Le Mythe de Pandore [PDF]

Zitiervorschau

Dans l’Olympe, où vivaient les Dieux, Zeus demanda à Prométhée et à son frère Epiméthée, de créer l’espèce humaine. Et ce fut fait. Ils créèrent les premiers hommes, créatures faibles et mortelles. Pour survivre, il leur manquait le feu. Avec… ils pourraient se réchauffer, fabriquer des armes et faire cuire leur nourriture. Prométhée commit alors un effroyable affront envers les Dieux : il leur vola le feu sacré de l’Olympe et l’offrit aux Hommes. En apprenant cela, Zeus entra dans une colère noire. Mais gare à la vengeance des Dieux, qui ôterait à tout être l’envie de les défier à nouveau ! Zeus eut une idée, aussi belle que funeste : créer une Femme, à la beauté aussi éblouissante que celle des déesses. Ce serait la première Femme. Et, par elle, le malheur arriverait. Les Dieux se mirent au travail. En mélangeant l’argile à l’eau, Héphaïstos composa un corps parfait, un visage d’une beauté extraordinaire. Il lui donna la force, ainsi que la voix. Athéna fut chargée de lui apprendre les travaux des femmes et notamment, l’art du tissage. Elle l’habilla d’une magnifique parure. Les divines grâces la couronnèrent de fleurs et lui attachèrent des colliers d’or. Aphrodite, la déesse de l’amour, répandit sur sa tête la grâce enchanteresse. Enfin, Apollon lui offrit le don de la musique. Mais Zeus avait une exigence : que cette femme ne soit pas parfaite. Humaine, elle aurait des qualités mais aussi des défauts. Hermès lui apprit alors le mensonge, les discours séduisants et la perfidie. Il lui donna aussi la curiosité. Héra, lui donna la jalousie. Puis tous les habitants de l’Olympe vinrent lui offrir chacun un présent qui la rendrait fatale aux hommes. La terrible vengeance de Zeus prenait vie. Pour finir, Zeus lui adjoint une boîte mystérieuse qui contenait tous les maux de l’humanité : la Vieillesse, la Maladie, la Guerre, la Famine, la Misère, la Folie, le Vice, la Tromperie, la Passion, l’Orgueil mais aussi l’Espérance. Jusqu’ici, ces maux n’existaient pas. Les Hommes, grâce au feu sacré, pouvaient chasser, manger à leur faim et se réchauffer, ils menaient une existence simple et sereine. Lorsque Zeus vit sa création pour la première fois, il s’exclama : – Tu es la première Femme mortelle créée, je

În Olimp, unde locuiau zeii, Zeus a cerut Prometeu și fratele său Epimeteu sa creeze specia umana. Și a fost făcut. Ei au creat primii oameni, creaturi slabe și muritoare. Pentru a supraviețui, lor le lipsea focul. Cu care... ei sar putea încălzi, face arme și găti mâncarea lor. Prometeu a comis apoi o jignire îngrozitoare adusa la adresa zeilor: el a furat focul sacru din Olimp și l- a oferit oamenilor. Aflând acest lucru, Zeus a intrat într-o criza de furie. Dar, feriți-vă răzbunarea zeilor, ceea ce ar priva orice dorință de a contesta din nou! Zeus a avut o idee, pe cat de frumoasă pe atat de dezastruoase: a creat o femeie, de asemenea, incredibil de frumoasă ca și zeițele. Ar fi prima femeie. Și prin ea, nenorocire a venit. Zeii au plecat la muncă. Prin amestecarea argilei cu apa, Hefaistos a compus un corp perfect, o fata de o frumusețe extraordinară. El ia dat ei putere și vocea. Athena a fost instruita să-l învețe lucrarea femeilor, în special, arta țesutului. Ea era îmbrăcată într-o podoaba frumoasă. harurile divine au încoronat florile și legat coliere de aur. Afrodita, zeița iubirii, s-a turnat pe capul ei harul feeric. În cele din urmă, Apollo ia dat darul muzicii. Dar, Zeus a fost o cerință: că această femeie sa nu fie perfect. Uman, ea ar avea calitățile, dar și defecte. Hermes apoi a învățat-o să minta, cuvinte ispititoare și perfidia. El i- a dat, de asemenea, curiozitatea . Hera i-a dat gelozia ei. Apoi, toți locuitorii din Olimp au venit pentru a oferi un cadou care ar face fatală oamenilor. Răzbunarea teribilă a lui Zeus a prins viață. În cele din urmă, Zeus a dat o cutie misterioasă care conținea toate relele omenirii: batranetea, boala, război, foamete, mizerie, nebunie, viciul, înșelăciunile, pasiunea, orgoliul dar si sperata. Până atunci, aceste probleme nu existau. Bărbații cu ajutorul focului sacru puteau vâna, mânca umple și se încălzească, au dus o existență simplă și senină. Atunci când Zeus a văzut creația lui pentru prima dată, el a exclamat: - Tu ești prima femeie muritoare creata, te voi numi Pandora, " unul care este darul tuturor zeilor."

