Lucrarea de Laborator NR 1. [PDF]

Zitiervorschau

LUCRAREA NR. 1 SIMBOLIZAREA MATERIALELOR METALICE 1.1. Scopul lucrării Lucrarea are drept scop cunoașterea normativelor în vigoare cu privire la simbolizarea principalelor materiale metalice utilizate în industrie. 1.2. Generalități Materialele metalice (metale și aliaje metalice) sunt acele materiale cu legături specifice metalice, caracterizate de colectivizarea electronilor din banda de valență și care se mișcă liber sub formă de ”nor electronic” printre ionii pozitivi din care este alcătuit miezul, au proprietăți metalice, cum sunt conductivitatea termică și electrică ridicate, ductilitate, luciu metalic etc. Oțelurile sunt materialele metalice cu cea mai largă utilizare în industrie. Oțelul este un aliaj ce conține ca elemente principale fierul și carbonul, având un conținut de carbon sub 2,11 %. Aliajele fier-carbon cu mai mult de 2,11% carbon se numesc fonte. Proprietățile lor pot să varieze în limite foarte largi în funcție de conținutul de carbon și de alte elemente de aliere. Oţelurile şi fontele utilizate în tehnică sunt produse industriale de mare importanţă, care se elaborează, se transformă în semifabricate şi se utilizează în diverse aplicaţii conform unor reglementări stricte, a căror cunoaştere şi respectare a impus, ca şi în cazul altor produse, standardizarea acestora. Criteriul de identificare a unui oţel sau a unei fonte este marca, prin standardizarea căreia se realizează o uniformizare planificată a compoziţiei chimice şi/sau a caracteristicilor principale, ceea ce înlătură barierele tehnice din calea comercializării produselor din aceste materiale şi face posibilă cooperarea tehnologică naţională şi internaţională. Simbolurile cu ajutorul cărora se notează mărcile şi clasele de calitate din cadrul unei mărci de oţel sau de fontă sunt şiruri de litere şi cifre (simbolizare alfanumerică) sau numai cifre (simbolizare numerică), care conţin informaţii privind: caracteristicile mecanice principale, compoziţia chimică, destinaţia, metodele de obţinere a semifabricatelor, gradul de dezoxidare la elaborare etc., sau pot fi convenţionale, servind la identificarea mărcii, fără a da însă vreo informaţie despre caracteristicile de calitate ale materialului. Ţările europene membre ale Comitetului European de Standardizare, cunoscut sub abrevierea „CEN“ (Comité Européen de Normalisation) au stabilit un set de norme obligatoriu pentru simbolizarea materialelor metalice. În cazul oţelurilor, sistemul de simbolizare european este definit în normele EN10027-2007. Standardul European EN10027-1-2007 defineşte regulile de simbolizare ale oţelurilor pe bază de litere şi numere, aşa-numita simbolizare alfanumerică. Standardul European EN 10027-2 -2007 defineşte regulile de simbolizare în sistemul numeric fiind complementare simbolizărilor alfanumerice. Trebuie menţionat că simbolizarea oţelurilor – în conformitate cu EN 10027 -2007 – face referire la următoarele standarde europene:  EN10020-2003 (versiunea română SR EN 10020) “Definirea şi clasificarea mărcilor de oţel”;  EN10079-2005 (versiunea română SR EN 10079-2005) “Definirea produselor de oţel”;  CR10260-2002 (versiunea română SR CR 10260-2002) “Sisteme de simbolizare a oţelurilor. Simboluri suplimentare”. În cazul fontelor sistemul de simbolizare alfanumerică şi numerică este stabilit în standardul EN 1560:2011 publicat cu statutul de standard naţional român în norma SR EN 1560.

