Istoria românilor, vol. 3, partea a II-a [3] [PDF]

Zitiervorschau

NCICLO P E DI CA

www.dacoromanica.ro

ISTORIA ROMANILOR

1998

www.dacoromanica.ro

CONSTAN TIN C. GIURESCU Profesor la Unlversitatea din Buouresti

ISTORIA ROMÁNILOR III PARTEA A DOUA

DELA MOARTEA LUI MIHAI VITEAZUL PANA LA SFARSITUL EPOCEI FANARIOTE (1601-1821). Cu 90 figuri In text si 3 iiiirii afará din text

FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA

BIJCURESTI 1946

www.dacoromanica.ro

P RE FATA Volumul de faCei cuprinde descrierea instituOilor si a culturii romeinesti in reistimpul dintre moartea lui Mihai Viteazul si sfarsitul epocei fanariote. Pentru o suma din aceste instituOi si fenomene culturale, este prima incereare de sin.tezá care se face in istoriogratia noastra. Lipsind monografille, a trebuit irisa, in multe locuri, sa stabilesc chiar faptele, seí insist asupra detaliilor, sei precizez intelesul termenilor, set' definesc dreettorii, dari, fornzacii militare, etc. Dar daca' am adus o serie de contribufii noi, imi dau seanza totusi di mai sunt multe, foarte multe chiar, de adaos, mai ales In ce priveste Transilvania; aceasta parte a peimcintului romeinesc ofera, sub raportul institzgional, un cámp intins de activitate istoriograf iei romeine.

Sper 'lusa ca am izbutit sa dau cadrul general de desvoltare, sa fac vizibile liniile mari ale evolutiei. Voiu fi multymit daca cititorul va putea sa-si dea seama de complexitatea adeseori nebanuita a vechii societari romeinesti si de realizarile adeseori subestimate ale ei, in diferitele domenii de activitate. Cateva din aceaste realizari, ca tiparul fi istoriografia, constitue titluri de mei ndrie pentru neamul

nostru : ele ii asigura un loc de seamei in pie* culturala a S udEstului Europei. Un indreptar precios mi-au fost tot timpul studiile de caracter social ale parintelui meu, pe care le-am republicat in 1943. M'am folosit de asemenea, in ce priveste organizarea financiara, de o serie de documente inedite copiate de scumpul disparut la Academia Romana si Arhivele Statului. ,,S'i m'am silit iarasi, tot timpul, sa raman In spiritul lui, sei-i respect metoda, evita nd exagerarile sovine ca si generalizarile pripite.

www.dacoromanica.ro

PREP kTA

Din ilustraiiile volumului de Mil, o Ensenznatti parte mi-a lost pusii la dispoz4ie, in nzod gratios, de urnzeitoarele institutii fi persoane: Ministerul Informatiilor, prin Directia Propagandei fi

O. N. T. (fig. 3, 4, 18, 39, 43, 51) ; Comisia Monumentelor Istorice (fig. 2, 5, 8, 9, 10, 12, 13, 15, 16, 17, 19, 21, 23

40-42 44-45, 50, 52-53, 57-58, 60-90) ;

26, 35

38,

Muzeul Militar

(fig. nr. 1, 20, 22, 46-47, 49) ; Profesor universitar Tr. Vuia (fig. nr. 14) ; Profesor C. Moisil, membru corespondent al Academiei Române (fig. nr. 27 34), Consilier de Ambasadil Marcel Romanescu (fig. nr. 6, 7, 48) fi G. Nicolaiassa, dela sectia de manuscrise a Academiei Romeine (fig. nr. 54, 55-56, 59). Rog pe conduceitorii institutiilor amintite, pe colaboratorii acestora -fi-mi fac o pliícutei datorie amintind numele D-lor Victor BM"tulescu fi Anton Velcu - precum fi toate persoanele de mai sus sei primeascei Encei °data viile mele mulfumiri. Mulfumesc de asemenea ceilduros Donznului C. Nicolaescu-Plop§or, Directorul secfiei oltene a Institutului de Istorie Nationalii din Bucurefti, pentru informa(iile

date cu privire la identificarea punctelor de ()anal numite de Mihai Cantacuzino « Ciolpanul», fi «Zdegladeta» precum fi Domnului G. Ionescu, asistent universitar, pentru osteneala ce fi-a dat de a alceitui indicele dela finele acestui volum.

Am adaos un numar de trei häri pentru localizarea faptelor povestite.

Datele sunt dupei stilul nou, afarei de acelea ale documentelor fi tipeiriturilor interne care au fost agate afa cum se aflei trecute de diacii fi tipografii respectivi, tidied dupe't stilul vechiu Bucuresti, Dechemyrie 1946.

CONSTANTIN C. GlURESCU

www.dacoromanica.ro

DONNIA Chiar En epoca fanariotef Dom-

nul si-a pastrat Entreaga putere

En interiorul ;drii fag de supusii scii.

Evolutia domniei, In veactrile XVII §i XVIII, e determinata de raporturile fag de Turci. Cu cat supunerea fata de ace§tia se accentuiaza, cu atat e mai mare §i amestecul lor In ce prive§te chestiunile In legatura cu Domnia. In vremea Fanariotilor, acest amestec atinge maximum, &and uneori impresia ca Domnia e socotita doar ca o demnitate superioara turca, treaptä ultima a unui «cursus honorum», cea imediat inferioara fiind demnitatea marelui dragoman. In realitate, §i In aceasta epoca de totala Infeodare, politicä' §i militara, fata de Turci, Domnul I§i pastreaza 'intreaga putere in interiorul teirii, fata de supu§ii sai, sub raportul administrativ, juridic §i financiar; el are §i dreptul de a condamna la moarte, pentru crime (vezi vol. II, editia a patra, p. 357-365); and e vorba sa se aplice o asemenea pedeapsa unui boier, per tru o crimei politica', atunci e necesara Insa §i aprobarea Inaltei Porti. Alegerea §i confirmarea Domnului. Numirea lui. In veacul al XVII-lea, Domnul e Inca ales uneori, de Care boieri; acesta e cazul, de pildá, al lui Radu erban., Constantin erban §.1 Constantin Brancoveanu In Muntenia, al lui Miron Barnowski §i Dimitrie Cantemir In Moldova. Alegerea are loo indatei dupd moartea domnului precedent, Inainte ca trupul acestuia sa fie lnmormantat.

Pentru ca ea fa fie valabila Insa, pentru ca cel ales sa poata InVadevar domni, e necesara confirmarea Portii. Daca aceasta o

www.dacoromanica.ro

452

DOMNIA

refuzä, alegerea rämäne nula: e cazul cu Dimitrie Cantemir, In 1.693, dupä moartea tatälul säu, sau cu Miron Barn.owski In 1633,

care nu numai cg nu e confirmat, dar, chemat la Stambul, e executat sub Invinuirea de trädare. Dar alegerea e o procedurà exceptionalà In veacul al XVII-lea §i complet ie§ità din uz In al XVIII-lea. Procedura normalà e numirea deadreptul de cätre Poartà. Pentru a o obtine, candidatul trebue &Ai dispue de rela0i cu inaltii demnitari sau cum li se spunea obi§nuit cu u meghistanii» Portii, eventual chiar cu familia Sultanului, §i de bani pentru a pläti sumele §.1 darurile prevaute intr'o atare 1mprejurare; un alt element folositor dar nu intotdeauna neapärat necesar, ca In epoca veche era inrudirea cu fo§tii domni. Dintre demnitarii turci, cuvânt greu, foarte adesea hotärltor, avea, la numire, marele vizir; insemnati erau de asemenea loctiitorul sau che haia lui, apoi marele tefterdar sau ministrul de final*, reis-effendi sau cancelarul, corespunzänd logorátului nostril, cdzlar-aga adicä "päzitorul haremului, silihtarul sail spatarul §i, uneori, In veacul al XVIII-lea, capudan-bafa sau marele amiral Din familia Sultanului, influentä mai mare are

mama sa, Sultana Valide. Numirea se face de cdtre Sultan, pe temeiul In genere

a

unei propuneri serse ce i se prezintä de cätre Marele Vizir. Dacd aceastä propunere este agreiatà formula obi§nuità, Inteun atare caz, e u ail se faca precum s'a zis mai sus » atunci candidatul, incuno§tiintat, se prezin.tà la acesta din urmä care li dä sfaturi asupra felului cum trebue EA se poarte ca Domn §i 11 Imbrac5 apoi

cu un caftan de pret. Urmeaz6 o vizità la chehaia Vizirului care 11 trateag cu cafea §i §erbet; dui:4 aceea, cälare pe un cal frumos lmpodobit ce i-a fost adus de marele imbrohor sau päzitorul grajdurilor impäräte§ti, Domnul se duce la Patriarhie, in cartierul

Fanarului; Intämpinat cu solemnitate de Patriarhl

el ascultà slujba, e uns cu sfântul mir §i se intoarce apoi la re§edinta sa din ora § unde prime§te feliciarile capului bisericii, acelea mai Intotdeauna unite cu diverse rugäminti §i propuneri de servicii ale rudelor §i cun.o§tintelor sale precum §i felicitärile reprezentantilor diplomatici. Dupà ce a platit jurratate din pe,scheful adica darul in bani

pentru n.umire, Domnului i se trimit, cu alai mare, insemnele

www.dacoromanica.ro

NUMIREA DOMNULUI

453

demnitatii sale adica cele dou'd tuiuri sau cozi de cal (vez; fig. 1) precum i sangeacul sati steagul, acesta din urma adus de miralem-aga, Insola de muzica turceasca, numita tabulhana. Dupa ce -

;14.. ,g

Fig. I. Tuiuri s, insemne ale puterli si ale rangului ierarhic la Turci. Un tutti se compune din parul unei coade de

cal fixat pe o prAjinl terminata printr'o ~tulle de metal aura. In partea superloari, pArul e Impletit In cinc' vite ; In partea inferloari, e liber. NumArui tuiurilor arate rangul ierarhic al posesorului respectiv. Marele vizir avea trel tuiuri, Domnil Munteniet si Moldovei precum si Principli Transilvaniei Ole doul. De ad i expresia : s pasa Cu trel

vrand sá lnsemne personagiu foarte important, foarte puternic.

a platit toti banii pevchevului vi vi-a oranduit toate treburile la Stambul, Domnul cere, prin chehaia Vizirului, sà" fie primit de Sultan, spre a °Mine dela acesta voia sá plece In tara. In ziva

www.dacoromanica.ro

454

DOMNIA

audientei de obiceiu Dumineca sau Martia Domnul vine la Palat; aci muhzur-aga sau reprezentantul ienicerilor pe Iânga. ma-

rele Vizir, li aseaza pe cap, cuca, o caciula de forma speciala, Impodobita cu un. surguciu de pene de strut; marele tefterdar 11 imbraca cu un caftan de pret, dand si boierilor 27 de caftane de valoare mai mica; apoi doi capugibuFi sau mari portan, 11 introduc pe Domn la Sultan, tinandu-1 de brat si obligandu-1 sa se incline

de trei ori Ong la pamAnt: la pragul odaii, la al treilea si la al saselea pas. Sultanul prin intermediul marelui Vizir spune noului numit ce asteapta dela el si-1 Indeamna Ali faca datoria, la care Domnul raspunde daca stie turceste direct, dacà nu prin talmaciu, fagaduind sa puje toate puterile sale in slujba Imparatului. Iese, apoi, cu acelasi ceremonial; Incaleca un cal arapesc

splendid impodobit, avAnd la sea, in dreapta, topuzul sau buzduganul (vezi fig. 2) iar in stAnga, sabia si, dupa ce pleaca mai Intai vizirul, pe care-1 saluta, porneste, insotit de o garda de onoare turceasca de « peici* si a akkiulahlii*, spre Patriarhie. Aci, intrand In sfAntul lacas, scoate cuca din cap ; se face din nou slujba, dupa care Domnul, cu tot alaiul, strabate orasul, ca odinioara imparatii

bizantini, mergbd spre locuinta sa. A doua zi reis-effendi li trimite diploma, scrisa cu aur, si-1 indeamna sa porneasca neintOrziat spre tara, nefiind ingaduit sa mai zaboveasca in Stambul, dupa audienta la Sultan, mai mult de o saptam&nä. Plecarea spre Bucuresti sau Iasi se face iarasi cu alai mare ; printre insotitori sunt o serie de dregatori si soldati turci; conacele sunt

stiute; drumul dureaza destul de mult

patru saptamâni in

medie pentru Bucuresti, cinci pentru Iasi din cauza incetinelii Cu care merge toata aceasta multime de demnitari, rude, prieteni, cunoscuti ce insotesc, cu carele si bagajele lor, pe noul stäpan si familia acestuia. Pe drum, se adauga convoiului si diferiti boieri

din tara care se grabesc sa iasa inaintea Domnului. Trecerea Dunarii cu « corabii domnesti*,.dupa cum ne spune o descriere din epoca fanariota se face de obiceiu la Giurgiu, pentru Domnii

munteni si la Galati pentru cei moldoveni. Ajlmsi in apropierea capitalei, si anume la ,,S'anta, lAnga Iasi si la Vddirefti, deasupra Bucurestilor, se face un popas de doua-trei zile spre a se orandui,

In toate detaliile, alaiul de intrare in capitala. Ni s'au pastrat cateva oranduieli de acestea, din epoca fanariota; ele sunt de o

www.dacoromanica.ro

NUMIREA DOMNULITT

455

Fig. 2. Buzduganul domnesc al lui Gheorghe Bibescu (1842-1848), aflator azi In palatul Bibescu dela Mogosoaia. Buzduganele vechi aveau, In genere, aceeasi forma; cateodata, voevozil bateau Cu ele pe eel vinovati.

www.dacoromanica.ro

466

DOMNIA

minutiozitate deosebita. Dupa slujba bisericeasca la Ia§i ea se face la Sftuatul Nicolae Domnesc, ctitoria lui stefan cel Mare, la Bucure§ti in Mewl dela Curtea Veche, ctitoria lui Mircea Ciobanul, are loo instalarea In scaun, la Curtea domneasca. Demnitarul turc venit dela Stambul special pentru aceasta, numit iskemne agasi adica eprefectul tronului », Inmaneaza decretul de numire (« hiukmfermani ») lui divan-effendisi, tot turc §i el, dar in slujba Domnului, ca dregator permanent, care-1 cite§te cu glas tare (veliglas) In divan. Dupa lecturá, boierii striga: « sa se Implineasca porunca Imparatului * lar iskemne-agasi imbracä pe Domn cu caftan §i-1 a§eaza pe tron. In acest moment, se slobozesc tunurile iar cei prezenti aclama. Mitropolitul tine o cuvantare ocazionala,

Cu urari §i saruta mana Domnului care li raspunde in acelaqi chip. Vin apoi pe rand episcopii, marii dregatori, cei de rangul al doilea §i al treilea, comandantii militari, negutatorii §i locuitorii

mai de frunte ai capitalei; toti ace§tia saruta mana, iar cei din categoriile mai joase, §i haina. ()data star§ita ceremonia, incepe efectiv domnia cea noua, cu onorurile §i foloasele, dar nu mai putin ou grijile, nevoile §i riscurile 6. Aceste riscuri sunt, In genere,

atat de mari, In cat, nu odata, boierii pregeta sau refuza chiar sa prinaeasca stralucita situatie. E cunoscuta, In aceasta privintä, lunga ezitare a lui Constantin Brancoveanu; Neculce poveste§te ca Alexandru Mavrocordat Exaporitul, cand a aflat ea fiul sau Nicolae, a fost nurait domn al Moldovei (1709), « au §i Inceput a plangere §i a-§i da palme peste obraz §i a-§i smulge parul din cap §i din barba §i a blastema pre fiul sau caci au primit domnia §i a zicere cà din ceasul acesta este casa lui stinsa, de vreme ce s'au amestecat fiul san la domnie » (vezi §i fig. 3). Date fiind aceste riscuri, intelegem dece cronicile mentioneaza printre motivele care fac pe unii boieri sa se gandeasca la domnie, §i pe acela ea n'au « feciori » sau « coconi », deci urma§i care fa le imparta§easca eventual sfar§itul ran. Cand logorátul Gheorghe tef an, trimis in solie la principele Transilvaniei, Rakoczy al II-lea, se Intelege cu acesta ca sa-1 rastoarne din scaun pe Vasile Lupu, el o face, Intre altele, §i fiindca riscurile urmau sa-1 priveasca exclusiv. Miron Costin o spune lanaurit: « §i prilejise ti sol unul ca acela care, neaodnd coconi, de atunci luase gdnd spre domnie ». Dupa mazilirea lui

Gheorghe Duca (1673), boierii au vrut sá aleaga pe Ilie Sturza ;

www.dacoromanica.ro

NUMIREA DOMNULUI

467

acesta Insà ne area' cronica « milcar cd n' au cund feciori, n'au primit... domnia *. La noi, suprema demnitate, ca i toate demnit4ile politice de altfel, n'au fost nicicând lipsite de primejdii. ..¡,,kkkApM4.:(1.

Fig. 3.- Alexandru Mavrocordat Exaporitul. Portret contimporan In Met, In colectla C. Gane, BucureW.

« Pephe§ul » care se plae§te la numirea In domnie depinde dupg expresia lui Dimitrie Cantemir u de l'acomia vizirului FA de amb4ia candidatului n. Normal, el este, la Inceputul veacului al XVIII-lea, de 300.000 lei adica 600 de pungi. La numirea de fapt confirmarea lui Constantin BrAncoveanu care fusese ales de tail, s'a plait, dup'd un raport francez contimporan, datat

www.dacoromanica.ro

468

DOMNIA

6 Dechemvrie 1688, suma de 400 de pungi, dintre care 200 rului, 100 tefterdarului, 50 chihaiei Vizirului, lar restul dregato-

rilor marunli si pentru cheltuielile de drum. Radu Leon zis Stridie plateste potrivit marturiei bine informatului englez Rycaut, autorul unei descrieri a Imperiului Otoman nu mai putin de 800 de pungi adicä. 400.000 lei. Ca rang ierarhic real fata de Poarta, Domnul Munteniei e superior, in veacul al XVIII-lea, Domnului Moldovei, desi formal ambii au dreptul la -aceleasi insemne si la acelasi ceremonial. 0 relatie turceasca dela mijlocul acestui secol, echivaleazd' pe cel dintai Cu un « vizir o iar pe cel de al doilea numai cu un « beylerbey ». Diferentierea a fost se pare, determinata de situatia econo-

mica superioara a Munteniei ale carei venituri fiind mai mari, haraciul era si el mai ridicat lar darurile mai bogate. Domnii fanarioti transferati din Moldova in Muntenia socoteau aceasta ca o avansare; invers, trecerea dela Bucuresti la Iasi era considerata ca o retrogradare. Haraciul. Una din grijile cele mai de seamä ale Domnulin nou

numit este plata la timp a haraciului. Prin haraciu se intelegea a-tat suma in bani cat çi produsele in natural care se trimeteau anual, la numite date, la Poarta. Suma variaza; ea este mai mare pentru Tara Romaneasca decat pentru Moldova si merge, in genere, crescand. Pela 1664, cand Içi alcatuieste Rycaut scrierea, folosindu-se in ce priveste tarile noastre, de informatiile e unei persoane care fusese voevod mai multi ani » atat la Iasi cat si la Moldova Bucuresti banuim ea e vorba de Gheorghe Ghica trimetea anual urmatoarele: Sultanului, 120 de pungi, 10.000 ocä. de ceara, 10.000 °ea de miere, si o cantitate de piei, apoi 600 de cantare de seu si 1330 oca de ceara pentru nevoile Arsenalului si 500 de bucati de e canava » pentru hainele çi camasile robilor dela galere. Vizirul primea 10 pungi çi blani de samur pentru o hainä, chihaia Vizirului çi tefterdarul, cate o punga. Dar Rycaut adaoga: sub diferite pretexte si motive, cheltuieli de calatorie, etc., Moldova mai da anual incd °data' /And la de cloud ori (delta. La aceiasi data, Muntenia platea: Sultanului 260 pungi, 1.5.000 oca. de miere, 9000 oca de ceara; Marelui Vizir, 10 pungi si o haina de samur, chihaiei acestuia çi tefterdarului, cate o punga si o haina de samur, iar lui cazlar aga 12.000 de aspri.

www.dacoromanica.ro

HARACIUL

469

Printre o pretextele » la care se refera Rycaut si care, cum afirma el, dublau sau chiar triplau haraciul, era, in primul rand, peschesul care se trimetea cu prilejul Bairamului sau al Pastelui turcesc. Dimitrie Cantemir ne da pentru Moldova o lista completa si sugestiva a sumelor ce se plateau cu acest prilej: sultanul primea 12.500 de imperiali adica de lei, talerul imperial fiind egal cu leul, si douà Mani, una de samur, pretuind 1.500 de imperiali si alta de ras. Sultana Valide 5.000 de imperiali si o blana de ras. Apoi, pentru ceara lumanärilor dela palatul imparatesc 6000 de imperiali iar pentru seul necesar Arsenalului 12.000 de imperiali. Vizirul primea 5000 de imperiali si o blanä de samur foarte scumpa, chihaia acestuia si cazlar aga cate 2500 de imperiali si o blana de samur, tefterdarul 1500 de imperiali, reis-effendi 500 de imperiali si amandoi, iar cate o blana de samur. Celelalte daruri care se dau dregatorilor dela curtea Sultanului si aceea a Vizirului, daruri cons-Land in blani de samur mai ieftine numite paced, apoi in stofe, matasuri si bani, totalizeaza si ele q aproape 40.000 de imperiali ».

Cifrele date de Cantemir par intrucatva exagerate. Inteadevar, In ce priveste Muntenia, condica vistieriei lui Brâncoveanu da suma de 33.296 talen i pentru Bairamul din 1694 si 36.796 pentru anul 1695; si deobiceiu, Muntenia platea, in toate Imprejurarile, mai mult cleat, Moldova.

Alte imprejurari in care se trimeteau daruri in bani, stofe si giuvaeruri, erau: la urcarea pe tron a unui nou Sultan, la evenimentele din familia acestuia (nasterea unui fiu, circumciziunea lui,

nunta, etc.), la trecerea prin %ail a Sultanului sau a unui mare demnitar, la intalnirea Domnului cu Sultanul sau Vizirul, etc. In haraciu se mai cuprindea s'i un numar de cai vestiti prin rasa lor (vezi vol. I, editia a patra, p. 7) si de pirili, acestia din lima servind la vanatoare. 0 insemnare polona din 1532 ne spun.e ea Domnul Moldovei da anual Sultanului si la doi mari demnitari turci 32 de cai si anume 20 la Sfântul Gheorghe si 12 toamna. lar un firman din 13 August 1564, adresat lui Petru voevod cel `Mar din Tara Romaneasca, certifica aducerea a « opt cal » care

« potrivit unui vechiu obiceiu » aunt trimisi la malta Poarta. Francezul Fourquevaulx da, pen.tru Moldova, in relatia sa de calatorie alcatuita in 1585, numarul de 60 de cai. In ce priveste soimii se trimeteau ,nu numai soimi propriu zisi, dar si coroi

www.dacoromanica.ro

460

DOMNIA

balabani, soiuri Inrudite cu §oimii izvoarele ne indica cifre deosebite. Insemn.area polon.6 amintita mai BUS vorbe§te de 16 §oimi, Reichersdorff, un autor sas caruia i se datore§te o descriere a Moldovei, tipärita in 1541, de 300, ceea ce cred ca-i o exagerare, Fourquevaulx de 50, Dimitrie Cantemir de 24, iar un ordin dom-. nesc, din 7/18 Maiu 1792, catre vatafii de plaiuri din Muntenia, prevede 21 de bucati In total. Dar, adauga Domnul, > ; man.uscrisul ei s'a pierdut insä cu pri-

lejul expeditiei In Persia, inteun naufragiu din Marea Caspic6 (1722). Cu prilejul aceleasi expeditii a scris el un Catehism persan si diverse fragmente privind tecutul Persiei si unele regiuni ale ei.

Cantemir plänuise sä infatiseze istoria poporului roman.esc, de pretutindeni, « in cloud tomuri »: primul incepand cu vremile cele mai vechi pand la descalecatul lui « Drago § Vodä si al lui 4 Radu Vodà Negrul »; cel de al doilea, dela aceste descAlecaturi « 'Ana la vremile noastre ». Imprejurärile nu i-au ingAduit in.sä nici 86 termine lucrarea

n'a scris decat primul tom

nici s'o tipareascä. Dar ci asa, neterminat, Hronicul vechimei a Romano-

Moldo-Vlahilor este o adevärata demonstratie bine inteles cu a celor douä idei care au formijloacele stiintifice ale vremii

www.dacoromanica.ro

AXINTE URICARUL

801

mat apoi temelia istoriografiei romane§ti moderne: romanitatea noastrà if.i continuitatea nostr'ä. Ele sunt desbatute sau numai atinse in treizeci de pasagii din Hronic. Nu ni s'a pastrat textul latin al acestei opere; traducerea romaneasca, Mouth' de Insusi Cantemir, s'a inceput la Petersburg, in 1.717, si s'a tiparit pentru prima ()ail, la Iasi, 1I1 1835-6. Ultima lucrare a lui Cantemir in legatura cu noi a fost e Istoria Cantacuzinilor f i a Brcincoveanului». Serisä. In române§te dupa 1718 cuprinde pasagii Intregi din lucrarea italianului Del Chiaro aparuta In acest an ea Infati§eaza, pe scurt, rastimpul dintre execulia postelnicului Constantin Cantacuzino §i pribegia soliei voevodului stefan Cantacuzino. A fost tradusa in ruseste r}i in nernIe§te; aromanul Ioan. Zavira din Siatistea a tradus-o In greaca moderna §i a tiparit-o In 1795. Cu aceasta, tabloul activitatii culturale a lui Dimitrie Can.temir nu e complet Inca; pentru a-1 desavir§i, trebuie sa amintim de lucrarile sale teologice, dintre care una, intitulata sli Cartea sistemei sau despre starea religiunei mahometano), a fost tiparita in ruseste

la Petersburg, in 1722; trebuie sa amintim si de lucrärile sale asupra muzicii turcefti, Cantemir fiind si descoperitorul unui sistem nou de notatie muzicala; trebuie, in sfar§it, sa amintim de desenele §i picturile sale, dintre care o parte poate portretele care impodobesc traducerea engleza a Istoriei Imperiului Otoman

se pastrau In 1735 la Academia de tiinte din Petersburg. A fost o personalitate foarte complexa, dintre cele mai puternice pe care le-a dat neamul nostru; minte cuprinzatoare, curiozitate n.esfar§ita,

talent multiplu, Can.temir poate fi socotit nu numai ca primul nostru istoric, in acceptiunea moderna a. termenului, dar §i ea unul dintre cei dintai enciclopedi§ti europeni; pe buna dreptate, numele sau sta inscris alaturi de acele vestite ale umanitatii pe zidul de piatra al bibliotecii Sainte-Geneviève din Paris. Axinte Uricariul. In afara de Dimitrie Cantemir, domnul care s'a aratat mai grijuliu de judecata posteritatii a fost Nicolae Mavrocordat. El a pus, In scaun fiind, sa se alcatuiasca cronica domniilor lui. Pen.tru cea dint& din Moldova, rolul acesta 1-a avut Nicolae Costin (vezi mai sus, p. 793 ); pentru cea de a doua, Axinte Uricarul; In Muntenia, ambele domnii (1716 si 1719

1730) au fost descrise de Rada Popescu (vezi mai jos, p. 816). 23 *

www.dacoromanica.ro

802

VIEATA CULTURAL/I

Dar in afarà de aceasta preocupare interesatà, Nicolae Mavro-

cordat a fost 0 un pretuitor al istoriografiei pentru ea 111E40. Deaceea, el a dispus, iar60 pentru ambele täri, transcrierea in continuare a cronicelor anterioare, spre a forma un singar corp. Operatiunea i-a reven.it tot lui Axinte Uricarul. De origine modestä, r'äzà§eascä, din Scanteia Vasluiului, acest

function.ar al cancelariei domne0i 0 subaltern al lui Nicolae Costin, cäruia-i poartà admiratie, a inceput sä serie, potrivit porun.cii, dupà ce se impliniserä trei ani din domnia cea de a doua

a lui Nicolae Mavrocordat, a§a dar dui:a 6 Octomvrie 1714. El poveste0e detailat 0 documentat evenimentele cuprinse intre 25 Dechemvrie st. v. 1710 0 22 Ianuarie st. v. 1716. Voevodul e prezentat, evident, in lumina cea mai favorabilà; stilul este piacut, smältat cu neologisme apusene 0 cu turcisme; uneori face apel 0 la locutii populare sau proverbe. In corpul de cronici pe care-1 a1cätuie0e corp cuprins in manuscrisele 2591 0 5367 ale Academiei Române Axinte nu s'a märginit Sing numai la transcrierea simplä a textelor anterioare, ci a adaos 0 unele informatii proprii cäpätate din hrisoave, manuscrise sau dela boieri bätrâni, cum Bunt acelea referitoare la fiii lui Roman. I, in Moldova, sau la domniile lui Mihnea

al III-lea, Gheorghe 0 Grigore Ghica, in Muntenia. Cronica lui Nicolae Chiparissa, Cronica Racovipanti fi Cronica tradusei de Alexandru Amiras. Cea dintäi cronic6 in limba greacel privind istoria Moldovei este aceea alatuità de Nicolae Chiparissa, sub titlul: o Povestirea celor intdmplate in Moldova in anal 1716, in a treia domnie a prea indlfatului... domn... Ioan Mihai Racovip Voevod v. Ea cuprinde descrierea amänun%ità a luptelor §i biruintelor repurtate in 1716-1717 impotriva « cAtan.elor » adicä. a Nemtilor. E o cronicd de caracter oficial, läudand mult pe domn 0 mai ales pe postelnicul acestuia Constantin. Ipsilanti. Textul grecesc a fost tradus inca in veacul al XVIII-lea In romkn.e§te; aceastä traducere veche, pästratà in ms. 157 al Academiei Române, e superioard traducerilor moderne. Kogälniceanu 0 Bälcescu au publicat o cronic6 povestind evenimentele din Moldova intre 1661 0 1729; unul din manuscrisele folosite se datoteqte copistului Nicolae Muste, o star diac de divan », adica fäcând parte dintre scriitorii o bälrani » sau

www.dacoromanica.ro

CRONICA RACOVITEANA.

