Lucrare Sîrbu Maria Raluca A [PDF]

Zitiervorschau

ACTIVITĂŢI UTILIZATE PENTRU STIMULAREA GÂNDIRII LATERALE A COPIILOR PREŞCOLARI

CAPITOLUL I: 1. INTRODUCERE ...................................................................................... ............. 1.1 NIVELUL DE DEZVOLTARE AL PREȘCOLARILOR (3-6/7 ANI)..........................; 1.2. DEZVOLTAREA FIZICĂ A PREȘCOLARILOR......................................................; 1.3. PARTICULARITĂȚILE GÂNDIRII PREȘCOLARILOR.......................................; 1.4. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI...........................................................................; 1.5. MEMORIA ȘI IMAGINAȚIA –ASPECTE CARACTERISTICE ALE COPILULUI PREȘCOLAR............................................................................................; 1.6. PARTICULARITĂȚILE ATENȚIEI PREȘCOLARULUI.......................................; 1.7. PARTICULARITĂȚILE AFECTIVITĂȚII PREȘCOLARULUI..............................................................................; 1.8. PREȘCOLARITATEA ȘI CONSTRUIREA BAZELOR PERSONALITĂȚII...........; CAPITOLUL II: 2.1. GÂNDIREA LATERALĂ-DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI...............................................;

CAPITOLUL III: 3.1. METODE UTILIZATE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII LATERALE A PREŞCOLARILOR……………………..; 3.1. ROLUL ACTIVITĂŢILOR ARTISTICO-PLASTICE ÎN DEZVOLTAREA GÂNDIRII LATERALE A PREŞCOLARILOR………………………………; CAPITOLUL IV: 4.2. BIBLIOGRAFIE

1. Vărsta preşcolară este caracterizată de curiozitate, energie, egocentrism, este vârsta marilor ”DE CE?”. Vârsta preşcolară este importantă atât pentru formarea personalităţii viitorilor adulţi ce vor face parte şi vor influenţa societatea în care trăim, căt şi pentru acumularea de informaţii, formarea deprinderilor, formarea imaginii de sine şi dezvoltarea încrederii în sine. Înca de la intrarea în grădiniţă acesta este acaparat de aspecte estetice ce ţin de amenajarea sălii de grupă: organizarea mobilierului, jucării, orientarea în sală a centrelor de lucru, decoraţiunile salii, culorile predominante, identificarea grupei cu un anumit nume, grup etc. Toate acestea actionează asupra tuturor proceselor cognitive ale copilului şi participă la formarea, conturarea personalitaţii copilului, dar mai ales asupra ramurii creative. Vărsta preşcolară este şi perioada în care imaginaţia este una foarte bogată datorită capacităţii de achiziţionare rapidă. În Curriculumul pentru învăţământul preşcolar sunt amintite obiectivele vizate domeniului estetic şi creativ şi anume: ● Formarea unor deprinderi de lucru pentru realizarea unor desene, picturi, modelaje; ● Realizarea unor corespondenţe între diferitele elemente de limbaj ● plastic şi forme, obiecte din mediul înconjurător (natură, artă şi viaţa socială);

●

Stimularea expresivităţii şi a creativităţii prin desen, pictură, modelaj;

● Formarea capacităţii de receptare a lumii sonore şi a muzicii; ● Formarea capacităţilor de exprimare prin muzică; ● Cunoaşterea marilor valori ale creaţiei muzicale naţionale şi universale. Acestea scot în evidenţă importanţa activităţilor ce ţin de domeniul gândirii creative a preşcolarilor. Activităţile artistico-plastice sunt importante atât pentru dezvoltarea acesteis, cât şi pentru dezvoltarea fizica a copiilor, mai exact, dezvoltarea muşchilor mici ai mâinii, dezvoltare necesară pentru următorii şcolari, ce se vor familiariza cu arta scrisului. 1.1.NIVELUL DE DEZVOLTARE AL PREŞCOLARILOR (3-6/7 ANI) Perioada preşcolară este împărţită, (Emil Verza, 2000)astfel: ● Subperioada preşcolară mică (3-4 ani) – Caracterizată de instabilitate emoţională ● Subperioada preşcolară mijlocie (4-5 ani)- Caracterizată de progresul evident, atât din punct de vedere fizic, al motricităţii, cat şi din punct de vedere al proceselor cognitive. ● Subperioada preşcolară mare ( 5-6/7 ani)- Caracterizată prin maturitate, independenţă, capacitatea de învăţare este activă şi este mult mai eficientă fiind dublată de interesele de cunoaştere, motivaţia intrinsecă, curiozitate. Această perioadă este marcată de o dezvoltare holistică si complexă. Expresia celor 7 ani de acasă nu este numai una figurativă, ci explrima necesitatea contruirii bazelor activităţii psihice şi conturarea personalităţii ce vor duce ulterior la formarea comportamentelor. La formarea şi dezvoltarea copilului în această perioadă un rol important o are grădiniţa şi activităţile desfăşurate. Această instituţie pregătind copilulo pentru intrarea în mediul social al copilului. Acesta trebuie să răspundă cerinţelor societăţii, deci să se adapteze. Vârsta preşcolarităţii este dominată de curiozitate, imaginaţie bogată. Acum el este pus în situaţia