t’appellerai Pandore, « celle qui est le don de tous les Dieux ». Voici une boîte, prends-la avec toi. Et ne t’en sépare pas. Et il ajouta : – « Mais surtout, tu ne dois jamais l’ouvrir ! » Pandore hocha la tête, elle avait compris. Prudent, Prométhée avait fait promettre à son frère de refuser tous les cadeaux venant de Zeus. « Ils ne peuvent qu’apporter un destin funeste », lui avait-il dit. Mais quand Epiméthée vit Pandore et qu’Hermès lui offrit la main de la belle, il oublia sa promesse et accepta immédiatement. Pandore était si gracieuse ! Comment résister à la douceur angélique de la jeune femme ? Epiméthée épousa Pandore. Leur bonheur récent était éclatant, ils rayonnaient de jeunesse et de beauté. La vie s’écoulait alors dans une paisible douceur, sans heurts. Les banquets succédaient aux danses, le mal n’existait pas. Souvent, Pandore observait sa boîte en se demandant ce qu’elle pouvait bien contenir. Elle se souvenait de ce que Zeus lui avait ordonné : Ne jamais l’ouvrir, sous aucun prétexte. Mais tous les matins, elle se réveillait et le seul objet de son attention était la boîte. Tous les soirs, elle se couchait, et la dernière chose que ses yeux voyaient avant de se fermer était la boîte et ses mystérieux secrets… – Que peut-elle contenir ? se demandait-elle avec de plus en plus d’insistance. Quels mystères peut-elle bien renfermer ? Le Dieu Hermès avait donné à Pandore la Curiosité et il devenait de plus en plus difficile pour la jeune femme d’y résister. Un jour où Epiméthée s’était absenté, Pandore, n’y tenant plus, céda à la curiosité et prit délicatement la boîte entre ses mains. Rongée par l’envie de savoir ce qu’elle contenait, elle souleva le couvercle. Malheureuse ! A peine le couvercle entrouvert que tous les maux de l’humanité s’en échappèrent aussitôt et s’abattirent sur les hommes ! La vengeance de Zeus éclata : – C’en est fait ! Vous, les Hommes, allez devoir consacrer votre vie à lutter contre les maladies qui vous affaibliront, le dur labeur, l’hostilité, la souffrance, les guerres ennemies, le chagrin et jamais vous ne pourrez y échapper sans être rattrapés par la vieillesse et la mort. Pandore, seule et désolée, se lamentait : – Quel geste imprudent ai-je eu ! Ma curiosité a été plus forte que tout et désormais, à cause de moi, les

Aici este o cutie,ia-o cu tine. Si nu te separa de ea. Și a adăugat: - "Mai presus de toate, niciodată nu ar trebui sa o deschizi! "

Pandora a dat din cap, ea a înțeles. Chibzuit, Prometeu a promis fratelui său să refuze orice cadouri de la Zeus. "Ei pot avea doar un destin funebru", el ia spus. Dar, când Pandora și Epimeteu l-au văzut pe Hermes ca i a oferit mâna frumoasei el a uitat promisiunea lui și acceptată imediat. Pandora a fost atât de gratioasa! Cum de a rezista dulceața îngerească a tinerei femei? Epimetheus s-a căsătorit cu Pandora. Fericirea lor recentă a fost genial, ei străluceau de tinerete și frumusețe. Viață apoi curgea lin într-o liniștită, netedă. Banchetele …….dansuri, răul nu există. De multe ori Pandora observa cutia, intrebandu-se ce ar putea conține, eventual. Și-a amintit ce i a poruncit Zeus: Nu-l deschide în nici un caz. Dar, în fiecare dimineață, se trezea și singurul obiect al atenției sale era cutia. În fiecare noapte, cand se culca, ultimul lucru pe care il vedea înainte de a închide ochiiera cutia și secretele sale misterioase ... - Ce poate conține? se întrebă ea cu tot mai mare insistență. Ce mistere poate conține ? Zeul Hermes i=a dat Pandorei Curiozitate și a fost din ce în ce mai dificil pentru tânăra femeie să reziste. Într-o zi, când Epimeteu era departe, Pandora, nu a mai rezistat curiozitatii și a luat ușor cutia în mâini. Chinuita de dorința de a ști ce conținea, ea a ridicat capacul. Din pacate! capacul a deschis ușor toate relele omenirii de îndată a scăpat și a coborât pe oameni!

Razbunarea lui Zeus izbucni: - S a făcut! voi, oamenii, va trebui să va dedicati viața voastra pentru a lupta împotriva bolilor care va slabesc, munca grea, ostilitate, suferință, războaie inamici, durere, și niciodată nu puteti scăpa fără a fi depășiti de bătrânețe și moarte. Pandora, singura și cu parere de rau, se plângea: - Ce gest neînțelept am avut! curiozitatea mea a fost mai puternică decât orice și acum, din cauza mea, oamenii vor cunoaste cea mai rea suferință.

hommes vont connaître les pires souffrances. Mais à y regarder de plus près, Pandore vit qu’il restait, tout au fond de la boîte, l’Espérance. Fragile, l’Espérance n’avait pas eu le temps de s’échapper. Zeus ordonna à sa créature de refermer aussitôt la boîte. L’Espérance resterait donc à jamais enfermée dans la boîte de Pandore, comme peut-être en chacun des cœurs humains, ultime remède à leurs maux.

Dar, privind mai de aproape, Pandora a văzut ce a rămas, pe fundul cutiei, speranta. Fragila, speranta nu a avut timp să scape. Zeus a ordonat creatiei sale sa închide imediat cutia. Speranța va rămâne pentru totdeauna blocata pe fundul cutiei Pandorei, așa cum poate, în fiecare inimă umană, remediul final pentru bolile lor.