803

calificati ai cancelariei. Autorul cronicei n.'a fost identificat lila; el este, dup6 toate probabilitAtile, unul din boierii voevodului Mihai Racovit4; domnia acestuia e povestità amánuntit Cu simpatie. Deaceea, In lipsa numelui autorului, cronicei i se apune Indeob§te Cronica Racoviteand . Pen.tru prima parte a povestirii, redactatä prin. 1719-1720, autorul s'a folosit de Letopisetul Pi rii M oldovei dintre 1661 1705 (vezi mai sus, p. 793) pe care, cu modificári, II reproduce aproape In lntregime. Pentru rest, redactat dupá 1723, paralel cu evenimentele, au fost puse la contributie amintirile personale, eventual qi ale celorlalti boieri. O altá cronicá povestind acelaq rástimp: 1661-1729 ultimile ránduri relatand foarte pe scurt sfár§itul domniei luí Grir;4.1

gore Ghica: 1729-1733, sunt un adaos ulterior

a inceput a

fi tradusd In grece§te din ordin domn.esc, «In Ia§i, la anul 1729, Februarie » de catre biv vel sulgerul Alexandru Amiras din Smyrna. Acum Mihai Racovità, In ultima sa domnie, e criticat; In schimb se laudà initiatorul alcátuirii cronicei f¡ti a traducerii ei, Grigore Ghica (1726-1733), « acest domn vrednic de ve§nicil pomenire >>. Si autorul acestei cronici e necunoscut; n'ar fi exclus

ca el sá fie dhiar traducátorul Amiras; stilul aratá totu§i mai degrabá un pámantean deat un grec. Ca §i In cronica racoviteaná, deosebim qi aici douà pärti: o prima parte, pánál la domnia

a doua a lui Duculet (1661-1703); ea cuprinde unul din izvoadele ce continuau pe Miron Costin, cu informatii noi, precise qi ample, asupra ráscoalei lui 1-Iâncu fli Durac, din 1671-1672 (vezi vol. III, editia a doua, p. 140-142) precum §i. asupra prinderii lui Gheorghe Duca la Domne§ti (4 Ianuarie 1684); o a doua parte, finará', (1703-1729), se datore§te autorului, cine va fi fost el, biv vel sulgerul Amiras sau alt boier. Alcátuirea acestei cronici a avut loe in intervalul Iulie 1725fin.ele lui 1729, cánd se termin6 traducerea In grece§te. Aceastá traducere, pástratá Inteun manuscris al Bibliotecii Nationale din Paris, a fost, la rindu-i, tradusá In frantuze§te de Nicolae Genier, la Ankara, In 1741. Intre Cronica Racoviteanä §i aceea tradusá de Amiras sunt o sumá de asernánári; In genere, povestirea ultimei e mult mai rezumatá. Tot lui Amiras i se datore§te qi o « Istorie autentica » a celor 5 ani §i 3 luni petrecuti de Carol al XII-lea, regele Suediei, in

www.dacoromanica.ro

804

VIEATA CULTURALA

[Furcia, cea mai mare parte la Varnita, lAnga Tighina; In acest .rastimp, Amiras i-a servit de interpret; originalul grec al « nu e cunoscut panä acum; ni s'a pastrat Irma o traducere italiana continuata a ei, in Biblioteca Arhivelor din Viena. Poves, ,tirea lui Amiras reda punctul de vedere suedez. Cel turcesc se gasegte exprimat trite° lucrare similara, aceea a grecului Afenduli clucerul, reprezentantul lui Brancoveanu pe langä Paga de Tighina. Opera lui, scrisa tot in grecegte i intitulata «Istoria partiald a celor Intilmplate regelui suedez Carol» cuprinde rastimpul

Ianuarie 1711Octomvrie 1714 gi e mai mult o culegere de documente oficiale &cat o expunere a evenimen.telor. loan Neculce s'a nascut in 1672 ca fiu al sulgerului, apoi viatierului Ianaki Neculce; prin maica-sa Alexandra, poreclita ,f«Muta » era descendent direct din Cantacuzini. Dupa ce Ad, .copil orfan fiind, patru ani in Muntenia, dus de bunica-sa « visgerniceasca Iordachioaia », de raid Legilor » (era vremea raloaelor dintre Poloni i Turci), el se intoarce in Moldova gi-gi incepe cariera boiereasca sub Duculet, in 1693, ca postelnicel. Vataf de aprozi sub Antioh Cantemir In 1699, apoi vel aga, Neculce ajunge la a doua doranie a acestuia, In 1705, vel sulger

apoi ve! spatar. Aceasta ultima dregatorie o pastreaza gi sub Dimitrie Cantemir, cand devine cel mai influent boier al divanului. Dupa InIrtingerea dela Stanilegti, la care participa In cali-

tate de hatman &licà de comandan.t al ogtirii, el Ii insotegte domnul In pribegie, stand in preajma acestuia, in Rusia, doi am. Trece apoi In Polonia, unde abovegte alti gapte, pentru ca sa se Feintoarck in sfargit, In 1719, Mdarat acasa. Ii reia ir domnul urmator Grigore Ghica 11 face vel vornic al tarii de sus. Spre sfargitul vietii, in 1741, Constantin Mavrocordat 1-a numit judecator inalt, in Iai, cu leafa lunara. A murit in cursul anului 1745, dupa 25 Februarie;. la 12 Ianuarie 1746, fiul Jlie 11 arata ca raposat (vezi gi fig. 55). loan. Neculce este autorul uneia din cele mai 1nsemnate realizari istoriografice i literare romanegti; se poate spune, exagerare, ca. letopisetul sàu, Impreuna cu acela al lui Miron Costin In Moldova gi al lui Radu Pope scu in Muntenia, reprezinta cele trei capod'opete ale genului la noi. A Inceput sà redac-

tezp la batranete, ca biv vel vornic, arid 1mplinise 60 de ani;

www.dacoromanica.ro

JOAN NECIJLCE

805

prima indicaVe sigurd In acest sens se referd la anul 1733, ultima la un eveniment dela mijlocul anului 1744 (numirea lui Constan-

VuLTri :.rcue-iF

tl-'11L1,:e4

4.°

444

pi;"iiir.ii ;pyr.

rut

1.;

tt/ 114 ° e

CI) 0.404,

-r /4,44:7"C\reAue4r n( r.

rfln

4

7Anu

Fig. 55.

Autograf al WI Ion Neculae. Ultimul and de Jos e isc.111-

tura lul:

Ion blv. vel batman . (Academia Romani, sectia manuscrise).

tin Mavrocordat ca domn al Munteniei). Redactarea istoriei din ultimii 11 am s'a fdcut deci progresiv, paralel cu evenimentele.

www.dacoromanica.ro

806

VIEATA CULTURALA

Moldovei cuprinde rastimpul dintre 1661 1nceputul domniei lui Eustratie Dabija Bi 1743 mazilirea lui Letopisepil

Constantin Mavrocordat; ultimul fapt amintit, din 1744, se refell, cum am aratat, la istoria munteana. Ca izvoare, Neculce afirma ca s'a folosit, pan.ä.' la domnia lui « Duca Voda ce! batrân.» (1678-1684) de o niBte izvoade ce am aflat la unii i altii (vezi

mai sus p. 793) Bi din auzitele celor batrani boieri »; de acolo inainte, « am scris singur dintru a mea Btiinta cate s'au tamplat de au fost in viata mea ». Observ lug ca la sfarBitul domniei lui Gheorghe Duca, Neculce n'avea deck 12 ani ! Oricum, partea cea mai mare a letopisetului poarta pecetea martorului ocular. DeBi amestecat direct in evenimentele pe care le poveste§te, el cauta BA pastreze totuBi obiectivitatea. « SA nu ganditi se adreseazä el cititorilor ca doara, pe voia cuiva sau In pizma cuiva... s'au scris ci, «intru adevar ». De fapt, in genere, el reuBeSte sa fie impartial; pe alocuri Ina' se vede partizanul boierul; in acele locuri, seninatatea r¡i bonomia sunt numai aparente. Fatä.' de o singura categorie nu-vi poate stavili Neculce resentimentul i chiar indign.area: fata. de Greci sau, mai bine zis fata de « dregdtorii greci», concurentii la posturi, deci la on.oruri venituri, ai boierilor pamanteni. Valoarea «Letopisetului ca izvor istoric e remarcabila pen-

tru epoca dela 1.685 inainte: o suma de fapte i detalii le aflam numai la el; In special, povestirea sa e pretioasa pen.tru domnia lui Dimitrie Cantemir (1710-1711), apoi pentru domnia lui Mihai Racovita (1716-1723) Bi cele urmatoare. Dar Bi mai mare este valoarea ¿iterará a Letopisetului. Neculce e un scriitor de mare talent. Are darul observatiei, Btie sa redea, in cateva trasaturi caracteristice, oameni i ImprejurOri; portretele sale sunt, pe drept cuvant, clasice. lata, de pilda, pe acela al lui Constantin Cantemir -c.roevod: « carte nu Btia, ce nu-

mai isc'älitura invatase de o ram; practica buna avea; la voroava era san.atos; manca bine i .bea bine. Semn.e multe avea pe trup dela razboaie, In cap i la mâni, de pe cand fusese slujitor In teara leBeasca. La stat n.0 era mare; era gros, burduhos,

ruman la fata, buzat; barba Ii era alba ca zapada. Cu boierii traia bine pang la o vreme, pentru ca era om de teara vi-i Btia pre toti, tot anume, pre carele cum era; i nu era mandru, nici facea cheltuiala tarei, ca era un moBneag, fara doamna ».

www.dacoromanica.ro

IOAN NECULCE

807

Limba lui Neculce este o limbd vie, coloratä, savuroas5.; adeseori se folose§te de expresii sau locutii populare 0 de proverbe ; nu dispretuie0e Insd nici neologismele, atunci and relatarea evenimentelor , mai ales a celor din tärile strdine, o impune. Cilci Impotriva pdrerii curente, care vede In Neculce numai tipul boierului de tard, necarturar » (G. alinescu), sau « cu gere populard » (P. P. Panaitescu), pot afirma cà a fost 0 un om

de culturd, §tiind cdteva limbi (rush', polonä, greacd, poate turcd) i avAnd un orizont istoric larg, nemdrginindu-se deci

numai la evenimentelerii sale. 0 blind parte a Letopisetului este rezervatà faptelor din Wile vecine i chiar din tdri mai depärtate ca acelea din apusul Europei (Franta, Spania, Anglia 0 Germania), din n.ordul ei (Suedia) sau din Orient (Persia). Neculce este cronicarul romfin care a dat mai multd importantd tradifiilor transmise prin viu graiu, din generatie In generatie. Gdsise se pare o sumd de asemenea traditii consemnate In letopisetul moldovenesc alcdtuit de Eustratie logofdtul (vezi mai sus, p. 787) ; altele i le spuseserd Cantacuzinii, rudele i protectorii sdi, precum i unii boieri bdtrâni ; In sfdr0t, adunase cdteva 0 din popor, dela tärgoveti, sdteni, preoti i cd42 la numdr lugdri. El se hotar4te sä le pund In scris pe toate 0 le a§eazd la Inceputul letopisetului, inainte de domnia lui Dabija, sub titlul: « O seamci de cuvinte, ce aunt auzite din om In om, de oameni vechi i bdtrani... ». Critica modernd constatd cd o serie

ln.treagd din aceste traditii corespund unui adevär istoric: astfel sunt traditiile despre aprodul Purice i despre tirul artileriei din cet atea Neamfului, asediatd de Turci, confirmate ambele prin cronica moldoveneascd In limba germand descoperità nu de mult la Miinchen. De asemenea traditia despre Petru Rare$ pescar 0 despre calul lui Miron Yodel' Barnowski. Cred cä. i acelea In legdturd cu Vasile Lupu, Gheorghe Stefan, Ghica Vodä itefánià corespun.d adevdrului ; de altfel, In tineretea cronicarului trdiau hied boieri bdtrani care puteau sa certifice faptele. Neculce a scris, la cererea lui Constantin Mavrocordat, In 1741, 0 un tratat un « treitaz » cum spune el de istorie card', cuprinzAnd dö.rile vechi i noi scoase de diferiti Domni. Din nef ericire, aceastd lucrare prima In genul ei In Prin.cipate

nu ni s'a pdstrat.

www.dacoromanica.ro

808

VIEATA CULTURALA

Cronica Ghiculeftilor. Asemanatoare cronicei alcatuite din porun.ca lui Grigore Ghica §i tradusa in grece§te de Alexandru Amiras (vezi mai sus p. 803) exista o a doua cronica alcatuita §i tradusa de asemen.ea in grece§te din porunca lui Matei Ghica, fiul lui Grigore (1753-1756). Ea cuprinde povestirea evenimentelor

din Moldova intre 1.695 §i 1754 §i ni s'a pastrat inteun singur manuscris (nr. 38) in biblioteca Metohului Sfän.tului Mormant din Constantin.opol. Inceputul §i sfá'r§itul manuscrisului care ne-ar fi putut da, potrivit obiceiului, in.dicatiuni despre nUmele autorului cronicei, eventual al traducatorului, lipsesc; aa Moat, acest autor a ramas, cel putin pana acum, anonim. El este un apropiat, un om de cash' al Ghicule§tilor; detaliile §i aprecierile superlative la adresa lui Grigore al II-lea Ghica §i a lui Matei Ghica abunda; deaceea cronica §i poarta n.umele de Cronica Ghiculegtilor. Partea intai a ei, intre 1.695 §i 1734, este o compilatie dupa letopisetul atribuit lui Nicolae Costin., dupa acela al lui Axinte Uricarul, dui:4 letopisetul Tarii Moldovei intre 1661 1.705 §i dupa cronica tradusa de Alexandru Amiras. Partea cea de a doua (1730-1754) cuprinde 11114 o povestire originala §.1 importanta, cu detalii noi §i precise. Cronica lui Canta 0 Cronica atribuitii lui Enache ceanu. Cea mai scurta dintre povestirile istorice moldovene§ti In acela§ timp, i cea cu mai putine date este aceea a lui ToniN Canta (prescurtare din Cantacuzino). Autorul, cumnat Cu Grigore Al. Ghica §i posesor al unei averi intinse, ocupase dregatoria de mare spatar, era deci biv vel spätar, cand a in.ceput sa serie, prin 1769. Rastimpul povestit cuprinde anii 1741-1769. Fara un simt, critic deosebit, Canta nu observa, chiar la prima domnie, aceea a lui Constantin Mavrocordat, contrazicerea tre izvoarele intrebuintate; se pare ea el s'a folosit §i de un izvor rusesc din care a luat unele date precise. Nici cronica lui Canta nu ni s'a pastrat completä, fie c'ä autorul n'a terminat-o, fie ea man.uscrisele cunoscute azi sun.t lacunare.

Intocmai dupa cum Nicolae Muste nu fusese cleat copistul unei cronici alcatuite de altcineva, tot a§a§i Enache Kogiilniceanu copiazà numai, intre 1.789 §i 1795, o cronica alcatuita de un ano-

nim in 1774 §i cuprinzand rastimpul 1733-1774. Argumentele invocate in favoarea paternitatii lui Enache, se intorc, la o exa-

www.dacoromanica.ro

POVESTIRILE ISTORICE IN VERSITRI

809

minare amänuntità, impotriva lui. i in primul Mild pasagiul, aparent peremptoriu, din cronica in care se spune: « ... instiintAndu-se domnul dela mine Enachi Kogälniceanul, ce eram comis al doile atunce... n. In realitate, in manuscrise, acest pasagiu e

la persoana a treia, nu la intäia: «

instiintAn.du-sä Domnul

din Enachi Kogälnicean, ce era vtori comis atunce... ». Modificarea se datoreste editorului, lui Mihail Kogälniceanu, care dorea sà facd din strämosul säu

om cult, iubitor de istorie, bibliofil,

cu tot dinadinsul si un cronicar. Condica de obiceiuri a lui Gheorgache vtori logof (it. Un loe deo-

sebit In vechea noastrà istoriografie ocupà « Condica ce are intru sine obiceiuri vechi fi nod a prea indltafilor domni. .. ». E vorba de o lucrare de ceremonial similarà celor bizantine alcätuità la Iasi in 1762 s'a termin.at la 5 Noemvrie din ordinul voevodului Grigore Callimachi, de &Are « Gheorgache vtori logoVA ». Ea descrie amänuntit si exact ceremoniile care au loe la luarea domniei, la darea boieriilor, la mucarer, la särbtitorile in-

semnate de peste an, la trecerea solilor prin Iasi, la intalnirea Domnului cu Pasii cu trei tuiuri sau cu Hanul Tätarilor, etc. Numele de familie al autorului n'a putut fi identificat pAnà acum; el nu este lug, in nici un caz, Sutzu, asa cum s'a afirmat de °Are

Nicolae Iorga. Condica ni s'a pästrat inteun singur manuscris, copia pe curat a originalului, cu unele locuri albe in text care trebuiau sä" fie completate de autor; acesta n'a mai facut-o, fie c5.' a murit curand dupà Noemvrie 1762, fíe din altà pricinA.

Povestirile istorice in versuri. Un gen care cunoaste o deosebita favoare §i in.florire in veacul al XVIII-lea este povestirea istoricd

In versuri. Ina in veacul anterior, apärusera unele manifestsári do acest fel; ele formau lush' rari exceptii. Astfel este Cronologia In versuri a Mitropolitului Dosoftei, tipärità indata dupà prefata Molitvenicului din 1.681 si reprodus6 In « Parimiile de preste an »

din 1683. Ea insira, in 136 de versuri, pe toti domnii Moldovei dela descAlecat pAnä la Gheorghe Duca (1678-1684); la unii din ei se indich §i sutiile, de asemenea ctitoriile )i anii de domnie Tonul e, in genere, apologetic; se gäsesc cuvinte de lauda pAna si pentru Ilia§ si stefan, feciorii ucigasi ai lui Alexandru cel Bun sau pentru Ilias Rare§ care §i-a päräsit credinta, turcindu-se.

www.dacoromanica.ro

810

VIEATA CULTURALA

Valoarea poetic& a acestei cronologii este, cum se poate lesne foarte redusa, ca sa nu zicem irxexistenta. Ceva mai reu§ita sub raportul literar ni se Infati§eaza Istoria » In versuri pe care « o seama de slugi » din tara, sosite la Istambul Cu Domnii i boierii mazili, au facut-o pe la inceputul anului 1774,

stapanilor lor ajun.§i in stranatorare. Cuprinzand 134 de versuri de factura populara, rimand douà cate doua, aceasta « Istorie » a fost adaosa la finele cronicei atribuite pe nedrept lui Enache Kogalniceanu. Ea inf4i§eaza regretele celor care au carmuit odinioara Moldova §i care acum, lipsiti de ban.i, aunt avizati la indeletniciri prozaice. Si mai insemn.ate sub raportul istoric sunt cele data povestiri

istorice in versuri, provocate, una de omorirea lui Grigore al III-lea Ghica (vezi §.1 mai jos, p. 831) iar cealalta de executarea celor doi boieri haini, Manolachi Bogdan ve! vornicul §i loan Cuza biv ve! spatarul. Cea dintai, avand 274 de versuri, ni s'a pastrat in nu mai putin de patrusprezece versiuni plus una In dovada a impresiei adânci produse asupra contempoproza ranilor de asasinarea lui Ghica. Autorul nu e cunoscut ; n.0 pare a fi fost boier ; mai degraba vreun dascal dela §colile de care voevodul avusese atata grija. El a scris indata dupa omorirea acestuia (12 Octomvrie 1.777). Cea de a doua povestire are 618 versuri §i a fost alcatuita §i ea la scurt interval dupa executarea boierilor

haini (29 August 1778). Nici autorul acesteia nu e cunoscut ; n'ar fi exclus sa fie unul §i acela§i cu autorul stihurilor asupra uciderii lui Ghica. Mihail Kogalniceanu atribuia ambele povestiri stramo§ului sau Enache Kogalniceanu; nu exista in.sa nicio dovada In sprijinul parerii sale.

Valoarea literara a celor douà bucati este redusa. Versurile, de factura popularä, nu impresioneaza nici prin imagini, nici prin rima. Sub raportul istoric, ele ne dau Insà cateva detalii care nu figureaza in celelalte izvoare. In sfar§it, mentionam Ceintecul lui Potemchin, o povestire in versuri relatand, fara talent, moartea acestui general rus pe pamantul Moldovei (1791). Istoriografia munteancl. Matei al Mirelor. In Muntenia, primele opere istoriografice originale din veacul al XVII-lea exceptie Wand acelea privitoare la Mihai Viteazul, care a fost analizate an-

www.dacoromanica.ro

MATEI AL MIRELOR

811

tenor (vezi vol. II, editia a patra, p. 589) sunt cele dou'a cronici ale Mitropolitului Matei al Mirelor, una in proza., cealalta In versuri, ambele serse In grece§te. Originar din Pogoniana Epirului, uncle a vazut lumina zilei pe la 1550, Matei, ImbratiOnd calugaria, a fost Inti protosinghel i arhimandrit al Patriarhiei din Constantinopol ; a stat apoi la Moscova (1595-1597) 0 la Lw6w (1600), pentru ca, prin 1602, sa se stabileasca in Tara Roman.easca unde Radu Serban 1-a primit bine 0 1-a facut egumen al manastirii

Dealul. El a 'limas aci pana la sfar0tul vietii (1624, dupä' 17 Martie), de0 intre timp fusese numit (1605) Mitropolit al Mirelor, eparhie cu foarte putini credincio0, ce-i dreptul in vechea Lichie din sudul Asiei Mici. Cronica In prozä, intitulata « Povestire pe scurt... » Infati§eaza, cu detalii numeroase i noi, n.avalirea lui Gabriel Báthory in Tara Romaneasca (finele lui Dechemvrie 1.610), fuga 0 apoi reintoarcerea lui Radu Serban, precum i primii ani de domnie ai lui Radu Mihnea. Alcatuitä, dupa toate probabilitatile, in iarn.a din 1613-1614, aceastä. « Povestire » nu e decat amplificarea Introducerii la Slujba sfintului Grigore Decapolitul,

scrisa tot de Matei, introducere In care se poveste§te aceea0 navälire i fuga. Cea de a doua opera, In versuri, poarta titlul, rezumativ: « Istoria celor petrecute in Tara Romdneascd dela ,Ferban Vodd pand la Gavrild Vodd care domneste acum» deci: 0 e inchinata boierului Ioan. Catargi. A fost scrisa 1602-1618 a rasculatului Lupu dui:4 executarea pe care o aminte§te

Mehedinteanu, a§a dar dupa Noemvrie 1618, mai probabil In iarna ce a urmat. Constituind singurul izvor narativ pentru imprejurarile munten.e din primele douà decen.ii ale veacului al XVII-lea, « Istoria » lui Matei al Mirelor a fost utilizata de cei doi

cronicari dela sfar0tul acestui veac, de Stoica Ludescu i Radu Popescu ; ultimul 11 citeazä: « cum spune un istoric Vladica an.ume

Maftei dela Mira ». Tot Matei a alcatuit, In timpul domniei lui Alexandru I1ia (1616-1618), t Cdteva sfaturi... » catre acest voevod, Indemandu-1 sa judece dupa pravila imparateasca i dupa legea tarii i sa faca §coli, deoarece nici clericii, nici miren.ii n'au uncle Invata. I se datoreqte, de asemenea, in grece§te, t Slujba sfintei Parascheva»; (vezi mai jos p. 857). Regretatul Russo atribuie i traducerea In grece§te a un.ui alt text slay, a faimoaselor « Invataturi » ale lui Neagoe Basarab. In sfar0t adaogam

www.dacoromanica.ro

812

VIEATA CULTURALA.

cà Matei al Mirelor a fost i un harnici caligraf : manuscrise copiate

de el se Intalnesc, In numar apreciabil, in intreg orientul cregtin.

Cronica lui Matei Basarab. Cineva din preajma lui Matei Basarab a notat cu grijä i amanuntit toate evenimentele din momentul In care acesta ajutat de boierii olteni s'a ridicat impotriva lui Leon Valk la 17/27 Octomvrie 1629 gi pana &and s'a tutors dela Tarigrad la Bucuregti, ca Doran al tarn, la 5/1.6 Noemvrie 1633. Datele sunt precis indicate, cu luna gi ziva anului, n,umele boierilor sun.t trecute toate pe ran.d; se vede bine ca este un conternporan i un martor ocular cel ce Insemneaza aceste fapte. Nu tot aga se prezinta povestirea even.imentelor ulterioare, adica a razboaielor dintre Matei i Vasile Lupu: nicio cronologica, niciun nume de boier; autorul acestei pärti este, evident, o alta persoana. Cronica in.ceputurilor lui Matei Basarab nu ni s'a pastra ca o entitate separata; o cunoagtem numai din Cronica lui Stoica Ludescu In alcatuirea careia ea a intrat ca un element constitutiv. Cronica lui Stoica Ludescu sau a Cantacuzinilor. Apriga lupta politica intre cele doua partide boieregti muntene, intre Cantacuzin.i, condugi de batranul postelnic, apoi de fiii acestuia, de o parte, i Bäleni, avand In frunte pe ban.ul Gheorghe Baleanu

ca element activ pe Stroe Leurdeanu, de alta, a influentat alcatuit domeniul istoriografiei. Fiecare din cele doua tabere ate, o cronica in care fazele luptei politice aunt prezen.tate favorabil pentru tabara respectiva i defavorabil pentru cealalta. Cantacuzinii au avut drept istoric pe batranul lor om de credinO, Stoica Ludescu, iar Balen.ii pe Radu Popescu, fiul lui Hrizea, al uneia deci din numeroasele victime ale acestei indarjite lupte. Stoica Ludescu a impartagit In totul vicisitudinile familiei pe care o slujea. De origine din satul Ludefti (Dâmbovi0), unde a ridicat cu ajutorul lui erban Cantacuzino o frumoasa biserica

In 1682, el e trimis la ocna, atunci and, in vara anului 1672, urgia se deslarguise iarài impotriva stapanilor &di; stà litchis acolo un an gi zece luni. In schimb, sub erban Cantacuzino, ajunge judecator al scaunului Targovigtei, dregatorie in.semnata: aga 11 gasim inteun act din 1 Octomvrie 1681. El redacteaza actele mai de mama ale familiei: astfel catastiful averii lui erban Cantacuzirto, din timpul boieriei acestuia, apoi testamentul cel de

www.dacoromanica.ro

CRONICA LUI STOICA LUDE SCU

813

al doilea al Elenei, sot,ia postelnicului. Dar opera cea mai de seamh a lui Stoica Ludescu este cronica ce-i poartà numele, cronich zisä,

tocmai din cauza cá reprezinta punctul de vedere al familiei, a Cantacuziailor.

Ea cuprinde rdstimpul dintre lntemeierea Tärii Române§ti eveniment pe care-1 explicà printeun desceilecat din Ardeal 0-1 fixeazä In anul 1290 i sfar0tul domniei lui Serban. Cantacuzin.o, ultimul eveniment povestit fiin.d retragerea trupelor austriace ale generalului Veterani peste mun%i, In 1688. Nu e o lucrare

unitarh ca informalie i Insemnatate: alaturi de parti amanunlite 0 precise, In care datele cronologice sunt exacte, iar boierii celelalte personagii stint pomeniti nominal, gasim parti cu cronologie vagh sau gre0th i fail amanunte. Partea cea mai slabh este aceea dela Inceput: dela deschlecat pan.4 la domnia lui Radu cel Mare (1290-1495); nu numai cà succesiunea domnilor este inexacta dar 0 anii de stapanire ce li se atribue nu corespund

Pentru aceasta epoch', Stoica Ludescu sau n'a avut anale, In gen.ul celor moldoven.e§ti, sau dach ele au existat, au fost de calitate inferioara, atat sub raportul cronologiei cat t;4i al faptelor. Pentru domniile lui Radu cel Mare, Mihnea, Vladu Neagoe Basarab, (1495-1521) Ludescu s'a folosit de Vic/4a Sfiintului Nifon, o lucrare hagiografica-istorich, favorabilh. Craiove§tilor i lui Neagoe, (vezi 0 vol. II, ed4ia a patra, p. 587), pe care, omitan.du-i Inceputul i sfailitul, o intercaleaza aproape cu totul, reproducand multe pasagii cuvant cu cuvant. Pentru epoca urmatoare, pana la Mihai Viteazul (1521-1.593), informatia a fost luata, duph toate probabilitatile, din ni§te anale interne, care nu ni s'au pastrat lush ea o entitate separata, cum e eazul cu cele moldovene. Tot ala nu ni s'a pastrat separath nici cronica Buze§tilor (vezi vol. II, editia a patra, p. 588) care a intrat In compil4ia lui Ludescu pentru epoca lui Mihai Viteazul. La domniile

urmatoare, 'Ana la Gavril Moghila (1618-1620), s'a utilizat cronica lui Matei al Mirelor (vezi mai sus, p. 811), apoi pentru Inceputul domniei lui Matei Basarab, cronica acestuia, (vezi, de asemenea, mai sus, p. 812). Din timpul lui Matei Basarab In.cep, in sfar0t, i amintirile personale ale lui Ludescu Insu0 precum acelea ale Postelnicului Cantacuzino 0, eventual, ale boierilor mai

batran.i. Utilizand toate aceste izvoare narative, poate i altele

www.dacoromanica.ro

814

VIEATA _CULTURALA

pe care nu le curioa§tem, utilizand o povestire greaca in versuri despre uciderea Postelnicului, adaogänd apoi citate i comparatii biblice precum i ate un document bisericesc In felul calla lui Teofan, patriarhul Ierusalimului, din 1635, I§i alcatuie§te Stoica Ludescu, sub form'ä de compilatie, cronica sa. Ca izvor istoric, ea are o valoare in.egala, dupa valoarea diferitelor izvoare pe care le intrebuinteaza. Dar defectul ei de capetertie, in aceasta privinta, este partialitatea vadita pe care o arata. In partea ultima a povestirii (1658-1688), familiei Cantacuzino. Stoica Ludescu, 4 sluga batrana la casa rapsatului Costandin. Postelnicul », prezintd evenimentele inteo lumin.6 favorabila acestei familii i defavorabila Balenilor. Domnii sun.t buni sau rài dupa cum au sprijinit sau nu interesele Cantacuzinilor. Redactarea crorticei a avut loc In mai multe randuri. Partea cela inceput §.1 liana la sfar§itul domniei lui Grigore Ghica (1664)

a fost Kris& in ultimul timp al pribegiei acestuia in imparätia austriaca, dupa ce trecuse la catolicism (1667-1671); dovada este pasagiul din cronica In care se spune despre Ghica: «... au fugit in Ardeal i au trecut in teara nemteasca de fade acolo fi s'au Pieta papistas. ». 0 a doua parte (1664-1679) a fost scrisa in anul 1679, Indata dupa reintronarea mitropolitului Teodosie (26 Aprilie st. v.), precizie cron.ologica. Ultima parte fapt povestit cu detalii a cronicei, aceea relatând domnia lui §erban Cantacuzino (1679 1688) a fost redactata dupa retragerea armatelor lui Veterani peste mun.ti (toamna lui 1688); judecan.d dupa un.ele pasagii, s'ar parea chiar, ca. nu Stoica Ludescu, ci un alt partizan al Cantacuzinilor an.ume partizan mai mult al vaduvei postelnicului i a celorlalti frati cleat al lui erbarte autorul acestei parti ; s'ar putea da insa i explicarea ca Stoica Ludescu tinea, In aceasta ultima perioada, mai putin cu erban, fire autoritara r;si care ajunsese, pen.tru mo§tenirea lasata de mama-8a, In oarecare divergenta cu. restul farniliei. Rada Popescu este cel mai de seama dintre cronicarii munteni, comparabil, prin insemnatatea operii sale, cu Miron Costin. Ion Neculce. Cronica sa este cea mai intinsd dintre cronicile romane§ti: ea cuprinde rastimpul Intre 1290 data atribuita tritemeierii Munteniei §i 1729, penultimul an de domnie al lui

www.dacoromanica.ro

RADII POPE SOU

815

Nicolae Mavrocordat: akia dar aproape patru veacuri i jumatate. Mula vreme a fost disculie asupra paternitatii acestei cronici; unii cercetatori, In frunte cu N. Iorga, au atribuit partea dela lnceput i pang.' la 1.688 lui Constantin Capitanul Filipescu, luaudu-se dupa o notita tarzie, din 1.0 Mai 1761, care arata cà « aceasta carte s'au serie de Costandin Capitanul ». In realitate, Constantin Capitan.ul n'a fost deat un copist al textului, asemenea lui Neculai Muste i lui Enache Kogalniceanu. Pornind dela analiza textului cronicei, 1,inan.d apoi seama de lmprejurarile vieVi lui Radu Popescu, de Inclinarile i opiniile acestuia, a§a cum apar ele In fragmen.tul de cronica ce nu i-a fost contestat, parintele meu a ajuns la Incheierea cà Intreaga lucrare, dela 1290 §i pang la 1729 apartin.e. Cercetarile mai noi ale profesorilor Constant Grecescu 11.1 Alexandru Vasilescu au confirmat aceasta concluzie. Radu Popescu, nascut Inainte de 1655, era fiul ve! vistierului Hrizea, cel ucis In chinuri groaznice i spoliat de Intreaga avere de atre Serban Cantacuzin..o. Pribeag din -tall dupa napraznica

moarte a parintelui sau, IntAmplata In 1680, toamna, Radu se relntoarce peste ativa ani. Sub Brancoveanu are unele Insärcinari oficiale, pima In 1702; dela aceasta data t}i 'Ana la sfärsitul domniei nu mai ocupa nicio dregatorie. Sub Stefan. Cantacuzino e din nou Iri slujbe, dar lnaltarea sa la marile dregritorii are loo abia In timpul lui Nicolae Mavrocordat, and ocupá demnitatile de vel vornic (Martie 1716) si Indata dupa aceea de ve! ban (0ctomvrie 1716), cea mai In.alta treapta In ierarhia boiereasa. Dupa aceasta. satisfactie, Radu Popescu, ajuns la varsta « de batranete §i de slabiciune cum singur spune socotind apoi « cá i ale lumii aunt toate de§arte », se retrage din lume, alugärin.du-se, la 16 August st. v. 1723, sub numele de Rafail Monahul, la MARA-

stirea Radu Voda din Bucure§ti. A murit, dupa at se pare, In 1729, in intervalul Martie-Octomvrie. Era un om Invatat, latine§te, turceste, grece§te i probabil i vechea slava, limba in care se citisera atata vreme textele noastre biserice§ti. Putea deci Intreprinde alatuirea unei cronici care sa raspundä aceleia Intocmite de Cantacuzini, duqmanii parintelui sau i ai partidului Bale-

nilor. Opera aceasta i-a luat un timp considerabil; ea n'a fost edactata deodata, ci In mai multe randuri. Prima parte, ducand 24

www.dacoromanica.ro

816

VIEATA CULTURALA.

povestirea pana In Mai 1688, a scris-o probabil, dupa 1703, and el nu mai ocupa dregatorii. Partea a doua, cuprinzänd rastimpul Mai 1688-1720, a fost alcatuita prin August-Septemvrie al

acestui an. Partea a treia (1720-25 Mai 1724: sfintirea manastirii Vacare§ti) urmeaza spre finele anului 1725; a patra (25 Mai

1724-1729), a fost termin.ata dupa implinirea a zece ani de domnie ai lui Neculai Mavrocordat, deci dupa Martie 1729. Radu Popescu avea intentia sa-ái duca povestirea mai departe, deoarece,

In ultimele ränduri ale textului pastrat astazi, el afirma: « de aicea Inainte, cu ajutorul i mila lui Dumnezeu, voi serie luceptInd dela al unsprezecelea an » al domniei lui Neculai Mavrocordat. N'a mai apucat s'o faca Insá, moartea surprinzAn du-l.

