nepriceput î�ncepător î�n cel mai desăvârș� it interpret, î�n acel moment unic î�n care orele î�ncărcate de efort ies la suprafaț�ă ș� i fuzionează cu instinctele noastre.” Omul se apucă să facă un lucru pentru că este î�mpins de imaginile din mintea sa. Este condus la efectuarea muncii care trebuie făcută ș� i nu poate să se odihnească atâta timp cât o parte din sarcină a rămas neterminată. Cu toate acestea, nu munceș� te doar pentru a-ș� i atinge scopul. Este absorbit de sarcina sa, exact aș� a cum ea este absorbită de el, iar acț�iunile sale sunt efectuate cu bucurie interioară, deoarece ș� tie că face ce trebuie. Fiecare zi î�i face plăcere pentru că fiecare zi î�i oferă tot ce î�ș�i doreș� te – munca pe care o iubeș� te, performanț�ă ș� i dezvoltarea cunoș� tinț�elor ș� i capacităț�ilor.

262

Magia din minte

Uită-te la ziua de azi

Deoarece ea este însăși esența vieții. În timpul său scurt se află toate

Adevărurile și realitățile existenței tale: Gloria acțiunii,

Fericirea dezvoltării,

Splendoarea frumuseții,

Deoarece ziua de ieri nu este decât un vis Și cea de mâine este doar o viziune; Dar ziua de azi bine trăită

Face fiecare zi de ieri un vis fericit

Și fiecare zi de mâine o viziune plină de speranță. Uită-te bine, așadar, la ziua de azi.

– din sanscrită

SINGURA SIGURANȚĂ REALĂ Abilitatea pe care oamenii par să ș� i-o dorească cel mai mult este aceea de a face bani. Câș� tigarea banilor nu este î�nsă o abilitate, este rezultatul unei abilităț�i. Banii după care alergi doar de dragul lor se vor dovedi cu siguranț�ă foarte alunecoș� i. Nu sunt ceva rău, sunt ceva bun pentru că reprezintă munca, dar pe cei care î�ncearcă să facă rost de ei evitând munca î�i abate de la adevăratul scop ș� i le diminuează natura. Henry Ford a făcut următoarea afirmaț�ie: „Dacă banii sunt singura ta speranț�ă de a obț�ine independenț�a, nu o vei avea niciodată. Unica siguranț�ă reală pe care o poate avea un om pe lumea asta este un bagaj de cunoș� tinț�e, experienț�ă ș� i abilităț�i”. Î�n tinereț�e, Ford nu a avut bani mulț�i, dar a rezistat datorită viziunii automobilului

Dezvoltarea abilităților

263

său, iar zilele ș� i nopț�ile î�i erau pline de muncă ș� i reflecț�ie. Când a venit ziua î�n care o zecime dintre familiile din America deț�ineau un automobil, Ford a devenit un om bogat. A obț�inut averea nu pentru că ar fi alergat după ea, ci pentru că a oferit un serviciu pentru milioane de oameni. Î�n timpul, epoca ș� i societatea noastră, averea este un rezultat firesc al faptului că serveș� ti un număr mare de oameni. Orice muncă este răsplătită cu aceeaș� i monedă, iar atunci când servim o persoană ș� i ea ne serveș� te la rândul ei, datoria pentru un serviciu conducând de obicei la un schimb de bani. Dacă servim o singură persoană, suntem plătiț�i de ea; dacă servim două, suntem plătiț�i mai mult; dacă servim zece, ș� i mai mult; dacă servim un milion, vom ajunge cu siguranț�ă bogaț�i. Nu avem î�ncotro, trebuie să facem avere atunci când găsim o muncă ce trebuie făcută ș� i trebuie să primim o parte din această avere noi î�nș� ine. Este evident că banul trage la ban, dar numai atunci când astfel de bani sunt puș� i la treabă pentru a crea bogăț�ie. Atunci când economiile noastre sunt investite î�n activităț�i care promovează pionieratul ș� i creativitatea, trebuie să aducă alț�i bani, pentru că sunt folosiț�i î�n concordanț�ă cu legea primordială a vieț�ii, conform căreia orice serviciu trebuie răsplătit. Cea mai potrivită execuț�ie este î�ntotdeauna o execuț�ie realizată fără să te gândeș� ti. Orice alt mod de acț�iune are î�n centru egoul ș� i se bazează pe o cunoaș� tere parț�ială. Un prieten î�mi spune că poate să taie un măr exact î�n jumătate atunci când nu se gândeș� te la acest lucru, dar, atunci când se concentrează, jumătăț�ile nu se mai potrivesc. Fiecare om are î�nnăscută o minte originală, iar cunoș� tinț�ele existente î�n minte nu se limitează la ceea ce se dobândeș� te prin simț�uri. Condiț�ionarea egoistă face mintea să dobândească o

264

Magia din minte

idee fixă despre ea î�nsăș� i, ca metodă de autocontrol, ș� i î�n consecinț�ă, omul se gândeș� te la el î�nsuș� i ca la „eu”. Conș� tiinț�a nu i se mai concentrează atunci pe mintea originală, ci se mută pe imaginea egoului, astfel că î�i devine imposibil să folosească mintea originală î�n vreuna dintre acț�iunile sale mentale. Orice efectuează ca răspuns la ego este intenț�ionat, afectat, limitat ș� i nesincer. Trebuie să î�nvăț�ăm să scăpăm de intenț�ie, de percepț�ia de sine pentru a putea să acț�ionăm sub impulsul venit de la o minte ș� i o voinț�ă superioară. Trebuie să î�nvăț�ăm să devenim spontani; trebuie să î�nvăț�ăm să renunț�ăm la planuri ș� i eforturi, să facem ceea ce este firesc atunci când apare momentul pentru a acț�iona.

ACȚIUNEA SPONTANĂ

La baza budismului zen stă doctrina acț�iunii instinctive. Se spune despre un discipol al budismului zen, un arcaș� , că a exersat trei ani pentru a-ș� i putea face săgeț�ile să zboare singure. Când a reuș� it î�n sfârș� it să elibereze coarda arcului î�n mod inconș� tient, ca răspuns la o acț�iune intuitivă care avea de-a face mai mult cu ț�inta ș� i săgeata decât cu scopul, rata de succes i-a crescut uimitor; dar î�n momentul î�n care a î�nceput să se gândească la rezultate, nu a mai putut face ca săgeata să zboare singură ș� i punctajul i-a scăzut imediat. Spontaneitatea este simbolul absolutului. Mintea universală nu trebuie să chibzuiască la lucruri. Ea deț�ine î�n orice moment răspunsul potrivit la fiecare problemă specifică. Acț�ionează rapid ș� i fără să se gândească. Ceea ce facem bine facem fără efort pentru că am lăsat acest lucru pe mâna unei voinț�e ș� i a unei puteri care se află î�n afara egoului cu intenț�ii conș� tiente.

Dezvoltarea abilităților

265

Dezvoltarea unei abilităț�i este î�n mare o chestiune de renunț�are la execuț�ie. Trebuie să î�nvăț�ăm să scăpăm de responsabilitatea personală ș� i controlul conș� tient. Henry Miller a scris: „Atunci când insiș� ti asupra profeț�iei, ajungi să î�ț�i dai seama că evenimentele au un tipar invizibil care ne modelează destinul ș� i că istoria, filosofia, ș� tiinț�a, arta, religia ne oferă numai o imagine distorsionată, lipsită de sens, ridicolă chiar a acestei ț�esături divine. Dar cel mai interesant aspect al acestei experienț�e, al acestei ridicări a vălului este acela că orice dorinț�ă de a modifica, grăbi sau î�ntârzia evenimentele este anulată. Ce este, este, ce va fi, va fi ș� i este de ajuns. Doar să recunoș� ti, chiar ș� i pentru o clipă, că există un plan superior, ș� i acest lucru î�ț�i dă posibilitatea să renunț�i. Renunț�ând, nu eș� ti î�nlăturat din cursul vieț�ii, nici măcar din punct de vedere mental; curios este că te cufunzi mai adânc, mai cu toată inima. Se sacrifică numai perspectiva limitată, egocentrică asupra vieț�ii, o perspectivă care te-a făcut să î�noț�i î�mpotriva curentului, nu î�mpreună cu el”. Un jongler ț�ine opt mingi î�n aer ș� i oamenii exclamă: „Incredibil!”. Ș� i cu certitudine este incredibil, dacă presupunem că mintea conș� tientă controlează acț�iunea. Mintea conș� tientă abia poate să urmărească acț�iunea, fără să mai punem la socoteală realizarea ei. Jonglarea cu opt mingi este făcută de subconș� tient care conduce toate activităț�ile ce capătă coloratura abilităț�ii sau talentului. Această minte nu reprezintă o multitudine de minț�i, ci doar una; prin urmare, orice abilitate ș� i orice talent reflectă activitatea unei singure persoane. Toate cărț�ile sunt scrise de acelaș� i autor, toate tablourile sunt pictate de acelaș� i artist, toată muzica este compusă de acelaș� i compozitor; aceeaș� i minte este responsabilă pentru orice activitate creatoare sau performanț�ă

266

Magia din minte

desăvârș� ită. Un lucru bine făcut reflectă î�ndrumarea divinităț�ii ș� i astfel deș� teptarea spirituală este necesară pentru o viaț�ă eficientă.

POARTA SECRETĂ

Atâta timp cât trăim ș� i acț�ionăm î�n funcț�ie de ego, nu putem spera să ne dezvoltăm talentele ș� i capacităț�ile decât î�ntr-o manieră foarte limitată. Atunci când te apuci să î�nveț�i ceva, î�n primul rând trebuie să te dai la o parte chiar pe tine. Acest „eu” la care te referi mereu, această percepț�ie de sine care se află imediat î�n spatele frunț�ii tale este egoist î�n sensul că reprezintă ceva separat ș� i te va î�mpiedica să î�nveț�i bine un lucru atâta timp cât î�ț�i controlează conș� tiinț�a. Există o mare diferenț�ă î�ntre î�ncercarea egoistă ș� i acț�iunea lăsată să se desfăș� oare printr-un impuls spontan de la Sinele Secret. Eforturile făcute prin intermediul egoului se concretizează pentru că acesta are î�n vedere un rezultat. Vrea să se simtă mai bine decât alț�ii, vrea să î�i controleze sau este speriat, ostil sau nesigur, iar această acț�iune ce vizează un scop, atât de limitată î�n ce priveș� te perspectiva ș� i cunoaș� terea, nu are decât ș� anse foarte mici de reuș� ită, ș� i numai î�n cazul î�n care coincide din î�ntâmplare cu scopurile Sinelui Secret. Oamenii î�ncearcă î�n mod repetat să stăpânească la perfecț�ie o anumită abilitate ș� i nu fac decât progrese foarte mici. Î�n cele din urmă î�ș�i pierd speranț�a ș� i renunț�ă cu totul, dar această renunț�are, această eliberare de scopurile intenț�ionate ale egoului constituie exact momentul î�n care s-ar putea dezvolta î�n ei abilitatea respectivă pentru că Sinele Secret preia controlul. Exemplele acestui fenomen

Dezvoltarea abilităților

267

psihologic sunt atât de profunde î�ncât nu pot fi contestate. Pasteur, trudind deasupra eprubetelor ș� i a microscoapelor, a avut cel mai măreț� moment de iluminare î�n perioada celei mai acute lipse de speranț�ă. Galileo a fost inspirat de ideea unui sistem solar care se roteș� te, î�n timp ce se afla la apogeul disperării din cauza ineficacităț�ii telescoapelor sale. Fiecare cercetător ș� tie că î�n capătul unei străzi î�nfundate se găseș� te adesea o poartă secretă. Fiecare artist creator ș� tie că cea mai bună muncă vine după perioade de frustrare intensă. Un proverb bine cunoscut spune că î�naintea răsăritului este mereu cel mai î�ntuneric. Egoul nostru trebuie redus la zero î�nainte ca Sinele Secret să preia controlul. Trebuie să ne dăm la o parte pentru ca abilităț�ile să se poată dezvolta î�n noi, pentru ca lucrarea să poată fi realizată prin intermediul nostru de către o minte ș� i o ființ�ă superioare.

De câte ori nu ai mototolit o bucată de hârtie, ai aruncat-o fără să te gândeș� ti î�n cealaltă parte a camerei ș� i ai fost uimit că a aterizat chiar î�n coș� ul de gunoi? S-ar putea să mai fi mototolit ș� i alte bucăț�i de hârtie ș� i să le fi aruncat spre coș� fără succes, aș� a că probabil ai ridicat din umeri punând primul succes pe seama norocului. Ei bine, nu a fost vorba de noroc. S-a î�ntâmplat doar fiindcă că ai făcut miș� carea respectivă fără intervenț�ia minț�ii conș� tiente. De fapt, ai lăsat hârtia să se propulseze singură către coș� ul de gunoi, iar tu ai fost doar un mijloc de propulsie. Acest fel de unificare psihică dintre coș� ș� i hârtie precum ș� i energia de propulsie au permis tuturor elementelor acț�iunii să devină „un î�ntreg” ș� i orice a avut loc î�n acea unitate trebuia să aibă o simetrie perfectă ș� i să fie absolut eficient.

268

Magia din minte

SĂ DEVENIM UNA CU SARCINILE NOASTRE

Dacă există o singură minte comună tuturor lucrurilor ș� i nu este exclusivă niciunuia, reiese că suntem î�n esenț�ă cu toț�ii părț�i ale unui singur organism ș� i că eficacitatea noastră î�n cadrul acelui organism depinde de recunoaș� terea acestei realităț�i. Atâta timp cât ne considerăm identităț�i separate, suntem puș� i î�n miș� care de iluzia dorinț�ei egoiste ș� i aduș� i î�n opoziț�ie cu voinț�a Sinelui Secret. Orice acț�iune concepută de ego ș� i î�n care ne angajăm din motive egoiste, dacă nu este sortită eș� ecului de la î�nceput, poate să aibă drept rezultat un succes mediocru. Scopul ș� i impulsul său răsar î�n î�ntregime dintr-o cunoaș� tere limitată, spre deosebire de oceanul de cunoș� tinț�e care este mintea universală. Î�nvăț�ăm să facem bine lucruri devenind una cu ele, absorbiț�i atât de mult de sarcinile noastre î�ncât dobândim un sentiment de unitate cu ele. Acest sentiment de indivizibilitate î�i este imposibil naturii noastre egoiste pentru simplul motiv că egoul î�nsuș� i este un sentiment de separare. Atunci când ajungem să fim complet absorbiț�i de lucruri, avem o adevărată experienț�ă spirituală, deoarece prin acest transfer psihologic al sinelui ne afundăm adânc î�n mintea universală ș� i devenim munca pe care o efectuăm. Oricine are abilităț�i extraordinare se î�ndreaptă zilnic către acest izvor al uitării, se afundă î�n el ș� i este reî�nnoit, iar templul veneraț�iei sale religioase este propriul talent. Henry David Thoreau a scris: „Dacă cineva î�naintează cu î�ncredere î�n direcț�ia vieț�ii sale ș� i se străduieș� te să trăiască viaț�a pe care ș� i-a imaginat-o, va fi î�ntâmpinat de un succes neaș� teptat”*.

* Walden sau viaţa în pădure, traducere de Ştefan Avădanei şi Alexandru Pascu, Editura ACT şi Politon, Bucureşti, 2016, p. 341. (n.tr.)

Dezvoltarea abilităților

ATACUL ÎMPOTRIVA DURERII

269

Toate barierele puse realizărilor se află î�n minte. Educaț�ia î�nsăș� i ne face să deprindem limitările, iar istoria stabileș� te un nivel definitiv care suprimă aspiraț�ia umană. Ani î�ntregi s-a crezut că timpul cel mai rapid î�n care un om poate să alerge o milă (1,6 km) este de patru minute, apoi a venit un grup de alergători australieni care au spart bariera mentală, iar acum un număr mare de oameni aleargă o milă î�n mai puț�in de patru minute.

Această nouă filosofie ar putea fi aplicată î�n orice domeniu de activitate umană. Este creată î�n jurul premisei atacului î�mpotriva durerii, pe ideea că durerea reprezintă o limitare a minț�ii. Cei care se antrenează după acest sistem se impulsionează să alerge mai mult decât cred că pot, afirmând principiul minț�ii mai presus de materie pentru a scăpa de oboseală. O asemenea filosofie eliberează ființ�a umană de toate barierele. Nu î�i este nimic imposibil atâta timp cât principiul călăuzitor este să depăș� ească fiecare obstacol pe care î�l î�ntâlneș� te. Impulsul direcț�ionat este cel mai important factor î�n reuș� ită. Boxerii extraordinari sunt selecț�ionaț�i din grupurile sociale care trebuie să lupte cel mai mult pentru a supravieț�ui. Conducătorii corporaț�iilor ș� i guvernelor se nasc adesea î�n cele mai modeste circumstanț�e, iar ascensiunea lor la vârf este legată direct de devotamentul lor. Cerul are grijă de omul care î�ș�i pune toată inima î�n munca sa. Î�n absorbirea lui, el î�ș�i pierde senzaț�ia egoistă de sine, iar mintea universală poate să î�ș�i transmită clar prin el energia ș� i creativitatea.

270

Magia din minte

ASPIRAȚIA PERMANENTĂ

Utilitatea obiectivelor depinde de capacitatea lor de a î�nlătura limitările din gândirea noastră. Un om se î�ntrece pe sine ț�intind mai sus decât a ț�intit î�nainte. Nu obiectivul este important, ci să ț�intească mai sus. Atunci când este atins un obiectiv, acesta devine efectiv o limită dacă nu este î�nlocuit de un obiectiv mai î�nalt. Omul care realizează ceva ș� i î�ș�i petrece apoi timpul felicitându-se î�ș�i anulează dezvoltarea, pentru că, atunci când mulț�umirea de sine acaparează natura umană, egoul creș� te ș� i individul stagnează. Dacă nu î�ncercăm să ne î�ntrecem pe noi î�nș� ine, ne dezintegrăm. Dacă nu î�ncercăm să fim mai buni, ne este imposibil până ș� i să rămânem la fel de buni. Forț�ele dinamice ale vieț�ii sunt dezvoltarea ș� i degradarea ș� i nimic nu este static; lucrurile merg ori î�ntr-o direcț�ie, ori î�n cealaltă.

