Ion Tanoviceanu - Curs de Drept Penal. Volumul 2 [PDF]

Zitiervorschau

C U R·S QE

"

,DREPT PENAL DE

1. TANOVICEANU PROFESOR LA FACULTA TEA DE DREPT DIN BUCUREŞTI

Un Rege care lasă nepulepsit pe

l,iILOl'al,

esle tot Mât !le nedre pt ca aceZa care uslill­ (leş,e Je un nevinoral, (iin(lcă dreptatea cere fi, se , Cb p ed eap sa etapei lltă s lt irea le g ii:.

d

Manava-Dharma-Sastra. lX, 249. Pecleapsa l€nuia

a

/lmUa rCb.

('ci

Carpzov.

e

scăparea de J)rimejllic

Practica, CXXX, 21.

Mila pentru vin ovaţi, e cruzimea penlrl! nef"i,rtDvaţ,;. Bentha.m. Thcoric des peincs, lI,_p. 200.

VOLUMUL

II

BUCUREŞTI ATELIERELE Gl{AFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONTMA 1 91,2

CURS DE

DRE T PENAL DE

I. TANOVICEANU PROFESOR LA FACULTATEA DE DREPT DIN BUCURE5T1

Un Rege care lasd nepedepsit pe oinooat.

este tot atdt de nedrept ca meta care osdndeste pe un nevinocat, fiindcd dreptatea cere a se da pedeapsa dupd gldsuirea legit. Manava-Dharma-Sastra. IX, 249. Pedeapsa unuia e scdparea de primejdie a multora. Carpzov. Practica, CXXX, al.

Mita pentru oinovali, e cruzimea pentrta

cei neoinocafi.

Bentham. Thtorie des peines, II, p.200.

VOLUMUL 'II

BUCURESTI ATELIERELE GRAFICE SOCEC & Co., SOCIETATE ANONIMA

$912 5093

6-(4 Toate exemplarele acestui volum, vor fi numerotate fi iscillite de mine. Cele neiscdlite fiind contrafdcute, vor atrage urmdrirea celui vinovat.

PREFATA SA mi se permita de a mai adAoga cAteva cuvinte la prefata primului volum. OcUpat pe deoparte cu corecturile publicArii, iar pe de alta cu zilnica punere la curent a Cursului pe care-I publicam, a fost natural sa se strecoare cAteva gre§eli de tipar i sa fie trebuinta de a mai adaoga, la ceeace erA deja tipArit. 0 parte .din erorile de tipar, dintre care doud mai ales sunt mai mari

le-am semnalat in erata dela finele volumului prezent, iar adaosele le-am pus toate lnaintea tablei de materie, sub titlul Addenda. Perfectionarea unui curs insA, nu poate sä rezulte decAt dupa publicarea sa, prin criticele persoanelor competente, §i prin ajutorul binevoitor al acelora care ne-ar trimite observatiuni or hotAriri importante asupra cestiunilor penale. Dacd opera noastrA va meritA onoarea unei a doua editiuni, desigur cd vom profitA de observatiunile i luminile colegilor no*tri in %Huta dreptului.

In fine, vom spune. O. am crezut cd e bine sd inlesnim cercetArile in cele doua volume prin o tabla alfabetica. 1912, Maiu.

I. TANOVICEANU.

1) Vol. I, pag. 212, Nr. 321. Ea ne pare, in loc de ea nu ne pare; ai vol. II, p. 9, Nr. 1272 anterioare $1 posterioare,inloc de anterioare pos terioare.

CAPITOLUL VI.

PLURALITATEA INFRACTORILOR Teoria complleitatii 1) 1256. Adeseori un individ nu poate sä comitä singur Lula sau mai multe infractiuni, i deaceip el se asociazä cu mai multi altii cu care Impreund comite infractiuni. Acesti asociati sunt coautor i colaborarea bur la comiterea de infractiuni,

nu prezinta nici un interes juridic. Toate principiile penale care sunt puse de lege relativ la un singur infractor, se aplica si la mai multi infractori, and ei sdvdr§esc impreund una sau mai multe infractiuni. In special, pedeapsa nu se divide, si, dacd 10 indivizi comit un furt, o bdtae sau escrocherie, fiecare

din acesti infractori IL va luã pedeapsa intreagd, ca i um ar fi comis fapta singur, i mmai in ceiace priveste despagubirile va fi o singurd despOgnbire dela toti infractorii. 1257. Departe ca pluralitatea coautorilor sO aducd diviziunea pedepsii, ea este de multeori o circumstantO agna-

yenta, dupd cum am väzut in Cap. IV al acestui curs, iar uneori un element constitutiv i esential, ca la coalitiunea lunctionarilar, complot adulter, etc. Tinand seamd de marele pericol social al intoyargsirei infractorilor, care se manifestä mai intensiv in infractiunile mai grave, (prirne)2),, d. Sc. Sighele i sustinut cu multa energie Ca tnebue a se considera totdeauna complieitatea ca o circum1) Pentru bibliografia acestei matérii, vezi Gaipon: Code penal annote. 2) Sc. Sighete: Op. cit., p. 125 si 13 f. 47648

2

stantd agravanta 9. Aceasta idee, rationala dupd parerea noastrd, a castigat teren. In congresul penitentiar international dela Washington din Oct. 1910, s'a discutat dacd nu trebue a considerd ca infractiune speciald orice participare sau intelegere delictoasd, sau cel putin de a face din complicitate o circumstanta agravantä. Desi d. Garcon a combdtut ideia participdrii ca circum-

stantä agravantä, pe motiv cd sunt infractiuni care nici nu se pot intelege ca sävdrsite de unul singur, de pilda complo tul, bandele armate, adulterul2), totusi congresul din 6 Octombrie a admis ca : 1) Nu pare conform spiritului dreptului penal de a face din orice intelegere prealabila infractiunei o infractiune speciald; 2) De oarece se observa cresterea infra ctiunilor in care participarea se reveleazd, 0 OnAnd searnd cd ele

sunt savársite mai ales de infractori de obicei, adicd de cei mai periculosi sub punctul de vedere social, trebue a se considerd participarea ca o circumstantã agravantä a actului delictos si de a marl facultatea judecdtorului ca sä rddice quantumul pedepsei 3).

1258. In acest capitol noi nu ne vom ocupd de coautori relativ la care nu avem nici o teorie juridica de expus, ci de colaborarea secundard numitd complicitate, care se intampla atunci cand, una sau mai multe persoane, fait sä comitd ele insdsi infractiunea, ajutd si contribuesc ca sd o comitd altii 4). Aceste persoane se numesc complici, iar legdtura lor cu acei care sdvársesc infractiunea se numeste complicitate. 1259. Vom imparti materia complicitdtii in cinci sectiuni : 1) Definitiunea si interesul distinctiunei intre autori or coautori si complici ; 2) Istoricul complicitatii ; 3) Conditiunile de existenta ;

4) Diferitele cazuri de complicitate; 5) Pedeapsa complicitatfi. 1) La 100 de infractiuni judecate de tribunalele corectionale sunt 159 infractori, si la 100 judecati de jurati sunt 169 de acuzati sit chiar mai multi. Vezi Sc. Sighele: La teorica positive della complicitA, 2-da ed. Torino, 1894, P. 92 si nota 1. i 2) Argumentul e fArA valoare; timpul si locul deasemenea pot fi uneori elemente constitutive, aceasta nu le impedecA totusi SA fie de regulA circumstante agravante. 2) Revapénit. 1910, p. 1153.

4) Despre infractiunile comise de universitAti sau colegii, vezi Cap. II, Sect. I, sub titlul: Subiectul .activ al infractiunei.

3

Sect. I. 4-- Definitiunea complicititii: interesul distingerii acestei notiuni 1260. Cuvantul cotnplicitate desi compus din cuvinte latine, ca i recidiva, nu este de origina romana, dupa cum s'ar crede

la prima data. El este compus din doua cuvinte latine corn, impreuna, plecto, care 'are indoita semnificare de imbratisare si de *IL pedepsire. Prin urmare, dupa etimologie, complicitatea ar fi

legatura intre mai multe persoane in sens pejorativ, adica impreuna pedepsire .a mai multor indivizi. Dupa cum observa Ortolan cand zicem complice, insemneaza etimologiceste : legat au i pedepsit pu1). 1261. Mai exista un alt cuvant care se apropie de cornplicitate prin etimologie, conexitatea, cuvant cat e deriva de la coin §i nexus, lmpreuna legat. Insa in stiinta dreptului

penal s'a yezervat cuvantul conexitate pentru legatura intre afaceri, i s'a admis cuvantul complicitate pentru legatura intre persoane. Germanii numesc pe complice : Mitschuldig, adicd impreunä vinovat.

1262. Este foarte greu a da o buna definitiune complicitatii, din cauza ca legea nu numai ca se departeaza dela sensul etimologic al cuvantului, dar chiar cuprinde sub acest nume situatiuni i roluri juridice foarte diferite in comiterea unei infractiuni.

Vom da, prin urmare, o definitiune vaga i larga a cornplicildtii zicand : Complicitatea este ajutorarea cu bund stiintd

la comiterea unei inf racfiuni in unul din modurile prevetzute de 1ege2). 1263. Materia complicitatii este foarte dificila, poate chiar

cea mai dificila materie a codicelui penal. Nu exista parte a stiintei penale si a sigurantei sociale zice Carmignani in care nomenclatura i teoria sa fie mai nesigura, incurcata '1). Ortolan: Elém. I, No. 1240. Darnhouder, voind sa vorbeasca de complici in general ii uumeste coadjutori. VeziL fzeltiridion. De coadiutoribus criminum. cap. CXXXIII. 2) Definitiunea d-lui de Liszt ne pare defectuoasä: Complicitatea

e participarea la un act de executare inceput sau terminat de altuP'. Lehrbuch, § 51 p. 224, ed. 1905, i traduc. fr. § 51, p. 330.

4

si coutradictorie, deck aceja a complicitatij. Modul ti gradul influentii care mai multe vointe preordinate impreuna la o aceasi infra ctiune au, sau au putut sä aiba una asupra alteia, greutatea

de a fixa fiecareia dreptul ski grad de moralitate, examenul nu mai putin greu al mai multei sau mai putinei directe cooperatiuni a fiecareia la infractiune, in caracterul extrinsec al actelor pe care toate de acord 1-au asumat ; noile conflicte in care s'au gasit in aceasta materie principiul Moral si principiul

politic, au produs erori, nesigurante si dispute greu de a fi inlaturate" 1).

La cele zise de Carmignani, trebue sa adaogam Ca, e natural cä teoria complicitatii sa fie dificila i obscura din cauzri ca ea e, dupa cum vom arata mai tarziu, o teorie artificiala creata de legiuitor, si care nu se intemeiaza pe natura adevarata a lucrurilor. Ori cum ar fi insa, teoria complicitatii are o mare importanta sub punctul de vedere juridic, caci ea prezinta atat pentru legiuitor cat si pentru interpret foarte multe probleme juridice destul de greu de rezolvat. 1264. Am dat definitiunea complicitatii, trebue sa adaogam

ca. in pluralitatea de infractori, trebue sa distingem cu multa grija pe complici de autori sau coautorii infractiunii. Interesele acestei distinctiuni sunt multiple. Mai intAi este un interes foarte mare in privin0

caci legiuitorul roman, dupa cum vom vedea, pedepseste de regula mai usor pe complice deck pe autorul principal. In afara de aceasta, complicele nu se pedepseste in materie de contraventiuni, pe cand autorul sau coautorul se pedepseste. Deasemenea pedeapsa care se da infractorilor, se socoteste dupa capul autorului or al autorilor principali, iar nu al complicilor ; dupa autorul principal se va califica infractiunea i va rezulta pedeapsa atat pentru el, cat .si pentru complici.

Sub punctul de vedere al Proc. pen., de asemeni trebue sa distingem pe autori de complici. In adevar, complicii se judeca toti impreuna inaintea tribunalului competent sa judece pe autorul principal, caci numai astfel se Roate determinA rolul cq fiecare infractor a ') Carmignani,- Teovia II, Cap. XVII.

5

(that th comitetea infractiuriei, §i se pohte da in corisecinta pedealigh pregcrigd de lbge 9. Ih ceiace pehre$te punerea ceMitinilhr ld jurati, trebue sd spuneth cd nu eSte ihdesthl, in taz tle Edinplicitate, A §e irdrbi

in cestionar numai de elementele constitutive ale infractiunii ca la autori, ci trebue a se mentiona gi elernentele complicitätii, ardtandu-se anume genul de complicitate la care se rieferd ).

1265. Ca punct 4coman hare cornplibitate gi cdlabdrAre la cdrnitetea unel infractiuni, exista tufrhai acela cd, in atnbele baztiri, fard nici o digtinctiune, plut-aliiatea infractorilbr este d cAuM de agi-airare a pedepsii, Pentru litilitil niotiv Ed legluitotul t onsidefd foarfe perictiloasd Pentru docktate, tilaborared thai mutt& pergoane IA comitered udei infrac#uni. E degtfil §a. citdin Ea exemplu att. 310 ult. alin. Cod. pen. *1266. Cu toate aceste multiple interese de a distinge pe cuattbri de corhpliei, in Franta jurisptuderitd cdnflinda dneori aceSte cloud notiuni juridice. Intr.() decizie din 15 Iuhie 1860, Cuttea de cas. fr. zice: In adevar couutorul unei critine ajata neaparat pe celalt culpabil in faptele care consumä actiunea, §i devine, prin forta lucrurilor, legal cornplicele sdu"), Desigur ca aceasta confuziune este criticabild, cdci dacd la Frdncezi nu e]tistd interes de a &gunge pe autar de cornplice, sub punctul de vedere al pedepsii, de oarece pedeapsa de E o6.uttif,

1) De acl s'a tras consecinta ca chiar o juridictiune extraordinara, ca aceia a Curtei de apels relativ la autorul principal atrage acolo si pe conlplici. Cas. II, 172 din 26 Mart. 1890; B. 397; Cas. II, 128 din 1 Mart 1893,

B. 261. De act Inca 5i consecinta cA, claca crima_s'a comis in tara streina,

iar fa Romania numai un act de complicitate, competent sa judece va fi tribtinaltil strein. Vezi pentru doctorina sa jurispr. fr., Garcon: Cod. pen. annoté, art. 59-60, N-le 183, si urm. Insd intrebuihtarea foldsulul nu e socatit ca o complicitate, ci o infractiune separata, Ibidem No.191, cotrfr. 193 5i- la noi Cas. II, 775 din 20 Sept. 1876.

2) JuriSprudenta fr. admite ca nu e nici o contradictiune Id raspunsul juratilor care declara cä acuzatul nu e autor principal al infractittnei, insa il condamat ca find complice. Garçon: art. 59-60, N-le 109 si urm. Peatru comitori se pune numai cestiunea circumstantelor constitutive ale infractiunii: la complict trebue puse si elementele constitutive ale complicitatii. Ibid. N-le 458 si 459 si 5C8 5i urm., doctrina 5i jUrispr. fraticeza. 3) Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398; D. P., 60, 1, 467.

6

este aceasi 1) exista totusi celelalte interese multiple pe care le-am ardtat, de a nu se confunda complicii cu coautori 2). Räu face dar Curtea de cas. fr. cd, confunda aceste doud natiuni juridice; doctrina francezd se fereste de a o imità. Sectiunea II.

lstoricul complicit-418)

*1267. Jurisconsultii romani n'au dat dreptului public in general, si celui penal in special, importanta i atentiunea pe care au dat-o celui privat, i aceasta pentru motive pe care e inutil sã le aratdm aici. Deaceia mai in toate materiile legislatiunei noastre penale studiul dreptului roman este de putina utilitate. Atdt la complicitate, cat si la recidivd si la alte materii, gasim texte, nu insd un sistem, un corp de doctrind,

CU atdt mai putin un sistem rational, care sä merite sa fie citat.

La complicitate mai cu seamd, teorie artificiala, treatd de legiuitorii moderni, e chiar natural sd nu gasim nimic important in dreptul roman, care putem zice cä n'a cunoscut aceasta notiune juridica.

Numele chiar de complice sau complicitate lipseau in dreptul roman ; termenii de care se serveau Romanii spre a indica pe complici, erau variati : socii4), participes, fautores, 1) Aceasta din punctul de vedere legal, caci sub punctul -de yedere judecatoresc, chiar in Franta, trebue a distinge pe coautori [de complici, pentru ca judecatorii sa poata, and vor crede de cuviinta. so diferen(ieze judecatoreste pedeapsa in limitele maximum si minimum,

2) Vezi aceste interese. Garcon: Op. cit., art. 59-60, N-le 11 si urmätoarele. 3) Pentru istoricul complicitatii vezi intre altii: Scipio Sighele: La teorica positiva, della complicità, ed. 2-a, Torino 1894, cap. I, No. 17-48, bibliografia Garcon: Cod. pen., art. 59-60, No. 10. 4) Cuvantul sotii in sensul de partas la comiterea unei infractiuni, era intrebuintat i in vechea limba romana. In 23 Mart 1635 (7143). Mi-

hail Furtuna, pare. de Roman, spune ca a intrebat pe un Gligorie, care furase niste stupi: furat'au au napast iaste, el au spus c i-au furat cu alte sofii". Ghibeinescu: Surete!si isvoade, Iasi 1907, vol. III, p. 179; Confr.

Miron Costin: la cuvintele zise de Stefan Tomsa, de Vasile Stroici, Ai cainelel a voit sa moara cu sotii". Conf. si Indreptarea legii, glava 87, mi..

con 13 si 14; glava 346, zacon 14. and vor fi niste sotii multe de vor sine drumul". Aici prin sotii se intelege complicitate lato sensu, adica si pe coautori.

7

ministri, in opozitiune cu autorii principali ai infractiunii cari sunt numiti rei sau autores1). Vechiul drept urmeazd in aceasta privintd dreptul roman ; Carpzov trateazd materia complicitatii in mod incidental, vor-

bind de diferite infractiuni, si mai cu seama in materia furtului. Nici el, desi scrie la inceputul veacului al XVII-lea, nici anotatorul sau Böhmer, in mijlocul veacului al XVIII-lea, nu intrebuinteaza cuvantul de complicitate; ei vorbesc De

auxiliatoribus et receptatoribus furtum2). *1268. Desi materia complicitatii In dreptul roman prezintd

obscuritate, care a inraurit legiuirile -apusene, un lucru totusi reese lamurit din textele romane asupra complicitätii, acela

ca se pedepsea complicele cu aceeasi pedeapsd cu autorul infractiunii. Cu alte cuvinte deosebirea intre coautori si corn-

plici, nu era stabilitä in dreptul roman. Ce e drept insd, ct atunci cand legea lasa o latitudine de apreciere in pedepsire, aceasta facultate putea sti atraga reducerea pedepsii complicelui 0).

In principiu insd in dreptul roman era parificare de pedeapsd intre diferitii participanti, fie primari fie secundari, la comiterea infractiunii. Ulpian exprimd foarte lamurit ideile romane asupra participarii la infractiuni, cand zice Ca : Legile au voit sd se pedepseasca cu aceeasi severitate vointa ca efectul de a se comite infractiunea" 4). Dreptul canonic a adoptat i chiar a exagerat doctrina romand asupra complicitatii. *1269. In evul meziu cloud sisteme sunt in prezenta ; legea 9 Carmignani: Teoria, T. 366, nota 3. Carmignani ne spune cd cuvintele complex §i complices, incep abid in veacul al IVlea, cu Prudentiu §i Sidoniu Apolinar, care numesc astfel pe partizanii unei infractiuni (coautori). Inainte de ei, Arnobiu numeste complici pe cei 12 zei in care religiunea etruscd presupuned o singurd vointa. 2) Carpzovius : Practicae novoe rerum criminalium: edit. Balmer, Francfort, 1757. Part. III, Quaest LXXXIV ; Carpzovius intrebuinteazd si acest cuvânt (cornplice) insd nu pentru complicitatea propriu zisa (ajutarea, participarea secundard), ci pentru participarea in general. (vezi Carpzovius : Practica. Sumarul Quaest CXI, No. 65 si numdrul 65 insusi.

3) Mommsen : Droit penal romain, T. II, p. 238 si 243. 4) Leg. 11, § 3, Dig. XLV, 9.

8

vizigota care pastreaza sistemul roman al parificarii '), i legea longobarda, Capitularile lui Carol Magnu 2)3 i Stabilimentele Santului Ludovic 3), care diferentiaza genurile de participare. *1270. In vechiul drept francez, pedepsele find arbitrare, judecdtorii puteau proportiona pedeapsa cu rolul jucat de fiecare participant, in comiterea infractiunii 4), insã doctrina inspirata

de dreptul roman, aplica aceeasi pedeapsa complicilor ca autorilor infractiunii. Astfel Jousse ne spune cd, pedeapsa mortii pentru furtul cu spargere din eclictul lui Francisc I, din Ian. 1534, se da nu

numai conya aptuitorilor dar i contra acelora care le da ajutor sau instrumente, insd cu aceasta neinsemnatä atenuare ca ei nu se pedepsesc cu roata ci nurnai cu moartea simpla 6). Si Jousse ne spune acelasi lucru despre furtulu cu chei mincinoase 6).

*1271, Erau insd legi, ca cea milanezd in care complicii se pedepqeau mai u§or decat autorul principal, insa se vede cd ele erau departe de a excita admiratiunea contimporanilor lor, Menochiu, care pomeneste aceasta lege ne spune cd, dupd opiniunea cea mai rdspandita, complicele concomitent se pedepseste la fel cu autorul principal, §i cd, aproape toti interpretii, mai ales cei noi, de parerea carora este si el, se inird ca, in Constitutiunea (Statutul) Milanului, complicele se pedepseste mai bland ca autorul principal 7). *1272. Vechiul drept german a fost inspirat de principiul 1) Non solum ille qui furtum fecit, sed etiam quicumque conscius fuerit, vel potius ablata sciens susceperit, in numero furantiurn habeatur et simili vindictae subjaceat". Lex Visigot, Lib. VII, Titl. II, leg. 5; Confr. autorii citati de Carpzovius: Qu. LXXXIV, No. 39. 2) Actores facti interficiuntur, adjutores vero eorum, singuli alter

ab altero flagellantur et nares, sibl invicem proecidant. Pertz Monumenta III, 133. 3) Etabtis: St. Louis, Lib. I, § 32. 4) Exemplu celebru citat de Pitaval in Cauzele celebre I, V, p. 312.

Asasinii marchigei de Gauge au fost osanditi in 21 Aug. 1667, sa fie ucisi ca roata, iar perceptorul Perette care ii dedese otrava, pedepsit cu galere pe viata. 6) Jousse: La justice criminelle, IV, 217. 0) libidem: IV, 222.

7) Menochius: Op. cit. Cas. 349, No. 8; Confr. si No. 25. Aceasta pedeapsa mai mica nu se aplica deck cand ajutorul era departat Ibidem No. 9.

9

parificArii de pedeapsd al dreptului roman, Insd, In anul 1532, Carol Quintul, In faimoasa lui Ordonantd dela Ratisbona, numitd Carolina, preVede in art. 177 o pedeapsd thai Mica pentru complici decat pentru autorii infractiunei deosebindu-se in aceasta de multe 1egis1aiuni anterioare posterioare '). Art. 177 al Ordonantei lui Carol Quintul pedepseste diferit pe complici, de autori. *1273. Se pare !Lisa cd, in totdeauna in occident judetAtorii temperau rigoarea legii dancl complicelui o pedeapsa mai blancld.

Astfel Darnhouder, dupd ce pune in printipiu Ca ori de ce natura ar fi ajutorul la comiterea unei infractiuni, el se va pedepsi ca i autorul principal adaogd, ca, dacd nu cornplicele a fost cauza infractiunei, care s'ar fi putut face si fard el, atunci acest ajutAtor va fi pedepsit mai bland deaf autorul principal-8).

La randul sall Beccaria, care tindea sd Indulteascd asprimea exagerata a legilor penale de pe timpul sdu, sustine deasetnenea diferentiarea de pedeapsd Intre complici pi au, torii infrattiunii 4). Lisa sub acest raporti Petre Leopold, marele duce de Toscana In Ordonanta sa penald din 30 Nov. 17865 diferd de ideile lui Beccaria, adrnitand paritatea de pedeapsd 5).

1274. Francezii au pdstrat vechiul lor sistem, pe tare Blackstone '11 rezumd In cateva linii. In Franta aScunzAtorul e pedepsit cu moartea, conform vechilor constitutiunil care distingeau tele trei feluri de flirt : Unum qui consilium daret, alterum qui contrectaret, tertium qui receptaret et occuleret, pari poenae singulos. obnoxios" 6). Francezii atr mentinut vechiul lor sistem nu nurnai in Cod. pen. din 25 Sept. 1791, dar i in cel actual din 1810, care, 1) Confr. Berner: Lehrbuch, § 50, p. 63 si 64, In art. 177, dupA ce se spune cA se pedepseste complicele, adaogA:

Aber in einem Fall anderst dann indem andern'. Confr. Carpzovius: P. II, Qu. LXXXIV, N-le 62-63. 2) Damhouder: Enchiridion. De coadiutoribus criminum CXXXIII. No. 2. Confr. Carpzovius: Practice nova Part. I, Quaest XXII, N-Ie 31, 32 i. 33.

5) Ibidem: No. 3.

4) Beccaria: Dei deliti delle pene. § XIt 5) Art. 67. e) Blackstone: Commentaire, V. 366.

10

In regula generala pedepseste pe complice cu aceeasi pedeapsA

ca pe autorul principaP). *1275. Vechea noastrA legislatiune a fost insufletita de aceleasi principii de asimilare a pedepsii complicelui cu a autorului, pe care le-a hnpins pAna la extrem. In Pravila lui Vasile Lupu i In acea a lui Matei Basarab, se admite orice fel de complicitate i chiar complicitatea posterioara comiterii infractiunei, si se da aceeasi pedeapsa ca autorului principal. Cela ce va fagadul celui vinovat, dupd ce va face greodd, sa.-i ajute la ceva, i, de i va da ceva ajutor, atunci acela se va certa intocmai ca 9 i cel vinovat 2). IndemnAtorul i chiar lauddtorul sau rasplatitorul, pe care

legea II numeste multumitor, este pedepsit cu aceeasi pedeapsA,

i uneori, lucru curios, chiar mai aspru decAt faptui-

torul. Cela ce va lAudA pe cel vinovat, si de va zice: bine au fdcut de au fdcut aceasta, de acesta dani invdtAtura, de va fi gresala ce au fAcut, gresala de ceale marl ce sunt de cap 8), atunci se va certA mai mult decAt cel vinovat. Si aceasta se va face, cand va fi laudat pe cel vinovat mai inainte

de ce va fi fAcut gresala, iar de-1 va fi lAudat dupä ce-au fAcut gresala, atunci se va certA intocmai ca i cel vinovat. Iar de nu va fi gresala care au facut de in cele mari, si de va laudA mai inainte de ce va fi facut gresala, atunci nu va luA mai multA certare, ci ca 1 i cel vinovat" 4). Condica lui Andronache Donici (Cap. XLI, No. 6), precum si Codicele criminal Ion Sturza pedepsesc deasemenea ExistA un caz in care complicele este pedepsit la Francezi mai aspru deck autorul principal: la adulter femeea adulterd e pedepsitA cu 3 luni pand la doi ani de inchisoare, pe cAnd complicele pe langd aceastd pedeapsd mai sufere i pedeapsa complimentard amenzii dela 100-2000 lei. Art. 337 si 338 C. p. fr. 2) Indreptarea legii, glava 346, zacon 26 si 339, No. 11 ; Confr. despre

complici, glava 87, zacon 11. Oricare dregAtor va Idsd si nu va opri sd umble banii cei rdi, acela numai cu capul sd plAteascd". Se admite deasemeni si complicitatea negativd: Cela ce va stl unde fac bani rdi, si de nu va spune judecAtorului; acela cu capul sd plAteascd", glava 87, zacon 12. Pedepsirea e admisd in caz de Indemnare chiar daca Indemnatul scapd de pedeapsd de exemplu femeia care furd dela bArbatul sdu. Gla va 348, zacon 13.

Infractiunile capitale, care se pedepsesc cu moartea. 4) Pravila Mat. Basar., glava 339, No. 10.

11

deopotriva pe complice si pe autor. In § 214 Cod. pen. Sturza

se spune: Cel ce va fi poroncit de card altul, cum si acela ce va da bani sau unelte, sau otravd spre omorared cuiva, se pedepseste intocmai ca ucigasul". Legiuitorul Caragea n'are

nici o norma. Astfel de exemplu: Gazda de talhari se pedepseste cu ocna pe 5 ani, cea de hoti intoomai ca si holul. ln schimb tovar6sii mufluzului mincinos, zice legea: sd se pe-

depseascd cu platd de bard", Ce e drept cd mufluzii mincinosi inii sunt destul de slab pedepsiti, cu un an de puscarie ). In fine, Condica criminald din 5 Dec. 1850, a Domnului Barbu Dim. Stirbei, inspiratd de Cod. pen. fr. din 1810, admite In art. 47 in principiu egalitatea de pedepse intre autori si complici :

Partasii la o crimd sou vind se vor pedepsi cu

aceiasi ptdeapsa ca si savarsitorii acelei crime sau vini, afard de intamplärile in care legea hotdräste intealt chip" 2). Desi Cod. pen. Stirbei pune principiul egalitatii de pefleapsa, Ins& gazduitorii pe care-i considerd drept complici, nu sunt pedepsiti cu moartea, chiar cand gazduesc persoane care merita pedeapsa mortii. Deasemenea, prin legea modificatoare din 8 Apr. 1853, se micsoreazd pedeapsa tdinuitorilor, pe care legea declard ca nu-i socoteste pdrtasi (complici). Art. 50 si 51. *1276. Aceasta insa ca dispozitiuni legislative; in practica judecdtoreascd insd, cel putin in Moldova inainte de Pravilele Donici si I. Sturza-voda, complicii se pedepsea mai usor decat autorii principali. In 1800, patru indivizi pun in gand sa ornoare, i chiar omoard un om ; doi sunt prini, unul care ucisese i altul care priveghea. Boerii propun ocna pe viatd pentru cel dintaiu, pe timp marginit pentru cel de al doilea : ,Domnul insd osandeste pe cel dintdiu la spanzurätoare, iar pe cel din urmä sä stea la ocna pe timp nedeterminat3). Regula insä nu era absoluta, cel putin in ceiace privea pe tainuitori. Astfel, un hot furase peste sarat mistuise (ascunsese) Legiuirea Caragea: Partea V, Cap. 3 si 4. 2) Aceiasi dispozitiune o gAsim in Condica criminaliceasA a luk Bibescu din 1841, art. 46, 48, 49 si 50, care edicteazA pedeapsa deopotriva, cu a autorului principal chiar pentru gAzduitori i tAinuitori. 2) Condica anaforalelor crirninale pe 1799-1900.Arch. St. Iasi. Holathe din 2 Iunie 1800, f. 40 vers.

12

in casa unei femei; boerii hotdräsc i Domnul intdreste sft se batã cu 200 toege atat hotul, cat i femeia '). Poate cd diferentierea se faced la infractiunile mai grave, numai astfel se poate explica aceste hotariri care altfel par contradictorii.

Sectia III. Conditiunile complicitdtii. 1277. Inainte de a vorbi de aceste conditiuni, trebue sa

precizarn bine eine sunt complicii si in ce constd complicitatea. Limba obisnuita confunda, dupd cum am spus, pe cornplici cu coautori; dupd ea sunt complici toti copartitipantii la comiterea unei infractiuni, oreare ar fi rolul lor de participare. Insa, data orice complicitate e o participare, nu orice participare este un act de cOmplicitate. Participarea, sau pluralitatea in frattorilor poate sä existe si färd complicitate, atunci

cand mai multi indivizi färä sa se fi concertat mai inainte, comit prin revolte sau greve, loviri, incendiuri, omoruri, etc. Aceste adunaturi de oameni sunt supuSe contagiunei si foarte mult emotive. Ele nu pot fi supuse acelorasi regUle ca societatile de räu fatatori, de oarece faptele ce comit nu sunt cornise cu premeditare, si nici de oameni rAi, ci de oameni tariti de curent, supusi unei excitäri neprevdzute, unei quasinebunii trecatoare. 1278. Inca din vechiul drept se onsiderau aceste fapte ea mai putin grave si atragand o pedeapsa Mai mitä, d oarece multirnea e usor sugestibild i 1deseor1 sttpusd la excitare. Atitbrii care s'au ocupat de aceste cestiuni, i ei sunt destill de namerosi Iii ultimele tirnpuri2), stint de parefe a Se face mai intai distinctiune intre condUcdtori sau instigatbri i intre conduSi SEW pasivi, primii fiind pedepsiti cu pedeapSa intreaga,

iar ultimii mai usor. Se va tine iardsi Seamd de categoria inffactorului, daca e de ocaziutie or recidivist, precum si de mobilul infractiunei colective. Ir Italia aceSte idei intelepte lu influentat jurisptudenta8). 1) Jtid. f. 29 vers. hotar. din 20 Marfie 180[1 ; Coat.. i hotarirea din 3 Oct. 1800, f. 56-57, in Care atat autorul cat Si trirnpficii stint osanditi numali la despa'kubire.

2) Veti Bibiiografia in Viddl: Coti1- 4 NO. 406, nOta L

zy Seipid Sighele: La fola delinquente e 8etta delinquenté; finele operii.

13

La noi, ca t i in Franta, nu se poate face decat aplicarea circumstantelor atenuante. juratii insa de ordinar achita, ceiaee probeaza, dupd cum cu drept cuvant observa d. Vidal, ca legiuitorul a facut ran ca nu a prevazut aceasta materie1). 1279. In aceste cazuri avem participare colectivd la comiterea uneia sau mai multor infractiuni, insa nu avem cornplicitate propriu zisa. Deasemenea nu sunt complici in Intelesul legal al cuvantului, aceia care impreuna sävarsesc materialmente fapta ; acestia

sunt, dupa cum am spus, coautori, cofaptuitori sau codelinquenti, i regulele pe care avem sa le expunem nu se aplica lor.

Asupra acestor puncte nu exista nici o Indoiala. 1280. Dar care sunt adeväratii complici ? In ce fapte consta complicitatea ? Ad incep dificultatile pentru legiuitor i chiar uneori pentru interpret. $i chestiunea importa, fiindca e o chestiune de drept, supusa censurei Curtii de casatiune 2). Dupa legea noastra, autor este numai acela care savarseste material infractiunea, adicd acela care realizeaza circumstantele intrand in definitiunea legala a infractiunei, iar cornplice este acela care ajuta in vre-un mod oarecare pe autor la comiterea infractiunei, fara sa o comita insa e13). De exemplu, cel care pune scara este complice, pe cand cel care fura e autor ; individul care bate pe altul este deasemenea autor, acela 'Msã care impedeca pe victim& sa fuga, sau pe alta persoana sa-i dea ajutor, este considerata cornplice 4). Mai este autor i acel care se serva de un neresponsabil ca de un instrument, de exemplu da un pumnal epilepticului sa ucidd pe cineva 5).

Spre a sti cine este autor, se pune Intrebarea cine a 9 Vidal: Cours No. 40, p. 553, ed. 3-a §i p. 575, ed, IV-a.

2) In Franta jurisprudenta constantd. Vezi Garpon: Art. 59-60, No, 461.

3) Aceasta e teoria clasicd italiand, sustinntd dp Carmignani: (Teoria clear lpggi, T. II, p. 365 $i grin.); Carrara: Stucli sul coup.to e sulla cornplicità, § 186 $i 187, $i Programma § 427 $i 428; Nico4ni: Questioni di

diritto, B. 623; ea a fost sustinutd in, Germania de Ziemer: Lehrbuch, § 109), $t dg Liszt: Lphrbuch, § 50, No. I; in Franta d Bertaalcl: Lect. XXII, p. 409, ed. 1859 si 482, ed. 1872. 4) Vidal: Cours, No. 420.

5) De Liszt: Lehrbuch, § 50, No H.

14

furat, eine i omorit, cine a bAtut, infine eine a facut cutare infractiune? Pentru a sti cine e complice, vom intrebd cine a ajutat or a inlesnit furtul, omorul, -bataia or infractiunea?') 1281. Legiuitorul merge pand acolo cu principiul cd mimai executdtorul, autorul material al infractiunei, este autor, iar ceilalti sunt complici, incAt considerd ea find complici chiar pe agentii provocatori, pe instigatori, care in realitate sunt autorii morali ai infractiunei 2). Prin urmare, dupd legiuitorul, nostru, acei care executd direct infractiunea sunt autori, acei care se asociazAl indirect inspirAnd ideia, preparand inainte mijloacele, ajutAnd executarea in momentul comiterii sau ascunzAnd in urrnä lucrurile provenind din infractiune, sunt complici. Dupd d. Vidal, complici sunt aceia, care au participat cu bund stiinta la infractiune prin acte, care nu constituesc exe-

cutarea materiald a infractiunei, dar cdrora o adeziune la infractiune le este imputabila3). 1282. Stiintific vorbind insd participarea este de cloud feluri,

principald sau coreitate, i secundard sau complicitate. Cea principald poate sa fie materielA, sau morald, sä consiste in conlucrare in executarea impreund a actului material, or In determinarea prin indemnare a vointei delictoase, Cea secundard poate sd consiste si ea inteun act material, poate insd sd consiste i in un act moral, in intarirea vointei de a comite in infractiuni, odd dacci naste vointa este o coreitate, iar nu o complicitate, neputAnd fi vorba in acest caz de o participare secundard 4).

Rezultd de acl cd nu se poate concepe o complicitate posterioard comiterii infractiunei, afard dacd inainte chiar de comitere s'a fAgaduit ajutor, cad aceasta a fost un indemn de comitere de infractiuni. Ascunderea lucrului dupd comiterea infractiunei, poate totusi constitui o infractiune de sine stätAtoare 5).

I) Vezi Garpon: Op. cit. art. 59-60, No. 18 i autorii citai, iar pentru jurisprudentA art. 458 si urm. 2) Dupd conceptiunea Codicelui nostru penal provocatiunea (Anstiftung) nu trebue sA fie consideratA ca o cauzA independentA (de sine stAtAtoare) fath cu rezultatul produs, or ca o actiune primard intelectualA, ci a o participare la actul altuie. De Liszt: Lehrbuch, § 29. .1 8) Vidal: Cours, No. 401. 4) Confr. In acest sens. Majno: Commento, Art. 64, Iir. 330. a) Majno: ibidem.

15

1283. SA lasAm pe autori la o parte, cad lor se plica pedepsele i regulele prevazute in codicele penal; sA vorbim despre dispozitiunile aplicabile la complici. Pentru ca sA existe

complicitate se cer patru conditiuni, din care va rezultA definitiunea ce se (la complicitAtii.

1284. a) Trebue sA fie vorba de a infractiune cad pedeapsa care se a complicelui e o pedeapsa de imprumut, cum vom arAtA 9.

De ad rezulta cA nu poate sä existe complicitate de sinucidere, pentrucA sinuciderea nu este pedepsita de legea noastra 8).

Solutiunea e sigurd i chiar logica, este ea InsA rationala? Noi ne indoim. Se intelege usor pentru ce nu se pedepseste sinucisul ; Se poate zice cA acel care se sinucide este intr'un moment de intunecime a mintii; i afarA de aceasta el nu se poate aparA. Insa. ad adevAratul faptuitor este asa numitul complice ; prin urmare vorbind de lege ferenda, suntem in contra acestei dispozitiuni.

Ce vom zice insA de nepedepsirea sinuciderii? Este ea rationala? Si pe ce motiv se intemeiaza nepedepsirea sinuciderii care aduce ca o consecintA nepedepsirea complicitAtii de sinucidere? Vom tratA aceastA cestiune 'in Proc. pen., cand vorn vorbi de stingerea actiunei publice prin moartea inculpatului. 1285. DacA insa complicele de sinucidere nu se pedepseste,

coautorul unei sinucideri nu scapa de pedeapsa, fiindcA relativ la dânsul fapta constitue nu o sinucidere, ci un omor ; doctrina jurisprudenta sant unite asupra acestui punct 8). 1286. ObservAm cA tot ce se cere este existenta unui autor 9 In Sect. V a acestui capitol, Nr. 1345 si urm. 2) In acest sens Cas. fr., 27 Apr. 1815, S. I, 317. Blanche: Etudes II. Nr. 405. (Afacerea Catrina Lhuillier, care ajutase pe sotul säti sA se sinucia andu-i mijloacele. Vezi Molinier: Cours II, 219. In acelas sens doctrina.

Vezi Garpon, art. 59-60. Nr. 88 si autorii citati de ansui, si art. 295, Nr. 227.

8) Blanche: Etudes, II. Nr. 46; Molinier Vidal: II, p. 219, care aratä legislatiunea comparatà. Garçon: Opi cit. Art. 59-60. Nr. 88. Normand: Trait& Nr. 700; Cas. fr. 2 Aug. 1816, 16 1Nov. '1827, 23 Iunie 1838, concluziuni conforme Proc. gen. Dupin.

16

principal or a infractiunei ; este inklferent dacd autorul principal scapa de pedeapsd fiindca a mutit 1), a fugit 2), e ne cunoscut 8), OP nu este urmarit, dest e cunoscut 4). 1287. Quid tn caz de achitape? Depinde de cauza achitarii, dacd ea este reald, de exernplu legitima aparare, or neexistenta faptei, 6) ea profitd i complicilor. Dacd din contra achitarea provine din came personale, de ex. nebunia or delatiunea (art. 116 si 122 C. p.), ea nu profit& complicelui 9. 1288. Cestiunea insd dacd in caz de furt dela parinti, copii or soti, poate existã complicitate, este controversatd in Firanta si la noi. Vont reveni maL tarziu asupra acestei controverse 7).

1289. Este insd afard din orice indoiald cd dacd sunt si coautori strdini, ei se pedepsesc, i in acest caz se pedepsesc si complicii8). Deasemenea In Franta se admite ca, chiar dacd nu ar interveni coautori straini, tairmitorii nu scapd de pedeapsd, flinded fupta lor, dupd cum vom ardt&, constitue nu o complicitate, ci o infractiune de sine stätaloare, independent& de in')Garcodz,loc. cit. Nr. 1011, aratancl,si jurisprudenta francezia =forma. 2) Garcon: loc. cit. Nr. 102, asAtand i jprisprudenta franceaconforma.

3) Garcon: loc. cit. Nr. 103. Numeroase deciziuni in acelas sens, cu atat mai, mult la tainuire. Cas. II, 335, din 24 Mai 1895. B. 823; Cas. II, 862 din 22 April. 1908. B. 698. 4) Garcon: loc. cit. No. 100 si 105, care citeaza autori i jurispru-

dente, franceza constanta. Ia noi Cas. II, 906 din 30 Aug. 190a. B. 724. Cu Mat mai mult au e necesar ca sa fie umarit, judecat i pedepsit autorul principal, in caz de taingire. Cas. II, 199 din 20 Apr. 1890. B. 539.

5) Intrucat delictul imputat autorului principal nu are flinta, e inutil a discuta existenta complicitatii in acea afacere. Cas. II, 122, din 1 Mart. 1897. B. 372; Gonfr. Cas. II, 772 din 18 Sept,. 1900. 8. 1082.

°) Vezi in Garcon: Art. 59-60. Nr. 114, doctrina, iar jurisprudenta la Nr. 115, i urm:. In materie criminala verdictul nefiind motivat, nu

poate fi, contradictiune daca se achita autorul principal si se condamnä complicele. Garcon: ibid. Nr. 118, iar la noi. Cas. II, 188 din 25 Mai 1879. B. 453.

7) Vezi No. 1396 si urm. 8) Cas. fr. Sect. Un. 25 Mart. 1845. Concluz. conf. Proc. gen. Dupin. Pal. 45 II, 407. In acelas sens. Blanche: Etudes II, No. 57 si urm. Molinier: Cours II, p. 221. La noi, Gas. II, 1906 din 22 Innie 1909. B. 828, (o- persoana indemnase pe sotie sa fare banil dela' barbat; ea luase banii i i-a cheltuit. In acelas sens C. Georgescu: Revista critica an. I (1911). NO. 8 -; p. 500 i urm.

17

fractiunea principala 1). Jurisprudenta noastrd este insä in sens contrariu, dupd cum vom ardtà mai tarziu 2). *1290. Tot ca o [consecintd a acestei prime conditiuni,

nu poate sd existe complicitate In caz de amnistie, fiindca amnistia nu numai cd apara de pedeapsa, dar chiar face sti se considere fapta ca neexistentä8). *1291. In Belgia nu poate sd existe complicitate decát la infractiunile prevazute de codicele penal, incat despre cele prevazute de legile speciale, complicitatea nu existd decat cAnd este anume prevdzuta prin legea speciald4). Din contra in Franta delictele contraventionale din legile speciale sunt considerate ca delicte corectionale, i prin urmare susceptibile de complicitate ). Vom reveni mai la urnad asupra acestei cestiuni. (N-rele 1304 si 1305). * 1292. Tot din cauza cd nu poate sd fie complicitate de-

cat la o infractiune, s'a dedus cd acela care indeamna pe niste persoane ca sd dea märturie falsd de filiatiunea sa, nu poate fi considerat complice, fiindca art. 290 C. p., este relativ

numai la cei ce dau mdrturii in jusqie6). Solutiunea este de sigur logica, insd in asemenea caz dacä martorul nu poate fi pedepsit conf. art. 290 C. p., trebuiâ pedepsit ca vinov at de fals in acte publice, iar agentul provocator, pe baza art 47 C. p.7).

* 1293. Vom merge Insä mai departe, i vom zice cd in cazul cand autorul principal este un nebun, i prin urmare fapta lui nu constitue infractiune, complicele sau va scapa de pedeapsa ? Aceasta concluziune, logica de altmintrelea, a tost 1) Molinier: Cours II, 21. Conf. Vidal In Molinier, la Mc. cit. In acelas sens D. Alexandresco. C. Jud. 1901, Nr. 14 si C. Bucuresti, I. 939, 1906. "

2) Vezi Nr. 1430. In acest sens Trib. Iai, I, 1098 din 30 Nov. 1901;: C. Jud. 1901, Nr. 14; Curtea Iai, I, 1208 din 27 Oct. 1904 C. Jud. 1904.. Nr. 84; Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906. Nr. 82 (casare farA trimitere). 3) Garpon: Op. cit. art. 59-60 Nr. 96. Doctrina i jurisprudenta in, acest sens. 4) Tiry: Cours, No. 253.* 5) Garpon: Op. cit. N-rile 194 si urm:. jurisprudenta francezA. Bine

inteles afarA de o dispozitiune contrarie a legii Ibidem Nr. 203 si urm, 5) Trib. Ilfov, I, Nr. 1170 din 7 Sept. 1904; C. jud., 1905, Nr. 75. 7) In acest sens d. Stelian Popesca In nota asupra sentintei trib, Ilfov, 1170 din 1904. 50(95

2

18

admisä de tribunalul suprem al Irnperiului german; d, L. Majno numeste eroare stranie (errore singulare), aceasta interpretare

a legii si negresit ca are dreptate '). Dacd insa dreptul penal se reduce numai la stiinta logicei si a silogismelor, mdrturisirn cd, dupd principiile complicitatii, trebue sd admitem cu tribu-

nalul Imperiului german, cd nu poate fi vorba de complicitate acolo unde lipseste infractiunea autorului principal, executator material al faptei. 1294. b) Infractiunea trebue sã constitue o crimä sau delict. In materie de contraventiune nu exista. complicitate 2), afard de o dispozitiune contrarie a legii ; s'a dat pentru aceasta doud motive :

Contraventiunile se pedepsesc usor chiar in persoana autorilor, pedeapsa complicilor find mai mica poate fi suI .

primatd ;

2. La complicitate trebue intentiune, dupd cum vom ardtã indatd, la contraventiuni insd, in general nu existä intentiune. 1295. Aceste doud motive sunt insuficiente. Mai intai observam ca. s'ar puted da in caz de complicitate la contraventiune minimum pedepsii de simpld politie, iar in ceiace priveste

cel de al doilea motiv, se poate zice ca nu toate contraventiunile sunt lipsite de intentiune3).

Mai observam ca legea se exprima nu; in art. 47 vorbeste in general de infractiani, incat pare ca ar vol sä vorbeascd si de contraventiuni ; in articole urmätoare insa se vede intentiunea sa, cdci vorbeste nurnai de crime si delicte. *1296. D-1 de Liszt spune ca. ajutorul la contraventiuni nu se pedepseste, fiindcä ajutorul e un sprijin intentionat 4). Aceasta

este exact, nu vedem insa peatru ce nu s'ar puted da un sprijin intentional in materii de contraventiuni. De exemplu: o persoand care comite infractiunea prevazutd de art. 385, ') L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 321.

2) Punct unanim adrnis atat in doctrina cat si in juriprudenta; vezi Garpon: Cod. pén., art. 59-60, N-le 211 i urm. La noi Cas. II, 476 din 4 Dec. 1881, B. 952, (relativ la contrabanda de tutun). 3) Thiry: Cours Nr. 253, admite primul motiv, critica insa pe cel de al douilea. In acelas sens Laborde: Cours, No. 617 i Blanche: Etudes II, Nr. 69 si jurisp. Cas. fr. 4) De Liszt: Lehrbuch, § 51, ed. 1905.

19

al. 6, aruncánd inaintea locuintei lucruri de naturd a vatarná prin

caderea sau putoarea lor sanatatea, poate prea bine s& fie ajutatd de o altd persoand, care cautd sd indeparteze pe agentul politienesc ce ar fi putut sä impedece aceastd contraventiune. Prin urmare, de lege ferenda ar trebui pedepsita si, cornplicitatea de contraventiuni 9, desigur insä cd ea nu e pedep-

sitd, caci art. 47 si urm., cd aproape intreaga Carte I, a Cqd, pen. vorbeste numai de crime si delicte. 1297. Cu atat mai mult de legea ferenda ar trebui pedepsitä provocarea la contraventiuni când produce efect, fiindcd, dupd cum am mai spus, agentul provocdtor este in .realitate up

coautor, si, dacd nu poate existã complicitate de contraventiune, poate insd sd existe coautori de contraventiuni. Aceasta insd sub punctul de vedere al ratiunei, cdci juridic vorbind, dupd dreptul penal pozitiv, credem cd nici chiar provocarea la contraventiune nu se pedepscste, fiindcd art. 47 desi intrebuinteazd odatd cuvantul general de infractiune, aratd in urmd de doud ori la ce fel de infractiuni se referd, vorbind de crime 0 delicte. Art. 50, al. 3, 53 si. 56, deasemenea se re7 ferd la crime si delicte, iar art. 49 vorbind de pedegpsa, nn prevede dent inchisoarea corectionald si criminald2). 1298, c) Se cere ca ajutorul sd fie dat cu intentivne i art. 47, 50, 52 si 53 Cod. pen., nu lasa nici o indoiala in a ceastä privinta3). Nu poate sd fie complicitate din partea atceluia care ajutd fdrä sa stie actiunea culpabild a infractorului. Iv dacd autorul trece peste marginile actiunei culpabile care erau cunoscute complicelui, acesta Inceteazä sä fie complice pentru rgst4). 9 D-1 Sc. Sighele da ca exemplu pe un stapan care porunceste vizitiului se mane repede in mijlocul unei multimi ; aci stäpanul e omplicele vizitiului pentru contraventlunea ae a fi manat prea repede Sc. Sighele: Complicit. p. 159 si 161. In art. 60 C. p. italian, cel care da ordinul, avand autoritate, spre a se comite o contraventiune, se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul contraventiunei. Aci ins4 cu drept cuvant observa d. Sighele, nu e stabilita complicitate la contra, ventiune, ci coresponsabilitate, (op. cit., p. 164). 2) Majno: Commento, art. 63 C. p., N-le 307 si 309, spune, ca in Cod. italian ca (si in Cod. penal al Sardiniei, art. 690), poate exista cornplicitate la certe contraventiuni ; legiuitorul italian intrebuinteaza in art. 61 si 62 C. p., expresiunea reato (infractiune), iar nu delitto. 9 Vezi in acest sens, doctrina si juriprudenta franceza, Garponi Art. 59-60 N-le 345 si 349. Adauga Haus: Principes I, Nr. 496, nota 12. 4) Berner: Lehrbuch. § 110, Nr. 5.

20

De aceasta conditiune vorbeste i Menochiu in veacul al XVI-lea : Se cere intentiunea zice dansul neexistand, nu se va pedepsi. In indoiald se va presupune cä acela care a dat o armä a dat-o färd intentiune" 9. De exemplu un servitor care ar (là informatiunea unui hot despre apartamentul stdpAnului sdu, crezdnd cä hotul vrea sä ia cu chide acel apartament, nu poate sd fie socotit ca un complice 2). Deasemeni, in un exemplu pe care deja 1-am citat, dat de jurisprudenta francezd, nu poate sä fie complice individul care cu stirea justitiei, pentru a usurd arestarea hotilor, primeste lucrurile furate 8). 1299. i intentiunea trebue sa fie judiciar constatatd prin hotarirea judecatoreasca ; altfel ea este casabila ; jurisprudenta

e constanta in Franta asupra acestui punct1). 1300. De ad rezultd cä nu existd complicitate nu numai la contraventiuni, dar i la orice altä infractiune neintentionata, cum ar fi omorul sau loviturile färA vointä, bancrutd simpla, etc6). Se poate ce e drept pedepsl un ajutor neintentionat la comiterea unei infractiuni intentionate, de exemplu vanzarea otrdvei de catre farmacist, i oricare alte fapte de aceastä natura, insä ele nu se pedepsesc in acest caz ca faptele de cornplicitate, ci ca infractiuni de sine stätatoare 8). Cu alte cuvinte, in aceste cazuri, fapta nu se pedepseste conform regulelor Cod. pen., relative la complicitate, ci conform legilor speciale, care prevad pedepsirea acelei fapte, independent de orice intentiune.

*1301. D. A. Laborde este de parere ca poate sä existe complicitate chiar la infractiunile neintentionate. Dansul spune

in Cod. pen. existd aproape 28 de delicte neintentionale,

ci

s'ar restrange arbitrar dispozitiunile legii relativ la complicitate, 1) Menochius: Op. cit., Cas. 349, N-le 6 si 16; in acelasi sens cA se cere intentiune la ajutorul complicelui; Carpzov: Ques. LXXXVII, Nr. 16. chiar la Romani, 53, § 2. Dig., 50, 16. 2) Garpon: Ibidem, No. 350 8) Cas. fr. 11 Brum. an. XIV; Garpon: Ibid. Nr. 359. La noi Cas. II, 170 din 18 Mart. 1892, B. 277. 4) Vezi Garpon asupra art. 59-60, N-le 541 si urmAtoarele. Cu-

vintele cu cunostinfd or cu bund Viinfd nu sunt sacramentale, Ibid. p. 545. 9 Contra Sethi: Dell'imputabilità, Torino ; Fratelli Bocca: 1892, p. 122. 9 Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 255.

21

dacä nu s'ar aplica teoria complicitatii la infractiunile neintentionate 1).

Ca poate sa existe culpabilitate, si chiar intentiune in ajutorul ce se da la comiterea unei fapte neintentionatg, aceasta

ni se pare incontestabil. Exemplu, un doctor prescrie si da un medicament care contine sPielemente toxice in o mica doza, le prescrie insd din greseald intr'o mare doza, farmacistul care stie cdrui bolnav va fi administrat acel medicament si care desi cunoaste gresala medicului, voind sã omoare pe bolnav, da acea mare dozä elementelor toxice ale medicamentului, si pricinueste astfel moartea bolnavului. In acest caz avem ajutare

intentionata a unui omor prin imprudenta, insä aici nu poate fi vorba de complicitate de omor prin imprudenta, ci de adevdrat omor intentionat. In realitate farmacistul e culpabil de omor, el este autorul uciderii voluntare, iar medicul numai un infractor imprudent 2).

Se mai poate da ca exemplu, o persoand care stiind pe alta cä se joacd cu pusca descArcatd, o incarcä si. stapanul pustii crezAnd-o neincArcatA, omoard pe o persoand cu care void sd. glumeasca. Sau stiind cd douA persoane fac exercitii

de fioretä, nu numai ca släbeste nasturul din capul fioretei (fleuret mouchete), dar chiar il otraveste si pro voacd astfel moartea rdnitului.

Ad desigur cä exista ajutor la un omor neintentionat, insä nu existä complicitate, in sensul legiuitorului, deoarece complicele e un coparticipant care ia parte secundard la comiterea infractiunii voitd de autorul principal, e o comunitate de vointä, pe cãnd in cazurile noastre departe ca pretinsul complice sä fie participant secundar al faptei sdvarsite de altul, este un autor principal al altei fapte, iar pretinsul autor nu e decat un auxiliar inconstient al infractiunei altuia, un adevdrat instrument. Ad e mai mull conexitate intre o infractiune intentionata si alta neintentionata. La aceastä coparticipare nu s'a gandit legiuitorul in materia complicitatii; relativ la ea se vor aplica. 1) A. Laborde: Cours, Nr. 617 si ed. 2-a, Nr. 538; In acelasi sens Garpon: Code penal., Art. 59-60, No. 366; Confr. Blanche: Etudes, II No. 70.

2) In acest sens de Liszt: Lehrbuch. § 51, II, No. 2; Garvon: Code penal Art. 59 si 60, Nr. 354.

22

regulele dreptului comun, infractorul intentionat se va pedepsl ca autor al faptei voite, iar cel neintentionat ca autor al faptei comise prin imprudentd. Si este just ca primul sä fie pedepsit ca autor ui faptei voite, cdci dacd o persoand &pa ce a pre-

parat o substanta exploziva, o asean astfel ca ea sä producd efect delictos prin forta elementelor naturei or prin lovirea prin inatentiune cu piciorul, desigur cd acea persoand va rdspunde de infractiune. Ipotezele noastre sunt insd absolut identice cu aceasta. Daca s'ar admite teoria pe care o combatem, complicele ar trebui pedepsit cu mult mai aspru decdt autorul principal, caci el ar comite infractiunea cu intentiune, iar autorul fard intentiune, ceeace ar fi contra tutulor principiilor in materie de complicitate. Ne mirdm cd autorul francez nu s'a gandit la aceastd consecintä, care aratä netemeinicia pärerii sale. *1302. In realitate insd gresala d-lui Laborde, cdci merità sä fie calificatä gresald aceastä stranie parere, provine din cauza ca dánsul confundä pe coautori cu complici. Evident ca pot fi coautori la infractiunile neintentionate exemplele sunt foarte numeroase 1). Mai multi excursionisti

pe un munte, care cercând sa miste o piatra mare, o prevalesc i provoaca moartea unei persoane; sau mai multi lucrätori care, doboránd o grinda de pe o casa, lovesc or omoard din gresala pe un trecator pe care nu-1 vdzuserd in momentul aruncarii bdrnei 2).

Dar in aceste cazuri, avem coautori, iar nu complici, 1) Majno: Commento, Art. 63, Nr. 309, pretinde cA la delictele neintentionate (culpoase cum le numeste dAnsul), nu poate fi nici coreitate,

nici complicitate. Ni se pare a dAnsul merge prea cleparte; coreitate poate existA. Dânsul spune dealtmintrelea cA in Cod. pen. it. care intrebuinteaza formula reato (infractiunel, iar nu delict, poate fi coreitate si complicitate chiar la contraventiuni ca si in art. 690, C. p. al Sardiniei, insd numai relativ la certe contraventiuni. Ibidern: art. 63, No. 309. 2) Carrara dA un exemplu mai subtil i complicat: Un bucMar gAseste o hArtie cu arsenicl desi crede cA e sare, Irish' din prudentA nu intrebuinteaza ceeace a gAsit. Un tertiu razand de scrupulele bucAtarului, 11 face sA intrebuinteze arsenicul, i sä comitA omor. Ambii sunt culpabili de omor prin imprudenta, insA nu poate sa fie vorba de complicitate. De asemeni dacA stApAnul a indemnat pe vizitiu sA meargd mai repede si s'a comis o lovi turA salt omor poate sA existe coautori de omor prin imprudentA nu insä complicitate. Confr. Sc. Sighele: ComplicitA p. 159 161.

23

a cdror pedeapsd va fi cea prescrisä de lege, iar nu pedeap§a mic§oratä data de lege In caz de complicitate. D. Laborde citeazd ca exemplu de complicitate neintentionatd fapta unui stapan care ordoand vizitiului sail sd mane chii mai repede intr'o stradd frecuentata 1), §i spune cã in asemenea caz std.panul va fi vinovat de complicitate, dacd rezóltd o ränire sau un omor involuntar 2). Noi credem cd, in asemenea caz sta.panul, or poate sä fie considerat ca un coautor intelectual al infractiunei neintentionate, sau va fi considerat ca strein infractiunei, in nici un caz Insä nu poate fi socotit un complice al omorului sau loviturei prin inprudenta. D-nul de Liszt considera fapta ca o infractiune mediata. 3). *1303. Addogam Infine cd, dacd s'ar admite ideia pe care o combatem, In caz de bancruta simpla toate persoanele care inlpreund cu comerciantul au produs ruina lui facand!petreceri impreund cu dansul cand §tiiau cd se ruineazd, trebue sã fie socotite culpabile de complicitate la bancrutd simpla §i pedepsite ca atare ! Deaceea noi mentinem principiul cd, nu poate sti existe complicitate la infractiunile neintentionate, ca.ci in acest caz participatorul secundar ar fi mai culpabil decal cel principal, care este lipsit de intentiune lucru contrar principiilor complicitatii.

*1304. Cu mult mai delicata e ce-tiunea daca poate sd existe complicitate la contraventiunile prevazute prin legile 9 Acest exemplu e citat si de A. Setti: Dell'imputabilitd, Part II, Cap. II, § 9, ca sd sustind cd poate sà existe complicitate la infractiunile neintentionate. Vezi si alti autori in acelasi sens citati de dansul p. 123, nota 1,

iar la noi acest exemplu Al. D. Opresca, care deasemeni admite o cornplicitate sui generis a infractiunilor neintentionate. Revista judiciard an II, 1906, No. 9, (15), P. 123. 2) Laborde: Cours Nr. 627, si ed. 2-a, Nr. 548; D. Normand: Cours,

Nr. 691, crede deasemenea cd poate sd existe complicitate la infractiunile neintentionate. E destul zice dansul de a presupune cd, acela care a dat instrumentul infractiunii, sd fie de villa" cd n'a prevazut

si impedicat uzul imprudent care ar fi fâcut cu el. S'a citat exemplul unui inchirietor de cai care, incredintand un animal prea vioi unui individ pe care il stid incapabil de a-1 stapani, se face astfel complice al omorului sau ränirilor involuntare pricinuite prin gresala sa". Ni se pare citudatã aceasta complicitate la cloud persoane, care nici una nici alta n'au voit infractiunea! Poate sä fie amândoud culpabile pentru omorul prin imprudentd; si aceasta Inca' e contestabil. Dar complici! 3) De Liszt: Lehrbuch, § 52.

24

speciale si conclamnate cu pedepse corectionale, la care nu se cere de lege intentiune 1). Astdzi in Franta teoria delictelor contraventionale e pardsita. si se admite cd orice faptd pedepsitd cu pedepse corecOonale, fie ea prevazutd de Cod. penal, fie de legile speciale, este un delict corectional supus regulelor generale ale Codicelui

penal. Prin urmare, in Franta, actualmente jurisprudenta admite cä teoria complicitdtii se aplica si la contraventiunile prevazute prin legile speciale si pedepsite ca delicte. Deciziunile mai vechi ale jurisprudentii franceze, dupã cum zice d. Garcon,

se pot astdzi omite, ca ne mai având importanta2). Parerea noastrã este ca principiul pe care 1-am pus se aplica si aici, cu alte cuvinte cd nu poate existd complicitate la delictele fard intentiune, fie din Codicele penal, fie din legile speciale. Ce e drept ca in Franta, dupa ce cestiunea s'a discutat, astäzi jurisprudenta este contra parerii noastre 3). Insa e firesc ca jurisprudenta francezd sd ajungd la aceastd solutiune fiindcd,

dupd cum am vazut, ea confundd pe coautori cu complicii. Astfel in Franta Ch. Adolphe si F. Hélie dau ca exemplu de complicitate de infractiuni neintentionate, pe stapanul care ordond vizitiului sdu sd mearga repede, pricinueste ränirea unui om, sau pe un copil care cu ajutorul tatälui sau trage cu pusca si omoard sau loveste din imprudenta pe o persoand 4).

Insd in aceste cazuri, o repetam, nu e vorba de complici, ci de coautori, si numai din cauza acestei confuziuni, jurisprudenta, si unii autori francezi admit ca s'ar puted sd existe complicitate la infractiuni neintentionate. *1305. D-nii Garcon si Vidal sunt de parere cd, acela care imprumutd o pusca pentru vánatoare, este complice de delictul de vdnat comis, desi n'a stiut cd vánatorul va comite un delict

cu pusca, caci ar fi nerational sa cerem complicelui mai mult 1) Vezi discutiunea in Blanche, care distinge intre contraventiunile

care nu diferA de cele ordinare deck prin quotitatea pedepsii, si acele care au natura mixtA de delict si de contraventiune. Blanche: Etudes, II, Nr. 70. Vezi si cele spune de noi la Nr. 1291. 3) Vezi aceastA jurisprudentA Garcon, Art. 59 60, N-le 220 si urm., Confr. N-le 194 si urm. 8) Cas. fr. 8 Sept. 1831, S. P. chr; 17 Sept. 1887, Bul. crim. 392 ; 22 Sept. 1895, Pand. fr. 96, I, 438. Vezi juris. fr. C. Cas. fr. Molinier: Cours II, 228 si 230. 4) Ch. Adolphe §i F. He'lie: Theorie, N-le 1425 si 1426.

25

deck autorului, (intentiunea) '). Raspunsul nostru e Ins& usor ; nu cerem complicelui ceeace nu cerem autorului, el spunem Ca, neexistand intentiune cineva poate fi autor or coautor, dar nu complice. Ne mirAm ca cei doi autori francezi nu vAd cat de falsA

este teoria lor. Daca se pedepseste cel care vaneazä in timp oprit, chiar dacA n'a stiut cä vanatoarea e oprita, cauza este Ca dansul e un autor de infraqiune neintenfionald, §i cineva poate sä fie pedepsit ca autor chiar prin infractiuni neintentionate, cAci i se poate imputa negligenta. Dar pentru cel care a imprumutat pusca unui prieten, ca sa se considere ca e si el complice la

negligenta prietenului sau, este un non sens juridic, cAci cornplicitatea este legatura in intentiuni, si aici cum ar puted sã fie legate doud intentiuni ambele inexistente? In realitate in acest caz am avea o imprudenta mediatA, provenita din imprudenta altuia; imprumutAtorul pustei ar fi vinovat de imprudenta cd a confiat pusca unui imprudent ! Merge insA legiuitorul pand acolo cu pedepsirea imprudentii ?

Negresit ca nu. SA luam cazul unui stapan care are un vizitiu or un conducator de automobil imprudent ; acesta omoard un om ; fi-va oare stapanul responsabil penal, cd i-a dat vehiculul spre conducere ?

Evident cä nu; el raspunde numai civil conf. art. 1000 Cod. civ. Si, cand stapanul nu rAspunde penal de omorul unui om comis prin imprudenta servitorului sAu, pe care-1 poate supraveghia, va rAspunde de omorul unui epure, savarsit de

prietenul sal in timp oprit, fiindcA prietenul n'a stiut ziva exacta a deschiderii vanatului ? Imprudenta care omoard epuri

va fi atat de mare incat sa se comunice prin complicitate si la alte persoane, pe cand cea care rapune oameni scapA de orice raspundere cand este indirectA ? Dar sä mergem mai departe, spre a arata cat de absurda este aceastä teorie. Presupunern ca prietenul a comis delictul cu intentiune, 1) Garcon: Code penal annoté art. 59 si 60, N-le 364- 366; Vidal: Cours, Nr. 427. Vezi insa Garraud: Précis ed. XI (1912), Nr. 233, si OrMans: 28 Ian. 1896, S. 97, II, 180; D. 97, II, 3.

26

stiind ca vanatul e oprit, or cd a Impuscat cu vointa un om, va rdspunde oare imprumutatorul pustei ? Nu raspunde d. Garcon: Daca actul de complicitate consistd in a da arme, instrumente, sau orice alte rnijloace care servesc la actiurle, legea cere expres ca sä tie complicele ca servesc la infractiune. Nu e destul sä fi pu1u 1i sau sä fi stiut câ putea sera la comiterea infractiunilor" 1). Prin urmare, infractiunea grava in care exista intentiune, nu poate imprumuta prin complicitate imputabilitatea sa unui tertiu care a contribuit ca ea sd se comitä, deck dacd acest tertiu a voit acea infractiune, pe cand slaba i palida infractiune ne-

intentionata, care abid se sustine pe sine insäsi (Tarde propuned numai despagubiri civile), va fi in stare sä imprumute imputabilitatea sa unui tertiu chiar, care n'a voit ca infractiunea sä fie cornisa! Cu alte cuvinte infractiunea mai grava nu produce responsabilitate mediatä cleat in modul conditional, ca Sd fie cel putin legatura sufleteasca, dacd nu e cea materiald intre ea si tertiu, pe cand infractiunea neintentionata va produce responsabilitate mediata fara nici o conditiune de legatura, nici materiald, nici imateriald I

Nici o teorie sau explicare a pedepsirei infractiunilor neintentionate, nu va fi in stare sd explice pentru ce se pedepseste pretinsul complice in asemenea caz, care dacd e imprudent cd a dat arma unui imprudent, in orice caz nu e mai imprudent decdt acela care a dat-o in mäna unui ucigas or a unui alt infractor intentional. aceastä teorie va duce intre altele la rezultatul ciudat si odios ca, prietenul care a imprumutat arma, sã aibd interes sä sustind in justitie cä prietenul Mu a comis infractiunea cu vointa, de oarece in acest mod poate scapd de complicitatea infractiunei neintentionate. In orice caz, aceastã ciudatä teorie, care admite compli9 Garpon citeazA in acest sens doctrina francezA, Code penal, art. 59-60, Nr. 353; Confr. 374, unde spune formal, cA dAnd pusca, cel care a dat-o nu este complice pentru asasinatul comis cu ea, chiar dacd a dat-o ca sA vAneze in timp oprit. Prin urmare, dupA aceastA teorie, acel care dA pusca cu intentiune ca sA se comitd un delict (vAnatul in timp oprit) este mai bine tratat, cAci el scapA de orice pedeapsA, deck acela care a dat-o fait intentiune delictoasä!

27

citate fcird Oiinfd la infractiunile neintentionate, pe cand la cele intentionate, complicitatea nu poate fi deal cu stiintd, rästoarnd principiul cel mai de cdpetenie al teoriei complicitatii, deaceea noi o credem absolut inadmisibild 1). *1306. Carrara examineazd pe larg cele trei ipoteze posibile de participare la infractiune : 1) Concurs de actiune fard concurs de voint.d. Aceasta ipoteza o subdivide in patru cazuri, care, toate atrag nepedep-

sire : a) A crezut cd da ajutor la o fapta permisd, pe cand in realitate, din acest ajutor, un fäcator de rele, se foloseste sa violeze legea ; b) A voit sd ajute la o infractiune mai usoard, pe cand infractorul s'a servit de ajutor ca sd comitd o alta faptä mai graVä pe care nu o prevedeA complicele. De ex. complicele pandeste pentru furt si faptuitorul infractiunei co-

mite un viol or un omor. Ad e ajutor cu corpul dar nu cu sufietul; c) A lucrat cu intentiune indirectä si negativd, tocmai voind sd nu se comitä infractiunea ; d) Cu intentiune imperfectd, adicd, dupa cum zice Carrara, al 4-lea grad al dolului. 2) Concurs de vointd, fard concurs de actiune. Aceasta e instigarea prin mandat, comandd, constrangere, consiliu, socie-

tate, etc. In toate aceste cazuri va fi pedepsire, fiindat acel care da concurs de vointa e cauza chiar a infractiunei. 3) Concurs de vointd si de actiune. Aci se aplicd regulele generale ale corhplicitatii 2).

Aceastd analizd ni se pare exacta. 1307. d) In fine legea cere pentru existenta complicitatii ca

ea sa se indeplineasca in modurile ardtate inteansa. Legiuitorul nu a voit sä lase la aprecierea judecdtorului faptele cornplicitatii, ci a ardtat diferitele genuri de complicitate3). De ad rezultd pe de o parte, cd instructiunea e datoare sa nu se margineasca sä acuze pe un individ de complicitate, ci 1) *i sd lasam la o parte distinctiunile subtile, pe care le fac sustindtorii acestei teorii. Pretinsul complice scapd de rdspundere dacd a imprumutat pusca pentru exercitiu de tragere, nu scapd dacd a dat-o pentru vanat. Prin urmare, se tine in seamd de intentiunea complicelui nu insd relativ la cotniterea infractiunei, ci relativ la o faptd licitd, relativ la scopul nedelictos al persoanei cdreia s'a imprumutat pusca. Aceasta nu mai e stiintä, ci sunt subtiliati bizantine. 2) Carrara: Programma, P. G., I, § 431-484. 8) Vezi Garpon: Art. 59-60, Nr. 233, autorii in acest sens.

28

trebue sd i specifice in acelasi timp de ce gen de complicitate este el acuzat, iar pe de altd parte, cd la jurati, sub pedeapsd

de nulitate, presedintele Curtii va pune cestiunea nu dacd acuzatul e culpabil de complicitate, ci va explica anume de ce gen de complicitate ii acuzd, i prin ce fapte s'a comis complicitatea. Cu alte cuvinte presedintele Curtii cu jurati va pune juratilor o simplä cestiune de fapt1). El trebue sa adaoge 5i cuvintele, cu bund stiintd2). 1308. Tot din aceastd conditiune rezultä cd fapta complicitdtii nu poate sd existe la infractiunile de inactiune, pentru cd, dupd cum zice C. Cas. fr. trebue complicitate un act comis, iar nu omis or o abstentiune8).

1309. Cestiunea s'a pus altä data mai ales pentru asà numita complicitate negativä, prin nedenuntare. In vechiul drept se admiteà acest gen de complicitate. Barthol cerea pentru complicitate singura fapta a asistentii chiar ca martor la comiterea unei infractiuni. Bald, discipolul sdu, imputd lui Barthol cd prin interpretarea lui a facut sä piara 6000 oameni4).

Totusi complicitatea prin nedenuntare continua sd fie pedepsitd in vechiul drept francez pe baza principiului Qui peut et n'empêche, 'Ache (Loisel). Un exemplu renumit este al lui Fr. de Thou, flu! marelui istoric de Thou, care a fost ucis flindcd n'a denuntat complotul pe care II cunostea. Chiar Revolutiunea francezd pare cd aveâ aceleasi principie. Superioara Carmelitelor dela Compiègne, voind sa apere pe niste cAlu-

garite care dusese la po§ta niste scrisori adresate la persoane 1) In cas contrariu casare. Cos. II, 193 din 28 Apr. 1891, B. 360 ; 449 din 2 Oct. 1887. B. 797 ; Cas. II, 462 din 3 Sept. 1896. B. 1270; Cas. II, 80 din 22 Ian. 1902. B.87, (daca a spus numai uneltiri culpabile insuficient). Confr. insA Cas. II, 295 din 14 Mart. 1901. B. 539 care spune c e destul sa se constate elementele art. 47 C. p. fdrA a intrebuintA formula;

uneltiri culpabile. 2) Cas. crim. 459 din 4 Oct. 1867. B. 867; Confr. Cas. II, din 13 Mai 1872. Dreptul 72, No.47. DacA nu se constatA buna §tiintA e casare. Cas. II, 218 din 9 Mai 1894. B. 580.

9 Cas. fr. 30 Nov. 1810. S. P. Chr. Infractiunile de inactiune in anticitate erau cu mult mai numeroase. Astfel rabinii au calculat a in legea mosaicA erau 365 infractiuni de actiune i 248 de inactiune. 4) Vezi §i cele spuse in Cap. III, la infract. de inactiune. MoUnierVidal: Cours II, p. 247; Confr. Carpzonius care e de pArere contrarie. Qu. CXXXII, N-le 56 §i 57 gi. Part. I, Quaest XXII, 11 i 32.

29

departate, sub cuvant cä find platite erau datoare sa se supuna, presedintele Tribunalului revolutionar, i-a raspuns cu asprime

Taci din gura I datoria lor era sa previna natiunea 1).

Codicele penal fr. din 1810 pedepsea deasemeni in art. 103 si 107 nedeclararea crimelor relative la siguranta publica, insa aceasta dispozitiune a fost suprimata in 8 Martie 1832. *1310. In § 2 al Cod. de proc. penala lui Iosef II Imparatul Austriei, aplicabil i Romanilor din Austria, acel care

nu denunta pe marii facatori de rele, se pedepseste ca si ei in§i§i. afara daca sunt rude2).

Complicitatea negativa a existat si in vechiul nostru drept8).

131f. Astazi complicitatea negativa prin neimpedecarea infractiunei, or nedenuntare nu este admisa 4). Insa nu trebue confundata complicitatea negativa, cu actele

negative, de exemplu neinchiderea uii cu scop ca sa intre persoane cu care complicii din intru ereau intelesi ca sa fure5).

Afara de aceasta, chiar in Cod. penal actual poMe sa existe o quasi complicitate prin omisiune, cand e vorba de un functionar superior care a tolerat infractiuni. Art. 157 C. p.

Sectia IV. Diferitele cazuri de complicitate. 1312. Inca de mult autorii au distins trei cazuri de ajutor la comiterea unei infractiuni : anterior, concomitent sit posterior comiterii infractiunei : concursus antecedens, concursus concomitans i concursus subsequens6). *Aceasta diviziune o gasim la autori incepand din secolul

al XVI-lea pana In zilele noastre. Jacob Novel7), i Damhouder spune ca: Auxilium autem 1) H. Joly: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 90. 2) Allgemeine Kriminal Gerichtsordnung Obsteniasca giudecatoreasca rAnduialA de criminal. Lemberg. (Liov) 1789. 5) Cela ce va sti unde fac rAi, bani si de nu va spune judecAtorului: acela cu capul sa plAteascA" glava 87, zacon 12 din Indreptarea legii. 4) Garcon: Code penal Art. 59-60, Nr. 335 si urm.; Carrara: Programma P. G. § 464 si Grado nel forza. Opusc. I, § 303; Majno: Commento Art. 64, No. 333; Ch. Adolphe §i F. Mlle: Théorie I, No. 280. 5) Carrara: Grado I, § 297; Majno: Art. 64, Nr. 333. 6) H. Hillschner: System des Preussichen Strafrechtes I. Theil: Bonn. 1858 p. 299. 1) 1. Novelli: Tratactus criminalis. Venetiis 1575 p. 51, Nr. 90.

30

confertur in crimine fere tribus modis, ante factum, in facto7 post factum",). Menochiu deasemeni spune : Auxilium itaque delinquenti tribus temporibus prestari solet : primo ante delictum perpetatum, secundum in ipso actu perpetrandi delictum, tertio post delicturn commissum 2).

Blumbacher, unul din cei mai insemnati comentatori ai Carolinei (Ordonanta lui Carol V), vorbind de art. 177 spune cd ajutorul se (Id: vor, in, nah verfibter Missenthat 3).

Carmignani la randul sau distinge (p. 243) pe complice

pe care il numeste delinquente accessorio, in acel care da ajutor : avanti il delitto (§ 251), nel tempo del delitto (§ 267),

si dopo il delitto (§ 271)4). Aceastd diviziune find nu numai traditionald, dar si rationald o vom adopta si noi5), studiind in parte cele trei fe, luri de coMplicitate in trei paragrafe. § 1. Complicitatea anterioarà comiterii infractiunei.

La prima data aceasta complicitate pare imposibild, fiindca, dupd cum am ardtat, complicele este un auxiliar, si se pare cd nu se poate da ajutor la o faptä decdt numai atunci când ea se sdvarseste. Complice inainte de comiterea infrac1313.

tiunii se pare a fi un non sens juridic. Autorii insä cuprind in aceasta categorie pe aceia care indeamnd la comiterea unei infractiuni, si pe aceia care o prepard dand instructiuni sau mijloace pentru a se comite. 1) I. Damhouder: Enchiridion rerum criminalim. De coadjutoribus criminum CXXXIII, Nr. 4. Ajutorul insa se aduce in infractiuni cam in trei chipuri: inainte de faptuire, in faptuires dupa faptuire. 2) Menochius: Op. cit. II, 349, Nr. 2, P. 443 col. 1. Asa dar ajutorul se obisnueste a se da infractorului in trei timpuri: intAi inainte de perpetrarea infractiunii, al doilea in chiar faptul perpetrarii, si al treilea dupa ce infractiunea s'a comis Confr. Vogel in Comentarul sail asupra Carolinei. 1734 asupra art. 177, p. 285-287. Clasenius asupra aceluiasi articol p. 745, (ante delictum, in ipso delicto, post perpetratum delictum, 3) Blumbacher; Op. cit. art. 177, P. 364, Nr. 1. Care citeaza si pe Jul. Clarus V. § ult. quest 90. Nr. 1. 4) G. Carmignani; Elementi di diritto crirninale. Milano, 1882.

5) E adoptata si de autorii noi. Garcon: Code penal annote. Art. 59-60, Nr. 5.

31

Sa examinam dispoziOunile legii in aceasta privinta. 1314. a) 0 prima categorie de complici anteriori comi-

terii infractiunei, sunt aceia pe care legea Ii numeste agenti provocatori.

Art. 47 C, pen., modificat in 17 Febr. 1874 spune ca Sunt agenti provocatori aceia cari, prin daruri, promisiuni, amenintari, abuz de autoritate sau de putere, uneltiri culpabile, vor fi provocat la o infractiune, sau vor fi dat instructiuni spre a o comite *1315. Rdu face legea cä pune pe agentii provocatori in categoria complicilor, vorbind despre ei in titlul despre complicitate, fiindca agentii provocatori sunt in realitate autori, :

sau mai bine zis coautori intelectuali, cum rezulta din urmatoarea analiza. Cand se comite o infractiune mai grava, de exemplu, o crirna sau un delict, exista, dupa cum am spus doud elemente,

un element material si altul intentional. 0 persoand de ordinar ii propune mai intai sa cornitã o infractiune si in urma o comite ; avem in acest caz ambele elemente, cel moral sau intentional, si cel material sau fizic, intrunite in aceiasi persoand. Se poate insa ca o persoand sd nu voiascd sa comita ea insasi infractiunea, ci sä intrebuinteze o alta persoana ca un instrument pentru indeplinirea scopului sau. In acest caz este evident ca ambii indivizi sunt autori, unul numai moral, si altul fizic si moral in acelasi timp. Prin urmare, ceiace legea numeste agent provocator, nu e in realitate decal

un autor intelectual or moral al comiterii infractiunii. Aceasta

e atat de adevdrat, Inca Insäi legea noastra care

con-

sidera pe agentul provocator drept un complice, ii pedepseste totusi cu aceiasi pedeapsa ca pe autorul infractiunei, desi in regula generald complicele in legea noastra se pedepseste mai usor decat autorul.principal2). $i vom ardtà mai tarziu, cand vom vorbi de pedeapsa complicitatii, cd penalistii sunt de parere ca agentii provocatori sa fie pedepsiti cel 1) Confr. in acelasi sens: inviteitorii, art. 244, Cod. pen , si provocarea de cdtre clerici care a produs efect prevdzutd de art. 168 si 169 C. p.

2) Acelasi lucru 11 spune Carpzov sub imperiul Ordonantei Carolina, care deasemeni in art. 177 pedepsea mai usor pe cotnplice deck pe autor. Practica, Part. II, Quaest LXXXVII, N-le 11 i urm. Ce e drept cd aceastä reguld 0 aplica la toti complicii anteriori.

32

putin cu aceiasi pedeapsa ca autorii

fizici

ai comiterii in-

fractiunei.

Gresil dar sunt numiti complici asemenea indivizi, ei sunt

In realitate coautori, de oarece ei nu au ajutat, ci chiar sunt cauza eficienta a comiterfi infractiunii. Ei sunt complici lato sensu, sau mai bine zis in intelesul vulgar al acestui cuvant. Concursul agentuluizice T. Canonicoe sau cauza eficientet or ajutor la rezolutia criminala sau la executare. In primul caz agentul, fie moral, fie fizic, e un agent principal, in celalt e agent secundar sau complice" '). Aceasta e adevaratul principiu al teoriei complicitatii. Insa,

dupa cum adauga acelasi autor : Nu toti admit ca poate sa fie un agent principal la infractori un simplu agent moral. Unii ilustri scriitori sustin cä sunt agenti principali numai aceia care executa material infractiunea, i prin urmare nu punt agenti principali decat cei fizici" 2).

De aceasta parere, pe care noi nu o putem admite, este ilustrul Berner : Provocatiunea (instigatiunea)

zice dansul

nu constitue o coreitate (coautor) ci o complicitate, fiindca pentru coautor trebue o cauzalitate externa, care lipseste la instigator, de oarece instigatul e liber in actiunea se 3). Se adaoga ca trebue mai mare Mutate i cutezanta pentru a consuma actul, decat pentru hotarirea de a-1 comite, i deci exist& mai mare imputabilitate. Noi credem insa, Impreuna cu Rossi si Ortolan, cä agentii

morali trebuesc pusi pe aceiasi linie cu cei fizici, ca ei sunt codelicuenti, fiindca participarea morala, cand este cauza impulsiva nu poate fi socotita ca accesorie, ci e chiar mai culpabila 4).

Conceptiunea aceasta a legiuitorului nostru e inset i a legiuitorului german. Provocarea dupa conceptiunea dreptului nostru pozitiv zice d. Fr. de Liszt nu e faptuire intelectuala, ci o complicitate (dependenta) la fapta altuia. Ea nu poseda 1) T. Canonico: Del reato, p. 238, Art. 45 C. p. bavarez din 1813, considerA ca autori principali, (Urheber) intre altii pe aceia care vor fi determinat pe alti indivizi sA comitA sau sA consume infractiuni. 2) T. Canonico: ed. loco si p. 239, trad. ital., § 110, p. 157. 9) Berner: Lehrbuch, § 109, ed. 1879, si §84, ed. 1898, si Bertauld.Lect. XXII, p. 482-484 (ed. 1872) si 409, ed. 1859. 4) In acelasi sens 7'. Canonico: Loc. cit.

in sine motivul culpabilitätii sale, ci ia culpabilitatea din aceasta fapta strAind" 1).

revenim la textul legii. 1316. Legiuitorul prevede cloud genuri de provocatiuni : provocatiunea calificatd care se gase§te in redactiunea primitivä din 1864 a art. 47 C. pen., §i provocatiunea simpla introdusä prin legea modificatoare din 17 Febr. 1874. Urmdnd ordinea cronologica trebue sä vorbim mai intai de provocarea Sa

calificatd.

Art. 47 spune cd sunt agent.' provocatori aceia care au indemnat la comiterea unei infractiuni prin daruri, promisiuni, amenintdri, abuz de autoritate sau de putere, or in fine uneltiri culpabile. In aceste conditiuni existd o provocare Calificata ; sä le examinam pe fiecare in parte.

I. Provocarea calificath. 1317. Daruri sau promisiuni. Atat darurile cat §i promisiunile trebue sä fie anterioare infractiunei, cdci numai atunci pot fi socotite cd au provocat infractiunea. E insd evident cd se poate ca promisiunea sd se fan inainte, iar executarea in urma comiterii infractiunei ; aceasta nu impedecd aplicarea art. 47 C. p. care nu cere conditiunea ca executarea promisiunei sa se facd inainte. Ele pot fi fäcute chiar sub forma unei prinsori 2) sau asigurari 8). In aceastä privintd, dreptul actual difera de legislatiunile

noastre din veacul al XVII-lea, in timpul cdrora nu numai darul sau promisiunea ulterioard, dar chiar o simpla aprobare neremuneratorie atragea acea§i pedeapsa asupra capului celui. care aproba, ca i asupra autorului infractiunei. 1318. Ameninkirile nu pot sd fie socotite ca provocare deck dacd s'au sävar§it 1nainte de a se perpetra infractiunea 4).

Insa in privinta lor judecãtorii faptei au drept sä aprecieze intru cat amenintarile sunt cauza comiterii infractiunii, adick intru cat ele au exercitat o presiune asupra vointei autorului

infractiunei. In unele cazuri ele pot constitui chiar o con1) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 51. Nr. 3, ed. 1905. 2) Garpon: Op. cit. Art. 59-60. Nr. 245. 3) Ibidem: 246; idem jurispr. C. Cas. fr. 4) Atat de rar este, incát d. Garpcon declarA cä nu cunoa§te ho. Mitre in aceastà privinta in jurisprudenta francezd. Ibid: 250. 5u1f)5

3

34

strangere morala, care sa aiba de rezultat sa apere cu totul de pedeapsd pe autorul infractiunei, §i sa atraga toata pedeapsa pe autorul provocarii prin amenintare 1). Atunci insa nu mai suntem in materia complicitatii, adica a pedepsii imprumutate complicelui dela autorul executator al infractiunei ci in materia cauzelor de neculpabilitate pe care am studiat-o in Cap. II al acestei parti §i la care trimitem 2). 1319. Abuz de autoritate sau de putere. (Confr. art, 157 C. p.). Prin prima din aceste expresiuni legea se referd la autoritatea parintilor, profesorilor, duhovnicilor, etc., iar prin cea de a doua la abuzul de putere ce se exercita de un functionar superior asupra unui functionar inferior.

Este ad vorba de abuzul de autor(tate legal, sau de ori ce abuz de autoritate? Se aplica aceasta chiar la stapanii care dau ordin servitorilor? De*1 cestiunea e controversata, noi credem ca nu trebue a distinge, fiindea legea e generala 3).

Si, in afara de aceasta, noi credem ca o persoana, care are o autoritate de fapt asupra alteia, este tot atat de vinovatã and o indeamnd sä comitd infractiuni, pe cat este o persoand. care are o autoritate legala. Curtea noastra de casatiune s'a pronuntat in acelasi sens '). Inferiorul insd nu va scapa in general de raspundere 5). 1320. Uneltiri culpabile. Prin aceasta formula legea intelege orice fraudd sau in§dlaciune care ar aved de rezultat ca sd facd pe o persoand sa comitd o infractiune : Omnem calliditatem, fallaciam, machinationem ad circumveniendum, fallendum, decipiendum alterum adhibitam. De exemplu o persoana spune unui sot cd sotia sa este Confr. De Liszt: Lehrbuch § 51. Nr. I. 2) A. Prins: Science pénale. No. 561. 2) Cas. fr. 10 Nov. 1899, B. 312: In acelasi sens. Garraud: Précis, ed. Xi, Nr. 236, p. 430; Traité II, 663, ed. 2-a; Ch. Ad. i F. Hale, I. Nr. 284. Garpon: Code pen. Art. 59-60, Nr. 257, si Nr. 259, (pentru ordinul dat servitorilor sau lucrAtorilor). Si Nr. 261 pentru magnetizator; ia noi Al. D. Oprescu: Revista judiciarA, an,II (1906) Nr. 9 (15), p. 123. 4) Cas. rom. II, 802 din 3 Oct. 1900, B. 1215 si C. Jud. IX, 71, p. 566. Admitem chiar autoritatea moralA a unui preot asupra comunei. Deasemenea Cas. II, 263 din 7 Iunie 1888, B. 615, ordinul unui stapAn dat servitorului sAu ca sA comitA un delict silvic. Confr. Cas. II, 512 din 6 Oct. 1397, B. 1226; 115 din 14 Febr. 1890, B. 218. 5) A. Prins. Science pénale, No. 562. 1)

35

adultera si-1 face sà o omoare sau sä atenteze la viata ei. Sau spune cuiva cä un individ cautd sa-1 omoarel si, pentru ca sa evite acest lucru, persoana careia s'a spus minciuna, voeste

a preveni moartea sa ucigand pe acela care nici un moment nu gandise sa-i faca rau.

1321. Darea de instrucliunie Autorii se intreaba daca instructiunile trebue sa fie date cu intentiune de a se comite infractiunea, or este destul sä fi dat indicatiuni fara sa fi voit ca ele sà serveasca pentru comiterea infractiuhi? Cestiunea ni se pare Ca nu merita sa fie discutatd. Evident, credem noi, cä instructiunile trebue sd fie date cu intentiune, cu bund stiinta ca vor servi pentru comiterea infractiunii, i aceasta pentru doua motive. Mai intai pentru cä nu poate sa existe complicitate fard intentiune, si al doilea fiindca

insdsi legea cere ca instructiunile sa fie date spre a comite infractiunea, i e evident cd, darea unor indicatiuni fara inten-tiunea ca ele sa serveasca la comiterea unei infractiuni, nu pot sa fie considerate ca instructiuni pentru comiterea unei infractiuni ').

Dealmintrelea cand legiuitorul cere intentiunea pentru complicitatea pedepsita mai usor a complicelui concomitent, precum i aceia foarte asemänata a procurarii de mijloace, -din art. 50 C. p., cum s'ar putea sa nu o fi cerut la complicitatea pedepsita cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal? Complicitatea prin impruden ta. nu intra in vederile legiuitorului, caci ar Li straniu ca un servitor or un prietin care a

spus fara nici un gand räu distributiunea camerelor si a lucrurilor din ele, unei persoane, sa fie socotiti ca niste complici fiindca acea o persoand rdu intentionatd, s'a folosit de aceste indicatiuni.

1322. Trebue oare ca darea de instructiuni sa fie intovarasita de daruri sau promisiuni ? G. Cantilli admitea afirmativa, bazandu-se pe textul legii care vorbeste disjunctiv vor fi provocat la o infractiune sau vor fi dat instructiuni spre a o comite. Curtea noastra de casapne s'a pronuntat in acelasi sens 2). Noi credem insd, impreuna cu doctrina franceza 8), cd. 1) In acest sens, A. Prins: Science pénale, No. 549. 3) In acest sens, Degois: Traité, Nr. 342. 8) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1899 ; vezi InsA Vidal: Cours, Nr. 417; vezi alti multi autori in acelasi sens; Garpon: Code penal, art. 59-60, Nr. 264.

36

nu e necesar ca darea de instructiuni sd fie unita cu darurile sau promisiunile, toate cazurile de provocare calificata, putand

singure fiecare in parte sa atraga pedepsirea cornplicitatii. Astfel se pronuntase la inceput i Curtea noastra de casatie 1). Dealmintrelea cestiunea credem ca astazi, cand se pedepseste provocarea simpla, nu mai merita importanta 2). Acestea sunt cazurile de provocatiune calificata, trecem acum la provocarea simpla.

IL Provocarea simpla.

1323. Alin. 2 al art. 47 C. p., care prevede provocarea simpla a fost adaogat in 17 Febr. 1874, el are urmatoarea coprindere :

Sunt asemenea agenti provocatori, aceia cari, prin vreunul din mijloacele enumerate in art. 294, vor fi provocat di-

rect comiterea unei crime sau delict prevazut de codicele penal". Jar art. 294 C. p., arata acele mijloace relativ la calomnie :

prin cuvinte rostite in public, prin scrieri, prin imprimate, prin desemne, prin gravuri, prin embleme vandute sau expuse spre vanzare, distribuite sau afipte in public".

Prin urmare, legea din 1874, a mers mai departe i a pedepsit chiar simpla provocare sau indemnare la comiterea unei infractiuni, prin grai sau prin scris i fart nici o presiune sau calificare a indemnarii. Ce e drept ca aceasta provocare trebue sa fie facuta in public, este o provocare colectiva 8). 1) Cas. II, 99 din 6 Mart. 1878, B. 119; Cas. II, 27 din 18 Ian. 1893, B. 61.

2) 0 deciziune pe care nu o putem aproba, s'a dat de C. cas. II, 3201 din 29 Oct. 1910, B. 1423. Curtea a decis cA dacA un comerciant dá instructiuni procuristului sAu sA facA declaratiuni vamale false, el nu cade sub aplicarea art. 47 Cod. p. si art. 43 leg. vamalA din 1 Iul. 1905, pe motiv cd art. 43 prevede pe agenti vamali, comisionari si expeditori, i a1i intermediatori, iar nu pe comercianti. Curtea n'a observat InsA Ca, dacA comerciantii nu sunt prevAzuti in art. 43 leg. yam. ca autori de infractiuni, aceasta nu'i impedicA sA fie complici. Oare la delapidare infractiune specialA functionarilor nu poate fi complice un particular ? 3) Vezi A. Prins: Science pénale, No. 569.

37

*1324. Buna sau rea este aceasta modificare a art. 47, Cod. pen. ?

C. Bosianu, fost profesor de drept roman la Universitatea din Bucuresti, in discursul sail din Senat, a combatut cu multa energie rnodificarea art. 47 C. p., in sensul de a se pedepsi provocarea simpla, insa critica sa este declamatoare si absolut fard nici o competenta ; Voiti sa schimbati fibertdtile actuale ziced dansul si sa ne läsati in eternitate inteun Stat de robie curata?" '). Bosianu, un om foarte respectabil dealmintrelea, a luat parte la confectiunea codicelui penal din 186-1, find chiar vice-presedinte al consiliului de Stat, pe atunci; intelegem dar apararea pe care o face operei sale si supdrarea contra acelora cari se atingeau de ddnsa. Insa cand vedem ce persoane faceau legile noastre 'in 1864-, si cat de putin erau preparate pentru o discutiune serioasa stiintifica chiar dintre cei mai bine reputati si intentionati ca Bosianu, nu ne mai putem mira de opera lor nefasta, cel putin in ceiace priveste legislatiunea penala. Bosianu vorbeste de libertate; ce libertate s'a violat prin

lin. 2 al art. 47 C. p. ? Ad, dupa cum cu drept cuvant observa. ilustrul Carrara, nu e vorba de a se pedepsi cugetarea, caci cugetarea e un act intern, iar infractorul a comis act extern, rnanifestand cugetarea sa altora prin indemnuri 2). Ce altd libertate se loveste ? Libertatea de a indemna la comitere de infractiuni ? Sa multumim legiuitorului cã a suprimat aceasta libertate in 17

Febr. 1874, dupã cum a suprimat multe alte libertati prin codicele penal, ca aceiea de a ucide, de a fura, de a falsified, etc 1

Dealtmintrelea, dupd cum observa Al. Lahovari, Mi n. de justitie, raspunzand lui Bosianu, modificarea din art. 47 C. p. este Wald din Cod. pen. belgian, din 1867, si nimeni nu a pre-

tins cd Belgia se afla in eternitate intr'un stat de robie curate. In Franta deasemenea, simplul consiliu nu era suficient 1) DreptuP` 18/4, No. 20. Confr. in acelasi sens; Bertauld care sustine ca nu s'ar puteh pedepsi indemnatorul ca autor decat intr'o legislatiune care ar pedepsi chiar simpla hotarire cand ar avea mijloace de a constatà existenta sa. (Cours, p. 482: Lect. XXII.) 2) Carrara: Programma, § 440.

38

spre a fi consideratd o persoana ca agent provocator 9, insa sub Republicd a intervenit legea din 29 Julie 1881, care considerd ca provocare discursurile, strigarile in public, scrierile si imprimatele care indeamna la executarea de crime sau delicte. Aceste indemnari sunt considerate ca acte de cornplicitate 2).

Deasemenea, in proectul Cod. pen. italian, nu se pedepsea

decat provocarea calificata, dar in redactiunea definitiva s'a pedepsit orice pro vocare 8).

Prin urmare, modificarea din 17 Febr. 1874 este bund Era desigur nerational ca sa scape de pedeapsd persoana care indeamna la comiterea unei infractiuni, fara promisiuni sau daruri, ci profitand numai de instructiunea sau inteligenta sa superioard, or de ascendentul pe care-1 avea asupra infractorului. Codicele penal din 1864 era In aceasta privinta criticabil 9.

1325. Insa modificarea art. 47 din 17 Febr. 1874, lasa de dorit atat ca fond cat si ca forma. Ca fond, nu credem ca legea a facut bine punand pe aceea§ linie, sub punctul de vedere al pedepsii, provocarea simpla din alin. 2, al art. 47 C. p., cu provocarea calificata din alin. 1 al aceluia§ articol ; parerea noastra este cd provocarea calificata este mai periculoasa, si prin urmare, trebue pedepsita mai aspru 5).

1326. Sub punctul de vedere al redactiunei, alin. 2 al art. 47, face inutil pe cel dintai, cu toate genurile sale de calificare, cad daca provocarea simpla se pedepseste la fel cu provocarea calificata, evident ca nu mai este nici un interes

de a le distinge, si a arata In ce consista provocarea califi1) Cas. fr., 24 Nov. 1809; 3 Sept. 1812; Lyon, 4 Ian. 1860; Rouen, 12 Febr. 1887.

5) Confr. legea belgiand din 25 Martie 1891, care pedepseste provocarea de a comite crime sau oarecare delicte, chiar and provocared. rear produce efect. 5) .Majno: Commento, Art. 63, No. 320.

4) In acest sens Prins: Op. cit., No. 575. 5) Carpzoo dupd ce spune a nu importa dacd cineva omoard cu

maim lui sau omoard prin altul, adaogd a provocator (sau mandant, cum 11 numeste dânsul), e acel care indeamnd pe altul la omor, fail

platd, aci dacd intervine plata nu e mandat ci asasinare. Practica, Part. I, Quaest IV, N-rile 1, 3, 10, 11.

39

catd. Ce mai este trebuinta de exemplu, sa se spund cd provocatorul prin daruri or promisiuni se pedepseste cu o anumita pedeapsd, cAnd i fdrä a da daruri or a face promisiuni, pro-

vocatorul se pedepseste cu aceeas pedeapsa ? Alin. 1 al art. 47 C. p., aved inteles inainte de 1874; de oarece numai provocarea calificata se pedepsed dupd Cod. pen. din 1864, trebuid sd se arate precis in ce constd provocarea calificatd. Ar fi avut deasemeni inteles mentinerea alin. 1, dacd legiuitorul ar fi diferentiat pedepsele provocarii simple si a celei calificate. Dar dand aceeas pedeapsd in ambele cazuri, al. 1 al art. 47 C. p. devine färd rost, si legiuitorul puted redactd mult mai simplu acest lung articol, spunand: Este agent provocator acela care in vreun mod oarecare va fi indemnat pe o persoand sä comitd infractiunea sdvdrsitd de dânsa".

In afard de aceasta räu s'a exprimat legiuitorul cand vorbeste numai de provocdri la comiterea de crime sau delicte

prevetzute de Codicele penal; trebuid sd fie general ca si alin. I. 1327. In al. 4 al art. 47 C. p., se pedepseste provocarea chiar cand nu produce efect, ce e drept cu o pedeapsa mai

mica. Aceasta e Inca o dovadd cã agentii provocatori sunt coautori iar nu complici, cãci daca ar fi complici, naste intrebarea

ai carei infractiuni ar fi ei complici ? Ai infractiunei care nu s'a comis? $i ce pedeapsd le-am puted da ? Complicii se pedepsesc cu aceeas pedeapsd sau cu o pedeapsd mai mica decal autorul

infractiunei, dar aici nu poate sä fie vorba de pedeapsa infractiunei, cdci ea nu s'a comis, i prin urmare nici de a complicelui.

In realitate, in caz de indemnare la infractiuni, avem autori sau coautori, caH se pedepsesc pentru propria lor fapta, independent dacd exista or nu autori fizici de executare si independent dacd se produce or nu efect, cdci in acest din urmd caz, ea constitue cel putin o tentativd. *1328. Fapta constitue o infractiune de sine statatoare, care s'ar puted numi : Indemnare de comitere de infractiani, pi care intr'un Codice bine facut ar fi trebuit pusd in partea speciald a Codicelui penal. Caci, cel putin in cazul cand provocarea nu produce efect, incontestabil cd nu mai poate fi vorba de complicitate, de oarece lipseste autorul principal si fapta relativ la care s'ar fi putut stabill complicitatea.

40

Legiuitorul insd, considerdnd provocarea care produce efect, ca un caz de complicitate, n'a voit sd o separe de provocarea care nu produce efect, desi aceasta din urmä nu are nici o legaturd cu materia complicitatii 1329. In Franta, Legea presei din 29 Iulie 1881, de care am vorbit, a instituit in art. 24 un delict special, chiar and provocarea n'a produs erect. Deasemenea legea din 28 Iulie 1894, contra anarhistilor, pedepseste apologia crimelor si indemnul la omoruri, jdfuiri, incendiuri, precum i adresarea care militari de a nu-si indeplini datoriile bor. In Belgia deasemenea, in urrna afacerei Duchesne, un Belgian care oferise in 1873 Archiepiscopuiui din Paris sd omoare pe Bismarck2) si care fusese achitat3), s'a propus o lege, prin care se considerd ca o infractiune provocarea, oferta sau acceptarea unei pro vocari sau oferte de a comite o crimd pedepsita cu moartea sau munca silnica pe viata. Aceasta lege propusd de d. Lantsheere, a fost admisd in 7 Iulie 1875 ; dupe ea indemnarea constitue o infractiune de sine staidtoare, iar nu un caz de complicitate ; consumarea infractiunei e independentd de acceptarea provocarii sau ofertei. Berner criticand aceastä lege, care a fost adoptatd de Germania

in 26 Febr. 1876, si se intreaba daca Germania nu puted sa raspunda. Belgiei prin o lege mai bine chibzuitaii). In Anglia o lege din 6 August 1861, dispune ca orcine a solicitat, incurajat, convins sau cercat sa convingd pe cineva

sau a fäcut propuneri cui-va in scop de a ucide o persoana; fie sau nu supusd a M. S., fie sau nu in posesiunile Reginei, va fi culpabil de delict (rnitdemeanor)" 5). ') Vezi art. 157 C. p., un caz special de provocare. In Franta, Rossi (Cours, Livre II, Nr. 36), a combatut pedepsirea indemnarei care n'a produs efect. Nici un rationament nu poate face ca sa existe ceeace nu e nici cel putin inceput, i ar fi pe atat de absurd pe cat e de ridicul

de a declara culpabil pe un om pentru o infractiune care nu a avut ilintA". Dupa d. Garofalo in asemenea caz e tentativa cu mijloace neapte.

