La ce bun psihanaliza? [1st edition] 973-8291-11-9 [PDF]

Zitiervorschau

EDITURA

TREI

Biblioteca de psihanaliza, 40

Colectie coordonata de

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Elisabeth Roudinesco

La ce bun psihanaliza Traducere din limba franceza de: Dara Maria Strainu

EDITURA TREI

?

"

Editori:

MARIUS CHIVU SILVIU

DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU Tehnoredactarea

coperta:

si

CRISTIAN CLAUDIU

Descrierea

CIP a

COBAN

Bibliotecii Nationale a

Romaniei

ROUDINESCO, ELISABETH. La ce bun psihanaliza? / Elisabeth Roudinesco; trad.:

Dara Maria

Strainu.

-

Bucuresti: Editura Trei,

cm - (Biblioteca de ISBN 973-8291-11-9

p.;

L

Strainu,

Dara Maria

psihanaliza

;

2002

40)

(trad.)

159.964.2

Aceasta carte a fost tradusa dupa: «Pourquoi LA PS yc hanalys e? », de Elisabeth Roudinesco World copyright Librairie Artheme Fayard 1999

©

© Editura Trei,

2002

CP. 27-40, Bucuresti Tel/Fax: +4 01 224 55 26 e-mail: editura- trei

@ fx.

ww w. edi turatrei

.

ro

ro

ISBN 973-8291-11-9

Cuprins

Cuvdnt

inainte

9

...

PARTEA iNTAI SOCIETATEA DEPRESIVA 1

Infrangerea subiectului

2 3

Medicamentele pentru

4

Omul comportamental

Sufletul

nu este un

spirit

lucru

PARTEA A DOUA MAREA DISPUTA IN JURUL INCONSTIENTULUI 1

2 3

Creierul lui Frankenstein ,Scrisoarea din ziua echinocfiului" A In America, Freud a murit

PARTEA A TREIA VIITORUL PSIHANALIZEI

11

13 21

32 42

53 55 72 80

1

^iinja $i psihanaliza

115 117

3

Universalul, diferenja, excluderea Critica institutiilor psihanalitice

148 155

4

Creatiile /

omului sunt usor /

de distrus, iar stiinta

si

tehnica

ce le-au plasmuit pot servi si la

nimicirea

lor.

Sigmund Freud

Cuvant

inainte

Aceasta carte s-a nascut dintr-o constatare: m-am Intrebat de ce, dupa o suta de ani de existenta £i de rezultate clinice incontestable, psihanaliza este atat de violent atacata in zilele noastre de catre cei care au pretentia sa o mlocuiasca cu tratamente chimice considerate mai eficace pentru ca ar actiona asupra cauzelor numite cerebrale ale chinurilor suflete^ti.

Departe de a contesta utilitatea acestor substante £i de a nesocoti confortul pe care ele il instaleaza, dorinta mea a fost sa arat ca ele nu pot sa vindece omul de suferintele sale psihice, fie ele normale sau patologice. Moartea, pasiunile, sexualitatea, nebunia, incon^tientul, relatiile cu ceilalti modeleaza subiectivitatea fiecarui individ, pe care, din fericire, nici o ^tiinfa demna de acest nume nu o va aboliPsihanaliza este o marturie a terenului ca^tigat de civilizatie in dauna barbariei. Ea reinstaureaza ideea ca omul este liber gratie cuvantului £i ca destinul sau nu se limiteaza la fiinja sa biologica. Incat, pe viitor, ea ar trebui sa-^i pastreze ne^tirbit locul pe care il merita, alaturi de celelalte £tiinje, in lupta impotriva pretenjiilor obscurantiste care-^i fac un scop din a reduce gandirea la un neuron £i a confunda dorinta cu o secretie chimica.

PARTE A INTAI

SOCIETATEA DEPRESIVA

1

Infrangerea subiectului

zilele

noastre suferinja psihica se manifests sub

Informa depresiei. Atins trupe^te acest straniu $i

sindrom in care

apatie, cautare a identitafii

$i

$i

suflete^te

de

se impletesc tristefe

cult al propriei persoa-

omul depresiv nu mai are incredere in valabilitatea nici unei terapii. A^a se face ca trece de la psihanaliza la

ne,

psihofarmacologie $i de la psihoterapie la homeopatie fara a reflecta pe indelete de unde-i vine nefericirea. Si totu^i, inainte de a refuza orice tratament, el incearca cu disperare sa umple golul dorin^ei sale. De altfel, el nu mai are timp pentru nimic, pe masura ce durata vietii £i cea a timpului liber, durata ^omajului £i cea a plictiselii se prelungesc. Individul depresiv sufera cu atat mai mult din cauza libertatilor castigate, cu cat nu mai £tie sa le foloseasca 1

Cu

.

aclama mai mult emanciparea, subliniind egalitatea tuturor in fafa legii, cu atat ea cat societatea

adance^te diferenfele. Inauntrul acestui dispozitiv fiecare individ i^i revendica unicitatea, refuzand sa se identifice cu unele figuri ale universalitajii considerate caduce. Era unicitajii a luat astfel locul erei subiectivi-

A se vedea in

acest sens cartea lui Christophe Dejours, Souffrance en France. La banalisation de Y injustice sociate, Paris, Seuil, 1998.

1

Elisabeth Roudinesco

4 2

dandu-^i iluzia unei libertati fara constrangeri, a unei independence fara dorinta £i a unei istoricitaji fara istorie, omul de astazi a devenit opusul unui subiect. Departe de a-^i construi fiinta pornind de la con^tientizarea determinarilor incon^tiente ce sala^luiesc in el fara ^tirea sa, departe de a fi o individualitate biologica 3 , departe de a se voi un subiect liber, desprins de radacini $i de colectivitate, el se crede stapanul unui destin a carui semnificajie o reduce la o revendicare normativa. Drept care se alatura unor refele, grupuri, colective, comunitaji, fara a reu^i sa-$i afirme adevarata tafii

:

diferenta

4.

Tocmai inexistenta subiectului este cea care determina nu numai prescriptive psihofarmacologice actucomportamentele legate de suferinta psihica. ate 5 ci ,

s?i

Fiecare pacient este tratat ca o fiinta anonima care apartine unui intreg organic. Scufundat intr-o masa

de indivizi unde, fiecare in parte, este imaginea unei clone, acesta constata ca i se prescrie aceea^i gama de medicamente indiferent de simptome. Simultan, el cauta insa, pentru nefericirea sa, o alta solujie. Pe de o parte se incredin^eaza medicinei ^tiintifice, iar pe de alta aspira la o terapie pe care o crede mai potrivita cu recunoa^terea identitatii sale. Atunci se ratace^te in labirintul medicinelor paralele.

