Lucrare de Licenta T.C.S. [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT SECŢIA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND METODELE ȘI MIJLOACELE SPECIFICE ATLETISMULUI PENTRU CREŞTEREA INDICILOR DE VITEZĂ ÎN CICLUL GIMNAZIAL (CLASA a V-a)

Îndrumător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. M.C

Absolvent: T.C.S

GALAȚI 2020

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAŢI FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT SECŢIA EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

LUCRARE DE LICENŢĂ

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND METODELE ȘI MIJLOACELE SPECIFICE ATLETISMULUI PENTRU CREŞTEREA INDICILOR DE VITEZĂ ÎN CICLUL GIMNAZIAL (CLASA a V-a)

Îndrumător ştiinţific: PROF. UNIV. DR. M.C.

Absolvent: T.C.S.

GALAȚI 2020

DECLARAŢIE

Subsemnata T.C.S. candidată la examenul de diplomă la Departamentul de formare continuă și transfer tehnologic, pentru programul de conversie „EDUCAȚIE FIZICĂ” declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte din lucrare nu încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică. Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic.

1

CUPRINS CAPITOLUL 1 ASPECTE INTRODUCTIVE CU CARACTER PRINCIPAL ŞI EXPLICATIV 1.1. Importanța şi actualitatea temei.......................................................................................... 2 1.2. Scopul lucrării. Motivarea alegerii temei. Analiza critică a temei...................................

2

1.3. Ipoteza, sarcinile şi obiectivele cercetării............................................................................

3

CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ, ŞTIINŢIFICĂ ŞI METODICĂ A TEMEI 2.1. Educaţia fizică – componentă a educaţiei permanente...................................................... 5 2.2. Elemente caracteriale ale educaţiei fizice în învăţământul gimnazial..............................

7

2.3. Problematica şi importanţa calităţii motrice viteza............................................................

7

2.3.1. Consensuri şi diferenţe în definirea vitezei...........................................................

9

2.3.2. Analiza teoretică a formelor de manifestare a vitezei..........................................

9

2.3.3. Analiza factorilor de condiţionare ai calităţii motrice viteza..............................

10

2.3.4. Precizări cu privire la aspectele metodologe ale dezvoltării vitezei...................

10

2.3.5. Particularităţile dezvoltării vitezei în lecţia de educaţie fizică............................

10

2.4. Competenţele specifice şi conţinuturile programei de educaţiei fizică cu privire la calitatea motrică viteza şi deprinderile din atletism la clasa a V-a.......................................... 12 2.5. Particularităţi morfologice, funcţionale, fizice şi psihice ale elevilor din gimnaziu................................................................................................................................ 38 CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA CERCETĂRII 3.1. Metode şi tehnici de cercetare utilizate................................................................................

40

3.2. Metodologia organizării şi desfăşurării cercetării..............................................................

42

3.2.1. Subiecţii, locul, condiţii şi date de desfăşurare a cercetării.................................

42

3.2.2. Sistemul de probe aplicat.......................................................................................

43

3.3. Conţinutul complexelor (programelor) de exerciţii atletice utilizate...............................

43

CAPITOLUL 4 REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR 4.1. Metode folosite in cadrul cercetarii....................................................................................

44

4.2. Prezentarea, prelucrarea, analiza și reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute......

44

CAPITOLUL 5 CONCLUZII ŞI PROPUNERI.............................................................................

55 56

BIBLIOGRAFIE................................................................................................................................

2

CAPITOLUL 1 ASPECTE INTRODUCTIVE CU CARACTER PRINCIPAL ŞI EXPLICATIV 1.1 Importanta și actualitatea temei In condițiile actuale a societății in care trăim, efortul factorilor educaționali precum si al instituțiilor de învățământ trebuie orientat responsabil spre alte coordonate si priorități. Pregătirea copiilor trebuie sa asigure si să faciliteze: - educarea caracterului activ, întreprinzător, al spiritului de inițiativă, a capacitații de asumare a unor responsabilități si de adaptare rapidă la transformările sociale, - suprimarea decalajului care exista între problemele si situațiile întâlnite de elev în școală și înafara ei, - formarea capacității de a selecționa în funcție de nevoile practice, cunoștințele utile, optime pentru rezolvarea intereselor si trebuințelor impuse de viață, - sporirea preocupării si găsirii soluțiilor de către profesorul de educație fizică pentru ca efectele favorabile ale educației fizice școlare să influențeze întreaga personalitate intelectuală, socială si morală a elevului. Activitatea profesorului de educație fizică trebuie să se înscrie in găsirea unor soluții si modalități de creștere a eficientei lecției de educație fizică. Acest lucru presupune modificări conceptuale și de reconsiderare ale priorităților in raport de scop, de gândirea si activitatea profesorului, de selecționare si utilizare practică a metodelor și mijloacelor adecvate care să determine realizarea obiectivelor generale, particulare și operaționale ale educației fizice școlare. Prin urmare cercetările in acest domeniu sunt necesare atât din punct de vedere teoretic cât și practic. Studiile și cercetările privind modalitățile de creștere a eficientei lecției de educație fizică constituie o preocupare constantă a multor cadre și specialiști în acest domeniu. Ele au fost și sunt impuse de cerințele societății față de învățământ, de nevoia continuă de sporire a calității și de optimizare a activității de educație fizică școlară. Calitățile motrice la elevii din ciclul gimnazial nu se dezvoltă la fel, unele se dezvoltă mai mult, altele mai puțin, viteza fiind mai greu perfectibilă. Rezultă că , studiile și cercetările privind introducerea în lecția de educație fizică școlară a celor mai eficiente mijloace și metode pentru dezvoltarea vitezei, demonstrează necesitatea aprofundării lor, rezultatele și concluziile obținute devenind materiale de documentare pentru profesorii de educație fizică.

1.2 Scopul lucrării. Motivarea alegerii temei. Analiza critica a temei Diferite studii, cercetări în domeniu, au relevat faptul ca la nivelul populației şcolare, în general, nivelul de dezvoltare al calităților motrice viteza este scăzută intr-un proces apreciabil. M-am oprit asupra studierii acestei calități, deoarece viteza este una dintre cele mai importante calități de care dispune organismul uman și, alături de celelalte calități motrice, este utilizată foarte frecvent în activitățile motrice. Îmbunătățirea calitătii muncii, sporirea eficienței acesteia și a randamentului, sunt cerințe majore ale fiecărui domeniu de activitate. Una dintre caracteristicile instruirii din domeniul educației fizice este ca perfecționarea componentelor acestora și atingerea obiectivelor propuse de programa scolară, se realizează 3

pe baza depunerii unor eforturi intense - din aria acestor eforturi nelipsite de importanță sunt cele ce se referă la dezvoltarea calităților motrice, atât de importante în integrarea tinerilor intr-un proces socio-profesional. Diversitatea mare în ceea ce privește condițiile materiale de desfășurare a activitații de educatie fizică la noi în țară ca: săli de gimnaziu cu dotări corespunzătoare, piste de atletism 1 până la holul școlii sau la sala de clasa, face practic imposibilă o anumită direcție de activare care sa fie valabilă la toate aceste nivele. La fiecare început de an școlar s-au efectuat o serie de testări în scopul cunoașterii nivelului de pregătire și dezvoltare a elevului şi în consecință, stabilirea unor măsuri corespunzătoare pentru recuperarea acestor neconcordanțe în raport cu cerințele programei școlare. Printre deficiențele constatate în urma acestor testări au fost si cele legate de existența unor indici scăzuți de viteză la aproximativ toate clasele gimnaziale. In sinteză, alegerea acestei teme s-a facut din următoarele motive: - dezvoltarea vitezei constituie un obiectiv prioritar în educatia fizică de la nivelul gimnazial; - viteza este o calitate motrică perfectibilă, influențată odată cu dezvoltarea celorlalte calități motrice; - prin formele ei de manifestare, viteza (de reactie, de execuție, de deplasare) imbogățește bagajul motric al elevului; - sistemul unitar de verificare al elevilor prezintă cerințe specifice precise privind viteza, prin stabilirea probelor și baremurilor pentru fiecare notă, pe clase si sexe. - condiţiile în care are au loc experimentările, permit lucrul cu elevii pentru dezvoltarea vitezei la valori bune. In ciclul gimnazial, programa școlară prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de manifestare, cu sublinierea unor indicații la fiecare grupă de clase. La clasa a V-a accentul se pune pe viteza de reacție si viteza de decizie. Alergările constituie la copii, activitatea fizică cea mai naturală și eficace. Execuția se poate exprima în termeni calitativi: foarte repede, rapid, lent, foarte lent( cunoscut sub numele de tempou) și cantitativ (durata). În procesul de dezvoltare a vitezei, profesorul de educație fizică poate acționa pe tot parcursul anului școlar, o pondere mai mare existând toamna si primăvara. Dezvoltarea vitezei se poate realiza în condiții materiale simple de spațiu, se poate face prin crearea de probe si teste adecvate sportului respectiv și grupului de subiecți cu care se lucrează. În educația fizică școlara, este de o deosebita importanță folosirea unei game variate de exerciții pentru dezvoltarea vitezei. Se pot utiliza exerciții din atletism, gimnastică, jocuri sportive, jocuri de mișcare, ștafete. Exercițiile de viteză se programează numai după o încălzire corespunzătoare și se exersează până la apariția oboselii. In general, când se discută mijloacele și metodele de îmbunătățire a vitezei, se recomandă și mărirea capacității de forță si rezistență. Se poate face și in cadrul activității independente a elevilor, atât in perioada de școlarizare, cât mai ales după absolvirea școlii.

1.3 Ipoteza de lucru și sarcinile și obiectivele cercetării Cercetătorii în domeniul culturii fizice au constatat tendințe negative în dezvoltarea motrică și a indicilor de rezistentă fizică a organismului copiilor și tineretului școlar. În acest context, un imperativ imediat îl constituie îmbunătățirea procesului de învățământ în cadrul orelor de educație fizică din școlile de toate gradele, care să ducă la 1

Alexe Nicu şi colectiv, Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, 1974, p.49.

4

ridicarea potențialului fizic și indicelui de sănătate al copiilor și tineretului. Este firesc ca eforturile și căutările în legătură cu modernizarea educației fizice școlare să continue, oferindu-se noi soluții, noi idei și orientări valoroase. Tratarea acestei teme m-a determinat să cercetez teoretic si experimental următoarele ipoteze: 1.În ce măsură procedurile metodice și mijloacele specifice influențează dezvoltarea vitezei sub diferitele ei forme de manifestare în ciclul gimnazial? 2.Cât timp trebuie rezervat acestei pregătiri atletice? 3.Când se poate efectua prioritar pregătirea atletică? In acest scop am stabilit o serie de măsuri dintre care amintesc: - Stabilirea claselor care să participe la experiment, - Stabilirea și consultarea materialului bibliografic, - Stabilirea parametrilor de cercetare, ai dezvoltării vitezei și prezentarea indicilor obținuți la sfârșitul experimentului în cifre, grafic, - Alcătuirea structurilor de exerciții, valorificând la maxim mijloacele existente, - Analiza rezultatelor obținute la sfârșitul experimentului prin comparație și diferențiere a cifrelor ce decurg din testările efectuate la probele de control, - Stabilirea concluziilor și propunerilor. De asemenea au fost stabilite o serie de obiective, dintre care amintesc: - studierea procesului instructiv educativ al disciplinei educaţie fizică la nivel gimnazial în vederea creşterii indicilor de viteză; - aprecierea nivelului dezvoltării calităţii motrice viteză la elevii din ciclul gimnazial; - determinarea conţinutului mijloacelor, metodelor şi formelor de instruire multilaterală orientate spre creşterea indicilor de viteză; - argumentarea teoretică şi experimentală a metodicii dezvoltării calităţii motrice viteză la elevii din ciclul gimnazial. Pentru a da un răspuns ipotezelor, am efectuat un experiment pe parcursul anului școlar 2019-2020 având la baza următoarele direcții:  S-au introdus în lecțiile de educație fizică următoarele: -încălzirea cu un pronunțat caracter atletic -mijloace atletice pentru dezvoltarea vitezei  S-au introdus în verificările periodice pe lângă testările specifice și probe de control atletice in scopul urmăririi evoluției pregătirii. Particularitățile de dezvoltare ale vârstei școlare (11-12 ani) reclamă folosirea în cadrul lecțiilor, a unor structuri de exerciții variate, care odată cu creșterea nivelului de dezvoltare și pregătire fizică a elevilor, sporesc interesul și participarea lor activă, asigură o stare emoțională corespunzătoare.

