Legea Lui Parkinson [PDF]

Zitiervorschau

LEGEA LUI PARKINSON

“In conditii de birocratie, volumul de munca acordat unei activitati va creste astfel incat sa ocupe timpul maxim alocat pentru finalizarea ei.”

Legea a fost formulata de analistul englez Northcote Parkinson (1957) si este considerata ca si legea cresterii birocratiei endemice, fiind argumentata de doua principii: 1. orice functionar va actiona pentru cresterea numarului persoanelor din subordine (multiplicarea subordonatilor) 2. se genereaza artificial sarcini inutile, distribuite ierarhic pentru a tine ocupate cat mai multe persoane asupra carora sefii sa isi satisfaca nevoia de “a controla” (multiplicarea activitatilor inutile). Parkinson a stabilit in urma unor cercetari riguroase ca, in cadrul unei birocratii personalul creste anual permanent cu 5-7% indiferent de volumul de munca necesar sau de catre fluctuatiile acestuia.

Desi Parkinson se refera la un fenomen studiat in domeniul administrativ, el poate fi intalnit extrem de frecvent si in organizatiile private, atat in activitatile ordinare ale unor structuri organizare cat si in cadrul proiectelor. In experienta noastra am intalnit-o dupa urmatorul tipar: o persoana “A” se plange mereu ca este supraaglomerata iar conducerea in loc sa analizeze cauzele, sa ierarhizeze prioritatile, sa aleaga solutii de eficientizare, etc , alege solutia simpla: mai angajeaza inca o persoana “B”. Aceasta va cauza o supraaglomerare si mai mare a lui “A” pentru ca “B” are nevoie de instruire, explicatii si supervizare in noua munca. “B” nu poate prelua initial decat o parte a activitatilor simple si neimportante pe care incearca insa sa le faca “bine si constiincios” lucru care ii va umple intregul timp disponibil. Lui “A” ii va fi greu sa delege si altceva unei persoane deja ocupate iar daca apare o sarcina noua, va trebui sa ii explice si lui “B”,..., activitatea lui “A” este deja diferita, trebuie sa “gandeasca” planul de activitate pentru doua persoane care oricum ... sunt “aglomerate”. Cum rezolvam acest tip de probleme ? Bineinteles mai angajand inca o persoana.... Acest algoritm poate fi intalnit sub o varietate de forme si conjuncturi imbracate de justificari energice din partea celor care provoaca acest fenomen.

Ii atentionam pe manageri ca legea este extrem de frecventa si o putem intalni reformulata si sub urmatoarea generalizare: “exista o tendinta naturala a oamenilor de a incerca atingerea obiectivelor organizationale cu maximum de resurse care se aloca.”

The first-referenced meaning of the law has dominated, and sprouted several corollaries, the best known being the Stock–Sanford corollary to Parkinson's law: If you wait until the last minute, it only takes a minute to do.

Other corollaries include Horstman's corollary to Parkinson's law: Work contracts to fit in the time we give it. as well as several corollaries relating to computers: Data expands to fill the space available for storage. and Storage requirements will increase to meet storage capacity. Generalization The law could be generalized further as: The demand upon a resource tends to expand to match the supply of the resource. An extension is often added: The reverse is not true. This generalization has become very similar to the economic law of demand; the lower the price of a service or commodity, the greater the quantity demanded. Some define the law in regard to time as: The amount of time that one has to perform a task is the amount of time it will take to complete the task.