A^a

se face ca asistam, in societajile occidentale, la

o incredibila expansiune a micului univers 2

3

5

vindeca-

Aceasta transformare a fost salutata, acum zece ani, de catre Alain Renaut in L'Ere de Vindividu, Paris, Gallimard, 1989. in sensul dat acestui termen de Georges Canguilhem in La Connaissance de

4

al

la vie,

Paris, Vrin, 1975.

Folosesc aici termenul de diferenta in sensul pe care i-l da Jacques Derrida. Vezi partea a treia a acestei carfi, capitolul 3. Psihofarmacologia este o disciplina care studiaza efectul substanJelor chimice asupra psihicului omenesc.

15

La ce clarvazatorilor

practicantilor

magnetismului. Ca reactie la scientismul inaltat la rang de religie £i la ^tiintele cognitive 6 care acorda precadere omului-ma^ina in detrimentul omului manat de dorinta, asistam la inflorirea a tot soiul de practici izvorate cand din preistoria freudismului, cand dintr-o concepjie ocultista despre corp gi spirit: magnetism, sofrologie, naturopatie, iridologie,

energetica transpersonala, sugestologie,

mediumnism

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, aceste practici funcjioatrag in mai mare masura clasele de mijloc decat nari, liber-profesionisti si cadre superioare mediile populare, care, in ciuda precarizarii vietii sociale, raman inca atasate unei conceptii republicane asupra medicinei ^tiintifice 7 Numitorul comun al acestor practici consta in aceea etc.

— —

.

—

£i

deci iluzia vindecarii

— unor

persoane cu o situatie materiaia relativ buna, dar puse in dificultate de criza economics $>i care se simt uneori victimele unei tehnologii medicale prea indepartate de suferinfa lor, iar alteori victime ale neputintei reale a medicinei de a vindeca anumite tulburari functionale. s L'Expre$s a publicat un sondaj din care rezulta Astfel, ca 25% dintre francezi cauta de acum solufla problemelor lor existentiale in reincarnare si credinta in vietile

anterioare.

Pentru

istoria stiin^ei

cognitive

doua

si

a neurostiintelor, vezi partea a

a acestei carji, capitolul 1. Intr-o lucrare virulenta, Les Charlatans de le sante, Paris, Payot, 1998, psihiatrul Jean-Marie Abgrall a dat numele de „patamedicina" tuturor acestor stiin^e medicale paralele care au preten£ia de a se substitui medicinei numita stiintifica, propunand o viziune „holistica" asupra bolii, altfel spus finad cont c e dimensiunea sa psihica.

L 'Express din 30 ianuarie 1997.

16

Elisabeth Roudinesco

Societatea democratica

moderna vrea

sa alunge

de

la orizont realitatea nefericirii, a mortii pi a violentei,

incercand sa integreze intr-un sistem unic diferentele pi rezistentele.

In

numele

globalizarii pi al reupitei eco-

nomice, ea a incercat sa aboleasca ideea de conflict social. Ea are de asemenea tendinta sa criminalizeze revolutiile pi sa despoaie razboiul de aura eroica, in scopul de a substitui politicii etica, iar judecatii istorice sanctiunea judiciara. In felul acesta, ea a trecut de la epoca infruntarii la epoca evitarii pi de la cultul gloriei la revalorizarea lapilor. In ziua de azi, preferinja pentru Vichy pi nu pentru Rezistenta, sau transformarea eroilor in tradatori, apa cum s-a intamplat recent in cazul lui Jean Moulin sau al lui Raymond pi Lucie Aubrac, nu mai pocheaza. Datoria memoriei n-a fost niciodata mai pretuita, preocuparea pentru Shoah pi exterminarea evreilor este acum mai mare ca oricand pi, cu toate acestea, revizuirea istoriei n-a fost nicicand a,

mai departe.

De ta

pe un

tul, pi

o conceptie despre norma pi patologie bazaprincipiu intangibil: fiecare individ are drep-

aici

deci datoria, de a nu-pi

mai manifesta

suferinta,

de a nu se mai entuziasma pentru nici eel mai mic ideal care nu se subsumeaza pacifismului sau moralei umanitare. Drept urmare, ura fata de celalalt este acum viclean disimulata, perversa pi cu atat mai de temut cu cat poarta masca devotamentului fata de victima. Daca ura fata de celalalt inseamna in primul rand ura fata de sine, ea are la baza, ca orice forma de masochism, negarea imaginara a

alteritatii.

In aceste con-

motiv pentru care intoleranta este generata de dorinta de a instaura asupra celuilalt coerenta suverana a unui sine narciditii, celalalt

este intotdeauna o victima,

17

La ce bun psihanaliza? sist, al

carui ideal ar

fi

acesta sa poata exista 9

De

ne-am

sa-1 distruga, inainte chiar ca

.

daca neurobiologia pare sa afirme ca toate tulburarile psihice sunt legate de o anomalie in funcfionarea celulelor nervoase, iar medicamentul adecvat este disponibil? De acum inainte nu se mai pune problema de a intra in conflict cu lumea, ci de a evita litigiul, aplicand o strategie de normalizare. Nu e deci de mirare ca raul, despre care se pretinde ca ce

ingrijora, totu^i,

este astfel exorcizat, revine in forta in sfera relatiilor sociale £i afective: recurgerea la irajional, cultul micilor di-

ferente, valorizarea vidului ^i a prostiei etc. Violenta cal-

mului 10

este uneori

mai redutabila decat dezlantuirea

Depresia, forma atenuata a vechii melancolii, domi-

na subiectivitatea contemporana, a^a secolului al XlX-lea isteria

domnea

cum

la sfar^itul

in Viena, prin cazul

Annei O v celebra pacienta a lui Josef Breuer, sau la Paris, cu Augustine, renumita nebunaa a lui Charcot de la v

spitalul Salpetriere. In ajunul mileniului trei, depresia a

devenit epidemia psihica a societatilor democratice, chiar in vreme ce tratamentele se Inmul|:esc pentru a-i oferi fiecarui consumator o solutie onorabila. Desigur, isteria n-a disparut, dar ea este din ce in ce mai mult traita ^i tratata ca o depresie. Or, aceasta inlocuire a unei gme 11 cu o alta nu este inocenta. 9