5

CAPITOLUL 2 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ, ŞTIINŢIFICĂ ŞI METODICĂ A TEMEI 2.1. Educația fizică in invatamantul gimnazial in contextul noii reforme a invățământului Învățământul gimnazial reprezintă o etapă deosebit de importantă în creșterea și dezvoltarea copiilor, dată fiind vârsta lor, care reprezintă etapa pubertară propriu-zisa (1112ani). Datorită acestui lucru, la acest nivel de invățământ, un loc prioritar trebuie să îl ocupe preocupările profesorului pentru realizarea dezvoltării armonioase, însușirea corectă a deprinderilor motrice, îndeosebi cele de viteză si îndemânare și combinațiile acestora cu celelalte calități, fără a neglija și pe cele de forță și de rezistență2. Învățământul gimnazial reprezintă o etapă superioară de pregatire în acest ciclu de învățământ. Conținutul educației fizice pentru această categorie de elevi, ce se află din punct de vedere al creșterii și dezvoltării în perioada pubertară, reprezintă o fază de pregatire ce se adaugă celei primite în ciclul primar3. În învăţământul contemporan, perfecționat și modernizat, lecția reprezintă principala formă de organizare a proceselui instructiv-educativ; ea constituie calea pedagogică unitară prin intermediul căreia generații de elevi, constituite în clase omogene sau mai puțin omogene, lucrând pe grupe, echipe sau lucrând în mod independent, vor dobândi, sub îndrumarea educatorilor și prin efort propriu, valori materiale și spirituale, își vor însuși experiența de muncă și de viață a generațiilor anterioare și își vor dezvolta aptitudinile și capacitățile pregătindu-se pentru viață și activitate socială. Conform prevederilor planurilor de învățământ elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, educația fizică este obiect de studiu obligatoriu pentru toți elevii, cu excepția celor cu scutiri medicale de efort fizic. În noul plan - cadrul comun de învățământ sunt prevăzute 1-2 ore (lecții) de educație fizică pe saptămână. Este bine știut că, educația fizică desfășurată în școală îndeplinește un rol deosebit în procesul de formare și dezvoltare a personalității elevului. Prin educația fizică din școală, se asigură formarea de cunoștințe, deprinderi practice și intelectuale, precum și însușirea de valori etice, care contribuie la dezvoltarea capacității de integrare socială a individului .  Datorită marii lor accesibilități, educația fizică și sportul se practică sub cele mai diferite forme, însoțind omul de la naștere până la bătrânețe, creând astfel un stil de viață echilibrat și sănătos. Educația fizică și sportul dispun de strategii de aplicare și metode adaptate pentru realizarea obiectivelor diferențiate, pentru fiecare vârstă. Dar unul din cele mai importante roluri ale educației fizice și sportului se constituie în forme de educație pentru sănătate. Organizația Mondială a Sănătății promovează, prin programul „Viață activă”, importanța practicării sistematice a activităților fizice pentru sănătate, cu prioritate la copii și tineri.  Cercetările au arătat că exercițiul fizic, practicat pe termen lung, îmbunătățește sănătatea fizică și mentală, având o contribuție pozitivă la procesul de învățare și dezvoltare a  personalității, la reducerea riscului apariției afecțiunilor fizice și psihice asociate stilului de viață modern. De asemenea, Comisia Europeană subliniază rolul sportului în educație, acesta putând inocula tinerilor valorile toleranței și respectului reciproc, ale onestității și respectului pentru corectitudine, precum și rolul său profilactic, în special în privința combaterii obezității. 2

Alexe Nicu, Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucureşti, 1993, pp.22-23. Ardelean Tiberiu , Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, Centrul de multiplicare I.E.F.S., 1990, p. 55. 3

6

Activitatea fizică, este o condiție necesară pentru un stil de viață sănătos și pentru o forță de muncă sănătoasă, contribuind astfel la atingerea obiectivelor-cheie definite în Strategia Europa 2020, în special cu privire la creștere, productivitate și sănătate. În acest sens s-au depus eforturi foarte mari pentru optimizarea activităților fizice de îmbunătățire a stării de sănătate (HEPA – health-enhancing physical activity) în toate statele membre. Acestea vor trebui să elaboreze strategii la nivel național care să încerce, în cadrul programelor educaționale, să dezvolte și să consolideze ponderea activităților fizice în rândul copiilor și al școlarilor de la o vârstă fragedă. De menționat propunerea Comisiei de a promova activitățile sportive și exercițiile fizice ca factori importanți în standardele educaționale, în așa fel încât să contribuie la creșterea nivelului de atractivitate al școlilor și la îmbunătățirea rezultatelor școlare. De asemenea subliniază importanța finanțării activității fizice din școli, care este esențială  pentru evoluția psihologică și fizică a celor mai mici copii, fiind, în același timp, un instrument de îngrijire a sănătății pentru cei tineri și mai puțin tineri. Comisia încurajează statele membre să examineze modul în care promovează conceptul de viață activă prin intermediul sistemelor naționale de educație și de formare, inclusiv prin formarea profesorilor, având convingerea că investițiile în educație, formare și creativitate sunt esențiale pentru prosperitatea generațiilor viitoare. Educația fizică în școli poate fi un instrument eficace de creștere a gradului de conștientizare a importanței HEPA, iar școlile pot identifica cu ușurință  abordări de succes privind promovarea programului. În timp ce politicile europene se preocupă de îmbunătățirea stării de sănătate a populației, de promovarea unui stil de viață sănătos precum și de dezvoltarea fizică armonioasă a tinerei generații, autoritățile române nu dau nici un semn că ar dori o schimbare în acest sens. Rolul principal, în procesul de dezvoltare a educației fizice, îi revine Ministerului Educației și Cercetării care are datoria să asigure cadrul legislativ pentru buna desfășurare a educației fizice la toate vârstele și nivelurile și să elaboreze programe care să constituie cadre eficiente pentru practicarea sistematică a exercițiilor fizice de către toate categoriile de cetățeni.  Școala trebuie să ofere căi cât mai variate de practicare a sportului pentru toți elevii, inclusiv pentru cei performanți, care să poată participa la competiții interșcolare la diverse sporturi, de echipă sau individuale, așa cum se întâmplă în Statele Unite, în tarile Uniunii Europene și în numeroase alte țări.  Orice fel de măsuri și reforme ar fi inițiate în privința învățământului românesc, trebuie să aibă în vedere recomandările și documentele europene privitoare la principiile educaționale care trebuie urmate pentru asigurarea unui învățământ competitiv. Comisia Europeană recomandă Statelor Membre să asigure obligativitatea unei anumite cote de ore pentru educație fizică în școli, în ciclul primar și secundar, iar, la nivel academic, să asigure un grad mai mare de integrare între sport și cursurile obișnuite. Parlamentul îndeamnă Statele Membre să continue campaniile de informare destinate copiilor de vârstă școlară și părinților acestora cu privire la  conexiunile între modul de viață sănătos, exercițiul fizic și alimentație. Să ia în considerare nevoia de a îmbunătăți calitatea educației fizice și a sportului disponibil pentru toți copiii și tinerii și să asigure timpul necesar pentru acest lucru, de exemplu, de minimum 3 ore pe săptămână de educație fizică în programă pentru a atinge aceste scopuri. De asemenea  recomandă utilizarea fondurilor structurale pentru înființarea și dezvoltarea unităților sportive școlare din regiuni defavorizate și invită Comisia, Consiliul și Statele Membre ca, ținând seama de principiul subsidiarității, să elaboreze un cadru legislativ care să ajute la creșterea investițiilor și a mijloacelor materiale alocate pentru activitățile sportive ale  tinerilor.  În contextul în care raportul subliniază că educația fizică este singura disciplină din programa școlară care urmărește pregătirea copiilor pentru un stil de viață sănătos și care  transmite valori sociale importante (autodisciplina, solidaritatea, spiritul de echipă, toleranța și

7

sportivitatea) e clar că toate aceste „indicații prețioase“ ar trebui de urgență puse în practică 4. Realitatea dovedește însă că principiul amânării îl bate pe cel al subsidiarității! Ne dorim ca acțiunile autorităților Statului în domeniul educației fizice și sportului, să vizeze ca România să devină o țară cu o populație sănătoasă, viguroasă, bine educată, o țară a excelenței pe plan sportiv, vizibilă în lume prin valorile sale5.

2.2. Elemente caracteriale ale educației fizice în învățământul gimnazial 1.Conținutul lecției este stabilit pe baza programei școlare; 2.Se adresează unor colective de elevi constante ca număr și relativ omogene; 3.Are durata stabilă, precis limitată in timp -50 minute- prevăzută in orarul școlii; 4.Fiind prevăzută în planul de învățământ este obligatorie pentru profesor și elev; 5.Este condusă nemijlocit de un cadru didactic de specialitate care poate să-și valorifice într-un cadru organizat experiența sa didactică si pedagogică; 6.Prin realizarea conținutului ei oferă posibilitatea practicării exercițiilor fizice și în timpul liber al elevilor. Educația fizică, ca disciplină prevăzută în planul de învățământ, beneficiază de 2 lecții pe săptămână pentru clasele V - VII și o lecție pe săptămână la clasa a VIII-a, facând parte din curriculum- nucleu (trunchiul comun). Prin curriculum-ul la decizia școlii se mai poate aloca o a treia lecție, din următoarele variante: lecție de aprofundare, lecție de extindere sau lecție opțională. Pentru dezvoltarea capacității motrice generale a elevilor profesorul trebuie să aibă in vedere două aspecte, unul este legat de dezvoltarea calităților motrice, al doilea, de consolidarea bagajului de deprinderi motrice, de bază. În dezvoltarea vitezei se vor avea in vedere toate formele sale de manifestare și se va utiliza, în special, procedeul eforturilor maximale. Nu sunt excluse nici celelalte procedee, dar posibilitatea de aplicare a lor în educația fizică este limitată de condițiile materiale. Pentru dezvoltarea vitezei de deplasare se vor folosi distanțe cuprinse intre 25 si 50 m, parcurse in tempo - uri maximale.

2.3. Problematica și importanța calității motrice - viteza Calitatea motrică este aptitudinea individului de a executa mișcări exprimate în parametrii de viteză, de forță, de rezistență, de îndemânare. Valoarea acestor indici reflectă, în cele din urmă, nivelul pregătirii fizice atins la un moment dat. Calitățile motrice sunt specifice activității motrice a omului sau sportivului. Calitățile motrice pot fi considerate ca fiind forme de manifestare a corelației factorilor morfo-funcționali. Calitățile motrice depind de anumite posibilități ale organismului, au la bază fondul ereditar al individului, dar ele depind și de însușirile dobândite în cursul dezvoltării și maturizării organismului6. Alegerea celor mai potrivite mijloace și metode de antrenament pentru educarea calităților motrice poate viza dezvoltarea unei singure calități, a unei calități combinate sau poate urmării dezvoltarea complexă și simultană a tuturor calităților motrice. În general, acțiunea exercitată asupra unei calități motrice influențează și asupra celorlalte, datorită faptului că fiecare calitate este o funcție a aparatului neuromuscular. 4

Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului – Culegere de teste, Editura Evrika, Brăila, 1998, p. 88. 5 Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Talaghir Laurenţiu Gabriel, Metodica educaţiei fizice a tinerei generaţii, Editura Mongabit, Galaţi, 2000, p.72. 6 Bompa O. Tudor, Dezvoltarea calităţilor biomotrice, M.T.S., Şcoala Naţională de Antrenori, C.N.F.P.A., Editura EX PONTO, Bucureşti, 2001, p. 15.