de a se acomoda unui nou mediu, obositor şi stresant pentru început, fiind o discrepanţă între capacităţile sale interne şi cerinţele, aşteptările externe. Odată cu intrarea în grădiniţă copilul este pus în situaţia de a ajuta adulţii, de a relaţiona cu alţi copii de vârsta sa, de a rezolva situaţii, de a găsi raspunsuri dar şi în situaţia de a fi el însuţi conducătorul unei activităţi. Perioada preşcolară este perioada cu cea mai intensă dezvoltare psihică şi ca urmare a factorilor externi cum sunt, mediul, familia, societatea, mass-media. Acum încep să apară diferenţele între cerinţele şi comportamentele din familie şi cele din mediul instituţionalizat al grădiniţei, astfel că, aceste contradicţii contribuie la o dezvoltare intensă. la această vârstă apar constradicţiile specifice datorate diferenţelor dintre resursele interioare şi dorinţa sadisfacerii unor cerinţe exterioare. La această vârsta apare negativisumul infantil.Au fost remarcate diferenţe între copiii ce frecventează grădiniţa şi cei ce rămân în mediul familial pănâ la intrarea în şcoală. Depăşind mediul familial, copilul vede în mediul instituţionalizat al gradiniţei, un mediu complex, având cerinţe ce îi produc stimulări continue . În colectivitate copilul este nevoit să se adapteze cerinţelor, să renunţe la dorinele de moment pentru a desfăşura activităţi ce nu-l satisfac dar îl ajută la asimilarea de comportamente ce au un efect nemijlocit pentru socializarea acestuia.

2.1.1. DEZVOLTAREA FIZICĂ A PREŞCOLARILOR Dezvoltarea fizică a copiilor este una evidentă, având loc creşteri în înălţime, greutate, o creştere a masei musculare, începe să apară dentiţia permanentă etc, însă se menţine o sensibilitate a copiilor faţă de boli, răceli, gripe. Încă din perioada preşcolară încep să apară diferenţe fizice între băieţi şi fete, atfel că, băieţii sunt consideraţi a fi mai agitaţi decat fetele şi se presupune că aceştia se maturizează mai repede, iar fetele prezintă o anumită calmitate şi maturitate. La această vârstă, copiii prezintă o anumită anemozitate fată de programul de somn, ei fiind mult mai atraşi de ceea ce fac adulţii în acest timp, găsind tot felul de tertipuri: mersul la toaletă, la apă, faptul ca lumina bate prea tare etc, prin acestea încercând să evite orele de somn. Dezvoltarea fizică însă are un rol foarte important în autonomia copilului şi în formarea deprinderilor acestuia. Pe întreaga perioada a preşcolarităţii, motricitatea se caracterizează printro dezvoltare continuă ce contribuie la o mai bună adaptare a copilului la mediu, la contactul cu acesta şi în exercitarea comportamentelor practice.

Cele mai importante aspecte ale creşterii din punct de vedere fizic la preşcolari sunt: ● Creşterea în înălţime, înălţimea medie la finalul acestui stadiu fiind în medie de circa 116 cm, iar greutatea de 22 kg; ● Sistemul osos se dezvoltă, masa musculară creşte şi apare dentiția permanentă. Și din punctul de vedere al alimentației apar schimbări. Apare o diversificare a alimentației, cea mai evidentă schimbare este cea a creșterii densității micului dejun și a cinei și diminuarea meselor de prânz, de asemenea eliminarea desertului. Acum, copiii sunt mult mai atenți și la modul în care mănâncă, la postură, utilizarea tacâmurilor. La 3 ani copilul este încă de pendent de adult în ceea ce privește îmbrăcămintea, la 6 ani el fiind deja indepentent. Are deja formată deprinderea de a se îmbrăca și de a se dezbrăca singur, își alege singur hainele în funție de anumite norme. Și in ceea ce privește somnul, după cum am menționat anterios, copiii au comportamente diferite: unii dorm înveliți, alții develiți, unii adorm mai greu, alții mai ușor. Toate aceste astepte sunt foarte importante, având urmări asupra personalității copilului.

