39 0 2MB
IVAN CEL GROAZNIC ASPECTE POZITIVE
Ivan al IV-lea (n.25 august 1530- d. 28 martie
1584), supranumit Cel Groaznic, a fost fiul mult așteptat al Marelui Cneaz Al Moscovei, Vasili III. Aflat pe pat de moarte, Marele Cneaz îl desemnează succesor la tron pe fiul său Ivan, care la vremea aceea avea doar 3 ani. În timpul minoratului său, statul a fost condus de mama lui, cneajnina Elena, împreună cu frații acesteia, Cnejii Glinski. După moartea subită a Elenei Vasilievna, în 1538, puterea politică a fost preluată de adversarii centralizării, de cnejii Șuiski. .
În anul 1542, Macarie, unul dintre cei mai energici și mai vesti ți prela ți
moscoviți, a devenit mitropolit și după o luptă de cinci ani, a reu șit în 1547, să-l proclame major pe Ivan IV. Astfel,
pe 16 ianuarie 1547, pe când avea doar 17 ani, Ivan se autointintulează primul țar al Rusiei, titulatură pe care niciunul din străbunii lui nu o purtase vreodată.Se căsătore ște la 3 februarie 1547 în Catedrala Maicii Domnului cu Anastasia Romanova, fiică de boieri ai unei familii de viță veche
Încoronarea lui Ivan
În comparație cu Europa, Rusia era primitivă. Era o națiune fără bănci,
șosele sau o infrastructură capabilă să susțină comer țul. Astfel, Guvernul lui Ivan se va ocupa de realizarea unui amplu program de reforme care vor avea în vedere reorganizarea administrației centrale , dar și locale. În anul 1547, după izbucnirea unui incendiu devastator al căror vinova ți se
dovedesc a fi cei din familia Glinski, conducătorul îi va îndepărta de la conducere și va forma un sfat de tip nou, Izbrannaia Rada (Consiliul ales), compus dintr-un număr limitat de nobili, a căror loialitate era de neîndoit.
Guvernarea tânărului conducător a
continuat să dezvolte sistemul militarseniorial introdus de Ivan III și care contribuise considerabil la consolidarea puterii politice la Moscova. Astfel va crea în 1550 un regiment special de gardă, alcătuit din 1000 de fii de boieri. Tot în anul 1550 va fi constituită o
adunare care va purta numele de Zemski Sobor , al cărei rol va fi doar acela de a înregistra hotărârile domnitorului. Zemski Sobor
Ivan a pus bazele armatei ruse. El a reorganizat artileria cu
ajutorul specialiștilor străini. Se spune că Ivan a avut la dispozi ție 150 de tunuri atunci când și-a început campania militară în Kazan. Acesta a angajat ingineri olandezi să construiască tuneluri pe sub zidurile aparent impenetrabile ale garnizoanei, apoi au introdus butoaie cu praf de pușcă și le-au dat foc.
Tunul țarului, creat în 1586, la Moscova, de Andrey Chukhov
Blazonul armatei rusești
După un asediu de cinci luni, Kazan, poarta spre Persia și ulterior zonele mai îndepărtate din Siberia, erau în mâinile țarului. În august 1554 supune regiunea Astrahanului. Datorită aceastei cuceriri, Rusia câștigă un debușeu la Marea Caspică și controlează tot cursul Volgăi.
Alexei Kivshenko. Cucerirea Kazanului. Regele Kazanului, Edigira – îngenunchează în fața lui Ivan
Ivan acordă o atenție specială culturii și educației. Datorită
acestuia a apărut un simbol important al Rusiei, Catedrala Vasili Blajennîi . Ivan Cel Groaznic a hotărât să marcheze victoria asupra Kazanului prin construirea Catedralei. În viziunea sa, aceasta reprezenta întruchiparea ideii de unitate.
Ivan a încurajat , de asemenea, dezvoltarea culturală a Rusiei , în special
prin tipărire . El însuși a scris și , cu toate că scrierile care s-au păstrat sunt în principal de natură politică , stilul său și sarcasmul erau foarte evidente.
