Logistic A [PDF]

Zitiervorschau

CUPRINS Pag. Introducere…………………………………………………………........3 Subiectul I. Aspecte teoretice privind riscurile financiare 1.1 Conceptul riscurilor financiare………………………………………4 1.2 Clasificarea riscurilor financiare……………………………………..6 1.3 Analiza riscului și strategii de prevenire...........................................7 Subiectul II. Analiza riscurilor financiare în cadrul întreprinderilor “H&M” și “ADIDAS” 2.1 Informații generale ale întreprinderii “H&M”………………………10 2.2 Riscurile financiare în cadrul întreprinderii “H&M”……………….12 2.3 Informații generale ale întreprinderii “ADIDAS”…………………..15 2.4 Riscurile financiare în cadrul întreprinderii “ADIDAS”…………...16 Concluzii și recomandări.....................................................................18 Bibliografie...........................................................................................19

1

Evaluarea proiectului de investigație:

2

Introducere Justificarea temei: Riscurile financiare reprezintă acel risc care este asociat oricărei forme de finanțare a activității economice, ca noțiune presupune acel risc adițional pe care un acționar și-l asumă în momentul utilizării surselor financiare față de capitalul propriu.Riscul este o noţiune din sfera asigurărilor prin care se subînţelege probabilitatea apariţiei evenimentului asigurat, precum şi pierderile posibile de la acesta.Riscul financiar apare cînd întreprinderea se finanteaza prin credite bancare sau împrumuturi obligatare. El multiplica riscul economic si depinde de capacitatea întreprinderii de a-si acoperi sarcinile financiare fixate. Riscul economic sau riscul de exploatare este legat de realizarea volumului activitatii specifice, de realizarea beneficiului sperat sau de realizarea unor fluxuri de lichiditati viitoare. Scopul cercetării: este de a studia riscurile financiare în cadrul unui sistem logistic și excluderea lor în cadrul unei companii. Obiectivele cercetării: -Studierea riscurilor financiare; -Identificarea tipurilor de riscuri financiare; -Importanța excluderii riscurilor financiare în cadrul unei întreprinderi; -Caile de evitare sau atenuare a riscului financiar. Obiectul cercetării:Determinarea riscurilor financiare în cadrul unui sistem logistic. Metodologia de cercetare:La efectuarea studiului dat am utilizat analiza, deducția și sinteza ca metode de cercetare. Cuvinte cheie:riscul,financiar,rată,scădere,activitate,coeficientul.

3

SUBIECTUL I. ASPECTE TEORETICE PRIVIND RISCURILE FINANCIARE 1.1 Conceptul riscurilor financiare În literatura de specialitate riscul este un subiect predilect, ceea ce demonstreaza importanta dar si complexitatea lui in economia organizatiilor, in practica, organizatiile se confrunta cu o mare varietate de riscuri, atat interne, cat si externe, care datorita acestor aspecte, niciodata nu pot fi avute in vedere in totalitate. Pentru management este important sa depisteze riscurile, sa le clasifice si sa se ocupe de ele in ordinea probabilitatii de aparitie si a iminentei impactului pe care-1 pot produce, fiind convins ca nu pot fi abordate toate riscurile. Riscul este amenintarea ca un eveniment sau o actiune sa afecteze negativ capacitatea unei organizatii de a-si atinge obiectivele stabilite. Riscurile posibile se identifica pe fiecare obiectiv al entitatii, functiei, activitatii programului procesulu operatiei, urmand apoi o monitorizare permanenta a evolutiei lor pentru a stabili pe cele mai probabile. Auditorul intern din momentul declansarii activitatilor premergatoare desfasurarii misiunilor de audit si pana la finalizarea acestora se va preocupa de riscuri. Datorita insistentei in identificarea, analiza si evolutia riscurilor, pe tot parcursul demersului sau, auditorul intern este pentru multi perceput ca fiind „domnul risc'. Întreprinderile se confruntă în permanenţă cu un risc economic deoarece nu au un control mulţumitor asupra veniturilor viitoare. Dar, alături de acest risc, intervine încă unul suplimentar, oride câte ori apelează la împrumuturi, care implică cheltuieli financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi) şi influenţează rentabilitatea întreprinderii – riscul financiar. Acest risc se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului exploatării şi se apreciază cu ajutorul coeficientului levierului financiar (CLF) CLF exprimă modificarea procentuală a rezultatului net ca răspuns la modificarea cu un procent a rezultatului exploatării şi mărimea lui este direct proporţională cu gradul de risc financiar. Coeficientul levierului financiar şi riscul aferent se determină pe baza contului de profit şi pierdere, în care rezultatul net presupune deducerea impozitului pe profit din rezultatul brut: Rnet = Rbrut × (1 - i) [Rexp – Chfin + (Vfin + Rextr)] × (1 - i); 4