2.1.2. PARTICULARITĂŢILE GÂNDIRII PREŞCOLARILOR Un salt spectaculos la această vârstă îl reprezintă procesele cognitive ce alcătuiesc intelectul. Datorită dezvoltarii concomitente a tuturor proceselor, influenţându-se şi ajutând la formarea şi dezvoltarea cognitivă a copilului, încep să fie evidenţiate importanţa legaturilor dintre procese psihice: memorie-limbaj, limbaj-gandire, gandire-memorie etc. Principalele caracteristici ale gândirii la preşcolari sunt: ✔ Intuitivitatea ✔ Caracterul preoperatoriu Gândirea copilului la această vârstă este strâns legată de percepşii şi de reprezentări. Gândirea acestuia nu dispune de operaţii veritabile ci de ”acţiuni executate în gând”, psihologul elveţiind Jean Piaget, vorbind despre ”Gândirea imagistică a preşcolarului”. Gândirea preşcolarilor este

una intuitivă şi schematică. Gândirea preşcolarului este una egocentrică. Gândirea egocentrică este o gândire intuitivă şi preconceptuală ceea ce lipseşte gândirii preşcolarului este un plus de mobilitate, care i-ar permite copilului să analizeze simultan, mai multe puncte de vedere. Un declin al gândirii egocentrice are loc in jurul vârstei de 5-6 ani, când când se observă o diminuare a răspunsurilor egocentrice .Spre sfârşitul perioadei preşcolarităţii copilul adoptă comportamente ce îi creează o perspectivă corectă asupra lucrurilor şi fenomenelor, formându-se caracterul preoperator al gândirii.

2.1.3. DEZVOLTAREA LIMBAJULUI PREŞCOLARILOR Limbajul preşcolarilor cunoaşte o creştere progresivă, având loc chiar o creştere spectaculoasă a vocabularului acestora.Vocabularul activ al copiilor creşte către finalul stadiului pana la 3000-3500 de cuvinte iar cel pasiv cuprinde între 700-800 cuvinte. Acum preşcolarii au o mare preferinţă pentru diminutive, işi dezvoltă o atitudine importantă faţă de limbaj şi acordă semnificaţii verbale tuturor lucrurilor din jur, preşcolarii creând cuvinte noi. Pronumele personale şi posesive sunt cele care facilitează dialogul, ele fiind insuşite între 2 şi 4 ani, mai întâî sub forma lor de singular, iar mai apoi de plural. Însuşirea structurilor verbale se realizează în primul rând prin imitaţie, mai ales cea a părinţilor. Astfel că, părinţii trebuie să fie foarte atenţi la modul de exprimare şi la cuvintele folosite în preajma copilului. De asemenea, mediul grădiniţei este important şi educatoarea trebuie sa confere o atenţie sporită modului de adresare dar şi la cuvintele folosite de către copii în colectivitate şi la corectarea imediată a greşelilor de exprimare. Preşcolarul are acum capacitatea de a-şi adapta limbajul în funcţie de interlocutorul său astfel : dacă vorbeşte cu un copil mai mic decât el, îşi adaptează vorbirea, vorbeşte mai rar şi choiar foloseşte limbajul acestuia. În momentul în care este pus în situaţia de a comunica cu un adult, foloseşte structuri verbale, propoziţii complexe. Un alt eveniment important este apariţia limajului interior, ce se dezvoltă până la vârsta de 5 ani, numit limbaj egocentric, fiind o formă intermediară între limbajul extern prorpiu-zis şi cel intern.

Indicii dezvoltării minimale a limbajului sunt: ⮚ 3 ani şi 6 luni - copilul este capabil să redea până la 2 strofe;

⮚ 4 ani- este uzuală folosirea pluralului în vorbirea curentă şi folosirea pronumelui : ”eu”, ”tu”, ”noi”, ”voi”; ⮚ 5 ani – sunt folosite cel puţin doua adverbe de timp: ”azi”, ”mâine”; ⮚ 6 ani- 3 adverbe folosite corect, recunoaşte corect 3, 4 litere. Insă, în această perioadă, atenţia trebuie să fie focusată şi asupra defectelor de pronunţie:dislalii, bradilalii, tahilalii,sigmatism, rotacism etc