Pentru alcatuirea acestei intinse cronici, a avut la indem'ana o serie intreaga de izvoare: Mai Int'ai chiar cronica adverscl a lui Stoica Ludescu, din care ja, in special pentru epoca veche, o suma de fapte. Apoi cronica lui Grigore Ureche-Simion Dasceilul din care imprumuturile, privind istoria Moldovei, sunt numeroase. A cunoscut direct i utilizat poema lui Stavrinos asupra lui Mihai Viteazul; de asemenea, opera in versuri a lui Matei al Mirelor pe care-1 i citeaza. Cunoa0e doua cronici bizantine: pe aceea a lui Phrantzes ca qi o redactiune a cronicei dela 1570. Pentru fapte privind istoria Ardealului sau a Ungariei citeaza Istoria pira Ungurefti» neidentificatä pana acum, ca i « un istoric» *din cetatea Fiigiírasului»; pentru Polonia citeaza pe « un istoric leisesc », iar6§i neidentificat. A avut anale sdrbefti pentru fapto privind viata vecinilor no§tri ; a avut de asemenea izvoare turcefti; pe douà din ele le indica precis: « tablele gheograficesti ale lui Nasirtusi », in legätura cu a§ezarea Tiflisului caucazian §i « tablele gheografiregi ale lui Uluk bei gheograful», in legatura cu aceea a cetatii Hemeda » sau Hamadan: Se folose§te §i de tradiria oralei pentru unele evenimente neconsemnate In cronici, iar, In ce pri-

ve§te epoca noua, dela Radu Leon incoace, de amintirile sale pro prii §i, desigur, §i de acelea ale boierilor mai batrâni. Cronica. lui Radu Popescu se cite§te cu interes i cu placere. Evenimentele Tarii Române§ti sunt puse in legatura Cu acelea

din taiile vecine; istoria acestor tári ocupa chiar, In veacurile XIVXVI, un loe inult mai larg deckt istoria proprie. In spe-

www.dacoromanica.ro

CRONICA LTJI RADU GRECEANIT

817.

ojal, aunt urmArite de aproape evenimentele din ImpgrAtia turceasc6 §i din Moldova. Ceea ce dà apoi o deosebità savoare cronicei este stilul sd u. Radu Popescu are un fel personal de a se exprima, spunfind ap6sat lucrurilor pe nume, intrand in. detalii de multe ori intime, intrebuintAnd expresii i comparatii plastice. In special, cAnd e vorba de adversari, nu se sfie§te. Portretele ce le face Bunt vii, impresionante, dar ele nu hatigeazA decAt o laturà a personalitätilor respective. Iatà, de pildà, ce apune despre 5erban Cantacuzino, din ordinul aruia ce-i dreptul fusese chinuit i ucis teal au: Mare

intunecat nor vi plin de fulgere §i de trasnete au cAzut pre Tara Rumâneased 55.rban Voda, carele, ca cu ne§te tràsnete, cu r6oL tatia lui au apart fill däzradäcinat n.enumarate case de boiari de slujitori §i de graci, §i pre multi au omorAt cu multe feluri de cazne i i-au grAcit cu multe feliuri de pedepse.... ». Toeing de aceea lntrebuintarea ca izvor istoric a cronicei. lui Radu Popescu, pentru judecarea imprejurArilor fpi a oamenilor descri§i, trebuie fAcut4 cu mare prudentà. Cronicarul muntean RU se ridica nici nu Incearca BA se ridice la impartialitatea spre care tinde Miron Costin., din care acestali face un ideal. El e un om de partid al Bdlenilor curtean al lui Nicolae Mavrocordat, pe care-1 laudà fàrà rezerve. Are talent, dar n'are abiectivitate, n'are deci prima insu§ire a istoricului. Cronica lui Radu Greceanu ci Cronica Anonimd. Lunga domme a lui Constantin Erancoveanu a fost descrisa n.0 n.umai In crónica lui Radu Popescu, dar i in alte dou'a*: in Cronica logogiturui Rada Greceanu i In Cronica Anonimd. Cea dintâi este o cronia oficialà, de curte, aproape un jurnal, In care se arat6 am6nuntit i inteo formä" potolitä., tot ceea ce s'a petrecut in timpul sapanirii lui Brancoveanu, atilt sub raportul relatiilor cu Turcii i cu ceilatti vecini cat §i sub raportul intern.. Primul eveniment povestit este trimiterea unei solii la Viena de &Are 5erban Cantacuzino, la 2/12 Octomvrie 1688, cu putin in.ainte de moartea sa ; ultimul este Inapoierea lui Brancoveanu dela Thrgovi§te la Bucure§ti, prin Potlogi i Mogoraia, In postul Pa§tilor din 1714, cu putin inainte de sosirea mazi1iei. Predoslovia cronicei a fost aldituità in 1698, dupà ce se redactaserd zece ani ai domniei ; restul redactarii a urmat ulterior.! 24*

www.dacoromanica.ro

818

VIEATA CULTITRALA

Autorul cronicei, Radu Greceanu, n'a ocupat vreo dregatorie 1nnalta; a purtat toata viata titlul modest de logofat; era originar din satul Grecii, In Dâmbovita (pe atunci In Vla§ca). Bun cunoscator al limbii grece§ti, el a facut §i diferite traducen i 1n romane§te, dintre care unele In versuri. Superioara ca obiectivitate §i ca forma este Cronica Anoninul. Ea Incepe cu alegerea ca domn a lui Brancoveanu, In Octomvrie stil vechi 1688 §i se Incheie cu data de 15/26 August 1714 can.d Doamna lui *tefan Cantacuzino, fiind la manastirea De un lemn, « au lovit pe aceasta Doamna... nevoie, lovitura, Indracire, cat s'au spariat toti 0. Era turburatoare coincidenta, interpretata de contemporani §i de autorul cronicii IIISU§1 ca o minune dumnezeiasca

tocmai ziva In care la Stambul cadeau, sub securea

capetele Brancovenilor. Nici aceasta cronica n'a fost alcatuita deodata: prima parte a ei cea mai 1nsemnata ca proportii e redactata In 1709, lute° epoca de lini§te i prosperitate, cand voevodul, 1nconjurat de numeroasa sa familie §i stapanind

uria§e bogatii, putea fi cu drept cuvant, considerat pe deplin fericit. Cea de a doua parte, cuprinzand ultimii ani de stapanire, a fost scrisa In_ vara anului 1716. Autorul acestei cronici n'a fost identificat Inca. Ostil Cantacuzin lor, el nu este totu§i Radu Popescu, a§a cum s'a crezut mai de mult n.'ar fi avut niciun rost sà redacteze doua cronici pentru acela§i rastimp ; nu este ma cum s'a propus recent nici Teodor Corbea, unul din agentii diplomatici ai lui Brancoveanu §i partizan al Cantacuzinilor. Ceea ce putem afirma despre el pe temeiul an.alizei cronicei este a avea o serioasa cultura. stia mai multe limbi: latin.e§te citeaza maxime ca laus fine cadit §i « finis coronat opus *; Intrebuinteaza de asemen.ea n.eologisme de aceasta origine; §tia grece§te; §tia bine turce§te, limbh. In care reproduce propozitii §i o serie Intreaga de termeni; se pare ca avea §i oarecare cuno§tinte de polona §i rush'. Cititor de istorie anti* deriva n.umele Cladovei dela Imparatul Claudiu §i al Severinului dela Sever (In treacat fie zis, ambele etimologii

aunt inexacte); aminte§te de podul lui Traian; aminte§te un « stih* din «Aristofan poetul*; e, In genere, un spirit doritor de a §ti, curios; Intre altele, noteaza §i aparitia mu§telor columbace it ce es primavara la Cerneti, de fac multa paguba oamenilor

www.dacoromanica.ro

STOLNICUL CANTACTIZINO

819

In dobitoace E Tocmai aceasta bogatie §i varietate de cuno§tinte, unite cu talentul de a reda intr'o forma pregnantg imprejurarile §i oamenii pe care i-a cunoscut ca boier de Hama la curtea domnului, fac valoarea documentara §i literarg a cronicii. Unele scene ca aceea a infati§arii, in fiare, a boierului viclean Staico §i a com-

plicilor acestuia In fata lui BrAncoveanu, sau scena judecarii clucerului Constantin tirbei, care 6 fiind cam lung la unghii din feliul Stirbe§tilor it, luase t dela teara ate ceva §i despre domnie au ascuns », sunt redate in toate amanun.tele, unele pitore§ti, altele de-a-dreptul dramatice. Se noteaza schimburile de

cuvinte, in forma directA, se redg atmosfera vremii: autorul, necunoscut Ina, al cronicii este un meter al cuvAntului, asemenea lui Neculce, Miron Costin §i Radu Popescu. Stolnicul Constantin Cantacuzino. Asemanator lui Dimitrie Can.temir in privinta pregatirii §tiintifice §i a preocupArilor istorice §i geografice, dar fall sa-1 atinga, ca numar §i varietate a realizarilor, a fost In Muntenia Stolnicul Con.stantin Cantacuzino. Näscut intre 1645 §i 1.650, ca fiu al treilea al celebrului Postelnic, el pleaca, la un an dupa moartea naprasnica a parintelui sau, in. strainätate, la studii. Zabove§te aproape doi ani dela 12/22 Martie 1665, pAn.a in Ianuarie 1.667 la Adrianopol §i Constantin.opol, inva-

tAnd cu dasali greci, alugari, ca Gherasim Cretanul, viitorul Mitropolit al Filadelfiei. Porn.e§te apoi, pe mare, la Venetia unde debarca la 13/23 Martie 1667. Dupa un popas de o lung §i ceva In cetatea Dogilor, ajunge, in sfAr§it, la Padova, sediul uneia din

cele mai vestite universitati italiene. Aci la lectii, sArguincios, cu profesorii ren.umiti ai locului, ca, de pilda, Albanius Albanesius,

profesorul de logia, sau Valeriano Bonvicino, profesorul de filosofie §i matematia. I§i cumpara in acela0 timp carti, in special operele clasicilor greci §i romani, precum §i diferite gramatici, dictionare §i manuale. tim toate aceste detalii din ziarul sdu de ceileitorie care, din fericire, ni s'a pastrat. In 1668, spre sfAr§itul

anului, se intoarce in tara, tot prin Venetia, aducAnd cu sine dovezile esentiale de vinovatie ale boierului Stroe Leurdeanu, du§man.ul parintelui sau; gratie acestor dovezi, Stroe fu condamnat

In procesul care avu loe in Aprilie 1669 (vezi qi vol. III, editia a doua, p. 120). El impartg§e§te apoi vicisitudinile familiei, In timpul stApanirii lui Grigore Ghica (1672-1673). Trimis in mi-

www.dacoromanica.ro

S 20

VIEATA CULTURALA

siune diplomatica In Polonia, AI 1675, sub Gheorghe Duca, el ajunge, prin. cultura §i abilitatea lui, la o deosebita influenta In timpul domniei fratelui sau erban, pentru ca apoi sa devie cel mai influent boier din divan sub nepotul sau Constantin Brancoveanu. Se poate spune ca stolnicul a fost, de fapt, conducatorul politicei externe a Tarii Române§ti, timp de doua decenii §i jumatate. Din nefericire, gelos de stralucirea §i puterea casei lui Brancoveanu §i dorind sa vada pe tron pe fiul sAu Insu§i, pe .5tefan Can.tacuzinp, stolnicul duse In ultimul timp o politica de subminare ; rezultatul fu mazilia §i apoi cumplita executie din August 1714. stefan ocupa tron.ul, Inteadevar ; dar nu-1 putu pastra multa'

vreme. La doi ani numai dupa ce indepärtase pe Brancoveanu, Stolnicul §i fiul sAu cazura §i ei victime aceluia§ sistem, fiind in-

chi§i §i apoi executati la Stambul (vezi, pentru detalii, vol. III, editia a doua, p. 205-6). Opera Stolnicului se alcatuie§te din lucrari de caracter istoric t}i

geografic §i din traducen i de texte religioase. Cea mai Insemnata

dupa parerea noastra

dintre lucrarile lui §i aceea care

fiin.d tiparita s'a bucurat de o larga raspandire, este Harta Tárii Romac,sti. A fost imprimata la Padova, In 1700, In gre0e§te §.1 latin.e§te, prin. Ingrijirea lui Hrisant Notara. Lucrare originala, alcatuita pe temeiul observatiilor proprii, ea este cea

dintâi harta detaliata a Munteniei §i totdeodata, tinand seamä de epoch', o capo-d'opera a genului. Cuprinde Impartirea pe judete raielele turce§ti, apoi ora§e, cetati, sate 61.1 a§ezdri boiere§ti §i sate obi§nuite; muntii de capetenie precum §i dealurile cu vii vestite; rauri, paraie, lacuri, fântani; poduri peste ape; manastiri mari §i rnici precum §i schituri; bogàii minerale; paduri, urme arheologice. in total, circa 900 (nouà sute) de elemen.te geografice, dintre care 526 de sate, 132 de cursuri de apa §i 78 laca§uri biserice§ti. Aceasta harta a fost utilizata de geografii contem'porani §i de cei urmatori; este exclus ca Dimitrie Can.terair ,reo fi cunoscut, de§i n.'o men.tioneaza niciodatä. Tot a§a de vechi ca preocuparile geograf ice ale Stolnicului Bunt §i cele istorice. El voia sa. serie o Istorie a Tarii Romane§ti Incepand cu cele dintai timpuri §i mergand para In vremea sa. Strangea In acest scop material privind tustrele provinciile romane§tL Pe temeiul acestui material poate el raspunde, la 4 Martie

www.dacoromanica.ro

STOLNICUL CANTACITZTNO

13 21

1694, gen.eralului Marsigli care, preggtind o mare lucrare asupra Dungrii, li pusese o serie de Intrebgri asupra geografiei §i istoriei

Principatelor. Intre räspunsurile Stolnicului este §i lista cronologicg. a Domnilor Munteniei §i Moldovei, dela lntemeiere §i pang la Constantin Duca Vodg (1693-1695) « care domne§te acuma ».

Tot pentru a-§i completa materialul documentar, roagg el, In Septemvrie 1706, sà i se trimità din Transilvania istoria lui Al. Bethlen.. Cu acest prilej, aflam cg Stolnicul voia « sa compileze Istoria Tärii Române§ti » §i ca I§i procurase, In acest scop, operile lui Bon.finius, Istvan.fi §i loan Bethlen. Redactarea « istoriei

Tara Ronainevi dintru inceput » are loe a§a dar dupá aceasta data; Stolnicul n'a izbutit s'o duca Insd pang la sfar§it ; ea a rgmas, ca atatea alte opere ale istoriografiei romarte§ti, vechi §i moderne, neterminata. « Istoria Tärii Romine§ti »... se ocupa de problema originilor noastre ; cercetarea incepe cu Dacii sau Getii i aminte§te de marele lor rege Boerebista; trece apoi la Impäratul Traian la luptele lui cu Dacii ; precizeazg hotarele Daciei Romane §i

soarta ei sub noua stapanire. Cu acest prilej explicg n.umele de Vlahi §i combate basna cu originea din talhari, scoasä din letopisetul unguresc de Simion Dascglul. Foarte interesantä cu argumente valabile §i azi este pledoaria pentru continuitatea elementului romanic In Dacia. De asemenea, impresionana este proclamarea unitàii ca Ream §i ca origine a Romanilor, pe care o face Stolnicul. « Iarg noi... credem zice el adeverindu-ne din mai aleqii §i mai adeveritii batrâni istorici... cá noi Romanii s'antem adevärati Romani §i ale§i ROmani In credinta §i In bärbälie,

din care Ulpie Traian i-au a§ezat aici, In urma lui Decheval... §i apoi §i alalt tot §ireagul ImparaIilor a§a i-au tin.ut §i i-au lgsat a§ezati saki §i dintr'acelor rämg§ità sä trag pang. astäzi Romanii ace§tia. Insg Romanii Inteleg nu numai ce§tia de aici, ci §i den Ardeal, care Inca §i mai neao§i sant, §i Moldovenii §i told cati §i latealtä parte se AA §i au aceastä limbg, mgcar fie §i ceva§i ose-

bita In neáte cuvinte... (aluzie la Aromani1)... Pe ace§tia... tot Romani li tinem, ca to# ace§tia dintr'o fantânä au izvorat §i curg ». « Istoria Tärii Romane§ti » merge

din nefericire numai pang la stapanirea Hunilor ási la domnia lui Attila. Bogat documentata, referindu-se la o serie Intreagg de clasici §i moderni, aceasta lucrare precede « Hronicul » lui Dimitrie Cantemir, In-

www.dacoromanica.ro

822

VIEATA CTJLTIMALA

chinat acelora§ probleme; se poate chiar ca Inviltatul domn al Moldovei sk fi §tiut de aceastá lucrare cum a §tiut §i de harta Munteniei §i sá fi gasa In ea un imbold In plus pentru realizarea importantei sale opere. S'a atribuit Stolnicului §i o « Cronologie tabelard* care cuprinde,

In 1.77 de articole, cronologia Tärii Române§ti, pe domni, dela descklecat fixat 1n 1.215 panal la 1666. 0 cercetare recenta, a profesorului Al. Vasilescu, a dovedit Insä ca ea nu poate fi opera Stolnicului, deoarece cuprinde trimiteri la persoane care au trkit In a doua jumktate a. veacului al XVIII-lea. Se pare cá, Ihi realitate, autorul este Popa Florea « dascál slovenesc la §coala domneascä dela Sf. Gheroghe din Bucure§ti, i ca alte versiuni ale « Cronologiei * mergeau pánk In 1765.

In ce prive§te traducerile de texte religoase, Stoln.icul, emerit cunoscator al limbii grece§ti §i al problemelor teologice, a ajutat cu sfatul ski pe traducatorii con.temporani pe fratii Greceanu, de pildä ; a revizuit traducerile, fiind, a§a cum se apune In pre-

fga « Pravoslamicei Meirturisiri» tiparite la Buzan In 1691, ajutoriu §i In.direptAtoriu mai grelelor cuvinte §i noime... El Insuqi a tradus In Intregime « Molitva cdtrd Dumnezeul Sa», o rugkciune mai In.tinsk, tipkrità In « Acastistul » din 1746 dela Ramnic §i reprodusá apoi §i hi alte &allá bisericelti. In sfkr§it, Stolnicul este initiatorul unor traducen i sau alcktuiri de opere. Din Indemnul lui, traduce din bizantiná In greaca moderná Hrisant Notara, Patriarhul Ierasalimului, lucrarea Despre oficiile palatului din Constantinopol fi despre oficiile marei biserici», atribuità pe nedrept lui Codinos Curopalates. De asemenea dup6 cererea prea nobilului §i lnvälatului boier, domnul Constantin Cantacuzino §i spre a rilsptinde la Intrebkrile puse de acesta, alatuie§te loan Cariofil, marele logoat moth.

al Patriarhiei din Constantinopol, 1111 Manual despre cdteva nedumeriri », tipärit la Sn.agov In 1697. Istoric, geograf, teolog §i filolog,

Stolnicul s'a bucurat, ca Invälat, de un prestigiu deosebit ; mkrturiile conternporanilor stràini i localnici, sunt, In aceastá privintä, unanime Cronica lui Mitro fan Grigoras. ReluAnd traditia lui Matei al Mirelor, dar cu mai putin Bucees deckt acesta, alcatuie§te clericul grec Mitrofan Grigoras, In Bucure§ti, In primele luni ale a.nului

www.dacoromanica.ro

MIHAI CANTACUZINO

1717

c}i in limba greaca veche

823

o « Istorie » a Tarii Roman.e§ti.

Ea poveste§te evenimentele an.ilor 1714-1716, aratând pe scurt pieirea lui Brancoveanu pedeapsà trimisa tarii de Dumnezeu apoi aceea a lui stefan Cantacuzino §i a Stolnicului, autorii morali ai mortii predecesorului, §i insistand asupra domniei lui Nicolae Mavrocordat. Cu privire la acesta din urma, ne da unele detalii n.ecunoscute celorlalte izvoare contemporane. Povestirea se isprave§te printeun elogiu hiperbolic, de eurtean solicitator, la adresa noului domn., a lui Ioan Mavrocordat; se §tie ea, in rea-

litate, sub acesta, §i, in parte, din vina lui, s'a pierdut, pentru doua , decenii, Oltenia. Mitrofan Grigoras, corector al cartilor grece§ti tiparite la Bucure§ti, in rastimpul 1705-1715, vi-a sfartlit

zilele in tail, nu mult dupa Iulie 1730, la adanci b6tranete. Cronica stolnicului Durnitrache. Razboiul ruso-turc, ispravit prin pacea dela Kiuciuk-Kainargi, a fost povestit in amanuntime de biv vel stolnicul Dumitrache numele de familie nu i se cunoa§te, trite° « Istorie » care cuprinde rästimpul Noemvrie 1769 Februarie 1775. Stolnicul relateaza cele vazute de el personal; se folose§te lush' §i de acte §i lucrari oficiale precum §i de informa0 orale date de diverse persoan.e. Poveste§te §i evenimente din OH vecine; astfel, arata Imprejurarile care au precedat prima impar-

tire a Poloniei; reproduce manifestele date de cele 3 puteri cu prilejul ac'estei impartiri; descrie luptele dintre Turci §i Ru§i in Asia Mica §i in Mediteranä; de asemenea, tmprejurarile din Egipt. « Istoria » a fost scrisa in Bucure§ti, inain.te de 15 Ianuarie 1782; ea cuprinde un mare RUM 61' de grecisme. Dumitrache §tia aceasta limba, precum §i. turca, poate r}i italiana. Om de credinta al Ghi-

cule§tilor, el e numit epitrop al Pan.telimonului, loe pe care-1 ocupa piinà la moarte (1796, in.tre 12 Februarie f¡li 28 Martie). A participat, impreuna cu fiul sau Räducanu, §i la fixarea hotarului Tarii Române§ti spre Transilvania, in 1792. Mihai Cantacuzino prezintà, prin viata r;ii opera sa, unele ase-

man6ri cu Dimitrie Cantemir. Invälat §i poliglot ca §i acesta §tia limbile greaca, turca, latina §i fran.ceza, mai tarziu §i rusa

a fost de asemen.ea partizan al Tarului, trebuind, la sfar-

§itul razboiului din 1768-1774, sä-§i paraseasca tara §i sà se duca la Petersburg. A alcatuit o importanta lucrare de caracter istoric, geografic §i statistic asupra tarii sale o adevarata

www.dacoromanica.ro

424

VIEATA ('IJI)rU1tAL7t,

Descriptio Valachiae », dupa cum Cantemir (Muse « Descriptio Moldaviae »; a intocmit de asemenea, o genealogie a familiei, pe cand invatatul domn scrisese viata parintelui sau. -

Mihai Cantacuzino s'a nascut in 1723, ca fiu al lui Matei si al Paunei; cariera sa boiereasca a fost remarcabilä. Vel medelnicer

In 1747, el este vel stolnic in 1753 iar peste doi ani ve! vistier.

La patruzeci de ani e numit vel logofat iar in timpul razboiului ruso-turcr in. 1770, conduce de fapt intreaga arà, cu titlul de ve! ban: Silit sa se expatrieze, capata in Rusia sapfe sate cu 2.000 de suflete in gubernia Moghilev, gradul de generalmaior i titlul de « sfetnic de stat ». A murit intre 1790 si 1793.

Inainte de a pleca din tail, alcatuieste el In limba greaca « Istoria Tara Romilnesti », terminand-o la data de 30 Ianuarie st. v. 1776. Cuprinde o expun.ere a evenimentelor din rastimpul 1215 data fixata pentru asa zisul descalecat din Ardeal 1.774 tratatul dela Kiuciuk-Kain.argi; cuprin.de de' asemen.ea o serie de date aman.untite, geografice i statistice: ele formeaza partea cea mai interesanta i pretioasa a lucrarii. Aceste date privesc hotarele tarii si ale raielelor turcesti; munii cu varfurile din.spre Ardeal i cu potecile; apele, mari i mici; drumurile, cu distanta in ceasuri, podurile i trecatorile; impartirea pe eparhii si pe judete, in fiecare judet aratandu-se orasele, manastirile i capitaniile; se indica de asemenea punctele de vama i tariful vamal, apoi industriile, comertul, minele. Deosebit de in.semnate sunt capitolele privin.d impärtirea pe categorii sociale, darile, judecata, co1iie, spitalele, veniturile Domniei si ale boierilor, reforma lui Con.stantin. Mavrocordat, tributul dat

Portii, etc. Avem de a face cu o adevarata enciclopedie asupra Munteniei din a doua jumatate a .veacului al XVIII-lea. Aceasta lucrare a lui Mihai Can.tacuzino a s'ervit atat gen.eralului Bauer la alcatuirea operei sale « Mémoires historiques et géographiques sur la V alachie », Frankfurt si Lipsca, 1778, cat i lui Naum Ramn.iceanu i lui Dionisie Fotino. (vezi mai jos, p. 826). A fost publi-

cata, fara n.ume de autor in.sa, de catre fratii Tunusli, la Viena, In 1806, in greceste, sub titlul: Ia-copEcc BXaxtag. O blind traducere in româneste a acestui pretios text este, Inca, un deziderat de searna al istoriografiei

www.dacoromanica.ro

TANACHE VACA RE SCUL

825

Cea de a doua lucrare a lui Mihai Cantacuzino, « Ghenealoghia

Cantacuzinilor », terminatä in 1787, dupa 4/15 Mai, intereseag prin partea ultima a ei, aceea incepa.n.d cu postelnicul Constantin Cantacuzino; aflam aci date n.oi asupra familiei §i asupra evenimentelor din tarile noastre. Partea dela inceput insa, cu descen.denta « din n.eamul de Valoa, din perii de Frantiia, in.cepandu-se dela an.ul 800 » cum citim in titlu are un caracter fantezist, fara o baza serioasa documentara. Ghenealoghia » avea ca anexe « trei condici pe limba româneasca »; ele corqineau acte, cores-

pondeng §i manifeste din timpul razboiului ruso-turc (1768 1774). Din nefericire, s'au pierdut; cunoa§tem numai cuprinsul celei dintâi, tradus In grece§te. Ianache Vticeirescul. Cea mai pregnanta figura culturala din

Muntenia, in a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, a fost Sara indoiala « Ianache Vacarescul »: a§a i§i spun.e in titlul lucrä-

rilor sale, tiparite sau man.uscrise. Inrudit, dupa mama, cu loan Neculce, marele cronicar al Moldovei, Ianache a fost fiul vel spatarului Stefan Vacarescu, dinteo veche familie, ajunsa la notorietate Inca din vremea lui Matei Basarab. A parcurs intreaga ierarhie boiereasca, dela vel caminar in 1760, Onà la vel ban In 1.792. Si-a insu§it o cultura aleasa; vorbea turca, greaca italiana, §tia franceza, latina §i persan.a; era un remarcabil diplomat §i politician. Si-a incheiat viata la 12 Iulie 1797: data se afla in r'un manuscris dela Academia Ilomana. Deschizator de drumuri noua in poezia §i in gramatica romaneasca (vezi mai jos, p. 846), Ianache Vacarescul s'a remarcat §i iu domeniul istoriografiei, prin opera sa « Istoriia a prea puternicilor imparati otomani». Inceputa In 1788, la Nicopole, in Bulgaria, §i ispravita t la veleatul 1794 » in tail, ea cuprinde o serie de viqi ale Sultanilor 31 de toate din rastimpul 1300-1791; fiecare viata se termina printr'o caracterizare in versuri a Sultanului rèspectiv. Partea dela 1300 Oda la 1757 e foarte succinta qi se in.temeiaza pe izvoare turce§ti §i bizantine precum §i pe diferiti scriitori apuseni. Partea ultima, mult mai desvoltata, are

caracterul unor adevarate memorii: cuprinde fapte traite §i zute de autor. Judecata sa nu este insa imparlialä; ca exemplu pot servi pasagiile referitoare la Mavrogheni, la a carui cadere, de altfel, a contribuit.

www.dacoromanica.ro

826

VIEATA CULTURALA.

Ceilugarii cronicari. Protosinghelul Naum RcImniceanu f i Dionisie Eclesiarhul. Spre sfargitul epocei Fanariotilor, apar in istoriografia munteana doi calugari cronicari ; unul este Naum Ramniceanu, celalalt Dionisie Eclesiarhul.

Naum Ramniceanu, nascut in satul Corbi (Mu§cel) la 27 Noemvrie st. v. 1764, era originar, prin bunicul sau dupa tata, din satul Jina, de langa Sibiu. Copilaria vi-o petrece in Bucureqti unde invata temeinic grece§te. Imbraca apoi rasa monahala 11 inalnim la Hurez in 1784 sta ca refugiat in Ardeal in.tre 1.788 §i 1795; mai tarziu e preot §i. protosinghel rang on.orific calugaresc In eparhia Buzaului lar spre sfar§itul vietii se retrage la maastirea Cernica unde §i moare in 1839. Naum Ramniceanu a alcatuit mai multe lucrari dintre care relevam aci numai doua: o Cronicci a rcirii RomAnefti, in limba greaca, povestind sobru, in stil de anale, fära explicatii cauzale, dar cu indicatii cronologice precise, evenimentele din rastimpul 1768-1810, vi o « Hronologie a Domnilor Tara Românegi » cuprin-

zand domnii dela Radu Negru pana la 1800 0 precedata de un « Cuvcint inainte». Aceasta « Hron.ologie », terminatil la 9 Iunie st. v. 1800 0 pastrata inteun man.uscris al Bibliotecii Metropolitane din Blaj, a fost continuata ulterior pana la Constantin Ipsilanti (1802); ea cuprinde §i o reproducere a partii descriptive, geografice §i. statistice, a operii lui Mihai Cantacuzino, atribuita lug gre§it fratelui acestuia, lui Parvu. In « Cuvarit in.ainte *

partea cea mai interesanta din in.treaga

sa opera Naum Ramniceanu se ocupa de problema originilor noastre, incepand Cu Dacii din care crede ea un milion qi un sfert au ramas in Dacia dui:4 cel de al doilea razboiu al lui Traian fli pana la intemeierea Principatelor. Patriot in.flacarat, Naum vrea restabilirea, in folosul poporului roman, a hotarelor vechii Dacii; combate « mincinoasa defaimare » §i. «barfeala de nimio *

asupra descendentii noastre din talhari, pusa in circulalie de Unguri « pururea du§manii neamului nostru », §i nu se da In

laturi chiar a plasmui un act, « hrisovul Clococio§tenilor » dela leat 1396, ca sa dovedeascà vietuirea n.ein.trerupta a Daco-romanilor pe pamântul patriei. Cateva din ideile « Cuvantului inainte » le-a expus Naum f}i In limba greaca in 1.802, &And vi-a continuat « Hronologia ».

www.dacoromanica.ro

DIONISIE ECLESIARHUL

827

Dionisie Eclesiarhul, originar din pärtile Mehedin.tului, a fost

un alugär cärturar In slujba Episcopiei Râmnicului. Caligraf vestit i « dascäl slovenesc », §tiind adic6 sà citeaseä i BA traducA textele slave, el a descifrat mii de acte de proprietate ale mänästirilor oltene §i chiar ale particularilor, transcriindu-le apoi frumos, in române§te, In condici groase. In 1.819, isprävise de alcAtuit a douäzeci i eincea condica de acest fel, aceea a boierului Almäjanu. In acela§ an, Dionisie Eclesiarhul se hotarO§te sä. povesteasca

ekte am auzit dela cei batrâni aunt propriile-i cuvinte etite 1mi Bunt prin §tiin.tä In zilele stärii vietii mele ». Fusese in vremea räzboiului turco-austriac din 1788-1791 0 peste

hotare, in Ardeal, impreuna cu Naum Ramn.iceanu, insotind amAndoi pe episcopul Filaret ; strähätuse apoi Banatul i ajunsese Ong la Buda, mide vAzuse « palaturile * craiului Mateia§. Citise cAte ceva se pare CA In afarä de limba slavä a documentelor, se putea descurca bini§or i in turce§te i ruse§te. Dar valoarea Cronografului Tdrii Romdnefti dela 1764 panel la 1815 * nu stä hi informatia strand aceasta, de mana a doua, e naiv redatà ci In felul bAtrAnesc, simplu i limpede, In care poveste§te intAm-

plärile din, locurile noastre 0 mai ales din Oltenia. Tabloul, de pildà, pe care-1 lace despre bel§ugul i ieftiatatea din vremea lui Alexandru Ipsilanti (1774 -1782) and oaia cu miel era un leu, gäina douà sau trei parale, ouäle zece de o para, fäina de grau, fasolea, lintea, mazärea, o para ocaua, vinul zece parale vadra (12,5 Uri!) « pe ales », iar icrele teseuite de morun treizeci de parale face o impresie extraocaua (cele proaspete numai douäzeci I) ordinarä: este imaginea Ing§i a vietii ieftine i Imbel§ugate dela

noi, din tirnpurile de lini§te §i prosperitate.