^ 11

Vezi in acest sens articolul edificator al Frangoisei Heritier, „Les matrices de 1 'intolerance et de la violence", De la violence II, Paris, Odile Jacob, 1999, pp. 321-345. Vezi Viviane Forrester, La violence du calme, Paris, Seuil, 1980. Se numeste paradigma cadrul de gandire, ansamblul de reprezentari sau modelul specific proprii unei epoci, pe baza carora se construieste reflectia. Fiecare revolutie stiintifica se traduce printr-o schimbare de paradigma. Cu toate acestea, in domeniul care ne intereseaza, in medicina, in psihiatrie si in psihanaliza, constituirea unei noi paradigme nu le exclude pe cele ale generatiei

18

Elisabeth Roudinesco

de o valorizare

Intr-adevar, substituirea este insotita

a proceselor psihologice

de normalizare,

in detrimentul

diverselor forme de explorare a incon^tientului. Tratat ca o depresie, conflictul nevrotic din zilele noastre pare sa

nu mai

Jina

de

nici

o cauzalitate psihica izvorata din

incon^tient. Si totu^i incon^tientul razbate la suprafaja

prin intermediul corpului,

mai numeroaselor

tenta tot

propun

opunand o puternica

sa-1 elimine.

discipline

£i

rezis-

practici ce-^i

De aici e^ecul relativ al terapiilor ce

se inmultesc neincetat. Zadarnic se apleaca cu

compa-

nu

reu^esc

siune

la

capataiul subiectului depresiv; ele

cauze ale amelioreze starea,

nici sa-1 vindece, nici sa identifice adevaratele

suferinfei sale. Ele

nu

fac decat sa-i

lasandu-1 sa spere la zile mai bune: „Depresivilor sufe-

de peste

reumatologul Marcel Francis Kahn, acesta este un lucru bine £tiut. Ceea ce se £tie insa mai putin este ca intalnim sindroame de conversie la fel de spectaculoase ca acelea observate de Charcot ^i Freud. Isteria a adus intotdeauna in primplan aparatul locomotor. Suntem surprin^i vazand in ce masura ea poate fi data uitarii; ^i in ce masura simpla ei evocare treze^te, in randurile personalului de ingrijire medical £i non-medical, nelini^te, refuz, chiar agresivitate faja de pacient, dar $i faja de eel sau cea care pune rinfa le vine

tot, scrie

acest diagnostic. 12

Se £tie ca inventarea de catre Freud a unei imagini noi a psihicului presupunea existenta unui subiect capabil sa interiorizeze interdictiile. Scufundat in incon^tient £i sfa^iat

de o con^tiinta vinovata, acest subiect,

precedente: ea le recupereaza, pentru a le da o noua semnificafie. Vezi Thomas Kuhn, La Structure des revolutions scientifiques (Chicago, 1962), Paris, Flammarion, 1970. 12 Marcel Francis Kahn, „De notre mai, personne ne s'en rit", in Autrement. Oedipe et les neurones, nr. 117, octombrie 1990, p. 171.

19

La ce bun psihanaliza? lasat

prada propriilor

sale pulsiuni

dupa moartea

lui

Dumnezeu, se afla intr-un permanent razboi cu el insu^i. De aid decurge concepfia freudiana despre nevroza, axata

pe discordie, angoasa,

eulpabilitate, disfunctii

sexuale. Or, tocmai aceasta viziune asupra subiectivitaatat

Jii,

de

caracteristica aparijiei societajilor democrati-

bazate ele insele pe confruntarea permanenta intre acela^i £i celalalt, tinde sa dispara din organizarea mentals contemporana in favoarea nojiunii psihologice de

ce,

personalitate depresiva.

Derivata din neurastenie, notiune abandonata de Freud, din psihastenia descrisa de Janet, depresia nu este nici nevroza, nici psihoza, nici melancolie, ci o entitate moale, ce trimite la o „stare" gandita in termeni de „oboseala", „deficit" sau „slabire a personalitajii". Succesul creseand al acestei desemnari indica in mod clar ca societatile democratice de la sfar^itul secolului al XX-lea au incetat sa mai privilegieze conflictul, perceput ca nucleu normativ al alcatuirii subiective. Altrel spus, conceptiei freudiene despre un subiect al inconstientului, consent de libertatea sa dar bantuit de sex,

mai psihologia individului depresiv care fuge de incon^tientul

moarte ca,

sau

^i

£i interdictii i-a

luat locul aceea,

cauta sa anihileze inauntrul sau esenfa oricarui

conflict 13

.

Eliberat de interdictii prin instaurarea egalitafii in

drepturi

£i

prin nivelarea condijiilor, depresivul de la

sfar^itul acestui secol a 13

mo^tenit o

dependent

adictiva

Marcel Gauchet a observat acest fenomen bucurandu-se ca poate anunfa astfel sfarsitul atotputerniciei model ului freudian. Vezi „Essai de psychologie contemporaine. 1: Un nouvel age de la personnalite", Le Debat, nr. 100, mai-august 1998. Filozoful Canadian Les Sources da moi. Charles Taylor a analizat si el acest fenomen La formation de Videntile moderne (1989), Paris, Seuil, 1998.

m

20

Elisabeth Roudinesco

fata

de lume. Condamnat

spective! revolutionare, el

epuizare prin absenta percauta in droguri sau in reli-

la

sau in cultul perfectiunii corporate, idealul unei fericiri imposibile: „Din acest motiv, constats Alain Ehrenberg, drogatul reprezinta azi figura simbolica folosita pentru a defini chipurile unui anti-sugiozitate, in igienism

nebunul era eel care ocupa acest loc. Daca depresia este povestea unui subiect de negSsit, dependenta de droguri este nostalgia unui subiect pierdut 14 In loc sa combata aceasta inchidere, care duce la abo-

biect. Inainte,

.

lirea subiectivitStii, societatea liberals

depresiva prefera

dezvolte logica. A^a se face ca in prezent, consumatorii de tutun, alcool £i medicamente psihotrope sunt sa-i

asimilati ei in^i^i

unor toxicomani, considerati periculo^i pentru £i pentru colectivitate. Or, printre ace^ti noi

„bolnavi", tabagicii presivi carora

li

^i alcoolicii

se prescriu

sunt

tratafi

ca ni^te de-

medicamente psihotrope.

Oare ce medicamente pentru spirit vor trebui inventate in viitor pentru a trata dependenta celor ce se vor fi vindecat de alcoolism, de tabagism sau de vreo alta dependents (sex, mancare, sport etc.) inlocuind un abuz cu tin alt

abuz?

Alain Ehrenberg, La Fatigue d'etre soi, Paris, Odile Jacob, 1998, p. 17. Sa no tarn de asemenea ca doctorul Lowenstein, specialist in toxicomani e si director al centrului Monte-Christo de la spitalul Laennec, a emis ipoteza unei legaturi structurale intre sportul de performanta, depresia si dependenta de un drog (dopaj): „De ce este oare atat de greu pentru sportivi sa intrerupa practicarea sportului? Pentru ca acesta juca rolul unui pansament antidepresiv si anxiolitic. Au atatea lucruri de facut, sa se antreneze, sa se alimenteze, sa ia vitamine [...]. Cand acestea sunt inlaturate, sportivul se regaseste in fata celui mai greu lucru: acela de a reincepe sa gandeasca." {Liberation din 12 octombrie 1998.)