2.1.4.MEMORIA ŞI IMAGINAŢIA –ASPECTE CARACTERISTICE ALE COPILULUI PREŞCOLAR Memoria contribuie la buna funcţionare a tuturor celorlalte procese psihice. Premisele cele mai importante ale memoriei sunt: ✔ Dezvoltarea memoriei; ✔ Creşterea rolului limbajului în activitatea mentală. Materialul necesar desfăşurării normale a gândirii şi a celorlalte procese psihice este furnizat atât de meorie cât şi de experienţele trăite de copil. Dacă formele incipiente, elementare ale meoriei apar şi se dezvoltă de timpuriu, încă din antepreşcolaritate, în perioada preşcolară, memoria mecanică începe să îi ia locul memoriei mecanice, fiind influenţată şi de interesele, dorinţele, nevoile copilului. Acum memoria este activă şi este la capacitate maximă datorită şi dezvoltarii vorbirii, astfel că, preşcolarii pot memora poezii, pot povestii, repovestii, însă, memoria îşi păstrează încă o anumită rigiditate. Este activă capacitatea de memorare şi reproduce, dar reproducerea are însă unele unele aspecte ce ţin de rigiditate. Dacă un copil este întrerupt în momentul în care spune o poezie, acesta nu va mai putea continua. În jurul vârstei de 4-5 ani apare memoria voluntară, mai întâi în joc şi apoi se extinde şi în alte activităţi, ponderea memoriei voluntare crescând ponderat. Dupa vârsta de 4 ani apare şi se manifestă activ capacitatea de memorare.Acum copiii pot fi implicaţi în jocuri cu regului, aceştia putând memora şi însuşi regulile pentru a duce la rezolvarea corectă a sarcinilor. O altă

caracteristică a memoriei este aceea că, este dominată de conţinuturi afectogene, ceea ce îi afectează antrenarea, imitaţia fiind foarte importantă şi este asociată cu observarea. Astfel că, se pot detecta conduitele comportamentale din familia copilului. Imaginaţia ca proces psihic, ocupă un loc important în contextul creativităţii, putându-se vorbi de o explozie a imaginaţiei, fiind apogeul său în privinţa manifestării, dar nu şi a calităţii, de aceea, este necesară dezvoltarea acesteia.La vârsta preşcolară, imaginaţia compensează am putea spune într-un fel sau altul, neajunsurile gândirii. Tot imaginaţia este responsabilă şi de micile minciuni ale copiilor, proin intermediul acestora copiii încercând să scape de pedepse, dar şi o dezvoltare a imaginaţiei creative.Preşcolarul este capabil să îşi dezvolte forme ale imaginaţiei reproductive, de exemplu prin ascultarea de poveşti, dar îşi poate dezvolta şi imaginaţia creativă. Copilul îşi dă seama că prin imaginaţie se poate transpune în diferite situaţii, însă realitatea este mult mai constrânsă.

2.1.5. PARTICULARITĂŢILE ATENŢIEI PREŞCOLARULUI Un rol importat îl joacă şi atenţia, dezvoltarea unor componente ale intelectului copiilor fiind condiţionate de prezenţa şi dezvoltarea atenţiei. Daca în antepreşcolaritate dominau ambele forme ale atenţiei voluntară şi involuntară, în preşcolaritate, sub influenţa gândirii şi a limbajului, atenţia voluntară începe să ia locul atenţiei involuntare, dezvoltându-se formele acesteia şi anumite caracteristici: ✔ Volum; ✔ Stabilitate; ✔ Concentrare;

Atenţia copiilor este antrenată şi de interesul de a duce la bun sfărşit activitatea. Însă, la începutul preşcolarităţii atenţia preşcolarilor poate fi distrasă de diverşi factori interni sau externi. Preşcolarii mici îşi pot concentra atenţia pentru 5-10 minute, preşcolarii mijlocii

pentru 10-15 minute şi preşcolarii mari, pentru 20-30 de minute. Jocul, principala formă de activitate a preşcolarilor, este şi principala activitate de antrenare a atenţiei .

2.1.6. PARTICULARITĂŢILE AFECTIVITĂŢII PREŞCOLARULUI Afectivitatea la vârsta preşcolară este ”Fragilă” am putea spune, dezvoltarea emoţională în ansamblul său fiind raportată la procesul identificării. Idenficicarea se face cu modelele umane cele mai apropiate, părinţii de exemplu. Când ambii părinţi sunt admiraţi, copilul se străduieşte să se identifice cu amândoi, identificarea făcânduse în mod obisnuit cu părintele de acelaşi sex. Identificarea are efecte importante în conturarea personalităţii copilului, o sursă importantă a dezvoltării afectivităţii copilului fiind intrarea lui în grădiniţă.