Se pare a. Dionisie Eclesiarhul a inchis ochii In 1820, In once caz 1nainte de räscoala lui Tudor de care nu aminte§te nimic. Sintezele In limba greacit despre istoria fi geografia

Romaiei». Dania Philippide $i Dionisie Fotino. Ca o Incununare a istoriografiei din epoca Fanariotilor, apar, la finele acestei epoci, In limba greacä, operele lui Dania Philippide i Dionisie Fotino. Favorabile Românilor, ele au In vedere Intreg pop orul nostru; de aceea i titlurile respective: 4 Istoria Romdniei* si Geografia

www.dacoromanica.ro

VIEATA C ULTU RAJA

828

e prima data ctuid apare acest nume « România » i « Istoria vechii Dacii » la Fotino. Dimitrie Philippide, aseut In satul Mujas, In Tesalia, Intre

Ronidniei

in §tiintà

la P.hilippide

1760 §i 1770, Imbracd de tänär rasa monahalä, sub numele de Daniil

pleaca In Apus la studii. DupA ce peregrineazA prin Franta, Austria, Elvetia, Italia, 11 Intalnim la Ia§i In 1.801. Rämän.e apoi multi ani In TArile noastre, mai ales In Moldova, sträbätän.d Intre timp aproape Intreg pämäntul românesc ; numai Oltenia n'a cercetat-o. A stat i In Bucure§ti: odatà, se pare, In tinerete, a doua oarà sub Caragea. Asupra an.ului mortii sale exist:6 discutie: ultimul säu biograf 11 a§eazä lnainte de 1826, In timp ce 1n familie s'a pgstrat data de 7 Noemvrie 1832; sar§itul ar fi avut loe la o mäng-

stire din judetul MO. Ca un rezultat al interesului i simpatiei ar6tate de Daniil Philippide neamului nostru au apärut cele douä lucräri ale sale: « Istoria Ronidniei o (Cleproptoc .r.71q `PoullouvEccq) i « Geografia Ronzdniei », (recoypeccptcc tç ToulLouviccg), ambele formänd un singur volum

partea IntAi de Tauchnitz.

t;ii.

a doua

imprimat la Leipzig In 1816,

Cea dinttli Infäti§eazti istoria veche a « t6rilor din stänga DunArii de- jos », dela utivalirea Egiptenilor » (sic!) pand la Intemeierea Principatelor, subliniind vechimea i continuitatea

poporului Romfm In Dacia Traianä ; utilizeag izvoarele vechi grece§ti §i cele bizan.tine precum i o istorie universala In limba germand. In o Geografia Romaniei », alatuità a§a cum afInn chiar din titlu, « ca mijloc pentru o mai bunä §.1 mai deplinä latelegere a istoriei ei », se face, In buila parte, pe baza celor vä.zute personal, descrierea Intregului pämänt romanesc sub raportul fizic, econ.omic

§i politic ; lucrarea e Insotitä de trei härti. Pentru aceste lucrAn, atät de favorabile n.ouä, Daniil Philippide a avut de suferit o aspra criticä din partea connationalilor

grupati In jurul organului «AdyLoç `Epir7N » (Hermes ce] invtitat) din Viena. El a raspurts apäsat, dar nefiind sprijinit, n'a putut continua « Istoria » care a rämas astfel neterminatd. Ceca ce n'a implinit Philippide, a izbutit sä dua la bun sfär§it Dionisie Fotino, cu a sa «Istorie a vechii Dacii » (` laTopEoc 7:44 neace.

1819

AcocEcq) In 3 volume, apdrutà la Viena, In anii 1818

.

www.dacoromanica.ro

DIONISIE FOTINO

829

Flu al lui Atanasie Fotino, doctorul sultanului Abdul Hamit, Dionisie, nascut In 1777, dupa ce-0 face studiile la Constantinopol,

vine In Tara Romaneasca. In anul 1800 0-0 gase0e un protector In marele ban Dimitrie Ghica. Bun cunoscator al muzicei religioase bizantin.e, el in.cepe prin a alcdtui un volum de cantari biserice0i pe care-I dedica In 1801 vistierului Con.stantin. Filipescu. In acest

an., poarta titlul de vataf ; in 1819 0 1821 iscale0e ca serdar; a indeplinit in 1812 0 slujba de isprav-nic al judetului Ialomita. A murit tanar Inca', la 10 Octomvrie 1821 0 a fost Inmormantat in biserica Sfintilor din Bucure0i; avea 44 de ani. Fire studioasa, iubind trecutul i simtindu-se bine in mediul nostru care l-a pretuit dela Inceput, Dionisie Fotino se hotara0e sa alcatuiasca o mare sinteza asupra istoriei române0i. Incepe sa-0 stranga deci materialul documentar, se in.formeaza cu grija 0, dupa o munca de zece ani, da la tipar u Istoria vechii Dacii adica a§a cum ne lamure0e titlul Insui a Transilvaniei, Valahiei i Moldovei ». Lucrarea trateaza istoria pamantului românesc din cele mai vechi timpuri cu multe secole inainte de Christos » pana la 1818. Se ocupä de istoria Dacilor, de Dacia Traiana parasirea e pug In anul 275 apoi de perioada evului mediu; cu acest prilej se analizeaza numele de Valahi, Moldoveni i Bogdani, limba romana i alfabetul chirilic. Inteme-

ierea Principatelor se face prin descalecate din Transilvania din Maramure§. Urmeaza expunerea clomniilor Onà la loan Vodä Caragea i Scarlet Calimachi. La sfar§it se da o descriere amanuntita, rizicà, economica i administrativa' a Munteniei 0 una, mai sumara, a Moldovei.

Ca izvoare, Dionisie Fotino s'a folosit de un mare numar de cronici In primul rand cele interne, muntene i moldovene, apoi Cromer, Dlugosz, Miechowki, Strikowski, etc. cele polon.e cele ungare, bizantine, sarbe0i i turce0i. Utilizeaza de asemenea acte oficiale: o hotarnicie a Tarii Romane0i din 1741, hrisoave din sec. XVIII privind organizarea interna, o foarte importanta statistica administrativa munteana din 1815, statistici financiare din anii 1767-1768 0 1816-1818, hati§erifuri turce§ti cele din sec. XIVXV nu sunt autentice Insa manifeste ruse0i, etc. Pentru epoca veche Intrebuinteaza izvoarele grece*ti, romane unele bizantine dela Herodot i Tucidide Oa la Ovidius,.

www.dacoromanica.ro

830

VIEATA CULTURALA

Cassius Dio §i lexicograful Suidas ; pentru epoca sa, se folose§te de experienta celor 18 ani petrecuti in tarA §i de notele date de

contemporani, cum e de pilda nota autografa a lui Iacovachi Rizo referitoare la sfar§itul lui Mavrogheni. Uneori face apel la inscriptii mormantale sau la resturi arheologice, alteori la istorii universale §i cosmografii In genul aceleia a lui Sebastian Miinster.

Intr'un cuvant, o mare multime §i varietate de izvoare. Daca astazi, sinteza lui Dionisie Fotino, scrisa inteun spirit intelegator §i de simpatie fata de neamul nostru, nu mai are valoare pentru perioada pang' la Constantin Mavrocordat, ea vi-o pastreaza ca izvor istoric 111E4 in ce prive§te rastimpul dela acest

domn pana la 1818. 0 bunä traducere a ei in limba romana se impune, aceea a lui Gheorghe Sion fiind foarte defectuoasa, cu omisiuni, adaose §i prescurtari in.admisibile.

Dionisie Fotino a mai scris

inainte de 1807

§i o serie

de Vie(i ale Sultanilor, dela Othman I pang la Mahomed II, lucrare

impodobita cu frumoase miniaturi, dar rämasa neterminata; a avut de asemenea o remarcabila activitate in domeniul muzicii biserice,sti, ca profesor ái compozitor ; dela el ne-au Minas un Nou Doxasticar *, un Triod, Nou Anastasimatar alte lucran. Subliniem, in sfar§it, ea « din indemnul prietenilor sai culti §i n.obili din Bucure§tii Valahiei cum declara insu§i In prefata a dat Dionisie Fotino, sub numele de « Noul Erotocrit * (MK 'Epo,roxpEToq) §i o prelucrare moderna in versuri variate a vechii epopei cretane. De o insemnatate deosebita pen.tru istoria turii grece§ti, ea a aparut in doua volume, la Viena, in 1818, °data cu « Istoria vechii Dacii Povestirile istorice in versuri. Ca §i in Moldova, secolul al

XVIII-lea aduce §i in Muntenia, moda povestirilor in versuri. De o valoare literara redusa, cu imagini §i rime in deob§te banale,

aceste povestiri s'au bucurat totu§ probabil prin noutatea genului de trecere in fata contemporanilor: o dovadä este §i faptul ca unele din ele ni s'au pästrat in mai multe versiuni §i ca asupra aceluia§ eveniment s'au alcatuit mai multe asemenea povestiri. Inceputul 11 face 4 Ciintecul lui qtefan-Vodd cu a lui Constantin-Vodd, chnd l-au tiiiat Impdratul * care este, in realitate, o cro-

www.dacoromanica.ro

POVESTIRILE ISTORICE IN VERSURI

8M

pica rimata a cumplitei tragedii brancovenesti. Autorul, un con-

temporan anonim pare mai curand un om de mijloc, deck un boier

povesteste mazilia voevodului, apoi schimbul de cuvinte

tare acesta i stefan Cantacuzino, drumul la Tarigrad i execqia. O suma de detalii, futre altele popasul In Giurgiu çi Indemnul dat

de Brancoveanu fiilor sài, In ceasul mortii, sunt confirmate de celelalte izvoare contemporane, cum e, de pilda, relatia lui Del Chiaro, secretarul italian al Curtii. Cantecul ni s'a pastrat In mai multe versiuni; cele mai vechi copii sunt din 1756, 1778 si 1809. Razboiul din 1768-1774 futre Rusi i Turci a prilejuit alcatuirea a doua povestiri In versuri. Una, intitulata Trambità Roma'neascd, tiparita fara nume de autor, la RAMIliC In 1769, este un manifest lndemnand pe Romani sa se ridice Impotriva Turcilor, alaturandu-se armatei rusesti eliberatoare. S'a atribuit acest manifest lui Ianache Vacarescul; argumentele nu aunt lnsa convingatoare. Cealalta povestire, cu titlul Istoria Tárii Romilnefti la leat 1769, descrie sugestiv intrarea o stupailor » adica a Rusilor

si a partizartilor lor In Bucuresti; textul ni s'a pästrat In mai multe variante; autor pare a fi un anume ,Pefan Rustineseu. Sfarsitul naprasnic al lui Grigore Ghica a produs o adanca i mpresie nu numai In Moldova unde s'a alcatuit asa cum am aratat o cronica rimata pastrata In 14 versiuni si una In proza dar si In Muntenia unde a dat nastere la o povestire In versuri asemanatoare. Pastrata In manuscrisele romtutesti nr. 830 si 2507 ale Academiei Romane, aceasta povestire are 339 de versuri de o valoare literara redusa. Ea dà.' lush', In privinta Intrevederii dintre domn i trimisul sultanului, o alta relatie deck cea moldoveana.

O scurta cronica rimatä, pastrata fragmentar 109 versuri s'a alcatuit In legatura cu fuga fiilor lui Alexandru Ipsilanti (Dechemvrie 1781); autorul, anonim i fära talent, pare a fi bucurestean; el a serie Indata dupa Intamplare. Figura atat de in.teresanta si de ciudata a lui Nicolae MavroOmni, voevodul Tarii Romanesti (1786-1790), felul sau de a se purta, reformele introduse, aterrtia pe care a dat-o armatei, organizand un corp de oaste bàtina i participarea sa, cu rang de comandant, la fázboiul turco-austriad, au provocat o serie Intreaga

de povestiri istorice In versuri. Doua dintre ele sunt In limba 25

www.dacoromanica.ro

832

VIE ATA CULTURALA

greaca: e vorba, mai IntAi, de povestirea extrem de elogioasa un adevarat # encomion » de curtean a marelui caminar Manolachi Persiano, povestire din care se pot scoate totu§i unele §tiri utile istoricului; ea a fost tiparita la Bucure§ti In Fevruarie 1789-; cealalta, numarand 168 de versuri, e, dinpotriva, un atac violent, determinat de stoarcerile de bani la care eran supu§i boierii §i de alte abuzuri. Alte doua povestiri istorice In versuri Bunt adevarate cronici rimate ale domniei lui Mavrogheni. Una din ele numarând nu mai pulin de 1.328 versuri §i alcatuita de un autor an.onim, un martor ocular al evenimentelor povestite, este o prezerttare, In genere fidela, a actelor neobi§nuitului voievod. Ea pare a fi servit drept model celeilalte povestiri, serse de asemenea de un martor ocular, Pitarul Hristache. §i aceasta a doua cronica rimata e destul de lunga: cuprinde 1100 versuri §i Inf4i§eaza, fail patima, IntamplArile domniei dela Inceput pana la intrarea trupelor austriace In Bucure§ti, eveniment pus In ziva de 29 Octomvrie stil vechi 1789. Pitarul este un patriot ; priveli§tea defil'arii armatei nationale, alcatuita din « Romanali voinici u de catre Mavrogheni, 11 face sa

gaseascii accente de deosebita satisfactie. In schimb, li critica pe Greci care credeau ca ai no§tri nu pot sa fie « buni pen.tru osta§ie ».

Ca valoare literara, povestirea lui Hristache este superioara celor dinain.te; versurile sale, de factura populara, se citesc u§or; ici colo, fn.talnim chiar cate o rima n.oua, ca de pilda; « Brava, Mavroghen.i, brava! altul ca tine mai sta-va? ». 0 slaba Incercare de cronica rimata mai mult o Insailare s'a facut cu prilejul mazilirii lui Alexandru Ipsilan.ti (1796). Pastrata fragmentar In manuscrisul nr. 1437 al Academiei Romane, aceasta cronica are 90 de versuri §i cuprinde unele detalii asupra sosirii maziliei In Bucure§ti. N'are valoare literara. Un eveniment care a impresionat adanc pe contemporani a fost executarea de care Turci a hraparqului voevod Constantin Hangerliu, In propriul sau palat din Bucure§ti (1 Martie 1799). Dupa cum executarea lui Grigore Ghica determinase alcatuirea In Moldova a unui cronici rimate In mai multe versiuni (vezi mai sus, p. 810), tot a§a executarea domnului din Bucure§ti face sa apara aci o astfel de povestire iar6§i In mai multe versiuni. Cunoa§tem pana acum. cinci; nu e exclus sa se mai descopere §i altele ; a,utorul, ramas anonim, §i.,apart,inand se pare paturii

www.dacoromanica.ro

ISTORIO GRAFIA ARDELEANA.

838

de mijloc, acre curand dura moartea lui Hangerliu, probabil chiar In 1.799; talentul lui literar este destul de modest. Un amestec de versuri si proz4 ne ofera opera lui Zilot Romclnul:

sub acest pseudonim care inseamnA, de fapt, « Romanul zeios », se ascunde un carturar oltean ce si-a petrecut tineretea in casa vol vistierului Nicolae Brâncoveanu. El serie mai Intai, in.tre 1812 si 1821, o « Deislu.Fire » In versuri, intercaland i unele explicatiuni

In proza. Este o alegorie in care, punand sa vorbeasca « cinci hiare » i anume mistretul (Romanul), leul (Turcul), vulpea (Grecul)

lupul (Neamtul) i ursul (Muscalul), Zilot arata, in realitate, lumina ultimelor razboaie, situatia noastra political Si proclama

ideile nationaliste, pe care le va sustine i Gheorghe Lazar. In cea de a doua scriere,

ID

« Istoria » sa, iarasi un amestec de versuri

si de proza, el descrie intamplarile din Tara Romaneasca dela a doua domnie a lui Alexandru Vodä. Ipsilanti (1796-7) si Oda' la rascoala lui Tudor Vladimirescu (1821). Zilot este un patriot cu durere de tail ; n.0 poate suferi pe Greci; impotriva lor are accente de revolta ; acestia au ajuns stapan.i din bunatatea cea cu prostime (sic !) a Romanilor ». Altfel, vrea sa fie obiectiv ; o afirma

In. Cuvantul &are cititori cj in cateva versuri care merita a fi cunoscute: « Istoric slut, n'ara frate, N'am ruda, n'am vecin, Stapau am p'adevarul, Lui cata sa ma'nchin ! » Si in aceasta lup crare, scrisa in anii ce urmeaza rOscoalei lui Tudor, Zilot manifesta aceleasi idei nationaliste ca cj In Daslusire ». Se simte apropierea vremurilor noi. Istoriografia- ardeleand, spre deosebire de cea m,oldoveana munteana, nu inregistreazd opere rem,arcabile in veacul al XVII-lea

si al XVIII-lea; doar cateva cronici locale, cu interes In legatura cu biserica. In schimb, insa, la inceputul veacului al XIX-lea, ea trece pe planul intaiu prin lucrärile corifeilor din coala ardeleana n, lucfgri avand ca idei centrale romanitatea continuitatea noastra pe pamantul Daciei Traiane. Prima cronica din Transilvania, despre care stim a s'a seria In limba romana, este Cronica popei Vasile dela biserica Sf. Nicolae din cheii Brasovului. Alcatuita nu mult dupà 1633, poate chiar

In acest an, ea priveste vieata bisericii amintite çi unele imprejurari locale, din Brasov si Tara Barsei. Primul evenim,ent pomeniteste: din 1392, cand ar fi venit Bulgarii in Brasov; ultimul 25 *

www.dacoromanica.ro

834

VIEATA CULTURALA

din 1633. E o cronica de mica intindere: 5 pagini In 40 §i ni s'a pastrat numai in traducere germana', in trei manuscrise. La mai bine de o suta de ani dupa popa Vasile, in 1742, un alt preot al bisericii Sf. Nicolae din chei, anume Radu Tempea, alcatue§te o Ilona cronicti a läcaplui In care slujea. El incepe prin a rezuma opera predecesorului, farà sa-1 pomeneasca Insa arata apoi vieata tuturor slujitorilor bisericii din chei 44 la numar neomitand chiar certurile §i vrajma§iile dintre ei. Se dau §i unele fapte privind cetatea Bra§ovului; astfel, de pilda, se descrie cumplita epidez-nie de ciuma, din 1718, care a secerat, In ora § §i In

suburbii, 17.000 de oameni, afar*ä de cei ce au pierit ne§tiuti. Radu Tempea e un adversar hotärit al Unirii cu Roma ; el insista asupra Imprejurarilor in care a avut loc acest act, reproducand documente oficiale ale vremii, ba intercaland chiar §i o cronica rimatä, alcatuita din 112 4 stihuri *, Impotriva Vladicai Athanasie. Ultimul eveniment povestit In « Istorik besearecei .5'chei1or Bragovului » este din 23 Mai 1742. Tot impotriva Unirii este §i « Rilngerea stintei mändstiri a

Silvafului, din eparhia Hategului, din Prislop », o cronica versuri, alcatuita de un eau& In anul 1782 sau putin dupa aceea. ePlangereae incepe prin pomenirea lui Nicodim, intemeietorul, dupa traditie, al manastirii din Prislop, aminte§te apoi de refacerea, la 1520, a läca§ului prin Zamfira, fiica lui Moise-Voda, aminte§te de asemenea de Mihai Viteazul o ce vrea pe Romani sa uniascas

pentru a critica dupa aceea violent Unirea cu Roma §"i pe ierarhii uniti, in deosebi pe Petru Aaron. Nu e numai o despartire de ordin religios, ci §i una nationala, prin aceea ca se Incearca o sa ne niasca de fratii din Tara-Romaneasca §i din Tara Moldoveneasca Visarion Sarai, calugarul propovaduitor impotriva unirii, orn prea

puternic §i luminat *, este in schimb läudat. Din alta parte n'a venit niciun ajutor In lupta contra o Bla§ului centrul unitilor: Imparateasa Rusiei e prea departe, iar fratii de peste muuti nu pot face nimic, tara lor fiind o cotropitä de Turci §i de Greci jàfuità i. FatAl de aceste incercäri, de im,portanta bocalà i confesionala, lucrarile istorice ale frunta§ilor 4 colii Ardelene * se situeaza pe

un plan national; ele nu constitue numai arme de lupta in mi§carea de dobtuulire a drepturilor politice §i sociale pentru RomOnii

www.dacoromanica.ro

SAMUIL CLAIN

835

din Ardeal, dar aunt un izvor de incredere §i de mandrie pentru toti Romanii, de pretutindeni. Cea dint& din aceste lucrari este aceea a lui Samuil MicuClain ; purtand « Istoriia fi lucrurile i intdmpleirile nilor acum intr'acest chip afezatd fi din multi vechi fi noi scriitori culeasd », ea a räm,as pana astazi medita; numai Inceputul unui rezumat al ei a aparut ca anexa la Calendarele de Buda pe 1806 §i 1807. Daca Imprejurarile ne vor fi favorabile, Intreaga lucrare, pastrata In patru volum,e manuscrise la Oradea Mare, va apare In editura Institutului de Istorie Nationala din Bucureqti.

Samuil Clain s'a nascut In satul Sad (jud. Sibiu), In Septemvrie 1745; tatal sAu, protopopul, era fratele vestitului vladica Inochentie (vezi vol. III, editia a doua, p. 395). Carte a Invatat hit& in sat, apoi la Blaj, in cele din urm,6 la Viena, mide ajunge

cj prefect de studii al seminarului Sfanta Barbara, Intemeiat pentru tinerü romani unii. Intors la Blaj In 1783, el ramilne aci doug decenii, lucrand c publicand. In toamna anului 1804, din cauza unui Indelungat conflict cu m,ediocrul, interesatul qi invidiosul episcop Bob, el pleaca la Buda, unde este numit revizor

al cartilor romane§ti ce se tipareau acolo. La Buda a §i murit, dupà un an ci jumatate, In ziva de 13 Mai 1806, fiind ingropat In biserica Sarbilor catolici.

Sam,uil Clain a aratat din tinerete Insutliri de carturar. A alcatuit i tradus o serie de carti biserice§ti, a Intocmit apoi In latineqte o gramaticd a linthii romdne, opera capitala pentru vremea sa, In sfarclit a scris Istoria Rondlnilor, amintita mai sus, In douà redactiuni, una desvoltata ci una rezumata. Era pe punctul de a scoate §i un Dictionar latin-roman-gerraan-ungar, precum ci un altul roman-latin-german-ungar. In acest scop a publicat ci douà prospecte, la Buda, In Aprilie 1806; din nefericire, moartea surprins Inainte de realiza gandul. Totu§i munca lexicografica de ani de zile a lui Samuil Clain nu s'a irosit ; manuscrisul continuat, completat ci rem,aniat de o serie Intreaga de colabo-

ratori, tare care relevam pe Petru Maior, se va tipari In 1825, la Buda: e vestitul Lesicon )) de Buda, care a servit decenii Intregi carturarilor romani. Istoria Ronzdnilor a lui Samuil Clain incepe tocmai dela Troia, dela legendarul Aeneas qi dela lntemeierea Romei, pentru a arata

www.dacoromanica.ro

836

VIEATA CULTURALÀ

apoi istoria acesteia din urrnä, istoria Dacilor §i razboaie1e lor cu Romanii. Odata Cu moartea lui Decebal, dispare i poporul dac ;

pamantul e dcupat, in schimb, de coloni§tii romani. Traian este ssaditorul si parintele Romanilor, celor ce astazi sunt in Dachiia, adica in Moldova, in Tara-Romaneasca, in Ardeal i in Tara Ungureasca, 0114 in Tisa ». Coloni§tii au ramas apoi in Dacia si dupa parasirea ei oficiala de &Are Aurelian. Ungurii au gäsit a§a: dar In Ardeal pe Romani mo§tenitorii cei vechi, carii era Rom,ani §i pururea au ramas in mosiile si salasele sale *. Urmeaza, dupa aceea, pe scurt, istoria regilor unguri despre Mateia§ se afirma ca.' e originar din Tara-Romaneasca §i viVä de Domn * apoi istoria Azdealului pang la dominatia austriaca. Unirii: cu Roma

i se acorda, evident, atentie; imparatul Iosif al II-lea, autorul reforin,elor umanitare, e laudat ; Clain n'are Ina' aceea§i intelegere pentru rascoala lui Horia, Clo§ca §i Giurgiu (Cri§an1), oam,eni blastamall *1; povestfrea se incheie in timpul imparatului Francisc I, deci dui:a 1792, semnaltmdu-se razboaiele grele pe care le poarta

cu Francezii. In ce prive§te pe Munteni, se expun legaturile cu Bulgarii relevandu-se rolul jucat de Asane§ti ; descalecatul din Ardeal e fixat in anul 1259, iar pentru §irul Domnilor se urmeaza cronicile interne si Cronologia tabelara. Pentru Moldova, expunerea e mai redusa cleat pentru Muntenia ; se utilizeaza pe langa cronicile lui Grigore UrecheSimion Dascalul r¡i Miron Costin,

§i cronicile polone. Partea dela urma

de mari propoqii

a

Istoriei Romtmilor *, cuprinde Istoriia bisericeasca a episcopiei romane§ti din Ardeal *; intru cat neamul nostril dincolo de munti n'a avut stapanitori politici proprii, locul lor a fost tinut de

Inalii ierarhi, de episcopi ; ei corespund Domnilor no§tri. Clain le face deci biografiile atat a celor de dinainte, cat §i a celor de dupa Unire ; in special sunt pretioase §tirile pe care le dä despre Inochentie, unchiul s'äu, vajnicul aparator al drepturilor romane§ti.

Ipovestirea se opreste in timpul pastoriei lui Grigore Maior ; ea ni s'a pastrat §i inteo forma mai prescurtata, dar cu unele interesante amintiri personale, forma publicata de Timotei Cipariu, sub titlul de « Istorie eclesiasticei ».

In desvoltarea istoriografiei romane§ti, Samuil Clain poate fi çonsiderat drept prim,u1 sustinator al teoriei puriste, Romanii fiind dui:4 el descendenti numai din colonistii romani; poporul

www.dacoromanica.ro

IGHEORGHE $1NCAT

837

dac fusese nimicit In urma räzboaielor. Aceasta teorie fost instatat de Gheorghe Sincaie cat §i de petru Maior ; prin operele lor Hronica Rornanilor », tipärita fragmentar in 1808-4809, eIsforia pentru inceputul Romcirtilor in .Dachia», ap'a'ruta In 1812, acefltia i-au asigurat o larga difuziune In opinia publica romaneasca straina. Evident, teoria este lipsita de temeiu, deoarece Dacii

ei§a cum au aratat cercetarile din uItimele trei sferturi de veac au continuat, i Inca In numar.m.are, à locuiasca vechea lor arà, aIcaluind baza etnica a nearaului nostrm._ Nu e mg putin eadeviirat insa ca aceasta teorie s'a bucurat de o deosebita trecere, tim,p Indelungat, i ca ea a influentat atat istoriogrEtfia, dar m,ai

ales filologia veacului al XIX-lea. Gheorghe qincai s'a nascut ne-o spune el Insuqi la 28 Februarie 1753, sau 1754, In satul an:tsud (judetul Map, din parinti apartinand micii boierimi. A Invatat carte la colegiul Reformatilor din Targu-Mureplui, apoi la Jezuitii din Cluj unde a fost primul t¡ti la Bistrita. Nurait canonic la Blaj avea 19 ani el plea dupa putin timp cu o bursa de studii la Roma, unde 11 gasim In August 1775. Muncind sarguincios, tqi ja doctoratul atat In teologie, cat i in filbsofie, la 28 IarluEtria 1779. Un nou stagiu de un an la Viena, pentru dreptul canonic, r}i apoi 11 Intalnim la Blaj, unde e numit profesor i, dui:4 cateva luni, director al ticolii 4 na-Vonale s de aci, Infiintate, ca atatea altele, din ordinul 1mparatului filosof Iosif al II-lea. Avansat « director peste gcolile Romanilor din, Ardeal », Sincai desfasoara timp de 13 ani o intensa activitate didactica, alcatuind, manuale infiintand trei sute de §coli noui pentru copiii de Romani. E pe-

rioada cea mai plina din vieata lui. Dupa aceea, 1ncepe epoca grea. Temperament viu, uimitor de impulsiv

nedisciplinat s,

el fusese dela inceput, din 1782 ca i Samuil Clain §i Petru Maior impotriva mediocrului episcop Bob, lutuid partea con-

tracandidatului acestuia, mult mai bine inzestratului Ignatie Darabant. In 1794, conflictul devine acut. Sincai e destituit din sIujba de director, mai rault chiar, e maltratat i apoi Inchis tirap de zece luni, 1j teranita din Aiud, sub 1nvinuirea nefondata de conjuratie contra episcopului §i a tärii. Ne mai avand slujba, Sincai, pentru a-vi tine zilele, e nevoit sa intre ca preceptor la copiii contelui Daniil Vass ; dupa ce stà aci gase ani, pleaca la

www.dacoromanica.ro

838

VIBATA CIILTURALA

Buda ; in 1804, el da ajutor lui Clain la corectarea tipariturilor rominesti. In urma mortii lui Clain, neputind lua locul vacant, se intoarce la fostii sài elevi, contii Vass, carili aveau asezarea

In satul Sinea, din Ungaria. Aci a si murit, la 2 Noemvrie 1816, cu

durerea de a nu fi izbutit saji tipareasca opera de capetenie la care lucrase o vieata intreaga (vezi si fig. 56. Inteadevar, tHronic-a Romiinilor fi a mai multor neamuri», a cerut o munca de 34 de ani. 5incai a inceput sà-si stranga materialul

in 1808 cronica era gata si abia in 1812 cenzura oficiala cerceta redactia latina a ei. Caci,"in alai% de redactia romaneascii, pastrata in 2 manuscrise, la Oradia si la Cluj, 5incai a intocmit In

1774;

Fig. 56. Isalitura autografi a lui Gheorgbe $incal, pe un act de viinzare:

Vendidi. Georg Gabriel Sinkai s (Biblioteca Academic' Romilne, !mega manuscrlse)

si o redactie latineasca, sub titlul: Chronicon Daco-Romanorum sive Valachorum et plurium aliarum nationum* ; aceasta din urma

nu ni s'a pastrat Insà in intregime. Cronica incepe cu anul 86 dupa Christos si merge pana in 1739; povestirea trebuia ad fie dug, dupti cum cetim in titlul fragmentului

publicat la Buda, pan& in anul chiar al publicarii, aka in 1808; imprejurarile, ca de atatea ori In trecutul nostru, n'au ingaduit-4? Irma. Intemeindu-se pe un foarte mare numar de izvoare i studii am numarat nu mai putin de 451 asemenea izvoare citate text cronica priveste pe Roma:Ili de pretutindeni, atilt cei din stamp, cat i cei din dreapta Dunarii (« Cutovlahii ») ; povestirea se face pe ani, dupà sistemul vechilor anale, sistem care fragmenteazil frig expunerea, sclizand interesul cititorului. Ca si Samuil Clain, 5incai sustine si el ca Romanii Bunt urm,asii

colonistilor romani adusi de Traian, colonisti cuprinzand 4nu numai gloate miseale, ci i familii

frunte ». Dacii fusesera Elsa

www.dacoromanica.ro

PETRO. MAIOR

de rau Infra*, a§a de t stan0*, tat n'au ramas nici carii sa agoniseasca pamantul, nici carii sa lOcuiasca prin cetati i. Cand, mai

tarziu, In t anul cel Insemnat i 274 (sic!), Aurelian pärase§te Dacia, s'a retras atunci num,ai armata sau leghioanele 4o parte a coloniei i, restul &Ha' tei rnai multi dintre coloni * ramanand pe loc, ca unii ce se Indeletniceau cu 4 econoraia Inseamna agricultura i creqterea vitelor.

aceasta

Din cronica lui Sincai s'a publicat In timpul vietii lui, numai primele 80 de pagini, cuprinzand rastimpul 86 264 d. Chr. ca adaos la Calendarele de Buda pe anii 1.808 §i. 1809. In Intregim,e ea a aparut mult mai tarziu, anurae In 1853, la Iaqi. Nici cea de a doua lucrare istorica a lui Sincai, de proportii mult mai reduse, anume raspunsul pe care l-a dat el, In latine§te, InvaInceputul

tatului Eder la critica ce acesta din urma Mouse memoriului iSupplez libellus Valachorum i (1791), n'a putut aparea; cenzura n'a dat aviz favorabil.. Petru Maior este cel de al treilea corifeu al Scolii Ardelene, §i. totodata acela care, prezentand eu m,ai m,ultä' logica, argumen-

tare §i sistema, conceptia despre descendenta noastra numai din Romani tall amestecul Dacilor i despre continuitatea noastra In stanga Dunarii, i-a asigurat, prin lucrarile sale, tiparite Inca In cursul vietii, o larga difuziune i popularitate In masa romaneasca. Fiu al protopopului Gheorghe dela Caputful de Campie, Petru

Maior s'a nascut pe la 1760; ca i Gheorghe Sincai, a havatat hit& la Targul-Mureplui, apoi la Cluj ; dela Blaj obtine r¡ti el In 1775, o bursa pentru Roma. Paralelisraul continua: dupa o §edere de cinci ani In Cetatea Eterna, In care timp studiaza teologia t¡i filosofia, el vine pentru un an la Viena ; apoi, dupa ce I§i insu§e§te aici dreptul canonic, se lntoarce Inc:MI.61 la Blaj, devenind profesor de logica, metafizica i dreptul firii. In 1784 paraselte cinul calu-

Oren iar In anul urmator e numit parola §i, Indata dupa aceea, protopop de Reghin (15 August 1785). Aci pastore§te el, cu exceptia unei scurte Intreruperi de un an (1792), and preda dreptul canonic

la Blaj, m,ai bine de douà decenii, ping la 2 Septernvrie 1808. La aceasta ultima data are loc, In urma recomandarii lui Samuil Vulcan, episcopul de Oradea, aumirea sa ca revizor al cOrtilor romane§ti la tipografia din Buda, In locul raposatului Clain. I§i

www.dacoromanica.ro

840

VIE ATA CULTURALA

ia postul In primire In primavara urmatoare, la i8 Martie 1809 §i ad i ramane apoi pang la moarte (14 Februarie 1821) Riistimpul petrecut ca protopop la Reghin unde a cunoscut pe istoricul Sulzer, care publicase de curand o opera defavorabila

continuitätii noastre In Dacia a insemnat pentru Maior un rastimp de pregatire, de strangere de material, de elaborare §i chiar de redactare a unor lucrari. Tipariturile sale

11 la numar

au aparut Insâ toate In vremea cat a itat la Buda, deci In ultimii doisprezece ani ai Sub raportul istoriografiei, Petru Maior a alcatuit doua lucrari: Istoria pentru inceputul Romailor in Dachia aparuta In 1812 §i o Istoria besearicei Romailor, ateit a cestor din coace, precum fi a celor din colo de Duna' re s, ie§ita de sub teascuri In anul urrator ; ambele In e craiasca tipografie a Universitatii Ungure§ti din Pe§ta s.