2

Medicamentele pentru

spirit

—

prin de substantele chimice sau 1950, Incepand au adus modificari in peisajul nepsihotrope bunieL Ele au golit azilurile £i au inlocuit cama^a de forta terapiile de $>oc cu plicul de medicamente 1 De$i nu vindeca nici o boala de nervi sau mintala, ele au revolutionat reprezentarile despre psihic, fabricand un om noti, neted £i lipsit de umoare, epuizat de sfortarea de a evita pasiunile, ru^inat ca nu corespunde idealului care i se propune. Prescrise atat de medicii generali^ti, cat $i de speciali^tii in psihopatologie, medicamentele psihotrope au unefect de normalizare a comportamentelor £i de suprimare a celor mai dureroase simptome ale suferinjei

—

.

psihice, fara a deslu^i insa semnificatia acestora.

Medicamentele psihotrope

se impart in trei categorii:

psiholepticele, psihoanalepticele, psihodislepticele. In

prima categorie intalnim hipnoticele, care trateaza burarile somnului, anxioliticele *

£i

tul-

tranchilizantele, care

qui out change lafolie, Paris, Laffont, 1981; Michel Reynaud si Andre Julien Coudert, Essai sur I'art therapeutique. Du hon usage des p?sychotropes, Paris, Synapse-Frison Roche, 1987. Vezi Jean Thuiller, Les dix

arts

22

Elisabeth Roudinesco

suprima semnele angoasei, diferitelor nevroze;

psihoticele),

ale anxietafii, ale fobiei $i ale

in fine, neurolepticele (sau anti-

£i,

medicamente

specifice psihozei ?i tuturor

formelor de delir cronice sau acute. In cea de-a doua categorie sunt reunite stimulentele £i antidepresivele, iar in cea de-a treia medicamentele halucinogene, stupe-

de umoare. Initial, psihofarmacologia i-a adus omului un plus de libertate. Puse in circulate in 1952 de catre doi psihiatri francezi, Jean Delay $i Pierre Deniker, neurolepticele i-au redat nebunului vorbirea. Ele au facut posibila fiantele £i regulatoarele

reintegrarea sa in societate. Gratie

bare

tratamentele bar-

abandonate. Cat despre anxioliantidepresive, acestea le-au adus mai multa lini^-

^i

tice £i

au

lor,

ineficace

fost

te nevroticilor £i depresivilor.

Cu

toate acestea, ca

urmare a increderii prea mari in

puterea pofiunilor sale, psihofarmacologia a sfar^it prin a-^i pierde o parte din prestigiu, in ciuda extraordinarei

Ea a izolat de fapt subiectul intr-o noua forma de alienare, avand pretentia de a-1 vindeca de insa^i esen£a conditiei umane. In plus, ea a alimentat, prin iluziiile sale, £i un nou irationalism. Caci cu cat se a^teapta mai mult ca suferinta psihica sa ia sfar^it prin inghijirea de pilule, care nu fac niciodata altceva decat sa inlature ni^te simptome sau sa transforme o personalitate, cu atat subiectul, dezamagit, se orienteaza ulterior sale eficacitafi.

catre tratamente corporate sau magice.

Nu e deci de mirare ca excesele farmacologiei au fost denuntate chiar de catre aceia care o elogiasera £i care astazi cer ca medicamentele spiritului sa fie administrate intr-un mod mai rational ^i coordonat cu alte forme

de tratament: psihoterapia $>i psihanaliza. Jean Delay, unul dintre principalii reprezentanji francezi ai psihiatriei biologice, exprimase deja aceasta pa-

23

La ce bun psihanaliza? rere in 1956,

in psihiatrie, cat o

cand afirma: „Este cazul sa reamintim medicamentele nu reprezinta

components

ca,

a tratamentului unei boli mintale £i

ca tratamentul de fond ramane psihoterapia.

Cat despre inventatorul

lor,

//

Henri Laborit, acesta a

sustinut intotdeauna ca psihofarmacologia

nu

reprezin-

prin ea insa^i, solufia tuturor problemelor: „De ce ne bucuram ca dispunem de psihotrope? Pentru ca societata,

de nesuportat. Oamenii nu mai pot sa doarma, sunt angoasaji, au nevoie sa fie calmafi, in marile aglomerari urbane mai mult decat in alte parti. Mi se repro^eaza uneori ca am inventat cama^a de tea in care traim este

forta chimica. Fara indoiala, insa cei care-mi fac acest re-

pro^ au uitat vremurile cand, fiind medic de garda in cadrul Marinei, in tram cu un revolver in pavilioanele cu bolnavi agitati, insojit de doi infirmieri zdrahoni, pentru ca bolnavii se zbateau in cama^ile de for£a, transpirand ^i urland [...]. Omenirea, in cursul evolutiei sale, era silita sa treaca prin etapa drogurilor. In absenta psihotropelor, s-ar fi produs poate o revolts in con^tiinj:a umana spunand: «A devenit insuportabil!», in vreme ce, datorita psihotropelor, am putut suporta in continuare. In viitorul indepartat farmacologia va prezenta, poate, mai pu^in interes, exceptand, poate, traumatologia, ^i

Cu

putem chiar

anticipa disparijia ei 2 ."

toate acestea, in zilele noastre psihofarmacologia

a devenit, fara voia lism.

ei,

Ea permite intr-adevar tuturor medicilor

special generali^tilor tot felul 2

stindardul unui soi de imperia-

de

—

$i

in

— sa abordeze in aceea^i maniera

afectiuni, fara sa se £tie vreodata ce trata-

Jean Delay, ^Allocution finale au colloque international sur la chlorpromazine et les medicaments neuroleptiques en psychiatric", L'Encephale, volumul XLV, 4, 1956, pp. 1-81. „Dialog cu Henri Laborit", in Antrement, op. cit. p. 236. f

24

Elisabeth Roudinesco

ment

li

lancolii

s-ar potrivi. Astfel, psihoze, nevroze, fobii,

me-

depresii sunt tratate de catre psihofarmacolo-

gie ca tot atatea stari anxioase consecutive pierderii

unei fiinte dragi, unor accese de panica trecatoare, sau unei nervozitaji extreme cauzate de un mediu inconjurator dificil: „Medicamentul psihotrop nu a devenit ceea ce este, scrie Edouard Zarifian, decat pentru ca a aparut intr-un moment potrivit. El a devenit atunci simcea care explica ira£ionalul bolul ^tiintei triumf atoare ^i vindeca ceea ce este imposibil de vindecat [...]. Psihotropul simboliza triumful pragmatismului £i al materialismului asupra cetoaselor elucubrafii psihologice ^i filosofice care incercau sa impresoare omul 3 /'

