Lucrare Licenta ASE PDF [PDF]

Zitiervorschau

ANALIZA ECHILIBRULUI ECONOMICO-FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII Studiu de caz SC SIRETUL PAŞCANI SA

2

CUPRINS CAPITOLUL 1............................................................................................................................................................ 4 STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL ANALIZEI ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII..................................................................................................................................................... 4 1.1. ECHILIBRUL, CARACTERISTICĂ A ACTIVITĂțII ÎNTREPRINDERII ........................................................................... 4 1.1.1. Conceptul de echilibru economic ............................................................................................................... 4 1.1.2. Echilibrul în diferite teorii ........................................................................................................................ 5 1.1.3. Echilibrul financiar al întreprinderii ........................................................................................................ 6 1.2.BILANțUL, SUPORT AL ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE.................................................................................. 7 1.2.1. Structura bilanțului .................................................................................................................................... 7 1.2.1.1. Bilanțul patrimonial ...............................................................................................................................................7 1.2.1.2. Bilanțul funcțional .............................................................................................................................................9

1.2. 2. Modele ale bilanțului contabil.............................................................................................................. 11 1.3. ANALIZA CORELAțIEI DINTRE FONDUL DE RULMENT, NEVOIA DE FOND DE RULMENT SI TREZORERIA ............... 11 1.3.1. Indicatorii utilizați in analiza echilibrului economico-financiar ............................................................. 11 1.3.1.1. Analiza fondului de rulment.................................................................................................................................11 1.3.1.2. Analiza necesarului de fond de rulment ...............................................................................................................13 1.3.1.3. Analiza trezoreriei nete ........................................................................................................................................13

1.3.2. Analiza echilibrului funcţional prin indicatori în mărime absolută......................................................... 13 1.3.2.1. Analiza fondului de rulment funcţional................................................................................................................14 1.3.2.2. Analiza necesarului de fond de rulment total .......................................................................................................14 1.3.2.3. Analiza trezoreriei nete ........................................................................................................................................15

CAPITOLUL 2.......................................................................................................................................................... 17 ANALIZA ECHILIBRULUI FINANCIAR LA S.C SIRETUL S.A PAȘCANI ................................................. 17 2.1 STUDIUL CADRULUI ORGANIZATORIC ŞI NORMATIV AL S.C SIRETUL S.A – PAȘCANI ................................ 17 2.1.1. Prezentarea generală a societății............................................................................................................. 17 2.1.2. PRINCIPII, POLITICI ŞI METODE CONTABILE ................................................................................ 19 2.2. ANALIZA MEDIULUI EXTERN ............................................................................................................................. 21 2.3.1. Principalii furnizori ai S.C.Siretul S.A. Pașcani ...................................................................................... 21 2.3.2.Principalii clienți ai S.C. Siretul S.A. Pașcani .......................................................................................... 22 2.3.3. Concurenţa la S.C. SIRETUL PAŞCANI S.A........................................................................................... 23 2.3. ANALIZA ECHILIBRULUI S.C. SIRETUL S.A. PAŞCANI................................................................................. 24 2.3.1. Analiza echilibrului pe baza bilanțului financiar..................................................................................... 24 2.3.1.1. Analiza echilibrului pe baza indicatorilor în mărime absolută: fond de rulment, necesar de fond de rulment şi trezoreria netă. .................................................................................................................................................................24 2.3.1.2. Analiza lichidităţii întreprinderii şi a ratelor de rotaţie ........................................................................................28 2.3.1.3. Analiza solvabilităţii întreprinderii ......................................................................................................................29

2.3.2. Analiza echilibrului funcţional ................................................................................................................ 31 CAPITOLUL 3.......................................................................................................................................................... 33 DIAGNOSTICUL FINANCIAR ŞI ANALIZA SWOT S.C. SIRETUL PAŞCANI S.A. ................................... 33 3.1 DIAGNOSTICUL FINANCIAR ................................................................................................................................ 33 3.2. ANALIZA SWOT A S.C. SIRETUL PAŞCANI S.A.......................................................................................... 36 3.2.1. Analiza mediului contextual (de afaceri).................................................................................................. 36 3.2.2. Evidenţierea simptomelor semnificative: ................................................................................................. 38 3.2.3. Evidenţierea cauzală a principalelor atuuri (puncte forte) şi disfuncţionalităţi (puncte slabe: .............. 38 CONCLUZII ............................................................................................................................................................. 41 BIBLIOGRAFIE....................................................................................................................................................... 42 ANEXE ...................................................................................................................................................................... 44 SITUATIILE FINANCIARE ALE SC SIRETUL PAŞCANI SA LA 31.12.2009 ............................................... 44