Criminologia, 2-a ed. ital., p. 362.

2) Dupa d. A. Prins aceasta oferta a fost facuta la 9 Sept. 1873 de Poucelet.

8) Trib. Liege in 20 Mai 1875. Vezi Majno: Commento, art. 63, N-rile 310-319. 4) Berner: Lehrbuch, § 112 si ed. 1898, § 87. 5) C. pen. australian, Cap. I, § 9.

41

1329 bis. Bine a facut legiuitorul Ca a pedepsit chiar indemnarea care nu produce efect, fiindca in realitate ea este o tentativa, i tentativa trebue pedepsita. Legiuitorul spre a ocroti bine societatea trebue sä aibà ca baza sistemul subiectiv, iar nu pe cel obiectiv. Chiar Romanii au plecat dela sistemul obiectiv, pe care il gasirn in dreptul clasic, la Gaius i Ulpian, si a ajuns la sistemul subiectiv pe timpul lui Arcadiu i Onoriu si al lui Justinian1). 1330. Ce vom zice de mituitori ? Trebue oare sa fie considerati ca agenti provocatori ? Cestiunea importa foarte mult, fiindca legiuitorul nostru nu a tradus art. 179 C. p. fr. care

pedepseste pe mituitor la fel cu mituitul. De ad s'a tras concluziunea ca in legea noastra mituitorii nu se pedepsesc, spre a da posibilitatea de a descoperi prin ei pe mituii. Daca mituitorii nu s'ar pedepsi pe baza art. 47 C. p. rom., ei ar rarndne nepedepsiti.

Parerea noastra este insa ca mituitorii se vor pedepsi pe baza art. 47 C. p., i credem ca, din aceasta cauza legiuitorul nostru a suprimat art. 179 C. p. fr., considerandu-1 inutil 2) pi nevoind sa ded aceiasi pedeapsa complicelui mituitorului ca functionarului 3).

*1331. Quid despre comerciantul agent provocator la delicte vamale de declaratiuni false ? Curtea de apel Bucuresti, Sectia I, a decis in 1910 ca, art. 50 legea vamala, neprevazand pi pe comerciant, ci numai pe mijlocitori printre persoanele

care sunt supuse pedepsii, i legea penala fiind restrictiva, comerciantul nu va fi pedepsit, dacd va fi el autorul material al faptei, i prin cale de consecinta nu poate fi pedepsit nici ca complice cand este autor moral, adica agent provocator, din cauth ca. art. 48 a prescris principiul Ca un complice se pedepseste dupa natura infractiundi, socotita ca find comisa de el 4). 1)

Vezi N-rile 380 si 534.

2) In acest sens G. N. Fratosti(eanu: Dreptul, 1888, an. XVII, No. 44, p. 345-347. 8) Motivul ca. legea n'a volt sA pedepseascd pe mituitor ca sa

poate descoperi pe mituit, nu este fArd replicA, fiindcA dacd legea voià

acest lucru, nu aveA deck sa faca in acest caz din delatiune o scuzd absolutorie, cum a facut si in alte cazuri (art. 122 Cod. pen.). 4) C. Bucuresti, I, din 6 Mai 1910. Dreptul, an. XXXIX (1910), No.

46. Aceasta deciziune criticabilA cel putin sub raportul moralitkii si al

42

*1332. Relativ la instigare sau provo,care se nasc mai multe probleme juridice destul de grele. Vom lasa la o parte instigarea prin presä i instigarea mediata, adica instigarea la instigare, de care vom vorbi mai tarziu 1).

Mai intai vom observà cä provocarea la o contraventiune nu se pedepseste, fiindca legea nu vorbeste decat de provocarea la crime si la delicte. Dealmintrelea, cum legea consi-

dera provocarea ca un caz de complicitate, e natural ca nu poate sa existe complicitate la o contraventiune. Solutiunea nu e rationala, dar sub punctul de vedere legal e absolut sigura. Si zicem cä nu e rationald, fiindcd, pe deoparte agentul

provocator nu e in realitate un complice, ci un coautor intelectual, iar pe de alta parte, fiindca exista i contraventiuni intentionate, de exemplu acea din art. 389, No. 6 Cod. pen. Acest punct nu sufera discutiune; sunt insa altele indoioase.

1333. Ce se intampla cand provocatul a comis o infractiune mai putin grava, decat aceia la care a fost provocat ? De ex. : autorul material a fost indemnat sa ucida, i el numai

a batut pe victima. Se admite ca provocatorul va profita de aceastä imprejurare si nu va fi pedupsit decat cu pedeapsa de complice la fapta comisä2). Solutiunea poate sa nu fie conforma principiilor, fiindcä in cazul acesta in realitate provocatorul e culpabil de tentativa de ornor, insä e conform legii ca provocatorul sa profite de neexecutarea or de executarea incomplecta a provocarii. Nu usureaza oare legea considerabil pedeapsa in caz cand provocarea n'a produs efect, cu toate cd si in acest caz nu e meritul provocatorului, ci al provocatului? *1334. Ce se intampla in cazul contrar, cand provocatorul a trecut peste marginile provocarii, fie din cauza Ca a schimbat mijloacele de comitere ale infractiunii, fie cã el odata instigat utilitatii sociale, poate servl ca model de abuzul silogismelor, mai ales In o materie artificialä ca a tentativei. Dealtmintrelea chiar sub punctul de vedere al logicei rationamentul Curtii de apel e fals, flindca stiintific vorbind, agentul provocator nu este un complice, ci un coautor. 1) Vezi N-rile 1373 si 1414.

21 In acest sens Gargon: Code penal, art. 59-60, Nr. 371.

43

a hotdrit sä comitä o infractiune mai mare, de exemplu a fost instigat sa batä si el a ucis ? In acest caz Carpzov, Menochiu si Decian sunt de pdrere cã agentul provocator nu va fi pedepsit pentru excesul de infractiune. Ei adaoga ca lucrul nu poate suferi nici o indoiala dacä mandatul a fost sä faca ceva care, in mod normal (verisimiliter et regulariter) nu pricinueste moartea, de exemplu a dat mandat sä loveasca cu un baston mic, or cu palma, iar mandatarul a ucis cu sabia '). Ce vom zice in dreptul modern ? Mai intdi e darä din orce discuOune ca., daca instigatorul a comis o altd infractiune, de pildd a fost indemnat sä comitä un furt, si el a comis un omor, instigatorul nu poate fi cornplice de omor, cdci lipseste legatura de vointd in comiterea aceleias infractiuni care formeazd baza teoriei complicitatii 2). In celelalte cazuri autorii italieni fac o distinctiune intre mijloace si scop, distinctiunea propusd de Carmignani si admisd

de Romagnosi, care desigur e inspirata de vechii penalisti. a) Ca exces in privinta mijlocului, Carrara da exemplu : in loc de a da cu ciomagul, cum a fost indemnat, instigatorul intrebuinteazd cutitul si ucide. In acest caz se admite ca., chiar

fiind prezent instigatorul, el nu rdspunde, ceiace ni se pare nerational dacd instigatorul puted sd opreasca acest exces al mijlocului 8).

b) Excesul de vointd. Daca s'a intrebuintat bastonul si instigatul a ucis prin dolul sau rdutatea lui $i cu scopuri particulare, nu mai raspunde instigatorul de acest exces de vointd, relativ la care n'a fost in unitate cu instigatul. Insa instigatorul va raspunde si de acest exces de rezultat atunci cand

el provine numai din greseala executarii, si daca excesul puted sd fie prevazut. Aceasta este pdrerea in general admisa de autorii italieni, si francezi 4). Ea este conformd principiilor, caci o persoand nu ') Carpzovius: Practica nova. Part. I, Quaest IV, N-rile 17 $i 18. 2) L. Majno: Commento, art. 63, Nr. 325 ; Garcon: Art. 59 60, 8) Carrara: Programma, P. G., § 501; Majno: Op. et loc. cit., Confr.

Garcon: Code penal, art. 59-66, Nr. 376 $i 377 $i deciz. C. cas. fr. din 4 Pluviose. an. XIII. 4) Romagnosi: Genesi del diritto, § 598, p. 599; Paoli: Nozioni elementari di diritto criminale, p. 115. L. Majno: Commento. Art. 64, Nr. 325;

44

poate fi cornplice la o fapta pe care n'a voit-o. In realitate infractorul a comis alte fapte. *1335. Ce se intämplä cdnd agentul provocator, voind sd prinda pe infractor in flagrant delict spre a-I denuntã justitiei ca sd ia un premiu or ca sd-si rdsbune, '11 indeamna sä comita o infractiune, pe care instigatul o comite? Va fi instigatorul pedepsit in acest caz? Impallomeni sustine afirmativa, flindca fapta instigatorului zice dansul nu se poate despArti de a autorului pe care el 1-a provocat, si in infractiuni nu trebue cdutat scopul ultim, obiectivitatea ideologica, ci inten,iunea delictoasä si obiectivitatea juridicd 1). Credern aceastd

,solutiune intemeiatd, cdci in cazul nostru avem provocare la comiterea de infractiune facutd cu bund stiinta, si atAt cere legiuitorul pentru pedepsirea agentilor provocatori 2). *1336. Afard de agentii provocatori, care in realitate nu sunt complici, se mai prevdd alte cazuri de complicitate gnterio ard corniterii infractiunei in art. 50 C. p. Vor fi pedepsiti -c a complici a unei infractiuni calificat - crimd sau delict : 1) Aceia cari vor fi procurat arme, instrumente sau ori ee'alte mijtoace, care au. servit la comiterea faptei, stiind cd ,o sd serveascd la acea comitere".

Oricdt de generale par cuvintele: orice alte rnyloace, .ele se referd credem numai la mijloacele materiale, cdci, atunci

cand e vorba de instructiuni ele sunt prevazute in art. 47 al. 11C. p. Dealtmintrelea nu e nici un motiv de a distinge intre darea de instructiuni si alte mijloace in privinta pedepsii, cum face legiuitorul 8).

2) Acei cari cu bund stiintd vor

fi

ajutat sau vor fi

P. Rossi: Traité. L. II, Ch. 37; Ch. Adolphe i F. Helie: Théorie T. I, Nr. 270; Garraad: Traité II, Nr. 238 si ed. 2-a, II, 649; Garcon: Art. 59 60. N-le 373-374, si mai ales 375 ult. alin. Vezi insd in sens contrariu in vechiul drept Bdhtner in observ. sale asupra lui Carpzovius: Practicae. Part. I, Quaest. 1 Nr. 33. ,) Impallosneni: Codice penale italiano illustrato. T. I, p. 219. 2) In acelasi sens Majno: Commento, Art. 64, Nr. 326. Bine inteles insa cgdaca nu existd provocare, ci cu invoirea justitiei si ca sa prinda pe infractori, s'a prefAcut ca se uneste cu ei, nu poate fi infractiune, caci lipseste intentiunea. (Vezi cele zise la conditiunea intentiunii la complicitate). 3) Evident insa ca, orice alte mijloace, insemneaza si casa in care s'a comis infractiunea. Garpon: Art. 59-60, N-rile. 267 si 268.

45

azistat pe autorul sau pe autorii actiuhei in faptele care au pregdtit-o sau inlesnit-o, sau in acelea care au sdvdrsit-o, fära prejudiciul pedepselor care sunt prevazute pentru autorii de comploturi sau de provocatiune in contra sigurantei interioare sau exterioare a Statului, chiar in cazul cand crima ce aveau in vedere conspiratorii sau provocatorii nu se va fi ex ecutat" .

Legiuitorul are totdeauna grijd in acest aliniat, ca i In cel precedent sd arate elementul intentiunei prin cuvintele : cu bund $liintri. Aceasta e forma cea mai uzitatd de complicitate in practied ; deaceia cazurile i deciziunile sunt toarte numeroase 9. 3) In fine, un ultim caz de complicitate anterioard comiterii infractiunei, este promisiunea sau intelegerea anterioard savarsirei crimei sau delictului, de a ascunde lucrurile ce vor proveni din infractiune. Aceasta promisiune trebue facuta. Inainte de comiterea infractiunei, caci, dacd se face in urmä ea constitue delictul de tainuire, bine inteles fiind urmatd promisiunea de executare.

Quid dacd se face simpla promisiune dupa executarea infractiunei, cä se vor ascunde lucrurile rezultând din crimt sau delict? Noi credem cd aceasta fapta nu inträ in prevederile legii,

fiindcä nu poate constitui nici un indemn or provocare, nici täinuire, de oarece promisiunea de tainuire nu e täinuire. Observdm ca art. 50 si § 6 C. p. prevad adevärate cazuri de complicitate anterioard comiterii infractiunii, pe cand art. 47 C. p. se referd in realitate la coautorii intelectuali ai infractiunii.

§ 2. Complicitate concomitentä cu infractiunea.

Acesta e cazul de complicitate cel mai obisnuit ; el e prevazut de art. 50 C. p. care, dupa cum am vdzut, vorbeste in acelas timp de complicitatea anterioard comiterii in1337.

fractiunii.

Aci mai cu searnd e interesul de a distinge pe coautori de complici, adica pe faptuitorii principali de cei secundari sau auxiliari infractiunei. 1) Garpon: Ibidem. N-le 276-308.

46

Vom veded, cAnd vom vorbi de pedeapsa complicitdtii, ca legiuitorul a distins printre complicii concomitenti o categoric, aceia a complicilor indispensabili, fdrä de care infractiunea nu se puted comite. Caracteristica complicitatii concomitente este o participare secundard in momentul chiar al comiterii infractiunii. Art. 50 arata modurile prin care se indeplineste acest gen de complicitate. Alin 1 si al 2-lea, le-am vazut cand au vorbit de complicitatea anterioara comiterii infractiunei. Acest al 2-lea aliniat se referd si la complicitatea concomitentä prin cuvintele :

Aceia care, cu bund stiintä, vor fi ajutat sau azistat pe autorul sau autorii actiunei in faptele care au pregatit-o sau au inlesnit-o sau in acelea care au sdvdrOt, etc". 1338. Al 3-lea al. art. 50 a fost adaos in 1874 (confr. art. 24 din Constitutiune). 3. Aceia care vor fi contribuit in cunostinta de cauza la vanzarea sau numai la distribuirea or expunerea unei scrieri,

unui imprimat, unui desemn sau unei gravuri, care nu vor ardtà lamurit numele i domiciliul adevdrat al autorului, girantului, editorului, cand scrierea, imprimatul, desemnul sau gravura contin crimä sau delict. Persoanele de mai sus sunt scutite de orice pedeapsd: 1) Dacd vor aratà pe adevdratul individ dela care tin scrierea, imprirnatul, desemnul sau gravura ; 2) Dacd vor ardtd pe adeväratii autori, giranti sau editori" 9. $i acest aliniat e rau redactat. Este in adevar inadmisibil cd, dacd o persoand ar contribui la distribuirea unei scrieri sau imprimat fart nume de autor sau editor or girant, sd fie supusd pedepsii dacd scrierea, desemnul, gravura sau imprimatul ar contine crimd sau delict. Legiuitorul a voit, desigur sh zica., dar s'a exprima, rau, care indeamnd la crim sau delict. Chiar in acest caz insd e stranie aceasta compicitate la o infractiune independent de cazul comiterii i prin simpla fapta a indemndrii. Legiuitorul ar fi facut mai bine sd disting5, si in acest caz, ca 1) Cu drept cuvAnt C. cas. II, 3311 din 9 Nov. 1910, B. 1599; C. Jud. 1911, Nr. 8, a decis cd girantul nu mai e respunzAtor, dacd autort1 scrierii

este cunoscut. In adevAr, scopul pentru care cere legea un girant, este tocmai pentru ca sd aibd o persoand rAspunzatoare, care sd ingrijeascd sd nu se ascundd adevdratul culpabil de consecinta scriselor sale.

47

si in art. 47 C. p., provocarea care a produs si care n'a produs efect, considerand pe cea din urmd ca infractiune de sine statatoare. Ar mai fi trebuit sa dea in acest caz aceleasi pedepse ca in art. 47 C. p., fiindcd ambele cazuri sunt identice, deosebirea find numai cd in cazul art. 50, al. 3, infractorul se adreseazd la public in general, pe cand in cazul art. 47 se adreseaza la o anumitd persoand. E chiar mai periculos infractorul din art. 50, al. 3 C. p., fiindca se adreseaza la minti foarte variate.

Partea finald a art. 50 C. p. pare cd ar vol sa impund delatiunea in caz de infractiuni prin presa, desemne, etc. In realitate insä legea a voit sd afle cu orce pret pe autorul indemnäri, si de aceia a stabilit o cascadd de responsabilitäti. § 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei '). 1339. Acest al 3-lea gen de complicitate pare iar4i cu neputinta ; sunt chiar legislatiuni ca cea belgiana, care nu-I cunosc 2). Aceste legislatiuni disting pe favorizatori (favoreggiatori, fautores, fauteurs) de complicii propriu zii, prin aceia cd intervin dupd comiterea infractiunei i Ord o prealabild intelegere. Ei nu trebuesc confundati cu continuatorii, care chiar fard concert anterior, intervin in infractiunile continue, de exemplu in caz de arestare Regard' (art. 272 C. p.)8). Legea noastrd a prevazut doud infractiuni diferite ca genuri de complicitate posterioard comiterii infractiunei: Gazduirea sau ascunderea persoanelor, i Tdinuirea sau ascun-

derea lucrurilor. 1340. a) Art. 52 vorbeste de gazduire, care dupd cum am spus e o infractiune de obicei. Legiuitorul s'a gandit cd, acei care in mod obisnuit dau loc de scapare i ascundere celor care comit infractiuni indeamnd indirect sä le comitd, caci infractorii cand stiu cd vor fi ajutati sä scape de urrndririle justitiei, sunt mai mult ispitii sd comitd infractiuni.

9 Vezi bibliografia in Garpon asupra art. 59 si 60, Nr. 309 si art. 61, Nr. 1. 2) Prins: Science pénale, Nr. 585. 8) Vezi aceasta distinctiune in Carrara: Programma P. G. I, § 478 483; Confr. Majno: Commento, art. 63, Nr. 307. nransii spun ca fapta favorizatorilor nu e complicitate, ci infractiune de sine stätatoare.

48

Gazduirea infractorilor, chiar cand e singuratica, si nu de obicei, e pedepsita de lege, insa in acest caz nu e considerata ca o complicitate, fiindca nu e presupusa un indemn, o contribuire la comiterea infractiunei, cum e presupusa gazduirea obisnuita a facatorilor de rele 1). Trebue sa observam ca art. 52 prevede gazduirea numai in materie de talharii si silnicii contra sigurantei Statului si a linistei obstesti. Legea este si trebue interpretata restrictiv2).

Darea de alimente nu intrd dar in prevederile art. 52 C. p.8).

1341. b) In art. 53 C. p. legea pedepseste pe ascunzdtorii de lucruri, declarand insa formal ca ei sunt tainuitori, iar nu complici.

In aceasta privinta Cod. nostru penal a urmat legea modificatoare din 8 Apr. 1853 a Cod. pen. airbei, care si ea declara ca.* aceasta categorie de infractori sunt tainuitori iar nu complici. Insa legea din 1853 desi nu considera pe tainuitori drept complici, le da o pedeapsd In raport cu pedeapsa autorului principal, ceiace este .aplicarea teoriei complicitatii (pedeapsa imprumutata). Ce e drept ca sub acest codice complicele pedepsindu-se cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal, iar tainuitorul cu un

grad mai jos, era deosebire de pedeapsa intre tainuitor

si

complice, totusi pedeapsa tainuitorului depindea de pedeapsa autorului principal, ceiace e o reguld a complicitatii. Mai logic legiuitorul nostru actual da tainuitorului o pedeapsa fixa, considerand tainuirea ca o infractiune de sine stdtatoare. Deaceia cu drept cuvant Curtea noastra de Casatiune a decis cã e indiferent pentru pedepsirea complicelui, dacd autorul principal a fost or nu descoperit 4). 11 In art. 89 C. p. gAzduirea singuraticA e pedepsitA cu recluziunea,

iar in art, 197 C. p., aseunderea criminalilor e pedepsitA corectional. Confr. Al. Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul, an. XXXIV (1905), Nr. 56, care e de pdrere cA legiuitorul ar trebui sA facA din gAzduire o infractiune simplA iar nu de obicei. 2) Garpon: Op. cit., Art. 61, N-le 5 si urm. 8) Ibidem: Nr. 12 si Cas. fr. 1 Mai 1897, B. 155; S. si P. 98, I, 112; D. 98, I, 253.

4) Cas. II, 862 din 22 Apr. 1908, C. Jud. 1908, Nr. .56. Dealtnnin-

trelea aceastA regulA existA chiar in caz de adevdratA complicitate (vezi Nr. 1286).

49

In schimb insd legiuitorul nostru e mai putin logic decAt C. p. Stirbei cAnd vorbqte de tdinuire In materia complicitatii. 1342. Vom addogd cd, in Congresul penitentiar dela Pesta din 1905, teoria tdinuirei ca act de complicitate n'a gasit tin singur sustinator in sAnul congresului. Toti au admis cd tAinuirea fiind un act posterior, legat cu infractiunea prin conexitate, dar nu indivis, constitue o fapta distinctd i pedepsibild prin sine insAsi1). 1343. Delictul de tdinuire dupd cum aratd art. 53 C. p., consistd din acte foarte diferite: Aceia care, cu build §tiintd,

vor fi ascuns in tot sau in parte lucrurile sau bani ce provin din furt, sau din sdvAr§irea vericArei alte crime sau delict sunt

Idinuitori iar nu complici. Tainuitori sunt aceia care, cu $tiintd vor cumpArd, vor primi in schimb sau dar, vor luA ca sa negutatoreascd sd desfiinteze or sd prefacd, or vor primi drept plata sau zalog lucruri sau bani proveniti din vre-o crimA sau delict". In orice caz insd trebue ca hotdrirea sd mentioneze buna §tiintd 2).

1344. Tainuirea insd poate sd constitue i un caz de cornplicitate cAnd fusese intelegere de mai inainte ca ea sd se M.O.

Art. 56 zice : Aceia care, mai inainte sau in timpul sAvAr§irei crimei sau a delictului; ar fi avut intelegere ca sa ascundd lucrurile ce vor proveni din infractiune, se vor pedepsl ca complici".

ectia V. Pedeapsa ln materie de complicitate. 1345. Doud sisteme se pot concepe in materie de complicitate : criminalitatea de imprumut, §i criminalitatea independentd.

Primul sistem al criminalitAtii de imprumut a domnit mult timp in mod absolut in legislatiune; se intelege uwr pentru ce. Crirninalitatea actului complicelui nu provine din actul fAcut

de el, care in sine este nevAtamator. A da cuiva o pu§cd, a pazi in stradd, a pastrd lucrurile furate, in sine insd§i nu este 1) Rev. pénit. 1905, p. 1166 si 1167. Rapportul d-lui Feuilloley; Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 49, IV, Nr. 2. 2) Cas. II, 1403 din 27 Mai 1909, B. 653, casare din caula cA instanta de fond nu constatA buna stiintA a tAinuitorului. 4

50

un act penal, penalitatea provine din cauza unirei aeestui act, cu actul autorului principal. S'a crezut dar ca, precum acest act imprumuta criminalitatea dela actul autorului principal, tot astfel i pedeapsa trebue sd fie Imprurnutata, o radiatiune a pedepsei ce inflige autorului principal.

Acei care admit acest lucru, nu se unesc insa asupra pedepsii de dat ; unii sunt pentru paritate de pedeapsa, iat

altii pentru pedeapsa atenuata. Asa ca, gratie acestei subdiviziuni, se pot concepe trei sisteme in privinta pedepsirei cornplicilor. 1346. I.

Al crimina1it4ii imprurnutate atenuantd.

Aceasta e teoria clasica. Autorii sunt cei materiali care executd actele constituind infractiunea i sunt cauza lizica a infractiunei, cu ei se asearnana complicii indispensabili, cari au fdcut acte atat de necesare incat fara ei infractiunea nu se puted comite.

De exemplu au impedecat pe victima sa fuga sau au tinut-o pentru a se comite violul or lovitura. Autori intelectuali sunt aceia care au facut sä se execute infractiunea prin ; acestia sunt asa numitii instigatori, sau motores criminis. Incat despre cornplici ei sunt ajutatorii antorilor la comiterea infractiunei. In fine, favorizatorii (fautores, Begiinstigers) se disting de

complici si de autori, fiindca au o situatiune mai favorabila ; in realitate ei savarsesc acte de sine stätatoare, conexe insa cu primul act. In acest sistem autorul serveste ca masura unitara, iar cornplicii neindispensabili i unii din favorizatori se pedepsesc cu pedeapsa mai mica ; el a fost admis de legiuitorul roman.

1347. II. Egalitatea de pedeapsd a complicelui cu autorul infractiunei. Acesta e sistemul roman, al dreptului canonic si al dreptului francez vechiu i nou. Complicele unindu-se

cu autorul sufera soarta sa in solidum, cdci ambii au aceiasi intentiune criminala si a facut acte pentru a o realiza. Acest sistem a fost sustinut de Buri in 1860, care pretinde Ca, la o infractiune trebue sä concure diferite conditiuni de executare, care toate constituesc un tot indivizibil si de perfecta echivalenfd obiectivd. Vointa find aceiasi, pedeapsa trebuie sa fie de o potrivd1), D-nu de Liszt pare favorabil 1) Von Burg: Zur, Lehre der Theilname an den Verbrecben und der Begiinstigung. Giessen 1860.

51

acestei doctrine ; el admite aceeasi pedeapsa in lege, ramanand deosebire numai judecatoreasca intre maximum si minimum D. 1348. III. Crirninalitatea indepedentd a complicelui. In

acest sistem fiecare persoana raspunde de fapta sa in mod independent, si dupa gradul de nocuitate sociala. Legatura pe

care o stabileste primul si al doilea sistem intre complice, care primeste o pedeapsa imprumutata egala, or mai mica, dela autorul principal dispare in acest al treilea sistem, care putem

zice cd e negatiunea, nimicirea chiar a teoriei complicitatii. Pedeap--la diferitilor coparticipanti la comiterea unei infractiuni

nu mai este pedeapsa unica a autorului principal care radiaza asupra celorlalti coparticipanti, .ci exista pluralitati de pedeapsa

a fiecdruia dupa gravitatea participarii sale. Acest sistem a fost sustinut pentru prima oard de ilustrul Carrara care-o creded atat de revolutionara si hazardata, incat abid cuteza sa o exprime. Dupa parerea mea, doctrina complicitatii ar trebui radical Inlaturata. Yam cutezat sa fac acest lucru pentru a nu fi novator, .si pentru a nu merge contra doctrinei universale, insa, in opi-

niunea mea, formula complicitate ar trebui sd fie cu totul desfiintatd, fara ca justitia sa sufere ceva, si cu marele folos al stiintei si al practicei. OHce om raspunde pentru propria sa faptd. Faptul pretinsului autor principal e actul violatorului dreptului care se pune in sarcina pretinsului complice, pentruca ea e asemenea consecinta propriei sale fapte. El a fost cauza coeficienta a acestui act anti-juridic, cauza lui voluntard. Prin urmare, e drept ca sa raspunda de fapt si nu e necesar ca sa imagindm o legatura intre persoana sa si persoana pretinsului autor principal. ... Fiecare raspunde de propria sa fapta, dupd ceiace a mit, §i dupd efectul pe care 1-a produs, tinand seama de legatura ideologica si ontologica dintre fapta sa si faptul violator al dreptului" 2).

1349. Aceasta teorie nu mai pare astazi atdt de revolu1) De Liszt: Lehrbuch, ed. 1905, § 49, p. 215. DupA d. de Liszt teoria complicatA a complicitAtii se poate reduce la simpla frazA: cel care a pus o conditiune la un rezultat obtinut va fi responsabil de rezultat'. Cu aceasta s'ar face inutile o multime de monografii scrise in toate limbile civilizate. Bulletin de l'Un. int. de droit penal, 1893, T.IV fasc. 2.

.

2) Carrara: Programma. Parte speciale I, § 1149: nota 1.

52

tionarA cum o credeA Carrara. Ea a fost sustinutA in Congresul

Uniunei internationale de drept penal dela Linz din 1895 9 ; este impartasita de Liszt 2) si de Foinitski, profesor la Universitatea din Petersburg; scoala pozitivista penala este deasemenea favorabilA acestei teorii8). 1350. PArerea noastra este cA, din cele trei sisteme, acesta

e cel mai intemeiat, cAci pedeapsa imprumutatA din primele douA sisteme duce uneori la controverse or la rezultate absurde, dui:A cum se poate vedeA din cele ce vom spune mai la urmA. 1351. SA arAtAm dispozitiunile codicelui nostru penal relative la pedeapsa complicitAtii : Persoanele prevazute in Titl. V. C. pen. despre complicitate, nu sunt toate supuse la aceeasi pedeapsa ; legiuitorul distinge intre diferitele genuri de complicitate anterioarA, concomitenta si posterioara comiterii infractiunii, si apoi chiar in aceste genuri face subdistinctiuni in privinta pedepsii. Vom examinâ in trei paragrafe pedepsele diferitelor cazuri de cornplicitate prevazute in Titl. V. C. p. § 1. Pedeapsa complicilor anteriori comiterii infractiunei. 1352. Legiuitorul face deosebire intre agentii provocatori si ceilal0 complici anteriori comiterii infractiunei. Relativ la agengi provocatori legea face o subdistinctiune : daca provocarea a produs efect. Acesti agenti zice art. 47 al. 3 se pedepsesc intocmai ca autorul" ; dacA nu a produsefect, se vor pedepsi mai usor, cum vom vedeã mai la urmA. 1353. Observarn cA, desi legea zice : , se pedepsesc intocmai ca autorul", aceasta nu insemneazä cä se va da agentilor provocatori exact aceeasi pedeapsa ca autorilor infractiunei. ExistA posibilitate pentru judecAtori, nu insA obligatiune de a da acee4 pedeapsa, fiindcd gratie latitudinei intre maximum si minimum si circumstantelor atenuante, judecAtorii pot diferentia considerabil pedepsele dAnd o pedeapsa mai mare autorului fizic or autorului moral 9. De exemplu, daca autorul fizic or moral, are scuza minoritatii, pedeapsa lui nu poate sa.

1) Vezi Bulletin de l'Un. intern. de droit penal, 1895. 2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, §49 §i um. 8) Vezi Vidal: Cours, Nr. 404. 4) Cas. II, 115 din 14 Febr. 90, B. 219.

53

fie decat corectionala, orcare ar fi pedeapsa coparticipantului. Cu alte cuvinte, pedeapsa este aceeasi sub punctul de vedere legal, ins a. ea poate fi inegald sub punctul de vedere judecdtoresc, fiindcd pedepsele sunt personale si judecatorii le apreciaza dupd culpabilitatea individuala. Acest lucru nu e parti-cular materii complicitatii, ci e o regula generala de pedeapsd ; doi indivizi comit un furt impreund, pedepsele lor pot sd fie diferite, fiindcd pedeapsa nu depinde numai de infractiune ci si de infractor. 1354. Pedeapsa agentilor provocatori ca insisi autorii este

dreapta, fiindca agentul provocator este in realitate autorul intelectual, cauza eficientä a infractiunei. Prin urmare, agentul provocator e cel putin tot atat de periculos si merita cel putin pedeapsa care se da autorului material, executator al infractiunei. *1355. El este chiar mai vinovat, caci in loc de o victima

face doud, pe provocat si pe cel vatainat de dansul, facand din primul un infractor, si din cel din urma o victima. Codicele penal militar mai intelept, pedepseste pe instigatori si pe sefi mai aspru (art. 210, 218 si 243 C. I. M.).

Unii autori sunt de parere cd provocatorul sa fie pedepsit mai aspru decal autorul material al infractiunii. Vom cita pe Feuerbach 9, Vito Porto 2), A. Prins 8) si Vidal 4). *1356. De aceeasi parere era si Carpzov. Dupd acest ilustru penalist mandantul e mai vinovat (plus

delinquit) decat mandatarul, caci el savarseste infractiunea asupra sa insusi, asupra mandatarului pe care 11 corupe, si asupra uciSului, pe cand mandatarul comite infractiunea numai asupra lui insusi, si asupra ucisului5). Brissot de asemeni a sustinut ca superiorul care ordoana o crima, trebue pedepsit mai aspru decat acela care o executa. 6). 1) Fetterbach: Lehrbuch des gemeinen in Deutschland gultigen. peinlichen Rechts. 2) Vito Porto: Note di cronaca in Appunti al nuovo Codice penale, 2-a ed. 1889.

9 A. Prins: Science pénale, Nr. 556, p. 339 si Nr. 564, p. 344. 4) Vidal: Cours, Nr. 429, care gresit pretinde ca. Rossi si Ortolan

ar fi de aceeasi pArere; acesti doi autori sunt pentru egalitate de pedeapa. Rossi: Cours, Libre II, Cap. XXXVIII, T. III, p. 213 (Confr 200) si Ortolan: Elements, Nr. 1279, T. I, p. 619. ') Carpzooius: Practica Quaest IV, Nr. 12. 9 Brissot: Théorie des lois criminelles. Utrecht 1781, T. I, p. 349.

54

In acelasi sens s'a pronuntat si Curtea de Casatiune din Palermo 1).

*1357. Noi credem aceasta parere interneiatA.

In adevAr, iatd un individ care stiind cd Primus n'are ce maned si cd-i mor copii de foame, ii propune sa omoare sau sd batA pe Secundus, oferindu-i o mare sumA de bani. SA presupunem iardsi o persoand care isbuteste prin amenintari sA faca pe alta sA comita o infractiune. Ei bine, ne intrebam, nu e oare drept si folositor societAtii ca sA pedepsim in aceste

cazuri pe agentii provocatori mai aspru decdt pe autorii materiali ai executarii infractiunii ? *1358. Bertauld 2) si Carmignani 8), sunt de parere contrarie ;

ce e drept, acest din urma adaoga. CA, dacA cu daruri sau pro-

misiuni agentul provocator a profitat de mizeria unui om, si i-a armat mdna, acela, dui:id Carmignani este cel mai periculos si cel mai nelegiuit asasinat pe care natura in nenorocitele sale rataciri I-a putut produce". Totusi Carmignani admite si aici numai egalitate de vinovAtie : parita della imputazione4), ceeace desigur nu e logic. *1359. Tot atat de putin rational, ne pare ilustrul sail discipol Fr. Carrara, care sustine ca trebue a merge nand acolo, de a descArcã de orice raspundere pe autorul fizic si a da toata raspunderea pe autorul sau cauza morala, mai ales cdnd executorul fizic e un instrument pasiv fiindcA nu a avut libera Vointa or vointa inteligenta. Carrara aratA cd, dacA se admite contrariul, cei avuti vor aved instrumente ale scopurilor lor in saracimea vitioasa, §i indrasneti ca sa arunce piatra ascunzdnd mdna, ei vor insultd nepedepsiti justitia si siguranta sociald. El adaogA cä aceasta ar fi a agrava pedeapsa lucrAtorului si a se scuti inventatorul si capitalistul 5). Aceasta ni se pare o exagerare ; a se pedepsi autorul intelectual mai mult deal cel fizic, credem rational, fiindca primul 1) Sc. Sighele: La teorica positiva della complicità, 2-da ediz. Torino, 1894, p. 69 nota. 2) Bertauld: Op. cit. Lec. XXII, p. 482-484, ed. 1872, si p.409, ed. 1859, si combaterea lui de Sc. Sighele: Complicita, p. 71-74. 8) G. Carmignani: Teoria, Cart. II, cap. XVIII, § 1, T. II, p. 371

si urm. ed. cit. 4) Carmignani: Ibidem, p. 380. 9 Carrara: Programma, § 447.

55

e mai periculos pentru societate, mai ales in ipotezele de care vorbeste Carrara. Nu putem admite insa nepedepsirea asa zisului instrument, fiindcã afara de cazul in care el este un tampit, cand el e aparat din cauza lipsei de inteligenta, autorul fizic stie cä face un räu, i ca, dupa inteleptul proverb popular, in asemenea caz el lucreaza cu invatul altuia i cu parul sau. Cu drept cuvant Carpzov ne spune cä Mandatul stapanului in general (regulariter) nu apara de pedeapsa pe servitor in infractiuni'1). Ace Iasi lucru ii spune despre mandatul judecatorului sau al tatalui2).

E evident cä agentul fizic, fara sa fie atat de vinovat ca cel moral, este totusi destul de periculos, cad fara el infractiunea nu s'ar putea executa. $i, daca nu vom pedepsi pe aceste pretinse instrumente, e multa probabilitate ca ele se vor imulp spre marele pericol al societatii3). Oricum ar fi, legiuitorul nostru pedepseste, dupa cum am spus, pe agentii provocatori la fel cu autorii principali,

aceasta indiferent daca provocarea e simpla sau calificata. 1360. Relativ la pedepsirea provocarii simple au fost in-

Codicele nostru penal din 1864, nu o admitea pentru motive pe care le arata G. Costa-Foru, in Magasinul judecatoresc : Daca cineva zice dansul n'a facut decat sa dea doeli.

ideia de a se comite o crima, sau si chiar sd dea consilii si sci indernne pe altul de a o face, nu se poate sustine cA numai pentru aceasta e punisabil. In adevar, executorul faptei nu era tinut sa accepte ideile criminale, nici chiar consiliile ce i s'au dat ; prin urmare, vointa acestuia n'a fost influentata

intr'un grad astfel Meat sa se poata zice ca el n'ar fi comis fara concursul moral al celuilalt, i prin urmare, acesta neluand 1) Carpzovius: Practica. Quaeset IV, Nr. 7. 9) Ibidem: Nr. 8. 9 In acest sens. Sent. Trib. Tutova din 23 Ian. 1884. Dr. XIII, p. 135; Ipoteza foarte interesantk Un stApAn care aflase dela servitorul sAu cA un individ ar voi sA-1 fure, spune servitorului sá I dea toate informatiile qi inlesnirile; prefAcaudu-se cA vrea sA fie complice; in urmA stapanul ajutat de politie II prinde pe hot.Ervoià sa se apere sub cuvAnt cA a fost provocat de1nsusi stApAnul, care i-a intins o cursä. Trib. respinge apA-

rarea pe motiv ca. cursa sau provocarea n'a fost de natura a ridicA agentului libertatea sau ratiunea moralk ci e numai o circumstanta care va servi la gradarea pedepsei.

56

cea mai mica parte, nici chiar morala la comiterea actiunei, nu poate fi supus pedepsii, afard numai dacd legea ar gasi de nevoe a pedepsi ideile sau teoriile imorale, sau consiliile ce se dau de unii oameni pentru a indemna la comiterea de infractiuni, considerandu-le ca prejudiciabile ordinei sociale, ceeace

§i face ea la unele cazuri, dar atunci asemenea fapte nu s'ar pedepsi ca fapte de complicitate, ci ca delicte sui generis. In reguld generala insa, legea penala nu pedepse§te cugetarea criminald,. nici and s'ar manifesta sub forma de indemnare sau consilie, nici chiar cand s'ar transforma in rezolutiune, pentruca nu vede un prejudiciu real pentru societate decat in executiunea faptei, sau cel putin in inceputul ei, §i nu este nicidecum probat cat pentru consiliu ca infractiunea nu s'ar fi comis §i fard acest consiliu" t). 1361. Toata aceasta demonstratiune e falsa i periculoasa

societatii, fiecare fraza daca nu o putem calificã eroare, din cauza respectului ce avem pentru marele nostru dascal, este cel putin contestabild. Se spune ca autorul faptei nu era tinut sa accepte ideile criminate, nici chiar consiliile ce i s'au dat", dar daca aceasta ar fi adevarat, atunci nu ar trebui pedepsita nici chiar provocarea

calificata, caci nici in acest caz autorul fizic nu este tinut sä accepte darurile or promisiunile intovara§ite de consiliul dat. Cine insa va merge pana acolo ? Se adaoga ca vointa n'a fost influentata un grad astfel Inca sa se poata zice cd el n'ar fi comis fapta fard concursul moral al celuilalt; ne intrebam insa cum se poate sustine ca agentul n'a fost influentat de indemn cand a comis actul? Vedem un eject, infractiunea, cunoa§tem o cauzd, poate nu unicci, dar

totui o cauzd, 0 nu vom lega efectul cu cauza? Nu exista oare in natura decat influenta materiala, or calificatä prin daruri, promisiuni, etc.?

Cum se poate sustine cd indemnatorul n'a luat nici cea mai mica parte, nici chiar morala la comiterea infractiunei, cand se va constata cd Primus, care nici nu cuno§tea. pe Secundus, 1-a batut dupd indemnul lui Tertius? In zadar se vorbe§te de cugetare criminald, or chiar de rezolutiunea criminald ; acestea sunt acte interne care, pentru 9 G. Costa-Foru: Magazinul judeatoresc, T. II, p. 113.

57

motive deja arAtate nu se pedepsesc, insA in caz de provocare la infractiuni este vorba de un act extern antisocial. Dar, in definitiv ce poate folosi aceastd discutiune? Noi, adepti ai §coalei pozitiviste, care considerdm apdrarea sociald ca ban a pedepsii, ne punem gur 0 simplu intrebarea, este folositor apdrarii sociale pedepsirea agentilor provocatori simpli? Rdspunsul nu poate fi indoios pentru orice minte normala ; e evi-

dent cd pedepsind pe provocatorii chiar simpli, vor fi mai putine persoane care vor provocã la comiterea de infractiuni din cauza temerii de pedeapsd, §i, prin urmare societatea va fi scutita de cateva infractiuni.

Aceste motive au prevalat 0 in Codicele penal italian actual in vigoare ; la inceput se cered provocatiunea calificatA,

dar in redactiunea definitiva, nu s'a mai cerut acest lucru, ci legiuitorul s'a multumit cu orice manifestare, care au adus comiterea infractiunei1). 1362. Dacd suntem pentru pedepsirea chiar a provocArii

simple, suntem insd in contra parificdrii sale de pedeapsd cu provocarea calificatd, fiindcd cea din urmd prezintd in general mai multd doza de rdutate, 0 este mai periculoasa pentru societate, pentru care cauza multd vreme ea fost singurd pedepsitd. Trebue a se evitd cu grija trecerile subite 0 extreme in legislatiune.

*1363. Vom observá in treacdt cd deosebirea intre provocarea simpla 0 calificatd, e veche. Carpzov spune cA, e indiferent a ucide cu propria sa mAnd sau prin altul cu sfatul

0 cu ajutorul Mu ; aceasta se referd la acel care a dat mandat sau ordin sd omoare. A da mandat se chiamd acel care a dat insarcinare sä omoare fdrd sd plciteascd, fiindcd in cazul cAnd se da bani fapta e un asasinat, iar nu mandat (quando enim pecunia intervenit, non est proprie mandatum sed assassinium). Infractiunea mandatarului 0. a mandantului este

aceea0, ambii se pedepsesc ca omordtori2). Prin urrn are, in vechiul drept, provocarea calificatd de omor (prin bani), se pedepsed mai aspru (ca un asasinat), decat omorul, iar provocarea simpla, ca insd0 omorul. 1364. La noi, legiuitorul, care inainte de 1874 nu lye1) Majno: Commento. Art. 63, No. 320. 1) Carpzovius: Op. cit., Quaest IV, N-rile 1-6.

58

depsea provocarea simpla, astazi o pedepseste cu cea calificata.

Trebue sa observAm ca, saltul ce s'a fdcut in aceasta privinta de legiuitorul nostru, este un salt extrem si fara precedent in legislatiunile moderne. De unde pana in 1874, indemnarea simplA de omor or asasinat nu se pedepsea de loc, in urma acestei legi ea e pedepsita cu aceiasi pedeapsa ca omorul si asasinatul, adica cu munca silnicA pe timp marginit sau pe viata. Nu credem ca existA exemplu in vreo legislatiune moderna, cel putin noi nu cunoastem nici-unul, in care legiuitorul sA fi trecut intr'o singura zi pentru aceeasi fapta dela nepedepsire, la posibilitatea pedepsirei cu munca silnica pe viata, adicA la pedeapsa suprema din acea legislatiune I 1365. E adevarat insa ca, gratie circumstantelor atenuante,

judecatorii pot sa diferentieze, dacci voesc, pedeapsa provocatorului simplu de aceea a provocatorului calificat. Dupa noi, rezumand cele zise pana aici, credem ca intr'o buna legislatiune provocatorul calificat va fi pedepsit mai aspru ca autorul material al infractiunei, iar provocatorul simplu cu

aceeasi pedeapsa ca acest autor. 1366. Atat de adevarat este ca provocarea simpla trebue pedepsita, incat legea romanA in 1874, imitand alte multe legislatiuni, a pedepsit chiar provocarea care nu produce efect, cu o pedeapsa fixa si mai mica decat a autorului principal si a complicelui. Art. 47, al. 4 Cod penal, zice : ,Aceia cari, prin vreunul din mijloacele indicate in citatul art. 294, vor provoca direct la comiterea unei crime sau delict, prevazut prin codicele penal, fard ca acea provoca/tune sd fi produs vreun efect, se vor pedepsi cu inchisoare

dela 3 luni pana la 2 ani si cu amenda dela 500 pana la 5000 lei".

*1367. P. Rossi este in contra pedepsirei provocarii care nu produce efect, insa argumentele sale n'au nici o valoare. Cat despre simpla propunere zice dansul propunerea ne-

primita, e necesar de a demonstra ca acest act nu trebue niciodata sa se gaseasca InScris in numarul infractiunilor? Simple vorbe, vorbe raportate chiar de acei carora vor fi fost adresate, daca in realitate vor fi fost zise, vorbe care e atat

59

de usor de a face sa fie rau interpretate, de a le denatura intr'adins, in fine, un act care prin natura lui nu admite martunic impartiala i demna de credinta, cum sa cutezdm sa o calificam crima? Cum sa ne asiguram cä propunerea era serioasa, ca ea exprima o rezolutiune criminald, sau mai mult o dorintd criticabila, cd era expresiunea unui proect hotarit mai

mult decat expresia unei miscari de manie, unui capriciu de amenintare si de ura1)?" Rossi ar fi putut invoca in sensul parerii sale si dreptul roman2), i totusi nu ne-ar fi putut convinge. *1368. Chiar daca n'ar fi vorba de o propunere insistenta, adica egala unui indemn, i totusi nu putem admite parerea

lui Rossi, liindca o propunere de a se comite infractiuni e periculoasa cel putin ca o sugestiune, care poate isbuti la unele persoane, si ea constituind un pericol, trebue a-I inlaturà prin pedeapsd. Incat pentru argumentele lui Rossi, cle sunt numai cestiuni de fapt, desigur uneori greu de rezolvat, dar nu din cele mai grele, pe care are sa le rezolve un judecator penal in functiunea sa. In raportul care Senat din 25 Martie 1891, al Comis. Just. din Belgia, se spun aceste intelepte cuvinte

Se pare drept si conform bunului simt ea, acela care provoacd direct si cu rautate la comiterea unei infractiuni sa fie pedepsit chiar cand aceasta provocare n'ar fi produs efect. N'a atarnat de el, ca provocarea lui sa aiba efect, i actiunea sa rea i adeseori nefasta trebue reprimata. Daca am face altfel, am fi expusi la aceasta consecinta exorbitanta i cu totul fortuita, ca aceeas faptd ar fi absolvita sau pedepsita, dupd imprejurari absolut independente de intentiunea i vointa autorului sau ; ar rezulta Ca o fapta delictoasa, i cu atat mai vrednica de mustrare ca expune pe alii la vindicta legii, ar 1) Rossi: Op. cit., Livre II, cap. XXVII, T. II, p. 287, ed. 1 i T. It p. 135, ed. IV. In alt loc el zice: Niciun rationament nu poate face, ca ceeace nici n'a inceput, sa poata exista, i ar fi pe atat de injust cat de ridicul de a declara pe un om culpabil de o crima care nu existä". Livre I, ch. 36. Rossi recunoate insa ca mandatul criminal poate constitui o infractiune speciald, ceeace probeaza ca acest distins penalist rationeazä bine, numai confuza notiune a tentativei 11 intuneca. Vezi in Garofalo: La criminologie, ed. V-a, p. 352. combaterea lui Rossi sub titlul: Critiques

des theories de droit penal. 2) Leg. 503, § 2, Deg. 50, 16. (Vezi acest text la Nr. 369, nota 1 fine),

60

ramane fard represiune, ceeace ar constitui o infractiune cu atat mai mare, cu cat mai totdeauna provocatorul nu are intentiunea sau tristul curaj de a comite infractiunea la care Impinge pe altii, si sd-si insuseascd raspunderea, pe care altid o vor riscd si o.vor suferi pentru fapta sa" 1). La aceste consideratiuni adaugam ca, dealtmintrelea este cu atat mai firesc ca sa fie pedepsita chiar provocarea care nu produce efect, cu cat in realitate ea este un fel de tentativd, si tentativa trebueste pedepsitd. 1369. Toata cestiunea este ce pedeapsa trebue sa se dea In acest caz ?

Legiuitorul a edictat o pedeapsa fixd de 3 luni pand la 2 ani si amenda, prin aceasta el a facut din provocarea care nu produce efect o infractiune de sine stdtatoare. i tot cu pedeapsa fixd se pedepseste si provocarea speciala de catre persoane :bisericesti, prevazuta de art. 168 si 169 Cod. pen., care nu produce efect. Era desigur foarte natural ca el sa nu considere aceasta fapta ca un caz de complicitate, desi a pus-o in materia cornplicitatii, caci altmintrelea am avea complicitate la o infractiune inexistenta. 1370. Este insd rationala pedeapsa pe care a dal-o legiuitorul nostru in caz de provocare neisbutita ? Nu credem. In adevar, care este deosibirea sub punctul de vedere al pericolului social, intre provocarea care a produs si acea care

n'a produs efect ? Pentru ce provocatorul care n'a isbutit, sa fie tratat mai bine decat cel care a isbutit ? Care este meritul sat, si intrucat dovedeste unul ca este element mai putin antisocial decat altul ?

Oare, fiindca un provocator are noroc ca acela care-I provoaca sa fie mai fricos, mai milos or mai cinstit, si sa nu comita infractiunea la care a fost provocat, este acesta un motiv suficient ca sa fie atata disproportiune Intre pedeapsa lui si aceea a provocatorului care a isbutit fiindca a gasit un scelerat ca si el ? Trebue sa observam cä agentul provocator, a carui provocare a produs efect, poate sa, fie pedepsit chiar cu munca 1) Thiry : Cours Nr. 243, p. 175.

61

silnicä pe viatd, pe cand un alt agent provocator tot atat de infam, care a indemnat la aceea§ crima, poate chiar mai odioasa, nu va fi pedepsit decdt cu cel mult doi ani de inchisoare corectionala si cu amenda, numai din cauzã cä persoana provocata nu a executat infractiunea. Doi ani de inchisoare corectionala sau munca siinica pe viata, vor rezultd, nu din fapta provocatorului, care in amandoud cazurile este aceeas, ci din simpla intamplare a faptei provocatului.

Desigur cd aceasta e nerational provocarea care nu produce efect, trebue pedepsita in proportiune cu infractiunea, ea find dupa cum am spus o specie de tentativa. *1371. Alin. 4 al art. 47 Cod. pen., pe langd critica de redactiune, pe care i-am fdcut-o in sectiunea precedenta, Ca vorbeste numai de provocarea de crime si delicte, preva.zute de Cod. pen., mai merita i pe aceea cã se refera numai la provocarea simpla si nu prevede i provocarea calificata.

*1372. Ce vom decide in caz de provocare calificata care

nu produce efect ? Se mai aplica in acest caz art. 47 al. 4 Cod. pen. ?

Cestiunea e indoioasa, din cauzä ca in penal nu se admite pedeapsa nici chiar prin a fortiori, totusi noi credem afirmativa, fiindcd provocarea calificatã implica pe cea simpla. Nu se poate, de exemplu sa provoace pe o persoand prin daruri, dacd nu a provocat-o in unul din modurile prevazute de

art. 294 C. p., adicd prin graiu, prin scris, etc. Indata ce infractiunea cuprinde toate elementele prevazute de lege, e indiferent ca ea mai contine i altele pe deasupra; quod abundat non nocet.

Mai bine ar fi facut insa legea sä fi evitat aceastä controversd, dispunand ca : Acela care va fi provocat la comiterea unei infractiuni, fait ca provocarea sa fi produs efect, se va pedepsi, etc.". *1373. Relativ la provocarea care nu produce efect, se pare ca erau sisteme diferite in vechiul drept. Astfel Menochiu ne spune Ca : Mandatul de omucidere dat cu fagaduiala de bani, se pedepseste ca si omuciderea, dacä mandatarul a fdcut

acte aproape de omucidere, In caz contrariu, dacd n'a fdcut se pedepseste Mandantul dupa arbitrarul . . .

vreun act

62

judecdtorului '). Din contra, dupd Farinaceu : Mandant aliquod delictu, non videtur puniendus si aliud non sequatur" 2).

Prin urmare, dupd Farinaceu, cel putin provocarea simpld, care n'a produs efect nu se pedepsea, pe cdnd dupd Menochiu, provocarea calificatd care n'a produs efect se pedepsed, dar mai u$or deck fapta autorului principal. 1374. In ultimul alin, al art. 47 C. p., legiuitorul vorbeste despre delictele de presd i spune cine este raspunzator, nu aratd insd ce pedeapsd se va da. Nu este desigur vorba aici de pedeapsa ordinard a infractiunei de presd, cdci aceia e prevazutd in legea speciald, iar legiuitorul punand acest aliniat

In art. 47 C. p., care vorbeste de agentii provocatori, a voit desigur sä se refere la agenth provocatori prin presa, adica la aceia care Indeamnd prin presd la corniterea de crime sau delicte. Pedeapsa acestor agenti provocatori e prevazutd de alin.

2-lea al art. 47 C. p., care prevede i provocarea prin irnprimate. Pin urmare, ea va diferi dupd cum provocarea va produce efect, când pedeapsa va fi aceasi ca si a autorului fizic al infractiunei, $i cdnd nu va produce efect, In care caz se va aplicd pedeapsa fixd dela 3 luni la 2 ani i amenda dela 250 la 2500 lei. 1375. E bine cd legiuitorul a pedepsit provocarile prin presd, independent de rezultatul lor. Chiar liberala lege din 12 Mai 1856, a lui Grig. Ghica Vodd, dare a desflintat censura In Moldova 3), pcdepse$te cu pedepse foarte aspre provocdrile.

A$d de exemplu provocarea la nesupunere la lege $i la rdsturnarea asezamintelor fundamentale ale Orli $i ale principiului proprietdtii e pedepsit cu 1-6 ani de inchisoare, iar provocarea

la arme i interventiuni straine, cu munca silnicd pe viatd. (§ 26, 44 $i 45). Presa trebue Incurajatä dar nu privilegiata $i scoasã din dreptul comun. 1) Menochius: Op. cit., II, 358, Nr. 43. 2) Farinaceus: Op. cit. Quaest, 124, Nr. 90. Acel care a datmandat

pentru vreo infractiune, nu se pedepseste dacd nu a urmat ceva" D. Benevole crede insä a in acest caz trebue pedepsit mandantul, ca fiind culpabil de infractiunea consumatd. 3) Bulet. Oficial al MoldoVei, 1856, Nr. 39. Vezi i R. Rosetti: Censura in Moldova. Anal. Ac. Rom. Ser. II, T. XXX Memor Sect istorice p. 88

urm.

63

1376. Pana aici am vorbit de o singura categoric de participanti anteriori comiterii infractiunei, de agentii provocatori prevazuti de art. 47 C. p. Dar afara de aceastä categorie, noi am ardtat ca mai sunt participanti anteriori comiterii infractiunei :

1. .A cei care au procurat arme, instrurnente sau orice alte mijloace stiind ca vor servi la infractiuni. 2. Acei care cu build stiinta vor fi ajutat la prepararea infractiunei (art. 50 C. p.). 3. Cei care inainte de comiterea crimei sau delictului fagaduesc ascunderea lucrurilor ce vor proveni dinteacea infractiune (art. 56 C. p.). Toate aceste trei categorii de participanti la comiterea infractiunei se pedepsesc mai usor, legea ne spune cd se vor pedepsi ca niste complici. Prin urmare, trimitem la explicarile pe care le vom face vorbind despre pedeapsa complicilor concomitenti la comiterea infractiunei, la care trecem imediat. Pedeapsa § 2. Complicitatea concomitant& 1377. Dupa cum am spus in Sect. I a acestui capitol, atat In dreptul roman cat si in dreptul canonic, complicii se pe-

depseau cu aceiasi pedeapsa ca autorul ; capitularele lui Carol Magnu, Statutul Milanului i Ordonanta din 1532 a lui Carol

V a edictat o pedeapsa mai mica pentru complici. Codicele penal francez din 1810 a continuat insd sä pedepseasca pe complici cu aceiasi pedeapsd ca autorul principal, condica noasträ criminaliceasca din 1841 a lui Bibescu,

a lui *tirbei din 1850, au admis acelasi sistem, find inspirate de Cod. pen. francez. 1378. Insä actualul nostru codice penal, dupa exemplul multor 1egis1atiuni nol 1) pedepseste pe complice mai usor decat l)

Vom cità codice in care complicele e pedepsit mai usor ca

autorul principal: C .p. german, § 49, belgian 69, danez 47 si 48, unguresc 72, olandez 49, luxemburgez 69, italian 64, ispaniol 68-77, portugez 103,

suedez cap. 3, § 4, elvetian 13 (proect). Codicele penal norvegian din 1902 a consacrat In regula generalA asemAnarea 1ntre complice si autor si n'a dat definitiunea complicitAtii lAsAnd mai mare libertate de apreciare magistratilor. (Rev. pénit. 1903, P. 1164).

64

pe autorul principal, urmand In aceasta privinta sistemul art. 177 al Ordonantei lui Carol V. Art. 48 zice : Complicele se va pedepsi cu un grad mai jos deceit autorul principal, insa dupa natura crimei privitd

comisd de el, iar nu dupd natura sau agravarea ce poate lua crima sau delictul, In raport cu autorul principal, din circumstante survenite in cursul executiunei crimei sau delictului fara stirea complicelui"9. 1379. Acest sistem 11 credem mai bun decat sistemul francez al perificarii de pedeapsa, caci nu este acelasi lucru a participa secundar or principal la comiterea unei infractiuni. Persoana care comite infractiunea e mai periculoasa pentru societate, fiindca ea este mai cutezatoare, i fara ea nu se putea comite infractiunea. Autorii infractiunei sunt capeteniile si e firesc ca sa fie capeteniile mai aspru pedepsite. Cu modul acesta e speranta ca multi vor evita de a Ilia rolul principal de autori In comiterea infractiunei, stiind Ca este cel mai periculos Si ca executare i ca pedeapsa ; i, in consecinta unele infractiuni nu se vor comite din cauza lipsei de executatori. Toti indivizii voind sa pazeasca, i nici unul sa intre

in casa, omorul sau furtul nu va fi comis. E chiar periculos a da complicelui aceeasi pedeapsd ca autorului principal, fiindca, in asemenea caz, orice complice

poate lud rolul de autor stiind Ca situa0a sa penala este aceiasi.

Vorbind de sistemul francez al parificarii pedepsii, P. Rossi II critica spunand ca legea e astfel *Meat pare inspirata de raufacatori 2).

Tarde e deasemenea adversar al acestui sistem. Pe cat asemanarea penala a tentativei cu infractiunea consumata este inteleapta, fiindca perversitatea este aceiasi In amandoua cazurile, pe atat e inadmisibila asemanarea complicelui cu autorul principal, pentruca acesti doi indivizi difera profund prin natura lor fizica si morala, prin caracterul i pasiunile lor, prin ') Prin exceptiune avem insA i cazuri in cod penal fn care cornplicele se pedepseste cu aceeasi pedeapsa ca autorul principal. Exemplu art. 86, 113. 200, 271, 272 si 273 C. p.

2) On dirait presque, une loi suggérée par les malfaiteurs" ; Rossi: Traité II, cap. 34, T. II, p. 188, ed, IV.

65

pericolul inegal i neasemanat pe care 1-ar prezentd nepedepsirea lor" 9. D-nu Impallomeni combate doctrina lui Buri, unul din rarii sustindtori moderni ai sistemului parificdrii2), zicdnd : E ade-

värat ca orice cauzd a efectului e necesard ca sd se produca acest efect, dar de act nu se poate conchide cd puterea activä intrebuintata de toate aceste persoane asociate la infractiune, sä fie substantial deopotriva. Dacä trei indivizi Imping o stancd, noi vom spune, vom presupune cel putin ca silintele fie-

cdruia sunt necesare ca sa produca miscarea. Nu vom spune totusi cd fiecare a contribuit deopotriva la acel efect, dacä va fi cunoscut cd forta musculard intrebuintatd de unul va fi mai mare decdt aceia a altuia. Inlocuiti opera acestui om, cu opera unui Mdivid a cdrui forta musculard sd fie deopotriva sau inferioard aceleia a oricdruia din ceilalti doi, i miscarea nu se va face ; i aceasta e proba data de experienta ca, dacd mai multe forte sunt necesare pentru un efect, totusi efectul nu e deopotriva datorat lor" 3). Din neegala contribuire la comiterea infractiunei, d-nu Im-

pallomeni deduce inegalitatea de pedeapsd, care trebue sä se proportionalizeze la diversa eficacitate a colaborarii participantilor" 4).

1380. Astazi sistemul diferentierii este dominant, putem zice unic In stiinta, admis nu numai de adeptii scoalei clasice, dar si de aceia ai scoalei pozitiviste 5). Trebue sa spunern Insd cd, gratie circumstantelor atenuante, cestiunea parificarii sau diferentierii de pedeapsa intre complici i autorii infractiunei, a

perdut mult din importanta sa. Chiar din aceastã cauzd, In 1832, cdnd s'a modificat Cod. pen. fr. s'a lasat neschimbata 1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 465. In acelasi sens, Laborde: Cours Nr. 610, ed. 2-a, Nr. 532; Thiry: Cours Nr. 256; in sens contrariu Target: Observations sur le projet de Code criminel, p. XXVII. 2)'Sighele ii crede unicul sustinAtor care mai existA al egalitAtii de pedeapsd a coparticipantilor unei infractiuni", op. cit , p. 61, insA se 1nsalA, cAci d. de Liszt sustine aceiasi pArere ca si Burl: Lehrbuch, § 49, Nr. I, sit trad. fr., p. 316 si 317. 3) Impallomeni: Del concorso di piü persone in un reato,in Rivista penale, vol. XXVI, p. 109. 4) Ibidem.

5) Sc. Sighele: Complicità, p. 61. 50105

5

66

dispozitiunea legii in aceastä privinta, desi mai toata lumea era atunci de parere cd pedeapsa complicelui nu trebue sd fie aceiasi ca a autorului1). 1381. SA nu credem insa, ca redactorii legii din 28 Apr. 1832, cd circumstantele atenuante fac cu totul inutild o dispozitjune a legii care ar prescrie pentru complice o pedeapsa mai usoara. Circumstantele atenuante nu au efect decAt asupra minimului, pe care II coboarA si mai mult, insA, cum ele sunt

facultative pentru judecator, care poate da chiar maximum, complicele poate totdeauna sã fie pedepsit in Franta cu maximum pedepsii, lucru ce nu se poate in legea noastrA. Cu alte cuvinte in Franta judecAtorii pot sa dea complicelui o pedeapsa

mai mica cleat autorului principal, pe cand la noi ei sunt obligafi sA faca aceastA diferentiare de pedeapsa. Atat de adevArat este acest lucru, incAt Cod. pen. olandez din 1881, care nu prescrie minimum de pedepse, ci numai maximum, asa Inca in acest codice circumstantele atenuante sunt

inutile, totusi are grija sä spuna. a pedeapsa complicelui e mai usoarä cleat a autorului principal, scazandu-se cu 1/3 maximum pedepsii.

$i chiar in privinta pedepsii minimum ce ar puteA da judecAtorii, e o deosebire intre ceiace se poate da la Francezi si la noi. Evident ca la noi pedeapsa complicelui find cu un grad mai jos dent a autorului, prin aplicarea circumstantelor atenuante, judecAtorii nostri se pot cobori la o pedeapsA mai mica decat judecatorii francezi, cad la noi sunt cloud scaderi : una legald si alta judiciara., iar la Francezi una singura, cea judiciarA, care e facultativA. SA revenim la explicarea art. 48 C. p. 1382. 0 cestiune foarte delicata in aceastã materie, este

de a se stl care e influenta circumstantelor agravante de pe capul autorului principal? Pedeapsa complicelui find o pedeapsd imprumutatA, o radiatiune a pedepsii autorului principal,

va 8 ea influentatA si de agravatiunile acestui din urmA ?2). 1) Laborde: Cours, ed. 2-a, Nr. 532. 2) Cestiunea e discutatá deja de Menochius,II, Cas. 349, N-le 17-21,

care admite cd agravanta autorului principal nu prive$te pe complice and complicele probeazd cd n'a lucrat nimic la actul criminal si cd puteh infractorul lucra $i fArd el.

67

Printre agravante trebue sä distingem mai intai pe cele reale de cele personale. 1383. 1) Cele personale sau subiective nu privesc pe complice, caci ele sunt straine infractiunei. De exemplu : reci-diva este o circumstanta agravanta personald; prin urmare, clan autorul principal e recidivist, aceasta circumstanta agravanta i se va tine in seama lui, nu priveste insa pe complice 1), care va raspunde numai de propria sa recidiva. Poate cã solutiunea legii nu e perfecta, caci, dupa cum observd d. F. Thiry, este poate mai gravd fapta celui care ajuta

la prima infractiune, cleat a aceluia care ajuta pe un recidivist 2). Insa e suficienta agravarea judiciara.

Legiuitorul nostru a inlaturat in mod formal agravarea pedepsii complicelui prin circumstantele agravante personale ale autorului principal zicand: ,iar nu dupa agravarea ce poate luà crima sau delictul in raport cu autorul principal, din circumstante personale ale acestuia". Astfel e incontestabil ca agravatiunea rezultand din calitatea de militar nu priveste pe complice. Aceastä solutiune e admisd chiar in Franta 8). 1384. 2) Din contra, circumstanftle agravante reale sau obiective, cum ar fi timpul i locul, etc., privesc i pe cornplice, de oarece ele sunt proprii infractiunei i ii modifIca gravitatea 9; de exemplu furtul in biserica, in camp, in timpul noptii, in ceata, cu arme, etc. In toate aceste cazuri complicele devine culpabil de complicitate la o infractiune calificata i prin urmare

agravanta nederivand dc la autorul principal, ci provenind din cauza genului infractiunei, ea va privi 0 i pe complice. 1385. Ce vom spune insa de circumstantele agravante reale

pe care complicele nu le cunoaste De exemplu: persoana care se dusese sa fure gaseste cd lucrul pe care void sä-1 fure este inchis, i ca sd execute furtul savarseste o spargere, or deschide cu o chee mincinoasa mobila in care se afia. In aceste 1) In Franta aceiasi solutiune admisd prin o multime de deciziuni ale C. cas. incepând din 8 Iulie 1806, Confr. Garpon: Art. 59-60,.Nr. 440. 2) Thiry : Cours Nr. 260. 8) DoctrinA unanirnd in Franta. Vezi autori citati in Garpon: Art. 59-60, Nr. 409. Jurisprudenta e unanimA in acelasi sens. Ibidem: Nr. 410 urmAtoarele.

9 Vezi numeroase deciziuni. Garpon: Op. cit., Nr. 441.

68

cazuri, complicele care pande*te, or care a ajutat infractorului

ca sä intre in casa, va fi culpabil de furt simplu, or de furt. calificat, cu efractiune or chei mincinoase ? In Franta se admite ca §i aceste circumstante reale privesc pe complice, de§i el le-a ignorat, urrnandu-se principiul

ca dolus indeterminatus cleterminatur eventu1), lucru ce e admis §i in Germania 2). In acest sens s'a pronuntat Curtea de casatiune franceza.3).

1386. Acest sistem pe care, cu drept cuvant ii critica d. Vidal 4) n'a fost admis de legiuitorul nostru, care spune formal Ca pe complice nu-I privesc circumstantele survenite in cursul executiunii crimei sau delictului, fara §tirea complicelui". De

asemenea dupa lungi discutiuni n'a fost admis nici in Italia, caci dupd cum a zis Pessina §i Mancini, neprevederea e culpa, iar nu dol5). 1387. Solutiunea legii noastre este inteleapta, caci, de oarece la complicitate se cere buna §tiinta, trebue in mod firesc ca ea sa existe nu numai la infractiune, dar §i la imprejurarile care o agraveaza.

1388. Cestiunea e cu mult mai grea cand e vorba de circumstante agravante rezultand din relatiunile dintre victim& 9 Dolu indeterminat se determinA de intAmplare. In sensul jurispr. fr. Molinier: Cours II, 269; Le Sellyer: IT, N-rile 433 i 681. Doctrina francezA merge pAnA acolo IncAt dach un complice nu tià cA ucigawl ucide pe tatäl sail, el va fi complice de paricid, art. 59

C. p. fr., nefAcAnd nici o distinctiune; Degois: Traité, Nr. 362. Vezi amAnunte pentru doctrina §i jurispr. fr. Garcon: Art. 59-60, Nr. 415 §i urmAtoarele.

2) De Listz: Lehrbuch, § 52. Confr. trad. fr., p. 337. 5) Cas. fr. incepand cu deciziunile din 28 Dec. 1812 i 22 Aug. 1817.

Vezi alte deciziuni citate de Vidal in Molinier: Cours II, 269. In Franta circumstantele agravante reale privesc i pe cornplici (escaladarea, efractiunea). Cas. fr., 15 Iun. 1860, S. 61, I, 398 i P. 61, 756; 6 Nov. 1874, i P. 75, 1201; 5 Ian. 1882, S. 84, I, 452 §i P. 84, I, 1098. 4) Vidal: Cours Nr. 434. In sens contrariu i favorabil jurispr. fr.

S. 75, I, 181

Normand: .Cours Nr. 708, care se bazeazA pe art. 59 C. p. fr. §i pe maxima dolus indeterminatus. DAnsul aratá cA art. 59 nu cere sA fi participat la circumstanta agravanta, i adaogA cA infractiunile sunt indivizibile. Recunoate CA justitia ar cere contrariu, dar dacA e de rea credinta la fapta principal& i se aplica maxima dolus indeterminatus. Totu0_ terminAnd crede ca s'ar puteA face o micwrare de pedeapsa. 5) Majno: Commento, Art. 66, Nr. 352.

69

si infractor, or din calitatea infractorului. De exemplu : furtu dela stapan, parintucidul, violul comis de ascendent.' i alte persoane prevazute in art. 265 C. p., infractiunile comise de functionari or de militari, de medic, farmacist, moasa., etc., in aceste cazuri se va tine in searnd complicelui de agravatiunea pe care o va suferi autorul principal ? 1389. La Francezi cestiunea e discutatd. Jurisprudenta admite afirmativa, din cauzd cd aceste agra\rani modified chiar caracterul faptei i incriminarea ; sunt cu alte cuvinte agravante reale 1). Doctrina e impartita, 'Msa in general admite cd aceste agravante find personale, nu pot privi pe complici 2).

1390. La noi credem cd trebue a se admite acest din urmd sistem, fiindcä legea spune expres, relativ la agravante,

cd pe complice nu-I privesc agravantele personale ale autorului principal, si ca se va pedepsi dupd natura crimei privitd ca comisd de el". Insä, in toate cazurile de care am vorbit, complicele find un strein si nu fiu, or ascendent, neavdncl deasemenea calitatea de functionar, medic, il.rnoa§a, farmacist, militar, etc., el dacä ar fi comis infractiunea la care

a ajutat, nu ar fi fost supus agravantei, deoarece nu aved acele calitdti. *1391. Recunoastern insd, ca de lege ferenda cestiunea ar 1) Pentru paricid. Vezi hotar. din Garpon: Art. 59-60, Nr. 418; Cas. fr. 18 Mai 1865, S. 63, I 464 si P. 65, 1210; 11 Nov. 1866, S. 67, I, 143 si P. 67. 319; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 16 si deciz. C. cas. fr. Pentru fart domestic, Cas. fr., 9 Iul. 1846, P. 47, 1,160; B.Nr.178 $i 179 i Garpon, Ibid., Nr. 424. Pentru avort (la moasa, farmacist, medic) Cas. fr., 23 Nov. 1872, S. 73, I, 1110 §i P. 73, 277. Garpon, Ibid., Nr. 420. Deturnare de bani publici de catre comptabili. Cas. fr., 15 Iunie 1860, S. 61, L 398 si P. 61, 756 et Garpon, Ibid., Nr. 423. Calitatea de functionar, 15 Oct. 1813. Dal. Rep. III, p. 651; Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 17; Garpon, Ibid., Nr. 422 si 425. 2) In acest sen Rossi: T. III, p. 5; Boitard: art. 60. Ch. Adolphe

F. Hale: I, 47: Molinier: II, 271; Wiley: p. 171 si ed. ArF., p. 155; Garraud: :Précis Nr. 289, ed. 9.a, Traité II, Nr. 281 si II a Nr. 764, qi

Laborde: Nr. 646, si ed. 2-a, Nr. 561; :Haus: I, 585; Bertauld*: p. 513; Rep. Fuzier: Ar-bo Complic, Nr. 653.

In setts contrariu Blanche: II, Nr. 11 si urm; Comp. Ortolan: I, 1285 si 1286 si 1305 si Trdbutien: I, p. 198; Le Sellyer: Crimin. II, Nr. 434; Molinier Vidal: II, p. 272:

70

fi discutabila. Dupa cum obsearva cu drept cuvant d. Thiry, acela care se face complice unui paricid, unui furt dela stapánz or falsului unui functionar, desi nu e asd culpabil ca fiul, ser-

vitorul sau functionarul infractor, dar in orice caz fapta lui fiind mai grava ar trebui o pedeapsa mai mare si pentru cornplice. Deaceea, dânsul propune o pedeapsd intermediard intre omor si paricid, intre furtul simplu si cel domestic, etc 9. 1392. Ce solutiune vom da in cazul cand agravanta personald existä in persoana complicelui ? 6 Evident cd ea nu priveste pe autorul principal, caci dupa cum spune A. Normand, pentru calificarea faptei trebue sa ne referim la autorul principal, si sä facem abstractiune de cornplice 2). Imprumutul si radiatiunea de pedeapsa merge dela autorul principal spre complice, nu insä si invers. Aceasta e incontestabil. 1393. Dar aceste circumstante agravante personale, nu se vor tine in searnd nici chiar complicelui ? Una este afara de orice indoiald cal se va tine in seamd ; anume recidiva. Quid de celelalte ? La Francezi, Curtea de casatiune prin numeroase deciziuni a hotärit ca agravantele personale ale complicelui afara de recidivä nu se tin in seamd autorului i nici chiar cornplicelui, din cauza cd, spre a calificd fapta, trebue sä ne referim totdeauna la autorul principal. De ad consecinta cd fiul

care provoacd pe un strain sa ucicla pe tatal sal va fi cornplice la un omor simplu iar nu la un parintucid, pe cand din contra sträinul complice al unui fiu care ucide pe tatal sau, va fi complice de parintucidere. De asemenea servitorul, cornplice la un furt dela stapanul Mu cu un strein, nu va fi culpabil decat de un furt, pe cand streinul complice la un furt domestic, va fi culpabil de furt calificat. Doctrina este in general in acelasi sens 3). 0 Thiry: Cours, Nr. 260, P. 187; Civoli e deasemenea de pgrere cd agravanta cunoscutd trebue sä loveascd pe complice. T. I, Lect. XXXII, p. 267.

2) Normand: Cours No. 684, p. 504. 8) Normand: Op. cit. No. 684, p. 504; Bertauld: p. 514; Ortolan: I, 1304; Laborde: Nr. 646 §i ed. 2-a, Nr. 561; Blanche: II, p. 36-43; Le Sellyer: Criminalité II, 435; Garpon: Art. 59-60, Nr. 398; Garraud: Précis.

71

1394. La noi credem cã solutiunile trebuesc sd fie date in sens contrariu, in ceeace prive*te agravantele personale ale complicelui relativ la el insu§i, in acest sens cd agravantele

lui personale i se vor tine seamd complicelui 5i aceasta din cauza textului art. 48 C. penal. Am vdzut cd la noi, contrar cu ceeace existd in Franta, agravantele personale ale autorului, nu privesc pe complice, din cauza ca legea noastrd spune expres acest lucru, addogand

cd pedeapsa se va da complicelui dupd natura crimei privild ca comisd de el". Tot din cauza acestor cuvinte trebue sa admitem cd-la noi, agravantele personale ale complicelui, i se vor tine in seamd, fiindcd, privind fapta ca find cornisd de el, ea capatä circumstanta agravanta cd el este fiu, servitor, militar, farmacist, moa§d etc. Prin urmare la noi, fiul complice la omorul tatdlui sdu e complice la un parintucid, iar nu la un omor simplu, servitorul, complice la un furt dela stapanul sal e complice la un furt calificat, iar nu la un furt simplu.

Aceasta solutiune este atat de adevärata, that d. Laborde, care sustine sistemul contrariu, bine inteles in Franta, spune ca : A tratà pe fiu, complice al omorului parintelui sdu ca un paricid, a tratã pe servitor complice al unui furt comis de un strain in prejudiciul stapanului sail, ca find complice al unui furt domestic, ar fi a pedepsi pe complice ca fi cum ar fi el -insusi autorul crimei sau clelictului" 1). Ei bine 1 la noi tocrnai acest lucru il ordonã legea, prescriind sa se dea pedeapsa complicelui, dupa natura crimei

privitd ca comisd de el". 1395. Ceeace am spus pAnd aici de circumstantele agravante,

se aplica mutatis mutandis la cauzele de neculpabilitate, la Nr. 322, ed. 3-a i ed. 9-a, Nr. 289 si ed. XI-a, Nr. 241. Traité, II, Nr. 271 si 280 si ed. 2-a 693 si 703, ed. 2-a; Cas. fr. 5 Oct. 1871,S. 72, I, 235; Contra

Ch. Adolphe $i F. Hélie: Théorie I, Nr. 210; Comp. Molinier Vidal: II, p. 273.

Vezi si Jurispr. fr. Garcon. Art. 59-60, Nr. 401 si urm. 1) Laborde: Cours, Nr. 646, p. 374, ed. 1-a §i Nr. 560, ed. 2-a. Acest

autor insA greseste cAnd crede cd sistemul legii noastre ar duce la rezultatul CA s'ar pedepsi complicele lai sinucidere [ca un ucigas; d. Laborde uitA cd sinuciderea neflind o infractiune in legea noastrd nu poate 11 vorba nici de tentativA, nici de 1:complicitate la sinucidere.1

72

scuze si la circumstantele atenuante. Se poate ca sä nu fie autor principal condainnat, i totusi complicele sä fie condamnat De exemplu dementa or minoritatea agentului principal,

nu impedica de a se da complicelui pedeapsa care i s'a fi cuvenit, dacd ar fi el insusi autorul infractiunei. Aceste cauze sunt erninamente personale si necornumicabile complicelui, lucru este admis la Francezi2), si cu ata mai mult trebue sa fie admis la noi din cauza textului art. 48 C. p. 3). Provocarea insd find o scuzd reald profita i complicelui, dacd existä la autorul principal 4). Jurisprudenta franceza admite cu drept cuvant cd. provocarea va profita i complicelui, chiar când el personal n'a fost provocat 5). E natural sä fie astfel, fiindca pedeapsa coinplicelui este o pedeapsd de imprumut. Din contra, scuza minoritatii in favoarea autorului principal, find o scuza personala nu poate folosi complicelui care

este major, si cu atat mai mult find la complice nu micsoreaza pedeapsa autorului principal6). Deasemenea circumstantele atenuante ale autorului principal nu pot folosi complicelui ; jurisprudenta francezd este constantd asupra acestui punct 7), si solutiunea ei trebue admisa si la noi. 1396. Ce vom spune despre tainicele ludri din art. 307 ? S'ar puted sustine nepedepsirea complicilor prin cloud argumente destul de tari 1) Din lucrarile preparatoare ale Cod. pen. fr., se vede ca principalul motiv al nepedepsirei furtului in familie, nu ') Contr. Blanche: Etudes II, Nr. 47 si urm. Autorul principal poate sA fie necunoscut sau sA fi fugit; aceasta nu ImpedecA pedepsirea cornplicelui. 2) Laborde: Cours Nr. 651 si ed. 2-s, Nr. 652; Vidal: Nr. 434. La Italieni aceeasi solutiune; Civoli: Op. cit. Lect. XXXI, p. 234 si Impallo-

meni: Rivista penale XXVI, p. 102. Del concorso di piit persone in un ,reato. 3) Vezi totusi discutiunea din sect. III. Conditittnile cornplicitAtii, prima conditiune la sfarsit (Nr. 1289).g *) Laborde: Cours N-le 581 si 651 si ed. 2-a, Nr. 563; Vidal: Nr. 434. Cas. fr. 18 Nov. 1824 si 20 Dec. 1832. 5) Galvin: Code penal annoté, art. 59 si 60, p. 446. 5) Ibidem: Nr. 452. 7) Ibidpm: Nt. 454.

73

este ideia comunitatii bunurilor in familie, ci ratiunea de convenientd de a se evita scandalul unei actiuni penale exercitatd in contra unei rude sau aliat foarte de aproape, pentru simple

interese bcineA. Acest scop insa nu poate fi realizat, dacd se vor urmari cornplicii, de oarece cu ocaziunea judecarii lor se va produce scandalul pe care legiuitorul a voit sa-1 evite 1). 2) Art. 307 C. p. rom., declard cd asemenea fapte, pe care le numeste tainice ludri, nu se pot socoti furturi, ci sunt supuse numai la de ,pagubiri civile ; dacä insa faptele acestea nu constitue infractiuni, nu poate sa fie vorba de compIicitate, fiindcd, dupa cum am spus, complicitatea e ajutarea cu bung stiinta la comiterea unei infractiuni 2). 1397. Cu toatä tdria acestor argumente, noi credem ca, textul art. 48 C. p., se opune acestei interpretari, din canal cd dupd acest articol, complicele se pedepseste dupd natura crimei sau delictului, privite ea sciveltvite de el, si e evident cä dna sträinul ar fi comis delictul, el ar fi fost culpabil de furt. In zadar se vorbeste de motivul de convenientd sociala, tras din lucrarile preparatorii ale Cod. pen. fr.; legiuitorul l'a inldturat implicit prin modificarea textului articolului corespondent francez. Adaogam ca, cea mai mare convenintd sociala este pedepsirea infractorilor. Dealtmintrelea cu sistemul pe care-I combatem, nu ajungem oar& la acelas rezultat, relativ la convenintele sociale ? Dacd un strain furd cu complicitatea persoanelor d;r1 art. 307 C. p., el nu va fi aparat de pedeapsd, l, cu aceasta ocaziune

nu se va da oare pe fata fapta de complicitate a rudei sau aliatului foarte deaproape ? Intrucat convenintele sociale sunt

mai aparate, dacd se dovedeste cd ruda apropiata este un autor, decat daca ea este un complice a unui furt din familie?

Daca nu se poate da in judecatd strainul complice al unui furt in familie, de tearna sã nu se descopere fapta comisd de ruda sau aliatul apropiat, nu trebue sd se deà in judecatä nici strainul, ca autor sau eoautor al furtului comis cu complicitatea acelorasi persoane, de temere ca sa nu se produca scan1)

Vezi i cele zise in Cap. IV, N-rile 1082-1085, despre scuza

absolutorie din art. 307. 2) In aces senz Blanche: Etudes II, Nr. 56 i jurispr. C. cas. fr.

74

dalul, dovedindu-se complicitatea lor. Cine insa va merge pana acolo ?1).

Oricum ar fi insä cestiunea e delicatd2). 1398. Jurisprudenta francezd admite Ca nu poate sä existe complicitate in caz de furt dela persoanele aratate In art. 307 C. p., fiindcd legea nu califica aceastä luare drept furt 3), solutiune care se admitea si in dreptul roman 9. Credem cd jurisprudenta franceza are dreptate, aceasta e o concluziune contrarie intereselor sociale, dar absolut logica odatä ce se admite principiul complicitatii ca pedeapsa de imprumut, fiindcd nu poate sa existe complicitate acolo unde nu existd infractiune, si fiindca neantul nu poate sa imprumute ceva.

La noi jurisprudenta a vadat. Referindu-se la tainuire, ea a admis ca nu poate sa existe acest delict, in caz de tainice luari, fiindca ele nu constituesc infractiuni; aceasta e aplicarea principiului complicitatii ea pedeapsa de imprumut 5). Referindu-se la complicitatea propriu zisd, Curtea noastra de casatiune, a admis in 1909 cd, dispozitiunile art. 307 C. p.,

sunt personale si profitä numai sotilor, iar nu si complicilor ; compficii sau coautorii nu profita de apdrarea de pedeapsd6).

Insa, prin o deciziune recenta, Curtea de casatiune a decis In sens contrariu ca, tainicile luari nefiind infractiuni,

cei cari au asistat sau ajutat la savar$irea unor asemenea fapte, nu pot fi considerati ca culpabili de delictul de complicitate7). Cu alte cuvinte, Curtea de casatiune a admis sistemul 1) Confr. Blanche: Etudes II, Nr. 57.

2) In sensul parerii sustinutd de noi, D. Alexandresco, in not& asupra sent. Trib. Iasi, sect. I, 1098/901, C. jud. XI, 122-126, si Coment. drept civ. rom., VII, p. 666, nota. 8) Gargon: Op. cit., art. 59-60. 4) Leg. 52, princ. Dig. XLVII, 2. 5) Trib. Iasi, Sect. I, 1098 din 30 Nov. 1901, C. jud. XI (1902), p. 122-126; Curtea Iasi, I, Nr. 1208/904, C. jud., 1904, Nr. 84, p. 710; Cas.II, 2689 din 1906, B. 1877 si C. jud. 1917, P. 659. In sens contrar C. Bucuresti, I, 939/906. Vezi i cele spuse la tainuire, Nr. 1438. 6) Cas. H, 1900 din 1909, B. 824. ') Cas. II, 30 Nov. 1911, C. jud. 1912) Nr. 14, p. 160. Vechiul nostru

drept, cel pitin in caz de instigare, era mai intelept, fiindca desi al:Ara de pedeapsa pe femeia care fura dela barbat, dar pedepsea pe sfatuitorul ei. Indreptarea legii, glava 348, zacon 13 si Pravila Vas. Lupu: Pricina 15, Nr. 183, ed. Longinescu, p. 52.

75

jurisprudentii franceze, ceeace, dup. parerea noastra este nerational, fiindca textul legii noastre (art. 48 C. p.), difera de cel francez. Vom adauga cd scutirea de pedeapsd find o derogatiune

la dreptul comun, trebue interpretata in sens restrictiv; prin urmare, cu drept cuvant Curtea noastra de casatiune a decis ca, afinii numai in linie directa sunt aparati de pedeapsa, nu insa si In linie colaterala, cum ar fi cumnatul 9. Din imprejurarea Ca tainicile luari nu constituesc infractiuni, Curtea de casatiune romAn a. a tras consecinta, logica

dealtmintrelea, cä tribunalele corectionale in asemenea caz devin incompetinte pentru a acorda despagubiri civile, flindca competinta lor de a pronunta despagubiri civile nu este decat accesorie 2). *1399. Ce vom spune in caz de rapt? Complicele beneficiaza

si el de nepedepsirea acordata de legiuitor in cazul art 282 C. p.? Curtea de cas. fr. a admis afirmativa pentruca altmintrelea

s'ar produce scandalul pe care legea voeste sa-1 evite; impunitatea nu e acordata in favoarea culpabilului, deci nu e personald lui 3).

Credem ca aceiasi solutiune trebue sa fie admisd si la noi, fiindca nepedepsirea din art. 282 C. p., este ca o amnistie ; ea ridica criminalitatea faptei. *1400. Quid in cazul and complicele a ajutat pe un neresponsabil? D. de Liszt e de parere, si credem cã are dreptate, ca participarea unui tertiu la o infractiune comisä de un neresponsabil nu poate constitui o complicitate, insa tertiul poate fi raspunzator ca si cum ar fi el insusi autorul infractiunei 4). In acest caz credem noi autorul neresponsabil este un simplu instrument de executare al responsabilului pretins complice. *1401. Art. 48 C. p., zice ca se va pedepsi complicitatea cu un grad mai jos decat autorul principal; art. urmator 49 cornplecteaza aceasta idee adaogand ca in caz cand pedeapsa autorului 1) Cas. II, 82 din 16 Ianuarie 1912,C. jud.1912,Nr. 14, p. 167; Sapt.

jurid. an. I, Nr. 13. In sens contrariu, deciziunea casatä 385/911 a Carnerei de punere sub acuzare Bucuresti. 2) Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. jud. 1912, Nr. 14, p. 161.

a) Vezi Normand: Nr. 515; $i hothrtrile si doctrina in Garpon, art. 59-60, Nr. 451.

4) De Liszt ; Lehrbuch, § 38, Nr. 4 si p. 245 ed. fr.

76

principal va fi recluziunea, pedeapsa complicelui va fi inchisoarea corectionald dela 2-5 ani. Legiuitorul a voit prin acest articol sa evite Ca sa se pedepseasca cu pedepse pdlitice cornplicele unui infractor de drept comun pedepsit cu recluziunea. *1402. Legiuitorul nu vorbeste de complicii celor pedepsiti cu detentiunea sau degradarea civicd. ; la ce pedeapsd vor fi ei supusi?

Pdrerea noastrd este cd In asemenea caz se va aplica art. 48 C. p., care este general. Prin urmare, complicele unei infractiuni pedepsitã cu detentiunea va fi pedepsit cu degradarea civica, iar complicele unei infractiuni pedepsita cu degradarea civica se va pedepsi cu inchisoarea corectionald dela 15 zile pand la 5 ani. Recunow;tern cd aceste solutiuni prezintd inconvenientul cd, pe cdnd complicele unui recluzionist se pedepseste corectional, complicele unui detentionist se va pedepsi cu pedeapsd crirninald. Suntern siliti insd sa admitem aceste solutiuni fata cu textul legii 1). *1403. Ultimul alin. al art. 49 C. p., spune cà dacä pedeapsa autorului principal va fi inchisoarea corectionald, pe deapsa complicelui va fl minimum acelei pedepse. De ce minimum este vorba? De cel general, or de cel special pedepsii date autorului principal? Credem cd e vorba de minimum special, cdci numaf asA poate sâ existe prop orti unea intre complici si autorul principal, precum i intre diferiti complici 2).

1404. Art. 51 C. p., prevede complicitatea indispensabila si este o derogare la regula pedepsirei mai warä a complicilor : Complicele zice acest articol se va pedepsi intocmai ca

autorul principal, cand cooperatiunea lui a fost astfel incdt fat-a ea delictul nu s'ar fi comis".. Complicii indispensabili sunt considerati de art. 45 Cod. pen., bavarez din 1813 ca autori principali ; dupd acest codice sunt considerati autori principali (Urheber): 1) Acel care executd

infractiunea direct, cu propria sa putere corporald. 2) Acela care, inainte sau in timpul executarii infractiunei, va da executorului (Vollbringer) cu intentiune de a ajunge la sävdrsirea faptei, un ajutor fdrd de care actiunea nu s'ar fi putut comite. 3) Acei care, cu intentiune delictoasd, vor fi determinat pe alti indivizi sa comitd or sd consume infractiunea. ') Vezi vol. I, Nr. 433, p. 273 si vol. II, Nr. 1999. 2) Cas. II, 544 bis din 23 Jun. 1899 B. 862 si C. Bucuresti, II, Nr. 281 din 1899.

77

Aceastd dispozitiune in sine nu e nerationald, cãci acela fdrã care nu se poate sävársi o infractiune, putem sä zicem cd este adevdratul ei autor. Insd, dupd curn spune d. Civoli complicitatea esentiala i neesentiala e usor de enuntat, dar greu de gasit criterul stiintific al diviziunei i sa facem aplicarea concretd la cazuri practice 1). Gratie art. 51 C. p., judecatorii au de

fapt totdeauna putintd in legea noastrd a pedepsi pe complice cu aceiasi pedeapsa pe autorul principal, si apreciarea lor va scdpa de sub censura Curtii de casatiune 2). *1405. Ca exemple luate din jurisprudenta romdnd putem cita urmdtoarele :

0 persoand insotind pe infractor, se anuntd singurd, apoi intrând in casti i cunoscdnd numai ea pe victima, aceasta e lovitd de autorul principal. Curtea de casatiune i instanta de fond au considerat cazul acesta de complicitate necesard 8). Alt caz :

Tribunalul constatä in fapt cd victima unei rdpiri era de 17 ani i destul de robusta spre a se puted impotrivl rapitorului, dacd ar fi fost singur i neajutat. Curtea de apel a aprobat sentinta tribunalului, iar Curtea de casatiune a decis ca nu mai e nevoe a motiva cä fard cooperatiunea complicilor fapta nu se putea Intampla 4).

Dealtmintrelea, clan din imprejurdrile de fapt, din declaratiunile martorilor i interogatorul inculpatului, instanta de

fond ii face convingerea ca infractiunea nu se putea comite färd complice, ea face o bund aplicare a art. 51 C. p. '). *1406. Trebue insd observat cd In caz de complicitate indispensabila, find in realitate o complicitate cu circumstanta agravantä, trebue sd se pund o lntrebare separatã pentru corn1) Ciovoli: Op. cit., I, lect. XXXII, p. 265. 9 Cas. II, 2916 din 30 Nov. 1911, C. Jud. 1912, Nr. 14, P. 161. Di A. Prins de ca exemple pe servitorul care deschide ua hotilor, pe individul care atrage victima in casa in care va fi ucise, pe acela care de imobilul

pentru o sechestrare. Science pénale et droit positif, Nr. 555. Cel din urme exemplu e'contestabil ; d. Prins recunoate dealtmintrelea cA cestiunea e foarte delicate. 8) Cas. II, 281 din 19 Mai 1887. B. 503. 4) Cas. II, 540 din 30 Nov. 1893. B. 1084. 5) Cas. II, 775 din 20 Sept. 1900. B. 1067; Confr. C. Bucure§ti; III, 28 Oct. 1875 ; Dreptul 75 Nr. 68 ; Cas. II, 187 din 18 Mai 1876. B. 252.

78

plicitate, i alta pentru imprejurarea agravanta a indispensabait*, fiindca altmintrelea intervine casare 9. *1407. Acest gen de complicitate n'a fost admis in Cod. pen. german (§ 49), unguresc (§ 72) §i al cantonului Zurich (§ 39), se gase0e Insa in Cod. penal, italian art. 64. El da na--

tere la mari dificultdti in doctrind §i in jurisprudenta. Carrara, de0 admite In principiu complicitatea necesarci, recunoscand

Ca e dreaptd, marturise0e totu0 cä n teorie nu se poate defini, iar in practica ea este spinoasa 2). Deaceia in Italia Brusa propusese desfiintarea ei, dar n'a isbutit fiindca s'a spus cd ar

fi nedrept sd se pedepseascd mai putin aspru decat pe hot, pe servitorul care frind inVles cu hotul a läsat poarta deschisa3).

*1408. Afard de cazul art. 51 C. p., mai gasim atat in co-

dicele penal, cat 0 in legile speciale, cazuri exceptionale, probabil din inadvertentd a legiuitorului, In care complicele se pedepsete cu aceia0 pedeapsa ca autorul principal. Vom cita in Cod. pen. art. 86, 113, 200, 271, 272 §i 273, iar in legile speciale art. 81 din legea recrutarii din 1882 care zice : Autorii i complicii sunt pedepsiti cu acelea0 pedepse" §i 255 Cod. J. Mil., art. 13 Legea marcilor de fabrica. Relativ la pedeapsa complicilor ne mai raman de examinat cateva cestiuni : *1409. 1) Poate sä existe complicitate mediatd, adica cornplicitate la complicitate ? Sunt autori care sustin negativa pentru motivul cd legea zice :

care vor fi provocat la o infractiune, sau care vor

fi

asistat sau ajutat pe autorul or autorii infractiunei.`9. In Germania aceia§i parere a fost sustinuta de Berner : Complicitatea zice acest autor trebue prestata autorului infractiunei, nu exista complicitate la complicitate. Complicitatea la cornplicitate e o conceptiune strdind legii. Legea nu pedepse§te complicitatea contraventiunilor pentruca pedeapsa e prea mica, 1) Sect. Vac. 347 din 8 Oct. 1886. B. 618; Conn.. Cas. II, 218 din 3 Mai 1872 B. 135. Dreptul, 1872. Nr. 43.

2) Carrara: Grado nel delitto, § 296. 2) Majno: Commento, Art. 64, Nr. 339. 4) Garraud: Traitd II, Nr. 255, ed. 1-a i II, Nr. 677, ed. 2-a; Garpon: Code annoté, art. 59 si 60, Nr. 347.

79

pentru aceiasi ratiune nu se pedepseste complicitatea la cornplicitate in crime si delicte"). *1410. Noi credem mai intemeiatd parerea contrarie, fiindcd

legea nu se preocupa de persoana careia se da ajutor, ci de fapta comisd2). Dealtmintrelea generalitatea art. 50, al. 1 C. p. nu ne lasd nici o indoiald cä aceasta e solutiunea care trebue sa o adoptam Aceia care vor fi procurat arme, instrumente sau orice alte mijloace, care au servit la comiterea faptei, stiind cd o sa serveasca la aceasta comitere". Legea se preocupa de fapta si de intentiune, ea nu cere ca ajutorul sd fie dat chiar autorului infractiunei ; i, daca in alin. 2 al art. 50 se pare a dispune contrariul, credem cd legiuitorul s'a referit la eo quod plerumque fit, iar nu sd excludd complicitatea mediata.

Sa luminam discutiunea printr'un exemplu. Sa presupunem cd un erede ab intestat voind sä omoare

pe ruda sa prin iniflocirea unui servitor, se adreseazd unui medic sau unui farmacist ca sd-i dea otravd, spunandu-i scopul intrebuintarii otravei; cine va puted oare sä sustind cd in acest caz nu existd complicitate la otravire ?

daca in acest caz se poate obiecta cd eredele nu e un adevarat complice ci un autor moral, e usor a se imagina alte ipoteze in care ajutorur sa fie prestat chiar complicelui, de exemplu : darea de instrumente or de instructiuni cornplicelui, cu buna stiintd cd vor servi la fapta complicitatii sale8). *1411. 2) Poate sd existe complicitate la tentativa? Evident

cã da, nu avem decat sa presupunem cã o persoand pandea 1) Berner: Lehrbuch, § 100, p. 197, ed. 1877 ; Confr. ed. 1898, § 82 p. 159 si trad. ital., § 111, p. 161. 2) In acest sens Vidal: Cours, Nr. 419; Repert. Fuzier Hermann: V-bo. Complicité, Nr. 338. In Italia Carrara: Grado nel delitto, § 335 si 336; si Majno: Commento, Art. 64, Nr. 336; Garraud: Traité IT, Nr. 677, ed. 2-a, pArAsind pArerea sustinutA in prima editiune. In acelasi sens s'a pronuntat si C. Cas. francezA, 23 Mai 1844, Bul. crim , 1844, Nr. 179. In acest sens ni se pare cA se pronuntA i Civoli, care zice: Ajutorul cornplicelui nu e complice, cAci nu se admite complicitatea complicitätii, dar poate fi socotit un cornplice medial al autorului principal. Civoli: I, 262, lect. XXXII. 8) In acest sens C. Jurati Dorohoi, Nr. 8 din 7 Mai 1905 ; C. Jud. 1905, Nr. 29 si nota St. Scriban: Era vorba de un coautor de indemnare la comitere de infractiune.

80

cand alta a incercat sd omoare, or a dat pusca sau otrava stiind scopul infractorului care n'a reusit sd execute infractiunea ').

In aceste cazuri e evident cd, dacd autorul principal se desistd dela scopul sdu, aceasta profita si complicelui ; din contra, desistarea complicelui nu apart pe autorul principal, si nici chiar pe el insusi de pedeapsa. Se admite totusi di, dacd un complice face tot posibilul sau ca sä distruga efectele participarii ludnd inapoi arrna sau otrava si consiliind pe autorul principal sä nu mai execute infractiunea, el va fi aparat de pedeapsd 2).

In caz de complicitate la o tentativä scdderea pedepsii va fi dupla3). *1412. 3) Ce vom spune de tentativa de compliritate? Va fi ea pedepsitd? Tentativa de complicitate se poate intelege in doud ipoteze diferite: 1) Din cauza ca autorul principal n'a voit sä comita infractiunea cu mijloacele date de complice; de exemplu: in

loc de pusca data de complice a intrebuintat otrava,

or nu s'a servit de instructiunile date ; 2) Din cauzd cd, fiind impedecat complicele n'a putut sa-si execute oficiul Mu. De exemplu, el void sa pandeasca sau sä ajute intr'un mod oare-

care pe infractor, si a fost prins or impedecat de alte persoane.

In amandoua cazurile credem cd, dacd dupd ratiune individul ar trebui pedepsit, dupd textul legii el va scapd de pedeapsd fiindca art. 38 si 39 C. p. cere ca sa existe inceput

de executare a infractiunei, si, in cazul de fata complicele nu a inceput sa execute infraefiunea, ci numai a inceput sd dea un ajutor autorului infractiunii 4). 1) In acest sens Garpon: Code p6n. Art. 59T60, Nr. 91 care aratA doctr. si jurispr. conformA francezd si Blanche: Etudes II, Nr. 67 si ju-

risprudenta Curtii de casatiune francezd. In Italia Carrara: Grado I. § 330; Pessina: Elementi P. G., p. 298; Majno: Commento, Art. 6 F, Nr. 335.

2) Laborde: Cours Nr. 676 si ed. 2-a, Nr. 536. 8) De Liszt: Lehrbuch, § 51 fine. 4) Laborde: Eod. loco; Ortolan: II, 1290 si 1291; Blanche: Op. cit.

II, Nr. 68 si jurispr. conf. C. cas. fr.; Confr. de Liszt: Lehrbuch, § 51, Nr. II si 52, II, 2 b, trad. fr., p. 338; Haus:Trincipes 1, N-le 500 si 501; Le Sellyer: Traité I, Nr. 26; Pessina: Elementi, P. G., p. 278; Garpon: Art. 59 si 60, Nr. 344 si 345 si autorii citati de dAnsul.

81

Carrara combate cu multa energie notiunea tentativei de complicitate, pe care o numeste un monstru juridic 9. D. L. Majno suscine InsA pArerea contrarie, i citand exemplul lui Car-

rara, o persoand care dä instrumentul de efractie, dar din intamplare hotul gaseste cutia sau mobila deschisa, dansul spune cd, in acest caz, acela care da instrumentul este cauza determinantA, si nu trebue sa scape de pedeapsa. Daca lipseste materialitatea uzului efectiv a acelor mijloce, nu lipseste eficienla lor rnorald 2). Aceasta pArere ni se pare rationala in pura teorie, Insä textul legii ne impedecA sA o admitem. 1413. Marturii in duel pot sA fie considerati complici ? In dreptul nostru este afara din orice indoialA cd marturii in duel nu pot fi complici 3), cAci se opune atat raVunea cat si lucrarile preparatoare 4). Desigur cä daca lucrarile preparatoare ale Codicelui nostru

penal ar fi fost cunoscute, aceastA cestiune nici n'ar mai fi fost dusA inaintea instantelor judecAtore;ti 5).

Chiar sub punctul de vedere al raVunei e inadmisibil a se considerd marturii in duel ca niste complici, de oarece complicii doresc isbutirea i ajutti la ea, pe cand marturii unei persoane ucise sau rAnite in duel, desigur cd n'au dorit acest lucru. SA se pedepseasca iardsi numai marturii invingatorului, aceasta e inadmisibil. *1414. Instigarea la instigare i instigarea la asistentA trebue sa fie pedepsite ca i o complicitate mediatA, prima ca i fapta 1) Carrara: Grado nel delitto. Opuscoli I, § 329. Majno: Commento, art. 64, Nr. 334. 5) Chiar in Franta se admite acest lucru, Bertauld: Op. cit., Lea XXIII, p. 517.