În conformitate cu standardul european EN 1560 şi cel românesc SR EN 1560:2011, toate mărcile de fontă se simbolizează în mod similar oţelurilor adică fie alfanumeric, fie numeric. 1.3. Principiile simbolizării fontelor [20] 1.3.1. Simbolizarea alfanumerică Cuprinde maximum şase poziţii nefiind necesară ocuparea tuturor. La poziţia 1, obligatorie, se indica prefixul EN - desigur pentru fontele standardizate; La poziţia 2 este prevăzută, tot cu caracter obligatoriu, precizarea tipului de metal, adică simbolul GJ în care G reprezintă piesa turnată şi J reprezintă fonta. La poziţiile 3 şi 4, cu caracter opţional, se precizează următoarele: poziţia a 3-a structura grafitului, iar poziţia a 4-a indică natura microstructurii sau macrostructurii prin notaţiile prezentate în tabelul 1.1. Tabelul 1.1. Notaţiile pentru tipurile grafitului şi ale structurii fontei Simbolul grafitului

Tipul grafitului

Simbolul structurii

Tipul structurii sau stării

L

Lamelar

A

Austenită

S

Sferoidal

F

Ferită

M

Grafit în cuiburi

P

Perlită

V

Vermicular

M

Martensită

N

Fără grafit (structura ledeburitică)

Q T

Călită Călită şi revenită

Y

Structură specială (indicată în standardul de produs)

B W

Inimă neagră Inimă albă (pt. fonte maleabile)

La poziţia a 5-a, cu caracter obligatoriu, se utilizează la alegere indicarea fie a unor caracteristici mecanice, fie precizarea compoziţiei chimice, separându-se de poziţiile precedente printr-o cratimă, după cum urmează: 1. indicarea caracteristicilor mecanice: a) rezistenţa minimă la rupere prin tracţiune, Rm, se indică prin valori minime corespunzătoare, exprimată în N/mm2, urmată de o literă ce reprezintă modul de prelevare a probelor astfel: - “S”- probă turnată separat; - “U”- probă ataşată la piesă turnată; - “C’- probă prelevată din piesă turnată. Exemple: EN-GJL-300S = fontă cu grafit lamelar cu Rm = 300 N/mm2, din probă turnată separat; EN-GJV-350C = fontă cu grafit vermicular cu Rm = 350 N/mm2, din probă prelevată din piesa turnată; EN-GJL-400U = fontă cu grafit lamelar cu Rm = 400 N/mm2, din probă ataşată la piesa turnată.