2.1.7. PREŞCOLARITATEA ŞI CONSTRUIREA BAZELOR PERSONALITĂŢII Ca şi activitate principală prin care copiii învată şi îşi formează trăsăturile de personalitate este jocul, toate activităţile la această vârstă desfăşurandu-se sub formă de joc. Principalele tipuri de joc ce se desfăsoară în grădiniţă sunt: o Jocul didactic; o Jocuri cu regului; o Jocuri de roluri; o Jocuri de mişcare; o Jocuri de construcţii; o Joc exerciţiu; o Joc muzical. În afara acestor forme clare ale jocului, acesta se desfăşoară şi fără un scop clar, neavând o anumită finalitate ci având ca şi scop satisfacerea copilului. La această vârstă copiii îşi

contureaza jocuri în functie de nevoile lor, sunt pe rând, conducători şi participanţi ai jocului. La vârsta de 3 ani jocul este legat de obiecte, însă, copiii îm joc, încep să se idenficice cu anumite persone, îşi asumă anumite roluri, ei sunt doctori, profesori, vânzători, etc. In funcţie de perioada de vârsta, jocul poate fi unul caracterizat de egocentrismul specific vârstei, de exemplu: În jocul ”De-a v-aţi ascunselea”, preşcolarul mic, nu poate asimila regula ascunderii şi cea a alergării la locul de bătaie, astfel că, el îşi va însuşi doar una din regului. Se va baza pe faptul ca, daca el nu vede conducătorul jocului, atunci nici acesta nu îl va vedea pe el, deci se va ascunde în locuri vizibile. Preşcolarul mare de obicei se va ascunde foarte aproape de locul de bătaie, vizualizând locul şi intenţionând atingerea sa, acesta asimilând conştient regulile jocului, iar preşcolarul mijlociu se va ascunde în locuri foarte bune, neputând fi găsit uşor, punând accent pe regula ascunderii şi mai putin pe cea a alergării la locul de bătaie. Preşcolarul mic se joacă mai mult singur, el având numeroşi prieteni imaginari, explicaţia fiind faptul că acesta este limitat de comunicarea cu ceilalţi şi de capacitatea sa de înţelegere şi memorare a regulilor jocului. Preşcolarul mijlociu şi mare participa la jocuri colective, cu ceilalţi copii din grupă. Principalele jocuri ce domină această perioadă sunt jocurile cu subiect şi cu reguli, cel ce este iniţiat în joc fiind nevoit să respecte regulile şi să le memoreze pentru, a putea fi acceptat. Deşi jocul pare o activitate simplă, de relaxare, acesta are valenţe cognitive importante, prin joc copilul trăieşte experienţe noi, îşi însuşeşte reguli, conduite, comportamente. Cu cât ne apripem de sfărşitul perioadei preşcolaritaţii, jocul începe să capete valenţe psihologice şi de satisfacere a trebuinţelor copilului.

2.1. GÂNDIREA LATERALĂ-DEFINIȚII ȘI CARACTERISTICI Gândirea Laterală semnifică un mod de a gândi care urmăreşte schimbări în percepţii, concepte şi idei prin utilizarea unor instrumente specifice. După ce înveţi tehnicile de Gândire Laterală poţi să:- rezolvi probleme pe care nu le-ai putut rezolva cu metode obişnuite; - priveşti lucrurile din mai multe perspective- ai abilitatea de a gândi altfel decât critic şi analitic; descoperi idei noi şi creezi noi produse, procese şi servicii; - valorifici la maxim potenţialul indivizilor şi echipelor ai şansa de a inova şi a fi lider pe piaţă; - poţi preîntâmpina blocajele în gândire; - eşti proactiv; - vezi oportunităţi acolo unde alţii văd probleme; - derulezi aceleaşi procese mult mai eficient, salvând timp şi bani. O dată ce ţi-ai însuşit instrumentele de Gândire

Laterală, poţi să le aplici oricând, oricărei situaţii. Sunt folosite de mulţi ani de oameni din diferite domenii si culturi si toti au obţinut rezultate remarcabile. Gândirea creativă este o deprindere mentală pe care oricine poate să o achiziţioneze – dacă îşi doreşte. Instrumentele Gândirii Laterale pot fi învăţate, exersate şi folosite într-o manieră deliberată. Este foarte dificil să fii creativ cu obiceiurile si metodele de gândire tradiţionale. Tehnicile de Gândire Laterală: ● Focus: formularea definiţiilor alternative pentru a obţine cele mai bune rezultate; ● Lista propunerilor creative: canalizarea energiei creative într-un mod optim; ● Cuvântul aleator: folosirea unui in-put întâmplător pentru a ieşi dintr-o stare de blocaj; ● Contestare: aplicarea întrebărilor: de ce A?, de ce B?, de ce C? oricărei situaţii sau mod de gândire; ● Lista de verificare a stilului de gândire obişnuit: ce pattern-uri de gândire foloseşti în mod obişnuit şi cum poţi ieşi din limitele lor; ● Conceptul triunghi: utilizarea unui "punct fix" pentru a genera mai multe idei; ● Conceptul evantai: cum sa generezi un numar mare de idei care satisfac acelasi focus; ● Provocare: utilizarea termenului "po", valorificarea stimulărilor intenţionate şi neintenţionate şi aplicarea celor 6 tehnici de avansare pentru a crea idei noi; ● Recoltare: colectarea şi organizarea sistematică a tuturor ideilor emise; ● Tratarea ideilor: transformarea oricărei idei într-una valoroasă şi practică în acelaşi timp; ● Evaluare: check-list cu 11 aspecte diferite care fac ca evaluarea unei idei să asigure implementarea ei cu succes. ● Gândirea laterală nu este altceva decât abilitatea de a gândi creativ, şi de a ieşi în mod degajat din “zona de confort”, concept care se poate referi atât la rezolvarea ingenioasă a problemelor personale, cât şi a celor legate de inspiraţie, imaginaţie sau propria afacere şi abordarea subiectelor dintr-o perspectivă neaşteptată. Gândirea laterală presupune renunţarea la limite de orice fel, îndepărtarea modului de gândire tradiţional, şi eliminarea prejudecăţilor din minte.