CLF= Re xp/ Re xp-Chfin Importanţa acestui coeficient decurge din faptul că rezultatul net condiţionează atât beneficiul şi dividendele pe acţiune, cât şi autofinanţarea întreprinderii, care cointeresează personalul, acţionarii şi proprietarii întreprinderii.Pentru a preveni riscul financiar întreprinderile trebuie săşi calculeze şi să-şi asigure un prag de rentabilitate, configurat ca un interval de încredere şi nu ca un reper valoric predeterminat. Amplitudinea acestui interval este determinată de nivelul incertitudinii în care evoluează întreprinderea în cauză. Când ea tinde spre zero, cu siguranţă va fi vorba de o rentabilitate punctuală şi nu un interval în care profitabilitatea se realizează cu probabilitate mulţumitoare. Iar, când incertitudinea este ridicată, intervalul de încredere are o dimensiune atât de mare, încât devine neutilizabil în procesul decisional.

5

1.2 Clasificarea riscurilor financiare Riscurile bancare sînt legate de riscurile economice a sistemului financiar, reprezentînd o categorie de risc separată. Analiza riscului bancar este importantă în contextul unei economii în curs de dezvoltare, deoarece în dependență de datele obținute se adoptă anumite decizii în ceea ce privește evaluarea proceselor economice și financiare ulterioare într-un anumit domeniu de activitate. Astfel, evaluarea riscurilor bancare se realizează prin colectarea și analizarea informațiilor, precum și a factorilor identificați, care pot conduce eventual la pierderi semnificative din partea instituției de credit.

Riscurile financiare pot fi: 1.Riscul de lichiditate – reprezintă riscul ca o companie să nu aibă suficientă lichiditate pentru ași achita datoriile față de terți (furnizori, bugetul de stat, angajați) la un moment dat pe parcursul activității sale. 2.Riscul de contra-partidă – se referă la riscul prin care o companie riscă să nu își primească banii pentru bunurile sau serviciile acordate. 3.Riscul de schimb valutar – apare atunci când compania nu realizează o acoperire adecvată a încasărilor și a plăților în diferite monede. 4.Riscul pe rată de dobândă – reprezintă probabilitatea de a suferi o pierdere a profiturilor prognozate, datorită variației ratei dobânzii. 5.Riscul contabil – reprezintă riscul ca sistemul contabil să genereze erori care să afecteze activitatea companiei. 6.Riscul legislativ – constă în reglementarea specifică a modificărilor semnificative de legislație care ar putea afecta activitatea întreprinderii.

6

1.3 Analiza riscului și strategii de prevenire În conținutul unui mediu de afaceri competitiv, national, regional si international se impune cu necesitate o identificare si evaluare a riscurilor ce pot apărea in activitatea economico-financiară a unei firme. Insuficienta cunoastere a riscului, evaluarea sa greșită si lipsa unei strategii de prevenire a acestuia afectează in mod direct rezultatul final activitații desfășurate. Este si motivul pentru care in prezentul articol sunt menționate distincte noțiunile de risc si incertitudine în activitatea agenților economici. Un loc aparte il ocupa problemele de analiză a riscurilor, a factorilor de influență ca si cele referitoare la gestionarea riscurilor. Riscul, ca noțiune, reprezintă posibilitatea apariției unui fenomen care, daca se produce, poate avea influențe asupra obiectivelor unui proiect. Riscul se referă in special la gradul de incertitudine care planează asupra evenimetelorviitoare. Exista totuși diferențieri între conceptul de risc si cel de incertitudine. Riscul este considerat ca având atribute cuantificabole, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociată unor situații sau evenimente despre care există informații insuficiente pentru a putea înțelege si anticipa schimbările care vor avea loc. Posibilitatea de cuantificare a situațiilor considerate a fi descries prin conceptual de risc este legată de utilizarea probabilităților si a șanselor de apariție a diferitelor evenimente sau rezultatelor posibile ale unei actiuni. Incertitudinea, dimpotrivă, se referă la situațiile in care decidentul nu știe si nici nu poate determina probabilitatea obținerii diferitelor rezultate posibile. Gradul de incertitudine este dat de numarul factorilor care pot afecta cursul unei acțiuni și de frecvența si amplitudinea schimbărilor aferente lor. Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de pe piata un comportament de adaptare la modificarile intervenite in mediul de afaceri sau, dupa caz un comportament de influentare a acestora. Complexitatea vietii economice contemporane, schimbarile frecvente in mediul economic, precum si multitudinea de factori care infuenteaza orice activitate economica, determina existenta multor categorii de riscuri. Mai mult decat atât, acelasi tip de risc inregistreaza probabilitați si efecte diferite de la un agent economic la altul sau de la un proiect de investitii la altul. Acest fapt conduce la idea ca riscul economic nu poate fi determinat si analizat decat prin prisma fiecarei afaceri in parte. Privind la nivel global riscul cuprinde trei categorii:

7

Prima categorie cuprinde macroriscurile (riscurile macroeconomice) care sunt rezultatul evoluției într-un anumit sens a condițiilor de mediu de afaceri din economia mondiala si care se situeaza dincolo de capacitatea firmei de a le influenta. A doua categorie este formata din riscul afacerii (de natura competitiva) antrenat de incertitudinile asociate reacțiilor competitorilor la dezvoltarea si aplicarea strategiei firmei si care la rândul său este dependent de riscul politic, infrastructura, cadru legislative etc. A treia categorie de riscuri cu care se confruntă agenții economici este formată din riscul microeconomic, determinat de factori endogeni, specifici sectorului de activitate al firmei, de adoptare a unei strategii de afaceri privind resursele necesare, de insuficienta de corelare între particularitățile activității si limitele impuse de cadrul general al desfășurării activității. Una dintre modalitățile pe care le puteți folosi pentru a reduce riscul financiar este de a face o analiză financiară, adică de a studia în profunzime proiectul în care intenționați să investiți capitalul, de a măsura rentabilitatea sa sau a profiturilor așteptate. Acest mod de reducere a riscurilor se realizează printr-o bună diversificare a portofoliului vostru de afaceri, combinând afacerile cu risc ridicat, cu altele cu risc mai scăzut sau cu un risc minim. Astfel, chiar dacă veți pierde întregul capital investit într-un sector al portofoliului, veți dispune întotdeauna de altul care vă va menține pe piață. O altă modalitate de a evita riscurile financiare maxime este stabilirea unor planuri de marketing care vă ajută să asigurați un nivel așteptat de vânzări, reducând astfel gradul de expunere la risc. Planul de marketing oferă o viziune clară asupra obiectivului final și ce doriți să atingeți pe calea spre obiectiv, evidențiind în același timp în detaliu situația și poziția în care vă aflați, marcând etapele care trebuie acoperite pentru realizarea sa.

Schimbările rapide care au loc pe piață și sosirea noilor tehnologii ajută companiile să creeze aceste strategii pentru a-și întări brandul și, astfel, să evite pierderea capitalului investit. Nu uitați nici că riscurile din câmpul muncii reprezintă riscuri financiare. Trebuie să asigurați angajaților condiții optime de muncă pentru a le proteja sănătatea și minimiza în acest fel riscurile de accidente.

8

Este foarte important să respectați aceste sfaturi și să vă consultați cu un profesionist care vă poate oferi cele mai bune informații, înainte de a lua o decizie care să vă expună la un risc financiar.

9

SUBIECTUL

II.