Acum câț�iva ani, î�n urma unui accident de maș� ină, un tânăr a rămas paralizat de la gât î�n jos, cu excepț�ia degetului arătător de la mâna dreaptă, pe care de-abia mai putea să î�l folosească. Î�n timp ce stătea î�ntins î�n pat ș� i reflecta la situaț�ia lui, s-a hotărât să î�ș�i dezvolte o abilitate cu acel deget arătător. Avea o maș� ină de scris montată pe pat ș� i braț�ul drept aș� ezat î�n faț�a ei ca să poată apăsa tastele cu arătătorul. Eforturile iniț�iale au fost extrem de î�ncete ș� i au necesitat multă concentrare ș� i determinare. A trudit ore î�ntregi ca să scrie o singură propoziț�ie. Pe măsură ce săptămânile s-au făcut luni, a putut să scrie o pagină, apoi două, î�n cele din urmă 12 sau mai multe. După un an, nu numai că tasta eficient, dar stătea efectiv î�n ș� ezut pe pat ca să o facă. Astăzi se deplasează î�n cârje ș� i a î�nceput un program de recuperare completă. Pare să fie pe drumul către vindecare. Te-ai

Dezvoltarea abilităților

271

aș� tepta ca o asemenea tenacitate ș� i un asemenea scop să aparț�ină unei persoane foarte î�nverș� unate, dar acest tânăr este de o modestie profundă ș� i are un simț� al umorului deosebit. Când a fost î�ntrebat cum a putut să obț�ină asemenea rezultate miraculoase, a afirmat: „Mi s-a dat acest corp ș� i eu l-am distrus. Cel puț�in să î�l fac să revină la condiț�ia î�n care era atunci când l-am găsit”.

Oamenii au cercetat pustiul lipsit de drumuri de la poli, au călătorit către adâncurile mărilor, s-au avântat î�n văzduh ș� i acum se gândesc să călătorească printre stele. Cine poate spune că nimic nu este imposibil pentru mintea ș� i eforturile omului? Î�n el există puterea de a-ș� i imagina o lume mai bună decât cea î�n care trăieș� te ș� i nu conteneș� te î�n î�ncercarea de a o găsi. Imaginaț�ia ar trebui tratată cu o grijă deosebită, deoarece reprezintă instrumentul eliberării din robia î�n care suntem ț�inuț�i. Putem fi orice suntem capabili să vizualizăm, să facem orice putem să ne imaginăm, deoarece imaginile care ni se formează î�n minte ne duc î�n mod inevitabil la munca ce î�nfăptuieș� te realizarea lor.

ACCEPTAREA INTERIOARĂ

O abilitate se dezvoltă prin credinț�a că o ai deja. Această dobândire a priori a abilităț�ii î�i permite individului să se poarte de parcă i-ar fi imposibil să nu reuș� ească. Va trece totuș� i printr-o perioadă de inaptitudine, dar acea inaptitudine nu va fi permanentă. Le va depăș� i pe toate, toate temerile, toată ineficacitatea, pentru că este susț�inut î�n toate situaț�iile de o viziune interioară pe care a acceptat-o deja ca fiind realitatea. Dacă un om aspiră la o aptitudine, devine î�mplinit numai după acceptarea interioară. Nimeni nu

272

Magia din minte

poate fi vreodată mai bun sau mai mare decât î�n vizualizarea sa mentală. Dacă ne acceptăm ca fiind exact aș� a cum suntem deja, e imposibil să ne perfecț�ionăm. Pentru a deveni mai buni, trebuie să gândim că suntem mai buni, nu î�n sensul egoist de a gândi că ni se cuvine ceva, ci î�n sensul spiritual mai larg de a ne da seama că toate lucrurile provin din imaginea din interior. O asemenea atitudine psihică a egoului î�l eliberează din robia faț�ă de sine î�nsuș� i ș� i î�i permite să accepte de bună realitatea existenț�ei ș� i eficacităț�ii sale extinse.

Priceperea este î�n primul rând o chestiune de a deveni un instrument al acț�iunii unei minț�i ș� i unei voinț�e superioare. Orice efort egocentric de a domina lumea sau de a genera acț�iune din punctul de vedere al minț�ii superficiale ridică imediat problema controlului de sine al egoului. Orice sistem al controlului de sine, î�n măsura î�n care se apropie de un control de sine perfect, se apropie ș� i de frustrarea de sine, deoarece controlul presupune să î�mpiedici ceva să facă ceea ce este î�nclinat î�n mod normal să facă. Ideea de a ne purta î�n concordanț�ă cu natura noastră î�ntâlneș� te obiecț�ii peste tot. Să elimini restricț�iile din natura umană ar fi ca ș� i cum ai da drumul unui nor de lăcuste. Grupuri religioase ș� i sociale au adoptat ideea că omul este mai mult lucrarea diavolului decât a lui Dumnezeu, că natura sa animalică trebuie constrânsă prin legi ș� i interdicț�ii. Astfel, omului î�i este impusă dualitatea, necesitatea de a prezenta un chip lumii î�n timp ce trăieș� ti cu alt chip î�n singurătate, ș� i ea este responsabilă de mai multe boli mentale ș� i fizice decât toț�i microbii descoperiț�i vreodată.

Dezvoltarea abilităților

FII TU ÎNSUȚI

273

Prezentăm un chip lumii, î�nsă avem altul î�n intimitatea casei noastre, iar faptul de a ș� ti că nu suntem ceea ce se aș� teaptă lumea să fim se manifestă î�ntr-un fel de conș� tiinț�ă socială care face niș� te laș� i din noi toț�i. Cei mai mulț�i dintre noi se tem să fie ei î�nș� iș� i. Ca niș� te cameleoni, ne schimbăm culoarea pentru a ne potrivi cu fundalul. Opiniile noastre sunt formate de ceea ce se aș� teaptă oamenii ca noi să gândim; tipurile noastre de comportament se bazează pe modul î�n care se aș� teaptă oamenii ca noi să ne comportăm; ș� i de vreme ce gândim î�ntotdeauna ca răspuns la situaț�iile exterioare, nici nu prea ș� tim cum ne simț�im ș� i nu avem altă percepț�ie de sine î�n afară de cea care se reflectă î�n ochii celorlalț�i. „Dar, mai presus de toate, cu tine fii cinstit”, a scris Shakespeare, „urmează-atunci, ca noaptea după zi, că nu poț�i fi duplicitar cu nimeni”*. Este important să te porț�i î�n concordanț�ă cu propria natură. Atunci când trăieș� ti cu sinceritate ș� i pasiune, Divinitatea î�ș�i transmite direct prin tine propria expresie. Fiecăruia dintre noi i se acordă o individualitate unică. Atâta timp cât acea individualitate nu este restricț�ionată de inhibiț�ii ș� i frică, este capabilă să exprime ceva diferit ș� i vital, dar atunci când este î�mpiedicată ș� i limitată de temeri, nu poate să se exprime deloc. Torentul de energie universală stăvilit se î�ntoarce apoi î�mpotriva sa ș� i laturile dualiste ale naturii egoului, precum câinele cadrilat ș� i pisica pestriț�ă**, „se devorează una pe alta”.

* Hamlet, traducere de Violeta Popa şi George Volceanov, Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, p. 81. (n.tr.)

** Personaje din poemul The Duel (Duelul) al scriitorului american Eugene Field. (n.tr.)

274

Magia din minte

Nenumăraț�i oameni sunt î�mpiedicaț�i să î�nveț�e pentru că se tem să î�ncerce. Î�n ei se găseș� te o mândrie falsă, care este legată direct de ego, iar acesta nu î�i va lăsa să î�ntreprindă ceva cu stângăcie, deoarece duce lipsă de smerenie, ș� i nu î�i va lăsa să î�nceapă nimic ș� i să fie novici, deoarece nu poate să suporte ideea că nu este mai bun decât alț�ii. Dacă un om scapă de sinele-ego ș� i acceptă că este doar un instrument al voinț�ei ș� i acț�iunii divinităț�ii, poate î�ncepe să î�nveț�e o abilitate cu cea mai mare smerenie ș� i indiferenț�ă faț�ă de opinia celorlalț�i. Poate să se râdă de el fără să fie ruș� inat; poate să suporte o atitudine batjocoritoare fără să se simtă ridicol; poate să râdă de el î�nsuș� i; poate să se ridiculizeze singur; dar î�n tot acest timp viziunea sa arde aprins ș� i ș� tie că î�ntr-o bună zi va dobândi acea abilitate. Nu are nicio frică, pentru că frica este posibilă doar pentru ego, iar î�n natura sa, acesta a fost subordonat. Demarează toate acț�iunile dând dovadă de curaj, perseverenț�ă ș� i credinț�ă. Doar pentru că trudeș� te neî�ncetat la poarta creaț�iei, poarta cedează până la urmă, ș� i prin intermediul lui se fac lucrări minunate, deoarece mâna î�i este miș� cată de către divinitate. Oricare ar fi inspiraț�ia ta, ț�ine minte următorul lucru: expertul î�n acea abilitate se află î�n tine. Cel care o deț�ine deja este cel mai mare dintre toț�i. Lasă pe mâna sa realizarea, ș� i dă-te la o parte ș� i vei descoperi că î�n scurt timp realizezi ceva cu pricepere ș� i cunoș� tinț�e desăvârș� ite.

10 CUM SĂ ÎȚI CREEZI

PROPRIUL TALENT

Creativitatea include un secret. Omul creator dovedeș� te o legătură psihică profundă cu misterul impenetrabil al vieț�ii. El î�ș�i face treaba cu aceeaș� i naturaleț�e cu care o floare creș� te din pământ, pentru că a atins o unitate î�n relaț�iile mentale ș� i spirituale care î�l fac să pară a fi parte din lucrul pe care î�l realizează. Artistul desăvârș� it devine una cu sarcina sa, atât de legat de ea î�n gesturi ș� i î�n ființ�ă î�ncât e aproape imposibil să distingi unde se sfârș� eș� te omul ș� i unde î�ncepe munca. Carl Jung afirmă că nu Goethe l-a creat pe Faust, ci mai degrabă Faust l-a creat pe Goethe. Se pare că depind absolut unul de celălalt pentru că fiecare reprezintă acelaș� i lucru. Faust este o extensie a lui Goethe la fel cum Goethe este o extensie a lui Faust.

ARTISTUL ÎNTRUCHIPAT

Talentul reprezintă un amestec absolut al individului cu munca lui. Picturile unui mare pictor devin acel pictor, exact aș� a cum pictorul devine extraordinarele picturi. Atunci când vedem o persoană care dovedeș� te un mare talent, simț�im un fel de extaz î�n faț�a acestei manifestări a unei minț�i ș� i abilităț�i supreme. Orice dovadă a talentului este

276

Magia din minte

un fel de experienț�ă religioasă pentru cei care o privesc, deoarece ea stabileș� te o comuniune î�ntre Sinele Secret ș� i individ. Există o viaț�ă ș� i o superforț�ă a căror sferă de acț�iune este î�n mare parte invizibilă ș� i se află î�n afara graniț�elor lumii noastre obiș� nuite. Este ceva mai important decât atomii. Există o inteligenț�ă mult mai evoluată decât oricare alta, care este inclusă î�n creierul uman. Există o poartă către o altă lume, care se deschide câteodată ș� i î�i permite individului să fie cuprins de puteri stranii, aflate cu mult peste nivelul capacităț�ilor sale personale. Atunci când se î�ntâmplă asta, î�l vedem pe artistul î�ntruchipat, omul cu un talent extraordinar, care poate să ne demonstreze direct î�ntr-un domeniu al activităț�ii sale puterea nemăsurată, î�nț�elepciunea ș� i frumuseț�ea divinităț�ii. Misterul omului talentat este acela că el este fixat direct î�n mintea universală, care se manifestă prin el fără nicio restricț�ie sau distorsionare din partea egoului. Nu omul este responsabil pentru munca sa, ci o putere aflată dincolo de el ș� i deasupra sa, care se manifestă prin el, folosindu-l ca pe un instrument. Î�n esenț�a sa cea mai adâncă, fiecare om este un artist ș� i ajunge la î�mplinirea totală ca individ numai atunci când î�ș�i dă la o parte natura egoistă ș� i permite talentului creator al Divinităț�ii să lucreze prin el, să î�ndeplinească acele sarcini care pot fi realizate cel mai bine prin natura sa individuală perfecț�ionată. Atunci când ne trăim viaț�a concentraț�i pe ego ș� i legaț�i de dorinț�e ș� i satisfacț�ii egoiste, devine imposibil să atingem deș� teptarea spirituală sau să ne î�mplinim ca persoane creative. Suntem prea ataș� aț�i de lumea materială. Dorinț�a de a fi mai buni, de a avea mai mult, de a trăi î�n confort material nu ne lasă să vedem marile posibilităț�i ale existenț�ei. Această viaț�ă

Cum să îți creezi propriul talent

277

măruntă pe care o trăim nu este importantă pentru bunurile pământeș� ti pe care ni le aduce, ci pentru căutarea î�n care ne implică. Până când nu ne stabilim drept scop principal să descoperim cine suntem, de unde venim ș� i care este relaț�ia noastră cu viaț�a, trebuie să o trăim ca pe pâlpâirea scurtă a unei lumânări, î�n totală necunoș� tinț�ă de cauză ș� i î�ntr-un automatism orb, dând ascultare presiunilor care se dezvoltă î�n lumea exterioară, după cum ne influenț�ează ele simț�urile.

VIZIUNEA CREATOARE

Atunci când sufletul omului este miș� cat de perceperea laturii creatoare a naturii sale, acesta vede imediat dezastrul inerent î�ntr-o viaț�ă dusă pe baza obiectivelor materiale. Vede că ceea ce a crezut dintotdeauna că este, egoul său, e iluzoriu, că dorinț�ele care se dezvoltă din ego î�l conduc î�ntr-un labirint î�n care drumurile î�ncâlcite î�l vor face să î�ș�i piardă ș� ansa de iluminare. Un asemenea om ar putea să renunț�e la toată averea, la faimă, la toate bunurile lumeș� ti ca să nu mai fie indus î�n eroare ș� i să se dedice existenț�ei sale cu hotărârea de a fi motivat î�n toate de lumina interioară care porneș� te din mintea universală. Un asemenea ascetism impus î�i permite individului să se cufunde complet î�n slujba Sinelui Secret. Ioan Botezătorul, cutreierând pustia î�n căutarea sufletului său nemuritor, este un exemplu la fel de bun precum pictorul francez Gaugain, care a renunț�at la carieră ș� i la familie pentru a pleca să picteze pe o insulă din Mările Sudului. Fiecare dintre ei a fost atins de viziunea creatoare, fiecare trebuia să o slujească cu orice preț� .

278

Magia din minte

Atunci când ochii unui om se deschid î�n faț�a naturii creatoare a divinităț�ii, nu mai are î�ncotro, trebuie să î�i servească drept instrument ș� i nimic nu î�i stă î�n cale. Acest proces creator este impersonal, pune stăpânire pe natura umană ș� i o foloseș� te la maximum, iar persoana are performanț�e creatoare cu mult peste ceea ce este posibil minț�ii conș� tiente normale. Atunci când această forț�ă predomină î�ntr-adevăr î�n structura noastră, ea ne monopolizează energia. Î�n artistul deș� teptat, viaț�a este condusă de subconș� tient. Intenț�ia conș� tientă î�nseamnă puț�in ș� i omul este dus de un curent ascuns î�n care este prins ca î�ntr-o plasă ș� i la care ia parte bucuros.

CONȘTIINȚA OBIȘNUITĂ

Participation mistique** reprezintă secretul creaț�iei artistice ș� i constă î�n acapararea individului de către Sinele Secret, astfel î�ncât omul devine un emisar pentru manifestarea frumuseț�ii, diversităț�ii ș� i complexităț�ii infinite a minț�ii universale. Nimeni nu face un lucru cu adevărat bine atunci când î�l face cu intenț�ie conș� tientă. Eficacitatea î�n acț�iune este î�ntotdeauna rezultatul unei naturaleț�e inconș� tiente. Nu ajunge să fie priceput î�ntr-o activitate prin analiza obiectivă a acț�iunilor sale luate separat de acț�iunile celorlalț�i, ci printr-o identificare completă cu activitatea care trebuie efectuată. Samuel Taylor Coleridge a scris: „Î�ncă din copilărie m-am obiș� nuit cu abstractizarea, aș� a că nu î�mi mai dădeam seama de altceva decât de punctul de interes obiș� nuit asupra căruia î�mi stăruia privirea ș� i apoi, printr-un fel

* Participare mistică, în limba franceză în original. (n.tr.)