Pe lângă faptul că este o calitate indispensabilă pentru cei care îşi planifică o carieră în domeniul publicitate, marketing, media, artă şi design sau oricare alta în care solicitarea părţii creative a

creierului este făcută la maxim, această trăsătură de personalitate este pur şi simplu un atu important indiferent de priorităţi, ocupaţie sau vîrstă. Intuiţia este denumită şi al şaselea simţ. Manifestările intuiţiei sunt multiple. A ăsi brusc soluţia unei problem pe care încerci să o rezolvi de o luna nu ţine de domeniul logicii. Creierul a triat infomaţiile şi, fără să-ţi dai seama a tras o conlcuzie. În cazul intuiţiei este exact invers, căpătăm răspunsul înainte de a fi pus întrebarea.empatia este capacitatea de a resimţi ceea ce simte altcineva, aceasta fiind o altă manifestare a simţului intuitiv. Dispoziţia, este o stare sufleteasca, emoţie conceptual sau mixtă, care defineşte un individ la un moment dat. Dispoziţia este fie o orientare accentuată sau chiar o posibilitate de a acţiona, fie o lipsă de dorinţă sau chiar de posibilitate de a acţiona într-un anume fel, pentru a rezola o situaţie dată.

3.1. METODE UTILIZATE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII LATERALE A PREŞCOLARILOR

In scopul dezvoltării gânirii laterale a copilului este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii individuale şi de grup, a intuiţiei şi a dispoziţiei, în toate momentele zilei şi în toate domeniile de activitate. Cele mai importante şi cunoscute metode aplicate în activităţi sunt demonstrarea, explicaţia, conversaţia şi exerciţiul. Demonstrarea: este principala metodă de lucru, ea se foloseşte când se predă, se foloseşte o tehnică nouă de lucru, atunci când se arată pentru prima oară copiilor cum trebuie redată imaginea, se analizează modelul după care copii vor lucra. Explicaţia: Odată cu demonstrarea modului de lucru, cadrul didactic trebuie sa ofere şi explicaţii preşcolarilor, pentru a le întregi percepţia. Educatoarea le poate da explicaţii copiilor privind modul de lucru.

Conversaţia: Această metodă este folosită de către cadreele didactice atunci când este prezentat modelul după care se va lucra, operaţiile pe care copiii trebuie să le realizeze în efectuarea lucrării. Exerciţiul: Aceasă metodă este utilizată pentru formarea deprinderilor, cum sunt cele de a modela, de a desena, de a picta. Pe lângă aceste metode clasice, bazice pentru desfăşurarea in condiţii optime a activităţilor, ne vom opri asupra metodelor interactive. Acestea având un rol esenţial în motivarea, stimularea interesului copiilor faţă de activitatea desfăşurată şi oferă originalitate şi activism. Pentru a pune în valoare potenţialul copiilor, cadrul didactic trebuie să folosească acele metode care pun accentul pe libertatea de acţiune şi în care copiii devin participanţi la găsirea răspunsurilor. Specific metodelor interactive este promovarea interacţiunea dintre minţile participanţilor, în cazul nostru al preşcolarilor. Avantajele interacţiunii sunt: ✔ Activitatea de grup este stimulativă, generând comportamente de strădanie şi competitivitate în rezolvarea de sarcini, probleme; ✔ Stimulează efortul şi productivitatea; ✔ Dezvoltă capacităţile copiilor de a lucra împreună şi de a colabora; ✔ Dezvoltă şi stimulează capacităţi cognitive complexe; După funcţia didactică se pot clasifica metode şi tehnici interactive de grup astfel: ●

Metode de predare-invăţare interactive de grup: o Metoda predării/învăţării reciproce; o Metoda învăţării pe grupuri mici; o Meroda piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă;

o Învăţarea dramatizată. ●

Metode de fixare şi sitematizare a cunoştinţelor: o Harta cognitivă; o Matricea; o Lanţurile cognitive; o Pânza de păianjen; o Tehnica florii de nufăr; o Cartonaşe luminoase.

