Kierkegaard (Maestrii spiritului) [PDF]

Zitiervorschau

PATRICK GARDINER este profesor de filozofie la Magdalel'l College. Oxford.

PATRICK GARDINER

Kierkegaard Traducere din engleză de LAURENŢIU ŞTEFAN-SCALAT

HUMANITAS BUCUREŞTI

,-i

Coperta seriei

IOANA DltAGOMIRESCU MARDARE

PATRICK GARDINER

KIERKEGAARD © Patrick Gardiner, 1988 This translation of KIERKEGAARD, originally published in English in 1988, is published by arrangement with Oxford University Press. Traducerea lucrării KIERKEGAARD, publicată iniţial în engleză în anul 1988, apare cu acordul Oxford University Press.

© HUMANITAS, 1997, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-28,"""0709-1

Prefaţă

Întinderea şi diversitatea producţiei literare a lui Kierkegaard fac ca sarcina de a oferi o scurtă intro­ ducere în gîndirea lui să nu fie uşoară. Dar, decît să încerc să o acopăr în toate aspectele sale, am simţit că ar fi mai bine să-mi concentrez atenţia în special asupra acelora strîns legate de preocupările culturale şi in­ telectuale ale perioadei în care a trăit el. Printre altele, am căutat să schiţez consideraţiile care l-au condus către propriile sale poziţii distinctive privind statutul eticii şi al religiei, indicînd în acelaşi timp cîteva din modalităţile prin care el a exercitat o influenţă impor­ tantă, chiar dacă tîrzie, asupra istoriei ulterioare a idei­ lor. Ac eastă restringere tematică nu putea fi făcută, totuşi, fără omiterea din discuţie a multora din lucră­ rile sale, inclusiv a acelora în care se ocupă într-un mod foarte direct de natura vieţii religioase aşa cum credea el că trebuie înţeleasă. O parte a Capitolului 4 este extrasă din materialul unei conferinţe ţinute la Academia Britanică în unnă cu cîţiva ani: ea apare aici într-o fonnă modificată şi considerabil revizuită.

Abrevieri

În referirile la lucrările lui Kierkegaard am utilizat unnătoarele abrevieri: CA

The Concept ofAnxiety, tr. R. Thomte şi A. B. An­

derson (Princeton University Press, Princeton, 1980)

CUP Concluding Unscientific Postscript, tr. D: F. Swen­ son şi W. Lowrie (Princeton University Press, Princeton, 1941) EO

Either/Or, 2 vol., tr. D. F. şi L. M. Swenson şi W. Lowrie (Princeton University Press, Princeton,

1959)

FI'

Fear and Trembling şi Repetition, tr. H. V. şi E. H. Hong (Princeton University Press, Princeton, 1983)

J

The Journals of Soren Kierkegaard,

tr.

A. Dru

(Oxford University Press, Londra, 1938)

PA

The Present Age, tr. A. Dru (Fontana Library,

Londra, 1962)

PF

Philosophical Fragments, tr. D. F. Swenson, rev. H. V. Hong (Princeton University Press, Princeton,

1962)

PV

The Point of View of my Work as an Author, tr.

W.

Lowrie (Harper and Row, New York, 1962)

7

KIERKEGAARD

SD

The Sickness unto Death, tr. H. V. şi E. H. Hong

SLW

Stages on Life's Way, tr. W. Lowrie (Schocken

(princeton University Press,

Books, New Yorlc, 1967)

Princeton, 1980)

1

Viaţa şi personalitatea

Nu de puţine ori, Kierkegaard a asemănat geniul cu vijelia care se ridică din direcţia contrară vmtului. Fie c ă se gîndea în parte la el cînd făcea o asemenea afirmaţie , fie că nu, comparaţia pare, dacă ne gîndim retrospectiv la parcursul său intelectual, foarte potrivită.

Asemenea lui Marx şi Nietzsche, el apare

ca unul din rebelii şi iconoclaştii rem arcabili ai se ­

colului al XIX-lea, gînditori care îşi elaborau lucră­ rile tocmai pentru a denunţa prejudecăţile şi convenţiile dominante ale epocii şi ale căror contribuţii cruciale

au

fost rec unoscute

abia după moarte .

În·cazullui Kierlcegaard, recunoaşterea a venit chiar foarte tîrziu. El a scris în daneză, dar nici pentru con­

temporanii lui danezi el nu era

-

cel puţin, aşa îşi

închipuia - decît o figură "superfluă", căci aceşti a fie nu citeau ceea ce scria, fie, dacă o făceau, inţele­ geau greşit semnificaţiile subiacente . Chiar şi atunci

cînd, nu mult după moartea lui în 1855, au apărut primele traduceri germane, impactul lor iniţial a fost

minim. Abia în

timpul primului război· mondial şi imediat după aceea scrierile lui VOf. deven i tot mai

influente , mai ales in Europa Centrală.