4) AO a decis Trib. Botosani, 11 Sept. 1893 si C. Iasi, 1035 din 17 Dec. 1853 si C. cas. II, Nr. 91 din 15 Febr. 1894, Bul. 163 si Dreptul XXIII (189 Nr. 24, in duelul Oscar Medvey Bordschi. Vezi i nota Negulescu, tot acolo in acelas sens. Aceiasi solutiune, Trib. Ilfov, 197 din 21 Febr. 1898, Dreptul, an. XXVII (1898), Nr. 23, p. 201 si urm. si nota. D. Alexandresco, in acelas sens, si C. judiciar, 1898, Nr. 12; C. Bucuresti, II, 509, din 24 Iunie 1898, Dreptul 1898, Nr. 35, p. 410 si C. jud. 1898, Nr. 33; Cas. II, 122 din 14 Febr. 1900, B. 216, Dreptul an.XXIX, Nr. 24, si C. jud. 1900, Nr, 17 (dupd diverg.), concluziunile conform proc. generale, D. Alexandresco §i nota. 5) Vezi Nr. 862 si 219. 50195

82

1nsasi, cea din urma cu un grad mai jos. Asistenta la asistenta or la instigare este e adevarata complicitate secundara, care va atrage totdeauna o singurd scadere de pedeapsa. Pentru noi dealtmintrelea exista un a fortiori ; caci dacd poate s existe complicitate mediata, cu ata mai mult poate sa fie o coreitate mediata 1). *1415. 0 cestiune foarte delicata in materia complicitatii, este de a se sti care sunt efectele oprirei or ale caintei, fie a autorului principal, fie a instigatorului. .

a) Oprirea autorului principal. Dacä autorul infrac-

se opreste singur, profita aceasta oprire i participantllor, fie ei autori intelectuali (agenti provocatori), fie complici? Cestiunea prezinta mari dificultati. In Italia, Carrara pune ca principiu ca, dacd autorul prin-

cipal se caeste inainte de a incepe executarea infractiunei, aceasta profita i participantului, iar dacd autorul principal s'a cait i s'a oprit dupa ce a Inceput sa execute infractiunea, el va scapa de pedeapsa, fiindcd s'a oprit singur, dar copartici-

pantii sai nu vor profita de cake, cauza straind vointei lor si curat intdmplatoare2). Insa intrucatva aceasta oprire tot le

va profita i lor, caci Ii va apara de o complicitate la fapta consumata, i vor rdmane numai complici la tentativa3). D. Impallomeni combate pe Carrara, spunand a in caz de desistare a autorului principal, fapta lui nu constitueste nici chiar o tentativd1 ci ramanand un act preparator ; nu poate imprumuta nici o responsabilitate coparticipantilor ; in acest caz lipseste fapta pedepsibila 4). Noi credem cd atdt Carrara cat i d. Inpallomeni fac o eroare, primul cdnd sustine cä desistarea nu profita compli,

cilor decat cd-i apara de pedeapsa mai grea a infractiunei savdrsite, iar cel din urma, cand crede cä desistarea ar transforma intotdeauna infractiunea intrerupta inteun act preparator nepedepsibil. Ambii autori fac eroare, tiu In privinta teoriei complicitatii, ci in aceea a tentativei, relativ la care oprirea are uneori de efect sa apere de orice pedeapsa (atunci cdnd ') De Liszt: Lebrbuch, § 52, Nr. 1114 1,

2) Causa estranea alla loro voluntà, e puramente causale". 11) Carrara: Grado nel delitto, Opuscoli L-g 342 §i 343.

4) Impallomeni: Cod. pen. illustr. I, p, 215-216, care citeazd in sensul sat' pe Berner: Tratato, § 110, Nr. 10, lit. b, p. 159.

83

actele savdrsite nu constituesc o infractiune de sine statatoare), iar alteori sd transforme tentativa de infractiune inteo alta infractiune mai mica1). Distinctiunea facuta. de Carrara, este dar exacta, cu mica Indreptare ca, dacd autorul principal se caeste dupa inceperea actelor de executare, participantul va profitã i el de scaderea

sau chiar de apararea de pedeapsd a autorului principal. In realitate insä distinctiunea lui Carrara e inutila, in toate cazurile participantul se foloseste de cainta autorului principal. *1416. Oricum ar fi insa, la noi trebue a face deosebire Intre participanti ; relativ la cei secundari, complicii, cele spuse de Carrara sunt exacte, insä relativ- la agentii provocatori, art. 47 al. 4, adaugat in 1874, prevede pedepsirea for chiar cand provocarea n'a produs efect.

Prin urmare orice distinctiune e inutila ; fie cã autorul principal s'a cait i n'a voit sa inceapa, fie ca dupa ce a inceput fapta constituind infractiune, s'a cait i n'a continuat-o,

in ambele cazuri, agentul provocator nu va scapd de pedeapsa.

Cainta instigatului nu va produce insa nici un efect asupra pedepsei instigatorului ? Negresit ca da ; cdci daca instigatul nu incepe infractiunea, instigatorul e pedepsit conform art. 47 al. 4, cu o pedeapsa fixa pand la 2 ani de inchisoare corectionald si cu o arbenda. dela 500-5000 lei, pe cand daca el se caeste dupa ce infractiunea a fost inceputd, el va fi pedepsit, fie ca un complice al infractiunei de sine statatoare ce s'a cornis, conf. art. 47 al. 1 or 2, fie ca simplu agent provocator, conf. art. 47 al. 4, dacd fapta sa.varsitã nu constitue o infractiune. *1417 b) Cainta agentului provocator. Ch. Adolphe si F. Hélie, fac distinctiunea urmatoare daca mandatarul or instigatul a cunoscut cairea i oprirea mandantului, acesta scapd de pedeapsa, iar daca n'a cunoscut-o mandantul va fi pedepsit 2).

Carrara aplica aceastä distinctiune la toate cazurile de -participare, ceeace este mai contestabil ; adaoga insa cA, daca ajutorul era irevocabil, de exemplu instructiunil inijloace date, 1) Confr. Majno: Commento, 63, Nr. 318, care combate pe Impallomeni.

2) Ch. Adolphe §i F. Hélie: Theorie I, Nr. 278.

84

complicele nu mai poate scapa prin cake, ci trebue sa 1mpiedice comiterea infractiunei 9. *1418. Vom termina citand doua exemple de aplicare luate din jurisprudenta romand relative la complicitate. Luarea unei fete sub pretext de a o aduce la preumblare, punerea in contact cu delicuentul, 1ndemnarea de a primi sa manance i sd bea In gradina, berarie si la hotel, unde in-

culpata Insãi prin exemplul säu cauta sd atate prin lubricitatea ei instinctele fetei, constitue un act de complicitate2). Comunicarea numerelor, ce au sa se traga fraudulos la sort din renta amortizabila, de catre posesorul lor agentului Statului care opereazd tragerea la sort, constitue complicitate la falsa tragere 2).

Pedeapsa § 3. Complicitatea posterioarä comiterii infractiunei *1419. Lumea veche a dat o mai mare importanta i o pedeapsa cu mult mai mare decat sa de astazi, persoanelor care gazduesc pe facatorii de rele or ascund lucrurile prove-

nind din infractiune. Codicele Hammurabi (2250, a. Chr.), pedepseste pe gazduitorii de talhari cu moartea (§ 22); aceeasi pedeapsd se da acelor care tainuesc lucruri furate dintr'un templu, (§ 6)9. In legile lui Platon, acela care primeste la el pe un sur-

ghiunit se pedepseste cu moartea, iar acel care ascunde un lucru furat se pedepseste ea si cum el insusi l'ar fi furat5). Romanii deasemenea erau foarte aspri pentru receptatores, acei care ascundeau lucrurile furate, pedepsindu-i, cu 1) Carrara: Programma P. G. § 496-497 si Grado nel del. Opuscoli 1, § 346-347; Pessina: Elementi P. G. p. 274-275. 2) C, Bucuresti II, 1032 din 5 Nov. 1901, (In major), C. Jud. X, 664-665. 8) Trib. Ilfov I, 997, din 19 Iunie 1903, C. Jud. XII, 502; C. Bucu-

resti I, 1290 din 26 Sept. 1903, C. kid. XII, 580-581; Cas. If, 1327 din 16 Dec. 1903, B. 1555.

4) Mérnoires; Délégation en Perse. Textes élamites sémitiques Il-eme eerie Paris 1902. Par V. Scheil; 5) Pluton: De legibus, Cart. XII, vol. VIII, p. 367, ed. V. Cousin.

85

aceea§i pedeapsd ca §i pe talhari 1), ei ii numeau pessimus genus receptatorum, cuvinte pe care le regasim la multi din vechii penali§ti 2).

*1420. Evul meziu continua rigoarea inpotriva acestor infractori supunandu-i la aceea§i pedeapsd ca pe autorii infratiunii.

In Capitularele lui Carol .cel mare, gazduitorii (receptatores aggressorum) i tainuitorii sunt pedepsiti cu aceeasi pedeapsa ca autorii infractiunilor 2). Aceeasi dispozitiune e pastrata. §i. Regulamentele S-tului Ludovic, unde gasim cd tdinuitorii se spanzurd ca §i hotii 4).

Sub Francisc, II Regele Frantei, in Ordonanta din Decembrie 1559, chiar rudele nu pot recueillir ni latiter en leurs maisons un condamné, ains seront tenus, s'ils se retirent de-

vers eux, de s'en saisir pour les représenter a justice: autrement seront tenus pour commettant les crimes dont les autres auront ete charges, et punis comme leurs allies et cornplices, de la meme peine qu'eux" 9.

In general asprimea legilor vechi era atat de mare in contra acestor infractori, in cat se ziced Receleur est pire que voleur. Autorii vobesc §i ei de asprimea legilor in materie de gazduire §i tdinuire, in general aproband-o i repetand cuvintele

din Digeste. Pessimus genus receptatorum", dar tot autorii sunt cei dintai care sustin pedeapsa mai uward pentru ace*ti infractori. 1) Pessimus genus receptatorum, sine quibus latere diu non potest,

et praecipitur ut perinde puniatur atque latrones. L. 1 si 2. Dig. De receptatoribus. Vezi si alte texturi in Jousse, Just. crim. IV, 218. 21 Damhouder, Jousse, Menochius. 3) Cart.VII, Cap. 344. Receptatores aggressorum itemque latronum, eadem poena afficiuntur qua ipsi latrones, sublatis enim susceptatoribus grassantium cupido conquiescit". Lib. VI, Cap. 160 si Lib. VII, Cap. 429.

Non solum qui furtum facerit, sed etiam et qui-cumque conscius fuerit

vel furto ablata sciens susceperit, in numero furantium habeatur et simili poenae subjacent" (Dupd Jousse: Justice criminelle IV, 249). 4) Jousse: Op. cit. IV, 242. 5) A nu primi nici a ascunde in casele lor un osAndit, ci (iota) vor fi datori dacA yin la ei sh-i prindd si sA-i dea pe mAna justitiei, altfel vor fi socotiti ca si cum ar fi sAvArsit crimele de care acei indivizi vor

fi vinovati, si se vor pedepsi ca tovarAsi si complici cu aceeasi per deapsA ca ei.

86

Jousse, in aceastd privinta ne da multe amanunte interesante.

Tainuitorii, dupa Iul. Clar trebue pedepsiti cu acee4 pe-

deapsa ca tnii hotii. In adevcir tdinuitorii sunt mai rdi Intru calva decal hotii in00, pentrucd ei intretin pe hoti In furturile lor, primindu-i la ei, ocrotindu-i §i dandule con-

silii, de aceia nu trebue pedepsiti mai putin ca in§ki hotii '). Mai departe Jousse adaoga : Dupd Iul. Clar tainuitorii de lu-

cruri furate se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd ca §i hotii

In§i§i. Acesta e sentimentul §i al lui Bald §i tl lui Bosiu, care spun ca acesta e sentimental comun al jurisconsultilor,

de0 unii au crezut cd tdinuitorii trebue sä fie mai putin pedepsiti decat hotii" 2).

Montesquieu ne spune deasemenea cd lul. Clar, Bosiu, i Farinaceu, si chiar practicianii, au opinat pentru identitatea de pedeapsd intre hot §i tainuitorul lucrului

Damhouder furtiv,

caci si non esset recepiatores non etiam essent

fures" 3). Novel cautd sä justifice aceastä asprime spunand ca acel

care primete pe infractori in casa lui dupd comiterea infractiunei, dd dovadd cä tie de infractiunea comisä 4). Aceastä idee persista pand la finele vechiului drept. Jousse 1) Jousse aici se referd mai ales la ideile exprimate de Damhouder,

tare dupd ce spune cd: Sunt multi cdrora le e rusine or se tem sd cornitd infractiuni, attamen quantum in se est maleficium animo coneepturn, et peccandi libidinem opere consurnmant aut per se, aut per alium,

quurn in furto aluunt, defendunt, iuvant et ope succurunt. Ili quoniam ipsis furibus nihilo sunt meliores, imo aliqua in parte sceleratiores, quod eos, ut dixi, in fart() aliunt et post furtum domo recipiunt aut tuentur, ideo tales quoque fururn aut furtorem receptores non secus, quam ipse fures cornmissarii plecti sunt.Tales omnes simili poena cum veris furibus plectendi sunt". $i tot astfel se pedepsesc si aceia care cumpdrd dela hoti cu pret mai mic deck jumdtate, pe care Damhouder li nurneste negustori blestemati. (0 sceleratos mercatores), si care se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd ca si hotii insasi, dacd acesti cumpärdtori stiu cä lucrul e de furat. Vezi Damhouder: Op. cit. De receptatoribus furtorum, CXVI, N-rile 1 si 2, p. 388. Confr. CXXXIV, Nr. 3 si Jac Novelli: Tract. crirn. p. 53, Nr. 92 si Menochiu: II, 348, N-rile si 2. 2) Jousse: Op. cit., IV, 240 si 248. 8) Dacd nu ar Ii tdinuitori, nu ar fi nici hoti". Montesquieu: Esprit 1

des lois, Cartea XXIX, Cap. 12, combate aceastA idee; d. Prins pare a o gdsi rationald. Science pénale, Nr. 588, 4) Novellas: Tract. crim., Nr. 30, p. 88, ed. cit.

87

ne spune ca regula generala cd, dacd un individ ascunde pe hot si lucrul furat, trebue sa i se dea aceiasi pedeapsa '). Jousse citeazd si jurisprudenta francezd in acest sens pana la finele vechiului drept. Astfel o hotardre a Parlamentului din Paris din 31 Martie 1732, a condamnat la moarte pe un individ fiindca a ascuns bani si efecte furate ; prin o alta deciziune din 4 Iulie 1765, a fost condamnat la spanzuratoare un individ fiindca a ascuns lucruri furate cu spargere2). Am vazut insd c'd §i ideia diferentierii de pedeapsa a

fost sustinuta de unii autorii. Jousse citeaza pe Chassannée care in Coutume de Bourgogne", sustine ca tainuitorii nu trebue pedepsiti ca hotii, aci cuvantul pariter din Digeste Insemneazd cd 0 ei vor fi pedepsifi, dar nu cu aceiasi pedeapsd, si ca dovada el cita cd, acei care ascund pe un hot de turme e pedepsit cu 10 ani de surghium, iar hotul cu moartea8).

Autorii care sustineau aceastä parere erau foarte putin numerosi, si argumentele lor vedem cd erau slabe, de oarece se bazau pe sofisticarea textelor din Digeste. Carpzov spune ca.: Doctores communiter extimant eadem poena receptatores teneri, qua fures ipsimet afficiuntur" si

citeazd o multime de autori in acest sens4). Ce e drept ca dansul critica aceasta parere pe care o calificd nimis rigurosa, §i sustine diferentierea de pedeapsa, insd nici el nu da argumente tari, in favoarea parerii sale 5). *1421. Diferentierea de pedeapsa a fost insd sustinuta mai tarziu de Montesquieu, care combate opiniunea lui Clar, Bosiu, Damhouder si Farinaceu 6). In 1812, penalistul italian Nani a

sustinut de asemeni cd Ratiunea se impotriveste ca sa se trateze drept complice al unei actiuni, pe acela care n'a inter-

venit decat dupd ce ea a fost savarsita. E aci o adevarata 1) Jousse! Op. cit., IV, 241. 2) Jousse: Op. cit., IV, 243. Acelasi lucru II spunesi Blackstone: In Franta ascunzdtorul e pedepsit cu moartea, ceiace este conform vechilor

constitutiuni care distingeau cele trei specii de furt unum qui consilium daret, alterum qui contractares, tercium qui receptaret et ocularet, pari poenae singulos obnoxios". Blackstone: Commentaire, V, 366. a) Ibidem: IV, 242. 4) Carpzovius: Practica II, Qu. LXXXVII, Nr, 49. 5) Ibid.: No. 51 si Qu. CXXXIV, N-rile 41-43; Confr. si 54 si urm . despre cump5rAtori. 6) Montesquieu: Esprit de lois, Livre XXIX, Ch. 12.

88

seismal in aceia cà se admite ca poate fi cauza, posterioara efectului produs de dansa" ').

Infine vom spune cd aceiasi parere a fost admisa de Carmignani, care a sustinut ca gazduirea si tdinuirea trebue

sd constitue infractiuni de sine staidtoare, caci legea are drept, in interesul public, sa declare infractiuni aceste fapte2). *1422. Ori in ce caz Insa, e de observat ca autorii vechi cari sustineau aceasta pedeapsa pentru complicii posteriori, se

refereau la gazduitori si tainuitori, iar nu la orice complice posterior, caci, In principiu, pentru complicii posteriori comiterii infractiunii, ei admiteau o pedeapsd mai usoard 5). Ca astfel de ajutor, Carpzov citeaza ajutarea evadarii or fugii celui care a comis furtul, sau aratarea drumului, or luarea hotului din manile judecatorului, or ascunderea lui 4). Prin urmare, dupa autorii vechi complicitatea posterioara comiterii infractiunii era mai intinsa decat In legislatiunile moderne, care nu vorbesc decat de tainuitori si gazduitori. *1423. La noi Pravila lui Caragea nu avea un sistem uniform : Gazda de furi sd se pedepseasca ca furul, dar cele de

talharii cu ocna pe 5 ani". Insa daca gazduirea e de frica se iarta 5). In codicele penal Andr. Donici si Ion Sturza voda, tainuitorii si gazdele se pedepseau cu aceiasi pedeapsd ca si talharii6). Cam acelasi sistem era admis si de condica criminaliceasca a lui Bibescu din 18417). 1) Molinier: Op. cit. II, p. 253. 2) Carmignani: Teoria II, cap. XX, p, 403. 3) Carpzovius: Practica II, Quaest LXXXVII, Nr. 35 si numerosi autori citati de dAnsul. 4) Ibidem: Nr. 40. 5) Cart. V, cap. III, art. 4 si 5. "fAlharii se pedepseau cu moartea

si cap. II, art. 5. 9 Cod. Andr. Donici, XLI, Nr. 6. Cod. Sturza: § 250 si 252; Confr. circulara logofetiei dreptAtii din 31 Marti e 1835 cAtre Tribunale, care spune la

punctul 5: La orice locuitor s'ar dovedi cd sau oplosit sau macar cA au gAzduit vreun hot si au mistuit vAnarea lui, pe un asA talharesc gazdas, se va osAndi criminaliceste cu insusi pedeapsa cuvenitA scApatului, adicA cu moartea". (Colectia Hasna$: Adunare de ofisuri. Iasi, 1844, p. 611. Tot acolo

Gazdele si mistuitorii lucrurilor furate, find vorba de vite sä se socoteascA deopotrivA vinovati ca si acei ce au furat", an. 1840. Ibid. p. 245. 2) DupA aceastA condicA gazduitorii si tdinuitorii se pedepsesc cu aceiasi pedeapsA ca faptuitorii, cu aceasta micA restrictiune CA, dacA

fapta se pedepseste cu moartea, gAzduitorul se pedepseste cu munca silnicA pe viata. (Art. 46, 48, 49 si 50).

89

1424. Vedem dar, cd toate legislatiunile vechi au fost foarte severe cu gazduitorii i tAinuitorii, socotindu-i de cornplici, i pedepsindu-i in general cu aceiasi pedeapsa ca autorii principali. Ideia vechilor legiuitori era foarte simplistA : toti aceia care sunt pArtasi de orice natura la infractiune, or la foloasele ei, or impedecä descoperirea infractorilor, sunt cornplici si se pedepsesc cu aceiasi pedeapsd. Dealtmintrelea ei erau logici; intr'o legislatiune in care exista i complicitatea

negativa a nedenuntarii, sau a netnpedeedrii faptei, era natural sd se socoteasca complice gazduitorul si tainuitoruP). 1425. Legiuitorul nostru distinge intre gazduitori si tainuitori; pe cei dintai ii considerd ca niste complici, iar pe cei din urmd ca savarsind o infractiune de sine stAtAtoare pedepsit& cu pedeapsa fixa. SA examindm pe fiecare din acesti infractori in mod deosebit. 1426. 1) Despre gdzduitori vorbeste art. 52: Aceia care, cunoscand culpabila purtare a fAcatorilor de rele in uneltire de talhdrii sau silnicii in contra sigurantei Statului, a linistei obstesti, a persoanelor sau a proprietatilor, sunt deprinsi a le da mai totdeauna gazduire, loc de scdpare or de intalnire, se vor pedepsi ca complici ai acelor facatori de rele".

Pedeapsa ce se da gazduitorilor este dar un grad mai jos impreund cu toate distinctiunile pe care le-am facut in § precedent vorbind de complicitatea comitenta (art. 48 si 49 C. p.). 1427. Trebue insa sa observarn CA, gazduirea e o infrac-

tiune de obicei ; prin urmare una sau doua gazduiri nu vor fi suficiente ca o persoand sä fie consideratd cd ar fi culpabild de complicitate de gazduire. In cazul Insd cand ascunderea va fi fost facutd numai odatd, fapta constitue infractiune de sine statAtoare pedepsita de art. 197 cu pedeapsd fixd pana la 1 an, iar daca ascunderea se face cu un interes, pana la 2 ani de inchisoare (confr. art. 89 C. p.). 1428. Pentru ce legea distinge intre ascunderea persoanei 1) Legiuitorii vechi avand cu drept cuvant mai putina incredere in politia lor, voiau sa transforme pe cetateni in agenti de prevenire a infractiunilor §i chiar de descoperire; mult timp cetatenii erau insArcinati §i cu acuzarea.

90

care a comis crima si !titre gazduitori, care de obicei dau gAZduire sau loc de scapare ? Probabil ea legiuitorul si-a zis ca gazduitorul, tocmai din cauza ca obisnuit gazdueste Indeamnd indirect prin fapta lui

la comitere de infractiuni, pe când acela care intamplator, o singura data '1 ascunde pe un infractor, face lucrul din mild or din interes; nu insa din cauza lui s'a comis infractiunea, fiindca fapta lui este ulterioara comiterii infractiunii. P. Rossi critica Insa In mod general, orice complicitate posterioara comiterii infractiunii si pedepsirea ei cu aceiasi pedeapsa, aratând ca nu poate fi complice de omor o persoana pentruca a profitat de o crima pe care nu o mai puteA Impedeca nici desfiinta2). Aci insa se poate zice cd gazduitorul e Intru cdtvã provocator al comiterii infractiunei, si deaceia pedepsirea lui ca un complice nu poate fi nerationala. Observam ca art. 52 C. p. se referd numai la raufdcatori

exercitánd tálheirli si silnicii, prin urmare el nu se apnea pungasilor si escrocilor3). 1429. 2) Tdnuitorii, dupa cum ne spune formal art. 53 C. p., nu sunt complici, desi se vorbeste de ei in titlul despre

complicitate. Ei se pedepsesc cu o pedeapsa fixa de inchisoare corectionala pcInd la 2 ani (art. 54), iar daca sunt tainuitori de lucruri molipsite, pedeapsa este de 2 ani de gnchisoare corectionald (art. 55). Prin urmare, tainuirea in legea noastrd este o infractiune de sine statatoare, a carei pedeapsa nu depinde de pedeapsa infractorului principal4). Legiuitorul a inceput sa rupa legatura 1) Cand in Mizerabilii lui V. Hugo, Calugarita ascunde pe Jean Valjean de politistul Javert, care il cauta, nu facea acest lucru dealt din mila pentru culpabil. 2) Rossi: Traité ed. IV, p. 225. Livre II, cap. 40. 3) In acest sens Thiry: Cours Nr. 250. 4) Aceasta in Cod pen. comun, cad Cod. Just. Mil. art. 240, nu

numai ca socoteste complice pe acela care cumpara, or primeste in zalog obiecte militare dela aceia carora li se dase aceste spre intrebuintare, dar chiar pedepseste cu aceiasi pedeapsä pe acest complice ca pe autorul faptei. Aceasta insa numai in cazul (And s'au deturnat obiectele de insasi persoana careia i se incredintase pentru a se servi de le, dar cand se comite un furt de obiecte militare de un militar? pedeapsa e cu mult mai aspra (art. 241 C, J. M), iar complicele se pedepseste conform dreptului comun. Cas. II, 1051 din 28 Mai 1907, B. 962 Reg. de comp).

91

complicitatii dintre infractorii legati prin comiterea unei infractiuni, relativ la unfi din aceia care odinioara se considerau complici posteriori comiterii infractiunei. 1430. Insa chiar tainuitorii nu sunt toti aparati de pedeapsa complicitatii, caci art. 56 C. p. ne spune ca : Aceia care, mai inainte sau in timpul sävarsirei crimei sau a delictului, ar fi avut intelegere ca sa ascunda lucrurile ce vor proveni din infractiune, se vor pedepsl ca complici". 1431.

Pentru ce legea face aceastä distinctiune intre

tainuitori?

Ea este foarte rationala, caci cele cloud genuri de tainuire prezinta un pericol social diferit. Tainuirea din art. 56 C. p.

e o provocare indirecta, ca si. gazduirea, la comitere de infractiuni, caci, acela care fura, daca are siguranta ca va puteã ascunde sau vinde lucrurile de furat, sau cel care plasmueste moneta, cd va fi o persoand care sä treac a. monetele plasmuite, prin aceasta sunt indemnati indirect sä comita infractiuni. Tot astfel si gazduirea infractorilor, este un mijloc indirect de Indemnare de infractiuni. Din contra, acela care dupa ce s'a comis infractiunea ascunde or negutatoreste lucrul furat, fara a fi fa-

gaduit de mai Inainte aceasta, nu se poate socoti ca a pricinuit comiterea acelei infractiuni. Dupa cum zice T. Can onico,

sunt acte de complicitate in infractiunea consumata, atunci cand desi posterioare in timp era deja intelegere intre autorii acestor acte si autorii infractiunii inainte de comitere. In acest caz, dacä actul fizic posterior nu concurd la executarea si con-

sumärea materiala a infractiunei, constitue totusi un ajutor material ca sd asigure rezultatul '). Bun sau Mu, acesta e probahil motivul distinctiunei legiuitorului intre cele doua feluri de infractiuni, fdcand din una un gen de complicitate, iar din cealalta o infractiune de sine statatoare 2).

Dealtmintrelea aceasta distinctiune e destul de veche, fiindcã este admisd chiar de Menochiu3). 1) T. Canonico: Del reato, p. 249. 2) Cas. II, 9 Febr. 1874; 3 Iunie 1892; 28 Iunie 1893; 27Sept. 1894; 31 Mart. 1880; Trib. Tulcea 21 Aug. 1891;Drept 56 din1891 si D. Alexan-

dresco: Dr. civ. IT, 149. Aceasta e rational. Vezi Garraud: Traité, etl. n-a, Nr. 681.

9 Menochius: Op. cit. II, 349, N-rile 22 si 23.

92

Tainuirea dealtmintrelea nu se refera numai la furt, ci la comiterea oricarei alte crime sau delict, cum ar fi de exemplu abuzul de incredere1).

1432. Din fapta cd tainuirea nu e o complicitate ci o infractiune de sine statatoare, Curtea de casatiune, romana, a tras cu drept cuvAnt consecinta ca. daca o persoana a fost condamnatä in prima instantd pentru furt, Curtea care 11 apdra de inculparea de furt, nu poate a-I condamna pentru in-

fractiunea de sine statatoare de tainuire, caci prin aceasta nu se schimbd calificarea infractiunei, ci se judecd pentru alta infractiune, si prin aceasta se priveaza osanditul de beneficiul a doua instante2). Deasemeni Curtea de cas. rom. a decis ca, de si culpa-

bilii de furt sunt incapabili de a fi alegatori or alesi (art. 19 leg. electorala), insä incapacitatile find de drept strict nu se aplicä la delictul de tainuire 3). Totusi fiind conexitate Intre tdinuire si infractiunea la care se refera, se vor judeca impreund 4).

1433. In orice caz, fie infractiune independentd, fie cornplicitate, art. 53 C. p. spune ca : Rudele de sus si de jos, bar-

batul si muierea, fratii si surorile nu se socotesc tainuitori". Chiar penalistii vechi admiteau pentru sot si rudele de aproape o pedeapsd mai mica, iar unii chiar nepedepsirea. 1434. Damhouder, dupa ce vorbeste de paritatea de pedeapsa intre complici si autorii principali, adaoga cd daca complicii sunt rude apropiate, nu trebuesc pedepsiti atát de aspru ca alti necunoscuti si streini nelegati cu autorii cu nici 1) Cas. II 115 din 23 Febr. 1894, B. 193. 9 Cas. II, 700 din 28 Nov. 1893, B. 1401; vezi insa in seas contrariu cas. II, 43 din 31 Ian. 1877 B. 32. 8) Cas. II, 130 din 8 Apr. 1888 B. 382 (elect.) si 549 din 3 Mai 1909, B. 810 (elect.); If, 222 din 6 Apr. 1897, B. 616; si 113 din 25 Febr. 1897, 264. .Insd in ultimele timpuri Curtea de casatiune a revenit asupra acestei jurisprudente. Cas. III, 991 din 12 Mai 1907, B. 1006 (elect.); si cas. III,

161 din 2 Febr. 1908, B. 415 (elect.) (virtaalmente aceeqi nedemnitate trebue sd se opund atat celor condamnati pentru furt cat si celor condamnati pentru tdinuire, intrucat ambele delicte cuprind aceeasi naturd infamantd"). Preferdm prima jurisprudentd a sectiunei a 2-a; virtualmente In materie de incapacitate a sect. III-a C. cas. e inadmisibil. 4) Cas. II, 203 din 20 Apr. 1890, B. 543; cas. II, 1306 din 2 Nov. 1904, B. 1670.

93

o legatura de afinitate sau rudenie, ci se vor pedepsi numai dupa apretierea judecãtorului1). Ace Iasi lucru Ii admite i Menochiu care, dupä ce ne spune

cd daca tatal ascunde pe fiul sat], nu se da pedeapsa ordinara, ci o pedeapsd arbitrara 2), adaoga cd unii sunt de parere ct in cazul acestá nu se va da nici o pedeapsa8). Jousse deasemenea spune ca rudele apropiate care ascund lucruri, nu sunt asã aspru pedepsite4), scuza-care e admisd $i de Montesquieu6).

Legiuitorul nostru, mai' radical in aceasta materie, a admis apararea totald de pedeapsd, creand o scuza absolutorie.

*1435. 0 cestiune care s'ar putea discuta este daca scuza din art. 53, al. ult. Cod. pen. relativd la tainuitori se aplica si la gazduitori ?

Credem afirmativa neindoioasd nu numai fiindca exista indentitate de motive, dar i pentruca art. 197 C. pen. aplica

aceastä scuza si la ascundere de persoane savarsitoare de crime.

*1436. 0 cestiune foarte delicatä este de a se sti ce efect are dolul posterior comiterii infractiunci, adica daca cel care primeste obiectul, afia in urmä cd e de furat 91.1 pastreaza, in acest caz va fi i el considerat ca fdptuitor ? Cestiunea e discutatd. In Franta, unii autorii au admis ca nu existd culpa6), iar Curtea de casatiune7) i alti autori au admis Ca mala fides superveniens atrage pedeapsa6). Tinand seama de termenii art. 53 al. 1 C. p. credem ca aceasta din urmd opiniune este mai intemeiata, caci legea cere ascunderea cu bund stiinta, nu o cere Insd chiar in momentul primirei lucrului, cand e vorba de o infractiune continua6). 9 Damhouder : De receptatoribus furtorum CXVI, No. 4; Confr. cu CXXIV, Nr. 3.

') Menochius: Op. cit. II, 348, Nr. 7. ') Ibidem: Nr. 8. 9) Jousse: Op. cit. IV, 243. Dup5 Molinier: II, 258 si 259. 9) Ch. Adolphe si F. Belie: Théorie I, 308; Rauter : Cours I, Nr. 125, ') Cas. fr. 12 Iul. 1850, D. P. 50, 5, 476; 10 Aug. 1878, S. 78, I, 385, B, Nr. 187.

9 Blanche: Etudes II, 154; Le Sellger: 11, Nr. 413; Molinier: II. No. 257; Garpon: Code penal annoté art. 59-60, Nr. 361.

°) 0 deciziune recentA a Curtii noastre de casatiune spune din

94

*1437. 0 alta cestiune discutatä este de a se sti dacd tdinuitorii sunt obligati solidar la despagubire chiar cand tailnuirea lor e partiald, de exemplu s'a täinuit de Primus numai 5.000 din cei 10.000 lei furati ? In Franta, Molinier si Sourdat, admit responsabilitatea partiald '), existä si o deciziune a Curtii de apel din Paris 2), in acelasi sens; insä jurisprudenta francezd se pare cd ar fi parasit in urmä acest sistem3). La noi, credem cd primul sistem este singurul admisibil, cdci tainuirea fi ind o infractiune speciald, nu existä nici o legaturd intre tdinuitor si autorul principal or alti täinuitori. Asa s'a pronuntat si Curtea noasträ de casatiune 4). Evident insä cd, daca tainuirea e totald, tdinuitorul rds-

punde solidar pentru tot, pe baza art. 1003 C. civ.5), 1438. Poate sd existe tdinuire la luarea pe ascuns dela parinti ? Curtea noastrd de casatiune a decis negativ, casdnd fard trimitere, deciziunea Curtii de apel, Bucuresti, S. I, Nr. 939 din 1906, care decisese contrariul 6). Solutiunea pare nedreapta, insä ea este o riguroasa aplicare a principiilot, cdci nu poate sä existe o tdinuire de un lucru pe care legea nu-1 considerd de furat. Aci insd se vede inferioritatea legii noastre fatd cu socontra ca: Reaua credinta supravenientA nit poate aveA vre-o insemnAtate pentru existenta si sAvArsirea de tAinuire. Cas. II, 1585 din 14 Mai 1910. B. 788. Jurispr. an. II, Nr. 26, g. 41 1. E insa de observat cA aceastA deciziune nu poate sA fie invocatà ca jurisprudentA, de oarece Curtea nu voia sA rezolve aceasta problerna, ci acele cuvinte sunt numai o simplA motivare, care poate n'a intrat in intentiunea si Vederile supremei instante. i) Molinier: II, 500; Sourdat: Responsabilité, I, Nr. 153. 2) Curtea Paris, 18 k'ebr. 1837, S. 37, II, 482. 8) Curtea Paris, 2 Febr. 1843, P. 43, I, 249 si Nimes, 17 Febr. 18584 P. 58, p. 629. 4) Cas. II, 436 din 24 Mai 1899, B. 726 ; Cas. II, 475 din 27 Sept. 1894, B. 916; Cas. II, 91 din 9 Febr. 1874, B. 69. 5) Cas. II, 338 din 28 Iunie 1893, B. 664; Confr. Cas. II, 73 din 23 Ian. 1896, B. t27. 6) Cas. II, 2689 din 29 Nov. 1906, C. jud. 19064 Nr. 82. In acelasi sens s'a pronuntat Trib. Iasi, I, 1908 din 30 Nov. 1901, C. jud. 1901, Nr. 14, si, Curtea Iasi, I, 1208r din 27 Oct, 1904, C. jud. 1904, Nr. 84. In sens contrariu D. Alexandresco: C. jud. 1901, Nr. 14, C. Bucuresti, I, 939 did

1906; Molinier: Cours II, 21; Vidal: ibiden

95

lutiuni admise deja in dreptul roman, care in asemenea caz desi nu admiteau actiunea furti, considerau lucrul ca de furat. Deasemenea tatal scapd de pedeapsd, conform art. 53, C. p.

dacä fiul sdu chiar impreund cu a1ii a furat i tatal a ascuns lucrurile aduse de fiul MAO).

*1439. Autorii admit cä nu trebue la tainuire sd fie cunostinta precisd a infractiunei comise, e destul sä stie täinuitorul Cd lucrul provine din infractiune2). Noi credem aceasta cu atat mai mult, cu cdt delictul de tdinuire e o infractiune de sine statatoare, nelegatd cu infractiunea principala, ci pro'venind cu ocaziunea ei. Deaceea, noi nu credem intemeiatd solutiunea data de Curtea de apel din Orleans in 28 Iunie 18963), si aprobatd de d. Garcon 5), cd acela care a primit un vdnat cu credinta ca provened din delictul de vdnat in timp oprit, scapd de orice pedeapsd, daca lucrul era in realitate furat, cãci nu poate fi complice la delictul de vdnAtoare in timp oprit, care nu s'a comis, nici la furt pe care nu I-a voit. Aceastä solutiune e contrarie dupa noi cu cea de mai sus care se multumeste cu intentiunea determinata. In orice caz nu e admisibil la noi. 1) Trib. Dorohoi, 495 din 14 Martie 1905, C. jud. 1905, Nr. 37; Confr. Cas. II, 347 din 13 Mai 1898, B. 789. Dacd sotia gaseste, i impreuna cu sottd

ascund lucrul pe care-1 stie de furat, ambii sunt pedepsiti. D. Garcon distinge: dacA a lucrat cu intentiunea frauduloasA de cdstig, el este complice ; in caz contrar, dacA vreA sä cape pe copil de pedeapsA nu este complice. Code penal, art. .59-60, Nr. 360 si doctr. francezA, care este de pareri diferite. 2) Cas. II, 328 din 2 Sept. 1875, B. 237; 31 din 21 Ian. 1881, B. 63; 76 din 5 Febr. 1886, B. 134; 244 din 14 Apr. 1898, B. 614; 120 din 4 Apr. 1886, B. 211. Instanta trebue sä stabileascd ce i-a fAcut. convingerea relei credinte, Cas. II, 776 dirt 3 Martie 1910, B. 420.

In Franta vezi Gargon: Art, 59-60, Nr. 30. 3, jurisprudentA constantA in acest sens. Nu e insA necesar ca lucrul sA fi fost primit chiar dela infractor; dacA-1 gAseste stiind cA e de furat, se considerd tAinuitort Cas. II, 347 din 13 Mai 1898,, B. 789,

3) In acest sens Fusser Herman: Rep. Comp.476; Garraud: Trai.N II, Nr. 262 si ed. jI-al T. II, Nr. 683; Blanche: Etudes II, Nr. 148; Garcon; Op. cii., art. 59-60, Nr. 381 si decis. Cas. fr. din 29 Dec. 1899, B. 388. 4,) Orleans; 28 Ian. 1896, S. si P. 97, II, 180 si D. 97, II, 3. j Garcon: Art. 59-60, NI-, 385.

96

Complicitate corespectiva §i rixele (galcevi) 1)

1440. Uneori, and s'a comis o infractiune e greu de a descoperi care din multime a comis fapta culpabild. De exemplu,

se stie cä s'a tras cu pusca or s'a aruncat o piatrd dintr'o ceatä de oameni, dar nu se poate sti cine e culpabilul. Cum se va procede in acest caz ? In vechiul drept se traged la sorti cine sd fie pedepsit 2), lucru ce se potrived cu acele timpuri de credinta, in chre se creded cd divinitatea va aved grijd sä apere pe nevinovat.

In unele täri se da o pedeapsa mijlocie intre aceea a autorilor si a complicilor 3). *1441. Jurisprudenta tärilor meridionale ale Italiei, a admis

aceeasi solutiune, care se gaseste adoptata de Cod. isp. art. 430 si 435, Cod. Austr. § 134 i 157. Canton Ticin, art. 304 si

313, si in fine de Cod. pen. italian din 1890, art. 378, care di spune :

Cdnd mai multe persoane, participd la executarea unuia din delictele prevazute de art. 364, 365, 372 si 374, si nu se cunoaste autorul omorului sau al leziunii, ele sant supuse toate la pedepsele stabilite in acele articole, micsorate dela 1/31a V2 si la ergastolo se substitue recluziunea dela 15 ani in sus. Aceastd micsorare nu se aplica cooperatorului imediat al faptului.

*1442. Art. 378 C. p. it. a fost criticat cn multd asprime 1) Confr. i cele zise in Cap. IV, relativ la circumstantele agravante legale, concomitente comiterii infractiunii; la lit. e, No. 1, sub titlul: pluralitatea infractorilor. 2) Lange: La pratique civile, criminelle et bénéficiale, 9-erne éd. Paris, 1702. Des matières criminelles, Livre I, Ch. I, p. 3. Lange citeaza, cazul in care mai multi soldati, fArd ca sA se stie care, au facut prAdaciuni intr'un sat. Ca sA justifice sistemul sortului aplicat ca pedeapsa, Lange spune a Iona a fost aruncat in mare prin tragere la sorti; Saul a devenit Rege prin sort si sfAntul Matei a fost ales apostol tot prin sort: il n'y a pas moins de sujet de la mettre en usage pour la distri-

bution de peines!" 3) Sau se da o pedeapsA arbitrarie, lAsatA la apreciarea judecAto-

rultii. Vezi Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest XXV, N-rile 1-7 $i autoritätiie citate la Nr. 6, precum qi observatiunile lui Bohmer. Vezi si Damhouder: Enchiridion Terum criiiiinalium, Cap. LXXVI ITr. 24, care spune c, dacA din mai multi cari au lOvit, unul singur a lovit mortal, nimeni nu va fi pedepsit ca ucign ci toti ca vinovati de rAnire.

97

de d. Impallomeni ') si de d. Sc. Sighelle, care adoptand calilicatiunea unui prieten, 11 numeste jocul tombolei aplicat in justitia penald2), iar intr'o polemica spune ca ar Li dispozitiunea cea mai nelogica i arbitrarie din tot Codicele penal italian 8).

In rezumat critica celor doi autori italieni, consistd in aceea cd art. 378 C. p. it. nu ar da pedeapsa cuvenitd faptei comise, ci autorului i-ar da o pedeapsa mai mica decal aceea care i se cuvine, iar complicelui o pedeapsa mai mare ; ceeace

cdstiga prin o scadere a pedepsei cel dintâi, perde cel din urmä, prin cresterea pedepsii care egaleazd doi infractori inegali. Este dar un joc de tombola in care unul perde i altul castiga. Aceasta e foarte ilogic, cdci dacd s'ar cunoaste autorul lovirei, acel care n'a lovit ar fi considerat ca un cornplice ; neputinta judecalorului de a descoperl pe autor nu trebue sä fie un motiv de a agrava pedeapsa complicelui, rnicsorand in schimb pe a autorului. In loc de acea pedeapsà extraordinara, trebue a se da tutulor pedeapsa ordinard a complicilor din art. 64 C. p. it.; autorul principal va profita indulcindu-i-se pedeapsa, dar aceasta e o necesitate, de oarece

nu se probeaza fata cu el dent cd este complice. f443. Noi credem cd aceaSta materie n'a fost indeajuns studiatd4) i cd s'au confundat ipoteze care trebuesc cu grijA distinse.

1) Autorul infractiunei e necunoscut, complicii insä sunt cunoscuti i se sie cd ei nu sunt autori ci complici.

2) Autorul infractiunei i tovarasii lui au comis aceeas fapta : au aruncat toti cu piatra or au slobozit arma spre victimd, or au lovit-o, nu se stie Insd cine a lovit-o mortal si cine n'a nemerit-o or a lovit-o mai u;or. 3) Unul singur dintre infractori a lovit or a ucis, ceilalti au fost complici, aici existd autor si complici, nu se stie ins& cine e autor si cine e complice. 9 impallomeni: LI Codice penale illustrato, III, § 676. 2) Se. Sighele: La teorica positiva della complicit& Torino, 1894,

p. l6

i urm.; publicat mai intAi in revista Scuola positiva, anno III,

N-le 17 si 18. ') Sc. Sighele: Cornplicità, p. 200. 4) Vezi asupra ei Pessina: Elementi, P. G., p. 265 si Majno: Cornmento. art. 64, Nr. 340; Confr. i Raportul lui Zanardelli, din 1887, Nr.

CLII; Garraud: Instr. criminelle, T. II, Nr. 584. 50195

98

4) Din o multime rdsvratita., unul singur, fara §tirea §i consimtimantul celorlalti love§te cu o piatra. §i omoara ; ad este un autor necunoscut dar lipsesc complicii. 1444. 1) In primul caz se aplicd pur §i simplu regulele cornplicitatii : lipsa sau necunoa§terea autorului infractiunei este

indiferenta, odata ce e sigur cd cei cunoscuti sunt nurnai cornplici : evident cd ei vor fi pedepsiti cu pedeapsa mai u§oara a complicilor. Aceastä solutiune e incontestabilä, atat la noi, cat §i la Italieni §i la Francezi ). 1445. 2) Dacä toti coparticipantii au comis acee,a faptd,

descarcand arma spre victima, insä numai unul sau doi au lovit-o mortal, in Franta nu poate fi dificultate, de oarece atat complicii cat §i autorii tentative! se pedepsesc la fel cu autorii faptei savar§ite. Prin urmare, fie ca vor socoti pe acei cari n'au lovit pe victima ca ni§te complici, fie ca-i va socoti ca vinovati infractiune sdvar§ita dar neisbutita, pedeapsa va fi aceea§ cu a autorilor principali. La noi, de oarece nu se §tie cine e autorul lovirei mortale, nu se pot pedepsi infractorii decat cu pedeapsa de cornOki, pentruca daca e indoiala cä fiecare din culpabili poate fi autor, este totu§i sigur Ca fiecare e cel putin complice. Fara indoiald cd autorul va profita din cauza incertitudinei, find pedepsit cu pedeapsa mai u§oara a complicelui, dar daca un autor poate Scapa cu totul de pedeapsa gratie nedescope-

rirei, cu atat mai mult se poate admite ca el cand e descoperit ca infractor, sa fie pedepsit ca un complice, de oarece nu s'a dovedit cd este un autor : in dubio pro reo2). La Italieni in asemenea caz e complicitate corespectiva ;

fiecare putand fi socotit in atare caz ca autor or complice ; pedeapsa va fi cea extraordinard din art. 378 C. p. it. 1446. 3) Coparticipantii au comis fapte diverse, unul a ucis, celalt a ajutat, aci iara§i este autor §i. complice, dar nu se poate §ti rolul fiecarei parti. Vorn cita un caz intamplat in Italia de care vorbe§te Nicolini 3). In 10 Noembrie 1833, 1) Vezi Giacchetti: Dei reati e delle pene in generale, secondo il Codice penale italiano, vol. II, § 32, P. 96; Confr. Sc. Sighele: Complicita, p. 196.

2) Acest lucru era admis chiar In vechiul drept de Damhouder. Vezi mai sus Nr. 1440, nota 3. 3) Nicolini: Questioni di diritto vol. MI p. 339; Confr. Sc. Sighele: Complicita p. 184.

99

Maria Chiurazza nascand un copil nelegitim in camp, a fost ajutata de Berardina Esposito ; copilul a fost ucis, insa amandoua femeile sustineau ca s'a nascut mort. Date in judecata, magistratii au decis Ca cele cloud femei erau autoare si complice corespective al infanticidului, lucru pe care Nicolini, ca reprezentant al Ministerului public, combatandu-1, a obtinut cu drept

cuvant casarea, fiindca e contradictor ca aceeasi persoana sa fie si coautor si complice 1). Acest caz desi difera de cel precedent prin aceea ca infrac-

torii au comis fapte diferite, insa in realitate solutiunile sunt identice cu cele precedente in Franta, Italia si Romania ; adica in Franta pedeapsa va fi aceeasi ca autori in Italia cea extraordinara, iar in Romania acea obisnuita la complici. In Franta cestiunea complicitatii corespective, nu prezinta nici o importanta din cauza similitudinei de pedeapsa intre autori si cornplici, in Italia insa deoarece legiuitorul a dat o pedeapsa particulara in caz de complicitate corespectiva aceasta cestiune

merita importanta, atunci cand nu se stie cine e autorul si cine e complice.

In Romania cestiunea deasemenea nu prezinta interes decal ca doctrina, caci in fapt in caz de complicitate corespectiva, se va da pedeapsa ordinara a complicilor. 1447. Este insa o diacultate mare in faptul ca, spre a pedepsi pe cineva ca un complice nu e destul a se dovedi ca a participat la comiterea unei infractiuni, ci trebue sä se si arate in ce mod a participat caci altfel nu e complicitate. In caz de complicitate corespectiva insa nu se poate preciza rolul jucat de infractor. Deaceea suntem de parerea d-lui Ant. Fiocca, procuror la Curtea de casatiune din Roma, in pole mica sa cu d. Sc. Sighele, ca bine a facut . legiuitorul italian ca a prevazut prin un text de lege complicitatea corespectiva, si ca e regretabil numai ca a vorbit de acest gen de compli1) Sc. Sighele: Complicità p. 176, nota 1, (Confr. 182), citeaza trei

deciziuni ale Curtii de casatiune din 12 Dec. 1890; 1 Apr. 1891 si 25 Mai 1891; (Monitore dei Tribunali anno 1891, p. 156, 556 si 765), in care se afirmä cd ceeace deeosibeste complicitate ordinard de cea corespectivd,

este cd in prima se stie, cd autorul cunoscut or necanoscut e altul care nu e printre cei dati in judecatd, pe cand in complicitatea corespectivä nu se stie cine e autorul. Confr. tot in Sighele, p. 185, cele zise de d. A. Fiocca in aceastd privintd.

.

100

citate in partea speciald a codicelui penal, relativ la omoruri si raniri 1).

Insa pe de alta parte credem cd si d. Sighele 2), si d. linpallomeni3), au dreptate cand sustin ca e absolut inutild pedeapsa mijlocie si extraordinard pentru complicitatea corespectiva si ca legiuitorul ar fi trebuit sd se multumeasca pe pedeapsa ordinara a complicilor, caci numai complicitatea este sigura pentru fiecare conparticipant. 1448. $i are deasemeni dreptate d. Sighele and sustine cd in unele cazuri, cand mai multi au aruncat pietre fard intelegere prealabila, e in realitate responsabilitate iar nu complicitate corespectiva 4), cutn recunoaste de altniintrelea si d. A. Fiocca5). 1449. 4) Din o multime tasvratita, unul arunca o piatrd si

loveste, dar nu se stie cine si n'a fost acord de vointe. In acest caz nu poate li vorba nici de complicitate ordinard, nici de cea extraordinard sau corespectiva, fiindca. pentru eidstenta coMplicitdtii se cere unitatea de vointe. Aceastd unitate paate sa fie momentana, rreprevazuta, daf trebue sa existe spre a fi vorba de complicitate9. Cu drept cuvant d. A. FiocCa zice, ithpreuna cu Nicolihi si cu jurisprtidenta provindilot meridionale ale Italiei, de cothpficii corespectivi Ca se numesc astfel

pentruca se *tä reciproc si conspira cu un scop coman 1). Itt asemenea caz, daca nu se descopera autorul, credem Ca nici unul din cei cu dansul htt poate sä fie pedepsit desi e sigur cd din acea niultime a plecat lovitura. Nu putem da pedeapsa complicitatii, cad nu e unitate de vointe, iar pedeapsa

intreaga nu se poate da, fiindcd nu stim cine este autorul ihfractiunei. In asemenea ipoteza reintram in dreptul comun, dupd care oridecateori nu se stie cine a comis infraqiunea nu poate sa se aplice pedeapsa unei persoane, si cu atat mai mult la o pluralitate de persoane. Spre a adopta comparatia L) A. Fiocca: La Cassazione unica, vol. V. Nr. 5; i Sc. Sighele: Op. cit. p. 17 ,/ §i urin. si pag. 194. '2) Sc. Sighele: Op. cit. p. 171-173. 3) Impallomeni: II codice penale illustrdto, vol. III § 676. 4) Sighele: -Ccomplidita p. 178.

9 Ibidem: p. 188. 'I Tuatzi Pasquale: Corso di diritto penale. Napoli, 1891, vol. II, p. 142.

7) Dupe Sighele: Op. cit. p. 189.

101

d-lui Sighele, justitia moderna nu poate aplica criteriul justitiei lui Simion de Montfort catre Albigensi, care ordona sa.i ucidd

pe toti, vinovati sau nevinovati, fiindca D-zeu va alege pe ai sai1). Rixele (gal cevil e).

1450. Codicele penal italian, care reglementeaza in art. 378,

complicitatea corespectiva, prevede in art. 379 §i 380 rixele (ripse), pe care Carrara le de(inqte : 0 luptd subitd inter-

venitd intre cloud sau mai matte persoane cu o oca,?iune prioa4Z 2). Legiuitorul dispune ca, dacd omorul sau loviturile

s'au intamplat in o galceava (in una rissa) intrucat autorul nu va fi cunoscut, pedepsele vor fi Inca §i mai mici decdt in cazul precedent 3).

Aceasta 4i cazul cand vinowatii vor fi pus mana pe cel ucis or lovit, in cazul in care nu vor fi facut acest lucru, pedeapsa va fi cel mult de 6 luni. 1451. Aceasta scadere mai mare in caz de rixe, se explica prin aceea ca, in acest caz nu numai cd nu se cunoa§te autorul, dar chiar e siguranta cd nu este premeditare, caci rixele sunt conflicte neprevazute iscate intre persoane i terminate prin injurii, lovituri sau omor. In Codicele penal italian, dupd d. Tuozzi Pasquale, rixa nu e o scuza, ci numai o cauzd de mic*orare de pedeapsa 4). 1452. Quid in Codicele penal francez i roman, care nu prevad rixele ?

Nu poate fi vorba de cazul cand autorul infractiunei e cunoscut, caci atunci se vor aplica regulele generale relativ la autori i complici, Ondndu-se bine inteles seamd de scuza provocarii cand ea existd5). 1) Confr. asupra acestei materii si A. Setti: Delli'imputabilita. Torino 1892, Part. II, Cap. II, § 6. 2) Carrara: Programma, P. S. § 1292. 3) Leniendam ejus poenam, qui in rixa casu magis, quam volun-

tate homicidium admisserit. Citand acest fragment din legile romane. Carpzovius 11 admite ardtând cà e natural sd se pedepseasca mai usor

acele intimplate fara frauda, pe neprevázute, intr'o rixa subitanea. Practicae, Part. I, Quaest V, Nr. 2, Quaest VII, Nr. 7 si Quaest XXV, Nr. 3.

4) Tuozzi Pasquale: Corso di diritto penale, II, p. 151. 5) G. Vidal: Cours, No. 438.

102

Dacã autorul e necunoscut, credem cd in acest caz nimeni nu poate sd fie pedepsit, fiindcä nu e dovedit nici autorul, i nici de complicitate nu poate fi vorba, intrucdt nu a existat o comparticipare convenitd. Bine inteles, cd dacd se va dovedi cel putin ajutorul prin punerea mdinii pe victimä, in acest caz coparticipantul va fi considerat i pedepsit ca complice. Neavând insd la noi dispozitiuni speciale relativ la rixe, acest complice va suferi pedeapsa ordinard a complicelui, fdra scdderea considerabild din art. 379 si 380 C. p. it., rämändnd nu.mai aplicarea naturald si foarte dreaptä a circumstantelor atenuante, or a scuzei provocdrii, dacd acel care a pus mdna a fost provocat. Vom termind observand cd sunt legislatiuni care pedep-

sesc provocarea la o gdlceavd ca o infractiune de sine stdtAtoare, in afard de consecintele rixei. Astfel vom citd § 227 C. p. germ., art. 306 C. p. oland. si 379 C. p. it.

PARTEA II-A

DESPRE PEDEPSE Un Rege care lase nepedepsit pe un vinovat e tot atdt de nedrept ca acela care osAndeste pe un nevinovat, fiindce justitia consistä de a da pedeapsa conforni legii. Manava-Dharma-Sastra, IX, 249. Omne poenae genus remedii loco admoveo. Seneca, De ira I, 16. Tam omnibus ignoscere crudelitas est quam

Seneca, De dementia, I, 2. Sceleratorum impunitas innocentes prodit, et improborum veniam sevitia est et acerba improbos crudelitas.

Casiodor, Lib. II, Epist. 14.

ii n'y a rien apres l'honneur de Dieu de plus

grand consequence que la punition des forfeits. Bodin, De la republique. C'est aucune fois crime d'être trop doux. P. Ayrault. Ordre et formalite, I, art. VI, Nr. 2. Poena unius est salus multorum. Carpzovius, Practicae, CXXX, 21.

Judex si delinquentem debita poena punire ne-

gligit pejor est ipso delinquente. Acelasi CXLNIII, 15.

L'indulgence envers les coupables est dans les magistrats cruaute covers la soda&

Napoleon, $ed. Cons. Stat, 23 Prairial, an. XII. La vraie sagesse respecte l'humanita, mais ne lui sacrifie pas la stirete publique ; elle vent que les peines aussi douces que possible, soient en mettle temps efficaces. Target, Observation sur le projet de Code crim. pitiê pour les coupables, est cruaute pour le public. Bentham, Theories des peines, II, 112. II appartient a tous les hommes de commetre des crimes, il n'appartient qu'aux hornmes eclaires de trouver des lois qui peuvent les prévenir. Bentham, Traites de legislation, T. II, p. 210.

Surtout ne donnez pas toute votre piete au cri-

minel, gardez-en un peu pour les victimes. L. Proal, Le crime et la peine, p. 422.

1453. Vom Imparti materia pedepselor in 4 capitole :

1)

Definitiunea i calitaOle ce trebue sa aiba pedepsele; 2) Cla-

sificarile pedepselor; 3) Atenuarea i agravarea pedepselor; 4) Prevenirea i incetarea lor.

104

CAPITOLUL I.

Definitiunea, rolul, calitãtile ce trebue si indeplineasci o pedeapsd. 1454. Pedeapsa este raul pe care puterea publica II face individului condamnat de justitie flindca a comis una sau mai rnulte infractiuni 1).

Definitiunea pe care o darn noi, ni se pare mai exacta decat definitiunile date de unii autori. Astfel, nu putem primi definitiunea data de Mornrnsen ca. : Raul pe care il inflige Statul celui care a infrant prescriptiunea sa e pedeapsa" 2), caci nu orce infrangere a prescriptiunilor legii atrage o pedeapsa, cel putin in sensul legislatiunei penale, ci unele atrag numai sanctiuni civile, cum deja am aratat. Deasemenea ni se pare inexactä sau cel putin necornplecta definitiunea d-lui Vidal, ca.: Pedeapsa e räul facut in numele societatii, si in executarea unei condamnatiuni judecatoresti autorilor unei infractiuni, culpabili i responsabili de aceasta infractiune"), caci pedeapsa se da nu numai autorilor, ci i complicilor unei infractiuni. In schimb credem ca Rauter da o buna definitiune pedepsii cand zice: Pedeapsa este raul ce se inflige infractorului legii penale in virtutea i prin vointa acestei legi 4) Deasemenea ne pare exacta definitiunea data de Carrara : Pedeapsa e räul pe care in conformitate cu legile Statului, magistratul o inflige acelora ce snot cu formele cuvenite recunoscuti nevinovati de o infractiune" 9.

0 definitiune celebra, desi incomplecta e aceia data de Grotiu: Poena est rnalum passionis quod infligitur propter rnalum actionis6), al care se aseamana aceia a comentatorului sau Cocceius: Poena est privatio juris vel boni alicajus ') Confr. Normand: Cours, § 196; De Liszt: Lehrbuch, § 58, Laborde: Cours, Nr. 248 si ed. 2-a, Nr. 9. 2) Mommsen: Droit penal romain, I, 42. ') Vidal: Cours, Nr.439. 4) Rauter: Cours, T. I, p. 249, Nr. 139.

') Carrara: Programma P. G., T. I, § 584, p. 546.

0) Pedeapsa e rdul suferintei ce se d'a pentru Au! fdptuirei". H. Grotios: De jure pacis ac belli, Lib. II, cap. 4X, § 2, 5 i urm.

105

propter culpani'); ambele aceste definitiuni pdcdtuesc insd prin aceia cil nu releva caracterul social si legal al pedepsii. Un räu poate sd fie fAcut si de victima infractiunei care isi rdsbund contra infractorului, aceasta Ws . nu e o pedeapsd in sensul legii, ci o simpld rdsbunare. *1455. Romanii numeau pedeapsa : poena, insä se pare ca. acest cuvant nu e vechiu in limba juristilor romani. Dreptul roman

zice Mommsen

nu are la inceput njci un termen

general, nici pentru infractiunp, nici pentru pedeapsd; pentru aceastä din urmä se introduse de timpuriu cuvantul poena,

pentru cealaltd apare mai tarziu expresiunile de crimen si delictum" 2).

Cuvantul poena insusi, isj are echivalentul in limba greacd icotv-ii, de unde probabil a fost luat, iar origina in limba sanscritd.

derivd dela n Cuvantul poena, in limba greaca 7roLn 2), hoena, dela ki sanscrit, care insemneaza verifirare, socotire, multare, strdfuire" 4). De aceastä etimologie se apropie si Carrara cand spune cd poena, derivd dela pendere. Pedeapsa

nu e decat un schimb de valori; e moneta care se pldteste infractiunea. poena zice Papinian, leg. 41. De poenis aestimatio delicti" 5).

est

Cd pedeapsa a lost, mai ales in timpurile primitive in legaturd cu plata, aceasta o vom arata mai tarziu cand vom vorbi despre pedepsele pecuniare. Etimologia cuvantului poena,

arata in acelas timp origina istoricä a pedepsii. Infine, NTC)111 spune cd, dupa Aul. Gelliu, cuvantul poena

este in legatura cu poenitentia, cdintd, pocdintd6), deci si cp modernul cuvant penitentiar, vom addoga poi. Incat despre cuvantul romanesc pedeapsa, deasemenea el 1) Henricis Cocceii: Commentarius in Hugonis Grotti: Lib. II, cap. XX. De jure belli ac pacis. Lausanae, 1752, T. III, p. 320. Pedeapsa

e luarea dreptului or g bunului cuiva pentru villa lui', ') Mommsen: Dr. pen. rom., T. I. p. 15; Confr. cele spuse de noi la Nr. 249. 3) Normand crede ca poena deriva dela cuvântul grecesc: Tcowripia suferiptA Cours, Nr. 196, p. 170. 4) Vanicek: Aetirnologische Wörterbuch, 1874, p. 152.

5) Pedeapsa este pretuirea infractiunei". Carrara: Programma, T. I, § 06. ") Aul. Gellius: Noct. Attic. XVII, 1.

106

nu este vechiu; in secolul al XVII-lea se intrebuinteaza in mod aproape constant In Pravila lui Vasile Lupu cuvantu1 certarely. Pedeapsa e un cuvant de origina greceasca adus in tara prin influenta fanariota ; el ar veni dupa d. Erbiceanu nataitM, a invata. De oarece dascalii greci nu intelegeau invd-

tdtura fara pedepse, s'a luat pentru pedeapsd cuvantul care insemna invatatura 2).

In aceasta privinta cuvantul pedeapsd seamana cu expresiunea romand exemplum, care deasemenea inSemnd la Romani pedeapsa. 1456. Pedeapsa este, dupa cum am aratat, o suferinta, un

rau; ea e sanctiunea unei fapte pe care legea o socoteste ca vatamatoare societatii or unor certe persoane din societate. Insa, dacd pedeapsa e o sanctiune, nu orice sanctiune se poate considerd o pedeapsa in sensul legii penale. Sunt, in adevar, sanctiuni de alta natura, de exemplu nulitatile actelor pentru validitatea caror legea a cerut oarecare forme sub sanetiunea de nulitate. Vom cita de asemenea reparatiunile civile, care sunt opozitul pedepsii si se pot considera intru'catva ca o restituire a victimei in starea anterioara infractiunei. 1457. Pedeapsa este, dupa cum s'a zis de Grotiu, malum

passionis propter rnalum actionis, adica un rau pe care facem sd-1 sufere autorul infractiunei ca rasplatire pentru fapta sa antisociala. Ea s'a comparat, si nu fära cuvant, cu o medicind sociald sau medicina a sufletului (Platon), cdci precum medicamentele, si mai ales operatiunile chirurgicale, sunt adeseori o suferinta pentru pacient cu scopul de a-1 vindeca, tot astfel i pedeapsa e o suferinta aplicata infractorului cu scop de a-1 indreptd.

Ea e desigur un rau, dar relele care in lipsa ei ar rezultd din cauza absolutei libertatei naturale, ar fl mai grave si mai periculoase 3).

,) In Moldova cuvintele pedeapsd si pedepsire au sträbdtut mai tdrziu; in mod aproape constant Indreptarea legii le inlocueste prin

cuvintele certare si a certà din Pravila lui Vasile Lupu. Ca aceste cloud expresiuni luptau in veacul al XVII-lea rezultd din imprejurarea ca in ambele legiuiri se gasesc uneori arnbele forme, si cea latind si cea greacd. Vezi Longinescu: Legi vechi românesti.Bucuresti, 1912, T. I, p. 108, 297 si Index. Nr. 363. 2) C. Erbiceanu: Cronicari greci, Bucuresti, 1890, p. XXXV. 3) Carmignani: Elementi, § 302, p. 306.

107

Insa pand ad merge comparatiunea, si nu mai departe. Pedeapsa este un medicament si este si ceva mai mult ; medicamentul nu foloseste decat bolnavului, pe cand pedeapsa serveste i altora care ar fi ispititi sd-1 imiteze. Poena unius est salus multorum, cum zice Carpzov 1). Pedeapsa diferd dar de medicament ca este nu numai curativd, ca medicamentul, ci i preventivd ; ea nu e numai personald, ci i sociald. Cand

un individ e pedepsit, societatea nu se gandeste numai la o justitie mistica si religioasd, ea nu voeste ndmai sä indrepteze pe eel greSit, ci tinde in acelasi timp sd dea un exemplu care sd facd pe ceilalti membri ai societätii sd nu mai comita. infractiuni : Ca un culpabil sä sufere zice Target -- nu acesta e ultimul scop al legii, dar ca infractiunile sd fie prevenite, iatä un lucru de mare importanta" 2). 1458. Dupd cum am spus, pedeapsa este o fortd menitd sä lucreze asupra vointei omului, i sa o intoarca din pornirea spre a comite infractiuni, pornire atat de pornuntata la unele persoane din cauza ereditdtii sau educatiunei. Natura lucreazä asupra omului prin ereditate, familia prin educatiune, si in fine societatëa prin mijloace de diferite naturi ; pe de o parte cautd si ea pe cat poate ca pe langa instructiune sã dea i educatiune morald, iar pe de alta intrebuinteazd pe deapsa. 1459. Pedeapsa este dar, i trebue sd fie ultimul mijloc,

ultima sfortare pe care o face societatea ca sd inpedece pe cei rdi de a comite infractiuni. Acest mijloc find dureros pentru

infractor, si el presupunand o suferintd anterioard a victimei sale, societatea este datoare sa caute sa influenteze mai intai ca mijloace blande, care sd aibd de rezultat sa prevind infractiunile. Foarte intelepteste s'a spus ca mieux vaut prevenir que punir8), cdci dacd orice pedeapsa presuptme doua suferinte, fiecare prevenire de pedeapsa evita cloud suferinte. Prin urmare, prevenirea infractiunilor este, pentru societate 1) Carpzoo: Practica CXXXIII, Nr. 21. 2) Target: Observations sur le projet de Code criminel, p. IV. Vezi

alte citatiuni la Introductiunea pArtii 1-a, unde se vorbeste de sistemul utilitar. 3) Cuvintele se gtsesc in Montesquieu: Esprit des loix. Livre VI, ch. IX si X; ideia este insd cu mult mai veche si se gaseste foarte lamurit explicatà in Carpzovius. Practicae novae imperialis Saxoniae rerum eriminalium. Part. III, Quaest CI. Nr. 17.

108

o (Satorie mai slanta si mai imperioasa decdt pedepsirea lor, numai in caz de neisbutirea mijloacelor blAnde de prevenire, trebue a intrebuintd mijloaccle aspre de pedepsire. A procede attic!, a last poporul Iri ignoranta si in mizerie, si a nu intrebuinta in contra lui dealt maciuca grea a justitiei penale, e o curata barbarie, pe care popoarele neintelepte o platesc scump mai curand sau mai tdrziu. Un legiuitor luminat ziced cu drept cuvant abatele de Mably se va ocupd mai mult de a preveni infractiunile decat de a le pedepsi" ; deaceia dansul lauda institutiunea censorilor, care erau ca niste straje neadormite pentru ingrijirea republicei1). Si Carmignani, ziced deasernenea in, 1831 :

Un prejudiciu funest, inerent naturei ornenesti, §i poate neinlaturabil, a fdcut si face sa se creadd i astazi ca, cea mai

tare si mai sigura legaturd sociala, ar fl pedeapsa, teroarea care se crede ca ea insufla oamenilor. Acest prejudiciu dornind mai cu searnd in legile vechi" 2). Ilustrul penalist italian are dreptate, De cdte oni, in adevdr, nu s'au vdzut jurisconsulti, filozofi, legiuitori, concentrandu-si toata atentiunea asupra sisternului represiv, i cautand a -1 perfectiond necontenit in sperantd c vor scapa de flagelul criminIita4ii. Mergand dupa intampiare and la dreapta, and la stAnga, sovaind intre asprimea draconiand si o indulgenta becariand, care se apropie cje impunitate, ei se aseamand, dupa faimoasa comparatinne A lui Luther, cu

omul beat calare pe un cal, care, and este indreptat dig spre partea in care std sa cadd, se apleacd imediat in cealalta parte. 5i e natural ca acesti oarneni sa nu ajungd la nici un rezultat satisfacator. In loc sa loveasca raul. in cauza Iui primordiald, ei se ocupa numai de efectele sale; in loc sa-si concentre activitatea mai cu seama in instructiune, in educatiune 1) De Mably : Oeuvres completes. Paris 1794-95. T. X, p. 326. Nam a legibus delicta puniri; quanto fore mitius in ipsos melius i, socios providere n peccaturu . Tacit Annales III, 68. Cornelia Dvlabella prin aceste cuvinte propunea sa se excluda dela guvernare oripe persoana cu moravuri rele spre a evita pedepsirea ei; era aceasta o masura folositoare de

prevenire. Rau, prin urtnare, Tacit il invinovateste de lingusire catre Tiberiu, ca prin aceste cuvinte ar fj voit Dolabella sa lase Imparatului sarcina alegerii persoanelor care au sa guverneze. 2) Carmignani: Teoria I, p. 166.

109

si in combaterea mizeriei claselor de jos, ei isi pierd timpul cautánd rezolvarea unei probleme insolubild : care e mijlocul ea din josul unei ape necurate din punctul ei de plecare, sa se faca

astfel ca ea sa curgd limpede si curatä chiar dela acel punct ? 1460. Interesul personal, care e mobilul cel mai puternic al civilizatiunei, este in acelasi timp cand e vorba de o flinta perversa si incultd, cel mai mare pericol social, fiindcä acest individ intelege rau interesul sau. Impulsiunea spre ram este uneori atat de tare, !neat orice mijloc de combatere ramane ineficace. Msä oricum ar fi, acest simtimant nu se poate cornbate decat prin instructiune si educatiune mai intai, care aratd interesul omului ca el sd fie cinstit, si numai iri urmd prin frica pedepsii. Cu cat societatea va intrebuinta mai multa energie in aceste cloud mijloace, cu atat vointa omului va fi mai bine indreptatd si roltil pedepsii va fi micsorat. 1461. Si instructiunea trebue sd fie morala, cdci altfel ea nu poate produce nici un efect. ,,Nu trebue sd credem spune Desprez cd atunci cand toatd lutuea va sti sa citeascd si sa scrie, numarul crimelor va trebui neaparat sd scada. Ori,ce instructiune desvoltd pe om, dar aceastd desvoltare poate a se face in sensul raului ca si in sensul binelui. Poftele si trebuintele ctesc cu cat inteligenta se desvoltd ; marele crime sunt cu mult rnai putin efectul unei nature inculte, decat al unei natute depravate si Mid frau. Sunt multi oameni cinstiti care nu cunosc alfabetul, si se gasesc asasini literati: acestia sunt cei mai tái. Nu se poate dar cineva intemeid pe instructiune decat ca un mijloc de a raspandi morala, iar nu de a o inlocul" 9. Nu putem indestul repetã ca pedeapsa trebue considerata de societate ca o ultima ratio, ca un mijloc extrem, pe care nu ttebue sd-1 intrebuinteze decat dupd ce si-a facut datoria de a intrebuinta prealabil mijloacele preventive de educatiune, instructiune si intelepte legi economice. Brissot de Warville,

ziced cu drept cuvant: Cu cat legislatiunea civild va tinde mai mult catre perfectiune, cu atat va fi mai putind trebuinta de legislatiunea penala" 2). 1) E. Desprez: De la peine de mort. Paris, 1870, p. 90 i 91. 2) Brissot de Waroille: Théorie des lois criminelles; I, p. 43. Le-

gile vechi in mare parte contin dispozitiuni penale. Legea salica are 356 din 412 consacrate materiilor penale, iar legea Ripuarilor 164 din. 277: Laferilère: Inst. du droit III, p. 216.

110

1462. Nu la penitentiare si la legi penale trebue sä se gandeasca mai cu seama legiuitorul, ci la scoli educative si la legi economice, caci nu din penitentiare va esi binele omenirii i moralitatea sociala. Trebue, pe cat va fi cu putintä, a lovi räul la raddcind, combatand natura perversa din prima etate, pand cand nu se cristalizeazd pentru vesnicie in individ, cdci altfel orice remediu ramane absolut ineficace. Suntem veseli cd aceste idei, pe care le-am expus Inca din primul an al cursului nostru (1890), astazi sunt admise de stiintd. D-nu E. Ferri a simtit si a expus foarte bine, utilitatea md-

surilor preventive pe care le numeste sostitutivi penali (inlocuitori ai pedepsii), in combaterea criminalitatii, iar unul din capii Uniunei internationale de drept penal, d. Fr. de Liszt, profesor de drept penal la Universitatea din Berlin, a spus cu drept cuvant in Congresul Uniunei din 1902 din St. Petersburg :

Pedeapsa e desigur unul din mijloacele de a combate criminalitatea, un mijloc foarte comod la prima vedere, i pentru aceia foarte acreditat la legislatorii cu vederi scurte. Insa ea este in acelasi timp un mijloc nesigur i periculos, o armã cu cloud taisuri, care nu loveste riumai pe criminal, ci i pe familia inocentd i chiar pe societate. Mai sunt i alte mijloace mai sigure, mai putin costisitoare, mai eficace, sunt mijloacele preventive, este intregul sistem de igiend sociala care incepe sà patrundd in legislatiunea i administratiunea noastrd publica" 1). 1463. Ideia cd imbundtatirea legilor econornice imputineazd criminalitatea este veche, insa din nenorocire legiuitorii

nu au tinut indestul seama de dansa. Inca la inceputul veacului al XVI-lea, Toma Mor spunea aceste intelepte cuvinte care contin germenul ideii substitutivelor penale : Se pronunta

suplicii groaznice pentru furt : cu mult mai bine ar fi cand s'ar ingriji ca frecare sa aibd indeslularea vietii pentru ca nimeni st nu fie in nenorocita trebuintd intai de a fura, iar in urmä de a pere2). 1464. Fara sä avem o credinta nemarginita in legi i sä 1) Bulletin de L'Un. Inter. du droit penal, XI-ème amide. Berlin, 1903, p. 93; in acelasi sens Garraud: Op. cit. p. 103; Confr. A. Prins: Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. 24. 2) Utopia, L. I, f. 57: Decernuntur furti horrenda supplicia; multo potius cum providendum foret, uti aliquis esset proventus vitae; ne cuiquam sit tam dira furandi primum, dehinc pereundi necessitas".

1 11

spunem cu abatele de Mably, ca, daca oamenii comit infractiuni vina sunt legile, or cu Elvethi cd vitiile si virtutea unui popor

sunt totdeauna efectul necesar al legislatiunii sale 9, recunoastem totusi cd legislatiunea are o mare influenta asupra criminalitatii. Legile nedrepte seamand in societate samanta infractiunei individualc si a revoltei maselor. In aceastä privintä noi credem ca. Montesquieu a spus un mare adevar, cand a spus cuvintele celebre: Il est des lois qui font des crimes. 1465. Atat de adevarat e lucrul acesta incat se poate cita

un exemplu dernn de a fi reamintit, spre a proba ca. dela intelepciunea legilor economice depinde in buna parte criminalitatea unei tari. In Anglia tumulturile i seditiunile (riots) care erau in numdr de 5673 in anul 1843, au ajuns in mijlocie la 23 pe an, in anii 1895 1899, in urma abolirei legii zise a cerealelor (Corn laws)2). La noi suprimarea axizelor n'a starpit oare contrabandele comunale ? Iar, in materie politica, legea electorald a lui V. Lascar, n'a imputinat oare in mod simtitor infractiunile electorale ? 1466. Nu trebue insa. sa ne facem mari iluziuni, permise numai poetilor i filozofilor idealiti. Rezumand Republica"

lui Platon, Victor Cousin scrie: De oarece e vorba de a produce o adevarata. virtute, care singurd poate da adevarata fericire, trebue a renunta la orice lege, la orice codice penal, si a inlocul acest mijloc, imoral In natura sa, si dealtmintrelea aproape totdeauna neputincios, cu mijlocul moral si cu mult mai sigur al educatiunei, si a intemeiá institutiunile nu pe legi, ci pe moravuri, ratiune i constiinta publica" 2). Iar un poet roman din secolul trecut impartasea aceleasi iluziuni, in niste versuri slabe ca forma, dar admirabile ca fond, daca nu ar contine exageratiunea ca. crima s'ar putea starpi prin legi, fie ele oricat de intelepte 4). 1467. Adevarul este ca, chiar daca legiuitorul isi va concentra toata grija asupra educatiunii, instructiunii i dreptatii sociale si, chiar daca va complecta opera sa facand o evolu2) Disc. III, Ch. 22.

2) A. Bosco: La deliquenza in vari Stati di Europa. Roma, 1903, p. 166, nota 1. 8) Platon: Oeuvres ed. V. Cousin: Des lois. Argument, p. XIII. 4) Cesar Bolliac: Poesii nationale. Paris, 1857, ed. 2-a, p. 30. Vezi aceste versuri Tom. I, Nr. 120, nota 3.

112

tiune spre asprimea pedepselor in sensul vederilor scoalei pozitiviste penale, totusi niciodatd omenirea nu va ajunge la stärpirea desdvarsita a infractiunilor, fiindcd acest lucru e un ideal, o perfectiune, pe care nu e dat omenirei sa o atinga vreodata 1).

Insa, incontestabil cd, o bund directiune, o mai serioasä intelegere a intereselor societdtii, ar micsord considerabil criminalitatea, pe cand din contra masurile luate de penalistii clasici, in timp de un secol, departe de a micsord criminalitatea n'au facut dealt sd o inmulteascd intr'o proportiune in1468.

.grijitoare. *1469. Daca omenirea in ultirnele timpuri, sau cel putin cativa alesi ai sdi, au inteles rolul subsidiar al pedepsii, mult timp legiuitorii si filozofii s'au inchinat pedepsii, si au exagetat rolul ei social, socotind ca ea singurd este temelia societatii. Nimini mai bine decat Manu, legiuitorul vechiu al Indienilor, n'a fdrut lauda pedepsii, in Manava-Dharma-Sastra : Pentru a ajuta. pe Rege in functiunile sale, Dumnezeu a produs dela inceput geniul pedepsii, ocrOtitorul tutulor fapturilor, indeplinitorul dreptdtii, propriul ei fiu, si a carei esenta este cu totul dumnezeiascd. Tetnerea de pedeapsa este mijloctll care permite tutulor acestor creaturi mobile si imobile de a se bucurd de ceiace le este propriu, si care le impedicd de a se depärta dela datoriile bor. Pedeapsa e un Rege plin de energie, ea este un administrator istet, un intelept istrument al legii, ea este tecunoscbtä ca chezasa a indeplinirei datoriilor celor 4 clase. Pedeapsa guverneaza genul omenesc, pedeapsa il ocroteste, pedeapsa vegheaza cand totul dbarme, pedeapsa este dreptatea, zic inteleptii. Daca Regele nu ar pedepsi Mt-a in-

cetare pe aceia care merit:1-'1 sä fie pedepsiti, cei mai tari ar face prada lor pe cei mai slabi, cum fac pestii in apd. Cioara at veni sä ciuguleascd din ofranda cu orez, cainele at linge untul ales, dreptul de proprietate n'ar trial existd, ornul de rang mai jos ar lila locul omului din clasa de mai sus. Pedeapsa guverneazd tot genul omenesc, cdci un om virtuos ') Un poet vechiu a scris cu mai multä dreptate (teat Cesar Boliac aceste versuri: txtruite immanes scopulos, extollite muras, Cingitd vos fluvlis, vastus eXtdllite turres, Non dabitis muras sceleri.

(Din Cam ignani, Pena di morte p. 71).

113

prin natura sa se gaseste cu greutate, prin temerea de pedeapsa,

lumea poate sa se foloseasca de lucrurile ce I s'au dat. Zeii,. titanii, muzicantii ceresti, gigantii, pasarile i serpii, implinese functiunile lor speciale fiind constransi prin temerea de pedeapsa. Toate clasele s'ar conrupe, toate barierele ar ft rasturnate, universul nu ar fi decal confuziune, daca pedeapsa ar inceta sa lucreze"1). Manu da pedepselor o virtute pu numai expiatoare dar chiar inaltatoare, idee pe care o vom regasi la Platon. Oa-T menii zice Manu care au comis infractiuni, i pe care Regele i-a pedepsit, merg deadreptul la cer, cu totul WEt de prihand, tot atat de curati ca i oamenii, care au facut fapte bune" 2)..

*1470. Platon, are ca i Moisi i Manu, o mare consideratiune pentru pedepse, carora le atribuiã virtutea de a micsora raul infractiunei.

El le numeste ancorele republicei si este de parere ca au virtutea sa micsoreze raul facut prin infractiune, chiar pentru

infractor. Faradelegea nu este decat al doilea rau ca marime, zice Platon ; infractiunea nepedepsita e primul si cel mai mare din toate relele; daca cineva a comis o nedreptate, trebue singur sa se prezinte acolo unde va prim! corectiunea cuvenita sa se grabeasca sa se duca la judecatd, ca la un medic 8), de teama ce boala injustitiei Incuibandu-se in suflet, sA nu nasca o stricaciune secreta care sa devind incurabile 9.

In consecinta Platon, nu numai cEt da drept, dar chiar impune ca o datorie fiecarui cetatean de a pedepsi in unele cazuri pe cei vinovati, declarand ca acei care nu-si Indeplinesc aceasta datorie, vor fi de mare rusine i notati ca rai cetateni.

*1471. De aceiesi parere era si Caton, care, dupa cum spune Plutarch, zicea ca : Magistratii aceia, care nu constrang infractiunilc prin pedepse, nu numai ca nu trebuesc suferiti,. 9 Manaoa-Dharma-Sastra: Cart. VII. Slocele 14,15,17,18,20-24, in Esbach: Introduction générale a l'étude du droit, 3-eme dd.Paris 1856, Nr. 284, p. 608 §i 609. Thonissen: Etudes sur l'hist. p. 11. 2) Manava-Dharma-Sastra: VIII, 318 Confr. Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit crimineL T. I, p. 17. 2) Grecii numeau pedeapsa medicina sufletului awrpsEa cç geoxiig). 4) Platon: Legi, Cart. IX. Ed. V. Cousin: T. VIII, p. 147. 1

.5105

114

dar chiar trebuesc ucisi cu pietre, ca nu cumva din cauza nepedepsirei lor sd intre In primejdie Statuli). *1472. La Evrei pedeapsa are un caracter religios si mistic ca la Indieni si la Greci, ea aduce ispAsirea, curdtirea si stergerea pdcatului. In Deuteronom se spune cd dacd s'a gAsit un om ucis pe un parnant oarecare, vor cerceta bdtranii si jude-

cAtorii, care e cetatea cea mai apropiatd, si de acolo vor lua o vitea care n'a purtat Inca jug si o vor jertfi pentru ca sd nu se Intine sanguinem innocentem in medio populi tui Israil. Et auferetur ab ei reatus sanguinis"2). *1473. Dupd S-tul Bernard toate relele provin din nepedepsire. Ea este indemndtoare pacatelor, producatoarea negligentii, mama obrazniciei, rAdAcina nerusindrii, nutritoarea infractiuni I or 8).

Bodin are deasemeni rnultd incredere in eficacitatea pedepselor i a recompenselor pentru bunul mers al societAtii.

,Si les peines et loyers4) sont bien et sagement distribués, la Repubfique sera toujours heureuse et fleurissante, et au contraire, si les bons ne reçoiveni loyer de leurs mérites et les mauvaig la peine qu'ils ont deservie, il ne faut pas espérer que la République soil durable" 6).

In fine Bentham, pentru a nu mai citd pe altii, aduce pedepsii laude care ne reamintesc cuvintele din ManavaDharma-Sastra : ,Acelasi rAu zice dansul filcut ea autoritatea legii sau in violarea legii, constitue o pedeapsd sau o infraefiune. Natura rdului este aceeasi, insd, cdtA deosebire in efect ! In(ractiunea raspandeste spaima, pedeapsa restatorniceste siguranta. Infractiunea e inamicul tutulor, pedeapsa este ocrotitoarea obsteascA. Infractiunea pentru folosul unuia singur, pricinueste un rdu tutulor, pedeapsa prin suferinta unui singur om, pricinueste binele general. Suspendati pedeapsa, lumea nu 1) Plutarch: Apophtegm. Magistratus Dios, qui maleficos poenis .. non coercent, non tantum non ferendos, sed lapidibus obruendos esse, ne ex poenarnm intermissione Reipublicae salus labefierit". 9 Deuteronom: Cap. XX, N-rile 1-9. Sangele nevinovat. in mijlocul poporului evreesc. Si sa ese dela ei infractiunea de sange". 8) Impunitas, pecatorum .est stimulus, incuriae soboles, insolentiae mater, radix impudentiae, transgressiorum -nutrix. 4) Recompensele.

1') Bodin: République, V, ch. 3.

115

mai e cleat un teatru de talharie, si societatea cade in disolutiune. Restatorniciti pedeapsa, patimile se linistesc, ordinea renaste, si slabiciunea fiecarui individ capata ocrotirea puterii publice" ').

1474. Astazi putem zice ca nimeni nu contesta utilitatea

sociala a palepsii, insa, dupa cum am aratat, spiritele alese au inteles Ca rolul ei este si trebue sa fie mai marginit; pedeapsa trebue sa fie un supliment al celorlalte institutiuni sociale ea are un rol subsidiar. 1475. Si, spre a sfarsi cu aceste reflectiuni asupra rolului social al pedepsii, vom face o observatiune. Inainte, in timpurile de barbarie, educatiunea copiildf ie faced aproape exclusiv cu bataia ; pedagogia se reduceá pe atunci la stiinta aplicarii palmei, pumnului, nuelii si liniei ; astazi chiar oamenii inculti intrebuinteaza aceleasi mijloace primitive.

Pedagogia civilizata a timpului nostru a introdu alt sistem pentru instructiunea si educatiunea copiilor, reducand bataia lor la cea mai simpld expresiune. Ea si-a zis ca, Bind vorba de a produce un rezultat psihic si intelectual, trebue a se Intrebuinta principalmente mijloace de aceiasi naturar iar nu mijloace flzice, si orce spirit bine cugetator nu poate deck sa aprobe aceasta idee si rezultatele la care a ajuns. Societatea moderna civilizata, trebue sa admita acelasi sistem si pentru acesti mari si vesnic copii, care se numesc criminali. Ei sunt niste nenorociti. Nu in zadar poporul 7 zice Dostoievsky in toata Rusia numeste crima o nenorocire, §i) pe criminal un nenorocit" 2). Sa caute dar societatea a lntrebuinta si cu ei mai mult mijloace psihice, si orce alte roij-loace preventive, decdt pedepse care sunt mijloace fizice du.reroase. 1) Bentham: Traités de legislation, T. II, p. 176, ed. 3-a. D-nu E. Ferri desi lombrosian si determinist nu are mare incredere

In pedeapsA, ,,cAcizice clAnsul infractiunile cresc si scad in raport cu o totalitate de cauze foarte diferite de pedepse, aldt de usor pro,mulgate de legiuitori fi apticate de jadecdtori §i temniceri". (La criminologie, p. 235 si 249). El da ca dovadá argumentul puerii a chiar In Franta unde e severitate, totusi criminalitatea progreseaza; zicem istueril cAci aici d. Ferri uitA ce qu'on ne voit pas, cum ar progresit criminalitatea In Franta fArA aceste pedepse. El uitá si principiile determinisrmalui. 2) Dostoievsky: La maison des morts. Paris, p. 66.

116

InsA, dacA aceste mijloace preventive nu vor reusi, dacA bruta domind in individul cu chip de om, atunci sã vinA societatea cu sabia sa, i farti nici o sovAire sA pund fierul rosu, iar la trebuintA chiar sA tae membrul cangrenat. Pedagogia moderna n'a inlAturat cu desdvArsire bAtaia, ci numai a redus-o, dupA cum vom arAta ; nici societatea nu trebue sd desfiinteze, ci numai sd reducd dupA putintA pedepsele prin sostitutivi penali, la un rol nemArginit suplimentar. SA nu uite societatea CA, precum hirurgul ar comite o crima, cand ar täiá un picior sau o mana ftira a fi incercat la timp toate mijloacele pentru a evitA aceastA operatiune, tot atAt de culpabilA este si societatea care pedepseste inainte de a fi facut tot posibilul san spre a preintampina infractiunile si tireasca urmare a pedepsirei culpabililor. Calitatile ce e de dorit sa." aibã pedepsele 1476.

AceastA fortti care se numeste pedeapsa, pentru a

da o buna rezultantA, trebue sA indeplineasca mai multe calitati. Ea trebue sd fie: 1) Dreaptd, adicã proportionala cu infractiunea.

2) Personala. 3) Egala pentru toti. 4) Reparabila. 5) Moralizatoare. 6) PublicA. 7) SA nu ofenseze bunele moravuri. Vom studiA aceste conditiuni in sapte paragrafe. § 1. Pedeapsa trebue si fie dreaptd, adicl proportioned cu infractiunea. 1477.

Prima calitate care se cere la o pedeapsd este ca

ea sA fie rationalA, adicA potrivita cu gravitatea infractiunei ; pedepsele nu trebue sd fie nici prea aspre, nici prea blAnde, ci sA observe o nasurA potrivita. Dreptatea zice Bodin consta mai ales in aceia co pedeapsa sA fie deopotriva cu infractiunea 1). Acest principiu este admis de stiintA, nimeni nu-1 contestä

astAzi, cum n'a fost contestat nici in trecut 2), greutatea este 1) Justitia in eo potissimum consistit, ut supplicium sit aequale peccato")., Bodin; De republica, I, cap. VI. Cuvintele inteIepte pe care le sPune Marcianas pentru judeatori se aplica §i legiuitorilor. Leg. 1 I priv Dig. XLVIII; Titl. XIX. 9 Poeha debet correspondere delicto. Ne gravior vel mitior poena, qualm par est, irrogetur, sed jtzsta ratione delicto comniensuretur illius: que qualitati debita proportione corespondeat:: Carpzov: Pract:ca, part. III, Qu. CXLII, Nr. 29.

117

insa de a sti care este masura, cotitatea rationala, pentruca pedepsele sa nu fie socotite nici prea aspre, nici prea indulgentey

Filangieri arata, gu drept cuvant, cat de greu este situatiunea scriitorului -,-- am puteà adaoga si a legiuitorului -4 penal, care totdeauna se afla intre doua extreme deopotriva funeste, si pericolele ce trebue sa le evite, de a pedepsi inocenta Si raul nepedepsirei. Silit sd observe linia care e deopotriva departe de cele clouä extreme, o mare temere insoteste fiecare pas, si multe masuri trebuesc luate inainte de a-1 face1). Filangieri nu e complect,

greutatea nu e numai in extreme, pedepsire si nepedepsire, ci mai mare Inca la mijloc, cotitatea pedepsii care trebue sä o dea legiuitorul infractiunei. 1478. Daca studiem istoria pedepsii in diferitele legislatiuni

antice si moderne, vedem ca aceasta masura n'a fost gasita de diferitii legiuitori, care au trecut dela o extremitate la aka, dela o severitate nebund la o indulgentd criminald. Vom dovedi acest lucru facand o scurta expunere istoricd a pedepsii din cele mai vechi timpuri pand in zilele noastre. *1479. La inceput legea penald egipteand se pare ca prescria pedepse cu moarte pentru orice infractiune, aceasta pand in timpul lui Menes 2). Manu, anticul legiuitor al lndienilor, edicteaza pedepse destul de aspre in Manava-Dharna-Sastra : Dreptul penal indian zice Eschbach este sever, si pedepsele sunt destul de crude;

nimenea n'a exaltat mai mult decat dansul pedeapsa" 3). Pedepsele prescrise de Manu sunt amenda, confiscarea, perderea castei, surghiunul, inchisoarea, slutirea, (mutilarea), si alte pedepse trupesti, si in sfarsit moartea. Aceasta din urma pedeapsa

se faced prin decapitare, punerea in teapa, taierea cu briciu de ras, inecarea, turnarea de untdelemn fiiert in urechi si in 1) Filangeri: Scienza. Venezia 1783 T. V, p. 4, Cart. 1V, part. I, cap.

1 si Traduc. fr. T. II, p. 200. 2) Aceasta ci afirmd Diodor de Sicilia: Bibliot. histor. Lib. I; Confr. R. Roland Der esprit du droit criminel. Paris 1880, p. 14. Menes a domnit cam 5000 ani inainte de Isus Cristos. In afard de aceasta legile penale, egiptene se amestecau in totul, chiar in scuipturd, muzicA or picturd. Platon: Legile, Cart. II-a. 9 Eschbach: Introduction generale A l'étude du drojt, S-ème ed. Paris, 1856, Nr. 284, p. 608; si Thonissen ; Hist. du droit criminel, P. I, p. 11 .

118

gurd, aruncarea spre rnáncare la cdini, i spre sdrobire sub elefanti, arderea ca mestesuguri de cruzime, etc. 1). *1480. In vechea legislatiune a lui Hammurabi (2250 ani a. Chr.) pedepsele erau deasemenea foarte severe.

Dan cineva a fermecat i blestemat pe nedrept pe un am (art. si 2); injuria contra marturilor cand e vorba de o fapta pedepsita cu moartea (art. 3, hotia (art. 9 si 10), tdinuirea lucrurilor furate din locasuri, Ante (§ 6), adulterul (129, 133, 143), desverginarea unei fete care locueste in casa parinteascd (§ 130), abuzul de putere al functionarilor (§ 218 si 226), luarea lucrurilor supusilor (§ 34) si alte multe fapte se pedepseau cu moartea. Imprudenta doctorului, or operatiunea neisbutith a chirurgului atragea tdierea manelor pentru aceste greseli. Daca din cauza viciului de constructiune casa omora pe stdpan, ar1

chitectul era ucis, iar clan era ucis copilul stdpanului casei, se ucidea fiul architectului (§ 229 si 230). Daca un fiu lovea pe tatal sdu, i se tdiau mdinile (§ 195) Dan o preoteasa merged in taverna si bea, ea era arsä (§ 110). Se mai pedepsed cu moartea inseläciunea i stelionatul (§ 7 si 9), acuzarea nedreapta de furt (§ 11), favorizarea fugii unui rob dela un nobil sau dela Rege, i chiar gazduirea a acelui rob fugar (§ 16 si 19) 2), gazduirea de rebeli la o cdrciumdreasd (§ 109), incestul (§ 155 si 157), inselarea unui hirurg ca sä puna insemnarea de rob inalienabil (§ 227). Prin urmare, codicele Hammurabi nu pädituia prin indulgenta lui. *1481. Legislatiunea evreiascä era socotitä una din cele mai blande, totusi ea prescria patru feluri de suplicie capital& lapidarea, arderea, tderea capului i spanzuratoarea. i este

de observat cd modul executdrii acestor 4 genuri de morti, era cu mult mai spaimantator dent insdsi moartea3). Grecii i Romanii nu au diferit in ceeace priveste asprimea pedepselor de celelalte popoare vechi. *1482. La Greci sunt renumite pentru severitatea lor legile lui Dracon. Sub titlul Paradoxa Stoicilor", Renazzi' ne spune cä acesti filozofi considerau toate infractiunile egale: onznia9 Eschbach: Op. cit. Nr. 286; Thonissen: Op. cit. I, p. 237. Perse. Mémoires. T. IV. Textes 2) V. Scheill: Délégation de élamites sémitiques. Patis, Ernest Leroux, 1902. a) Thonissen: Op. cit. T. II, p. 28-30. Livre II, ch. I, § 1.

119

peceala paria su,nt, §i ca deaceea Dracon, dand legi Atenienilor, a pedepsit cu aceeai pedeapsd §i infractiunilor uware pe cele mari '). Pedeapsa era totdeauna moartea Chiar Platon e destul de sever. El admite infierarea in fata a infractorilor, notarea de infamie care permitea oricui sa bata pe condamnat, stigmatizarea memoriei mortilor, refuzul ingropdrii i altele.

*1483. La Romani, dupd legea Celor XII Table, pater familias avea dreptul de viata. §i de moarte, iar debitorul putea fi vandut i ucis de creditorii sai ; mai tarziu cruzimea supli-

ciitor a ajuns la cel mai inalt grad. Neron fdcea lampi din corpurile omene§ti unse cu 'Acura, sclavii se dau de mancare la murene, existä deasemeni lapidarea, condamnarea de a se lupta cu fiarele salbatice, etc.3). In evul meziu §i chiar in timpurile moderne pedepsele continua sd fie foarte aspre. *1484. Pentru Franta ne da pretioase informatiuni Jousse, care trde§te in & doua jumdtate a secolului al .XVI1I-lea. El ne aratd cd : 1) blestemul era pedepsit cu arderea pi spanzurätoarea i citeazd multe exemple intre anii 1545-1655, §i chiar unul din 29 1111. 1748 4); 2) Erezia deasemeni, ca exemplu Louis de Rochette a fost ars in 1538 9; 3). Ateismul 1) Phil. Renazzi: Elementa juris criminalis. Romae 1819, T. I, p. 274-275; St. Ciprian, combate in Epistola 3-a aceastä idee; deasemenea §i Grotius. De jure belli. Livre II, ch. XX, § 21, T. I, p. 84 $i 85; deasemenea i Carpzovius: Practica Part. I, Qu. XXIV, Nr. 4, care aratA cA Ciceron a numit aceasta paradox. Cod. pen. Sturza din 1826, § 28, g1Asue$te: Intru orAnduirea pedepsii gre$elelor $i neorAnduelilor, a unor orA$eni, trebue cu giudecata sd se pazdscd o analoghie cu privire cdtre

gresala $i cAtre persoana $i chipurile pedepselor trebue sä se potriveascA i dupà stArile orA$enilor.

2) Plutarch: Viata lui Solonn XVII. 8) Leg. 28, § 1, Dig. De Poenis XLVII, 19. ,,Capitalium poenarum isti gradus sunt. Summum suplicium esse videtur ad furcam damnatio, item vivi crematio, item capitis artiputatio". 4) Jousse Justice criminelle, T. II, p. 267-270. Un exemplu Parlamentul din Paris a condamnat pe Charles Lherbe, vAcar a are conduit en Place de Grève dans un tornbereau, en chemise, avec la corde au cou et un écriteau portant ces mots: Blasphémateur impie, execrable abominable". I s'a tdiat limba, a fost ars $i cenu$a aruncatA in vAnt. Ch. Desmaze: Pénalités anciennes, p. 422. 5) Jousse: Op. cit. III, p. 468.

120

idern; exemplu Guitel ars in 1588 1); 4) Uzura se pedepsea cu surghiunul si uneori cu galerele2); 5) Sielionatul altddata cu biciuirea si gonirea, dar pe timpul lui Jousse nu se mai pedepsea2); 6) Les nzaestatea pedepsita cu moartea. In 27 Apr. 1622, s'au condamnat la moarte 580 soldati pentru aceasta

crima4); 75 Furtul cu chei nzincinoase, precum si cei care dau mijloce pentru aceasta tot cu moartea5); 8) Hotii de drumul mare numiti altädatä grassatores erau pedepsiti cu roata chip Edictul lui Francisc I? din Ianuarie 134. Jousse adaoga inn in aceastä privinta : Intelepciunea judecatorilor trebuc sd moclereze aceasta pedeapsa dupd. imprejurare. De ordinar numai aceea care au ornorit si au ranit sunt pedepsiti cu roata, afard dacd aceste furturi n'au devenit prea dese" 6). 9) P urtul cu efractiune tot cu roata, insä de ordinar se spanzura; aceasi pedeapsd se dd celor care ajutd i chiar tentativei 7). Jousse cautd sä probeze cd furtul cu efractiune nu se pedepseste cu moartea cum se crede de multi8). 10) Furtul domestic pedepsit cu moartea prin Declaratiunea din 4 Mart. 1724. 11) Recidiva de furt cu galere pe viat sau pe timp marginit, in caz de recidiva pedepSit cu moartea9) 12). Bancrutarii fraudulosi dupd edictul si ordonantele din 1609, 1673 si 1716 se pedepsea cu moartea 10). Din cauza cd uneori nu se da pedeapsa mortii; Guy Rousseau de la Combe, se plange cd nu c 1) Ibidein: III, p. 469. Ibidem: IV, p. 307. 8) Ibidem: IV, p. 127. '1 Ibidem: II, p. 648. 5) Ibidem: IV, p. 222. 2)

9 Jousse: Op. cit. IV, 214-215. 7) Ibidem: IV, 216-217. 6) Ibidem: IV, 219. 8) Jousse: Op. cit., T. I, p. 37, el citeazd in special; Consuetudinile Burgunziel si ale Nioernois, care la a doua sau a 3-a recidivA a furtului pedepseau cu moartea, iar altele dau pedepse 5si mai aspre relatiDe la furl. Declaratiunea din 4 Mai 1724, dispune cd aceea care au fost osAnditi pentru furt sau altä crimA, dacA vor comite un furt vor 11 pedepsiti cu munca silnicd pe viatd. Jousse: IV, 171. Bouleiller in Somme rurale spune

cd acel care furd pn cal, este spAnzurat dela prima oard, dar Jousse observA cä aceasta nu se face, ci se condamnd la galere pe timp mArginit; Jousse: Op. cit. IV, 225. 10) Jousse: Op. cit. II, 592-593.

121

destula severitate cu bancrutii fraudulo$i '). 13) 0 declaratiune din 3 Iunie 1701 pedeapsed peculatul cu moartea fara ca judecatorii sa poata mic$ord pedeapsa 2). E inutil sd continuam aceasta emuneratiune. Servan rezuma astfel sistemul penalitatii dela finele vechiului Or( pt :

Cel mai groaznic ucigas nu e pedepsit altfel decat nenorocitul, pe care mizeria §i foamea 1-au impins pe drumul mare pentru a smulge prin violenta, painea pe care oamenii nu vor sä i-o dea prin milostivire. Un servitor care va fi sustras pe ascuns, ceeace stdpanul lui s'ar fi ru$inat sd-i ofere ca dar, va fi pus in aceiasi spanzuratoare, ca $i acela care va fi rapit toata averea Pretutindenea, fard deosebire, legile dau cu prea multa usurinta moartea ; crimele cele mai diferite prin natura lor, cele mai groaznice, $i uneori cele mai usoare sunt confundate in acelasi supliciu. ,Se vede adesea furtul pedepsit ca asasinatul, si pe o calc publica viata omului nu e pretuita mai mult decat averea lui, ceeace obliga pe rdufacator sa comita cloud crime, cdnd el nu proectase deck una singura. Furturile cu efractiune sunt

pedepsite cu moartea, $i in aceastd categorie sunt cuprinse aproape toate furturile"3). Pe patul sau de moarte ducele Enric de Guise (Guise le grand) marturisea ca find locotenent regal al armatei $i avand manuirea banilor publici fusese uneori silit sa intrebuintezc ') Guy Rousseau dela Combe: Op. cit., p. 78. 2) lbidem.: P. 73 si 460. Confr. declaratia din 5 Mai 1690; Ibidem: p. 456. DupA Jul. Clar se pedepseA cu moartea intre altele: procurarea avortului, adulterul, escaladarea noaptea a unei case, blestemul, fugirea prin spargerea inchisorii, propria castrare, relatiunile sexuale ale temnicerului cu inchisa, negligenta de a lAsA sA scape incarceratul pedepsit cu pedeapsa capitalA, cel care a furat lucru de peste 5 solizi, erezia, strApungerea sau spargerea icoanei lui Christ. sau a sflintilor, injuria cAtre ofiteri publici in exercitiul functiunii, cel care prostituazA. cel care a avut relatiuni cu cAlugArita or s'a cAsAtorit cu ea, arestarea ilegalA (charte privée) chiar mai putin de 20 ore, sacrilegiu, sinuciderea, servitorul care a avut relatiuni cu stApAna, sodomia, fermeatoaria, devastatorii si ttietorii

viilor si arburilor (la noi

spune Jul. Clar se pedepseste extraor-

dinar cu galerele pe 5 ani or cu bAtaia), violarea mormintelor Jul. Clarus-. Op. cit. Quaest LX VIII. 3) Seroan: Op. cit., p. 119-120 si 124-125.

122

cruzimi aspre, cum de pildd Iii Lombardia, a ucis oameni pentru lucruri mici, numai pentruca au luat o paine sau o bucatä de slanind, ceeace erau rigori necesare pentru rasboiu, insä foarte neplacute lui Dumnezeu '). Chiar arendasii generali aveau in Franta drept sd con-

clamne fard apel la moarte, cu roata, pe acei care fAceau contrabandä de sare sau de tutun2). Poate cineva cu usurinta sa-si inchipuiasca asprimea pedepselor in Franta, cand vom spune cd, in ajunul Revolutiunii din 1789, 115 fapte erau pedepsite cu moartea2). *1485. In Anglia pedepsele nu erau mai putin aspre, desi Voltaire spunea cd in Franta cod. pen. pare redactat pentru pierderea cetatenilor pe cand in Anglia pentru ocrotirea lor 4). In

legile vechi, dupa cum spune Stierhooc, hotul dacd nu se puted prinde altfel, puteà chiar sä fie omorat5). In timpul lui Blackstone (a doua jumatate a secolului al XVIII-lea), pedeapsa cu moarte era edictata in 200 de cazuri 5), iar la inceputul se-

colului al XIX-lea in 150 de cazuri, din care unele de foarte mica important& Vom cita. : furtul de in in manufacturd, furtul

de 5 shelingi (6.25) intr'un atelier si de 40 shelingi (50 lei), intr'o casä locuitd7). $i pedeapsa nu era scrisa numai in lege, ci se aplica cu 1) P. de Vaissiere: De quelques assassins? Paris, 1912, p. 61_

2) Ch. Berriat Saint-Prix: Des tribunaux et de la procddure au grand criminel du dixhuitieme siècle jusqu'eu 1789. Paris, 1861. 8) Pastoret: Loix penales. T. II, p. 120-133 si L. Proal: Le crime et la peine p. 115. In 1810 rAmAsese 36 de cazuri. In, art. 381 Cod. din

1810, se pedepsea, cu moartea furtul cu 5 circumstante agravante; 1) noaptea; 2) pluralitate de infractori; 3) purtAtori de arme; 4) efractiune,

escaladare or chei false; 5) amenintare. Art. 383, furturile la drumul mare se pedepseau cu munca silnicA pe viatA. Art.:84, furtul cu efractie, escaladare, chei mincinoase, etc. en munca silnicA pe timp mArginit. Iar celelalte furturi mai mici (larcines et filouteries) precum i tentativele cu 1-5 ani de inchisoare (art. 384). InsA la crime cu aceiasi pedeapsA (art. 405). Dupa reforma din 1832, au rAmas 36 cazuri pedepsite cu moartea.