Lucrarea cea dintai a fost scrisa o afMm In o Cuvantul Inainte spre a combate minciunile t §i nalucirile * unor o streini scriitori* asupra Romanilor: e vorba de Sulzer; Eder §i Engel. 4... Dela o bucata de vreme continua Maior precum magariu pre magariu scarpina, a§a unii dela altii Imprum,utand defaimArile, fail de nicio cercare a adevarului de iznov le day la stam,pa s. Trebue, prin urrnare, ea le raspunda. De aceea nici nu serie Intreaga istorie a Romanilor, ci se margine§te la # ceale ce mai vartos se in de Inceputul lor In Dachia *. Dar mai e i un al treilea motiv de ordin educativ pentru care se stradue§te, anume acela ca *vazand Romanii dizi ce vita stralucitä. Ant pràsii, toti s'a' se Indeamne stramo§ilor sal Intru omenie §i In liuna cuviinta a le urma... *. A scris repede : n'a avut timp nici sà transcrie pe curat ; de aceea declara ca va fi recunoscator celor ce-i vor semnala « vreo sminteala Teoria lui Maior este aceasta: Dacii au fost complet distru§i, Intocmai ca odinioara Cartaginezii, iar coloni§tii romani nu s'au cäsatorit cu localnice dace, ci au venit cu femeile lor. De aceea §i bimba ni s'a pastrat atat de bine, fara influente straine, barbare. Aurelian Im,paratul n'a putut, pe de alta parte, sil stram,ute toga populaia au plecat numai coloni§tii mai noi §.1 cei dela margini. Nu se poate admite nici o revenire a celor dela sudul Dunarii la nordul ei. A§a dar, origine curet romana §i continuitate In stinga Dunarii.

www.dacoromanica.ro

OPERELE FILOLO GICE

841

o Istoria pentru inceputul Românilor In Dachia » a fost recenzata de filologul slav Kopitar ; Maior li räspunse In trei brosuri, apgrute in 1814-1816; e inceputul unei polemici care, cu in,odificArile impuse de sporirea materialului documentar si de perfeclionarea metodei, dureag En ce privefte continuitatea pAnä In zilele noastre. o Istoria besearecei RonAnilor » scrig si ea repede, in K unsprezece s'aptAnIni » trebuia s'a" fie, judeand dupà titlu, o sintea

prima sintea

asupra trecutului intregii biserici nationaie. De fapt, ea nu trateaz6 istoria bisericei in Muntenia si in Moldova, nici aceea a Romtmilor din dreapta Dunhrii, ci se nargineste la trecutul bisericei ardelene, insistAnd asupra Unirii, asupra um:a"rilor ei §i asupra ierarhilor uniti. Expunerea mergea prm4 in vremea

sa, cuprinzAnd §i pAstoria lui Bob. Acesta din urna Sing, susceptibil si vanitos, nemulOmit fiind de felul in care era inf4isat, a obtinut, prin cenzura oficialà, s'a" se scoatà paginile respective. Asia incAt, in multe din exemplarele ajunse la fled, aunt rupte zeci de pagini, iar altele retiparite. Conflictul intre mediocrul episcop Bob si cei trei mari c6rturari Samuil Clain, Gheorghe Sincai §i Petru Maior a Meld mult eau culturii noastre ; vina este a lui Bob ; atitudinea lui

fatil de dei trei corifei,n'a lost asa cum bine a caracterizat-o ultimul cercetiitor al chestiuiiii, d-1 Zenovie PtIclisanu o nici vladiceascä, nici romtmeasc6 ». Dac6 ar fi stiut s'a" si-i apropie, dac5, nu i-ar fi silit, prin persecutiile sale, sà ia calea pribegiei cazul lui Sincai sau a insträinàrii de Blaj, cultura romtmeasc6 ar fi cunoseut, de sigur, o epoc6 de inflorire exceptionalà. Dar §i atata cAta" a fost, opera celor trei opera de §tiin0 si de luptà in acelasi timp este suficientà pentru a da numele ei unei perioade intregi difi desvoltarea noastrà istoric6 §i de a asigura Transilvaniei primatul cultural in aceastà perioadà. Opere filologice. In domeniul lucrarilor originale, indatà dupg operele istoriografice vin, sub raportul importantei, in ra'stimpul dintre 1.601-1821, operele filologice. Faptul e normal, deoarece preocupgrile privind originea si trecutul nostru au fost impletite cu acelea privind limba. Momentul culminant, in aceastà privinO, se situeag spre sfar§itul rästirnpului amintit, atunci and se m,anifestà corifeii scolii ardelene.

www.dacoromanica.ro

842

VIEATA CULTURALA.

Operele de caracter filologic se pot impärti in trei categorii: gramatici, ortografii §i dictionare ; de fapt, primele douä sunt contopite, adeseori, in una §.1 aceea§i lucrare. Mai intAi apar dictionarele: slavo-romAne, latino-romAne, greco-

romAne. Din prima categorie face parte Lexiconul slavo-romiln din 1.649 alcdtuit de cälugärul Mardarie dela Cozia ; fiecdruia din cele 4575 de cuvinte slave ii corespunde echivalentul in romAne§te. Izvorul §i modelul lui Mardarie a fost Lexiconul slavo-rus, tipärit de ieromonahul Pamvo Bercinda de origine, se zice, moldovean la Chiev, In 1627. Alte douà dictionare slavo-romAne se alcatuiesc

In veacul al XVIII-lea In Moldova: unul in 1740, pästrat in manustrisul Nr. 31.2 al Academiei RomAne, §i avAnd ca rn,odel tot Lexiconul lui BerAnda ; celälalt, spre sfAr§itul veacului, cunoscut sub nurn,ele de Pei curariu ;" autorul lui este Macarie ieromonahul care a alcAtuit §i o gramatica romAneascä. Semnalä'm de asemenea douà dicIionare ruso-romAne: primul, al binecunoscutului protopop Mihail Strilbitki, tipärit in tipografia acestuia din Ia§i In 1789 §.1 cuprinzAnd vreo 1.500 de cuvinte ; cel de al doilea, in-

tocmit dupà 1812, a fämns inedit. CAt prive§te dictionarele latino-romAne, vin, in ordinea cronologicA, douà dictionare alcgtuite in Banat, in a doua jumA'tate a veacului al XVII-lea. Cel dintAi din aceste dictionare, numit a Anonymus Caransebesiensis to

autorul e necunoscut iar locul redactiei a fost Caransebe§ul este un dictionar romA.n-latin, seria cu ¿itere ¿atine §i ortografie maghiarg, sub influenta cercurilor catolice ; cuprinde peste 5000 de termeni, dintre care unii dialectali, bänäteni. Cel de al doilea este un dictionar latino-maghiaro-romAn ; se pästreazA intre manuscrisele generalului conte Marsigli, In biblioteca Universittitii

din Bologna (Italia). La acestea se adaogA dictionarul latinDictiones latinae cum ealachica interpretatione al lui romAn Teodor Corbea, inväIatul fiu al preotului loan din 5cheii Bra§ovului ; a fost seria din indemnul §i cu ajutorul material al lui Mitrofan, episcopul Buzäului (1691-1703). Urm,eaz6 apoi seria de dictionare alcAtuite in Ardeal in veacul al XVIII-lea, care n'au fost studiate mai de aproape ; printre ele este lexiconul germano-latino-romAn din 1792, al slujba§uIui militar # Aurelius Antonius Praedes », care-§i dateazA opera, solemn, in anul dela fundarea Romei 25461

www.dacoromanica.ro

LEXICONUL DE BUDA

843

Incununarea eforturilor lexicografice trebuia sa vie tot dela fruntagii gcoalei ardelene. Ca o ilustrare a romanitatii limbii noastre, pentru a aräta i celor mai nelncrezatori originea latina a lexicului romanesc, iar pe de alta parte pentru a Infatip acest lexic In haina, nouà çi straveche In acela0 timp, a literelor latine, lucreaza Samuil Clain timp Indelungat la intocmirea unui mare dictionar. In Aprilie 1806, m,unca fiind gata, apareau la Buda prospectele, anuntand viitorilor subscriitori ea lucrarea se va prezenta In douà redactii: Un dictionar latino-romb.no-germano-ungar,

In 2 volum,e, avand In total 110 coale 0 un al doilea, romanolatino-germano-ungar, asenianator ca proportii. Dar moartea lui Clain, intamplata In luna urmatoare (Mai 1806), Impiedeca realizarea operei. Planul este reluat de Vasile Kolosy, protopop de Sacaramb, apoi de canonicul Than Corneli, In sfargit de Petra Maior. Acesta revede nianuscrisul Ii aplica normele din a Ortografia » sa, aparuta In 1819, adica acelea ale ortografiei italiene iar nu maghiare sau germane, a§a cum, facuserà o serie de scriitori care se foloseau de literele latine. Dar nici Maior nu are norocul sa vada tiparit Dictionarul (vezi 0 fig. 57). Dupa moartea sa (14 Februarie 1821) 0 dupa ce manuscrisul m,ai sufere unele prefa-

ceri prin munca altor colaboratori fesorul Alexandru Theodori

loan Teodorovici 0 proel apare, in sfar0t, In 1825, la

Buda, ca un volum de aproape 900 de pagini in 40, sub titlul: e Lesicon romanescu - latinescu - ungurescu - nemtescu quare de mai

multi autori, in cursul a trideci si mai multoru ani s'au lucrat». Cel de al doilea titlu precum i toate explicaiile cuvintelor Bunt in

latinefte. Acest dictionar a adus remarcabile servicii, timp de decenii, Intregei intelectualitati romane§ti, de o parte 0 de alta a Carpatilor. In ce prive§te dictionarele greco-romane, no,erita o mentiune

speciala acela, autograf, In nouà volume, pastrat in biblioteca Universitatii din Iagi i provenind dela fosta manastire Sf. Saya din acela0 ora. E vorba de dictionarul lui Luca Ianuleos, grec. nascut In Constantinopol, interpret al Portii i delegat al ei pe langa Dom.nii romani; unuia din ei nu §tim caruia anume se 0 dedica lucrarea. Alcatuit Intre 1769 0 1780, acest dictionar inedit dà echivalenta termenilor In zece limbi i patru dialecte grece0i, limba valah5 » fiind ultimar Termenii romane0i aunt

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTURALA

844

a

.

(4.

A _ '44°,411,P-

(

1

elf

r 0,..47, I

04.

);/ We.I.C..P14/2&

ehYrr ah' 007,4 *I't .Yay)L7 44-(Pe" gytt

,e'r2e-A eh,

d'Ojvc' rrii(ki;

,,f;z

/2,4T 93 4.47Xcri

77; ws?Ìr.

e Of

-

I

a/Lz_

.qii4" z /1)(

Fig. 57.-0 paginl din Condica lIategului, scrisà rornane0e Cu Iltere Milne 81 ortografle maghiard. Anul 1787, Decemvrie 12,

www.dacoromanica.ro

DICTIONARE SI GRAMATICI

845

scrisi insá Cu litere grecesti. Un alt dictionar neo si paleogrec

roman, tot inedit, si al cárui autor e necunoscut, se pastreazá In copie la mánastirea Neamt, avand data 4 Iulie 1796; ca izvoare i-au servit lexiconul neogrec-latin-italian al lui Gherasim Vlahos (1784) si acela paleogrec-neogrec,latin-italian al lui Gheorghe Con-

stantin, apárut in a doua editie la Venetia, in 1786. Mai existá si alte diction are greco-romane inedite cum e Lexiconul moldovenesc (AALX6rov ,M0X3043tx6) dela Biblioteca Nationalá din

Atena sau marele lexicon al lui Iordache Golescu, in 8 volume (4136 pagini numerotate) dar ele n'au fost studiate Ora acum. Nu putem incheia partea rezervatá lexicografiei, fárá sá amintim si de dictionarele aromtinefti, alcátuite de cativa reprezentanti de walla' ai ramurei sud-dunkene a yoporului nostru. Ne referim, in primul rand, la Protopiria (11porroirecptcc) lui Teodor Cavaliotti, acel dictionar greco-aromano-albanez, aparut la Venetia in 1770,

apoi la vocabularul in patru limbi (greacá, aromaná, bulgará, albanezá) al lui Dania din Moscopole, avand douà editii, una la Venetia, in 1794, cealaltä la Constantinopol in 1802; in sfarsit,) la Pentagtosarul (paleogreacá, neogreacá, aromanA, germanii, ma-

ghiará) lui Nicolae Ianovici, gums in manuscris. (Vezi pentru tustrele vol. III, 1, editia a doua, p. 423-4251. Preocupdrile gramaticale fi ortografice apar in tárile noastre abia in a doua jumátate a veacului al XVIII-lea, odata cu inmultirea scolilor si cresterea nivelului cultural. Cea dintai incercare In aceastá directie se datoreste lui Dimitrie Eustatievici, dascál la scoala din Scheii Brasovului si fost student la Chiev. El termina la 1/12 Septemvrie 1757 o « gramaticá romaneasa », dupá modele « elinesti, slovenesti si latinesti » aunt propriile-i cuvinte si o dedicá lui Constantin Mavrocordat, Lucrarea a rámas ineditä ; stint o serie de reguli, un « methodos prea folositor si prea trebuincios», fará vieuna din ideile innoitoare, revolutionare, care caracterizeazá gramaticile de mai tarziu ale Scolii Ardelene. Acelasi caracter tehnic 11 pästreazá si diversele gramatici alcátuite in Moldova. Astfel, este, de pildà, gramatica lui Toader .coleriu, isprávità de tipárit la 8 Noemvrie 1789 4 In tipografia cea politiceascá, -in targul Esului ». Ea urmáreste, ca si gramatica ruso-romana tiparitä la Chisingu in 1819, sá usureze invätarea limbii romanesti pentru Rusi si a limbii rusesti pentru Romani.

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTURALA

846

Niel gram,atica lui Macarie ieromonahul, alatuit'ä in rästimpul 1.789 1791, nici aceea ulterioarà din 1809-1811, pästratil in manuscrisul nr. 539 al Academlei Române §i al cärei autor, anonim, cunoscuse opera lui Eustatievici, nu se disting prin vreo idee nouti ;

se poate releva cel mult neobipuita terminologie tehnia Intrebuintatà ; prima din aceste douil lucräri intrebuinteazà term,eni ca uacumnic unitoriu* §i udAunAznic unitoriu*, ruggoare plecares etc., iar §i. 4 neività plecare », 4 graiu hotäritoriu pätimitoriu cea de a doua 4 neamuri * pentru genuri, pronumele fete§ti

pentru cele personale, 4 dunga sau mica opritoare

pentru vir-

gull:L., etc.

Cu totul altä valoare are gram,atica lui lanache Vdcdrescul, terminatà de redactat inc6 din 1.780

a§a cum ne asigurà Sulzer

dar care nu s'a tipärit decat in 1787 §i anume in douà editii, una la Rtunnicul Valcei, la inceputul anului, §i cealaltà la Viena, la sf&r§itul lui. Intitulatä. modest *Observatii sau beigdri dà seamd asupra regulelor fi ordnduelelor gramaticii rumilnefti*, ea cuprinde

douà pärti: in cea dint& se analizeag u ce iaste gramatica §i se aratà 4 limpàqeala slovelor * §i pärtile cuvântului cea de a doua e. rezervat6 4 pAntru pronuntie, ortografie, Ontru constitutione, adic4 syndaxis §i päntru poetia sau lacere de stihuri Ca model, la partea intä.i, a avut Gramatica geograficd (Fpcy.p.onoch

yecoypocqx.xil) a preotului Gheorghe Fatea din Cerigo, tipärità in 1760 la Venetia ; la partea a doua, capitolul poetica, s'a servit de Gramatica greacd completà .( Ppect.tticerix4) iVolvoch cixpLf3e.o-skr0 a

lui Antonio Catiforo, tiparia in 1734, iarä§i la Venetia. Tocmai fiinda s'a folosit de un model italian, terminologia gramaticalg pe care o introduce Wcärescu, e fericit aleasà, apropriatà spiritului lim.bii noastre §i de aceea o m,are parte a ei s'a impus §.1 a r6mas, fiind utilizat6 §i astäzi in aceea§i sau aproape in aceea§i formä. Astfel, el zice exemplu, neutru, gherundiu, positiv, comparativ, superlativ, apoi nominativd (i. e.: cädere 1, in loe de caz 1), ghenetivii, etc., dupä.' aceea nome, pronome, verbu, aciverbiu, propozig.one, congiungone, interietione, partitipiu i a§a mai departe.

Chiar §i termenii luati din grece§te prezintä.' aceea§i caracteristica de fericitä alegere : spunem §i astäzi prosodie, apostrof, pleonazm, laconizm, metaford, exametru, etc. Cu atat mai rdu ne pare di Vacarescu n'a izbutit sá realizeze §i Dicgonarul de care vorbe§te

www.dacoromanica.ro

GRAMATICI

847

In prefaIa 0 Observatiilor o sale; Cu deosebitul Eau shut al limbii,

el ar fi dat la iveala, de sigur, o opera remarcabila. In 1780, anul In care Ianache Vacarescul isprävea de redactat Gramatica sa, ap-area la Viena o opera' de acest fel, care avea sa exercite cea m,ai rn,are influenta asupra studiilor de Elul:A fl.i. A determine un curent insemnat In istoria culturii rom,anetAi. Este vorba de Gramatica lui Samuil Clain, completata de Gheorghe incai §i publicata In latine§te sub titlul: 4 Elementa linguae dacoromanae sive valachicae ». Alcatuita pentru elevii romani ai cole-

giului Sfanta Barbara din Viena, aceasta lucrare cuprinde, In prefa-g, premizele principale ale colii Ardelene: colonigtii romani au ramas in Dacia, dupa, paräsirea ei de Aurelian, sub stapanirea barbarilor: o arata nu numai Jordanes, dar ci §ase sute de istorici, m,ai vechi §i mai noui. In timpul acestei stapaniri, limba stramo-

qilor s'a corupt §i procesul s'a accentuat dupa ce voevozii tarilor romtuie au introdus, pe timpul conciliului dela Florenta, literele chirilice qi limba davit' In biserica. Concluziile rezulta ciar, chiq dacá nu aunt form,ulate deocamdatd: limba trebue curatata de impuritatile care i ,s'au adäugat in timpul st'äpanirii barbarilor, lar In locul literelor chirilice, trebue revenit la literele latine ale stramo§ilor. Este ceea ce vor cauta sa faca scriitorii polii ardelene,

este ceea ce vom intalni in intregim,e sau partial In toate lucrarile gramatici, ortografii, carti de lectura

care vor apare In rastirn,pul 1.780-1821, sub influenIa acestei §coli. Prima este gramatica oculistului roman Molnar, scrisa hill In nemtegte limba oficiala a statului, In urma decretului lui Iosif al II-lea §i publicata la Viena in 1788, sub titlul t Deutsch-walachische Sprachlehre ». Ea reproduce intocmoi impartirea gramaticei lui Clain$incai, precum ci toate regulele acesteia; cuvintele romane§ti sunt redate cu litere latine. Urmeaza in Dechemvrie 1797, la Sibiu, Gramatica ronuineasa, alcatuita de i Radu Tempea, directorul §coalelor neunite naIionalice§ti prin marele Printipat al Ardealului*, Scrisa cu chirilice, ea recunoa§te totu§i ca « stricarea* §i 0 InIelenirea o limbii noastre provine din epoca In care am primit slovele * §i cdrtile slovene§ti ». Limba nu se mai poate aduce, intr'adevar, 's In curatenia qi originalul * ei, caci poporul n'ar moi Intelege-o ; totu§i, ea trebue 0 curatita * de 0 neghina » ce o au cuprins, afla cum, fac, prin callile lor, parintele 43

26

www.dacoromanica.ro

848

VIEATA CULTEEALA

Samuil Clain §i doctorul Molnar. Tocmai spre a o apropia de « original », Radu Tempea scrie unele cuvinte, Oland searna de etimologia lor latina, a§a dar sore In loc de soare, omeni In loe de oameni, duo, iar nu douii, etc. E interesant de relevat ca' autorul acestei gramatici mi e unit, ci ortodox ; rezulta de aci ca. Entreg Ardealul fail deosebire de confesiune participa la noul curent. Aceea§i concluzie se aplica §i Banatului; dovada este cartea «Observqii de limba romineascil » a lui Paul lorgovici, tiparita la Buda, In 1.799. Dedicata episcopului de Vire, Caransebe§, LugeFj §i Or§ova-Mehadia, aceasta lucrare insista asupra originii latine a limbii noastre ; chiar In cuvintul catre cetitor, Iorgovici spune: « vei vedea cuvintele limbei noastre romine§ti ca ne§te rem,e§iIe

a limbii unei natii care au numerat ctindva multi puternici 1mperati. ». El li Indeamna, In acela§i timp, sa mearga la o rädacina » cuvintelor spre a-§i da seama de originea lor ; In acest scop; (la, In partea a doua a &Midi sale, o serie de « ecsempluri ». Contemporanul

Tichindeal lauda aceasta idee §i, In prefata unei traducen i din Dositei Obradovici, spune ca. Iorgovici) a aratat 4 cum am putea aduce limba noastra la orighinalul ei Gel adevarat ». Cel care alcatue§te Ins'i pentru prima data un sistem intreg de scriere a limbii 'Tinkle cu caractere latine este Samuil Clain. 0 prima schita daduse el la finele tipariturii sale 4 Carte de rogacioni* aparutä la Viena In 1779. Forma completa se afla Insa In introducerea 4 Acatistului* sau, tiparit cu caracterê latine, la Sibiu In 1801. El arata, In mod precis, cu exemple, cum trebuesc redate diferitele sunete ; se observa ciar preocuparea de a face sa apara

etimologia latina a cuvintelor. El transcrie astfel: qvire (care), quand (and), pament (p'ämint), cuvent (Guying, me. (mä), imperat (Imparat), etc. Totu§i o serie Intreaga de transcrieri ale lui Clain, unele inspirate din italiana, au ramas pina astazi. A§a e de pilda, semnul î In cuvinte ca urlt, Hu, apoi transcrierea lui q prin ce, ci (cine, face) iar a lui ki prin ge, gi (ger, geaman, ginere). In 1.805 aparea la Cluj o Orto graphia latino-valachica», o bro§ura

atribuita unui Körösi (Crian In romine§te 1) §i cuprinzind, a§a cum, arata titlul dela inceputul textului, « Recta 'ratio litteris latinis valachice scribendi » (Calea dreaptä de a scrie romine§te cu litere latine). Ortografia este cea etimologica: cuvintele aunt serse astfel 'neat se pot observa u§or originalele latine din care

www.dacoromanica.ro

ORTOGRAFII

649

derivA. In pretaIa, se atrage de altfel atenVa ca numele de Roman dépa ce 1-am desbraccat d'in flbccele lui Cyrilla », acuma extralucesce chiar (ciar 1), inalt si sulléget ». In acelaqi an, 1.805, iegea de sub teascuri, la Buda, a doua editie a Gramaticei lui Samuil Clain t}i Gheorghe incai. Dar nici cel de al treilea corifeu al 5co1ii Ardelene nu lipse§te din aceastä desbatere asupra ortografiei romane§ti. In 1819 apArea, tot la Buda, lucrarea lui Petru Maior intitulata 4 Ortografia romana sive latino-valachica ». In prefala,

autorul se ridica impotriva acelora care, scriind cu litere latine, intrebuinIeaza ortografia ungara sau germang. El propune pe » ea se potrivegte cea mai bine cu limb a noastra ; de cea altfel italiana i romana adaog6 Maior Bunt inrudite foarte de aproape. Am aratat mai sus ea i Ianache Vacarescul recursese tot la limba italianà atunci cand trebuise, in « Observatiile * sale, sa creeze terminologia gra. m,aticala ; de asemenea Clain, pentru unele din transcrierile sale. La finele lucrarii, petru Maior dà un tablou de echivalente a caracterelor chirilice cu cele latine ; trebue

relevat faptul ea, inspirandu-se din tabloul alcatuit de Clain in Acatistul s'au, el propune insa i unele soluii noui care, fiind practice, s'au impus tO au rämas pan'a astäzi. Astfel sunt semnele pentru w. (Dela noi, semnul c a fost Iuat ; pentru chirilicul u,

-de Turci atunci and, sub Atatiirk, s'a introdus alfabetul latin in locul celui arab 1). In urma atator indemnuri, bleep sa aparà tipärituri romane§ti Cu litere latine. 5i. mai inainte, in secolul al XVIII-lea, se im,primaserà, sub influen0 catolicä, asemenea texte, de obiceiu cu ortografie ungureasca. Citara astfel C atechismul dela Sibiu din 1709, apoi Bucoapna dela Cluj, din 1744, dup4 aceia Evanghelia dela Kalocza, din 1769, reeditata la Buda in 1799; citam, de asemenea diferite de Antece religioase sau laice cum, e aceea 416* Cdntece ciimpenegi »

(Kintyets Kimpenyesty) apOruta la Cluj in 1768. Cel dintaiu text romanesc insa, care se tipOre§te dupa normele qcoalei ardelene, este * Carte de rogacioni pentru evlavia homului chrestin » a lui Samuil

Clain insu§i, apArutá la Viena in 1779, cu un an inaintea gramaticei. Urmeaza apoi douà Abeced are sau Bucoavne, unul la Blaj, altul la Sibiu, tipärite am,andoua in 1783, spre folosul scolelor niarnului romanesc -Dintre colelalte texte, relevam o carte de

bunä cuviinO, publicata sub titlul 4 Omu de jume seu sontiee 26*

www.dacoromanica.ro

VIE ATA CULTURATA

I354

_gale cuvientiei... » de Care Vasile Gergely de Csokotis, theologu absolutu din Diecesul Muncaciului... » In CuvAntul inte, acest ardelean din pártile Sátnarului márturise§te Io nu potu serie bucuria i ugiorare que aflu acum dedatu cu ortografia aqueasta aura in limba romAnéscA. ».. Admite.totu»i ca literele chirilice BA rámAie in textele biserice»ti: e o concesie pe care Multi adepti ai colii Ardelene au fácut-o la inceputul actiunii lor. Chiar §i In cercurile arorrulnefti, obipuite de atAta vreme ou literele

grece§ti, i§i face drum noul curent..4a se explic6 de ce studentul In rnedicinä Gheorghe Roja, originar din Moscopole, tipárelte la Buda in 1809 lucrarea intitulatá Ileiestria ghioàsirii (i. e.: citirii I ) romeinefti cu ¿itere latinesti care Ant literele Romailor ceale vechi, spre polirea a toatil ghinta rondineascei ceii din coace ci ceii din colo

de Duneire». Argumentele pentru care trebue sà scriem cu litere latine, iar nu chirilice sau grece»ti, Roja le inzlia astfel: 1, suntern din sAngele Romanilor » deci litere rn,ai bune 4 nu pot dealt ceale latineti *; 2) Moldovenii pAra la 1439 au avut litere latine0i (ideie

gre»ità luatá dela uBi»ing*, (Biisching), comentatorul

lui Diznitrie Cantemi.r); 3) Natiunile cele invátate ale Europei acriu

cu litere latine. Ideea fericità a scrierii cu astfel de litere i cu ortografie apropriatA, inspiratá din latiná z¡i italianá, idee ernisä de reprezentantii colii Ardelene, va cA§tiga teren, Meet, dar sigur. Ea, va strábate dincoace de Carpati, prin inväTämAntul lui Lazár, apoi al lui Eliade Rádulescu §i, in cele din urmá, renuntand la unele exagerári inerente oricáror inceputuri, va triumfa. Pornità din 1779, bátAlia va dura pAná in 1863, and prin decretul lui Alexandru Cuza, alfabetul latin se va introduce in mod obligator in intreaga

vieatá de sat. Opere ¿iterare. In domeniul literaturii propriu zise, dacá facem abstractie de valoarea literara a cronicelor (vezi m,ai sus, p. 806) nu intAlnim opere demne de a fi mentionate inainte de sfArlitul veacului al XVIII-lea. Oda de zece versuri; in limba romAná

akátuità de invätatul bAnátean Mihail Halici i tipárità cu itere latine, in 1674, nu are valoare poeticá ; tot astfel . cele 80 de versuri romAne0i publicate de prietenul sàu, poetul sas Valentin Frank von Frankenstein. Ca sá gásim ceva acceptabil In aceastä directie, trebue BA' ajungem tocmai la lanache Vac&

www.dacoromanica.ro

IANAGHE VACAIIESCI1L

864

rescul, personalitatea culturala a§a de complexa, pe care am Intalnit-o 0 In domeniul istoriògrafiei 0 al gram,aticei. Nu e vorba Insti de cele opt poezii publicate In gram,atica sa din 1787 mai m.ult

exemplificari ale regulelor prosodiei nici de caracterizarile In versuri ale sultanilor 33 la numar alcatuite In anul urn:a-tor ; efe au o valoare poeticä redusa. Ci de poeziile pastrate In manuscrisul Academiei Romane 0 din care cateva, i anume Urmafilor mei VeiclireFtie, un excelent motto -4 Amcirdtei turturea «de fapt o prelucrare 0 o amplificare a poeziei populare cu acela0 titlu 0 4 Intr'o greidind », an ajuns cunoscute de Intreaga ob0e roma-

neasca: Celelalte poezii ale lui sunt de un pronuntat caracter lirico-erotic (« Spune, inimioara, spune »; 4 Tu e§ti puirr canar etc.); exceptii constitue rugaciunile In versuri, alatuite In 1795, pentru Insanato0rea sotiei sale, 0 poeziile religioase In limha greaca, tipärite la Venetia in 1771, August 30. Si cei doi fii ai lui Ianache, Alecu (c. 1762 c. 1800) §i Nicolae (nascut dupa 1784 mort Inainte de 1. Oct. 1.827), din doua casatorii deosebite, an mo0enit inclinärile poetice ale tatalui. Primul a alcatuit poezii de dragoste, In gustul epocei pline de « ohtaturi »; cel de al doilea are o notà

mai barbateasca,.tratand uneori chiar cate o tema haiduceasca. Factura, la' ambii, este acea popiilara, Intrebuintata, de obiceiu, 0 de parintele lor. Aceeaqi temai erotica', aceea0 tratare cu ahturi, suspine le0nuri Intalnim, 0 la boerii contem.porani moldoveni, Matei Milu sau Milo (c. 1750-1801-2) §i Costache Conachi (14/25 Oct. 1777

4/16 Febr. 1849). Dar Milu, care Invatase In Rusia, de unde se Intoarce In 1775 cu o Intreaga biblioteca, are 0 poezii- satirice prezentate sub forma de ghicitoare ; acestea din urma ne Infati§eaza diferitele personaje simandicoase ale vremii. Costache Conachi Ii Incepe opera poetica In '1802 printeo odd preas/dvind pe Alexandru Moruzi care inzestrase oragele moldovene cu ci0nele ;

In poezia urmatoare, cu unele Insu0ri de descriere, Infati§eaza moartea tatalui &au (1803); in genere tug, el e preocupat de dragostele sale pe care le canta Inteun mod care azine provoaca un zambet. Tonul, lipsit de discretie i duio0e, e mai mult « lautareso »; cat drum dela aceste modeste Inceputuri pana la splendida sinteza

a lui Eminescul Conachi sufera, ceva mai taniu, spre sfar0tu1 epocei fanariote, influenta liricului grec Athanasie Hristopol, supra-

www.dacoromanica.ro

,...,.., 852

VIEATA CULTURALA.

numit noul Anacreon ». Opera lui Hristopol tiparita la Viena, In 1818, va influenta §i pe Barbu Paris Momuleanu; noul poet m,untean. Nascut la Slatina, In 1.794, fiu de targoveti, acesta urmä era un autodidact. 5tia grece§te §i frantuze§te, cuno§tea pe marii scriitori ai antichitatii. Bro§ura sa u Rost de poezii adeed stihurip aparuta In prima editie la Bucure§ti, in 1820, cuprinde o serie de bucati de caracter liric, dupa modelul lui Hristopol. Versurile au pläcut, dovada ea o a doua editie apare in 1822. Nu §tim, mai de aproape tuprinsul tipariturii Poezii noo de

J. K.*, a carei hartie poarta In filigran data 1795, Posesorul cartii, Pr. D. Furtuna din Dorohoi,, nu precizeaza dac6 e vorba de o lucrare

origin ala sau de o traducere. §i In istoriografie §i filologie, Transilvania este tinutul nesc care detine Intitietatea ì In literatura In aceasta vreme. Aci apar primele opere yersificate de mari proportii ; tot unui transilvanean §i anume lui Ioan Budai Deleanu i se datore§te §i ca dintaiu realizare poetica puternica, poema eroi-comica, Tiganiada, care pode fi push' cu cinste alaturi de operele similare ale literaturii universale ; ea lntrece cu mult, ca valoare artistica, productia

poetica munteana §i moldoveana conteinpurana. Ioan Budai Deleanu, fecior de preot, din Cigmau (Hunedoara), dintr'un neam de carturari, s'a nascut pe la 1760. A Invatat carte la Blaj, apoi la Viena, luand doctoratul In teologie ; §tia latina, italiana §i franceza ; cuno§tea de asem,enea bine literatura clasica. Ar fi vrut sa-0 facä vieata la, Blaj ; nu s'a putut Intelege §i Clain, incai §i Maior cu meschinul episcop Bob §i a trebuit

sá plece. Numit, prin concurs, secretar de tribunal la Lw6w In apoi consilier, el a ramas acolo 'And' la moarte (24 August 1820).