3

CAPITOLUL 1 STADIUL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL ANALIZEI ECHILIBRULUI FINANCIAR AL ÎNTREPRINDERII

1.1. Echilibrul, caracteristică a activității întreprinderii Economia reprezintă o realitate dinamică, aflată în continuă mişcare. Ea se prezintă ca un sistem integrat de sectoare, ramuri şi activităţi productive, de repartiţie, schimb şi consum, juridice, economico-organizatorice şi social-culturale. Sistemul economic optim este acela care furnizează maximum din ceea ce au nevoie oamenii. Activităţile sunt realizate şi ghidate de către agenţii economici mici şi mijlocii, înainte de toate, prin „mâna invizibilă” a pieţei, prin mecanismele acesteia. La scara întregii economii, ele nu se pot desfăşura în condiţii optime, în concordanţă cu trebuinţele indivizilor şi ale societăţii, fără o anumită stare de concordanţă, denumită echilibru macroeconomic 1 între toate sectoarele şi ramurile, între componentele mecanismului economic, componente care deşi se află într-o anumită interdependență, au o funcţionalitate proprie şi sunt în mişcare. Ca urmare, problema echilibrului macroeconomic sau a echilibrului general al economiei ocupă un loc de seamă în teoria şi practica economică. Definirea echilibrului variază de la o teorie la alta, dar aşa cum arată laureatul premiului Nobel pentru economie, francezul E. Malinvaud, conceptul de bază rămâne acelaşi. 1.1.1. Conceptul de echilibru economic Se spune despre un sistem că se află în echilibru atunci când acest sistem revine la starea sa iniţială, după ce el s-a modificat ca urmare a influenţei pe care o are modificarea uneia sau mai multor variabile. Fără să fie utilizat conceptul, probleme ale echilibrului au fost abordate în „Tabloul economic” al lui Fr. Quesnay şi în teoria valorii şi a reproducţiei sociale. Se apreciază că termenul de echilibru a fost introdus şi fundamentat în economie din ştiinţele naturii, în cadrul teoriei preţurilor şi alocării resurselor. L. Walras i-a acordat un loc proeminent (1874), demonstrând că oferta unui bun este egală cu cererea sa, piaţa respectivă se află „într-o stare staţionară” sau în echilibru. Marshall vorbea despre un echilibru temporar, pentru a insista asupra faptului că se schimbă în timp condiţiile egalităţii între cerere şi ofertă.

1

Drobotă N., Economie politică pag. 329

4

Mai târziu, conceptul a fost utilizat în afara acestui context particular. J. M. Keynes (prin lucrarea sa „Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor”, apărută în (1936) şi mai ales discipolii săi, au studiat modul cum echilibrul forţei de muncă depindea de politicile financiare şi monetare. Se apreciază că de atunci încoace progresul economiei matematice a contribuit mult la răspândirea aceluiaşi concept abstract în toate ramurile ştiinţei economice. Mai mult, termenul de echilibru a fost asociat cu ideea unei ordini economice, care ar satisface cel mai bine nevoile umane. De exemplu, A. Marshall s-a referit (1890) la „echilibrul dintre dorinţă şi efort”. E. Malinvaud, cunoscut pentru studiile sale în domeniu, afirmă că aceste definiţii accentuează compatibilitatea reciprocă , dar nu se referă la subiectul ştiinţelor economice. Acesta formulează o definiţie : un echilibru este o stare în care acţiunile diferiţilor agenţi sunt reciproc consistente una cu alta şi individual compatibile cu comportamentul acestor agenţi 2 . . 1.1.2. Echilibrul în diferite teorii Teoria echilibrului presupune o analiză statică a elementelor şi intercondiţionărilor, adică desprinderea condiţiilor de echilibru la un moment dat al sistemului. Echilibrul nu înseamnă însă absenţa mişcării. Dimpotrivă, echilibrul şi mişcarea, deci schimbarea mărimilor economice se află în relaţie de interdependenţă. Pentru a caracteriza mai plastic şi mai metaforic interdependenţa dintre echilibru şi mişcare în literatura economică se citează comparaţia făcută de J. B. Clark , în care un biciclist pe maşina sa se află în echilibru şi în acelaşi timp el nu poate conserva echilibrul său decât dacă se află în mişcare 3 . Astfel, trebuie să distingem echilibrul static şi echilibrul dinamic. Totodată, ţinând seama de perspectiva de abordare, distingem echilibrul pe termen scurt şi echilibrul pe termen lung. Iar dacă ţinem seama de nivelul de analiză se disting echilibrul parţial şi echilibrul general, echilibrul microeconomic şi echilibrul macroeconomic. Iată de ce referirile la un echilibru economic, fără precizarea nivelului sau perspectivei de abordare, rămân ambigue şi implică precizarea unor elemente teoretice specifice. Ca urmare, în teoria economică se fac frecvent referiri la câteva concepţii şi tipuri de ecfinanciari, angajaţii, furnizorii şi alţi creditori financiari, clienţii, guvernul şi instituţiile sale şi publicul. Conducerea este un alt utilizator important al acestor informaţii 4 .