4) Voltaire: Prix de la justice et de l'humanite. 5)

Citat de Blackstone: Commentaire; trod. Gornicoart:_Bruxelles,

T. IV$ p. 86.

8) Acelai trad. Chompré: Paris, 1823, T. V, pi 219. '1 Publications de l'association pour l'abolition de la peine de mort, No. 4, Liege, 1865, p. 12.

123

mare strdsnicie. In timpul lui Enric al VIII-lea Regele Angliei ne spune Harrisson s'au omorat 72.000 oameni pentru diferite infractiuni, adicd 2.000 de oameni pe an, iar in ultimii ani ai reginei Elisabeta, 400 pe fiecare an1). In secolul al XVII, 300 de persoane au fost condamnate

la moarte numai in comitatele de Esex si Suffolk In timp de 2 ani pentru vrdjitorie, i cea mai mare parte din hotarid au fost executate. Cu deosebire omorul prin otravire era mai aspru pedepsit, fiindcd era mai greu a se apara de el si a fi descoperit; pe timpul lui Enric al VIII-lea se fierbeau culpabilii pand mureau. Eduard al VI-lea a desfiintat acest gen de moarte2). Duelul chiar, era pedepsit cu moartea cu un asasinat8). Paricidul, ca sit in legile lui Solon si in alte legi severe, nu era prevazut4). Dacä s'a dat o loviturd judecdtorului cand judecd zice Blackstone fie cd sangele curge sau nu, dacd-si intoarce numai arma sa-1 ameninte, culpabilul e pedepsit sà piardd mana dreaptd, sa fie inchis pe viatä si sa i se confiste averea. Intrebuintarea fortei ca sd scoata pe un inchis din mainile ofiterilor judecdtoresti, atrage confiscarea si inchisoarea pe viata" 0).

Blackstone ne da exemple ciudate de usurinta cum se aplica pedeapsa cu moarte in Anglitera ; pentru cele mai ne-

insemnate greseli, uneori pentru simple glume se pronunta pedeapsa supremd 6).

*1486. Chiar in secolul al XIX-lea domnea aceeas severitate ; un judecator englez, Ch. Phillips, vorbind de legislatiunea englezd dela inceputul secolului trecut, zice : Noi spanzurdm pentru tot, pentru furt de valoarea unui 1) David Hume: Histoire d'Angleterre, T.:III, p. 373. Hume adaugA

ca pe timpul sAu abia se executau 50 de persoane pe an. 2) Blackstone: Commentaire, traduc. Gornicourt: T. VT, p. 115.

3) Blackstone: Ibid. p. 120. Blackstone declarA duelul un prejudiciu, de $i calificat pund de onoare. 5) Blackstone: Ibid. ri. 125. El ne mai spune ca la Pet* se declara bastard pe paricid. 5) Blackstone: Ibid. V, p. 511; Confr. V, 337-338. 6) Un negutator din Londra luase de emblemA o coroanA §i zicea in gluma ca, fiul sAu va fi mo$tenitorul coroanei, aceasta glurna a fost, socotith crima de inalta &Mare de Eduard IV $inegutatorul condamnat la 'moarte. Blackstone: Commentaire, V,436. 1) ' Algerman Sidney fiindcA

Meuse o carte, care se gasi manuscrisA in camera sa, in care se afThiti

124

Shilling sterling, pentru 5 shillingi, pentru 40, pentru 5 livre sterlinge, pentru taerea unui arbore. Noi spanzuram pentru furtul unui berbece, un ii cal, unui boa, unei vaci pentru plasmuirea de moneta, pentru, un falS in scripturi, pentru vraji, torie,, pentru lucruri care erau si pentru lucruri care nu puteau exista 9. $i pretutindenea era aceeas severitate. *1487. In Italia, Papa Piu V, a edictat pedeapsa mortii chiar contra comerciantilor faliti, cari au cazut in faliment din cauza dezordinei sau a luxului, cu alte cuvinte contra bancrutarilor simpli2).

*1488. In Germania judecatorul Remigius se lauda ca, in timp de 16 ani a ars mai mult de 800 fermecatori si fermecatoare, asa ca in ultimele timpuri ale magistraturei sale 16 persoane s'au sinucis ca sa nu cada in mainele lui. Franz. cMau1 din Niiremberg a executat 361 de indivizi intre 1573 1617. Carpzov, a carei opera asupra dreptului penal, era foarte reputata in Germania si id lumea intreaga, se lauda ca, in lunga lui cariera de judetator a pronuntat 20.000 de condamnari la moarte2). In Bavaria, care aveä o populatiune de cAteva fragrnente relative la detronarea si asasinarea regilor, ku acuzat de crimA de mnaltA trAdare, de si nu publicase acea carte. Ibid. V. 438. DacA cineva contrafAceA moneda Regelui, deveneA culpabil de InaltA trAdare. Ibid. V, 443. Se spuneA cA plAsmuitorul de monetA Investindu-se

cu unul din atributele suveranitatii, cAreia singure ii aparting dreptul de a da valoare monetelor, si de a fixA si determinA aceastA valoarel devine culpabil de inaltd trAdare.Totusi Blackstone nu se poate Impedech sA observe cA intentiunea pe care legea o presupune calpuzanilor de a uzurpà drepturile Regelui, poate fi socotitA ca o exagerare, fiindcA singurul motiv care-1 face sä plAsmuiasca moneta, este ca sa profite din monetA. Ibid. p. 450 §i 451.

1) K. d'Olivecrona: De la peine de mort, Paris,. 1868, p. 20 si 21. Chiar azi, in Anglia p o severitate ,relativA. ,,Englezii spune d. Ph. Mille( spanzura malt. Executarea se face 15 zile dupl condamnare si MrA ca pcesa sA facA un sgomot ridicul asupra afacerii". Le Temps, 20 August 1910. 2) C. Cantu: Beccaria et droit penal, Paris, 1883, p. 11, 2) $i VQ14 observA cA acest distins penalist spune cA: Trebue a

judecA mai mult cu milostivire (dementia) decAt cu severitate si cA in IndoialA trebue a alege solutiunea cea mak blAndA. Practica, Part. III,, Qu, CXLII, Nr. 41 si 47. Tot dAnsul spune a judecAtorul trebue sA aibA totdeauna In vedere cuvintele de aur ale juL Marcian. Lib. 11, Princ.

125

1.500.000 locuitori se executau anual 375 persoane. In 1854, la Bamberg traia Inca un bAtrAn cAlau, care in veacul precedent tAiase capul la 16.000 criminali '). Chiar Feuerbach, In Cod. pen. bavarez din 1813, pedepseste furtul cu moartea. ., *1489. In Suedia acelasi lucru. In 1335 Magnus Eriksson

edictà pedeapsa cu moarte pentru furtul unei gaini ; Gustav Adolf prin ordonantele din 2 Aug. 1620 §i 26 Martie 1621, pentru omorarea unei lebede sau elan; in 7 Aug. 1669, au fost arse 16 persoane de vii la Mora pentru vrajitorie. In 21 FON-. 1667, studentii Universitatii Upsala, culpabili de a fi molestat pe niste straini veniti la targ In acest oras, au fost condamnati unii la moarte, iar altii la re1egatiune2). In Tartaria si Moscova, dupa cum spune Bodin, cel mai mic furt se pedepsea cu moartea 8). 1490. Un scriitor face un tabel foarte fioros, si desigur conform adevärului, vorbind de pedepsele din secolele trecute :

0 padure de furci se ridicã pretutindenea pe unde se puteau vedea trecând oameni, pe esafoduri si pe roti putrezeau cadavrele sdrobite de calai si incet mäncate de caini si de pasarile de prada. In mijlocul acestor scene de spaima, se vedeau ratacind nenorocitii care aveau ochii scosi, urechile sau nasul taiate, fruntea Insemnata cu fierul rosu ; acestia erau cei pe care justitia ii tratase cu indulgenta. In acest timp, printre zabrelele inchisorilor, se auziau urletele suferinzilor Dig. XLVIII, 19, care recomanda ca judecatorul sa nu umble nici dupa gloria indulgentii, nici a severitatii, ci sa pedepseasca fiecare infractiune dupa cum se cuvine. Aceasta nu-I impedica sa sustina cu multa energie p-deapsa mortii, chiar pentru furtul simplul Practica, Part. II, Qu. LXXVIII, N-rile 18 i,:i urm. Bdimzer, anotatorul sat' combate pedeapsa-, cu moarte pentru furtul simplu, dar o admite pentru cel calificat. (Observ. II-a, Quaest LXXVIII) deal scrie in 1757. Dealtmitrelea pedeapsa

cu moarte pentru furtul calificat era prevazuta prin art. 159 Ordon. Carolina. ,,Hotulzice Pufendorff care savaraeate furt calificat, e socotit

ca ai cum ar infrange pacea publica, ai deaceea sfaraeate viata in streang, fie CA a lost mare furtul, fie a a fost mic, fie ca a fost ccl

dintai, fie ca a fost repetat". Es.Pufendorff: Introd., cap. XXV, § 44, p. 330.

1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92 ai 93 ai d. Olivecrona: De la peine de mort. 2) D. Olivecrona: Op. cit., cap. I. ,) 11:xl,n: Li. F.,:publique. VI, 6 ai 1044, ed. cit.

126

sdrobiti in chinuri pentru a se sti daca erau vinovati crri culpabili" ').

1491. In rezumat desi omenirea facuse mari progrese sub punctul de vedere al civilizatiunei, ea ramasese aproape stationar in ceiace priveste umanizarea legilor penale.. Imparatul chinez Mowan, care a trait 952 ani a. Chr., a

redus dela 500 la 200 cazurile de aplicare ale pedepsii cu moarte 2); dupa aproape 3000 de ani, la finele veacului al XVIIHea, Englitera rämäsese la acela§i numar de cazuri 200, iar Franta, care impreuna cu Englitera mergeä in fruntea civilizatiunei, abia Meuse un pas scazand dela 200 la 115 cazurile de aplicare ale pedepsei la moarte. 1492. Putem afirma chiar ca legea devenea din ce in ce mai aspra In mod automatic. Astfel, de exemplu : furtul se pedepsea

in Germania cu moartea daca era de valoarea de 5 taleri (quinque solidos). Aceasta valoare prescrisa de Constitutiunea Imparatuiui Frederic II in secolul XIII-lea si mentinuta de Or-

donanta penal& a lui Carol V, fusese odinioara insemnata, insa mai tarziu, cum observa Bohmer, anotatorul lui Carpzov, devenise prea mica din cauza scaderii valorii banilor pentru

a atrage pedeapsa cu moarte, si totusi ea ramânea ca cifra prescrisa in lege, pentru pedepsirea cu moarte a furtului. Carpzov sustine cu multa convingere pedeapsa mortii pentru furt in acest caz, Böhmer o combate insa, §i cu drept cuvant, atragand atentiunea asupra deprecierii monetare 8). "1493. In Wile noastre severitatea pedepselor era tot atat de mare, ca in occident. Se stie cu cata strajnicie draconiana pedepseh in secolul al XV-lea Vlad Tepe§ infractiunile ccle mai mid. La inceputul veacului al XVI-lea In tratatul incheiat intre *tefanita Yoda si Sigismund Regele Poloniei (Dec. 1519), fur-

tul se pedepse§te cu moartea atat in Polonia, cat si in Moldova (art. 9 si 10) 4). In Pravilele lui Matei Basarab si Vasile Lupu, gasim pe1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 92. I) A. Andreozzi: Le leggi penale degli antichi Cinesi. Firenze; 11378, p. 10,1

3) Carpzonius: Practica nova ed. Beihmer, Francfurt, 1757, Part. II, Quaest LXXVIII si nota finalä a lui Böhmer (obsem II-10.

4) ,Hajddu": Archiva istorick T. I, part. II, p. 4.

127.

depse foarte aspre. Vorbind despre pedeapsa ce se da in vechime omoritorilor de print'', Glava 243, No. 17 Mat. Bas. adaoga :

Tar acum Ii lasd pre voia judecatorului de le dau moarte mai cumplita decal altora, cum s'ar zice, intai le taie mAna ceia

ce au ucis intfacel loc unde au ucis pe tatasan, de acia 11 leaga de coadele cailor $i-1 duc tragandu-1 pre 'Ate, pana la locul de pierzare, de acia Ii tae capul, de acia Ii taie suvite, sau i intr'alt chip dupä cum va socoti, iar nici intr'un chip nu se cade sd-1 ingroape in pamant". In glava 259, No, 13 se spune : Orice rob sau ndemit, sau slugoi de va rapi vreo femee, acela nu se va certã numai cu moarte, ci Inca It vor i arde in foc". Aceiasi asprime ex.agerata se vede la sfdrsitul secolului al XVIII-lea i pe pragul celui de al XIX-lea in Condica anaforalelor crirninale din Moldova. *1494. Filosofii i penalistii vechi s'au ardtat in general favorabili severitatii pedepselor : Ciceron, in scrisoarea cdtre Dolabella zice : Cea mai se-

veritate a pedepsii, nu totdeauna este räu privitä, dar chiar uneori e populard". Si tot Ciceron spunea ca a avut mai multä bucurie cd a osandit pe Licinus Macer, decdt ar fi avut pldcere dela el si dela toti ai lui daca 1-ar fi absolvit. Aul. Geliu ne aratä cd filosoful Favorin lauda asprimea si intelepciunea legilor vechi '). El Insusi vorbind de Dracon, legiuitorul Athenienilor, 11 laudä cu aceste cuvinte : Dracon Athenianul a fost socotit ca un bdrbat animat de bune intentiuni i foarte intelept i bun cunoscator al legilor divine si umane.

In legile lui, hotii, in orice mod ar fi furat, se pedepse$te cu moartea, i celalte legi mai toate le fad' $i prornulga tot atdt de aspre" 2). *1495. Carpzov sustine cu multd convingere pedeapsa cu moarte, chiar pentru furtul simplu de 5 solizi 3). Deasemenea in discutiunea daca repetindu-se de 3 ori furtul. care im-

preund nu trece de 5 solizi, trebue a aplicã pedeapsa cu 1) Aul. Genius: Noctes Atticae, Cart. XX, cap. 1. 2) Ibidem: XI, cap. 18. 3) Carpzovias: Practica, Part. II, Quaest LXXVII.

128

moartel arpzov se pronuntd pentru afirmativa impreund cu Farinaceu, Menochiu, Berlichiu si altii 1).

Vorbind de pedeapsa cu moarte, ilustrul Farinaceu, pomeneste ca cea mai dintai si mai mare infractiune hlestemul quia gravior et cfignior persona laeditur" 2). E de parere cd aceasta infractiune si peat, e mai mare si mai grava, nu numai deck omorul, ci chiar decat oricare alt pacat 8), si cieaceia spune cd nu se mird cd se pedepseste cu moartea 4). Farinaceu cla in urmä exemple de blestem in limba italiana, cand cineva ar zice : Dio non pud far questo ; Dio non la far() mai"5).

El intra in lungi discutiuni asupra cuvintelor ce constituesc un blestem, admite ca Deum taedeat, Deus displicett42. 111.1 sunt blesteme cand se vorbeste de lucruri permise. De ase-

meni nu e blestem daca se zice : Me la renderai, se ci appontasse la nostra Domine'7) caci Maica Domnului, nu poate vol nedreptate, adicd luarea lucrului altuia 8). Inca despre blestemul sfintilor, el nu se pedepseste cu moartea, ci cu pedeapsa extraordinara. Mai la urma Farinaceu spune cd, dreptul consuetudinal a parasit pedeapsa cu moarte si observä cd, dupd cum §'a zis dacd toti blesternatorii s'ar ucide, putini ar mai ramAne sa poata blesteme8). Tot cu moartea era pedepsita fermecatoria19, violarea mormintelor"), escaladarea riocturna'2), intrarea in cetate peste ziduri cu ganduri rele"), castrarea sa pro-

prie sau a altora, caci se zic membra nobilla a per quae salva1) Ibidem: Part, II, Quaest LXXVIII, No. 78. 2) FiindcA persoana e lovitA mai gray si mai derail". Op. cit. Lib. I, Titl. III, Quest XX. No. 4. 3) ,.Maius et gravius, non solum homicidio, sed etiam quolibet alio peccato. 8) Ibidem No, 9

3) Dumnezeu nu poate sA facd aceasta; Dumnezeu nu o va face niciodatA. Ibidem: No. 12. 3) Lui Dumnezeu ii e scArbA. Lui Dumnezeu nu-i place". 7) ,;Mi-o vei restitui, dacA Maica Domnului o va ingAdul". 8) lbidem. N-rele 14 si 15.

2,) ,Si omnes blasphemi decapitarentur pauci superessent qui pos. sent blasphemare". Ibidem: No. 64. 10) Ibidem: No 88.

II) lbidem: No. 114. 12) Ibidem: No. 145. 13) Ibidem: No.146.

129

tur species humena 1), fugirea la vrajmasi 2), turburarea pacii publice3), si chiar täerea pomilor si a vitei, dupd dreptul civil, dar dupd dreptul consuetudinal nu se mai pedepseste cu moartea ci cu fustigatiunea i galerele 4). Furtul desi mare nu i se da

de reguld pedeapsa mortii secundum magis communem et magis practicarn opinionem" 5). Menochiu la randul sat spune cd: Atunci cand e vorba de pedepsirea infractiunilor, trebue a se da o larga interpretare legii").

Am vdzut deasemenea ca, in Franta Guy Rousseaud de la Combe spune cd toata lumea se plange cd nu e destuld severitate fatä cu bancrutarii fraudulosi i cu falsificatorii care nu se pedepsesc cu moartea7). *1496. P. Ayrault, desi laudat de Pastoret, nu cade in exageratiunile lui Beccaria, Pastoret i alti umanitaristi dela finele secolului al XVIII-Iea. El spune, vorbind de severitate

si de indulgenta.: Una si alta este atat de necesard Inca uneori este crimd de a fi prea bland"). El citeazd in urma cuvintele lui Ciceron cdtre Dolabella, precum i cele relative la Licinus Macer pe care le-am reprodus mai sus" 9). Barbeyrac, in notele sale asupra lui Pufendorff, citeazd pe un poet german care zice : Plus saepe nocent pacientia Regis, Quam rigor: ille nocet paucis, haec incitat Omnes. Dum se ferre suos sperant impune reatus10).

*1497. Mentalitatea vechilor jurisconsulti era atat de obis: nuita i adaptatä cu asprimea legilor, !neat chiar discipulii lui ') Ibidem: No. 153. 2) Ibiclem: No. 154. 5) lbidem: No. 155. 9 Ibidem: No. 113.

6) Dupa' opinunea cea mai comunS si mai practicA". Quest XXIII, No. 3.

6) Guy Rous. de la C'ombe Op. cit. p. 75. ') Menochius: Op. cit.Quaest. 69. Cum agitur de delicto puniendo, lata interpretatio sumi debet".

2) L'un et l'autre est si necessaire, que c'est aucune fois crime d'etre trop doux". Livre I, art. VI, Nr. 3. 2) P. ilyraull: L'ordre etc. Livre I, art. VI, Nr. 2, p. 80, ed. 1642. 10) Mai inult vatamA adesea rlibdarea Regelui decat asprimea lui;

una vatämä pe putini, iar alta ataà pe toti. Deoarece nädtijduesc ct poate vor scApà nepedepsiti". Pufendorff : Op. cit., T. II, p. 470. Vezi tot acolo cuvintele grece§ti ale lui Iulian. 50195

9

130

Beccaria, care sunt pentru indulcirea pedepselor, sustin uneori

pedepse destul de aspre, cel putin dupa ideile timpurilor noastre.

Astfel Dufriche de Valaze. un discipul a lui Beccaria, ostil pedepsii cu moarte, i care sustined cd nobilii trebue pedepsiti mai aspru decdt nenobilii '), este totusi de pärere a se pedepsi furtul domestic, chiar fard efractiune cu 10 ani muncd silnica, iar dacd se face cu efractiune or arme cu 20 de ani, subornarea de marturi cu 20 de ani, märturia mincinoasd cu 18 ani2). Deasemenea Dumont, alt discipul al lui Beccaria, care

se pretinde reformator, vorbind despre furt, dupa ce spune cd dansul admite sd nu se pedepseasca hotii cu moartea, recunomte totusi adversarilor ideii sale ca : ,Ce crime est affreux en effet, je suis d'accord avec eux sur ce point-la." 8).

Dar daca nu admite moartea, Durnont admite munca silnicä pe viald la furturile calificate, cu efractiune, domestice, la drumu mare, in locuri sacre4) si nu se sfieste sä sustind pedeapsa atroce data lui Damiens, i chiar tortura pentru crima de les rnaestate8). *1498. E adevarat cä, 'Inca din anticitate s'au gasit si persoane care au sustinut indulgenta pedepselor ; avem chiar un text In Digeste in care jurisconsultul Paul spune cd: ,In afacerile penale trebue a se da interpretarea cea mai blanda"8),. 1) Dufriche de Valazd: Lois pénales. Alenvon: 1784, p. 314 §i 406. 2) Dufriche de Valazd: Op. cit., p. 388 §i 394. 8) Dumont: Lois criminelles, Paris, 1784, P. 47. i trebuie sa spunern

c'a" Dumont, departe de a fi aprig aparator al propriet4i, tinde catre socialism. Les opulens de la terre zice el dont le mérite est dans le coffre-fort, et qui sacrifieraient tout a la conservation de leur or, ne me pardonneront pas de mettre au jour cette facon de penser si contraire a la leur, et gulls regardéront comme un parodoxe....Mais s'il jetoient sur eux un regard retrograde, trouveroint-ils que toutes leurs richesses ont été acquises légitiment?". 4) Ibidem: p. 49. 5) Dumont: Plan de l4islation criminelle, Paris, 1784. Preface. 6) Paul: Leg. 155, §, 2, Dig. L, 17. In poenalibus causis benignius interpretandum est". Acei* idee e exprimata i .de Hermogenian care

spune: Interpretatione legum poenae molliendae sunt potius quam asperande, Leg. 42, Dig. XLVIII, 19.

131

text foarte adeseori repetat de vechii penalisti 9, fdrä Insä sä fi avut vreo inrdurire asupra lor or asupra legiuitorilor. Deasemeni jurisconsultul Marcianus spune cd, judecdtorul trebue sä

alba grija a nu fi nici mai aspru, nici mai bland decát cere afacerea, i cä nu trebue sã nazuiasca nici la slava asprimei, nici la aceia a blandetei, ci cercetánd afacerea, sä hotarasca cum se cuvine 2). Filosoful Seneca a scris un tratat intitulat : De dementia",

in care sustine blandetea pedePselor 3). Isocrat deasemenea spunea cd : Vinovatii trebue pe(kpsiti mai putin decat meritä", ceiace era si parerea imparatului Mitonin, care aved obicei: ut omnia crimina minore supplicio quam legibus solent punirent"4).

*1499. Chiar in timpul barbariei evului meziu, and viata

omului ered atat de putin pretuitd, se spun aceste intelepte cuvinte : Trebue cinevà sd rabde mult si sd astepte, inainte ca omul sã fie osdndit la moarte, fiindca e foarte mare lucru a

desface ceiace Dumnezeu a fdcut, si a face aceiace el nu vrea sã facd" 5). Acelas lucru ti spune i J. Bouteiller, in Somme rurale:

Precum ca, totdeauna trebue ca pedeapsa sa fie talmacita in intelesul cel mai putin aspru de catre judecdtor, fiindca dreptatea fard milostivire, este un lucru prea aspru, i milostivire fara dreptate este un lucru prea destrabalat, i, pentru aceia, trebue a aved lucru potrivit i mijlociu prin o inteleaptd carmuire a judecatorului 6). 1) Intre altii vezi Carpzovius: Practica, Part. II, Qu. LIX, Nr. 27 si numerosi autori citati de clAnsul si Part. II, Qu. LXXXVIII, Nr. 40,

Part. I, Qu. XXXVIII, Nr. 76. 2) Marcianus: Leg.11 princ., Dig. XLVrII, 19, vezi citatiunea latineascd in nota la inceputul acestui paragraf. 3) Seneca: De dementia. Vezi mai ales I, 22. ') Toate infractiunile sd fie pedepsite cu pedeapsA mai micA decat glAsuesc legile". Citat de Grotius: Op. cit., Livre II, ch. XX, § 36 si nota. A

5) L'on doist moult soffrir e atendre avant que home soit livrez mort, car moult est granz chose a deffere ce que Dieux a let et a

fere ce qu'il ne veaut fere". Li livres de jostice et de plet. Edit. Rapetti. Didot 1850, p. 113.

6) Combien que toujours doit la peine estre entendue en la moins

aspre partie par le juge, car ilistiee sans miséricorde est trop dure chose, et miséricorde sans justice est trop lasche chose, et pour ce, ii faut avoir attrempance et moyen par sage direction du juge". I. BauMiller: Somme rurale (1387-1413), cap. 29.

132

Am vazut dealtmintrelea ca si marele Ayrault este de parere ed trebue o dreapta mäsurä In pedepse, inlaturandu-se atat asprimea cat si blandetea nemasurata. *1500. Montaigne critica si el severitatea excesivA a pedepselor ').

Th. Mor arata ca e absurd sa se pedepseasca la

fel

hotul cu ornoritorul. flotia zice dansul nu e o crima atat de mare, Inca sa merite moartea, si pe de alta parte nu este pedeapsa capitala orcat de mare, care sa poata oprl mainile

celor ce nu au alt mijloc de viata deck sä ia bunul altuia Cred al tarie ca e o mare nedreptate de a ucide un om pentru

ca a furat". Th. Mor e poate cel dintai care s'a gandit la so,Slitutivi penali al lui E. Ferri, cand a scris aceste cuvinte :

On devrait bien plut6t pourvoir A la subsistance de ces malheureux, afin qu'ils ne fussent point dans la necessité de voler et de périr" 2). *i nu numai ilustrii filosofi din secolul al XVI-lea au luptat pentru moderarea pedepselor, dar si penalisti din acel secol strecoara in scrierile lor penale cate o frazd insuflata de duhul blandetii catre infractori.

*1501. Astfel Farinaceu spune ca.: in poenis semper mitior interpretatio sumenda est", si apoi citeaza in acest sens diferite texturi din Digeste8). Un text mai ales din Digeste, favorabil infractorilor gaseste aprobarea vechilor penalisti. Sanctius est impunitum relinqui facinus nocentis, quam iinocentem damnare 9. Aceasta

idee este aprobata de Tiraqueau care zice : Cand nu s'ar putea pedepsi un infractor deck daca s'ar pedepsi un nevinovat, mai bine este a se lasA nepedepsit infractorul, decat a se pedepsi nevinovatul" 8) 1) Montaigne: Essais. 2) Th. Morus: Utopie, trad. par Guedeville. Amsterdan, 1730, p. ,25 si 43.

9 Farinaceus: Op. cit., Lib. I, Titl. III, Quaest XIX, Nr. 3. 4) Mai bine este a lash nepedepsitä infractiunea vinovatului, decat a osandi pe un nevinovat". Leg. 3. Absentem Dig. De Poenis. Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-le I si 2. 5) Tiraquelus: Op. cit. LIX, N-lell si 2. Tot Tiraqueau spune: In poenis sequenda sit mitior pars ubi sunt diversae opiniones". Op. cit. Casus III, Nr. 6, p. 20.

133

Damhouder, reproduce §i el cuvintele din Digest; ba chiar le citeazd de doud ori 9. Blackstone citeazd preambulul unui statut al Reginei Maria

Tudor din Englitera, in care se gasesc frumoasele cuvintet Statul suveranilor e mai asigurat prin iubirea supu§ilor, decat prin asprimea regulamentelor §i temerea pedepselor. Cineva se supune mai bine legilor care sunt facute pentru a chezd§ui lini§tea publica, cand ele prescriu pedepse moderate acelora care Ie calcd, decat atunci cand aceste pedepse sunt extrem de riguroase"). In consecinta Blackstone critica rigoarea legilor penale engleze de pe timpul sae). In fine Montesquieu, combate cu puternice argumente asprimea pedepselor ), iar Brissot de Warville era de parere cd

furtul cu efractiune nu trebue pedepsit mai aspru ca furtul simplu, caci el nu este decat un mijloc spre a ajunge la infractiune ; el pretinde chiar cd trebue pedepsit mai u§or, caci cel simplu e mai des §i fiind mai ascuns e mai periculos pentru cetateni 5).

*1502. In orice caz insa, §i orice ar fi scris cativa scriitori rdsleti, pedepsele erau inspirate de acelea§i idei ca in anticitate, inspaimantarea culpabililor, §i aveau acela§i caracter, o severitate excesiva degenerand in barbarie. Este destul sa vorbim

de o institutiune care se bucurd de un trist renume, inquizipnea, spre a ne reaminti ororurile rugurilor, rotilor, schingiurilor §i. altor torture aplicate chiar de fetele biserice§ti. Spre a dovedi Insh, cat de putin progres se Meuse, sub punctul de

vedere al dreptului penal, din anticitate §i pand in secolul al X VIII-lea, cu toti marii filosofi §i scriitori care au ilustrat omenirea, vom cità faiinosul proces al lui Damiens, din care vom extrage Cateva fragmente autentice 6).

Robert-Francisc-Damiens, era un servitor pe la case 1) Damhouder : Op. cit. Cap. XXVIII, Nr. 12 si Cap. LIII, Nr. 12. 3) Blackstone: Commentaire V, 335. 3) Ibidem: p. 337-338, vezi Nr. 1535.

4) Esprit des lois. LVI, ch. IX si XII. 5) Brissot de Warvilles: Théorie des lois criminelles, T. II, p. 125. 5) Chiar in secolul al XVIII, se pedepsea incA vrAjitoriacu moartea in Wile cele mai inaintate ale Europei. Ultima executare a unei vrAjitoare in Germania s'a fAcut in 1749 la Wurtzburg,iar in Elvetia la Glaris vrAjitoarea Anna Gbldi, a fost torturatA si decapitatA in 1782. Vezi Liszt, Lehrbuch, § 6.

134

mad, in etate de 42 ani. Miercuri la 5 Ian. 1757, pe and Regele Ludovic XV, care se OA la Versailles void sa se sue in trasura ca sa se ckuca la Trianon, insotit de principele de coroand, spre a vizktd pe surorile sale, Damiens, care stà ascuns sub scara, se repede deodata, i &Ind la oparte -pe gentilomii Curtii, love§te pe Rege in partea dreapta spre -coasta

5-a, cu un cutit in forma de briceag. Nu vom intrã in amanuntelooi voluminoasa instructiune a acestui proces, vom reproduce tumai deciziunea de condamnare §i vom arata torturile suferite de Damiens inainte de a fi ucis. Ne servim chiar de actele procesului redactate de grefierul Curtii. Deciziunea hotara§te pedeapsa urmatoare : Curtea . . . . declara pe numitul R.-F.-Damiens, bine InVinuit §i dovedit de crima de les-maestate divina §i unland

de intaiul grad, pentru prea raul, prea abominabilul i prea detestabilul paricid, savar§it asupra persoanei Regelui, i, pentru

reparatiune, condamna pe numitul Damiens, sd faca amenda onorabila inaintea u§ei principale a Bisericei Parisului, unde va 13 dus §i condus intr'un carucior, despuiat numai in cama§a, tinand o torta de ceara aprinsa grea de cloud. livre, §i. acolo in genunchi, va spune i va declard ca el, cu Mutate §i mi§elete a savarit prea raul, prea abominabilul i prea detestabilul paricid, *i a rdnit pe Rege cu un cutit In coasta dreapta, lucru pentru cate el se cae§te §i cere ertare lui Dumnezeu, Regelui

§i Justitieh dupa aceia, dus i conduS in acelai carucior in piata GreVei, i pe un e§afod facut dcolo,

seu jupui pielea

la piept, la brate, la coapse i la *tile grase ale picioarelor, Orland in mana dreapta cutitul cu ate a comis zisul paricid, aceasta mana va fi arsa cu foc de puCibasa, i, pe pdrtile uncle va fi jupuit, se va aruna plumb topit, untdelemn fiert, re§ina de terebentina arzatoare, ceard i pucioasa topite impreuna, i rupt de patru cai, iat membrele ph apoi corpul lui va fi tras §i corpul mistuite in foc, reduse in cenu§a, §i. cenu$a aruncata in vant. Declard toate bunurile sale mobile §i. imobile, in orice loc ar fi d5ezate confiscate Regelui, porunce§te ca, inainte de zisa executare, numitul Damiens, sa fie supus la Questiunea (cazna, tortura) ordinara i extraordinara pentru a aved desco-

perirea complicilor sai, porunce§te ca sa se dea jos casa in

135

care s'a rrascut, acela cdruia ea apartine va fi prealabil despdgubit, fart ca, In viitor sa poata fi facut pe acel loc vre-o alta cladire" 9.

Pe langa aceste pedepse date lui Damiens, o alta deciziune a Curtii din 29 Martie 1757 a ordonat tatalui, sotiei fetei lui Damiens, de a pardsi pentru totdeauna Franta, sub pedeapsa de moarte, dacä se vor intoarce; iar fratilor i surorilor Ii s'a ordonat sa-si schimbe numele sub pedeapsa tot de moarte ; ei au luat numele de Guillemant2). Minded Damiens fusese condamnat de Curte sa sufere tortura (Question) pentru descoperirea complicilor sai, inainte de executarea, pedepsei, Proc. general a consultat pe medicii si hirurgii Curtii, ce torturd sa aplice in timpul interogatorului. Parerea unanimä a lor, a fost ca, dintre toate genurile de tortura, cea mai putin periculoasa pentru viata era acea cunoscutd sub numele de : Cestiunea brodeehinelor8). Aceeas me-

i hirurgi, aratard observatiunile facute de ei pentru a prelungi si a face mai simtitoare durerile, farã sa se riste ca osanditul sd cadd sub violenta lor, sau sd-si pearda cunostinta dici

si simtirea"4).

Dupd ce picioarele condarnnatului au fost puse in brodechine, s'au strans curelele cu cea mai mare putere, i apoi dupa '/2 de ora a inceput sã i se aplice colturi; la fiecare sfert de ora se infigea cate unul. Operatiunea a durat doud ore si un sfert ; dupa al optulea colt, medicii i hirurgii au observat

ca operatiunea nu se mai poate continua fara temere de accident 6).

In fine, modul i descrierea executarii nu este lucrul cel mai putin spaimantator din acest proces. Vom lasa cuvantul din nou grefierului criminal al parlamentului, martur ocular,

si care, dupd cum vom vedea la finele citatiunei, nu expune 9 Pieces originales et procedures du proces fait A Robert-Franpais-Damiens: Paris, 1757, in 4° par Mr. Le Breton, greffier crimin el du Parlement, p. 396 si 397. 2) Ibidem: p. XII, prefata i p. 417-420. ') Tortura incaltamintelor /de lemn. Questiunea Insài nu e tor-

tura, insA de oarece prin torturA se ajuge la aflarea adevArului . . aceste douA se confundA, cdci tortura e o parte a cestiunii". Carpzovius: Practica CXVII, Nr. 15. 4) Pieces originales, etc. Précis historique, p. XXXIII i XXXIV. 5) Ibidem, pag. 36. .

136

scena cu indignare, ci din potriva se vede favorabil executarii.

Catre ora 5, el fu pus pe e§afodul care fusese radicat in mijlocul pietii Grevei, inalt de 3 jum. picioare, lung de 9 picioare, §i aproape de aceea§ largime. Condamnatul fu mai intai legat §i In urma retinut prin cercuri de fier, care-I tineau peste brate §i peste coapse. Primul chin pe care-1 suferi, fu arderea manei drepte cu foc de pucioasa ; durerea-1 facii sa deA un strigat spaimântator §i cafe putii sa fie auzit de foarte departe ; un moment in urma radica capul §i privl mana sa destul de mult timp, fara sa reinoiasca strigatele §i fara sa arate vre-o infuriare sau sa scoata vreun blestem. Dupa acest dintai chin, a urmat jupuirea carnii de pe brate, coapse §i piept; la fiecare jupuire se auzl urland, insa, precum facuse §i cand i se arsese mthia cu pucioasa, el privl fiecare rana §i strigatele sale incetau indata dupa ce jupuirea se sfar§ia ; in urma, pe fiecare rana, cu exceptie de ale pieptului, se arunca untdelemn, plumb topit §.1 re§ina de terebentina, ceeace produse in toate imprejurarile, acela§ efect asupra lui, ca §i cele dintai doua chinuri.

In fine se proceda la legarea bratelor, picioarelor

§i

coapselor, pentru a opera sfa§ierea corpului (l'écartelement); aceasta operatiune fu foarte lunga §i dureroasa ; franghiile

strans legate, puse find pe rani atat de proaspete, scoasera noui tipete dela pacient, ceeace nu-1 impedeca de a se privi cu o ciudata curiozitate.

Caii fiind legati, tragerile fusera repetate mult timp cu strigari groaznice din partea pacientului ; intinderea membrelor fu de necrezut, insa nimic nu anunta ruperea membrelor.

Cu toate sfortarile cailor, cad erau tineri §i puternici (§i poate foarte mult), acest din urma chin tinea de mai mult de o ora, fara sa se poata prevedea sfar§itul lui. Medicul §i hirurgul atestara domnilor comisari, ca este aproape peste putinta de a opera sfa§ierea, daca nu se va Inlesnl actiunea cailor, Wind nervii principali, cad se puteau foarte bine intinde

intr'un mod de necrezut, insa nu puteau sa fie despartiti fara o taere 9. Pe baza acestei marturisid, domnii comisari detera 1) In realitate nu era necesitate de aceasta atestare a medicilor si hirurgilor, pentru ca d-nii comisari sa stie acest lucru, flindca sfasierea cu cai nu se facea pentru prima data in Franta, si orcine putea sa stie

137

porunca executorului sa fact"' aceasta taere, cu atat mai mult,

cu cat noaptea se apropid, §i li se para ca este trebuintd ca supliciul sa fie terminat inainte.

In urmarea acestui ordin, la incheeturile bratelor §i coapselor, se taiara nervii pacientului; se pusera din nou caii sä tragä i, dupa mai multe smucituri se vazti rupandu-se o coapsa §i un brat; Damiens privi i aceasta dureroasa separatiune ; el pare cd 'Astra cuno§tinta pand cand cloud coapse §i un brat au fost despartite de corpul sau; numai odata cu ruperea celui din urma brat i§i dete sufletul,

and fu sigur cd el murise, Ii arunca pe un rug, preparat langd e§afod; trunchiul §i membrele raspandite, totul fu

prefacut In cern*. Astfel fu sfar§itul celui mai abominabil §i mai ciudat criminal de care pomene§te istoria I" 9.

Daca e ceva abominabil in aceasta povestire, este cruzimea extraordinara desfa§urata contra unui om, care, din toata

lectura procesului, pare a era mai mult nebun ; §i daca este ceva ciudat, este mentalitatea scribului din 1757, care nu gasea nimic altceva de infierat cleat crima lui Damiens, iar de cruzimea pedepsii nu zicea un singur cuvant ; atat de naturald i se parea I 1503. Executiunea lui Damiens §i alte cruzimi de acela§

fel in plin secol de civilizatiune, in timpul pe and Montesquieu, Voltaire, Rousseau, Diderot, d'Alembert, Condillac, de Mably etc., revarsau ideile lor filosofice §i umanitare peste

lumea hitreaga, doritoare de o viata nouã, nu puted sa nu produca un mare efect; mai ales cd ea fu urmata de afacerea nu mai putin celebrd a lui Calas (1762). Aceste cruzimi petrecute in Franta, care merged in fruntea civilizatiunei, ar fi putut trece nebagate in seamd in alte timpuri ; nu puteau insd sa nu isbeasca mintile unor cugetatori atat de mari ca enciclopedi§tii secolului al XVII1-lea, cari vdzura ca omenirea, sub dl mernbrele nu pot fi rupte de cai. Ca pildA putem citA exemplul lui Jean Poltrot, senior de Méré, care a fost ucis in acelas mod, si ale cArui membre deasemeni n'au putut fi rupte, pAnA cAnd gadele i le-a amputat membrele, ajutAnd astfel smuciturile cailor. P. de Vaissiare: De quelques assassins. Paris, 1912, p. 74. In realitate comiSarii voiau prin aceasta sä prelungeascA tortura. 1) Op. cit., p. X, Xl si XII.

I 38

punctul de vedere al legislatiunei penale, in foe sd progreseze, se pareã ca mersese inapoi 1). 0 reactiune puternica se produce in scriitorii timpului, si toti pe intrecute, incep a lupta pentru indulcirea pedepselor. 1504. Dintre toti acestia, cel mai ilustru este Cesar Beccaria,

parintele scoalei clasice. Damiens a fost executat in anul 1757, Calas in 1762, iar Beccaria a publicat celebra sa opera Dei delitti e delle pene" In 17642); poate ca ne inseldm, insä noi credem cd ea a fost in mare parte inspirata de supliciul lui Damiens si Calas si de oroarea ce au inspirat contimporanilor sdi.

Aceasta opera a avut un succes enorm; dela inceput a fost imbratisata i aprobata de enciclopedisti, a cdror flied sufleteascd ea era dupa chiar cuvintele lui Beccaria 8). Ca rdspandire in public este destul sä spunem cd, pand in 1807 s'au tiparit 24 de editiuni italiene si 13 traduceri franceze, dintre care una insopta cu o prefata favorabila si note ale lui

Voltaire. Ea a mai fost tradusd in limba germand, engleza, olandezd, ispaniola Inca in secolul al XVIll-lea, in limba ruseascd

in anul 1803, iar in anul 1824 Oct. s'a tradus i in romaneste de banul Vas Varnav din limba greceascd, sub titlul: ,,Pentru greseli i pedepse de Chesar Beccarie 4). Dar mai importanta decat raspandirea operei Dei delitti e delle pene", a lost nemArginita sa influentd asupra tutulor legislatiunilor penale ulterioare, influenta care se manifesteazd chiar in zilele noastre. Nu putem sä facem o analizd amänuntita asupra operii lui Beccaria, cum insä multe din ideile celebrului penalist italian s'au intrupat in legi, i domina pand astäzi in stiinta penala, credem Ca este bine sä examindm cateva dintr'insele. *1505. In § 12, Beccaria combate cu multä elocuentd si 1) Totusi d. de Liszt ne spune cä rugul a fost aplicat in Prusia, la Berlin in 1823, iar roata in 1851. Lehrbuch, § 60, p. 254, nota 3. 2) Prima editie nu aratd locul unde s'a tipArit; se crede insA CA e tipAritA in Monaco Liguriei. ") Vezi scrisoareti Jui Morellet cAtre Beccaria din Febr. 1766, in

carei spune de laudele lui Diderot, Helvetius, Buffon, Hume, baron d'Holbach; i rAspunsul 1u Beccaria din Mai 1766, in traducerea lui F.

Helie: Des delis et des peines, p. 239i urm. 4) Manuscris. Acad. RomAnA. Condica No. 185.

139

cireptate tortura, spunand intre a1tele cd ea este un mijloc sigur de a absolvi pe sceleratli robu§ti, §.1 de a condamnd pe inocentii slabi", a§a ca cestiunea s poate reduce la o problema de matematicd astfel formulatd : hind data puterea mu§chilor §i simtibilitatea fibrelor unui inocent, sd se gaseascd gradul de durere care-1 va fate sd se retunoasta vinovat de o certa infracViune" 9.

*1506. Tortura cuhoscutd din cea mai vethe anticitate 2) a fost combdtutd inaintea lui Beccaria. Chiat,in anticitate Ciceron a condamnat tortura, care nu se aplica decdts clavilor 8); Seneca a spus cd : Pe multi nevinovati durerea-i sile§te sd mintd" 4),

iar Ulpian o nurne§te lucru fragil §i periculos, care in§ald veritatea" 6).

In timpurile moderne tortura a fost combdtutd de fflosoful Montaigne 6), de Charron, de Grotiu, §i de La Bruyere. Acest din urmd spune despre torturd cd: este o ndscocire minunata §i cu totul sigurd spre a pierde pe un nevinovat de constitutiune slabd, §i a scapa pe un vinovat ndscut robust" 9. ln anul 1681, Nicolas, unul din primii ofiteri ai Parlamentului din Besancon, a tiparit in Olanda o carte sub titlul; nSi la torture est sure pour verifier", in care el sustined ca tortura

e inutild, pentruca un culpabil nu va spune nimic pentru a scapâ viata sa, §i ca ea este crudd, fiindcd un inocent, cdruia i s'a aplicat, este slutit i sdrobit pentru toatd viata lui 8). Au mai combatut tortura, cu putin inainte de Beccaria, 9 Beccaria: Dei delitti e delle pene. Brescia, 1807 In folio, p. 37 si 40.

2) R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 10, care citeazd pe Lucian, Elian i pe Amian Marcelin. 8) Dupd citarea lui Blackstone: Commentaire VI, 311. 4) La Bruyere: Les caracteres. Des quelques usages.---Citat si de Jousse: Op. cit. loc cit. 5) Dupd citarea lui Jousse: Justice criminelle I, p. 689-690. II, 475 notd. 5) Ulpian: Leg. 1, § 23 Dig. Lib. XLVIII. Titl. 18.

7) Montaigne: Essais, livre II, ch. 5, citat si de Barbeyrac, in nota sa asupra lui Pufendorff, T. II, p. 459 si de C. Cantu Beccaria et le droit penal, p.36. C'est une dougereuse invention que celle des gehennes, et

semble que ce soit plutost un essay de patience que de vérite C'est un moyen plein d'incertitude et de dangier". Livre, II. Ch. V; Confr. si cele scrise in privir4a torturei, pe care totusi o admite, de Carpzovius: Practica CXVII, No. 8 si observ. I, Bdizmer. 8) Citat de Bruneau in Observations et maximes, Titl. XXI, p.200.

140

un compatriot al sal, Bart. Melchiore, spunand cä este un oficiu prea funest si prea respingator umanitätii1). *1507. Insd, in general, penalistii erau favorabili torturei. Farinaceu, care trateaza pe larg cestiunea torturei, nu discutd

utilitatea ei 2). Bruneau o sustine, combatand pe Nicolas, si spunand cd ea se gaseste in techiul testament, si in dreptul roman, addogand cd uneori e necesara pentru descoperirea adevarului 3). Deasemeni au sustinut tortura Dumoulin 4), si Muyart de Vouglans 6). Inca despre Jousse, desi spune cd se poate admite ca regula generala cd cestiunea e un mijloc periculos de a obliga pe un martur sä declare adevarul, si citeazd

o multime de adversari ai torturei, totusi gaseste cä ea este rationald cdci nu se condamnd niciodata un acuzat la torturd, decat in cazul cand sunt probe considerabile inpotriva lui" 6). *1508. Dug Beccaria, dacd vom excepta pe Muyart de Vouglans si pe Jousse, care mentin vechea lor parere, tortura e combatutd de toti care au vorbit de aceastd odioasä institutiune, ca Blackstone7), Servan 8) Voltaire, etc. Acest din urmd, intr'o opera anonimä tiparita in 1777 in Londra, aratä cd tortura e oprita in Rusia, desflintatd in Statele eroului veacului, Regele Prusiei, proscrisd de dreptul si binefacatorul landgraf al Hesei, ca e detestata in Anglia si alte State. Adaogd cd Ordonanta lui Carol V, nu vorbeste de torturd si citeazd cuvintele cancelarului d. Agnesseau din 4 Ianuarie 1734. Sau proba e complectd, sau nu este. In primul caz, nu e indoiald cd trebue pronuntatä pedeapsa prescrisd de ordo-

nante, iar in cel din urmä, este deasemenea sigur, cd nu se poate ordona decat cestiunea, sau un supliment de informatiuni" 9). 1) Bart Melchiore Miscelanea di materie criminali, p. 96 (1741).

2) Farinaceus: Praxis et theorica criminales. Lib. V. 8) Bruneau: Op. cit. loc cit. 4) Citat de Ch. Desmaze: Pénalites anciennes, p. 39. 5) Muyart de Vouglans; Institutes au droit criminel. Paris, 1768 in 40, p. 243 si 244. $i acelasi: Les lois criminelles de la France dans leur ordre nature]. (dedie au Roi). Paris, 1780 in folio. 9 jousse: Justice criminelle. T. I, p. 689-690; T. II, p. 475-476 7) Blackstone: Commentaire VI, 311. 8) Seroan: Discours stir l'administration de la justice Geneve. 1767, p. 82-84. 8) Le prix de la justice et de l'humanité. Londres 1777, p. 103 si 104.

141

*1509. Cele scrise de Beccaria asupra torturei au avut un rezultat considerabil ; 8 ani mai tarziu, in 22 Aug. 1772. Gustav III, Regele Suediei, a desfiintat tortura 1), dupa alti 8 ani, in 24 Aug. 1780, Ludovic al XVI-lea a desfiintat tortura in Franta, si aproape in aceIai timp Josef al II-lea Imparatul Austriei, a facut acelasi lucru in vastul sau imperiu. In Anglia tortura, ca mijloc de märturisire a prevenitului n'a existat niciodata 2). *1510. In Romania Reg. Org. al Moldovei in art. 355, opreste

tortura ca mijloc de märturisire : Schingiuirile i toate silnicile

mijloace pentru a sill pe invinovdtitul la vre-o mdrturisire sunt oprite". 0 dispozitiune identica se afla in art. 298, Regul. organic al Munteniei. *1511. Astazi cestiunea torturei ca mijloc- de mdrturisire nu mai formeaza o problem& pentru legiuitori or pentru judecgtori ; tortura este definiliv i irevocabil condarnnata de stiinta si de practica. Ea ins& a rämas in mentalitatea primi-

tivd a multor politisti, de sigur prin atavism, cu toate ca se aproprie un secol de cand, dupa o anafora a divanului domnesc,

Mih. Sturza voda a interzis bataia la Agie ca mijloc de cercetare 8).

Sub acest singur raport, cestiunea torturei mai prezinta astazi interes de actualitate in stiinta penalti, si mai merita sa vorbim de ea, chiar pentru a o stigmatiza. 1512. Sa lasam insd alte capitole din opera lui Beccaria sa trcem la cel mai interesant intitulat : Dolcezza delle pi pene pe care II vom reproduce in intregime, cu toata lungimea lui, din cauza imensei sale influente asupra intregei lumi civilizate.

Din simpla considerare a adevarurilor spuse pand aici, e evident, cd scopul pedepselor nu este de a turmenta si a face sa sufere o flinta simtitoare, nici de a desface o infractiune deja sdvarsitd. S'ar puted oare cd, intr'un corp politic, care departe de a lucra din pasiune este moderatorul linitit al pasiunilor particulare, s'ar putea ca in el, sa-si gaseasca locul aceasta cruzime nefolositoare, unealtà a favoarei, a fa1) D'Olivecrona: La peine de mort, 2-eme éd, 1:1- 59-

2) De Mably: Oeuvres, IX, p. 346. Confr. Desmazel Pénalités anciennes. Paris, 1866, p. 160. 8) Banul Hasna,s: Adunare de ofisuri p. 124.

142

natismulid sau a unui tiran slab ? Tipetile unui nenorocit poate oare rechema din timpul care nu merge inapoi, actiunile deja

savarsite ? Scopul dar, nu este altul deck de a irnpedica pe infractor de a face noua clauna concetatenilor sai, si de a departà pe altii de a face astfel de lucruri. Acele pedepse, dar, i acel metod de a le aplicet va trebui sd fie preferat

care, pdstrdnd proportiunece, va face o impresiune mai eficace qi mai durabild asupra spiritului oamenilor, si va fi mai putin chinuitoare pentmcorpul vinocatului. Cine citind istoria, nu este cuprins de groaza pentru barbarele i nefolositoarele chinuri care s'au na§cocit si s'au

executat cu sange rece de oameni care se numesc intelepti ? Cine nu simte inflorandu-se partea sa cea mai simtitoare, vazand mii de nenorociti, pe care mizeria voita sau tolerata

de legi, care au favorizat totdeauna pe cei puint, si au

nedrept4it pe cei multi, Ii atrage la o intoarcere desperata a primei staH a naturei, sau acuzati de infractiuni imposibile si fabricate de o ignoranta timida, sau culpabili; nu de aliceva decat de a fi credinciosi propriilor lor principii, sfasiati de oameni inzestrati cu aceleasi sirntiri, si prin urmare cu aceleasi pasiuni, cu formalitati reflectate j cu lente torture, (land o priveliste imbucuratoare unei multimi fanatice ? Pentru ca o pedeapsd, sal0 producd efectul ei, este

destul ca rdul pedepsii sd intreacd binele ce na#e din

infractiune'), §i in acest exces trebue sa se tina Seama de certitudinea pedepsii, si de perderea lucrului produs din infractiune ; price ar intrece aceasta masura, este de prisos pi prin urmare tiranic. Oamenii se conduc dupa actiunea repetata a raului pe care *11 cunosc, iar nu al aceluia pe care 11 ignoreaza. Sa presupunem doua natiuni, in una din chre in scara- pedepselor proportionata cu scara infraetiunilor, pedeapsa tea mai mare ar fi robia pe vecie, iar It't cealalta roata; eu sustin ca, prima natiune va avea tot atata temere de cea Ynai, Mare pedeapsa, ca si cea de a doua 2), i, claca eXistà o rattune de a trans0 Mai exact s'ar fr exprimat Beccaria, dacd ar fi zis temerea pedepsii sa intreacd ispita infractiunei. 2) Aceasta e ideia exprimatil de Montesquieu: Experienta a aratat cä, in Wile In care pedepsele sunt blAnde, spiritul cetaleanului este isbit de ele, cum este isbit aiurca prin cele mari". Esprit des 1ois,171, Ch. XI.

143

porta in prima pedepsele mai mari ce exista in cea de a doua, aceiasi ratiune va servi pentru a creste pedepsele In cea din

urma, trecand pe nesimtite dela roata la chinurile cele mai lente si mai studiate, i pand la ultimele rafinari ale .$tiintei prea cunoscute de tirani. Cu cat supliciile devin mai crude, sufletele omenesti, care ca i lichidele se pun totdeauna la nivelul obiectelor ce le Inconjura, se inrautatesc1), i puterea totdeauna vie a pasiunilor face dupa 100. de ani de suplicie crude, ca roata sa sperie atat, pe cat speria alta data inchisoarea.

Atrocitatea pedepsii insasi face ca sa se cuteze totul pentru a scapa de ea, cu cat este mai mare e rail de care se teme vinovatul, cu atat el comite mai multe infractiuni spre a scapa de pedeapsa uneia singure. Tarile i timpurile celor mai groaznice suplicii, au fost totdeauna ale celor mai sangerease si mai neumane actiuni, pentruca, acelasi spirit de ferocitate care conduced mana legiuitorului, conduceâ i pe a paricidului i pe a sicarului ; pe tron el dicta legi de fer, la suflete atroce de sclavi care se supuneau lor, in obscuritatea privata el indemna ca sa jertfeasca tiranii spre a crea altil noi. Alte cloud consecinte funeste derivä din cruzimea pedepselor, contrarie chiar scopului prevenirei infractiunilor.

Prima este ca nu e usor de a pastra proportiunea esentiala intre infracOune i pedeapsa, pentruca, oricat de mult inge-

nioasa cruzime ar varid speciile, nu poate sa intreaca ultima forta la care e marginita organizarea i simtibilitatea omeneasca. Ajuns la aceasta. margine extrema, nu s'ar mai puted gdsi la infractiunile mai vdtamatoare si mai groaznice, o pedeapsa mai mare si mai corespunzatoare, cum ar trebui sd se gaseasca spre a le preveni. Alta consecinta e, ca nepedepsirea insäi naste din grozavia supliciilor. Oamenii sunt margini0 In oarecare limite atat In bine cat si in rau, i o priveliste prea groaznica pentru omenire nu poate fi decat o furoare trecatoare, niciodata insa un sistem constant cum sunt legile, care daca in adevár sunt crude, sau se schimba, sau u nepedepsire fatala se naste chiar din legi. 1) Dui:A cum zice Filangieri, inimile se inAspresc cu severitatea pedepselor §i moartea nu se prive$te niciodatA mai cu nepAsare deck In timpii de crimA §i de rAsboi. Scienza, ed. cit., p. 15 i 37.

144

Voi incheia cu aceasta reflectiune, cd rnarimea pedepselor trebue sd fie in raport cu Insäi natiunea. La un popor abia esit din starea de robie, impresiunea pe sufletele Inasprite, trebue sa fie mai tari si mai simtitoare. Trebue trasnetul pentru a dobori un leu feroce, pe care o lovitura de pusca nu face decat sa.-1 1ntarite. Dar, cu cat sufletele se friblanzesc prin viata sociala, simtibilitatea creste i crescand ea, trebue scazuta puterea pedepsii, daca voim sa pastram acelasi raport intre object i sensatiune" '). 1513. Aceste motive pentru irnblanzirea pedepselor, bune sau rele, find venite la timp, au avut un efect nemarginit asupra legiuitorilor si judecatorilor, asupra suveranilor i asupra popoarelor, asupra filosofilor i legistilor, in scurt asupra intregei lumi civilizate 2). In zadar incearca penalistii fruntasi ai Frantei ca Jousse 8), Muyart de Vouglans 4), Torillon 5) sa cornbata pe Beccaria, sustinand vechiul edificiu al penalitatilor sal-

batice; acest edificiu cade in ruina pe fiecare zi sub loviturile repetate ale discipulilor entusiasti ai lui Beccaria, in fruntea carora se pune ilustrul i batranul Voltaire. De aproape 150 de ani, indulcirea pedepselor este necontenit la ordinea zilei; in eontinuu se modifica legile penale in sensul inblanzirei lor, a5a ca un jurist german, Ihering, a putut sa spuna cu drept cuvant ca istoria pedepsii este istoria abolitiunei sale. *1514. Frideric II, Regele Pruslei, intr'o scrisoare datata din Potsdarn, 29 Nov. 1781, adresata catra Dumont, declara ca Tratatul de infractiuni i pedepse al lui Beccaria,- este : ce que je connaissais tnieux en ce genre" 6). In Suedia Gustav III este unul dintre cei dintai- suverani 9 Traducerea din 1766 din Philadelphia (Paris), (prima editiune francezA), p. 89-96 si cea din Lausanne, a doua edit. fr., p. 106-114, si mai ales acea din 1773;J. I. Bastien, a 7-a ed. fr., p. 132-137, diferA de aceasth traducere a noastrA, fAcutA dupA editiunna italianA In folio din ; 1807, Brescia. 19 Vezi amAnunte in C. Cantu: Beccaria et le droit penal. Paris, 1885.

8) Jousse: Traité de la justice criminelle de France. Preface p. LXIII.

4) Muyart de Vouglans: Op. cit 9 Torillon: Idées sur les lois criminelles. T. If, p. 252 Si unit, In acelasi sehs al sereritAtii pedepselor. Ant. Pescatore, Sagio intorno a diverse opiniae. 5) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris, 1784-, Préfacej

145

care, dupd ce desfinteaza tortura in 1772, cautd sd indulceascã

legislatiunea penald. Iosif II, imparat cu vederi largi si idei umanitare, urmeazd in ,curand pe aceiasi cale ; el promulga

in marele sdu -imperiu un codice penal si un codice de procedurd penald, in care se vede foarte clar influenta ideilor lui Beccaria 1). Constitutiunea din 30 Nov. 1789 a lui Petru Leopold marele Duce de Toscana asupra reformei codicelui penal e de asemeni inspiratä de curentul beccarian 2).

*1515. Aceste idei strdbat si in Wile noastre, chiar in secolul al XVIII-lea prin Domnii fanarioti. Raicevici ne spune in 1788, cd pedeapsa cu moarte a lost ca si desfiintata de ultimii Domni 3). Acelasi lucru ni-1 spune Draghici despre Sc. Calimach

dela inceputul secolului al XIX-lea. In cat despre rezultatele acestei desfiintäri, ni le aratä Contele d'Hauterive 9, Dionisie eclesiarhul 6) si Draghici 6). 1516. Dela Beccaria incepe, nu numai scoald umanitaristä,

care pe atunci era foarte natural sd inceapa dar si o scoald filozofica de reformare in materie penald". Vechii penalisti fdceau o eruditiune foarte usoard Incepand la fiecare cestiune istoricul ei dela Adam ; spuneau cele ce zic altii, dar fdceau foarte putind criticä or filozofie penala. Dumont, care releveazä acest lucru II criticd cu drept cuvant, si. aceasta este poate singura idee din slaha sa opera : Lois criminelles care are o valoare; si. Inca

si aceasta era neadevdrat pe timpul sail. Cu Beccaria, textul legii, istoria si opiniunile altora sunt pe a doua linie; el discutd mai cu seama utilitatea si umanitatea dispozitiunilor legii. Servan

este unul din cei dintai si mai de valoare discipoli ai lui Bee') Aceste codice au fost traduse si româneste pentruRomanii din imperiul austriac sub titlul: PravilA de obste asupra faptelor rele si pedepsirei lor. Viena 1788 pe care n'am vázut-o (Dictionar bibliograflic de D. Iarcu, p. 17) si Obstesca giudecatorescA fanduiala la criminal: Liov, 1789, P. 431 cu nemteste, pe care o posed. 2) Publicata si de Saverio Mattei in opera: Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco piit che l'asprezza. Napoli 1787, p. 53 si urm. 9 Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149.

4)D'Hauterive; Mdmoire sur l'état de la Moldavie en 1787. Bucuresti, 1902, p. 328.

5) Papiu Barian: Tesaur II, 168. Cot*. Ereche; Ist. Rom. III, p. 36 si 43.

1 Drcighki: Istoria Moldovei, II, p. 106. 50195

10

146

caria, urmeazd. dupd el Pastoret, Dufriche de Valazé, Brissot de Warville, si altii. Dumont e mai emfatic si mai pretentios insä mai slab. Tot.i acestia se preocupd mai putin de trecut, si se gandesc mai mult la reforme in viitor. *1517. Academiile se pun si ele pe lucru propunand diferite

premii pentru umanizarea legilor penale fárd compromiterea intereselor societdtii. Dumont scrie pentru premiul pus de Societatea Economica din Berna, relativ la planul unei legi penale, doud disertatiuni ale sale' ), la care adaoga una a fiului ski Dumont de St. Croix. Chiar particularii instituiau premii pentru imbundtdtirea legilor penale 2) Curentul e atat de mare, incat Waste chiar pe unii penalisti ilustri ; Carmignani care a fost mai intaiu pentru asprimea pedepselor 8), devine in urma adept al lui Beccaria 4). 1518. Codicele penal francez din 1810 rezistd ce e drept acestui curent general ; el e redactat sub influenta scoalei uti-

litariste a lui Bentham, si este destul de aspru pentru timpul cand a fost promulgat. Acest codice admite pedeapsa cu moarte in diferite si. numeroase cazuri, iar intr'un caz chiar mutilatiunea. 1519. Rezultatele nenorocite ale scoalei lui Beccaria, putem

zice excesele sale, incepuse sd se simtd chiar din primii ani ai secolului al XIX-lea. Cambacéres in sedinta Consiliului de Stat

din 17 Fructidor, an. XII, prevedea unde va ajunge societatea cu indulgenta nesocotitd, si trebue sd märturisim ea din nesocotire prevederile sale s'au implinit. La demoralisation qui a fait de si grands progres dans ce siecle, ira touj ours en

croissant, si elle n'est arrelde par des lois sév4res". Si drept conclusiune a ideilor sale, el spunea in sedinta din 12 Fructidor, an XII, aceste cuvinte intelepte : Il est inutile de rediger un code criminel si l'on ne le fait pas severe° 5). Imparatul Napoleon Hu era de aceeasi parere. El zicea 1) Dwnont: Lois criminelles, p. 25. 2) Prix de la justice et de l'humanitd. Londres, 1777 (de Voltaire). Confr. Dumont: Lois criminelles, p. 270. 3) Vezi Carmignani; Saggio di giurisprudeza criminale 1795 Firenze.

4) Carmignani: Elementi de diritto criminale, § 350 si nota 2-a, p. 358 si 359. Probabil ca student si cdtva timp 'in urmä a avut ideile profesorilor sAi, iar in urmá sedus de ideile lui Beccaria,§i tarit de curentul general a devenit favorabil indulcirei pedepselor; el devine mai tArziu un fanatic discipul al lui Beccaria; Vezi o notä putin mai la urma. 5) Procés verbaux. Paris,1808, p. 105

147

in sedinta din 23 Prairial, an. XII, a consiliului de Stat: Numele

de umanitate nu se cuvine la aceasta moale indulgenta care, scdpand pe culpabili, expune pe cei buni la atentatele lor"). In aceiasi sedintd Impdratul adaoga cu drept cuvant: .Este drept ca sd se tina cel putin balanta deopotrivd intre societate si acuzat. Indulgenia cdtre culpabili este din

parlea judecdtorului o crimd cdtre societate"2). Dacd se institueste o justitie penala slabd, se stabileste tirania in Franta, pentrucd ordinea publica nu poate sd fie mentinutd decat prin masuri arbitrare". Aceste idei concordd, dupd cum vom vedea, cu ideile lui Bentham asupra legilor penale. *1520. Insä e greu de a lupta in contra curentului. In zadar Merlin, in repertoriul sau, arata relele rezultate pe care le-a produs scoala lui Beccaria, scriind aceastä apostrofd la adresa celebrului scriitor italian : Nu stiu dacd Beccaria a fdcut mai mult bine sau mai mult ram omenirei. Evident cd multi criminali trebue sd-i multumeasca si sd,i rädice o statue, dar cu drept cuvant ii s'a adresat aceastä sangeroasa apostrofd, cd el se maguleste cd ar fi pledat si ar fi castigat procesul umanitätii, irisd cd ii se poate zice cu multd dreptate

ca el a pledat procesul sceleratetii, si ca din fericire I-a pierdut" 3).

In zadar deasemenea Lerminier ziceä in 1829 a opera lui Beccaria nu este o opera stiintificd, ci un pamflet entu-siast, care satisfdeCt dreapta efervescentd a opiniunei" 4). 1) Ibidem: p. 38-39. 2) Ace la§i lucru 1-a spus Cas.siodor: II, Epist. 14. 3) Dacd am admite aceastä nedreapta apostrofa, ar trebul cel putin sä adaogAm in 1912: §i din nenorocire el 1-a cA§tigat", de oarece astAzi

in Europa spiritul public §i legislatiunea nu mai sunt cele ce ereau in Franta in 1810.

4) Lerminier: Introduction générale A l'histoire du droit, Paris, 1829, ch. 15. Carmignani criticA pe Lerminier, intrehand-u-se unde era in 1764 efervescenta opiniunei, §i adaogA apostrofa: A scenico personaggio e necessario un luogo di scena". Teoria, T. I, p. 255, nota 1. Carmignani

dealtmintrelea este atat de mare admirator al lui Beccaria, hick dupA ce discuta metoda analiticA §i sintetica in §tiinta penalA, terminA zicand: ,,Cea mai bund metoda pentru a discuta materiile penale pare a fi aceia

de a se face comentatorii mode§ti ai acelui mare scriitor". Ibidem: T. I, p. 328.

148

*1521. Inca din 1817, Benjamin Constant, ataca acest co-

dice spunand: Codicele nostru penal este un monument de rigoare despotica, i e foarte placut amicilor guvernului de a puted sa-I atribue unei autoritati anterioare. Este dar indispensabil de a revizui acest codice, in care pedepsele stint in disproportiune cu infractiunile, care prescrie prea des (prodigue) moartea i prelungeste inchisorile ca o u§urinta. barbard" 1).

1522. Din 1810 pana astazi, necontenit s'a cautat sh se indulceasca pedepsele din codicele penal francez ; astfel a disparut confiscarea generala, taerea manei drepte pentru paricid, infierarea, expunerea publica, moartea civila i alte pedepse infamante.

Revolutiunea din 1830, a crezut ca una din cele dintai datorii ale sale este ca sa indulceasca codicele penal din 1810.. In raportul sau din 5 Oct. 1830, Berenger sustine cu multä . convingere inblanzirea pedepselor : Se repeta de toti, §i fapta nu e contestata, cä agravarea unei pedepse a produs totdeauna un erect contrariu aceluia care se a§teapta ; ea a inmultit infractiunile de acela§i gen, in loc de a le mie§ora ; §i. este un

adevar care incepe sa fie admis de toti penali§tii ca, pe cat. sunt mai multe e§afoduri, cu atat se comit mai multe infractiuni2). Numai blandetea pedepsii face ca mijloacele de represiune sa fie eficace".

Patruzeci de ani mai tarziu, in 27 Nov. 1870, and s'a suprimat legea din 31 Mai 1863 (cu circumstante prea atenuante), s'a spus ca motivul este ca acea lege a avut de scop sa agraveze in loc sa indulceasca sistemul nostru, penal dupa progresul moravurilor", ca §i cum datoria unui legiuitor ar fi ca sd indulceasca neeontenit pedepsele. 1523. Intreg secolul al XIX-lea a suferit influenta lui Beccaria, care s'a manifestat in Iegile penale din toate tarile civilizate 3). Aceasta influenta domne§te chiar astazi, atat in ccr') Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1318, T. III, p. 7. 2) Afirmatiune neexactA pe care o pot crede numai spiritele superficiale, care iau cauza drept efect. 8) Emile Acollas unul din pArintii radicalismului francez, profesorul. a dotiA generatiuni, pe frontispiciul uuei opere de drept penal publicatä. in 1887 scrie: A. Beccaria, le premier dans les temps modernes qui,.

149

curile conduchtoare, cat si mai cu seamd in cele democratice. Pentru liberal si democrat, indulcirea continua a pedepselor este un punct de program perpetuu, o dogma asupra careia nu (liscutiunea, dar nici chiar reflectiunea nu e permisa, datoria fiind numai de a o sustine si a o aplica 1). *1524. Pentru a invedera spiritul acestui secol, si a arata aberatiunea discipulilor lui Beccaria, din ultimele timpuri, vom cad un exemplu tipic : Manu, vechiul si inteleptul legiuitor al Indienilor, voeste ca Regele sd tina cumpana dreapta intre interesele Invinovdtitului si ale societatii care il invinovateste. Un rege zice clansul care lasd nepedepsit un culpabil este tot atdt de ne-

drept, ca acela care condamna pe un nevinovat, pentrucd dreptatea cere ca sä se aplice pedeapsa conform legii" 2). Cu multa cumpanire i intelepciune, Imparatul Traian face un pas mic spre indulgenta punand in principiu ca., este mai bine a lasä nepedepsit un nevinovat, decat a pedepsi pe

un vinovat : Sanctius est irnpunitum relinqui facinus noparmi les jurisconsultes essaya d'humaniser le droit penal". E. Acollas: Les délits et les peines. Paris, 1887. In realitate Ins& Beccaria At'a fost nici jurisconsult, nici primul care in timpurile moderne a cAutat sA inblanzeasca pedepsele. D. Prins rezumA foarte bine ideile secolului al XIX-lea in privinta pedepsei. Nu e inutil poate sA adAogAm, cA, in acela§ timp se opereaze o modificare in InsAsi conceptiunea pedepsii. In o parte a acestui secol (al XIX-lea), in adevAr, s'a crezut, printr'un fel de iluziune stranie si tenace, cA perfectionarea si Indulcirea pedepselor produce perfectionarea si indulcirea moravurilor i cA omul se ameflora in proportiunea in care se ameliorau inchisorile". Aceastd idee d. Prins o combate, arAtAnd cA. societatea trebue sA-si moduleze pedepsele :dupd natura oamenilor. Prins: Science pénale et droit positif. Bruxelles, 1899, p. XLIV.

1) D. Guilhermet laudd pe Lachaud care ii fAceà o glorie ca n'a pledat nici odatA la Curtea cu jurati pentru partea civilA contra acuzatului, si reproduce cuvintele sale: Je ne suis pas Lachaud spunea el unuia care se mirA, cA in culmea renumelui sAtt acceptA toate cauzeleje suis Defense". Si autorul criticA pe avocatii marl contimporani care pun elocinta lor In serviciul acuzdrii, spunAnd cA nu-si poate ascunde sentimentul penibil pe care Il incearcA. Comment se font leg erreurs judiciares, p. 201. Ca si cum apdrarea victimelor n'ar fi tot atAt de onorabilA ca a tAlharilor si pungasilor I 2) Manava-Dharma-Sastra: IX, 249; Confr. Thonissen: 'Etudes sur

l'histoire du droit criminel des peuples anciens. Bruxelles, 1869. T. I, p. 14.

150

centis, quam innocentem damnare'). Acest principiu a fost admis si de vechii penalisti ca Damhouder, Tiraqueau. Ideia insa moderata i rationald in sine e luatä i exageratd de discipolii beccarianismului.

Pastoret pune ca prima axioma in materie de pedeapsa Ca: Osandirea unui nevinovat este o mai mare nenorocire decal absolvirea a mai multor vinovati" 2). In consecinta dansul pune ca o a 3-a axioma ca: Proba nu exista pe cat timp ea nu e complecta", i cere ca la fiecare tribunal sä se tina un

registru public in care sa se scrie aceste cuvinte: DoVezile care se aduc contra acuzatului fiind mai limpezi deck lumina zilei la amiazi, sunt de parere sa fie osandit"). Pastoret nu precizeaza cifra vinovatilor care trebuesc sa scape pentru a nu cadeà in gresala de a osandi pe un nevinovat ; alti discipuli ai lui Beccaria, au fost mai categorici: Este mai bine zicea abatele Coyer in 1774 a lasa sa scape JO culpabili, decat a osandi pe un nevinovat" 4). Aceasta insa era prea putin, i vrednic numai de un beccarianism moderat din primele timpuri.

Nu trebue sa se uite niciodata sfaturile date juratilor

spunea R. Phillips in

cä este mai bine sd ramand nepedep-

sill 100 de vinovati, decat ca un nevinovat sa fie asuprit"). Insa chiar cifra de 100 de vinovati nu se pare indestula abatelui de Mably, care scrie: Este mai bine sd ne expunem sa scape 100 si 1000 de vinovati dela pedeapsa pe care au 4) Leg. 30, Dig. De poenis. Reprodus in Consilia sive responsa celeberima ale lui Hier Giacharii, Nr. 204. Tutius sanctiusque est nocentem absolvere quam innocentem condamnare. Edit. Jul. Clar, Opera omnia, 1635. P. Clouet, p. 349. (RAu citatA leg. 30 in loc de leg. 5, Dig. De poenis, cuvintele ImpAratului Traian reproduse de Lllpian). 2) Pastoret: Lois pénales. Paris, 1790, T. I, p. 14 si 21. In acelasi seas Carrara: Programma, R -G. T. I, § 651, care spune cA osAndirea unui nevinovat e o adevAratA nenorocire socialA, cu rnult mai mare decAt aceia care rezultA din mai multe infractiuni nepedepsite. 2) Pastoret: Op. cit., p. 21 si T. II, p. 154.

5) In prefata traducerii sale: Commentaire sur le Code criminel d'Angleterre par G. Blackstone, Paris, 1766. In aceasta importantA prefatA, totul e inspirat de ideile lui Beccaria, in ea se poate vedeA aproape tot programul RevolOunii n materie de pedeapsA, program pe care lau complectat in urmA legiuitorii veacului al XIX-Iea. 5) R. Phillips: Pouvoirs et obligations du jury, 1827, p. 356.

151

meritat-o, decat sa vedem pedepsindu-se un nevinovat. Daca aceasta nenorocire se va intampla sa fie socotita ca un doliu pentru tara intreaga, si ea sd faca examenul Codicelui sau penal" 1).

Ne intrebam insa pentru ce dupa ce ne-am suit dela unul la 100 si la 1000 ne-am marginl aici, i nu am cere un milion sau zecimi de milioane ? Pentru ce nu am fi mai radicali si nu am zice : mai bine sa scape toti vinovatii decat sa osandim pe un singur nevinovat?

Fraza ar fi mai frumoasa si in acelasi timp mai logica, caci daca dela unul pentru unul al Imparatului Traian, am ajuns la 10 la abatele Coyer, la 100 la R. Phillips, si la 1000 la abatele de Mably, nu e nici un motiv ca progresiunea si progresul sa se opreasca la marginea pusa de magistratul englez or de abatele francez. 1525. E oare trebuinta sa combateni aceste idei gresite si excesiv de periculoase pentru societate? Cu cat mai multa intelepciune este in cuvintele lui Ayrault, care desigur ca nu

a fost un reactionar in materie penala 1 La Republique a autant d'interest a punir qu'a absoudre. l faut donc que les moyens pour y parvenir soient egaux" 2). Acesta e adevarul, caci dupa cum zicea Curtea de casatiune franceza in Sectiuni unite, casand sentinta Tribunalului din Montbrisson. Nu trebue sa se uite niciodata ca nepedepsirea crimelor este o calamitate, i ca absolvirea unui culpabil este un adevarat atentat inpotriva sigurantei sociale" 2). Iar Bentham dupa ce combate aceasta exagerata idee a scoalei lui Beccaria zice rezumandu-se : Absoudre un criminel, c'est commettre par sa main les crimes dont il se rendra l'auteur 4). $i tot Bentham a spus : Daca voiti D justitie infalibila spuneti mai bine ca nu vreti nici o justitie". In aceasta privinta Ch. Comte in introducerea operii lui R. Phillip a scris cuvinte foarte intelepte pe care credem ca e bine sa le reproducem: Spiritele cele mai luminate zice Comte au cautat 4) De Mably: Oeuvres. Paris, 1790. T. IX, p. 344.

') Ayrault: L'ordre et formalité, Livre III, art. 3. Nr. 52. 8) Cas. fr. 15 Prairial an. XL Dalloz, V-13e Discipline judicipire, Nr. 140, notA, T. XV, p. 646.

4) Bentham: Traités de legislation. T. II, p. 297.

152

totdeauna sä obtind exclusiv garantii pentru acuzati sau a le

da mijloace de apdrare 9. Un singur gand se pare cä le-a condus : necesitatea de a preveni condamnarile nedrepte. Fata

cu acest pericol absolutiunile ilegale le-au parut cä sunt un rau imperceptibil. Deacolo s'a ndscut fan indoiald maxima cd, osdndirea unui nevinovat este un rdu mai gray decat absolvirea a o sutd de culpabili Simtimantul care face sd se ceard garantii contra condam-

ndrilor arbitrare este desigur foarte onorabil, dar trebue a baga de seamti ca sd nu ne tdrascd mai departe decdt scopul pe care dorim sd-I ajungem. Se pot savdrsi nedreptati prin absolutiuni ilegale, ca si prin condamndri arbitrarii. Puterea de a absolvi pe un om care a uzurpat bunul altuia, nu e mai putin periculoasg, decdt puterea de a condamnd un om sd piateased ceiace nu datoreste. Este putind deosebire intre puterea de a face arestäri arbitrare, si puterea de a absolvi pe aceia care le-au fdcut. In fine, puterea de a absolvi asasini diferd putin de puterea de a lovi de moarte pe nevinovati. Trebue dar sa se ia aceleasi mäsuri contra absolvirilor ilegale, care se iau in contra condamndrilor arbitrare" 2). Rareori nepedepsirea unui culpabil adaoga Ch. Comte nu este un mijloc de asuprire a nevinovatilor" 2). Fatd cu aberatiunile beccarianismului aft& intelepciune nu ,) Baronul Alderson ziceA: Acuzatul este din cele cloud parti in luptd acela care e cel mailslab si totdeauna 'in partea celui mai slab se duc simpatiile masei poporului englez; ngdAjduesc cA acest simtimant care Il onoreazA nu se va stinge niciodatA. (Nu ar fi decAt un glas pentru a

striga cd este asuprire dacd s'ar sill acuzatul, dupd o achitare, sd cornparA din nou in justitie ca sA fie judecat)". Mittermaer: Op. cit., p. 616. Asupra concluzinnei suntem de acord, dar motivele sunt detestabile. Se spune cA acuzatul e cel mai slab; eroare! Nu cel mai slab este acel care a sdrobit capul, a calomniat, a comis un viol! Nu trebue sA. se compare acuzatul cu societatea care o judecA, ci cu nenorocita lui victimA. E deplorabil cal un om bine intentionat sa facA astfel de confuziuni, ca sA nu zicem sofisme!

2) Ch. Comte: Introd. la opera sus citatA a lui R. Phillips, p. 174. 3) Ch.Comte: Op. cit. in notA p. 356. Acelasi autor spune cA acei care au stabilit juriul aveau preventiune pentru judecAtori si. cA s'a cAutat mai

putin a ocroti societatea de crirnele care o ameninta, deck a pune pe cetAteni la adApostul erorilor judecAtoresti. Se pare cii rdufitedtorii inspirau atunci mai putinA temere deck justitia". Ch. Comte: Op. cit., p. 229.

153

gasim in cuvintele lui Cassiodor, deja citate : Improborurn

venia saevitia est et acerba in probos crudelitas" ; §i in parafraza lor de divinul Shakespeare : Clementa ucide cand pardona asasinilor 1" Cine nu intelege ca, crutand viata unui asa-

sin, expunem cel putin un om, clan nu chiar mai multi, la loviturile asasinului ? Cand ucidem un nevinovat, lucrul este desigur regretabil, dar numai un singur om nevinovat e ucis, cand .insa un asasin scapa de pedeapsa, cine poate sa spuna

cate victime vor fi ucise pana cand el sa fie descoperit si prins ? 1526.

Deaceia nu putem admite ea, de teama Ca va

fi

pedepsit un nevinovat, sa crutam viata a 10 or 100 de asasini, si indirect sa ucidem zecimi i sute de oameni deasemenea nevinovati. Unul pentru unul e rational, zecimi i sute insa pentru unul, este contra interesului obstesc care cere sacrifi-

ciul individului pentru binele obstesc. Dupa cum s'a spus, daca voim o justitie penala infalibila, trebue sa suprimam justitia penala, i atunci nu un nevinovat ci mii nevinovati vor fi sacrificati.

Credem exemplul acesta decisiv pentru a caracteriza beccarianismul secolului al XIX-lea. *1527. Aceasta miscare generala spre indulcirea pedepselor

care, dupä cum am aratat, s'a manifestat la noi prin Domnii fanarioti Inca la fmele secolului al XVIII-Iea, a devenit foarte intensa in secolul al XIX-lea din cauza superficialitatii oamenilor nostri de Stat, care mai putin decat aceia din tarile civilizate ale occidentului puteau intelege ceiace este potrivit tarii noastre. Sedusi de fermecatoarele idei ale lui Beccaria, pe intrecute liberali i conservatori, au cautat sa indulceasca pedepsele, voind sa se arate mai inaintati decat dascalii lor din Occident. Erau atat de usor a se arata civilizat i ultracivilizat sub acest raportl Slabiciunea represiunei i miscarea spre indulcirea pedep-

selor incepe la magistrati Inca de pe timpul lui Gh. Bibescu in Muntenia si Mih. Sturza in Moldova. In 12 Iunie 1843, voda Bibescu, vazand ca un om care pusese foc a fost osandit numai la amenda, musira pe judecatori prin Buletinul oficial Nr. 50 '). 1) Decretul 2064: Vezi Gh. Bibescu, Domnia lui Bibescu.

154

In 14 Nov. 1844, Domnul constatând prin o comisie ca judecatorii din Craiova declarase nevinovati pe niste oameni in fapt vinovati de furt, dojeneste pe judecatori si ii supune la plata banilor furati1).

In 5 Mai 1843, Bibescu, destitue intreg Trib. Ialomita fiindcä nu s'au urmdrit cu sdrguintä niste hoti de vite 2); in 28 Ian. 1844, el dojeneste pe procurori ca n'au facut apel in contra unei senti4e care condamnd pe niste Wiwi ca simpli hoti3). In 10 Julie 1844, acelasi Domnitor aratd parerea sa de rdu ca Divanurile nu pedepsesc destul de aspru pe cei care pun foc4). Totusi acelasi Domnitor atAt de intelept relativ la datoriile

judecatoritor, nu este mai putin supus curentului general, cand spune cu satisfactiune in Mesagiul sdu din 1846, catre Obsteasca Adunare, cuvintele urmatoare:

Putem sd ne fälim ca tara noastrd infatiseaza astäzi o siguranta pe cat s'ar puted gdsi la cele mai mari si mai bine organizate Staturi, cu toate cd pedepsele au ajuns a fi la noi mai usoare decat in oricare alta parte, si osdnda mortii stiti Ca in fapt este cu totul desfiintata" 6). In Moldova slabiciunea represiunei incepe in acelasi timp.

Mihai Sturza voda e silit sa aminteasca de mai multe ori, cd judecatorii sunt datori sä (led pedeapsa prescrisd de lege, iar indurarea este treaba Dornnitorului 6). *1528. Rezultatul indu1gent:1i judecg.torilor rii-i arata Ion Ionescu, desigur nu un spirit reactionar, dupd rapuartele ppblicate in Monitorul Oficial despre penitentiarul Iasi, din Care rezultä ca delicteie $i crimele in boo sd scadd se imullesc". Dupd acele rapoarte in 1855, au fost 58.400 zile de arest, in 1856, 70.860; in 1857, 90.699, iar Irl 1858, au fast 95.5857). 1529. Desigur ca legiuitorii nostri din 1864, ignorau aceste 1) Ibidern: Bulet. ofic. Nr. 139, Decr. 492. 2) Bulet. Ofic. Nr. 41, decr. 101. 8) Bulet. Ofic. Nr. 10, decr. 366. 4) Bulet. Ofic. Nr. 82, Circulara 2718.

9 Gh. Bibescu: Domnia lui Bibescu, II, p. 188.

9 Hasnav Adunare de ofisuri. Iasi 1844; 25 lul. 1834; 12 Nov. 1837; 7 Apr. 1839; 29 Sept. 1841, p. 7, 162, etc.

7) Tribuna românä din 19 Nov. 1859, sub titlul Jiegimul penitentiar".

155

cifre cAci altfel nu ar fi putut sd edicteze un Coclice penal, cu mult mai bland decal vechile noastre legi penale, si decat Codicele penal francez si prusian care ii servise de model. Si trebue sA se tinA seamd cd in 1864, Cod. pen. fr., fusese revizuit prin legea din 1832 si alte legi posterioare asa in cat era departe de a mai avea asprimea sa primitiva din 1810. Vom addogd ca., nici chiar Codicele nostru din 1864, oricat de indulgent este, nu a multumit spiritul beccarian al legiuitorilor nostri, si el a trebuit sd fie: modificat de mai multe ori tot in sensul indulcirei pedepselor. Ce e drept cd existd un Stat care ne intrece in blandetea pedepselor; in Panama (Columbia), omorul simplu se pedep-

seste cu 4-6 ani, iar omorul premeditat cu 6 10 ani recluziune 9. Acei care cred cd civilizatiunea constd in micsorarea

treptata si in supresiunea totald a pedepselor, trebue sd recunoascd cu umilinta cd Statul Panama ne-a intrecut in ce priveste Codicele penal! 1530. Din cele pand aici expuse rezultd cd omenirea a trecut prin doud faze extreme; dupd ce in timp de mfi de ani pedepsele au fost de o asprime bar-bard, azi ele au ajuns sa fie derizorie prin indulgenta lor, asa in cat societatea nn mai este indestul garantata in contra Mu fAcatorilor. D. Prins spunea in 1886, si ceeace spunea dansul atunci este adevar si astazi: .,Legiuitorul a devenit mai indulgent, el a imblanzit pedepsele, judecd:orul la randul sAu corectionalizeaza acuzdrile si aplica pedepse de scurtd durata" 2). ,,Dar nu estelnurnai corectionalizarea adaoga d. Pe de Arras in 1907 , exista incA si contraventionafizarea" 3). CA indulgeata legiuitorilor si a magistraturei a mers astAzi

prea departe o recunooste astAzi, nu nurnai scoala pozitivista penale, care este o reactiune contra scoalei lui Beccaria, dar si persoane straine si chiar adversari ai acestei scoale. Deja in 1849, cu rnult inainte de nasterea scoalei pozitiviste penale, un distins barba t de Stat francez, Contele de Salvandy, fost Ministru al lui Ludovic Philip, zicea intr'o scri1) Tard.9: Philosophie pénale, p. 466. ;) A. Prins: Criminalité et repression Bruxelles, 1866, p. 146. 8) grupul national al Uniunei Intern. de dr. pen. Sedino din Toulouse din 21 Mai 1907. Bul. de l'U. I. Dr. pen. 1908, XV, Livr. I, p. 95.

156

soare din 25 Aug. 1849, aceste intelepte cuvinte, care sunt semnalul unei desteptdri $i unei serioase reactiuni : Toti penalistii $tiu cd legislatiunea este la capatul unei cdi, cd represiunea nu-si lndeplineste nsisiunea sa, cä desfrAnarea, crima, se revarsd cu toate zagazurile pe care le opun moravurile noastre binevoitoare, legile noastre dezarmate. La rele care cresc $ivoi, trebue remedii noi i puternice. Dacd preocupdrile infinite ale timpului sunt in multe privinte o piedicd, mArimea i urgenta situatiunei sunt resorturP). Doudzeci de ani mai tdrziu, Gergeres spuned in congresul din Bordeaux, cuvintele nu mai putin intelepte : Oamenii de abstractiune, miscati, desigur de intentiuni excelente, nu tre-

bue sd pearda din vedere cã dacd infractorii au drept la mild, ownenii cinstiti la rdndul lor au drept la ocrotire"2). Aceste prevestiri n'au irnpedecat pe legiuitori i judecdtori sä persevereze pe reaua cale pe care au apucat. Deaceea d. L. Proal, un adversar al $coalei pozitiviste penale, de acord in aceastd privintd cu scoala pe care o combate, spune : kstAzi o adaugare de asprime se impune fata cu recidivitii. . . . Astazi cre$terea criminalitAtli $i recidiva, impun legiuitorului datoria de a edictà pedepse mai aspre in privinta infractorilor de ocaziune" 3).

Tar cu ocaziunea jubileului de 25 de ani al Societatii generale a inchisorilor din Franta, d. Riviere, secretarul general al societdtii i d. Ribot, fost Prim ministru, constatau necontenita Indulcire a pedepselor $i relele ei rezultate , acest din urrnd in

mijlocul aprobarii societdtii a criticat indulgenta automatied a magistratilor, cari au ajuns la scepticism in privinta pedepsii si spunea cd o reactiune a inceput i cd viitorul rezervd o Indsprire a pedepselor (sévérité renforcee), inaintea cdreia noi Inca $ovAim (reculons encore), dat la care va trebui sd ne hotdrAm" 4). ') Dupd Girardin: Omit de punir, p. 252. 2) Dr. Herpin: Etudes sur les r6formes et les systèmes péntiteni tiaires, Paris 1868, P. 10. 8) L. Proal: Le crime et le peine, p. 488 si 515. 4) Rev. pénit., 1903, p. 521, Nr. 485. In momentul corectérii acestor linii ne-a venit din Paris o scrisoare, prin care ni se ComunicA faptul cA in Soc. gen. a inchisorilor d. Loubat, procuror general din Lyon a propus reintoarcere la dispozitiunile penale ale Ordonantei din 1670, sastinand bAtaih

i chiar tortura.

157

Multe persoane au criticat släbiciunea actuald a represiunei. 1531. Acesta e trecutul i prezentul pedepsii; ce vafi in viitor? Sau mai bine zis ce este rational sa. fie ? Care e mäsura pedepsii ? 1)

Chiar Oratiu cered sä se ded o bund mdsurd pedepsii in aceste versuri : Adsit.

Regula, peccatis quae poenas irroget aequas Ne scutica dignum, horribili sectere flagello Prima est 2).

Bentham creded ca se pOt da regule, cum le numed el, de aritmeticd moralci. Ca regula el spuned : Faites que le mal de la peine surpasse l'avantage du &lit" 3). Regula e desigur foarte inteleapta, dar totusi vaga, cãci este o cestiune grea de rezolvat i pentru legiuitor ca i pentru judecator, cand rdul pedepsii intrece emolumentul infractiunei ? Dealtmintrelea aceastd idee se regaseste si la Beccaria, in capitolul Dolcezza delle pene (XV).

Credem insä cd e bine a tratd mai deaproape aceastd problerna, atat de interesanta pentru legiuitori. Negresit, nu e vorba de o masurd i o preciziune matematicd a pedepsii, care, dupa cum zice Kant, nu 0 poate da

decdt talionul, ci de normele generale pe care trebue sâ le aibd in vedere legiuitorul, cdnd edicteazd pedepse pentru un popor, pentru ca ele sa fie rationale, adicd potrivite acelui popor'). Dupa noi, regulele generale de mäsurd ale pedepselor sunt cloud : 1) Moderatiunea ; 2) Potrivirea pedepsii cu poporul. 1) Vezi in aceastá privintA F. Helie in notele sale asupra operii: Des ddlits et des peines a lui Beccaria, Paris, 1870, P. 148; Confr. prefata, p. LXXXVIII. '2) Lib. I, Satira 3-a: Sa avem ca reguld a se da pedepse proportionale ; acela care meritA o loviturA de curea nu trebue sdrobit cu un biciu nemilostiv". 3) Bentham: Théorie des peines, Ch. V. AceeaS idee se gaseste si in Feuerbach: Lehrbuch des peinlichen Rechts, 14-a ed. de Mittermaier, Giessen, 1847, § 13, p. 38.

4) Nu existA deck legea talionului, bine inteleasa, care poate determinA cantitatea si calitatea pedepsii ; toate celelalte baze sunt vacilante, si nu pot, din cauza unor consideratiuni strAine, care se amestecA aci, sA se acorde cu sentinta purA si strictA a justitiei"; Kant: Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtsiehre. Konigsberg, 1797, p. 197 si trad. fr. I. Tissot: Principes mdtaphysique du droit, 2,s4 dd. Paris, 1853, p. 207; Confr. Metaphysik der Setten, § 44.

158

1532. Sa ne explicam. 1) 0 prima regula este ca legiuitorul trebue sä evite extremele, care sunt deopotrivä periculoase : nu trebue nici severitate, nici indulgentd excesivd. 1533. La prima gandire se pare cd o severitate excesivd

nu ar puted produce decdt bune rezultate, fiindca dacd o pedeapsa relativ mica are o certa forta intimidantd, cu a fortiori, o pedeapsd mare va sperid pe infractor si-1 va intoarce dela co-

miterea de infractiuni. Dar lasand la o parte alte argumente invocate de Beccaria, sunt trei motive care ne fac sd fim in contra unei severitati draconiane a pedepselor. 1534. a) Dacd pedepsele sunt excesiv de severe, nu va existd

proportiunea cuvenitd intre infractiuni, fiindca pedepsele excesive insemneaza pedepse foarte mari pentru infractiunile mici, si atunci pentru infractiunile mari, legiuitorul este silit sd ded

aproape aceleasi pedepse, cum faced Dracon'). Din aceasta cauza rezultd insa marele inconvenient semnalat de multi penalisti cd, infractorul pentru a scapa. de pedeapsa cea mare a infractiunei mici, comite uneori infractiunea mai mare omorand pe marturii or victimele infractiunii sale2)

Aceasta nu este o sirnpla ipoteza. Inca in secolul al XVI-lea Th. Mor, spuned ca este absurd a pedepsi cu aceeasi

pedeapsd pe hot si pe ucigas. La raison de cette absurdité saute aux yeux. Lin scélérat voit qu'il ne court pas moins de risque en cotnmettant simplement un vol, que s'il joignait le meurtre: cette seule pensé le pousse a egorger celui que, sans cela, il n'aurait fait que dépouiller"8). Bodin exprima aceeas idee zicAnd: ,,Et la peine de celui

qui tue et qui desrobe est pareille, en quoy faisant, il y a plus de sureté a faire un meurtre et plus d'espérance de le celer"4). 1) Vezi combaterea acestei idei de Oratia, in Lib. I, Sat. 3-a, mai sus citatA, care observA GI la regula paria esse pecata, totul se opune, simtul comun, morale si chiar utilitatea, izvorul justitiei si al echitAtii: Allis puria esse placait peccata, laborant Quum ventum ad verum est; sensus moresque repugnant. Atque ipsa utilitas justi prope mater et aequi".

2) Beccaria; Op. cit. ed. Brescia, p. 86-89 si Montesquieu: Esprit de lois, Livre VI, Ch.. XVI. 2) Th. Moms.- UtOpie, trad. par Guedecille, Amsterdam, 1730, p.25; Confr. 43.

4) Bodin: La République, VI, 6, p. 1042.

159

Deasernenea Servan spune: Les supplices infliges aux moindres crimes, favorisent l'impunité des plus grands" 1).

Si experienta acestui trist adevar s'a facut adeseori. Filangieri ne spune ca in Franta se plange lumea (in 1784), de marele numar de asasinate, insa aceasta provine din cauzd cd pedepsindu-se furtul cu moartea, hotii cauld sa se scape de marturul care-i surprinde 2). Si acelas lucru ni-1 spune Blakstone : In Franta, unde furtul la drumul mare e pedepsit cu aceea§ stra§nicie ca furtul Insotit de omor, se hitampla foarte rar ca furtul sd nu fie insotit de omor. In China unde asasinii

sunt taiati in bucati, nu insä §i hotii, se savarsesc Mine asasinate pe drumul mare, insa se fura mult8). 1535. b) Al doilea motiv, si mai puternic este ca o pedeapsd prea mare atrage dupd sine nepedepsirea culpabililor. Aceasta observatiune a fost facutd mai intai de Montesquieu : Atrocitatea legilor zice dansul impedecd exedutarea lor. Cand pedeapsa este fard masura, adeseori cineva e silit sa-i prefere irnpunitatea" 4).

Acela§ lucru 1-a spus, dupa cum am vazut Beccaria8), §i-1 spune dupd dansul Pastoret : Impunitatea este urmarea obi§nuita a grozaviei pedepselor 8). Si acest adevar poate fi dovedit cu exemple convingatoare. Vorbind de legile engleze§ti Blackstone scrie : Insa orice laude s'ar aduce lntelepciunei legilor noastre,

ar fi greu sa nu osandirn aceasta multime de statute care, pentru crime de o natura cu totul diferita, au stabilit toate fard deosebire aceasi pedeapsa : moartea. Mai mult de 160 actiuni,

care oamenii le pot savarsi zilnic sunt pedepsite cu moarte prin actul parlamentului §i numite Felonie. De act rezatd cd cea mai mare parte din ele rdmdn nepedepsite, Ca aceia contra cdrora au fost comise, de mila pentru vinovati, nu-i urmaresc i judecatorii in§isi mi§cati de acela§i simtimant, uita 1) Servan: Op. cit., p. 131. 2) Filangieri: Scienza, ed. cit., T. IV, p. 33, Lib. IV, part. III, cap.

30 si trad. fr., T. II, p. 14, Cart. 15, partea II, cap. 6. 3) Blackstone: Comtnentaire, V, 336. 4) Montesquieu: Esprit des lois, VI, Ch. 14 fine. 8) Vezi mai sus citarea din Beccaria. 9 Pastoret: Lois pages, T. J, p. 23 ; Conti. T. II, p. 66 si 100, Part. IV, Ch. 13.

160

juramantul lor §i-i declard nevinovati sau fac tot ce pot ca sd mic§oreze crimele lor, cd-$i dau rnai putina osteneald sd-i dovedeasca culpabili sau cánd ii osandesc se roagd pentru ei de clementa regeascd. Nepedepsirea face atunci mai curagiosi pe vinovati .i se indrumeazd in alte intreprinderi crirninale si ace%i nenorociti pe care nepedepsirea li incurajeaza, fac din

nou fapte rele cu nädejdea cd vor aved parte de acee4. indulgentd" 1).

Tot despre Anglia se mai citeazd §i alte cazuri afard de cele de care vorbe%e Blackstone. In aceastd tard, dupa cum am spus pedeapsa cu moarte era admisd la inceputul secolului al XIX-lea in 150 cazuri, dintre care unele infractiuni de mica importanta ca furtul de in in manufacture, furtul de 5 shellingi (6.25 lei) intr'un atelier, de 40 shellingi (50 lei) intr'o locuintä privata. Care a fost rezultatul acestei severitati ? A fost ca s'a cerut desfiintarea pedepsii cii moartea chiar de aceea care s'ar fi parut ca trebue sd o sustind. In 1808 §i 1810, Samuel Romilly a propus in parlament o lege ca sa se desfiinteze pedeapsa cu moarte pentru furturile de in, dupd cererea expresd

a capilor de manufacture liniere din Irlanda, care nu mai aveau nicio sigurantd din cauza obiceiului ce aveau juriile de a nu condamnd la o pedeapsa atdt de mare pentru o infractiune atdt de mica.

$i acela§i lucru s'a intamplat in 1828 pentru crima de fals; achitdrile erau atat de numeroase pentru falsificarea biletelor de bancd care se pedepseau cu moartea, ineed mai bine

de 1000 de bancheri au semnat o petiliune la parlament, cercind ea erima de fals sd nu mai fie pedepsitd cu moartea. In urma acestei legi, in adevar ca crimele de fals s'au imputinat in Anglia2). Filangieri ne spune deasemeni cd dupa lege bancrutarii fraudulo§i se pedepsesc cu moartea, dar care bancrutar se intreaba dansul a fost vreodatd ucis ? Excesul de pedeapsa a produs impunitatea, i ithpunitatea a imultit bancrutarii frauduloi. Pentru furtul domestic pedepsit cu moartea adaoga. 1) Blackstone: Commentaire V, 337-338. 2) Vezi Publications de l'association pour l'aboliton de la peine de mort, No. 4, Liege, 1865, p. 12. Lucfu identic s'a intAmplat la noi dupa corectionalizarea delapidarilor si falsurilor.

161

Filangieri, Inii stapanii cauta sä evite aceasta condamnatiune, ascunzand furtuP) In fine un alt exemplu ni..1 da legea penala militard fran-cezd anterioara Cod. pen. militar .din 1857. Dupa aceasta lege. sentinela sau vedeta adormita se pedepsea cu moartea; rezultd_ insd din archivele Mi n. de resbel al Frantei cd nu existd nici. un caz de urmarire pentru aceasta infractiune In timpul numeroaselor campanii ce au precedat Restauratia2). E natural ca din severitatea excesivd sa nascd nepedepsirea. Se §tie cd orice judecator penal este un apretiator suveran al probelor culpabilitatii; ei bine, cand judecatorul penal §tie ca pedeapsa e excesiva, adica intrece cu mult gravitatea infractiunei, el de multeori uzeaza de puterea lui discretionara de

apreciare spre a declara ca nu exista culpabilitate. and infractiunea este, de exemplu egala cu 3 i pedeapsa este 6 sau 7, judecatorul se revolta contra legii, i urnanitatea II indeamnd ca mai bine sd lase nepedepsite cele 3 meritate, decat sd dea 3 sau

4 care i se par excesive. 1536. c) In fine, un al treilea motiv contra pedepselor excesiv de severe, este cd pedeapsa este o suferinta, §i. societatea trebue sd evite membrilor sãi suferintele care exced trebuinta indreptarii. Precurn ar fi criminal chirurgul care, In caz

de cangrena, ar Wã din membrul cangrenat mai mult decat este de trebuinta pentru prezervarea restului corpului, tot astfel societatea ar fi culpabild daca ar da unui membru al sau o 1) In acelasi sens Voltaire la finele operii lui Beccaria: Traité des delfts et des peines. Paris, 1773, § XVIII, p. 70-72. 2) Popescu i Friedman: Cod. pen. militar, p. 135; Confr. in acelasi sens despre dezertare Saverio Mallet: Pedeapsa dezertArii e moarteaAstfel a fost in legile grecesti, astfel in cele romane, astfel in ordonantele noastre. Suntem noi in stare de rAsboi? Dezerteazti ai nostri pe,ntru a trece la vrAjmasi? Fug pentru a trAdA pe Suveran sau tam? ,Catusi de putin. Foamea, sArAcia, Wane unui sergent, sau o altd oarecare cauza: de a ceastil naturA impinge pe soldatul mercenar la fugá, care poate la inceput, din seductiune, fraudä sau violentä a fost constrAns a se vinde pentru un oarecare numAr de ani. Ii veti condamnd voi la moarte? Eu n'am vAzut condamnat pe niminea pentru o simplA dezertare. Dar dacA nu se condamnd de judecatA, de ce sA se lase legea crudA in picioare, i astfel sA parA aspru principele si milos judecAtorul, cAnd ar trebui sA fie tocmai contrariul"? S. Mattei: Che la dolcezza delle pene sià giovevole al fisco piü che l'asprezza". Milano, 1787, p. 34-33. 50195

11

162

pedeapsa mai mare decât este de trebuintd pentru indreptarea sa i exemplul altora. Asupra acestui punct sunt de aceasi parere Beccaria si

Bentham. Primul a spus cd : Pedeapsa trebue sd fie cea mai mica posibild in circumstantele date" 1), iar Bentham cd : Ar fi ocruzime de a expune chiar pe cei vinovati la suferintse

inutile, ceeace ar rezultA in cazul cand pedepsele ar fi prea severe" 9. Pastoret deasemeni da ca o axiomd (a 13-a ) cd Pedeapsa

este nedreapta dacd este prea severe 3). Acestea find inconvenientele asprimei nemdsurate a pedepselor, este natural ca sä evitdm acest exces, care nu poate da bune rezultate. 1537. SA nu credem insd cä excesiva indulgentd a pedepselor e mai putin periculoasa ; ea s'a studiat mai putin de marii cugetkori din trecut, fiindcd pe deoparte ea nu exista., iar pe de altd fiindca parea prea evidentd, i, dupa cum spune Lombroso,

nu scrie cineva volume spre a dovedl cd soarele existä. Am vdzut totusi cd P. Ayrault spune intr'un veac care nu pdcatuid prin blândetea pedepselor cd C'est aucune fois crime d'être trop doux", si cd Imparatul Napoleon I-iu in sedinta din 23 Prairial, an XII, a Consiliului de Stat ziceA cd, dezordinile nefiind reprirnate le o justitie penald destul de fermd, aceasta ar aduce tirania, cdci guvernul avand datoria sa mentind ordinea publica i siguranta comund, ar fi silit sd ia mdsuri extraordinare spre a impedecã abuzurile liberatii de catre scelerati. Baiardi, anotatorul lui Jul. Clar, aratd admiratiunea lui pentru Germani, unde rar se aude de furturi sau tãlhàrij, fiindcd acolo se pedepsesc zice dansul cu asprime aceste fapte 4).