—

Ideologia medicamentelor este atat de puternica, incat, atunci cand pretinde ca-i reda unui barbat atribute-

ea starne^te un val de nebunie. Astfel, un subiect care se crede impotent va lua Viagra4 pentru a pune capat angoasei sale, fara a afla vreodata care este cauza psihica a simptomului de care sufera, in timp ce, pe de alta parte, un barbat al carui membru este intr-adevar anemiat va lua £i el acela^i medicament pentru a-§i imbunatati performance, dar fara a identifica vreodata cauza organica a impotenfei sale. Acest lucru este valabil £i in cazul folosirii de anxiolitice ^i antidepresive. Cutarei persoane „normale" lovita de o serie de nepierderea unei fiinte apropiate, abandon, £onorociri i se va prescrie, in caz de angoasa sau maj, accident le virilitajii sale,

—

3

4

—

Psihiatrul francez Edouard Zarifian a denunjat excesele psihofarmacologiei in Le prix du bien-etre. Psychotrope et societe, Paris, Odile Jacob, 1996. Vezi si Des paradis plein la the (1994), Paris, Odile Jacob, 1998, col. „Opus", p. 73. Comercializata in 1998 sub denumirea de „pilula fericirii", initial in Statele Unite, iar apoi in restul lumii, Viagra este un vasodilatator non afrodiziac fara efect asupra apetitului sexual. El nu actioneaza decat asupra disfuncfionalitajilor de erectie datorate

unor cauze organice determinate.

La ce bun psihanaliza?

medicament ca cutarei alte persoane care nu se confrunta cu nici o drama, dar care prezinta tulburari identice din cauza structurii sale psihice melancolice sau depresive: „CaJi medici, scrie Edouard Zarifian, nu prescriu un tratament antidepresiv unor oameni care sunt pur £i simplu tri^ti £i dezabuzaji £i care, din cauza anxietajii, adorm mai greu ca de obicei5 !" Isteria de altadata era expresia unei contestari a de doliu,

acela^i

oranduirii burgheze, care trecea prin corpul femeilor. Acestei revolte neputincioase, dar extrem de semnificativa prin continuturile ei sexuale,

valoare emancipatoare de pe

urma

Freud careia

i-a atribuit

o

au beneficiat

La o suta de ani de la acest gest inaugural, asistam la o regresie. In tarile democratice lucrurile se petrec ca £i cum nici o rebeliune nu ar mai fi posibila, ca $i cand ideea insa^i de subversiune sociala, sau fie £i toate femeile.

numai

devenit iluzorie, ca ^i cum conigienismul caracteristice noii barbarii a

intelectuala, ar

formismul

£i

bio-puterii 6 ar

fi

fi

ca^tigat partida.

tului si neputinta sexuala,

La zece ani de

de

aici

De

aici tristetea sufle-

paradigma depresiei 7

la sarbatorirea la

.

scara mondiala a bi-

centenarului Revolujiei franceze, idealul revolutionar tinde sa dispara din discursuri

£i

reprezentari.

tea el oare sa exercite aceea^i fascinatie

dului Berlinului 5 6

Edouard

£i

dupa

Mai pu-

dupa caderea zi-

e^ecul sistemului comunist?

Zarifian, Des paradis..., op.

cit.,

p. 32.

Michel Foucault a denumit bio-putere politica ce pre tinde sa stapaneasca corpul si spiritul in numele unei biologii erijata in sistem totalizant menit sa ia locul religiei. Vezi Michel Foucault, II faut defendre la societe. Cours du College de France, Paris, Gallimard, Seuil,1976.

7

Nu se vorbeste indeajuns despre faptul ca antidepresivele

secundar o scadere a apetitului sexual. La unii barele provoaca fenomene de impotenta.

seori ca efect bati,

au de-

Elisabeth Roudinesco

26

Daca emergenta paradigmei depresiei inseamna victoria revendicarii unei norme asupra valorizarii conflictului, inseamna ca psihanaliza a pierdut ceva din forj?i

de subversiune. Dupa ce, de-a lungul intregului secol XX, a avut o contribute insemnata nu numai la emanciparea femeilor ^i a minoritajilor oprimate, ci £i la inventarea de noi forme de libertate, ea a fost izgonita, ca ^i isteria, din locul central pe care-1 ocupa atat in £tiintele cu scop terapeutic $i clinic (psihiatria, psihoterapia, psihologia clinica), cat ^i in disciplinele majore pe care se considers ca le-a imbogajit (psihologia, psihopata ei

tologia).

Paradoxul acestei noi

consta in aceea ca, de acum inainte, psihanaliza este confundata cu ansamblul de practici asupra carora i^i exercitase candva suprematia. Dovada folosirea generalizata a prefixului „psi" situajii

pentru a desemna deopotriva

£i

trecand peste ceea ce

desparte diversele tendinte, £tiinja spiritului

£i

practici-

terapeutice legate de aceasta.

le

Cuvantul „psihanaliza" ^i-a facut aparitia in 1896 intr-un text al lui Sigmund Freud redactat in limba franceza. Cu un an inainte acesta publicase, impreuna cu prietenul sau Josef Breuer, celebrele Studii asupra

8 isteriei , lu-

crare in care era prezentat cazul unei tinere evreice vie-

neze, care suferea de o boala stranie de origine psihica, in care erau puse in scena fantasme sexuale prin inter-

mediul contorsiunilor corporale. Pacienta se chema Bertha Pappenheim, iar medicul sau curant, Breuer, care o trata prin metoda numita „cathartica", ii daduse numele de Anna O. Povestea acestei paciente a devenit legendara, caci Annei O., adica unei femei £i nu unui

— 8

1

Sigmund Freud

Josef Breuer, Studien uber Hysterie (1895), versiunea franceza, Paris, PUF, 1956. si

27

La ce bun psihanaliza?