ANALIZA

RISCURILOR

FINANCIARE

ÎN

CADRUL

ÎNTREPRINDERILOR “H&M HENNES&MAURITZ” ȘI “ADIDAS” 2.1 Informații generale ale întreprinderii “H&M” H&M Hennes&Mauritz AB (H&M) este o companie multinaţională de retail fashion, comercializând produse de îmbrăcăminte, încălţăminte şi produce cosmetice pentru bărbaţi, femei şi copii. H&M este o companie foarte faimoasă şi este cunoscută în special pentru performanţele financiare şi de piaţă. Strategia companiei se axează în primul rând pe extinderea rapidă şi găsirea celor mai promiţătoare pieţe, producţia rentabilă a bunurilor, precum şi reducerea timpilor de producţie. H&M este totodată un bun exemplu pentru avantajele competitive create de folosirea soluţiilor integrate de e-business. Departamentul de vânzări şi logistică poate supraveghea vânzările şi stocurile magazinelor prin intermediul platformei IT comune. Bazându-se pe o viziune şi o misiune clar definite, H&M se descurcă foarte bine, chiar şi în perioada de recesiune. Acest lucru poate fi demonstrat prin faptele următoare: - Primul magazin H&M a fost deschis în Vasteras, Suedia, în 1947. - H&M are 2776 magazine în 48 de pieţe şi continuă să se extindă. - Are peste 150 de designeri şi creatori de modele care lucrează pentru colecţiile pentru femei, bărbaţi, adolescenţi şi copii. - H&M vinde, de asemenea, produce cosmetice şi articole pentru casă în brand propriu. - Produce noi sunt livrate în magazinele H&M zilnic. - În ţările nordice, H&M Rowells oferă posibilitatea de a achiziţiona din catalog sau on-line. - Există 26 de birouri de producţie în lume: 9 în Europa, 15 în Asia şi câte un birou în Africa şi America Centrală. - Astăzi compania are peste 104,000 angajaţi. - Misiunea H&M este de a consolida oferta pentru clienţi prin oferirea de calitate şi modă la cel mai bun preţ. Cu o expansiune rapidă în întreaga lume, H&M devine din ce în ce mai puternic, căpătând o poziţie fermă în industrie. 10

- Viziunea H&M de a oferi clienţilor o ofertă din ce în ce mai bună şi chiar de a depăşi aşteptările acestora. H&M continuă să îşi extindă vânzările prin catalog şi cele on-line. Odată cu dezvoltarea magazinelor online, oamenii pot achiziţiona produsele H&M doar cu un click. Acest lucru va ajuta H&M să-şi realizeze viziunea în viitor.

11

2.2 Riscurile financiare în cadrul întreprinderii “H&M” Afacerea și rezultatele grupului H&M pot fi influențate de un număr mare de factori. Cei mai mulţi dintre aceşti factori pot fi administraţi cu ajutorul regulilor interne. Există riscuri și incertitudini legate de trend/modă, condiții meteorologice, schimbări macroeconomice, schimbări climatice, intervenții în politicile comerciale, factori externi din țările de producție și valute străine. De asemenea, există factori legați de extinderea pe noi piețe, lansarea de noi concepte și modul de gestionare a mărcii. Politica de finanțare și gestionare a riscului adoptată de Grupul H&M este efectuată la nivel central în cadrul departamentului financiar, în conformitate cu politica financiară stabilită de Consiliul de Directori. Politica financiară este cel mai important instrument de control financiar pentru activitățile firmei și stabilește cadrul în care compania funcționează. În cadrul afecerilor sale, Grupul este expus la riscuri asociate cu instrumentele financiare, cum ar fi: lichiditățile, învestițiile pe termen scurt, conturi de încasări şi plăţi. Principalele riscuri legate de aceste instrumente sunt următoarele: - riscul legislativ, - riscul de dobândă asociat cu lichiditățile și investițiile pe termen scurt, - riscul valutar asociat cu fluxurile și activele financiare în valute străine, - riscul de credit asociat cu activele financiare și instrumentele financiare derivate, - riscul de lichiditate. 1.Riscul legislativ- având în vedere că compania îşi desfăşoară activitate pe mai multe continente, compania este foarte atentă la modul de întocmire a contractelor. Din acest motiv apelează la avocaţi cu experinţă în contractele internationale. 2.Riscul de dobândă- este riscul conform căruia valoarea unui instrument financiar poate varia în funcție de modificările ratelor dobânzii de pe piață, aceste modificări pot afecta profitul net. Expunerea Grupului la riscurile cauzate de modificarea ratelordobânzilor este legată de fondurile lichide și de investițiile pe termen scurt. Termenul inițial al investițiilor este de maximum