*1538. Bentham, care a trait intr'un timp când excesele beccarianismului incepuse sd se resimtd, a exprimat mai bine decat oricare altul inconvenientele excesivei indulcirei a pedepselor. Am vdzut cd el combate pedepsele excesiv de severe, insd marele fllozof nu cade in excesul discipulilor lui Beccaria, precunizand pedepsele excesiv de blAnde, ci dupd ce zice : Ar 1) Becearia: Op. c't., § 42, p.147. 2) Bentham: Op. cit. T. III, p. 177. ") Pastoret: Lois pénales. T. I, p. 23.

4) Baiardi in Jul Clams: Opera omnia. P. Chouet: 1636, p. 47, col. 2. Lib. V. § 60, Furtum.

163

fi crud de a expune chiarpe culpabili la suferinte inutile, ceiace ar rezultd dacd pedepsele ar fi prea severe", el adaogd imediat :

Dar nu ar fi inca. §i mai crud de a ldsd sd sufere pe cei nevinovati? Si totu§i astfel ar fi rezultatul pedepselor, dacd ele ar fi prea bldnde §i nu ar fi eficace" '). Si, in altä parte el arata cd o pedeapsd insuficientä este un mai mare rdu deca o pedeaps d. prea severd : Trebue ca motivul care se reprimd sä fie mai puternic

cleat acela care ispitete. Pedeapsa trebue sd fie astfel ca temerea ei sd covdr§eascd ispita infractiunei. 0 pedeapsd ne-

lndestulatoare este un rdu mai mare dealt un exces de rigoare, ca.ci o pedeapsd neindestulatoare este un ran fdrd folos (un mal en pure perte). Nu rezultd din ea nici un bine pentru public, care este läsat expus la astfel de infractiunei, nici pentru infractor, care nu va deveni mai bun. Ce ar spune cineva de un hirurg care, pentru a crutd bolnavului un grad de durere, ar lasa vindecarea nedesdvdr§itä? Ar fi oare o umanitate bine inteleasa de a addoga la boald chinul unei operatiuni inutile"?2).

In acela§i sens, §i poate inspirat de Bentham ilustrul Romagnosi a zis: O pedeapsd ineficace e o pedeapsd nedreapta, crudd, feroce, tiranicd, aducdnd rau unei persoane, §i bine nimänui" 3).

*1539. D. Saleilles merge chiar mai departe, probabil fiindca dânsul trde§e in alte timpuri decdt Bentham §i Romannosi, i fiindal a vdzut roadele nenorocite ale excesului indulgentii represive : Sa. ne ferim de orice sentimentalitate zice dânsul pedeapsa trebue sä fie severd, §i la caz de trebuintd

prea severd

Dacd pedeapsa ear fi severd, ea ar

incetd de a .fi intimidatoare" 4).

D. Saleilles merge prea departe, când cere ca pedeapsa sd fie severd i la caz de trebuinta chiar prea severd. Stiinta cere ca ea sa fie potrivitd, caci altmintrelea fie severitatea, fie indulgenta excesivd, pot aduce rele rezultate pentru societate. 1) Bentham: Op. cit. II, p. 177. 2) Bentham: Traité de leg. T. II, p. 144 qi Theories des peines, I p. 25-26. 2)

U na pena inefficace e una pena ingiusta, crudele, feroce, tiranica

recando un male privata, senza producere un bene publico". 4) Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 240.

164

1540. Astazi insd nu mai este rkecesitate de rationament si de autoritati, ca pe ttmpul lui Bentham spre a proba efectele nenoro cite ale excesivei imblanziri a pedepselor. Secolul trecut si cel actual au fAcut experienta acestui exces, iar statistica ne-a dat rezultatele i ne-a probat cat de intemeiate erau pre-

vederile lui Cambaceres despre efectele acestei indulgente nemäsurate.

Una din cauzele principale ale cresterii criminalitätii in Italia zice Lombroso este blandetea pedepselor" '). D. L. Proal, care combate pe Lombroso in multe privinte, recunoaste totusi ed: Astazi, cresterea criminalitatii i recidiva impun legiuitorului datoria de a edictd pedepse mai severe in privinta infractorilor" 2).

Inainte de dansii, acelas lucru Ii spusese Printul de Bismarck vorbind de Germania si de Codicele sau penal. In 3 Dec. 1875, dansul zicea : Ca, in redactiunea sa actuald, Codicele penal, a dat rele rezultate si a primit desaprobare in tard, insusi oratorul (Lasker) o recunoaste partial". In consecinta, Cancelarul Imperiului, combated pe aceia care contestau blandetea Cod. pen. german 3). In -sedinta din 8 Martie 1879, Printul de Bismarck spuned cd: Gradul de ocrotire, la care oamenii cinstiti pot sä pretinda, nu e destul de asigurat in starea actuald a legislatiunei noastre ; adicä legislatiunea noastrd in dispozitiunile sale penale este in mare parte prea du1ce"4). Inca. in Martie 1870, el calificase

tendinta bolndvicioasd, fapta de a avea mai multd grija, $i de a ocroti mai mult pe criminal contra nedreptatii, decat pe victime In contra criminalului"). Acelasi lucru 1-am dovedit i noi, intemeindu-ne pe cifre

statistice, relativ la tam noastrd care, in aceasta privinta este exemplul cel mai tipic al exceselor indulgentii pedepselor. Adevärul e acelasi pretutindenea. Prin urmare, un prim efect foarte rdu al indulgentei exagerate e cresterea criminalitatii 6). 1) C. Lombroso ; Incremento del delitto p. 28.

.2) L. Proal: Le crime et la peine, p. 515. 8) Princip. Bismarck: Discours, vol. V, p. 341-346. 4) Ibidem: VIII, p. 138. 5) Ibidem: II, p. 267. 6) Elis Abesci: Etat actuel de l'Empire Ottoman. Paris, 1792; spune

165

*1541. La acest prim inconvenient al blandetii exagerate a pedepselor, Heineciu in notele sale asupra lui Grotiu adaogd un al doilea, acela cd indulcirea pedepselor inteun Stat, are de rezultat sd cheme intr'insul pe räufacatorii din

State le vecine in care pedepsele ar fi mai aspre In zadar Carmignani criticd acest motiv, spunand de Heineciu cd este un bun civilist, dar un slab politic (meschino)'), ceiace spune Heineciu se poate prea bine intampla in State le care, ca Romania, au imprudenta de a slab! peste mdsurd represiunea. 1542. Partizanii indulcirii pedepselor au invocat adeseori cuvintele lui Montesquieu : Sa se examineze cauza tuturor neoranduelilor (reldchements), si se va veded cd ea provine din nepedepsirea infractiunilor, iar nu din moderatiunea pedepselor"2).

Aceste cuvinte erau la locul lor in secolul al XVIII-lea, precum si in secolele precedente 3), and oamenii luptau contra

severitatei excesive a pedepselor. Dar astazi ni se pare o repetire papagaliceascd sa citim in un autor, dealmintrelea de valoare aceste cuvinte : Dupä cum s'a constatat foarte bine, nu rigoarea excesivä a pedepsii, ci buna organizare a justitiei penale ; i a politicei represive, imputineazd infractiunile" 4). Dar, de un secol si jumatate justitia si politia se imbu-

natatesc si nu vedem cä criminalitatea sd se fi imputinat. Oare dacà am avea o justitie ideala, care ar aved sä aplice o lege ce pedepseste omorul cu 5 lei amendä, am puted sperd cd omorurile se vor imputina ? Mai ales in dreptul penal trebue a evità frazele frumoase dar fdra. inte1epciune15). Rezumand cele spuse pand aici, revenim la prima reguld pe care am formulat-o, ca : legiuitorul trebue sä edicteze pecA e de mirat di abiA se aude de omor sau de furt la Constantinopole un oras atAt de mare, plin de persoane, de natiuni si religiuni diferite El atribue cu drept cuvAnt aceasta politiei severe si executiunei repede si sigure a culpabililor (Trad. din englez. Fontanetli: T. II, p. 74. 1) Carmignani: Teoria III, p. 126. 2) Montesquieu: Esprit des lois. 2) Bodin.: La République, No. 6, P. 1040 si 1043. 4) Thiry: Cours. No. 279. In acelasi sens Carrara zice cA : puterea obiectivA a pedepsi stA mai mult in raport cu certitudinea sa, decAt cu severitatea, cAci aceasta fArA aceia e iluzorie. Cararra: Programma p.9. § 642.

5) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. III, p.74-75 si Part. IV, p. 62.

166

depse potrivite, evitand cu grija excesul de indulgenta si de severitate in materie de represiune. Dar aceastd regtiVi nu e suficientd, i pentru a restrange

latitudinea unui intelept legiuitor, trebuie sa mai addogam a doua reguld. 1543. 2. Legiuitorul trebuie sä tina seamd de starea de civilizatiune si de InoraVurile poporului in ceiace priveste masura pedepselor, i codicele penale trebuie sd fie dupa cum a spus Nicolini, termometrul civilizatiunei unui popor. In aceastä. privinta cuvintele cu care Beccaria inchee capitolul sdu : Dol-

cezza delle pene, sunt foarte intelepte : Mdriinea pedepselor trebuie sd fie in raport cu poporul pentru care ele se edicteazd. Ca principiu aceasta reguld pusd Inca din sec. al XV-lea de Machivel '), e admisd de toata lumea. Pastoret spune i el cà pedepsele trebuie sd difere dupa gradul de civilizatiune al poporului 2), iar Herb. Spencer a probat pand la evidenta acest principiu 3).

Din nenorocire insd legiuitorii foarte rar au facut aplicarea acestei regule. 1544. Daca pedepsele au fost foarte aspre in vechile timpuri de barbarie, aceasta a fost foarte intelept din cauza salbaticimii oamenilor din acele vremuri 4). Trebue trasnetuldupa

cum zice cu drept cuvant Beccaria pentru a tranti pe un leu feroce pe care o loviturd de pusca nu face cleat sal. intarite".

Rauter aratã deasemenea ca pedepsele aspre din trecut se explica intru calva prin fapta cd cele mai putin aspre nu si-ar fi produs efectul in acele timpuri de barbarie. Trebue de alta parte sd recunoastem spune dansul cä pedepsele 1) Herb Spencer: Essais de morale de science et d'esthétique, 2-enle dd. Paris, 1885, p. 321-323, cap. VIII, intitulat: Morale de la prison. 5 Machiavel: Discurs asupra primei decade a lui Tit Liviu, Lib.I

cap. XVIII. Legile care pedepsesc pe cetAteni trebue sd se schimbe cu alterarea succesivä a moravurilor". 3) Pastoret: Lois pdnales. T. II, part. III, p. 74-75 si part. IV, p. 62. 4) In aceastA privinta Tacit este in eroare and laudA in mod exagerat timpurile primitive. Annales 111,26. Vetustissimi mortalium, nulla adhuc mala libidine, sine probro, sceleresque sine poena aut coercitionibus agebant. Neque praemiis opus erat, quam honesta suopte ingenio

paterentur et ubi nihil contra morem cuperet, nihil per metum vetabantur".

167

blande erau potrivite pentru a pune intr'u 1 veac de violenta un frau la o populatiune rasboinica si grosolana, si e indoios dacd pedeapsa cu moarte redusti la simpla luare a vietii ar fi facut impresiune asupra oamenilor de felul stramosilor nostri" 1).

Aceeasi explicare o da Dr. Joh. Ieremias pentru strajnicia pedepsii furtului in Codicele Hammurabi. El observa cd dacd acest codice pedepseste foarte aspru furtul, in regula generald cu moartea (§ 6, 7, 8, 9, 10, 22, 34), si chiar uneori cu moartea cu torturi (§ 21 si. 25), cauza este ca Regele Hammurabi träind in mijlocul unor banditi, a trebuit sd pedepseasca cu asprime furtul 2). $i noi, vom addoga, numai gratie acestei mari severitäti societatea a putut sa progreseze, cad dacd nu ar fi fost imboldul proprietatii, civilizatiunea nu ar fi mers atat de repede inainte. Prin urmare, severitatea pedepselor din timpurile primitive este foarte potrivita acelor timpuri, ea este dealmintrelea aprobatd chiar de Beccaria, 1545. Insä aceastä severitate nu se mai potrivea civilizatiunei secolului al XVIII-lea, §i. 'in aceastä privinta Beccaria si primii sai discipuli au avut dreptate cand au pornit lupta lor contra severitatii pedepselor. Era absolut nepotrivit ca in

acel secol de lumina, Franta si Englitera, doud State care mergeau in fruntea civilizatiunei, sä pedepseasca cu aspra pe-

deapsd a mortii, prima 115 infractiuni, iar cea de a doua aproape cloud sute 1

Dealtmintrelea trebuie sä observam cd Beccaria si primii

sai discipuli au fost foarte moderati si n'au cdzut in gresala excesului de indulgentd; am vazut ca Dufriche de Valazé admite pedepsirea furtului domestic cu 10 ani de munca silnicd, si daca e operat cu efractiune cu 20 ani muncd silnica, iar Dumont e de parere ca furturile domestice, la drumul mare, in locuri sacre, etc., sä fie pedepsite cu munca silnica pe viata. Prin urmare atat Beccaria cat si. primii sai discipuli au 1) Bauter: Op. cit., T. I, p. 93 ; Confr. Spencer: Op. et loc. cit. si B. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 301. ')

p. 24.

Dr. Joh. Ieremias, Moses und Hammurabi, Leipzig,

1903,

168

lost rationali, i merita toatd lauda pentru binele ce-au fäcut urnanildt.ii 1).

1546. A lost rezervat adeptilor din illtimele timpuri ale scoalei beccariane ca sa discrediteze aceastä scoald i sd compromitd interesele societAtii, ducand la exces o miscare foarte inteleapta la inceput: In timpul cand pedepsele erau barhare zice d. L. Proal Montesquieu, Voltaire si Beccaria, aveau dreptate sä ceara indulcirea pedepselor. Astäzi o addogare se impune fata de recidivistii".

Si mai departe acelasi autor adaoga: In timpul cand pedeapsa cu moarte era edictata in Franta in 115 cazuri . . . . . a fost intelept, a fost util sd se indulceasca penalitatea care era atroce, si adesea chiar ineficace din cauza acestei severitati" 2).

Discipulii insä cu vederi scurte continua, desigur in virtutea inertiei, sd mearga in aceeasi directiune, crezand prohabil ca, ceiace a fost mai inainte este potrivit i astazi, i cd pe calea indicata de Beccaria au mai rdmas Inca lauri neculesi §i pentru coroanele lor *1547. Astazi insä, dupd mai bine de un secol de micsorare continua a pedepsii, legiuitorii nu numai cd au tinut indestul seamd de civilizatiunea si moravurile popoarelor, dar chiar au mers mai departe decat trebuia, 8 i vor fi siliti sa se intoarca putin inapoi. Blandetea In pedepse nu trebue exagerata. cum nu trebue exagerata nici asprimea ; ba chiar blandetea prea mare e mai periculoasa pentru progresul unui popor. Carrara falsified istoria adevaratd, cand sustine, citand cuvintele din o pledare a lui Ciceron (Pro Cecina), ca. In ye1) Poate câ sunt insà criticabili pentru 1inguirile pe care le revarsä in operele lor asupra capetelor coronate care se potrivesc unui Frideric al II-lea, dar sunt foarte nepotrivite la cea mai mare parte din suveranii carora se adresau. Vezi Beccaria: Op. cit., p. 68; Servan: Discours sur la justice criminelle, p. 141; Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris, 1784, P. 9. Poate insa cii gratie acestor linguiri, operile penalistilor umanitari au avut un succes atat de repede in legislatiunea diverselor teri Beccaria dealtmintrelea inclina spre socialism; vorbind de furt el zice: nu e de ordinar o infractiune, din partea acelei nenorocite parti de oameni, careia dreptul de proprietate (teribil $i poate nenecesar drept) nu le-a lasat deck o goala existenta". Op. et ed. cit., p. 106.

2) L. Proal: Op. cit., p. 488 si 515.

769

chiul drept roman pedepsele erau blande, si Ca aceasta blandete a condus societatea romana nu la ruina, ci la inaltimea dela care a coborit-o imperiul cu miile lui de calai 9. De ce uita ilustrul penalist italian, cele ce scrie Aul. Geliu in Noptile atice, despre severitatea vechilor legi romane ? $'i cuvintele lui Aul. Geliu, un bun cunoseator al anticitatilor romane, meritd mai multa incredere decat pledarea de ocaziune a unui avocat, fie el chiar Ciceron. Dealtmintrelea

cine nu cunoaste severitatea Legilor celor XII Table, care acordau dreptul vitae necisque chiar la simplii particulari ?

Pastoret recunoaste Ca legile romane au fost mai aspre

la inceput si apoi au devenit mai blande, insa cade in alta eroare. Dansul crede ca pedepsele urmeaza soarta libertatilor publice, si cita exemplul istoriei Romanilor : Cu cat s'au departat (Romanii) de imperiul Regilor si de acela al Decemvirilor, cu

atat legile au devenit mai blande decat erau sub despotismul monarchic si aristocratic, insa legile au devenit aspre cu cat imperiul merged spre servitudine si se confunda in robie" 2). Pastoret se insala ; legile romane au devenit mai dulci din cauza coruptiunii ; ele au provocat coruptiunea, si la randul lor au fost efectul coruptiunei. Coruptiunea traeste bine cu criminalitatea fiica ei mai perfectionata. In realitate Imparatii n'au inasprit legile romane, ci numai le-au aplicat cu strajnide si arbitrar. Dealtmintrelea autorul insasi probeaza ca libertatile publice nu sunt in legatura neaparata cu regimul pedepselor ; el

spune ca Ludovic XIV, s'a aratat eel rnai bland (le plus clement); se poate insa pretinde ca sub Ludovic al XIV-lea au inflorit libertatile publice ? In realitate acest mare Rege, era bland la pedepse, fiindca era corupt la moravuri ; din contra Caton era foarte sever. Prin urmare, blandetea pedepselor este mai in legatura cu coruptiunea decat cu libertatile publice. 1) Carrara: Programma, T. I, § 661 bis. Vezi dealtmintrelea si Mommsen, care arata ca la inceput pedeapsa cu moarte era mijlocul exclusiv de expresiune al procedurei penale romane, si ca mai tarziu a fost o tendinta continua de a restrange si chiar de a stiprima aceasta pedeapsa. Le droit penal des Romains, T. I, p. 233-234. 2) Pastoret: Lois pénales, T. II, part. IV, p. 62.

170

Pedepsele insd trebue sä fie mai ales in raport cu civilizatiunea i moravurile poporului. *1548. Nicaeri mai mult decdt in România nu s'a ignorat

acest adevär de toate partidele politice. De aci rezultatele spaimantatoare i unice poate in lume ale cresterii extraordi-

nare a criminalitatii românesti, pe care le-am aratat in diferite studii ale noastre '). Poate cd nu existä un exemplu, care sa dovedeascà mai bine efectele periculoase ale nesocotirei principiilor celor mai elementare ale penalitatii, decat exemplul pe care il da cresterea enorma a criminalitätii romdne. Legiuitorii nostri n'au tinut seama de cele doua principii elementare in materie de mäsurä a pedepselor. 1) Pedeapsa trebue sa fie moderatã, nici prea aspra, nici prea indulgentä ; 2) Trebue ca pedepsele sd fie in proportiune cu civilizatiunea poporului, lucru pe care 11 admite chiar Beccaria, sub forma de conclu-

ziune chiar la capitolul intitulat: Dolcezza delle pene. Legiuitorii nostri au ignorat insd aceste principii, a cAror nesocotire o plateste poporul nostru mult incercat Datoria a unui legiuitor penal este sa-si aducd totdeauna aminte cuvintele Intelepte ale lui Target : atunci cand edicteaza pedepse, La vrai sagesse zice Target respecte l'humanité, mais ne lui sacrifie pas la sUreté publique; elle veut queles peines, aussi douces que posibles soient en meme I

temps efficaces" 2).

Acestea stint motivele pe care se intemeiazd prima si cea mai de capetenie calitate a pedepselor, pe care am exprimat-o prin cuvintele : pedeapsa trebue sä fie dreapta, adica proportionata cu infractiunea. 1549. Bine inteles insã, cä, pe langa aceste cloud regule generale, mai pot interveni i altele particulare, care pot atrage agravarea sau micsorarea pedepselor, i pe care le-am studiat cum am vorbit de circumstantele agravante. Nu numai mdrimea irifractiunei este un motiv de pedeapsa grea, ci i frequenta comiterei acelei infractiuni, cad aceasta probeaza cä frau! pedepsii din lege nu e destul de greu. ReJ) I. Tanovicearzu; Crqterea criminalitätii in România. Ia§i, 1896;

I. Tanoviceanu: România sub raportul moral. Analele Academiei romane, Seria II, T. XXVII, 1902, Bucure§ti. Deasemeni in Curier. Judiciar. 2) Target: Observations sur le code criminel.

171

gula lex arctius prohibere debet quod rnagis abhorret, care se referd la infractiunile mai grave, trebuie modificatä in sen-

sul a : lex arctius prohibere debet quod plus fieri putat, ceiace se refera la frecuenta comiterii infractiunei. Deasemenea poate sä fie un motiv de agravare, cel putin dupd pärerea lui Filangieri si Bentham, greutatea descoperirei infractiunei. Dar, in orice caz acestea sunt regule secundare relative la rnäsura pedepsei, pe care deja le-am studiat. § 2. Pedeapsa trebuie sa fie personalä. 1550.

Personalitatea pedepselor este un lucru atAt de na-

tural, incat pare di nu e trebuintd de a se mai discutd. Pedeapsa se da unui individ care a comis o infractiune, pentru a nu mai comite alta, de oarece prin fapta comisä de el dd dovadd ca. prescriptiunile legii nu produc nici un efect asupra lui, trebuie dar ca pedeapsa sä fie suferitd, concrefizatd asupra lui. Pedeapsa, dupd cum s'a zis este suer la un capat, si biciu la celalt; prin trmare, când suerul prevestitor nu a fost indestul, societatea este silitä sa intrebuinteze biciul pedepsitor. Ace la insd care n'a comis nici o infractiune, fie rudd oricdt de apro-

piata, este presupus, parra la proba contrarie, cd gaseste in sine, in temerea de lege si in exemplul altora, o rezistentä suficientä spre a nu comite infractiuni. Se poate chiar ca el sd fi indemnat pe infractor sä nu facd ceiace a facut, ori sa regrete din suflet acea fapta. Pentru aceste motive, astdzi personalitatea pedepselor este un punct castigat in stiintd, pe care nimeni in lumea civilizata nu-1 mai discuta ; vom veded insd cd se poate discutd asupra aplicatiunilor sale. *1551. In trecut insa personalitatea pedepselor a lost nesocotitd de legiuitorii mai tutulor popoarelor. In Codicele Hammurabi (2250 ani a Chr.) Dacd cineva omoard pe fern eia cuiva, trebuie sä i se omoare fata sa" (209 si § 210). Cand din cauza viciului de constructiune era omorit fiul proprietarului, drept pedeapsa se ucided fiul architectului (§ 230). Dacd un om liber, detinut pentru datorii moare din

.

cauza loviturilor ori a lipsei, se va ucide fiul comerciantului care 1-a inchis (§ 116). *1552. Legea mosaica violeaza si mai mult principiul per-

sonalitatii pedepselor. In Deuteronom se zice : Ego sum Do-

172

minus tuus, Deus aemulator 1), reddens iniquitatem patrum super filios, in tertiam et quartam generationem his qui oderint meum" 2). Ce e drept cd tot acolo se gdseste si consacrarea principiului personalitdtei pedepselor : Non occidentur patres pro filiis, nec filii pro patribus, sed unusquisque pro pec-

cato sus morietur" 3). Ne pare inutil sa cautdm conciliarea acestor doua texturi 4). In Siria, in Persia si la o multime de alte pop oare vec hi, femeile si copii erau ucisi impreuna cu bdrbatul sau parintele

Biblia pomeneste cazul lui Aman, care a fost osandit

lor 5).

de Assuer, Regele Persiei, in anul 473 a Chr. sa fie ucis impreuna cu toata familia lui 6). Acelasi lucru era si la Chinezi7). Maitre de Sacy: Traduce aemulator cu gelos. Deuteronom: Cap. V, No. 9: Eu sunt Dumnezeul tau, Dumnezeu gelos, rasplatind gresala parintilor asupra urmasilor in a treia si a 1)

patra spita". Confr. In acelas sens Deuteronorn XVII, 6, 7, 8 si 9 si XIX, 13 :

copiii, sotia, frate i chiar prieteni. 3) Nu se vor ucide parintii pentru copii, nici copii pentru parinti, ci fiecare va fi ucis dupd gresala lui. Deuteronorn: XXIV,16. Vezi pentru Evrei i alte citatiuni Proal. Le crime et la peine. p. 28, nota 1. 4) Maitre de Sacy: incearca sa concilieze aceste doua text.a, spunand ca scopul lui Dumnezeu este nepatruns de lumina marginita a spiritului uman; edit. Paris 1685, p. 342-343. Vezi deasemeni Grotius Op. cit. II, 21, § 14. Noi credern ca cele cloud texturi exprima doua civiliza-

tiuni diferite; cel dintai trebuie sa fie egiptean sa asirian iar cel de al doilea trebue sa fie opera originala a lui Moisi. Notam Ca I. I. Thonissen: Etude sur l'hist. du dr. crim. lauda legea mosaica pentru respectarea principiului personalitatii pedepselor. Livre III, Ch. 1, § 1. T. I, p. 204. Deasemeni R. Roland: De l'esprit du droit criminel p. 83, care incearca i dansul conciliarea textelor din Deuteronom. 5) Thonissen: Op. cit. T. I, Livre I. Ch. IV; Amian Marcellin numeste abominabila aceasta lege a Persanilor. 6) Grotius: Op. cit. II, 21, § 15.

7) pupa legile lui Zin and un om comitea o infractiune, se lua toata familia lui si cele Inrudite cu ea si se faceau raspunzatoare de infractiune supunandu-se la pedeapsä. and era vorba de infractiuni contra Statului, se exterminau trei parentele ale infractorului, al tatalui, a mamei si a fiilor. Chiar in cod. penal al Chinei din anul 1647, cand era vorba de o infractiune contra institutiunii,Statului ori a casei imperiale, toti autorii i complicii erau pedepsiti cu moartea. Mosul, tatal, fiul, nepotul, fratii majori i minori, toti aceia cari locuiau cu infractorul, chiar din familie streina dela 16 ani in sus, fat% deosebire i chiar infirmi de

ar fi fost sunt toti supusi mortii, iar partea femeiasca e data in robie

173

La Greci deasemenea se citeazd cazul aträvitoarei Theoris din Athena, care a fost osdnditd la moarte impreund cu toatã familia ei 1).

Platon, admite ce e drept in De legibus", cd un copil nu trebue sä sufere ru§inea §i pedepsele meritate de tatäl sdu, dar in Republica" sustine cd, dacä tatal, mo§ul §i strAmo§ul au fost condamnati la moarte, copii trebuie Sd fie isgoniti din cetate 2).

Jar Aristotel in Retorica lui citeazd un proverb grecesc : nebun acela care omordnd pe tatdl crutd pe copii 8). 1553. Legislatiunea romand in aceastä privintd, ca in multe altele, este cu mult superioard celor vechi. Jurisconsultul Calistrat zice: Crima sau pcdeapsa pdrinteasca nu poate sd pri-

cinuiascd nici o patä fiului. Caci fiecare trebue sd fie supus pedepsii faptelor sale, §i nu existd mo§tenire in materie penald 4).

Jurisconsultul Paul deasemenea ne spune : Dacd se da cuiva o pedeapsd, s'a admis de interpretii dreptului (dreptul nou) cd nu trece la mo§tenitori : al cdrui lucru se vede cd ratiunea este cd, pedeapsa s'a stabilit pentru indreptarea oamenilor,

care inceteazd dacd moare acela pentru care s'a stabilit8). Din acest text al lui Paul se vede cd personalitatea pedepselor a fost introdusa in dreptul roman pe cale de interpretare

(commentitio jure), ceiace este o dovadd cd in vechiul drept la functionarii publici. Vezi Andreozzl: Leggi penali degli antici Chinesi Firrenze 1878, p. 35 §i 37. Vezi §i alte popoare vechi citate in A. Vaccaro; Genesi e fonzione delle leggi penale, 3--a ed. Torrino 1908, 47 i urm 1) Ibidern.

2) Platon; De legibus, IX. 3) Aristotel; Retorica I, cap. XV. Aceasta insA probabil cA nu e in sens de pedeapsA, ci sfat de prudentd pentru cel care ucide pe pArinte. 4) Leg. 26 Dig. De Poenis, XLVIII. Titl. 19. 9 Leg. 20 Dig. De Poenis, XLVIII, 19. ,,Si poena alicui irrogatur

receptum est commentitio jure, ne haeredes transeat: cujus rei illa ratio videtur, quad poena constituitur in emendatione hominum quae mortus ea, in quem constitui videtur, desinit". In acela§i sens ImpAratii Arcadiu §i Onoriu, spun CA: ,,ibi esse poenam ubi et noxa est . . . peccata suos teneat autores nec ulterius progrediatur metus quam reperiatur delictum". Leg. 22, Cod. Lib. IX. Titl. XVII. De Poenis. - Mommsen observA relativ la fragmentul din Paul, cA : Ideia superficialA cA pedeapsa a fost introdusa. pentru ameliorarea culpabilului, e invocatA pentru a stabill ,cA moartea infractorului suprimA pedeapsa". Droit penal romain, T. T, p.2, nota 3. Se vede cA ideia personalitAtii pedepselor era nouA in dreptul roman, i dcaceia nu se cunoVea adevaratul SEW fundament.

174

si la Romani, ca ri la celelalte popoare, nu exista principiul personalitatii pedepselor. Aceasta ne-o spune Ciceron care chiar

gaseste util Statului a se pedepsi copii pentru vina parintilor. desi recunoaste ca lucrul nu e cuviincios: Nu tagaduesc -cat de amar este a se ispasi infractiunile parintilor prin pedepsele fiilor insa aceasta desigur s'a scris in legi pentru ca iubirea copiilor sa faca pe parintii lor credinciosi Statului" ') Filozoful Seneca din contra se pronunta pentru personalitatea pedepselor 2). *1554. Insa legislatiunea romana este o licarire trecatoare

in mijlocul legislatiunilor anterioare i posterioare care toate au crezut de cuviinta sa admita pedepsirea rudelor apropiate. Mai ales cand se credea ca este in interesul Statului, adica atunci

cand era vorba de crimele de les-maestate, pedeapsa nu se mai margined la autorul infractiunei. Aceasta a fost admis in tot timpul evului meziu, i chiar in timpurile moderne pana la finele secolului al XVIII-lea. In Germania Weith Pratzer din Saxonia, care faced scamatorii a fast condamnat pentru crima de magie sa fie legat

de un stalp si ars cu foe la dislantd. El avea doi fii ; presedintele Curtii care il condamnase, bazandu-se pe ereditatea vrajitorilor, sustinuta de Bodin in Demonomania" a cerut, Curtea a admis in unanimitate ca ei sa fie osanditi sa li se deschida vinele i sA fie ucisi in bae 8). 2) Nec vero me fugit, quam sit acerbum, parentum scelera filiorum poenis lui; sed hoc praeclare Legibus comparatum est, ut charitas liberorum amiciores parentes reipublicae redderet". Tacit, ne spune cd odinioard se supuneau la torturd sclavii ca sA mArturiseascA contra stApAnilor lor, si a trebuit ca un senatusconsult sä interzicA aceastd procedurd; insd Tiberiu a gAsit mijlocul sd eludeze acest senatusconsult fatd. cu Liban, ordonAnd vAnzarea sclavilor sdi. Tacit: Annales III, 30. 2) Nimic zice dAnsul nu poate fi mai nedrept, decdt a face pe cineva mostenitorul urei tatdlui. Seneca De ira, XXXIV; Confr. si cele spuse in Proc. pen. la stingerea actiunilor prin moarte.

2) Victor Molinier: in Apercus historiques sur la vie et les travaux de Jean Bodin, in Revue judiciaire du Midi 1867. Mouton Devoir de punir p. 98. De altmintrelea in principiu, sub inrdurirea legis_ latiunei rOmane, vechii penafisti admit cd nu existd mostenire in penal Neque liberi et heredes noxiartun tenentur". Carpzovius: Practica Part. III Quaest CXXXI, Nr. 2 si autorii citati: Jul Clarus, Covarruvias, Farinaceu, etc.

175

In secolul al XVI-lea Tiraqueau ne spune cd in crimele atroce se pot pedepsi chiar copii §i nebunii pentru faptele altora ').

Am vazut cu ocaziunea procesului Damiens ca, chiar in 1757 principiul personalitatii pedepselor nu existd. In aceasta privinta, ca in multe altele Jousse ne da pretioase infractiuni despre vechiul drept.

El ne spune ca, in caz de crimà de les-maestate de intaiul grad se pedepsesc §i copii culpabilului, spre a face pe parinti sã nu comita aceasta crima. La Romani

spune Jousse

mai intai se pedepseau cu moartea copii, iar mai tarziu s'a confiscat mo§tenirea lor. In Franta se priveaza posteritatea deorice functiuni, onoruri, gratii §i privilegii, §i chiar se gonesc

din tara. Astfel s'a procedat in 1610, contra tatalui §i mamei lui Ravaillac, §i in 26 Martie 1757, contra lui Damiens. Jousse ne mai spune ca, dupa Decian (Tract de Crirninibus Lib. VII, 33), condamnarea trece la erezi chiar daca este data in contumacie, §i ca in Ducatul Abilanului §i la Bruges se pedepsesc cu moartea chiar colateralii crirninalului 2).

Este de observat ca Montesquieu §i chiar Brissot de Warville, aproba legea geneveza, care nu permited intrarea in magistratura a copiilor insolvabililor, pana cand ei nu plateau datoriile parintilor 3). *1555. Dealtmintrelea chiar Revolutiunea franceza inchi-

zand .§i maltratand pe copilul mic al lui Ludovic al XVI- I care nu puted fi in nimic vinovat de gre§elile parintilor si strabunilor sdi, a violat in mod flagrant principiul personalitatii pedepselor. Chiar la finele secolului al XVIII-Iea, Dumont, colabora-

torul lui Bentham 4), care are pretentiuni de filozof si umanitarist, nu se sfie§te sa aprobe toatd severitatea pedepsii crimei de les-maestate §i contra rudelor. Vorbind de pedeapsa lui Damiens el zice : Cred ca aceasta pedeapsa trebue sa sub1) Tiraquelus: L. I. Nr. 43, p. 282, ed. cit. Propter scelerum immanitatem infantis et furiosi, et alii non culpabiles, pro delictis aliorum puni tur". 2) Jousse: Traité de justice criminelle, nreme partie, Titl. YXVIII N-rile 34 i urm. T. III, p. 687-688.

8) Brissot de Warvile: Op. cit. II, p. 72. 4.) El incepe emfatic ca sa nu zicem epic opera sa Etre supreme viens montrer aux hommes la vérité éternelle".

176

siste in toata severitatea si in toga intinderea, chlar contra copiilor culpabilului"1). *1556. Insa ideile romane au supravietuit in scrierile cdtorva jurisconsulti. Farinaceu, dupa ce discutd foarte pe larg aceasta cestiune, pune ca principiu ca : pedeapsa trebue sd o sufere /dptuitorul 2). Iar Miron Costin, adapat la stiinta marilor jurisconsulti, spune in limba sa fermecatoare : pre lege direapta, nice fecior

pentru fapta tatein,dsdu, nici tatdl pentru fapta feciorului de vdrstd nu-i platnic"). Grotiu declara formal ca sunt nedrepte legile care condarnna la moarte pe copii, pentru greselile parintilor 4), iar Pastoret pune ca o maxima : On ne peut jamais punir que l'inclividu qui a commis le crime" 5). 1557. Bentham este insa acela care trateaza mai pe larg si da cele mai puternice motive pentru personalitatea pedepselor 8); dela dansul putem zice ca aceasta cestiune nu se mai discuta.

*1558. Principiul personalitatii pedepselor a fost nesocotit

si in vechiul nostru drept, atat in Indreptarea legii cat si in Pravila lui Vasile Lupu7). Din potriva in Codicele Andr. Donici gasim : La pricini de vinovatie fieste carele pentru al sau pacat isi ea pedeapsa, nici flu] pentru tata raspunde, nici tatti pentru fiu" 8). 1559. Din principiul personalitatii pedepselor jurisconsultii

au tras consecinta ca trebue suprimata pedeapsa confiscarii, fiindcd prin luarea averii se loveste si familia condamnatului. Astazi putem spune ca aceasta e singurul interes pe care il mai prezintd, sub punctul de vedere juridic, principiul personalitatii L) Dumont: Plan de legislation criminelle. Paris 1784, p. 21. 2) Farinaceus: Op. cit. Ques1;24. Poena suos actores tenere debetur". 2) Miron Costin: Letopisetul tárii Moldovii, Cap. VIII.

4) Grotius: Op. cit. II, 21 § 15. 5) Pastoret: Lois pénales T. I, p. 22. 6) Bentham: Traités de legisl, T. II, p. 151-152. Cela ce va oträvi pre cineva nu ntimai 11 vor pedepsi cu cum-

plitã certare, ce Inca $i cuconii lui, ce yor ramânia pre urma, vor fi neputiarnici, fart nici de o cinste $i rusinati inaintia tuturor". Pray. Vas. Lupu, Glava, X, Nr. 2 $i Mat. Basarab, Glava, 245, Nr. 2, edit. Longinescu, Bucuresti 1912, p. 8) Cap. XLT, Nr. 4.

108.

177

pedepselor, deoarece condamnarea rudelor apropriate pentru fapta rudelor, e in vremile noastre numai o amintire istoricd. 1560. Trebue sä observam cd Grotiu, unul din primii luptätori pentru personalitatea pedepselor nu este contrar confiscdrii. El spune cd, dactt se confiscd averea tatálui, copiii ce e drept vor suferl Insä aceasta nu e propriu zis o pedeapsd pentru ei, caci nu trebue sä mosteneascd averea decdt la moartea tatälui lor i dacd tatd1 o va pästrã pand la moarte" ').

Deaceeasi pdrere este si Pufendorf, care observa ca, tot ce trebue evitat este ca pedeapsa sä nu fie direct nepersonald. E de sigur zice dansul o pedeapsd de a fi adus la särdcie, din cauza crirnei care a fäcut ca magistratul sd confiste averea. Dar cati oameni näscandu-se n'au milioane ? i cati altii perd tot ce au prin foc, naufragiu, rdsbel" ?2). El compara pe cel care &TA un put si intercepteazd apa vecinului, care nu cauzeazd o daund propriu zisd, caci uzeazd de dreptul sdu, Tot asemenea zice Pufendorf dacd se confisca averea

unui tatd, copii suferd in adevar, dar nu e in realitate o pedeapsa relativ la ei, pentrucd ei nu au drept sä mosteneasca

aceasta avere deck clan tatäl o va pastrd pand la moartea lui" 2). Burlamaqui, impartdseste si el parerea lui Grotius i Pu-

fendorf in privinta confiscarii, ardtand cd toate pedepsele lovesc i pe familia pedepsitului 4).

Prin urmare, parintii si intemeiatorii dreptului natural sunt favorabili confiscarii. 1561. Redactorii Cod. pen. din 1810, au admis deasemenea legitimitatea confiscarii ca pedeapsa; Cambacéres, Portalis, Target, au sustinut-o in consiliul de Stat ; Bigot Préameneu este singurul care a combdtut-o. Nu existã ereditate naturala; ziced Target sustinand confiscarea natura nu da alt drept copiilor decdt acela de a obtine alimente din averea parintilor ; deaceea comisiunea le a rezervat acest drept. Ea respecta legea naturala" 5). 4) H. Grotius: Op. cit. T. II, 21 § 10 Nr. 3. 2) Pufendorf : Op. cit. VIII, ch. 3 § 30. 8) Ibider n: § 31.

4) Burlamaqui: Principes du droit nature! Geneve 1747, in 4°, T. II, p. 203, IIIeme partie Ch. IV, § XLII. 5) Proces Verbaux Paris 1808, p. 71-73. 50195

12

178

Confiscarea a mai fost sustinuta de Blackstone 9, Filani chiar de Marat In caz de duel 4), iar Pastoret 6) si Bentham 6) au sustinut confiscarea partiala. 1562. Afara de aceasta confiscarea a fost admisa in toate timpurile si aproape la toate popoarele 7). Cincinat find dictator trimite pe Caiu Serviliu Hella sa aduca inaintea lui pe Meliu, care conspira contra Republicii ; acesta impotrivindu-se e ucis de Hella ; totus Cincinat, dupa cum spune Titu Liviu, condamna pe Meliu la confiscare si la doborarea casei. In vechiul drept exista maxima de barou : Qui confisgue gieri 2), Dumont 3),

le corps, confisgue aussi les biens8). Nu trebue insa sa confundam confiscarea cu perderea feudei de catre vasal in evul meziu, caci in realitate, vasalul nu era proprietarul feudei, ci un beneficiar cu obligatiuni. Feuda avand un caracter mixt de proprietate i de funcfiune, era natural ca in evul meziu, ca i astazi, vasalul sa piarda feuda, in cazul cand era culpabil de felonie 9). Acelas caracter il au in general i confiscarile domnesti din vechiul nostru drept ; moii1e find nu numai o proprietate imobiliara, ci i o functiune sociala, incredintata boerilor de Domn, era natural

ca ei sa pearda functiunea in caz de hainie (crima de inalta tradare), i chiar in caz de crima mare, de exemplu in caz de bigamie 10).

*1563. Dupa Farinaceu se pare ca, cel putin pe timpul sau, 1) Blackstone: Commentaire VI, p. 396. 2) Filangieri: Scienza, Cart. III, ,part. 2'a, Cap. XXII. 8) Dumont: Lois criminelles, p. 49. 4) Marat: Plan d'une legislation criminelle, 1790, p. 62.

5) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149. 5) Bentham: Traité de légis., T. II, p. 187. 7) Pastoret spune cA Zoroastru nu admitea confiscarea generala

a bunurilor, socotind ca copii sunt deja destul de nenorociti prin amintirea färdelegji tatalui lor i prin remuscarile care rod un suflet cinstit, ca si cand ar fl fost el insusi vinovat. Pastoret: Zoroastre, Confucius et Mahomet, Paris 1787, 431. 8) In Germania insa, dupa cum spune Carpzoo. pedeapsa confiscarii in timpul sau nu era admisa decat pentru les maestate, Qu, CXXXV, Nr. 8 si urm. 9) In acelas sens Civoll: Op. cit. II, Lect. XXIII, p. 220. 10) Pravila Matel Basarab, glava 237 si Vas. Lupu, glava 15, edit. Longinescu, Bucuresti, 1912, p. 131.

179

in a 2-a jumatate a secolului XVI, lucrurile confiscate nu se dau fiscului, ci le rezervd celor mai de aproape rude, care vin la mostenire fara testament1), aceasta insä nu poate sd fie socotita o confiscare in adevaratul inteles al cuvantului. *1564. Dealtmintrelea nu astfel intelege confiscarea Bodin,

contimporanul lui Farinaceu, care discutd foarte pe larg cestiunea legitimitatii confiscdrii, si care a inspirat pe toti scriitorn ulteriori, favorabili si defavorabili confiscarii. El aratä ca se poate spune contra confiscarii cd, nu numai ca violeaza legea

divind si naturald, dar chiar aducand pe copii in o lipsd la care nu sunt deprinsi, ii desnaddjdueste si-i face sa comitä crime, fie pentru a se rdzbund, fie pentru a sfarsi cu saracia care ii apasa ; dar pe de altä parte Bodin recunoaste cd unul din cele mai puternice mijloace ca sa impedece les meschants d'offenser, est la crainte qu'ils ont que leurs enfants soyent belistres, estant leurs biens confisques". El adaoga cd se poate spune cd Republica are interes Ca, copii condamnatilor sd fie saraci, cad altmintrelea vor aved mai multe mijloace de razbunare, si cd nu se ofenseazd legea lui Dumnezeu, a naturii,

de oarece bunurile tatalui nu sunt ale copiilor". In cele din urrnd Bodin conchide facand deosibirea intre mobile si bunurile castigate (meubles et acquests); care pot sä fie confiscate, si bunurile de familie (les propres) care nu trebue sd fie confiscate, distinctiune fdrd ratiune, mai ales in legislatiunile modern e 2).

Vedem dar cd Bodin vorbeste de adevdrata confiscare a averii, ce are de rezultat sa atribue fiscului bunurile condamn atului .

1565. Pedeapsa confiscdrii incepe sa fie combdtutd in ultima jumdtate a secolului al XVIII-lea, cand dealtmintrelea multi scriitori au combdtut toate pedepsele pecuniare, cum vom ardtd cand vom vorbi de amenda. E insd de observat ca toti aceia cari admit pedepsele pecuniare, ca Filangieri, Pastoret si Bentham, admit in acelasi timp confiscarea speciald. Abatele de Mably, un spirit luminat si cu idei inaintate dealtmintrelea, se intreaba de ce s'ar privd mostenitorii de un 9 ...sed proximioribus ab intestato venientibus reservat". Farinaceas: Op. cit., Quaest XXV. 2) Bodin: De la République. 1583, p. 721-724, Liv. V, Ch. III.

180

bun care le apartine ? De Mabry nu se intreabd insä, cum un bun apartine mostenitorilor, cand el contestd dreptul de proprietate chiar in persoana acelora carora le apartine I Dealtmintreleaadaoga dansulprin confiscare s'ar ispi ti lacomia guvernului ').

Aceasta idee nu apartine lui de Mably, ea este foarte veche. Bodin aratd prin numeroase exemple istorice cat de mult au abuzat tiranii de confiscare, ca sd-si märeascd averea, fit aceasta e chiar cauza care-1 face sä aibd indoeli asupra pedepsii confiscarii 9. Pastoret desi combate in principiu confiscarea generalk admite totusi distinctiunea lui Bodin, intre bunurile castigate fit cele mostenite, primele putand sä fie confiscate, mai ca seamd cand e vorba sa fie despagubit (iscul de malversatiuni2).

1566. Insä in secolul al XIX-lea, confiscarea desfiintat& prin art. 45 al Constitutiunei penale din 1785 a lui Petru Leopold ducele Toscanei i prin art. 2 al decretului din 22 Ian. 1790, al Adunarii constituante franceze, i titlul IV, art. 2 al Cod. pen. din 25 Sept. 1791, si redesfiintata in 1814 de Bourboni, este combdtutä de toate partile i nesustinutd aproape de nimeni 4).

Care e insä motivul disgratiei unei pedepse, odinioard. admisd de toata lumea ?

Kleinschrod o crede justd, dar inumand, de Broglie o considerd ca impolitica 9, Carrara impartaseste parerea lui 1) De Mably: Oeuvres, T. IX, p. 350.

2) Bodin: Op. cit., p. 725. El zice cd: Le droit des confiscations est l'un des plus grands moyens qui fut oncques inventé pour faire d'un bon prince un tyran". 2) Pastoret: Lois pénales, T. I, P. 146-147. Observdm ca Pastoret confundd pedeapsa cu despsgubirile civile. Evident cd in caz fie delapidare de bani publici, Statul are drept, ca orice particular, sS fie despAgubit din averea delapiddtorului, dar aceasta nu e conliscare sau o pedeapsd. Vom ardta cand vom vorbi de amenda cã Pastoret sustinea confiscarea partiala. 4) 0 exceptiune o face Cremani: De jure criminali, Macerata, 1834.

5) De aceeasi pdrere era Boyer Collard, care in sedinta Camerii franceze din 2 Ian. 1816, a zis: COnfiscdrile sunt sufletul i nervul revolutiunilor; dupace s'a confiscat, pentrucd s'a condamnat, apoi se condamnd pentru ca sa se confiste".

181

Carmignani si Rossi, cd aceastd pedeapsd este nu numai impo-

inumana, dar chiar nedreaptd, pentrucä pAcatueste prin aberatiune lovind copii inocenti mai mult dent pe cul1itic

si

pabil 9. Bentham, pe baza principiului personalitatii pedepselor, calificd pedeapsa confiscdrii tiranicd i odioasä 2). Carmignani a discutat insä foarte amdnuntit legitimitatea

confiscarii, si el este cel mai sever. In Elementele de drept penal, el spune ca pedeapsa confiscarii loveste in familie; Carmignani e insä prea mare jurisconsult pentru a nu recunoaste cd fii nu au drept absolut asupra averii parintilor, insdobservd dânsultot au un drept chiar contra risipei 3). In Teoria delle leggi, dupd ce spune cä, nici chiar numele

confiscare, nu se poate pronunta astdzi cuviincios (decentemente), adaoga cd a considerd pedepsele pecuniare ca sanetiune a legilor de sigurantA printre oameni, este a se expune de a se da corp umbrelor, sau de a scrie erori. Sanctiunea

pecuniaradupd dânsulnu poate fi sanctiune, pentruca admitand-o, s'ar rezolvà totdeauna sau intr'o prinsoare (scornmessa) sau in alternativa in care s'a pus deja legea celor XII Table : or sd nu insulte, or sã plateasca o sum& si sa insulte. Omul se expune sä pearda averea jucand, cum se poate erige in pedeapsa luarea banului, când legea cu interdictiunea prodigului e constránsd a pune o limita delapiddrii care o facem?" Carmignani termind facând distinctiunea cd, atunci cand e vorba de prosperitatea publica, pedepsele pecuniare.au ratiunea

lor, iar dacd este in joc siguranta, pedepsele pecuniare nu au rost, cad siguranta nu poate fi redusä la un oarecare preV). In fine, Ortolan considera confiscarea ca imorald fiindca. 1) Carrara: Programa P. G., T. I, § 690. 2) Une confiscation totale, au prejudice de ses propres héritiers au moins de sa femme et de ses enfants, serait un act tyrannique et odieux", T. II, p. 153. El se referA insA numai la confiscarea generalA, cAci pe cea particularA, cum vom arAtA vorbind de amendA, o sustine in mod formal. AceastA idee se gAse5te exprimatA incA in secolul al XVII1-lea, in Ordonanta penalA din 30 Nov. 1786, art. XLV, a lui Petru Leopold, marele duce de Toscana. 8) Carmignani: Elementi, ed. cit., § 339. 4) Carmignani: Teoria, Cart, III, Cap. IX, T. III, p. 212 5i 217; Confr. Cart. III, part. III, Cap. V, T. III, p. 335.

182

n4e cupiditatea '), §i nedreapta fiindca love*te pe inocenti_ In adevar zice dansul legea penala interverte§te ordinea transmiterii bunurilor, ea deschide anticipat o motenire §i respinge ca pedeapsa (A titre de peine) pe familia nevinovatd, ca sä cheme pe fisc sau pe cesionarii sal. Totul a fost spus in aceasta. privinta ; confiscarea generald e condamnata de §tiintd, §i aceasta condamnare in legislatiunile penale pozitive in curentul progresului modern este astazi ca§tigata practicei. Con-

fiscarea poate fi mai cu seamd In luptele politice o armä de rasboi, nu va fi insd niciodatä un act de dreptate" 2). 1567. Astazi confiscarea este desfiintata in toatd lumea civilizatd, §i aproape nimeni nu o mai sustine. La noi Regulamentul Org. al Munteniei art. 298 zice : Pedeapsa confiscatiei bunurilor, ca una ce este inpotriva pravilei i a obiceiarilor tdrii (sic 1), nu se va putea urma niciodate. Acela§i lucru 11 spune §i art. 355 Reg. Org. al Moldovei. Codicele penal $tirbei nu admite deasemenea pedeapsa confiscarii. In legea in vigoare confiscarea e desfiintata prin art. 17 din Constitutiune. Ce vom spune de aceastä pedeapsa.

1568. Cu riscul de a parea un spirit paradoxal or retrograd, ne pronuntam fard cea mai mica indoiald In favoarea confiscarii.

In adevar, toate argumentele in contra confiscarii nu pot sä reziste unei critice. serioase. 1569. Ca s'a facut abuzuri cu confiscarea ? Imparatul Na-

poleon I recuno§ted aceste abuzuri §i observa cu drept cuvant ca, din cauza amintirei lor, este repulsiune pentru o severitate care este dreapta" 2). Dar aceste abuzuri care, de mai bine de trei veacuri, incepand dela Bodin, formeaza argumentul cel mai de seama in contra confiscarii, sunt un lucru inerent tutulor pedepselor §i tutulor institutiunilor omene§ti. Oare privatiunea libertatii criminalilor, nu a servit adeseori de pretext pentru ca tiranii sä abuzeze violand libertatea adver9 Petru Leopold, marele duce de Toscana, in ordonanta sa penalA din 30 Nov. 1786 zice cA desaprobA un sistem introdus poate mai mult din lAcomia de a ImbogAti fiscul. 2) Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1394, p. 42. In Germania confiscarea a fost combAtutA de Berner, § 133, p. 209, ed. italianA. 3) Procès verbaux. 1808, p. 71-73.

183

sarilor lor ? lar sfânta institutiune a justitiei nu a servit uneori ca sd se comitti cele mai mari crime ? 1570. Trebue Insä sa addogarn cd aceastd temere In o societate dernocraticd este infinit mai mica, putem spune chiar neexistentä, fiindca produsul confiscarii nu mai serve§te suveranului, ci Orli Intregi, pentru care o confiscare are mai tot-

deauna o importanta secundara, data find neinsemnatatea averii unui particular fata cu marea avere a tdrii I). Astfel Inca confiscarea s'a desfiintat tocmai cand nu mai prezenta pericolul abuzurilor de cdträ tirani ! 1571. IncAt despre motivul cd s'ar lovi familia inocentd ludndu-i o avere la care ea ar aved chemare, nici nu credem ca meritä sd-1 discutdm, dupa cele spune de Bodin, §i dupa el de H. Grotiu, Pufendorf, Burlamaqui, Target. Inteun drept ca cel modern, care nu admite coproprietatea familiei, cum s'ar puted vorbi de vätämarea drepturilor mo§tenitorilor pAnd cdnd criminalul trdeste ? In Wile §i In timpurile in care se admiteau

bunurile de farnilie, evident cd era nedrept ca un beneficiar vremelnic sä rapeasca un bun atribuit pentru ve§nicie familiei ; acela care nu puted sd-1 alieneze prin acte licite, nu aved desigur dreptul sä-1 alieneze prin acte ilicite. Dar astdzi, nu e oare un

-anahronism a vorbi de drepturile familiei asupra bunurilor unei persoane care se afld in viatd ? 1572. Dacd argumentele care s'au invocat in contra confiscdrii sunt lipsite de valoare, sunt insä doud motive foarte puternice care ne fac sd credem cd pedeapsa confiscarii trebue admisd inteo bund legislatiune : 1) Sdracul are adeseori, drept orice avere, bratele lui cu care procurd mijloacele indispensabile de existentd familiei ; deasemenea avocatul, functionarul, actOrul, medicul, muzicantul §i alti profesionisti. Intretin familia prin munca lor. Dan ace§tia toti de care am vorbit, comit vre-o crima, familia lor poate sa sufere cea mai neagra mizerie, fiindcd omorand sau aruncdnd in ocnä pe criminal s'a luat familiei mijloacele de existenta, totu§i niminea nu a contestat dreptul societätii de a pedepsi pe un cri') Grigorie de la Tours (Gregoire de Tours) spune cä Chilperic pedepseA adeseori pe nedrept cu scop sA ia averile; si tot acelasi lucru 11 fAceau i Regii din dinastia merovingianA. 1. I. Thonissen: Loi salique p. 259. Vom recunoaste InsA cä acestea sunt istorii cam vechi I

184

minal, pentru motivul CA acel criminal ar fi singurul sustinAtor al familiei. Nici legiuitorul, nici judecatorul i nici chiar uma-

nitaristii jurisconsulti care cu atdta talent apara drepturile familiei criminalilor milionari, niciodatd nu s'au gdndit la soarta familiei criminalilor !Ara avere. Poate muri de foame familia nevinovata a criminalului sArac, dar nimini sA nu stirbeasca milionul criminalului bogat, care trebue pastrat ca depozit sacrasanct pentru interesanta familie a acestui monstru ! MArturisim cd, alAturi cu intemeetorii dreptului natural, noi Intelegem altfel principfile dreptului. 1573. 2) Chiar cei mai aprigi vrAjmasi ai confiscArii admit totusi pedeapsa pecuniarä a amendei, insA, dach se admite

amenda, judecatorii au putinta de a confisca intreaga avere a criminalilor care au o avere mai mica deck arnenda prescrisA de lege. Pentru cea mai mare parte din locuitorii Orli romanesti, amenda de 5000 lei prevAzutA de Cod. pen. si alte legi speciale, este o adevAratA confiscare generala a bunurilor, iar pentru altii o confiscare partiala ; 5000 lei nu poate fi socotit ca amenda, decdt pentru o persoand care are cel putin cdteva zecimi de mii de lei venit. Ne intrebam insA, pentru ce sA existe posibilitate in legislatiune, ca numai sAracii sa poatA fi condamnati la confiscarea totald sau partiala a averii lOr, iar bogatii criminali sA nu fie expusi la aceastA pedeapsd? Pentru ce sA nu ne gandim la drepturile familiei unui criminal cu avere de 5.000 lei, care e condamnat la o amenda de 5.000 lei i sA cugetAm numai la drepturile familiei criminalului milionar condamnat la confiscarea cel putin partiala? Ce oare? Numai familiile criminalilor avuti sunt inocente i merita interesul societAtei? Inteo legislatiune in care existA amenda, suprimarea confiscArii e un non sens i o nedreptate. SA marturisim cu sinceritate, confiscarea nu s'a suprimat din legislatiunile moderne, ea s'a redus i s'a restrans numai

la muncitorii necapitalisti si la cei cu averi mid. Constient sau instinctiv burghezia modernA plutofila i plutocratica, se pleaca respectos la vitelul de aur ; criminalul milionar va fi Wit in inchisoare, milionul ski insa va fi pAstrat intact familiei si se va bucurd de tot respectul i inviolabilitatea datorate maestAtii sale !

Prin urrnare, sub punctul de vedere al egalitatii, credem

185

cd pedeapsa confiscarii bunurilor trebue sä existe in o legislatiune; criminalii bogati trebue sä fie expusi cel putin la aceieasi riscuri i pedepse ca cei sdraci, de oarece ei nu au ca scuza amdraciunei vietii din cauza lipsei. Societatea trebue sa aibe aceleasi mijloace de apärare contra criminalilor bogati ca si contra celor sdraci. 1574. Nu suntem insa pentru confiscarea totald a bunurilor, fiindcä in acest caz familia bogatului deprinsä cu imbelsugarea i nepregatitd la lupta pentru castigarea existentii ar suferi mai mult decdt familia saracului. Credem ca pedeapsa confiscarii ar trebui sd fie totdeauna partiald, suindu-se dupa gravitatea infractiunii comise i dupa averea infractorului chiar la 9/10 din aceastä avere, fixandu-se in acelasi timp un maxim

de avere care se poate läsã unui criminal ') 1575. Sti nu ni se obiecteze cä pedeapsa confiscdrei ar lovi principiul personalitatii pedepselor ; familia este adevarat

cd e lovitä prin aceastä pedeapsa, dar e lovitä indirect ca prin once alta pedeapsa. Nu mai vorbim de amenda, care ori cat de mica ar fi, se resfrange desigur i asupra familiei; ldsam la o parte chiar inchisoarea care, impedecAnd pe orn sä munceasca, adeseori poate aduce mizeria in familia sa, dar orice pedeapsa in general, nu e o suferinta morala pentru rudele apropiate din cauza milei pentru cel pedepsit, si a rusinei de societate?2). Legea poate i e datoare sd evite pedepsirea directd, ca in vechiul drept a membrilor familiei, nu insä suferinta indirecta, prin cale de consecintd. Burlamaqui spune cu drept cu\rant ca, or trebue a desfiintà toate pedepsele, or a primi unele inconveniente inseparabile de constitutiunea lucrurilor omenesti si de relatiunile particulare pe care oamenii le au unii cdtre altii"). 1576. Noi credem çä, nimeni n'a exprimat mai bine adevaratele principii in aceastä materie decdt Miron Costin. Vor9 Aceasta este in rezumat si pärerea lui Bentham: T. II, p. 153 si 157.

2) In ace1asi setts Ciooli: Part. II, Lect. III, p.17 si MoUnier-Vidal: Cours I, p. 292; Confr. Normand: Cours, Nr. 317, p. 283. §

2) Barlamaqui: Principes du droit naturel, IIIeme part., ch. IV, 42 si Cico/i: Op. cit, p. 18; Confr. Garcon: Art. 5, Nr. 29.

186

bind de uciderea lui Septelici hatmanul i Goia postelnicul si de confiscarea averii lor de catre Alexandru-Voda, ca pedeapsa

pentru omorarea lui Gaspar voda, cronicarul zice: si cu lege direapta le-au facut acea pedeapsa, numai munca ce au facut femeilor lor i mumei lui Septelici pentru avutie, aceia a fost peste pravila, ca pre lege direapta, nice fecior pentru fapta

tatdndseu, nici tatcil pentru fapta feciorului de vdrsta nu-t platnic"9. Prin urmare, pedepsirea atat in persoana, cat si in averea infractorului este legitima, ceiace insa nu este admisibil este de a se pedepsi rudele sau sotul in mod direct pentru o fapta care nu este a lor. Astfel, tatal or sotul nu pot fi condamnati nici chiar la amenda pentru infractiunea savarsita de. fiu or de sotie 2). De asemenea nici stapanul pentru sluga sa8). Legea insa poate sa dispuna contrariul in cazuri exceptionale i anume prevazute, cand legea impune o obligatiune unei persoane determinate 4).

§ 3. Pedeapsa trebue sä fie deopotrivfi pentru toti. 1577.

Aceasta calitate nu este decat una din numeroa-

sele aplicatiuni ale principiului egalitatii inaintea legii. Constitutiunea franceza din 3 Sept. 1791 in Titl. I, No. 3, dispunea ca: Aceleasi infractiuni vor fi pedepsite cu aceleasi pedepse fara nici o distinctiune de persoane" 6). 1578. E inutil poate sa observam Ca aici nu e vorba de

a se da aceiasi pedeapsa tutulor persoanelor cari au comis aceiasi infractiune; pedepsele find eminamente personale si subiective, judecatorii pot, tinand seama de imprejurari §i chiar de persoane sa dea pentru aceiasi fapta pedepse dife1) Mixon Costin: Edit. Cog. Cronicele Rornâne, cap. VIII, T. I, p. 276.

2) Vezi deciziuni ale C. cas. fr. in Garpon: Code penal, art. N-rile 36 si urm. 3) Ibidetn: Nr. 40. 4) Ibidetn: N-rile 54 si urm. (i) In 21 Ianuarie, 1791, Dr. Guillotin a propus un decret care, in art. 1 dispuneA: Infractiunile de acelasi gen vor fi pedepsite cu aceiasi pedeapse, orcare ar fi rangul i starea culpabililor". Iar in art. 6 se propunea decapitarea pentru toti printr'un simplu mecanism.

187

rite la doi sau mai multi indivizi. Tocmai pentru aceia legiuitorul stabileste un maximum si un minimum, si a admis si circum-

stantele atenuante, lasdnd juclecatorului o latitudine destul de mare pentru pedepsirea aceleiasi fapte. Cdnd zicem cd pedeapsa trebue sd fie deopotrivä pentru toti, aceasta insemneazd cd legea nu trebue sä facä distinctiune de persoane, stabilind privilegie, imunitati or inegalitati. Cu alte cuvinte legea trebue sä facä abstractiune de persoane, sau de clase sociale ; ea nu trebue sd vorbeasca dent de infractiuni si pedepse, lasand ca judecatorii sä tind seama de persoane sau de circumstante 1). 1579. Motivul acestei regule este cd infractiunea produce acelasi rdu, or din ce clasa ar fi infractorul, poate chiar mai

mare cdnd el este din clasa de sus ; prin urmare existä un egal interes de a pedepsi toate infractiunile fara sd tind seamd de clasele sociale. 1580. Trebue sd spunem insd cd uneori chiar legea tine searnd de persoane, insd ea nu se inspira de principiul inegalitatii, sau al favoarei, ci de alte motive drepte. De exemplu, legea pedepseste mai putin aspru pe minori decdt pe majori ; deasemeni etatea prea inaintatd e un motiv de usurarea pedepsii. Insa, in aceste cazuri legea nu este in-

spiratd de spiritul de castä or de privilegie, ci cautd sä fie mai Wanda cu cei slabi ; departe de a lovi in principiul egalitätii, legea il confirma, cdci din orce clasa ar fi minorul sau bdtrdnul, legea ii indulceste pedeapsa. Deasemenea ednd legea pedepseste mai aspru pe functionari

§i. pe aceia care abuzeazd de autoritatea sau puterea lor, nu violeazd principiul egalitatii, inaintea legii, ci aplicd principiul : lex arctius prohibet quod plus abhorret. Calitatea de functionar

e o circumstantã agravanta, care atrage dup. sine o pedeapsa mai mare, tot astfel precum atrage si calitatea de recidivist, din cauza cd pericolul social este mai mare in aceste cazuri.

i acest principiu al egalitdtii pedepselor n'a existat totdeauna in legislatiune. *1581.

1) Trebue sa observam ca atunci cand s'a scris articolele sus men-

tionate, nu se admiteau deck cireumslantele reale, iar nu cele personale: pedepsele erau fixe fdrä maximum si minimum.

188

In vechea lege a lui Manu inegalitatea este atat de obisnuita, Incat se poate considera ca o regula sau principiu al legislatiunii. Pe deoparte pentru unele infractiuni e pedepseau mai aspru cei mari, iar pentru altele din contra se pedepseau mai aspru cei mai mici. Sa se fereasca Regele zice Manava-Dharrna-Sastra de a omorI un Braman chiar cand ar fi comis toate crimele posibile ; sa-1 alunge din Regat luandu-i toata averea i fara sa-i faca cel mai mic rau" 1).

Pentru adulter Bramanul e supus la tonsura rusinoasa, pe cand indivizii de celelalte trei clase sunt omoriti2). Insa in unele cazuri Bramanul e mai aspru pedepsit deck omul din celelalte caste. Amenda unui Sudra zice legea lui Manu pentru un furt oarecare trebue sa fie de 8 ori mai mare decat valoarea lucrului, a unui Vaitin de 16 ori, a unui Csatria .de 32 de ori, aceia a unui Braman de 64 de on i chiar de 128 ori mai mare, cand fiecare din ei cunoaste foarte bine raul i binele pe care 11 face" 3).

*1582. Inegalitatea inaintea legii penale a existat i la Romani Insa numai intre liberi i sclavi. nAliter puniuntur servi quam ltberi" ne spune Claudius Saturnin 4). In alte cazuri ea exista in mod exceptional ; de expemlu, daca barbatul ucidea

pe femee prinsa in flagrant delict el era condamnat la surghiun pe toata viata cand era un om de jos, iar daca era o persoand de conditiune, el era surghinit pe timp marginit 5). 1) Lois de Manou: VIII, 380; Ibid.: 124. Dupg Thonissen: Op. cit. I, p. 62. 2) Ibidem: IX, 237-242; XI, 54 (eodem. loco). 3) Lois de Manou: VIII, 337-339; Thomissen: Op. cit. I, p. 59. 4) Leg. 16, § 3, Dig. De poenis, XLIX, 19. Altfel se pedepsesc

(pentru aceleasi fapte) robii deck oamenii liberi". Confr. Paul Dig.: Leg. 38, eod. titl. Humiliores in metallum damnatur, honestiores in exilium mittentur. 5) Leg. 1, § 5, Dig. XLVI1I, Titl. 8. Pufendorff criticA aceasta dispozitiune. Ca si cum zice dAnsul afrontul pe care il face o femee

bArbatului sAu avAnd relatiuni cu un alt om, nu ar fi tot atAt de simtitor celui mai de jos mestesugar ca i celui mai mare nobil". Le droit de la nature et des gens. Trad. Barbeyrac: Basle, 1750, T. II, p. 494. Livre VIII, ch. III, § 25. Confr. Leg. 28, § 2. Dig. De Poenis ,qui liberi et quidem tenuiores homines honestiores vero fustibus non subjicitur".

189

*1 583. In vechiul drept deasemenea erau privilegii relativ la aplicarea legii penale. Jul. Clar ne spune : Cdnol e vorba de a se da o pedeapsa pecuniard, se pedepsesc mai greu nobilii ; totusi and e vorba de a se da o pedeapsd corporala, se pedepsesc mai aspru plebeii deck nobilii sau cei aflati in dregatorii ' ). Menochiu deasemenea ne spune a pedeapsa pecuniard

se transformd in corporald, nu insd la nobili; dar nobilii pldtesc mai mari pedepse pecuniare2). Tot Menochiu ne spune

a servul si persoana de jos pentru crima de fals se ucide, iar nobilul se goneste din tard2).

Tiraqueau pune in principiu a : Din cauza vredniciei nasterii si a nobletei stramosilor, se cla o pedeapsä mai ward infractorului"4). Ce e drept cd tot el ne spune cd, desi nobilii nu trebue sd se spAnzure in furci, totusi vor primi aceastä pedeapsd clan au comis o crimd foarte mare, de pildd au fdcut crima de !Malta trddare5) si. cd trebue sd se pedepseasca mai usor cei straci deck cei avuti, and e vorba de pedeapsa pe-

cuniard, si chiar se pot ertd de pedeapsd cei sdraci6). Loysel citeazd maxima : OA le vilain perdroit la vie ou membre de son corps, le noble perdroit l'honneur en reponse de Cour" 7). Chiar Dumoulin, pe care Pastoret II Mudd, spune

a nu trebue sa se aplice tortura cu aceiasi usurintä unei persoane nobile si calificate, ca unei persoane de jos9). In fine, vom cad pe Montesquieu care scrie In secolul al XVIII-lea : Dans les cas oa il s'agit de peines pécuniaires

les non nobles sont moins punis que les nobles. C'est tout le contraire dans les crimes; le noble perd l'honneur en Cour, pendant que le vilain qui n'a point d'honneur est puni dans son corps"9). 9 lul. (ilarus: Op. cit. Quaest LX, Nr. 24. 2) Menochlus: Op. cit II, Cas. 447, Nr. 11 si 12, p. 570, col. 2-a. 8) Ibidem: II, Cas. 306, Nr. 3, p. 404. 4) Tiraquelus: Op. cit. XXX, Nr. 1 (p. 164). 5) Tiraquelus: Op. cit. LI, N-Ie 76 si 77. 6) Ibidem: XXXII, Nr. 1 (p. 185). In aeelas sens E. Pufendorff .Introductio, cap. XXV, § 34, p. 316. ') Loysel: Institutes coutumieres, Tit. Des peines Maxima, 32. 8) Cli. Dcsmaze: Pénalités anciennes, p. 39.

°) Montesquieu: Esprit des lois. Livre VI, ch. X. Ce e drept ca Montesquieu se mArgineste a constath fapta. Foarte interesant asupra

190

Pand acolo merged spiritul de neegalitate in pedepsirea infractorilor, Inca uneori degenera in ridicul. Se citeazã cazul lordului Ferrers in Anglia, care find condamnat pentru omor In timpul regelui George II, a fost In cele din urnid spanzurat, cu toate impotrivirile lorzilor, insä in loc de a fi decapitat a fost spanzurat cu o sfoard de mdtasa 1). Si neegalitatea se referd nu numai la autorul infractiunei, ci chiar la victima lui ; Jul. Clar ne spune cd nu poate sa. fie

asasin decat acela care ucide pe un cretin; aceasta era opiniunea generala 2).

*1584. Trebue sã spunern insä, impreund cu Carpzov, ca,

daca nobilii se pedepseau mai usir ca nenobilii, aceasta se aplicd numai la pedepsele arbitrare, iar nu la cele uniforme §i prescrise de lege sau de statute. In crima de omor, pedeapsa era aceea§i atat dupd dreptul divin, cat i dupd cel uman 3).

1585. In ajunul Revolutiunei franceze din 1789, spiritele

erau pregatite pentru a se realizd egalitatea inaintea legii penale. Dufriche de Valazé, nu numai cä sustine egalitatea, dar chiar e de parere ca, departe de a fi pedepse mai mici pentru nobili, decat pentru nenobili, trebue ca nobilii sa fie mai acestei materii e Carpzovius: Practica, Part. II, Quaest LXII, N-rile 1 si urm. El arata ca sunt penalisti care sustin ca pentru adulter, nobilul va fi mai usor pedepsit, caci daca chiar cand e vorba de amor se cla alta pedeapsa nobililor, cu atat mai mult in caz de adulter. Cu multa energie Carpzov combate aceasta opiniune, sustinand ca nobilii ar trebui pedepsiti mai aspru pentru adulter (gravius puniendos esse, non absurde quis extimaverit), caci ei pateaza mai mult cinstea lor, Si exemplul lor provoaca pe cei de jos la infractiune (N-rile 6 si 7). El citeaza autorii pentru cele doua pareri, si discuta foarte interesant cestiunea neegalitatii pedepsii chiar relativ la amor. Confr. si Part. III, Quaest XLVIII, N-rile 32-49.

Tot Carpzov arata ca pentru injurii cei de jos sunt batuti, iar ceilalti sunt exilati, relegati or degradati. Qu. XCIV, Nr. 5. Benjamin Disraeli Coningsby: Livre, IV, ch. IV. Dupa Fische! Constitution d'Angleterre, T. I, p. 72. 2) Jul. Clarus: Opera omnia. P. Chouet, 1636, p.349.Livre, V, §, Assassinium, Nr. 1 i 2.Vezi si I. Bapt. Baiardi asupra lui Jul. Clarus: Op. cit. Nr. 13'. (Act. cons. 165, col. 2). 8) Carpzovius: Practica, Part. I, Quaest II, No. 2 si 3; Confr. si No. 13 unde aratä ca -unii sunt de parere ca cei mai de sus trebue pedepsiti mai aspru, citand leg. 8, Cod. I, 3, (an. 385).

191

aspru pedepsiti, pentrucd ei merita mai putina mild 1). Aceasta

insaadaogd de Valazé nu trebue sa fie inscris in lege, caci in fapt prin sine insäsi pedeapsa nobilului este mai aspra 2). *1586. Tot de acelasi spirit neegalitar erau insufletite i vechile noastre legiuiri pana la actualul Codice penal ; i chiar cu rusine trebue sd spunem Ca, in unele cazuri legea noastra era mai inapoiata decat insasi Manava-Dharma-Sastra, cum se va vedeä din urrnatoarele extracte din Pravila lui Mat. Basarab, glava 367 3).

A doudsprezecea vind care indeamna pre judecator sa micsoreze certarea celui vinovat de cum scriu pravilele : taste

rucla cea aleasd, boeria, de vreme nice cei de ruda buna, nice boiarii, nice feciorii lor nu se vor certà cu catarga sau cu ocna, ci pentru acelea se vor goni de in mosia lor catava vreme ; iar nu sd spanzura in furci ca alti facatori de rau, nici se inteapa, ci pentru acelea, pentru toate li se taie capetele nice pre ulita pre in targ nu se poarta unii ca aceia" (§ 1). Cdnd cearta judecatorul sau Pravila pre cineva cu bani,

atunce tocina se cearta botarenul ca eel sarac" (§ 2) 4). Pravila schimba certarea cea trupeasca in bani, cand iaste vre-un boiaren" (§ 3). . . . . de sa va afla vre-un boiaren hiclean unui Domn, hain Orli, si de s'ar arata intr'acesta chip si unul din cei mai si mici, atunci mai mult se va certa cel mai mare boiaren, decat

cel mai mic i om mai de jos; asijderea i omul cel mai de jos, de-1 vor prinde la rasboi viu, atunci vor taid capul, iar de vor prinde vre-un boiaren atunce '1 vor spanzura" (§ 4) 5). 1) Acelasi lucru sustine cu aproape 2 secoli inainte Carpzov, relativ la adulter, cAci cei mad dau un exemplu mai vizibil. Qu. LXXII, Nr. 1 si urm. 2) Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alencon, 1784, p. 406 407. 8) Dispozitiuni absolut identice find in Pravila lui Vas. Lupu, am crezut inutild citarea or reproducerea. Vezi dispoz. Vas. Lupu, glava 62 edit. Longinescu: Legi vechi rom. p. 287. 4) Aceastd dispozitiune e inferioard legilor din Occident, si chiar legii lui Manu, care cel putin stabileste o compensatiune (land pedepse pecuniare mai mad celor din clasele de sus ca unii ce sunt de ordinar mai bogati.

5) Dece pre BArboi cel bdtrdn In loc 1-au intdpat, de laturea targului, iard pre feciorul lui Barboi 1-au trimis de 1-au spAnzurat in poarta casei tAtAnisate. Domnia lui Tomsa-Vodd. Letopiset Miron Costin. Ed. CogAln., II-a, T. I, p. 264.

192

Gresalele care fac rusine boiarii boiarilor, atunce mai mult sd ceartd boiarii, decat cei mai mici si oameni mai de jos; cum se-ar zice, la gresala votriei, se va certa mai mult boiarenul decat cel mai micsor" (§ 5).

La gresalele ce invatd pravila sa piarzd in furci, cum e hainia si hiclesugul, cand hicleneste pre Domnul sau, atunce se va spanzura si boiarenul ca si cel mai prost, iar asa furcile boiarenului sa se facd mai nalte, decat ale celui mai mic" (6)1).

Pentru prea curvie, tocma intr'o potriva sa se cearte boiarenul ca si cel mai mic" (§ 11). Legea mai arata si alte cazuri de egalitate de pedeapsa, cum de exemplu, repetirea infracOunei pedepsita cu bani, atrage la a 3-a oard aceasi pedeapsa boiarenului ca si omului prose (§ 9). Principiul este insa ineegalitatea legii penale in favoarea boiarenului, cazurile contrarie sunt o exceptiune. ExistEt ce e drept in legiuirea lui Matei Basarab si inegalitati de pedeapsa rationale si nedictate din spiritul de casta. Astfel vom cita: Taranul cel gros, acela poate soval sa nu se cearte, mai

ales cand va fi marturie cuiva, si de va gral cuvinte fait de isprava, farEt cale, de se va cunoaste lucrul ca graiaste den prostimea lui" (glava 364, § 2 si 59, din Pravila lui Vasile Lupu 2).

Asijderea vom cita dispozitiunea ca:

Tiganul sau tiganca lui sau copilul, de va fura odata sau de cloud ori sau si de 3 ori, gaina, gaisca sau alt lucru micsor, atunci sa se iarte" (glava 346, § 22). Vezi Inca glava 346, zacon 3 si altele, si Pravila Vasile Lupu. Pricina XIII, , No. 1238).

Inegalitatea inaintea legii penale a existat in Romania pand in zilele noastre. 0 gasim in Condica criminaliceasca Ionitd Sturza din 1826, § 253 4). Condica criminaliceasca Bibescu 9 Confr. intocmai acelasi lucru: furci mai inalte nobilul in Julius Clarus: LX, Nr. 24. 2) Ed. Longinescu: Legi vechi românesti. Bucuresti, 1912, p. 281. 8) Edit. Longinescu: p. 123 si 124. 4) § 253, Nr. 7. Cel ce va jurd stramb sd se batd la trei locuri pe ulitA si sd se globeascd la cutia milelor8 iar dacci vinovatul va fi evghe-

fist sa va spAsi cu inchiderea la manastire pe sasa luni. Nr. 9 (pentru mutarea pietrilor de hotar) de va fi din cei prosti

193

din 1841 art. 25 si 33, si chiar in Codicele penal al Principelui $tirbei din 5 Decembrie 1850. Art. 24 zice : Cazdnd vre-un nobil in vre-o crima pentru care legea orandueste moartea se va omori, in crima de ocna pe toata viata sau pe vreme marginita, or in crima de munca la temnitele Braila or Giurgiu,

se va supune la degradatia cetateneasca si la inchisoare pe toata viata sau pe vreme marginita la vre-o manastire sau alt loc sigur in launtrul Principatului". Iar art. 33 acelasi codice, vorbind de bataia dela 50-150 nuele prescrisa de art. 7 spune :

Nobilul de familie, de rang sau de profesie, precum : boierii, negutatorii, doctorii, avocatii, si altii cu deosebit caracter, nu se supun la batae, cad bataia desi s'a primit intre pedepsele acestei condici, insa la a ei aplicatie judecatorul nu va pierde niciodata din vedere caracterul si pozitia sociala a oricarui osdndit, ordnduind la asemenea imprejurari, in locul acestei pedepse, totdeauna corespunzatoarea osdnda". Interdictia si globirea isi au aplicatia deopotriva la nobili ca si la teilalti vinovati"). 1587. Termindnd aceasta expunere istorica, vom observd ea, daca astazi nimeni nu mai contesta principiul egalitatii inaintea legii penale, sl daca toate legislatiunile popoarelor civilizate au admis acest principiu, in fapt egalitatea adevaratã nu exista mai nicaeri. Mai intdi Ministerul public, pentru motive usor de inteles, nici nu da in judecata pe certi infractori. Rar se vede In Europa ca o persoana slis pusa sd fie data in judecata pentru duel ; nobilii moderni daca estropiaza in duel pe un barbat inselat de pilda,

nici nu sant dull in judecat4 2), pe cand daca un Oran a sd va bate la fata locului, iar de va fi din cei mai de ispravd sd se globeascd Ia cutia milelor'. Vezi si § 217. Cel care tatând pe cineva cu cruzime '1 omoard, se pedepseste la groapa ocnii, de va fi din cei prosti, pe trei ani, iard de va fi din evghenisti intr'o mändstire in curgere de cinci ani". 2) Vezi critica pe care o face B. Boeresco in: Traité comparatif des délits et des peines. Paris, 1857, p. 330-332, aceste dispozitiuni din Cod. pen. $tirbei.,

2) In Rusia a fost o exceptiune ; Presedintele Dumei a fost dat in judecatã si condamnat la inchisoare; negresit tard sdlbaticA si neegalitard! Acest lucru nu se poate intAmpla la noi unde chiar magistratii s'au batut in duel. 50195

13

194

ranit pe un all taran intr'o imprejurare identica, este bagat In puscarie. De ce? Desigur fiindca taranul si omul de jos n'a invatat mijlocul mezieval de lupta, si el a ramas si astazi la cel primitiv al purnnului si al ciumagului 1 Deasemeni foarte rar, mai niciodata nu se dau in judecata acei care strivesc oamenii cu automobilele; de CO Fiindca In general acestia sunt oameni de sus, cel putin prin puterea averii lor. Pe cand din contra, sa pofteasca caruciorul unui targovet, nu sa raneasca, dar macar sa mearga cam repede pe o strada principala, si imediat va fi dat in judecata pentru contraventiune.

Cu furtul este acelasi lucru. Casierul unui club din principalele orase ale Orli a furat 16.000 lei, si cu toate ca in comitetul acelui club figurau o multime de magistrati, infractorul nici nu a fost dat in judecata. Clubul s'a multumit sa primeasca

drept plata doua tablouri de Aman, iar infractorul a scapat nepedepsit.

De ce? Desigur fiindca hotul era din societatea de sus, si burghezia moderna are si ea nobilii sai, pentru care se poate zice cu Codicele penal $tirbei, ca daca legea a primit puscaria

intre pedepse insd la a et aplicafie judecdtorul nu va

pierde niciodatd din vedere caracterul si pozilia sociald a oricdrui oseindilla $i chiar cand parchetul lsi face datoria sa dea in Judecata pe un om sus pus, aid deosibire intre situatiunea lui si a unui nenorocit, mai ales daca este judecat de jurati, fata de care talentul avocatului joaca un mare rol 1

In frumoasa opera Reinvierea", Leon Tolstoi arata cu drept cuvant deosibirea de situatiune prin aceste cuvinte pline

de adevar vorbind de Maslova. A condamnat-o flindca nu avea bani. Daca ea ar fi avut bani, ar fi platit un avocat mester si iscusit care ar fi achitat-o" 9. $i mai departe. Tolstoi, citeaza un exemplu de nedreptatea judecatorilor, prin urmatoarea comparativa :

In ambele cazuri prima cauza a crimei fusese betia. Taranul ucisese sub efectul unei supra excitari anormale si, pentru a-I pedepsi, 1.1 despartise de sotia si copiii sai, i se pusese flare Ia picioare, ii rasese jumatatea capului si se pre9 Tolstoi: Resurrection, p. 151.

195

gated sa-1 trimita la munca silnica, pe cand ofiterul, care, In ace1e4. conditiuni savdr*se aceiai crima, acela era la arest inteo camera frumoasa, maned pranzuri bune, bea vinuri alese, cited liber toate cartile pe care void sa le citeascd, i, in scurt timp el va fi pus in libertate i va relud vechia sa viata in

care va aved norocul de a intampind de acum inainte, mai multa prevenienta ca In trecut" i).

lnegalitatea continua dar sa existe In justitia penala; omenirea a scapat de inegalitatea din lege, nu Insa i de cea din fapte; inegalitatea legald a devenit inegalitatea sociala. Este desigur un progres, omenirea are Insa drept tit as-

pire la mai mult; atata sange generos care a curs in lupta principiilor, n'a fost varsat pentru ca un escroc norocos or un camatar nerginat sa aibd privilegii ca fo§tii nobili, chiar cand el a comis o crimal § 4. Pedeapsa trebue sã fie reparabilk 1588.

In adevar se poate intampla ca judecatorii sa se fi

Igelat i sa fi osandit pe un nevinovat; deaceia trebue ca societatea sa aiba mijlocul de a repara raul suferit pe nedrept de un nevinovat. Asupra principiului toata lumea e de acord. Pedeapsa zice Pastoret nu trebue niciodata sa fie astfel ca, dacd multimea s'a in§e1at, ea sa nu poata fi reparata"2). Iar Bentham,

care desigur ca nu pacatuete prin favoarea cdtra infractori exlama. Faibles et inconsequents que nous sommesl Nous jugeons comme des etres borries, et nous punissons comme des êtres infaillibles"8). Negre§it ca este un rau imens de a condamnd pe un ne-

vinovat, o adevarata calamitate sociala, prin spaima care o produce in cetateni"), dar raul este Inca §i mai mare, cand gre*ala condamnarii find recunoscutd, societatea nu are putinta de a o repard. 1589. Sub acest punct de vedere se condamnd mai ales pedeapsa cu moarte i orice pedeapsa corporald. 1) Ibidem: P. 341. 2) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 22. Axioma X-a. 3) Bentham: Traités de legisl. T. II, p. 166.

4) Carrara: Programma P. G., § 651.

196

Art. 298 Reg. Org. al Munleniei zice : Pedepsele cu tderea mdinilor, precum i cazna sau muncile se stricà i sa desflinteazd fard a se mai puteä urma deacum Inainte". Deasemenea art. 355, Reg. Org. al Moldovei: Schingiuirile (tortura) i toate silnicile mijloace pentru a sill pe invinovatitul la vreo martu-

risire sunt oprite ; oseinda de ciantiri se oboard". A rdmas Inca In Moldova infierarea (la marque) numita inbourare, flindcd se puneâ pe culpabil cu ferul Inrosit semnul Moldovei un bour. In colectiunea Hasnas se val anaforale Intärite de Domn pentru inbourarea vinovatilor, In cazul cand individul condamnat era un recidivist1). 1590. Trebue sa observam Insä ca. In realitate nici o pedeapsa nu este complect reparabild. Nu mai vorbim de inchisoare, care odatd suferita privatiunea libertatii pe un oarecar6 timp, nu mai exista nici un mijloc de reparare, din care cauza Brissot de Warville conchidea ca, pentru a pronunta aceasta pedeapsa, trebue sä fie cineva infalibil sau tiran 2). Dar chiar degradatiunea civicä sau amenda, nu sunt complect reparabile caci nici un mijloc nu existä spre a tidied suferinta pe care a avut-o nevinovatul de a suferl inteun timp mai mult or mai putin lung, nedreptatea condamndrii. Vorbind de amenda d. Laborde zice: amenda se restitue, dar beneficiile, ocaziunile perdute In speculatiuni sau intreprinderi se restituesc vreo data 3)?*

Dupa noi insa nu aceasta e partea cea mai grea a ireparabilitatii, ci suferinta pe care o simte cel condamnat pe nedrept? Conchidem dar ca toate pedepsele sunt ireparabilile, ins& unele sunt mai mult ireparabile decdt altele. 0 In 16 Martie 1840, se intareste de Domnitor hotArirea divanului domnest care pronuntase ihbourarea iar inboufarea se va face pe spinare ui pe frunte, urmandu-se asamine, cand imprejurárile ar cere neapArat intrebuintarea acestei masuri". 0 anaforà intarita de Domnitor, fiipd vorba de doi hoti, unul furase doi cai iar altul 18 irmilici si 4 sorocoveti. Conform § 239, Cod. criminal, unul din cei doi hoti de cai precum i furätorul banilor, ca unii ce furase pentru prima data sunt condamnati la 50 bice

pe ulitä i muned publica patru Iuni, iar Florea Ciuhureanul flind dovedit ca* a mai fost osAndit la un an groapa ocnei in 18 t5, i se vor da 100 lovituri de bice la ra'spantia ulitelor, dupti care inbourdnda-se, sa se deh surgun peste hotarul Dundrii ca unul ce sa griseste si fárA nici o sthtornicie In p6mantu1 acesta. Hasnas: Culegere de ofise, p. 239. 2) Brissot de Warville: Le sang de l'innocent vengé, p. 56. 3) Laborde: Op. cit. Nr. 31, p. 20, ed. 2-a.

197

In Franta s'a propus a se indemniza victimele erorilor judiciare7 ceiace este foarte drept; la inceput propunerea nu s'a admis din cauza cheltuelilor ce s'ar ocaziona mai ales cand e vorba de inchisoarea preventiva. Mai tarziu prin legea din 8 Iunie 1895 s'a introdus o dupla reparatiune, morala i pecuniara (art. 446, Proc. pen.. fr.). § 5. Pedeapsa trebue sä fie moralizatoare

1591. Primul scop al pedepsii este indreptarea individului peclepsit ; el sufera greutatea pedepsii, prin urmare, este natural ca tot el sa profite de aplicatiunea ei. 0 pedeapsa care perver-

teste pe un individ, In loc sa-1 indrepteze

ste o pedeapsd

detestabila.

In aceasta privinta,. putine pedepse sunt mai desmorali.zatoare ca inchisoatea, mai ales cand ea este Mu organizata. In ideia legiuitorului inchisorile nu sunt numai o suferinta impusd vinovatului, ci i o scoala de Indreptare, deaceia inchisorile sunt nurnite penitentiare, adicd institutiuni de pocaire, iar unele din ele mai primesc calificarea de corecgonale. In realitate insd, stiut este ca in penitentiare foarte rar omul se pocdeste, fiindca nu are cine sd-1 indrumeze pe aceasta cale, penitentiarele find in general ran organizate sub acest raport. Penitentiarele sunt ce e drept o scoala, insd, dupd cum vom arata, o scoald de coruptiune, in care cei mai putin corupti iau lectiuni dela cei mai corupti, cum sa. faca Infractiuni mari di

totusi sa scape de pedeapsa, or sd scape cu o pedeapsd

mica. 1592. Esit'a cineva pocait din penitentiare? Am merge prea departe dacd am raspunde negativ; nu credem insa cä

suntem ;pesimisti afirmand Ca inchisorile noastre mai mult per-

vertesc decat moralizeaza, prin contactul cu cei Mi, i prin lipsa de oameni morali i moralizatori care sa ajute la regenerarea celor gresiti, Proba de ceiace afirmarn sunt numeroasele recidive la noi i pretutindenea.

.

Cei care cugeta din societate simt aceasta, insa se tern sä marturiseasca lucrul, fiindcd aceasta ar fi condamnarea principalului lor sistem de pedepsire Sistemul celular inlaturd cel

198

putin demoralizarea, dacd nu poate provocd indreptarea individului, insd, din nenorocire, el este prea costisitor, i deaceia la noi in tart el este foarte putin aplicat, dupa cum vom ardtd. § 6. Pedeapsa trebuie si fie publia 1593.

$tim ca pedeapsa trebuie sä aibä un indoit scop :

a) Indreptarea vinovatului, b) Instiintarea sau prevenirea celorlalti indivizi care ar fi ispititi de a face infractiuni la ce consecintd se supun dacd ei contravin la prescriptiunile legei penale. Pentru ajungerea acestui de al doilea scop, pedepsele trebuie sa se pronunte i chiar sa se execute in public; cu modul acesta ele vor servi nu numai culpabilului ci i societatii Intregi. Publicitatea pedepsii addogand la severitatea ei, foloseste i culpabilului, fiindcd 11 face sa se teama mai mult de pedeapsd, i prin urmare si de infractiune ; ea foloseste societatii fiindca o scuteste de unele infractiuni, precum si de suferinta pedepsii aplicate unora din membrii sai. Aceasta chestiune este mai ales discutata relativ la pedeapsa cu moarte, a careia indeplinire multi sunt de parere ca trebuie sa fie facuta in secret, spre a nu se inaspri moravurile publice cu vederea executdrii criminalilor. § 7. Pedeapsa nu trebuie sä ofenseze bunele moravuri. 1594. Adeseori in legile vechi se pedepseau vinovatii, purtandu-se in pielea goala prin oras ; rusinea find o durere morald destul de puternica, legiuitorul void sa pedepseascd pe individ impunandu-i aceastã suferinta. Astfel in legea lui Matei Basarab, Glava 237, dupa ce spune cd pe cei ce luau

cloud femei In vechime fi omora, in urrnd adaoga : iard in vea-

cul de acum, sã ceartä dupd voia judecatorului, ce se ziced sau sä-1 bage in ocnd, sau ii vor purta pre in tar g in pielea goald pre toate algae!), §i sd-i se ia toate bucatele sä fie domnesti, pentrucd nu i se mai cuvine de vreme ce si-a perdut cinstea, i iaste de ocard si de toata rusinea". Pre unele locuri pre unii ca acestia cari iau cloud mueri, ') De aci cuvAntul popular: Date-as prin tArg cu pielea goalA.

199

poartd-i pe ulifd Cu pielea goald, sez4nc1 cdlare pe mdgar, i-i tot bate cu doua furci ce torc muerile, asijderea si pre mueri pre ceale ce iau doi barbati, le poarta cu pieile goale, pre magari, si le bat cu doua comanace sau cu cloud. islice". (Confr. $i glava 113, zacon 3) 1).

1595. Astfel de pedepse au existat si in Occident ; in 4 Aug. 1791, vaduva Desbleds a fost condamnata sa fie expusa pe piala Palais Royal din Paris calare barbateste (a califour-

chon.) pe un magar cu fata intoarsa spre coada, avand pe cap o palarie de pae cu inscriptiunea inainte si la spate aceste vorbe: corupdtoare a tinerimei" 2).

1596. Aceste pedepse au inconvenientul ca lovesc nu numai in culpabil, ci si in sentimentele de pudoare ale altor oameni; departe de a provocd moralitatea, ele sunt un indemn la desordine, si lovirea unui sentiment care trebuie respectat atat la vinovat, cat si la celelalte persoane. 1597. Trebuie insa a merge mai departe, si a prescrie orice pedeapsa corporala cu bataia si moartea ? In 1890 ziceam la curs : Secolul nostru cu sau fara cuvant, considera mijloacele mecanice asupra omului ca detestabile, si le proscrie pe cat ii este cu putinta. El spera ca va ajunge la un bun rezultat neatingandu-se de un fir de par al celui mai mare criminal, al unei persoane care ar fi ucis,

zecimi si sute de persoane in cele mai mari chinuri. Mai mult decat oricare altul doresc abolirea pedepselor si inlocuirea lor cu alte mijloace mai blande de evitarea infractiunilor, si sunt un aprig adversar al pedepsii bataii la copii, care loveste in demnitatea lor, fiindca voim sa facem din copil un om, iar nu o bruta. 1598. Ne intrebam insa daca azi, cu starea moravurilor actuale, in care lipsa de instructiune si de educatiune exista in o mul-

time de brute sanguinare, ce nu se sfiesc a ataca pe. cei mai slabi decat ei, a-i bate, a-i torturd, si a-i ucide, ne intrebam daca in contra acestor animale salbatice, societatea e destul de ocrotita cu slabul salt arsenal de pedepse ? Ne mai intrebam daca penitentiarele noastre au darul de a inspaimanta pe 9 Pravila lui Vasile Lupa: Glava 15, Edit. Longinesca. Legi vechi românesti. Bucuresti 1912, p. 131. 2) Mace: Gibier de Saint Lazare. Paris 1888, ed. 11, p. 305.

200

ace§ti indivizi, i dacd societatea trebue sd loveasca cu acela gen de pedeapsa pe un om care atacd proprietatea §i pe altul

care atacd sau chiar omoard pe un om ? Inchisoarea chiar cu modificarea de regim, pentru hot i pentru torturator sau uci-

ga§ nu este oare o nedreptate ? Legea incearcd, ce e drept, sd gradeze inchisoarea prin timp i prin asprimea regimului, insä in orice caz deosebirea e prea mare intre unul §i altul ; putetn zice cd abia existä oarecare asemAnare. Unul e un nenorocit al soartei, oti un lene care voie§te sd-§i procure oarecare indestulare prin luarea lucrului altuia ; celalt este o fiard care voie§te sa-i stinga setea rautatii in sangele semenului sau. Hot,ul §i toti atacatorii proprietdtii, afard de cei cari furd

fiind impit* de mizerie, sunt numai niste egoiti, atentatorii persoanei sunt nite bestii de cupiditate ori de vrdjmd§ie, care ne reamintesc copildria omenirei". 1599. Astäzi. dupa mai multä citire *i. gandire opiniunea noastra s'a format, §i. o credem fermä. Noi nu mai avem nici

o indoiald actualmente cd, trebue sä se diferentieze radical pedepsele contra atacurilor persoanei §i acelor a proprietatii ; fdrä sd fim un adversar al proprietdtii, suntem insä departe de a aved acela respect pentru avere ca pentru persoana omului, §i sd-i admitem in consecinta aceiai ocrotire, Cdnd o build

parte a proprietatii are in trecut origina violentä, iar in prezent inelaciunea, ea poate fi ingaduita §i cel mult ocrotitä in interesul progresului civilizatiunei, a pretinde insd aceiai ocrotire ca pentru persoana omului ni se pare o absurditate. 1600. Niciodata nu vom crede cd e rationald dispozitiunea articolului 264 C. p., care pedepseste violul, chiar al unei fecioare sdrace, cu 5 ani de inchisoare corectionald, sau art. 240 C. p., care da o pedeapsa §i mai mica (2-5 ani), loviturilor cari au produs o, incapacitate pe viata de a lucra, de a vorbi, de a veded, de a auzi, de a procred, or din cauza cdrora victima a inebunit or; find femee insarcinatã a avortat, pe cdnd tot in Codicele nostru penal, bancruta frauduloasa. falsul se pedepsesc cu maximul inchisorii corectionale iar furtul comis de doi sau mai multi complici asociati pentru sävar§irea de tAlharii sau furturi se pedepseste cu recluziunea 1 Trebuete oare a reintroduce pedepsele corporale cel putin pentru infractiunile contra persoanelor ?

1601. Pedeapsa bataii a avut o soartä foarte curioasd.

201

Poporul, cel putin al nostru, o sustine, pretinzand ca e rupta din rai. In trecut toata lumea era favorabila acestei pedepse 1), in secolul al XIX-lea din contra, aproape toata lumea ajunsese sd condamne aceastä pedeapsd, si trebuid un adevarat curaj ca cineva sd o sustina. Astdzi cestiunea bataii e discutatä in stiinta penald si. daca majoritatea oamenilor culti este ostild acestei pedepse, exista insã incontestabil un puternic curent favorabil pedepselor corporale. E usor de inteles cauza acestor schimbari de parere. 1602. La inceput, cand arsenalul pedepselor se marginea. aproape exclusiv in bdtae si pedeapsa cu moarte, se intelege ca lumea nu putea sd fie protivnica acestor doua pedepse,

care singure tineau in frau pe rdu facatori, mai ales ca pe atunci instructiunea si educatiunea erau foarte inapoiate. 1603. Mai tarziu s'a nascut, sau mai bine zis s'a desvoltat institutiunea inchisorilor, introducandu-se oarecare imbunatdtiri in organizatiunea lor, si. s'a crezut ca ea poate inlocui cu folos pentru umanitate, pedepsele corporale. S'a mai intamplat ca, in acelas timp cu imbundtatirea relativd a inchisorilor, sd triumfe in omenire si Jibertatea individuala, asã Inca lumea a crezut ca. privatiunea libertatii este o suferintä destul de mare pentru a putea infrand pe infractori. De aci ideea de a inlocul pedeapsa cu moarte prin privatiunea perpetud a libertatii, si bataia prin inchisoarea pe timp marginit, idee care a triumfat aproape in toate legislatiunile tdrilor civilizate. 1604. Astazi insd, in fata falimentului pedepselor privative de libertate, pe care 1-am ardtat cand am vorbit despre recidivã si asupra cdruia vom reveni cand vom vorbi de re-

gimul inchisorilor, lumea incepe sä regrete vechea arma a Wail, care chiar sdlbatica de ar fi, are meritul de apdra pe civilizati, prin spaima ce baga in sufletul salbaticilor. acum, dupd ce am explicat motivele evolutiunei, sä facem un scurt istoric al acestei evolutiuni. 1605. In anticitate bataia a existat ca pedeapsd la toate 1) Singura exceptiune pe care o cunoastem este Montaigne, care

nu admite Witaia, cel putin la copii. Je n'ay veu aultre effect aux verges, si non de rendre les ames plus lasches, ou plus malicieusement opiniastres". Mai ales Montaigne este contra bdaiii la bArbatii moins nayz (nriscut) a servir et de condition plus libre». Essai: .Livre II, Ch. VII, ed. I. V. Leclerc (Gamier), T. I, p. 357.

202

popoarele; ea era reactiunea naturala a societdtii contra aceluia

care turbura ordinea sa. Pastoret ne da informatiuni foarte pretioase in aceasta privintd, pe care le vom reproduce textual.

In Sparta, in fiecare an, In timp de o zi intreaga, se bateau cu nuele, in altarele Dianei, in prezenta parintilor, copii chiar cei mai ilustri (Suetoniu. Viata lui Caligula, § 27)" 9.

Dupa principiile jurisprudentii franceze, biciuirea era o pedeapsd infamanta. Grecii erau de alta Were; ei au supus acestei pedepse pe cetateni si pe strdini, si dupa ce a suferit-o, culpabilul reintrat in societate, continua sä indeplineascd functiunile pe care le indeplinise pand atunci. Un Lacedemonian fu pedepsit cu bataia, fiindcd nu urmase mijlocul obisnuit de lupta, si totusi aceasta nu 1-a impedecat sa fie ambasador

catre Argieni. Evreii cugetau ca si Grecii. Chiar se pretinde ca ei aplicau aceasta pedeapsa insusi marilor Pontifici si Regilor. Co-

borandu-se din altar si de pe tron, pentru a suferl bätaia ca si ceilalti cetateni, ei se suiau din nou la locurile lor dupa ce satisfacuse legea, si nu gaseau in supusii lor, din aceasta cauza, mai putind supunere sau mai putin respect2).

La Roma, biciuirea multä vreme adoptata pentru toate clasele de cetateni, fu rezervata in urmd robilor si vrajmasilor patriei de aceastä lege Porcia, privitd ca ocrotitoare a dem-

nitatii romane. Legea Sailed, mentinand aceastä idee, a rezervat deasemenea aceasta pedeapsa oamenilor de conditiune servila, si multe din Capitularele noastre, dovedesc cd in

adevdr ea nu fu la inceput decat pedepsa sclavilor"). La cele zise de Pastoret vom adduga ca in Deuteronom se prevede bätaia pand la 45 de lovituri 9, ca Hristos insusi a lovit pe aceia cari fäcuse din Biserica o casd de speculd, 1) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 84. 3) Vezi si Thonisen: Etude sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles 1869, T. II, p. 70 si 71 si p. 99, nota 1. 3) Pastoret: Op. cit., p. 86-88. CA pedepsele corporaIe erau aplicate la Inceput tuturor cetatenilor romani, rezultA din fapta ca Brutus a dat pe fiii sai lictorilor ca sd-i batd ea nuele i sa le tae capul cu securea (aceasta la lnceputul Republicii romane), cA mai tftrziu ele erau rezervate in dreptul roman sclavilor si persoanelor de jos. Vezi Leg. 6, § 2 si Leg. 7, 10, 28, § 2, Dig. De Poenis, XLVIII, 19. 4) Deuteronom: XXV, N-le 2 si 3.

203

si ca legea Salica n'a impedecat pe regii Frantei sa flageleze pe calugari si chiar pe ducele Sandrigezil1). In China, care a suferit mai putin ca alte OH schimbarea institutiunilor si ideilor din cauza prejuditiilor, se bat, dupa cum spune Bentham, mandarinii de clasa I si chiar printii de sange 2).