Cum să îți creezi propriul talent

279

de transfuzie ș� i transmitere a conș� tiinț�ei mele, mă identificam cu obiectul”. Participarea la viaț�a altuia prin mediul mistic al conș� tiinț�ei comune este esenț�a creaț�iei artistice. Omul care se preface că realizează ceva cu intenț�ie conș� tientă ș� i la î�ndemnul dorinț�elor separate ș� i unice ale egoului realizează acel lucru la lumina unei lumânări, î�ntr-o arenă î�n care sunt disponibili mii de kilowaț�i. Nu poate să dea naș� tere unei activităț�i adevărate ș� i eficiente prin intermediul cunoș� tinț�elor limitate ș� i a perspectivei minuscule a minț�ii conș� tiente. Toate operele de artă făcute cu intenț�ie sunt ș� terse ș� i inutile, î�nfăț�iș� ează numai cliș� ee ș� i nu sunt opere de artă, ci numai un soi de sincretism al elementelor de cunoaș� tere disponibile egoului. Un asemenea efort î�n activitatea scriitoricească este jurnalismul; î�n artă, realizarea posterelor; î�n muzică, melodiile scrise pentru bani; iar individul care face asta, chiar dacă se ascunde sub mantia artistului, se distruge de fapt prin denaturarea cu bună ș� tiinț�ă a talentului său. Fiecare om are un talent î�ntr-o anumită zonă a naturii sale, un talent atât de mare cum nu a mai existat vreodată, ș� i dacă acest talent nu s-a manifestat este din cauză că natura egoistă l-a stăvilit. Indiferent cât de mult a dăinuit stavila, indiferent cât de strâns controlată a fost natura egoistă, stavila poate fi î�nlăturată, puterea poate fi eliberată, omul poate să î�ș�i î�mplinească talentul la cel mai î�nalt nivel ș� i să trăiască viaț�a artistului î�ntruchipat. Primul lucru ce trebuie făcut este să î�ț�i î�ntorci privirea către interior ș� i să scapi natura egoistă de dorinț�ele egoiste. Odată ce î�ntreaga natură umană este lăsată pe mâna unei puteri mai mari decât ea, pentru a fi folosită î�n orice scop, fără ț�el sau intenț�ie, atunci această putere î�ș�i croieș� te drum, omul î�ncepe să se

280

Magia din minte

transforme, acț�ionând natural î�n toate situaț�iile, î�ndrumat corect î�n toate acț�iunile.

ATITUDINEA PSIHICĂ

Î�n adoptarea unei atitudini psihice corecte a egoului există o bucurie imensă. Individul are sentimentul că este util, o convingere î�nrădăcinată î�n suflet că acț�ionează î�n cea mai bună manieră posibilă. Acesta este sentimentul de „graț�ie” pe care î�l are omul religios. Este momentul de creativitate pe care î�l are artistul. Este perioada de productivitate mare pe care o are omul de afaceri. Este momentul de formă maximă pe care î�l are sportivul. Fiecare slujeș� te, acț�ionează sub impulsul unei inteligenț�e ș� i a unui talent superior minț�ii superficiale, astfel î�ncât relaț�ia este acceptată ca fiind aceea dintre un copil fericit ș� i un tată iubitor. Despre acest moment î�n care suntem pe aceeaș� i lungime de undă ș� i despre creaț�iile care rezultă, Friedrich Nietzche a scris: „Nu poț�i să respingi complet ideea că eș� ti o simplă î�ncarnare, un organ sau un agent al unei puteri colosale. Noț�iunea revelaț�iei descrie destul de simplu această condiț�ie; prin aceasta î�nț�eleg că ceva extrem de convulsiv ș� i tulburător ajunge dintr-odată să poată fi văzut ș� i auzit, cu o determinare ș� i o exactitate de nedescris. Auzi – dar nu cauț�i; iei – dar nu î�ntrebi cine î�ț�i dă: eș� ti străfulgerat de un gând, inevitabil fără ezitare – n-am avut niciodată o ș� ansă î�n faț�a sa. Totul se î�ntâmplă î�n î�ntregime fără un act de voinț�ă, ca o erupț�ie de libertate, independenț�ă, putere ș� i divinitate”. Este nevoie de curaj ca să î�naintezi î�n zonele necunoscute ale subconș� tientului. Este nevoie de î�ndrăzneală ș� i

Cum să îți creezi propriul talent

281

curaj pentru a abandona corabia mică a sinelui egoist ș� i a î�nota către insula neexplorată a Sinelui Secret care se află dincolo de linia orizontului. Mulț�i oameni se agaț�ă de natura lor egoistă de parcă aceasta ar putea să î�i salveze, dar care, de fapt, î�i abandonează cu totul. Durerea, frustrarea ș� i ineficienț�a sunt singurele recompense care î�i revin omului ce î�ș�i urmează egoul ș� i cu toate acestea el se agaț�ă de idolul său fals î�n orice î�mprejurare, asemenea unui om care se î�neacă ș� i se prinde de un pai. S-a î�nvăț�at atât de mult cu existenț�a fantasmei pe care o venerează î�ncât chiar ș� i atunci când vede că este amăgit, nu poate să se despartă de fantoma sa. Dar trebuie să se despartă, să î�nainteze î�n zonele neexplorate ale subconș� tientului, pentru că î�n sfârș� it sinele-ego î�l abandonează de tot, se prăbuș� eș� te ș� i se dezintegrează odată cu dezintegrarea corpului. La sfârș� it î�ș�i dă seama că trebuie să se abandoneze milei ș� i bunăvoinț�ei a ceva infinit ș� i etern, care l-a făcut î�n primul rând să se nască ș� i acum î�l face să moară.

NICIO ÎNDRĂZNEALĂ NU ESTE FATALĂ

Cei temători au parte de accidente, corupere, boală ș� i prostie. Premiul î�i revine î�ntotdeauna celui cutezător, iar omul curajos este stăpânul universului. Dar î�n ciuda acestor realităț�i evidente, majoritatea oamenilor se ghemuiesc î�n peș� teri, refuză să abandoneze siguranț�a, fie ea cât de mică, ș� i să pornească repede î�n căutarea a ceea ce este extraordinar ș� i bun. Dacă ai curajul să riș� ti, soarta nu te va abandona. Universul lucrează de partea omului care aspiră. Le dă aripi păsărilor, î�notătoare peș� tilor ș� i atinge cu magie degetele de la picioarele celui care merge pe sârmă. „Nicio

282

Magia din minte

î�ndrăzneală nu este fatală”, a scris René Crevel. Sinele Secret are un loc special pentru purtătorii săi de făclii. De-a lungul spiț�elor subț�iri ale evoluț�iei, cei cutezători ș� i curajoș� i au un avans considerabil. Din omul care are curaj ș� i tenacitate î�n inimă porneș� te o forț�ă irezistibilă; nu poate fi oprit pentru că este folosit de către o putere infinită ș� i omnipotentă. Dar cei care ridică î�n jurul lor cochilia egoului ș� i refuză să î�ndrăznească sau să aspire storc prin acest act psihic esenț�a vieț�ii din corpul ș� i sufletul lor; inevitabil se vor dezintegra, pentru că au refuzat să se dezvolte.

Să dai drumul egoului ș� i să te centrezi î�n conș� tiinț�a minț�ii universale reprezintă cea mai mare aventură posibilă pentru că î�nseamnă să părăseș� ti ț� ărmurile lipsite de pericol ș� i să călătoreș� ti dincolo de orizonturile vizibile. Totuș� i, după ce este făcut acest prim pas, imediat ce omul nu mai răspunde lumii materiale, imediat ce î�ș�i lasă mintea, corpul ș� i inima î�n seama Sinelui Secret, este uimit de bucuria ș� i seninătatea interioară. Numai sinele superficial poate să simtă frica, ș� i odată ce acesta a fost subordonat, la fel este subordonată ș� i frica. Egoul are ceva de pierdut numai pentru că se vede pe sine î�nsuș� i ca fiind separat. Odată ce această idee a caracterului separat a cedat î�n faț�a percepț�iei fundamentale a unităț�ii, individul nu mai simte frica î�ntrucât nu are nimic de pierdut. Sentimentul că faci parte din toate lucrurile ș� i din toate ființ�ele vii reprezintă o stare psihică ce produce o satisfacț�ie de nedescris. Este extazul despre care vorbesc misticii, sentimentul creativităț�ii despre care vorbesc artiș� tii, revelaț�ia religioasă despre care vorbesc sfinț�ii. Nu î�i este refuzată nimănui, este la î�ndemâna tuturor. Odată ce î�i apare unui om, ea furnizează o trambulină

Cum să îți creezi propriul talent

283

pentru dezvoltarea unui talent prin care poate să exprime natura infinită a Divinităț�ii.

AVENTURA METAFIZICĂ

Revelaț�ia religioasă este exact acelaș� i lucru cu activitatea creatoare. Ambele sunt aventuri metafizice. Presupun dobândirea unei perspective totale asupra universului, nu a uneia parț�iale. Se află î�n afara timpului, spaț�iului ș� i individualităț�ii ș� i sunt centrate î�n termeni eterni ș� i semnificaț�ii unitare. Talentul se dezvoltă î�ntr-o persoană atunci când a î�nceput deș� teptarea ei spirituală, deoarece fiecare dintre noi are talentul î�nnăscut ș� i scopul vieț�ii este să fii creativ. Atunci când deș� teptarea spirituală este veritabilă, la fel va fi ș� i talentul, nu compulsiv sau obsesiv, permiț�ând individului să î�ș�i facă munca cu o bucurie pură, să dea fructe ca un pom roditor. Devine apoi posibil ca el să se supună instinctelor ș� i intuiț�iei ș� i să nu fie inhibat î�n acț�iunile sale de ceea ce aș� teaptă ceilalț�i de la el. Ajunge aproape de esenț�a adevărului pentru că vede impostura ș� i ipocrizia legate de subiectivitate. El subordonează î�n totalitate această subiectivitate î�n toate acț�iunile ș� i gândurile sale, iar talentul care i se acordă este talentul a ceva aflat mai presus de el. Arta ni se adresează î�n simbolurile universalităț�ii ființ�ei noastre adevărate. Prin ea percepem o părticică a extazului ș� i unităț�ii din care am apărut. Prin ea putem să obț�inem o noț�iune vagă î�n privinț�a destinului măreț� care î�l aș� teaptă pe om. Î�ntr-o bună zi, oamenii vor ajunge să fie î�n î�ntregime deș� teptaț�i spiritual ș� i, prin urmare, pe de-a-ntregul religioș� i, nu doar credincioș� i, aș� a cum sunt câț�iva acum, ci oameni care ș� tiu, sunt cauze, forț�e primare, iluminaț�i î�n

284

Magia din minte

î�ntregime, zei de fapt, egali de acum î�n potenț�ial. Atitudinea care rezultă din faptul că omul î�ș�i descoperă talentul î�nnăscut nu este una a acț�iunii sau gândului intenț�ionat, ci una care caută să descopere. Scriitorul inventiv nu ia pana î�n ideea de a „realiza” un anumit lucru, ci numai pentru a vedea ce va veni prin intermediul lui ș� i se va manifesta pe hârtie. Omul care î�ș�i foloseș� te cu adevărat talentul poate să facă asta pentru că se lasă folosit de el. Atitudinea mentală corectă este aceea că orice ar fi acolo va trece de partea cealaltă ș� i nu va trebui nici iniț�iată, nici oprită. Nu trebuie să ș� tii ce vine, cum va arăta, ci doar să ai mintea deschisă ș� i să î�l laș� i să treacă. Nu te deranja nici măcar să î�l analizezi î�ndeaproape, pentru că dacă vei face asta, s-ar putea să crezi că ș� tii ce este ș� i din cauza acestei fixări î�n minte î�l vei face static ș� i acesta nu va mai creș� te ș� i nu va mai fi flexibil ș� i creativ. Tot ce este măreț� , bun ș� i de durată izvorăș� te din procesele subconș� tiente ale Sinelui Secret ș� i atunci când suntem puș� i î�n miș� care de mintea superioară, ne dovedim talentele. Doamne, mă apără de gândul pe care oamenii îl au În minte numai,

Căci cel ce-ngân-un cântec ce nu va fi menit uitării Gândește până-n măduva spinării.

– Amy Lowell

Cum să îți creezi propriul talent

MUNCA CREATOARE

285

Sinele Secret are o mie de feț�e, care pot fi accesate printr-o mie de uș� i, iar atunci când una se deschide ș� i chipul este văzut de cineva, î�n individ explodează un torent de creativitate, un fel de supertalent. Ființ�a umană care abia conș� tientizează este incompletă, o manifestare superficială a sferelor nelimitate din inteligenț�a subconș� tientă, dar fiecare poate să pătrundă î�n mintea universală pe o cale ș� i, atunci când o face, î�ș�i creează propriul talent, î�nfăț�iș� ând lumii un anumit aspect al Divinităț� ii. Niciunui om nu i se refuză talentul, doar el î�nsuș� i poate să ș� i-l refuze. Atunci când permite să î�i fie î�ncorsetată conș� tiinț�a de către ego, nu poate să apeleze la nivelul subconș� tient pentru inspiraț�ia ș� i determinarea necesare muncii creatoare. Individualitatea unică este mijlocul folosit de Sinele Secret pentru a-ș� i manifesta talentul ș� i este ridiculizat î�n cea mai mare parte de către societatea noastră industrială modernă. Sistemul nostru de educaț�ie ne î�nvaț�ă conformismul. Maș� inăria industrială are nevoie de muncitori ș� i aceș� tia trebuie să fie previzibili, iar previzibilitatea, î�n ce priveș� te societatea, se obț�ine cel mai bine inculcând aceeaș� i conș� tiinț�ă socială fiecărui om. Prin urmare, individul trăieș� te î�ntr-o rutină pe care nu el a ales-o, ci i-a fost selectată de societate. Ș� i opiniile sale i-au fost oferite de grup, iar el le acceptă ca făcând parte din condiț�ia vieț�ii sale. Nu gândeș� te deloc singur. Crede că instituț�iile politice cărora le aparț�ine sunt cele mai bune, că sindicatul muncitoresc căruia î�i aparț�ine este cel mai bun, că statul, oraș� ul ș� i comunitatea cărora le aparț�ine sunt cele mai bune. Nu poate să ia o decizie obiectivă î�n privinț�a a ceea ce î�ntâlneș� te, dar

286

Magia din minte

reacț�ionează la tot ceea ce î�i afectează opiniile preconcepute. Această bază egoistă de a aprecia lucrurile este complet falsă ș� i statică pentru că nu permite individului să se dezvolte. Adevărul poate fi absolut la o analiză finală, dar pentru fiecare este o chestiune individuală. Ceea ce este bine pentru unul nu este neapărat bine pentru toț�i, dar niciuna dintre variante nu reprezintă binele suprem pentru individ.

Atâta timp cât omul continuă să trăiască î�n grupuri, conș� tiinț�a socială va avea o funcț�ie precisă ș� i necesară, dar o asemenea conș� tiinț�ă socială trebuie să asigure dezvoltarea ș� i responsabilitatea individuală, deoarece acum are tendinț�a de a se anula făcând maș� inării din susț�inătorii săi. Firmele industriale mari descoperă că dividendele le sunt aduse de cutia cu idei din fabrică. Atunci când un muncitor este î�ncurajat să se gândească creativ la afacerea î�n care munceș� te, atitudinea sa mentală faț�ă de afacere se schimbă. Nu numai că devine mai eficient î�n realizarea sarcinilor, dar mai devreme sau mai târziu contribuie ș� i la dezvoltarea afacerii. Niciun om nu este făcut să pună piuliț�e pe ș� uruburi cât e ziua de lungă. Aceasta este o sarcină pentru o maș� inărie. Dar un om ar putea să suporte o asemenea slujbă dacă i se permite să caute mijloacele prin care ar putea fi făcută mai eficient. Bineî�nț�eles că nu va fi dispus să desfăș� oare o asemenea activitate, dacă are impresia că ar avea drept consecinț�ă pierderea slujbei, ci numai dacă are impresia că va fi răsplătit cu o slujbă mai bună sau cu un venit mai bun. Problemele fundamentale ale progresului industrial sunt descrise cu precizie de către forț�ele opuse ale angajaț�ilor ș� i managementului. Organizarea forț�ei de muncă s-a dezvoltat

Cum să îți creezi propriul talent

287

ca formă de protecț�ie a muncitorului î�mpotriva exploatării, dar atitudinea sa psihologică a devenit statică. Se opune î�n mare parte progresului tehnologic care ar putea să desființ�eze anumite categorii de slujbe, iar angajarea de prea multă mână de lucru î�n toate industriile a căpătat asemenea proporț�ii î�ncât reprezintă o povară pentru operaț�iunile eficiente. Soluț�ia dezvoltării industriale eficiente nu se află î�n organizarea forț�ei de muncă, ci mai degrabă î�ntr-un management luminat care face din aceasta o parte a eforturilor sale creatoare, răsplăteș� te fiecare om î�n mod individual ș� i permite participarea fiecărui membru al organizaț�iei la roadele acelei organizaț�ii. Atunci când se va atinge î�n sfârș� it o asemenea iluminare la nivel industrial, va avea loc o unificare a forț�ei de muncă, deoarece scopurile lor vor fi aceleaș� i ș� i fiecare om va avea o responsabilitate creatoare faț�ă de munca sa.

PRODUCTIVITATEA

Talentul creator necesită producț�ie. Eliminarea egoului î�n favoarea î�ndrumării Sinelui Secret are ca rezultat faptul că omul este î�mpins să realizeze sarcini pe care î�nainte le-ar fi considerat imposibile. Niciun munte nu este prea î�nalt, nicio sălbăticie prea î�ntinsă, iar sufletul creator aflat pe aceeaș� i lungime de undă cu divinitatea munceș� te ș� i produce î�n mod constant. Thomas Carlyle a scris: „Chiar ș� i atunci când face muncile cele mai umile, sufletul omului se liniș� teș� te cuprins de un soi de armonie veritabilă din momentul î�n care se apucă de lucru. Produceț�i! Chiar dacă este vorba doar de cea mai jalnică ș� i mai măruntă părticică dintr-un produs, produceț�i-o î�n numele lui Dumnezeu”.