Opera de capetenie a lui Budai Deleanu, Tiganiada, este povestea, In doutisprezece cantini, a ispravilor fäcute de Tiganii din Muntenia, pe care Vlad Tepe§Ii eliberase spre a lupta impotriva Turcilor. Ea s'a pastrat In doua redactii: aceea din 1800, mai desvoltata, prin intercalarea unui episod parazitar ispravile neme§ului Becicherek I§toc de Uramhaza care-§i cauta iubita Anghelina ; cea de a doua, datatä u 12 Martie 1.812 », farä episodul

amintit, mai unitara §i mai reu§ita sub raportul artistic ; niciuna n'a fost terminata fug. Impresioneaza imediat bogatia §i savoarea

www.dacoromanica.ro

VASILE AARON. ION BARAC

853

Iexicului ; Budai Deleanu are a§a cum a relevat G. alinescu pe bunä dreptate « un adevärat geniu verbal »; este, In aceasta

privintä, un precursor al lui Eminescu. Pe Tigani se vede a-i fi cunoscut bine ; apucäturile, lirnba §i psihologia lor aunt exact redate. Cand e vorba de luptä,/ ei se roag6 de Turci sä-i ierte: « 0, iertati-ne, luna sà. và ajute, Mahomed multi ani sá vti trdiascA, Hie uitate hele trecutel Duranezeu pe loc sà ne trazneascä, DA Antent noi dä. vinà Inteahastä, Da iaca a fost pe noi o näpastäl Raiul tigänesc este infäti§at Intr'un chip pitoresc §i sugestiv: Rauri dà lapte dulce pa vale, Curg acolo §i (16 unt pttrae ; Tärmurile dà mämälig4 moale, Dà pogace, dä. pite §i nalae ... 0, ce sfiintA §i bura tocmealà ; nanttnci cat vrei §i bei fàrà ostenealal

Tiganiada, räm.asd In manuscris, a fost tipArità abia In 1875-76 §i apoi, In Intreginte, cu cele 2 redactii, dupä räzboiul pentru unitatea neamului ; ea n'a putut influenta deci, a§a cum s'ar fi cuvenit, vieata literarà a neamului. Fatà de opera lui Ioan Budai Deleanu, aceea a versificatoFilm; Vasile Aaron, loan Barac 0 loan Teodorovici-Nika apare eu mult mai putin Insemnata. Vasile Aaron (1770-1822) fiu de preot §i el, cu studii la Blaj §i Cluj, a fost jurat procurator la Sibiu, Pe land traduceri Intre altele din Aeneida lui Vergilius el a alcätuit §i cateva lucräri proprii In versuri. Mai cunoscute sunt « Patimile i moartea a Domnalai ci Mantaitoralai nostra Is. Hs.*, apärute, In prima editie la Bra§ov (1805, 432 p. in 8°), Intr'a doua la Sibiu (1808). De§i n'o spune, se pare cä a avut drept model lucrarea lui Klopstok, Der Messias. Versurile, de 7-8 silabe §i rimand "câte dota, sunt In genere corecte, dar fàräl vreo valoare poetica deosebità.; ici §i zolo numai, ate o imagine sau rima care retine atentia. Acela§i lucru se poate spune §i despre o altà lucrare a sa o Anal cel meinos. Bucaria lamei. Un dintec n stihari. * (Sibiu, 1820) In care se Infäti§eazà, pe lang6 cele patru anotimpuri, §i diferite « glume » §i

lucruri moralice§ti b.

Mai pläcute aunt versurile, de facturà popularà, ale lui Ion Popovici Barac (1776-1848 Iulie 11), dascäl normalicesc-neunit la Avrig, apoi la Bra§ov, unde ocupà i slujba de « maghistrattranslator » al Primäriei. El tipäre§te la Sibiu, In 1801, o e Istorie despre Arghir cel frumos ci despre Elena cea framoasa ci pastiita era'

». E o alegorie sau, cu propriile-i cuvinte, e o Inchipuire

www.dacoromanica.ro

854

VIEATA CULTURALA

supt care se Intelege luarea tarii Ardealului prin Traian chesariul Romaniei Lucrarea de fapt o prelucrare dup'ä Argirus His, toriaja a scriitorului ungur Albert Gergey s'a bucurat imediat de o buna primire In publicul romänesc vi s'a raspandit pretutindeni, piing In fundul muntilor, la ciobanii dela stäne ; astazi Inca,

ea constituie una din lecturile populare preferite ; am citit-o, copil fiind, vi am ramas adänc impresionat ; recitind-o acum, constat ca unele pasaje vi-au pastrat farmecul. 0 a doua a apärut la Bravov, In 1809. Cealalta opera mai Insemnata In versuri a lui Barac* Risipirea ce de pre urmil a Ierusalimului. tiparita la Bucurevti, In anul rascoalei lui Tudor, este de ase menea o prelucrare, dupa povestirea scriitorului antic Josephus Flavius.

Impaitita In 9 ctuituri, ea are vi nobila ambitie citam Ins* cuvintele autorului sa creasca cat de cAt macar maestriia poeziei In limba romaneasca ». 0 Meuse cu mult mai mult succes Budai Deleanu. O mentiune merita vi e Ctintarea» hlatuità sub influenta ideilor lui Petru Maior a studentului loan Theodoroyici-Nika, e despre inceputul $i starea de asteizi a Romei nilor ». Tipa-

rita la Buda, in 1.813, pe doua coloane, una cu litere chirilice, cea-

lalta cu litere latine, ea nu are valoare poetica, ci numai una de marturie a influentei exercitate de vcoala ardeleanii. In aceeavi categorie ar putea intra i versurile romtknevti, tiparite Cu caractere latine, la Viena, In 1808, de catre Gheorghe Lazar, In cinstea Impa-

ratului Franz I. Daca In ce privevte poezia, Tärile Romanevti se Inscriu, dela sfärvitul veacului al XVIII-lea incolo, cu opere originale i cu prelucrari valoroase, nu tot astfel stau lucrurile cu rOmanul, nuyela

qi :chip. Sub acest raport, nu gasim nimic: manuscrisele tipäriturile nu cuprind deck traducen i iaravi traducen i (vezi mai jos, p. 871-877). Opere $tiintif ice. Capitolul privind vtiinta e mai sarac In lucrari originale deck acela referitor la istoriografie, filologie sau literaturd. Imprejurarile dela noi au fost mai putin favorabile creatiei vtiintifice ; n'a existat nici mediul tehnic sau de laborator necesar. Totuvi ne-am afirmat i In acest domeniu. Contributia cea mai pretioasd o formeaza lucrarile de caracter cartografic. Am arkat mai Inainte (p. 799 vi 820) realizarile lui Constantin Cantacuzino Stolnicul i Dimitrie Cantemir, anume

www.dacoromanica.ro

CART() GRAFIA

855

Harta Moldovei i Harta Tärii Romane§ti. E vorba de douà opere originale, de mara valoare, alcatuite in primul rand pe baza observaiilor qi care au adus reale servicii cartografiei apusene.

0 a treia hartà originala este aceea a Aromanului Rhigas din Velestin sau Velestinliul, tiparita la Viena in 1.797. Ea infäti§eaza, lute° serie de plum m,ari, Peninsula BalcanicA, inclusiv Muntenia

qi Moldova. In cele doua t,ari romane§ti aunt reprezentate, sub raportul fizic, ape fluvii, rauri, lacuri i canalul de derivatie al lui Alexandru Ipsilanti munti, i peiduri ; sub raportul hotarul tet.rilor, hotarul judetelor ci al raialelor, apoi ora§v, cetetti, sate i meineistiri ; sub raportul istoric, urme arheologice. Nu

cuprinde podurile peste ape, ca harta Stolnicului, iar despre minerale sunt extrem de reduse. Sub acest raport, e un regres fatà de hártile celor doi predecesori ; are, in schimb lug, un numeir -mai mare de sate fi teirguri ; inregistreaza de asemenea schirabgrile survenite in intinderea i numele jude%elor. Toate numirile Bunt

In grece§te. O alta realizare cartografica, de valoare in.sa mai mult didactic6 decal §tiintifica, este Atlasul publicat de Gheorghe Golescu, fiul marelui vornic Raducanu-, la Viena, in 1800. Este de fapt o plan§4 mare (93 x 120 Cm) cuprinzand 9 hàrti unele duble, apoi 20 de figuri i reprezentdri geografice i astronomice (planetele i simbolurile lor, sistemul solar, zodiacul, zonele rnantUlui, etc.), in sfariAt chipul lui Alexandru Moruzi, voevodul ambelor Dacii ». Intre haqi se aflä, in mici dimensiuni (9 x 18,5 cm), i una a Munteniei, Ma o valoare deosebitä", cuprinzand totuqi cateva elemente interesante ; celelalte harti infatifleaza continentele c oceanele. Numirile Bunt iaràqi toate In grece§te. Spre sfarOtul epocei fanariote apar ci primele teze de doctorat susIinute de Romanir.in steáinatate. Cea dintai este teza suqinuta la Facultatea de Medicina din Paris in ziva de 25 Iulie 1815 de catre J. Seraphin « ndscut la Bucure§ti, in Valachia ì, dupä toate pro.

grec de origine. Poarta drept titlu e Disertation sur les lié 'res bilieuses en générab); s'a tiparit in acelaqi an, avand XII

+ 126 pagini in 16°. Teza e inchinata voevodului loan Caragea, mitropolitului i marilor dreg6tori ai Munteniei, in semn de recu-

no§tint'a: de sigur, autorul primise o bursa de studii din partea acestora. Interesant de semnalat e faptul cà a aparut, tot In 1815, ci o traducere greaca a tezei, efectuata de un Gheorghe Typaldos.

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTURALA

856

Peste doi ani, in Julie 1817, 1§i trecea la Viena doctoratul In

medicina interpretul aulic de limba romana, transilvaneanul Ladislaus Basilius Popp, cu o teza despre inmormantarea la taranii romani (e Dissertatio inauguralis historico-medica de funeribus ple) in raport cu aceea a vechilor Romani. beys Daco-Romanorum Tiparitura, de 56 p. in 4°,, e dedicata Contelui Adam Neme § de

Hidvég. Autorul tezei e doctorul Vasilie Pop p, careli luase doctoratul in filosofie, tot la Viena, in 1814, Decemvrie 24. Dela

el ne-a ramas, in române§te, §i o lucrare de caracter _balneomedical, intitulata e Despre apele minerale dela Arpcitac, Bodoc Covasna $i despre intrebuintarea acelorafi in deschilinite patina» (in diferite boli!). Este cea dintai lucrare §tiint,ifica scrisa de

un Roman In limba materna'. Terminata de redactat In Bra§ov la 15 Aprilie 1820, ea s'a tiparit in anul urmator, in -acela§i

ora. In domeniul fizicei, semnalam voluminoasa 4 Fizicei experimentalei* (12 + 781 p. in 8°), manualul lui Constantin. Vardalah,

profesor la Academia din Bucure§ti. &risa In grece§te, ea s'a ti-

parit la Viena In 1812. Printre subscriitori figureazá nu mai pután de 69 din Bucure§ti §i 7 din Craiova, In marea majoritate Romani.

Pentru a incheia acest capitol, amintim §i lucrarea de caracter filosofic aparuta, in grece§te §i frantuze§te, la Viena, in 1787, sub titlul 4 Refutarea tratalului lui Ocellus despre natura Universului». Ea se datore§te clucerului loan Geanet, grec de origine, din insula Mitilene, apartinand familiei care a dat pe voevodul Tarii Romane§ti, Manole Geani. Este o critica adusa conceptiei a§a zisului Ocel din Lucania filosof pitagoreic, dinainte de Hristos care

sw4ine cà universul este ve§nic, n'are inceput §i nici sfar§it. Lucrarea e dedicata lui Nicolae Mavrogheni caruia i se aduc in prefata mari laude ; voevodul n'a" ramas insensibil §.1 a inältat pe

autor la rangul de mare logorat. G-eanet, trimitand opera sa lui Evghenie Vulgaris, cunoscutul filosof grec contemporan, a determinat un comentariu al acestuia care a fost apoi tradus in romane§te de dascalul Petru Stamatiadi §i tipärit la Ia§i intre 1815 §i 1819.

Opere religioase. Pe cât sunt de numero ase traducerile de opere

religioase care se fac la noi In intervalul 1601-1821, pe atat sunt

www.dacoromanica.ro

VIETI SI SLIIIBE DE SFINTI

857

de putine cele originale. Meya vieli de sfinti, ale caror moa§te se aflau in tarile romane§ti, sau vieti de cell4getri de seamei, care iara'§i vi-au petrecut zilele pe meleagurile noastre ; In sfar§it, cateva

lucreiri de propaganda sau luptä bisericeascei t¿i aceasta e totul. Influenta greaca in primul rand, venita atat prin Patriarhia din Constantinopol cal i prin celelalte patriarhii rasaritene, influenta

rusa in al doilea rand erau prea puternice ca fa mai ingaduie 1nflorirea unei bogate literaturi religioase autohtone. Cele dintai opere de acest fel la noi in intervalul arätat sunt Viala Slintei Parascheva i Slujba S fa' ntului Grigore Decapolitul,

alcatuite ambele in grece§te de mitropolitul Matei al Mirelor (vezi f¿i mai sus, p. 811). Cea dintái a fost scrisa intre 1605-1621

cuprinde douà parti: prima e o prelucrare a unui text alcatuit de Eftimie patriarhul Tarnovei (1375-1393); ultima este originara' i ne d'a informatii noui asupra imprejurarilor din biserica constantinopolitana, spre sfar§itul veacului al XVI-lea. In ce prive§te slujba Sfantului Grigore Decapolitul, ea a fost scrisa in 1611-1612; moa0ele srántului se pastreaza in manastirea Bistrita din Valcea. Ambele aceste texte, impreuna cu o Piara autorul nu-I cunoa§tem a aceluia§i Grigore Decapolitul, au fon tiparite la Bucure§ti, in Iunie 1692 de catre Antim Ivireanul. Mai tarziu, in 1753, s'a tip'a'rit la Ramnic i o traducere in romane§te din slavone§te a « vietii » Decapolitului. Se pare ca f¿i textul grec publicat de Antim Ivireanul e tot o traducere a acestei redactii originare slave. O alta opera originara de acela§i fel este a Slujba cuviosului peírintelui Dimitrie dela Basarabov... *

alcatuita de kir Filaret, mitropolitul Mirelor ; ea s'a tiparit in Martie 1779, la Bucure§ti, « fiind ostenitoriu la acest sfant lucra Stanciul Logofatul* ; a doua editie e din 1801. Ni se poveste§te vieata srántului, originar a dinteun sat din tara sarbeasca, ce s'a chiama Basarabov (compara cu numele dinastiei noastre Basarab 1), dupa margenea apei Lomului *. Moa§tele lui a incercat un voevod al Munteniei s'a le aduca In tara, dar Janga' « Ru§i (Rusciukl), ele n'au mai putut fi urnite. Inapoiate in satul de ba§tina, voevodul a pus s'a se ridice acolo o biserica « In numele cuviosului Dimitrie Mai tarziu, In timpul razboiului ruso-turc terminat prin pacea dela Kiuciuk-Kainargi, i anume in Iulie 1774, racla cu moa0e a putut fi adusa In tara /4i a§ezata la Mitropolie ; urmarile continua

www.dacoromanica.ro

858

VIEATA CULTURALA.

s'au vazut de indat : flacara razboiului au potolit ciuma a incetat. Pomenirea sfantului Dimitrie Basarabov, ale carui moaste se MU ì astazi la Mitropolia din Bucuresti o incercare a armatei de ocupatie bulgare in 1.918 de a le lua n'a izbutit are loe in fiecare an In ziva de 27 Octomvrie. O ultima lucrare in acest sens este Viafa lui Paisie Velicikovski, staretul reformator dela Neamt, a carui activitate influentat adanc monahismul nostru. Tiparita in 1.817 la manastirea Neamt, de &Are Gherontie ieromonahut, un.ul din ucenicii lui Paisie, ea cuprinde si o serie de scrisori ale marelui staret catre acesti ucenici i &Are diferiti preoti, calugari sau comunitài cuprinde de asemenea un reusit portret al lui In xilografie (gravura In lemn cu data 1817. Alaturi de descrierea vietii unor figuri de seama ale ortopovestirea

doxiei exista i descrieri de locuri sfinte san proschinitare. In aceastà categorie intra, de pilda, Proschinitarul S fa' ntului Mantel

alcatuit in greceste de catre doctorul loan Comnen, medicul curant al lui Constantin Brancoveanu i invatatul care a determinat pe stolnicul Constantin Cantacuzino sà alcatuiasca harta Munteniei. Proschinitarul s'a tiparit la Snagov, in tipografia lni Antim Ivireanul. Prefata poarta data: « Bucuresti 1701, Maiu ». Printre stampele care insotesc lucrarea, una infäliseaza muntele Athos cu numeroasele lui manäistiri.

Dar daca loan Comnen, ajuns mai tärziu Mitropolit Dristrei (Silistra), a scris in greceste, un alt strain, Antim Ivireanul, asimilandu-se perfect, si-a alcatuit in romäneste cea Insemnata dintre lucrari, Didahiile sau Predicile sale. Originar din partile lberiei sau Iviriei (Caucaz), Antim a fost chemat mirean fiind Inca si numindu-se Andrei de &Are Brancovean.u, pentru a-1 aseza in fruntea tipografiei dela Mitropolie. Pe lânga mestesugul tiparului, noul venit cunostea i desenul, gravura in lemn, pare-se i broderia. Activitatea desfasurata a fost remarcabila (vezi mai jos, p. 898-9.), atat:In.ainte de a ajunge episcop (16/27 Martie 1705) si mitropolit (28 Ian.uarie / 8 Februarie 1708) cat dupä. aceea. Dar, temperament puternic, arätandu-se pe fag

favorabil partidului crestin, Antim, dupa ce Ii pusese ()data in cumpanä scaunul sub Brancoveanu, si.-1 pierde definitiv sub Neculai Mavrocordat. Caterisit, in conditii umilitoare (1716, Au-

www.dacoromanica.ro

LUCRARI BISERICE$TI ORIGINAL

859

gust), §i surghiunit la muntele Sinai, el este ucis pe drum, de garda turceasca ce-1 1nso%ea, §i aruncat In raul Tundja, un afluent al Maritzei. In .alcatuirea « Didahiilor o sale, Antim s'a inspirat din diferite modèle §i mai ales din didahiile celebrului predicator greet

Ilie Miniat pe care In unele parti le traduce chiar ; opera ramâne totu§i o opera personala, prin Intocmirea ei, prin fraza atat de neao§ romaneasca §i prin adaptarea la situaVile specifice ale societAii noastre. Antim se ridica vehement lmpotriva celor se « mascaresc legea adica Injura de lucruri sfinte, Impotriva zavistnicilor », a clevetitorilor §i falarnicilor, Impotriva femeilor trandave §i sulimenite, lmpotriva tuturor celo nu pazesc poruncile Domn.ului. Fraza sa prezinta o mare varietate ;

ea trece, rand pe rand, dela indignare la persuasiune, dela lntristare la In.demn; este vie §i colorata. Predicile lui Antim Ivireanul se citesc §i astazi cu interes §i placere. In ce plive§te lucrarile de lupta religioasa, amintim In primul rand « Rizspunsul impotriva catihismusului calvinesc* alcatuit de .Mitropolitul Moldovei Varlaam §i tiparit In anul 1645 (38 foi In 16°).

Este o critica documentata, cu argumente scoase din Evanghelie, din Faptele Apostolilor §i din Epistolele acestora, a Catechizmului calvin.esc, ce aparuse In romarte§te, cu litere chirilice, In satul Prisaca din Arcleal, In Iulie 1642. Varlaam poate fi con-

siderat drept tip reprezentativ al 1naltului ierarh roman; el a fost o podoaba a bisericii noastre. Nascut In satul Purcele§ti, dupa altii in Cofe§ti (ambele In Putna), din neamul de raza§i Mqoc, s'a calugarit la manastirea Secul, al carei star4 11 &inn In 1610. Ajuns duhovnic al alesului voievod Miron. Barnowski, e trimis de acesta

In iarna anului 1628, In Rusia, pentru procurare de icoane ; cu acest prilej vede pe Tar, la Moscova, §i pe Petru Movila, la Chiev. Gra-Ve Imsu§irile sale deosebite, este Milt apoi Mitropolit

al Moldovei, la 23 Septemvrie st. v. 1632 §i pastreaza scaunul p'an6 dupa caderea lui Vasile Lupu, cand se retrage In manastirea de unde plecase, la Secul. La 18/28 August 1657 1§i serie testamentul, lasand acestui laca o mare parte din averea sa; spre sfar§itul anului trece la cele ve§nice., 0 alta lucrare de lupta religioasa a fost t Infruntarea jidovilor, asupra legii $i a obiceiurilor lor alcatuita de monahul Neofit, un

www.dacoromanica.ro

860

VTEATA CULTURALA

fost rabin. botezat. S'a tiparit la Taqi in 1803, in trei editii; o traducere Ii limba greac'ä, facuta de loan Gheorghiu, a ap'a'rut tot la Ia§i, In 1818. In sfar§it, mentionam un manual practic de cronologie eclesiasticci alcatuit in mod ingenios de Dama,schin, episcopul de Minnie (28 Ianuarie st. V. 1708 5/16 Decemvrie 1725) si numit din aceasta pricina « Mdna lui Dama,schin ». Editorul de mai tarziu al manualului, Ioan Halmaghi, tiparindu-1 la Sibiu, In 1793,

explica titlul prin aceea ea tot me§te§ugul de a afla pashalia toate ränduielile Bisericii «pe mana sá arata i tot cluciul (i. e. cheia 1) pashaliei pe Juana sa socotea0e *.

Traducen. Un loo lusemnat In cultura veacurilor XVII 1;ii XVIII au ocupat, la noi, traducerile. . Intr'o vreme când operele originale aunt relativ putine i cele mai importante dintre ele cronicile netiparin.du-se, nu au difuziunea necesara, ducerile, religioase i laice, formeaza lectura de capetenie a paturii noastre culte. 0 serie din.tre textele religioase, precum Viefile 8f inilor, satisfac nu numai n.evoi de ordin religios, dar §i de ordin literar, ele lnlocuind In multe cazuri, romanul i nuvela. De asemenea Psalmii raspund r¡ti Inclinarilor poetice ale clericilor laicilor no§tri ; iar, pe de alta parte, In imprejurarile napraznice ale vremii, &Rd nu numai averea, dar si onoarea i viéata erau adesea In joc, In ceasurile grele ale razboaielor i bejeniilor, psalmii, biblia §i, In genere, car-tile de rugaciune aunt c}i fun puternic sprijin sufletesc, o mangaiere §i un Stamm.

In veacul al XVII-lea §i In prima jumatate a celui de al XVIII-lea, predomina traducerile de texte i lucrari biserice,sti, din limbile greacIi, slaed bisericeascd i rusd; dupa 1750 lnsa Incepe sa sporeascä numarul traducerilor laice i anume din limbile apusului, din francezd In primul rand, apoi din, germand, italiand , precum si din sdrbei , ungard, polond i Latin& Se fac i traduceni din spaniold i engleilt, dar nu direct, ci prin intermediul unor alte limbi mai accesibile precum rusa, greaca sau franceza.. Dupa cuprins, traducerile efectuate la noi Intre 1601 i 1821 aunt: In primul rand, opere religioase sau de caracter bisericesc, apoi romane populare i culte lucreiri astrologice, opere istorice §i geograf ice, manuale fcolare, lucräri privind gospoddria, in sfá'rsit, calendare. Unele din aceste traducen i se bucura de o deo-

www.dacoromanica.ro

TRADITCERI

861

sebita pretuire din partea cititorilor; editiile aunt numeroase apar pretutindeni. Astfel, de pilda, Alexandria sau povestea minunata a lui Alexandru Machedon, tradusa din sarbeste, inainte de 1620, data celui mai vechi manuscris cunoscut a fost tiparita mai MAL in Muntenia In timpul lui Brancoveanu, poate In 1713 (la Targoviste ?); o alta editie se datoreste preotului

Mihail Strilbitki: ea a aparut in tdrgul Moiläului, la 15/26 Ianuarie 1795. 0 a treia edilie, fara indicarea locului de aparitie, se constata In 1809; o a patra la Sibiu, in 1810. Din Viap fi pildele preainfeleptului Esops, tradusa de pe un text slav una din gravurile tipäriturii din 1795 are legenda 630Wk RACHOTKOP11414

adicà Esop Edca tuitorul de povesti au aparut In intervalul 1795-1816 nu mai putin de 5 editii, dintre care 4 la Sibiu. Traducatorii se recruteaza, In genere, dintre inaltii ierarhi, dintre boierii cä'rturari i dintre dascalii scolilor superioare. Uneori numele lor figureaza In titlul tipariturii, alteori In cuprinsul sau la finele cuvantului &Are cititor; ca'teodata tusk el nu e amintit de loe sau Inlocuit prin semnificativa perifrazac iubitoriu de neamul romanesc ». Dat fiind mediul social si cultural din care se recrutau traducatorii, nu e de mirare ca intalnim printre ei personalitati ca Udrifte Ndsturel, lnvatatul cumnat al lui Matei Basarab, i Stolnicul Constantin Cantacuzin,o, unchiul lui Brancoveanu, fratii Greceanu, mitropolitul Antim Ivireanul, episcopii de Minnie Damaschin, Chesarie i Filaret, in Muntenia ; mitropolitii Varlaam, Dosoftei, lacov i Veniamin Costachi, episcopul Amfilohie Hotineanul, arhimandritul Leon Asaki, tatal lui Gheorghe Asaki, i boierii Nicola,e Milescu spatarul,

Nicolae Costin logofatul i Alexandru Beldiman postelnicul in Moldova ; mitropolitul Simion 'te fan, cei trei corifei ai Blajului, Samuil Clain, Gheorghe qincai i Petru Maior, apoi doctorii L Molnar 0 Vasilie Popp In Ardeal. Cele mai numeroase traducen i in rastimpul dintre 1601 si 1821

s'au facut In domeniul religios. S'au tradus din nou textele fundamentale ale bisericii, imbunätatindu-se vechile talmaciri ale veacului al XVI-lea; s'au tradus pentru prima (gird' carti de

ritual si literatura ascetica, iar literatura apocrifa, rnult gustatä Inca inainte de 1600, Ii vede completatil acum traducerea In romaneste mai a tuturor textelor.

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTU RALA

862

Biblia, In intregime sau In parte, s'a bucurat, cum era normal, de mai multe traducen i §i a aparut Inteo serie de editii din care se cuvine sà relevarn urmatoarele: Noul Testament tiparit la Balgrad (Alba-Julia) In 1648 Ianua-

rie 20 st, v., din initiativa raitropolitului Simion tefan.; traducerea s'a facut potrivit titlului « den izvod grecesc §i slovenesc pre limba ruman.easca »; In predoslovie se spune totu§i Ct s'au utilizat toate izvoadele cate am putut afla, grece§ti §i sarbe§ti §i latine§ti » precum §i un u izvod slovenesc » adica In hraba slavä." veche bisericeasca. Normativ .a fost rasa izvodul

deoarece cuvantului Domnului s'a scris mai hit& In aceasta limba. Cat despre felul In care s'a facut traducerea, Simion stefan apune ca a ales ouvinte pe care sà le Inteleaga adaoga el u cuvintele trebue Romanii de pretutin.deni. Caci 06 fie ca banii, ca banii aceia sant buni carii lmbla In toate greqesc,

a§ia §i cuvintele acealea sant bune carele le luteleg toti ». Biblia tradusd de spatarul Nicolae Milescu (vezi mai sus, p. 796).

Biblia lui .,S'erban Cantacuzino, talmacita u dupre limba elineasca *, cu « porunca voievodului erban Cantacuzino §i cu u lndemnarea lui Costandin Brancoveanu, marele logofat », a fost o opera colectivii . Au lucrat la traducere mai multi cunoscatori ai limbii grece§ti: arhiereul Ghermano din Nyssa Capadociei, aflator la curtea munteana, apoi fratii §'erban fi Rada Greceanu, care se pare ca au facut grosul lucrului, In sfar§it stolnicul Constantin Cantacuzino ale carui lamuriri vor fi ajutat, ca i In alte lmprejurari, la lamurirea pasagiilor dificile sau a termenilor tehnici. Traducalorii au avut la Indemana §i talmacirea mai veche a spatarului Nicolae Milescu de care s'au folosit. Tiparul a lnceput In Noemvrie 1687, sub erban Cantacuzino, §i s'a terrninat la 10/20 Noemvie 1688, la inceputul domniei lui Bran-

coveanu. In titlu se arata cal aceasta lucrare u pentru cea de ob§te priinta s'au cleiruit neamului rumiinese Inteadevar, ea a avut o larga rapandire peste ratreaga fata a pamantului nostru, In Muntenia, In Moldova §i In Ardeal ; astazi Inca se gasesc

exemplare In bisericile de sat din Muntii Apuseni §i din Maramure§. 4, 4 Bibliea adeed dumneieeasa Scripturti a legii vechi fi a ceii noao toate*, aparuta la Blaj, In 1797, Noemvrie 15. Traducato-

rul, Samuil Clain, a pornit dala textul Bibliei lui *erban, pe

www.dacoromanica.ro

TRADUCERI DE CAZAN!!

863

care 1-a revdzut sub raportul stilului; el afirmé. totdeodatä ca. Vechiul Testament 1-a tradus « mai mult de (din!) nou dupre cel elinesc a celor §apte zeci de dascali » (adicA Septuaginta, textul stabilit de Sanhedrinul din Alexandria In sec. III II

inainte de Christos). Tiparul a durat doi ani

§i.

cincisprezece

i aceastä n.ou6 traducere, ca §i cele anterioare e destinata « pentru folosul Besearecii a tot neamul romdnesc ». 5. Biblia dela Petersburg, tipärità in capitala Rusiei in 1819; ca model a servit aceea apärutà « In Transilvazile, fiind inceput la 1 Noemvrie 1793.

nie »; se pare c6 e vorba de Biblia lui Clain. Aläturi de textul insu§i a Bibliei, s'au tradus §i tipärit o serie de comentarii ale Evangheliilor; li se mai spune §i Cazanii sau Evanghelii cu invii(citurit : ele se citeau Dumineca §i la sdrba-

torile mari de peste an. Prima lucrare de acest fel in rästimpul cercetat este Evanghelia cu înQaäturä apärutä. in 1641 in Ardeal,

Ja Bälgrad (Alba Julia!). Tiparul se incepuse sub mitropolitul Ghenadie §i s'a isprävit sub succesorul acestuia, mitropolitul Iorest. De fapt, se retipare§te vechea Cazanie a lui Coresi, din 1581, care fusese tradusä dupà un exemplar defectuos, cu pagine intregi lipsà, al Omiliilor patriarhului de Constantinopol, loan Caleca.

Indatä dupg aceea, in 1642, apare In Muntenia, la Govora, la 28 Septemvrie st. v. 1642, o iEvanghelie:invdfdtoare sau Cazanie. scoasa §i primenitä de pre limba ruseasa pre limba rumâneasc6 » de « Silvestru eromonah », cu voia §i cu cheltuiala lui Matei Basarab. E Inca una din manifestärile activitätii culturale patronate de Udri§te Nästurel; acesta e pomenit de altfel in Cuvântul &Are cititor. Mult mai in.semnatä este lucrarea similarà, datoritä mitropolitului Moldovei Varlaam §i apliruta la Ia§i, in 1643, sub titlul:

Carte romdneascei de inveifeiturei Dumenecele preste an fi la praznice impeircitegi»; e cunoscutä deob§te sub numele de « Cazaniia lui Varlaam ». Cuprinde 74 de comentarii ale textului Evanghelii-

lor ; apoi câteva vieti de sfinti i mucenici, intre care viata Sfdntului loan cel Nou, care odihne§te la Suceava §i Viata Sfintei Paraschiva, ale cärei moa§te fusesera tocmai aduse, cu doi ani mai inainte, dela Constantinopol la Ia§i"(vezi vol. III, edilia a doua, p. 102). Lucrarea citim mai departe in titlu a fost « din 27

www.dacoromanica.ro

864

VIEATA CULTURALX

multe scripturi tAlmkità, din limba sloveneasc6 >>; nu s'a descoperit lug Ora acum modelul slay, probabil ucrainian, dupà care s'a flcut traducerea; cert este doar Ca din acela§i .model s'au tradus pArti §i in Cazania dela Govora. Se pare Ca' Varlaam nu s'a

multumit numai s6 almäceasca textul slay, ci 1-a §i prelucrat, adaogAndu-i o .parte personalà. Limba sa, in care se intAlnese §i unele muntenisme, este plkutà; prin termenii latini §i slavi azi dispàruti pe care-i Intrebuir4eazà, ea are un parfum arhaic ce-i spore§te farmecul; Intálnim cuvinte ca: despuitoriu = poruncitor (lat. dispono); chiar = limpede (lat. clarus); curserà = alergarà (lat. curro); a desvesti = a desbrka (lat. devestio), apoi liubov iubire (slay. /110B0g1t) ; camene = pietre (slay. ICAMflik) ; ciudese = minuni (slay. gomo), etc.