8

Caracterul și valoarea acestor influențe reciproce depind de: - Eforturile aplicate; perfecționarea calităților motrice se produce atunci când eforturile de antrenament sunt destul de mari; - Gradul de pregătire; la începători este necesar să se acționeze pentru dezvoltarea tuturor calităților motrice, în timp ce le consacrați se ține seama de particularitățile sportului practicat. Se pot obține indici mari la una din calitățile motrice numai în cazul când și celelalte calități au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare. De aceea educarea calităților motrice trebuie să fie foarte complexă. Manifestarea unei calități motrice nu poate fi privită niciodată izolat, ci întotdeauna în corelație cu celelalte calități motrice. Calitățile motrice se manifestă integral în orice exerciții fizice, dar ele sunt solicitate în proporții diferite. Calitățile motrice sunt însușiri esențiale ale activității musculare, exprimate prin intermediul actelor motrice, condiționate de structura și capacitățile funcționale ale diferitelor aparate și sisteme ale organismului uman, dar mediate și de procese și de capacități psihice7. Modalitățile de influențare a calității actului motric au la bază corelația dintre efect și cauză, conform căreia răspunsul organismului materializat prin procesul de adaptare, depinde în principal de caracterul și intensitatea exercițiilor, respectiv a exercițiilor fizice. Viteza este o calitate motrică ce depinde cel mai mult de înzestrarea naturală a individului, fiind considerată talent - cel care are posibilitățile crescute de a executa acte motrice cu o viteză mai mare comparative cu un alt individ. Din punct de vedere cinematic, viteza este o dimensionare a relațiilor spațio-temporale (V=S/T) orice mișcare se desfășoară într-un spațiu și timp determinate, inclusiv mișcările umane. Viteza este o mărime vectorială (are direcție) și se poate reprezenta și compune grafic. Din punct de vedere al vitezei, mișcarea poate fi: -uniformă, când corpul parcurge spații egale în interval de timp egale; -variată, când corpul străbate spații inegale în interval de timp egale; -accelerată, când viteza corpului crește; -încetinită, când viteza corpului scade. Factorii de ordin funcțional nu fac numai posibilă ci și necesară educarea calităților motrice în general și vitezei în special, la elevii clasei a V a. Astfel crește rolul reglator al sistemului nervos central, respectiv al scoarței cerebrale, ceea ce determină îmbunătățirea coordonării mișcărilor, precizia acestora și în consecință creșterea vitezei mișcărilor. În general se spune că viteza este capacitatea de deplasare cu cea mai mare viteză sau capacitatea de a executa rapid, cu o frecvență mare, diferite mișcări într-o unitate de timp dată. Este unanim acceptat faptul că viteza este o calitate motrică mai mult înnăscută, decât dobândită, constituind o zestre ereditară fiind programată genetic. Calitatea motrică, viteza, se poate manifesta atunci când există o mobilitate funcțională a sistemului nervos central, o coordonare neuro-musculară bună, precum și o coordonare corespunzătoare între fazele de lucru ale mușchilor agoniști și antagoniști. În același timp mobilitatea, forța și echilibrul proceselor de excitație și inhibiție sunt corelații care deosebesc tipurile de activitate nervoasă superioară. Dezvoltarea vitezei este strâns legată și de mecanismul de dezvoltare al corpului omenesc. Luând ca bază datele prezentate de unii autori, în urma unor ample cercetări, la care se adaugă concluziile unor experți și observații practice se apreciază că: - Între 7 și 10 ani se însușesc un număr mare de deprinderi motrice și concomitent se dezvoltă coordonarea mișcărilor omului; - Vârsta optimă pentru dezvoltarea vitezei este de 11-12 ani; - Între 11 și 14 ani se indică să se lucreze asupra frecvenței mișcărilor, cu mențiunea că la 12-13 ani sarcinilor de până acum li se adaugă și cea privind dezvoltarea tempoului maxim al mișcării; 7

Ibidem, p. 17.

9

- De la 13 ani se pune accent pe exercițiile de viteză în regim de forță; Educarea vitezei are implicații mult mai largi, fiind strâns legată de celelalte calități motrice, de principalele componente ale efortului (volum, intensitate, complexitate), de celelalte componente ale antrenamentului și de perioadele de pregătire.

2.3.1. Consensuri și diferențe în definirea vitezei Una dintre cele mai importante calități biomotrice necesare in sport este viteza sau capacitatea de a se deplasa sau a se mișca rapid. Din punct de vedere mecanic viteza se manifestă printr-un raport între spațiu și timp. Există două tipuri de viteză: generală și specifică. Viteza generală este capacitatea de a executa rapid orice tip de mișcare. Viteza specifică se referă la capacitatea de a executa un exercițiu cu o anumita viteză. În definirea științifică a vitezei există un consens între autorii care s-au dedicat studiului acestei calități fizice. - N.G. Ozolin (1972) definea viteza ca fiind capacitatea de a executa rapid mișcarea. - V.M. Zatiorski (1967) înțelege prin viteză capacitatea omului de a efectua acțiunile motrice într-un timp minim pentru condițiile respective. - J. Koltai si L. Nadori (1976) înțeleg prin viteză capacitatea de a îndeplini o sarcină motrică într-un interval de timp minim, pe o perioadă de timp limitată în care nu apare încă oboseala. - Gh. Mitra si Al. Mogoș (1977) caracterizează viteza prin iuțeala cu care se efectuează acțiunile motrice în structurile și combinările cele mai diverse. Viteza este capacitatea organismului uman de a executa acte sau acțiuni motrice , cu întregul corp sau numai anumite segmente ale acestuia într-un timp cât mai scurt, cu rapiditate maximă, în funcție de condițiile existente8.

2.3.2. Analiza teoretică a formelor de manifestare a vitezei Viteza, sub diferitele sale forme de manifestare este o calitate motrică deosebit de importantă în toate ramurile de sport în care este implicată sau în combinație cu alte calități( rezistentă, forță), ea determinând în numeroase cazuri succesul. Cercetările efectuate au demonstrat că viteza este puternic condiționată genetic, depinzând foarte mult de zestrea ereditară a subiecților. Ea se poate dezvolta și prin antrenament special, dar și prin dezvoltarea altor calități care să favorizeze manifestarea vitezei maxime. Viteza (în accepțiunea cea mai largă) se referă în principal la iuțeala sau rapiditatea efectuării mișcării sau actului motric în unitate de timp. Ea se determină prin lungimea traiectoriei parcurse în timp sau timpul de efectuare a unei mișcări - se apreciază in m/sec sau numai în unități de timp. Prin modul în care se realizează, viteza poate fi uniformă sau neuniformă. În prea puține cazuri se menține o viteză uniformă a mișcărilor. Modificarea vitezei, creșterea până la atingerea valorii maxime sau intermediare, se numește accelerație. Priceperea executanților în a menține o viteză optimă de execuție se întâlnește în literatură sub numele de simțul vitezei, corelat cu simțul ritmului și simțul tempoului. Tempoul reprezintă o caracteristică importantă în direcția stabilirii intensității efortului și gradului de solicitare a organismului de către un anumit exercițiu fizic. Ritmul este prezent în efectuarea oricărui act, acțiune și activitate motrica, fiind o componenta temporală strâns legată de viteză dar și de coordonare, precizie, abilitate.

8

Bontaş Ioanm Pedagogie. Ediţie revăzută şi completată, Editura ALL, Bucureşti, 1995, p. 65

10

2.3.3. Analiza factorilor de condiționare ai calității motrice - viteza Cercetările efectuate și experiența practică au demonstrat că viteza este condiționată de foarte mulți factori de natura genetică (biologică, ereditatea) și psihologică. Dintre aceștia, cei mai importanți sunt: -mobilitatea desfășurării proceselor nervoase, viteza alternării, excitației si inhibiției, -viteza de conducere a influxului nervos prin rețeaua nervoasă, -viteza de contracție a mușchiului în urma excitației nervoase, -forța mușchiului care intră în contracție, -lungimea segmentelor implicate în activitate, mobilitatea articulațiilor și elasticitatea musculară, -tipul fibrei din care este alcătuit mușchiul, -nivelul de dezvoltare a celorlalte calități motrice (forța, rezistenta, îndemânarea, suplețea). Evoluția vitezei în ontogeneză este diferită la băieți și la fete, de asemenea și posibilitățile de dezvoltare ale sale. Începând de la vârsta de 10 ani se poate acționa sistematic pentru dezvoltarea tuturor formelor de manifestare a vitezei și efectul acționarii sistematice scade treptat până la vârsta maturizării definitive.

2.3.4. Precizări cu privire la aspectele metodologice ale dezvoltării vitezei Majoritatea metodelor folosite pentru dezvoltarea vitezei se inspiră din atletism și le putem grupa astfel: -metoda exercițiului “ din mers” -parcurgerea cu viteză maximă a unei distante după un elan prealabil; -metoda alternativă- dezvoltă viteza într-un regim “relaxat”; -metoda handicapului- asigură condiții egale de concurs unor elemente cu posibilități diferite; -metoda ștafetelor și jocurilor- “educă viteza” pe un fond emoțional, fără a solicita “încordări deosebite”; -metoda întrecerilor oficiale din cadrul lecțiilor “ concurs” – constituie una dintre principalele căi pentru dezvoltarea vitezei la copiii din ciclul gimnazial; -metoda repetării - stă la baza tuturor metodelor prezentate, fiind organic legată de metodologia dezvoltării vitezei atât în școală cât și în afara ei. Alegerea procedeelor metodice și mijloacelor specifice pentru dezvoltarea vitezei în lecția de educație fizică, trebuie să se facă cu mult simț pedagogic,având la bază o solidă documentare metodologică9.

2.3.5. Particularitațile dezvoltării vitezei in lecția de educație fizică În legătură cu dezvoltarea vitezei , programele școlare prevăd obiective instructiveducative particulare fiecărei clase și indică principalele exerciții și activități pe fondul cărora se constituie sistemele de acționare și utilizare în lecții pentru îndeplinirea obiectivelor. La învățământul gimnazial se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de manifestare , cu sublinierea unor accente particulare la fiecare grupa de clase. În cadrul sistemului unitar de verificare și apreciere a gradului de pregătire fizică și sportivă a elevilor este inclusă ca probă de control, alergarea de viteza pe 50 m. Procesul educării vitezei este complex. Viteza maxima care se poate realiza în efectuarea diferitelor acte și acțiuni motrice, nu depinde numai de viteza propriu-zisa, ci și de alți factori cum sunt: forța, suplețea și mobilitatea articulară, gradul de stăpânire a procedeelor tehnice 9

Mereuţă Claudiu, Sava Lucica , Atletism. Caiet de lucrări practice, Editura Academica, Galaţi, 2004, p. 84.