om de ^tiinta,

i

s-a atribuit inventia

metodei psihanaliti-

baza cuvantul, o curS in care verbalizarea suferintei, gSsirea cuvintelor potrivite pentru a o exprima, permite daca nu vindecarea acesteia, eel pu£in con^tientizarea originii sale, $i deci asumarea sa. Consultand arhivele, istoricii moderni au demonstrat ca in celebrul caz al Annei O., prezentat de Freud £i Bre-

ce:

o cura ce are

la

uer ca fiind prototipul vindecarii cathartice, nu s-a reu£it, de fapt, vindecarea pacientei. In orice caz, Freud Breuer au hotSrat sS publice povestea acestei femei £i sa o expuna ca pe un caz princeps, in scopul de a-^i revendica mai convingator, fata de psihologul francez Pierre Janet, intaietatea descoperirii metodei cathartice9 Cat despre Bertha Pappenheim, chiar daca nu s-a vindecat de simptomele bolii sale, ea a devenit, fSra doar £i poate, o alta femeie. Militants feminists, pioasS £i rigida, ea $i-a dedicat viaj:a orfanilor ^i victimelor antisemitismului, farS sa aduca vreodata vorba despre tratamentul psihic pe care-1 urmase in tinerefe £i care fScuse din ea un mit. Aclamata in manierS hagiograficS de cStre mo^tenitorii lui Freud, Anna O. a redevenit deci Bertha sub pana istoriografiei savante. Reluandu-^i postum adevarata identitate, ea ^i-a regSsit adevaratul destin, acela al unei figuri feminine tragice de la sfar^itul secolului al XlX-lea, care a dat un sens vietii sale consacrandu-se unei cauze nobile. Chiar ^i a^a, Bertha a ramas .

acel personaj legendar a cSrui revolts o salutasera Bre-

uer 9

^i

Freud.

Vezi Ernest Jones, La vie et Vceuvre de Sigmund Freud, vol. I: 1856-1900 (New York, 1953); Paris, PUF, 1958; Henri F. Ellenberger, Histoire de la decouverte de V inconscient (New York, Londra, 1970, Villeurbanne, 1974), Paris, Fayard, 1994 si Medecines de lame. Essais d histoire de la folie et des guerisons psychiques, Paris, Fayard, 1995; Albrecht Hirschmiiller, Josef Breuer (Berne, 1978), Paf

ris,

PUF, 1991.

28

Elisabeth Roudinesco

In timp ce corpul femeilor a devenit depresiv, iar ve-

chea frumusete convulsiva a isteriei, atat de admirata de suprareali^ti, a facut loc unei nosografii 10 insignifianpsihanaliza este £i ea atinsa de acela^i simptom £i pare a nu mai fi adaptata societatii depresive, care prete,

fers in locul ei psihologia clinica.

de

Ea tinde

sa devina o

o psihanaliza pentru psihanali^ti. In 1998, Jean-Bertrand Portalis a constatat acest fapt cu amaraciune: „In curand psihanaliza nu va mai interesa decat un segment din ce in ce mai restrans al populatieL Oare pe canapelele psihanali^ilor nu vor mai disciplina

notabilitati,

sta decat psihanali^ti 11 ?

Cu cat institutive psihanalitice

se faramiteaza,

cu cat

psihanaliza este mai prezenta in diferitele sfere ale societatii, cu atat mai mult ea serve^te drept referinfa istorica acestei psihologii clinice care totu^i i-a luat locul.

Limbajul psihanalizei a devenit un idiom comun, folosil atat de mase, cat £i de elite, £i in orice caz de to{i

de pe continentul „psi". In zilele noastre nimeni nu mai este strain de vocabularul freudian: fantasma, supraeu, dorinta, libido, sexualitate etc.

practicienii

Pretutindeni psihologia este suverana, dar farmacologia ii face pretutindeni concurenta, intr-atat incat

ajunge sa fie ea insa^i folosita ca o tableta. In acest sens, Jacques Derrida a accentuat pe drept cuvant, intr-un text recent, ca psihanaliza este asimilata in zilele noastre

cu un „medicament perimat alungat in fundul depozi-

^

Nosologia este disciplina care studiaza trasa turtle distinctive ale bolilor in vederea unei clasificari. Nosografia este disciplina care

ocupa de

clasificarea si descrierea bolilor. 11 Cent ons apres, Jean-Luc Donnet, Andre Green,

se

Jean Laplanche,

Jean-Claude Lavie, Joyce McDougall, Michel de M'Uzan,

J.-B.

Pontalis, Jean-Paul Valabrega, Daniel Wildldcher, convorbiri cu Patrick Frote, Paris, Gallimard, 1998, p. 525. Legat de subiectul institujiilor psihanalitice, vezi partea a treia a acestei carti, capitolu!4.

29

La ce bun psihanaliza? tului unei farmacii: «Se poate administra in caz

de ur-

gen£a, sau in lipsa de altceva, dar intre timp s-au inven-

mai bune 12 .»" Este £tiut totu^i ca medicamentul in sine nu se opune tratamentului prin cuvant Franta este actualmente tara din Europa cu eel mai ridicat consum de psihotrope (cu

tat

lucruri

unde, in acelaji timp, psihexcepfia neurolepticelor) analiza s-a implantat eel mai bine, atat pe cale medicala £i

terapeutica (psihiatrie, psihoterapie), cat

$i

pe cale

culturala (literatura, filosofie). Incat, daca psihanaliza se

vede azi concurata de psihofarmacologie este £i pentru ca in^isi pacientii, supu^i barbariei biopoliticii, pretind de acum ca simptomele lor psihice sa aibd o cauzalitate

De

simt deseori desconsiderati atunci cand medicul incearca sa le indice o alta modalitate de abordare 13 In consecin^a, antidepresivele sunt cele mai prescrise medicamente din categoria psihotropelor, fara a putea afirma ca numarul starilor depresive este in cre^tere. Pur £i simplu medicina actuala se adapteaza £i ea la paradigma depresiei. Drept urmare, ea trateaza aproape toate suferinjele psihice ca $i cum ar fi vorba deopotriva de stari anxioase £i depresive 14 Dovada o constituie mai multe studii aparute in 1997 in Bulletin de VAcaorganica.

altfel ei se

i

.

.

12

Jacques Derrida, Resistances de

la

psychanalyse, Paris, Galilee, 1996,

p. 9.