● Metode de rezolvare de probleme ; o Brainstormingul ; o Explozia stelară; o Metoda pălăriilor gânditoare; o Interviul de grup; o Metoda Delphi; o Metoda Frisco; Mă voi opri însă la metodele interactive de stimulare a creativităţii şi anume: Brainstormingul, Explozia stelară, Metoda ”Pălăriilor gânditoare”, Metoda Philips, Tehnica 6/3/5, Interviul în trei trepte. În continuare voi prezenta succint fiecare metoda şi caracteristicile acestora. Brainstormingul: sau saltul de idei, are scopul de emitere a unor idei care, cu cât sunt mai multe şi mai diverse, cu atât mai bine. Conducătorul grupului trebuie să noteze toate ideile emise şi să selecţioneze 5-6 idei mai importante.

Folosirea acestei metode impune participarea activă a copiilor, dezvoltă capacitatea dee a formula întrebări, de a argumenta, de a căuta şi găsi soluţii, dea lua decizii în ceea ce priveşte alegerea unor căi de lucru. Explozia stelară: scopul acestei metode este de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai multe conexiuni între concepte. Colectivul de copii este împărţit în grupuri preferenţiale, se propune o problemă şi trebuie să se elaboreze cât mai multe întrebări şi cât mai diverse. În final se evidenţiază cele mai interesante întrebări şi se fac aprecieri. Metoda ”Pălăriilor gânditoare”: această metodă este folosită pentru a obţine cât mai multe întrebări şi astfel, cât mai multe conexiuni între concepte. Este o tehnică interactivă de stimulare a creativităţii preşcolarilor. Culoarea pălăriei este cea care defineşte rolul. Grupa se împarte în grupuri de câte 6. Se împart 6 pălării, câte una pentru fiecare grup, feicare având altă culoare. ⮚ Pălăria albă-infomrează; ⮚ Pălăria roşie-exprimă emoţiile,temerile, intuiţiile; ⮚ Pălăria neagră-judecă logic, gândeşte negativ, dar logic; ⮚ Pălăria galbenă-are o gândire pozitivă, contructivă, oferă încreedere, optimism; ⮚ Pălăria verde-oferă idei noi, elternative posibile; ⮚ Pălăria albastră-controlează gândirea, sistematizează concluziile. Metoda Philips: această metodă dă posibilitatea unui număr cât mai mare de persoane să participe la găsirea celui mai potrivit răspuns. Grupurile sunt de câte 4-6 membrii, un secretar, un moderator. Dicuţia în grup asupra problemei se face timp de 6 minute. Se prezintă soluţiile grupului şi se dezbat. Se identifică soluţia optimă.

Tehnica 6/3/5: este asemănătoare brainstorming-ului, doar că ideile se scriu pe foi de hârtie care circulă. Este o formă de îmbinare a activităţii individuale cu cea de colectiv. Se numeşte 6/3/5 pentru că există 6 membrii în fiecare grup de lucru, care notează pe foaia de hărtie împărţită în 3 coloane, 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de 5 minute. Foile migrează de la stânga la dreapta, până ajung la posesorul iniţial. Cel ce a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modificeîn sens creativ. În final are loc analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune. Interviul în trei trepte: se foloseşte pentru a anticipa conţinutul ce urmează a fi dicutat, pentru a împărtăţi din experienţa personală, pentru a exprima opinii, pentru a rezuma ceea ce s-a predat, pentru a verifica tema pe care au avut-o sau a discuta diverse concepte. În jocurile de creaţie, copiii devin e rând, mame, taţi, poliţişti, etc. Dacăla început dse jopacă după regulile impuse de adulţi, mai tărziu, jocul şi regulile acestuia devin mai complexe, numărul participanţilor se măreşte, sau se micşorează, în funcţie de necesităţi.