2

Dobrota N. , Economie politică, pag 332 din E.Malivaud, op. cit., in : Logic Metodology and Philosophy of Science VI. Proceeding of the 6-th Internătional Congress of Logic pag. 585 3 Idem 2 4 Dobrotă N., Economie politică pag. 333 din Dictionaire de science economique , sub conducerea prof. Alain Cotta, Mame, p. 204-205

5

1.1.3. Echilibrul financiar al întreprinderii Într-o manieră generală, echilibrul exprimă ideea de armonie între diferitele elemente ale unui sistem, ceea ce în domeniul financiar se traduce prin armonizarea resurselor cu nevoile. Noțiunea de echilibru în teoria economică are semnificații multiple. Într-o formulă generală, echilibrul economico-financiar la nivelul întreprinderii se realizează atunci când se recuperează integral mijloacele consumate, respectiv când veniturile sunt egale cu cheltuielile.O asemenea înțelegere are caracter reducționist, nu pune in evidență legatura ansamblului cu componentele echilibrului general, cu stările parțiale ale lui, care se constituie într-un sistem de proporționalitate și relații prin care se realizează și se menține starea generală.Aceasta înseamnă că trebuie avute în vedere mai multe tipuri de egalități și corelații între ’’necesitățile‘’ și ‘’posibilitățile’’ întreprinderii. În starea generală de echilibru se circumscriu atât egalități ale elementelor cât și inegalități cu semnificația lor economică. Corelarea diferiților parametri de analiză financiar- patrimonială și de rentabilitate în vederea asigurării unei eficiențe cât mai ridicate a resurselor consumate cu concretizare in satisfacerea optimă a diferitelor nevoi sociale, se regăsește in echilibrul financiar asigurat. Echilibrul financiar vizează un ansamblu de corelații ce se formează în procesul de rotație a capitalului, presupunând un sistem de proportionalități si relații dinamice între diversele necesități si posibilități, implicând o alocare si utilizare a capitalurilor care să permită întreprinderii remunerarea, la nivelul și in timpul angajat, a furnizorilor de fonduri, desfășurarea unei activități fluente si asigurarea creșterilor strategice prevăzute, ca rezultantă a unei anume poziții financiare si performanță. Într-un sistem economic concurențial, obiectivul major al întreprinderii este maximizarea valorilor sale , respectiv creșterea valorii averii acesteia.Aceasta implică desfășurarea activității firmei in condiții de rentabilitate superioară și în același timp menținerea solvabilității si a echilibrului financiar. Îmbunatățirea si perfecționarea conducerii economice, a activității economico-sociale sunt procese continue, care însoțesc viața întreprinderii in contextul unui șir neîntrerupt de interrelații ale tendințelor de echilibru cu factorii de dezechilibru. Acești factori de dezechilibru se cer însă a fi cunoscuți si contracarați,încât să nu acționeze spontan, anarhic si imprevizibil, cu efecte de nedorit, evitându-se apariția unor fenomene negative în cadrul întreprinderii, fenomene care afectează echilibrul economic la nivelul întreprinderii,influențând în cele din urmă finalitatea acesteia. Analiza echilibrului financiar,fie static, fie dinamic trebuie să aibă in vedere ipostazele resurselor și anume:alocate,ocupate,consumate.O asemenea analiză permite relevarea aspectelor calitative ale echilibrului.La o interpretare calitativă contribuie și analiza provenienței resurselor 6