Un alt text slay care s'a bucurat de o deosebità trecere a foist Psaltirea. O citeau nu numai oamenii In vArstà, aproape de hotarul vieii, i cei in putere a fi, dar §i copiii, cari, de obiceiu, la §coalà, I§i lncheiau InvAtAtura cu acest text. S'au fäcut cAteva noi traducen i §i multe tip6rituri ale Psalmilor lui David in veacurile XVII §i XVIII. In 1651, ap6rea la 1361grad In Ardeal Psaltiril (sic!) ce sit' zice dintarea a lericitului proroc imparat David*. Titlul adaogd: « izvoditä cu mare socotintà, den izvod jidovesc pre limb6 rumâneasc'd ». De fapt, a§a cum reiese §i din « predoslovia catre cetitori », trad'uatorii au urmat textele grece§ti intre altele Septuaginta colationându-le cu textul evreesc §i ar6tAnd locurile unde sunt deosebiri faV6 de acesta din urma. Valoarea literarà a traddcerii e cu totul redusà. 0 nouà incercare, mult mai meritorie, face Dosoftei, episcopul de Roman §i apoi mitropolitul Moldovei. Acest Dosoftei ne spune Neculce care 1-a apucat Inca' in viatà « era neam de maziI, prea Inv41,at; multe limbi §tia: eline§te, latine§te, slavone§te

§i altele. Adanc din cArti gr.& §i deplin cdlugär... ». Nàscut In 1624, a studiat in Polonia, probabil la Lw6w, la §coala Fràtiei ortodoxe de acolo. Gálugdr la Pobrata, In 1649, el ajunge episcop de Hui in 1658; in an.ul urmAtor e episcop de Roman, iar in. 1671 mitropolit al Moldovei. Partizan al Polonilor ca §i Miron Costin, el se va retrage, in douà randuri, In rara prietenilor sài, in urma vicisitudinilor politice: °data cu voievodul stefan Petri.ceicu in Dechemvrie 1673, a doua oarg, insotind pe regele So-

www.dacoromanica.ro

PSALTIREA IN VERSURI

865

bieski, la finele campaniei din 1686. Stabilit in ora§ul Stryi, aproape de hotar, Dosoftei nu va mai putea EA se intoarca In Moldova: moare acolo, In strainatate §i In lipsa, la 13/23 Dechemvrie 1693.

A avut legaturi i cu Moscova, al drei patriarh 1-a ajutat sa ref ad tipografia din Ia§i (vezi mai jos, p. 900). Pe dud era episcop de Roman, prin 1668-9, a inceput Dosoftei sa traduca Psaltirea In versuri. Drept model i-a servit lucrarea similara a polonului Jan Kochanowski, aparuta We° serie Intreaga de eclitii (prima la 1577); ritmica i succesiunea rimelor

e, in genere, ca la acesta. Dupa cinci ani de mund « foarte cu osardie mare » cum spline titlul opera era gata; ea s'a tiparit la Uniev, In Polonia, In 1673; manuscrisul original autograf, din 1671, dedicat voievodului Gheorghe Duca, se pastreaza astazi la Academia Romanä. Valoarea poeticii a versurilor lui Dosoftei nu e mare ; trebue

sa se tie seamd insa de greutatile inerente oridrui inceput, de faptul ca pentru intdia data se incerca o versificare de atari proportii. TotuO, unele pasagii sunt izbutite ; acela privind robia babiloniana face chiar o puternica impresie, prin simplitatea lui prin arhaicele forme lexicale Intrebuintate: « La apa Vavilonului, jelind de tara Domnului, acolo §ezum i plansam, la voroava ce ne strânsam... cine te-ar putea uita-te, Ierusalime cetate... ». Dosoftei nu se sfie§te sà intrebuinteze, pentru a reda In romane§te stravechiul text, elemente locale, moldovene§ti ; de aceea In traducerea lui se vorbe§te de « mo§ii ce se dau cu unce », de « ocine », de # descalecarea mo§ii », de « caftane », de « bucine de corn

de bour », etc. Cativa din psalmii tradu§i de el au patruns in colinde §i In Vicleim, cântandu-se panä azi, pe intreaga fata a pamântului românesc.

Traducerea In versuri a Psaltirii de &Are Dosoftei nu este singura lucrare de acest fel. In 1697, ardeleanul loan Viski face acela§i lucru: drept model i-a servit Insà o psaltire In versmi ungure§ti. De o valoare poeticä reclusa, ea prezinta particularitatea ca e scrisa cu litere latine i cu ortografia ungureasca ob4-

nuita pe atunci. O a treia traducere in versuri se datore§te braqoveanului Teodor Corbea, «vel pisariu i cantilar al prea puternicii imperatorii moschice§ti ». El darue§te la 10/21 Mai 1725 un exemplar manuscris din opera sa bisericii Sf. Nicolae 27*

www.dacoromanica.ro

866

VI EATA CULTU R LA

din Scheii Brasovului, unde tatal sau slujise ca preot ; astazi acest exemplar manuscris se afla in Biblioteca Centrala din Blaj. Superior In versificatie lui Viski, Teodor Corbea nu atinge nivelul marelui predecesor moldovean; In genere, are o tendinta spre repetire, spre diJuare, care devine uneori de-a-dreptul suparatoare. Mitropolitului Dosoftei nu i se datoreste numai « Psaltirea In versuri », dar si traducerea uneia din lecturile preferate ale Maintasilor nostri: a Viata si petrecerea svin(ilor...» Aceste « vieti de sfinti » In care se arata credinta puternica i minunile primilor crestini, credinta ce-i facea sà sufere cu stoicism torturi Ingrozitoare i apoi moartea, erau orAnduite pe luni, In fiecare zi a lunii serbAndu-se amintirea unuia din ei. Din cauza acestei °randuieli, volumul care cuprinde vieile tuturor sfintilor dintr'o luna poarta In biseria numele de Mineiul acelei luni (dela cuväntul grecesc [rooxto = lunä). Dosoftei, urmand indemnului voevozilor tarii i boierilor, Incepe, Ina. sub Gheorghe Ghica (1658-1659), traducerea vietilor de sfinti. Izvor principal i-a fost editia neogreacA a Mineelor, alatuitA de episcopul Citerei, Maxinzos Margunios (1549-1602); s'a mai folosit Insä si de mineele bizantine, tiparite la Venetia, de cele cloud cronografe bizantine ale lui Doroteiu din Monembasia i Matei Cigala (vezi mai jos, p. 878), In sfärsit de unele redactii slave. Lucrul a durat mult, cloud zeci de ani, Ora sub Antonie Voda Ruset (1675-1678), inteo epoca plina de framantäri, rAzboaie i navaliri sau ca sà Intrebuintam « In acesti viaci grei a tarai ». cuvintele insesi ale lui Dosoftei Pentru traducerea expresiilor neobisnuite, a termenilor necunoscuti, s'a slujit de « lexicoane »: cuvantul apare chiar In titlul cArtii. La 27 Octomvrie st. v. 1682, Incepea, In sí Arsit, In tipografia mitropoliei din Iasi, tipärirea operei ; ea a durat pAna In Septemvrie 1686, and Dosoftei urmeaza pe regele Sobieski In Polonia. Lucrarea In 4 volume in folio nu e completa: vietile sfintilor din intervalul 11 Iulie 31 August nu s'au mai putut tocmai din cauza plecarii inaltului ierarh. martiri i pusnici Pe langa « viata i petrecerea svintilor traducerea lui Dosoftei cuprinde si o serie de capitole privind pe Isus Hristos, familia sfAnta si pe apostoli. De asemenea cateva legende cum e, de pilda, legenda lui Agar, toparhul 13au

www.dacoromanica.ro

CHESARIE AL RAMNICI3LIII

867

administratorul Edesei (In Mesopotamia nordica), cel care a

primit dela Isus naframa de in cu sfá.'ntul sau chip, naframa care 11 vindeca de lepra. (De aci intelesul de amulet, talisman pe care cuvantul avgare, e.rgave, devenit nume comun, 1-a capatat In romane§te ! (Vezi §i fig. 58).

PiIda lui Dosoftei In privinta traducerii Vietilor de sfinti a fost urmata mai tarziu, in Muntenia, de episcopul Chesarie al Rdmnicului, una din personalitatile religioase reprezentative ale noastre din veacul al XVIII-lea. Mai 1ntAi vicar, apoi titular al scaunului vechii eparhii oltene (26 Dechemvrie st. v. 1773), el incepe, In Intelegere cu mitropolitul %aril, traducerea i tiparirea Mineelor. In 1776, ie§ea, de sub teascurile tipografiei din Ramnic,

Mineiul pe luna Octomvrie; in 1778, urma cel pe Noemvrie, iar in 1779 cele urmatoare, pe lunile Decemvrie Martie. Din prefetele acestor Minee, i in special din acelea ale lunilor Noemvrie, Ianuarie i Martie, Chesarie apare ca un iubitor al trecutului àrii, man.drindu-se cu originea romana' a neamului

limbii române§ti. (Peste un an in 1780 avea sa apara la . a lui Samuil Clain §i Gheorghe Chesarie e un cititor al letopisetului tarii

Viena Elementa linguae daco-romanae. .

§i al izvoarelor vechi precum Dio Cassius i Zonaras; e, de asemenea, un pretuitor al arheologiei. Cunoa§te literatura greaca franceza; cite§te ruse§te, grece§te, frantuze§te i latine§te. Scrisul &au este viu i expresiv; neologismele nu-1 sperie. Murind la 9/20 Ianuarie 1780, opera fu continuatd de urma§ul sau pe scaunul episcopal, de Filaret. Acesta colaborase de altfel la traducerea i tiparirea primelor §ase volume din Minee, iar raposatul 11 rugase in ceasul mortii sa ispraveasca lucru.1 inceput. Se tiparira deci, in 1780, §i celelalte §ase volume, pe lunile AprilieSeptem-

vrie. Filaret a fost §i el un om de cultura, avand cuno§tinte istorice i filologice. In prefata Mineiului pe Aprilie citeaza Enchyclopediia» adica Marea Enciaopedie franceza; cred ca nu numai el dar §i predecesorul sau Chesarie au cunoscut aceasta monumentala opera; sunt chiar printre cei dintai cititori ai ei In Muntenia, fiind precedati, In Moldova, doar cu cativa ani, de cronicarul Ionita Canta. Interesant de relevat este pasajul referitor la unele obiceiuri populare §i la un.ele särbatori babe§ti din prefata pe care o serie Filaret Mineiului pe luna Mai.

www.dacoromanica.ro

_

'df

--,

r

°Alen -

::40fz.

ta.

t

ek . .

40114: Fig. 58. scriptia :

-

Pictura mural& din Biserica Mantuleasa, InfAtisand nAtrama Cu chipul M Antuitorului. Deasupra, inStAntul Obru t. In coltul de sus, dreapta, luda spAnzurat. ¡os, efinpl: Dane, Paramon, Inochen tie i Eletere (sic).

www.dacoromanica.ro

DAMASCHIN AL RAMNICULUI

869

Cele douäsprezece volume de Minee muntene au fost retiparite la Buda, in dou'd." editii: una, in 1805, de &Are episcopul Arge§ului

losif, dupà ce, in prealabil, « s'au mai indreptat la tälmäcire de multe gre§ale »: aa citim In chiar titlul mineiului pe Septemvrie. La retipärire a contribuit arAvna i osardia» doctorului Ioan Molnar « profesor al Academiei Clujului i doftor de ochi in marele Printipat al Ardealului ». Cea de a doua editie, din ami 1804-5, este specialä pentru Ardeal F}i Banat ; ea poartà in titlu mentiunea cä s'a « dat la tipariu in zilele prea irtätatului impsárat al Romanilor §i apostolicesc Crai Frantisc al doilea, cu blagoslovenia exelentii (sic!) sale prea osfintitului dornn, 5tefan Stratimirovici, arhiepiscopul i metropolitul bisericii rlsäritului din Carlovät In sfAr§it, o ultimai traducere, « din slavorte§te, a VieOlor

sfin(ilor, aceea a lui 5tefan Ieromonahul, are loe la mänästirea

Neamtului; se vede 06 vechea traducere, in 4 volume, a lui Dosoftei nu se mai pästra sau era socotità insuficientä. Lucrul incepe in timpul i din initiativa lui Paisie Velicicovski §i se ispräve§te In timpul i cu ajutorul mitropolitului Veniamin Costachi. Prirnul volum, pe luna Septemvrie, apare la Ia§i 1807, Iulie 4; ultimul, pe luna August, in 1815 Martie 28; tipäritul celor 12 volume dureazd a§a dar aproape opt ani de zile.

O prezentare a tuturor lucrärilor de caracter bisericesc texte recun.oscute i texte apocrife, comentarii asupra acestora, autologii sau florilegii, cArti de ritual, literaturà patristic6 i bagiograficd, proschinitarii, c'ärti de muzia bisericeascä, opere de propaganda i contrapropagandä traduse in intervalul 1601

1821, ar cere ea singurà o lucrare de proportiile celei de fatà. A§a in.cât nu putem da aci cleat, un n.um6r redus de opere reprezentative ; nu putem de asemenea, indica cleat pe cativa din.tre

traduatorii de seamd. O mentiune specialà in privinta aceasta, meritd, in Muntenia, episcopul Damaschin al Ra'mnicului. Cunosand bine limbile gread

slavd, el a tradus o serie de texte care s'au tip6rit mai t'arziu. Astfel Triodul tipärit In 1731, Penticostarul in 1743, Antologhionul

In 1745, Evanghelia apärutà in 1746. We° notild finalà a acestei ultime tipärituri i se dä lui Damaschin, pentru invätätura lui, calificativul de « dascalul cel mare ». lar Chesarie, urma§ul säu de mai tärziu pe scaunul eparhiei, aratä, in prefata Mineiului pe

www.dacoromanica.ro

870

VIE ATA CULTURALA

Noemvrie, cà tAlm6cirea cartilor biserice§ti, inceputà credea sub Matei Basarab, a atins culmea sub Beancoveanu, « prin osardia lui Damaschin, episcopul de Râmnic ». In Moldova, dac6 Mitropolitul cgrturar lacoy (1750-1.760), n'a tradus deck, Teirnosenia «ce s'au scos de pre elinie in limba româneascg » (Ia§i 1752) i poate §i « Sinopsis adecà adunare de multe InvAtsáturi », (Ia§i 1757), in schimb, ucenicul acestuia Vartolomeu Meizeireanul, preface din ruse§te §i slavone§te (slava veche bisericeasa 1) o serie intreag6 de texte biserice§ti §i profane. In categoria celor dintal intra o Cuvinte din prologul moschicesc pe noud luni », o Canoane dela papecernii pe opt glasuri » apoi « loan Sceirapl » sau Scarariul, « Cuveintullui Ipolit», « Dulce 'lily& feiturei », dupd aceea o Ortinduiala chipului celui mare ingeresc » el

(Ianuarie 1768) §i 4 Patimile Sf. Gheorghe», in sfar§it un « Panahidic

sau slujba cea mare a parastasului ». Pentru textele profane, vezi mai sus p. 786. Cel din urma mare traduator §i organizator de traducen i al Moldovei In epoca cercetatà este mitropolitul Veniamin Costachi. De origine boiereasa. era fiul lui Grigore Negel §i purtase ca .mirean numele de Vasile el ajunge in 1792 episcop de Hui,

Iunie 1796 episcop de Roman, iar dup6 mortea lui Iacov Stamati (11/23 Martie 1803) arhipgstor al Intregei tgri. Fusese In

ucenic al lui Paisie Velicicovski ; §tia bine limbile greac6 §i slava. Din o porunca » lui, doi cMugAri ai mànàstirii Neanitul, Gherontie Grigorie, talmkesc o din limba elineasc6 » Intrebeirile §i Reispunsurile lui Athanasie al Alexandriei ; ele se tipgresc cu cheltuiala lui Veniamin, la Ia§i, In 1803. In acela§i an apare iargqi cu blagoslovenia §i cheltuiala lui Veniamin §i « Apologhia » lui

Dimitrie, mitropolitul Rostovului, tradus6 din slava de « ierodiaconul Stefan din sf. inàngstire Neamt, ». Tot aceluia§i indemn i se datore§te §i falmä'cirea « din limba elineasc6 » de &Are cei doi, Gherontie §i Grigorie, a « TAlcuirii lui Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei (Ia§i 1805) precum §i a lucrArii lui loan Damaschin « Descoperire cu amanuntul a preavoslavnicii credinte » (Ia§i 1806).

Veniamin insu§i corecteaz6 vechea traducere a Lit urghiilor Sfintilor Trei Ierarhi, comparAndu-le cu redactiile « elinografice§ti §i slavenoruse§ti » §i adoptand unele emendatiuni sau rec-

www.dacoromanica.ro

TRADUCERI DE OPERE RELIGIOASE

871

tificäri in.troduse de Gavril, mitropolitul Chigingului (a.,a, de pildg,

expresia: « Cu inIelepciune, drepti »); mai mult chiar, traduce in intregime din grece§te o serie de lucräri. Mai intAi « Tcilmlicirea celor sapte sfintite taine ale bisericii », un text scurt tipärit la Ia§i in 1807, apoi lucrarea lui Papadopol Nicolau, cu titlul « Ceirticicei indendinaticli » in care e vorba de 4 adevärul §i. covär-

§irea dumnezeeqtilor scripturi », dupà aceea importanta operà a filosofului grec Evghenie Vulgaris « Adoleskia filotheos, adecli indeletnicire iubitoare de Dumnezeu » conständ din lecturi r}i comen-

tarii biblice (t. IV, Ia0, 1815-1819), in sfarqit o Istorie a Vechiului si Noului Testament, pe care o traduce, in 1822, refugiat din cauza Zaverei, in satele Colincäyti qi. Bosancea din nordul Moldovei.

In genere s'au tradus

cum era §i de a0,eptat

lucräri biserice§ti de caracter ortodox ; dintre operele celebre ale apusului,

una singurà s'a bucurat de o dublä tälmäcire la noi: e vorba de vestita Imitatiune a lui ¡sus Hristos de Thomas a Kempis. Cel dintäi care o traduce din latine§te In limba slavä este insuqi Udri§te Nästurel ; traducerea sa se tipäre§te cu cheltuiala surorii

sale Doamna Elena, sotia lui Matei Basarab, In tipografía din mänästirea Dealului §i apare la 15 Aprilie st. v. 1647, sub titlul: KliHrd w pi nommaiiiii (Cartea despre imitaIia lui Hristos). A doua traducere de data aceasta in romline,ste se datore§te lui Samuil Clain ; terminatà in 1803, In Mänästirea Sfintei Treimi

din Blaj, ea este tipäritä in 1812 cu cheltuiala Vlädic4i Ion Bob §i poartä titlul: « De urmarea lui Hristos *. Tot Samuil Clain traduce din latine§te §.1 lucrarea englezului Beveridge (1638-1708), Synodicon sive Pandectae canonum Apostolorum el conciliorum ab Ecclesia graeca receptorum sub titlul Canoanele Sfintelor

Saboarti, Blaj, 1789 (pästratä in manuscris). Opere literare. Pe längä multimea de texte §i opere biserice§ti, s'au tradus la noi, In intervalul 1601 1821, o serie intreagd de roman.e populare §i culte precum qi diferite alte produse literare. In veacul al XVII-lea, traducerile se fac din slavä f¡i din greac6; in ce! urmätor, §i. in special in a doua jumätate a lui, ele privesc tot mai mult limbile apusen.e, franceza in primul ränd. Incep a se ivi §i traducen i din italianci, fie direct, fie prin in.termediul limbei grece§ti. ateva opere ale literaturii spaniole ajung

www.dacoromanica.ro

872

VIEATA CULTURALA

la noi de asemenea indirect, prin traducen i grece0i, polone sau ruse ;

acela0 procedeu se intrebuinIeazd 0 pentru o operä din

literatura englezd. Aldturi de produsele literare apusene, trebuia meMionate insd 0 acelea ale vecinilor no0ri; eke o menVune se cuvine, in aceastd privintd, literaturii sArbe0i qi maghiare.

Unele din aceste traducen i de texte literare au avut norocul

sd fie tipdrite 0 s'au räspandit mai upr ; altele au Minas in manuscris 0 s'au difuzat numai prin cdpii. a Alexandria» sau romanul fabulos al lui Alexandru Machedon circula de mult In mediul românesc (vezi §i mai sus, p. 861) cand Udri0e Ndsturel se hotdri sà traducd un alt roman popular, inti-

tulat V arlaam §i loasaf. E, de, fapt, o prelucrare cre0ind a legendei lui Budha, inf'dti§and permanenta luptá dintre trup §i suflet, dintre materie 0 spirit. Romanul a luat na§tere in Persia ; de ad i a trecut la Arabi, apoi la Greci iar dela ace§tia la Slavi. Textul slay pe care 1-a tradus in 1648 Udriqte este cel imprimat la Chiev, in mdndstirea Kutneinski, in timpul lui Petru Movild, text care, la rându-i, pare &A provind dintr'un manuscris adus din Moldova. Nu ni s'a pdstrat traducerea originald a lui Udri0e ; avem insd còpii numeroase de pe aceasta, dintre care cloud din 1671 §i 1673. Alte traducen, ulterioare una fdcutd in 1743 de pe un text italian de boierul oltean Vlad Botulescu pe cand se afla inchis de Austriaci la Milano, alta, tot din italiand, de care Samuil Clain n'au avut rdspändire; o a treia, foarte rezumatd, a fost intercalatd in Minee, in ziva de 19 Noemvrie. Influenta acestui roman asupra mediului românesc se vede nu numai din multimea copiilor manuscrise, dar 0 din imprejurarea cd intreaga povestire e zugrdvità pe zidurile mdndstirii Neamtului iar chipurile celor doi eroi principali figureazd de asemeni in frescele ldca§urilor noastre biserice§ti.

Un alt roman popular care s'a bucurat de rdsp"andire la noi, este Archirie $i, Anadan. El infdli§eazà vechea temä a nerecuno0446 celor tineri faVà de cei bdtrâni 0 e intretesut cu o sumd de maxime 0 pilde moralizatoare. Aqiunea se petrece in pärti/e Asiriei; acolo a 0 fost alcdtuit romanul, hied in veacul al VI-lea inainte de Christos ; din rdsdrit a ajuns la Slavi iar dela ace§tia 1-am luat noi. Traducerea s'a fdcut in veacul al XVII-lea; cea mai

www.dacoromanica.ro

ISTORIA POAMELOR

873

veche copie pästrata astazi, e din 1717, scrisa la manastirea Aninoasa (Muscel).

Tot din partile rasaritului, din Persia, a venit i « Istoria Sindipii filosofului»; tradusa in limba greaca, ea a fost apoi talmäcita In romaneste si s'a tiparit la Sibiiu, In 1802 « cu cheltuiala lui Simeon Pantea din satul Salcioa de pe Ariasi », acelasi o are acoperise i costul imprimarii « Alexandriei In 1794. Cu un fond moralizator pe care se impleteste o frumoasä poveste de dragoste i aventuri, Istoria lui Sofronim, ucenicul

orfan al lui Praxitelos, a fost tradusa pentru prima oara In Moldova de vel paharnicul Iordache Slatineanu, din limba neogreaca i tiparita, ca o anexa la o alta' bucata literara, la Sibiu, in 1797. Impresionat de cuprin,sul ei, scriitorul Vasile Aaron (vezi mai sus, p. 853) o pune « in versuri » de cate 12 silabe si o publica, tot la Sibiu, In 1821. Valoarea « versurilor » e redusa. ; chiar aplicandu-le recomandatia autorulni de a te opri putin la mijlocul « fiestearuia stih » spre a putea « gusta din dulceata lor »,

ele raman tot banale. De alt gen satiric-alegoric este « Istoria poamelor ci a tuturor legumelor » tradusa de asemenea In veacul al XVIII-lea si care s'a raspândit i cu ajutorul scoalei. De origina bizantina, ea Infatiseazd judecata dintre strugure de a parte, piper, chimen, cimbru si o seama de fete deosebite de alta, In timp ce gutuia stäpanea tara. Strugurele ramane de lege si e blestemat asa:

« de lemn stramb sà fii spanzurat si de cutit carn taiat si de voinici tineri &Meat ; sangele tau sa-lbea barbatii ; mintea sà li se veseleasca... ochii sà li se roseasca, (din) picioare sa sovaiasca... In tina sa se tavaleasca, barbele mäscareasca... ». Cea mai veche traducere este potrivit pärerii lui Gaster, primul cercetator al cartilor noastre populare din 1773; ni s'au pastrat còpii din 1781 si 1784. Dupa atatea traducen i din slava i greaca, ajungem, In a doua jumatate a veacului al XVIII-lea, la traducen i din limba franceza. Inceputul II face Fénélon cu celebrul sau roman « Télémaque »; o copie a traducerii romanesti, cuprinzand primele 5 datata. 2/13 August 1772 se afla In posesiunea boierului francmason Iordache Darie Darmanescu, ispravnicul judetului Neamt. O noua traducere, indirecta, dui:Ca un text intermediar

www.dacoromanica.ro

874

VIEATA CULTURALA

italian, se datore§te lui Petru Maior ; ea a apärut la Buda in

1818. Tot in Moldova, in 1783, se traduce romanul Histoired' Alcidalis et de Zelide de Julie d'Angennes §i Vincent Voiture,

sub titlul: « Istoria lui Altidalis 0 a Zelidiei », dandu-ni-se lämurirea cA ea cuprinde « intamplärile a doi tineri libovnici » i a este « foarte frumoasä i pldcutd celor amorezati ». Dupa 1800 numgrul traducerilor din francez4 spore§te, ajungändu-se 0 la_ tipärirea lor. Astfel In 1817 apare la Buda in 2 volume 0 cu 24 de ilustratii prima editie din « Plutarh nou » traducerea amplificata a operei lui Pierre Blanchard (Paris, 1803, 4 vol.); autorul traducerii totodatä editorul ei este mecenatul i patriotul brapvean Nicolau Nicolau. 0 a doua editie cartea avus ese deci succes iesedupa doi ani, In 1819. Din prefala prin care Nicolau dedica traducerea sa invatatului episcop de Roman, Gherasim, care studies& la Leipzig, retinem afirmatia cà «limba romaneasca e una din cela vechi ale Evropei ». In Calendarul de Buda pe 1818 gäsim apoi traducerea romanului lni Jean François Marmontel (1723-1799) sub titlul « Adelaida sau plistorita alpiceascei ». In acela0 an §i loe se ispräivea imprimarea traducerii romanului « Moartea luiAvel (La mort d'Abel) de elvetianul Salomon Gessner (1730-1788). Traducätorul era marele postelnic moldovean Alexandru Beldiman, cel care va scrie « Jalnica Tragodie », povestea rimatà a zaverei. Tot el isprävise de talmacit, « In stihuri poetice§ti », Inca din vara lui 1817, « Tragodia lui Orest », bin.ecunoscuta piesà a

lui Voltaire. Tipäritä la Buda in acela0 an, ea nu se va pune In comer% insa decat in 1820, odatä cu « Moartea lui Avel », intärzierea pentru ambele cärtd datorindu-se editorului, Zaharia Carcalechi, care n.0 achitase complet pretail imprimarii. Fatà de cele 4 traducen i apärute la Buda, Ia0i prezintä o singura tipariturä din frantuze§te i anume « Bordeiul indienesc », in 1821; e traducerea romanului « La chaumière indienne » a lui Bernardin de Saint Pierre (1790), facutä de arhimandritul Leon Asaki, tatäl lui Gheorghe. Cred c6 Leon, spirit cultivat i cunoscand.

mai multe limbi, a tradus direct din franceza iar nu dupà un intermediar rus a§a cum va proceda cu « Noptile » lui Young ; un indiciu In acest sens II formeaza « Vocabulariul » neologismelor romance Intrebuintate de el, vocabular impriinat la

www.dacoromanica.ro

TRADUCERI DIN FRANCEZA SI ITALIANA

876

finele volumului impreuna Cu un frumos o Sonet » al fiului sail Gheorghe, tratând reinvierea limbei noastre « idioma Patriei », -« din cenu§a ei ».

In Muntenia, ardeleanul Ladislau Erdeli, profesor la « §coala nationala » alaturi de Lazar, traduce clasica piesä a lui Molière, L'avare, sub titlul « Zgeircitul » §i tragedia lui Corneille 4 Pompeiu ». Se traduc de asemeni, dar in grece§te, in versuri iambice, doua tragedii ale lui Voltaire: Merope fli Brutus. Reprezentate pe scena teatrului din Bucure§ti, la 20 Aprilie st. v. 1819 §i. 17 Martie 1820, ele se tiparesc in acest din urmà an, in tipografia « de curAnd intemeiata » in capitala tärii (vezi §i mai jos, p. 907). Prima opera' literara italiana de care avem cuno§tinta ea s'a tradus in române§te este Fiore di virtu, o culegere despre virtuti qi vitii, alcatuita, dupa at se pare, de calugarul benedictin Tommaso Gozzadini, la Bologna, in veacul al XIII-lea. Extrem de raspAndita atat in apusul Europei numai in Italia, intre 1474 0 1540 s'au tiparit vreo 40 de editii cat §i in rasaritul ei, ea a fost tradusa in române§te sub titlul sugestiv, de Floarea darurilor de catre Gherman Valahul, inainte de 1592: la aceasta ultima' data' ieromonahul Veniamin Rusin o traduce, la rAndu-i, din romane§te in ruse§te. Din nefericire, nu ni s'a pastrat aceasta veche tfflmacire din veacul al XVI-lea; avem, in schimb, una ceva mai noua, indirecta, printeun intermediu slav : ea exista in 1620. 0 alta traducere, tot indirecta, printeun intermediar grec, facuta de ieromonahul Filothei Svetagoretul (adicä: din Muntele Athos!) s'a tiparit in 1700 la manästirea Snagov, prin osArdia lui Antim Ivireanul. Ea a avut o largd raspAndire, scotând din eirculatie traducerile anterioare, §i. a fost retiparita in trei rAnduri, la Bra§ov in 1807 §i 1808, §i la Sibiu in 1814. Dupa « Floarea Darurilor » i se mai spunea, la noi, qi « Albinu§a » o lunga pauza, 'Ana la finele veacului ai XVIII-lea,

and se tiparesc, cam in acela§i timp, traducerile a doua opere literare italiene. Cea dintAi este « Ahilefs la Skiro » aparuta la Sibiu,

In 1797- Traducerea operei abatelui Metastasius (1698 1782), s'a facut indirect, printeun intermediar neogrec, de &are vel paharnicul Iordache Sldtineanu din Bucure§ti, cel care traduce, ca anexa, O. Istoria lui Sofronim (vezi mai sus, p. 873); el previne pe

www.dacoromanica.ro

876

VIEATA CULTURALA.

cititor cà opera ce urmeaza arata cele « doua repezi patimi, de care se bantue§te iMma omeneasca, a dragostii §i a iubirii de slava ». Peste doi ani, ie§ea de sub teascuri, tot la Sibiu, « Viafa. lui Bertoldo a lui Bertoldino », traducerea unui « romant mic Cu a carui citire « neamul italienesc se desfateazd » de mai bine de 200 de ani. E vorba de opera lui Iulius Cezar Croce

comicesc

care inteadevär s'a bucurat de o mare favoare. Traducàtorul, nedanduli numele, arata totki, prin prefala sa, ca era un om citit, daca nu si umblat ; el aminte§te de o povestirile serse in Sanhopanca » cunokte deci pe Don Quijote al lui Cervantes §i se refera §i la « cantarelii podului celui nou din Paris » (PontNeuf !).