3.1. ROLUL ACTIVITĂŢILOR ARTISTICO-PLASTICE ÎN DEZVOLTAREA GÂNDIRII LATERALE A PREŞCOLARILOR Activităţile artistico-plastice sunt modalităţi eficiente de stimulare a gândirii laterale prin toate formele sale organizare. Ca modalitate artistică de exprimare, desenul reprezintă pentru copii cu totul alt ceva decât pentru adulţi. Aceasta nu înseamnă ca desenele copiilor nu sunt o expresie a realităţii, în desen., copilul se identifică cu propria experienţă. Copilul se joacă cu creioanele pe hârtie chiar de la vârstele la care nu ştie să ţină nici creionul, nici hârtia. Pictura le permite copiilor, asemeni desenului, să redea miţcarea de nuanţe şi culoare. Copiii îndrăgesc aceste activităţi, lucrează cu plăcere. Creativitatea exprimă un concept utilizat în relaţie cu următoarele aspecte: a) Actul creator, procesul creator de care este capabil doar omul, singura fiinţă care poate să intervină în mediul său ( creativitatea); b) Produsul acestui potenţial, pus în evidenţă de activitatea creatoare însăşi.

Creativitatea presupune originalitate ce se manifestă prin diferite grade de noutatea. Creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: ● Productivitate-caracterizate prin produse folositoare; ● Utilitate – priveşte în special, rezultatele acţiunilor care trebuie să fie folosite, să contribuie la bunul mers al activităţii; ● Eficienţă – ce are în vedere caracterul economic al performanţei şi anume randamentul acţiunii; ● Valoarea – rezultatele produselor activităţii creatoare trebuie să prezinte însemnătate în plan practic şi teoretic; ● Ingeniozitatea – presupune eleganţa şi eficacitatea metodelor de rezolvare; ● Originalitatea – se apreciază prin noutatea ideilor, soluţiilor de rezolvare a problemelor apărute; .Activităţile educative continue şi organizate în vederea stimulării şi dezvoltării gândirii laterale la preşcolari vor avea următoarele obiective: ❖ Îmbogăţirea reprezentărilor despre obiecte, fenomene şi situaţii; ❖ Formarea receptivităţii faţă de probleme; ❖ Dezvoltarea gândirii divergente; ❖ Însuşirea principalelor procedee imagistice; ❖ Dezvoltarea imaginaţiei reproductive; ❖ Cultivarea spontaneităţii şi a independenţei; ❖ Formarea capacităţii de exprimare a propriilor idei şi soluţii; ❖ Formarea receptivităţii pentru cooperare.

Mai mult decât alte activităţi, activităţile artistico-plastice constituie cadrul cel mai generos de activare şi stimulare a gândirii laterale a preşcolarilor. Formele plastice, culorile, sunt mijloacele de exprimare şi exteriorizare a dorinţelor, aşteptărilor. Rolul adultului în activităţile artisticoplastice este de a incuraja şi de a sensibiliza copilul faţă de frumos. Cadrul didactic îl va instrumenta pe copil cu principalele elemnte de limbaj plastic şi îl va stimula să le reproducă. Aceste elemente sunt: ● Punctul plastic, static sau dinamic; ● Forma spontană; ● Culroi supuse operaţiilor de amestecare, constraste; ● Linia; Elementele de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnică: ● Dactilo-pictură; ● Tehnica ştampilării; ● Tehnica tamponării; ● Tehnica pieptenelui; ● Tehnica decolorării. În dactico-pictură li se dă libertatea să-şi aleagă tema, apoi sunt îndrumaţi să-şi aleagă materialul preferat . prin contactul mâinii direct cu hârtia, copiii încep încă de la grupa mică să ştie cum săşi doneze efortul la apăsare. Folosind această tehnică, mâna copilului capătă o mare flexibilitate. Toate aceste conţinuturi sunt interiorizate şi mai tărziu aplicate. Responsabilă pentru stimularea gândirii laterale este strategia didactică ce pune accent pe antrenarea autentică a copilului. Dintre metodele bazate pe acţiune, jocul ocupă un rol primordial. Copilul se joacă cu creionul încă de la o vârstă fragedă, când nu ştie încă să ţină creionul în mână. Actiităţile din grădiniţă oferă copiilor posibilitatea de a-şi verifica talentele şi interesele pentru un anumit domeniu.

BIBLIOGRAFIE: www.wikipedia.ro www.psyhologies.ro Osterith,Paul A. (1976). “Introducere în psihologia copilului”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Popescu-Neveanu,paul,Zlate,Mielu,Creţu (1950). “Psihologie. Manual pentru clasa a X-a, şcoli normale şi licee”, Editura Didactica şi Pedagogică, Bucureşti; Bono, Edward,(2006), “Gândirea laterală”, Editura Curtea Veche; Şchiopu, Ursula (1981), “Psihologia vârstelor”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Verza, E., Verza, E.F. (2000), Psihologia vârstelor”. Editura Pro Humanitate, Bucureşti; Anne Birt, (2000) ,“Psihologia Dezvoltării”; Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1988), “Psihologia copilului. Manual pentru clasa a XI-a şcoli normale”, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti; Roco, Mihaela (1979), “Creativitatea individual şi de grup”, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, Bucureşti.