financiare și anume: finanțare, autofinanțare,creditare, a mărimii participării fiecăruia la constituirea unui fond sau a ansamblului. Analiza echilibrului financiar al întreprinderii a constituit şi constituie în continuare una din principalele preocupări ale analiştilor şi ale experţilor în domeniul economic. Ei încearcă să obţină prin prelucrarea informaţiilor obţinute din situaţiile financiare, şi prin folosirea unor raţionamente matematice, a datelor de care au nevoie. Prelucrarea informaţiilor se face în funcţie de natura datelor dorite şi de necesităţile utilizatorilor datelor, care pot fi: investitorii, acţionarii, creditorii financiari, angajaţii, furnizorii şi alţi creditori financiari, clienţii, guvernul şi instituţiile sale şi publicul. Conducerea este un alt utilizator important al acestor informaţii. S-au dezvoltat mai multe teorii cu privire la echilibrul financiar. Concepţia pe care se bazează conceptul de echilibru financiar determină structurile situaţiilor financiare şi anume :bilanţul, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalurilor proprii, situaţia fluxurilor de trezorerie şi notele şi politicile contabile. De exemplu, în Franţa, structura generală a bilanţului, sub aspect financiar, este generată de concepţia tradiţională de echilibru financiar, în conformitate cu care o întreprindere ar trebui să respecte relaţia: Fondul de rulment - Necesarul de fond de rulment= Trezoreria netă 1.2.Bilanțul, suport al analizei economico-financiare 1.2.1. Structura bilanțului 1.2.1.1. Bilanțul patrimonial Bilanțul patrimonial reprezintă un instrument de analiză realizat prin retratarea bilanțului contabil.Problemele principale ale analizei poziției financiare a întreprinderii rezolvate prin apelarea la bilanțul patrimonial sunt: 5 determinarea patrimoniului net; - analiza structurii financiare; - determinarea lichidității si solvabilității; - stabilirea gradului de îndatorare etc. Principalii utilizatori ai informațiilor furnizate de bilanțul patrimonial sunt: - acționarii, interesați să cunoască valoarea patrimoniului; - creditorii, care privesc patrimoniul ca o garanție pentru creditele acordate; - potențialii investitori și creditori; Principiile avute in vedere la elaborarea bilanțului patrimonial sunt: - evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă; 5

Vâlceanu Ghe., Robu V. , Georgescu N.,coordonatori, Analiză economico- financiară,Ediția a doua revizuită și adăugită,București,Editura Economică pag. 344

7

-

ordonarea

elementelor

de

active

în

ordinea

crescătoare

a

gradului

de

descrescătoare

a

gradului

de

lichiditate(aptitudinea de a se transforma in numerar); -

ordonarea

elementelor

de

pasiv

în

ordine

exigibilitate(perioada in care resursa este la dispoziția întreprinderii). Structura bilanțului financiar presupune gruparea elementelor patrimoniale în cele două mari categorii: activ şi pasiv astfel: 6 ACTIV

PASIV

I. Active imobilizate din care:

I. Capitaluri proprii din care:

1. Imobilizări necorporale

1. Capital social

2. Imobilizări corporale

2. Rezerve

3. Imobilizări financiare

3.Rezultatul exerci iului 4. Subven ii 5. Provizioane pentru riscuri si cheltuieli, pentru o

II . Active circulante din care:

perioadă mai mare de un an (care au caracter de

1. Stocuri

rezerve)

2. Crean e

II. Datorii pe termen lung

3. Investi ii financiare

III. Datorii pe termen scurt din care:

4. Disponibilită i

1 . credite pe termen scurt

2. obligații 3. provizioane pentru riscuri si cheltuieli ,pentru o perioadă mai mică de un an Figura 1. Bilanțul financiar Pentru a completa rubricile bilanțului patrimonial, în structura prezentată, posturile bilanțului contabil sunt retratate ( corectate ) astfel: a) se elimină, din categoria elementelor de active, nonvalorile sau așa-numitele “active fictive” (cheltuieli de constituire, cheltuieli înregistrate in avans etc.). Aceste elemente nu au valoare în termeni de lichiditate, întrucât ele nu sunt generatoare de fluxuri de numerar. Pentru a se păstra echilibrul,in pasivul bilanțului financiar sunt diminuate capitalurile proprii cu valoarea activelor fictive. b) Activele înscrise in bilanțul contabil sunt evaluate în multe cazuri la cost istoric(cost de achiziție,cost de producție).Pentru a fi transpuse in bilanțul financiar, acestea vor fi reevaluate și înscrise la valoarea lor de piață(valoarea reală).