b) alungirea minimă la rupere, A, exprimată în procente, se indică imediat după valoarea minimă a rezistenţei la tracţiune (valorile fiind separate printr-o cratimă), urmată de o literă ce reprezintă modul de prelevare a probelor. Exemple: EN-GJS-350-22C = fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, A= 22%, din probă prelevată din piesa turnată; EN-GJMW-400-9U = fontă maleabilă cu inimă albă, cu Rm= 400 N/mm2, A= 9%, din probă ataşată la piesa turnată. c) rezistenţa la încovoiere prin şoc, se indică imediat după valoarea minimă a rezistenţei la tracţiune, fiind separată de celelalte simboluri prin cratimă, urmată de litere ce indică temperatura la care are loc încercarea: RT pentru temperatură ambiantă sau LT pentru temperatură scăzută. Exemple: EN-GJS-350-22U-LT= fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, cu energia minimă la rupere prin şoc de 22J, din probă ataşată la piesă, la temperatură scăzută; EN-GJS-400-18S-RT= fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 400 N/mm 2, cu energia minimă la rupere prin şoc de 18J, din probă turnată separat, la temperatura ambiantă. d) duritatea exprimată prin unul din cele trei simboluri HB (duritatea Brinell), ori HV (duritatea Vickers), ori HR (duritatea Rockwell) urmată de valoarea ei efectivă. Exemple: EN-GJL- HB180 = fontă cu grafit lamelar cu duritatea Brinell 180 HB; EN-GJMW- HV300 = fontă maleabilă cu inimă albă cu duritatea Vickers 300 HV. 2. precizarea compoziţiei chimice este personalizată în simbolizarea fontelor prin prezenţa literei X. Se pot distinge următoarele două posibilităţi: a) dacă nu se indică şi conţinutul în carbon - litera X este urmată de simbolurile elementelor chimice principale în ordine descrescătoare şi apoi de conţinutul procentual al acestora rotunjite la numărul întreg cel mai apropiat; valorile sunt separate prin cratime. Exemple: EN-GJV-XNiMn12-5; EN-GJL-XCrNi10-3; EN-GJL-XNiMn13-7. EN-GJV-XNiMn12-5 = fontă cu grafit vermicular conţinând 12% Ni şi 5 % Mn. EN-GJL-XCrNi10-3 = fontă cu grafit lamelar conţinând 10% Cr şi 3 % Ni. b) dacă se indică şi conţinutul în carbon - litera X este urmată de conţinutul procentual în carbon multiplicat cu o sută (de exemplu: 300 pentru 3%) Exemple: EN-GJN-X300CrNiSi9-5-2 = fontă ledeburitică conţinând 3%C, 9% Cr, 5% Ni, 2% Si. EN-GJL-X290NiMn13-7= fontă cu grafit lamelar conţinând 2,9%C, 13% Ni, 7%Mn. Poziția a 6-a, are caracter opţional separându-se de poziţia a 5-a printr-o cratimă. Se pot preciza aici condiţii suplimentare cu ajutorul următoarelor notaţii: D - piesă brută turnată; H - piesă supusă tratamentului termic; W - piesă sudabilă; Z - condiţii suplimentare specificate în comandă. Exemple: EN-GJS- 350-22C-H = fontă cu grafit sferoidal cu Rm = 350 N/mm2, A = 22%, din probă prelevată din piesă, pentru tratament termic. EN-GJMW -360-12S-W= fontă maleabilă cu inimă albă cu Rm = 360 N/mm2, A = 12%, din probă turnată separat, sudabilă. 1.3.2. Simbolizarea numerică Cuprinde nouă caractere (incluzându-se aici şi cratimele). Primele trei caractere sunt similare cu cele existente în simbolizarea alfanumerică, iar al patrulea, prin litera J, indică tipul materialului (fonta), adică EN-J. Cel de-al cincilea caracter este alocat tipului grafitului precizat printr-o literă. Caracterul al şaselea indică, printr-o cifră, caracteristica principală a fontei (1 - pentru rezistenţa la tracţiune, 2 - duritate, 3 - pentru compoziţia chimică).

Caracterele 7 şi 8 sunt alocate numărului (din două cifre) atribuit mărcii de fontă, iar ultimul caracter indică printr-o cifră, condiţiile specifice materialului (de exemplu: 1 - proba de încercat este turnată separat, 6 - se specifică sudabilitatea, 8 - piesa este tratată termic, 0 - nu se impun restricţii specifice). Exemple: - mărcii EN-GJL-250C îi corespunde simbolizarea numerică EN-JL1030 - mărcii EN-GJL-HB235S îi corespunde simbolizarea numerică EN-JL2050 - mărcii EN-GJS-600-3U îi corespunde simbolizarea numerică EN-JS1092 - mărcii EN-GJMW-400-5C îi corespunde simbolizarea numerică EN-JM1030 Câteva simboluri alfanumerice ale unor fonte uzuale sunt explicate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Exemple de simbolizare alfanumerică a fontelor Nr.crt. Simbolul fontei Denumirea fontei 1. EN-GJL-150 Fontă cu grafit lamelar cu Rm= 150N/mm2 2. EN-GJL-150C Fontă cu grafit lamelar cu Rm= 150N/mm2 din proba prelevată din piesa turnată 3. EN-GJL-HB155 Fontă cu grafit lamelar cu duritatea HB= 155 4. EN-GJV-150S Fontă cu grafit vermicular cu Rm= 150N/mm2 din probă turnată separat 5. EN-GJMW-360-12S Fontă maleabilă cu inimă albă cu Rm= 360N/mm2; A = 12% din proba turnată separat 6. EN-GJL-XNiMn13-7 Fontă cu grafit lamelar cu Ni=13% şi Mn=7%