288

Magia din minte

Î�n cea mai mare parte suntem prea inhibaț�i ș� i constrânș� i ca să ne putem exprima personalitatea care ne aparț�ine î�n mod unic. Natura omului controlată de ego se comportă î�ntotdeauna î�n concordanț�ă cu ideea referitoare la modul î�n care se aș� teaptă oamenii să se comporte. Deoarece nu se cunoaș� te pe sine, nu ș� tie ce simte cu adevărat, ci adoptă mai degrabă trăiri din obiectivele-dorinț�e decât din individualitatea î�nnăscută. Omul care î�ndură de toate pentru a câș� tiga bani este un exemplu clasic al constrângerii ș� i inhibiț�iei. Î�i trage pe sfoară pe cei care î�i sunt inferiori ș� i î�ș�i linguș� eș� te superiorii, iar prin deformarea valorilor morale care rezultă, î�năbuș� ă atât de tare Sinele Secret î�ncât î�i este imposibil să fie creativ sau spontan î�n vreun domeniu de activitate. Câș� tigul banilor nu este un scop î�n viaț�ă. Venerarea zeului lor, Mammon, are doar consecinț�e fatale. Dar realizările sunt unul dintre principalele ț�eluri ale vieț�ii, iar acestea au adesea drept consecinț�ă succesul bănesc. Principalul ț�el al fiecăruia dintre noi ar trebui să fie acela de a fi ceea ce suntem î�n mod natural ș� i de a trăi ș� i de a ne comporta aș� a cum am fost creaț�i de natură. Am fost lăsaț�i pe Pământ de o putere superioară nouă; ne-am manifestat î�n această formă deosebită pentru ca î�n omenire să se reflecte imaginea Divinităț�ii. Nu putem să reflectăm această imagine sau să facem munca firească pentru noi dacă suntem constrânș� i, centrându-ne conș� tiinț�a pe natura noastră egoistă. Spontaneitatea este secretul pentru a face lucrurile bine. Omul acț� ionează î�n concordanț� ă cu î�ntreaga sa natură atunci când face lucrurile cu pasiune, nu gândind. Raț�iunea este ș� i ea valoroasă, dar serveș� te unei lumi limitate ș� i unor cunoș� tinț�e limitate. Atunci când un om acț�ionează numai î�n concordanț�ă cu raț�iunea sa, o face având doar cele mai

Cum să îți creezi propriul talent

289

simple date. Dar atunci când acț�ionează instinctiv ș� i intuitiv, acț�ionează ca instrument pentru Sinele Secret ș� i î�n spatele acț�iunii sale stau toate cunoș� tinț�ele, toată inteligenț�a ș� i toată puterea. Atunci când eș� ti spontan î�n acț�iuni ș� i î�n gândire, eș� ti tu î�nsuț�i, iar atunci când eș� ti tu î�nsuț�i, eș� ti de o sută de ori mai eficient, mai fericit, mai creativ decât atunci când î�ț�i trăieș� ti viaț�a î�n concordanț�ă cu ț�elurile minț�ii superficiale. Omul cu un control ș� i intenț�ii conș� tiente î�ș�i reprimă talentul, deoarece reprimă acț�iunea divinităț�ii î�n el. Mintea conș� tientă sau egoul nu dovedesc niciodată vreun talent, iar omul a cărui viaț�ă este condusă de ele nu poate fi niciodată creativ.

INTRĂ ÎN JOC

Eliberează-te. Scapă de inhibiț�ie ș� i frică ș� i fii tu î�nsuț�i. Î�nvaț�ă să gândeș� ti ș� i să te comporț�i natural, spontan; î�n viaț�a ta vor intra armonia ș� i simetria ș� i î�ț�i vei descoperi talentul î�nnăscut. Majoritatea oamenilor nu î�ș�i găsesc niciodată locul potrivit pentru simplul motiv că inhibă talentul pe care î�l au. Este nevoie de curaj pentru a risca ș� i pentru a face lucrurile care î�ț�i vin firesc. Este mult mai uș� or să stai pe margine, să te uiț�i la altcineva cum î�ș�i î�ndeplineș� te rolul ș� i să critici. Discuț�iile de luni dimineaț�a sunt notorii î�n fotbalul american, iar î�n lumea artei este de mult evident că un critic este un artist frustrat. Fulton Oursler povesteș� te: „Î�ntr-o seară de iarnă, cu mulț�i ani î�n urmă, când aveam vreo 20 de ani, băteam de zor la o maș� ină de scris î�n redacț�ia ziarului Baltimore American. Unul dintre băieț�ii care transmitea redactorilor materialele scrise de reporteri m-a chemat î�n biroul

290

Magia din minte

redactorului-ș� ef, o morsă bătrână ș� i cheală, cu mustăț�i albe ca niș� te grădini suspendate ș� i un simț� al umorului pervers. Lăsat pe spate î�n scaunul său rotativ, m-a î�ntrebat: — Cânț�i la pian? — Nu, domnule. — La vioară?

— Nu, domnule?

— Cânț�i cu vocea? — Nu, domnule.

— Atunci du-te la Lyric ș� i scrie un articol despre concert. Criticul nostru muzical tocmai a murit. Slujba e a ta”.

Dacă anticiparea ar fi ca privirea retrospectivă, am fi cu toț�ii regi. Nu e nevoie de multă imaginaț�ie ș� i de absolut nicio iniț�iativă ca să identifici greș� elile oamenilor care au curajul să î�ncerce atunci când rezultatele sunt incerte. Talentul creator poartă cu el un element de risc profund personal. Î�nainte ca individul să devină un mijloc potrivit, trebuie să se agaț�e cu vârful degetelor de o stâncă, metaforic vorbind, ș� i să stea suspendat î�ntre viaț�ă ș� i moarte. Î�n această poziț�ie psihologică de conș� tientizare a elementelor de bază ale vieț�ii, nu mai este confuz î�n privinț�a scopurilor Sinelui Secret, poate să perceapă rapid impostura ș� i subterfugiile acț�iunii ș� i gândului egoist ș� i să acț�ioneze î�ntotdeauna ca un instrument al divinităț� ii. O indiferenț�ă profundă faț�ă de opiniile celorlalț�i care există alături de recunoaș� terea unei legături spirituale comune î�i aduce individului personalitatea sa reală ș� i unică, permite î�ntregii sale vieț�i să fie o expresie a acelei laturi specifice a Celui Suprem care poate să se manifeste cel mai bine prin

Cum să îți creezi propriul talent

291

intermediul lui. Astfel î�ș�i descoperă talentul. Poate fi î�n domeniul artelor, ș� tiinț�elor, afacerilor, războiului sau politicii; dar oriunde î�ș�i găseș� te locul, acesta i se va potrivi mănuș� ă, de parcă ar fi fost făcuț�i unul pentru altul, iar el î�ș�i va face munca î�n aș� a fel î�ncât nu se va distinge de ea.

CĂLIREA ÎN FOC

Fiecare individ creativ trebuie să treacă printr-un proces de călire î�n timpul căruia are de-a face cu focul, după care rezistenț�a sa creș� te. Viaț�a nu este un lucru atât de delicat î�ncât să fie abordată cu o atingere gingaș� ă. Uită-te î�n jur ș� i vei vedea că natura î�i alege pe cei binecuvântaț�i supunându-i celor mai severe probe. Din creuzetul conflictelor ies cei cu inimă de leu care duc mai departe flacăra evoluț�iei. Omul care se supune celor mai aspre î�ncercări este î�n final cel mai bun instrument pentru î�ndeplinirea scopurilor Sinelui Secret. El este cel prin intermediul căruia se realizează lucrări grandioase, de el depind marile evenimente. Muș� chiul exersat devine mai puternic, mintea exersată devine mai inteligentă; inima exersată devine mai î�ndrăzneaț�ă; î�nsă nimic nu distruge la fel de repede ca neî�ntrebuinț�area. Reprimarea ș� i inhibiț�ia î�l î�nconjoară cu limite pe om mai mult decât orice alt obstacol cu care se confruntă. Dacă un lucru ar fi la fel de uș� or de făcut pe cât este de spus, am fi cu toț�ii sfinț�i. Exorcizarea fricii, anxietăț�ii ș� i ostilităț�ii din conș� tiinț�ă nu este o chestiune simplă ș� i e aproape imposibilă atâta timp cât egoul stăpâneș� te natura omului. Pentru ca viaț�a individului să fie firească, ea trebuie trăită ca o extensie a Divinităț�ii. Raț�iunea trebuie subordonată

292

Magia din minte

ca principiu fundamental. Emoț�ia trebuie subordonată ca forț�ă călăuzitoare. Acț�iunea ș� i gândirea trebuie să apară î�n mod spontan ș� i lipsit de efort, ca rezultat al plasării conș� tiinț�ei pe o poziț�ie mai degrabă de observator decât de iniț�iator.

Dezvoltarea talentului depinde de deș� teptarea spirituală. Individul care nu s-a deș� teptat se naș� te cu talent, dar dacă nu se trezeș� te î�n timpul vieț�ii, este devorat la propriu de către forț�a care î�l stăpâneș� te, pentru că nu poate să ș� i-l exprime, iar laturile opuse ale naturii sale sunt î�ntr-un conflict permanent una cu alta.

FĂ CEEA CE EȘTI

Dale a făcut parte din Corpul de Puș� caș� i Marini ai Statelor Unite î�n timpul celui de-al Doilea Război Mondial ș� i a luptat cu un curaj extrem î�n cinci campanii. Î�nainte de î�nrolare, urmase ș� coala de arte ș� i primele sale lucrări î�n ulei demonstrau că are perspective mari. Pericolul ș� i dezastrul cu care s-a confruntat i-au schimbat î�nsă atitudinea ș� i imediat ce a fost lăsat la vatră, a hotărât că î�ș�i doreș� te bunuri materiale. A î�nceput să le obț�ină, ș� i-a luat o slujbă î�ntr-o agenț�ie de publicitate ca responsabil de proiectare, a avansat î�ncet-î�ncet până a ajuns director artistic, a primit un salariu care i-a permis să trăiască bine. Era î�nsă departe de a fi fericit. A uitat de ș� evalet ș� i de culori, iar ieș� irile la bar î�n fiecare seară au căpătat asemenea proporț�ii î�ncât rareori se ducea la culcare fără să fie beat. Î�n scurt timp a î�nceput să bea ș� i î�n timpul zilei, iar celor apropiaț�i le-a fost evident că nutrea mari resentimente. Atunci când aceste resentimente s-au manifestat sub forma unui atac artritic, doctorul i-a recomandat lui Dale

Cum să îți creezi propriul talent

293

să stea la pat, ș� i astfel a avut timp să se gândească. Î�ntr-o zi, un prieten vechi de la ș� coala de arte, care avea acum o carieră de pictor, a venit la el ș� i au stat de vorbă. Prietenul s-a uitat la apartamentul luxos. — Câș� tigi probabil destul de bine, a spus el.

— Sigur, i-a răspuns Dale. Douăzeci de mii pe an ș� i toate veniturile suplimentare. Practic orice î�mi doresc. Ș� i tu? Prietenul lui a zâmbit.

— Am noroc dacă fac trei mii pe an, iar micul meu studio ar î�ncăpea î�ntr-un colț� al acestui apartament. — De ce nu renunț�i atunci? l-a î�ntrebat Dale. Vino la agenț�ia de publicitate. Î�ț�i dau zece mii pentru î�nceput. Prietenul lui Dale a clătinat din cap.

— Nu, mulț�umesc, a zis. Sunt mulț�umit aș� a cum sunt. — Chiar eș� ti? l-a î�ntrebat Dale. — Da.

— Î�ntr-adevăr mulț�umit, zici? — Sigur. Tu nu eș� ti?

— Sunt cât se poate de nefericit.

Atunci se pare că tu ar trebui să te schimbi. Nu sunt destui bani pe lume ca să mă ț�ină legat de o slujbă nenorocită. Nu pictezi, nu? Nu văd niciun ș� evalet ș� i nicio pânză î�n tot apartamentul. — Am renunț�at, i-a răspuns Dale.

— Ai renunț�at, aș� adar, stai la pat, ai bani mulț�i ș� i eș� ti nefericit. Hai să-ț�i spun ceva. E un studio chiar lângă al meu ș� i chiria e de 30 de dolari pe lună. Renunț�ă la slujbă,

294

Magia din minte

mută-te acolo ș� i reapucă-te de pictură. Dacă nu mă î�nș� el, ăsta-i leacul pentru suferinț�a ta.

După ce prietenul lui a plecat, Dale s-a gândit. Î�n acea seară a făcut rost de pensule, culori î�n ulei ș� i a î�nceput să picteze. Până la sfârș� itul săptămânii era profund captivat, iar durerile artritice î�i dispăruseră. S-a mutat din apartament î�n studio ș� i de atunci pictează. Zâmbeș� te vesel acum î�mbrăcat î�n ș� orț�ul său pătat de culori.

— Am câș� tigat două mii cinci sute de dolari anul trecut, spune el, bani frumoș� i pentru un pictor, dar abia am scos-o la capăt. Î�nsă nici nu î�mi pasă de sărăcie. Nu vreau decât să pictez. Atunci când pictez sunt pe deplin fericit pentru că fac ceva ce am î�n mine.

CREATIVITATEA ȘI COMPETITIVITATEA

Somerset Maugham a scris: „Î�n anumite limite, artistul poate să trăiască după pofta inimii. Î�n alte profesii, î�n medicină, de exemplu, sau î�n magistratură, eș� ti liber să alegi, dar după ce-ai optat, î�ț�i pierzi libertatea. Eș� ti ț�inut de regulile profesiunii tale; normele de comportament ț�i se impun. Ș� ablonul este dinainte stabilit. Numai artistul... ș� i-l poate stabili pe-al său”**.

Atunci când î�ț�i laș� i viaț�a pe mâinile Sinelui Secret, se eliberează ș� i se dezvoltă î�n tine canalul de comunicare cel mai bine adaptat pentru exprimarea divinităț�ii ș� i iese la suprafaț�ă un talent unic. Se deschide o direcț�ie de dezvoltare, î�n cadrul căreia eș� ti perfect liber. Are puț�in de-a face

* * Bilanţ, traducere de Sanda Râpeanu, Editura Garamond, Bucureşti, 1995, p. 36. (n.tr.)

Cum să îți creezi propriul talent

295

cu poziț�ia ta î�n societate sau cu statutul de membru al unor grupuri sociale. Mintea ș� i talentul tău se dezvoltă independent de legăturile materiale, pentru că le-ai lăsat pe mâinile Sinelui Secret ca să le folosească aș� a cum e mai bine. Fiecare dintre noi î�ș�i găseș� te cel mai bine satisfacț�ia ca persoană ș� i î�mplinirea ca membru al societăț�ii atunci când duce o viaț�ă de artist, nu neapărat o viaț�ă de pictor sau de scriitor, ci de artist î�n sensul că atitudinea sa faț�ă de toate lucrurile este mai degrabă una creatoare decât competitivă.

Lumea competiț�iei este lumea dorinț�elor egoiste, deoarece competiț�ia urmăreș� te să ai un ascendent asupra celorlalț�i. Oamenii conduș� i de pasiunea de a dovedi că sunt mai buni privesc î�n general lumea cu ostilitate ș� i pe fiecare om î�l consideră duș� man. Este clar că o asemenea percepț�ie limitată a naturii ș� i a scopului vieț�ii mai adesea distruge decât binecuvântează, pentru că victoria este î�ntotdeauna temporară ș� i î�nfrângerea î�i aș� teaptă pe toț�i cei a căror viaț�ă se î�nvârte î�n jurul superiorităț�ii. Egoul se naș� te, î�nfloreș� te, se usucă ș� i moare la fel cum corpul material ș� i individul ale cărui aspiraț�ii se concentrează pe acesta trebuie să urmeze un ciclu care duce la î�nfrângerea ș� i dezintegrarea finală. Oh, perioada de cea mai mare prosperitate a egoului este î�n regulă. Un om aflat î�n deplinătatea forț�elor sale poate să stea pe muntele său personal, să se bată cu pumnul î�n piept ș� i să sfideze lumea, dar apogeul său trece repede, ziua care este viaț�a sa se duce ș� i apogeul devine o amintire vagă pe măsură ce umbrele cresc tot mai mult. Pentru a lua parte liber ș� i î�n î�ntregime la toate lucrurile, viziunea extinsă care percepe marș� ul maiestuos al evoluț�iei trebuie adoptată de individ ca fiind fundamentală î�n

296

Magia din minte

atitudinea sa faț�ă de viaț�ă. Un asemenea om ar putea părea competitiv prin participarea la acț�iuni competitive, dar nu concurează din dorinț�a egoistă de a fi mai bun sau superior, ci numai ca rezultat al faptului că s-a deschis ca mijloc de exprimare pentru Sinele Secret. Este folosit î�n toate acț�iunile ș� i nu foloseș� te niciodată ș� i, deoarece vede că este unit la nivel fundamental cu toț� i oamenii, poate să intre î�n competiț�ie fără ostilitate, atât î�n privinț�a câș� tigului, cât ș� i a pierderii. Poate să î�i privească cu aceeaș� i consideraț�ie ș� i pe cei pe care î�i î�nvinge ș� i pe cei care î�l î�nving pe el, î�ntrucât fiecare reprezintă pentru el aceeaș� i persoană imuabilă a cărei manifestare ș� tie că este el î�nsuș� i.

RENUNȚAREA ADUCE CONTROLUL

Atitudinea cu adevărat creatoare este una pasivă î�n măsura î�n care ascultă ș� i nu dă ordine. Cu toate acestea, ceea ce se creează î�n individul a cărui ureche este pe aceeaș� i frecvenț�ă cu divinitatea este î�ncărcat cu cea mai vitală energie imaginabilă, care î�ntrece cu mult orice este posibil voinț�ei egoiste. Voinț�a egoului este cea care î�l distruge î�n cele din urmă pe individ pentru că î�l aruncă î�n permanenț�ă î�mpotriva unor obstacole care sunt de neclintit î�ntrucât nu sunt î�nț�elese. Puterea voinț�ei caută să dărâme uș� i pe care le-ai aborda mai bine cu o cheie. Omul iluminat este un om talentat pentru că este creativ, ș� i această creativitate î�i este insuflată de sentimentul de unitate cu toate lucrurile. Obstacolele, opoziț�ia ș� i duș� manii au un î�nț�eles pentru el numai î�n măsura î�n care indică o absenț�ă a î�nț�elegerii din partea lui ș� i el nu caută niciodată realizările acț�ionând

Cum să îți creezi propriul talent

297

pripit, ci numai î�ncercând să le pătrundă mental ș� i spiritual semnificaț�ia reală. Învățătorul meu este cuceritorul care le știe Și le vede pe toate, Stăpânul Infinit În mila sa, vindecător al lumii

Prin el ne sunt predate aceste adevăruri.