*1606. In evul meziu si in cel modern, inainte si chiar dupa Beccaria, legitimitatea pedepsii bataii, n'a fost pusa de nitheni la indoiala, nici chiar de partizanii desfiintarii pedepsii cu moartea. Singura rezerva era Ca, in multe taxi, aceasta pedeapsa in regula generala nu se aplica decat persoanelor de

jos, si era intrebuintata : pro turpibus et infamantibus delitis 8), cauza pentru care era socotita o pedeapsa infamanta.

Totusi in Franta bataia, le martinet, a fost aplicata pentru ultima oara Contesei de Lamotte, implicata in faimoasa afacere zisa : Affaire du Collier de la Reine"). Leopold, marele duce al Toscanei, umanitarist, si discipul al lui Beccaria, care a suprimat pedeápsa cu moarte, a admis totusi in § 55 al Cod. sau penal ca pedepse : 9) Biciuirea in

10) Biciuirea in public pe un mAgar. Exemplu in art. 66 : Persoana, oricine ar fi ea, care ar calomnia pe alta public ;

persoana, e pedepsita cu bataia in public si surghiunul vesnic,

fara sa se tina in seama, daca falsa imputare se refera la o infractiune care, prin ea insasi ar fi pedepsita cu o pedeapsa mai mica si mai usoara". Codicele penal al lui Iosif al II-lea, alt abolitionist si adept

al lui Beccaria, prevede deasemenea in cap. II, art. 20 si urm., loviturile de biciu, nuele sau baston. Codicele penal bavarez din 1813, opera lui Feuerbach, prevede bataia ca pedeapsa accesorie a inchisorii, si, in 15 cazuri, ca pedeapsa principala. Art. 25 zice : Pedeapsa cor-

porala nu va trece niciodata de 50 lovituri. Numarul lor va fi specificat in hotarire. Aceasta pedeapsa va fi aplicata pe spatele gol cu un biciu format de nuele unite intre ele In cazul cand legea nu spune formal ca pedeapsa corporala 1) Thonissen: Loi salique, 1882, p. 255, nota 4. 2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 96. 2) Pentru infractiunile rusinoase si infamante". Baiardi In notele sale asupra lui Jul. Clarus: Op. cit., Quaest LXX, N-rile 3 si 4. 4) Revista franceza L'Ilustration din 3 Sept. 1910, Nr. 3523, p. 152.

204

se va da in public, ea va fl aplicata in inchisoare, in prezenta magistratului i cu mama calaului". Art. 26 adaoga cd se va consulta prealabil medicul dacä nu e in pericol viata sau sdndtatea.

Pedeapsa bataii, dupd cum ne spune Ch. Vatel traducdtorul francez al Codicelui penal din 1813, s'a propagat in codicele penale ulterioare ale Germaniei ; traducatorul considera aceasta ca o patd a acelui Codice, recnnoaste insa cä bätaia

jigneste mai putin moravurile germane, decat cele franceze ').

*1607. La noi pedeapsa bataii n'a existat numai in vechea legislatiune2), dar si in Cod. pen. din secolul al XIX-lea; Cod.

pen. Sturza prevede in § 183 si 253 certarea trupeasca3), iar art. 7 si 8 Cod, pen. Stirbei, bataia dela 50-150 nuele si dela 25-50 nuele. In Moldova bätaia s'a aplicat pand in ajunul introducerii actualului Codice penal. In 13 Nov. 1863, se vede o adresd din partea Pres. Curtii .criminale din Iasi, ca sä se dea 25 de lovituri de bici lui Iordache Harju, care furase o iapd in targul dela Frumoasa. Aceasta pedeapsd s'a executat4). Trebue sä spunem insa. ca, Inca din 1848, s'a cerut in Romania desfiintarea bataii; ea este prevazuta in art. 18 al proclamatiunei din 15 Iunie 1848. 1608. Incat despre penalisti inainte de 1800, nu cunoastem vreunul care sd fi fost protivnic pedepsii bätdii. In secolul al

XVI-Iea aceasta pedeapsd era aplicata in certe imprejurdri chiar de particulari. Jul. Clar ne spune cd e permisd correctio 8) Ch. Vatel: Code penal du Royaume de la Baviere. Paris, 1852, p. XXXIII.

2) Raicevici (Domenico Sestini?),Op. cit., spune vorbind de Mol-

dova §i Muntenia: Pedeapsa obipuitá i mai wait e bátaia (batul, frusta), cea mai grea e a avea o urecbe tAiatà §i a munci pe viata. Pedeapsa cu moarte e ca i desfiintata' de ultimii Dotnni", ed. Napoli, 1788, p. 148. Contr. Edit. francezd Lejeune. 8) § 253 Cod. pen. Sturza, § 7 (pentru inOldciune). Cel ce va jurà

stramb sa' se bad la trei locuri pe ulita" §i sä se globeasca la cutia milelor. iar daca va fi un evghenist se va SOO cu inchiderea la menastire pe 6 luni, § 253, § 9 (pentru mutarea pietrelor de hotar)", de va fi

din cei pro$ti se va bate la fate locului, iar de va fi din cei mai de ispravA sä se globeasca la cutia milelor. ) Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. BucurWi, 1900, p. 46.

205

et castigatto a parinlelui cdtre copil, a sotului cdtre .soge, profesorului cdtre ucenic, stapdnei catre servitoare ; citeazd chiar o hotärire din 7 Mai 1555 prin care Bonetis a fost absolvit de Senat de§1 ucisese pe fiul salt corrigendo. Bdrbatul poate bate pe sotie, insa. u§or §i pentru un drept motiv '). Baiardi, adaogd cä barbatul are drept asupra sotiei sale, chiar cdnd, din cauza cruzimei sale, a dat mai inainte cheza§ie ca. nu o va bate 2). Beccaria insu§i nu condamnd pedeapsa Wall ; vorbind despre furt", el spune cd furtul fdrä violentd trebue pedepsit cu amenda sau cu inchisoarea, insd dacd furtul e insotit de Tiolenta, va trebui in pedeapsd, sä se adaogc la servitute peciepse corporale" 3).

Discipulii lui Beccaria deasemenea admit bataia printre pedepse.

Astfel, Brissot de Warville, de§i contrariu pedepsii cu mdarte, admite a se pastrd din pedepsele corporale pe acele care fara sa extermine sou sä vateme pc infractor, sunt folositoare Statului. Astfel sunt: bastonada, biciuirea, estrapuda,

infierarea cu ferul rott in spate sau pe frunte, ducerea de greutati, lucrarea la drumuri si alte lucrdri publice, §i chiar cnutul or cat ar fi de crud, poate sd fie pastrat, in oarecare tad" 9. Aceste pedepse corporale se vor da infractorului pentru violente grave, de chiar persoana vatamata 6). Voltaire este de parere cd incendiatorul unui patul, dupa ce va fi lost silit sa construiascd lucrul incendiat sä vegheze loata viata lui, legat in lanturi §i batut (charge de chaine et. .

1) Jul. Carus: Op. cit. LVI, Nr. 2 ex iusta causa leviter tamen". 2) Baiardi in notele asupra lui Jul. Clams, Ibid. Nr. 13 se non offendendo eamt.. Deasemenea Damhouder ne spune cA legea admite bataia OM la sange (etiam ad sanguinis profluxionem) dela tata, sot, tutor, bunic, etc. Daca insa era excesiva barbatul era pedepsit de judecator. Enchiridion rer. crim. CXLI. De correctione, Nr. 1 si 6. Dease-menea ne spune Blackstone pentru Englitera: Daca un tata corectand ca moderatiune pe fiul sau, un stapan pe sluga, un dascal pe scolar,un ofiter pe soldat, se intampla sal omoare, fapta va fi socotita din intamplare, fiindar legea permite corectiunea". Op. cit. VI, p. 91. 3) Beccaria: Op. cit., § 30, p. 10, ed. Brescia, 1807 un misto di corporale e di servile". 4) Brissot de Waroille: Théorie, T. I, p. 158. 5) Ibidem: T. II, p. 28. Le sang de l'innocent vengé", p. 54.

206

de coups de fouet) la siguranta tutulor patulelor din vecinatate" '). Pastoret deasemenea nu e ostil bataii 2), dar critica dis-

tinctiunea intre nobili si nenobili. El crede chiar cä nar fi inconsecinte de a lua pedepsii bataii aceasta infamie care o insoteste. Rusinea e un mijloc mai sigur decat durerea, si prin urmare trebue sa lasam Rusiei cnutul, care, la fiecare lovitura scoate sange din corpul rupt al vinovatului" 8).

Afara de Voltaire, de Beccaria si discipulii sai, si de Feuerbach, bataia a fost sustinuta si de ilustrul Bentham, care admite talionul in caz de lovitura corporala, fie prin mana victimei, fie prin a calaului dupa alegerea partii vatarnate 4). Marat e chiar mai radical ; el propune la caz de duel: taerea degetelor mainii cu care a manuit arma ucigase 5). 1609. Astazi pedepsele corporale sunt desfiintate mai pre-

tutindenea : in Suedia in 1855, in Romania in 1864, in Austria in 1867, in Serbia in 1873; sunt insa in vigoare in Danernarca, Muntenegrul, Englitera si. Rusia 6). Un curent energic a domnit contra lor in secolul al XIX-Iea i domneste si astazi7), el a

isbutit sa faca sa se desfiinteze in cele mai multe tali. Am 'Mut ca. Ch. Vatel, traducatorul Codului pen. bavarez al lui Feuerbach, considera ca o pata regretabila mentinerea bataii in

acel codice. Ortolan deasemenea se mirä ca un spirit distins ca Tissot (Livre III, ch. 1, § 2), regreta desfiintarea fusti1) Voltaire: Prix de la justice et de la l'humanite (opera anonimA). 2) Pastoret: Op. cit., p. 85 §i urm. 2) Ibidem: p. 98. In Rusia dupA cum spune Dostoiewsky sd da cu miile de lovituri. El citeazA un Calmuc cAreia s'a dat 4000 de lovituri ; altora li s'a dat intre 1500-2000 de lovituri. La Maison des morts, p. 220-221. 4) Bentham: Traités de legislation, T. II, p.111. 5) Marat: Plan de legislation criminelle, 1790, p. 62.

6) Confr. Ciooli: Lect. IX, p. 71. Op. cit. In inchisoare bAtaia e mentinutA in Anglia, Statele-Unite §i Rusia, ins6 s'a inventat bAtaia prin

electricitate sau automaticA cu un biciu mecanic. (Rev. pen., 1900, p. 386-390), sou prin descArcAri electrice. (Ferri: Soc. crim., Nr. 87, p.838 §i_note. Rev. pen., 1905, p. 696. 1) Congresul juri§tilor germani din 1910, Sept., tinut in Dantzig s'a pronuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, dar contra stabilirei pedepselor corporale. Rev. pen., 1911 (XXXV, p. 449).

207

garii, care prezinta, dupd dänsul meritul ca e o pedeapsa egala, divizibila, comoda i economica 1). *1610. Dostoiewsky, impresionat probabil de abuzurile bataii si a tutulor celorlalte pedepse in Rusia, se pronunta cu multd energie in contra pedepselor corporale. Dreptul acordat unui om zice ansul de a pedepsi corporal pe semenii sai, e una din plagile societatii noastre, e cel mai sigur mijloc, de a nimici in ea spiritul eivismului ; i acest drept contine in germen, elernentele unei descompuneri inevitabile, iminenta" 2). 1611. De cdtva timp insa, impreuna cu desiluziunea despre

eficacitatea pedepselor privative de libertate, incepe sa se nasca un curent din ce in ce mai pronuntat in favoarea pedepselor corporale. Afara de Tissot, citat de Ortolan si de Schopenhauer 3),

care sustine pedeapsa bataii publice in general si in special pentru due1iti. pedepsele corporale au fost sustinute de E. Mouton si de E. Beaussire. *1612. Acest din urrna arata ca e o ideie specioasa ca bataia

degradeaza pe acela care o primeste. Se poate raspunde ca ea se mentine la popoare, la care mdndria este totdeodata simtimdntul national si simtimantul individual cel mai intens. S'ar puted adaoga cd in Franta chiar, pedepsele corporale se

mentin in unul din corpurile care au aratat totdeauna cea 9 Ortolan: Elements, T. II, p. 61 nota, Nr. 1445. 2) Dostoiewsky: La maison des morts, p. 235. 3) Schopenhauer propune pedeapsa bdtdii pentru duelisti si

pentru marturi «Nu pot zice dAnsul sd aprob nici guvernele, nici corpurile legiuitoare, care mai yin in ajutorul prejuditiului duelului, desflintAnd pretutindenea, la civili i la militari pedeapsa bAtii. Ele cred cd lucreazd in interesul umanitatii, pe cAnd fac din potrivd si lucreazd la intdrirea acelei prejudecati nenorocite i nefiresti, cdreia i s'au adus atAtea jertfe de oameni. and e vorba sã pedepsesti pe cinevA pentru o gresald, cel dintAi lucra ce-si vine in gand este sd-i dai o bdtae; prin urmare pedeapsa aceasta e cea mai fireascd: cine nu pricepe cu vorba, pricepe cu varga. i e lucru drept si natural sa dai o bdtae, se Intelege moderatd, unui om pe care nu-I pedepsesti altfel, nici cu bani dacd n'are nimic, nici cu inchisoare dacd e trebuincios la lucru. Irre-un argument valabil nu se aduce contra, ci numai fraze goale despre ,,demnitatea omului", isvorite iardsi din acea primejdioasd prejudecatd si nu dintr'o cugetare sdndtoasd". Schopenhauer: Aforisme, traduc. Maiorescu: ed. Iv-a. Bucuresti, 1902, p. 173-174.

208

mai mare mandrie marina 1). Nu cred ca sa fie mai contrar demnittiVi omenesti bataia decat alta pedeapsa" 2).

Acest fel de pedeapsa

zice E. Mouton este actual-

mente practicata dupa lege la Rusi, Germani 3) i Englezi care sunt, trebuie sa recunoastem, popoare umane si luminate. La noi, nu de mult el era reglementar in marina. Bastonada, este Inca si astazi pedeapsa disciplinara aplicabila celor condam-

nati la munca silnica. Legal sau reglementar, pedeapsa corporala exista astazi la popoarele cele mai civilizate, intre care si la noi. Iata adevarul. Sa adaogam cä, corectiunea manuala care e deasemeni o pedeapsa corporala, se exercita in toate familiile, la orice ceas, in lumea intreaga, cum s'a exercitat totdeauna ; pretutindenea se bat copii, fara ca nimeni sa gdseasca ceva de zis inpotriva, i pretutindenea acesti culpabili sunt, sub punctul de vedere al legii penale, pe atat de slabi, cat sunt de nevinovati" 4). fiindca vorbim de copii, e bine credem sa citam, fata cu prejudiciile tarii noastre, cuvintele fostului vice-rector al Academiei din Paris, 0. Gréard ,Se stie zice dansul ca

in Englitera cu toate protestarile filosofilor ea Spencer 5) si 1) Ea s'a desfiintAt in Franta. Vezi mai la vale. 2) E. Beaussire: Les principes du droit. Paris 1888, P. 133 $i 134. 2) Corectiunea corporald subsistd ca mdsurd disciplinard in Inchisorile din Prusia, Saxonia, Hamburg, Lubeck, Mecklemburg, Schwarzburg, Rudolstadt i Oldenburg. Liszt: Lehrbuch, § 15, p. 74, nota 1, ed. germ.; p. 109, nota 1, trad. fr. 4) E. Mouton: Le devoir de punir. p. 231. Vorbind de dreptul de corectiune al pdrintilor, tutorilor i institutorilor d. Garraud, dupd ce spune cä ei nu au drept sä rdneascd sau sà batd excesiv, adaogd indatd vorbind de celelalte lovituri si violente prevazute de lege, cd ele nu pot

constitui o infractiune: Oarecare persoane trebuie sa fie armate cu o autoritate disciplinard, $i nu poate fi autoritate fdrd sanctiune represicti. Se poate sub punctul de vedere pedagogic, sa fie deosebire de vederi asupra folosului $i eficacitatii pedepselor corporale, dar, and aceste

pedepse nu sunt excesive, cine s'ar puted indol de dreptul de a le inflige". B. Garraud: Traité de dr. pen. fr. ed. II, No. 1710, litera a. Si trebue observat ca Garraud vorbeste de lege lata, lucru care ar puted fi con testat.

5) Credem cd Greard e in eroare asupra lui Spencer cum vom veded mai In urmd, fiindcd Spencer de si este in principiu contra bAtaii,

insd pentru cei mai putini civilizati spune pedepse corporale si chiar moartea, nu trebuie mai putin".

209

pedagogilor ca Bain, pedepsele corporale n'au incetat de a fi aplicate. In unele scoale la a doua recidivd, pantalonii sunt suprimati. Etatea nu face nici o deosebire : copii sau tined, oricine sta pe banca unei clase e supus la flogging. In Germania, unde totul se discutd, cestiunea bastonadei se discutd periodic.. . Parerile inclind spre temperamente, insd_ nu e vorba decdt de temperamente. Opiniunea generala este cá bastonada e un mijloc de disciplind regretabila dar e un mijloc trebuincios. Accia care o condamnd in principiu, fac rezerve asupra aplicatiunei sale. Aceasta e mai ales doctrina curentä pentru palmuire. Se recunoaste cd legilc scolare nu o permit, se crede insa cd e indispensabil de a se pastra obiceiul ei. Astfel sunt concluziunile adundrilor din Westfalia 1851, Pomerania 1861, Saxonia 1874, Prusia 1880" 1).

Numärul acelora care au sustinut bataia in ultimile timpuri s'a mdrit foarte mult, si printre acestia sunt unii cari desigur cd nu pdcatuesc prin reactionarism. Meyer e unul din cei dintdi care a sustinut pedepsele corporale in secolul al XIX-lea 2).

*1613. Lombroso admite bataia. cel putin in inchisoare. Pentru infractiunile mici, mai ales ale recidivistilor tineri, care mai mult se strica prin inchiderea in comun, el propune inchisoarea la domiciliu, amenda si chiar adaoga dansul un

lucru care ar face sd se cutremure sentimentalistii, dar care se practica totusi in Englitera, ca si in Elvetia, de putin timp, pedepsele corporate, care ar puted salvd pe acesti tineri de coruptiunea morala, cu mult mai rea decdt o scurta durere fizica"3)..

Spencer, la rândul sdu declard ca., desi pedepsele corpo-. rale sunt neadmisibile dupa justitia abstractd, dar ele se impun din cauza imperfectiunei oamenilor 4). 1) 0. Gréard: Education et instruction, Enseignement secondaire II-eme éd. Paris 1889, p. 165-167. 2) Meyer: in Esprit, origine et progrès des institutions judiciaires. La Haye 1819, T. V, p. 443. El spune di abolirea pedepsii cu moarte, a

infiettrii, a orice pedeapsd corporala si a inchisorii perpetue, nu pot aye& aprobarea deck a persoanelor care nu cunosc societatea deck in, chimera. 3) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia. Torino 1879, p. 12g. 4) Spencer: Essai de morale etc. Paris 1885, p. 321 ; Confr. Proal:

Le crime et la peine p. 488. D. Fr. de Liszt pare si dthisul favorabil bAtaii, in orice caz o preferi inchisorii de scurtä duraa. Lehrbuch § 15. 5U195

14

210

In adevar Dr. Lacassagne, un partizan al pedepselor corporale arata marea lor utilitate cu exemplul Angliei si al Danemarcei. El arata ca Whipping post, sau postul de biciuit exista in Oregon, pentru barbatii can bat ferneile, iar in Anglia exista ceiace se numeste pisica cu noud cozi; apasii englezi, numiti hooligans au fost condamnati la pedeapsa pisicei cu 9 cozi, i la doi ani de hard labour, care e o munch sau lovituri mecanice. In cateva luni ne spune Dr. Lacassagne huliganii au disparut din Londra pentru totdeauna", si apoi comparand pe Englitera cu Franta dansul adaoga : Punerea in paralela a celor doua sisteme: pedeapsa fizica si toleranta abuziva, arata unde este bunul sims practic". Pedepsele corporale sunt singure eficace pentru criminalii

profesionali". In Danemarca deasemenea ne spune dansul dela restabilirea bastonadei, atacurile contra persoanelor au disparut. Concluziunea d-rului Lacassagne este : Dupa tot ce am spus, credem ca ar trebui sa introducem pedepsele corporale ; ele singure au efect : experimentarea engleza a dovedit-o foarte lamurit. E mai .sigur si mai eficace, noi

vom spune chiar mai igienic, de a da lovituri de bici, decat de a aplicà luni sau ani de inchisoare" 1). Into cmai aceleasi idei le exprima d. Honnorat, capul divizivaei I-a Prefectura Politiei din Paris, in sedinta din 20 Martie 1907, a Societatii inchisorilor vorbind de represiunea apasilor parizieni.

Eu cred zicea dansul ca nu se pot impedeca astfel de violet* cleat intrebuintand violente in privinta acelora care le-au comis. Deaceia as dod sa \rad reintroducandu-se la noi ca in Englitera, pedeapsa corporala, faimoasa pisicd cu noud cozi. i cu toate ca acest sistem, va pareâ unora invechit eu raman convins, ca intr'un viitor putin departat, noi vom fi siliti sa revenim acolo, pentru a aparâ ordinca publica i siguranta persoanelor. Dealtmintrelea o lege noua a restabilit-o in Danemarca, alte tari o vor urma"2). ') Dr. Lacassagne: Peine de mort et -criminalité. Paris 1908, p. 143 si 145. Deasemenea este favorabil pedepselor corporale, pr. E. Laurent: Les habitués deg prisons. de Paris-Lyon. Paris, 1890, p. 604.

2) Honnorat in Revue pénitentiaire 1907, p. 450.

211

Pedeapsa bataii a fost sustinuta si de d. Maxwell, mai ales pentru minori, intr'o conferintd inuta. in 4 Mart. 19101), si de d. E. Faguet intr'o opera de curand apdruta 2). 1614. Efectele pedepselor corporale in Englitera sunt foarte bune, dupd cum rezult d. din statistica penala (Criminal statistic,

Cd. 5096) a acestei tdri publicata in Martie 1910. In Englitera furturile insoi.ite de violenta se disting in 4 clase : 1) furtul cu agresiune contra persoanelor (roberry); 2) Cu arme (burglary); 3) cu spargere in case (housebreaking), si 4) cu spargere in prävälii (shobreaking). Pedeapsa bätaii e aproape exclusiv rezervatd primei categorii de furturi (robbery) si rezultatul este cd de 15 ani (1893-1908) ea a scazut dela 321 la 221, (in 1907 la 172), pe cand celelalte trei categorii, relativ la care bätaia

nu se aplicd aproape nici odata (1 singur caz pentru ale trele categoriile in 1908, pentru o shopbreaking) din contra au crescut burglary dela 501 la 712 ; housebreaking, dela 447 la 764, iar shopbreaking dela 650 la 1279 4). Ce dovada mai vdditd se poate aduce de eficacitatea bataii pentru unii infractori ? 1) Dr. I. Maxwell: Substitut al Procurorului general la Curtea de apel din Paris. Action psychologique des peines. Bulletin de l'institut general psychologique. Paris 1910, an X, p. 242 si 243. Vorbind de copii dAnsul spune: As vedeà mai putin rau a ii se inflige o suferintA fizica tare, dar trecAtoare i curabilA, dealt a-i expune la o molipsire greu de vindecat". (p. 243). 2) Pedepsele corporale intrebuintate in Englitera sunt foarte bune pentrucA ele intimideazA pe acela care le suferA, si care tni va aveh poftA, odatA esit din inchisoare, sä se mai expund din nou-la/ele, si pe aceia care n'au comis Inca o crimA, i pe care cunoasterea pedepsii pe care au sA o sufere nu-i incurajazd sA comitA'. E. Faguet: gt l'horreur des responsabilités. Paris, ed. 2-a, 1911, p. 92. 2) Ph. Millet in Le Temps" din 13 Sept. 1910, p. 2, col. 1.

Ce este aceastA pisicä cu 9 cozi, cat-o nine tails, care excitA atAta admiratiune in Franta, si care a produs rezultate atAt de bune in Englitera?

0 spune tot d. Ph. Millet, intr'o corespondentA din Londra a ziarului francez Le Temps. Acest instrument zice dAnsul este format de una din aceste mari frAnghii pe care marinarii le numesc filine. La extremitatea mAnerului, frAnghia se divide in 9 frAnghioare, care au fiecare 3 sau 4 noduri. Se leaga cel osAndit, cu .bratele inaer, pe un fel de cruce. Pe urmA, cel mai puternic dintre paznicii puscAriei 11 loveste din toate puterile intre cei doi umeri; dupA 4 sau 3 lovituri (lash), el

212

*1615. Afara de ziarul Le Temps", alte ziare, care numai reactionare nu pot fi considerate, au sustinut acelas lucru.

Degeabazicea. La Petite republique din 7 Aug. 1910 se protesteaza in contra restabilirei pedepselor corporale 100 de ani dupa Revolutiunea francezä. Tema poate servi la variatiuni da instrumentul altuia, si tot asA urmeaza pAnA la 25 sau 30 lovituri. Tin medic stA aproape de condamnat pentru a se asigurA daca nu a lesinat. DacA e prea slab pentru a puteA suferi toatA pedeapsa dintr'a datA, i se dA restul a doua zi. Rareori se intamplA ca bucAti de came sA nu fie luate i culpabilul sa. nu pdstreze in toatA viata urmele loviturilor. Deaceea remediul acesta e suveran". 5i d. Frank Froest, care de 10 ani este capul lui Criminal investigation Departament", si de 30 de ani unul din agentii cei mai harnici ai serviciului sigurantei engleze, dand aceste informatiuni d-lui Ph. Millet, adaoga: Londra a fost curaOA In 18 luni, si, de 30 de ani atacurile nocturne.au ajuns atAt de rare, incAt pisica cu 9 cozi, nu serveste aproape nici odatA. Noi o vom aplich dealtmintrelea, dacA s'ar produce aici (in Londra) o epidernie analog&

ca aceea de care se pare cA suferiti la Paris". Le Temps" din 20 Aug. 1910, p. 1, col. 5, sub titlul: Notes d'Angleterre. In L'Illustration" din 3 Sept. 1910 (Nr. 3523, p. 152 si 153), d, Millet revine asupra pedepsii bAtaii in inchisorile englezesti, cu amAnunte i ilustratiuni foarte interesante. DAnsul ne spune cA legea bAtAii a fost introdusA in Anglia in 1860, sub titlul Garrotters Act insd nu s'a

aplicat decat in 1880, spre a se scapa de agresiunile nopturne in contra persoanelor, lucru la care s'a ajuns in timp de 18 luni. AstAzi, in inchisoarea model dela Wormwood Scrubbs, cea mai bine conditionatd din lume, dupA pArerea d-lui Millet, unde mortalitatea nu este decAt 1 la 1000, abia se aplicA aceastA pedeapsA cam de 6 ori pe an. DAnsul rectificA dealtmintrelea descrierea instrumentului de bdtae. Pisica actualA nu mai e instrumentul formidabil de alta data; nu mai este o frAnghie groasA ca pumnul si impArtita in franghioare prevAzute cu noduri; mAnerul seamana cu un mestecAu si cele 9 frAnghioare fin

tesute, sunt cu totul line. Executorul se pune cAnd in drepta, cAnd in stAnga aparatului pe care e asezat pacientul, face sA descrie pisica un fel de 8 deasupra capului sAu si sA cadA extremitatile frAnghioarelor pe

umerii goi ai osanditului. In cazuri mai putin grave $i and culpabilii sunt minori, se desbracA partea cea mai cArnoasA a corpului $i se bate cu Miele ca pe copii. Aceste nuele seamAnA cu o mAtura de bucAtArie". D. Millet spune despre efectele rniraculoase ale bAtAii, cd in o Inchisoare englezeasca incepuse revolta i un pu$cArias se pregAtea sA loveascA pe gardian, cAnd un alt pucAria ii strigh: PAzA pisica!", ceeace-1 facü sA se linisteasca, curn nu 1-ar fi linistit 10 ani de inchisoare.

Pisica cu 9 cozi in armata dureazd dela 1689, si pAnA in mijlocul veacului al XIX-Iea, ea inergeA pang la cAteva sute de lovituri.

213

asupra torturei i demnitatii omenesti. Daca apasii merita oarecare mila, ca creaturi omenesti, oamenii detreaba carora li se sdrobesc falcile in fiecare seara, nu sunt rnai putin interesanti". L'Aurore din 9 Aug. 1910 era i mai energica: Apasul

trebue scos din societate, dacd uckle trebue sd fie ucis. Totul este de a scapa de el strada parisiana In care domneste ca un stapan necontestat. Ramane de stiut daca biciuirea, ca in Anglia, ar fi indestula pentru a-i muia cerbicea '). *1616. Cu toate ca, dupa cum am vazut, Ch. Vatel spunea. in 1852, ca moravurile franceze sunt mai protivnice bataii decat cele germane, totusi chiar in Franta in ultimele timpuri partizanii pedepselor corporale, si mai ales ai faimoasei pisici cu 9 cozi, devin din ce in ce mai numerosi. Am citat pe Dr. Lacassagne, pe care G. Tarde 11 considera emulul lui Lombroso

si pe d. Honnorat, una din cele mai distinse persoane ale poIiiei franceze. Se mai pot cita o multime de alte persoane; in anul 1909 un magistrat dela Curtea de apel din Paris, avocat general Maxwell, sustinea intr'o conferinta pedepsele corporale, citand exemplul Engliterei2). In 1910, Dr. H. Henrot sustinea. .acelas lucru in una din sedintele Soc. gen. a inchisorilor din Franta3), deasemenea in fine d. Loubat, procuror general din Lyon, Inteo sedinta a aceleiasi societati in Aprilie 1912. Dar ce este mai demn de relevat, este CA d. Gerault Richard, ale carui sentimente democratice nimeni flu le poate pune la indoiala, sustine i dansul pedepsele corporale. Vorbind tot de faimosii apcqi din Paris, dansul scria aceste cuvinte in Paris-Journal: Les mauvais dr6lus, se rient de la prison oil ils passent un temps agreable, nourris, couches et blanchis aux frais des

contribuables. Qu'on leur applique le fouet, comme en Angleferre; ils prendront au sérieux les peines prononcées contre eux. Ils souffriront dans leur orgueil, car ce triste 1)

DupA Archives d'antrop. crim., 15 Febr. 1911, T. XXVI, p. 99

si 100.

2) Le Temps din 21 Aug. 1910, p. 1, sub titlul ,,Revolvers et apaches".

2) Dr. Henri, Henrot, fost Primar de Reims, membru al Consiliului superior al asistentei publice, in sedinta din 22 Dec. 1910, a Soc. gen. a Inchisorilor din Franta. Revue pen. et de droit penal, 34-tme année (1911), p. 89.

214

monde a sa superbe, comme les autres, et aussi dans leur chair. Presentement, souteneurs et apaches se targuent de leurs condamnations comme les vieux soldats de leurs campagnes. Le jour ou au lieu de les entretenir, ou les chatieraflurement, ils y regarderont deux fois". Reproducand aceste cuvinte, Le Temps ziced la randul

sau: Evident cd daca lista atentatelor contra politiei i trecatorilor va continua sa creased, opiniunea se va decide din cauza necesitatii, sä rezolve importatiunea instrumentului de apdrare, care a dat atat de bune rezultate in Englitera. Adeziunea unui vechiu democrat ca d. Gérault Richard, la aceasta idee, trebue sä fie considerata ca o simptoma semnificativa. Domnii apasi sa fie prevenitil Suntem sdturati, mai rnult decal saturati, daca ei se vor obstina, suntem ferm hotdrati sd-i punem la locul lor, prin toate mijloacele, chiar prin biciu" 1).

In fine, pentru a termina cu aceste numeroase citatiuni, cu atat mai importante, cu cat n Franta bdtaia a fost de mult desflintatd, i lumea tinde din ce in ce mai mult spre democratie, vom adaugã cd d. Cuche a sustinut deasemenea in 1905, bataia pentru infractiunile cu coloratiune de salbéticie pi copilarie" 2), iar dr. Corre spuned cd atat de uracios este vitiul beei, 'Meat aproape cd regreta pentru el disparitiunea

bataiicare ar conveni foarte bine acestor naturi lipsite de orice simtimant de demnitate". 8). 1) Le Temps din 11 Aug. 1910, p. 1 Col. II-a, sub titlul Le respect de la vie humaine"; Confr. in acela§i gens. Lecture pour tous an. XIV, (1912), Nr. 4, articolul. Le regne de l'apache". 2) Cliche: Rev. pénit., 1905, p. 1364. In 1911, intr'un articol intitulat De l'accord de la pénalittf et des moeurs, a sustinut din nou aceea§ idee spunand intre altele: DacA se adaugA cA pedeapsa corporalA nu e corupAtoare ca inchisoarea zisA corectiona1A, cA nu e oneroasA pentru

budgetul Statului §i cA in fine nu priveazA familia intractorului de fructul muncei sale in timp de mai multe luni, imi pare cA ea nu e nevrednicA sA fie primitA in sistemele represive cele mai moderne", Rev. pénit., an. 1911, p. 107. 3) Dr. Corre: Crime et suicide. Paris, 1891, p. 195. In sesiunea din Oct. 1910, 29 jurati ai Senei au iscAlit cererea catre

Ministrul justitiei de a se reintroduce pedepsele corporale in Franta; aceea§i cerere au facut-o §i jurati din Bouches-du-Rhone, in sesiunea Nov. 1910. Vezi Rev. pénit. 1910, p. 1279-1280 §i cei din Charente inferieure, acea§i sesiune Rev. pen. 1911, p. 586.

215

*1617. Sub punctul de vedere al legiferarii. trei fapte merita sa fie citate, unul mai vechiu §i doua recente. In Anglia, camera comunelor a votat in §edinta din 15 Martie 1867 cu o voce de majoritate, desfiintarea pedepselor corporale la armata de useat in timp de pace. Dar, in *edinta din 18 Martie, guvernul a declarat cd nu poate considerd majoritatea de o voce la 215 votanti, ca aratand adevArata opiniune a Camerii comunelor asupra acestei cestiuni, i ca, va propune o lege autorizand aplicarea pedepselor corporale soldatilor in certe cazuri1). 1618. In Danemarca, crescuse foarte mult atacurile contra persoanelor, ceiace a necesitat o lege speciala din 11 Mai 1897, care a inasprit pedepsele; multi deputati au propus atunci chiar pedepse corporale pentru aceste infractiuni, dar majoritatea a

respins propunerea socotind suficienta asprimea pedepselor nouei legi. Ea insa n'a produs efectul dorit, i deaceia, peste 180.000 femei au facut cerere Rigsdagului, ca sä ia mäsuri energice de starpirea acestui rau. Ministrul justitiei Alberti, in 1905 a propus in consecinta un proiect de lege prin care, indivizii de sex masculin dela 15 55 ani pentru violente comise asupra femeilor §i copiilor, pot fi pedepsiti cu 10-27 lovituri de franghie sau nuele; belia nu va impedecd aplicarea legit. De§i aceasta lege era in general populara, socialitii au combatut-o, dar Folketingul a admis-o cu 54 voturi contra 23 *i 14 abtineri ; ia a fost in urma admisa i de Landsting la 1 Apr. 1905 i a intrat In vigoare la 8 Sept. 1905. Prima aplicare a legii a fost facuta in Martie 1906, dandu-se 15 lovituri unui individ Nielsen 2).

Inca despre efectele acestei legi, dupa cum am vazut, dr. Lacassagne, afirma ca dela restabilirea bataii in Danemarca atacurile contra persoanelor au disparut 3). 1) Moniteur du Soir din 22 Martie 1867. In sedinta din 1 Apr. 1870,

Princ. Bismarck sustinand pedepsele corporale la marina, spunea, raspunzand baronului Hoverbeck, ca, dui:A cat stie, daca s'ar suprima pedepsele corporale in marina, Germania ar fi prima natiune avand o mare marina, care ar fi dat acest exemplu. Pr. de Bismarck. Discours, T. III, p. 319 si urm. 2) Revue pénitentiaire 1904, p. 932-939; Rev. pen. 1905, p. 1082 1083

i pe 1906, p. 496.

8) Dr. Lacassagne: La peine de mort., p. 145. In Revista penitentiara din 1911 (an. XXXV), p. 449 la informatiuni se spune din contra

216

1619. In fine un al treilea caz pe care il vom cità este acela al Statului Oregon (State le-Unite ale Americei de Nord), in care s'a promulgat in 1905 o lege prin care barbatul care-si

bate sotia, trebue sa fie si el batut. Legea s'a si pus in aplicare, un soldat tragand 20 de curele pe spinarea a doi culpabili in luna Mai 1905 ). Vom adaoga ca in America, dupa cum ne scriiA in 1905 d. George S. Graham, un distins jurisconsult, spiritele sunt pre-

parate in acest sens, si adeseori judecatorii au exprimat in hotaririle lor dorinta reintroducerii pedepselor corporale2).

Este timpul sa ne dam si parerea noastra. 1620. Ne declaram pentru pedepsele corporale. Se obiec-

teaza demnitatea omeneasca; acesta e un prejudiciu secular, ca sa nu zicem milenar, care dupa cum am vazut are originea in legea Porcia dela Romani. Fiindca bataia s'a dat in timp de veacuri, numai persoanelor de jos, si din cauza ca saracii care nu puteau plati amenda, platiau cu bataia8), este prejudiciul cä bataia insäi ar fi o pedeapsa mojica. In realitate insa nu exista noblete intre pedepse ; puscariasul i ocnatil cA Experienta n'a reulit in mod strAlucit", si cA guvernul danez a propus desfiintarea bAtAii care s'a i admis de Folketing. InsA chiar acel care da informatiunea, si care pare ostil pedepselor corporale, pana in atat lack sustine ca in 1905 miaistrul Alberti a impus legea i ca opiniunea publica era ostila, recunoaste cA falimentul legii (daca existA) provine din cauzA cd judecAtorii au refuzat sa aplice d,es legea, care nu le plAcea. In India engleza, unde exista flagelarea, era in 1878 75.223 de condamnati la aceastA pedeapsa, in 1897 64.087, in 1900 45.054, iar in 1992 numai 23.186. Loviturile merg acolo panA la 30. Rev. pénit. 1906, p. 367.

1) Rev. penit.: an. XXX, 1906, p. 367.

2) On several occasions judges sitting in our courts of criminal juridiction have said that there should be a law inflicting punishment by whipping them; and several times grand juries have made recommendations looking to that end, but no law has been framed, and no action taken thus far. Public sentiment is ripe for such a law and would sustain it". In diferite randuri judecAtorii nostri fAcand parte din juridictiunile criminale au spus cA ar trebui sA existe o lege care sA infligA

pedeapsa Mali; adeseori marele juriu a facut recomandAri in acest sens, insA nici o lege nu a fost fAcutA, i nici o actiune intreprinsA. Sen-

timentul public este castigat (format, mar) pentru o atare lege si o ar sustine". Scris. New-York, 10 Martie 1905. 3) yezi la amendA, cele zise de regulA: Qui non habet in crumena

217

nu este mai onorabil decat cel pedepsit corporal. Ceiace desonoreazd pe om nu poate fi pedeapsa, fapta altuia, ci infractiunea, propria sa faptd. Pedeapsa oricare ar fi ea, dacä nu are un caracter divin, cum credeau cei vechi, are cel putin un inalt caracter moralizator, ea este o functiune sociald. Dealtmintrelea pedeapsa bätäii reintroducându-se in zilele noastre nu va mai aveã caracterul de o pedeapsa mojicetsed, fiinded, din cauza egalitatii inaintea legii ea se va aplicA tutulor fard distinctiune, i, din aceastä cauza precum ea nu era desonorantd la GreeL la Evrei si la Romani inainte de legea Porcia, apA va fi si in societatea modernä. Dar sä presupunem cd ar fi astfel i cd prejudiciul ar subsistã Inca mult timp, poate totdeauna ; ei bine 1 Nu vedem nici un rau ca infractorii sAlbatici

printre alte suferinte sá fie loviti si in mândria or pretinsa lor demnitate. Dupd cum zice Pastoret, este chiar bine sä se pastreze pedepselor corporale si rusinea infamiei, caci dupa dansul, rusinea e un mijloc mai sigur deck durerea. In orice caz intre demnitatea huliganilor, care pot fi asemanati cu animalele si copii 1), i intre siguranta societätii, alegerea nu este greu de fdeut. 1621. Dar dacd obiectiunea unicd in contra pedepselor corporale n'are nici o valoare, cate motive puternice nu pledeazd in favoarea lor 1 13Ataia, pe langa cä are meritul de a fi mai exemplard si mai putin costisitoare, are si pe acela cd impiedeca contactul condamnatului cu alti criminali mai perversi deck el ; deaceia d. Civoli e de pärere ca pedepsele corporale nu sunt atat de periculoase ca inchisorile cand sunt räu disciplinate 2). 1622. Afard de aceasta, bätaia in loc de inchisoare, uneori impedecd familia infractorului sa moard de foame, asa incat ea are meritul fata cu inchisoarea cd este mai mult personala, si 1) Dr. Herpin: Etudes sur la reformation et les sistemes pénitentiaires. Paris, 1868, P. 13 si 14 care face aceastA comparatiune, este insd contra pedepselor corporale; admite totusi bAtaia puscAriasilorrecidivisti. Recidivistul incorigibil este o fiintA lipsita mai mult sau mai putin complect de simtul moral; este o brutd; prin urmare fata cu el numai pedepsele fizice pot sä lucreze mn caz de nesupunere, de greseli grave, obisnuite . . . . SA fie bdtut cu nuele . . . . dacA aceasta poate sA-1 indrepteze", p. 200 si 201. 2) Civol 1: Op. cit. Lect. IX, T..14 p. 71.

218

love§te mai putin familia. Cu drept cuvant E. Mouton aratä cd 15 zile de inchisoare lasa de multeori in mizerie o familie, si ca chinurile §i. supliciile care domnesc in inchisori sub forma

regulamentelor disciplinare, fac de o sutd de ori mai umand pedepsirea corporald decal umanitatea dulceaga a inchisorii, care de 9 din 10 ori demoralizeazd pentru tot restul vietii '). In fine, vom observd hnpreund cu d. Civoli, cd pedepsele corporale au o mai mare forta intimidantd, tocmai asupra acelor

persoane, care mai mult sunt expuse sä comita infractiuni, si a cdror viata liberd nu este materialmente mai build decdt acea din inchisoare 2). 1623. La noi mai cu seamd unele din aceste motive, intemeiate in Occident sunt cu mult mai puternice decdt ori unde.

Pe deoparte penitentiarele noastre au fost §i sunt mai räu organizate sub raportul moral; lipsindu-ne personalul penitentiar destoinic i nefiind ajutate de societatile de patronare,

penitentiarele noa3tre de ordinar mai mult pervertesc decdt indrepteazd pe infractori.

Pe dealtd parte inchiderea lucrätorului agricol in certe epoce ale anului, poate sd fie pentru el o adeväratä nenorocire. Cine va pra0 porumbul, §i. cine va secerd grail, sacara or ovazul tdranului inchis tocmai in mijlocul acestor lucruri ale cdmpului ? Si dacd prd§ila sau seceriwl nu se va face la timp, recolta este perdutd, §i atunci cu ce se va nutri acel Oran sau familia sa in decursul anului ? La noi nu trdie§te lumea ca in Occident, unde poate lucrd tot anul in fabrici 3). 1624. In zadar se tot vorbete de demnitatea criminalului ; desigur cd demnitatea este un frumos lucru, dar chiar de am presupune-o criminalului, demnitatea färd paine moare de foame, or e silitä sä fure i sd intre din nou in pu§carie 1 1625. In realitate desfiintarea bataii la noi, ca §i aiurea ni se pare a fi o abilitate a clasei dominante. Poporul deprins de veacuri cu bataia i alte suferinte n'a cerut desfiintarea ei, insa clasa dominantä, cAnd s'a introdus egalitate inaintea legii i) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 232. 2) Civoli: T. II, p. 71-72. Lect. IX. 8) Vechiul nostru drept era in aceasta privinta mai Intelept. In oondica lui Ipsilant (finele condicii), se spune ca nimeni dela tart sA nu fie adus la judecatA nici pe vremea arAturilor, nici pe vremea secerisului, nici pe vremea culesului de vii.

219

a desfiintat bataia de teamä sä nu fie uneori aplicata $i membrilor sai, care fard Indoiald ca de multeori o merita mai mult decat poporul. Noi suntem pentru pedepsele corporale, insa aplicabile tutulor claselor fãr distinctiune chiar duelistilor, cum cere Schopenhauer. 1626. Dar daca suntem partizani ai pedepselor corporale, suntem din contra vrajrna$i neimpacati ai bataii Iii cazarme sau la politie i aceasta pentru douft motive: Mai intai fiindca pe-

deapsa bataii nu e scrisã in lege, $i trebue sä ne deprindem cu respectul legii, chiar cand ea nu e perfecta. Al doilea fiindca

noi dorim bataia ca pedeapsa, data de judecator cu dreptate, cumpanire i sange rece, iar nu ca mijloc de razbunare or de corectiune a oamenilor cruzi i sälbateci, care tocrnai ei ar merita sa fie pedepsiti cu bataia. 1627. Mai mult decat atat, vom adaoga cd chiar dacd am aved puterea sä legiferam in Romania, ne-am indoi dacd trebue sti introducem pedeapsa bataii din cauza ca, actualmente aceasta pedeapsd este la noi rau vAzutd, i, dupa cum zice Bentham,

pedepsele trebue sd fie populare, sau mai bine zis sO nu fie impopulare. Legiuitorul dupa parerea lui Bentham trebue sd evite ca grija in alegerea pedepselor, pe acelea care ar lovi in prejuditiile stabilite. S'a format in spiritul poporului o aversiune hotdrita contra unui fel de pedeapsa, chiar daca ea ar aved toate calitatile cerute, nu trebue sd fie admisa in codicele penal, pentru ca ea ar face mai mult ran decal bine ..... Caci nu culpabilii ar fi cei pedepsiti, ci persoanele cele mai nevinovate $i mai dulci, carora Ii s'ar inflige o pedeapsd prea reald, cu toate cd nu are un nume particular, jignind simtibilitatea lor, bravandu-le parerea, i reprezentand fata cu dansii imaginea violentii $i a tiraniei" 1). Aceeasi parere e sustinutd $i de d. Fr. de Liszt : Legis1) Bentham: Trait& des legislation II, p. 167 si 168 si Théorie des peines I, p. 46. ObservAm insä cA acelasi lucru ii spune si F. Haie: introducerea lui Beccaria: Des délits et des peines. Paris, 1870, P. 194. Legiuitorul, trebue sA tind seamA de prejuditii si de moravuri El nu trebue s jigneascA constiinta publicA edictAnd o pedeapsa pe care ea nu ar primi-o". E drept linsA di tot Bentham, sub titlul Humanité zice Qu'une disposition pénale vous révolte, ce n'est poit assez pour la condamner, mai c'est un motif pour la scruter attentivement". Ibidem: p. 74.

220

latiunea are sa tina seama ca de un factor puternic §i pretios, de conceptiunile juridice care se afla in popor, de Jeprobarile traditionale" (Merkel). Insa d. de Liszt adaoga Ca daca datoria legiuitorului este de a nu distruge subit aceste traditiuni, totu§i el trebue sa conduca $i sd dea educare putin cate putin concepOunei juridice a poporului" 1). 1628. Deaceea §i. noi credem cd, daca in starea de astazi a spiritelor In Romania, nu trebue a introduce pedepsele corporale, insa din cauza marei lor utilitati sociale, este de datoria noastra sa combatem prejudiciu1 ce domne§te in tara In contra acestor pedepse. Deaceea am dat aceasta intindere discutiunei relative la pedepsele corporale in speranta nu de a schimba o opiniune atat de adanc Inradacinata, ci de a pune cel putin inceputul gandirei §i luptei in contra unui prejuditiu atat de favorabil infractorilor, pe cat e de vatamator oame-

nilor cinstiti 2).

1629. Am aratat cateva din calitatile pe care trebue sa le aiba o pedeapsa, i pe care, trebue sa adaogam, putine pedepse le intrunesc in Intregime.

In tratatul sal de Infractiuni 0 pedepse, sub forma de concluziune, Beccaria spune:

Din ceeace s'a vazut pana aici, se poate formula o teorema generala foarte folositoare: Pentru 4 a orice pedeapsd

sd nu fie violenta unuia or mai multora in contra unui cetdtean privat, trebue sd fie esentialmente publicci, repecie

necesarei, cea mai micd posibild in imprejureirite date, proportionald infractiunilor i dictatd de legi" 3).

1) De Liszt: Lehrbuch, § 15, III, NI% 2. ') Contra pedepselor corporale !titre altii. A. Prins: Science pénale et droit positif, N-le 673-677. 3) Beccaria: Dei delitti e delle- pene. Brescia, 1807 in folio, § 42, pag. 147.

221

CAP1TOLUL IT.

CLASIFICARILE PEDEPSELOR. Diferitele pedepse prescrise de lege. 1630. Vorn impdrti acest capitol in doud sec(iuni: 1) Clasificdrile pedepselor ; 2) Diferitele pedepse prescrise de lege.

Sectia I. ClasificArile pedepselor. 1631.

Pedepsele se divid sub punctul de vedere al : a) gra-

vitatii ; b) caracterului; c) timpului; d) modului de a sta singure

sau insotind o altd pedeapsa ; e) naturii drepturilor ce se ia prin pedeapsa. § I. Clasificarea pedepselor sub punctul de vedere al gravitatii. Pedepse criminale, corectionale, de simplä politie. 1632.

Am vdzut cand am vorbit despre infrac(iuni cd legea

a admis o diviziune tripartitd: crime, delicte i contraventiuni, dupd felul pedepsii prescrise de lege pentru aceste infractiuni, numite pedepse: a) criminale; b) corectionale i c) de simpld. politie. Prin urmare diviziunea tripartita a pedepselor sub punctul

de vedere al gravitatii, corespunde cu diviziunea tripartitd a infractiunilor. 1633. I. Pedepsele criminale. Art. 7, Cod. penal ne spune cä pedepsele pentru crime, sau criminale sunt in numär de 5; legea le enumard in ordinea gravitatii lor ; a) munca silnica pe viata.; b) munca silnica pe timp marginit dela 5-20 de ani; c) recluziunea dela 5-10 ani; d) detentiunea dela 3-10 ani; e) degradarea civicd dela 3-10 ani. Pe langa aceste pedepse criminale prevdzute de art. 7, Cod. penal, mai existã si alte pedepse criminale accesorii prevdzute de alte articole de lege si anume: f) Interdictiunea legald rezultand din pedeapsa muncei silnice pe viata sau pe timp marginit, si din recluziune ; ea dureazd atat timp cat dureazd i pedepsele din care rezultä (art. 13 si 16, C. p.); g) Publicitatea hotararei condamnatoare in caz de pedeapsd criminala. (Art. 34, C. p.);

222

h) Interzicerea locuintei din certe locuri sau fixarea locului domiciliului in caz de prescriere a pedepsii (art. 596 C. p.); i) Incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publice

sau de a fi membru al acestor corporatiuni, incapacitate prevazuta prin legile speciale, a persoanelor condamnate criminal, sau chiar corectional insa pentru crima. Art. 179 Cod. pen. militar din 24 Mai 1881, prevede urmätoaMunca silnica pe viata ; Recluziunea ; e) Dec) Munca silnica pe timp marginit; tentiunea ; Degradarea militard.

rele pedepse criminale : a) Moartea ;

Prin urmare, pedepsele din Cod. pen. militar, diferd de cele din Cod. pen. comun, in ceiace priveste pedepsele cri-

minale, prin aceia cä cea mai mare pedeapsd a Cod. pen. militar este moartea, i ca degradarea militarä inlocueste degradarea civica. Trebue insa sa. observam ca degradarea militard-etprinde in sine si incapacitatile din degradarea civica (art. 183, Nr. 2, C. p. mil.). Singura modificare introdusa in art. 7 C. p., prin legea din 17 Fevr. 1874, este ca minimum recluziunei s'a urcat dela 3 la 5 ani, din cauza cd maximum inchisorii corectionale s'a ridicat dela 2 la 5 ani. *1634. Atat Codicele penal francez, cat si Cod. pen. Stirbei din 1850, instituiau mai multe pedepse. In Codicele penal francez pedepsele criminale sunt : a) Moartea; Munca silnica pe viata ; c) Deportarea intr'o fortareata ; Deportarea simpla ; e) Munca silnica pe timp marginit ; f) Recluziunea; Exilul 1); h) Degradarea civica. Dupta codicele penal fr. din 1810, pedepsele erau i mai numeroase, ca.ci el mai cuprindea: a) Confiscarea generala a bunurilor ; Infierarea; c) Expunerea publica ; d) Moartea civila; e) Taerea mainii ; care toate s'a desfiintat mai tarziu. Infine, in Codicele penal $tirbei, gasim urmatoarele pc1) Cu drept cuvAnt un autor italian obsearvd cd astdzi exilul nu mai poate jucA rolul pe care-I juca in lumea veche. Grecii si Romanii considerau toatA lumea barbara,fard legi, fait religiune, fait obiceiuri; la aceste natiuni, patria find totul, exilul din Roma sau Atena erA socotit ea cel mai mare supliGiu. AstAzi insd ideile s'au schimbat i o cdldtorie in strdindtate e multora pldeutd, toatd lumea socotindu-se drept o singurd tard. Sacerio Mattei: Che la dolcezza delle pene sia giovevole al fisco piü che l'asprezza, Napoli, 1788, p. 42.

223

depse criminale : a) Moartea '); b) Munca silnicd pe viatd in ocnd; c) Munca silnicd pe timp marginit in ocnd 5-15 ani ; d) Inchisoarea cu muncd in temnita din Braila si din Giurgiu dela 1 V2-5 ani; e) Bdtaia de 50-150 nuele; f) Inchisoarea

fdra muncd la Snagov 1 '/2-10 ani; g) Degradatia cetateneascd.

1635. II. Pedepsele corecgonale, prevazute de Cod pen. sunt in numdr de trei. Art. 8 zice : Pedepsele pentru delicte sunt: a) Inchisoarea corectionald dela 15 zile la 5 ani; b) Interdictiunea corectionald dela 6 luni la 6 ani a unora din drepturile civile politice or de familie; c) Amenda corectionald dela 26 lei in sus. Afard de aceste pedepse obisnuite si prevazute la toate infractiunile, in partea speciald a Cod. penal, mai gasim ca pedepse corectionale: d) Perderea pensiunei (art. 146 C. p.); e) Perderea dreptului de a ocupA functiune publicd pe toatd viata (art. 146 C. p.)

sau pe timp marginit pand la 5 ani (art. 324-325); f) Perderea puterii parintesti (art. 268 C. p.); g) Suspendarea avocatilor (art. 302 C. p.), aceasta insa e pedeapsa Pedepsele militare in materie de delict sunt: a) Destituirea; b) Munca publica; c) Inchisoarea ; i d) Amenda(art. 180 C. p. mil. din 1881). Diferenta intre Cod. pen. actual cu rnodificdrile din 1874 si Cod. pen. din 1864, este cd dupd acest din urind pedeapsa inchisorii era dela 6 zile pand la 2 ani, iar interdictiunea dela 6 luni pana la trei ani. Vom ardtd mai tdrziu cauzele acestor modificdri.

In Codicele penal Stirbei, pedepsele corectionale erau:

a) Bdtaia dela 25-50 de nuele; b) Inchisoarea dela 6 zile pand la 2 ani ; c) Interdictiunea sau poprirea drepturilor ; d) Globirea (art. 8). Pe ldngd aceste pedepse, atAt la crime cat si la delicte, existd i punerea sub privegherea politiei. 1636. III. Pedepsele de simpla polifie. Art. 9 Cod. pen. si art. 139 proc. pen. prevad cloud pedepse de simpla politie: a) Inchisoarea politieneasca de 1-15 zile; b.) Amenda dela 1) Pedeapsa cu moarte pentru uciga§i in Cod. Caragea: V, cap. 1, § 3.

224

5 25 lei. La acestea art. 381 C. p., adauga c) Confiscarea (Confr. art. 139 C. p.).

In Cod. pen. militar nu se gasesc pedepse relative la contraventiuni care sunt infractiuni de drept comun, iar nu militare. Cartea IV a Codicelui de just. militard din 24 Mai 1881, e intitulatd : Despre crime, delicte §i despre pedepse_ 1637. Interesul acestei prime clasificdri este foarte mare, did dupd felul pedepsii prescrisd de lege, infractiunea ii capdtd calificarea de crimd, delict sau contraventiune ; prin urmare ea servd de bazd a diviziunei principale a infractiunior si, mediat toate multiplele interese ale acelei diviziuni, sunt o consecin tti. a acestei clasificdri.

In afard de aceasta vorbind de pedepsele criminate am spus cd ele atrag oarecare pedepse accesorii particulare lor.

Clasificarea pedepselor sub raportul caracterului lor. § II. Pedepse de drept comun, politico i mixte

1638. Am vazut in prima parte a acestui curs eä infractiunile se impart in infractiuni politice si de drept comun, in consecinta legea trebuià sä instituiascd pedepse politice si de drept comun corespunzdtoare. In Franta, in urma reformelor din 1832 si 1850 scara pedepselor criminate principale s'a impartit in doud scari paralele, una. continand pedepse politice, iar cealaltd pedepse de drept comun. Prima cuprinde 5 pedepse : 1) Deportarea intr'o cetate. 2) Deportarea simpla. 3)Detentiunea. 4) Surghiunul. 5) Degradarea civicd

iar a doua contine 4 pedepse : 1) Moartea. 2) Munca silnica pe viatd. 3) Munca silnica pe timp marginit i 4) Recluziunea '). Trebue sã observdm cd, numai in scara pedepselor criminate, nu si in a celor corectionale exist& aceastä deosibire de pedepse 2).

1639. Din aceste noud pedepse criminate principale, legiuitorul roman a luat ultimele trei pedepse din scara pedepselor de drept comun, i detentiunea i degradarea civicd din scara

pedepselor politice, si a fdcut in art. 7 C. p. scara unicd de 0 A. Laborde: Cours Nr. 253, p. 119. 2) Ibidem: Nr. 323 'fine, p. 184. 0 singurd pedeapsd criminald mixt& exista. la Francezi, pedeapsa cu moarte, InsA ea s'a desfiintat in 1848 in materie politicA, asA cd la Francezi diviziunea pedepselor criminale in_ pedepse politice si de drept comun este exactd si absolutA.

225

pedepse criminale, cum exista dealmintrelea scara unica de pedepse corectionale i de simpla politie. 1640. In dreptul roman nu exista decat doua pedepse politice, detentiunea i degradatiunea civica, aceasta din urma numai in cazul când se da ca pedeapsa principala. Cdnd legiuitorul voeste sa ded unei infractiuni politice o pedeapsa mai mare deck detentiunea, el este silit sa ded pedepse de drept comun. Astfel de exemplu, vedem ca primele articole din partea speciala a codicelui penal (art. 67, 68, 69, 71, 74, 76, etc.), pedepsesc eu munca silnica pe viata infractiuni politice ca purtarea de arme a unui Roman contra tarii, intelegerea cu puteri

streine spre a provocd rasboi, or a rasturnd guvernul tarii, atentatele in contra Regelui '). Prin urmare, la noi nu exista pedepse criminale de drept comun propriu zise ca la Francezi, ci nurnai pedepse criminale mixte, adica politice si de drept comun in acelas tirnp, de oarece ele se pot da atat infractiunilor politice cat i celor de drept comun. 1641. Singura pedeapsa criminala, care ar fi putut sa fie, si este intruckva, pura de drept cornun in dreptul nostru, este recluziunea, care, isi are echivalentul sau paralela sa fireasca in detentiune. Totusi nu putem spune ca legiuitorul din 1864 a avut aceasta ideie, de oarece in art. 74 Cod. pen. vedem ca aceiasi infrac-

tiune este pedepsita cu detentiunea daca n'a isbutit i cu recluziunea in caz daca a isbutit : Oricine zice art. 74 prin actiuni ostile neaprobate de guvern, va expune Statul la o declaratiune de rezbel, va fi pedepsit cu detentiunea, i, daca dintr'aceasta rezbelul s'a si facut, paleapsa va fi recluziunea". Este insa evident ca reusirea sau nereusirea flu poate schimbet caracterul politic or de drept cornun al infractiunei; este neadmisibil ca infractiunea sa fie socotita de drept comun, iar tentativa ei de infractiune .politica. In realitate, in art. 74

C. p., este vorba de o infractiune politica pe care legiuitorul o pedepseste cu pedeapsa de drept comun a recluziunei2). Prin l) Deasemeni cand vrea sa dea o pedeapsa politica mai mica de cat detentitnea Or degradarea civica. Exemplu art. 79 C. p. 2) Dovada ca nu peileapsa deterniih.a caracterul infractimiei, este si art. 71 C. 0., tare pedepseste aceiasi infractiune cu munca cu detentiunea. 50195

I5

226

urmare, nici chiar pedeapsa criminala a recluziunei, singura care ar puteA sa fie pura de drept comun, nu este astfel ci este o pedeapsa mixta, asa Meat se poate afirmã ca in dreptul nostru

nu exista pedepse pur de drept comun 9. 1642. In schimb pedepsele politice, detentiunea si degradatiunea civica, sunt numai pentru infractiuni politice. Ca exemple de infractiuni pedepsite cu detentiune vom cita art. 69, 75, 80, 96, etc., din Titl. I si II al Carta a doua a Codicelui penal, iar ca infractiuni pedepsite cu degradarea civica art. 103, 104, 105, 108 i 110 din Titl. II al Cartii a II-a a codicelui penal. 1643. Trebue sa observarn ca., desl exista nu numai crime, ci si delicte politice, insa legea nu a instituit decat pedepse criminale politice,remanand ca delictele politice sa fie pedepsite

cu pedepse corectionale de drept comun, sau mai bine zis mixte. Legiuitorul e nerational, frindca infractorilor politici mai

mici, care comit numai delicte le da aceiasi pedeapsa ca infractorilor ordinari, pe cand infractorilor politici mari care comit

crime, le da totdeauna pedepse diferite In Franta, iar la noi uneori : Practica administrativa, dupa cum spune d. Laborde remediaza acest neajuns, indulcind pentru condamnatii politici regimul inchisorii"2). 1644. S'ar putea rezuma clasificarile infractiunilor si pedepselor spunand ca. sunt 3 genuri de infractiuni: crime, delicte si

contraventiuni, 2 genuri de infractiuni politice, crime si

delicte, iar ca pedepse, trei feluri de pedepse mixte : criminale,

corectionale si de drept comun, si un singur gen de pedepse politice, pedepsele criminale politice. Nu exista dar contraventiuni prolitice, printre infractiuni, si nici pedepse corectionale si de simpla politie politice, printre pedepse. 1645. Care este interesul acestei diviziuni ? El nu este acela al competintei ; fiindca crimele tot de jurati se judeca, oricare ar fi caracterul infractiunei, iar 'Meat

pentru delicte, pedepsele fiind tot aceleasi la ambele genuri de infractiuni, nu pot servi spre a determina tribunalul corn1) Anomalii de genul acesta existd chiar la Francezi,si provin din cauzA cA seria pedepselor politica n'a fost constituitA dela inceput in Frantat cum ea este constituitd astAzi. Vezi Degois: Traité, Nr. 87, p. 57. 2) Laborde: Cours Nr. 323 fine, p. 184.

227

petent. Prin urmare, delictul se va judeca de jurati sau de tribunalele ordinare, nu dupa natura pedepsii, care e totdeauna aceiasi, ci dupa natura politica or de drept comun a clelictului. Diviziunea importä insä sub un alt punct de vedere. Detentiunea si degradarea civica find rezervata in fractiunilor politice, cand judecatorii vor declard ca exista circumstante atenuante, ceiace are de rezultat ca se coboara pedeapsa cu un grad mai jos, se va trece peste pedepsele politice (detentiunea si degradarea civica.), daca este vorba de o infractiune de drept comun, fiindcd aceste pedepse sunt rezervate infractiunilor politice $i se va da pedeapsa inchisorii corectionale (art. 60 C. p.). Aceiasi regula se aplica in caz de tentativa si in caz de complicitate (art. 38 si 49 C. p.) cand deasemeni se da o pedeapsa cu un grad mai jos. Din contra, cand va fi vorba de in fractiune politica, in general

nu se vor face aceste salturi..Zicem in general fiindca legiuitorul in art. 60 C. p., a facut greseala de a irnpune judecatorului in caz de detentiune sa ded pedeapsa inchisorii corectionale, pe and ar fi putut prea bine sa precrie in asemenea caz degradarea civica. Deasemenea legiuitorul a facut gresala ca, in art. 60 al. 4, a prescris fard nici o discutiune ca, in caz de fapta pedepsibild cu munca silnica pe timp marginit, se va da, in caz de circumstante atenuante, recluziunea sau maximum inchisorii corectionale, in loc de a distinge si a prescrie in caz de crime politice detentiunea si. degradatiunea civica, pedepse mai conforme naturei infractiunei1). Desigur ca legiuitorul roman n'a avut o idee clara deFpre deosibirea intre pedepsele politice si cele rnixte, sau mai bine zis, n'a facut o dreapta aplicare a lor in codicele penal. § III. Clasificarea pedepselor sub raportul duratei. Pedepse perpetue §i timporare. Pedepse nedeterminate. 1646. Aceasta diviziune, ca si cea precedenta, nu e generala, caci nu coprinde toate pedepsele ; amenda nu intra in aceastd clasificare. La Francezi exista mai multe pedepse perpetue ; vom

1) Vezi vol. I, Nr. 433, vol. II, N-le 1401-1403 i 1999.

228

cad: munca silnica pe viatd, deportarea inteo fortdreatd, deportarea simpla. La noi nu existä cleat o singura pedeapsa perpetud principala : munca silnicd pe viata ), toate celelalte pedepse sunt temporare. Trebue sä spunem insd ca sunt oarecare incapacitati rezultdnd din legile speciale, §i unele chiar din Codicele penal, care sunt perpetue. Astfel vom citd: in legile speciale incapacitatea de a fi magistrat, avocat, membru al Consiliului technic, etc., al celor condamnati la o pedeapsa criminald sau la o pedeapsa corectionald pentru unele infractiuni anume specificate de Iege. Deasemenea art. 140 C. p. prevede cd functionarii condamnati pentru delapidare se vor declard incapabili de a ocupd orice functiune publica pe viatd. Ca pedeapsa accesorie, vom veded ca §i pedeapsa degradatiunii civice poate fi perpetud când derivä din o pedeapsa perpetua. Mai pot sd existe Inca i pedepse nedeterminate ; de acestea

insd vom vorbi cand vom tratd despre pedepsele privative de libertate. § IV. Clasificarea pedepselor sub raportul modului de a sti singure sau pe Iânga altele. Pedepse principale, accesorii 1647.

i complimentare 2).

Pedepsele pot sä se dea de lege sau singure, or

Insotite sau Insotind o alta pedeapsa 8).

Pedepsele tare se dau singure or sunt Insotite de altele F e numesc pedepse principale. Codicele penal, in art. 1, 7, 8 §i 9 enumera pedepsele principale, criminale, corectionale si de simpld politic. Dintre acestea una singurd este totdeauna complimentard, interdictia corectionala. Afard de pedepsele principale, tare sunt regula, mai sunt §i pedepse accesorii i pedepse complimentare. Ambele aceste 1) In mod exceptional poate sä fie perpetua i recluziunea, In cazul art. 14 C. p. 2) Vezi Garpon: Code penal annoté. Art. 8, N-Ie 7 si 8. 8) ge ordinar pedepsele sunt mai totdeauna Insotite de hlte pedepse accesorit or complimentare. Cele crimiriale totdeauna atrag pedepse

accesorii prin Cod, pen. or prin legile speciale, cele cbrectionale atrag Uneori pedepse accesorii prin legile speciale, Ina de ordinar sunt insotite de o pedeapsa complimentara, or accesorie, uneori douä (art. 112 si 140 C. p.), iar exceptional trei (art. 324 C. p.).

229

feluri de pedepse au caracter comun cd Insotesc o altd pedeapsd pe care o complecteaza ; dar diferd intre ele prin aceea ca primele rezulta direct din alte pedepse principale, pe cdnd pedepsele complimentare trebuesc pronuntate expres de judecdtori.

Sa le examinam pe fiecare In parte. 1648. Ca pedepse accesorii, sunt mai intdi doud pedepse criminale, degradarea civicd si interdictiunea legald (art. 13 si 16 C. pen. si art. 182, Cod. Just. Militara). Deasemenea perderea pensiunii si incapacitatea perpetud de a ocupa functiuni publice prevdzuta In art. 140, 142, 144, 145 si 146. Trebue insd sa observam ca degradarea civica, este uneori pedeapsa principala. Afara de aceste .pedepse care se gasesc in Codicele penal,

mai sunt pedepse accesorii i incapacitatile prevazute prin legile speciale, despre care am dat exemple cand am vorbit despre pedepsele perpetue. Toate aceste pedepse rezultd din alte pedepse i anume; degradatiunea civica i interdictiunea legald din munca silnica pe viata sau pe timp marginit si din recluziune; perderea pensiunii si incapacitatea perpetua de a ocupa functiuni publice

din infractiunile prevazute de art. 140, 142, 144, 145 si 146 C. p., iar incapacitatile speciale din orice condamnatiune la o pedeapsa criminala, sau chiar corectionala, insd numai pentru infractiuni anume prevazute de lege: fals, furt 1), escro-

cherie, abuz de Incredere, delapidare de bani publici, mituire, marturie mincinoasd, atentat la bunele moravuri, sperjur, rupere de sigilii i sustragerea actelor depuse in locuri publice,

etc. Confr. art. 260 Proc. pen., art. 74, leg. org. jud. din 24 Mart. 1909 2), si art. 194 din Cod. just. mil. 3). 1) Astfel, de exemplu cel condamnat pentru furt este nedemn de a fi alegdtor conform art. 19, din legea electorara. Numeroase deciziuni ale C. cas. ; una din cele din urnia Cas. II, 656 din 23 Mart. 1910, B. 472 (electoral).

2) Nu numai pedepsele prevazute de cgd. penal atrag incapacitatea

de a fi magistrat, dar chiar falimentul, care nu e o infracOune, atrage aceeasi incapaFitate intrucAt falitul nu este reabilitat (acelasi art. 74, leg. org. jud.). 2) Osandele pentru oarecare infractiuni aratate de art. 194 C. p. m. atrag perderea gradului.

230

1649. In toate aceste cazuri, judecatorul nu are trebuintd sä pronunte pedeapsa accesorie, caci ea deriva direct din lege fdrd declararea judecAtorului ; prin fapta condamnarii la recluziune, de exemplu, condamnatul este in acelasi timp degradat civic si interzis legal ; prin chiar condamnarea la o pedeapsa criminald sau corectionald insà numai pentru anume infractiuni infamante, infractorul perde dreptul de a ocupd functiuni publice pe viata. Aceasta consecinta din altä pedeapsd pronuntata de judecatori, este caracteristica pedepselor accesorii. 1650. Din contra pedepsele complimentare, desi intovdrdsesc pe cele principale, ca i pedepsele accesorii, nu rezultd direct din acestea in puterea legii, ci trebuesc pronuntate expres de judecdtori. 1651. Dintre pedepsele principale enumerate de Codicele penal in art. 1, 7, 8 si 9, cloud sunt foarte adeseori pedepse complimentare, amenda i interdictiunea corectionald; aceasta din urmd chiar este totdeauna complimentard (Exemple art. 151 si 98 Cop. penal)i In mod exceptional, cum vom veded mai tdrziu vorbind de degradarea civicd, inchisoarea corectionald poate sa fie si ea o pedeapsa complimentara (art. 23 C. p.). Tot in Codicele penal gasim ca pedeapsa complimentara interdictiunea temporara, de ordinar dela un an pand la trei ani a unor infractori de a ocupd functiuni publice (art. 147, 149, 152, 154, 155 si 156). In legile speciale gasim exemplu de pedeapsa complimentara art. 132 leg. electorald. 1652. Care este cauza pentru care legiuitorul a stabilit doud feluri de pedepse secunddre, si nu s'a multumit numai cu pedepsele accesorii, care deriva direct din lege ? El este usor de inteles. Unele din aceste pedepse ajutatoare, nu puteau sä rezulte direct din lege, fiindcd trebuid Ca judecatorul sa. determine quotitatea lor. 0 pedeapsa ca interdictiunea legala sau degradatiunea civicä, fiind dupd cum vom i'eded pedepse indivizibile constituind un complex, puteau sa rezulte direct din lege. Recluzionistul in puterea legii perde dreptul de a-si administra averea, i perde in acelas timp toate drepturile civile, politice si de familie. Deasemeni condamnatul pentru infractiunile prevdzute de art. 140, 1421), 144, 145 si 146 C. p., perde dreptul

231

de pensiune $i de a ocupd vreodata functiuni publice. Dar interdictiunea corectionala i amenda trebue sa intcrvinä un judecator care sa le precizeze. Interdictiunea corectionala, este luarea unuia sau mai multora din drepturile cuprinse in degradarea civica aceasta pedeapsa nu poate sä rezulte direct din lege (*Ara interventiunea judecatorului, care sa determine care anume drepturi se interzic

pe cat timp se interzic acele drepturi. Deasemeni, and e vorba de amenda, trebue ca judecatorul sa fixezc quotitatea dupa gravitatea faptei i averea persoanei. -Atat amenda cat $i interdictiunea corectionala. fiind divizibile, trebue sa fie pedepse complimentare, adica pronuntate de catre judecator. Deasemeni i incapacitatea temporara de a ocupd functiuni publice. Pedepsele complimentare au dar un duplu caracter ; pe deoparte ele se pronuntã expres de judecator, ca $i pedepsele principale, iar pe de alta sunt pedepse secundare, ajutatoare, Insotind o pedeapsa principala, ca i pedepsele accesorii 2). 1653. Printre pedepsele complimentare trebue mentionata $i confiscarea speciala a lucrurilor produse prin infractiunea .

sau care au servit or aveau sa serveasca la comiterea unei infractiuni. Aceastä pedeapsa de$1 nu este prevazuta in enumeratiunea din art. 1, 7, 8 $i 9 Cod. pen., se gase$te mentionata printre pedepsele relative la contraventiuni din art. 381

Cod. pen., prin urmare ea este in acest caz o pedeapsa de 1) Art. 140 si 142, sunt Tau redactate, findcd zic, vorbind de inca-

pacitate de a ocupd functiuni publice, se va declares", ceeace ar face sä se creadd cd trebue ca judecdtorul sä pronunte perderea dreptului de pensiune, insti dovadd cd nu aceasta a fost intentiunea legiuitorului se vede din celelalte articole, in care legea se exprima corect, si fatã de care nu vedem motiv de distinctiune din partea legiuitorului. 2) De si deosibirea Intre pedepsele accesorii si complimentare e simpla si usor de inteles, insd uneori autorii confundd aceste cloud ge. nuri de pedepse. Vom cad pe B. Boeresca, in teza sa de doctorat dealtmintrelea foarte reputatä: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 345, Nr. 12, care zice: L'amende peut être prononcde comme peine accessoire", uitând cd pedepsele accesorii derivând direct din lege si find indivizibile, n'au trebuinta sd fie pronuntate de judecdtori. Deasemenea d. A. Prins: Science pénale, considerd atnenda ca o pedeapsd accesorie, N-rile 825 si 869, si interdictiunea corectionald; Ibidem: Nr. 874 bis. Se pare cd d. Prins nici nu ar admite existenta pedepselor complimentare. Aceeasi confuziune in Blanche: Etudes I, Nr. 241. Vezi si o deciziune a C. cas. rom. II, 85 din 8 Febr. 1874, B. 65.

232

simpld politie. Legiuitorul vorbeste de pedeapsa confiscdrii in

art. 391, 394 si art. 146 Cod. pen., iar in partea generald in art. 37 Cod. pen. § V. Clasificarea pedepselor sub raportul drepturilor luate. Pedepse privative de viata, libertate, drepturi, avere. 1654.

Pedepsele pot lovl diferite beneficii ale omului. ,In

codicele nostru penal si prin legile speciale, nu avem dent aceste patru genuri de pedepse. Ca pedeapsd privativa de viatd, avem pedeapsa cu moarte

in timp de resbel, prevazutd de Cod. pen. militar (art. t79, 197-204, 210, 211, 214-216, 219, etc.). Pedepsele privative de libertate sunt numeroase, ele formeazd baza sistemului nostru penal, incepand dela muncq silnica pe viatd, pand la inchisoare de simpla poiWe dela 1 15 zile.

Ca pedepse privative de drepturi, desi se pot sopoti toate pedepsele, cdci toate priveazd de un oarecare (irept, ylata, libertatea, averea, etc., se considerd insd in special, degradetiunea civica, interdictiunea legala i corectionala, perderea dreptului de a ocupd functiuni, si in genere orice incapacitäti fie pronuntate direct, fie rezultand din alte pedepse '). In fine, pedepsele privative de avere sunt confiscarea speciald i amenda corectionald si de simpla politic. Se mai pot concepe insd pedepse : a) Privative de integritatea corpului, ca bdtaia i mutilatiunea; b) de integritatea persoanei morale, ca expunerea publica. Aceste pedepse n'au fost admise de codicele nostru penal. *1655. In vechiul drept mai existau si alte plasifipäri ale pedepselor de care vom vorbi in scull; 1) Pedepsele erau fixate de lege sau arbitrare, adica lds ite la apreciarea suverand a judecdtorilor ; primele se numeau ordinare, iar cele din urrnd arbitrare2). De aceastd diviziune 1) In vechiul nostru drept exista i o pedeaps4 care sp asemq.nà mortii civile dela Francezi. Vezi Indreptarea legii, glava 113, zacon 1. 2) Sed cujusvis delicti poena aut expresse jam a lege, definita est aut a judicis arbitrio definienda relinquitur. Hine poenarum divisio bipartita est in ordinarias et arbitrarias. E. Pufendorff: Introductio, etc. Hannoverae 1767, Cap. XXIII, § IT, p. 188. Confr. Jousse: Just. crim. II, p. 590 i urm. M. de Vouglans: lnstit. p. 32.

233

importanta. \Tom mai vorbi. Ea, nu mai exista astazi, cand toate pedepsele sunt prevAzute de lege, si cand avem principiul: nulla poena sine lege (art. 16 Constitutiune, art. 2, al. 1 C. pen.); 2) Pedepse aflictive si infarnante, si pedepse numai simplu infamante ; aceasta e o amintire a vechiului drept, care se regaseste si azi la unii autori. In vechiul drept se considera cd cei condamnati criminal nu mai erau susceptibili de indreptare ). Trebue insä sä observdm cd si astäzi la noi este intrucatva deosebire, intre pedepsele criminale si pedepsele pentru unele infractiuni deoparte, care atrag incapacitati perpetue. si alte pedepse care nu au decat efecte temporare. Astazi putem zice cä sunt infamante pedepsele criminale toate, si dintre delipte unele anume prescrise de lege, oricat de mica ar fi pedeapsa lor. Ne pare inutil a vorbi de alte diviziuni mai putin importante ca acea in corporale si necorporale a celor corporale in capitale si necapitale, etc.2).

Sectiunea II. Diferitele pedepse prescrise de lege. 1656. In celebra sa opera. tiinta legislatiunei", Filangieri observd cu drept cuvant ca, numarul pedepselor prescrise de legile umanitatii, este prea restrans cand se compard cu acela al infractiunilor3). Bentham criticd sistemul simplist de represiune al legiuitorului : Conchidem zice dansul cd varie-

tatea pedepselor este una din perfecliunile codicelui penal, §i cu cat cdutarea mijloacelor de represiune este de nepldcuta unui suflet simtitor, cu atat trebue ca legiuitorul sa fie patruns de umanitate pentru a castiga aceastd victorie asupra lui insusi. Sagrado care nu stia sa ordoane decat luarea de sange (la saingnee), era mai bland &cat Boerhaeve, care consultá toatä natura pentru a descoperi leacuri noi ?"4). Evolutiunea pedepselor in peiace priveste nurnärul si va1) Jousse: Justice Grim. I, p. 36 *i. urm. Muyari de Vouglans: Instit. p. 237 §i urm. 2) lul. Clarus: Op. cit., Quaest LXVI, Nr. 1. 2) Filangieri: Scienza ed. it. cit., T. IV, p. 58, Cart. III, Part. III, cap. 31 i ed. fr. T. II, p. 24. Livr. III, part. 2-a, cap. VI. 4) Bentham: Traités de législ., T. II, p. 177.

234

rietatea, este ea omenirea a avut la inceput putine feluri de pedepse, in urrnd nurnärul pedepselor a crescut, iar acum tinde

din nou sã se imputineze prin suprimarea a o multime de pedepse.

Senecca vorbind de diferitii infractori din ce in ce mai indarjiti i periculosi, propune urrnAtoarea serie de pedepse din ce in ce mai severe : Mustrarea privata, mustrarea publica, stigmatizarea (ignominia); exiliu pe tdrmuri necunoscute, inchisoarea si flare, in fine moartea, care uneori e cel mai bun gen de milostivire '). 1657. In vechiul drept pedepsele erau mai numeroase si mai variate decal astäzi ; art. 13, Titl. XXV al Ordonantei din 1670, prescrie 12 pedepse i trebue sä observdm cä, una singura din ele, moartea, aveâ cinci feluri de executare 2). \Tom mai

observà cd, pedeapsa arderii in foc, care era socotitd ca rea mai dintaiu dintre toate pedepsele, era intrebuintata pentru fapte dintre care cele mai multe astdzi nu se mai pedepsesc3). Jousse pomeneste magia, blestemele mari, erezia, crimele contra naturei, incestul de primul grad, paricidul4). Spanzuzurätoarea deasemenea se intrebuinta pentru. fapte grave si pentru fapte neinsemnate. Acest supliciu spune Jousse nu se intrebuinteazd deck in privinta oamenilor de jos, si anume pentru omorul simplu, falsificarea de monetd, bancruta frauduloasd, rapire, supozitiune de part, fals comis de functionari in oficiul lor, furt cu efractie, furt domestic, adunari ilicite, turburdri i revolte populare" 6). Infine, galerele pe viata, care aduc moartea civild i confiscarea, se dau mai ales pentru crima de camatarie, mdrturia mincinoasä, concuziune, abigeat, recidivd de furt simplu, de oameni infierati (flétris) 6). 1) Interim optimum misericordiae genus est occidere; Seneca: De

ira I,

16. 2)

DupA Jul Clams modurite de executare ate pedepsei cu

moarte erau numai 4: focul, lapidarea, spAnzurAtoarea, tdiarea capului. Condamnarea sA fie sfasiat de flare (ad bestias) si imbrAncirea de pe

râpà (tarpeana) au dispärut. Jul Clarus: Op. cit. LXVIII, N-rile 3, 4 si 5. InsA Jul Clams uitA pedeapsa rotii. 5) Jousse: Op. cit., T. I, p. 39. 4) Ibidem: T. I, p. 42. 5) Ibidem: T. I, p.. 45. 9 Ibidem: T. I, p. 47.

235

1658. Astdzi pedepsele sunt mai bldnde si mai putin numeroase ca in vechiul drept. Avem mai intdiu 5 pedepse criminale, prevazute de Codicele penal comun, afard de pedeapsa cu moarte, prevazutd de Codicele penal militar. *1659. Daniel Clasen aratd ca, pe timpul sau, poenae eriminalis aveau doud Intelesuri (dupliciter accipitur). 1) In sens lat si impropriu, o pedeapsd prin care se loveste in consideratiunea si faima unei persoane, chiar clan nu se aduce nici un räu in corpul infractorului (leg. 13, Dig. de Verborum significatione). Acesta era desigur sensul cel vechiu provenit din dreptul roman. 2) Propriu se zice poena criminalis, acea care se aplica la viatà sau la corp. $i aceasta se obisnueste a se numi poena capitalis, eine peinliche Strafe". Ace lasi autor adaogd ca,

desi acest cuvdnt se intrebuinteazd si de pedepsele corpului neaflictive, ca relegarea, infamia, totusi propriu zis, cuvantul peinlich, denotä pedeapsa capitald prin care se perde viata sau se loveste corpul1). Astazi pedepsele criminale sunt acele pedepse care se dau pentru crime si care sunt enumerate de art 7 ; acestea insd ca pedepse principale, caci in afard de aceste 5 pedepse, mai sunt si altele accesorii. Inainte insä de a vorbi de pedepsele criminale din Cod. pen., sd tratdm cestiunea importanta a pedepsii cu moartea.

1) Daniel Clasenias: Commentarius ad constitutionem criminalis Caroli V Imperat. Francofurti, Lipsiae, 1685, p. 36, confr. 39.

236

I. Pedepsele eriminale. §

1. Pedeapsa cu moarte. Non mesereberis eis et auferes in noxiam

sanguinem de IsraM, ut bene sit tibi. Deuteronom XIX, 13.

Neque enirn lex aequior ulla.

Quam ilecis arti fices, arte perire sua. Ovidiu.

Interim optimum misericordiae genus est, occiderc. Seneca, De ira 1, 16.

Contra malos non utendum malva seu empiastre., sed gladio. Baldus. (Dup6 Farinaceus, I, Titl. II, Quaest XVIII, Nr. 5.

L'on doist moult soffrir et atendre avant que home soit livrez a mort. Li livres de jostire et de plet. Mercy but murders, pardonning those that kill.

Shakespeare. Romeo and Juliette, HI.

1660. La noi pedeapsa cu moarte nu are nici o importanta practica ; desi e prescrisd in Cod. pen. militar, intr'o multime de cazuri1), totusi nici odatd nu s'a aplicat, dupd cum nu se aplicdt nici atunci cdnd pedeapsa cu moarte era prescrisa. in Cod. pen, ordinar. Vom insista totusi mult asupra acestei pedepse pentru doua motive : 1) Fiindca nicaeri mai mult deck

in tara noastra nu exista un prejudiciu inradacinat in contra pedepsii cu moarte ; 2) Pentruca, sub punctul de vedere legislativ, primirea sau respingerea acestei pedepse, are infiuenta

asupra intregului sistem penal in sensul asprimei sau indulgenti i.

1661. Intr'un studiu asupra noului Codice penal italian, intitulat : ,,Prea curdnd", Cesar Lombroso, incepand sà vor-

beascä despre pedeapsa cu moarte, scriia aceste cuvinte : Nu este cestiune care sd-mi pard mai odioasa, bizantina i plind de acel sentimentalism, care deja ca i in litere a dominat, domind in drept, ca aceasta cestiune a pedepsii cu moarte" 2). Si, la cuvintele lui Lombroso, noi vom adaoga ca, nu cunoastem un singur caz in istoria omenirei, in care o idee mai falsä sa fi isbutit mai repede sa inlocuiascd in spirite o idee sanatoasa. i rationala. Vezi C. Just. Mil. din 1881, art. 179, 197, 198, 199, 200, 201, 202, 203, I:04, 205, 210, 211, 213, 214, 215, 216, 219, 220, 221, 232, 243, 244, 246.

Totusi pedeapsa cu moarte nu se aplicA in timp de fasboi, nici in timp de stare de asediu proclamata in timp de pace, art. 267. 2) Ch. Desmaze: La crime et la debanche a Paris, 1881, p. 311.

237

In adevär, 'Ana in 1764, dacd vom excepta pe Anabapi Socinieni, combatuti in ceiace priveste pedeapsa cu moarte de Carpzov, niminea nu s'a gandit sa conteste legitimitatea pedepsii capitale. Din contra, suindu-se pe tron regii tisti

Frantei, trebuiau st jure cu mana pe Evang.lie cä nu vor

.

gratia niciodatd pe oträvitori. Legile englezesti deasemenea dupä cum ne spune Blackstone au luat Regilor dreptul de a face gratie asasinilor" 1). Si pedeapsa cu moarte se executa mai totdeauna in mod barbar de cruzime 2). Insd, in mai putin de un secol adversarii pedepsii cu moarte nu numai cd au triumfat in cateva tari, ceiace in defi-

nitiv e permis unei idei cu aparentd umanitard, dar chiar triumful a devenit impertinent, caci el e tiranic si intolerant. La intoleranta alba a reactionarilor care arestau pe Charles, Vidor Hugo, fiindca a sustinut abolitiunea pedepsii cu moarte raspunde astazi intolerenta rosie a iacobinilor abolitionisti, care nu mai vor sa permitd nici chiar discutiunea asupra acestei probleme sociale, si care cautd sd intimideze pe sustindtorii pedepsii supreme prin aruncarea epitetelor de reactionari, retrogazi, strigoi, etc. 1662. Atat de apriga a fost lupta asupra acestei cestiuni de salubritate sociala, incal unii abolitionisti aprinsi in lupta au inceput sã delireze. Carlo Livio, profesor de medicind legald la Universitatea din Siena, zicea ca abolitiunea pedep ii cu moarte in Toscana,

este un patrimoniu sacru al natiunei a atenta in contra lui zicea clansul ar fi ca si cum s'ar dobori cupola lui Brunelesco, or s'ar {lira galeriile i tribuna lui GaliIeux 3). Cam acelasi lucru II spunea

i distinsul profesor Aug. Pierantoni :

,,Noi din partea noasträ zicem, fdrä exaltare de suflet, ne pare mai putin vinovat gandul de a arde Sfanta cruce, de a a da jos turnul lui Giotto, de a topi portile lui Ghiberti, care divinul Michel Angelo, zicea ca sunt demne de a fi usile raiului, de a dobori pe Perseu, pe care Celini jura sd-1 apere contra inamicilor sdi, decal a viola onoarea unui parnant italian. De profanarea artelor multi Italieni au dat exemplu, 9 Blackstone: Cominentaire, T. VI, p. '112.

2) Vbzi diferitele moduri de executare ale pedepsii cu moarte D. Alexandresco: C. Jud., 1902, Nr. 57. 8) C. Licio: Contra la pena di morte. Siena, 1862, p. 56.

238

contra violarii progresului, Italia a combatut i va combated in mod victorios"). Nu mai putin aiureazil Ch. Lucas, un alt zelos si infatigabil abolitionist, care sustine i chiar cauta sa dovedeasca prin argumente, ca reinfiintarea pedepsii cu moarte in Toscana, ar fi un atentat la onoarea Toscanei, a Italiei si a intregei omeniri 2), fara sa cugete, din cauza frigurilor aiurarii, ca mai mare atentat comited el Insusi, Lucas, contra adevärului si in contra bunului simt 1663, Atat de mare a fost, mai ales in a doua jumatate a sccolului al XIX-lea presiunea jacobina a abolitionistilor 3), I

?neat chiar ilustrul Lombroso, aruncand o sageata In 1872 In citadela abolitionista, o aruncá cu frica i cu Indoiala. In opera sa Sull'incremento del delitto in Italia", Lombroso desi declara formal ca aceasta pedeapsa e cel mai sigur meziu social, consunanta ca legile pozitive i darviniane i scrisa in cartea naturei, dar spune ca nu crede de cuviinta sa vorbeasca mult de pedeapsa cu moarte, pentru motivul, zice dansul, acä un simtimant drept sau nedrept, odata ce a ajiins sd intre in mase cu greu se poate desradacind, si cum ar zice matematicii,

nici un efect nu se poate obtine de a luptä In contra lui; cu un potop de opuscule, discursuri, multi eruditi italieni au facut sa se nasca acest simtimant, i, ceiace e mai rdu, sa-1 faca

sa fie precedat de o serie de fapte, de gratii monstroase, (Rossignol, Ciballa, La Gala), care azi au devenit capete solide de lege" 4).

1664. Abolitionistii au gasit, cel putin pana acum cativa ani, un aliat puternic in partidele democratice extreme, care ca si cele reactionare se disting prin intoleranta lor. Din aceasta

alianta, a rezultat ideia gresita ca, pedeapsa cu moarte ar fi In legaturd cu principiile politice ale celor care o sustin sau 1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte p.

58,

col. 2-s.

2) Scrisoare catre Mancini, p. 21 si 22, ed. fr. si p. 39 ed. italiana. 8) In Romania mai cu searna aceastd presiune a fost atat de pu-

ternica in cat un barbat politic celebru dealmintrelea prin curajul cu care Ii manifestà parerile, atacat pe tema ca ar fi cerut reinfiintarea pedepsii cu moarte in Romania, a preferat sA se deszica, mai bine decat sa braveze ideia dominantb. *) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, ed. 2-a, p. 79.

239

o combat; anume ca abolitionistii ar fi democrati sau oameni cu idei inaintate i umanitari, pe cand sustindtorii pedepsii cu moarte ar fi niste reactionari, cruzi i sanguinari. Aceasta idee falsä, care a folosit atdt de mult abolitionitilor, e cu drept

cuvânt combatutd de d. Garofalo : Nici in Anglia, nici in America zice distinsul penalit italian nu se va auzi vorbindu-se de libertate cu ocaziunea discutdrii frdnelor necesare pentru a garantd dreptul, nici relafiv la mijloacele cu care se reprima violdrile sale. Nu se poate concepe ca, pedepsele mai severe in contra vräjmasilor publici, când par necesare, sa fie o vio-

lare a acelei libertdti pe care tocmai tind sä o asigure. Trebuie sd fie näscut cineva in Italia 1), pentru a vorbi de libertate când se discutd pedeapsa cu moarte l Dar adevdratul liberal, limitAnd intr'o mica sfera activitatea Statului, voieste in urmä ca in acea sfera el sd aibd mijloace de a face tot ce e necesar la indeplinirea misiunei sale 2).

$i nu numai d. Garofalo, partizan aprig al pedepsii cu moarte, sustine cd pedeapsa cu moarte nu este in legatura cu principiile politice, dar si K. d'Olivecrona, unul din cei mai distinsi aboIitioniti, sustine acelas lucru i o declara cu sinceritate intr'o scrisoare catre Ch. Lucas : In Suedia zice propozitiunea pedepsii cu moarte nu a fost niciodata dansul cestiune de factiune politica. Oamenii de diferite opiniuni po-

litice, au considerat-o numai ca cestiune de umanitate i civilizatiune. $i, vorbind de mine insu'mi, am apartinut totdeauna fractiunei conservatoare din diete, si nimeni n'a vdzut niciodata in mine omul irnprudentelor si al temeritdtillor"). Prejudiciul insd, contra pedepsii cu moarte fiind prea inrddacinat, nu ne vom multumi cu aceste cloud citatiuni, ci vom insistd, poate exagerat, spre a dovedl cd pedeapsa cu moarte nu este in legaturd cu principiile politice ; recunoastem insd cä e in legaturd cu mentalitatea indivizilor : poetii §1 oamenii de fraze si de abstractiune sunt abolitionisti, oamenii de Stat seriosi si cugetatorii profunzi sunt pentru pedeapsa cu moarte. 1665. Spre a dovedi ceiace am afirmat vom aduce trei Trebuie sä adAogam: sau in România. 2) R. Garofalo: Contro la corrente. Napoli 1888, p. 6 i 7. 9 Raportul lui Ch. Lucas: CAtre Institut. Publicat in d. Olivecrona: De la peine de mort. Paris,',1868, p. 197. 9

240

feluri de argumente : a) Exemplul unor tari. b) Persoanele care au sustinut pedeapsa cu moarte, si e) Ratiunea. 1666. Exista actualmente trei republice importante, sub diferite puncte de vedere : republica franceza, elvetiana si a Statelor-Unite din Nordul Americei. Ei bine pe cand pedeapsa cu moarte e desfiintata de drept sau de fapt in multe monarhii, ea este mentinuta in aceste trei republici, si nu e pc cale de a fi desfiiintata. Sa le reluam pe fie care in parte. Elvetia desfiintase prin art. 65 al constitutiunei federale din 28 Mai 1869 ') pedeapsa cu moarte, suprimata deja mai inainte in cateva cantoane. Insa in putini ani s'a vazut inconvenientele acestei dispozitiuni, si in urma unei petitiuni cu numeroase iscalituri, s'a modificat prin un referendum popular art. 65 al constitutiunei federale, permitand flecarui canton sa restabileasca pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de drept comun. Cateva cantoane s'au folosit de aceasta permisiune reintroducand in legislatiunea lor pedeapsa cu moarte ; vom cita Zurich, Lucerna, Zug, iar in Aprilie 1893, cantonul Schaffhouse,

unul din cele mai importante cantoane ale Elvetiei, a reintrodus pedeapsa cu moarte cu 4920 vot. contra 1182 2). In total 9 cantoane au pedeapsa cu moarte 3). In America cleasemenea departe de a cugeta sa desfiinteze pedeapsa cu moarte, nu se cauta decat sa se afle mijlocul cel mai expeditiv de executare; in penultimul deceniu al secolului al XIX-lea s'a facut prima experienta de ucidere prin eletcricitate, care dealmintrelea a isbutit foarte kilu. Nu numai Ca In America ideile abolitioniste flu prind radacina, dar chiar poporul executa singur pe marii criminali, pe care justitia indulgenta ori venala cauta uneori sa-i scape de pedeapsa. In 1891 s'a produs o adevarata rascoala la Cincinati pentru h ajunge sa se omoare niste asasini pe care justitia ii achitase 4), ') Dui:A Molinier. 1874. 2) Indep. roumaine. 7/19 Avr. 1893, p. 2-a, col. 5. ')

Aceste cantoane sunt: Zug care a stabilit pedeapsa cu moarte

in 1882, FribUrg 1884, Schwitz 1891, Schaffhouse 1893. Mai sunt: St. Gall,

Valais, Uri, Unterwald i Lucerna. Rev. pen. 1910, Iunie, p. 832-833. Confr. Revue pénale suisse 1910, (22-eme année) articol. Dr. Ladame. Peine

de mort et criminalité si ReV. pen. 1910, p. M09. ') 0 telègraitiA din ziatitl Lupla" 5 Mai 1891, p. ii, col. 4. Noul Orleans." 3/15 Martie 1891. Uh coinitet s'a format in seara de 13 Martie in scopul de a convoch pentru a doua zi in fhta monurnentului lui Clay,

241

si nu arareori se citeste prin ziarele arnericane cazuri de executare sumard, facutd de insusi popor, care ca adevdrat popor de self gouvernetnent, nu asteapta totul dela guvern, ci cautá srt cornplecteze el insusi justitia insuficienta a orga-

nelor Statului. Acest gen de executare se numeste Lynch justice, iar executorii Lynceurs; departe de a scdded el creste Itt America 1).

In F'ranta, in interval de un secol, incepand dela 1789, s'au perindat o multime de guverne i nici unul din ele n'a desfiintat pedeapsa cu moarte, nici chiar guvernul Comunei. In timpul Republicei a treia s'au fdcut executdri care se bueutá de oarecare celebritate, de pildd Campi, Vaillant, Caserio, Eyrand, etc. Sub Presedintia lui Sadi Carnot s'a decapitat Ribot de 18 ani i Jeantroux abid de 17 ani, cari Impreund spanzu . rase si jefuise 0 slujnici0). un meeting card va discuta asupra sentintei juriului care a achitat 6 Sicilieni acuzati de asasinarea sefului de politie Hennessy. Meetingul s'a tinut eri inainte de amiazi. Multimea a pornit la inchisoare, a sfâramat portile si a omorit pe loc 4 din Sicilieni; ceilalti doi au fugit". Vezi interesante amanunte inteun articol de fond in ziarul francez Le Temps", 1891,

9 Linsarea are numele de Iohn Linch, un Irlandez, care in sect:qui XVII a exercitat functiunea de Chief justice in Carolina de Sud; el executa chiar in timpul sedintei pe cei prinsi in flagrant delict i pe acei a caror culpabilitate nu era indoioasa. (Aceste cunostinte despre Lynch nu sunt sigure). Intr'un linsaj din Misuri, dela finele secolului trecut, poporul a executat pe judecator i pe attorney, cari erau banuiti de coniventa cu o ceata de hoti. Ca statistica de linsari, avem in Statele-Unite: In 1884, 103 executiuni le gale si 219 linsari; 1885, 108 cu 181; in 1886, 83 cu 133; in 1887, 79 cu 123; in 1888, 88 cu 144, in 1889, 98 cu 175. Revue des deux Mondes, '15 Mai 1891, (p. 330). sAdevarata democratie zice autorul articolului

din care extragem aceste cifre consista sa prevaleze vointa marelui numar, chiar cand el se ina1à, asupra aceluia al minoritatii; fie ea chiar cea mai inteligenta din minoritatip. (Autorul combate linsarea, p. 339);

dar ()are raspundem noi, in America marele numar e contra linsärii? La noi cazuri interesante de linsari: comuna BAileti, RamniculSarat. Dosar Nr. 7 din 1884, juratii au achitat pe linsatori. Alte cazuri (doua), citate de d. D. Dobrescu, Revista de drept i sociol.", an. II, 1899, p. 24.

2) Rev. pénit. XXVIII, 1852. H. Robert, un avocat observa cã Jeantroux e poate cel mai tanär ghilotinat. 50195

16

242

In zadar s'a incercat in Franta de mai multe ori, atat in timpul republicei, cat §i in timpul imperiului sä se suprime pedeapsa cu moarte, caci totdeauna aceasta propunere a fost respinsa 9. Lumea in general este in Franta antiabolitionistd2). *1637. In anticitate, Republica romand a mentinut totdeauna pedeapsa cu moarte, ?Asa este de observat Ca la Roma, dupd cum spune Mommsen, tendinta de a restrange, §i pe cat era cu putinta a suprirna pedeapsa cu moarte, s'a manifestat in ultima perioada, adicà in perioada de decadenta a republicei.

La inceputul republicei, pedeapsa cu moarte era mijlocul exclusiv de represiune al procedurei penale publice §i a ramas totdeauna mijlocul principal; in schimb la finele republicei, Pompei a desfiintat-o chiar pentru paricizi3). In timpul imperiului, imparatii Mauriciu §i Anastasiu, au declarat suindu-se pe tron, cä nu vor vdrsã niciodatd sangele supu§ilor lor ; vom vedeà mai tarziu efectele acestei imprudente declaratiuni. In afara de aceasta se §tie ca la inceput in Roma pater familias aved dreptul de viatd §i de moarte asupra sotiei, copiilor §i sclavilor sai. 1668. b) Dacd dela OH, trecem la grupari politice §i la personalitati, observdm acela§ lucru, ca grupdrile politice §i. persoanele cele cu idei mai inaintate, au sustinut §i au aplicat 1) Vom citA din aceste propuneri: a) 1848, Sept. respinsA cu 498 contra 216; b) 1849, Dec. resp.400 contra 183; a) propunerea Jules Favre din 28 Apr. 1864; d) 1865, Apr. 7, resp. cu 203 contra 26. Propunere iscA-

lila de H. Carnot, Jules Favre, Garnier Pages, E. Pelletan $i Jules Simon; a fost aoquemment soutenue" de J. Favre $i combAtutA de comisarul guvernului Nogent Saint Laurens. (Vezi public. de l'association pour l'abolition de la peine de mort, Nr. 4, Liege, 1865, p. 341; e) 23 Mart 1870, resp. cu 111 contra 97; f)7/ 19 Mai 1894, resp. cu 353 contra 150,

iar ca sA nu se mai facA executiunlle in public, resp. cu majoritate de 267 contra 232; g) In 28 Ian. 1902. resp. cu 332 contra 210. Propunerea deputatului Jul. Dumasc, respinsA dupA cererea guvernului; f) 1908, Iunie 25, la inceput se admisese suprimarea pedepsii cu moarte, dar s'a revenit din cauza inmultirei asasinatelor. Vezi si altele intre care o petitiune cu 14.000 semnAturi, respinsA de Senat in 27 Iulie 1867, Garpon: Op. cit., art. 8, Nr. 25. 2) Ziarul Le Petit Parisien, facAnd un referendum in 1908, rezultatul a fost 1.083.655 pentru mentinerea pedepsii cu moarte si 328.692 pentru desfiintarea ei. 8) Mommsen: Droit penal romain, T. I, p. 233-234.

243

pedeapse cu moarte, pe cand multi tirani si reactionari au fast abolitionisti.

Mai intai in Franta, de si au existat guverne foarte liberale, uncle revolutionare si chiar comunarde, totusi nici unul n'a suprimat pedeapsa cu moarte. In tot timpul revolutiunei celei mari din 1790, pedeapsa suprernd a fost mentinutd; Conventiunea din 1793, care desigur cd nu era compusd din reactionari sau retrograzi, nu numai cd a uzat, dar chiar a abuzat de aceastä pedeapsd, aplicand-o la infractiunile politice1). Cei mai aprigi revolutionari au fost pentru pedeapsa cu moarte; si este o fapta stiutd de toatd lumea, cd in 1793, cand a fost judecat Ludovic al XVI-lea, pedeapsa cu moarte a fost cornbatutd de Girondini, republicanii moderati si sustinutd si votatã de inaintatii Jacobini, discipulii lui Jean Jacques Rousseau. *1669. Deasernenea parlarnentul francez din Dec. 1908, nu

era compus de reactionari, ci majoritatea o forma blocul republican radical si socialist, si totusi propunerea de desfiintare a pedepsii cu moarte a fost respinsd. Mai inainte de acest vot, o multime de Curti cu jurati din Franta, se pronuntase pentru mentinerea pedepsii cu moarte, iar numarul condarnnarilor la moarte s'a ridicat dela 9 in 1902, la 15 in 1903, la 16 in 1904, si cand s'a inceput vorba de suprimare, in 8 luni s'a condamnat 30 de persoane la moarte2). Este deasemenea de observat ca, in 1907, congresul regional, radical si ra1) De 6 ori s'a propus abolirea pedepsii cu moarte §i de 6 ori conventiunea nationals a respins-o. Vezi C. Ganta-Beccaria et le droit penal. Paris, 1885, p. 204. 2) Rev. penit., 1907, p. 847. Atat de multe Curti cu jurati s'au pro-

nuntat pentru mentinerea pedepsii cu moarte, !neat ministrul justitiei, Briand, care este un abolitionist, a interzis prin o circularA din Oct. 1907, ca sd se vorbeascd despre mentinerea pedepsii cu moarte, sub motivul cA juratii sunt magistrati si lor le este interzis sd se pronunte pe cale de dispozitiuni generale relativ la executarea pedepselor rezultAnd din verdictele lor. (Cruppi: Raport la Camera cu ocaziunea discutiunii pedepsei cu moarte). Motiv desigur neintemeiat, cAci juratii nu intelegeau sA violeze art. 5 Cod. civ. fr. (art. 4 C. civ. rom.), cre are de scop sA evite incAlcArile drepturilor puterii legiuitoare de puterea judecAtoreascA, dupa cum se petreceS in vechiul drept francez din cauza parlamentelor, ci dupa ce dedeau hotdrArile si exprimau dorinta ca simpli cetAteni.