11

sau al exercițiilor. Acționarea asupra vitezei este determinată și de faptul că aparatele și sistemele corpului se maturizează în perioade diferite, ceea ce favorizează intervenții asupra unuia sau altuia timp de mai mulți ani. În educația fizică școlară este de o deosebită importanță folosirea unei game variate de exerciții pentru dezvoltarea vitezei. Se pot utiliza exerciții din jocuri sportive, atletism, jocuri dinamice, gimnastică, sporturi de sezon. Corelat cu acestea, metodele trebuie folosite cu multă chibzuință pentru a valorifica integral fondul de exerciții pentru dezvoltarea vitezei. Principala metodă de dezvoltare a vitezei o constituie utilizarea unor eforturi de maximă intensitate si de scurtă durată. În acest sens se vor folosi exerciții simple, bine însușite, care să favorizeze manifestarea vitezei de reacție. Se pot efectua fără încărcătură sau cu încărcături mici care sa nu împiedice dezvoltarea unei viteze maxime10. S-a stabilit experimental că eforturile care solicită viteza maximă în contracțiile musculare sunt scurte și pot fi repetate de puține ori, deoarece duc la instalarea oboselii. Totuși, conform aprecierii prof. A Demeter și a altor specialiști, activitatea destinată dezvoltării vitezei poate continua și după primele semne de oboseală. În aceste condiții, activitatea asigură intensificarea proceselor de refacere, favorizând apariția mai devreme a fazei de supra-compensare, decât dacă efortul se întrerupe la primele semne de oboseală. Aprecierea este valabilă în mod deosebit pentru activitatea de educație fizică școlară, în cadrul căreia nu ne propunem să dezvoltăm doar o anumită formă specifică de viteză, ci și viteza în general, manifestată ăn formele ei cele mai specifice: reacție, execuție și repetiție. Cunoscându-se rolul și importanța vitezei mai ales în dezvoltarea capacității motrice generale, acționarea asupra acestei calități trebuie să se facă in fiecare lecție. În lecțiile de educație fizică este prevăzută o verigă specială pentru dezvoltarea vitezei, amplasată imediat după veriga de ”influențarea selectivă a aparatului locomotor”. Aceasta durează 6-7 minute și cuprinde exerciții de reacție la diferite semnale, alergare pe distante scurte, schimbări de direcție, ștafete și jocuri de mișcare, starturi, sărituri variate, elemente de jocuri sportive. Se recomandă să se acționeze prioritar pentru dezvoltarea vitezei când se lucrează in aer liber, deoarece există condiții pentru utilizarea unui număr variat de exerciții. Dezvoltarea vitezei se realizează indirect și în alte verigi în care ponderea cade pe perfecționarea diferitelor deprinderi motrice în condiții de viteză sau se acționează pentru dezvoltarea detentei (viteză - forță). În literatura de specialitate căile utilizate pentru dezvoltarea vitezei sunt grupate diferit, în raport de specializarea autorului, predominând cele specifice atletismului. Diversitatea de idei recunoaște totuși aproape la unison următoarele cerințe pentru dezvoltarea vitezei: -exercițiul să fie foarte bine însușit ca să favorizeze efectuarea lui cu viteză maximă; -se vor prefera pentru dezvoltarea vitezei exerciții specifice fiecărei ramuri sau probe sportive; -distanta sau durata de execuție scurtă (15,20,30 min). -efortul se repetă atât timp cât viteza nu scade din cauza apariției oboselii. În pauzele dintre repetări se vor efectua exerciții de respirație, de odihnă activă. În funcție de tipul de viteză care se dezvoltă, pauzele vor fi între 5-15 minute. În cazul în care se instalează bariera de viteză, se va căuta crearea unor condiții suplimentare care să ducă la ruperea acestei bariere. În acest scop se efectuează eforturi în condiții ușurate (alergări la vale, alergări cu obiecte ușurate decât cele de concurs, utilizarea tracțiunii mecanice). În tehnologia vitezei, sistemele de acționare experimentate trebuie construite apelând la următoarele tipuri de efort: 10

Cârstea Gheorghe, Particularităţi ale şcolarilor şi implicaţiile acestora în educaţia fizică şi sportivă, M.Î., A.N.E.F.S., Bucureşti, 1993, p. 27

12

Eforturi specifice probei (acțiuni si deprinderi motrice) prestate cu viteză maximă în condiții normale de lucru ; - repetarea eforturilor cu gradare crescândă a vitezei până la punctul maxim; - repetarea eforturilor cu viteză maximă de la început; Eforturi specifice probei (acțiuni motrice, procedee tehnice) în condiții ușurate pentru a mări viteza de execuție sunt: -reducerea încărcăturii: materiale sportive mai ușoare; terenuri de dimensiuni reduse; pas mai mic; -utilizarea unor forțe externe : vânt din spate, pista ușor înclinată; -utilizarea unor excitanți: adversari mai buni ( atletism). Eforturi specifice cu viteză maximă și condiții mai grele: -distanțe mai mari, încărcătura mai mare Elementele de corelare și influențare reciprocă în educarea vitezei în lecția de educație fizică școlară, realizate după conținutul programei școlare și având la bază elementele metodice prezentate, au constituit fondul experimental al cercetării mele, vizând grupe de sisteme de acționare algoritmate care cuprind: - exerciții de front și formații; in mod deosebit schimbări de formații, refacerea formației, schimbări de direcții în deplasare, comenzi prin surprindere, dezvoltă viteza de reacție și de execuție și concentrarea atenției; -plecări (starturi) în diferite poziții ( în picioare, culcat, cu fața sau cu spatele spre direcția de deplasare, din alergare ușoară pe loc) la comenzi directe, la comenzi prin surprindere, dezvolta viteza de reacție și viteza de repetiție . -sărituri variate cu bătaie pe unul sau ambele picioare, care dezvoltă viteza de execuție și viteza în combinație cu forța. -exercițiile din școală, alergării implicate cu alergarea de viteza: pasul de accelerare, pasul lansat de viteză, startul de jos și lansarea de la start, dezvoltă viteza de repetiție precum și celelalte forme de viteză. -exerciții și activități care solicită echilibrul, dezvolta viteza de reacție si de execuție la semnale motrice. -exerciții și acțiuni din jocurile sportive efectuate în viteză, dezvoltă viteza de reacție în cadrul unor acțiuni complexe la semnale imprevizibile, precum și celelalte forme de manifestare a vitezei în condiții de solicitare diversă. Se recomandă după ce elevii stăpânesc mecanismele de bază ale principalelor procedee tehnice. -unele exerciții de forță: împingeri, tracțiuni, deprinderi, aruncări. Acest gen de exerciții se adresează elevilor din clasa a V-a. Pentru a obține efecte pozitive în direcția dezvoltării vitezei, exercițiile amintite trebuie cunoscute de elevi. La început se va insista ca elevii să-și consolideze structura exercițiului în condițiile executării relative, rapide a lui, apoi se va insista asupra creșterii indicilor de viteză. Lansările din start, alergările cu creșterea progresivă a vitezei (accelerările), sprinturile, întrecerile de alergare pe echipe (ștafete), jocuri bilaterale, ștafetele, sunt variantele în care se poate acționa asupra dezvoltării vitezei prin intermediul alergării.

2.4. Competenţele specifice şi conţinuturile programei de educaţiei fizică cu privire la calitatea motrică – viteza şi deprinderile din atletism la clasele a V-a Programa disciplinei Educație fizică și sport este elaborată din perspectiva modelului de proiectare curriculară centrată pe competențe. Construcția programei este realizată astfel încât să contribuie la dezvoltarea profilului de formare al absolventului de gimnaziu. Din perspectiva disciplinei de studiu, orientarea demersului didactic, pornind de la competenţe,

13

permite accentuarea scopului pentru care se învaţă, precum şi a dimensiunii acţionale în formarea personalităţii elevului. Structura programei şcolare include, pe lângă nota de prezentare, următoarele elemente: - Competenţe generale - Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare - Conţinuturi - Sugestii metodologice Competenţele sunt ansambluri structurate de cunoştinţe, abilităţi şi atitudini dobândite prin învăţare, care permit rezolvarea unor probleme specifice unui domeniu sau a unor probleme generale, în diverse contexte particulare. Competenţele generale, vizate la nivelul disciplinei Educaţie fizică şi sport, jalonează achiziţiile elevului pentru întregul ciclu gimnazial. Acestea concură la formarea unui stil de viață sănătos al elevului, la dezvoltarea fizică armonioasă și a motricității acestuia. Competenţele specifice sunt derivate din competenţele generale şi reprezintă achiziții dobândite pe durata unui an şcolar. Pentru realizarea competenţelor specifice, în programă sunt propuse exemple de activităţi de învăţare care valorifică experienţa concretă a elevului şi care integrează strategii didactice adecvate unor contexte de învăţare variate. Conţinuturile instruirii sunt grupate pe următoarele domenii: 1. Organizare a activităţilor motrice 2. Dezvoltare fizică armonioasă 3. Capacitate motrică (deprinderi şi calităţi motrice) 4. Discipline sportive 5. Igienă şi protecţie individuală 6. Comportamente si atitudini. În spiritul aspectelor mai sus menţionate şi pentru a putea asigura un proces didactic modern, bazat pe oferta educaţională optimă, valorificând instruirea diferenţiată a elevilor, pe baza unor trasee particulare de învăţare, individuale sau de grup, este necesar, corespunzător realităţii practice, ca în clasele a V-a să se asigure dobândirea de către elevi a competenţelor necesare acţionării asupra dezvoltării fizice şi a calităţilor motrice, cât şi practicării unor discipline/probe sportive, astfel: - Atletism: trei probe atletice, din grupe diferite (cele predate în clasa a V-a); - Gimnastică - un exerciţiu integral cu elemente şi combinaţii acrobatice statice și dinamice; o săritură la aparatul de gimnastică; - Jocuri sportive: două jocuri sportive, dintre care unul este cel predat în clasa a V-a.

Competenţe generale 1. Utilizarea efectelor favorabile ale educaţiei fizice şi sportului în practicarea constantă a exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate; 2. Utilizarea achiziţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului în vederea propriei dezvoltări fizice armonioase şi a capacităţii motrice; 3. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul organizării, practicării şi participării ca spectator la activităţile de educaţie fizică şi sport ; Competenţe specifice şi exemple de activităţi de învăţare A. Utilizarea efectelor favorabile ale educaţiei fizice şi sportului în practicarea 14

constantă a exercițiilor fizice, pentru optimizarea stării de sănătate ;  Operarea cu indicatorii fiziologici de bază ai stării de sănătate specifici vârstei şi genului - determinarea propriilor parametri morfologici şi funcţionali - compararea valorilor indicilor fiziologici proprii cu valorile normale specifice vârstei vârstei şi genului  Aplicarea, pe parcursul activităţilor de educaţie fizică, a măsurilor de prevenire a influenţelor nocive ale factorilor de mediu - prestarea eforturilor în condiţii igienice - adoptarea adecvată a tipului de respiraţie în funcţie de temperatura mediului B. Utilizarea achiziţiilor specifice educaţiei fizice şi sportului în vederea propriei dezvoltări fizice armonioase şi a capacităţii motrice  Utilizarea termenilor specifici dezvoltării fizice armonioase - exersarea, cu descrierea terminologică concomitentă, a poziţiilor şi mişcărilor segmentelor corpului - efectuarea exerciţiilor cu obiecte portative, pentru influenţarea selectivă a aparatului locomotor - compararea posturii corporale proprii cu modelul prezentat (planşe, filme, diapozitive) etc. - observarea şi atenţionarea între colegi asupra eventualelor abateri de la postura corporală corectă  Caracterizarea generală a propriei dezvoltări fizice - studiul la oglindă, din faţă şi din profil, a posturii corporale globale - compararea posturii corporale globale personale cu modelele prezentate (planşe, filme, diapozitive) - determinarea înălţimii şi greutăţii corpului şi calcularea unui indice de nutriţie - verificarea poziţiilor şi aspectelor principalelor segmente ale corpului şi compararea cu modelele prezentate  Efectuarea exerciţiilor simple pentru dezvoltarea calităţilor motrice de bază - efectuarea exerciţiilor specifice de dezvoltare a calităţilor motrice - parcurgerea de trasee aplicative specifice dezvoltării calităţilor motrice - realizarea pregătirii specifice a organismului pentru prestarea fiecărui tip de efort - respectarea în execuţii a parametrilor specifici fiecărei calităţi motrice - participarea la întreceri de viteză, de forţă, de îndemânare/capacități coordinative şi de rezistenţă. C. Demonstrarea unui comportament adecvat regulilor specifice, pe parcursul organizării, practicării şi participării ca spectator la activităţile de educaţie fizică şi sport  Îndeplinirea de sarcini de organizare în efectuarea unor elemente de gimnastică - îndeplinierea rolului de responsabil de grup în organizarea exersării pe grupe la gimnastica acrobatică - primirea şi oferirea asistenţei şi sprijinului în relaţia cu un coleg, în efectuarea elementelor acrobatice cu un grad crescut de dificultate - aprecierea evoluţiei colegilor de grupă, la executarea elementelor, liniilor şi a exerciţiului acrobatic liber ales 15