Asocierea sa

cu existenţialismul, curentul filozofic căruia i s - a făcut multă publicitate

în anii treizeci şi patruzeci ai

9

KIERKEGAARD

secolului nostru,

a contribuit în mare măsură ca nu­

mele său să capete prestigiul internaţional de care, fără îndoială, se bucură astăzi. Kierkegaard poate fi

privit ca un gînditor incomod, controversat şi greu

de clasificat, dar în nici un caz ca unul care poate fi ignorat. a asemenea faimă postumă nu l-ar fi surprins de fapt pe Kierkegaard.

El însuşi, sigur de sine, a antici­

pat-o, prevăzînd o vreme în care scrierile sale vor fi obiectul unui studiu serios, iar el va fi apreciat pentru noutatea şi profunzimea

intuiţii10r cuprinse în aces­

t.e scrieri. Pe de altă parte, nu este sigur că toate acestea i-ar fi provocat o satisfacţie deplină, pentru

această perspectivă pentru a se îi oferea ocazia unui co­ mentariu caustjc. Căci persoanele a căror aprobare o anticipa erau ace l ea pe care el le eti cheta drept "profesori"; adică viitori membri ai aceloraşi insti­ tuţii academice către care îşi îndreptase. in timpul vieţii sale, critica sa ascuţită. Aşa c u m se ştie, atît opiniile sale în această privinţă, cit şi antipatia pe că el nu se referea la

autoel ogi a, ci pentru că ea

care a ajuns s-o simtă faţă de Biserică au fost ex­ primate cu vehemenţă mai ales spre sf'rrşitul cari­ erei sale.

Nu e mai puţin adevărat că ostilitatea sa

pentru structurile academice a fost corelată cu·o sus­ piciune mai timpurie şi adînc înrădăcinată faţă

de

ceea ce el considera că este endemic pentru dimatu l intelectual al epocii sale. Era vorba de preocuparea insistentă pentru "iluziile obiectivităţii", aşa cum le numea el, preocupare care se manifesta, pe de-o parte, printr-o tendinţă de a înăbuşi miezul vital al expe­

rienţei subiective sub straturi de comentarii istorice 10

VIAŢA ŞI PE R S O N A L I T A TEA şi de generalizări pseudoştiinţifice, iar pe de alta, prin predilecţia de a considera ideile dintr-un punct de vedere teoretic, abstract, fără a le lua în cons ideraţie şi semnificaţiile legate de modul de gîndire şi simţire al oamenilor în carne şi oase . Toate scrierile lui Kier­ kegaard mărturisesc, într-un fel sau altul, necesitatea de a afinna·unitatea individului în faţa unor ase­ menea tendinţe, acelaşi lucru putînd fi spus şi despre existenţa sa. De fapt, opera 'şi viaţa sa nu pot fi sepa­ rate, legătura dintre ele fiind înregistrată cu fidelitate în numeroasele jurnale pe care le-a ţinut începînd de la virsta de douăzeci şi unu de ani şi care aruncă o lumină vie asupra străfundurilor labirintice al e natu­ rii sale stranii şi c omplexe . SfI'ren Aabye Kierkegaard s-a născut la Copen­

haga, pe data de 5 mai 1813. Era al şaptelea

copil al

lui Michael Pedersen Kierkeg aard , un negustor

tricotaje,

de

care fusese eliberat din şerbie în tinereţe avere, în parte prin propriile e forturi , dar mai ales în unna moşte­ şi

care

reuşise să-şi facă o oarec are

averi considerabile lăsate de un unchi. Mama lu i Sfl'ren, cu care tatăl său s-a căsătorit după moartea prematură a primei sale soţii, fusese slujnica acesteia. Era analfabetă şi n-a jucat un rol esenţial în creşte ­ rea sa, spre deosebire de tatăl său care a avut o influ­ enţă maj oră. Autodidact şi foarte priceput în afaceri, acesta era în acelaşi timp un membru pios al Bisericii luterane , cu o .aedinţă puternică în datorie şi în auto­ disciplină. Kierlcegaard îşi va aminti ulterior de "ascul­ tarea absolută" care i se cerea atunci cînd era copil, dar nu exigenţele disciplinei l-au �cat cel mai mult. nirii unei