Astfel, in Statele Unite s-a inventat o

semna

isteria

:

noua epidemie pentru

a de-

sindromul de oboseala cronica. Inrudit cu concep-

de persona litate multipla (vezi capitolul 3), acest sindrom se trateaza cu medicamente, iar medicii afirma ca este provocat de un virus inca necunoscut Vezi Elaine Sholwater, Hysteries Hysterical Epidemics and Modern Culture, New York, Columbia Univertul

:

sity Press, 1997. 14 In Franfa,

7%

din populate consuma tranchilizante si hipnotice, iar 22% antidepresive, aceasta ultima cifra fiind in continua crestere. In Statele Unite, psihostimulatorii indeplinesc aceeasi functie ca si antidepresivele in Franfa. Consumul de neuroleptice

—

Elisabeth Roudinesco

demie nationale de medecine: „Prescrise actualmente in cea

mai mare parte de

catre generali^ti, scrie Pierre Juillet,

antidepresivele par sa se adreseze diverselor categorii

de tulburari de dispozitie sufleteasca, de cele mai multe ori intr-o maniera adecvatS, dar in conditiile existentei a trei tendinte: pe de o parte, in pofida progreselor indiscutabile realizate mai ales de confratii no^tri generali^ti in domeniul de diagnosticare £i terapeutic, ele sunt prescrise in aproximativ jumatate din cazuriie de stari depresive recenzate

pe de ^i

alta parte

la

nivelul populajiei totale in general;

asistam

la

a medicalizarii acesteia

o definire [...].

largita a depresiei

S-ar zice ca evolutia so-

cio-culturala actuals contribuie parca la cresterea

numS-

mod

curent

rului

de persoar\e obi^nuite, desemnate in

drept nevrozate-normale, fata

la

care pragul de tolerantS

de inevitabilele suferinte de

zi

cu

zi,

greutati $i in-

cercSri ale vietii a scSzut 15 ." r

Toate studiile sociologice indica de asemenea ca societatea depresiva are tending de a sfarama esenja re-

umane. Sunt numero^i subiectii care, osciland teama de dezordine £i valorizarea unei competiti-

zistentei intre

bazate exclusiv pe reu^ita materials, prefera sS se dedea mai degrabS consumului de substante chimice,

vitati

decat sa discute despre suferintele lor intime. Puterea (rezervate psihozelor) este stabil in aproape toate tarile, dar se anticipeaza o usoara crestere in anul 2000, o data cu aparijla a noi molecule mai performante. Vezi Marcel Legrain, Therese Lecomte, „ La consommation des psychotropes en France et dans quelques pays europeens", Bulletin de VAcademie nationale de medecine, 181, 6, pp. 1073-1087, sedinfa din 17 iunie 1997. Vezi si Philippe Pignarre, Puissance des psychotropes, pouvoir des patients, Paris, PUF, 1999. 15 Pierre Juillet, „La societe avant et depuis l'introduction des medicaments psychotropes en therapeutique", Bulletin de VAcademie nationale de medecine, 181, 6, pp. 1039-1046, sedinfa din 17 iunie 1997.

La ce bun psihanaliza?

31

medicamentelor spiritului este astfel simptomul unei modernitati care tinde sa suprime in om nu numai dorinta de libertate, ci insasi ideea de a infrunta incercarile vietii.

In acest caz tacerea este preferata limbajului,

de ru^ine. generator de angoasa Daca pragul de toleranja al pacienjilor a scazut £i dorinta lor de libertate s-a mic^orat, acela^i lucru este valabil in cazul medicilor care prescriu anxiolitice £i antidepresive. O ancheta recenta publicata de ziarul Le

Monde 16

numero^i medici generali^ti francezi, in principal cei ce se ocupa de urgente, nu o due mai bine decat pacientii lor. Nelini^titi, nefericiti, hartuiti de laboratoare £i incapabili sa vindece, ba uneori chiar £i sa arata ca

apiece urechea la suferinjele psihice care

de

zi,

meze

nu mai cererii

ii

au, se pare, alta solutie decat

cople^esc zi confor-

masive de medicamente psihotrope. Cine

ar indrazni sa-i

condamne?

Vezi Le Monde din 22 decembrie 1998, „Les medecins en etat d'urgence. Bo ire toute 1'angoisse des patients".

3

Sufletul

nu

nu

un

lucru

de mirare ca psihanaliza permanent atacata de catre un discurs tehni-

aceasta situatie,

Ineste

este

e

invoca intr-una pretinsa

cist care

ei „ineficacitate

"

experimental^ Dar despre ce ^ineficacitate" este vorba? Trebuie oare sa-1 credem pe Jacques Chirac atunci observat efectele psihanalizei fara a cand constata: „ fi convins a priori, a^a incat ma intreb daca nu cumva ea tine in realitate mai mult de chimie decat de psiholo.

Am

gie "?

Sau mai degraba pe Georges Perec, care i^i descrie propria experienta pozitiva de tratament, sau tot a^a pe Frangoise Giroud cand afirma: „Analiza este didureroasa. Dar cand povara cuvintelor refulate, ficila 1

a conduitelor compulsive, a aparentelor care trebuie sal-

vate devine zdrobitoare, cand imaginea despre sine de-

vine de nesuportat, ea este remediul de care avem nevoie. Cel putin eu una am incercat-o £i pentru aceasta ii voi fi ve^nic recunoscatoare lui Jacques Lacan [...]. Sa nu-ti 1

mai

fie

Pierre Jouve

ru^ine de tine insuti, inseamna sa atingi si

Carrere, 1987.

Ali Magoudi, Jacques Chirac, portrait

total,

li-

Paris,

La ce bun psihanaliza?

33

Aceasta este invajatura pe care o psihanaliza bine practicata o ofera celor care-i cer sprijinul 2 ." Incepand din 1952, in Statele Unite s-au efectuat numeroase anchete, in scopul de a evalua validitatea cure-

bertatea

[...].

lor psihanalitice $i a psihoterapiilor. Principala dificulta-

consta in alegerea parametrilor. Mai intai a trebuit testata diferenta dintre absenta ^i existenta unui tratament, pentru a se putea compara efectul trecerii timpului (sau evolutia spontana) cu eficacitatea curei. Ulterior, a fost necesara aplicarea principiului alianj:ei terapeutice (sugestie, transfer etc.) pentru a intelege de ce unii terapeuti, indiferent de competentele lor, se infelegeau de minune cu anumiji pacienfi, iar cu altii deloc. In fine, a fost indispensabil sa se tina seama de subiectivitatea persoanelor interogate. De unde ideea de a pune sub semnul intrebarii autenticitatea marturiilor lor ^i de a suspecta influenta terapeutului. te

In toate cazurile studiate, pacientii

nu spuneau

nici-

odata ca au fost vindecati de simptomele lor, ci transformati (in proportie de 80%) de catre experienta curei. Altfel spus, atunci cand aceasta se dovedea benefica, ei dobandeau o stare de bine interior sau o ameliorare in re-

cu ceilalti, atat in sfera sociala si profesionala, cat £i pe plan amoros, afectiv £i sexual. Pe scurt, toate aceste anchete au demonstrat extraodinara eficacitate a ansamblului de psihoterapii. Totu^i, nici una dintre ele nu a putut dovedi statistic superioritatea sau inferioritatea psihanalizei fata de alte tratamente 3 lative

.