6

Idem 5.

8

Astfel, terenurile, clădirile, titlurile de participare, stocurile vor genera următoarea situație: -dacă valoarea de piață este mai mare decât valoarea înregistrată în contabilitate, cu diferența se majorează activele, iar in pasiv,se majorează valoarea capitalurilor proprii; -în caz invers, dacă valoarea obținută în urma evaluării este mai mică decât cea obținută din contabilitate, cu diferența se vor diminua activele, iar in pasiv capitalurile proprii. c) Activele imobilizate din bilanțul financiar includ si creanțele pentru o perioadă mai mare de un an. d) Activele corporale deținute in leasing operational, nefiind în proprietatea agentului economic, nu sunt reflectate in bilanțul contabil al acestuia.Dacă se are in vedere continuarea activității, acestea vor fi înregistrate în bilanțul financiar la valoarea lor netă: -în activ, la active corporale; -în pasiv, la datorii pe termen lung. În același mod sunt tratate din punct de vedere financiar și activele deținute in locație de gestiune sau închiriate. e) Efectele scontate neajunse la scadență reprezintă creanțe ale ăntreprinderii care nu mai sunt în patrimoniul acesteia(nici in bilanțul contabil), întrucât au fost cedate băncii,generând o creștere a disponibilităților. Din punct de vedere financiar, ele reprezintă un credit pe termen scurt, care generează o creștere a activului(disponibilități), simultan cu majorarea pasivului(credite pe termen scurt). 1.2.1.2.

Bilanțul funcțional

Bilanțul funcțional reprezintă un alt instrument util pentru analiza financiară, el fiind un bilanț contabil retratat, posturile fiind ordonate într-o logică și o optică diferite de cea a funcțiunii conturilor 7 . Practic, pentru a ordona din punct de vedere funcțional posturile bilanțului contabil, este suficient să stabilim apartenența acestora la unul dintre ciclurile de funcționare, și anume: - ciclul de investiții; - ciclul de exploatare; - ciclul de finanțare; Din punct de vedere structural,bilanțul funcțional se prezintă astfel:

7

Vîlceanu Ghe., Robu V. Georgescu N.,coordonatori, Analiza economico financiara Ediția a doua revizuită și adăugită,București,Editura Economică pag. 346

9

PASIV

ACTIV I. Active stabile(aciclice) (AS)

I. Surse stabile(aciclice) (SS)

II. Active ciclice aferente exploatarii(ACE) III. Active ciclice din afara exploatării(ACAE) IV. Trezorerie de active(TA)

II. Surse ciclice de exploatare(SCE) III. Surse ciclice din afara exploatării(SCAE) IV. Trezorerie de pasiv(TP)

Figura 2 .. Bilanțul funcțional În scopul realizării bilanțului funcțional se au în vedere următoarele retratări: a) Activele sunt înregistrate la valoarea lor brută (de intrare în gestiune); b) Sunt incluse în active (la active stabile) și în pasiv (la termen lung) activele deținute în leasing operațional, locație de gestiune sau închiriate; c) Se face distincția între activele ciclice de exploatare și în afara exploatării astfel: active ciclice de exploatare : - stocuri - creanțe aferente exploatării(client si conturi asimilate, inclusive TVA); active ciclice in afara exploatării : - creanțe diverse; - TVA aferentă imobilizărilor. d) în mod similar, sursele ciclice se impart în: Surse ciclice de exploatare: - obligații către furnizori si asimilate; - datorii către salariați; - datorii fiscale; - venituri constatate în avans legate de exploatare. Surse ciclice din afara exploatării: - datorii legate de imobilizări; - datorii diverse; - venituri constatate în avans în afara exploatării; 10

- dividende de plată. e) Efectele scontate și neajunse la scadență majorează în active creanțele din exploatare și în pasiv creditele pe termen scurt. f) Amortizarea și provizioanele se inregistrează în pasivul bilanțului funcțional, la resurse stabile (aciclice), majorându-le pe acestea. 1.2. 2.