444

dical socialist din Lyon, a cerut mentinerea pedepsii Cli moarte 1).

*1670. Inca despre legiuitori i filosofi este poate inutil sa citam anticitatea, evul meziu sau chiar epoca modern& inainte de Beccaria, caci, dupa cum am spus, aproape toatti, lumea era favorabila pedepsii cu moartea.

To lusi, cuvinte foarte Intelepte s'au zis, si nu de filosofii reactionari, in privinta pedepsii cu moartea. ca in medicina, cele mai *1671. In politica zice Platon bune leacuri sunt cele mai dureroase. Se indrepteaza neorartduelile dupa regulele celei mai aspre justitii, i pedeapsa se termina adesea cu moartea sau cu exilut 2). In alta parte acelas. filosof spune : In privinta acelora in care vitiul este ca o ho-

tarlre a destinatiei, pentru suflete astfel dispuse, moartea e singurul leac, si, dupa cum nu putem In destul repeta, judecatorii i magistratii, care sunt In capul lor, intrebuintand la timp acest ultim mijloc, n'au sa astepte deck laude din partea cetatenilor" 8).

In consecinta, Platon, prescrie pedeapsa cu moarte, pentru concusionari, oricare ar fi suma de care s'au facut vinovaii 4),

pentru medical care cu vointa omoara or cauta sa omoare animalele sau albinele altuia, si pe fermecatorul care prin fermece cauta, sa faca Me).

*1672. Seneca, desi a scris un tratat de Clernentia, lii care sustine blandetea pedepselor, desi afirma ca cea mai mare pedeapsa a raului fault, este de a-I fi facut 8), totusi sustine pedeapsa cu moarte : Interim optimum misericordiae ') Rev. pen., 1907, p. 1103. In schimb dupd o telegramA din 7 Ian.,

1909, congresul penal susesc dela Moscova, din Ian. 1909, a votat in unanimitate, fdrd discu(inne, suprimarea pedepsii cti. moartea. Desigur, oamenii cu idei mai inaintate cleat radiealii i socialitii francezi! 2) Platon: De legibus. Cart. V. Ed. V., Cousin, T. VII, p. 273. 5) Cart. XII, T. VIII, p. 373. 4) Ibidern: Cart. XII, T. VIII, P. 338-339. 5) Ibidern: Cart. XI, p. 325-326. 0) Maxima enim factae injuriae poena, fecisse, necquisqUam gravius officitur, quam qui ad supplicium poenitentiae traditur". De ira. 26, Aceeasi idee el repetA i o desvoltA in Epistola XCVIII cAtre Cuttlill. Prima, ilia et maxima peccantitn est poena, peecasse, nec ullum Scelus,

licet ilitid fortuna exornet numeribus suis, libet teneatur ac vindicet impunitum est, quoniam sceleri in scelere supplicium est".

245

genus est occidere)), cãci aceastä moarte foloseste i lui altora. Dupa Senecca, aceasta goand contra criminalilor nu este ura, ci o tristd lecuire, cdci niminea nu urdste membrele sale bolnave, cdnd le tae 2).

Pedeapsa cu moarte trebue data spre folosul obstesc ,,ca sd fie tuturor invdtatura, i ca aceia care fiind in viata n'au voit sa foloseascd Statului, cel putin sa-i foloseasca prin moartea lor" 3), idee care dealtmintrelea se gaseste in Platon Inaintea lui Seneca, Ciceron sustinuse deasemenea eliminarea marilor criminali din corpul social, slujindu-se de

aceiasi comparare cu corpul omenesc. Caci, dupd cum se amputeaza unele membre, dacd sdngele i viata a inceput sa lipseasca in ele, pentru ca sa nu vatame pe celelalte parti ale corpului, tot astfel monstri care ascund in figura de om ferocitatea i cruzimea bestiilor, trebuesc scosi din corpul socia145). Pedeapsa cu moarte a fost sustinuta si de Caton, a combdtut-o insd Cesar sugrumdtorul Republicei romane 6).

1673. In evul meziu si la inceputul timpurilor moderne, pedeapsa cu moarte a fost foarte des aplicatä i nimenea nu s'a gandit a discutd legitimitatea ei ; In secolul al XVIII-lea, inainte i dupa Beccaria, sunt nurnerosi partizani ai pedepsii cu

moarte. Vom citd cdtiva din cei mai irnportanti, incepand cu Montesquieu.

Vorbind de legile care importd sigurantei, Montesquieu spune :

Un cetätean meritä moartea, cdnd el a violat siguranta in

gradul acela cä a luat viata sau a lucrat spre a o Md.

1) Uneori cel mai bun gen de milostivire este uciderea". Seneca. De ira I, 16. Confr. I, 15 si II 31, 115 si II, p. 31. Aceastä idee se regAseste si la cronicarii nostri. Ureche i cronica atribuitA lui Nic. Costin, relativ la uciderea lui Stefan Rares. 2) Vezi cele zise in traducerea filosoficA la sistemul utilitAtii sociale de Seneca. T. I, Nr. 36. 9 ut documentum omnium sint, et qui vivi noluerunt proclesse, morte certi eorum republica utatur". Seneca: De ira I, 6. 4) Platon: De legibus. Cart. IX. Moartea lor foloseste celorlalti ca exemplu si Statului cA-1 scapa de ceffiteni rAi. 5) Ciceron: De officiis III, 6. 5) Salustiu: De bello Catilin. Vezi Carmignani: Lezione academica sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125..

246

Aceastä pedeapsa a mortii este ca un remediu al societatii bolnave".

El adaoga cd aceastä pedeapsd e trasd din natura lucrurilor, din ratiune si din notiunea hinelui si a raului1). Si tot Montesquieu a zis : Ceiace face ca omorirea unui criminal sä fie un lucru licit, este cd legea care-1 pedepseste a fost facutd In favoarea sa. Un ucigas, de exemplu, s'a folosit de legea care-1 condamna, ea i-a conservat viata In toate momentele ; nu poate dar ca sä reclame contra ei"2). *1674. J. J. Rousseau e de aceiasi parere cu Montesquieu; vorbind de pedeapsa cu moarte, el spune : Pentru a nu fi victima unui asasin, cineva consimte de

a fi omorlt daca va deveni asasin. In aceasta conventiune, departe de a dispune de propria sa viata, oamenii nu cugeta dent a si-o garanta, si nu este de presupus cd, vreunul din contractanti cugetd atunci sä sävarseascd fapte care 1-ar face vrednic de a fi spanzurat. Dealtmintrelea, orice räufdcdtor, atacand dreptul social, devine prin faptele rele ale sale rebel si tradator Orli, el inceteazd de a mai ti un membru al ei violandu-i legile si chiar ii face rasboi. Atunci conservarea Statului e incompatibila cu a sa, trebue ca unul din doi sd piard, si, cand se omoard vinovatul, el nu e omorit ca cetatean, dar ca un inamic". . . . Contractul social are de scop conservarea contractantilor. Cine voeste scopul, trebue sd voiasca si. mijloacele, si aceste mijloace sunt inseparabile de oarecare riscuri, chiar de oarecare perderi. Cine vrea sa-si pdstreze viata cu sacrificiul altora, trebue

si el sä o dea pentru ei cand trebue"). *1675. Abatele de Mably, care ca si Rousseau aved idei socialiste (contra proprietatii), admite totusi pedeapsa cu moarte,

intemeindu-se pe aceleasi motive ca Rousseau pour se defendre contre un meurtrier". El se revoltd In contra inlocuirei pedepsii cu moarte, prin munca silnica. Aceastã muncd zice de Mably orcat de asprd ar fi, nu este oare pe tot pamdntul 1) Montesquieu: Esprit des lois. Livre XII, ch. IV. 2) Citat in Camera francezi, edinta 4 Nov. 1908.

3) J. J. Rousseau: Contrat social. II, 5. ,Du droit de vie et de mort", ed. Garnier. Paris, 1876, p. 261. Qui veut conserver sa vie aux d6pens des autres, dolt la donner aussi pour eux. quand il faut".

247

soarta saraciei, si pentru ce voiti ca infractorul si saracul sa aiba aceiasi soarta" ?1).

Diderot deasemenea se pronunta pentru pedeapsa cu moarte. Tocmai din cauza Ca viata e cel mai mare din toate zice dansul fiecare consimte ca Societatea sä aiba dreptul de a lud viata aceluia care ar hid pe a altora. Nimenea, bunurile

desigur n'a voit sa dea societatii dreptul de a-i lud viata fara motiv, dar fiecare ocupat de a-si pastra pe a sa, $1 nici unul neprevazand pentru el vointa pe care nu o avea de a atentã la aceia a altuia, toti n'au vazut deck folosul pedepsii cu moarte pentru siguranta, apararea si rasbunarea publica" 2). Diderot desi admird umanitarismul lui Beccaria, nu credea opera lui atat de importanta, nici ideile lui atat de adevarate, precum se pretinde. Sunt spuned. dansul 18 milioane de

oameni in Franta, nu se pedepsesc cu moartea decat 300 de oameni pe an in tot regatul, adica justitia penala nu dispune deck de viata unui om la 60.000, adica ea e mai putin funesta deck o olana, o furtuna, trasurile, o femee bolnava, cea mai frivola din pasiuni, un guturai, un rau si chiar un bun medic, cu aceasta deosebire, Ca omul exterminat prin una din cauzele ce preced, poate fi un talhar, sau un om de treaba, pe cand acela care cade sub sabia justitiei, e cel putin un suspect, aproape totdeauna un dovedit culpabil si a carui intoarcere la calea cea buna e fara speranta" 8). 1676. Marii capi ai Revolutiunii franceze din 1789 au fost tleasemenea pentru pedeapsa cu moarte. E incontestabil zicea Danton ca trebue o lege viguroasa contra acelora care ar

voi sa distruga libertatea publica. Ei bine 1 sa facem aceasta

lege; sa facem o lege care sa pronunte pedeapsa mortii in contra orcaruia s'ar declard in favoarea dictaturei sau a triumviratului ;

dar, dupa ce vom fi pus aceste baze care ar ga-

ranta domnia legalitatii, sa nimicim acest spirit de partid care

ne-ar perde. Se spune cä sunt printre noi oameni care cred ca Franta trebue imbucatatita ; sa facem sa dispara aceste idei absurde, pronuntand pedeapsa cu moarte in contra autorilor lor. Franta trebue sa fie una 0 indivizibilä. Ea trebue sä aiba 1) Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95, T. X, p. 334. 2) Diderot: Oeuvres completes. Edit. Asserat, T. IV (in not6). 9 Diderot, Ibidem, p. 60. i Lettre a Landois.

248

unitate de reprezentare. Cer dar pedeapsa cu moarte in contra orcui ar voi sã distrug a. unitatea in Franta, i propun de a

se decreta de Conventiunea nationala ca ea pune ca bud a guvernului pe care ea il stabileste, unitatea de reprezentare si de executare" t), 1677. Incat despre Robespierre, desi d-nul Normand pretinde cä ar fi fost un adversar al pedepsii cu moarte 2), d. J. Reinach, cita cu ocaziunea unei polemici, un discurs pronuntat_ de Carnot, la 22 Sept. 1794, in numele comitetului de $alute publica, din care se vede cat de aprig partizan al pedepsii cu

moarte era Robespierre. Cand primirdm curierul care ne aducea stirea de luarea Nieuportului, spune Carnot, Robespierre intrebd: S'a masacrat garnizoana ? Toti emigrantii au fost omoriti i se raspunse restul este prins; nu se putea trece toata garnizoana sub sabie, fara a MA cetatea cu asalt,

ceeace ar fi costat 6000 de oameni.,Eil ce importd 6000 de oameni, zise Robespierre, cand e vorba de up principiu ? Eu consider luarea Nieuportului ca o nenorocire"3). Prin urmare, Robespierre nu numai pa era pentru pedepsirea cu moarte in masa, dar chiar admitea sacrificarea a 6000 oameni nevinovati pentru a ajunge la acest rezultat I

1678. Ce e drept ca Marat a scris contra pedepsii cn moarte, insã el recunoaste legitimitatea ei In caz de asasinat; nici nu putea sa facd altfel ca un bun discipul al lui Rousseau. In 1778 el scrie aceste cuvinte: Viata este singurul din bunurile acestei lumi care nu are echivalent; deaceia justitia cere ca pedeapsa omorului sa. fie capitala. Orcine cu scop premeditat va fi htat viata altuia, trebue sla piarda pe a sa. 0 suta de consideratiuni pot agrava eceasta crima, nici una nu poate sa o atenueze; dar orc at de etroce ar fi ea, si oree nume i s'ar da, supliciul nu trebue Mutat decat In rusinarea vinovatului, Sä devina dar mai infamant, fdrd sa ajunga mai !crud". In consecinta propunea ca oträvitorul sa fie legat de un -stalp cu 0 inseriptie pe piept si expus cateva ceasuri .1a indignarea oarnenilor 4). 1) A. Aularcl: Les orateurs de la Legislative et de la Convention. Paris, Hachette, 1886, T. II, p. 199. 2) Normand: Cours, Nr. 208. 8) Le Temps, 8 Févr. 1891, P. 2, col. 3.

4) Marat: Plan de legislation criminelle. Neufchatel, 1778 si ed. 2-a, Paris, 1790, p. 60. Confr. Carmignani: Teoria, T. III, p. 145, nota 2-11.

249

Si Marat, nu numai cd recunoaste formal legitimitatea pedepsii cu moarte, dar chiar nimeni mai mult decAt dânsul n'a Indemnat in timpul revolutiunii din 1789, ca sd se sacrifice victime omenesti ? El pretindea cd pentru regenerarea Frantei trebue ornortte 300 000 de persoane 1). *1679. Deasemenea Brissot de Warville, desi a combatut pedeapsa cu moarte, o admite totusi contra paricizilor, i chiar

crede cd moartea e prea bldndd pentru monstrul care sdvar, seste aceastd crimd2), iar Lepelletier de Saint-Fargeau, care a facut un excelent raport pentru abolirea pedepsii cu moarte, a votat totusi moartea lui Ludovic al XVI-lea, pldtind si el la rdndul sdu cu viata aceastA contradictiune cinicd intre principiile sustinute i intre aplicarea lor. 1680. Filosoful Em. Kant sustine deasemenea pedeapsa cu moarte. Dupd ce pune talionul ca aplicare a pedepsii, aratä Ca sunt cazuri in care se poate inlocul infractiunea cu o pedeapsd de gen diferit, de exemplu cdnd e vorba de furt, dar

cand e vorba de omor aceasta nu mai e cu putintd : flat er aber gemordet, so muss er sterbent). Aici nu mai poate

existâ nici un echivalent (Surrogat) pentru satisfacerea dreptatii, caci nu e nici o echivalentd tntre o viata orcdt de chinuitA si moartea, i prin urmare, intre infractiune i rdsplata ei decAt prin moartea agentului pronuntata legal si curdtitd de toate pacatosiile (Misshandlung) care ar face tngrozitoare natura umand in persoana pacientului. Si chiar in cazul cand societatea civild s'ar disolvd cu consimtimantul tutulor rnembrilo r 1) Dr. Wahl : Le crime devntt la science. Paris, 1910, p. 155; dui:A

Dr. Saiffert 400.000 persoane. El ne repetà fraza lui legendarA: Patru sute de mii de capete trebue sä cadA pentru triumful libertAtii". Dr. Salffert lii Posselt's europaieschen Annalena, sub titlul: Robespierre der Republicaner, 1805. Vezi Le Temps, 14 Sept. 1905, p. 3, col. 3. 2) Brissot: Op. cit., T. II, p. 43. 3) Irtsd dacA a ucis, el (ucigasul) trebue sä moarA". Em. Kant : Metaphysische Anfangsgründe der Rechtslehre. Konigsberg, 1797, P. 199.

Este ciudat cA in aceastA privintA se pare ea' Em. Kant s'a inspirat de ideile lui Marat i chiar a copiat cuvintele sale. Vorbind de omorul premeditat, celebrul revolutionar scrie dupA cum att vAzut: Viata -e

singurul din bunurile acestei lumi care nu are echivalent; deaceea justitia voelte ca pedeapsa onorului sa fie capitald. Oricine cu scop premeditat, va ft luat viata altuia trebue sä peardil pe a sa . Marat : Plan de legislation criminelle. Paris, 1190, p. 60.

250

sdi (de ex. cdrid locuitorii de pe o insula s'ar hotdri sa se clued aiurea i sd se risipeasca in lume), ar trebul ca omoritorul ce

s'ar gasl inchis sa fie omorit inainte de plecare, pentru ca fiecare om sä poarte plata faptelor sale, si pentru ca vina de sdnge (omorul, Blutschuld), sd nu cadd asupra poporului care n'a Ingrijit s pedepseasca fapta, de oarece atunci poporul poate fi considerat ca un complice al acestei violdri a dreptatii"1).

*1581. In secolul al XIX-lea Idsdnd la d parte pe Feuerbach, Bismarck, Herb Spencer si altii, de care vom vorbi mai tdrziu, pedeapsa cu moarte a fost sustinutd de Benjamin Constant si de Gladstone, care desigur cd n,umai reactionari nu au fost. Benjamin Constant, vraimaa dealtmintrelea al severitdtii pedepselor, un umanitarist care cel dintdi criticd Codicele pen. francez din 1810 spunand cd e un monument de rigoare despotica si cd trebue revazut2), admite totusi pedeapsa cu moarte, si o rezervd pentru asasinat, otravire, incendii, i orice anuntd lipsa acestei simpatii care este temelia asociatiunilor omenesti si

calitatea cea dintai a omului In societate". ,,Autoritatea adaoga dansul poate lovi pe asasin, insd ea ii love§te

pentru respectul vietii oamenilor" 3). In Anglia bdtranul Gladstone, cu toate ideile sale demo-

cratice, s'a opus cu cea mai mare energie la comutarea pedepsii cu moarte, pronuntatd In contra acelora care au asasinat la Poenix Park in 6 Mai 1882, pe lordul Fred. Cavendish si pe Thoma H. Burke. 1682. Dacd pedeapsa cu moarte a fost si este mentinutd in republici, iar pe de alta parte marii democrati si marii cugetatori s'au aratat favorabili acestei pedepse, in schimb multi suverani absoluti, multi reactionari i aproape unanimitatea clericalilor au combdtut pedeapsa cu moarte. Cel dintdi Stat care a desfiintat pedeapsa cu moarte mai intdi in fapt, i apoi in lege este Rusia! Impdräteasa Elisabeta Petrovna in 1753, cu 11 ani inainte ca Beccaria sd fi publicat celebra sa opera, a suprimat pedeapsa cu moarte pentru infractiunile de drept 1) Kant. ibideni. 2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1819, T. III, p. 7. 8) Ibid.: T. III, p. 123 si 265-272 si 363.

251

comun, mentinand insd cnutul, care Ad. Franck. recunoaste cd este si mai rdu ca moartea ' ). Carmignani spune deasemenea cd munca i chinurile spaimântatoare la care erau supusi condamnatii echivalau cu o moarte continua2). Au mai suprimat

pedeapsa cu moarte Leopold, marele duce de Toscana In 30 Nov. 1786, dupd 12 ani de neaplicare de fapt a acestei pedepse 3), i Iosef al II-lea prin Codicele penal din 2 Apr. 1787, dupa ce o suprimase de fapt Inca din anul 1781 4), desigur monarchi iuminati i demni de respect, insd totusi monarchi absoluti. Dealtmintrelea i unul i altul i curand au restabilit pedeapsa cu moarte ; Iosif II suprimand pedeapsa cu moarte a pus in locu-i cea mai crudd inchisoare, care puted merge pand la 100 de ani, si se combind cu pedepse corporale si cu infierarea cu fierul rosu; in 1795 a reintrodus pedeapsa cu moarte pentru crima de Malta trädare. Printii fanarioti care guvernau principatele romane la finele secolului al XVIII-lea, si Sc. Calimah vodd in secolul XIX, nu aveau deasemenea pretentiuni democratice, i totusi ei au desfiintat de fapt pedeapsa cu moarte6). 1683. Este chiar natural ca despotii i suveranii absoluti

sä fie in contra pedepsii cu moarte in materie de infractiuni de drept comun: Sub un despot observati cd vorbeste Pastoret un abolitionist i discipul al lui Beccaria sub un despot totusi, severitatea va caded asupra infractiunilor publice, asupra acelora care ating autoritatea stapanului sau a tiranilor subalterni de care se slujeste. Crimele private 11 importa putin, pi

deaceia lasd ca sd se ispaseasca prin lovituri de nuele, de baston sau cu o amenda pecuniard" 6). 0 Ad. Franck: Philosophie pénale, p. 174 fine. 2) Carmignani: Sulla pena di morte, p. 86. 8) Am desfiintat cu prezenta lege pentru totdeauna pedeapsa cu moarte contra orcArui vinovat, fie prezent, fie contumace si chiar marturisit, si dovedit de orice infractiune declaratd capitale de legi pAnA

acum promulgate". Art. 51. Vezi Sev. Mattei. Che la dolcezza delle pene, etc., p. 90. *) Liszt: Lehrbuch, § 7, Nr. II, 1. 5) Vezi Raicevici: Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149 si ed. fr., Lejeune, p. 75; Comte d'Hauterive: MAmoire sur l'état de la Moldavie, 1787. Bucuresti 1902, p. 328; Dionisie eclesiarhul In Papia _Harlan: Tesaur II, 168. Confr. Ureche: Istor. RomAnd III, p. 36 si 63; Drdghici: Ist. Moldovei II, p. 106. 9 Pastoret: Lois pAnales, T. II, p. 88, Part. II.

252

Astfel se explica fapta ca, daca toti aceti stapani absoluti erau foarte indulgenti pentru infractiunile de drept comun, nici unul din ei insa n'a suprimat pedeapsa cu moarte pentru infractiunile politice, relativ la care tocmai trebuia suprimata. 1684. Afara de monarhii absoluti mai sus citati, pedeapsa cu moarte a avut adversari pe Mare le Duce de Baden, pe Ducele dela Rochefoucauld Liancourt, Duce le de Broglie, Guizot pe conservatorul d'Olivecrona, cortezii Portugaliei i pe Socie-

tatea de morala cre§tina din Paris '). Astäzi Inca

zicett. re-

gretatul Tarde printre abolitioni§tii cei mai hotariti din Adu'Arne noastre legiuitoare, se numara mai multi dueli§ti, care

din cauza unei mici injurii, arata dorinta §i se cred in drept sa ucidO pe adversarul lor pe campul de lupta, i tagaduesc totu§i societatii dreptul de a executà pe asasini". Deaceia Tarde numete abolitionismul o moda, i cu multa patrundere prevede in mod profetic schimbarea ei. Modele zice dansul se schimba ca i vanturile, aceia de care vorbim este spre scadere manifesta i un curent contrariu incepe a o respinge"2). *1685. Tot aceasta e i parerea Dr. M. de Fleury : Cred ca i d. Tarde spune dansul ca numarul actual al abolitio-

ni§tilor e cu mult mai prejos decat era altadata 2). A fost un limp cand orice spirit intru catva liberal se credea obligat sa ') In 1826, C'ontele de Sellon din Geneva §i Societatea de moreci creftind din Paris, au instituit un premiu pentru cel mai bun memoriu asupra abolitiunei pedepsii u moarte. (Carmignani: Teoria, T. III, p. 142,

nota 2). La noi Vod'a Bibescu, care desigur ca nu era un democrat, a fost contra pedepsii cu moarte. (G. Bibescu, Domnia lui Bibescu: T. II, p. 447). In 8 Dec. 1843 el comuta pedeapsa cu moarte a trei asasini; (ibid.: T. II, p. 558), insa in 19 Aug. 1844 inthreste pedeapsa cu moarte a tiganului Const. sin State, care omorase pe Dumitru Vernesca. Bul. Ofic., decr. 367. Este deasemenea de observat CA B. Boerescu §i G. Costa-

Foru, desi conservatori, au fost amandoi abolitionisti §i Ca In Consiliul de Stat din 1864 si in Constituanta din 1866, desi se aflau §i conservatori, nu se vede cä ei sa fi luptat pentru mentinerea pedepsii cu moarte care se afla atat in codicele noastre penale trecute Sturza si $tirbei, cat §i in codicele penale francez §i prusian care ne serveau de model, ci au lasat fara impotrivire sa se inscrie in Constitutiune, art. 18 care dispune ca pedeapsa mortii nu se va putea reinfiinta. 2) Tarde: Philosophie pénale. Paris, 1891, p. 536. Ca exemple putem cita pe d-nii H. Rochefort i 1. Cruppi, adversari ai pedepsii cu moarte §i totusi partizani ai duelului. 3) V ezi referendum ziarului Petit Parisien" citat la Nr. 1686 nota

253

reclame suprimarea pedepselor capitale ; actualmente cunosc filozofi Indrasneti, eruditi fard timiditate fata cu ideile noi, care se impotrivesc sa considere ca un progres supresiuflea a ceia co s'a numit asasinatul legal" ). *1686. Vom adaoga in fine cd, daca pedeapsa cu moarte a fost sustinuta de filozofii Kant, Hegel, Fichte, Schopenhauer, a fost insd in general combdtutd de poetii : Lessing, Klopstock, Schiller, Herder 2) in Germania, de Lamartine i V. Hugo 3) in Franta, V. Alexandri 4), C. Boliac 5) i M. S. Regina Elisabeta 6) in Romania.

1687. Prin urmare cestiunea pedepsii cu moarte nu e legata cu priacipiile politice ; multi rcactionari au fost abolitioni§ti, i mai multi Inca democrati ca Rousseau, de Mably, Danton, Marat, Robespierre, Benj. Constant, Gladstone, Lombroso i altii, au fost partizani declarati ai pedepsii cu moarte. In- general insa, dupti cum am spus, filantropii, poetii i persoanele care iubesc frazele frumoase s'au pronuntat contra pedepsii cu moarte, pe can d filozofii, oamenii de Stat §i marii cugetatori, s'au pronuntat in general In favoarea pedepsii cu moarte. Este dar cestiune de temperament, i de modal de a cugeta, iar nu de principiile politice. 1688. 00 ultima dovada Ca pedeapsa cu moarte, §i in general

sistemul pedepselor e independent de sistemul politic, sau cel putin nu este trite() legaturd intima cu el,rezultd din simpla ratiune.

In adevar, s'ar puted zice ca democratia consista in apli1) Dr. Maurice de Fleury : La vie du crim. Paris, 1898, P. 130, nota 1.

2) Rollin: La peine de mort. 8) In 1829 cand a scris Le dernier jour d'un condamné V. Hugo, era departe de a fi republican. 4) Aci e Iocul srt facem o observatie ca nici odatd un Roman nu s'a dedat la frista meserie ae cAlau". Alexandri: Potzii populare. Buciireti 1866, ed. II-a? p, 261. Aceasta ideie o gAsim si la A. Russo. Romanul se face ispravnic, se face judecAtor, dar calau niciodatd". A. Russo: ed. Ac. Rom. Bucuresti 1908, p. 180. 5) In o poezie scrisA in Sept. 1847, relativ la spanzurarea unui tigan

in Buzau, C. Bolliac se pronunta In contra pedepsii cu moarte. Vezi C. Bollide. Pódsies. Paris 1857, p. 65-69 si C. Bolliac: Poezii Nationale, ed. II-a, Paris. De Soye et Bouchet, 1857, P. 28 32. Poate cd e vorba de tiganu C. State care omorase pe D. Vernesca. 8) Nu stim dacA M. S. Regina a exprimat in scris aceastA idee, insa verbal in 1902 ne-a cotnunicat ca aCeasta e parerea M. S. si cd a trimes-o ca raspuns la 0 intrebare ce 'i_Se facuse din America.

254

carea sincerd a principiilor de libertate, egalitate i fraternitate Ne intrebam insd, intrucat sunt mai credinciosi acestor principii abolitionistii decat antiabolitionistii ?

Aceia care sustin inlocuirea pedepsii cu moarte prin munea silnied pe viatd ori pe timp marginit, desigur ca nu aplica principiul libertätii mai bine decat cei care sustin pedeapsa capitala. Incat despre egalitate, ea nu e sacrificatd, ci din contra aplicatd, fiindcd nimeni nu pretinde ca vreo clasa sd fie scutitä de aceastd pedeapsa. In fine fraternitatea, cuvant dulce i frumos e tot alai de departe de moarte, cat este de munca silnica pe viatd; in orice caz societatea respinge fraternitatea asasinilor cu precugetare sau cu torture. Sa lasam dar la o parte prejudecdtile i frazele de liberalism si democratie 5 i sa examinam in sine cestiunea dacd pedeapsa eu moarte trebuie conservata intr'o legislatiune. 1689. Intrand in discutarea acestei probleme credem ca e bine sa spunem mai dinainte programul pe care 11 vom urma.

La inceput vom examina valoarea argumentelor aduse de Beccaria in contra pedepsii cu moarte, in urma vom expune combate diferitele obiectiuni care s'au adus in contra acestei pedepse, i in fine dupa ce vom ardta motivele care militeaza pi

in favoarea ci, vom face enumeratiunea principalilor aboliionipti pi anti-abolitionipti. *1690. Incepem cu motivele invocate de Beccaria in contra

pedepsii cu moarte; cum vom vedea ele nu sunt puternice, insa Beccaria meritd aceastd onoare, cel putin din cauza succesului sau, si din cauzd ca, dacd el nu este cel dintai adversar al pedepsii cu moarte, totusi este incontestabil cd este primul care a combatut cu succes aceasta pedeapsd. Beccaria examineazd, dupa metoda lui Aristotel, cestiunea

pedepsii cu moarte sub duplul aspect al utilului si al dreptului. Vorbind despre dreptul pe care l'ar avea societatea de a omori pe un vinovat, celebrul scriitor italian zice : *1691.

Care poate fi dreptul pe care

pi-1

atribuesc oamenii

de a ucide pe semenii lor ? Nu desigur acela din care rezultd suveranitatea i legile. Acestea nu sunt decat complexul minimelor portiuni ale libertatii private a fiecaruia. Ele reprezinta vointa generald, care

255

e agregatul celor particulare. Ei bine I cine e acela care ar fi voit sd lase altora dreptul de a-I ucide ? Cum s'ar puted ca in micul sacrificiu al libertdtii fiecdruia, sä poata sd fie acela al celui mai mare din toate bunurile, viata ? $i daca aceasta s'a fd.cut, cum se acorda un astfel de principiu cu altul, cä omul nu e stäpdn de a se omori singur ? Cdci el a trebuit sä aibd acest drept pentru a-1 puted da altuia sau societatii Intregi. Nu e dar pedeapsa cu moarte un drept, de oarece am demonstrat ca nu poate fi astfel, ci un resbel al natiunei in contra cetdteanului, fiindcd crede necesard sau utild distrugerea fiintei sale ; dar dacd voi demonstrd cd moartea nu e nici utild, nici necesard, voi cdstiga cauza umanitätii" 1).

Demonstratiunea juridic% a lui Beccaria nu are nici o valoare, caci ea se intemeiazd pe ideia contractului social pe care acum nimeni nu o mai sustine. Nimeni nu mai sustine astdzi cd dreptul de pedepsire al societatii ar derivd dintr'un contract prin care fiecare cetatean ar fi renuntat la o parte din libertatile sale, in schimbul unor renuntari identice din partea celorlalti membri ai societatii. *1692. Dar chiar de am admite ideia contractului social, am vazut ca. Montesquieu, Rousseau, A batele de Mably si. Diderot, de si partizani ai acestui sistem, ajung la concluziunea opusd, la legitimitatea pedepsii cu moarte. Si la aceeasi concluziune ajung: Muyart de Vouglans, Filangieri si Kant, deasemenea partizani ai sistemului contriactului social.

Ar fi ciudat contractul social zice de Vouglans in care se presupune cd oamenii ar fi cedat cea mai mica parte de libertate, pe care ar fi putut, pe cdnd si-ar fi rezervat tacit dreptul de a privã pe ceilalti nu numai de libertatea lor, dar chiar de viata, fara sd se teamd de a suferi aceeas soartd" 2). Filangieri combate deasemenea cu mult succes acest argument al lui Beccaria : 1) Becaria: Dei delitti e delle pene Brescia 1807, P. 59. In acelas sens discipulul sail, Carmignani, a spus cA nu se poate usor concepe cum dreptul politic nAscut printre oameni din trebuinta lor de a trAl, se poate intoarce in contra lor insisi, si sA distrugA viata omului. Theoria delle

leggi,T. III, p. 171. Cart. III, part. II, cap. V. RAspunsul e usor: nu se distrug oamenii, ci se distrug monstrii ca sA se pAstreze oamenii. 2) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825.

256

In adevdrzice dansulpentru ce, chip acest principiu nu ar puted cineva sã spund deSpre pedeapsa galerelor, a thinelor, a inchisorii perpetue, cä nu poate sd fie data de autoritatea supremd fard a comite o injustitie? Dacd nici un om

nu are dreptul de a se omorP), nici unul nu are dreptul de a-ai grabi moartea sa, i prin urmare sa se lase sd fie condamnat la mine, galere, etc. S'ar puted addogd deasemeni: de oarece nimeni nu are drept sd dispund de viata sa, nimeni nu are dreptul sä dispund de onoarea si libertatea sa; pedepsele irifamante 1 pedepsele care priveaza de libertatea personald, sunt dar nedrepte ; pentruca nimeni nu are dreptul st se priveze de aceste bunuri, nimeni nu are dreptul de a ceda suveranului un drept pe care nu-1 are" 2). Filosoful Kant critica deasemeni pe Beccaria, spundnd de combaterea lui a legitimitatii pedepsii cu moarte, provenita

dintr'un Simtimant de urnanitate rdu inteles, cd este o sofismä i gresita conceptiune a dreptului (Rechtsverdrehung).

Cineva nu e pedepsitzice Kant fiindcd a voit pedeapsa, ci fiindcd a voit fapta supusa pedepsii (infractiunea), cdci nu este pedeapsa eand cineva gaseste ceeace voeste, i e cu neputiritd ca cineva sd voiascd sd fie pedepsit Eu ca un colegislator, care dictez legea penala, nu pot fi aceeas persoand, care ca supus, va fi pedepsit dupd lege,

cdci un atare om, adica infractorul, nu poate aved glas in confectiunea legilor (legiuitorul e sfdrit). ') Vom observd dealtmintrelea cd Voltaire, de si partizan aprig al lui Beccaria, sustine dupd curn am ardtat, cd omul are dreptul de a se sinucide. 2) Filangieri: Scienza, ed. ital., T. IV, p. 20, Lib. IV, part. II, Cap. XXIX si ed. fr. T. II, p. 9, Cart. III, part. II, Cap. V. E. Beaussire exprimd si desvoltd ideia lui Filangieri: Omul este respectabil fatä cu omul ; insä nu este mai respectabil

in viatd decdt in libertatea sa, in bunurile sale, in tot ce constitueste totalitatea drepturilor sale. Dacd respectul ar fi absolut Si fail exceptie pentru unul din drepturile omului, el va fi pentru toate, si nu numai orice pedeapsd, dar orice act de apdrare ar deveni cu neputintd. Legitima mea apärare imi permite de a desarmd pe agresoruI care rnd atacd si de a jigni si eu libertatea sa; ea imi permite deaseMenea, iti cazuri extreme, de a dispune chiar de viata sa. Societatea se foloseste de aceleai drepturi moartea inceatd, moartea indirecta este oare mai conforma respectului vietii omenesti decat moartea pe fatA si direct aplicatd, ca pedeapsd supremd?". E. Beaussire: Les principes du droit. Paris, 1888, p. 135-136.

257

Punctul principal al erorii acestei sofisme, consistd in aceasta cd, judecata proprie a infractorului (judecata care trebue atribuitä ratiunei sale) de a trebui sd piarda viata, e privita ca o rezolutiune a vointei de a se privd insusi de viata, §i reprezintd in aceea§ persoand reunitd, executiunea dreptului cu judecata dreptului"1). *1693. Dar sti lasam ideia contractului social, constatand

ca cei mai ilustri si mai autorizati reprezentanti ai säi, logicieni i spirite cel putin tot atAt de distinse ca Beccaria, au ..ajuns la o solutiune contrarie cu dansul in ceeace priveste legitimitatea pedepsii cu moarte, si sa examindm in sine insäsi cestiunea dacd pedeapsa cu moarte este legitima. In introductiunea filozofica a aces(ui curs, am spus c&

fundamentul dreptului de a pedepsi este utilitatea pedepsii, adicä apararea de infractiuni a membrilor corpului social. Pedeapsa am vdzut cd e o functiune sociald, menitd de a intoarce vointa dela comiterea de infractiuni ; indatd ce o pedeapsa aduce acest rezultat ea este dreapta. Este dar destul sd demonstrdm cd pedeapsa cu moarte e utila societätii spre a dovedi ca ea este in acelas timp

dreapta, cu atat mai mult cu cat noi am aratat cä nu se poate concepe dreptatea in afard de utilitatea sociala si invers utilitatea sociald in afard din dreptate, asa cd aceste doud idei, dupd noi, se confunda una cu alta.

Ca demonstratiune a legitimitatii pedepsii cu pioarte, cestiunea se poate reduce de noi la o discutiune foarte simpla: societatea are dreptul de a pedepsi, pedeapsa cu moarte este o pedeapsa, prin urmare ea este tot atat de legitima, cat orcare alta pedeapsa. SA lasam dar la o parte cestiunea metafizicd a legitimitmii pedepsii cu moarte i sä examindm cestiunea mai prac-tied si concreta a necesitAtii, sau mai bine zis, a utilitälcii sale. Aici dupd noi se reduce toatd controversa. Beccaria insu§i a inteles acest lucru in liniile mai sus citate, si Target, dupa dansul, a spus acelas lucru in Observatiile sale asupra Codicelui penal.

Pedeapsa cu moartese intreabd Targeteste oare legitima ? Este ea necesard? 1) Kant : Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre. Konigsberg, 1797, p. 202-203. 50195

17

258

Aceste doud intrebari nu sunt decat una singura. Fara necesitate, aceasta pedeapsa n'ar fi legitima; i daca este necesara, legitimitatea ei nu poate fi contestata"). Sub punctul de vedere insd al utilitatii pedepsii cu moarte,

s'a scris atdt de mult, s'au invocat atatea argumente, pentru si contra, incdt simtim oarecare greutate a fi complecti sistematici.

Vom cita din nou pe Beccaria. Un prim motiv pe care-1 aduce Beccaria pentru inIocuirea

pedepsii cu moarte prin inchisoare perpetua, este Ca cea din urma ar fi mai spaimantatoare decat prima.

Nu intensitatea pedepsiizice dansul face ca cel mai mare efect asupra omului, ci extensiunea ei, pentruca simti-

bilitatea noastra e mai usor si mai statornic miscata prin minimele dar repetatele impresiuni, deck de o miscare puternica dar trecatoare` 2). *1894. Ideia lui Beccaria este absolut falsä psihologiceste, caci nu e adevarat Ca orice individ prefera o durere scurta si acutd, uneia lungi dar mai usoare ; aceasta e o cestiune de nervi, de- temperament. A crede ca inchisoarea pe viata zice d. Garofalo pdate sa fie socotita de asasini ea o amenintare destul de grava, este a nu aveã nicio idee de psihologia infractorilor, si nu e de mirat Ca Beccaria, care nu facuse astfel de stuclii, a intemeiat pe o atare gresita parere toata faimoasa lui argumentare" 8).

nu numai d. Garofalo, partizan al pedepsii cu moarte, ci chiar Bentham, abolitionist ca si Beccaria, dar cu mult rnai profund psiholog i cugetator ca Beccaria, combate acest argument al celebrului scriitor italian. In disciplina legii,zice Bentham ceeace isbeste mai mult e intensitatea pedepsii ; circumstanta duratei face cu mult mai putina impresiune. 0 usoara diferenta in rigoarea aparenta a genului mortii, isbeste imaginatiunea cu mare forta; ideea duratei e aproape cu totul absorbita in aceea a mortii" 4). 1) Observations sur le Projet de Code criminel, edit. orig., p. V. 2) Beccaria: Op. cit. p. 60. Vezi Inca desvoltarea ideii la pag. 61 §i 62. 3) Garofalo: Criminologia. Torino, 1891, p. 212.

') Bentham: Théorie des peines I, 243.

259

In urma Bentham discuta ideea lui Beccaria i o combate in mod formal 9. Este desigur inexact ca, pedeapsa cu moarte e mai putin spaimantatoare decat munca silnica pentru cea mai mare parte din criminali. Ce e drept ca multi condarnnati la moarte, s'au suit cu curaj pe esafod, du nu e mai putin adevarat c cei mai multi au fost cuprinsi de groaza cand au fost condamnati la moarte; astfel se citeaza marchiza de Brinvilliers, Antonelli, Boggia, Val let, Bourse. Despre Antonelli chiar se spune ea, inainte

de a comite crima cited si recited articolele Codicelui penal relative la pedeapsa asasinilor, i declard cu voce emotionata cä sunt nedrepte. El laudd din contra opera d-rului Poletti asupra : , Tutelei penale", care criticä nedreptatea acelor dispozitiuni 2).

Practica de toate zilele da deasemenea cea mai elocuenta desmintire lui Beccaria. In adevar, cati din condamnatii la moarte nu au facut apel la capul Statului pentru a le comuta osanda ? $i cine, mai bine decat dãnii, poate sä stie care pedeapsa este mai spaimantatoare pentru osanditi ? Mai facem o observatiune, si ea este petsonala lui Beccaria.

Daca pedeapsa muncii silnice e mai aspra prin extensiunea ei decat pedeapsa mortii, cum se poate ca Beccaria care in capitalul precedent sustine indulcirea pedepselor, sa vind sä ceara imediat inlOcuirea celei mai mari dintre pedepse,

prin o alta pedeapsa mai grea, mai aspra din cauza extensiunii sale ? Nu e oare o fiagranta contrazicere inlocuirea pedepsii cu moarte prin munca silnica pe viata, din partea lui

Beccaria, daca aceasta din urma pedeapsa ar fi in realitate mai aspra ? Iar, daca, dupa cum credem noi, pedeapsa mortii e mai

aspra, atunci ne intrebam cum poate sa fie mai putin. spaimantatoare i prin urmare mai putin eficace decat munca silnica pe viata ? In zadar a incercat Beccaria printr'un raspuns confus,

el care este de ordinar foarte clar, sa raspunda la obiectiune prin aceste cuvinte: S'ar puted spune ca sclavia perpetua e dureroasa ca moartea, i prin urmare, deopotriva cruda ; raspund, 1) Ibidem: I, 252-253. 2) Lombroso: L'homme criminel 1II-ane partie, ch. III. Paris,.1887, pag. 332.

260

cä insurnand toate momentele nefericite ale sclaviei va fi poate Inca §i mai mult, insa, acestea sunt raspandite asupra intregii vieti, i aceea exercita toata forta Inteun singur moment, si

pecleapsa sclaviei are acest bun, cd sperie mai mult pe acela

care o vede, decat pe acela care o sufere, pentruca primul considera toata suma momentelor nefericite, §i eel de al doilea e distras prin nefericirea prezenta de cea viitoare" ').

Vora vorbi mai tarziu, i vom discuta mai de aproape cestiunea eficacitatii pedepsii cu moarte, fata cu aceia care vad executarea ei, obiectiunea insa ramane intreaga relativ la infractorul careia aceasta pedeapsa se aplica ; fata cu el Beccaria crede ca pedeapsa sclaviei perpetua este poate si rna crudd, ne intrebam insa din nou, cum se poate ca Beccaria, sa sustind o pedeapsa mai cruda decat pedeapsa cu moarte, tocmai el care propevaduise in capitolul precedent indulcirea pedepselor

Meritul pe care 1-ar avea sclavia perpetua de a speria mai mult pe aceea care o vad, presupunand ca ar exista in realitate, nu poate fi un motiv suficient pentru agravarea pedepsii, caci nu e drept ca un condamnat sa fie torturat numai in scopul de a servi de sperietoare altora. Repetam insa Ca e cu totul inexacta afirmatiunea lui Bec-

caria ea Pedepsele trebue sd facd o impresiune durabild si neuitatd si aceasta nu se poate produce cu o pedeapsd cLe cateva secunde, ci cu o pedeapsd care se prelunge#e 0 care rdmetne ea o lectiune" 2). :

Supliciul lui Damieris a durat cateva oare, chiar daca vom tine seama i de odioasa cestiunea prealabild, evident insa, Ca oricine va citi numai, descrierea acelei pedepse va fi cu

mult mai impresionat deca de citirea a mii condamnari pe viata. Impresiunea nu depinde in general de timp, ci de intensitatea emotiunei; sunt scene pe care o persoand nu le-a vazut decat, odata in viata j. care nu au durat decat vreo cateva -8ecunde i totti§i nu le poate uita ia toata viata, pe cand altele

repetate de zecimi de ori le uita in cativa ani, sau chiar in ,)

Beccaria: Op. si ed. cit, p. 62-63.

2) Observám ca B. Boerescu, desi abolitionist, nu numai ca nu admitea ,acest argument al lui Beccaria, dar chiar 11 declara contraire au sens communs". (Des Delits -et de peines. Paris, 1857, p. 370.

261

cateva zile. Nu existd a singura persoand care sd-si aminteasca toate hainele pe care le-a purtat saptamani $i luni intregi, ni-

mini insa rear puted sa uite de pilda imbracarea numai in cateva minute intr'o piele de urs sau in altä imbracaminte extraordinara de arlechin. *1695. Dar chiar de am presupune adevaratd argumen-

tarea lui Beccaria, cd extensiunea pedepsei, pe care cineva nu o vede, iar nu intensitatea ei, care e mai u$or vizibild, ar aved mai multd impresiune asupra oamenilor, oricare ar fi caracterul lor, totu$i observam ca acei care mentin pedeapsa cu moarte, nu combat munca silnicä pe viata i criminalul poate fi condamnat i la aceastä pedeapsd prin aplicarea circumstantelor atenuante. Prin urmare, nu trebue a se pune cestiunea dacd pedeapsa cu moarte sperie mai mult decat munca silnicã pe viata, ci dacd cele cloud pedepse impreund sperie mai mult diversele categorii de indivizi decat una singurd. Astfel pusd cestiunea, credem cd raspunsul nu este indoios. Criminalul nu

e niciodata sigur ce pedeapsa i se va aplica, moartea sau munca silnica pe viata, $i el se va teme ca i se va aplica pedeapsa pe care o crede mai grea. Acei culti, i cu temperamentul lui Beccaria, se vor sperid mai mult de munca silnica $i se vor feri de a comite infractiuni mari, altii se vor speria de de pedeapsa cu moarte, $i vor ajunge la acela$i rezultat. Ambele pedepse se vor ajuta i vor produce un efect util societatii. *1696. Dar adaoga Beccaria invocand un alt argument aceasta pedeapsa inspird mild pentru unii din spectatori, indig-

nare pentru altii, simtiminte care exclud teroarea pe care pedepsele trebue sd o inspire, pe cand in pedepsele moderate simtimantul dominant este ultimul, fiindcd e singue"). Acest argument, pe care il combat chiar abolitioni$ti ca Rossi $i Boerescu 2), deasemenea n'are nici o valoare. Mai intai contestam ca o pedeapsa dreapta poate inspird vreodata indignarea oamenilor cinstiti ; ea nu poate produce indignare decat la persoanele care sunt inpotriva acestei pedepse din principiu. De exemplu societatea actuald ar fi in adevar indignata in contra torturarii unui condamnat, fiindcä ideile actuale sunt contra acestei pedepse. 1) Beccaria: Op. cit. p. 61. Boeresco; Op. cit. p. 370.

26'4

Incat despre mila, acesta e un simtimant laudabil care exista in sufietul fiecarui om simtitor in momentul condamnarii unui criminal, caci : Nu in zadar poporul in toatd Rusia dupa

cum spune Dostoiewsky, numeste crima b nenorocire i pe criminal un nenorocit" 1). Marturisim. cd noi insine, care de sigur ca u pacatuim prinindulgenta pentru infractori, totdeauna

cand, fiind judecator am condamnat pe vre-un infractor la o pedeapsa mai mare, am simtit o profunda mila,, mai ales gandindu-ne ca omtd prin sine Insusi nu este raspunzator, i, daca

pedepsim, cauza. este numai fiindca voim sa garantam SQcietatea de cangrena criminalitätii. Desigur ca pedeapsa cu moarte inspira mila ca i pedeapsa rnuncei silnice i chiar 11

mai multa, insd acest frumos simtimant la cei buni, nu exclude simtimantul teroarei la ceri raj.. Oamenii buni vor avea mila,

iar cei rai se vor Inspaimanta, caci vor vedea la ce rezultat duce rapirea vieii semenilor lor. *1697. Beccaria mai critica pedeapsa cu moarte pentru exemplul de atrocitate pe care il da oamenilor : Imi pare absurd zice dansul ca legile care find expresiunea vointei publice, detestd i pedepsesc omorul, sd-1 comitd ele insist, si cd, pentru a depdrta pe cetdteni dela omor ele sd ordoane omicidiul public" 2). Nimic mai sofistic ca acest rationament, care, daca ar fi intemeiat, ar trebui sa suprimam toate pedepsele. in adevar, s'ar putea spune : Cum legiuitorul care voeste respectarea proprietatii si a libertatii omenesti, i pedepseste pe aceia care

le violeaza, sa villa el insusi sa erige in institutiune sociala amenda i inchisoarea chiar pe viata, care sunt violarea proprietatii i negarea absoluta a libertatli omenesti? Argumentul lui Beccaria este dar fals, fiindca probeaza prea mult, i nihil probat qui nimium probat. *1698. Vom lasa frazele declamatoare fart nici o valoare de demonstratiune, i apelurile putin cam prea lingusitoare la adresa monarchilor binefacatori care stau pe tronurile Europei,

incurajatori de virtuti pacifice, de stiinte, de arte, parinti ai popoarelor lor, cetateni incoronati" i exageratiunea Ca, acei care vor suprima pedeapsa cu moarte vor face sd tacd in fata 1) Dostoiewsky: Maison des morts. 2) Beccaria: Op. cit., p. 65, ed. Brescia, 1807.

263

lor faima sdngeroasä a cuceritorilor, i cd dreapta posteritate

le va da primul loc intre trofeele pacifice ale lui Titu, ale Antoninilor si ale lui Traian" '). Vom relevd insd din aceste fraze una, care a inspirat lui Xavier de Maistre o pagind celebrd relativd la caldu. Dovadd zice Beccaria cd in constiinta publica se detesteazd aceasta pedeapsa, este oroarea i indignarea ce ea simte

pentru caldu, care in definitiv este un om nevinovat, ce nu face decdt si execute ordinele altuia nun bun cetatean care cdntribueste la binele public, instrumentul necesar al sigurantei publice induntru, cum sunt bravii soIdati in afard" 2). *1699. $i acest argument n'are absolut nici o valoare. Mai intdiu observarn cd lucrul e contestat de Filangieri care arata

ca in Maroc, regele insusi executd pe condamnati 8); cd in vechile monarchii ale Asiei, erd insarcinat cu executarea unul .din cei mai mari ofiteri ai Curtii, la Evrei poporul insusi sau chiar judecatorii, la Romani lictorii, la Gali druizii, in unele

provincii ale vechii Germanii, omul cel mai tândr, in Franconia de ultimul casatorit, in Reutingue de ultimul magistrat din consiliu, iar in Suedia de ultimul domiciliat. Filangieri mai observa cu drept cuVânt cd Aristotel n'ar fi numit pe calau

magistrat (Republica VI, cap. ultim) dacd ar fi avut Grecii pentru calau dispretul pe care-1 avem astäzi 4). Dar admitând chiar cd lumea ar aved pentru calau oroarea de care vorbeste Beccaria, aceasta nu dovedeste nimic in contra pedepsii ci moarte, ci numai contra calaului. *1700. In adevar, constiinta publica poate sd fie contra gddelui, i sä-1 priveasca cu groaza din cauzd cd, pentru a

imbratisa aceasta meserie trebue a aved o inimä foarte tare si nesupusd frumosului simtimânt al milei.

Printre atatea meserii de cdstigare a painii, societatea I) Beccaria: Op. cit., p. 68. 2) Beccaria: Op. cit., p. 65. Filangieri ar fi putut adaoga executArile Strelitilor de Petru cel mare, impAratul Rusiei. 4) Filangieri: Scienza, Cart. III, part. II, cap. 31. T. IV, p. 51 si52; si trad. francezA, Cart III, part. II, cap. VII, T. II, p. 21; Coral.. i cele

scrise de Bohmer anotatorul lui Carpzoy: Practica, Part. III, Quaest CXXXVII, Observ. V. In sumar: executio sententiae olim in Germania honestissimaa El aratA cA oprobriul a provenit din cauza ideilor romane, cA nu exisa la vechii Germani.

264

are drept sd nu vadd cu ochi buni pe aceia care si-o castiga facAndu-se instrumentul lugubru al uciderii semenilor bor. Dovadd cd acesta e motivul, o avem in fapta ca cioclii si curkitorii de hasnale deasemeni nu sunt bine vazuti in socie-

tate, desi ei indeplinesc o slujba igienica, foarte folositoare socientii, pe când dinpotriva soldatii care impusca sute de oameni sau chiar colegi de-ai lor, din ordinul mai marilor, sau al legii, nu provoacd sentiment de groaza sau de dispret, dupa cum nu provocau nici druizii gali, or lictorii romani. Prin urmare, oroarea sau dispretul nu dovedeste nimic contra oficiului

calaului, ci insemneazd cd societatea are o repulsiune instinctivd, si putem zice chiar justificata, 'in contra persoanelor care, alegandu-si cariera, dau dovadd cd sunt lipsite- de simtimantul milei, al esteticei or al mirosului ; ea insd nu are nici un simtimânt räu fatã cu acela care ar ucide din datorie, fard insa sa-si fi ales slujba de omoritor de oameni. In fine, addogam cd slujba de temnicer deasemenea nu este bine considerata si nimeni nu va pretinde sa desfiintam si inchisorile ca sd scapam de temniceri. In observatiunile sale asupra lui Filangieri, Benj. Constant zice : In afard de aceasta pedeapsa cu moarte e singura care dispenseazd guvernele de a imulti la infinit aceastd clasa de oameni devotata la funciiuni odioase, care, indeplinite in mod voluntar si dorite cu ardoare, sunt o dovadd de perversitate si de coruptiune. Am spus-o in altd parte, mai bine cdtiva cdldi, decal o multime

de temniceri, gendarmi, sbiri; prefer ca un mic nurnk de agenti infami sä se faca masini ucigase pe care oroarea publica sd-i IntovArdseasca, deck sä se vadd pretutindenea pentru un salariu mizerabil oarneni redusi la' slujba de zavozi inteligenti (dogues intelligents), si care, vrAjmasi platiti ai semenilor lor, exercitä o pazd tematoare si feroce asupra nenorocitilor läsati la discretiunea lor" 1). 1) Filangieri: Scienza, si trad. fr. Oeuvres. III, p. 367. Inutil de adao-

gat ca nu impartasim aceste idei, $i cá din contra avem cea mai mare consideratiune pentru temnicerii mari $i mici, mai ales aceia care isi indeplinesc bine misiunea lor. Ca In$isi temnicerii sunt despretuiti, o spune d. Civoli, adversar al pedepsii cu moarte, $i chiar o explica prin, aceia ea, stabilimentele penitentiare, au fost atat de pacatoase, !twat chiar custozii erau cuprin$i In unda de dispret $i rebeliune, care acoperea inexorabil pe cei liberati din inchisoare. Persoanele cinstite erau

265

1701. Vedem dar cd argumentele lui Beccaria nu pot sd reziste unei critice serioase. Insä, in definitiv, mice discutiune ca Beccaria e inutild, fiindcd dansul a admis la principiul abolitionist, cloud exceptiuni, care därdmä toatd demonstratiunea tezei abolitioniste, oricdt de bine ar fi facuta, cu atat mai mult cAnd ea este slab facuta. 1702. Beccaria admite pedeapsa cu Moarte in doua cazuri: 1) Cand un cetdtean inchis, are o atat de mare putere, Meat natiunea este In pericol dinduntru sau dinafard. Moartea unui cetdtean, devine necesarie in timp de anarhie,

cdnd desordinile On loc de legi. 2) Chiar in timp de lini§te, se va omorl un cetatean cand moartea lui ar fi adevdratul i unicul frau pentru a Intoarce pe altii dela comiterea de infractiuni" '). Observdm mai intdi cä prin aceste exceptiuni se legitimeazd pedeapsa cu moarte in rnaterie politicd, adica tocmai

acolo unde ea nu trebuie sä existe din cauza pericolului pe care-1 provoacd pasiunile politice.

1703. Ideia ce e drept e impartd§ita de Pastoret 2), *i. chiar de ilustrul Bentham, care a admis pedeapsa cu moarte, in rdsboaeIe civile, cand numele unei capetenii, pe cat timp trae§te ar fi indestul pentru a aprinde pasiunile multimei"3); ideia

nu este insä mai putin greita §i foarte periculoasd. Cu aceasta restrictiune tare asigurd tronurile lor, suveranii absoluti din secolul al XVIII-lea, au devenit primii adepti ai abolitionismuconvinse cA penitenciarele sunt o $coalA spairnantAtoare de coruptiune. Civoll: Lezioni. Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269. Uccle, conform obiceiului general, arunca tot rAul pe trecut ; nu trebuie sd fim prea optimi$ti, recidiva dovedeste cA astazi chiar penitentiarele $i personalul lor lasA Inca mult de dorit. 1) Beccaria: Op. cit., p. 59. 2) Pastoret: Lois pénales. T. I, part. I, p. 51. 8) Bentham : Traités de legislation. T. II, p. 167. Aceia$i idee a fost raspAnditA si la noi in $coalA in primele timpuri de studiere ale dreptului penal. Inteun manuscris dela Casa coalelor intitulat: ,,Prescurtare

din dreptul criminal al lui Carminian si alti autori germani", din anul 1849, fAcnt pe intrebAri si rAspunsuri, citesc aceste cuvinte: Oseinda de moarte dupA dAnsul (Carmignani) trebuie primitd numai la vremi critice, adicA atunci and cineva va voi sA schimbe familia domnitoare (sic), la vre-o revolutie sau cAnd Ira voi cineva sa strice vr'un articol din consti-

tutie intr'un cuvânt numai la intAmpläri politice$ti". Ciudate teorii se predau pe atunci in $coald I

266

lui pedepsii cu moarte. Cate nenorociri insd n'a provocat si cat sange generos nu s'a varsat, din cauza acestei neintelepte idei de a se ocroti de pedeapsa cu moarte asasinii, si a se supune acestei pedepse invinii politici 1 In Frant prima victimä a fost Insui suveranul Ludovic al XVI-lea, un monarh bun, care desigur cd nu a meritat moartea, iar in urtna cohorta numeroasa a corifeilor revolutiunii franceze, Camil Desmoulins, Danton, Brissot, Vergniaud, Robespierre, etc., in alte

tan pe care nu voim sa le mai citam, cu zecimile s'au sacriflcat suflete generoase care aspirau si. lucrau pentru o mai blind stare sociald. 1704. Este de neinchipuit raul imens pricinuit omenirei de

aceasta concesiune, pe care Beccaria a fost silit poate sa o faca monarchiei absolute de pe timpul sat], or, care a provenit

din cauza ca el nu era un cugetator profund sau om de stiinta, ci un diletant talentat i insufletit de bune simtimante. Ea a influentat nu numai pe scriitorii iiutri, dar i pe oamenii politici. In Adunarea constituanta francezd din 1791, CoMitetul de legislatiunepenala, a propus desflintarea pedepsii cu moarte, in materie de drept comun, dar mentinerea ei in materie poli-

tica Ce citoyen doit cesser de vivre, moins pour son crime,

que pour la stiretd de l'Etat". E adevarat Ca aceasta propunere desvoltata de Lepelletier de Saint-Fargeau i sustinuta de Duport i Robespierre, a fost respinsa cu mare majoritate 1), dar in timpul Revolutiunei franceze si mai ales al Conventiunei nationale, o nenumarata multime de persoane distinse au cazut victima nu crimelor i ideilor ci luptelor politice. 1705. A trebuit ca secolul al XIX-lea mai mult cugetator si mai putin declamator, profitand de experienta Revolutiunei

franceze, sä lupte necontenit in timp de mai muite decenii pentru ca sa se inteleaga i sa se admitä ea, nu numai cd pedeapsa cu moarte nu trebue rezervata in materie politica, dar chiar tocmai in rnaterie politicd trebueste inlaturata, flindca criminalul politic este in general un evolutiv, pe cand cel comun este un atavic. 1706. Revenind insa la cele cloud derogari admise de Beccaria, ne intrebdm care este motivul lor ? Daca societatea nu are drept, cum sustine Beccaria de a lila viata omului, daca 1) Moniteur officiel (frames). 1791, No. 152, p. 630.

267

dreptul de pedepsire, nu cuprinde i pedeapsa cu moarte, cum se pot admite aceste cloud exceptiuni ?

Iar dacd societatea are drept sa ia viata omului ca pedeapsd, pentru ce nu s'ar admite cd are acest drept atunci când omul a rapit viata unuia or mai multora din semenii sei, ar a ucis cu torture atroce pe un alt om ? Sa lasdm insä pe Beccaria, i sA examindm cdteva din principalele argumente care se aduc in contra pedepsii cu moarte 11.

9 Zicem principale, fiindcd Ch. Lucas, unul din cei mai aprigi abolitionisti intr'un tabel comparativ intre sistemul penitentiar i pedeapsa cu moarte gdseste 27 de calitdti primului, i 27 de defecte pedepsii cu moarte. De ce 27 si nu mai putine or mai multe ? Oare fiindcd a publicat opera sa in 1827 ? CdutAnd mai cu grijd lioate cd autorul ar fi ajuns la sutd, caci atunci cAnd cinevA gaseste pedepsii cu moarte inconvenientul cd legalizeazd omorul, uitAnd cd prin asemdnare s'ar puted spune cd sistemul 'penitentiar legalizeazd robia, or violarea liberteitii, de sigur cd se pot gdsi nesfArsite argumente de acest calibru in contra pe-

depsii cu moarte. Vezi Ch. Lucas: Du système penal en general et de la peine de mort en particulier. In nenumarate opere i scrisori acest neobosit abolitionist a sustinut suprimarea pededsii cu moarte; intre altele vom citA: Scrisoarea din 15 Apr. 1870 cdtre Leonardt, Min. de Jus-

titie al Prusiei. Rev. crit. de législ. et de jurispr. Apr. 1870. La peine de mort et l'unification pénale: lettre A Mr. Mancini. Paris, 1874"; Agli abolizionisti italiani", Lucca, 1874 (scris din 24 Febr. 1874): Lettre A son

Excellence M. Vigliani, Ministre de la justice en Italie". Rev. crit. de leg. et de jurispr., Nov. 1874 (scrisoare din 27 Sept. 1874). Scrisoarea cdtre aboIitionitii italieni si cdtre Mancini (tradusd in limba italiand) a fost publicata. din nou in Biblioteca abolitionistd, fascicula IV, in Lucca, 1874, prin ingrijirea i cu o prefata a lui Fr. Carrara; la fine se adaogd apelul lui Lucas cdtre opiniunea liberald din Europa contra restabilirei pedepsii cu moarte in Toscana (din 12 Mart. 1874). Dealtmintrelea Lucas

a adresat numeroase scrisori relative la pedeapsa cu moarte, pe care nu le-am putut consultà: lui Mittermaier, in 31 Iul. 1867, lui Von Lilaar, Min. Just. 'din Olanda in 1870, Contelui de Bismarck in 18 Mart. 1870. Acest din urmA a rdspuns prin de Werther, ambasadorul confederatiunei

germanice de Nord, cd nu crede cd va puteA rdspunde la asteptarea exprimatd de Lucas la finele scrisorii sale, cd va deveni abolitionist si cd va rdmAne totdeauna inamicul reconciliabil al pedepsii cu moarte. Vezi La peine de mort et l'unification pénale, mai sus citata, p. 30 nota Si in trad. ital. p. 51. Vezi in schimb critica In contra sistemului penitentiar. A. Prins: Science pénale, Nr. 648`si 649.

268 1) Argumentul religios; vista e de drept divin. *1707. Unii

au zis cà viata find data de D-zeu, oamenii nu au

drept sa o ia. Pun in principiu zice Mittermaier ilegitimitatea actiunei penale care, trecand limitele acestei lumi uzurpa. domeniul providentii, i pretinde ca implineste vointa

divina. Legiuitorul care are recurs la pedeapsa cu moarte, uzurpa puterea lui D-zeu, singur stapan al vietii omenesti, el ia omului facultatea de a se indrepta, si de a se face prin o cainta sincera vrednic de viata cereasca, el confisca drepturile care apartin nu cetateanului, ci omului"

Daca aceste linii nu ar fi scrise de unul din cei mai insemnati magistri ai stiintei penale, nici nu am crede util sa le discutam, caci amestecarea lui Dumnezeu in cestiunile stiintifice nu aduce lumina, ci confuziune I Am citat insa intr'adins aceste linii, i vom mai cita i alti scriitori conservatori si spre a dovedi ca multi din abolitionisti, departe de a fi democrati, sunt din contra clericali. Nu pot intelege zice Braunwald, cum oamenii luminati i religioi cred in necesitatea pedepsii cu moarte, si prefera moartea imediatá a criminalului, lungilor suferinte ale inchisorii Un punct indiscutabil este ca, in cristianisrn nimica nu auto-

rizeaza pedeapsa cu tnoarte. Cristianismul e o religiune de amor" 2).

Un scriitor francez Rubenne zicea : Daca e oprit omului de a ornori pe semenul sau, cum ar aveã societatea acest drept ? I este oare permis sa distruga opera creatorului ? Nu, de o mie de ori nu 1 Un moment de cainta sincera poate, in ochii providentii sa repare crima 3). A distruge opera creatorului este a Iovl in puterea sa. Voi preoti ai lui Christos, predicati acest adevar din inaltimea anvonului 4),

Ilustrul Carrara la randul sau se intreaba ce parte a 1) Mittermater: De la peine de mort: trad. par Leven. Paris, 1865. p. 132, confr. introd. 2) Journal de droit penal, 1862 (apucl. Mittermater: Op. cit., p. 209.

3) In ochii providentii da, cdci ea poate cunoaste cäinta sincerd. Dar rioi ? Cum sä o cunoastem? 4) Rubenne: Les Evangelistes. Paris, 1862, p. 14, citat de Mittermaier, p. 210.

269

omului a lasat D-zeu sub puterea guvernelor, singur corpul or sufletul? i raspunde : Cum s'ar puted admite ca Dumnezeu sd fi voit sa se despoae de domnia sufletelor i sa o conceada omului ?" 9.

Chiar de am admite un moment discutiunea pe tema religioasa, i totusi ne-ar fi usor sd raspundem. Am puted sa

zicem: in zadar se vorbeste de Dumnezeu si de opera sa, cand e cestiune de asasini i aIi criminali mari, care par mai mult opera lui satan. Daca D-zeu a facut pe asasin, apoi desigur ca si-a intors capul dela el in momentul comiterii crimei, i I-a lasat in ghiarele satanei. Si apoi serpii si viperile nu sunt facuti tot de Dumnezeu ? $i nimeni n'a contestat ca omul n'ar aved dreptul sd-i ucida cdnd musca.

In fine, daca pedeapsa cu moarte ar ti contra vointei divine, desigur cd Dumnezeu va insufld clementa in judecatori

si nu vor condamnd pe criminal la moarte, iar daca II vor condamnd va inspird capului Statului comutarea pedepsii, caci Dumnezeu e atot puternic. Dacd lasd sa-1 condamne judecatorii i sa-1 execute calaul, aceasta dovedeste ca e vointa lui Dumnezeu, i Dumnezeu nu voeste decdt lucruri

drepte.

Ni se spune cd viata e un dar al lui Dumnezeu :

fie I

dar numai viata asasinului e un dar divin, iar viata celorlalti oameni, victimele asasinului, este un lucru fard valoare pe care orice mizerabil are dreptul sa-1 rapeasca ? Si, daca viata e un dar divin, libertatea nu e si ea tot un dar divin ? Pentru ce dar

libertatea omului se poate suprimd de societate, iar viata lui sa fie intangibila ?

Credem insa inutil sa insistam prea mult asupra argumentului teist 2) ? ,) In traducerea lui A. Geyer: Sulla pena di morte; Lucca, 1869, p. 16, nota. 2) Dealtmintrelea pedeapsa cu moarte nu a fost consideratA ca find contrarie preceptelor religiunei nici de Moisi, nici de penalistii crestini

Vezi intre a1ii Carp.zonius: Practicae, Part, I, Quaest I, Nr. 10. Nu mai vorbim de argumentul, singurul care pare stiintific al lui Mittermaer, cA prin pedeapsa cu moarte se confiscA nu numai dreptul cetAteanului, ci j acel al oraului. Dar oare asasinul confiscá numai dreptul cetAteanului, i nu si pre acela, al omului prin fapta sa?

270

2) Pedeapsa cu moarte este indivizibilfi, 'nu se poate gra& 1708.

Mai intdi se poate rdspunde ca l infractiunea la care

trebue aplicata pedeapsa cu moarte, omorul, nu are grade. In realitate insä gradarea infractiunei se gaseste in infractiunile inferioare, iar gradarea pedepsii in pedepsele inferioare pedepsii cu moarte.

Ce trebuesc dealtrnintrelea grade de pedeapsd cand e vorba de infractiuni mari pe care legea isi (Id toate silintele ca sd le evite adictand pedeapsa cea mai severd ? Oare munca silnica pe viata are grade ? Care sunt deasemenea gradele pedepsii maximum inchisorii corectionale din art. 112 C. p., 882 Cod. corn. ?

Gradele pedepselor fixe se gasesc nu numai in pedepsele inferioare, dar si in circumstantele atenuante, care permit ca in locul pedepsii prescrise de lege sd se dea o pedeapsd inferioard, asa Inca in starea de astdzi a legislatiunei aceastd obiec-

tiune nu mai are nicio valoare. Inca despre gradatiunea superioara, pe langd cd e inutild la pedeapsa cu moarte, dar e de observat eft nici acei care sustin munca silnicà nu au grade de pedeapsd superioare acestei

pedepse ca sd raspunda unor asasinate repetate or cu torture. 3) Pedeapsa cu moarte este ireparabilg, o greeaIä e oribilA 1).

Acesta e argumentul capital, cel mai des repetat $i care vine In mintea tutulor. Condorcet, intr'un studiu asupra probabilitätii erorii in hotaririle judechtoresti, se declard in contra pedepsii cu moarte, fiindca ofice precautiuni s'ar este constatat cd erorile judiciare nu se pot inlatura 2). Acest singur rnotiv zice Condorcet e in destul pentru a distruge toate argumentele intrebuintate de cei care sustin necesitatea sau dreptatea pedepsii cu moarte" 3). 1710. Pentru dovedirea acestei obiectiuni se citeazd erori judiciare, din care cea rnai cunoscutd este afacerea lui Lesur1709.

') Mittermaer: Op. cit., p. 135; D. Olivecrona: Op. cit., p. 147-153. 2) Condorcet: Essais sur l'application de l'analyse a la probabilité des decisions rendues a la pluralité des suffrages, p. 239. 2) Cette seule raison suffit pour détruire tous les raisonnements employes pour soutenir la nécessité ou le justice de la peine de mort".

271

ques, judecatd in 13 thermidor an IV, si popularizata prin piesa de teatru Curierul de Lion 1). Un autor italian, d. Giuseppe

Rebaudi a scris un volum in care si-a dat silinlá sa adune numeroasele erori judiciare constatate in sentintele judecatoresti. Incepand cu cea mai veche din anticitate, cu Achab, regele Samariei, care a omorit pe nevinovatul Naboth, i sfdrsind cu Ion Gavvenda condamnat la moarte in 1885 de Curtea cu jurati din Tarnow (Galitia), autorul citeazd 211 cazuri de atari erori

judiciare. Si desigiur ed d. Rebaudi nu a spus pe cele mai multe, flindca, dacd infractiuni numeroase raman nedescoperite,

desi se cautd cu sirguinta autorii lor, cu atAt mai mult erorile judiciare trebue sa rämand nedescoperite, de oarece ad nu se mai eautd adevdrul, societatea find convinsa cd bine a judecat pe baza maximei : res judicata pro veritate habetur; trebue o intamplare, un adevarat noroc pentru ca sä se constate erorile judiciare.

Dealtmintrelea dovadd ca. d. Rebaudi nu a citat nici cel putin toate erorile judiciare cunoscute i recunoscute, este cd se gasesc atari erori judiciare, in .autori cunoscuti, Ayrault '), Ortalan') i Canonico 4), pe care d. Rebaudi nu le mentioneazd 5).

1711. Este incontestabil cd se pot comite grave erori ju-

diciare cu pedeapsa cu moarte, precum se pot comite cu oricare altd pedeapsa. In tam noastra se poate cita cazul lui C. Dimitriu din Ramnicul-Sdrat, condamnat la munca stinted ') G. Rebaudi: La pena di morte e gli errori giudiziarii. Roma 1888, p. 224-228. 2) Ayrault: L'ordre, etc. Cart. II, art. 2. Nr. 1, p. 126, ed. cit. 2) Ortolan: Elements II, Nr. 1362, p. 21 nota 2.

4) T. Canonico: Del reato, p. 462. Acesta citeazd cazul fratilor Tolu din Sardinia. Vezi asemenea eroarea cu osdndirea lui Martin de care vorbe$te Voltaire. E. Faguet: El l'horreur des responsabilités, p. 73 nota.

5) Dupd ce a scris d. Rebaudi, opera sa in Franta, s'a intamplat afacerea Borras, condamnat la moarte de Curtea cu jurati din Aude, si celebra afacere Dreyfus, pe care o considerdm indoioasd fiindcd, s'a amestecat politica in o afacere judecatoreascd. , Un caz deasemeni insemnat este in cantonul Zug din Elvetia, unde, in anul 1882, anul chiar in care s'a reintrodus pedeapsa cu moarte, un individ a fost condamnat la recluziune pe viata pentru asasinat, dupd 12 ani, Curtea federald a recunoscut inocenta lui. Rev. pe n. 1910, Iunie, p. 833 nota.

,272

pe viajd, pentrucA ar fi omordt pe fata Tinca Wagner, in etate de 14 ani, si care dupd 3 ani de disparitiune s'a reintors in casa pdrinteascd 1).

Se mai poate cad crima din str. Foisor No. 50; trei persoane au fost condamnate in Iunie 1892, la cAte 6 ani reekziune pentru omorul sotilor Petru si Anica Cherciu ; unul din condamnati a murit in penitentiar, iar ceilalti doi ii fAceau pedeapsa, cAnd, abid in 1898 Sept., se condamnd alte trei persoane, admitandu-se revizuirea in favoarea celor doi osAnditi cari se aflau In viatd. Si nu mai vorbim de erori judiciare mai mici, de ex. afacerea Beck din Anglia, si comica condamnare dela Belfast In Irlanda. la 40 selingi amendd a unui mut, pentru strigate seditioase 2).

1712. Prin urmare noi nu contestAm cd se pot intampld erori judiciare, si chiar multe; aceasta este exact, insd nu

credem ca ar fi un motiv pentru desfiintarea pedepsii cu moarte.

In adevar, noi am arAtat cAnd am vorbit de calitatile pedepselor, cd toate pedepsele sunt mai mult sau mai putin ireparabile. Se spune cd pedeapsa cu moarte e absolut ireparabild ; insA ne intrebAm, cu ce se vor reparA tristele momente

petrecute de un inocent In inchisoare, sau la munca silnicd ? Dar clan el se sinucide, dacd moare de durere cu o moarte lentA or Inebuneste din cauza revoltei sufletesti ca a fost condamnat pe nedrept, cum se va repard rAul fdcut ? Merge-vor 1) Indépendance roumaine" 1/13 Iunie 1890, p. 2, col. I si II. 2) Bietul mut nu era culpabil deck cA bAtuse sotia, care in urmA a cAutat sa-si rAzbune pe ell Incat despre afacerea Beck, Acest nenorocit semana cu un Smith, $i find condamnat in 1896 pentru escrocherie, Ministerul de interne in urma recursului sAu in gratie, in 1898 a recunoscut gresala. Dar in 1904 a fost din nou dat in judecatA tot din pricina lui Smith ; ofiterul de po-

litie a certiftcat ide.ntitatea_si expertii au recunoscut In scrisoarea lui Beck semnele distinctive ale scrisorilor de extorsiune (chantage) ale lui Smith. Juriul 1-a condamnat a doua oarA, i Ministerul de interne, care primise un nou recurs in gratie, transmise dosarul Regelui, care ordonA liberarea imediatA. Dar neemistand in Anglia. procedure de revizuire in materie criminalA, Beck rAmase legal condamnat. Guvernul a propus lui Bech 50.000 lei dacA va renunta sA urmareascA pe autorii responsabili ai nenorocirilor sale, Beck insA a refuzat. A trebuit sA se institue o comisiune pentru a se face reformele necesare de a se impedeca astfel de erori. Revue pénitentiaire, 1905 (an. XXIX), Nr. 6, p. 804.

273

abolitionitii pAnd a cere sd suprimdm i pedeapsa inchisorii, pentru a evitA erorile judiciare si tristele Tor consecinte ? In zadarzice cu drept cuvant Tissotsd invoacA erorile justiOei omene§ti i ireparabilitatea lor, Cad, se repard oare complect nedreptAtile din erorile judecatore§ti i ale celorlalte hotdriri ale tribunalelor criminale in particular ? Dacd nu voiti o justitie penald decAt cu conditiunea ca ea sä fie infalibild sau ca erorile sale sd poata sd fie cu totul reparate, spuneti mai bine cä nu voiti nici o justitie" 2). Acela lucru ii spune i Alauzet :

Dan desfiintarea pedepsii cu moarte ar trebui sd aibd tie efect de a face de ad inainte reparabild orice eroare judiciard, §i ar lilã de pe con§tiinta oamenilor aceastd apasAtoare povard pe care o lasd incertitudinea judecatorilor omene,ti, n'ar trebui sd mai stdm la indoialA. Din nenorocire nu e a§A la fiecare condamnat murind in fundul pu§cariei, pericolul este acela ca §i la fiecare cap ce cade pe e§afod"). In fine, E. Beaussire rdspunde la obiectiunea ireparabilitatii, ardtAnd cd i rdsboaele pentru apararea nationald pot aveA o cauzd gre§itd, §i sa facd mii de victime, totu§i nimeni nu le poate condamnA in principiu. 9,Nu mai vorbesc adaoga dânsul.-7 de erorile medicale, nici de toate erorile, adesea omordtoare, care se pot comite

in actele cele mai legitime. Datoria este de a nu neglige nimic pentru a evitA eroarea, etc. . . . . , dar, in nici o sferd a actiunei individuale sau sociale, posibilitatea unei erori, chiar ireparabilA, nu infirma nici un drept" 9. si in alt loc vorbind de unanimitatea cerutd la juriul englez, Beaussire spune cA Societatea ar rdmAne färä apdrare, dacd ar subordona actele represiunei la realizarea unui ideal de certitudine . . . Societatea §i-a indeplinit toatA datoria sa cAnd a luat toate precautiunile rationale contra intamplatoarelor gre§eli, fdra sh 1) Faibles et inconséquentsque nous sommes1 nous jugeons comune-

des êtres bornés, et nous punissons comme des etre infaillibles", Bentham, Traités de législ. II, p. 166. Iar un autor italian ziceh : La societh col punire di morte proclama la propria infallibilith. 2) J. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed., Paris, 1888, T. I, p. 451. 3) Alauzet: Essai sur les peines et le système pénitentiaire 2-erne ed., Paris, 1863, p. 48, Part. I. ') E. Beaussire: Les principes du droit, Paris, 1888, p. 136 137. 50195

18.

274

jerfeascd realitatea, neapdrat imperfecta, si interesul public totdeauna trebuincios, la o himericd trebuinta de perfectiune" 1).

1713. Acesta e adevärul. Erorile sau abuzul, care se fac cu un lucru, afard de cazul cAnd ar deveni prea dese, ca o regula, nu poate fi pedecd spre a uza de acel lucru. Desigur cd armele pot omori din gresald sau chiar cu intentiune pe om, e evident ca focul a cauzat multe nenorociri oamenilor, pus find cu intentiune or din gresald, nimeni Insa nu va proscrie armele or focul din cauza abuzului or erorilor ce s'ar putea comite cu aceste cloud lucruri, ci va cduta sä imputineze erorile prin o mai inteleapta a lor intrebuintare. Deasemeni ce este mai folositor progresului societatii de cat presa, instructiunea si religiunea ? i cu toate acestea cdte

rele nu au fäcut aceste folositoare institutiuni Presa, nu e oare o adeváratä plaga cand calomniaza or propaga idei periculoase societatii ? Instructiunea deasemeni, pentru un pervers, este un puternie instrument Indreptat in contra societdtii; falsificatorul de monetd dela Severin era un excelent chimist i un talentat caligraf; A . . . A . . prevaricatorul dela Casa de depuneri, era un om cult, care fusese de doud ori Ministru de justitiel Religiunea deasemeni n'a produs inquizitiunea i intoleI

ranta? In chirurgie nu se fac greseli in comert In industrie accidente ?

Vom zice dar cu Grotiu: IV on ideo statim jus esse desinit si quid a malis usurpatur. Navigant et piratae: ferro utuntur et latrones2), i vom addoga cd se pot lua mäsuri in aceastd privintd, inmultind numärul judecatorilor, si fdcand cloud grade de juridictiune3). In orice caz, astäzi erorile judiciare ar fi mai putin de temut din cauzd cä pedeapsa cu moarte ar fi foarte rar aplicatd. 9 Ibidem: p. 144. 2) Hugonis Grotius: De jure belli ac pacis. Lib. II, Cap. XXII, §11. Un lucru nu inceteazA sa fie drept, fiindcA cei rAi abuzeazd de el: navigheazA i piratii, IntrebuinteazA ferul §i tAlharii.

3) In acest seas Leoeillé: Cours de drept penal la Fac. de drept din Paris, 18 Dec, 1883, Lect. XIX.

275 4. Pedeapsa cu moarte nu e coregatoare.

Pedeapsa trebue sd fie coregdtoare, adicd sd aducd indreptarea vinovatului; pedeapsa cu moarte nu poate niciodatd sd ajungd la acest rezultat. 1714.

RAspunsul la aceastä obiectiune e foarte usor. 0 pedeapsa a trebui sA aibA un duplu efect : 1) Sa indrepteze pe cel vi-

novat ; 2) SA serve de exemplu celor care ar

fi

ispititi sA-I

imiteze.

Fara indoiala CA ar fi bine ca orice pedeapsa sä produca aceste douA efecte si sa aibd toate calitatile de care am vorbit, sa fie dreapta, personala, reparabila, etc. Urrneaza insä de aci ca pedepsele care nu ar aveA toate

aceste efecte or calitati, sA fie excluse, desi au unele dintre calitati in cel mai inalt grad ? Desigur, dacA ni se permite aceastä comparare, cd ar fi de dorit ca persoana pe care cinevA o face -tovarAsa vietii sä aiba toate calitAtile, cine insa poate sustine ca sa nu se casatoreasca oamenii decAt atunci and vor gasi in aceiasi fiintä reunirea tutulor calitatilor ? Atunci am riscà sA se desninteze cu totul institutiunea casatoriei; pe

cand in realitate oamenii rationali cautA compensarea in calitAti, multumindu-se unii pe inteligenta, altii pe frumusetea fizicului or a caracterului. 1715. Dealtmintrelea, celelalte pedepse au toate aceastA calitate pe care recunoastem cd nu o are pedeapsa cu moarte? Pedeapsa muncii silnice pe viata., nu e oare negatiunea ideii de indreptare ? Caci, dacd omul se poate indreptA, pentru ce sä fie tinut totdeauna in ocnA ? . Tocmai inchisoarea (in comun) perverteste pe om. Si apoi se poate sustine serios CA celelalte pedepse indrepteaza pe in-, fractori ? In zadar d'Olivecrona zice : Afirmarea cA existA infractori

absolut incorigibili, nu pare a fi conforma cu adevdrul. Nici un om, orica de jos ar fi cAzut, nu trebue sä fie considerat ca incapabil de regeneratiune morala. A admite contrariul ar fi sa negAm perfectibilitatea omului, ar fi sd negam realitatea unei din cele mai frumoase promisiuni ale cristianismului"). Autorul suedez se arattt aici un demn reprezentant al '1 D. Olivecrona: De la peine de mort, p. 155.

276

scoalei clasice, care se multumeste a afirmd si a rationd in abstracto : Pentru scoala positivistd penala, si pentru toti cei cate cunosc pe infractori altfel cleat din MIL nu exists nici o indoiald cd sunt infractori incorigibili, infractorii näscuti, precum exista si bolnavi cronici incurabili, mai ales acei loviti de o boald grava Inca din nastere. In abstract se poate ca nici un criminal sä nu fie incoi: rigibil, Insä foarte multi sunt astazi incorigibili din cauza insuficientii mijloacelor noastre actuale, dupa cum si multe boale sunt astazi incurabile din cauza imperfectiunei medicinei contimporane.

Dar, in definitiv orice discutiune e de prisos fata cu cifrele. Numeroasele recidive, nu dovedesc oare cd regimul pcnitentiar nu este coregator ? De ce sä cerem pedepse cu moarte,

o calitate pe care nu o cerem si nu o putem obtine dela celelalte pedepse? Pedeapsa poate sa indrepteze cel mult pe infractorul de obicei, dar niciodata pe cel ndscut, caci in acesta vitiile morale, sunt consecinta vitiilor organice produse prin infinitul efect al ereditdtii, care nu se pot modified prin efectul timporar al pedepsii. Aceste vicii organice ale infractorului näscut, pe care Lombroso crede ca le-a gasit, stiinta nu le-a recunoscut, cu atät mai putin n'a putut gasi remediul in contra lor. Sunt medicamente care se Intrebuinteazd pentru certe boale ale corpului, pentru cangrena insä, in starea actuald a tiintei, nu existd alt mijloc decdt amputarea organului bolnav, spre a salva restul corpului. . D. Garcon insusi, care e un abolitionist spune : 0 legislatiune penala trebue neapdrat sä organizeze o pedeapsd

eliminatoare"1); noi credem cd aceastd pedeapsd trebue sd fie moartea, singura absolut si sigur eliminatoare. 5) Inegalitatea pedepsi cu moarte. 1716.

Pedeapsa cu moarte e inegald

zice V. Boe-

fiindca toti oamenii nu dau acelasi pret vietii, pentru unii pedeapsa cu moarte e insuficienta, pentru altii ea e inresco

1) Garpon: Revue pénit. 1909, p. 808. ObservAm cA In Franta e mai usor sA lie cinevA abolitionist, cAci acolo existA pedeapsa mare si

eliminatoare a relegarii in colonii recidivistilor, si deportarea in fortarete, pedepse care la noi nu pot exista.

277

diferentd. Cei mai man cu1pabiIi infractorii de profesiune I), se tern putin de ea, si actiunea legii trebue sä fie asupra lor mai tare si mai sigurd" 2). Si acest motiv este fara valoare, fiindcd el se poate aplicd la orice altä pedeapsd. Oare toti oamenii On deopotriva la libertatea lor 3), sau la banii pe care trebde sa-i plateascd daca sunt condamnati la amenda ? Care este pedeapsa or suferinta, despre care sd se poata spune ca e simtitä deopotriva de toti damenii cdrora ar fi aplicata Prin urmare, acest argument nu dovedeste nimic, tocmai din cauza cd dovedeste prea mult. 6) Imoralitatea pedepsi 1717.

CU

moarte.

Pedeapsa cu moarte e imorald, in acest sens

cä ea nu e decal continuarea vechilor torture si mutilari ea oferd o priveliste barbara curiozitatii publice, inaspreste moravurile si face inimile nesimtitoare"). Fara.* sd primim calificarea de imorald, recunoastem ca acest argument are oarecare valoare, insa ne pare insuficient pentru a se admite desfiintarea pedepsii cu moarte. In adevar, societatea moderna a acut indestul pentru infractori desfiintand tortura i mutildrile, ea trebue sä se mai gandeasca si la victimele lor. Sentimentalismul e desigur un lucru bun, dar justitia i utilitatea publica puse in balanta can-

täresc mai mult. C'est aucune fois crime d'être trop doux, zice cu drept cuvAnt inteleptul Ayrault3). Cdci in acest caz adaoga Maitre de Sacy este a fi prea crud cdtre toti oamenii, fiind milostiv cdtre un singur om

care a meritat moartea si a cdrui prea dreaptd pedeapsd tre1) Autorur e aici la nivelul stiintei penale din timpul sau; crede cd cei mai mari infractori ar fi cei de profesiune; probabil cA nu cunosteA clasa numitA a infractorilor näscuti. 2) D. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, P. 366.

9 Tocmai critica neegalitAtii o face d. Maxwell inchisorii (vezi Nr. 1825).

4) D. Boeresco: Des délits et des peines, p. 36; in acelasi sens d'Olivecrona: De la peine de mort, El. 157 si urm. 5) P. Ayrault: L'ordre et formalité I, art. VI, Nr. 2.

270

hue sa slujeasca de invatamant tuturor, si sa opreaSca reaua vointa a facAtorilor de rele" 1). Societatea trebue sa se fereasca cu grije de aceasta gresala sau crima dupd cum o numeste Ayrault. O observare generald zice /User aplicabila la mice pedeapsa corporala si a carei dreptate oricine o poate apretui, este ca toate frumoasele principii care se invoaca, si toate sentimentele filantropice, care se desfasura cu atata bunavointa

in favoarea desfiintdrii pedepsii cu moarte, sau pedepselor corporale, tind numai sa apere cauza raufacatorilor, dar aceia care se pretind animati cu un zel atat de inflacarat pentru umanitate, perd cu totul din vedere interesul bineinteles al societatii, si se preocupa foarte putin de omul nevinovat, care poate in fiecare clip& sa cada victimd a cupiditdtii, a rasbunarii sau a rautatii unui scelerat.

Cand se pledeaza cauza umanitatii, trebue inainte de toate, a se arata generos cdtre aceia a caror viatA, avere si onoare se afla necontenit expuse la atacurile celor perversi; se ofenseaza insa cerul si oamenii daca se imbratiseaza cu atata caldura cauza asasinilor, otravitorilor si incendiarilor, fard

sa voim sa ne gandim cd, cu cat se arata cineva mai liberal cu acestia, cu atat se procede mai cu neumanitate cdtre cetateanul virtuos si pasnic, care invoaca ajutorul legilor, ca singurul sau scut ; si nimic nu-mi pare mai conform ratiunei decat aceasta apreciare asupra lui Beccaria din Repertoire de jurisprudence" al d-lui Merlin (Vezi Peine). Ca el se maguleste cd a pledat si castigat cauza umanitatii, insa i se poate spune, cu mai mult adevar, ca el a pledat cauza sceleritatii, si ca din fericire a perdut-o" 2). Oamenii de abstractiune zicea in acelasi sens Gergeres in Congresul din Bordeaux miscati fart indoiala de intentiuni excelente, nu trebue sa pearda din vedere ca, daca criminalii cu drept la mila, oameni cinstiti la randul lor au drept la ocrotire 0 ca viata unui cetatean fara prihana, Merita cu prisosinta ca sa se inlature zece criminali, de speta acelora care, 1) Maitre de Sacy : Le Deuteronome, trad. en francais. Paris, 1685, p. 257-258. 2) Asser: Apologie de la peine de mort. Bruxelles, 1828, p. 11.

279

dupa cuvintele lui Dante, vor e§i din mormant cu pumnul inchis §i amenintator" '). Infine, vom adaoga spre a termina cu aceasta obiectiune ea, societatea poate evita de a da un spectacol barbar curiozitatii publice i inasprirea moravurilor interzicand executarile publice §i prescriind uciderea osanditilor la moarte in inchisoare, dupa cum se practicti lucrul in Anglia. 7. Pedeapsa cu moarte nu este exemplará. 1718. Aceasta idee este foarte veche ; Carrara citeaza cuvintele lui Ovidiu Casiu : Majus exemplum esse viventis miserabiliter criminosi, guam occisi2). Aceia§i idee a fost sustinuta de Bodin in secolul al XVI-lea. Un om zdravan bun lucrator e cu mult mai folositor spetii noastre decat un cadavru ; ace§ti mizerabili, fiind expu§i continuu la vederea trecatorilor, fac cu totul alta impresiune de temere §i de teroare contra crimei, decat atunci cand timpul §i moartea i-au facut

sa dispara"8).

Ideia e dar mai veche chiar decat lupta contra pedepsii cu moarte ; ea a fost reluata de Beccaria §i este i azi sustinuta de multi abolitioni§ti. Spre a o dovedi se citeaza cazuri de indivizi care, de i au asistat la o executiune capitala, au comis fapte pedepsite cu moartea, aproape imediat4). Daca am crede pe Mittermaier Nicaeri restabilirea sau uzul des (al pedepsii cu moarte) n'a mic§orat numarul crimelor mari. Din

contra abolitiunea sa totala sau partiala le-a facut sa descreasca, §i nu e mai putin adevarat cd, in nici o tara, ea n'a fost urmata de o recrudescenta a criminalitatii, sau cel putin sa o fi provocat" 5). Partizanii desfiintarei pedepsei cu moarte s'au incercat sk dovedeasca cu cifre statistice aceasta afirmare a lor, care, daca

ar fi adevarata, marturisim ca am deveni cel mai aprig abolitionist, caci nu de dragostea ei, sustinem pedeapsa cu moarte. ') Dupà citarea Dr. L Ch. Herpin: Etudes sur la reforme et les systemes pénitentiaires. Paris, 1868, p. 10 si 11. 2) Carrara: Programma P. G., T. II, § 661, nota p. 35. 3) Th. Morus: Utopia. Livre II, p. 232. 4) Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51 ; d'Olirecrona: Op. cit., p. 103 si urm. 5) Mitterrnaier: La peine de mort, p. 137.

280

1719. Vom examind mai tdrziu, la finele acestui studiu, eficacitatea pedepsii cu moarte i vom iratd cu date statistice

§i cii märturii istorice ca ea este cea mai exemplard si mai eficace dintre toate pedepsele. Deocamdatd, i inainte de a procedà dupd metodul positivist, ne vom mgrgini sä repro.ducem parerile cdtorva abolitionisti in privinta ineficacitatii sau a lipsei de exemplaritate a pedepsii cu moarte. Ch. Lucas, unul din cei mai ferventi absolitionisti, care gaseste 27 de defecte pedepsii cu moarte, si tot atAtea calitati sistemului inchisorilor, nu tagadueste totusi eficacitatea pedepsii supreme: ,Nu cu simpla afirmare zice dansul a unei eficacitdtii destul de greu de stabilit, i totdeauna mai mult sau mai putin. usor de contestat, pedeapsa cu moarte trebue sd fie -stearsd din codicele noaste pentru a nu mai apared, ci cu in-

vocarea principiilor de morald cretind care, odata ce au strdbatut in constiinta omeneascd nu se mai sterg, cu inaltele inspiratiuni ale naturei omenesti Iatã cum trebue combdtuta i rasturnata pedeapsa cu moarte, ridicand contra ei legitimele reclamatiuni ale con§tiintei omenesti i energicile proteste ale civaizafiunei noastre

creOine, care trebue sã se simtd, injuriatä suferind in secolul al XIX-lea aceasta ultimä si sangeroasa urma a talionului" 1). Ch. Adolphe si F. Flélie, care deasemenea sunt infocati abolitionisti recunosc i dansii cd e inexact de a sustine cd pedeapsa cu moarte nu micsoreazd numdrul infractiunilor. Reproducand cuvintele lui Livingston, care contesta cd pedeapsa cu moarte ar aduce o micsorarc in numdrul crirnelor, distinsii

penalisti francezi spun: Fdrä indoiald cd se poate sustine, Orland seamd de mdrturiile istoriei cd, acolo unde au existat

supliciile cele mai crude s'au manifestat crimele cele mai groaznice. Caci, dupd cum observa Bentham, rdu facatorii se indspresc la cugetarea soartei care ii asteaptd, i actele lor cele mai spdimantatoare de barbarie nu sunt atunci deal represalii. Lisa, poate cineva atribui numai pedepsii cu moarte o progresiune in crime, progresiune dealtrnintrelea care poate ft foarte contestatd? Aceastd asertiune ar fi fdrä indoiald prea cutezatoare. In general, infractiunile n'au variat din cauza pe') Report al lui Ch. Lucas, membru al Institutului publicat dc'd'Olivrecrona, Op. cit., p. 200 §i 201.

281

depselor ci din cauza moravurilor §i a timpurilor. Nu §tim dacd desfiintarea pedepsii cu moarte le va face mai nitmeroase sau mai teribile, §i ateptarn cu viu interes rezultatul incercdrilor

pe care le-au facut mai mai multe State ale Elvetiei, Germaniei i Statelor-Unite. Insä ne e greu a admite cd aplicarea acestei pedepse sd fie ca o sdmantd fecunda de crime §i ca, dela e§afocl chiar sä derive atentatele care au facut ca el sä se ridice"2). De aceia§i parere sunt profesorii B. Boerescu, Cantilli §i Garcon, tustrei deasemenea partizani ai suprimarii pedepsii cu moarte. Dupd cei doi dintai pedeapsa cu moarte 1111 numai cä

este exemplara, dar chiar o socotesc cea mai exemplard din toate pedepsele. Este incontestabil zice B. Boerescu ca pedeapsa capitald e aceea care insuflä cea mai mare teroare, ca ea este cea mai spaimantatoare §i cä produce cea mai vie impresiune asupra spiritului rnultimei" 8). Cantilli deasemenea combatand pedeapsa cu moarte re-

cunoate totui ca ea are o mare calitate, aceia de a fi cea mai exemplard dintre toate pedepsele, caci de ce se poate intimida omul mai mult decal de perderea existentii lui? Ea intimideazd mai mult decat orice alta pedeapsa" 4). In fine d. Garcon zicea in §edinta din 27 Febr. 1907 a SocietAtii generale a Inchisorilor : Parerea mea este cä pe-

deapsa cu moarte e eficace cand ea este aplicata. Cand de exemplu, in timpul Restauratiunei, se executau 70 !Ana la 100 persoane pe an, pedeapsa suprema era intimidatoare §i exemplard. Aceia care neagd acest lucru, imi pare cd neagd intreaga istorie a criminalitatii §i a represiunei" 6). Vedem dar cd acest argument e foarte contestabil, §i cd multi abolitioni§ti departe de a-1 invoca. II combat cu multd energie. ') AceastA idee ne pare gresitA chiar cu temperamentul in general;

sistemul represiv joaca desigur un rol insemnat asupra criminalitatii; de ar fi exacta ideia autorilor pe care ii citatn, pedepsele ar fi In general inutile. 2) Ch. Adolphe i F. Hale: Téorie, VI-ème, éd. Paris, 1887, T. I, Nr. 59, p, 103 si 104.

3) Boeresco: Des délits et des peines. p. 371, 4) Cantilli: Curs litografiat, p. 64. 5) Garpon: Rev. pénit. 1907, p. 331,

282

1720. E adevarat ca pedeapsa cu moarte n'are efectul de a impedeca pe toti criminalii sa comitd asasinate; nu existd nici o pedeaps6 pe lume care sa aibä efecte absolute, ins& este incontestabil, i vom cautd sä dovedim acest lucru cu cifre statistice, cd pedeapsa suprema produce efecte salutarii, i e destul ca ea sä aibd efecte relative, sä scape o singura victimd inocenta de asasinat, pentru ca sa nu stain la indoiala sd ucidem zecimi de asasini.

Ca sä dovedeascd afirmarea cd pedeapsa cu moarte nu e exemplard, abo1itionitii, dupd cum am spus, au citat cazuri de criminali care au asistat la executare fard ca aceasta sa-i fi abatut dela comiterea de crime ') Dupd noi aceasta nu dovedeste nimic; este evident cd un criminal ndscut, va veded or nu va veded executiunea si chiar de se va aplica o grea pedeapsa contra lui, tot periculos pentru

societate va rdmane si la prima ocaziune va comite crima. Nimeni nu sustine cd pedeapsa mortii are efecte absolute, insd desigur cd are efecte relative, la criminali rnai putin perversi si mai mult fricosi i aceasta e sdficient. Cum ziced d. Leveillé la cursul sau It y a ce qu'on voit, et ce qu'on ne voit pas" 2), se vad numai criminalii care comit crime desi au asistat la o executare, Insä nu se tine seama de aceia care Inspaimantati de pedeapsa mortei au fost abdtuti dela savdrsirea de crime. Adevarul este ca, desi pedeapsa cu moarte nu impedica

toate crimele, ea este insä, dupd cum spune d. Manouvrier,

un fretu contra crime' 3). daca pedeapsa supremd ar trebui desflintata fiindcd nu este exemplara, ce va trebui sd zicem de pedepsele privative de libertate, care se bucurd de predilectiunea legiuitorului 1) G. Rebaudi: La pena di morte. Roma, 1888, p. 48-51, citeaza o multime de cazuri de asasini care au asistat la executarea altori asasini.

Robin, spune ca din 167 condamnati la moarte asistati la Bristol in ultimele momente de preotul inchisorii Roberts, 161 i-au declarat ca au asistat la executari capitale. Acest lucru a fost constatat in parlamentul englez in 1840". Rolin La pena di morte. Trad. ital. Lucca, 1871, p. 63 (dupa citare Enz. Carnevale. La pena di morte. Torino, 1888, P. 26).

2) Cursul de legis. penala la Facultatea de drept din Paris. Lect. XIX din 18 Dec. 1883. Ce qu'on voit et ce qu'on ne voit pas, este o formula celebra a lui Bastial din Harmonies économiques. 8) Manouvrier, Profesor la scoala de antropologie din Paris, dupa

citarea Dr. Lacasagne: La peine de mort. p. 152.

283

§i de a foarte multor penali5ti ? Ce exemplaritate au aceste pedepse, cand humArul recidivi§tilor cre§te pe fiecare an, §i cánd, dupd cum vom aratä mai tarziu, nu numai puFäria§ii in timpul implinirei osandei lor, dar chiar directorii i personalul Insdrcinat cu paza lor, comit infractiuni 1 1). Un magistrat,

bun cunoscdtor al penitentiarelor din Prahova, afirmä cd cel mai mare contigent de fapte rele ce se Coma in Prahova ii da populatiunea dinprejurul penitentiarelor 2). Dacd lipsa de exemplaritate e un motiv de flesfiintare a pedepselor, apoi trebuiesc cu atat mai mult desfiintate pedepsele privative de libertate, care sunt atat de putin exemplare, incdt nu servesc nici chiar persoanei cu care se face exemplul §i executätorilor pedepsii. 8. Statul nu astig'd nimic cu un om mort, pe and un condamnat

ii pate folosi cu munca lui. 1721.

Voltaire, comentând pe Beccaria a exprimat aceastd

idee in modul urmator : S'a zis cä un spanzurat nu e bun la nimic §i cd supliciile inventate pentru binele societätii trebuie sd-i fie folositoare ; Insd e evident cd 20 de tdlhari zdraveni $i voinici, osAnditi la munca silnicd, vor face mai mult serviciu Statului prin pedeapsa lor, decdt bine faced moartea lor cdldului, care este pldtit pentru a omort pe oameni in public" 3). 1722. Vom trece cu vederea cd tot Voltaire a zis : Dan un spAnzurat nu e bun de nimic, un pu*cdria§ nu e lucru mare 4), §i cd E. de Girardin §i Ch. Fere sustin din contra cd pedeapsa cu moarte e cea mai putin costisitoare5); ne Intrebdrn insä dacd. micul 1) Vezi mai departe N-rele 1813 si 1814.

2) L. Elefterescu: Discurs de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de apel. Bucut esti 1892-1893 (fost multi ani prim-procuror la Prahova). Dreptul an. XXI (1892), No. 53, p. 418, col. 1.

3) Voltaire: Commentaire sur le livre Des délits et des peines" publicat in trad. franc, a lui Beccaria. Paris 1773, § 10, P. 418. 4) Si un pendu n'est bon a rien, un prisonier n'est pas bon a grande chose.

5) Enz. de Girardin: Droit de punir. Paris 1871, p. 53 si Ch. Fire. Crime et repression, p. 117. Primul zice: Mettre les mauvais en prison, c'est mettre les bons a l'amende, puisque ce sont ceux-ci qui paient les frais de logement et de nourriture de ceux-là. In realitate regimul inchisorilor costa mult pe Stat fiindca nu toti infractorii muncese.

284

ca§tig material ce se poate trage din munca unui asasin poate fi pus in cumpänd cu marile cestiuni de morala i sigurantd

sociald ? D. Boerescu, de,i abolitionist, recunoa§te cd acest argument n'are nici o valoare, pentru motivul ca siguranta §i viata unui om sunt cu mult mai presus decat ca§tigul pe care hat trage Statul din munca o-cna§ului Adaogam ca, daca ar fi

vorba numai de c4tigul Statului, cel mai bun sistem ar fi amendele mari §i Confiscarea generala a bunurilor, lucru pe care nimeni nu-1 poate sustine. A pune astfel discutiunea pedepsii cu moarte este a o cobori prea jos. Ortolan spune cd, in orice caz astfel pusa discutiunea e o cestiune de bund adminstratie, insä nu e cestiune de drept penal §i adaoga : Ori de cdte ori, in loc de a ajutà sd se satisfacd exigentele penalitatii, aceastd consideratiune se va substitub ca obstacol sau ca o cauzd de deviare, scopul penal va fi perdut sau atins in mod imperfect. Societatea va fi ca bolnavul cdruia, din motiv de economie, nu i se administreazd medicamente, sau i se administreazd ran" 2). Ne marginim la combaterea acestor principale argumente In contra pedepsii cu moarte, cdci dacd am voi sä examindm toate argumentele invocate de Ch. Lucas §i a1ii, discutiunea ar Iuà o prea mare intindere 2). 1) Boerescu: Op. cit. p. 352. 2) Ortolan: Elements. T. II, No. 1346, p. 9.