12

douăsprezece luni de la data limită. Politica financiară a firmei permite investiţii de până la doi ani. La data de închidere anului financiar 2012, lichiditățile și investițiile pe termen scurt ale Grupului erau de 17,143 m SEK. 3.Riscul valutar- este riscul cauzat de modificarea valorii instrumentelor financiare sau a fluxurilor de numerar viitoare ca urmare a variațiilor cursului de schimb: a) Expunerea valutară asociată cu instrumente financiare În ceea ce priveşte Grupul H&M, riscul valutar asociat cu instrumentele financiare este legat, în principal, de investiții financiare, conturi de plătit și instrumente financiare derivate. Majoritatea surplusului de lichiditate este situat în Suedia și este investit în moneda SEK, reducându-se astfel riscul valutar al Grupului. Conturile de plătit în monede străine sunt tratate în general în Suedia și sunt acoperite, în mare măsură, prin pre-contracte. Astfel, o schimbare cu 2% a valorii coroanei suedeze în raport cu alte valute ar avea un efect de moment nesemnificativ asupra profitului legat de deținerile de instrumente financiare de la data închiderii exercițiului. b) Expunerea la tranzacţii asociată cu fluxurile comerciale Fluxul de plăţi în monedă străină pentru conturi de creanţe şi datorii expune Grupul la riscul valutar. Pentru a gestiona riscul valutar referitor la modificările cursului de schimb, Grupul apelează la operaţiuni de hedging. Expunerea la riscul valutar este administrată la nivel central. Majoritatea vânzărilor Grupului sunt efectuate în euro, iar majoritatea achiziţiilor sunt făcute în dolari şi euro. Fluctuaţia cursului de schimb dolar/euro este riscul valutar cel mai mare cu care se confruntă Grupul. Pentru a proteja fluxurile de bunuri în monede străine şi astfel, a reduce efectele fluctuaţiilor viitoare, toate achiziţiile de bunuri efectuate în prezent şi în viitor sunt acoperite în cadrul pre-contractelor. Termenul mediu de încheiere a pre-contractelor importante este de aproximativ patru luni. Deoarece cel mai important scop al managementului riscului valutar este cel de reducere a riscului, doar expunerea în fluxul de bunuri este protejată. c) Expunerea la conversie în cazul filialelor din afara Suediei În plus faţă de efectele tranzacţiei, profiturile sunt, de asemenea, afectate de efectele conversiei valutare din moneda locală a punctelor de lucru din afara Suediei în coroana suedeză ( SEK). Profitul/pierderea de bază de pe o piaţă poate fi neschimbat în moneda locală, dar când este convertit în SEK acesta poate creşte dacă coroana suedeză s-a depreciat, sau poate să scadă în cazul în care coroana suedeză s-a apreciat. Efectele conversiei afectează activele nete ale 13

Grupului pe baza bilanţului consolidat al filialelor străine.Pentru acest tip de risc nu se efectuează operaţiuni de hedging. 4.Riscul de credit- investiţiile sunt permise doar în băncile din ţările cu un rating de minim AA- ( conform cu ratingul pe termen lung definit de Standard&Poor). Politica financiară prevede suma maximă care poate fi investită, precum şi termenul investiţiei, în funcţiede rating. Investiţiile sunt permise doar în băncile definite de Standard& Poor ca având importanţă în ţara în care se află. Creanţele sunt împărţite între un număr mare de clienţi cu sume mici pentru fiecare client. Datoria medie a fost de aproximativ 2000 SEK, datoriile neperformante au fost nesemnificative pe parcursul anului. 5.Riscul de lichiditate- având în vedere buna lichiditate, precum şi fluxul de numerar bun al Grupului, H&M nu consideră necesară apelarea la credite în momentul prezent.