- recepţionarea greşelilor de execuţie semnalate şi luarea măsurilor de corectare a acestora  Aplicarea pe parcursul activităţilor a prevederilor regulamentare, în condiţiile adaptării acestora - efectuarea execuţiilor potrivit condiţiilor create de adaptare a prevederilor regulamentare oficiale - utilizarea eficientă a posibilităţilor create de adaptare a regulilor oficiale - realizarea, în timp, a unor execuţii în condiţii cât mai apropiate de prevederile regulamentare oficiale - observarea şi semnalarea încălcării regulilor adaptate de către partenerii de activitate  Evaluarea propriului randament în activităţile sportive - evaluarea eficienţei acţiunilor proprii în realizarea rezultatului pozitiv al grupului - evaluarea eficienţei acţiunilor proprii în realizarea rezultatului negativ al grupului - analiza contribuţiei personale la realizarea scorului general al întrecerii/concursului - analiza cauzelor randamentului scăzut al acţiunilor proprii

16

Proiectarea unității de învatare Alergarea de viteză, clasa a V-a Competente specifice

1.1. Recunoaşterea principalelor aspecte ale stării generale de sănătate

1.2. Identificarea, în activităţile de educaţie fizică, a factorilor de creştere a rezistenţei organismului la influenţele nocive ale factorilor de mediu

2.1. Recunoaşterea termenilor specifici dezvoltării fizice armonioase

Detalieri de continut

Exemple de activitati de invatare

Exercitii din „scoala alergarii” Structuri motrice spectifice dezvoltarii vitezei de deplasare

Exercitii din „scoala alergarii” alternate cu diferite actiuni motrice specifice alergarii de viteza Viteza de reactie Intreceri

Viteza de reactie si de deplasare Startul de sus Intreceri

3.1. Punerea în practică a unor activităţi motrice în formaţii de adunare, Startul de jos de deplasare şi de lucru, Pasul lansat de viteza conform specificului Intreceri acestora

Startul de jos si accelerarea Alergarea de viteza 17

- exersarea jocului de glezne si a formelor de alergare: cu genunchii la piept, cu calcaiele la sezut etc. - demonstratii - corectari - alergari accelerate, alternate cu mers - accelerari pe distante mici la semnale vizuale si auditive, mentinand linia dreapta - corectari - demonstratii - exersarea jocului de glezna alternativ cu accelerari pe distante mici (8 – 10 m ) - miscari cu rapiditate maxima efectuate din pozitii de plecare diferite - exersarea accelerarii pe distanta de 15-20 m cu mentinerea vitezei maxime, 4-5 repetari alternate de pauze - corectari - stafete - exersarea jocului de glezna - exersarea startului din picioare si lansarii din start in conditii de solicitare maxima a vitezei de reactie - demonstratie - corectari - alergarea pe distanta de 25 m -culcat ventral mainile in sprijin pe podea picioarele intinse spre inapoi,la comanda ‚’’gata ‚’’ducerea unui picior in fata(cel puternic)la semnal sonor plecare in alergare de viteza; -din pozitia cospunzatoare comenzii’’pe locuri’’se va trece in pozitia corespunzatoare comenzii’’gata’’,alternari intre cele doua pozitii; - exersarea startului de jos si accelerarii la semnale vizuale si auditive - demonstratii - exersarea pasului lansat de viteza cu mentinerea vitezei maxime pe distanta 25 – 30 m - demonstratie - corectari - jocuri specifice dezvoltarii vitezei - exersarea startului de jos si a comenzilor, a accelerarii pe 20-30 m, repetat de 5-6 ori, cu pauze de revenire partiala

- alergare de viteza cu start din picioare 50 m - jocuri dinamice specifice

Intreceri

Săritura în lungime , clasa a V-a Competente specifice 1.2. Identificarea, în activităţile de educaţie fizică, a factorilor de creştere a rezistenţei organismului la influenţele nocive ale factorilor de mediu 2.4. Executarea unor procedee tehnice în structuri motrice simple – specifice disciplinelor sportive studiate

3.2. Manifestarea pe parcursul activităţilor a atitudinii de respect faţă de regulile stabilite

3.3. Manifestarea atitudinii de respect faţă de partenerii şi adversarii din întrecere

1.2 2.4 3.2 3.3 1.2 2.4 3.2 3.3

Detalieri de continut

Exemple de activitati de invatare

Parcurgerea unor distante variabile in pluton, in tempo moderat

- exersarea pasului saltat si a pasului sarit - dezvoltarea vitezei de deplasare - exersarea bataii si desprinderii pe un picior (exercitii de pe loc si din alergare) - demonstratii - stafeta cu sarituri

- exersarea pasului sarit cu aterizare in groapa Parcurgerea integrala - demonstratii a distantelor - exersarea desprinderii pe un picior cu aterizare prevazute in sistemul in groapa de evaluare - demonstratii Intreceri - saritura in lungime cu elan redus - demonstratii, corectari - exersarea pasului sarit cu aterizare in groapa - exersarea elanului si a bataii intr-un spatiu de Scoala sariturii 40-50 cm Elanul si bataia in - sarituri in lungime cu tragerea genunchilor la spatiu delimitat piept Saritura in lungime, - demonstratii procedeu ghemuit - corectari individuale - intreceri - exersarea accelerarilor cu mentinerea vitezei maxime pe distanta de 15-20 m Viteza de deplasare - exersarea elanului si a bataii in spatiu delimitat Etalonarea elanului - demonstratii Exercitii ajutatoare - atingerea (dupa bataie) a unui obiect suspendat pentru insusirea bataii deasupra gropii si a zborului - exersarea desprinderii si zborului cu bataie pe Intreceri trambulina de gimnastica - exersarea sariturii integrale sub forma de intrecere - exersarea elanului cu viteza maxima Corelarea elanului cu - exersarea bataii pe trambului si efectuarea bataia zborului ghemuit peste o stacheta Sarituri in lungime - corectari individualizate prin ghemuire - saritura in lungime sub forma de intrecere Intreceri - evaluari individuale - exersarea unui elan optim, pe grupe de sex Etalonarea elanului - exersarea integrala a sariturii sub forma de Intreceri intrecere - stabilirea recordurilor personale

18

2.5. Particularități morfologice, funcționale, fizice și psihice ale elevilor din gimnaziu Creșterea și dezvoltarea reprezintă un complex dinamic de procese și fenomene fiziologice prin care trece organismul în evoluția sa, de la naștere la maturitate. Din punct de vedere funcțional vârsta școlară poate fi împărțita în trei perioade inegale ca durată: -perioada antepubertară; -perioada pubertară propriu-zisă; -perioada postpubertară; Vârsta de 11-13 ani se caracterizează prin schimbări mari în dezvoltarea fizică și psihică. Organismul se dezvoltă mult în lungime și greutate, apare maturizarea sexuală, apar deosebiri între băieți și fete. Cunoașterea particularităților somato - funcționale, psihice și motrice ale elevilor de 11-13 ani, ne dă posibilitatea folosirii în mod științific, a celor mai eficiente metode și mijloace în vederea dezvoltării armonioase și întăririi sănătății elevilor. Sistemul osos se dezvoltă pe seama creșterii în lungime, prin depunerea de săruri minerale și prin consolidarea structurilor funcționale. Dezvoltarea toracelui este mai lentă după care urmează o dezvoltare mai accentuată. Sistemul articular este slab, în plin proces de consolidare. Mușchii se dezvoltă prin alungirea fibrelor și nu in grosime, forța lor este mică. Pot apărea deformări ale coloanei vertebrale , datorită tonusului muscular scăzut precum și piciorul plat. Viteza de reacție și de repetiție este dezvoltată, însă forța și rezistența sunt mai ramase în urmă. Efortul fizic la elevii de vârsta pubertară trebuie bine dozat, conform principiului fiziologic de creștere graduală a efortului. Sistemul nervos se dezvoltă rapid atingând un nivel superior. Ca urmare procesele gândirii, analiza, sinteza, abstractizarea se perfecționează, ceea ce fac posibilă rezolvarea unor situații problematice. Aparatul cardiovascular se dezvoltă lent în etapa pubertară. Comparativ cu toracele, cordul este voluminos, iar mecanismele de reglare a circulației sunt frecvent tulburate în efort. Eforturile cardiorespiratorii de durată și intense nu sunt indicate. Aparatul respirator se dezvoltă intens în aceasta etapă. Plămânii cresc în greutate și volum, capacitatea lor mărindu-se cu peste 50% dar eforturile de rezistență încă nu se pot face cu rezultate maxime. Alimentația rațională prezintă un deosebit interes teoretic li practic. Lipsurile în alimentația unui copil în timpul creșterii vor lasă urme adânci în tot cursul vieții lui. Necesarul caloric trebuie strâns corelat cu înălțimea și greutatea. Perioada pubertății trebuie tratată cu toată răspunderea, cu răbdare, înțelegere și în cunoștință de cauză deoarece și cele mai ușoare, aparent neînsemnate tulburări în această perioadă pot avea consecințe grave, dacă nu sunt descoperite și tratate la timp. În această etapă se dezvoltă procesele psihice, cresc forțele și capacitățile intelectuale, atenția este mai stabilă, emoțiile și sentimentele sunt mai puternice, durabile și apar interesele sociale. Se accentuează dorința de a fi independent, copilul vrând să fie mai mare decât este de fapt. El este incantat să fie considerat serios și să fie asociat cu acțiuni grele, individuale sau colective, să primească atribuții importante. Cunoașterea mai bine a particularităților morfo-functionale și psihice ale fiecarui subiect cu care lucrăm, permite suprasolicitarea organismului prin eforturi exagerate, din cauza căruia pregătirea si dezvoltarea motrica este menținută la un nivel inferior posibilităților sale. 19

Importanța cunoașterii caracteristicilor morfo-functionale, motrice și psihice ale elevilor din ciclul gimnazial de către profesorul de educație fizică, este determinată de necesitatea adaptării cerințelor, tehnologiilor și mijloacelor utilizate în lecție, în raport strict de aceste caracteristici, pentru ca eficiența și influența lor sa fie optime. Neglijarea sau necunoașterea lor pot duce la situații nedorite, cu consecințe negative asupra stării de sănătate și asupra corectei dezvoltări morfo-functionale, motrice sau psihice a elevilor. Cunoașterea și stăpânirea lor de către profesor dă posibilitatea acestuia de a influența și dezvolta cu succes particularitățile pozitive și de a găsi soluții pentru eliminarea celor negative, sau cel puțin pentru a le ameliora11.