11

KIERKEGAAR D

Mult

mai putemică, cel puţin în efectele sale de mai

tîrziu, s-a dovedit atmosfera de angoasă şi de vino­ văţie

ce

la un părinte care era convins că sub un bl estem mis­ ciuda succesului său l um e s c , trăia

emana de

atît el cît şi familia sa se aflau teriosşi care,

în

în perpetua aşteptare a pedepsei divine. Iată de ce fiul său a putut să vorbească, într-o notaţie retrospectivă din jurnalul său, de "întunecatul fundal care, din cea

mai fragedă copilărie, a fos t

o

mele" şi tatăl meu mi-a

parte a vieţii

să-şi reamintească "de spaima cu care

umplut sufletul, de propria lui melancolie înspăimîn­

tătoare, de multe altele pe care nici nu le voi mai pune

pe hîrtie" (J 273). Deşi nu era persoana care să-şi

subestimeze slăbiciunile şi dificultăţile care îl măci­ nau, amărăciunea aces tor remarci explică de ce Kier­ kegaard caracteriza modul în care fusese crescut drept ,;nesănătos". Chiar şi aşa; sentimente le sale pentru omul care stîrne a aceste consideraţii erau ambivalen·

te. Fascinat de imaginaţia vie, chiar dacă morbidă, a tatălui său, impresionat de inteligenţa şi de puterea

argwnentaţie, Kierkegaard a rămas întotdeauna legat de memoria sa printr-o afIDit ate emoţională extrem de profund ă, rezultat al unui ciudat amestec

sa de

de dragoste şi teamă. Dacă viaţa sa în casa părintească se desfăşura după cum o descria

unul din prietenii săi din co pi­

lărie, într-un c1ar-obscur mistic de "severitateşi excen­

tricitate", nici anii petrecuţi de Kierkegaardla şcoala

particulară pe c are a frecventat-o nu par să-i fi oferit

multe

posibilităţi de a-şi mai uşura o exis tenţă apăsă­

toare. Copil fiind, era slăbuţ şi neîndemîn atic şi, în

acelaşi timp, pe Qeplin conştient, credea el, de înfăţi12

VIAŢA

SI

PERSONALITATEA

şarea sa neatrăgăto are ; în consecinţă, nu voia să ia parte la jocuri şi părea să fie o victimă sigură pentru bătăuşi. Cu toate acestea, nu era nici pe departe neajutorat în alte privinţe.

Şi-a dat repede seama de

inteligenţa-sa superioară, recunoscînd mai tîrziu că ea a fost principala armă cu care se apăra de ame­

ninţările celor din jur.

Avea o limbă ascuţită ,. iden­

tifica rapid punctele vulnerabile ale celorlalţi şi din toate mărturiile reie se că îi pl ăcea să-şi tachineze colegii

de- clasă şi

să-i facă. să plîngă. Rezultatul a

fost di st anţa ap ăru tă între el şi ce i din jurul s ău ; de­

venise un singuratic, o persoană introvertită care in­

spira mai degrabă teamă decît afecţiune. Portretul pe care i l-au făcut colegii de şcoală s-ar putea să nu fie atrăgător. Nu

e

mai puţin adevărat că el prevesteşte

deja gîndirea lu i independentă şi predilecţ ia pentru

ridiculizare care-i vor caracteriza cel mai bine vîrsta

adultă.

În 1 830, la vîrsta de şaptesprezece ani, Kierke­

gaard se înscrie la Universitatea din Copenhaga. La

început lucrurile au mers destul de an

bine. În primul

a frecventat cursuri pregătito are în domenii foarte

variate: printre ele greaca şi latina, i st oria, mate­ matica, fizica şi fdozofia, trecînd toate examenele cu distincţie. A început apoi studiile pentru a obţine o li cenţă în teologie, mergînd

astfel pe urmele frate-lui său mai mare, Peter, care dovedea-aptitudini pentru studii universitare" dar care era cam infatuat. Acesta

îşi încheiase cursurile într-Un timp m3.i scurt decît cel

acea-perioadă pentru un doctorat În cazul lui S�ren însă lucrurile nu vor

obişnuit si lucra în

în Germ�a.

decurge la fel de

lin. Cu cît se apropia de licenţă, cu 13

KIBRKBGAARD

atît avîntul siu iniţial îşi pierdea suflul, iar prin 1835 ti scria unui prieten ci frecventarea cursurilor era o ocupaţie care nu-l interesa deloc; era de preferat "un studiu liber ,i poate tntru citva firi sfirşit acelui studiu d la table d' Mte, undeiţi ,tiai dinainte invitaţii şi meniul pentru fiecare zi a siptlminii" (J 9). Descri­ erea atitudinii sale n u fAcea decit să reflecte modul de viaţă pe care fi ducea in acea vreme, un mod ce pare să fi fost adoptat deliberat pentru a sfida ide­ alurile de austeritate şi preceptele de chivemiseală cu ...