14

2.3 Informații generale ale întreprinderii “ADIDAS” Societatea ADIDAS al cărei obiect de activitate este producerea vânzarea articolelor sportive, a fost fondată de către Adi DASSLER în 1948 şi la moartea sa, în 1978, conducerea societăţii a fost preluată de către fiul său: Horst DASSLER. El este cel care a transformat afacerea familiară într-una multinaţională, care a fost liderul incontestabil a pieţei mondiale a produselor sportive în anii 1980. Gestiunea grupului ADIDAS AG a rămas mult timp sub controlul familiei DASSLER. De fapt în 1978, Kathe DASSLER, soţia defunctului, a preluat preşedenţia directorului şi a păstrat-o până la dispariţia sa, în 1948. Cele patru surori ale lui Horst nu ocupau un post special, dar erau omniprezente şi posedau 80% din capital. Astfel, Horst DASLLER nu a putut să ia toate deciziile pe care le-ar fi dorit, pentru a restructura întreprinderea şi pentru a corecta greşelile din trecut. De fapt, Horst DASSLER nu a ştiut să deosebească oportunităţile sportului de agrement, cum erau jogging-ul şi fittness-ul, el rămăsese la sportul de performanţă. Ori, concurenţii lui americani, Nike şi Reebok, au ştiut să exploateze această latură a sportului de agrement şi au profitat de pentru a-şi mări popularitatea şi pentru a câştiga piaţa de desfacere. De asemenea, Horst DASLLER nu a văzut pericolul sosirii masive pe piaţă a încălţămintei asiatice (fabricată la cel mai mic preţ): americani în schimb l-au sesizat şi, fie ca şi-au mutat producţia din Asia, fie că au realizat contracte de colaborare cu întreprinderile asiatice. Aceste erori conjugate, au făcut firma ADIDAS să piardă cote de piaţă importante. Rene Jaeggi, succesorul lui Horst DASLLER, nu a reuşit să îmbunătăţească situaţia; de astfel, sub conducerea sa, începând din toamna lui 1987 şi până la sfârşitul lui 1992, ADIDAS a pierdut definitiv locul sau lider: el a fost mult devansat de concurenţii americani. Totuşi, Rene Jaeggi şia văzut libertatea de acţiune îngrădită de opoziţia lui Bernard Tapie faţă de numeroasele decizi, acesta din urmă fiind acţionar majoritar la firma ADIDAS din iulie 1990 până în februarie 1993.

15

2.4 Riscurile financiare în cadrul întreprinderii “ADIDAS” Piaţa articolelor sportive a devenit atât de vastă încât segmentele comerciale constituie ele însele pieţe corespunzând unor nevoi specifice. De aceea aceste segmente sunt numite „Business Units”. De fapt, aceste unităţi de afaceri nu reprezintă doar sporturi diferite ci generează şi concepte cu ajutorul cărora produsele ADIDAS sunt dezvoltate, fabricate şi comercializate. În prezent întreprinderea trebuie să facă faţă unor pierderi estimate la mai mult de 100000 DM şi să continue restructurarea pe care o începuse, chiar dacă „ADIDAS are o mare popularitate şi aproape a terminat procesul de restructurare”, cum afirma doamna Isabelle Stoffels, împuternicita cu investiţiile la societatea financiară genevieza Argos Soditic. În 1992 ADIDAS France a pierdut în mod cert 499 locuri de muncă, odată cu închiderea uzinei din Dettwiller şi suprimarea posturilor administrative la Landersheim. De asemenea, cele două aşezări sud – vestice au fost preluate de un sindicat mixt, apoi retrocedate către trei industriaşi. Rămâne de asemenea în suspensie soarta ramurei textile, Ventex, de la Troyes (410 persoane). De fapt ce lipseşte la ADIDAS, este o politică generală coerentă. Preluând întreprinderea ADIDAS, Bernard Tapie vroia să realizeze marea parte a cifrei de afaceri prin gama medie şi de bază, prin încălţămintea de sporturi de masă. Ori, de curând directorul de marketing, domnul Stamminger îşi anunţa dorinţa de a se axa pe produsele de vârf de gamă cu o mare valoare adăugată. Motivul evocat de către domnul Stamminger în scopul de a explica acest reviriment este faptul că încălţămintea ieftină („Năstase”, „Stan Smith”) aduc o contribuţie mică în întreprinderea şi că mai devreme sau mai târziu ele vor produce o încetinire a vitezei. Astăzi, grupul ADIDAS respinge rabatul la calitate, fiind adepta rigorii ai priorităţii acordate performanţei.În paralel, ADIDAS s-a reconcentrat asupra activităţii referitoare la marca ADIDAS, vânzând licenţele mărcilor secundare. După vânzarea licenţelor LE COQ SPORTIF şi ARENA în Extremul Orient (la sfârşitul anului 1990), licenţele mondiale Pony şi ARENA (inclusiv filialele din Italia, Belgia şi Statele Unite) au fost vândute în cursul celui de al doilea semestru al anului 1991. acestora li s-a adăugat, în 1992, vânzarea drepturilor de licenţă pentru Le COQ SPORTIF în America de Nord. ADIDAS este de asemenea în curs de a declanşa o contraofensivă pe trei pieţe pe care întreprinderea se înşelase neglijându-le: sportul de agrement, „fitness-ul” şi Statele Unite. Spre această ultimă piaţă, întreprinderea a decis să-şi îndrepte toate eforturile. De altfel, grupul german s-a ataşat biroului de design Sport Inc, creat de Bob Strasser, omul care inventase 16