Mai tarziu, la sfar§itul epocei fanariote, se traduc in grece§te §i se tipäresc, in 1820, la Bucure§ti douà tragedii ale luí Vittotío Alfieri (1749-1803) ; ele fusesera reprezentate pe scerta teatrului din capitala cam in acelki timp cu tragediile lui Voltaire §i anume Orest la 21 Noemvrie st. v. 1819 iar Filip in Mai 1820. Traducerile din spaniolä pastreaza o oarecare similitudine

cu cele din italiana. GAsim o prima traducere in jurul anului 1700, a celebrei opere « Il libro aureo » a lui Antonio de Guevara

(vezi mai sus, p. 794). Dupa aceea, o pauza indelungata, iarki Ora la finele veacului al XVIII-lea, cAnd apare la Iai, In 1794, traducerea pe cale indirecta, din grece§te, a lucrarii moralizatoare « Critil Androniu,s » de Balthasar Gracian ; ea se tipa-

rete cu cheltuiala mitropolitului Moldovei kir Ittoov. O mai veche traducere, din franceza in grece§te, diduse stolnicul loan

Rali, la Iai, in 1754. Nici lucrarea pastrata inteun manuscris din 1810, la manastirea Dobru§a (jud. Soroca), sub titlul « Desiderie sau ceirare celtrei dragostea lui Dumnezeu f i cátrá seiveirfirea vie(ii creqtine§ti

nu s'a tradus direct din spaniolä, ci printr'un intermediar rus ; e vorba de textul ierodíaconului Teofan, scris in anul 1688, la Moscova. Lucrarea are un caracter moralizator ; accentul cada pe smerenie, virtute caracteristic cre§tinä. Din limba engleza, avem de inregistrat traducerea « Nopfilor lui Young, facutà de arhimandritul Leon Asaki inainte de 12 August 1818, Irish' nu direct, de pe textul original, ci de pe o traducere intermediara, ruseasca.

www.dacoromanica.ro

TRADUCERI DIN SARBA

877

Dacd trecem acum la literatura popoarelor vecine Regid, trebue sà ludm In considerare pe aceea a Sarbilor. Inca la. finele veacului al XVI-lea sau la inceputul celui de al XVII-lea, in once caz Inainte de 1620, data celei mai vechi copii pdstrate, se tradusese, de pe un text sOrbesc, Alexandriia. Ea a avut o rdspAndire extraordinard pe intreaga fatd a pdmantului romOnesc

(vezi §i mai sus, p. 861). Urmeazd apoi o lungd pauzd, in ce prive§te textele literare pând and, la inceputul veacului al XIX-lea, se innoadd iard§i firul. Noua operd tradusd este culegerea de fabule a invdtatului Dositeiu Obradovici care fusese preceptor in Moldova In familiile Bal§ §i Callimachi §i insotise la Leipzig ca obldcluitor pe doi studenti moldoveni, pe Alexandru,

nepotul mitropolitului Leon §i pe diaconul Gherasim, viitorul episcop. Aceastd culegere se talmdce§te de catre bänäleanul Dimitrie Tichindeal (1775-1818), paroh in Becicherecul-Mic (Timi§-Torontal), i se publicd, la Buda, In 1814, sub titlul: « Filosoficevi fi politicefti prin fabule moralnice inveiteituri ». Textului fiecdrei fabule el li adaogd §i comentarii sau « InväTäturi » patriotice, relevAnd, intre altele, originea latina a poporului nostru §i

prevestind unirea tuturor Romanilor. Tot dupd Dositeiu Obradovici, tradusese Tichindeal mai lnainte o culegere de sfaturi mola Buda In 1802, sub titlul: » Sfaturile a

rale, tipdrindu-le

inteleajerii cei set' neitoase ».

Opere privind istoria ci geografia. Dorinta de a §ti ce s'a petrecut §i ce se petrece in jurul nostru, In timp §i spatiu, este veche, de cánd lumea §i va rdmâne, cAt va fi lumea. De aceea studiile de istorie §i geografie sunt printre cele dintAi pe care le retine memoria umanitälii ; de aceea, oricate critici i s'ar aduce §i oricate eclipse pasagere sau in.terpretdri partiale ar suferi, cercetarea trecutului va continua ad preocupe continuu pe toti cei ce gOndesc. i chiar masele mari simt instinctiv n.evoia de a gdsi un sprijin, o justificare §i o pildd in viata inainta§ilor. Nu e de mirare deci daca operele care infAti§au istoria omenirii au gdsit la strdmo§ii no§tri o bund primire dacd ni s'au pdstrat pana astdzi zeci de manuscrise mari, in folio sau in quarto, Cu multe sute de pagine, in care se poveste§te trecutul, Incepandu-se Cu « facerea lumii ». Sunt a§a. zisele « cronografe texte istorice ce-§i Incep expunerea cu anul 5508 Inainte de na§terea

www.dacoromanica.ro

$78

VIEATA CULTURALA

lui Hristos, an In care, dupd conceptia bizantinä, Dumnezeu a creat

lumea. Ele Inflti§eaz6 apoi istoria biblicä, trec la Asiro-Babiloneni, la Per0 i räzboaiele lor cu Grecii, la Macedoneni i bine Inteles la extraordinara figurä a lui Alexandru cel Mare, dup'ä aceea la diadohi, la imperiul roman, la Bizantini i incheie cu sultanii turci. Toatà aceastä lungä povestire e Impänatä cu diferite legende, profane sau biblice, cu extrase din vietile sfintilor, cu pasagii din romanele populare In genul « Alexandriei », cu liste cronologice de Impärati i patriarhi, de dogi ai Venetiei, etc. Cel mai vechiu cronograf In limba romänä care se cunoa§te astAzi este cronograful cAlugärului Moxa sau Moxalie, din mgnästirea Bistrita (jud. Valcea), scris in anul 1620. Indemnul

de a-1 alatui i-a venit dela Episcopul de Ramnic, Teofil: ca i alte texte istorice ; fare ele, 0 o cronic6 In limba s'arbä. Din acest ultim izvor, a tradus Moxa pasagiul impresionant privitor /a lupta dela Bovine, unde « nu se vedea väzduhul de multimea sägeatelor >> i « se värsä salve mult cAt era väile crunte ». Ni s'a pästrat douà manuscrise din cronograful lui Moxa. Celelalte cronografe române0i sunt de asemeni traducen: cele mai multe din grece§te, iar restul din slavä. Astfel din cele 43 de cronografe aflätoare azi In sectia manuscriselor dela Academia Româng, 35 redau modele grece0i, iar 8 modele slave.

izvoare i-au servit un cronograf slay

Modelele grece0i au fost doug.: Cronograful lui Dorotei mitropolitul Monembasiei, apärut In prima editie la Venetia In 1.631 Cronograful preotului Matei Cigala, tipärit tot la Venetia, In 1650 (de0 titlul operei poartà data 16371). Ambele au un izvor comun:

a§a zisa Cronicii din 1570, scrisd In bimba greacä popurarä numità astfel deoarece duce povestirea pänä in acest an. Traducätorii români urmeazA In special cronograful lui Dorotei al Monembasiei, iau frig unele pasagii 0 din cronograful lui Cigala, a§a incat manuscrisele pe care le avem astäzi 0 din care cel mai vechi (Nr. 3517 Ac. Rom.) este din a doua jumätate a

secolului al XVII-lea, reprezintä o combinalie a acestora. Cunoa0em numele celui care a scris cea mai veche traducere pästratà astäzi, a cronografului lui Cigala: e Peitrago Danovici, fost « logofat al treilea i gramatio de scrisoare greceascä » In Moldova ; manuscrisul lui. poartä o lnsemnare din anul 1689, Iunie

www.dacoromanica.ro

TRADUCERI DIN VOLTAIRE

879

22; e probabil ca Danovici sà fie chiar traducatorul In romAnerlte al cronografului. Dintre operele istorice ale antichit'aii, una singurà a fost tradus6 In veacul al XVII-lea: sunt « Istoriile » lui Herodot.

La mäingstirea Copla (jud. Botopni), s'a gdsit un manuscris din 1816 cuprinzAnd o copie a traducerii lor. Dintr'o propozitiune intercalatà In text, referitoare la cetatea Candiei « care nu o pot lua Turcii acum», rezultà cá traducerea s'a Mcut cu prilejul unuia dintre asedii, deci sau In 1645 sau In 1649 sau, sfAr0t, In 1667-1669. Numele traduatorului nu e cunoscut: el ar putea fi Eustratie treti logeaul In cazul cand traducerea

dateaz6 din 1645 sau Nicolae spaarul Milescu daa ea s'a fäcut In anii 1668-9, când acest boier se afra- iara0 In tail; amandoi erau buni cunosatori ai limbii grece0i. Problema nu e Famurità; de altfel nu s'a fäcut inc6 o cercetare temeinica asupra textului românesc al « Istoriilor ». Miron Costin traduce din latine0e inainte de 1675, sub titlul: « Istoria de craia ungureasei, de ciind f i cum au celzut pre =Unite

Turcilor », partea a doua a lucr6rii lui Laurentius Toppeltin, Origines et occasus Transylvanorum (Lyon 1667), aceea in care trateaz6 despre «revolutiile » din Ardeal. Traducerea este, In general, corecfal ca fond 0 reulitä: ca form6. Din veacul al XVIII-lea, incep sä- se traduc6 operele istorice 0 geografice, alc6tuite de contemporani In apus. Printre cele dintai care parund la noi sunt acelea ale lui Voltaire. Atat ge-

neralul rus Bauer care a luat parte la rdzboiul din 1768-1774 cat i francezul Carra, secretarul i bibliotecarul voievodului Grigorie Ghica (1775-1776) afirmä cà operele marelui scriitor francez erau cunoscute In 'Valle RomAne0i cel putin de tinerii boieri. i intr'adev4r, gAsim, In manuscrisul 499 al Academiei Romane, traducerea Mcutà Mainte de Mai 1772, a douà din lucrá-rile acestuia anume: « Le tocsin des Rois » Traduction du poème de Jean Plokof, conseiller de Holstein, sur les affaires présentes». Amân.douà aunt un indemn pentru cre0ini de a se uni contra Turcilor ; ele elogiaza pe tarina Ecaterina i glorioasele armate ruse§ti: au un caracter räzboinicr. Numele traducaorului este necunoscut. Ceva mai tarziu, In 1792, 0 la Ia0, arhimandritul Gherasim traduce In romane0e celebra °peed a lui Voltaire «Histoire de Charles 28

www.dacoromanica.ro

880

VIEATA CULTURALA

XII». i aceasta a ramas tot In manuscris (Nr. 17 al Bibliotecei Universitälii din Ia0). Generalul Bauer amintit mai sus a tiparit In franIuze§te, la Frankfurt §i Leipzig, In 1778, o prelioasa « Descriere » a Munteniei, eu date istorice, geografice i etnografice. Lucrarea sa e tradusa In grece§te §i tiparitil la Bucure§ti, lucrul isprävindu-se la 17/28 lunie 1789. In a doua jumätate a veacului al XVIII-lea, constatarn i cea dintai traducere In limba romana a unei opere de caracter geografic. Este Geografia lui P. Cl. Bouffier tradusä mai exact prelucratä dupa o editie italian.6 (« Geografia Universale ») de Amfilohie, episcopul Hotinului. Textul roman servea ca manual In §coala dela inanastirea Putn.a, In anul 1777-4778, 0 s'a tiparit sub titlul « De obste gheografie pe limba inoldoveneascd» la Ia0, In 1795. In Transilvania, la Ra0nari, l'anga Sibiu, preotul Saya Popovici scria, In Martie 1.785, textul traducerii romane§ti a unei geografii ruse0.i tiparite la Petersburg In 1759. Cine e traducatorul acestui text nu tim; s'ar putea sä fie chiar preotul Popovici. Cam In aceea0 vreme traia In Mun.tenia un alt cleric iubitor de geografie i istorie, anume Grigore Arhinzandritul care n.0 e tot una cu pedagogul GrigoriefiMoldoveanul, cum a crezut N. Iorga. El tipare0e In 1798, la Bucure0i, un Triod a carui prefa0., limpede i placut scrisä, dovedind o aleasa cultura 0 un sinq al limbii deosebit, cuprinde o serie de termeni geogeafici: « planita », « pol », ochianuri » (oceartel), noianul atmosferii », « metaturi », etc, Vorbe§te de « aciasta « meridian », « ecvator

gradina a Tarii Romane0i » care ajunsese In ultimul timp « maidan de rkboaie, zbor de o0i i acoperite cu non i de lacrami »; afirma ca am primit dreapta credinta « din zilele marelui i sfantului Constantin Imparat »; despre Dositei mitro-

politul arata ea a fost un bun gospodar, lui datorindu-i-se, Intre altele, i « taiarea n.eiesnirii suiplui la Mitropolie » adica a drumului sapat care a fost apoi eta de frumos largit In zilele noastre.

Cat eran de pretuite i urmärite operele de geografie In Värile .noastre se poate vedea 0 din numarul « prenumeranOlor » sau subscriitorilor cari plätisera anticipat pretul traducerii Gheografia ,sau scrierea plimdatului... Europa, Asia, Africa, America», Val-

www.dacoromanica.ro

TRAMICERI DE LIICRARI ISTORICE

881

macita de « un iubitoriu de riqamul românese » i tiparita in 2 volume

la Buda, In 1814-15. Ki sunt ir numar de 486 din Muntenia, 460 din Moldova §i 385 din Ardeal §i Banat. Numero§i, dar nu In aceeasi masura, sunt íi prenumerantii unei alte lucrari geogralice anume « Descoperire.a America », alatuita de « Ioann Hainrih Kampe », tradusä din nerntqte de acela§i anonim « iubitoriu de neamul romanesc » §i aphruta la Buda In 1816. Ei provin din ora§ele: Ia§i, Roman, Foc§ani, BucurWi, Fagara§, Bra§ov, Sibiu.

In 1800 apare la Buda o 4 Istorie universaiti adecei de oboe» tradusa de medicul oculist I. Molnar din limba franceza dupa aceea a lui « signior Milot (Millot !), commembru Acadernii france§ti din

Lion ». Pentru a reda textul in limba noastra, Molnar afirma: o am Imprumutat i cuvinte dela maica noastra limba latineasca ».

Stapânirea lui Napoleon §i in special perioada dramatica dela sfar§it au provocat in Europa o multirne de scrieri dintre care o serie Intreaga au fost traduse §i In romane§te i tipärite la Buda In anii 1814-1815. Dei n.umai la una din ele §i anume la # Intdmpleirile reizboiului Franfozilor » (sic!) se precizeaza cà e talmacita « de pre nemtie » ne-o spunea i forma « Fran.tozi cred c4 §i. la celelalte « Trista inteinzplare a ceteitii Dresda. », « Scurtei areitare despre luarea Parisului », « Napoleon Bonaparte, ce au fost $i ce iaste. « Vreadnica de pomenire biruinte asupra

lui Napoleon In. Rusia §i. « Areitare stapanirei $i a caracterului lui Alexandru I . . . » suntem, daca nu la toate, dar la majoritatea

lor, tot in fata un.or atari talmaciri. Mai ales cà la ultima din ele se precizeaza i autorul: « I. D. F. Rumpf ». In 1820, apare la Ia§i, in 2 volume, a Istoriect lui Numa Pompiliu, al doilea craiu al Boma, talmäcita din limba frantuzeasca de dumnealui postelnicul Alexandru Beldiman §i data In tipariu cu a dumisale cheltuiala, spre podoaba limbii romane§ti §i. Indeletnicirea patrintilor ». Autorul e binecun.oscutul scriitor francez Florian. In prefata traducatorul Beldiman spune: Incà din

cea mai frageda varstà a tineretelor mele, m'ank lndeletnicit Intru talmaciri din limba frantuzeascà intru acea romanewa, a Patriei mele ». i In,teadevar Alexandru Beldiman este unul dintre cei mai activi traducatori ai epocei. 28 *

www.dacoromanica.ro

882

WE ATA CULTURALI

Lucreiri privind gospodeiria pi seineitatea. Spre sfarsitul secolului al XVIII-lea si la in.ceputul celui urm6tor, con.stat'tim o preocupare constantti hi ce priveste problemele de gospodeirie. Se tipttresc indrum6ri pentru cultivarea de noi plante folositoare ca burnbacul i cartoful sau pentru cultivarea in mai bune conditiuni a celor cunoscute, pentru fabricarea din diferite substante, a zalfgrului a cärui lipsà, In urma « blocului conti. nental », decretat de Napoleon se Meea foarte simtità pentru o mai hula lucrare a pamântului, pentru ingrijirea vitelor, in sfArsit pen.tru invAtarea de diferite mestesuguri. Paralel cu ridicarea niveluiui politic al masselor in urma revolutiei franceze

, se simte pretutindeni i nevoia ridic6rii nivelului ei economic sanitar, in vederea unui trai mai bun. Ecourile acestei preocupäri ajung pAnbi in ragritul Europei, in tinuturile noastre, pro-

vocAnd traducerea sau prelucrarea in româneste a o suma de brosuri i foi volante. Prima lucrare in aceastà directie Inc6 in.ainte de Revolutie este Economiea stupilor acum Intâi izvoditä: i data de loan Molnar doftorul de ochi in marele Printipat al Ardealului ». Tip6ritä la Viena, in 1785, ea invatá pe apicultori cum sä scoata fagurii din « cosnite », fàrd s'd mai omoare albinele, acest obicei farà de ma' »; cuprin.de termeni tehnici luati « dintealte limbi », ei neexistând intr'a noasta. Ceea ce mä face s6 Mnuesc Ca' intreaga lucrare trebue sa fie o prelucrare, dac6 nu o traducere chiar, a unei brosuri similare str6in.e. Tot Molnar public6 la Sibiu, In 1808, o « Poveituire card sporirea stupilor». In 1794, aOreau la Lemberg, In GaliÇia, « Mijlociri. piintru steingert; focului», de suedezul Nils Nyström ; textul a fost o talmäcit din limba svetasc6 In nemtasc5 i moldoveneascA »; aceasta inseama ca traducerea románA s'a Mcut n.0 direct de pe original, ci prin intermediul germanei.

Interesantä atat prin cuprins cat i prin prefata in care se aminteste de introducerea porumbului, Tautului, anasonului si a diferite « roduri i poame in agricultura noastrà, este brosura « Oarecare secreturi ale lucreirii peimeintului $i ale mefte.Fugului

apàrutà la Bucuresti, In 1796, Oct. 1. « Secreturile » sunt « Välmäcite dintru 1:5' carte a unui dascal vestit i iscusit... * farà sá i se dea Insá numele. Urmeaz6 in 1804, la 4 Liov * (Lem-

www.dacoromanica.ro

TRADUCER' DE LUCRAR I ECONOMICE

883,

slim:014re inului», in nante§te române§te, textul roman fiind o traducere a celui dintai. aceea§i directie a cultivärii textilelor, apare la Buda in 1810, berg 1) « InveiVtturd despre

Invegeitura lui Carol Filibert de Lastririe despre siz'direa bumsa se publice §i cate o editie germana, ungara i sarba a textului. In ce prive§te pomicultura §i viticultura, citarn cloud' bropri, tipArite ambele la Buda. Cea dintai poarta titlul: « invaleiturei pentru priisirea pobacului ; administratia ingrije§te ca simultan

nzilor, scrisa deHairitl Frantisc, domnul Ra§pacului §.1 Necsingului,

a mai multe invatate §i iconomice§ti sotietati impreuna so t ». Iar cea de a doua: « Inveiteiturii despre agonisirea vi(ei de vie fi despre miiestria de a face vin, vinars ofet. . de abatul (abatelel) Ludovicu Mitterpacher s. Lipsa zaharului colonial, din trestie, in timpul razboaielor napoleoniene, face pe Europeni sa caute fabricarea lui din dife-

rite plante §i produse locale. Se §tie ca rezultatul final a fost extragerea zaharului din sfecla ; 'Ana' sá se ajungä aci Insá, s'au incercat §i diverse alte procedee. A§a se explica aparitia la Buda, In 1812, a doua bropri, una cuprinzand o « Inveitdturd de a face sirup .5i zahar din mustul tuleilor de cucuruz, dupa ce s'au cules cucuruzul de pre ei. Intocmita de D. Ioan Nep. Neubold », cealalta « Pentru ¡acerca zaharului din mustureata (adica seval) de jugastru ». Se §tie ca §i astazi Inca, taranii din unele regiuni paduroase izolate intrebuinteaza acest procedeu. 0 a treia bro§ura 28 p. in 80 in legatura cu produsul alimentar care avea

cuiasca mierea, apare in anul urmator, tot la Buda, sub titlul: despre zdhar »; este traducerea lucrarii lui J. Burger. Eforturile oficialitatii europene pentru in.troducerea §i pAndirea cartofului suscita de asemenea o intreaga literatura. « Disertafie.

.

romane§te se publica' mai intai o foaie volanta, datata 12 Iulie 1815 dar f Ara indicarea locului de aparitie, cuprinzand invataturi despre cultura cartofilor. Ii urrneaza, in 1818 Februarie 14, traducerea facuta de binecunoscutul boier Alexandru Beldiman, a lucrarii germane a lui G. Christian Albert Rukert, sub titlul: « Inveigiturd sau poveituire pentru facerea pdinii cei de obfte mai neagrit, pentru cea albil de cad , pentru fclina cea spre intrebuin(area bucatelor, pentru hrisi (gri§1) ci altele ; din cartoaf le. Pentru nzlinatul tor, lucrarea pastrarea lor u. Un succedaneu al cartu-

www.dacoromanica.ro

884

'VIEATÁ CULTURALA.

vtemuri de foamete, era aa zisa « pita tät'drasc6 ». O foaie: volantà din 1815, ingrà indicarea locului, o descrie, aràtfind rklacina « pitei » are un « izu dulciu i asa de hrbinitor cdt in /realm de lips. numai Cu aceasta pot trAi oamenii Indicam, In sfar§it, opusculul « almAcit dupd limba lesasa tipArit la Bucureati, in 1806, de « Gavriil Vinetchi avgi baa », opuscul care, potrivit titlului, « cuprinde intru sine multe lucrtui 8pre folosul a toatà ob§tea, atat oamenilor cât i dobitoacelor, cat pentru ceia ce vor sili Cu toatä inima a inv6ta vreun meOepg». Sunt o serie de sfaturi practice, experimentale, unele de caracter zoatehnic.

In leg6tursá tot cu zootehnia, apare la Buda, in 1816, bropra « Invaleiturci pentru ferirea ci do/lonja boalelor . . . vitelor». Nu se (IA numele autorului, nici al traducUorului ; acesta din urnià e Ins6 un adept al §colii ardelene; el intrebuinteaz6 o serie de neologisme, dintre care citäm: « sporadice » i « contagioase ». In domeniul seineitätii publice se constatà o activitate 'de propagand6 lmbucuiltoare. Cea dintal lucrare in aceastà directie, In române§-te, este « 1,19älá tura adevaratd pre scurt a vindeca boala

sfrantului » adic6 sifilisul, tip6rità la Sibiu, in 1803. Ii urmeaz'd, In 1804, tot la Sibiu, un 4 Cuveint pre scurt despre _ultuirea varsatului » expliand metoda vaccinärii, descoperitä nu ,de mult de inedicul englez Jenner. Autorul este « Mihail Naisteter (Neustädter 1), protomedicul in marele Printipat al Ardealului » iar lucrarea a ap6rut mai int'ai in limba germaa. Acelasi subiect 11 trateaz6 §i o foaie volantl tiparità la Sibiu In 1805, precum gi b bro§ur6 apäruth' la Chi§inàu, in Februarie 1816, sub titlul: « Inveiteiturcl pentru ultuirea viirsatului »; textul a fost « din ruse§te in române§te ». Pentru readucerea la viatà a celor innecati precum si a celor asfixiati de gazele emanate in timpul fermentarii mustului Sail de gazele din fântâni, etc. se public6 la Sibiu, In 1807, o scurtà brosurd (4 foi) cu invät6turi sau sfaturi practice, aràtând cum trebue practicatà slobozirea Cangelui din grumazi » i ce ingrijiri trebuesc date, Texte astrologice. Calendare

incercari de publicatii periodice.

Textele astrologice adica textele care prevedeau soarta omului vremea, plecand dela anumite elemente eau inanifestari

www.dacoromanica.ro

CALEND ARE

885

luna na§terii (rojdanicul), zodia (zodiacal), mipärile trupului sane ale diferitelor parti din trup (trepetnicul), luna In care tuna sau se cutremura pamantul (gromovnicul), etc. au continuat sa se bucure

de favoarea nu numai a marilor mase, dar §i a pOturei superioare: E semnificativ ca in una din primele tiparituri muntene din vremea lui Matei Basarab miscelaneul din 1.639 despre care s'a crezut mai inainte ca ar fi fost imprimat la Alba-Iulia doua dintre texte Bunt tocmai un gromovnic i un trepetnic. O alta traducere de gromovnic independenta de aceea aparuta in 1.639 se face spre finele secolului al XVII-lea; o a treia, dupà un original

grecesc, ni s'a pastrat Intr'o copie braloveana din 1703. Nu *Um and s'a tiparit prima editie din Gromovnical «lui Iraclie imparat carele au fost nurnOra'toriu de steale... »; a doua editie apare la Bucure0i In 1795; ea are la sfAr§it un Coliadnic, tradus din slavO, &lie& o 'prevestire a vremii In anul urznOtor, du¡A ziva In care cade Cräciunul. Astfel, de pilda: « Duminica

de va fi Na§terea lui Hristos, iarna va fi Indoita

i

ploioasa ;

toamna vAnturoasa ; pre vremea seceri§ului vremi buna ; qerpilor peirea ; poame multe ; miere multa ; Imblatitori/or putin grAu...». De timpuriu s'a simtit nevoia calendarelor adica a unOr tiparituri care gä. arate in .primul rand zilele in care cad sarbdtorile

mobile ale anului, In riport cu data Pa§tilor, apoi posturile §i, In genere, toate elementele cronologice.

La Inceput, in vremurile de scumpete .0. de raritate a tipa-. rului, s'au alcatuit calendare pe un Rumar mare de ani, 6 suta de pildA, cilia e calendarul tiparit In 1733 la Bra§ov, sau o iiutà doisprezece, cazul calendarului aparut la Ia§i In 1785. Mai tarziu, incepAnd dela finele secolului al XVIII-lea, s'au tiparit calendare anuale. Acestea din urma, in afarä de datele calendaristice, cu-

prindeau §i o serie de alte indicatiuni. Dadeau astfel preziceri astrologice, in legatura cu zodia na§terii, retete i leacuri pentru boli, datele i locurile unde se tineau tOrgurile cele mari In tara §i In àrile vecine, cursul banilor, mersul po§tei i alte tiri folositoare. Calendarul devenea astfel o mica enciclopedie practicci, foarte utila, in special acelora care n.0 locuiair In centrele mari. Cateodata se adaogau i bucati literare sau istorice, fie traduse din .alte limbi, fie originale, dându-i astfel i aspectul de magazin literar.

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTURALA

EE6

Priniul calendar de care se vorbe§te la noi in veacul al XVII-ea, este acela aparut la Sibiu In 1684. In acest an, episcopul §tefan al Ramnicului scrie craibiraului din Sibiu sa-i trimita t vro 2 calindare de ceale ce au e§it estimp ». Nu avem mai multe detalii asupra lui, nu §tim sigur daca. era redactat in romilne§te.

.

Constantin Brâncoveanu, a fost un cititor asiduu de calendare.

El avea un cartw.ar anume, pe loan Romanul ate °data 10 care-i traducea calendarele italiene§ti, cu prognosticurile lor, in romiinefte; ni s'au pastrat asemenea traducen manuscrise pentru intervalul 1693 1704; avem §i un calendar manuscris In grece§te, pentru anul 1707. Nici unul n'a ajuns sa vada lumina tiparului, deqi acela pe 1693 era redactat zice §i. loan Freincul

n acest Bens, avand gata chiar fl.i Cuvantul « &Ara cetitori ». Pe

aceste calendare manuscrise, Brancoveanu 1§i face o serie de insemnari personale, de taind , unele sub formá de criptograme, nedescifrate Inca; din ele se vede limpede sentimentul de ura lnàbuqita pe care-1 avea voevodul nostru fatä de unii meghistani din Constantinopol, Tot pe vremea lui Brancoveanu, mai circulau prin tara, tiparite

sau manuscrise, o serie intreaga de calendare: italiene unul apartinand stolnicului Constantin Cantacuzino f¡i cu « ex libris »-ul acestuia a ajuns pana' In zilele noastre apoi rusefti, germane, ungurefti, grecefti, etc. La 20 Februarie 1733 aparea la Bra§ov un Calendar romänesc scos de dascälul Peteu oanul. In, titlu citim: « acum

intai rumânesc alcatuit depe cel sarbesc ... ca intru 100 de ani sa slujasca... fiind de un mare astrolog la Kiev scos, de un mare dohtor muscal s'au talmacit... ». E o cartulie In 4° mic, avand 40 de foi. S'a afirmat ea tot la Bra§ov ar fi aparut In 1737 un alt Calendar românesc, pe trei coale, cu pretul de 60 de dinari exemplarul, scos de preotul roman Petre din §chei. Ultimii cercetätori cred III.Sä cà e vorba tot de calendarul din 1733 qi ca preotul §i cu dascalul oanul ar fi una 0 aceea§i persoanä. In Moldova prima tiparitura de acest fe! este « Calendariu pe 112 ani », aparut la Ia§i,. la 8 August 1785, prin in.grijirea pro,

toiereului Mihail Strilbitki §i a fiului &Au Policarp, cari aunt §i autorii gravurilor ce-1 impodobesc. Calendarul acesta, numa-

www.dacoromanica.ro

CALENDARE

t PERIODICE

887

rand 12 foi si 273 pagine, este « scos din multe fealiuri de carld anume: din Biblie si 4 Testamentul nou o; a din cartea lui Florin »; 4 din cartea lui Pedimontan doftorul »; cc din Calendariul lui Petru Imparatul Moscvei ». In Muntenia, nu stim precis and a iesit primul Calendar; In

once caz lnainte de 1795 cand apare un « Calendariu acunz a doao °aril tipeirit», cuprinzan.d 23 de foi in 8°. Cu un an mai Inainte, se tiparisera simultan doua calendare: unul la Sibiu sub titlul: 4 Ceirindariu runziinesc pe anul dela Hs. 1794... pe Ardeal fi pe alte invecinate locuri intocmit... », celalalt la Viena, intitulat: Calendariu la anul... 1794... lam spre intrebuinfarea norodului slaveno-stirbesc ruzniinesc cari se aflei 'in finuturile chesaro-cree,Fti a leagii ». Sibiul va continua sa scoata calendare anual, Viena va ceda WA' locul &Au Budei unde vor apare, Incepand din 1806 binecunoscutele i mult

raspanditele Calendare de Buda. Intr'un asemenea calendar si anume In cel dint:di, pe anul 1806, s'a tiparit Inceputul Istoriei Ro-

rneinilor de Samuil Clain, urmat apoi, In calendarele pe 1808 si 1809, de Inceputul Cronicii lui qincai. Nici Bucovina n'a fost lipsita de calendare proprii. In 1809, romanul Vasile Tiritilá scoate un calendar de perete o foaie volanta deci, nu o brosura la Cernauti ; el continua apoi, in anii urmatori, factind 85. apara, In 1814 chiar, si un calendar perpetuu sau vesnic. Se zice ea activitatea lui ar fi durat panä In 1846.

Sfarsitul epocei pe care o cercetam vede si primele Incercari de a asigura aparitia unor periodice romanesti. In 1814, publicistul Alexie Lazar din Buda, care tiparise brosura Intamplarile razboiului Frantozilor... » tradusa de el, adaoga la starsitul acestei brosuri un prospect de gazeta româneasca. El incepe prin a arata ea « toate neamurile Evropei céle desteptate... » au gazete sau novele ». Au « i Grecii, ha i Sarbii », tiparindu-le la Viena, numai noi, Românii, nu avem. Face deci apel sa se Inserie prenumeranti ; daca vor fi destui ca sà acopere cheltuelile ti--

parului, atunci va scoate « Novele » de cloud ori pe saptamana, cate o jumatate de coala..Pretul va fi de 20 de u florinti nerntesti anual sau 30 lei In « bani turcesti Apelul lui Alexie Lazar 'se

www.dacoromanica.ro

VIEATA CULTURALA

vede insa &A n'a avut succesul dorit, de vreme ce gazeta lui n'a aparut. Peste doi ani, la 17 Iunie 1816, un alt roman, Teodor Racoce, « k(esaro) k(rdiesc) translator romanesc » In Lemberg, cere voie guvernului sà scoata o foaie literal% In romaneste. Dandu-i-se voie, el tipareste, la 8 Martie 1817, un Prospect vestind aparitia foii. Pricini pe care nu le cunoastem bine, dar probabil, In primul rand, lipsa, ca i in cazul lui Alexie Lazar, a unui numar suficient de prenumeranti, fac ca foaia amintita s'a nu apara

deocamdata. Dar, mai stäruitor decat colegul sau dela Buda, Racoce publica totusi, peste trei ani, la Cernauti, « Chrestomaticul romeinesc sau adunare a tot feliul de istorii i alte faptorii, scoase

din autorii'dipe osebite limbi. Pe anul 1.820. Partea intaia... ». E un magazin literar, numarand 1.95 de pagine in 12°, cu traducen i din franceza, germán

i greaca. « Chrestomaticul » s'a oprit

la aceasta parte lntai; cea de a doua n'a mai aparut niciodata. Un pas mai departe, In aceasta directie, face Zaharia Carcalechi, « ferlegheru de c'arti a craestii.,.. tispografii din Buda ».

El scoate, la Inceputul anului 1821, o revista literara sub titlul: # Biblioteca romaneascei Intocmita in 1.2 parti dupa numarul celor

1.2 luni, Intaia oara tiparita pentru natiea romaneasca (1.92 p: foi in 12°). Dedicata onoratului boieriu Gheorghie Oprian » care se arata « ou mari ajutorinte spre cultivirea

(sic!). româneasca » li (Muse de sigur o subventie importanta