care il obişnuise mediul său familial. Arunca banii

pe îmbrăcăminte şi băutură, făc ea datorii peste dato­

rii ştiind că t atăl său avea să le plătească, frecventa cercurile mondene, cafenelele şi restaurantele şi era mereu văzut la teatru şi la operă unde apărea (după propriile.Iui cuvinte) ca "un bărbatîmbrăcat modem, cu ochelari pe nas şi CU' o ţigară in colţul gurii". Kierkegaard a afinnat odată despre sine că era un Ianus eu două feţe - "cu o faţă rîd, iar cu cealaltă pling" (147). Oricît ar fi lăsat impresia că această prelungită studenţie a fost o perioadă de distracţie pentru el, notaţiile sale de jurnal din to t acest timp arată clar că era profund nemulţumit de deşertăciu­ nea existenţei sale :şi de incapacitatea sa de a găsi un sens vieţii sale. Pe de-a parte, se plîngea de futilitatea căutării contimie a plăcerii care lăsa invariabil in mIna ei stiri de plictiseală şi de indispoziţie; pe de alta, îşi exprima iritarea faţă de modul de studiu care se rezu ma la o cuno aŞtere şi o inţelegere pur teoretice şi ­

respingea orice implicare afectivă - "la ce mi-ar folosi să am in faţă adevărul gol-goluţ, dacă mi-e in­

diferentă semnificaţia lui pentru fiinţa mea 1" (J 15). 14

VIAŢA ŞI

PERSONALITATEA

în schimb, vorbea cu mul t patos de nevoia de a des­

coperi o "idee" sau un "rost al vieţii" cu care si se identifice firi rezerve şi privea cu invidie la acei "mari oameni" care, firi si ţini seama de nimic, s-au angajat cu toate puterile lor tn realizarea acelor proiecte care, în ochii lor, meritau cele mai mari efor­ turi.La un moment dat, pirea chiar si fi găsit demnă de< apreciere înverşunarea criminalului perfecţionist. Este adevărat că citea foarte mult, teologia fiind aban­ donată în favoarea fIlozofiei şi a literaturii care îi furnizau acum un cîmp larg în care putea să-şi exer­ seze mai bine capacităţile sale critice şi imaginative. Procedînd astfel, însă, el se

simţea cantonat la rolul

de spectator, cel de agent rămînîndu-i încă inacce­ sibil, căci retrăia perpetuu experienţele şi gîndurile

altora, fără să reuşească să realizeze ceva care să-i

poarte amprenta. Ajunsese să spună despre el că tră­ ieşte lamodul "subjonctiv", iar nu la modul "indica­ tiv", aşa cum ar fi vrut el, şi să-şi compare condiţia disperată cu poziţia unei piese de şah care nu poate fi mutată. Această perioadă a vieţii

lui Kierkegaard, în care

aparenţele de bună dispoziţie şi de nepăs are mascau sentimentul profund de confuzie şi inadaptare perso­

nală, a durat pînă la moartea neaşteptată a tatălui său

în 1838. Dacă ne gîndim la relaţiile deosebit de strin­

se, deşi tensionate, care au existat între ei, ne-am fi aşteptat ca evenimentuL să aibă asupra fiului un im­ pact emoţional puternic. Cea mai puţin previzibilă a

fost probabil forma pe care a luat-o acest impact. Dintr-o familie de şapte copii numai doi supravieţu­ iseră,

şi Kierkegaard pare

să fi fost convins că tatăl 15

KIERKEGAARD

lui era destinat să-i supravieţuiască atit lui, cît şi fra­

te lui său.

Pentru că acest lucru nu s-a întîmplat, el a văzut în moartea tatălui său un fel de "sacrificiu" făcut în beneficiul lui astfe l încît "să mă pot transforma în altceva, dacă acest lucru ar fi posibil" (J 62). Din acest motiv,

cu

toate că averea considerabilă pe

o moştenise înlăturase motivaţiile practice de o licenţă,

care a obţine

se considera" acum sub obligaţia de a îm­

plini dorinţa părintelui său de a avea o diplomă, drept care a început să

se pregătească foarte serios pentru

examene . Consecinţa a fostcă, după doi ani, concep­ ţiile sale despre viaţă par să fi suferit o transformare radicală. La scurt timp după moartea tatălui său a publicat prima sa carte, un studiu critic asupra limi­ telor lui Hans Andersen ca romancier, pe care l-a intitulat Din lucrările cuiva care încă trăieşte. în sfîrşit, în iulie 1 840 obţine licenţa în teolo8ie . în luna sep­ tembrie a aceluiaşi an anunţă logodna sa c u frica lui TerlcelOlsen, un funcţionar de rang înalt, bine plasat şi cu relaţii în lumea bună, iar în noiembrie următor începe şi un curs la un seminar pastoral, şi lucrul la

teza de masterat la universitate. în concluzie, lăsînd departe în unnă perioada sa de diletant şi de flâneur, părea acum

ferm hotărît să unneze o carieră profesio­

nală potrivită cu viitoarea lui responsabilitate de băr­ bat căsătorit. Cu toate acestea, încă o dată aparenţele se dove­ deau înşelătoare. Amintirea log