conceptul „Aer” al lui Nike şi care este acum însărcinat cu crearea noilor game ADIDAS. Domnul Strasser este cunoscut de către întreprinderea germană pentru că fusese deja consultant la ADIDAS de trei ani, şi este cel care a conceput linia „Equipment” pentru ADIDAS. De asemenea, ADIDAS va lansa o companie de publicitate cu un sport realizat de David Lynch, destinată tinerilor 12 şi 20 de ani, şi cu un nou slogan: „Earn them” care înseamnă „Meritaţi-le”. Dar acest slogan va avea oare un impact suficient de puternic ca acela al lui Nike „Just do it” („Doar făo”) sau ca acela al lui Reebok „Break the rules” („Încalcă regulile”)? Este un pariu pe care ADIDAS trebuie să-l câştige pentru a redobândi cote de piaţă. Este fără îndoială un pariu care va fi cu atât mai dur cu cât un studiu recent întocmit de un mare distribuitor constată că o mare majoritate zdrobitoare a tinerilor de până la 25 ani consideră marca ADIDAS „demodată, plictisitoare şi fără dimensiuni”.

17

Concluzii și recomandări

În urma investigărilor efectuate putem face următoarele concluzii: Riscurile financiare au existat încă de la începuturile relaţiilor comerciale. În timp, însă, nivelul până la care au fost identificate măsurate şi controlate a variat foarte mult. Pierderile financiare suportate de companii renumite pe plan internaţional, datorate activităţii defectuoase de management alriscului şi mai ales puternic mediatizate, au condus la conştientizarea de către manageri a importanţeimajore a gestiunii riscurilor. Activitatea de management al riscului este relativ puţin dezvoltată. Riscul este definit ca fiind expunerea la o anumită schimbare sau ca posibilitatea unei deviaţii adverse de la situaţia prevăzută.Percepţia riscului este un proces complex şi subiectiv; de aceea în analize interesează percepţia globală,agregată. În viaţa economico-financiară, riscul este o componentă a oricărei activităţi, regăsindu-se înagenda zilnică a managerilor companiilor. Modificări neprevăzute în evoluţia ratei dobânzii, ale cursuluide schimb sau ale preţului unei produs nu numai că afectează rezultatele financiare ale unei firme, darpot determina chiar falimentul acesteia. De fapt, natura deciziilor financiare implică incertitudine.Deciziile financiare sunt luate în funcţie de cash-flowurile prevăzute de contractele viitoare, care sunt prin excelenţă incerte. Riscul este deci o componentă inerentă a deciziilor financiare.

18

Bibliografie 1.https://biblioteca.regielive.ro/referate/economie/riscurile-financiare-ale-intreprinderii-analizasi-gestiunea-lor-finante-29032.html 2. http://dspace.uasm.md/bitstream/handle/123456789/788/199 202.pdf?sequence=1&isAllowed=y 3. http://www.rasfoiesc.com/business/afaceri/ANALIZA-RISCULUI-SI-STRATEGII-59.php 4. http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820063/28.pdf 5. https://banci.org/article/bankovskie-riski-opredelenie-klassifikaciya-i-metody-upravleniya-50 6.https://bigg.ro/blog/sfaturi-pentru-minimizarea-riscurilor-financiare-in-compania-ta 7.https://ru.scribd.com/document/327036731/H-M-Analiza-Factorilor-Macroeconomici 8. https://ru.scribd.com/doc/28519716/Analiza-Activitatii-de-Produs-La-Firma-Adidas-SiStrategia-de-Marketing-Urmata-de-Aceasta-Pentru-Imbunatatirea-Imagini-Firmei

19