Modele ale bilanțului contabil

Practica mondială cunoaşte două forme, scheme de bilanţ. Una sub formă de tabel cu două părţi alăturate, partea stângă numită ACTIV (Utilizări) şi partea dreaptă numită PASIV (Resurse), numită şi schema orizontală de bilanţ (bilanţ cont sau bilanţ cu secţiuni separate) şi schema de bilanţ sub formă de listă numită schema bilanţului vertical. Bilanţul orizontal are la bază ecuaţia fundamentală a contabilităţii: ACTIV = CAPITALURI PROPRII + DATORII Cea de a doua schemă de bilanţ, vertical sau listă, are la bază ecuaţia generală de echilibru al patrimoniului de forma: ACTIV – DATORII = CAPITALURI PROPRII (SITUAŢIA NETĂ) Ea este recomandată de Standardele Internaţionale de Contabilitate şi reglementată în ţara noastră de O.M.F.P. nr. 3055/2009. 1.3. Analiza corelației dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezoreria netă 1.3.1. Indicatorii utilizați in analiza echilibrului economico-financiar Principalii indicatori utilizați în analiza echilibrului financiar sunt: 8 - Fondul de rulment; - Necesarul de fond de rulment; - Trezoreria. Acești indicatori pot fi determinați în accepțiune patrimonială, pe baza bilanțului financiar, iar în accepțiune funcțională , pe baza bilanțului funcțional. 1.3.1.1. Analiza fondului de rulment În accepțiune patrimonială : Fondul de rulment patrimonial este indicatorul care exprimă în mărime absolută lichiditatea unei întreprinderi(pe termen scurt). 8

Vâlceanu Ghe., RobuV., Georgescu N.,coordonatori, Analiza economico- financiară, Editura Economică, 2005, pag. 358

11

În literatura de specialitate se face distincţie între: fondul de rulment brut, fondul de rulment net, fondul de rulment propriu şi fondul de rulment străin. Fondul de rulment brut ( FRB ) sau fondul de rulment total se circumscrie sferei economice, productive, a activităţii întreprinderii, corespunzător totalului elementelor de active circulante (stocuri şi producţie în curs de execuţie, creanţe şi disponibilităţi). El defineşte ansamblul resurselor care acoperă valorile de exploatare, valorile realizabile pe termen scurt şi lichidităţile (în cont şi în casă) 9 . În aceste condiţii, s-ar putea spune că o întreprindere are în orice moment un fond de rulment. Cu ajutorul acestui indicator este dificilă efectuarea unor judecăţi privind realizarea propriu-zisă a echilibrului financiar pe termen scurt. Fondul de rulment net ( FRN ) sau permanent este partea din capitalul permanent care depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi este destinată finanţării activelor circulante. El reprezintă marja de securitate în privinţa finanţării activelor circulante 10 . Fondul de rulment net reprezintă partea resurselor permanente ( RP ) rămasă după finanţarea necesarului permanent ( N P ) , respectiv, surplusul de capital permanent (CP) rămas după finanţarea activelor imobilizate nete ( AI n ) . Relaţia de calcul a fondului de rulment net este:

FR N = R P − N P = CP − AI n Fondul de rulment net mai poate fi calculat prin compararea celor două grupe din partea de jos a bilanţului financiar, respectiv necesarul temporar ( N T ) cu resursele temporare ( RT ) :

FRN = N T − RT = AC − DC Fondul de rulment propriu ( FRPr ) reflectă autonomia de care dispune întreprinderea în finanţarea investiţiilor. El reprezintă partea din capitalurile proprii care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante. Această parte trebuie să deţină ponderea majoritară în fondul de rulment şi să manifeste o permanentă tendinţă de creştere. Fondul de rulment propriu poate fi calculat fie ca diferenţă între capitalul propriu (C pr ) şi necesarul permanent, fie ca diferenţă între fondul de rulment net şi datoriile care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (Dtml): FRPr = C pr − N P = C pr − AI n ;

FRPr = FRN − Dtml = CP − AI n − Dtml = C pr − AI n 9

Georgescu, N., Analiza bilanţului contabil, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 99. Eros-Stark, L., Pântea, I. M., Analiza situaţiei financiare a firmei: elemente teoretice, studiu de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2001, p. 151. 10