1.4. Principiile simbolizării oțelurilor [20] SR EN 10027-1:2007 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 1: Simboluri alfanumerice; SR EN 10027-2:2007 Sisteme de simbolizare a otelurilor. Partea 2: Sistemul numeric. 1.4.1. Simbolizarea alfanumerică Simbolizările alfanumerice ale oţelurilor se fac în funcţie de utilizare şi caracteristici mecanice sau fizice (grupa 1), respectiv în funcţie de compoziţia chimică (grupa 2). Simbolizarea oţelurilor corespunzătoare grupei 1 (în funcţie de utilizare, caracteristici mecanice şi fizice). Cuprinde patru poziţii, nefiind necesară ocuparea tuturor. Poziţia 1, obligatorie, este o literă ce semnifică o anumită destinaţie. În cazul în care oţelul este specificat sub forma unei piese turnate, simbolizarea prezintă ca simbol iniţial litera G. Destinaţia oţelurilor este prezentată în tabelul 1.3. Tabelul 1.3. Destinaţia oţelurilor din grupa 1 funcție de utilizare Litera Utilizare S oţeluri pentru construcţii P oţeluri pentru recipiente sub presiune L oţeluri pentru ţevi E oţeluri pentru construcţii mecanice B oţeluri pentru beton armat Y oţeluri pentru beton precomprimat R oţel pentru şine de cale ferată H oţeluri de înaltă rezistenţă pentru produse laminate la rece D oţeluri pentru produse plate laminate la rece T oţeluri pentru table M oţeluri pentru electrotehnică

Poziţia 2 - prezintă un grup de cifre (un număr) care semnifică o valoare minimă a unei caracteristici mecanice (tabelul 1.4) Tabelul 1.4. Simbolizarea oţelurilor în funcţie de utilizare şi caracteristicile mecanice sau fizice

Categoria de oţeluri

Caracteristica mecanică utilizată

Simbol

Observaţii

oţeluri pentru construcţii în general

limita de curgere, Rc, N/mm2

Snnn

S-categoria oţelului nnn-valoarea minimă a lui Rc

oţeluri pentru construcţii mecanice

limita de curgere, Rc, N/mm2

Ennn

E- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri pentru recipiente sub presiune

limita de curgere, Rc, N/mm2

Pnnn

P- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri pentru ţevi de conducte

limita de curgere, Rc, N/mm2

Lnnn

L- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri pentru beton armat

limita de curgere, Rc, N/mm2

Bnnn

B- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri pentru sau sub formă de şine

limita de rezistenţă la tracţiune, Rm, N/mm2

Rmmm

R- categoria oţelului mmm-valoarea minimă pentru Rm

oţeluri de înaltă rezistenţă sub formă de produse plate laminate la rece

limita de curgere, Rc, N/mm2

Hnnn

H- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri sub formă de produse plate laminate la rece cu rezistenţă la ambutisare

limita de rezistenţă la tracţiune, Rm, N/mm2

HTmmm

HT- categoria oţelului mmm-valoarea minimă pentru Rm

-

Dpp DCpp DXpp

D- laminat la cald pt. formare directă C-laminat la rece X-nu se precizează pp-număr alocat

oţeluri sub formă de tablă neagră, albă, ştanţată, dublu laminată

limita de curgere, Rc, N/mm2

Tnnn

T- categoria oţelului nnn–valoarea minimă a lui Rc

oţeluri sub formă de tablă neagră, albă, ştanţată, simplu laminată

duritatea Rockwell HR 30Tm

THhh

TH- categoria oţelului hh- valoarea medie de duritate

Mrrr-ga

M- categoria oţelului rrr-pierderi totale magnetice g-grosimea tablei; a-tipul tablei a=A-grăunţi neorientaţi a=N-cu grăunţi orientaţi a=D–nealiată semifinită a=E-aliată semifinită a=P-cu permeabilitate mare a=S cu pierderi reduse

oţeluri sub formă de produse plate laminate pentru ambutisarea la rece

oţeluri magnetice sub formă de tablă electrotehnică

pierderi magnetice, pentru 1,5 Tesla la 50 Hz , W/Kg x100

Poziția 3 – prezintă o combinație de litere și cifre ce semnifică rezistența la impact (reziliența) funcție de temperatură (tabelul 1.5). Tabelul 1.5. Rezistența la impact funcție de temperatură Valoarea minimă a energiei de rupere KV, [J] 27 40 60 Simbolul JR KR LR J0 K0 L0 J2 K2 L2 J3 K3 L3 J4 K4 L4 J5 K5 L5 J6 K6 L6

Poziția 4 – prezintă simboluri suplimentare (tabelul 1.6).