– Theragatha*

Corabia vieț�ii tale a ajuns la dezastru eș� uând pe bancuri de nisip neexplorate? Î�n caz afirmativ, cea mai bună lecț�ie pe care poț�i să o î�nveț�i este posibilă acum, deoarece corabia ta nu s-ar fi î�mpotmolit dacă navigatorul potrivit ar fi trasat cursul. La cârmă au fost sinele superficial ș� i natura egoistă, iar percepț�ia limitată a minț�ii superficiale nu ar fi avut de unde să ș� tie de bancurile de nisip neexplorate. Corabia ta este acum eș� uată ș� i singura modalitate prin care se poate elibera este să î�i predai comanda Stăpânului care cunoaș� te bine aceste ape. Renunț�area este principiul prin care se câș� tigă controlul suprem. Sinele superficial autoritar î�ncearcă î�ncontinuu să fie ș� ef ș� i strigătul său vrăjit „eu, eu, eu” ar putea foarte uș� or să amăgească î�ntreaga conș� tiinț�ă î�ntr-o viaț�ă ș� i o putere de cunoaș� tere limitată, dar atunci când o persoană are parte de suficientă durere ș� i dificultăț�i, apare o crăpătură î�n coaja dură a egoului ș� i este lăsată să treacă o lumină care iluminează doar o clipă, făcând conș� tiinț�a să tresară. Atunci ș� tie omul că viaț�a ș� i sinele său

* Theragatha este un text budist, o colecție de poezii scurte în Pali, atribuită membrilor comunității budiste timpurii. Acesta este clasificat ca parte a Khuddaka Nikaya, colecția de cărți minore din Sutta Pitaka. (n.ed.) 

298

Magia din minte

sunt î�n mâinile a ceva ce î�i este superior, că identitatea sa din mintea superficială a fost mereu o iluzie, de care s-a eliberat î�n acest moment de iluminare.

Oamenii creativi ne influenț�ează deoarece sunt plini de posibilităț�i. Sunt pomi din care cad fructele coapte ș� i aproape că nu putem să stăm lângă ei fără să obț�inem vreun bine neaș� teptat. Atitudinea omului creativ are aspect de belș� ug, de parcă ar prezenta o anumită legătură mistică cu un corn al abundenț�ei, nu neapărat pentru lucruri materiale, ci pentru idei ș� i posibilităț�i care dau o notă universală î�n tot ceea ce face. Un lucru bun este eficient ș� i generator. Creș� te ș� i se propagă ș� i î�ș�i face loc. Ia ființ�ă dintr-un impuls irezistibil al minț�ii universale ș� i mijlocul de exprimare al manifestării sale este î�ntotdeauna omul cu o atitudine artistică faț�ă de viaț�ă. Ralph Waldo Emerson a scris: „Artistul adevărat are î�ntreaga planetă ca piedestal”. El vede posibilităț�ile inerente tuturor lucrurilor, este un descoperitor al universului ș� i un interpret pentru semenii săi mai puț�in iluminaț�i.

CUM SĂ ÎȚI ELIBEREZI TALENTUL

Fiecare om este legat printr-o î�nclinare ascunsă de un anumit aspect al vieț�ii. Atunci când nu mai are constrângeri, limitări ș� i inhibiț�ii care î�i sunt impuse de educaț�ie ș� i pregătire, poate să î�ș�i arate preferinț�a subconș� tientă ș� i prin ea să se pună de acord cu talentul creator pe care î�l are î�n mod natural. Un asemenea talent are posibilităț�i nelimitate de manifestare. Nu trebuie să aibă nicio legătură cu aș� a-zisele arte, poate fi un lucru la fel de simplu ca un anumit talent pentru bunătate sau iubire. Ar putea fi talentul de a vorbi,

Cum să îți creezi propriul talent

299

de a convinge, de a fi profesor, talentul pentru cercetare, pentru studiu. Ar putea fi î�n ș� tiinț�e sau î�n afaceri, dar oriunde ar fi, la apariț�ia sa se va dovedi a fi superior capacităț�ilor oamenilor care sunt conduș� i numai de ț�eluri competitive ș� i dorinț�e egoiste. Î�ș�i va avea originea î�ntr-un izvor inepuizabil, î�i va fi superior persoanei, va părea că el o foloseș� te pe ea, nu ea pe el. Sinele său muritor obiș� nuit va trăi cu talentul său î�ntr-o stare permanentă de î�ncântare care î�l ia prin surprindere. Va ș� ti că este vizitat de ceva aflat deasupra ș� i dincolo de sine, î�l va trata tot timpul cu o grijă afectuoasă, î�l va urma, i se va supune, nu î�i va da niciodată ordine. Lucrul cel mai frustrant care poate să se î�ntâmple î�ntr-o viaț�ă de om este ca talentul î�nnăscut să nu se dezvolte. Un asemenea eș� ec nu poate să se î�ntâmple decât din cauza faptului că egoul controlează natura, î�mpiedicând dezvoltarea individului î�n direcț�ia plănuită.

Torentul de energie creatoare care există î�n fiecare ființ�ă umană ajunge să fie stăvilit numai de cele mai serioase pericole. Resentimentele, amărăciunea, ura ș� i ostilitatea reprezintă adaptarea defectuoasă ce rezultă dintr-o natură creatoare frustrată ș� i acestea î�ș�i găsesc inevitabil echivalentul î�n boli fizice. Problemele cu inima, bolile circulatorii, artrita, reumatismul, cancerul, ulcerul sunt toate simptome psihosomatice care rezultă din blocarea energiei creatoare. Nu numai că este un imperativ să ne eliberăm talentul pentru a ne î�mplini ca indivizi, dar este la fel de important să ni-l eliberăm pentru a trăi o viaț�ă plină de vigoare din punct de vedere fizic, pentru a avea un corp sănătos. Aceste scopuri pot fi î�ndeplinite numai coborându-ne barierele egoiste, lăsându-ne viaț�a î�n mâinile divinităț�ii, ca să fie

300

Magia din minte

folosită î�n acel scop căruia i se potriveș� te cel mai bine natura noastră fundamentală. Atunci când putem să facem asta, devenim persoane naturale, ne contopim cu sarcina ș� i munca noastră î�n aș� a măsură î�ncât părem o extensie a activităț�ilor noastre ș� i ele o extensie a noastră. Obț�inem o eficacitate î�n acț�iune direct proporț�ională cu măsura î�n care ne-am lăsat viaț�a î�n mâinile Sinelui Secret, iar manifestarea superioară î�n acț�iune ș� i abilităț�i care răzbate prin noi nu este a sinelui superficial, ci î�l foloseș� te pe acesta ca pe un instrument pentru a-ș� i realiza scopurile î�n lume.

STEAUA TA SPECIALĂ

Cu toț�ii suntem niș� te artiș� ti adevăraț�i î�n mod inerent, deoarece fiecare dintre noi reflectă o imagine a minț�ii ș� i inteligenț�ei unice care stă la baza creaț�iei î�n masa omenirii aflată î�n creș� tere a. Pe măsură ce trecem prin viaț�ă, zugrăvim o imagine a acelui tărâm mistic ș� i ocult de unde ne tragem ș� i unde ne vom î�ntoarce î�ntr-o bună zi. Atunci când plecăm, imaginea rămâne, cu semnătura noastră î�n colț� , ș� i este la fel de sigur reprezentarea a ceea ce am văzut, am simț�it, am auzit ș� i am î�ncercat să comunicăm, aș� a cum este ș� i imaginea pictorului, semnată ș� i agăț�ată pe peretele galeriei de artă. Ș� i la o analiză finală, cine poate să judece care viziune este cea mai frumoasă sau cea mai valoroasă? Deoarece, dacă un om trăieș� te o viaț�ă de artist, mâna sa este î�ndrumată de o voinț�ă care nu î�i aparț�ine ș� i ceea ce este creat prin intermediul lui este creat la porunca divinităț�ii, ale cărei tuș� e iscusite sporesc puț�in câte puț�in imaginea eternităț�ii ș� i a infinitului.

Cum să îți creezi propriul talent

301

Taie legăturile egoiste care te ț�in pe loc ș� i permite Sinelui Secret să se arate. Vei deveni incarnarea artistului. Î�n tine va î�ncepe să se dezvolte un talent la care poate să contribuie î�ntreaga ta natură. Vei î�ncepe să faci munca pe care doar tu poț�i să o faci, care te va î�mplini ca ființ�ă umană ș� i suflet ce aspiră. Oriunde te duce inima ta, poț�i să o urmezi vesel, cu siguranț�a interioară că te porț�i î�n concordanț�ă cu motivaț�iile cele mai profunde ale vieț�ii. Fiecare pentru bucuria muncii lui

Și fiecare pe propria stea separată

Va desena un lucru așa cum i se pare lui

Pentru Dumnezeul lucrurilor așa cum arată.

– Rudyard Kipling

11 CUM SĂ ÎȚI FOLOSEȘTI AL ȘASELEA SIMȚ

Existenț�a celui de-al ș� aselea simț� este bine cunoscută î�n prezent. De-a lungul secolelor au fost consemnate capacităț�i senzoriale extraordinare, dar numai recent î�n condiț�ii de laborator; existenț�a lor este dovedită acum î�n mod definitiv ș� i irevocabil. Sub denumirea de al ș� aselea simț� pot fi reunite toate fenomenele paranormale, cum ar fi telepatia, clarviziunea ș� i telechinezia, care sunt numite î�n parapsihologie ESP*, percepț�ie extrasenzorială. Î�nț�elegerea intuitivă a circumstanț�elor provine din folosirea celui de-al ș� aselea simț� , iar sfera de acț�iune este cu mult mai mari decât cele ale celorlalte cinci.

LUMEA NEDESLUȘITĂ

Organele senzoriale fizice ne dezvăluie doar informaț�ii foarte sărace despre ceea ce se găseș� te de fapt î�n lumea materială. Ele î�nregistrează vibraț�ii. Fiecare simț� î�nregistrează un segment minuscul din spectrul total al vibraț�iilor. Î�nregistrările tuturor celor cinci simț�uri reprezintă numai o parte infinitezimală din spectrul total. Despre fiecare

* Extra-sensory perception, în lb. engl. (n.ed.)

304

Magia din minte

obiect pe care î�l î�ntâlnim rămâne nespus de un milion de ori mai mult decât ne dezvăluie simț�urile fizice. Ne deplasăm î�ncoace ș� i î�ncolo printr-o lume despre care obț�inem numai o impresie foarte neclară. Obiectele pe care le considerăm solide nu sunt deloc solide, sunt doar vibraț�ii mai î�nalte delimitate ș� i totul există î�ntr-o stare permanentă de miș� care ș� i curgere. Forma este doar o î�ngrădire a miș� cării î�n cadrul dimensiunii, iar la o analiză finală, toate lucrurile sunt mai mult mentale decât fizice.

Ș� tiinț�ele naturii au reuș� it să reducă cea mai mică fărâmă de materie la nimic, au descoperit că substanț�a fundamentală este energie sau inteligenț�ă, chiar ș� i cel mai materialist cercetător a fost obligat să ajungă la concluzia inevitabilă potrivit căreia toate lucrurile sunt î�n esenț�ă idei, care sunt menț�inute sub forma pe care o au ca niș� te concepte ale unei inteligenț�e universale. Prin această inteligenț�ă universală ne descoperim cel de-al ș� aselea simț� , prin ea ajungem la iluminarea spirituală. Absorbirea egoului de către această inteligenț�ă este cea care aduce salvarea individului, î�i permite să î�ș�i trăiască viaț�a î�ntr-o stare de acord ș� i armonie. Despre această acț�iune psihologică prin care te dezbraci de sinele mărunt ș� i atingi un sine mai cuprinzător vorbesc marii mistici atunci când î�ș�i consemnează ajungerea la „momentul adevărului”. Există o minte vastă ș� i măreaț�ă responsabilă pentru crearea universului, care este î�n sens foarte real universul î�nsuș� i, ș� i această inteligenț�ă infinită ș� i eternă creează doar din propria substanț�ă, ș� i tot ceea ce creează este î�n mod firesc ea î�nsăș� i, nu ceva diferit, cu excepț�ia limitărilor care i se impun din cauza faptului că devine ceva parț�ial ș� i

Cum să îți folosești al șaselea simț

305

incomplet. Toată creaț�ia este o manifestare a minț�ii ș� i inteligenț�ei unice care se află la baza sa. Prin urmare, fiecare om are î�n el o superminte lipsită de limitări ș� i restricț�ii, iar această minte, care lucrează sub nivelul inteligenț�ei conș� tiente, este capabilă de o î�ndrumare absolută ș� i corectă î�n toate lucrurile, pentru că ea î�nț�elege ș� i percepe toate lucrurile.

MOMENTELE DE ILUMINARE

Mintea universală este o manifestare a Sinelui Secret, a acelei voinț�e divine care conduce î�n mod inevitabil omenirea pe calea evoluț�iei. Mintea superficială ș� i egoul sunt produse ale celor cinci simț�uri, ale cunoș� tinț�elor pe care un om le dobândeș� te cât trăieș� te ș� i, deoarece sunt rezultate ale unei cunoaș� teri limitate ș� i ale unei experienț�e parț�iale, sunt cele mai slabe mijloace pentru desfăș� urarea unei acț�iuni. Eficacitatea absolută î�i revine omului care î�ș�i cufundă egoul î�n mintea universală ș� i permite Sinelui Secret să î�l î�ndrume. Atitudinea sa psihologică este cea a unui ascultător; mintea ș� i inima sa din interior se pun pe aceeaș� i frecvenț�ă cu o conș� tiinț�ă mai extinsă, un sentiment al ființ�ării mai măreț�; impresiile, cunoș� tinț�ele ș� i impulsurile intuitive î�i vin din această sursă cu o autoritate mai mare decât orice receptează el prin intermediul organelor senzoriale. „Din când î�n când sună trompeta de pe crenelurile ascunse ale eternităț�ii”, a scris Francis Thompson*. Ș� i pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce î�naintăm î�n viaț�ă, vine un moment, oricât de trecător, când apare o crăpătură î�n zidul

*  Francis Thompson (1859-1907) a fost un poet și mistic englez. La îndemnul tatălui său, a urmat școala de medicină, dar la 26 de ani a plecat de acasă pentru a-și urma talentul de scriitor și poet. (n.ed.)

306

Magia din minte

solid al conș� tiinț�ei ș� i reuș� im să vedem pentru o clipă prin el sferele luminii eterne ș� i ale cunoaș� terii infinite, iar î�n acel moment suntem î�ntr-adevăr stăpâniț�i de al ș� aselea simț�; are loc ceva paranormal, o mostră de cunoaș� tere intuitivă; citim gândurile celorlalț�i, vedem la distanț�ă sau î�nț�elegem evenimente viitoare. O asemenea experienț�ă ne face să ne cutremurăm. Pentru moment, uităm că suntem absorbiț�i î�n lumea materială. Î�ncepem să vedem posibilităț�ile uimitoare ale minț�ii ș� i conș� tiinț�ei. Ne convingem că atunci când avem de-a face cu lucrurile materiale, avem de-a face cu consecinț�e, nu cu cauze; ș� tim că toate cauzele există î�n minte. Î�ncepem să percepem posibilităț�i infinite, perspective vaste, nuanț�e subtile care ne-au fost ascunse de conș� tiinț�a noastră limitată. O asemenea conș� tientizare poate să ne vină dintr-un eveniment mărunt sau important. Ar putea să urmeze dintr-un lucru simplu, cum ar fi î�nț�elegerea bruscă a gândurilor altei persoane. Deasupra noastră ar putea să erupă o lumină ș� i să ș� tim dintr-odată despre un eveniment viitor. Poate că unul dintre visele noastre se adevereș� te sau se materializează cineva drag ș� i ne dă instrucț�iuni cu privire la o anumită acț�iune. Î�n orice caz, fenomene intuitive li se î�ntâmplă tuturor oamenilor. Jucătorul de zaruri care o imploră pe zeiț�a norocului să î�i surâdă la următoarea aruncare nu se roagă î�ntotdeauna î�n zadar de ș� ansă. Deschide câteodată un canal î�ntre el ș� i inteligenț�a omnipotentă, iar zarurile cad î�n mod repetat pe numere magice atâta timp î�ncât reduc la absurd probabilităț�ile matematice.

Cum să îți folosești al șaselea simț

INTUIȚIA ȘI RAȚIUNEA

307

Intuiț�ia este mult mai de î�ncredere decât raț�iunea, deoarece raț�iunea face planuri având acces limitat la realităț�i, î�n timp ce intuiț�ia are la î�ndemână toate cunoș� tinț�ele care au existat vreodată ș� i care vor exista vreodată. Folosirea celui de-al ș� aselea simț� nu este î�nsă o chestiune simplă, cum ar fi să î�ț�i laș� i viaț�a î�n seama a ceea ce simț�i. Este foarte uș� or să cazi î�n capcana de a te lăsa condus de emoț�ii, sub impresia greș� ită că emoț�iile sunt trăiri intuitive. Nimic mai neadevărat. Emoț�ia este un cal sălbatic care aleargă cu locuitorul acelui corp ș� i cel care este stăpânit de emoț�ii se află î�n strânsoarea a ceva ș� i mai rău decât cunoaș� terea limitată; este o unealtă oarbă a temerilor, urii ș� i invidiilor egoiste. O asemenea viaț�ă reprezintă povestea unui idiot, fără nicio ț�intă. Raț�iunea poate să controleze emoț�iile ș� i reprezintă un î�ndrumător mult mai bun. Raț�iunea are î�nsă limite atât î�n privinț� a eficacităț� ii, cât ș� i a cunoaș� terii, ș� i atunci când a obț�inut supremaț�ie asupra naturii emoț�ionale, poate fi subordonată fără grijă conducerii intuiț�iei; astfel, î�ntreaga viaț�ă este adusă la un nivel de competenț�ă ș� i armonie. Charles Steinmetz de la compania General Electric a scris: „Î�ntr-o bună zi oamenii vor descoperi că lucrurile materiale nu le vor aduce fericirea ș� i că nu sunt de folos pentru a-i face creativi ș� i puternici. Oamenii de ș� tiinț�ă ai lumii î�ș�i vor transforma atunci laboratoarele pentru a-l studia pe Dumnezeu, rugăciunea ș� i forț�ele spirituale care până acum abia au fost atinse. Când această zi va veni, lumea va asista la mai mult progres î�ntr-o singură generaț�ie decât î�n ultimele patru”.