11

MereuţăClaudiu , Educaţia fizică şcolară – abordări metodice, Editura VALINEX, Chişinău, 2008, p. 152

20

CAPITOLUL 3 ORGANIZAREA ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII DE CERCETARE 3.1. Ansamblul metodelor și tehnicilor de cercetare Am ținut cont de faptul că dezvoltarea unui domeniu nu a fost concepută fără o cercetare științifică, că știința nu este numai o adunare de date, ci este și o metodă, o cale de dezvoltare, ea fiind caracterizată și din punct de vedere al metodologiei. Cu toate că se apelează la metodele pedagogiei, filozofiei, sociologiei, sociometriei, biomecanicii, medicinei, fiziologiei și ale altor științe, în domeniul nostru numărul metodelor este foarte mare pentru că fiecare structură își creează propriile instrumente de cercetare, de investigație12. În cercetarea de faţă am apleat la utilizarea următoarelor metode13: 1. Analiza teoretică și generalizarea datelor literaturii de specialitate. În vederea documentării pentru fundamentarea științifică a temei am considerat necesar a studia o bună parte din literatura de specialitate care constituia material de bază în realizarea lucrării. Au fost consultate un număr de 37 titluri ale autorilor români și străini (cărți de specialitate, dicționare, cursuri, monografii, articole din reviste, programe școlare, manuale etc.), toate acestea formând bibliografia selectivă a prezentei lucrări. 2. Observația pedagogică. A constat în urmărirea sistematică a actelor acțiunilor și activităților motrice ale elevilor de clasa a V-a. Am ținut cont de condițiile unei bune observații: stabilirea obiectivelor, pregătirea personală, derularea observației în condiții reale, pregătirea instrumentelor observației, etc. S-au observat: frecvența la ore, acumularea de competente, pe toate planurile, eficienta exercițiilor folosite, a sistemelor de acționare, comportamentul elevilor în timpul orelor și-n afara orelor, s-a urmărit, de asemenea modul cum au reacționat în diverse situații, etc. Totul a fost consemnat în fișele individuale cu scopul de a aprecia obiectiv și operativ evoluția subiecților, argumentarea notării elevilor, autoevaluarea proprie, parcursul elevilor. 3. Metoda testelor. În lucrare au fost folosite mai multe tipuri de teste. Utilizarea lor a fost necesară pentru a verifica ipoteza, pentru a da claritate activității de cercetare. S-a apelat la următoarele categorii de teste: măsurători antropometrice (înălțimea și greutatea); probe specifice atletismului (alergare de viteză pe distanta de 50 m, cu start din picioare, săritura în lungime cu elan ). 4. Metoda experimentului pedagogic. Experimentul pedagogic s-a desfășurat în scopul verificării eficacității metodicii de pregătire. A presupus o succesiune de faze, aspecte, acțiuni, ca: alegerea probelor de control, desemnarea eșantionului experimental și a celui de control, alegerea celei mai bune observații a experimentului, efectuarea recoltărilor propriuzise. În cazul nostru metoda experimentală a avut trei variabile: variabila „subiect”, compusă din grupele elevilor de clasa a V-a, vârsta, sexul, raportul băieți-fete, mediul urban, nivelul de dezvoltare; variabila „stimul”, constituită din modalitățile de acționare utilizate la grupa experimentală; variabila „răspuns”, rezultatele concrete recoltate în urma efectuării acțiunilor stimulilor. Importante au fost rezultatele finale ale subiecților. 5. Metoda grafică și tabelară. Reprezentarea grafică și tabelară a respectat sistemul de reguli ce erau stabilite pentru a vizualiza și prezenta mai sugestiv cifrele, datele sau indicatorii 12

Scarlat Eugeniu, Scarlat Mihai Bogdan, Educaţie fizică şi sport (Manual pentruînvăţământul gimnazial), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002, p.57. 13 Stănescu Monica, Didactica educaţiei fizice, Editura Universitară, Bucureşti, 2012, pp. 95-96.

21

calculați. În acest fel, datele „recoltate” au putut oferi sugestii în interpretare, mai ales în ceea ce privește comparațiile și analizele procentuale. Reprezentarea grafică a fost efectuată prin întocmirea de grafice elocvente și reprezentative, în culori diferite pentru a se putea sesiza diferențele dintre rezultatele subiecților, între eșantioanele cuprinse în cercetare. Întabelarea a fost necesară pentru vizualizarea rezultatelor reale obținute de către subiecți la probele de control. 6. Metoda statistico-matematică de prelucrare și interpretare a datelor. A fost necesară pentru prelucrarea și interpretarea datelor, pentru derularea, în bune condiții a etapelor cercetării. Procedeele statistico-matematice au permis descrierea şi caracterizarea, pe baze obiective (cifrice) a diferitelor date recoltate ce au reprezentat indicatorii măsurați (lungimi, distanțe, timpi, număr de repetări etc.). În același timp, aceste date au favorizat extragerea aspectelor esențiale din șirurile de date, dar și generalizarea la grupurile (eșantioanele) care au fost investigate. Analiza rezultatelor obținute de către subiecți la testările inițiale și finale s-a efectuat pe baza calculelor pentru obținerea următorilor indicatori: Media aritmetică ( X ), indicatorul cel mai des utilizat în interpretarea datelor recoltate, calculându-se după formula: x  x2  ....  xn X  1 xn Amplitudinea (W), calculată după formula: W = Xmax - Xmin unde: X max = valoarea cea mai mare; X min = valoarea cea mai mică. Abaterea standard (S), unul dintre parametrii dispersiei împreună cu amplitudinea (W), abaterea medie (Am) și coeficientul de variabilitate (CV). Ordinea de calcul: 1. calcularea diferențelor dintre fiecare valoare individuală X i și medie X 2. ridicarea la pătrat a fiecărei diferențe calculate 3. calcularea sumei diferențelor ridicate la pătrat 4. împărțirea la n-1 a sumelor pătratelor diferențelor 5. extragerea rădăcinii pătrate





2

d 2 S = ±  X i  X sau S = ± n 1 n 1 Semnul (±) poziționat întotdeauna înaintea abaterii standard și reprezintă standardul cu care se poate abate de la media aritmetică, fiecare dintre valorile individuale. Statistica precizează că o distribuție se numește normală dacă într-o abatere standard stânga și una la dreapta, sunt cuprinse peste 68% din cazuri. Cu cât dispersia este mai redusă, cu atât valoarea centrală este mai reprezentativă. Coeficientul de variabilitate (CV) reprezintă exprimarea în procente a câtului dintre abaterea tip și media aritmetică. Acest indicator oferă o măsură a gradului de omogenitate și anume: valoarea acestuia este invers proporțională cu omogenitatea. Formula este: S  100 CV = X Pentru valorile coeficientului de variabilitate calculate cu această formulă, statistica recomandă pentru interpretare următoarele trepte de apreciere: - 0-10% omogenitate mare; - 10-20% omogenitate medie; - peste 20% lipsa de omogenitate14. 14

Tudor Virgil, Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura ALPHA, Bucureşti, 2005, p.61.

22

C.2. Metodologia organizării si desfășurării cercetării 3.2.1.Subiecții, locul, condiții si date de desfășurare a cercetării Subiecții: Elevii claselor a V-a de la Școala Profesională nr. 4. - Clasa a V-a A cu un efectiv de 20 elevi (10 fete si 10 băieți) - Clasa a V-a B cu un efectiv de 20 elevi (10 fete si 10 băieți) Locul de desfășurare: la Școala Profesională nr. 4 Durata: septembrie 2019 – martie 2020 -etapa I testări inițiale, sem. I, luna octombrie -etapa II testări finale, sem. II, luna martie Baza materială a școlii în care s-a desfășurat experimentul: -sala de sport, -terenul de fotbal, -terenul de handbal, împrejurimile, - 1 groapa pentru sărituri -saltele de gimnastică, mingi de fotbal, mingi de volei, mingi de oină, mingi medicinale, fanioane, materiale sportive auxiliare. Pentru desfășurarea și urmărirea evoluției rezultatelor elevilor, cercetarea a fost împărțită în două etape. Prima etapă corespunde semestrului I și a cuprins efectuarea controalelor medicinale și testării inițiale pentru măsurători somatice și probele S.U.V.A. conform programei școlare . A doua etapă corespunde semestrului II (până la vacanța forțată). Pentru determinarea nivelului de dezvoltare fizică și gradului de dezvoltare a vitezei , atât la clasa experimentală cât și la clasa martor am utilizat măsurători somatice, testări motrice și testări funcționale. Acestea au fost efectuate de către toți elevii din cele două clase la începutul și la sfârșitul cercetării. (Anexele A1, A2 si Tabelele 1 si 2) Cu clasa experimentală s-a lucrat în toate lecțiile de educație fizică, în aer liber ( toamna si primăvara) iar iarna în sala de sport, iar cu clasa martor s-a lucrat conform programei școlare, fără a avea preocupări distincte pentru factorul de cercetare. În cele două etape de lucru, orientarea activității didactice, în cadrul clasei experimentale a fost îndreptată spre angrenarea în acțiuni a tuturor elevilor. Observația s-a făcut de-a lungul întregii cercetări folosind observația liberă și scrisă. În cadrul lecțiilor am folosit structuri de exerciții alcătuite în funcție de baza materială a școlii, condițiile atmosferice, cerințele prevăzute de programa școlară adoptate la particularitățile de vârsta, sex, nivel de pregătire a colectivului de elevi și având în vedere posibilitățile lor motrice și morfofunctionale ale fiecărui elev. La clasa experimentală am folosit mijloace de bază din atletism cum sunt: alergarea cu start din picioare, alergarea cu start de jos, alergare accelerată, alergare cu genunchii in sus, alergare la comandă, alergare la vale, alergare de ștafetă, săritura în lungime cu elan. Mi-am propus dezvoltarea calității motrice - viteza prin tratarea diferențiată în anumite momente a pregătirii elevilor în lecția de educație fizică. Pe parcursul întregii cercetări, conținutul, mijloacele și structurile de exerciții preconizate, au avut la bază conținuturile programei și exigentele actuale ale educației fizice școlare.

23

3.2.2 Sistemul de probe aplicat A. Măsurători somatice 1. Înălțimea a fost măsurată între planul de sprijin (podeaua) și cel mai înalt punct al corpului, subiectul (desculț) în stând cu spatele la perete, pe care a fost marcată pe verticală (din cm în cm), înălțimea.(Anexa 1 si Tabelul nr.1) 2. Greutatea s-a măsurat cu cântarul, subiecții fiind desculți și în echipament sumar. ( Anexa 1 si Tabelul nr.2).

B. Testări motrice 1.Alergarea de viteză pe distanța de 50 m, cu start din picioare (Anexa 3 si Tabelul nr.3 ) 2. Săritura in lungime cu elan. (Anexa 3 si Tabelul nr.4)

3.2.3. Conținutul complexelor de exerciții atletice utilizate Din multitudinea posibilităților pe care ni le oferă mijloacele pentru dezvoltarea calităților motrice viteza-forța15 am selecționat câteva din cele mai reprezentative exerciții folosite in cadrul cercetării, cum sunt: -alergări pe distante scurte (15, 20, 25, 30 m) efectuate individual, pe perechi, in grup ( alergare cu joc de gleznă și ridicarea coapselor la orizontală, alergare de coordonare, alergare accelerată cu atingerea vitezei maxime, alergare cu start de jos, cu start in picioare, alergare la vale); -treceri dintr-o poziție într-alta la semnale sonore și vizuale ( ghemuiri, sărituri, culcări); -exerciții pentru dezvoltarea mobilității; -exerciții pentru dezvoltarea forței generale; -trasee aplicative (escaladări, sărituri peste obstacole, transporturi de obiecte, conducerea mingii cu ocolirea jaloanelor); -ștafete și jocuri dinamice. Exercițiile de viteza trebuie sa îndeplinească următoarele cerințe16:  Exercițiul trebuie să fie bine însușit pentru ca atenția să poată fi concentrată asupra execuției rapide și nu asupra controlului mișcării;  Structura exercițiului să permită execuția în viteză mare;  Durata exercițiului să asigure ca, spre sfârșitul execuției, viteza sa nu scadă din cauza oboselii.

15

Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport. Îvăţământ gimnazial, M.E.C., Consiliul Naţional Pentru Curriculum, Bucureşti, 2001, p. 33. 16 Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru, Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1980, p. 38.