Temperatura [oC] +20 0 -20 -30 -40 -50 -60

Tabelul 1.6. Simboluri suplimentare Dezoxidare

Destinație

Condiții deosebite

Suprafață

Tratament termic

G1

Turnat și Necalmat

G2 G3

Turnat și Semicalmat Turnat și Calmat

C D

Deformabil plastic la rece Acoperire la cald

E F

Pentru emailare Forjabil

H L

Secțiuni deschise Pentru temperaturi scazute

M R

Deformat termo-mecanic Temperatură ambiantă

S T

Pentru construcții navale Pentru țevi

W +F

Rezistent la coroziune atmosferică Grăunte ereditar fin

H +Z

Temperatură ridicată Alungire la rupere minim 25%

+OC +S

Acoperit cu material organic Zincare cu flacară

+ZN +A

Strat de Zn-Ni electrolitic Recopt

+C +N

Ecruisat Normalizat

+Q +QT

Călire şi revenire Imbunatățit

+T +U

Revenit Fără tratament

+M

Tratament termomecanic

De exemplu, simbolul (conform SR EN 10027-1) S235J2G3 corespunde unei mărci de oţel având limita de curgere minimă Rc = 235 N/mm2, cu garanţii privind tenacitatea la –20 oC (energia de rupere la – 20 oC, KV ≥ 27 J), dezoxidat complet (cu Si, Mn şi Al) la elaborare. Simbolizarea oţelurilor corespunzătoare grupei 2 Se face în funcţie de compoziţia chimică (tabelul 1.7). Având în vedere modul de simbolizare, oţelurile se pot clasifica în 4 subgrupe: 2.1 - oţeluri nealiate cu un conţinut mediu în mangan 1%, oţelurile pentru automate, oţeluri aliate al căror conţinut al fiecărui element de aliere este 5% (excepţie oţelurile rapide); 2.4 - oţeluri rapide.

Tabelul 1.7. Simbolizarea oţelurilor funcţie de compoziţia chimică Subgrupa

Categoria de oţeluri

2.1

oţeluri nealiate cu un conţinut mediu în mangan 1%, oţelurile pentru automate, oţeluri aliate al căror conţinut al fiecărui element de aliere este 5% (excepţie oţelurile rapide);

- carbonul în % de masă x 100 -elementele de aliere în % de masă

Xnnn E1E2E3m-p-r

X-semnifică prezenţa unui element de aliere >5% -nnn-valoarea medie de carbon x 100 - E1E2E3-elemente de aliere în ordine descrescătoare -m,p,r-conţinutul mediu în % rotunjit la un număr întreg

2.4

oţeluri rapide

-W, Mo, V, Co în procente de masă

HSm-p-q-r

m,p,q,r-conţinutul mediu în % al elementelor de aliere în ordinea W-MoV-Co

Tabelul 1.8. Factorii de multiplicare pentru elementele de aliere (valabil numai pentru oţelurile din categoria 2.2 din tabelul 1.7) Elementul chimic, E

Factorul de multilicare, F

Cr, Co; Mn, Ni, Si, W

4

Al,Be,Cu,Mo,Nb,Pb,Ta,Ti,V,Zr

10

Ce,N,P,S

100

B

1000

Tabelul 1.9. Exemple de simbolizări alfanumerice ale oţelurilor conform SR EN 10027-1:2007 Categoria oțelului

Simbolul oțelului S235JR S355K2 S450J0

Oțeluri pentru construcţii

S355NL S355M S355J2H

Oțeluri pentru țevi de conducte

L360GA E295

Oțeluri pentru construcţii mecanice

GE240 E355K2

Oțel beton Oțeluri pentru recipiente supuse la presiune

B500A P265GH P355M P355Q P265S

Oțel pentru șine de cale ferată Oțel magnetic sub formă de tablă electrotehnică

R320 M400-50A

Oţeluri nealiate cu un conţinut mediu în mangan 1% 20CrMnTi4-4-1 17CrMo9-10 X5CrNi18-8 X5CrNiNb18-10-01 HS6-5-2-5 Oţeluri rapide HS3-1-1-2