Una dintre primele cărți tipărite din Rusia, “Apostolul “(1564) de Ivan Fyodorov și Pyotr Mstislavets
Cu ajutorul sfetnicilor săi, el apucă să alcătuiască Țarski Sudebnik
( Codicele țarist, din 1550), care avea să îl înlocuiască pe Kneajeski Sudebnik al bunicului său, Ivan al III-lea, datând din 1497. Acest codice nu răstoarnă dispozițiile anterioare, ci le armonizează și le face să corespundă perioadei respective. Preocupat de moralitatea poporului său, Ivan este interesat și de cea a
Bisericii sale. Pentru a exalta slava ortodoxă în fa ța uraganului Reformei care zguduia Europa occidentală, el reune ște două sinoduri , în 1547 și în 1549. Doi ani mai târziu, în 1551 va convoca și cel de-al treilea sinod bisericesc unde înmânează prelaților un document numit Stoglav cu privire la reformele pe care inten ționează să le facă pentru a însănăto și funcționarea Bisericii; stareții și mănăstirile nu vor mai putea face nici o achiziție fără încuviințarea suveranului, se va interzice mănăstirilor să dea împrumut bani cu camătă. Va obține de la membrii sinodului instituirea obligativității instruirii preoților. Fiecare ora ș va avea școala lui, deservită de preoți, unde se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia și bunele maniere.
Paralel cu această punere la punct a preo ților și călugărilor, Ivan
reorganizează definitiv nobilimea țării. Cu o treaptă mai jos de boieri se află cei numiți „oamenii de serviciu”. Din această categorie fac parte 1000 de tineri, aflați întotdeauna la dispoziția țarului, uneori primind misiuni administrative sau diplomatice. În mod similar, negustorii de la orașe și muncitorii sunt înregistrați și
înscriși în bresle, fiind împărțiți după mărimea impozitului. La temelia scării sociale se află țăranii.Cea mai mare parte din ei muncesc șase zile din șapte pentru proprietarii de pământ, plătesc taxe substanțiale și nu au dreptul să se deplaseze, nici să își schimbe stăpânul.
Ivan a fost un deschizător de drumuri și în alte domenii. Încă de la
începutul domniei sale , el a înțeles cât de de important ar fi pentru Moscova să aibă acces la Marea Baltică, să reînoiască vechile tradi ții comerciale ale Novgorodului și să stabilească legături directe cu țările Europei Occidentale. Pâna în acel moment doar Anglia reu șise să stabilească relații comerciale directe cu Rusia, prin Marea Albă și portul Arhanghelsk.
Negustorii englezi căutau o cale directă spre Asia Centrală și au profitat
de cucerirea Kazan-ului si Astrahan-ului de către ru și , care le garantaau comerțul liber de orice taxe. Tocmai de aceea Ivan își îndreaptă aten ția spre Marea Baltică, fiind
hotărât să cucerească întreaga Livovnie, cu Narva, Reval și Riga. După pregătiri militare minuțioase, Ivan și-a început campania în regiunile baltice în 1558 și va reuși să cucerească Narva și Riga. După un lung război cu Livonia (1558-1583)el a fost nevoit să renun țe.
Și în cadrul războiul polono-lituanian(1571-1582) va fi înfrânt. Pacea de la Zapolski (1582) îl obligă să renunțe la Livonia și la teritoriile cucerite în spațiul Poloniei.
Asediul Narvei, 1558
În 1565 printr-o manevră ce i-a luat prin surprindere pe boieri și diploma ții
europeni, Ivan va diviza țara în două părți : opricinina, constituind domeniul privat al țarului, pe care acesta îl va administra cum vrea el și asupra căruia el va avea putere deplină, și zemșcina, cuprinzând restul teritoriului care își va păstra Duma boierilor și vechii funcționari. Prin decizia unilaterală a Țarului, în opricinina vor intra câteva cartiere din Moscova, 27 de ora șe, 18 districte și principalele căi de comunicație. Astfel începe o vastă mișcare de triere și de exil, care ruinează toate vechile
cuiburi de prinți cu apanaje, și îi împinge pe reprezentan ții acestora la periferia satului. Douăsprezece mii de familii aristocrate sunt strămutate și- și pierd averea și
influența. Această operațiune de expropiere se va face sub controlul unei noi miliții, alese de monarh și devotată ordinelor sale, opricinicii. Violen ța lor este încurajată de țar care îi răsplătește cu bunurile luate de la trădători. Curând aceștia devin de temut și detestați. Opricinina va fi totu și dizolvată de către țar în 1572.
În ciuda frământărilor sociale
cauzate de politica autocratică și antiboierească , statul moscovit a făcut progrese importante sub domnia lui Ivan IV. Un imens imperiu nou din Est a fost adăugat domeniilor deja vaste ale Moscovei, izolarea față de Moscova a luat sfârșit , au apărut comercianți străini și diplomați la curtea țarului și în alte orașe și , pentru prima dată, ambasadorii Moscovei au fost primiți la curți europene.
Bibliografie: Olteanu, Antoaneta , Miturile Rusiei clasice, Paideia, Bucure ști, 2004 Troyar, Henry, Ivan Cel Groaznic, București, Ed. Humanitas, 1993 http://allrus.me/maligned-tsar-ivan-terrible