24

CAPITOLUL 4 REZULTATELE CERCETĂRII ŞI INTERPRETAREA LOR 4.1. Metode folosite in cadrul cercetarii Pentru argumentarea ipotezelor lucrării privind creșterea eficientei lecției de educație fizică din ciclul gimnazial, prin folosirea procedeelor metodice și mijloacelor speciale pentru dezvoltarea vitezei, am efectuat la 40 elevi din două clase evaluate, teste în două etape : la începutul anului școlar 2019-2020 și până la începutul lunii Martiei 2020. In procesul de instruire s-au respectat cu strictețe cerințele generale ale metodelor învățării și ale principiilor de învățare. În cadrul lecțiilor de educație fizică colectivul de elevi din clasa a V-a a fost împărțit în doua grupe ( una de fete și una de băieți) omogene ca valoare între ele, în fiecare grupa având un responsabil ales printr-un test de referință. Cu lotul experimental al clasei a V-a s-a lucrat pe grupe valoric apreciate din punct de vedere al dezvoltării fizice și al calităților motrice. Metoda propusa la clasa a V-a ”tratarea diferențiată în procesul de pregătire” a avut efecte favorabile asupra tuturor elevilor din clasa experimentală, reieșind clar un nivel superior în dezvoltarea calităților motrice, viteza. Comparând media rezultatelor înregistrate la testările inițiale și finale, se poate observa că superioritatea aparține claselor experimentale, parțial la începutul experimentului și semnificativ la finele acestuia, atât la fete cât și la băieți. Nivelul de creștere și dezvoltare a organismului elevilor este reflectat de rezultatele testărilor efectuate la parametrii somatici ( Anexa 1 si Anexa 2) și se situează în limitele normale vârstei, chiar dacă anii de naștere diferă la mai mulți elevi. Nivelul dezvoltării calităților motrice viteza-forța a fost testat prin probele de control: alergare de viteză 50 m și săritura în lungime cu elan. Media rezultatelor înregistrate la finalul experimentului de către clasele experimentale la cele două probe, este puțin mai mare decât la clasele de control. Comparând rezultatele obținute la toate testele inițiale și finale, la cele două clase ( clasa a V-a A si B de la Școala Profesională nr. 4 Vișeu de Sus) rezultă că utilizarea unei game largi de exerciții în aer liber și lucrul pe grupe valorice, aplicând metoda ”tratarea diferențiată în pregătire” la lotul experimental a avut efecte favorabile asupra elevilor, reieșind un nivel superior de dezvoltare a capacitații biomotrice și a dezvoltării fizice raportate la starea de sănătate. În urma experimentului am urmărit să cunoaștem dezvoltarea somatică și motrică a elevilor din Școala Profesională nr. 4 Vișeu de Sus. Datele sunt prezentate comparativ la clasa de experiment și cea de control. Vom prezenta parametrii somatici, funcționali și cei motrici pe vârste și sexe. Tabelele 1 -5 cuprind pe lângă valorile medii și câțiva indicatori statistici cu ajutorul cărora s-au pus în evidență unele caracteristici ale colectivului studiat. Datele prezentate se referă la grupa de experiment, testul inițial și final, fete și băieți. Prin studiul efectuat am căutat de asemenea să compar atât dezvoltarea somatică cât și cea motrica a acestor copii.

4.2. Prezentarea, prelucrarea, analiza si reprezentarea grafica a rezultatelor A. Masuratori somatice. Parametrii somatici 1. Inaltimea corpului Înălțimea ( talia) este unul din principalii indicatori ai creșterii somatice. La studiul creșterii și dezvoltării corpului , talia ocupă un loc central, atât ca valoare individuală, cât și ca masură etalon la care se raportează celelalte lungimi, diametre sau perimetre, din care rezultă indicii de armonie. 25

Înălțimea este un indice mai stabil, influențat de mai mult de factorii genetici decât de cei de mediu. Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale la parametrii somatici. Înălțimea corpului – în cm Tabelul nr. 1 CLASA

V A EXPERIMENTALĂ

SEX

BĂIEŢI

V B MARTOR

FETE

TEST.

T.I.

T.F

T.I.

1

138cm

139cm

139cm

2

140cm

140cm

140cm

3

141cm

141cm

4

136cm

5

BĂIEŢI T.I.

T.F

T.I.

T.F

136cm

138cm

137cm

139 cm

141cm

137cm

139cm

135cm

137 cm

136cm

137cm

138cm

140cm

134cm

136cm

138cm

138cm

139cm

137cm

138cm

136cm

138cm

137cm

137cm

135cm

136cm

136cm

137cm

139cm

140cm

6

140cm

141cm

138cm

139cm

139cm

140cm

135cm

136cm

7

138cm

139cm

136cm

137cm

135cm

137cm

136cm

138cm

8

135cm

136cm

139cm

139cm

136cm

138cm

131cm

133cm

9

137cm

138cm

136cm

138cm

138cm

139cm

135cm

136cm

10

133cm

135cm

137cm

138cm

138cm

141cm

134cm

135cm

141cm

141cm

140cm

141cm

139cm

141cm

139cm

140cm

133cm

135cm

135cm

136cm

135cm

137cm

131cm

133cm

8cm

6cm

5cm

5cm

4cm

4cm

8cm

7cm

138,40 cm

137,40 cm

138,40 cm

137,00 cm

138,70 cm

135,20 cm

136,80 cm

x max x min W M aritm.

137,50 cm

T.F

FETE

140cm

26

BĂIEȚI 142 140

140 139

138

141

141

140

140

139

138

139 138

137 136

141

136

139

138

139

138

137

137

136

136

138

138

137

138

137 136

135

135

135

134 133 132 130 EXPERIMENT INITIAL 128 1

2

CONTROL INITIAL 3 4 5

EXPERIMENT FINAL 6

7

8

9

CONTROL FINAL 10

FETE 142 140

141 140

140 139

139 138

138 137

137

136

137 136

136

135 134

140 139

139 138

136 135

139 138 137 136

136 135

138 136 135

134

138 137 135 134

133 132 131 130 128 EXPERIMENT INITIAL 126 1

2

CONTROL INITIAL 3 4 5

EXPERIMENT FINAL 6

7

8

9

CONTROL FINAL 10

Graficul nr.1-Dinamica valorilor individuale la înalțime clasa a V-a experimentală și martor Valorile deținute de elevii clasei a V-a sunt următarele:  la grupa de experiment:  fete: - 137,40 cm test initial - 138,40 cm test final  băieți: - 137,50 cm test initial 27

- 138,40 cm test final  la grupa de control:  fete: - 135,20 cm test initial - 136,80 cm test final  băieți: - 137,00 cm test initial - 138,70 cm test final Diferențele la fete si baieti sunt mici iar mediile sunt egale (Graficul.1) La grupa de experiment, dispersia datelor este mică iar coeficientul de variabilitate mic, ceea ce reprezintă o semnificatie buna a datelor. 2. Greutatea Greutatea este un indice labil, influențat de mediul extern ( condiții de trai și viață) și intern( procese metabolice) și mai puțin de fondul genetic. Împreună cu inălțimea , alcătuiesc, principalii factori care dau creșterea globală. Raportând greutatea la talie, perimetre sau diametre, obținem indicii de armonie, nutriție, de robustete, cu ajutorul cărora putem aprecia creșterea și dezvoltarea fizică armonioasă. Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale la parametrii somatici . Greutatea corpului – în kg Tabelul nr.2 CLASA SEX

V A EXPERIMENTALĂ BĂIEŢI

V B MARTOR

FETE

BĂIEŢI

FETE

TEST.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

1

34kg

33kg

33kg

31kg

32kg

31kg

31kg

30kg

2

35kg

34kg

34kg

32kg

33kg

32kg

31,5kg

31kg

3

33kg

32kg

31,5kg

31kg

34kg

33kg

32kg

31kg

4

32kg

32kg

33kg

32kg

35kg

33kg

33kg

32kg

5

33kg

33kg

30kg

30kg

32kg

31kg

34kg

33kg

6

35,5kg

34kg

33,5kg

32,5kg

31kg

30kg

31,5kg

30kg

7

34kg

33kg

32kg

31kg

33kg

31kg

32kg

31kg

8

32kg

31kg

30kg

30kg

31kg

30kg

33kg

32kg

9

32,5kg

32kg

32kg

31,5kg

32kg

32kg

32,5kg

31kg

10

31kg

30kg

31kg

31kg

33kg

31kg

33,5kg

32kg

x max

35,5kg

34kg

33,5kg

32,5kg

35kg

33kg

34kg

33kg

x min

31kg

30kg

30kg

30kg

31kg

30kg

31kg

30kg

W

4,5kg

3,5kg

3,5kg

2,5kg

4kg

3kg

3kg

3kg

M aritm.

33,20kg

32,40kg

33,50kg

31,20kg

32,60kg

31,40kg

32,40kg

31,30kg

28

Urmărind tabelele din Anexa 2 constatăm la grupa experimentala urmatoarele rezultate:  băieți: - 33,20 kg test inițial - 32,45 kg test final  fete: - 33,50 kg test inițial - 31,20 kg test final Diferențele fata de grupa de control se observa si in Graficul nr. 2.

FETE 35 34

34

34 33.5

33

33

33

33.5

33

33 32.5

32

32

32

32

32

31.5 31.5 31

31

30

30

31

32.4 32 32

32

31.5

31

31.5 31

30

31

30

31

30

29 EXPERIMENT INITIAL

28 1

2

CONTROL 3 4 INITIAL 5

6

EXPERIMENT FINAL 7

8

9

10CONTROL FINAL

Graficul nr.2 - Rata de evoluție a indicatorilor statistici ai indiceluiantropometric greutatea corporală B. Testări motrice 29

1. Alergarea de viteza Alergarea de viteză este o calitate motrică condiționată în mare parte de înzestrarea ereditară a individului. Testul a constat dintr-o alergare pe distanta de 50m cronometrată la mișcare. Și fetele și băieții au alergat aceeași distanță. Valorile obținute la alergarea cu start din picioare pe distanta de 50m sunt prezentate în tabelul nr.3 și reprezentate grafic în figura urmatoare: , Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale la alergarea de viteză pe distanţa de 50 m cu start din picioare – minute și secunde (m/s) Tabelul nr.3 CLASA SEX

V A EXPERIMENTALĂ BĂIEŢI

V B MARTOR

FETE

BĂIEŢI

FETE

TEST.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

1

9”20m/s

9”00m/s

9”00m/s

8”80m/s

9”40m/s

9”10m/s

9”00m/s

8”90m/s

2

9”00m/s

8”80m/s

8”90m/s

8”60m/s

9”20m/s

9”00m/s

9”10m/s

9”00m/s

3

8”90m/s

8”60m/s

9”10m/s

8”80m/s

9”10m/s

8”90m/s

8”90m/s

8”70m/s

4

9”10m/s

8”80m/s

9”00m/s

8”90m/s

8”90m/s

8”60m/s

9”20m/s

9”00m/s

5

8”90m/s

8”60m/s

9”10m/s

8”95m/s

9”00m/s

8”95m/s

8”80m/s

8”70m/s

6

9”10m/s

8”80m/s

9”05m/s

9”00m/s

9”20m/s

9”00m/s

9”00m/s

8”80m/s

7

8”90m/s

8”50m/s

8”80m/s

8”50m/s

9”00m/s

8”90m/s

8”80m/s

8”60m/s

8

8”80m/s

8”60m/s

8”90m/s

8”65m/s

9”20m/s

8”95m/s

9”00m/s

8”90m/s

9

9”00m/s

8”70m/s

9”10m/s

8”90m/s

9”10m/s

9”05m/s

9”10m/s

8”95m/s

10

8”90m/s

8”60m/s

9”20m/s

9”00m/s

9”30m/s

9”15m/s

8”90m/s

8”50m/s

x max

9”20m/s

9”00m/s

9”20m/s

9”00m/s

9”40m/s

9”15m/s

9”20m/s

9”00m/s

x min

8”80m/s

8”50m/s

8”80m/s

8”50m/s

8”90m/s

8”60m/s

8”80m/s

8”50m/s

W

0”40m/s

0”50m/s

0”40m/s

0”50m/s

0”50m/s

0”55m/s

0”40m/s

0”50m/s

M aritm.

8”98m/s

8”70m/s

9”01m/s

8”81m/s

9”14m/s

8”96m/s

8”98m/s

8”00m/s

30

Graficul nr.3 - Dinamica valorilor individuale la alergarea de viteză pe 50 m cu start din picioare clasa a V-a experimentală și martor Indicatorii statistici prezentați în tabelul din Anexa nr.3 prezintă urmatoarele: -abaterea standard este mică față de media colectivului cercetat, -coeficientul de variabilitate indică omogenitate bună, -media nu caracterizează bine colectivul fiind dată de valorile individuale mai ridicate, majoritatea cazurilor situandu-se insă sub valoarea medie.