12

Fondul de rulment străin ( FRS ) reprezintă partea din datoriile pe termen mediu şi lung care depăşesc valoarea imobilizărilor nete şi care sunt destinate finanţării activelor circulante (pune în evidenţă participarea împrumuturilor pe termen mediu şi lung la finanţarea activelor circulante). FR S = FR N − FR Pr = (CP − AI n ) − (C pr − AI n ) = CP − C pr = Dtml 1.3.1.2. Analiza necesarului de fond de rulment Necesarul de fond de rulment reprezintă „diferenţa dintre nevoile temporare şi sursele temporare, respectiv suma care este necesară pentru a acoperi (finanţa) decalajele care se produc în timp între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie, determinate în primul rând de activitatea de exploatare” 11 . Relaţia prin care se exprimă necesarul de fond de rulment este dată de diferenţa dintre necesarul temporar, mai puţin activele de trezorerie (investiţiile pe termen scurt, casa şi conturi la bănci) şi resursele temporare, mai puţin pasivele de trezorerie (credite bancare pe termen scurt): NFR = ( N T − AT ) − ( RT − PT ) 1.3.1.3. Analiza trezoreriei nete Trezoreria netă reprezintă disponibilităţile băneşti rămase la dispoziţia firmei rezultate din activitatea desfăşurată pe parcursul unui exerciţiu financiar. Ea reprezintă excedentul de lichidităţi rămase după acoperirea excedentului de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de către excedentul de resurse permanente 12 . Acest excedent este expresia echilibrului financiar de ansamblu al întreprinderii şi se determină ca diferenţă între fondul de rulment net ( FRN ) şi nevoia de fond de rulment (NFR):

TN = FR N − NFR

1.3.2. Analiza echilibrului funcţional prin indicatori în mărime absolută Analiza echilibrului funcţional constă în studierea suficienţei sau insuficienţei resurselor durabile şi a celor ciclice pentru finanţarea utilizărilor aferente şi a consecinţelor acestui fapt asupra echilibrului funcţional global, reflectat în trezoreria netă a întreprindderii. Potrivit modului de structurare a elementelor bilanţului funcţional, realizarea echilibrului financiar funcţional este pusă în evidenţă de cele patru niveluri ale bilanţului funcţional 13 : - fondul de rulment funcţional (FRF) sau nivelul finanţării stabile; 11

Spătaru, L., Analiza economico-financiară: instrument al managementului întreprinderilor, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 462. 12

Eros-Stark, L., Pântea, I. M., Analiza situaţiei financiare a firmei: elemente teoretice, studiu de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2001, pag. 160. 13 Mironiuc, M., Analiză economico-financiară: elemente teoretico-metodologice şi aplicaţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006, pag. 301-302.

13

- necesarul de fond de rulment pentru exploatare (NFRE); - necesarul de fond de rulment în afara exploatării (NFRAE); - trezoreria netă (TN). 1.3.2.1. Analiza fondului de rulment funcţional În optica funcţională fondul de rulment, cunoscut sub denumirea de fond de rulment net global, este partea din resursele durabile afectată finanţării ciclului de exploatare, adică resursele stabile ce acoperă o parte din nevoia de fond de rulment de exploatare 14 . Fondul de rulment net global se poate calcula în două moduri: ca diferenţă între resursele durabile ( RD ) şi utilizările stabile (U S ) : FRNG = RD − U S se compară utilizările ciclice (U C ) şi utilizările de trezorerie ( AT ) cu resursele ciclice ( RC ) şi resursele de trezorerie ( PT ) : FRNG = (U C + AT ) − ( RC + PT ) Fondul de rulment net global poate fi 15 : - pozitiv (FRNG>0). În acest caz, din desfăşurarea activităţii întreprinderii se degajă un surplus de resurse durabile (permanente) care poate fi utilizat pentru finanţarea altor nevoi ale întreprinderii. În cazul întreprinderilor industriale, acesta reprezintă cazul ideal, întrucât acestea au active stabile (imobilizări) de valori foarte mari, fiind necesară finanţarea durabilă şi sigură a acestora. - negativ (FRNGNFRT ⇒ TN>0, trezoreria netă pozitivă este rezultatul faptului că întreprinderea generează un excedent de resurse stabile care a permis acoperirea integrală a necesarului total de fond de rulment şi formarea unei trezorerii pozitive; în această situaţie, trebuie verificat dacă trezoreria netă pozitivă nu corespunde unei subutilizări a capitalului FRNG