308

Magia din minte

Raț�iunea ne permite să abordăm eficient situaț�iile imediate, dar numai î�n sfera informaț�iilor disponibile celor cinci simț� uri. Raț� iunea ne spune că putem să ieș� im fără haină î�ntr-o zi î�nsorită, dar norii de furtună care se adună dincolo de orizont se află î�n afara sferei raț�iunii ș� i, atunci când plouă la sfârș� itul după-amiezii, se dovedeș� te că raț�iunea a greș� it. Trebuie să avem î�ncredere î�n conș� tiinț�a extinsă din străfundurile individului î�nainte ca acț�iunile sale să poată fi conduse cunoscând toț�i factorii. Raț�iunea este o unealtă, iar logica este o metodă eficientă de a gândi, dar fiecare reprezintă doar un mijloc care nu este mai de î�ncredere decât informaț�ia care intră î�n ea. Din punctul de vedere al celorlalte persoane, omul intuitiv se poartă adesea iraț�ional, pentru că acț� iunile sale se bazează pe cunoș� tinț� e secrete care sunt ascunse unei minț�i mai logice. Omul raț�ional are dificultăț�i î�n a-l deosebi pe omul condus de emoț�ii de cel condus de intuiț�ie. Pentru el, ambii sunt iraț�ionali. Vede că omul condus de emoț�ii nu are aproape niciodată dreptate ș� i atribuie acest fapt punctelor oarbe psihice ale unui asemenea om. Î�l vede pe omul condus de intuiț�ie purtându-se iraț�ional, dar cu un succes continuu, ș� i atribuie acest lucru mai degrabă norocului decât unor mijloace eficiente de a se descurca î�n lume. Î�n consecinț�ă, omul raț�ional este aproape la fel de orb ca ș� i cel emoț�ional, pentru că a î�nchis ochii î�n faț�a posibilităț�ilor cunoaș� terii intuitive.

LOGICA ȘI ȘTIINȚA

Abordarea ș� tiinț�ifică a soluț�iilor la probleme funcț�ionează de la efect la cauză. Cunoaș� terea unei anumite probleme este conț�inută î�n acele realităț�i observabile efectiv la o

Cum să îți folosești al șaselea simț

309

cercetare atentă. Acest efect este domeniul efortului, iar logica este metoda prin care ș� tiinț�a merge de la efect la cauza care l-a produs. Acest procedeu a făcut progrese remarcabile, dar î�n cea mai mare parte, ele au fost î�n sfera datelor cunoscute. Din când î�n când, armatelor din laborator li se alătură un gânditor creativ ș� i dintr-o străfulgerare a intuiț�iei el sare peste ani î�ntregi de experimente minuț�ioase. Albert Einstein a afirmat că teoria relativităț�ii i s-a relevat î�ntr-un moment de inspiraț�ie, iar simplitatea formulei matematice finale, E este egal cu MC2, nu ar fi putut sta ascunsă de o armată de cercetători dacă semnificaț�ia sa nu s-ar fi aflat î�n afara perspectivei conș� tiinț�ei lor. Toate ș� tiinț�ele ș� i matematica sunt până la urmă filosofice, deoarece î�ncearcă să pătrundă misterele universului ș� i secretul vieț�ii, reprezentând eforturile omenirii la graniț�ele conș� tiinț�ei, î�n vederea extinderii ei constante. Primul pas pentru a ajunge să folosim cel de-al ș� aselea simț� care nu dă greș� niciodată este să recunoaș� tem că există î�n noi o minte care cunoaș� te răspunsul la toate problemele noastre. Nu este necesar să găsim o soluț�ie î�n lumea materială. De fapt, soluț�ia nu poate fi găsită niciodată acolo. Secretul stă î�n noi î�nș� ine ș� i nu trebuie să mergem mai departe de camera noastră pentru a găsi fiecare răspuns. Avem parte de o mângâiere fantastică atunci când descoperim î�n noi o minte infinită ș� i eternă care are răspunsul la fiecare problemă, când ne dăm seama că soluț�ia la fiecare situaț�ie î�ncurcată poate fi găsită dacă ne cercetăm sufletul. Dar dacă un om nu î�ș�i mai găseș� te locul î�n viaț�ă, s-ar putea să i se pară extrem de dificil să comunice cu natura sa interioară mai profundă, s-ar putea să devină chiar nevrotic din cauză că legăturile psihice cu creatorul său sunt tăiate.

310

Magia din minte

Atunci când se uită î�n cotloanele propriului suflet, acele coridoare neexplorate se î�ntind către infinit ș� i î�l î�nspăimântă prin vidul lor; este speriat, caută să se î�ntoarcă repede la siguranț�a instabilă a existenț�ei sale materiale. Este nevoie de curaj pentru a privi numeroasele chipuri ale Sinelui Secret. Divinitatea nu se găseș� te doar î�n frumuseț�e, tihnă, iubire ș� i armonie, ci se găseș� te la fel de mult ș� i î�n urâț�enie, probleme, ură ș� i discordie. Sinele Secret î�ș�i atinge scopul î�n toate iniț�iativele prin conflictul contrariilor ș� i, î�nainte să putem trăi ca ființ�e umane mature, trebuie să acceptăm toate laturile vieț�ii ca făcând parte dintr-un plan absolut sigur ș� i perfect pentru realizarea scopurilor divinităț�ii.

SIMȚUL LUI DUMNEZEU

Al ș� aselea simț� este un simț� al lui Dumnezeu, o identificare, oricât de efemeră, cu Sinele Secret care î�i dă individului posibilitatea ca î�ntr-o clipă să perceapă viitorul, trecutul ș� i prezentul î�ntr-o imagine instantanee, să cuprindă tot spaț�iul ș� i timpul î�ntre limitele propriei conș� tiinț�e. Dacă ai avea o asemenea conș� tientizare î�n permanenț�ă, ea ar face ca toate acț�iunile tale să nu dea greș� niciodată, iar scopul evoluț�iei trebuie să stea exact î�ntr-o asemenea ț�intă; î�nceputurile unei asemenea schimbări se pot observa deja î�n viaț�a multor oameni. Tabla de Ouija, ansa, globul de cristal ș� i astrologia ne î�nsoț�esc î�ncă din zorii istoriei consemnate. Asemenea fenomene vădesc categoric recunoaș� terea de către om a puterii intuiț�iei – un al ș� aselea simț� . Această aptitudine paranormală a minț�ii a fost ignorată î�n cea mai mare parte î�n ultimul secol de cuceriri materiale, dar acum, că metodele cercetării ș� tiinț�ifice sunt luate î�n vizor, pare

Cum să îți folosești al șaselea simț

311

inevitabil că progresele mentale ș� i spirituale vor umbri progresele materiale î�n anii ce vor urma. Este necesară o abordare nouă, o concepț�ie nouă î�nainte ca investigarea paranormalului să aducă rezultate. Metodele ș� tiinț�ei nu au demonstrat că pot fi adaptate la studiul unei lumi invizibile. Prin intermediul microscopului ș� i telescopului, ș� tiinț�a ș� i-a extins enorm câmpul vizual, dar pe tărâmul microcosmosului a dezintegrat atomul ș� i nu a găsit nimic, iar î�n lumea macrocosmosului a detectat galaxii î�ndepărtate care se î�ndepărtează cu viteza luminii î�ntr-un spaț�iu care nu ar trebui să existe. Î�n cele din urmă, toate investigaț�iile materiei au un teren comun, care constă î�n dispariț�ia individualităț�ii î�n unitate, î�ntr-o lume î�n care spaț�iul, timpul ș� i caracterul separat nu există, iar această lume nu poate fi reprezentată prin obiecte sau lucruri materiale, ci este î�n principal mentală ș� i nu poate fi supusă sondării instrumentelor fizice.

Investigaț�iile î�n domeniul parapsihologiei au dovedit î�n prezent că este posibil ca o minte să comunice cu alta fără niciun mijloc organic cunoscut, iar acest lucru a fost numit telepatie. S-a dovedit, de asemenea, că mintea poate să ajungă să cunoască evenimente viitoare ș� i acest lucru a fost numit previziune. S-a dovedit că mintea umană poate să vadă la distanț�ă ș� i acest lucru a fost numit clarviziune. S-a dovedit că mintea umană poate să influenț�eze comportarea obiectelor ș� i acest lucru a fost numit telechinezie. Toate aceste puteri ale minț�ii, oricât ar fi de nedesluș� ite sau greu de î�nț�eles, atunci când sunt puse laolaltă indică existenț�a unei zone complet neexplorate cu posibilităț�i vaste ș� i aproape de neimaginat care î�ntr-o bună zi î�l vor elibera cu

312

Magia din minte

siguranț�ă pe om din robia faț�ă de trup. Î�n plus, ele vădesc o revoluț�ie viitoare î�n ideile fundamentale despre viaț�ă.

OCEANUL CONȘTIINȚEI

Ș� tiinț�a a investigat î�ntotdeauna o lume a diversităț�ii, î�ncercând să stabilească relaț�ii î�ntre un lucru ș� i celelalte. Omul, ca animal, există î�ntr-o lume a acț�iunii ș� i reacț�iunii, dar omul, ca ființ�ă mentală, există î�ntr-o lume care nu pare să fie î�mpărț�ită, fără spaț�iu ș� i timp, deoarece î�n construcț�ia sa mentală el are î�nnăscută capacitatea de a se ridica deasupra acestora. Niciun om iluminat nu poate să aibă nimic de reproș� at investigaț�iilor realizate de doctorii J.B. Rhine ș� i S.G. Soal din domeniul parapsihologiei ș� i, din rezultatele lor, singura concluzie posibilă este aceasta: nu există nici pe departe mai multe minț�i individuale î�n lume, ci o singură minte, iar aceasta este infinită ș� i eternă ș� i reprezintă sursa care ne susț�ine pe fiecare dintre noi, este, î�n sensul cel mai real, fiecare dintre noi, exact aș� a cum fiecare dintre noi este, î�n sensul cel mai real, sursa î�n totalitatea ei. Dacă fiecare om există î�ntr-un ocean al conș� tiinț�ei ș� i conș� tiinț�a din el se află î�n toate celelalte lucruri ș� i î�n toț�i ceilalț�i oameni, este posibil să î�nț�elegem cu ce avem de-a face î�n cazul percepț�iei extrasenzoriale. S-a afirmat că inteligenț�a unui om este ca un aisberg: o treime din ea apare la suprafaț�ă, două treimi există dedesubt, dar parapsihologia dezvăluie că relaț�ia dintre inteligenț�a conș� tientă ș� i cea subconș� tientă este de 1 la un milion. Î�n plus, mintea subconș� tientă universală nu prezintă necesitatea de a fi educată î�n timpul vieț�ii individului. Ea oferă î�ndrumare eternă ș� i infinită, pentru că există de la î�nceputul

Cum să îți folosești al șaselea simț

313

timpului; cuprinde toate cunoș� tinț�ele, ș� i acea inteligenț�ă „educată” foarte măruntă dobândită de mintea conș� tientă reprezintă doar o luminiț�ă î�n comparaț�ie cu iluminarea cunoscută atunci când individul ș� i-a lăsat viaț�a să fie î�ndrumată de Sinele Secret. O persoană poate să obț�ină o conș� tientizare de o mie de ori mai mare prin folosirea luminată a minț�ii universale decât prin eforturi î�n lumea lucrurilor materiale. Odată ce Sinele Secret a fost dezvăluit î�n totalitate omenirii, educaț�ia, care astăzi necesită 16 ani din viaț�a unei persoane, se va realiza î�n câteva săptămâni sau chiar î�n câteva zile. Atunci când aspectele impresionante ș� i profunde ale minț�ii universale vor deveni atât de bine-cunoscute î�ncât să fie predate î�n ș� coli, clădirile ș� i podurile construite î�n prezent î�n ș� ase luni se vor ridica peste noapte.

Nu există particulă de materie care să nu aibă inteligenț�ă conș� tientă, oricât de firavă, limitată î�nsă la forma î�n care se găseș� te. Toate lucrurile există din bunăvoinț� a Sinelui Secret, care este î�nnăscut î�n fiecare, s-a transformat î�n fiecare lucru ca parte a unui plan universal ș� i chemarea la autocunoaș� tere care există î�n inima fiecărei ființ�e reprezintă acel impuls de a găsi î�n subiectivism acelaș� i sentiment de conș� tientizare de sine ș� i bucurie expresivă pe care l-a cunoscut î�n starea completă ș� i integrală. Să î�ț�i dezvolț�i cel de-al ș� aselea simț� î�nseamnă să î�nveț�i să foloseș� ti mintea universală, să nu mai trăieș� ti conform naturii separate ș� i egoiste ș� i să î�ț�i laș� i î�ntreaga viaț�ă î�n mâinile unei conș� tientizări mai extinse ș� i mai cuprinzătoare decât este posibil pentru sinele superficial.

314

Magia din minte

PAȘI CĂTRE DEȘTEPTAREA SPIRITUALĂ

Folosirea constantă a celui de-al ș� aselea simț� depinde de deș� teptarea spirituală, depinde de recunoaș� terea de către om a legăturii spirituale care î�l uneș� te cu toț�i ceilalț�i, cu toate lucrurile. Detronând egoul, î�nlăturându-i conș� tiinț�a aflată î�n centrul atenț�iei sinelui superficial, acesta ajunge astfel î�ntr-o stare de conș� tientizare mai mare care izvorăș� te direct din identificarea sa cu mintea unică ș� i viaț�a unică care este adevăratul locuitor al tuturor organismelor. Atunci când omul atinge această stare de iluminare, i se deschide o lume nouă pentru a fi explorată. Efectele fizice capătă o semnificaț�ie secundară. El vede că lucrurile î�ș�i au originea î�ntr-un plan invizibil, că toate cauzele sunt mentale, pornesc de la idei, de la vizualizări. Î�ncepe să vadă că lucrurile materiale nu sunt deloc realităț�i solide, ci manifestări parț�ial dezvăluite ale noț�iunilor din minte. Acum poate să î�ș�i dea seama de secretul acț�iunii mentale, de cel al modificării lucrurilor prin modificarea ideii care există î�n ele. Î�ncepe să vadă că această modificare este posibilă printr-o identificare completă a sa cu lucrul, că odată ce atinge această conș� tiinț�ă extinsă, poate să schimbe lucrurile doar prin simpla schimbare a ideii pe care o are despre ele, deoarece ș� i î�n el se află aceeaș� i minte ca ș� i î�n lucru. Nimic nu î�i este imposibil omului a cărui conș� tiinț�ă evadează din lanț�urile egoului. Odată ce se descotoroseș� te de sinele superficial, i se dezvăluie o lume care este limitată doar de eternitate ș� i infinit. Poate să devină orice doreș� te, poate să realizeze orice vrea, pentru că, î�ntr-un sens foarte real, toate evenimentele ș� i toate lucrurile î�ș�i au existenț�a î�n el. Obiectivul este să atingă această stare de deș� teptare spirituală, să

Cum să îți folosești al șaselea simț

315

ajungă la această stare de bucurie ș� i extaz, iar eficacitatea deplină este fără î�ndoială apogeul cel mai valoros ș� i mai plin de satisfacț�ii al vieț�ii sale.

Paș� ii prin care se obț�ine deș� teptarea spirituală sunt paș� ii prin care al ș� aselea simț� este pus sub control ș� i aceș� tia sunt patru. Aceș� ti paș� i determină î�n mod inevitabil deș� teptarea spirituală, ș� i cel care î�i pune î�n practică nu obț�ine doar al ș� aselea simț� , ci ș� i o conș� tiinț�ă extinsă care î�i permite să î�ș�i trăiască viaț�a fericit ș� i eficient. Cei patru paș� i sunt: 1) Consacrare; 2) Renunț�are; 3) Sacrificiu; 4) Iubire. Consacrarea î�nseamnă concentrarea tuturor eforturilor mentale ș� i spirituale ale individului î�n vederea descoperirii Sinelui Secret. Renunț�area î�nseamnă o cedare din toată inima către Divinitate a tuturor acț�iunilor ș� i scopurilor. Sacrificiul î�nseamnă o supunere continuă ș� i intenț�ionată a egoului î�n faț�a voinț�ei ș� i scopurilor Sinelui Secret. Iubirea î�nseamnă dorul după unitate, dorinț�a arzătoare de a te î�ntoarce la o stare de plenitudine ș� i indivizibilitate. Aceș� ti patru paș� i sacri, dacă sunt parcurș� i constant, vor dezvolta cu siguranț�ă acea conș� tiinț�ă extinsă î�n care cel de-al ș� aselea simț� devine o parte integrantă a vieț�ii. Dacă faci primul pas, toț�i ceilalț�i vor urma. Cu mintea ș� i ființ�a dedicate căutării conș� tiinț�ei extinse, viaț�a va fi inevitabil transformată, î�n conș� tiinț�ă va intra un sentiment de intimitate ș� i persoana va găsi resursele prin care poate să cedeze Divinităț�ii scopurile ș� i aspiraț�iile sale.