Denumirea oțelului Oțel de construcții cu Rc = 235N/mm2, având garantată o energie de rupere KV ≥ 27 J la temperatura de 20oC. Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2, având garantată o energie de rupere KV ≥ 40 J la temperatura de - 20oC. Oțel de construcții cu Rc = 450N/mm2, având garantată o energie de rupere KV ≥ 27 J la temperatura de 0oC. Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2 normalizat pentru temperaturi scăzute Oțel de construcții cu Rc = 355N/mm2 deformat termomecanic Oțel de construcții cu R c = 355N/mm2, KV ≥ 27 J la temperatura de -20oC, cu secțiune tubulară Oțel pentru țevi cu Rc = 360N/mm2, calmat, clasa de calitate A Oțel pentru construcţii mecanice cu Rc = 295N/mm2 Oțel pentru construcţii mecanice turnat cu Rc = 240N/mm2 Otel pentru construcţii mecanice cu Rc = 355N/mm2, având garantată o energie de rupere KV ≥ 40 J la temperatura de -20oC. Oțel beton cu Rc = 500N/mm2, cu A=2,5% Oțel supuse la presiune cu Rc = 265N/mm2, garantat la temperatură ridicată Oțel supuse la presiune cu Rc = 355N/mm2, deformat termo-mecanic Oțel supus la presiune cu Rc = 355N/mm2, călit și revenit Oțel supus la presiune cu Rc = 265N/mm2, pentru construnctii navale Oțel ptr șine de cale ferată cu Rm =320N/mm2 Oțel sub formă de tablă cu graunți neorientați, cu pierderi totale magnetice de 4W/kg, grosimea tablei 50mm, oţel nealiat cu C=0,15 % (oţel pentru cementare), oţel nealiat cu C=0,45 % (oţel pentru îmbunătăţire); oţel carbon cu C=0,45%, cu S max. = 0.035%; HH – bandă superioară de călibilitate; TA – recoacere de înmuiere; oţel carbon pentru scule cu un conţinut mediu în carbon de 0,45%, fără tratament termic. oţel aliat turnat cu un conţinut mediu de carbon de 0,17 % şi un conţinut mediu de crom de 1,25% şi molibden de 1,25% . oţel având C=0,20 % (oţel pentru cementare), aliat cu 4:4 = 1 %Cr, 4:4 = 1%Mn şi 1:10 = 0,1 %Ti; oţel având 0,17%C, 2,25% Cr, 1 %Mo oţel aliat având 0,05%C, 18%Cr, 8%Ni oţel aliat având 0,05%C, 18%Cr, 10%Ni, 0,1%Nb oţel rapid cu un conţinut de 6% wolfram, 5% molibden, 2% vanadiu şi 5% cobalt. oţel rapid cu un conţinut de 3%W, 1 %Mo, 1 %V,

2%Co

1.5. Principiile simbolizării aluminiului și aliajelor sale [20] În funcţie de destinaţie, aliajele aluminiului se clasifică în principal în două grupe:  - aliaje de turnătorie;  - aliaje deformabile. SR EN 1780-2:2003- conţine simbolizarea lingourilor de aluminiu nealiat şi aliat pentru retopire, a prealiajelor şi a pieselor turnate. Sistem de simbolizare bazat pe simboluri chimice . SR EN 573-1:2005 - simbolizarea aluminiului si aliajelor de aluminiu deformabile. Simbolizarea numerica.