31

2. Săritura în lungime cu elan Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale la săritura în lungime cu elan – in cm Tabelul nr. 4 CLASA SEX

V A EXPERIMENTALĂ BĂIEŢI

V B MARTOR

FETE

BĂIEŢI

FETE

TEST.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

1

240cm

280cm

240cm

255cm

260cm

260cm

250cm

265cm

2

270cm

290cm

260cm

280cm

270cm

290cm

260cm

270cm

3

290cm

295cm

280cm

295cm

275cm

300cm

240cm

255cm

4

280cm

295cm

255cm

270cm

280cm

290cm

250cm

265cm

5

295cm

300cm

250cm

265cm

275cm

305cm

255cm

270cm

6

270cm

280cm

255cm

260cm

260cm

285cm

230cm

250cm

7

260cm

280cm

260cm

275cm

265cm

275cm

245cm

260cm

8

290cm

310cm

270cm

280cm

300cm

300cm

255cm

275cm

9

275cm

290cm

250cm

260cm

270cm

285cm

240cm

260cm

10

260cm

280cm

240cm

255cm

250cm

270cm

235cm

250cm

x max

295cm

310cm

280cm

295cm

300cm

305cm

260cm

270cm

x min

240cm

280cm

240cm

255cm

250cm

260cm

230cm

250cm

W

55cm

30cm

40cm

40cm

50cm

45cm

30cm

20cm

M aritm.

273,00

290,00

256,00

269,50

270,50

286,00

246,00

262,00

cm

cm

cm

cm

cm

cm

cm

cm

32

Graficul nr.4 - Dinamica valorilor individuale la săritura în lungime cu elan clasa a V-a experimentală și martor La săritura în lungime cu elan valorile obținute caracterizează colectivul. Indicii de performanță au crescut cu 13,5 cm la fete iar la băieți progresul a fost mai evident , de 17 cm față de testul initial. Fetele din grupa de control au realizat un progres de 16 cm, deci puțin peste media obținută de fetele din grupa de experiment, iar băieții au obținut un progres de numai 15,5 cm. Analizând comparativ datele dinainte și de după experiment , la cele două loturi de lucru, constatăm că metodele folosite au avut efecte asupra tuturor elevilor. 33

1. Capacitatea aeroba. Testul Rufier Pentru evaluarea capacității de efort se folosesc teste nespecifice pentru estimarea puterii aerobe ( VO2 maxim) prin metode indirecte. Datele obținute la grupa de experiment prin testul Rufier sunt intre 6,5 si 4,2 la fete iar la băieți intre 8,2 si 4,0. Valorile obținute la testul final arată o bună capacitate la efort. Diferențele între grupe sunt prezentate in Graficul nr.5 Rezultatele individuale înregistrate la testările iniţiale şi finale la Testul Rufier Tabelul nr.5 la CLASA

V A EXPERIMENTALĂ

SEX

BĂIEŢI

V B MARTOR

FETE

BĂIEŢI

FETE

TEST.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

T.I.

T.F.

1

6

2

9

7

13

8

8

6

2

5

5

5

3

8

7

7

2

3

8

3

2

0

12

7

12

10

4

7

0

9

5

6,5

5

9,5

6

5

10

6

10

8

5

6

8,5

7

6

9

8

9

6

13

8

9

5

7

12

3

6

2

11

3

8

8

8

5

4

9

3

3

7

9,5

7

9

12

2

2

0

6

5

10

10

10

8

7

4

8

10

2

5,5

8

x max

12

8

10

8

13

8

12

10

x min

5

0

2

0

3

2

5,5

2

W

7

8

8

8

10

6

6,5

8

M aritm.

8,2

4,0

6,5

4,2

8,75

5,8

7,8

6,9

34

Graficul nr.5

CAPITOLUL 5 35

CONCLUZII ŞI PROPUNERI În urma experimentului efectuat , se desprind următoarele concluzii: 1.Pentru determinarea dezvoltării fizice și a dezvoltării calității motrice viteza, o importanță deosebită o are investigarea fiziologică și motrică asupra elevilor la începutul anului școlar și împărțirea in grupe de lucru valorice apropiate, făcând posibilă folosirea metodei ” tratării diferențiate” în procesul de instruire; 2.Ritmurile de creștere și de dezvoltare a calităților motrice sunt diferite la loturile de elevi cu care s-a lucrat: experimental și de control; 3.Comparând rezultatele înregistrate înainte și după experiment, am constatat că metoda tratării diferențiate a elevilor a avut efecte pozitive asupra întregului colectiv din clasa experimentală, favorizând creșterea vitezei și a calității combinate viteză-forță la un nivel superior față de lotul de control; 4.Prin folosirea metodei ”tratării diferențiate în pregătire ” s-a asigurat o mai bună densitate în cadrul lecțiilor, iar pe de alta parte s-a reușit să se capteze în mai mare măsură interesul și participarea conștientă a elevilor în cadrul lecțiilor; 5.Pentru a obține rezultate bune prin folosirea metodei ”tratării diferențiate” în cadrul lecțiilor de educație fizică, trebuie să se facă la începutul anului școlar o planificare corespunzătoare a materiei pentru cele trei grupe alcătuite, care să cuprindă obiective intermediare și finale; 6.Jocurile și exercițiile de alergare (pe teren plat, variat, peste obstacole) utilizate în lecțiile de educație fizică desfășurate în aer liber ( și în sezonul rece) a solicitat mai mult pe elevi având o influență mai mare asupra marilor funcțiuni și călirii organismului și asupra dezvoltării vitezei; 7.Rezultatele lucrării demonstrează că parametrii somatici ai calității motrice - viteza sunt moderabili în procesul de instruire, în funcție de specialitatea efortului fizic efectuat și modelarea este mai eficienta în lecțiile de educație fizică desfășurate în aer liber ( și în sezonul rece); 8.Dezvoltarea calității motrice viteza și calităților motrice combinate, depinde foarte mult de calitățile moral-volitive, de regimul alimentar bogat în calorii; 9.În procesul complex de îmbinare a mijloacelor de educație fizică în atletism, gimnastică, jocuri sportive, ștafete și jocuri dinamice, parcursuri aplicative sub formă de întreceri, rolul profesorului este decisiv în condiții de competență profesională, prestigiu, cultură generală, tact pedagogic și comportament civic; 10.Considerăm că acest procedeu de atenționare ” tratare diferențiata” și procedeul de organizare a lecțiilor de educație fizică în aer liber vine să înscrie rezultatul obținut prin experimentul efectuat ca o tehnologie nouă în metodica educației fizice. Metoda folosită poate fi îmbunătățită de către fiecare cadru didactic. Lucrarea reprezintă o sinteza a activității desfășurate la clasa pe toată durata experimentului. În finalul considerațiilor privind evaluarea vitezei, specificăm contribuția originală pe care și-o poate aduce fiecare cadru de specialitate, prin crearea de probe și teste adecvate sportului respectiv și grupului de subiecți cu care lucrează. De un real folos mi-au fost îndrumările primite de la conducătorul științific in întocmirea prezentei lucrări.

BIBLIOGRAFIE 36

Tratate, cursuri, articole de specialitate: 

Alexe Nicu şi colectiv – Terminologia educaţiei fizice şi sportului, Editura Stadion, Bucureşti, 1974.



Alexe Nicu - Antrenamentul sportiv modern, Editura Editis, Bucureşti, 1993.



Ardelean Tiberiu – Particularităţile dezvoltării calităţilor motrice în atletism, Centrul de multiplicare I.E.F.S., 1990.



Badiu Toma, Mereuţă Claudiu – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului – Culegere de teste, Editura Evrika, Brăila, 1998.



Badiu Toma, Mereuţă Claudiu, Talaghir Laurenţiu Gabriel – Metodica educaţiei fizice a tinerei generaţii, Editura Mongabit, Galaţi, 2000.



Bompa O. Tudor – Dezvoltarea calităţilor biomotrice, M.T.S., Şcoala Naţională de Antrenori, C.N.F.P.A., Editura EX PONTO, Bucureşti, 2001.



Bontaş Ioan – Pedagogie. Ediţie revăzută şi completată, Editura ALL, Bucureşti, 1995.



Cârstea Gheorghe – Particularităţi ale şcolarilor şi implicaţiile acestora în educaţia fizică şi sportivă, M.Î., A.N.E.F.S., Bucureşti, 1993.



Cârstea Gheorghe – Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Editura Universul, Bucureşti, 1993.



Mereuţă Claudiu, Sava Lucica – Atletism. Caiet de lucrări practice, Editura Academica, Galaţi, 2004.



MereuţăClaudiu – Educaţia fizică şcolară – abordări metodice, Editura VALINEX, Chişinău, 2008.



Mitra Gheorghe, Mogoş Alexandru – Metodica educaţiei fizice şcolare, Editura SportTurism, Bucureşti, 1980.



Scarlat Eugeniu, Scarlat Mihai Bogdan – Educaţie fizică şi sport (Manual pentruînvăţământul gimnazial), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002.



Stănescu Monica – Didactica educaţiei fizice, Editura Universitară, Bucureşti, 2012.



Tudor Virgil – Măsurare şi evaluare în cultură fizică şi sport, Editura ALPHA, Bucureşti, 2005.



Ghid metodologic de aplicare a programei de educaţie fizică şi sport. Îvăţământ gimnazial, M.E.C., Consiliul Naţional Pentru Curriculum, Bucureşti, 2001.

37

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI CALCULATI LA PARAMETRII SOMATICI Sex

Anexa 1

Grupa

Inaltimea corpului

Greutatea

Indicatori statistici

BĂIEȚI

FETE

1

Experiment

Experiment

TI

TF

TI

TF

X̄

137,50

138,40

33,20

32,40

S

2,46

2,01

1,31

1,26

CV

1,79%

1,45%

3,97%

3,90%

X̄

137,40

138,40

33,50

31,20

S

1,65

1,51

1,46

0,76

CV

1,20%

1,01%

4,57%

2,44%

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI CALCULATI LA PARAMETRII SOMATICI Sex

Anexa 2

Grupa

Inaltimea corpului

Greutatea

Indicatori statistici

BĂIEȚI

FETE

Martori

Martori

2

TI

TF

TI

TF

X̄

137,00

138,70

32,60

31,40

S

1,25

1,34

1,26

1,07

CV

0,91%

0,96%

3,88%

3,42%

X̄

135,20

136,80

32,40

31,30

S

2,10

2,04

1,05

0,95

CV

1,55%

1,49%

3,23%

3,03%

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI CALCULATI LA PARAMETRII MOTRICI

Sex

TF

TI

TF

8,98

8,70

273,00

290,00

S

1,13

1,48

16,87

10,27

CV

12,60%

1,83%

6,18%

3,54%

9,01

8,81

256,00

269,50

S

1,20

1,74

12,43

13,01

CV

13,30%

19,70%

4,85%

4,83%

Experiment

X̄

FETE

Saritura in lungime cu elan

TI

X̄

BĂIEȚI

Alergare de viteza 50m

Probe parametrii Indicatori statistici

Grupa

Anexa 3

Experiment

3

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI CALCULATI LA PARAMETRII MOTRICI

Sex

BĂIEȚI

FETE

Alergare de viteza 50m

Probe parametrii Indicatori statistici

Grupa

Anexa 4

Saritura in lungime cu elan

TI

TF

TI

TF

X̄

9,14

8,96

270,50

286,00

S

1,50

1,46

13,63

14,30

CV

16,45%

16,35%

5,04%

5,00%

X̄

8,98

8,00

246,00

262,00

S

1,31

2,66

9,66

8,56

CV

14,66%

10,82%

3,93%

3,27%

Martor

Martori

4

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI CALCULATI LA PARAMETRII FUNCTIONALI Sex

BĂIEȚI

FETE

Grupa

Experiment

Experiment

Probe parametrii Indicatori statistici

Capacitatea aeroba Testul RUFIER

TI

TF

8,2

4,0

S

2,57

2,49

CV

31,38%

62,36%

X̄

6,5

4,2

S

3,10

3,05

CV

47,70%

72,57%

X̄

TABEL CUPRINZAND VALORILE INDICATORILOR STATISTICI

5

Anexa 5

Anexa 6

CALCULATI LA PARAMETRII FUNCTIONALI Sex

BĂIEȚI

FETE

Grupa

Martor

Martor

6

Probe parametrii Indicatori statistici

Capacitatea aeroba Testul RUFIER TI

TF

8,75

5,8

S

3,67

2,04

CV

40,82%

35,24%

X̄

7,8

6,9

S

1,79

2,38

CV

19,88%

34,47%

X̄