316

Magia din minte

OMUL ESTE FĂCUT DIN MAGIE

Odată ce a avut loc această dezgolire psihologică a egoului, iluminarea este aproape. Practicarea sacrificiului prin care egoul este menț�inut î�n stare de supunere devine acum o a doua natură. Se renunț�ă zilnic la dorinț�ele egoiste mărunte î�n favoarea acelei căutări atotcuprinzătoare a unităț�ii căreia individul î�i este acum consacrat pe de-a-ntregul. Egoul nu î�ncetează să existe, nici pe departe; î�n unele domenii pare la fel de puternic ca î�nainte, dar acum recunoaș� te că este doar o unealtă, nu creatorul, nu căpitanul sau stăpânul; ș� i î�ș�i realizează sarcinile, î�ș�i vede de treabă î�ndemnat de ș� i urmând î�ndrumarea unei voinț�e ș� i a unei puteri care î�l depăș� esc totalmente ș� i sunt nespus mai puternice decât el. Individul are atunci o experienț�ă a unităț�ii î�n care î�ș�i are obârș� ia, o î�ntoarcere existenț�ială la izvorul extazului, bucuriei ș� i puterii absolute. Pătrunde î�n Sinele Secret; Sinele Secret pătrunde î�n el. Această intrare reciprocă, această contopire reprezintă uniunea cunoscută sub numele de iubire ș� i atunci când aceasta are loc î�n conș� tiinț�a individului, î�ncepe ridicarea sa ca om iluminat ș� i eficient. Acum î�ș�i dă seama că omul nu este carne, oase ș� i sânge ș� i nici măcar creier, ci este construit din esenț�e invizibile care pot fi numite doar magice. Jean Gebser* a scris: „Telepatia, transa, previziunea, telechinezia, levitaț�ia, personalitatea dublă ș� i multe alte fenomene paranormale sunt bine î�nrădăcinate î�n structura magică a omului. Aceste aș� a-zise fenomene paranormale nu sunt deloc paranormale, ci naturale î�n esenț�ă. Fără anu-

* Jean Gebser (1905-1973) a fost un filozof, un lingvist și un poet, care a descris structurile conștiinței umane. (n.ed.)

Cum să îți folosești al șaselea simț

317

mite puteri telepatice, fără niciun pic de structură magică, fără un minim de previziune interioară (sau putere a premoniț�iei), fără somn ș� i o uș� oară «intuiț�ie», niciunul dintre noi nu ar putea să supravieț�uiască. Ș� i toate aceste puteri rezultă î�n principal din structura magică a conș� tiinț�ei noastre”. Folosirea eficientă a celui de-al ș� aselea simț� este atinsă de către omul care ajunge să î�ș�i dea seama de magia esenț�ială din conș� tiinț�a umană. El nu jură credinț�ă lumii lucrurilor materiale, ci unei lumi a ideilor, noț�iunilor ș� i gândurilor despre care î�ș�i dă seama că există dinaintea lumii materiale ș� i o predetermină.

Percepț�iile celui de-al ș� aselea simț� nu sunt niciodată la fel de concrete precum percepț�iile celor cinci simț�uri fizice. Motivul este evident. Ne folosim de simț�urile fizice tot timpul î�n care suntem treji, pe când al ș� aselea simț� , rareori, dacă î�l folosim vreodată. Al ș� aselea simț� funcț�ionează ca un sentiment î�n noi, nu un sentiment susț�inut de emoț�ie, ci o certitudine interioară cu privire la o acț�iune, cu privire la desfăș� urarea unor evenimente viitoare. Nu se renunț�ă de tot la raț�iune, nici la logică, nici la cunoș� tinț�e, dar toate acestea sunt subordonate intuiț�iei ș� i sunt folosite doar pentru a aduce î�n conș� tiinț�ă toate aspectele unei probleme care trebuie să fie rezolvată. Intuiț�ia elaborează soluț�ia, care apare î�n conș� tiinț�a individului sub forma unei certitudini profunde care poate să aibă fie manifestări vizuale, fie auditive, fie ambele. Omul poate să pună pe o listă toate problemele cu care se confruntă. Poate să se lupte cu o problemă din punct de vedere raț�ional ș� i logic, dar nu va trage vreo concluzie imediat. Va lăsa problema pe mâinile subconș� tientului o vreme, ca să fie rezolvată, î�ncrezător că i se va da soluț�ia corectă.

318

Magia din minte

FRONTIERELE MINȚII

Omul iluminat nu exclude o parte din natura sa pentru a folosi alta, ci foloseș� te tot ceea ce este, tot timpul, peste tot ș� i î�n tot ceea ce face. Raț�iunea, logica ș� i intuiț�ia devin o unealtă unificată prin care abordează viaț�a; al ș� aselea simț� se contopeș� te cu cele cinci simț�uri materiale astfel î�ncât să transmită conș� tiinț�ei impresii permanente atât din lumea interioară, cât ș� i din cea exterioară. Pentru că există la toate nivelurile posibile ale conș� tiinț�ei, poate să perceapă lucrurile ș� i evenimentele aș� a cum sunt ele ș� i să î�ș�i ghideze propriile acț�iuni î�n consecinț�ă. Nu se opune evenimentelor pentru că le vede direcț�ia inevitabilă ș� i î�ș�i acceptă sarcinile î�n cadrul fluxului istoriei de parcă el l-ar dirija, când de fapt el joacă rolul care i se potriveș� te cel mai bine î�n acel flux. Al ș� aselea simț� ne aduce impresii ș� i convingeri care sunt imposibil de atribuit memoriei sau experienț�ei. Ajungem să fim convinș� i de resursa inepuizabilă a minț�ii universale ș� i devenim î�n cele din urmă pe atât de preciș� i î�n receptarea acestui sentiment pe cât suntem î�n cazul simț�ului văzului, pipăitului sau auzului. Poetul irlandez George Russell povesteș� te: „Odată, î�ntr-o pauză de la ceea ce făceam, stăteam cu faț�a î�n palme ș� i, î�n î�ntunericul acela, î�n mintea mea au î�nceput să licărească niș� te imagini. Am văzut o prăvălioară î�ntunecată cu tejgheaua î�n faț�a mea ș� i, î�n spatele ei, un bătrân care scotocea prin niș� te hârtii, un bărbat atât de bătrân î�ncât miș� cările sale î�ș�i pierduseră iuț�eala ș� i precizia. Mai î�n capătul magazinului era o fată cu părul roș� u ș� i ochi cenuș� ii, atenț�i la bătrân. Am văzut că, pentru a intra î�n prăvălie, trebuia să cobori două trepte de la trotuarul pavat de afară. L-am

Cum să îți folosești al șaselea simț

319

î�ntrebat pe tânărul care î�mi era tovarăș� de birou ș� i scria î�n acel moment o scrisoare ș� i am aflat că ceea ce văzusem era prăvălia tatălui său. Tot ce î�mi imaginasem nu erau lucruri î�nchipuite de mine, î�n adevăratul sens al cuvântului, pentru că î�n timp ce eu eram î�ntr-o stare de neatenț�ie, tovarăș� ul meu se gândise la casa lui ș� i mintea î�i era plină de amintiri vii, iar acestea mi-au invadat mintea, ș� i atunci când am pus î�ntrebarea, le-am aflat originea. Dar de câte mii de ori suntem invadaț�i de asemenea imagini ș� i nu le punem î�n discuț�ie?”.

Frontierele minț�ii ș� i gândului abia au fost străpunse. Î�n aș� teptarea cercetării omeneș� ti a cunoaș� terii se află domeniul cel mai interesant ș� i mai neexplorat dintre toate: conș� tiinț�a umană, mintea, ființ�a, mentalitatea. Viaț�a noastră devine o imagine a acelor lucruri de care ne este preocupată mintea ș� i, dacă suntem interesaț�i de aspectele practice ale unei probleme, obț�inem o mentalitate practică, î�nsăș� i captivarea noastră faț�ă de această felie neî�nsemnată a existenț�ei î�mpiedicându-ne să percepem posibilităț�ile uriaș� e din alte domenii spirituale ș� i mentale. Un om care se apucă de sarcinile sale aș� a cum s-ar apropia de un altar î�ș�i transformă munca, indiferent cât de umilă, î�ntr-un simbol. Atunci când un om î�ș�i pune intuiț�ia la treabă ș� i se î�nchide î�n conș� tiinț�a sa î�ntr-un efort minuț�ios de a-ș� i dezvolta cel de-al ș� aselea simț� , va creș� te cu siguranț�ă nu numai ca eficacitate ș� i putere, dar ș� i ca suflet iscoditor aflat î�n căutarea a ceea ce este maximum posibil. Realităț�ile singure nu rezolvă nimic î�n viaț�ă. Realităț�ile ne strigă î�n faț�ă pentru că fac apel la mintea noastră conș� tientă, dar realităț�ile pe care cunoaș� terea omenească le-a descoperit până acum sunt doar cea mai mică reprezentare a sumei totale de cunoș� tinț�e ale minț�ii universale. Omul raț�ional, logic, care se mândreș� te

320

Magia din minte

cu faptul că acț�ionează numai î�n funcț�ie de realităț�ile cunoscute nu este nici pe departe atât de raț�ional pe cât se crede. De fapt, ajunge mai des la concluziile eronate decât la cele corecte, nu pentru că nu aplică raț�iunea, logica ș� i cunoș� tinț�ele, ci pentru că acestea sunt insuficiente ș� i au de-a face numai cu o mică parte a existenț�ei, nu cu totalitatea ei.

VEI CUNOAȘTE SCOPUL ASCUNS

Fiecare dintre noi are o sarcină, fiecare are o „misiune grea” ș� i î�n cadrul sarcinilor noastre definite, apar permanent probleme pe care trebuie să le rezolvăm, de a căror soluț�ie depinde adesea viaț�a noastră. Orice om poate să folosească cel de-al ș� aselea simț� pentru a soluț�iona aceste probleme, indiferent cât de obsedat este de lumea materială. Chiar dacă nu va lupta pentru iluminarea spirituală, nu î�ș�i va lăsa viaț�a î�n mâinile Divinităț�ii pentru a fi î�ndrumat, nu î�ș�i va supune egoul prin sacrificiu ș� i nu va afla î�n el dorinț�a arzătoare de unitate cu Sinele Secret, va putea totuș� i să profite de salvarea oferită de intuiț�ie. Atunci când î�ncetează să se mai lupte î�n mod conș� tient cu o problemă, când s-a gândit la toate elementele, le-a comparat, le-a cântărit, le-a numărat, le-a catalogat, va putea să vizualizeze î�n mintea sa un computer secret î�n care poate să introducă toate elementele problemei ș� i care î�i va da un răspuns adevărat ș� i exact. Fiecare dintre noi, indiferent cât de iluminat din punct de vedere spiritual este, poate să profite de pe urma acestei vizualizări. Atunci când î�ț�i baț�i capul cu o problemă ș� i ș� tii despre ea tot ce se poate ș� ti, uit-o cu totul. Imaginează-ț�i computerul secret ș� i introdu toate datele problemei î�n el. Vizualizează cum intră una câte una, până când î�n

Cum să îți folosești al șaselea simț

321

sfârș� it ai scăpat de toată problema. Fii conș� tient î�n sufletul tău că problema va fi rezolvată, că nu mai trebuie să faci nimic î�n privinț�a ei decât să acț�ionezi î�n conformitate cu soluț�ia atunci când î�ț�i va fi prezentată. Nu te teme, soluț�ia va veni. Ar putea să vină î�n dimineaț�a următoare, poate î�n după-amiaza următoare, s-ar putea să treacă o săptămână î�ntreagă, dar î�ț�i va lumina conș� tiinț�a ș� i vei ș� ti cu siguranț�ă maximă că răspunsul adevărat a sosit. Odată ce ai trăit această experienț�ă extrem de semnificativă, raț�iunea, logica ș� i cunoaș� terea vor fi detronate ca principali iniț�iatori ai gândurilor ș� i acț�iunilor din viaț�a ta ș� i î�n locul lor va fi consacrată acea î�nzestrare a intuiț�iei care depăș� eș� te ș� i transformă toate situaț�iile ș� i circumstanț�ele, pentru că este infinită ș� i eternă ș� i î�i vorbeș� te individului prin intermediul celui de-al ș� aselea simț� .

12 ATITUDINEA MENTALĂ CARE NU DĂ NICIODATĂ GREȘ

Sabia lui Zamolxe atârnă deasupra majorităț�ii oamenilor. Au căzut î�ntr-o capcană psihologică î�n care ș� i-au creat probleme î�ncercând să le rezolve, făcându-ș� i griji pentru că se î�ngrijorează, temându-se de frică. Î�n psihicul nostru există o trăsătură capricioasă care ne refuză fiecare obiect pe care î�ncercăm să punem mâna. Natura noastră egoistă care gândeș� te greș� it ș� i acț�ionează greș� it ne face să alergăm după lucruri dintr-o dorinț�ă orgolioasă. Acț�ionând ș� i gândind cu partea mărginită a naturii noastre, vom fi inevitabil frustraț�i î�n privinț�a scopurilor pe care le avem.

ASIGURAREA SUCCESULUI

Atitudinea mentală care asigură succesul este una prin care individul î�ș�i lasă munca ș� i rezultatele muncii sale î�n mâinile divinităț�ii, fără ataș� ament sau dorinț�ă. Această eliberare psihologică de ț�elurile percepț�iei parț�iale î�i permite să dea ascultare poruncii unei voinț�e călăuzitoare cu un calm perfect. Nu va fi surprins de trasee ocolite, nu va fi amărât din cauza unor î�nfrângeri aparente, nu va critica obstacolele, deoarece ș� tie că scopul acț�iunilor sale se află î�n mâinile unei ființ�e atotputernice care î�i asigură până la

324

Magia din minte

urmă dezvoltarea absolută ș� i succesul deplin. Un om iluminat vede că scopurile Sinelui Secret sunt singurele scopuri adevărate. Le adoptă ca ș� i cum ar fi ale lui, î�mbracă mantia divinităț�ii î�n chip de ființ�ă interioară a sa adevărată. Toate acț�iunile sale capătă o semnificaț�ie extinsă. El î�nț�elege că există un scop secret î�n cea mai măruntă sarcină, că rezultatul final al acestui scop se află dincolo de percepț�ia minț�ii sale conș� tiente. Se dezvoltă î�n el o î�ncredere dominantă, o certitudine pozitivă î�n privinț�a victoriei finale care î�l face irezistibil ș� i de neî�nvins î�n mijlocul acț�iunii. Nu poate fi î�nfrânt, deoarece î�nfrângerea este posibilă numai pentru o ființ�ă constrânsă de spaț�iu ș� i timp, iar el ș� i-a luat locul î�ntr-un sine care este etern ș� i infinit. Vede că toate lucrurile î�i revin pentru a se perfecț�iona la interior, că victoria ș� i î�nfrângerea sunt doar capetele opuse ale scării sensibilităț�ii prin care sufletul său ce aspiră poate să renunț�e să se mai pretindă un ego separat, izolat ș� i să î�ș�i recunoască unitatea absolută cu divinitatea.

Î�ntotdeauna este un semn de maturitate ș� i de iluminare să nu fii descurajat ș� i panicat de orice capriciu al sorț�ii pe care î�l î�ntâlneș� ti. O asemenea tărie de caracter este posibilă numai pentru omul care s-a lepădat de dorinț�ele de a fi mai bun, de a obț�ine mai mult, de a avea putere sau de oricare alt defect egoist care î�l caracterizează pe individul aflat î�n război cu semenii săi. Natura vitală ș� i animală tânjeș� te mereu după fructele muncii sale ș� i atunci când acestea î�i sunt refuzate, aceasta rămâne neconsolată, î�ș�i pierde credinț�a, poate chiar să renunț�e cu totul. Orice om legat de natura sa animală este legat ș� i de foamea permanentă pentru fructele muncii sale ș� i, prin urmare, se apucă de muncă sub acea iluzie care î�l face să nu vadă posibilităț�ile de

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș

325

succes. Străduinț�a egoistă î�n vederea câș� tigului distruge iniț�iativele î�ncă de la î�nceput, pentru că se bazează pe convingerea falsă conform căreia o manifestare a divinităț�ii este inerent mai bună decât alta ș� i merită mai mult, prin urmare, o răsplată. O asemenea î�nț�elegere greș� ită la nivel psihologic se bazează pe subiectivism, vede o lume de lucruri diverse ș� i separate care trebuie cucerite ș� i asupra cărora trebuie obț�inută dominaț�ia. Sinele superficial separat nu dobândeș� te dominaț�ie î�n nimic, nici măcar asupra propriei naturi. Nu a luat ființ�ă, nu poate să se ferească de uitarea finală, creș� terea ș� i dezvoltarea sa se bazează complet pe reacț�ii ș� i toate lucrurile se găsesc î�n afara perspectivei eficacităț�ii sale.

GHID EFICIENT PENTRU VIAȚĂ

Cu toate acestea, aproape pentru toată lumea, sinele superficial dobândeș� te iluzia că poate să influenț�eze eficient viaț�a. Î�n consecinț�ă, de-a lungul anilor î�n care corpul său fizic este î�n floare, omul este legat din punct de vedere mental ș� i spiritual de o iluzie î�n privinț�a a ceea ce este, de unde provine ș� i care este relaț�ia sa cu lumea. Lipsa lui de eficacitate î�n viaț�ă, faptul că nu a reuș� it să se dezvolte mental ș� i spiritual, căderea sa treptată î�n cinism, ruperea din vraja lumii materiale le atribuie uneori unui punct de vedere psihologic greș� it ș� i este î�n general de părere că nu a „câș� tigat jocul” deoarece nu a ajuns la apogeul succesului material pe care ș� i l-a imaginat î�n tinereț�e. Ș� i mai grăitori sunt aspiranț�ii la ego care î�ș�i ating obiectivele. Muntele pe care î�l urcă cu atâta efort se ridică deasupra unui peisaj arid. Atunci când stau î�n punctul cel mai î�nalt ș� i privesc

326

Magia din minte

panorama mohorâtă, sufletul lor este prins î�n strânsoarea de menghină a fricii ș� i ei î�ș�i î�ntorc ochii către pământ ș� i nu se mai uită niciodată la cer.