1.5.1. Aliaje ale aluminiului de turnătorie  Principalele aliaje de turnătorie fac parte din sistemele Al –  Cu, Al – Si, Al – Si– Mg, Al  –  Si –Cu, Al  –  Mg, Al  –  Zn  –  Mg. Simbolizarea aluminiului şi a aliajelor de aluminiu de turnătorie se face conform regulilor stabilite de standardul european EN 1780, respectiv de standardul românesc corespunzător SR EN 1780-2003. Cel mai utilizat mod de simbolizare este cel pe baza simbolurilor chimice. În general, simbolizarea prezintă  prefixul EN  urmat de un spaţiu liber apoi de litera A (care reprezintă aluminiul) şi  fie de litera B (pentru lingouri de retopire), fie de litera C  (pentru piese turnate), fie de litera M  (pentru prealiaje). Acestea se separă de simbolul aluminiului (Al) şi de simbolul elementului principal (sau elementelor principale) de aliere printr-o cratimă. Simbolurile elementelor chimice menţionate sunt în mod uzual urmate de numere care exprimă conţinutul lor în procente de masă.  Exemple: EN AB - Al99,7; EN AC - AlSi5Cu3; EN AB - Al Si12CuMgNi; EN AC - Al Cu4,5Si1; EN AB - Al Si8Cu3Ni; EN AC - Al Si12Fe1. EN AC - AlSi12Fe1 = aliaj de aluminiu pentru piese turnate, cu siliciu 12% şi Fe 1%. 1.5.2. Aliaje ale aluminiului deformabile Sistemele de simbolizare pentru aluminiu şi aliajele deformabile pe bază de aluminiu sunt următoarele: - simbolizarea numerică; - simbolizarea bazată pe simbolurile chimice. a) Simbolizarea numerică a aluminiului şi aliajelor deformabile pe bază de aluminiu este dată de SR EN 573-2005 şi se constituie astfel: - prefixul EN urmat de un spaţiu; - litera A care reprezintă aluminiu; - litera W care reprezintă produse obţinute prin deformare plastică; - liniuţa de legătură; - patru cifre pentru compoziţia chimică; - dacă este necesar, o literă pentru identificarea unei variante naţionale. Prima cifră din cele patru indică grupa aliajului şi anume: - Aluminiu minim 99,00% ............l x x x (seria 1000) - Aliaje de aluminiu, împărţite după elementul de aliere principal: - cupru.......... ......................2 x x x (seria 2000) - mangan ...... ......................3 x x x (seria 3000) - siliciu ...............................4 x x x (seria 4000) - magneziu .........................5 x x x (seria 5000) - magneziu şi siliciu .......... 6 x x x (seria 6000) - zinc ....................................7 x x x (seria 7000) - alte elemente .................... 8 x x x (seria 8000) - serii neuzuale .................. 9 x x x (seria 9000) Exemple:

EN AW- 5754 = aliaj de aluminiu cu magneziu, deformabil EN AW- 6082 = aliaj de aluminiu cu magneziu şi siliciu EN AW- 7020 = aliaj de aluminiu cu zinc, deformabil În grupa 1 xxx ultimele două cifre indică procentul maxim de aluminiu. A doua cifră indică modificările în limitele de impurităţi sau în elementele de aliere. În grupa de aliaje de la 2 xxx la 8 xxx inclusiv, ultimele două cifre nu au o semnificaţie specială şi ajută numai la identificarea diferitelor aliaje din grupă. A doua cifră indică modificările aliajului. b) simbolizarea bazată pe simbolurile chimice este reglementată de SR EN 573-2:2005. Simbolurile chimice sunt urmate de obicei de numere care indică puritatea aluminiului sau conţinutul nominal al elementului considerat. In general toate simbolizările corespunzătoare acestei codificări trebuie scrise între paranteze drepte şi urmează după simbolizarea cu patru cifre. Simbolizările pentru aluminiul nealiat deformabil constau în simbolul chimic Al urmat de procentul de puritate exprimat prin una sau mai multe zecimale. Exemplu: EN AW - 1199 [Al 99,99]- aluminiu tehnic pur (Al=99,99%) Dacă se adaugă un element într-un conţinut scăzut, simbolul corespunzător acestui element se scrie fără spaţiu liber după procentul de puritate. Exemplu: EN AW - 1100 [Al99,0Cu]- aluminiu tehnic ( Al=99,0% conţinând Cu