2

Georges Perec, Penser/classer, Paris, Hachette, 1995. Francoise Giroud, Le Nouvel Observateur nr. 1610, 14-20 septembrie 1995. Vezi in acest sens H. J. Eysenck, „The effects of Psychotherapy. An evaluation", journal of Consultation and Psychology, nr. 16, 1952, pp. 319-324; Clark Glymour, „Freud, Kepler and the Clinical Evidence", in Richard Wolheim (ed.), Freud, New York, Anchor Bo,

3

34

Elisabeth Roudinesco

Marele neajuns al acestor evaluari consta in aceea ca au totdeauna la baza un principiu experimental prea pufin adaptat la situatia de tratament. Ele fie fac dovada ca este suficient ca o persoana suferinda sa consulte o perioada de timp un terapeut pentru ca starea ei sa se amelioreze,

poate

fi

fie lasa

sa se inteleaga ca subiectul interogat

de catre terapeutul sau, fiind astfel de tip placebo. A^adar, evaluarea nu-

influentat

victima unui efect mita „experimentala" a rezultatelor terapeutice nu prea are valoare in psihanaliza, tocmai pentru ca refuza ide-

ea insa^i ca s-ar putea face o experimentare prin astfel de anchete: ea reduce intotdeauna sufletul la un lucru. Intrebat despre acest subiect in 1934 de catre psihologul Saul Rosenzweig, care ii prezentase ni^te rezultate experimentale cfe demonstrau validitatea teoriei refularii, Freud s-a aratat sincer £i prudent. El nu a respins ideea experimentarii, subliniind insa ca rezultatele obji-

nute erau deopotriva superflue $>i redundante avand in vedere abundenja de experience clinice deja temeinic statornicite de catre psihanaliza ^i cunoscute de numeroase publicari de cazuri4 Unui alt psiholog american care .

soare" libidoul

dea unitajii raspuns astfel:

^i

(un freud), el i-a materie de fizica

sa

nu sunt

propunea sa „made masura numele sau ^Cuno^tinjele mele in ii

suficiente ca sa pot emite o ju-

oks, 1974. Bertrand Cramer, „Peut-on evaluer les effets des psychoth£rapies?", Psychotherapies, vol. XIII, 4, 1993, pp. 217-225;

4

Adolf-Ernst Meyer, „Problemes des etudes sur l'efficacite du processus psychotherapique", ibid., vol. XVI, 2, 1996, pp. 87-93; Daniel Widlocher si Alain Braconnier (ed.), Psychanalyse et psychotherapie, Paris, Flammarion, 1996. Vezi si sondajul efectuat in 1980 de catre Le Nouvel Observateur, privind opiniile francezilor despre psihanaliza, nr. 807, 28 aprilie-4 mai 1980. Saul Rosenzweig, „An experimental study of memory in relation to the theory of repression", British journal of Psychology , nr. 24, 1934, pp. 247-265.

35

La ce bun psihanaliza? decata avizata in acest sens. Dar, cu permisiunea neavoastra,

am

sa

numele meu. Sper

va rog sa nu daji sa

mor inainte

masurat5 ." Cat prive^te modul in care au

unitajii

dum-

de masura

ca libidoul

meu

sa

fi

fost

acestea trebuie criticate.

le,

efectuate cu seriozitate,

facut de

mai

asemenea obiectul

fost efectuate anchete-

Daca unele din

ele

au

fost

ales in Statele Unite, ele

au

numeroase controverse.

a

Altele ne apar in prezent ca fiind de-a dreptul ridicole.

determinau deseori raspunsurile, a^a cum o demonstreaza protocoalele numite „experimentale", care constau, de exemplu, in a testa existenja complexului lui Oedip intreband copii intre 3 £i 9 ani daca simt sau nu o ostilitate fata de parintele de sex opus. Se intelege de la sine ca, in asemenea conditii, copiii au raspuns, aproape in totaIntr-adevar, se constats ca intrebarile puse

sunt „foarte draguti" 6 In zilele noastre psihanaliza pare cu atat mai atacata, cu cat a cucerit lumea prin singularitatea unei experience subiective care plaseaza incon^tientul, moartea £i selitate, ca parintii lor

.

xualitatea in centrul sufletului

omenesc

In Franta exista puzderie de dosare inspirate de dis-

cursul neuro^tiintelor,

al

cognitivismului sau al geneti-

de a se razboi cu gandirea freudiana. Pana in 1995, titlurile erau mai degraba neutre $i cu trimitere la actualitatea politica sau la chestiuni de ordin practic: „Special Freud, marxismul se prabu^e^te, psihanaliza rezista", sau chiar: „Aveti nevoie de o

cii,

5

al caror

unic

tel este

Vezi Fritz Wittels, Freud

et la

femme-enfant, Les memoires de Fritz

Wittels (1995), text stabilit de Edward Timms, urmat de Sigmund Freud, Vhomme, la doctrine, Vecole (Viena, 1924, Paris, 1929), Paris, 6

PUF, 1999, pp. 172-173. Aceasta este metoda pe care o aplica doi psihologi elvetieni de limba germana, Werner Greve si Jeanette Roos, in Der Untergang Hans Huber, 1996. des Odipus-komplexes, Bern Verlag

—

36

Elisabeth Roudinesco

psihanaliza?" 7

.

Mai

tarziu, tonalitatea a devenit net

anti-freudiana: „Freud: geniu sau impostor?" 8 , „Trebuie ars Lacan?", „Stiinta versus

Freud" 9

.

cu atentie intervenjiile reunite sub dai seama ca ele spun de fapt cu totul

Totu^i, citind

aceste

titluri, ijl

altceva. In general aceste dosare li^ti

de

dau cuvantul

la specia-

tot felul (psihologi, psihanali^ti, psihiatri, psiho-

terapeuji, neurologi, neurobiology intelectuali etc.) iar

dialogul se infiripa, uneori intr-o maniera destul de simplista (pro sau contra Freud

sea

si

£i

dintr-o perspective critica

psihanaliza) dar ade£i

pastrand respectul

pentru diferitele discipline. In majoritatea cazurilor, oamenii de ^tiinta dau dovada de prudenta. In afara cator-

va

ireductibiii. cercetatorii intrebati

ta dornici sa Si totu^i,

Ce

i

nu

se arata nicioda-

„arda" nimic.

de ce

starne^te psihanaliza atata oprobriu?

s-a intamplat, oare,

de a ajuns sa

fie

in acela^i timp

prezenta in dezbaterile despre viitorul omului, dar atat de putin atragatoare in ochii celor care o privesc ca fiind

demodata

invechita, 7