Oraș� ele ș� i statele noastre sunt populate de oameni care nu pot să suporte să privească î�n propriul suflet pentru că nu au descoperit niciodată cine sunt î�ntr-adevăr. Infinitul ș� i eternitatea î�i î�nspăimântă pentru că le face egoul să pară mai mic. Cel mai mult este nevoie de un ghid eficient pentru viaț�ă, o relaț�ie umanistă dintre individ ș� i izvorul creaț�iei sale, astfel î�ncât fiecare om să poată vedea cu claritate absolută ș� i un calm perfect că viaț�a sa este nu numai o parte a planului divin pentru dezvoltarea conș� tiinț�ei î�n univers, ci ș� i că el î�nsuș� i este atât mental, cât ș� i spiritual unit cu spiritul călăuzitor al cărui domeniu de desfăș� urare este lumea. O asemenea iluminare spirituală î�i permite omului să î�ș�i pună viaț�a ș� i munca î�n mâinile divinităț�ii, cu certitudinea deplină că ambele vor fi folosite î�n cel mai bun scop. Odată ce s-a realizat această deposedare de efortul ș� i victoria personală, individul nu mai suferă niciodată î�nfrângerea. Î�nfrângerea aparentă devine doar o cotitură a drumului; toate devierile fuzionează î�ntr-un marș� triumfal către victorie, ajung să facă parte din planul prin care este asigurat succesul final. Atunci când un om are revelaț�ia că divinitatea lucrează prin intermediul lui, toată truda sa capătă o semnificaț�ie spirituală cu o mare î�ncărcătură, alături de care răsplata materială păleș� te. Un asemenea om nu mai munceș� te pentru bani, pentru succes, ci numai pentru a exprima acea minte ș� i conș� tiinț�ă din el despre care ș� tie acum că este Cel Suprem care se manifestă pe Pământ. Face lucrarea Sinelui

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș

327

Secret, niciodată pe cea a sinelui superficial. Supune sinele superficial spiritului călăuzitor, care î�l foloseș� te ca pe o unealtă pentru î�ndeplinirea scopului divin î�n lume. Credinț�a care creș� te din faptul că el ș� tie asta î�l susț�ine î�n timpul celor mai aprige ș� i mai potrivnice momente. Ceva superior inimii sau intelectului î�l sprijină î�n ocolurile cele mai lungi ș� i î�n bâjbâielile la î�ntâmplare. Sinele său egoist a găsit acel stăpân suprem ș� i acea filosofie superioară prin care nu numai că se î�nț�elege pe sine î�nsuș� i, locul ș� i scopul său î�n lume, dar prin care este de asemenea primit î�ntr-un loc secret al luminii, păcii ș� i î�nț�elegerii. Omul luminat ș� tie î�n adâncul inimii sale că nu este niciodată la mila aparenț�elor imediate, că are î�n el puterea să schimbe totul prin identificarea cu divinitatea, ș� tiind că mintea din el este mintea din toț�i ceilalț�i.

SĂ ȘTII PERFECT ȘI SĂ NU VEZI BINE

Această renunț�are la o identitate ș� i asumarea alteia reprezintă mult mai mult decât o simplă schimbare psihologică a punctului de vedere. Omului deș� teptat î�i moare o părticică a naturii umane pentru a renaș� te î�ntr-o conș� tiinț�ă extinsă. Pentru privitor, schimbarea poate fi imperceptibilă. Ar putea să facă aceeaș� i muncă, să trăiască la fel, să nu renunț�e nici la prieteni, nici la distracț�ie, dar toate acț�iunile vor fi unificate acum sub conș� tientizarea spirituală, astfel î�ncât din el emană o bucurie interioară, o acceptare absolută a vieț�ii. Ar putea să ajungă la o poziț�ie importantă î�n lume sau nu; î�i este indiferent. El nu slujeș� te cauzele oamenilor, numai voinț�a ș� i scopul divinităț�ii. „Suntem aici ca să vedem cu ce putem să î�mbogăț�im Viaț�a, nu să vedem ce

328

Magia din minte

putem să obț�inem de la ea”, a scris William Osler*. Omului iluminat i-a fost retrasă natura egoistă atât de departe din partea vizibilă a personalităț�ii, î�ncât impresia pe care o lasă celorlalț�i este aceea că dă î�n permanenț�ă, că niciodată nu ia. Devine un corn al abundenț�ei prin care divinitatea î�ș�i revarsă resursele infinite. Celui cu care intră î�n contact î�i lasă un sentiment de iubire, î�nț�elegere ș� i siguranț�ă, care coboară prin el la celălalt, de la Sinele Secret.

Cei a căror conș� tiinț�ă este concentrată î�n sinele superficial trăiesc î�ntr-un orizont î�ngust de conș� tientizare, sunt marionete conduse de senzaț�ii. Lumea li se face cunoscută prin micuț�a fereastră a simț�urilor ș� i ei reacț�ionează la ea, nu exercită niciodată o influenț�ă mentală sau spirituală asupra ei. Eș� ecurile lor sunt datorate faptului că nu văd bine. Nu văd nici cine sunt, nici care este adevărata natură a unei situaț�ii; prin urmare, acț�iunile lor se bazează î�ntotdeauna pe o cunoaș� tere parț�ială. Un număr prea mare de eș� ecuri care rezultă din această funcț�ionare imperfectă î�l î�nving complet pe individ ș� i frustrarea sa se anunț�ă prin boli ale corpului fizic. Blocajele emoț�ionale ș� i reprimarea î�mpiedică circulaț�ia î�n anumite zone ale corpului, astfel că se instalează bolile ș� i funcț�ionarea defectuoasă. Ostilitatea reprimată, agresivitatea, nesiguranț�a ș� i frica sunt cauze de bază pentru artrită, boli de inimă, scleroză arterială, cancer, ulcer. O societate care le cere membrilor săi să se conformeze va aduce cu siguranț�ă frustrări multora dintre ei, iar asta se manifestă sub forma unei creș� teri treptate a maladiilor

*  Sir William Osler (1849-1919), primul baronet, a fost un medic canadian, unul dintre cei mai iubiți și influenți și unul dintre cei patru profesori fondatori ai Spitalului Johns Hopkins. (n.ed.)

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș

329

fizice. Deoarece este imposibil ca individul să schimbe sistemul social î�n care trăieș� te, soluț�iile acestei dileme trebuie să ofere libertate spirituală, permiț�ându-i î�n acelaș� i timp să se conformeze din punct de vedere fizic. Faptul că ajungi să î�ț�i dai seama că divinitatea sălăș� luieș� te î�n tine exact aș� a cum ș� i tu sălăș� luieș� ti î�n ea distruge grijile ș� i frustrările naturii noastre egoiste. Odată ce ai reuș� it să te identifici cu spiritul călăuzitor al eternităț�ii este posibil să priveș� ti existenț�a pe termen lung, să te desprinzi de obiectivele fizice.

EȘECUL ESTE O STARE DE SPIRIT

Existenț�a este î�n esenț�ă o luptă. Omul este pus la î�ncercare î�n creuzetul conflictului din leagăn ș� i până î�n mormânt, iar momentul celor mai dure î�ncercări este acela î�n care se dezvoltă cel mai mult. Natura nu este interesată de câș� tigători. Mult prea adesea victoria este un semn al î�ncetării efortului. Natura este interesată de dezvoltare, iar aceasta este posibilă numai pentru cel care lucrează î�n permanenț�ă pentru a-ș� i extinde abilităț�ile ș� i talentele. Î�n orice domeniu de activitate, omul care s-a realizat o ia la vale. Talia ne rămâne î�ngustă ș� i mintea alertă atunci când continuăm să muncim de nevoie. Sinele superficial găseș� te adesea î�n victorie sau câș� tig ocazia să se răsfeț�e ș� i suntem prinș� i î�ntr-o capcană din care s-ar putea să nu mai ieș� im niciodată ca indivizi ce aspiră. Havelock Ellis a scris: „Cucerirea aduce trufie ș� i intoleranț�ă, î�ngâmfare nesăbuită ș� i risipă de energie. Î�nfrângerea aduce prudenț�ă ș� i concentrare; î�nnobilează ș� i fortifică”. Î�nfrângerea, bineî�nț�eles, nu este niciodată reală dacă nu este acceptată ca fiind finală. Omul care î�ș�i dă seama că toate posibilităț�ile de dezvoltare se află î�n

330

Magia din minte

el nu acceptă niciodată î�nfrângerea. Ș� tie că poate să se descurce mult mai bine decât a arătat-o, deoarece se află î�n contact secret direct cu sursa î�ntregii energii ș� i a talentului.

Eș� ecul este o stare de spirit, niciodată o realitate fizică. Î�ncercăm să realizăm ceva ș� i, dacă rezultatele nu ies cum vrem, după o anumită perioadă de timp ne punem mâinile î�n cap ș� i spunem că nu putem să o facem. Dacă această abdicare psihică de la a î�ncerca este realizată fără î�ncetarea efortului fizic, s-ar putea să ne trezim că obț�inem brusc rezultate, deoarece la nivel inconș� tient ne-am lăsat munca ș� i acț�iunile î�n mâinile Sinelui Secret, iar ele au devenit eficiente. Dar dacă individul î�ncetează să mai facă orice efort fizic, atunci munca nu va fi terminată niciodată pentru că omul i-a î�ntors spatele.

CUTEZANȚA

Fiecare dintre noi se î�mplineș� te cel mai bine ș� i î�mplineș� te scopurile naturii atunci când î�ndeplineș� te misiunea de purtător de făclie î�ntr-un domeniu al activităț�ilor sale. Cutezanț�a generează propriul succes eliberând energii reprimate prin inhibiț�ie. Dacă un om găseș� te î�n el curajul de a se apropia de marginea prăpastiei, aceasta nu se va prăbuș� i niciodată sub greutatea lui, î�l va susț�ine indiferent cât de fragilă pare ș� i el va vedea din această perspectivă o lume cu totul diferită. Nu este decât un pas î�ntre timiditate ș� i curaj ș� i acesta este primul. Animalele sălbatice atacă prada care fuge, dar, dacă rămâi neclintit, ele sunt intimidate de cei care le î�nfruntă. Dacă omul va găsi î�n el resursele spirituale să facă primul pas către pericol, nu să fugă de el, va descoperi că pericolul dispare. Dar dacă cedează î�n faț�a

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș

331

impulsului fricii ș� i face primul pas pentru a se feri de pericol, viaț�a va fugi după el, î�l va devora sigur. De omul arată lumii că se teme

De al său lătrat, aceasta pe urmele sale va fugi.

Neînfricat de-o va-nfrunta, nu-i va crea probleme,

Dar la picioarele lui s-ar gudura, dacă un os i-ar azvârli.

– Edward Bulwer-Lytton*

Frica generează frică. Când te fereș� ti de pericol, primul pas se transformă î�n mers rapid, apoi î�ntr-o fugă ș� ovăielnică, ulterior î�ntr-o cursă panicată pe parcursul căreia ai impresia că potaia inofensivă care te urmăreș� te este un monstru. Î�n mod similar, curajul generează curaj. Primul pas către pericol ne permite să vedem limpede adversarul. Î�i examinăm chipul ș� i vedem că nu este nici pe departe atât de ameninț�ător pe cât ne-am imaginat. Î�ncepem să găsim strategii ș� i mijloace de a-i face faț�ă ș� i, pentru că l-am î�nfruntat direct, acesta î�ncetează acț� iunea agresivă î�mpotriva noastră ș� i se mai gândeș� te dacă prezentăm sau nu vreun pericol pentru el. Este valabil atât pentru evenimente, cât ș� i pentru ființ�e vii. Ș� i evenimentele ș� i oamenii au o aură psihologică. Dacă ceva pare să ne ameninț�e, atunci sigur ne va urmări dacă fugim, dar dacă avansăm curajoș� i spre acel lucru, î�ncetează să se mai miș� te către noi. Bate î�n retragere ca să se mai gândească ș� i î�n cele din urmă cedează. Nimic nu se opune efortului continuu ș� i nimic nu poate să reziste î�n faț�a omului care persistă î�n ciuda tuturor piedicilor.

*  Edward George Earl Bulwer-Lytton (1803-1873), primul baron de Lytton, a fost romancier, dramaturg și om politic britanic. (n.ed.)

332

Magia din minte

Atitudinea mentală care nu dă greș� niciodată este cea î�n care individul se lipseș� te de egoul care urmăreș� te obiectivele ș� i î�ș�i stabileș� te ferm psihicul î�ntr-o conș� tiinț�ă a divinităț�ii, privindu-ș� i propria viaț�ă ca pe o ocazie de manifestare a spiritului călăuzitor, considerând că munca pe care o face este munca Sinelui Secret.

PERSEVERENȚA

Oamenii a căror perseverenț�ă depăș� eș� te simpla răbdare omenească realizează tot ce este extraordinar. Galileo la telescopul său, Newton sub mărul său, Einstein î�n laboratorul său, Columb pe corabia sa, toț�i sunt exemple ale iluminării după o perioadă prelungită de perseverenț�ă. Niciun om care acț�ionează la porunca dorinț�ei sale egoiste nu ar fi putut să realizeze isprăvile acestor pionieri luminaț�i; cu mult î�nainte să apară iluminarea, el ș� i-ar î�nceta căutarea ș� i ar trece mai departe la alte domenii. Divinitatea î�i foloseș� te pe descoperitor ș� i pe creator î�n scopul cel mai potrivit pentru fiecare. Asemenea oameni nu pot să dea greș� pentru că fac activitatea care le-a fost destinată de la naș� tere. Prin urmare, viaț�a le este complet absorbită î�n misiunea lor, astfel î�ncât munca ș� i omul sunt inseparabile de om ș� i î�ntr-un anumit sens mistic omul este aruncat î�n spaț�iu ș� i timp ș� i perpetuat ca realitate creatoare. Atunci când are loc acea schimbare psihologică la 180 de grade prin care viaț�a individuală este cedată Sinelui Secret, î�n acea persoană apare o hotărâre ieș� ită din comun care o î�mpinge să î�ș�i facă munca î�n ciuda tuturor sorț�ilor, î�n pofida celor mai sumbre aparenț�e. Este î�ndemnată de lumina din interior ș� i poate să schimbe aura psihologică a lucrurilor aducând î�n

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș

333

miezul evenimentelor propria-i determinare pozitivă ș� i devotamentul absolut pentru realizarea sarcinilor sale. Impactul său asupra evenimentelor nu provine din dorinț�e superficiale sau obiective egoiste, doar pentru că realizează acele sarcini care sunt fireș� ti pentru ea.

Frica de eș� ec descurajează acț�iunea la toț�i cei prinș� i î�n capcana conș� tiinț�ei egoului. Sinele superficial nu posedă acel sentiment al egalităț�ii necesar î�ntreprinderii sarcinilor riscante. El este preocupat î�ntotdeauna de aparenț�e ș� i nu se poate hotărî� să î�ntreprindă o acț�iune aventuroasă, pentru că, î�n cazul î�n care aceasta iese dezastruos sau comic, va părea incapabil sau neghiob. Milioane de oameni se tem să î�ncerce pentru că se tem să nu dea greș� , iar asemenea inhibiț�ii nu î�i lasă să î�ș�i realizeze capacităț�ile decât î�ntr-o foarte mică măsură. O asemenea concentrare mioapă a conș� tiinț�ei î�n sinele superficial menț�ine atenț�ia individului asupra unor obiective trecătoare. Se apucă să cânte un cântec, de exemplu, nu pentru că are î�n el un cântec care trebuie cântat, ci pentru că î�ș�i doreș� te atenț�ia ș� i admiraț�ia celorlalț�i. Cu această opinie greș� ită, î�i este dificil până ș� i să se ridice î�n faț�a publicului, deoarece poartă î�n el o imagine a ruș� inii ș� i î�nfrângerii pe care le va simț�i dacă î�ncercarea sa de a câș� tiga admiraț�ia are ca rezultat ridiculizarea. Prin urmare, cântecul nu este cântat ș� i dacă este, este cântat prost. Individul nu a devenit lucrul pe care î�l face, ci î�l foloseș� te doar pentru satisfacț�ia naturii sale superficiale.

334

Magia din minte

NU TE TEME SĂ DAI GREȘ

Atitudinea mentală care nu dă niciodată greș� este una care nu se teme să dea greș� . Omul trebuie să fie dispus să accepte situaț�iile care urmează eș� ecului î�nainte să aibă vreo ș� ansă să î�ncerce o iniț�iativă nouă. Chiar dacă e ceva foarte simplu, cum ar fi să sară î�n piscină de la trambulină, trebuie să fie dispus să accepte durerea care î�nsoț�eș� te o aterizare pe burtă, î�nainte de a se hotărî� să sară. Odată ce teama dispare, nu se va mai plesni de apă; săritura va fi agilă ș� i precisă. O execută pentru că o are î�n el ș� i săritura î�l execută pe el î�n aceeaș� i măsură î�n care el o execută pe ea. Dacă dă la o parte sinele superficial ș� i permite psihicului să fie stăpânit de un spirit călăuzitor, va î�ntreprinde orice acț�iune fără nici cea mai mică teamă de eș� ec, deoarece acum nu numai că are un sentiment de egalitate faț�ă de ceilalț�i, dar ș� tie că o putere superioară lui î�i călăuzeș� te paș� ii î�n cel mai bun mod posibil. Trebuie să ne dăm seama că totul este rezultatul schimbării ș� i că nimic nu este permanent î�n lume, cu excepț�ia Sinelui Secret din care am apărut.

Editura ACT și Politon Str. Înclinată, nr. 129, Sector 5, București, România, C.P. 050202. tel: 0723.150.590, e-mail: [email protected] www.actsipoliton.ro | www.blog.actsipoliton.ro