8) Ca sa dam un specimen de argumente in contra pedepsii cu moarte, vom cita unul dat de un avocat, Francesco Sarri Fu Tommaso Dansul spune ca pedeapsa cu moarte produce adesea achitari spre a o evita, i eiteaza un caz din Noembre 1863 la juratii din Trani, unde el insusi ca avocat a obtinut achitarea a doi indivizi acuzati de omor premeditat, care pentru o plata de 25 lei, ucisese o femee nedrept cazuta in ura barbatului. Della pena di morte. Bari 1865, p. 20. CAnd in cauzA se constata ca un avocat misel si niste jurati nemernici au pricinuit achi-

tarea a doi asasini, de ce se mai cauta in pedeapsa cu moarte cauza acestui rezultat ? Desigur ca avocatul care rnr numai ca. lupta pentru achitarea asasinilor dar chiar spune lucrul si-si face reclamA, nu e om cum se cade, iar juratii care aveau mijlocul acordand circumstante atenuante sa evite achitarea, nu au nici o scuza pentru nemernicia lor, chiar daca ar fi fost abolitionisti. Un alt argument neserios la Carmignani: care zice ea La infractiunile de curaj nu trebue sa se opuna o pedeapsa,

care ca moartea le da prilej sa o arate". Sulla pena di morte. p, 82). Atata numai ca ucigasii nu prea arata curaj in fata mortii sigure, ci le,

285

1723. Acum dupd Ce am expus argumentele In contra pedepsii cu moarte, §i am ardtat netemeinicia lor, e timpul sd spunem motivele care ne fac sa sustinem aceastd pedeapsa. Ce e drept cd noi, combatand argumentele contra pedepsii cu moarte, indirect ajungem sd dovedim Ca aceasta pedeapsd trebuie sä ramana in Codicele penal, insa, pe langa aceastä pro bare indirecta, credem cd e bine sa facem i dovada directd, citand argumentele care se aduc de antibolitioni§ti, cum am eitat i principalele argumente ale abolitioni§tilor. La cursul sat' de legislatiune penala comparata, d. Leveilé, pro fesor la Facultatea de drept din Paris, punandu-§i cestiunea daca pedeapsa cu moarte e legitima, ziced aceste

cuvinte : Quand on est jeune au croit la peine de mort illégitime, mais quand on devient vieux, et c'est mon cas, on arrive

a la conclusion qu'elle peut are utile dans certains cas" '). adevarul este ea, daca cineva nu se ia numai dupa fraze i dupa curent, ci tine seama de necesitatile sociale, detrebuintele pe care le indica practica, nu poate sa declare ca pedeapsa cu moarte trebuie sd dispara in starea de astazi a omenirei. Pedeapsa cu moarte zicea Target pana sa vina. timpuri mai fericite, este Inca necesarie, §i daca este departe de a ofensa umanitatea, o serveste, pastrand viata la toti aceia pe cari sceleratul i-ar fi mai ucis, la multi din aceia care ar fi cazut victima unor atari infractori" 2). place sA-si joace pielea numai In partidA sigurA unde altii sunt expusi sA moarAl Mare parte din ei s'au arAtat foarte fricosi nu numai la moarte, dar chiar la batae ; bAtAusii englezi inainte de a li se aplicà pisica cu nouA cozi incep sa tipe din toate puterile. H. Rochefort, care desigur cA nu este un fricos de moarte, spune singur in: Aventures de ma vie-

T. IV, p. 65, cd stiind cA duelul e pedepsit cu moartea in Englitera, si voind sA se batA in duel a plecat din Englitera i s'a dus sa se batA in duel in Geneva. Corneille a spus un adevAr cAnd a zis: Et que la grandeur de courage. Devient d'un difficile usage. Quand on touche en dernier moment.

Tot atAt de putin serios ne pare argumentul adus de Carrara impreund cu Nicolini in contra pedepsii cu moarte, cA legea naturei ar fi. o lege esentialmente conservatoare (Programma § 66G); ca si cum acei care sustin pedeasa cu moarte nu ar cAutA tocmai sä conserve societatea.

1) Leneillé: Cours de droit penal, profesat la Facultatea de drept din Paris, 1883. Lect. XIX din 18 Decembrie. 2) Projet de code criminel. Observations, p. VII, ed. originalA Locre. Observat. prelim. T. XXIX, p. 9.

286

1724. Unul dintre cei mai mari cugetatori, §i care, dupd pärerea noasträ a sustinut mai bine pedeapsa cu moarte este ilustrul Herbert Spencer ; el a scris in aceastd privintd .ni§te linii magistrale pe care credem cd este bine a le reproduce. Marele sociolog pune In principiu, cd trebue a face deosebire, in ceia ce prive§te pedepsele, Intre diferitele naturi de oameni ; omul salbatic §i cel civilizat nu pot fi tratati In acela§i mod 1).

Ei binelse intreabd H. Spencernu se vede Ca, pentru aceste cloud caractere atat de opuse trebue, pentru vinele lor, doua feluri foarte deosebite de pedepsire ? Pentru a retitle pe cel din urma, pedepse aspre, repezi, precise pentru a isbi cu tdrie imaginatiunea sa ; se va impiedeca dela fapte rele cel dintai cu pedepse mai putin definite, mai putin intense, mai putin imediate. Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, monotond, rezervatd criminalilor e destul, pentru cei mai pufin civilizali, pedepse corporale si chiar moartea, nu trebue mai putin. Prin urmare, noi spunem, mai intai ca, din o stare sociald, din care na§te o forma de guvern riguroasa va na§te deasemeni fart indoiald un Codice penal riguros, insã mai cu seamd cd, la o atare stare sociala rigorile Codicelui sunt necesare. i s'ar putea cita o multime de fapte spre confirmare. Martur acest Stat al Italiei, in care se desfiintase, dupa rugaciunea

unei ducese murinde, pedeapsa cu moarte, §i unde numdrul asasinatelor a crescut atat de mult Inca a trebuit sä o restabileascd.

Iata dar o fapta ; intr'o stare de civilizatiune mai putin Inaintatd, un codice penal sangeros e totdeodata un produs natural al epocii §i un frau natural pentru epocd. Sd mai notdm aceasta : cd nu se poate aplica atunci un codice mai echitabil §i mai uman A§A dar e clar, cred, cd nu se poate aplica o pedeapsd absolut justd unui popor barbar sau semi-barbar, cum e clar

cd nu i se poate da un guvern absolut just. Precum pentru cutare natiune, despotismul e regimul convenabil tot asemenea, pentru alta natiune, un codice penal, de cea mai Mare asprime 9 AceastA idee dealmintrelea e sustinuta §i de Beccaria dupd cum am vAzut.

287

este acela care 'i se cuvine. Ceeace scuzeaza ambele aceste institutiuni, este cd ele sunt ceeace caracterul national poate suporta mai bun, este cd mai putin aspre, el ar lasd sa patrundd conluziunea In societate, i cu ea rele cu mult mai crude decdt acelea pe care ele le pricinuesc. Despotismul cu toate Ca e un rdu, and este a se alege intre el si anarchie, se poate zice ca anarchia ar aduce suferinte mai rele deat despotismul, si cd acesta e justificat prin nenorocirea timpurilor. ,,Desigur cä decapitarile, spanzurarile si arderile de alta data erau mari nedreptdti fata cu justitia abstractd, totusi daca se dovedeste ca, cu pedepse mai putin extreme, societatea ar fi fost mai putin in siguranta, ca, fait aceasta asprime, infractiunile s'ar fi inmultit, i totalul relelor ar fi fost mai mare, si

ar fi apasat mai greu asupra celor mai pacifici, atunci trebue sã marturisim cä rnorala aproba acele asprimi. Dintr'o parte si din alta, se poate zice, dacd se face balanta nenorocirilor date cu pedeapsa, cu nenorocirile evitate, scopul ce se urmara

era ca sa existe cat se poate de putine greseli, de suferit, si ca sa existe cat se poate de putine greseli, aceasta este justitia absolutd" '), 1725. In rezumat dar, dupe H. Spencer, legile trebue sa

tind seamã de starea de civilizatiune a poporului, si nu se poate pune in principiu, or regula absoluta, ca pedeapsa cu moarte trebue desfiintata la toate popoarele. Carmignani in Teoria delle leggi, in capitolul intitulat : Della invariabilità della nozione della offesa della sicurezza sociale" a sustinut parerea contrarie combatand pe Bentham (Traité, T. III, p. 320 si urm.) i numind stranie parerea lui cd, notiunea de infractiune are caracter de circumstanta i e in raport cu modul de a simti, de a cugeta al unui popor, cu uzurile, religiunea i principiile sale si clima in care traeste, si nu mai putin stranie parerea ca notiunea infractiunei variazd cu schimbarea legilor. Dupd Carmignani legiuitorul toscan 1) H. Spencer: Essais de morale de science et d'esthetique, 2-erne ed. Paris, 1885, p. 321-323, Cap. VIII, intitulat: Morale de la prison. ,In acelasi sens, de si abolitionist, Carmignani vorbind de celelalte pedepse

spune cä pedeapsa e desigur un eau, dar relele care in lipsa ei ar irezultà pentru societate, din cauza abuzului libertAii, ar fi si mai grave si mai periculoase Carmignani. Elementi, § 302; Confr. 316.

288

a dovedit cd legile pot formà caracterul moral al popoarelor i cä nu caracterul moral al popoarelor trebue sä dea norma legilor '). Nimeni nu mai poate sustine astdzi eroarea filozofilor secolului al XVIII-lea, in care cade i ilustrul Carmignani, cä legile sunt independente de poporul la care se edicteaza, i cd au caracter de universalitate si omnipotenta, putandu-se apnea la toate popoarele parnantului, i avdnd de rezultat sd formeze moravurile. Toatd lumea e astazi de aceasi parere asupra acestui

punct cu H. Spencer, inutil dar de a-I discuta 2). 1726. Trebue totusi sä facem o rezervä la cele spuse de H. Spencer in privinta pedepsii cu moarte. Dupa marele sociolog englez, trebue a distinge in aceasta privinta diversele popoare ; dupd cum la unele popoare despotismul este mai potrivit caracterului national, tot astfel ar A i cu pedeapsa cu moarte care n'ar trebui sä ramând decdt la popoare cu civilizatiune i moravuri inapoiate. De aceiasi parere e i d. Civoli, un eminent penalist italian, care dupd ce se declarä adversar al pedepsii cu moarte,

spune totusi ca ar fi o nebunie (opera stolta) dacä s'ar desflint& pedeapsa cu moarte in o tard sdlbatica i barbara, in care nu existä mijloace sigure de paza infractorilor, in care conditiunile obisnuite ale vietii sunt atdt de rele incát spre face din inchisoare un rdu3)3 trebue ca osdnditul sä fie supus la chinuri si la cruzimi. Noi credem cd H. Spencer si d. Civoli se insala, i ca pedeapsa cu moarte nu trebue niciodlita desfiintata la un popor. Omul cri-

minal e un atavist, un barbar rdtacit in mijlocul civilizatiunei moderne; faptele lui in general sunt fapte de barbar, i prin urmare trebue a le apnea o lege adequata, adica potrivitä Acest salbatic, normal altädatd, anormal astazi, se gdseste la 1) Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. II, Cap. XXII, T. II, p. 412 si urm.

2) Vezi Intre altii J. L. de Lanessan: La lutte contre le crime.. Paris, 1910: Preface mai ales p. 13. 8) Civoii: Lezioni. Part. II, lect. IV, p. 25. Autorul admite dease menea cA ar fi imprudent legiuitorul care ar stA la indoiald sA recurga la pedeapsa cu moarte in caz de agitatiuni sociale, care ar puteA facesA se nasck in revoltati speranta de a pune maim pe putere. (ibidem). Recunoaste deasemenea cA pedeapsa inchisorii substituitA pedepsii cu, moarte, nu e astfel organizatA ca sA dea fructele care ar trebui. (Ibidem:Lect. V, p. 3).

289

toate popoarele, chiar la cele mai civilizate; vom cita spre dovada urmatoarea telegrama: San-Francisco 8/20 Febr. 1891". Niste marinari englezi, in trecerea lor pe la Burnah, au facut sa sufere un teribil supliciu unui negru acuzat de o gresala destul de mica. Ei l'au

legat in cruce pe un arbor si 1-au lasat timp de 3 zile fara" demancare. Pentru a adaoga chinurile acestui crud supliciu, ei acoperise corpul lui de mustice si muste mari care-1 mancau, si atarnase deasupra capului lui bureti imbibati cu apa"1). Nu trebue dar a se face deosebire de popoare civilizate si mai putin civilizate, ci de indivizi sociali sau civilizati, si anti-sociali sau neadaptati civilizatiunii. De oarece Codicele

penal se aplica numai celor din urma, el nu poate sa aiba. .cat o blandete relativa, din care insa pedeapsa cu moarte nu trebue sa lipseasca. In scurt, atat timp cat vor exista crime care ne vor reaminti de copilaria popoarelor, de salbatacia primitiva, trebue neaparat ca sa existe in legislatiune dispozitiune proprie de a

intimida pe indivizii care ar comite astfel de crime, sau cel putin a ne pune la adapostul reinoirei lor de acelasi individ. Pedeapsa cu moarte trebue sa inceteze prin puterea naturei, cancl vor Inceta omorurile, iar nu prin capriciul legiuitorilor, cand se formeaza in o tara majoritate abolitionista in parlament. Que messieurs les assassins commencent cum a zis intr'o fraza pe atat de inteleapta pe cat de spirituala Alph. Carr. Dar presupunand chiar ca o natiune ar ajunge la un grad de civilizatiune atat de inaintata incat speta omoritorifor sä fie

disparuta si sa nu mai fie decat o amintire, ce rau va putea. face pedeapsa cu moarte in codicele penal ? Caci din doua una, or exista la un popor ucigasi, si atunci

pedeapsa cu moarte arc rostul ei, or nu exista, si atunci pedeapsa cu moarte nu face rau nimanui, flind o pura masurä preventiva, un revolver care se tine in buzunar pentru a preintampina un eventual atac.

Target a spus o idee inteleapta, and a zis vorbind de o natiune unde abunda crimele si delictele ca.: pentru o atare natiune, pedepsele trebuesc mdsurate pe natura acestei rase 1) L'Indépendance roumaine 13/25 Febr. 1891, p. 2, al. 6. Tot un sAlbatic preistoric, socotim noi $1 pe apa$u1 francez. 50195

19

290

decdzute, care este focarul crimelor, §i a cArei regenerare abid se lasd a se intreveded, dupd o lunga urmare de guvernele cele mai intelepte, trecute peste o mare serie de generatiuni" '). Acesta e adevärul, insd, ceiace zice Target despre o natiune in care furnica infractiunile, trebue sä fie o regula generala aplicabild la orce natiune orcdt de civilizata i morala

ar fi. Codicele penal trebue sd fie mdsurat sur la nature de cette race abdtardie, qui est le foyer des crimes", iar nu pe natura generald a poporului, cdci orcdt de generala ar fi ea, nu pentru dânsa este fäcut codicele penal, ci pentru rasa decazuta a infractorilor. Cuvintele intelepte ale lui Beccaria, cä

trebue trAsnetul pentru a dobori un leu feroce, pe care o loviturd de puscä nu ar face decdt sa-1 intdrite, trebue aplicate indivizilor, iar nu popoarelor, cad orcare ar fi civilizatia sau barbaria popoarelor, indivizii iar nu popoarele sunt lei feroci. 1727. Comparatiunea lui Spencer cu despotismul nu e potrività, cad guvernul find unic i aplicabil tutulor, e natural sä fie potrivit naturei majoritatii cetatenilor, pe cand codicele penal, aplicandu-se numai infractorilor, trebue sd fie modelat dupd natura lor iar nu dupa natura majoritätii. Dacä intr'o natiune ar existd numai 100 de tigrii si hiene, in mijlocul a milioane de miei i gazele, codicele penal nu va fi instituit dupa natura blândä a celor din urmä, ci dupd natura fioroasd a celor dintai, cad numai lor se aplica. 1728. Deaceia cu mult mai intelepte si stiintifice ni se par cuvintele uneia din cele mai frumoase inteligente pe care le-a produs românismul, acel frumos meteor al cugetarii Vasile

Conta, care desi lipsit de acea instructiune stiintifica solidd care formeaza baza cunostintelor in apus, a isbutit numai gratie

puterii inteligentei sale sä se pund la nivelul celor mai mari cugetatori ai secolului al XIX-lea. Conta ce e drept se apropie foarte mult in idei de Herbert Spencer, insd prin modul sat de expunere el ne pare superior marelui sociolog englez, fiindcd stiintificeste vorbind, el este mai exact. A fost un timp zice Conta in care oamenii mai primitivi, erau mai mult determinati, prin emotiuni grosiere prea puternice. Pentru a luptã in contra acestor emotiuni, societatea '1 Observations sur le projet de code criminel. Paris. 1880, p. VI.

291

intared bunele motive, prea slabe atunci, prin pedepse groaznice, precum este tortura. Mai tarziu, cand motivele intelectuale au inlocuit pand la un oarecare punct emotiunile grosolane,

cand obiceiul a dat o putere mai mare bunelor motive, se gasi Ca pedeapsa cu moarte fara torture si inchisoare erau indestulatoare pentru ca sa complecteze bunele motive. Va veni

un timp in care, moralitatea publica va fi atat de mare, in cat legile penale vor trebui sa devina infinit mai putin severe deck astazi. Insa, in toate epocile societatea a instituit i va institui pedepse destul de severe pentru ca temerea de ele sa impedice pe oameni dela infractiuni, adica pedepse pentru a produce o cantitate de temere suficienta ca sa invinga relele motive, care ar puteà sa impinga pe oameni la actiuni rele. Prin aceste actiuni, departe de a compatimi la situatiunea criminalilor, i a-i trata ca bolnavi, trebue sa-i pedepsim, §i mai mult decat atat, trebue sa rupem relatiunile noastre cu ei, sd-i uram i sa-i despretuim. Astfel vom Intari buncle motive.

Pedcapsa cu moarte chiar nu ,rebue desfiinfatei in o fard, deceit in momentul cdnd se va proba cd temerea de o pedeapsd mai pufin severd este indestuldtoare pentru a impedeca oamenii cei mai pufin culli si cei mai abjecli de a sdvdrst cele mai mart crime. In adevar stabilind o pedeapsa, nu trebue sa tinem socoteala de oameni onorabili, fiindca ei sunt indestul de impiedecati de a savarsi infractiuni prin simpla desaprobare a constiintei lor si a societatii in care traesc. Insa, pe cat timp se vor gasi in societate indivizi care nu sunt impiedecati prin alte pedepse de a pune in pericol existenta i siguranta societatii, trebue a se mentine pedeapsa cu moarte. Totturile chiar ar fi necesare, daca s'ar proba ca pedeapsa cu moarte este neindestulatoare.

Bine inteles ca, amenintarea cu pedepsele cele mai severe nu ar puted intari mult bunele motive, pe cat timp legile de procedura penala i administratiunea justitiei ar fi destul de defectoase pentru a lasa infractorilor speranta de a nu fi descoperiti si de a scapa de pedeapsa prin orce alta specie de mijloace. Deaceia cateva pedepse putin severe, cu intelepte legi de procedura i o buna administratiune a justitiei, au mai mult efect asupra determinarilor voluntare ale oamenilor, deck pedepscle teribile de cari pot aved speranta ca vor scapa.

292

cAli permit sa cred ca, aceia care fac cu animozitate critica timpurilor trecute, in ceiace prive§te pedeapsa torturilor pi

aceia care se silesc sa probeze intr'un mod pur rational,

facand abstractiune de timpuri i locuri, ca pedeapsa cu moarte e totdeauna inutilä i injustä, Ca aceia zic, nu \Tad in mod clar

materia de care vorbesc, pentruca privesc aceasta materie prea unilateral. S'a zis intre altele ct experienta a dovedit ca, acolo unde s'a desfiiatat pedeapsa cu moarte numdrul crimelor mari a de-

venit rnai restrans decal in timpul pedepsii cu moarte. Insa trebue sa observam Ca aici se ia efectul pentru cauzd, caci pedeapsa cu moarte a fost desfiintata tocmai acolo unde infractiunile pedepsite cu moartea devenisera prea rare, §i unde prin

urmare, motivele morale devenisera dejd mai tari, ca mai inainte.

Astfel, intre altele, in Romania, pedeapsa cu moarte, care exista 'Inca in lege, nu fusese aplicata de fapt de foarte mult timp, §i tocmai pentru aceia s'a desfiintat. Abolitiunea pedepsii cu moarte a fost dar in Romania, ca i aiurea, consecinta indulcirei moravurilor §i nu cauza acestei indulciri I). Se §tie ca, moravurile Rornanilor sunt cu mult mai dulci decat acelea ale celorlalte nationalitati2). Tinand seama de ceiace 1) De aceasta parere intre altii C. Bolliac, care spune c statistica arata ca atunci au fost mai multe crime cand era tortura, teapa si spanzuratoarea. Poezii nationale. Paris, 2-a ed., 1857, p. 28- 32. 9) Fraza veche pe care o gäsim Inca in anul 1846 in Mesagiul Dom-

nitorului Bibescu, care dupa ce spune ca osanda mortii este in fapt cu totul desfiintata" adaoga aceste cuvinte:, Dreptatea cere a marturisi aci, Domnilor, cu cea mai adanca multumire, ca lauda cea mai mare despre acest rezultat se cuvine celei spre bine, firesti aplecari a poporului roman. V. Boerescu, unul din principalii sustingtori ai desfiintarii pedepsii cu moarte in Romania, se intreaba pentru ce legiuitorul tirbei pedepseste numai cu inchisoarea de maximum 6 luni mituirea unui functionar public. ,Oare pentru ca in aceasta tara probitatea i incoruptibilitatea functionarilor sunt exemplare?". Dansul raspunde: Putine tari sunt astazi in care coruptiunea functionarilor sa fie mai la moda decat in Moldo-Valachia. Atat de mult e deprinsa tara cu aceasta, fuck tir . judecator care nu vinde dreptatea, un avocat care nu cumpara pe judecator sunt consicierfuti ca anomali, ca fiinte supra urnane. (Des Wits et des peines, p. 263, nota). La randul nostru neintrebam: pentru ce s'a suprimat pedeapsa cu moarte in Romania? Oare pentruca la noi nu semai comit asasinate? Si pentruce V. Boerescu a sustinut suprimarea pc-

293

am spus mai sus, cred ct ar fi util si drept ca, in legile Romaniei sd se prevadd pentru sträini pedepse mai severe decal pentru Romani, si chiar pedeapsa cu moarte"). 1729. Daca am facut acea-Stà lungd citatiune, nu am avut intentiunea de a aproba toate ideile exprimate intr'insa de ilustrul profesor, ci am voit numai ca sirul ideilor sa poata fi urmat in intregime. Astfel nu putem admite impreuna cu Conta, ca dupa desflintarea pedepsii cu moarte numarul crimelor mari s'ar fi imputinat; aceasta alegatiune se discutd cu cifre statistice, iar nu cu rationamente, si mai ales nu poate sä fie admisä de un anti-abolitionist.

1730. Deasemenea ni se pare cä e a trece liniilele patriofismului si a cdded in sovinism, sustinand cd moravurile Romanilor sunt mai dulci deck ale celorlalte natiuni ; ne avem si noi ocnasii nostri care rivalizeazd cu cei mai mari scelerati din sträindtate. Este destul sd citez pe acest individ care se specializase sa omoare pe cantonicrii dela drumurile de fer, si pe Pipa omoritorul cdrciumarilor, care si unul si. altul au sdvarsit o multime de omoruri inainte de a fi prinsi. Dar banditul G. Lascarache ? El a fost condamnat in 1900, pentru 40 de asasinate si peste 86 de talhdrii sdvdrsite impreuna cu tovardsii lui, la munca silnica pe viatd, si fiindcd unul din cornplicii lui, Zldtaru, il denuntase, i-a fagaduit cd-1 va omori si chiar la omorit in inchisoare. Ziarul Universul' spunea cd a fost din nou dat judecatii, ceiace ni se pare ciudat, si cd atunci cánd s'a pronuntat a doua condamnare el ar fi zis: Daca e numai atat, atunci lasä pe mine"2). depsii cu moarte si indulcirea pedepselor? Era oare tare noastrA cea atAt de coruptä in privinta mituirei functionarilor, modul de virtute in celelalte privinte, si numai functionarii aveau monopolul criminalitAtii?

Nu vom zice insA cu V. Boerescu: C'est croyons nous parce clue les instigateurs ou les rédacteurs de cette loi avaient pear d'en etre les premieres victimes si elle eat été plus severe", fiindcd aceastä frazd desigur inexactk exprimA avAntul tineretii autorului, care mai tArziu, ca legiuitor, a imitat pe aceia pe cad ii critick 1) B. Conta: Théorie du fatalisme. Bruxelles, 1877, p. 299-302. 2) El a fost impuscat in 2 Sept. 1904 de un gardian, probabil insArcinat intr'adins cu aceasta. Nu voim pe semne sa avem pedeapsa sincerd si legald a bAtAii, si a mortii preferAm insd sA tolerAm pe ascuns bAtaia si uciderea Hegel& a celor vinovati.

294

Dealtmintrelea numarul omorurilor in tam noasträ e destul de mare 1). Avem dar i noi ucigasii nostri, cum avem si falitii nostri.. 1731. Cu atat mai putin nu putem admite ca pedeapsa cu

moarte sa fie inscrisa in Codicele nostru penal numai pentru straini, ca si cum numai ei ar savar§l crime mari. In nici o legislatiune civilizata din lume nu existä o astfel de dispozitiune, care ar fi ca o ofensa pentru celelalte popoare, si din aceasta cauza nu ni s'ar permite, sau cel putin ar provoca legitime protestari si apoi represalii. Este dealtmintrelea trebuinta sä observ ca legea penala nu trebue sa fileä distinctiune de nationalitate, precum nu face nici

de clase sociale, ci trebue sa Ora seamd numai de gravitatea infractiunei ? Pe societate nu o importa nationalitatea infractorului, ba chiar din contra, daca avem interes sd pedepsim pe cineva mai greu, este natural sa tim mai aspri cu Romanii, cari raman cu noi, in societatea romana, §i care prin urmare ne insufla mai multa temere decat strainul nelegat de tara, care pro-

babil Ca dupa expirarea pedepsii va pleca din tara noasträ. Daca avem interes sa Indreptam bunele motive, cum zice Conta, sau sa moralizam pe cineva, desigur cä mai mare interes avem sa facem acest lucru cu un Roman, decat cu un strain, cad i o tara, intocmai ca un parinte, are datoria sa dea o bund educatiune mai intai fjilor sal §i apoi strainilor. Prin urmare i Romanii ca i sträinii care comit asasinate, trebuesc pedepsiti cu moartea. Dar, sa presupunem cà, dupa cum s'a afirmat ca Romanul nu se face niciodatä calau, am admite cä Romanul nu se face niciodata nici ucigas ; chiar in cazul acesta Codicele nostru 1) Vezi I. Tanoviceanu: Criminalitatea In Romania, dupa ultimele publicatiuni statistice. In Anal. Acad. 1909. In anul 1879 s'au condamnat 180 indivizi pentru ornor §i asasinat, dintre care 59 la munca silnica pe

viata. and Inteun an se ucid 180 de indivizi nevinovati, nu credem ca ar fi rau ca cel putin 100/0 dintre ei sa vada cat de neplacuta e pierderea naprasnica a vietii. Art. 19 al programului revolutiunei dela 1848 cerea: Desfiintarea atat in fapta cat §i in vorba a pedepsii cu moarte". Ignoranta profunda a §tiintei sociale a revolutionarilor nWri nu voia sa lase pedeapsa:cu moarte nici chiar pe bartie, ca litera moarta. Petitiunea din Iaqi din 1871 propunea ca art. 18 din Constitutiune sa fie astfel modificat: Pedeapsa cu moarte nu va putea fi restabilitä, afara de cazul prevazut de Cod. pen. militar §i pentru asasinat".

295

penal nu trebue sA facd distinctiune de nationalitate, fiindcd de oarece RomAnii nu vor comite ucideri, pedeapsa cu rnoarte nu li se va aplicA lor niciodatd, ci va fi rezervata de fapt numai strdinilor.

1732. In fine, find aldturi cu Conta, cä trebue a pedepsi pe criminali cu asprime, nu admitem cd trebue sd-i dispretuim sau sd-i urAm, fiindcd ei nu merita dispretul sau ura, ci mila, dupa cum am dovedit cAnd am ardtat cA vointa omului nu e libel-A, si cand am expus rolul social al pedepsii '). In aceastd privintd, scoala pozitivista este cu mult superioard ideilor lui Conta2). MArturisim insd cd, suntem alAturi cu dánsul, cd nu

trebue sd ardtdm mild unui vinovat, cdci aceasta 1-ar incurajA sd comitd infractiuni, insA, precum parintele -pedepseste

cu durere pe copil, tot asA trebue sd Led si. societatea fatd cu infractorul.

Dupa cum zice Barine, vorbind de scoala pozitivistd si sistemul sAu penal : El nu va fi crud, cAci nimeni nu simte indignare contra celui vinovat ; il vom suprima sau il vom confiscA, dar fart mAnie, dreptul de al:di-are va fi substituit celui de pedepsire, rAmAsitd a vechiului concept teologic al pdcatului.

Metafizicii vor protesta, dar nimeni nu va tine seamd de aceasta, pentrucd vointa nu e mai liberd printre onesti decAt printre vinovati. Cel care rationeazd nu se revoltA in contra 1) Chon-King: Part. I, Cap. II, Nr.2, recomanda judecatorilor chinezi ea: pedepsind sa arate semne de compatimire". Fontenelle dease-

menea in Traité de la liberté de Fame" (care i se atribue) spune: Criminalii sunt monstri cari trebue ucisi plangandu-i; supliciul lor scapa de ei societatea si sperie pe aceia cari ar fi ispititi sa-i imite". Oeuvres de Fontenelle, T. II, p. 616. 2) Revue littdraire, 1887, Nr. 3. Ideia e dealtmintrelea veche si se gaseste in Senecca, pe care I-am citat in introducerea filozofica si relativ la rolul pedepsii: Nihil minus quam irasci punientem decet. Platon 'Irish. in aceasta, privinta e susceptibil de a fi criticat. El spune CA: Raul, si oricine are sufletul bolnav e demn de mila,insa trebue a rezerva aceasta

inn mai ales pentru acela ale carui rele lasa oarecare nadejde de vindecare .

. - .

.

Daca trebue sa lasam liber curs indignarii noastre, nu este cat in potriva railor cu totul dati vitiului. incapabili de indreptare. Toti oamenii rai, sunt Mi fara sa voiasca in tot raul pe care-1 fac". Despre legi, V. vol. VII, p. 264, ed. V. Cousin $i vol. VIII, p. 162. Distinctiunea lui Platon este absolut fara temei stiintific.

296

unui fenomen, fie chiar dureros, ci face tot ce poate pentru a suferi cat de putin". Adeptii §coalei pozitiviste, mai toti admit ca., pedeapsa cu moarte e o trista necesitate, §i ca trebue a plange Pe criminal, nenorocita victima bolnava, nenorocit product al unei ereditati vitiate sau al unei rele educatiuni, dar ca totu§ trebue sa-1 pedepsim.

Si cine nu simte zice Lombroso ca e dureros ca sa sacrificam viata semenilor nostri ? Dar cum se face ca nu cugetam la aceasta, cand cu miile, cu milioanele sacrificam oameni cinstiti pe campurile de batae, adesea pentru un Capriciu dinastic sau pentru un amor propriu national; §i va trebul, serios vorbind sa cadem le§*mati, cand e vorba de a suprima putine individualitati necinstite, de o suta de ori mai periculoase §i fatale decat ale adversarului, dintre care vreuna poate sti loveasca pe un Darwin sau pe un Carducci ?" '). D. Garofalo exprima aceea§ idee printr'o comparatiune : Poate nu e trist zice dansul sa vedem ucigandu-se un caine, care eri Inca era prietenul nostru cel mai credincios ? Dar cine vreodata, pentru a-§i cruta nervii ar voi sa sustina ca nu trebue sa se ucida cainii turbati ?" 2). Am putea adauga la randul nostru: cine ar putea sa se gandeasca vreodata Ca nu trebue sa se fan o operatiune, din cauza milei pe care o inspira bolnavul §i a suferintelor pe care le aduce operatiunea? *1733. Si, fiindca am citat pe d. Garofalo, sa analizam putin opera sa contra abolitiunii pedepsii cu moarte in Italia, intitulata Contro la corrente", una din cele mai eminente ce s'a scris in favoarea mentinerii pedepsii cu moarte. Mai intai cateva cuvinte asupra imprejurarilor in care s'a scris aceasta carte. In Italia se nascuse o lupta invervnata intre abolitioni§ti §i antiabolitionisti, cu ocaziunea redactarii noului Codice penal Italian. In Toscana mai ales, in care pedeapsa cu moarte a fost suprimata in 1786, reintrodusa in 1790, din nou suprimata in 1847, reintrodusa in 1852, §i pentru a treia oara suptimata in 1859 ; locuitorii se opuneau cu mare energie la reintroducerea pedepsii cu moarte. Aceasta lupta a fost chiar 1) Lombroso: Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, P. 23. 2) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888, p. 43.

297

in mare parte cauza pentru care noul Codice penal a intrat in vigoare abia la 1 Ian. 1890. In cele din urmä Toscana i abolitioni*ii au invins, §i pedeapsa cu moarte a fost desfiintan in toatä Italia, prin Codicele penal actualmente in vigoare. In contra acestei tendinte, d. Garofalo a scris caitea cu titlul atat de semnificativ : Contro la corrente. *1734. In aceasta mica i substantiald opera eminentul pe-

nalist se ocupa mai cu seamd de Italia, §i spune cd intr'un period de 5 ani, 1880--1885, au fost omorite in Italia 18.000 persoane, ceeace face 3544 omoruri voluntare pe an '). Dansul aratä ca nurndrul omorurilor voluntare in Italia este de 9 ori

mai mare deck in Belgia, de 6 ori deck in Prusia, de 10 ori deck in irlanda, de 14 ori deck in Danemarca, de 16 ori deck In Anglia §i de 25 de ori decat in Suedia 2). In fata acestor cifre cu drept cuvant, d. Garafolo se indoe§te de eficacitatea muncii silnice pe viata, ardtand cat de fioroasd e criminalitatea in Italia. Existd o institutiunezice dansul Camora, in care se obtin promotiuni de grad dupd dovezile ce se dau in tiinta de a ucide pentru a ucide I In Apenini sunt sate in care pentru putini lei, or care locuitor e un sicar la trebuintd. Si sunt acolo persoane care au bani *i care fac ca sa nu lipseascd lucrul. La tard se omoard tdranul care a fäcut proprietarului de rno§ie o ofertä mai mare de inchiriere, in ora*e e condamnat la moarte acel care vinde cu un pret mai mic. $i ca in evul meziu un om poate fi omorit pentrucd nu a voit sä cedeze pasul in drum, sau locul intr'o trasura publica. Natura italiandzice Turiello 8) nu s'a corectat de insensibilitatea sa de sange" 1 Va fi oare utild o lege

care sä adaoge indiferenta noasträ pentru acea enormitatä morald §i sociala omorul, ardtand ca-1 tolereazd, cu suprimarea celei mai grave, celei mai teribile sanctiuni "? 4).

In urrnd autorul observa ca, munca silnica pe viata nu sperie in deajuns pe criminalii din clasele de jos, pentru care viata intreaga e o muncd silnica; ne rezervarn insd a Cità aceasta parte a operii d-lui Garofalo and vom vorbi despre 1) Garofalo: Op. cit. p. 15. 9) Ibidem: p. 17. 8) Turiello Governo e governati. Bologna 1883, T. 1, p. 344 i 345. 4) Garofalo: Op. cit., p. 18.

298

pedeapsa inchisorii. In fine In apendice autorul aratä ca Min. justitiei Vacca a spus in §edinta din 8 Martie 1865, cd omorurile cu precugetare au crescut in Toscana, dupa desfiintarea

pedepsii cu moarte dela 14 pe an inainte de 1859, la 21 anul urmator i ca de atunci asasinatele cresc in confirm 1). Cu drept cuvânt, vorbind de Toscana §i de Italia d. Garofalo

zice: Dar e oare sincerd dupa cum se intreabd Turiello aceastä spaima de vdrsarea sangelui asasinilor, intr'o tard in care se varsa atata sange de oameni inocenti" ? 2). 1735. Si la noi, ne intrebdm, nu e oare fatarnicie de a ne revoltâ contra pedepsii cu moarte in Codicele penal ordinar,

ba chiar a cdutA sã o impunem altor State prin tratatele de extraditiune 3), cand legiuitorul nostru o raspAnde§te cu atdta profuziune in Codicele penal militar §.1 Cod. justitiei marinei?

Orice lovitura cu precugetare in timp de resbel, contra unui superior se pedepse§te cu moartea 4), pedeapsa mortii pentru o palma data afara de serviciu, in cine §tie ce circumstante, si nevazutd poate de nimeni ci numai cinstit märturisitä, nu e oare o pedeapsa exagerat de mare ? Munca silnica nu ar fi indestula, i pedeapsa cu moarte pentru o palma nu poate oare indemnd pe cel care o da sä omoare chiar pe superiorul sal pedeapsa find acee4 ? Apoi art. 205 Cod. just. mil., care pedepse§te cu moartea pe un militar care a pärAsit postul in timp de resbel in fata inamicului, nu este oare o pedeapsa exagerata ? Aici nu avem a face cu un criminal, ci cu un 1a, cu un fricos; pentru ce sd-1 pedepsim cu rnoartea ? 5). ') Garofalo: Op. cit , p. 73. 2) Ibidem: p. 74 cu rectificarea lipitä la p. 76. 8) Nimic insA nu este mai nepotrivit, putern zice inconstient i necuviincios, deck a pune clauza in tratatele de extraditiune cA infractorii extrAdati de noi, sA nu fie pedepsiti cu moartea. Desigur cA aceastA impertinentA clauzA in favoarea criminalilor mari streini, e plAtitA cu concesiuni de altA naturS de RomAni cinstiti. Vezi critica aceastor clauze, C. Jud. 1905, No. 86, de d. Anibal Teodorescu. 4) Se pedepseste cu moarte in timp de resbel, i cu munca silnicd In timp de pace si degradatiunea milliard, orice loviturA comisA sub arme de un militar in contra superiorilor sAi". (art. 214), C. just. mil. Dispozitiune analogs, Cod. Marinei art. 31 si 33. 5) Cestiunea dacA infractiunile militare in timp de r5sboi trebue

sA formeze o exceptiune in care s'ar mentine pedeapsa cu moarte e

299

1736. $i, in fine dreptul pe care il au soldatii de a ucide pe aceea care cearca sa scape din inchisoare, cum se conciliaza cu pretinsul respect al vietii omenesti 1 1737. Printul de Bismarck observa cu drept cuvant a e o inconsecinta a ucide pe o persoana, aparandu-se dreptul de proprie-

tate in mod preventiv, si sin schimb nepedepsind pe cel care a comis un omor. Va fi permiszicea dansul in 1870 de a da cu pusca In lucrator care intr'o turburare, impresoara o casa de banca or pravaiia unui painar ? Oare culpabilul va fi lovit ?... Voia oare cel lovit sa comita un omor? Pentru a ocroti proprietatea unei pani or a unei zarafii, Statul poate ucide, si pentru a apara mai eficace pe cetateanul pasnic contra pericolelor unui

hot asasin care se strecoara in casa si omoara o jumatate de duzina de persoane in o familie, refuzati Statului dreptul de

a pedepsi cu moartea ? Va fi permis sa se impedece prin moartea unui om ca o boala de vite sa fie propagata ; oricine discutata. In Germania, Trendelemburg, Naturrecht, in Italia, Carrara (Programma § 661); Pessina, Confutazione al opuscole di Vera p. 21, Crisp-

0 Mancini, desi adversari ai pedepsii cu moarte, au admis-o ca exceptiune. Crispi ca deputat a zis: IlAsboiul e moarte, desfiintati rasboiul si va fi desfiintata si moartea". Iar Mancini a zis: Desavarsirea soldatului in institutiunea antinaturala a unei armate permanente, supus prea asprelor ordine de ascultare si de disciplina, e cu mult mai greu de obtinut,

deck indeplinirea datoriflor mai putin grave ale unui cetatean care traeste in societate liberä. Deaceea mijloacele indestule spre a obtine acest din urma efect, nu pot ajunge ca sa dobandim pe cel dintaiu. Astfel mijlocul extrem al pedepsii cu moarte poate fi inutil sau superfluu

pentru cel de al doilea scop si sä fie necesar spre a ajunge pe cel dintaiu".

In proectul Statului din 20 Sept. 1865 al Cantonului de Ticin, se zice: Pedeapsa cu moarte nu va mai putea II aplicata in canton, Mara de dispozitiunile legilor penale militare. Acestea toate le-am luat din Fr. Sarri, Fu Tanunaso da Trani: Della pena di morte. Bari 1865, p. 29-30, care insa combate aceasta exceptiune, (p. 30-35) si citeaza intre altele cuvintele deputatului Massari. Voi desfiintati pedeapsa cu moarte pentru infractiunile comune si o conservati pentru infractiunile militare, cu alte cuvinte, pe cand salvati viata asasinilor.nu o salvati pe acelora care in

timp de 4 ani v'a aparat contra asasinilor'l Adaogam ca: Fr. Carrara, care sustine exceptiunea afirma ca si Ciceron, care era un abolitionist a sustinut aceastä exceptiune fart sä fi fost acuzat de contradictiune (Programma), § 661. Carrara se insala, ticeron a fost pentru pedeapsa cu moarte, dupa cum am aratat; si a si aplicat-o.

300

riscà de a introduce pesta bovina, va fi sumar In-Twat de postul de straja daca nu se supune legii, pentru ca existenta animalelor sd nu fie pusa in pericol" '). In urma marele om de Stat, vorbeste de riscurile profesionale din mine, la drumuri de fer, i numeste sentirnentul abolitionistilor. 0 sentimentalitate bolnavicioasa a timpului nostru" 2)

Peste 5 ani, cancelarul de fer reveneä asupra acestei idei in alt discurs : Da, Domnilor, dacd siguranta, pacea publica, onoarea, bunul renume, sanatatea fizica, viata individuala, ar

fi tot atat de bine ocrotite de legea noastra penala ca interesele pecuniare, noi n'am mai aveâ trebuinta de o lege aditionald". Dar adaoga dansul alaturi cu dreapta rigoare in condamnarile relative la proprietate vedem o extraordinara indulgenta pentru cruzimile corporale. Banii sunt evaluati, in tariful legislatiunei, mai sus decat pretul oaselor sanatoase valide. Se poate mai eftin frange coasta unuia intr'o luptd nepremeditatd, mai ales daca e un agent al sigurantei publice,

decat Ii poate permite cineva o falsificare facuta cu usurinta, aceia de exemplu, a unui certificat" 3). 1738. Lasand insa la o parte inconsecinta abolitionistilor din secolul al XVIII-Iea, care admiteau pedeapsa cu moarte

in materie politica, si a celor din secolul al XIX-lea, care o mentineau pentru infractiunile militare, i uneori pentru apararea proprietatii or a onoarei cavaleresti, ceeace ne face.mai cu seama sa fim antiabolitionisti convinsi, este utilitatea acestei pedepse din cauza sigurantei absolute fata cu infractorul ucigas, si a exemplaritatii relativ insemnate fata cu ceilalti criminali. Nu avem sa discutam asupra primului punct, el fiind evident,

credem insa ca cestiunea exemplaritatii pedepsii cu moarte are o importanta considerabila, si ea este deciziva in discutiune. Deaceia, desl am mai vorbit odata despre exemplaritate, citand parerea unor foarte aprigi abolitionisti, care recunosc

exemplaritatea pedepsii cu moarte, socotim Ca este bine sä revenim Inca odata asupra acestui punct, invocand de asta data marturiile istoriei i autoritatea cifrelor statistice. 1) Prince Bismarck: Discours. Paris 1886; $edinta I Mart. 1870, T. III, p. 269. 2) Ibidem: p. 272. 3) Bismarck: Op. cit. Discurs din 3 Dec. 1875, vol. V. p. 341.

301

1739. Ideia neaplicarii pedepsii cu moarte, contrariand dis-

pozitiunea legei care o prescrie e foarte veche; de multe orj s'a acut experienta, i totdeauna a dat rezultate dezastroase. Cel dintaiu rege_ abolitionist, pe care il pomeneste istoria eSabacon-Schabaka, Regele Egiptului in secolul V III-a a Chr.').. Imparatii Mauriciu i Anastasie, care declarasera suinclu-se pe tron, Ca nu vor varsa niciodata sangele supusilor lor, au facut ca crimele sa se indoiasca"2); vom adaoga cd primul din acesti doi imparati a plata cu moarfea aceasta experienta,

find el insusi asasinat in anul 602. In China pedeapsa cu moarte s'a suprimat in anul 747 si a fost ttebuinta sã fie reintrodusa in anul 756 3). Am vazut cd, dupa cum spune Herb. Spencer in Toscana,

dupd ce s'a suprimat pedeapsa cu moarte, ca sa se indeplineasca rugaciunea unei ducese murinde, numärul asasinatelor a crescut atat de mult, incat in curand a trebuit sa o restabileasca4). Ce e drept ca Aug. Pierantoni sustine cd, dupa desfintarea pedepsii cu moarte in Toscana, numarul omucidelor s'a micsorat : in 1787, 1788 si 1789 cate doua omucideri pe

an, in 1790 nici unul, iar in urma restabilirei pedepsii cu moarte, au fost 4 omucideri in 1791, 10 In 1792, 9 in 1793 si 7 in 17965). Dar, cine ar putea crede vreodata aceasta statistica fantastica ? Dan nu s'ar fi inmultit numarul omuciderilor, pentru ce acelas suveran ar fi restabilit pedeapsa cu moarte ? Dovada cã acesta e adevarul, sunt chiar cuvintele ilustrului Carmignani, abolitionist i contimporan al acelor evenimente ; el spune, vordind de marele Duce de Toscana, pe care-1 lauda Insa find plait cu nerecunostinta, mintea lui concepa treDiodor de Sicilia in Biblioteca istorica I, cap. 65. Acelas lucru II spune Herodot: Istoria II. CXXXVII. Herodot i Diodor nu ne spun consecintele mAsurilor penale ale primului rege beccarian pe care-I pomeneste istoria, dar noi stim cA dela acest rege invins de Sargon, regele Asiriei, nu a inceput prosperitatatea, -ci decadenta Egiptuhti. 2) Appunti al nuovo codice penale. 2-da ed., p. 28 si 29.

8) A. Andreozzi: Le leggi penali degli antichi Cinesi. Firenze, 1878, p. 23 si 25.

4) Herbert Spencer: Essais de morale, etc. Paris,

1885,

p. 321._

Capit. Morale des prisons. 2)

Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino,

1865, p. 14,

302

buinta asprimei, desi sufletul sau ramase totdeauna acelas catre aceia care inaltase armele inpotriva lui" ). In Austria, unde un suveran nu mai putin generos, Iosif a1 II-lea desflintase pedeapsa cu moarte In -1787, a fost silit sa o restabileasca in 1796. 1740. In acelas timp, i chiar putin mai inainte s'a facut si in Romania Incercari analoge cu pedeapsa cu moarte si au dat acelasi rezultat. Raicevici ne spune in 1788 ca : Pedeapsa cu moarte a fost ca i desliintata de ultimii Domnitori". El arata ca obiceiul era ca armasul sa intrebe de 3 ori pe Domn in trei randuri diferite inainte de a executa pedeapsa. Infractiunile dupa dansul se comiteau aproape totdeauna de tigani, care furau vite sau faceau omorurile la drumul mare, iar uneori savarseau cruzimi i salbaticii, chinuind persoanele pentru a spune unde ascund banii. Guvernul, care Ee vede ca era protivnic pedepsii cu moarte si partizan al regimului penitentiar, se grabea dupa cum spune Raicevici sa ia masurile cuvenite pentru a inchide pe criminali si a le Ilia putinta sa-si continue mestesugul lor 2).

Care a fost rezultatul acestei experiente? Relativ la Moldova ni-1 spune Contele d'Hauterive, un Francez care e trait in aceasta tara. In Moldovazice dansul

se asasineazd si se fard ca in nici o altd tard. Si d'Hauterive arata ca pricina acestui fapt, e bunatatea exagerata a lui Alex. Const. Mavrocordat voda, care jurase ea nu va läsã sa se pedepseasca niminea cu moarte. Dieu garde le monde zice cu drept cuvant d'Hauterive d'être gouverne par des Princes aussi cruellement elements" 3). In Muntenia acelas lucru. In 1 Ianuarie 1786, Mavrogheni spune cä, hotii stiind ca nu sunt pedepsiti cu moartea, ci numai cu ocna i bataia, nu se desvata de hotii ; Domnul, ca sa puna capat acestei stari, pedepseste chiar pe gazduitori i pe hoti cu teapa, radicand 9 Carmignani: Teoria delle leggi. Cart. III, part. II, cap. V, T. III p. 167.

2) Raiceoici. (Domenico Sestini): Osservazioni intorno la Valachia e Moldavia. Napoli, 1788, p. 149-150.

3) Comte d'Hauterice: Mdmoire sur l'état actuel de la Moldavie en 1787. Bucuresti, 1902, p. 328.

303

tepi la toate raspantiile, de cherestea groasa si teapand 1). Rezultatul acestei strajnicii ni-I spune Dionisie eclesiarhul :

Nu era a vedeà sau a auzi galcevindu-se oamenii in sate, sau a se ucide, si nu se auzea nume de hoti undeva si cd1dtorea oamenii si negutatorii ori unde fdrä fria."2). 1741. In schimb MM., dacd in Romania, prinliii fanarioti faceau experiente beccariane pe spinarea bietului popor, suze-

ranii nostri turci se fereau de astfel de experiente si Elias Abesci spune cd e de mirat ca abia se aude de omor sau de furt in. Constantinopoli, un oras atat de mare si plin de persoane de natiuni si religiuni diferite, si, vom addoga noi, care nu se distingea desigur prin inaltul sat' grad de civilizatiune. Incat despre cauza acestei stdri de lucruri, ne-o spune Abesci cd ea este datoratd politiei severe si executdrii repede si sigure a culpabililor8); si o spune si mai Idmurit contele d'Hauterive, care, dupa ce arata cä talharii din Turcia sant pui in tepi, adaoga aceste cuvinte : Aud de aici pc filozofii nostri protestand. Ei 1 De ce nu es dansii cate odatd de la ei din casa. l Dacd d. Beccaria ar fl vazut pe toti ucigasii acestei tdri, ar fi fost mai putin dispus a se induiosà pentru sceleratii care asasineazd zece oameni detreabd pentru un sechin" 4). In Franta Thiers ne aratä cd, din cauza rdsboaelor ci1) Archiva Statului, Condica XVII, foaia 15. 2) Papin Earian: Tesaur, II, 168; Confr. Urechid: Istor. Rom. III, p. 36 $i 43.

In Archiva Statului din Iasi, se pAstreazd o CondicA a anaforalelor criminale, pe anii 1799 $i 1800, in:care se vdd cAteva hotdriri la moarte. Vom cad: 1) Filip Savin, dupd esirea din ()cad, IntovArd$it cu altii a omordt cu chinuri pe un prisAcar spre a-i WA banii. Dupd anaforaoa din 23 Mai 1798, se cerea moartea ; boerii in 1799 opineazd., tot moartea, fiind niste tAlhari vechi $i inrAdAcinati In rdutAti, si nAdejde de pardsire nu este". Rezolutia domneascd lipseste, f. 5 $i 6. 2) 0 femee ucisese pe bArbatul sAu, boerii propun moartea ; Domnul intAreste sd fie

sugrumatd la Podul-Row, $i sd se pue intr'un sac si cu o piatrei legaId de grumaz sd se arunce in Bahluia, fiindcd $i mai Inainte tot purtAri rele aveA, 4 Nov. 1799, f. 13. 3) Un om ucisese pe femeia sa; boerii pr&pun moartea (rezolutia domneascd lipse$te), 8 Dec. 1799, f. 19,etc., vezi foile 23 $i 24, 26, 35 $i 52. Pedeapsa mortii se vede cd se executà de ordiiiar prin spAnzurdtoare, f. 23, 26 $i 35.

8) Vezi Elias Abesci: L'état actuel l'empire ottoman; traduit de l'anglais par Fontanelli. Paris, 1792, T. II, p. 74. 4) D'Hauterioe: Op. cit., p. 295.

304

vile dela finele secolului al XVIII-lea, formandu-se cete de talhari, din dezertori si soldatii cdrora li se dddese drumul, a fost Arebuinta ca prin legea din 18 Pluviose, an. IX, sa se suprime

juriul; in urmd executandu-se cdteva sute de indivizi in 6 luni, ceilalti s'au potolit, asa cd, in 6 luni (1801), de unde inainte nici o sigurantd nu era de a caldtori in Frantz, se ajunsese la o sigurantd absolutd 1). Experientele secolului al X VIII-lea, nu au tdmacluit pe suverani eruellernent elements, cum ii califica d'Hauterive, de mania de a face umanitarism pe socoteala bietelor popoare. 1742. Drdghici ne spune in Istoria Moldovei, vorbind de

Scarlat Calimah Vodd, cd era bland si cuminte, dar prea indurator cu facatorii de rele, incdt niciodata nu s'a pedepsit cineva cu moartea in timpul Domniei Sale ; deacea talharii ne spune Draghici ,se inmultise intr'un chip ingrozitor"2). Vom complecta. pe Draghici addogand cd Mih. Sturza Vodd, un Domn practic si putin dispus spre abstractiuni si indulgentd, facand sd functioneze spdnzuratoarea la inceputul Domniei sale, cu putine sacrificii de cateva zecimi de oameni a readus linistea si siguranta in Moldova3). 1743.La inceputul secolului trecut dupa cum ne spune Cristison se sdvdrseau o multime de omoruri cu vitriol, a patronilor de cdtre lucrdtori in centrurile manufacturiere, aceasta a facut pe parlament sd edicteze pedeapsa cu moarte pentru crima vitrioldrii, si, dela promulgare, nici tin caz de vitriolare, nu s'a mai sdvarsit in anii urmatori4). 1744. Inconvenientele suprimdrii pedepsii cu moarte resimtindu-se indatd, in multe State, in care s'a suprimat a fost. trebuinta ca sd fie in curand reintrodusd.

In Toscana s'a suprimat de a doua oard pedeapsa cu moarte in 1847, si dupd 5 ani, in 1852, a trebuit sd o reintroducd, desigur din cauza inmultirei crimelor mari. A supri') Thiers: Histoire du consulat et de l'Empire, T. III, p. 287. Vezi si cazul citat de E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités, p, 94. 2) Drdghici: Istoria Moldovei. II, p. 106. 3) Vezi Studiul nostru. România sub raportul moral. Anal. Acad. Bucuresti 1902.

4) Robert Cristison: Annales d'hygiene et médecine legale, T. II,. k1829), p. 205. Vezi Dr. Paul Aubry: Contagion du meurtre. Paris, 1888, p. 95-96.

305

mat-o de a treia oard in 1859, si numai din amor propriu si orbire a mentinut aceasta supresiune, cdci, dupa cum am vazut, ministrul Vacca, a aratat in 1865, ca dupa desfiintarea pedepsii

cu moarte asasinatele au crescut in Toscana dela 14 la 21, si in urma au mers inmultindu-se.

In Germania, citam de astadata un abolitionist

se

admisese In 1848 in principiu, abolirea pedepsii cu moarte, in consecinta 14 State germane au suprimat din Codicele lor penale aceasta pedeapsa, insd, din aceste State, numai 4 mai mici au mentinut suprimarea, iar 10 au reinfiintat pedeapsa cu moarte 1).

Se admisese din nou desfiintarea la

1

MartiG

1870, cu 118 voturi, contra 81, si la a treia lecturd s'a mentinut aceasta pedeapsa in Mai 1870, cu 127 voturi contra 1192).

In Elvetia se destlintase pedeapsa cu moarte prin Constitutiunea federala din 1874, Insd de oarece omorurile au crescut cu 750 in 5 ani3), si in urma unor crime care au facut mult sgomot (retentissants), un referendum popular a permis cantoanelor sä restabileasca pedeapsa cu moarte, votand pentru restabilire 200.485, iar contra 180.588. In consecinta aceasta pedeapsa a fost restabilitd de Cantonul Zug in 1882, Friburg 1894, Schaffhouse in 1893 si Schwytz in 1894 ; ea mai exista si in cantoanele St. Gall, Valais, Uri, Unterwald i Lucerna4). In unele cantoane cresterea marelor infractiuni era foarte simtitoare ; in Friburg de exemplu, infanticidele s'au indoit, omorurile s'au intreit, iar asasinatele au devenit de 15 ori mai numeroase5).

E de observat asupra Elvetiei, ca Lucchini, cand a voit sa ucida pe impardteasa Austriei Elisabeta, a cautat sa savar-

seasca crima intr'un canton in care nu exista pedeapsa cu moarte 6), si cd Rochefort cand a voit sd se bata in duel in Anglia, s'a dus tocmai in E1vetia7).

1745. In Belgia, de cand s'a inceput sa nu se mai exe7) Berner: Lehrbuch, § 122, p. 252. 2) Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 11. 5) Garofalo: La criminologie, V-erne éd. fr., p. 412. 4) Rev. pénit. 1910, Iunie, p. 832-833. 5) Rivista di discipline carcerarie, 1878, p. 36 si Appunti al nuovo Codice penale: 2-a ed., p. 28 si 29. 6) Revue pénitentiaire, 1907, p. 1107.

7) H. Rochefort: Aventures de ma vie. Paris, IV, p. 65. El spune cA duelul find pedepsit cu moartea in Englitera, i simpla provocare 50195

211

306

cute pedeapsa cu moarte acuzatiile de omor au crescut dela 34 In 1865, la 120 in 1880 ; deasemenea in Prusia, unde aproape nu s'au mai fdcut executdri dela 1854, de sit pedeapsa cu moarte existä in lege, numdrul acuzdrilor de omor au crescut dela 242 in 1854, la 518 In 1880 ).

Franta ne dä deasemenea exemple destul de convingdtoare de eficacitatea pedepsii cu moarte. Curtea de casatiune declardnd la 22 Iunie 1837, sub inspiratiunea procurorului general Dupin, cd duelul e o infractiune de drept comun, si uciderea in duel un simplu omor, numarul mortilor din duel a scazut in Franta, din 27 la 5 pe an, iar intre anii 1880-1889, mezia a scazut la 2 pe an2). In departamentul Senei numdrul omorurilor si al tentativelor de omor, a crescut dela 35 in 1879, la 55 in 1880, la 107 in 1881 si la 111 in 1882. Incat despre cauza acestei enorrne cresteri a marilor crime, un bun cunosca.tor al criminalilor, d. Mace fostul cap al Sigurantei publice din Paris, o atribue intre altele numeroaselor achitAri dela jurati, i prea rarelor aplicari ale pedepsii cu moarte, care orice s'ar zice, este si va fi totdeauna o spaimà salutard, pentru aceia care sunt dispusi sä comitd un omor 3). In adevdr, nu trebuie sd uitdm cd, in 18/30

Ianuarie 1879, a fost ales presedinte al Republicei franceze, in locul maresalului Mac-Mahon, Jules Grevy, care fiind in contra pedepsii cu moarte, ca orice liberal de scoala veche,

comutà mai totdeauna pedeapsa cu moarte In munca silnicd, din care cauza. Parizienii II numeau : Papa Grevy, le p4re des assassins. In 1881, din 107 asasinate si tentative de asasinat s'au condamnat 3 persoane la moarte din care la cloud s'a comutat pedeapsa, in 1882 s'au condamnat 5 i nici una n'a fost executata 4). In asemenea circumstante nimenea nu se va mird de inmultirea numärului asasinilor 16). cu 7 ani de munca silnicà, n'a voit sa se batd in Englitera, unde se afla,

ci ocolind Franta, s'a dus la Geneva, , oà l'affairezice dânsuldevait se régler sans peril judiciaire". 1) Garofalo: Op. et loc. cit. 2) G. Tarde: Etudes pénales, p. 33. 8) G. Mace: Le service de la sarete, par son ancien chef. 12-eme mile. Paris 1887, p. 211-213. 4) Mace: Ibid. 5) Pentru statistica omorurilor i asasinatelor, precum si a pedepsii

cu moarte in Franta, vezi Rev. pénit. 1907. AvrilMai. Tabelul dela fine.

307

Dela 1902-1907 s'a continuat a se aplicã foarte rar pedeapsa cu moarte in Franta. In 1902 s'a executat numai 1 din 9 condamnari la moarte; in 1903, 1 din 15; in 1904, 1 din 16 ; 'in 1905, 4 din 18 ; iar in anii 1906 si 1907, din 29 $i 44 de condamndri la moarte nu s'a executat nici una. In rezumat din 128 de condamndri la moarte intre anii 1902-1907, numai 7 au fost executate 9. Rezultatul a fost cd s'au comis un mare numdr de crime Ingrozito are, si opiniunea publica find ingrijata 2), a in ceput comi-

siunile de jurati sä ceard mentinerea si aplicarea pedepsii cu moarte, ceiace a fäcut pe comisiunea Camerii deputatilor sd-si schimbe parerea de mai inainte, si sa insärcineze pe raportor sä sustind pedeapsa cu moarte 3).

Aceastä gresita, ca sä nu zicem criminald, politica penald din Franta, a continuat in ultimile timpuri si continua si astäzi. In 1903, pedeapsa cu moarte s'a pronuntat in Franta de 15 ori si nu s'a aplicat decdt odatd 4), iar rezultatul s'a spus in sedinta Camerei franceze din 4 Nov. 1908; crimele pedepsibile cu moartea au crescut in aceastã tard dela 140 in 1902, la 181 in 19073). D. J. Cruppi, un abolitionist convins, recunosted acest lucru in o scrisoare adresatd ziarului Le Temps: Trebuie sa. mdrturisim ziced dânsul cd dela 1871, progresiunea omorurilor este destul de nelinistitoare (inquietante)"6).

Vom addoga cd, dacd numärul omorurilor din Franta nu 1) Degois: Traité No. 520, P. 278.

2) Un avocat, criticand supresiunea de fapt a pedepsii cu moarte in Franta, ziced in sedinta din 20 Maiu 1907 a Soc. generale a inchisorilor din Paris: In tinerete eram noctambul ca toatA tinerimea, nu aveam revolvere, nici bastoane cu plumb, si nu se intamplA nimic. Azi se omoard

lumea pe bulevarde, si d. deputat G. Berry- a putut spune la tribund cd, in lunile Ianuarie si Februarie s'au comis in Paris 80 de asasinate" Rev. pénit. 1907, p. 475. 5) Degois::Traité N-r. 521, p. 280; Confr. Rev. pénit. 1908, p. 1162. 4) Revue pénitentiaire. 1906.. (an. XXX) p. 309. 5) Journal officiel. Mats. 1908, p. 2030. 6) Le Temps. Scrisoare din 24 Oct. 1907 a d-Fui J. Cruppi. Aceastd mArturisire nu impedicd pe Dr. Lacassagne sd observe contradictiunea

d-lui Cruppi, care, desi contra executiunei capitale a servit totusi martur in duelul din 13 Nov. 1907 in afacerea Berteaux, Benoist (Dr. Lacassagne Peine de mort." p. 31). In aceasté contradictiune se gdseste si H. Rochefort care, desi contra pedepsii cu moarte (Les aventures de ma vie). Paris. Dupont T. IV, p. 333-336), a avut numdrate dueluri.

308

a crescut si mai mult, vina nu este desigur a legiuitorului, care a facut tot posibilul ca sa infloreasca frumoasa planta a apaOlor (des apaches), ci a civilizatiunei si a caracterului frau-

cez, care probabil ca nu poate da pentru un moment un mai mare numar de ucigasi I In fine, statistica penala italiana, dupa suprimarea pedepsii cu moarte, ne da un ultim si convingator exemplu de imultirea marei criminalitati dupa suprimarea pedepsii cu moarte.. In anul 1890, au fost in Italia 3628 acuzari de omor si. de lovituri care au pricinuit moartea; In 1891, 3.944 ; in 1892, 4.408 iar in 1893 au fost 4.336. Dupa toate aceste dovezi, putem zice impreuna cu Ch.. Vatel ca Experienta tutulor timpurilor si. a tutulor locurilor si Incercarile insasi de a inlocul pedeapsa cu moarte, au dernonstrat ca, in starea de imperfectiune a institutiunilor omenesti, aceasta pedeapsa e necesara" ). 1746. Iata dupa noi argumentul cel mai tare in favoarea

pedepsii cu moarte; rezultatele pe care le aduce suprimarea sau mentinerea pedepsii cu moarte. Arborele bun se cunoaste dupa fructe, iar in stiinta sociala, experienta de mai multe ori repetata valoreaza mai mult decat toate argumentele sofistice sau frazele frumoase si sforaitoare. *1747. Suplicii I exclama Brissot. August ertand pe Cinna, Enric al IV-lea Ile Chatel, MIä pentru regicid o pedeapsa mai aspra si mai capabila de a indrepta, decat jupuirea si resina topita" ; si mai departe Brissot adaoga : Din cenusa lui Chatel naste totdeauna un Ravailac" 2). Livia ne spune F. Carrara vazand ca, cu toate condamnarile la moarte, conspiratiunile nu incetau, a sfatuit pe August sa ierte pe conjurati; August a gratiat si conjuratiunile au incetat 2).

Frumos si minunat leac contra marei criminalitati I Dar daca are el astfel de efecte, de ce nu se generalizeaza, desfiintand Codicele penal si suprimand toate pedepsele ? Noi negam zice un distins penalist Italian Ca pedeapsa 9 Le Code penal crimin. bavarais de Feuerbach Traduit. par Charles Vatel. Paris 1852, p. 21. 2) Brissot: Op. cit. T. I, p. 285. 9 Fr. Carrara; Scrisoarea din 16 Nov. 1862 in Alcune obbieziorri contra l'abolizzione della pena di morte. Roma 1872, p. 1.

309

cu moarte ar fi trebuincioasa solutiunei sociale, dar chiar de ar fi, pentru noi scopul (i] fine) societatii e subordonat aceluia al omului, personalitatea colectiva a aceluia nu poate absorbi personalitatea individuala a acestuia, niciodata omul nu poate deveni un instrument al binelui, oricarei reuniuni de oameni : sa piara societatea (de ar fi posibil) dar sa scape omul I" 9.

Pera la societa (se possibile), ma sia salvo l'uomo, e pur _si simplu un individualism nebun, e mai mult decat atata, o aiurare nepermisa la o minte sanatoasa. Scrieti in legile voastre ziceà un alt abolitionist italian cd Italianii bravi mor in resbel, §i ca putinii misei trdesc in inchisori! 2). Foarte multumim pentru moartea bravilor chiar in resbel §i pentru viata infractorilor chiar in puscarie 1 Ni se pare din

contra mai firesc ca oamenii de treaba sd trdiascd in pace si libertate, iar ucigasii sd moard in streang sau sä putrezeascd In Inchisori I

Cand e vorba de o cestiune atat de serioasa ca apararea ,cetalenilor de pumnalul or de glontul ucigasilor, abolitionistii petrec afectand un umanitarism eftin, si fdcand fraze prudomesti :

piard societatea, ramana insa individul, or vorbind de cupola 'lui Bruneleschi, tribuna lui Galileu, turnul lui Giotto si portile lui Ghiberti Is). Decat fraze frumoase, pe care orice om cu talent le poate face, si Inca si mai frumoase "in favoarea pedepsii cu moarte 4),

:abolitionistii ar trebui sd discute mai serios efectele pedepsii c u moarte, .consultand invatamintele istoriei si ale statisticei. Ei insa se feresc de acest lucru, care e deciziv 'in discutiune; unii, cei mai sinceri recunosc exemplaritatea exceptionala a 1) Ellero: Opuscoli criminali. Bologna 1881, p. 123.

2) Serivete nelle vostre leggi che I generosi italiani muoiono in guerra, e che i pocchi malvagi vivono in prigoni". Aug. Pierahtoni: Dell'abolizione etc. p. 22, col. 1. 3) Carrara, deasemenea era atat de vrAjmas al pedepsii cu moarte

tick nu voia unitatea codului penal numai pentru ca sd nu sd introducd in Toscana pedeapsa cu moarte. F. Puglia: Manuale di diritto penale, T. I, p. 54. 4) In adevAr dacA e vorba de fraze frumoase, toate frazele abolitionis-

Ailor impreund nu fac cat cuvintele faimoase ale spiritualului Alphonse Carr: Que messieurs les assassins commencent1" SA desfiintdm pedeapsa .cu moarte? Bucuros; insd sd Inceapd domnii asasini sd facd acest lucru.

310

pedepsii cu moarte; altii de abid ating aceastä cestiune, iar cei mai cutezdtori merg pand a falsified, sau o rastdlmaci unele, (cdci pe toate nu pot), din cifrele care dovedesc efectele dezastroase ale suprimärii pedepsii cu moarte. 1748. Dupa noi insä argumentul statistic este dupd cum

am spus deciziv, cáci noi insine am devenl cei mai aprigi, adversari ai pedepsii cu moarte, decà s'ar cloyedi prin statistica unei tad mari, cd desfiintarea pedepsii cu moarte nu_ atrage inmultirea omorurilor. Impreund cu d. E Faguet noi suntem Foarte partizani ai pedepsii cu moarte clan s'ar proba. cd numai cu dansa se produce efect, foarte adversar al unei

pedepse care n'ar fi deal intimidatoare, deed altele sunt tot atat de intimidatoare ca arise". i ca distinsul academician francez as dor) i eu ca o tara ca Englitera, care pedepseste aspru in inchisori, i la care pedeapsa nu este un simplu loc de intalnire, sd suspende pedeapsa cu moarte pe zece ani, i, daca

in acesti 10 ani criminalitatea nu ar creste, va fi o dovadd ca inchisoarea ca pedeapsa si regim de intimidare e indestulatoare, i pedeapsa cu moarte trebue desfiintata.; iar in caz contrariu ar fi Wit cä pedeapsa cu moarte trebue mentinutd1). 1749. In rezumat dar, pedeapsa cu moarte e necesara. fiinded sperie pe ucigasi si alti criminali mari 04 abate dela comiterea de infractiuni. Negresit ed e o exageratiune cele ce scrie Jos de Maistre despre pedeapsa cu moarte and spune cd, orice putere, orice subordonare se intemeiazd pe calau, care dispdrand, ordinea cedeazd loeul hoasului, trasurile cad in prapastie, i societatea se prapadeste2). Pedeapsa cu moarte s'a suprimat in diferiteState, si dupa cum observa d. Civoli, nicderi nu s'au produs prevederile lui Jos de Maistre8).. Insa, nu e mai putin adevärat ca, dupd cum am vazut, pedeapsa cu moarte e un frau contra marei criminalitati, 0, dupd noi, e destul ca ea sd produca rezultatul de a inlaturd o singurd ucidere, pentru ca sd merite sá fie mentinuta, cdci a scapat doud persoane, pe cel expus, de moarte, i pe eel careera sä comita omorul, de munca silnica. Dacd se poate CI) 1) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités; 2-eine ed. Paris, 1911, p. 94.

2) Jos de Maistre: Les Soirees de Saint Petersbourg. I-er entretien. Civoii: Lezioni. Part. II, Lect. V, p. 31.

311

sa crutdm uciderea a zece or a doudzeci de oameni cinstiti, acest schimb nu e oare absolut legitim" ? '). In realitate societatea lupta prin moarte in contra mortii; moartea unui criminal

zice Ortolan

temerea mortii pe deoparte, supresiunea pe de ala parte a uciga§ilor, impreund §i cu indulcirea moravurilor, vor face ca groaznica crimä a uciderii, dacd nu sä dispara cu desavar§ire

cel putin sd devind din ce in ce mai rara. 1750. Un al doilea argument care militeazd in favoarea pedepsii cu moarte este ca aceastd pedeapsa favorizeazd selectiunea sociala.

In opera sa asupra cre§terii criminalitatii in Italia, C. Lombroso abserva cd, dacd astäzi criminalitatea mare i crudd a dispärut, aceasta e tocmai gratie pedepsii cu moarte care, in trecut loved mii de victime, a§d cd avem acum o rasa deja curdtitä prin selectiune, selectiune brutald ce e drept, dar totu§i selectiune" 2).

In consecintä, in primul congres de antropologie penala dela Roma, din 1885, unul din membrii congresului, d-1 Lioy, a facut urmAtoarea propunere : Congresul consideránd ca evolutiunea se face prin selectiune, §i cd pedeapsa cu moarte re-

prezinta tocmai eliminarea din corpul social a criminalilor comuni, nesusceptibili de adaptare la viata sociald, declard cd aceastd pedeapsa e consecintã principiilor §tiintelor naturale §i antropologice". Aceasta propunere a fost sustinutd de d-r Venturi i de d. Garofalo, atunci profesor la Facultatea de

drept din Neapoli. Inteleg opunerea la pedeapsa cu moarte ziced acest din urind din partea acelora care vad in criminal un om susceptibil de remu§cdri §i de caintd. Nu pot sa o inteleg insä din partea acelora care sustin existenta criminalului näscut sau instinctiv". 1) Ortolan: Elements, II, Nr. 1369. 2) Lombroso: Sull'incremento dell delitto in Italia, 1879, ed. sec., p. 30. Inainte de Lombroso, Princ. de Bismarck zisese inteun discurs in

Reichstag: Domnilor, sunteti oare siguri ca micsorarea care s'a produs in cifra crimelor n'a fost o urmare a severitatii cu care, de mai multe

veacuri, justitia penald a exercitat dreptul sat' de a pedepsi ? Pr. de Bismarck: Discours, vol. III, p. 267. Disc. 1 Martie 1870. Confr. Garofalo: Criminologia, ed. 1892, P. 278 si 279, care obsearva cd. cele 70.000 execu-

tali din timpul Domniei lui Enric al VIII, au purificat rasa saxona si au facut-o sa aiba cea mai mica criminalitate in Europa.

312

Congresul insd, dupa propunerea lui Moleschott, care a observat cd cestiunea nu e pusd la ordinea zilei, n'a voit sä se pronunte asupra acestei propuneri1), Orce ar fi decis insd congresul din Roma, noi credem impreund cu Lombroso §i d. Garofalo, ca pedeapsa cu moarte a servit foarte mult In trecut pentru selectionarea rasei omene§ti2). 1751. In zadar incearcd d. de Lanessan sä combatd aceasta idee, spunand a criminalii care se ucideau In secolele trecute nu erau copii, §i prin urmare ei prolificase inainte de a fi uci§i, fie chiar prin viol, §i ca, afard de aceasta, dacd azi chiar cea

mai mare parte din infractori raman nedescoperip or nepedepsip, cu atat mai mult se intampla acest lucru In veacurile trecute and polipa era rudimentard, circulatiunea rard, mijloacele de comunicare grele §i satele putin numeroase E adevarat cd acei criminali nu erau copii, §i nici nu erau top prinli, dar nu e mai pupn adevarat cd ei nu erau nici batrâni neprolifici, nici top neprin§i, §i, dacd pedeapsa cu moarte nu impedeca prolificarea celor neprin§i, or chiar prolificarea inainte de prindere, ea a impedecat pe aceia pe care

ar fi facut-o cei prini daca mai trdiau. Aceasta e insa in

destul ca sä justifice pedeapsa cu moarte, cdci efectul institutiilor omene*ti nu poate fi deal relativ. Nimeni n'a pretins cd s'a distrus rasa marilor criminali, ci numai cd s'a rant ; aceasta e un adevär §i argumentarea d-lui de Lanessan, departe

de a infirmâ cele sustinute de Lombroso le confirma. Selecpunea nefiind deat relativd, n'a putut produce decat efecte relative, dar desigur a a produs, dacd se admite ereditatea psihologica, prin acea cd a impedecat pe criminalii executati sa mai Inmulteascd rasa marilor infractori, fie chiar prin viol, cum zice d. de Lanessan. 1752. Cd rasa marilor criminali a scazut i scade pe fiecare zi, e incontestabil, cd poate aceti mari criminali vor

dispareA cum au disparut mastodontii din vremurile vechi, aceasta e posibil. Dr. Suterland din Melburn (Australia) a al-Mat in congresul de Anthropologie penala din Amsterdam 1) Actes du {6-r Congrès international d'Anthropologie criminelle. Rome, 1886-1887, P. 313. 2) Garofolo; La criminologie, p. 275-276.

8) 1. L. de Lanessan; La lutte contre le crime. Paris, 1910. Felix Alcan.: Cap. IX, p. 288.

313

(1901), ca criminalitatea mare a lurnei civilizate a scazut la a 11-a parte in timp de un secol, dela 1799 la 1899, si cd rasa marilor criminali se perde 1). Care poate sä fie insa cauza -acestei sca.deri, in opozitiune foarte pronuntata cu mersul ascendent al criminalitdtii mid i mijlocii ? Desigur selectiunea, functionarea pedepsii cu moarte ; marii criminali au fost si sunt Inca ucisi, or putrezesc neprolifici prin ocne, pe cand cei 'mid i mijlocii trdesc alternativ in libertate si in inchisoare, putand necontenit sd se inmulteascd i prin progenitura lor, si prin recrutarea sufletelor slabe pe care le conrup ; prin fii trupesti i sufletesti. *1753. E de mirat umanitatea neprevazatoare, ca sd nu _zicem neumand a unora din pretinsii filantropi ! La Spartani se ucideau copii schilozi, in Congresul medical din Oct. 1903, tinut in New-York s'a discutat Evthanasia (moartea cea bund), i chiar un preot Wright a sustinut suprimarea vietii incurabililor. In Franta, Maurice Barres, cand a inebunit Guy de Maupassant regretd intr'un articol plin de tristete cd nu se poate pune capdt prin moarte la aceastä decadere atroce. Dr. M. de Fleury 1-a combatut la inceput, dar intr'o

opera a sa marturiseste ca nu e sigur cä va fi totdeauna de aceastã parere si de a nu aprobd pro cedeul Spartanilor cu copii rdu conformati fizic sau spiritual. Vorbind de o vizitd la copii idioti dela Bicetre spune cd ar fi dorit din toatä inima suprimarea irnediata a acestor mici fiinte färd nume. Sunt ingrijii totusi zice dansul sunt crescuti in colivie, sunt apdrati de moarte. Pentruce Dumnezeule mare ! E oare uman de a läsà sä respire acesti monstri, aceste fdpturi ale tenebrelor, aceste aparitiuni ale unui groaznic vis ? Nu sunteti din contra

de parere ca ar fi mai milostiv de a ucide aceastd uraciune si aceastd inconscientd pe care nici chiar suferinta nu o inobileaza"?2).

Si atunci cand oamenii intelepti cugeta cd ar fi bine sd se omoare chiar nenorocitii inconstienti or bolnavii incurabili, care nu lovesc decat mila noastrd, i aceia fara sd voiascd, vom std la indoiald sä ucidem pe criminalii periculosi din care 1) Compte rendu du V-erne Congres d'Anthropologie criminelle, p. 277.

2) Dr. M. de Fleury: L'âme du criminel. Paris, 1898, p. 136-138.

314

unul poate sd loveascA dupd cum zice Lombroso, pe un Darwin sau Carducci ? Cdnd, rational vorbind, ar trebul sA se distruga cei bolnavi iremediabil fizic sau intelectual din cauzä cd viata

lor e o torturd si nu poate folosi nimAnui, cum se poate sus-

tine sä se pastreze viata acelora care sunt bolnavi cronici moral, si care nu numai cA nu pot fi folositori, dar chiar sunt periculosi prin ei Inii i prin pacatoasa lor progenitura ? De ce sä nu aplicam inteleptele cuvinte ale lui Seneca, facand ca aceia qui vivi noluerunt prodesse, morte certi eorum repu blica utatur" ').

1754. In congresul din Amsterdam de Antropologie penala, d. Angelo Zuccarelli din Neapoli a sustinut asexualizarea indivizilor degenerati pentru a impedecd raspandirea rasei criminalilor, arAtAnd cd acest lucru e admis in Statul Michigem din America 2). Negresit CA aceastd. mAsurd e bunA, in ceeace

priveste prezervarea atdt pe cdt este cu putinta de imultirea -criminalilor prin generare, insA, pe deoparte societatea nu este

absolut apdratd de o recidivA a criminalului, iar pe de alta, pedeapsa nu e destul de exemplara ca pedeapsa cu moarte. Asexualizarea indeplineste numai unul din oficiile pedepsii cu moarte, selectiunea umanA, deci ea nu poate inlocul pedeapsa supremA.

Deaceea noi ne pronuntOm cu fermitate pentru pedeapsa cu moarte, pe care o sustine atat scoala pozitivistA italiand, zisa antropologica, cdt i cea francezd zisA sociologicA. Lombroso, Garofalo, Dr. Lacassagne, Dr. E. Laurent, Manouvrier si Tarde, otAt de vrAjmasi, asupra multor puncte, sunt deaceeasi parere asupra pedepsii cu moarte : Fie prin degenerescenta

sau prin atavismzice Tarde, prin natura or prin educatiune, 1) Seneca: De ira I, 6. Aceia care find vii nu au voit sd foloseascd, cel putin sd aduch folos Statului prin moartea lor". 2) Actes du Congrès. Compte rendu, p. 339-340; aceasta e admis si in Statul Maine. Vezi Dr. Wahl. La crime devant la Science. Paris, 1910, P. 277, care insd se pronunta contra asexualizatii. Vezi de asemeni asupra asexualizárii Schinz: Des causes pathologiques de la responsabilité diminuée. Theza. Laussanne 1899. Asexualizarea idiotilor, asasinilor

si a unor recidivisti a fost admisd de India in 1907 si de California in 1909, Conecticut 1910. Deasemenea Camerele din Pensilvania si Oregon, au votat legi in acelasi sens, dar guvernatorii acestor State nu le-au promulgat. Vezi grande Revue. Paris 10 Oct. 1910, p. 648 si Jurnal du droit international privé, 1911, p. 119.

315

criminalul e o fiintd inferioara, soarta raselor inferioare, asa. cum este regulata in teorie de cugetatorii darviniani, in practica de colonii europeni, este soarta care ii este datorata, daca logica nu e un cuvant desert" ') Acesta e dupd noi adevarul ; nu poate cineva sa fie pozitivist fara sd admita concluziunile firesti ale pozitivismului 2). 1755. In fine, mai suntem pentru pedeapsa cu moarte pentlu un al treilea cuvant: singurd pedeapsa cu moarte asigura absolut i complect societatea in contra unei noue infractiuni din partea aceluiasi individ. Cei condamnati la munca silnicd pe viata, uneori scapd 8), iar alteori prin comutarea pedepsii, ajung sa ese din inchisoare 4), ceeace in totdeauna daca nu e un pericol, e cel putin o mare neliniste pentru societate. In afard de aceasta, condamnatii la munca silnica pe viata, ne mai avand sa se tearnä de nimic sunt un mare pericol atat in Inchisoare cat si afard 6). Munca silnica, pedeapsa cu care s'ar inlocul moartea, pe langa cd nu sperie, cum vom vedea, pe cei caro in toata viata sunt supusi la muncd grea, dar mai are si marele neajuns Ca, ori este exercitata cu mare asprime si atunci ea este o torturd 1) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 553. In acelasi sens E. Ferri, pe-

cand sustinea pedeapsa cu moarte. Legea universala a evolutiunei ne arata ca progresul oricarei specii vietuitoare se datoreste unei continueevolutiuni, care in omenire, i dealtmintrelea embrionar chiar nitre animale, cum se face natural, se poate face si artificial ca un omagiu la legile vietii. Ar fi dar conform, nu numai dreptului, dar legilor naturale, selectiunea artificiala, pe care societatea ar opera-o in sanul sau extirpand elementele vatamatoare propriei sale existente, indivizii antisociali, neasimilabili, vatamatori. E Ferri: Nuovi orizzonti del Diritto e della Procedura penale Bologna, 1884, P. 520-521.

2) Vezi combaterea acestui argument in E. Carnevole: La questione della pena din morte. Torino, 1888, P. 28 si urm. 8) Un gratiat zicea: Quand ou s'est évadé de la guillotine, on peut bien s'évader de la Guyanne". Rev. pénit. 1907, p. 1387. 4) Enache Marcu a comis un omor chiar in temnita; iar Zdrelea §i Maruntelu scapand din Inchisoare au omorit pe Nikifor, primul jurat

in procesul in care ei fusese condamnati la 20 de ani de munca silnica. St. Stdtesca: Dreptul, an. 1895 (XXIV), Nr. 25, p. 209, col. 1.

5) In proectul de modificare al Cod. penal francez supus Senatului in 21 Ianuarie 1887, de d-nii Bérenger, Bardoux i Marcgre, se spuneea substituindu-se munca silnica pe viata pedepsii cu moarte, ea va if agravata cu 8 ani de inchisoare celulara inainte de transportare.

316

indelungaki, sau este exercitatä cu indulgenta i atunci nu e {lestul de intimidantd. 1756. Recunoastem insd, cd in multe tdri, i mai cu seama.

In Italia, pedeapsa care a inlocuit pedeapsa cu moarte, este -aplicatd cu o strajnicie groaznica. Inchisoarea indelungata in celuld, mergdnd pAnd la 7 ani '), atunci cand nu omoard corpul, {listruge cel putin intelectul, ceeace este si mai ingrozitor, este reinvierea la finele secolului al XIX-lea a vechilor torturi, insa .cu cruzimea rafinatä modernd a aplicarii lor lentd, picatura cu picdturd, pdnd cdnd distruge corpul or mintea condamnatului Deaceea d. E. Ferri, care, desi discipul al lui Lombroso e un abolitionist, ne spuned intr'o con versatiune ce am avut cu 1

{lansul, cä pedeapsa cu moarte e preferabild ergastolului italian 2).

Tarde aved multd dreptate sä spund: Cdnd e vorba de marea represiune, nu avem decdt alegerea intre aceste doud moduri de pedepsire in adevär eficace, sa facem sd moard färd a suferi, sau s facem sd sufere fdrä

a muri"). 9 Ordonanta din 30 Nov. 1786 a lui Petra Leopold, marele duce -de Toscana, desfiintand pedeapsa cu moarte (art. 51), suprimä dreptul de -a cere liberarea dupA 30 de ani de inchisoare (art. 53 fine).

2) D. E. Ferri care era partizan al pedepsii cu moarte in 1884, .cand a scris Nuovi orizzonti, a devenit in urmS abolitionist. Cand am vorbit cu dansul in Sept. 1906, cu ocaziunea congresului de Antropologie penalA din Turin, .dansul era Inca, dupA cum credem cA e i azi, atat de ostil pedepsii cu moarte. incat i se pArea cä si magistrul säu Lombroso ca si dansul, si-a schimbat pArerea a devenit abolitionist; mirat de acest lucru am intrebat pe Lombroso, insA acesta a protestat cu energie contra acestei afirmatiuni. D. E. Ferri, crede cA, spre a fi eficace pedeapsa cu moarte ar trebui sA fie aplicatA in Italia de 1500 de oH pe an. (La Sociologie criminelle, 1905, p. 592); aceasta idee e frisA falsà, cdci dacA inteun singur -an s'ar executa, nu 1500, ci 150, in al doilea an nu s'ar mai comite 1500

-de omoruri. D. Ferri nu cunoaste, i e regretabil cA nu cunoaste statistica pedepsii cu moarte in Moldova si efectele sale la inceputul Domniei lui Mih. Sturza-Vodd. Ea e cu mult mai interesantä decat statisticiile fantastice ale eminentului socialist italian, care ni se pare ca., in aceasta

cestiune a sacrificat stiinta pe altarul credintelor politice. In Franta, dupA dansul omorurile ar fi scazut dela 560 in 1826 la 423 in 1881, desl executArile capitale ar fi descrescut in acest timp dela 197 la 1 (p. 591). 3) G. Tarde: Philosophie pénale, p. 556. Vezi in C. Cantu. Beccaria: et le droit penal. Paris 1885, p. 209, nota 2, cum s'a inlocuit in 1784, pe-deapsa cu moarte in Portoferrato, a unui individ condamnat pe viata. -care ucisese pe gardian.

311

1757. Noi credem cd primul mod de pedepsire e mai uman si de aceia il preferam ; oriat de aspri fata cu infractorii ar päred partizanii pedepsii cu moarte, abolitionistii sunt

si. mai severi, putem zice chiar cruzi. In Rusia, and s'a suprimat pedeapsa cu moarte de impdräteasa Elisabeta, s'au supus condamnatii la chinuri atAt de groaznice, inat chiar Carmignani, un abolitionist, recunoaste cd echivalau cu o moarte continua I). Aceasta strajnicie s'a exercitat si in Austria intre anii 1787 17962). Citeasca cineva pedeapsa care s'a dat in 1784 unui pus-

arias care ucisese pe gardian, si credem cä va recunoaste impreund cu Carmignani8) si. d. Civoli, ca aceasta e tot o pe-

deapsa cu moarte insd prelungita intocmai ca si otravirea care facutd cu doze mici, asã ca sä producd moartea dupd mai

multe luni este totusi o otravire"). D. Civoli, desi nu e sustindtor al pedepsii cu moarte, ne spune cd experienta a probat cd 10 ani de separare celulard continua pentru cea mai mare parte din condamnati, este perderea mintii sau a vietii ;-..

in 1854 fu condusä cercetarea de doi medici insdrcinati de guvern, s'a gasit ca numai 35 din 385 de detinuti se mai aflau in build stare de sdnatate 5). Desigur a acesti putini sPinatosi erau anormali, flinda. omul este, dupa zisa lui Aristotel unt animal politic, si prin urmare nu poate suferl mult timp separarea de oameni. 1758. Si sd nu credem cä aceasta conceptiune barbara de inlocuire a pedepsii cu moarte a incoltit numai in capetele tiranilor din secolul al XVIII-lea; ea este primita cu toate consecintele sale si de abolitionistii republicani din secolul al XX-lea.

In adevar d. Honnorat, sustindnd suprimarea pedepsii cu

moarte, fiinded nu e destul de exemplard, propuned o inchisoare speciald ca in Italia, vredniod de a inspiret groazei.

Se spune zica dânsul :In sedinta din 20 Martie 1907 a Soc. gen. a inchisorilor din Paris, a unii vor inebuni. Asta 9 (Jarmignani: Sulla pena di morte, p. 86. 2) Vezi de Liszt: Op. cit., § 60. '> Carmignani: Ibid., p. 141. 9 Civoli: Lezioni. Part. II, Lect. XIII, p. 113. 9 Civoli: Ibid., p. 114.

318

o doresc si eu, cdci socotesc cd, cu cat pedeapsa va fi mai groaznicA, cu atat mai mult va servi de pildd"). Poate sd doreascd d. Honnorat acest lucru, dar nu-1 voeste omenirea si ratiunea utilitAtii sociale. Chiar de-ar fi mai exemplard aceastd pedeapsa, dar prea c barbara pentru timpurile noastre ; deaceia socotim pedeapsa cu moarte preferabila, fiindca e rnai umand si mai conforma ideilor moderne, absolut protivnice torturelor de odinioard. Printre calitatile pedepselor, Bentham cere ca pedepsele sd fie populare ; ei bine 1

tortura, chiar de ar fi mai bund decat pedeapsa cu moarte nu e populard, pe cand pedeapsa cu moarte, cel putin in caz de omor, este populard. Aceasta ne-o spune chiar Bentham, care nu e abolitionist. Este un caz totusi zice dansul In care pedeapsa capitald e populard, si chiar intr'un mare grad, acela al omorului. Aprobarea publica pare cd se Intemeiazd pe analogia pedepsei cu infractiunea. Sangele cere sange : acest act de represalii pare conform justitiei naturale"2). 1759. Despre popularitatea pedepsii cu moarte, cu toatä propaganda activd, si putem zice fanatica, a abolutionistilor, vorbeste si I. I. Haus: In Belgia ne spune dansul pedeapsa cu moarte nu e necesard, insa majoritatea persoanelor capabile de a intelege si a discutA cestiunea, e de parere cd societatea nu poate cruta viata asasinilor fdrd a compromite pe a oamenilor inocenti. Va veni fArd indoiald ziva, in care natiunea intreagd va fi convinsd din experientd cd nu are necesitate de caldu pentru a se protege3). Insd, pe cat timp esafodul se va rezima pe constiinta publica, pe cat timp marea majoritate a cetdtenilor luminati conservd convingerea cei

pedeapsa cu moarte sin gurd poate sa tmpedece oarecare crime, si mai ales sei intimideze pe oarecare criminali, ar CI imprudent ca sd o stergem imediat si total din Codicele penal" 4).

1) Je l'espere bien, car j'estime que, plus la peine sera terrible, plus elle servira d'exemple". Rev. pénit. 1907, P. 449. 2) Bentham: Théorie des peines, T. I, p. 270; Confr. 275. 8) Experienta s'a fAcut, dupd cum am arAtat de numeroase ori si n'a dat acest rezultat. ') I. I. Haus: Droit penal belge. Paris, 1889, T. II, p. 10. Nr. 728.

Pentru Franta diferite cereri facute de Curtile cu jurati sä se mentina pedeapsa cu moarte intre altii in Febr. 1907. Curtea cu jurati din GiTonde En unanimitate de 36 a cerut mentinerea, iscAlind: proprietari, profesori universitari, ofiteri in retragere, mari industriasi si comercianti.

319

*1760. Vom termind studiul nostru asupra pedepsii cu moarte, citand o parte din sustindtorii §i adversarii acestei pedepse. Aceasta va fi Inca un argument in favoarea pedepsii capitale, cdci se va veded cd, desi multe persoane distinse au fost pentru desfiintare, Insä majoritatea marilor cugetatori din

toate timpurile a fost favorabild pedepsii cu moarte; multi poeti si visãtori deoparte, si mai multi legiuitori, filosofi oameni de Stat de cealaltd parte. *1761. Pedeapsa cu moarte este admish de toti legiuitorii vechi. 0 gäsim in Manava-Dharma-Sastra §i in Codicele lui Hammurabi, care o edicteazd in 34 de cazuri, dintre care in 13 se prescrie moarte calificatd. Legea lui Moisi prevede aceasta pedeapsa de nenumdrate ori. Cine va lovi un om voind sd-1 ucidd zice Exodul cu moarte sã moard" 1). Hristos deasemenea, 4u toatd blandetea lui fata cu cei gresiti, spune lui Petre sd-si bage sabia in teacd, fiindca. Omnes qui gladio ferietur, gladio peribunt". si : Qui in gladio occidit, opport et eum gladio occidi" 2). Platon considerd moartea facdtorilor de rele ca folositoare Statului prin exemplul pe care il da celor rai3).

La Roma, Cesar combate pedeapsa cu moarte, insd o 1) Qui percuserit hominem, volens occidere, morte moriatur". Exode XX, CXXI. Non mesereberis eis et auferes innoxiam sanguinem de Israel, ut bene sit tibi. Deutéronom XIX, 13 (edit. Maître de Secy. Le deutéronom trad. en francais. Paris, 1685, p. 257-258. Quicunque effuderit humanum sanguinem effundetur sanguinem illius. Genesa, Cap. 9. Comp Levitic. XXIV $i Numerele, Cap. XXXV si Deuteronom XVII, 6, 7, 8, 9, 12 si XIX, 13 (chiar fratele, fiul, fata, sotia si prietenul

trebuesc omoriti daca propun adorarea Zeilor sträini). Adulterul pedepsit cu moartea. Deut. XXII 2-a; asemenea violul XXI, 23 si 25. Numerele Cap. XXXV, XXXI $i XXXIII opresc de a se primi plata in bani in caz de omor, ci sa se ucida indata. amantul. Confr. I. I. Thontssen: Etudes sur l'histoire du droit criminel des peuples anciens II, p. 28 $i urm. Livre III, Ch. III, § 1 $i apendice, p. 231 $i urm. Sub titlu La peine de mort dans le talmoud $i p. 314. Supplices capitaux mentionnés dans l'Ecriture. Vezi si citatiunile Iui Carpzonius: Practicae, Part. I, Quaes I, Nr. 10.

2) Toti care lovesc cu sabia, de sabie vor peri'.. (Cine scoate sabia, de sabie va muri), cel care omoaral cu sabia, trebue sa' fie ucis -cu sabia. Matheiu, XXVI; Apdcalips, XIII.

2) Platon: Cart. IX, Trad. Cousin, p. 167; Schneider, 862 si alte deja citate.

320

sustine Caton '), Ciceron 2), Seneca 8), Aul Gelliu4), St. Augustin5),

§i multi alti. *1762. In Evul meziu §i in epoca modernd singuri Ana-

bapti§tii §i Fotianii au contestat legitimitatea pedepsii, insd Grotius 6), Pufendorff7), Montesquieu 8) §i Jean Jacques Rous-

seau2), §i Carpzov '0) o sustin in mod formal. Dela Beccaria ") insd §i Sonnenfels, discutiunea incepe, i cugetdtorii se impart intre abolitioni§ti §i antiabolitioni*ti.

In Franta pedeapsa cu moarte e sustinuta chiar dui:4 Beccaria, de Diderot, abatele de Mably, Danton, Robespierre, Brissot de Warville 12), Mirabeau 13), Dumont"), Jousse, Muyart 1) Sallustiu: De bello Catilinario. Vezi Carmignani: Lezione accademica sulla pena di morte. Pisa, 1836, p. 30 si 125. 2) Ciceron: De officiis III, 6. 8) Seneca: De ira I, si alte opere deja citate. 4) Aul. Genius: Noctium atticarum, Libri XX. Cel putin aceastapare ideia jurisconsultului Sextu Ceciliu pe care se pare cA o admiteIn urniA i filosoful Favorin. 5) floc est justissimae rationis imperium, sceleratos morte punierunt". (DupA regulele unei ratiuni prea drepte se pedepsitA criminalii). De civitate Dei I cap. XXI. 8) Grotius admite cd existA criminali incorigibili, pentru care cel

mai bun lucru e moartea; el admite in aceastd privinta pArerea lui Seneca, pe care chiar il citeazà. Vezi H. Grotius: Le droit de la guerreet de la paix, trad. par Barbeyrac. Amsterdam, 1729, T. II, p. 61, Liv., II, ch. 20, § 7, Nr. 4. 7)

Pufendorff : Le droit de la nature et des gens, Livre VIII,.

ch. II, 26 si nota lui Barbeyrac. El sustine pedeapsa cu moarte chiar pentru hoti in mod exceptional. CiteazA o lege a lui Frederic II, care pedepseste furtul cu spAnzurAtoare, si art. 160 al Carolinei. 8) Montesquieu: Esprit des lois, Livre XII, ch. Iv.: 9) I. .T. Rousseau: Contrat social II, 5. 10) Carpzooius: Practica, Part. III, Quaest CI, N-rile 25 si urm. 11) DtrpA F. Retie, Beccaria ar fi primul publicist care ar fi combAtut pedeapsa cu moarte i ar fi propus suprimarea ei. Traité des délits et des peines. Paris, 1870, p. 106. Dansul e in eroare fiindcA Carp-

zoo citeazA pe Weigelius care a combAtut aceastä pedeapsA In Ex., plicatio Evangelii, Dominic XXII. Carpzovius: Op. et loc. cit., Nr. 23si CII, Nr. 1. 12) Acestia toti citati in partea introductivA.

") Mirabeau: Lettre de cachet, vol. I, chap. 10. 14) Dumont: Lois criminelles. Paris, 1784, p. 32.

321

de Vouglans1), d'Hauterive 2), Havier de Maistre. Acesti toti in secolul al XVIII-lea. *1763. In secolul urmator cea mai mare parte din penalistii francezi si mai ales profesorii s'au pronuntat pentru pedeapsa cu moarte. Vom cita: Boitard2), Ranter 4). P. Rossi mort asasinat5), Ortolan 6), Tissot 7), Bertauld8), Trébutien 2), Viley1°), A. Normand"), Leveille 12), Dr. Lacassagne 12), A. Le

Poittevin"), E. Caro "), Manouvrier"), G. Tarde"), A. Laborde"), C. Degois"), Dr. E. Laurent 2°). In afara de acestia, pedeapsa cu moarte a fost sustinuta 1) Muyart de Vouglans: Loix criminelles, p. 825. 2) D'Hauterive: Mémoire sur l'etat de la Moldavie en 1788. Bucuresti, 1902, p. 295 si 320. D'Hauterive avea idei liberale. 8) Boitard: Lecons de droit criminel.

4) Rauter: Traité théorique et pratique de droit criminel. Paris, 1836, T. I, p. 31, care admite pedeapsa cu moarte chiar nentru falsificatorii de monete. 5) P. Rossi: Traité de droit penal, 1872, IV-erne ed. T. I, p. 284-301, si T. II, Livre H, ch. VI. 5) Ortolan: Elements de droit penal, V-eme ed. Paris, 1885, T. II, Nr. 1359 si urm. 7) 1. Tissot: Le droit penal, 3-eme ed. Paris, 1888, T. I, p. 437 si urmatoarele. 8) Bertauld: Cours de droit penal, IV-eme ed. Paris, 1873. Lect.XL 9) Trdbutien : Le droit criminel. Paris 1878, T. I, p. 263-265. 10) E. Villey: Precis de droit criminel, V-eme ed. Paris, 1888, p. 475-477 si ed. VI-a, p. 416 si urm. ") A. Norinand: Traité élémentaire de droit criminel. Paris, 1896, Nr. 209, p. 188. 12) Leveilld: Cours la Facultatea de drept din Paris, 1883, Dec. 18. Lect. XIX.

18) Dr. Lacassagne.: La peine de mort. Paris, 1898, mai ales p.16t si un frumos articol in L'Echo de Paris, 20 Mart. 1908, intitulat : La peine

de mort doit elle etre appliquee"? 14) A. Le Poittevin: Rev. pénit., 1893, Nr. 2 (cel putin pe cat timp nu se va modifica organizarea penitentiarelor). 15) E. Caro: Problemes de morale sociale, 2-eme ed. Paris, 1887, p. 239-250. 15) Deja citat. 17) G. Tarde: Philosophie penale, p. 533, cap. IX. 18) A. Laborde: Cours de droit eriminel, 2-a ed., 1898, Nr. 219. ") Degois: Traité, Nr. 521 fine, p. 282. 20) Dr. .E. Laurent: Les habitues des prisons de Paris. Paris-Lyon, 1890, p. 604. 50195

21

322

in Franta de Merlin 1), Target2), Benjamin Constant3), Alauzet 9, Solimene8), Troplong8), E. de Girardia7), E. Beaussire8), Cuche9), Ch. Vatel19, Ch. Fére "), H. Joly 12), E. Faguet 18).

Infme d. Garraud, desi este abolitionist, insa e de parere sa se pdstreze in codice aceasta pedeapsa. Pentru mine, partizan al desfiintarii pedepsii cu moarte zice d. Garraud

socotesc ca trebue a urmari acest rezultat prin opera inceatd si treptata a trei factori : legea care trebue sti restranga din ce in ce numdrul infracOunilor p3depsite cu moartea, juriul care poate totdeauna inläturd pedeapsa cu moarte prin declararea de circumstante atenuante, chiar in cazurile in care e pronuntata de lege, si capul Statului care va inldturd aplicatiunea ei prin gratie, chiar in cazurile in care este pronuntata de judecãtori. Dar sä lasdm sä lucreze acesti trei factori, 1) Merlin: Rep. V-bo Peine, Nr. 7. Dupd Merlin dreptul de a pedepsi cu moartea e pentru societate dreptul de a ucide pe inamic pe care nu-1 poate conservA fArA pericol. 2) Citat in diferite rAnduri.

9 Citat in partea introductivd a pedepsii cu moarte. (Oeuvres de Filangieri, T. III, p. 363).

4) Alauzet: Essai sur les peines, 2-eme éd. Paris, 1863, p. 46 si urm. Part. I, chap. 3. 5) Soliméne: Réforme du code penal francais. Paris, 1845, p. 56 si urm. Part. I, ch. VI. 8) Troplong: De la contrainte par corps. Paris, 1847. Preface, p. IV. 7) E. de Girardin: Le droit de punir. Paris, 1871, care sustine cA: DacA ar fi sà se suprime toate pedepsele, afar& de una, pedeapsa cu moarte va trebui conservatA" (p. 62), cAci orice pedeapsa afarA de pecleapsa cu moarte si detentiunea perpetua, departe de a fft o garantie pentru omenire este un pericol (p. 51). Ea e singurA care nu e crudA, crici dacA scurteazA viata, evitA suferinta (p. 63). 8) E. Beau,ssire: Principes du droit. Paris, 1888, p. 134-136. 9) Cache: Rev. pénit., 1905, p. 1336. 19 Ch. Valet: Code penal du Royaume de Ravière. Paris, 1852. 11) Ch. Féré: Criminalité et repression, p. 117. Considerd pedeapsa cu moarte cea mai eficace, mai putin costisitoare, cea care indeplineste mai bine scopul, cea mai dreapta. 12) H. Joly: Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 133 si urm.

13) E. Faguet: Et l'horreur des responsabilités. Paris, 1911, ed. 2-a, p. 94.

323

sa pasträm pedeapsa cu moarte, cel putin ca o amenintare, ca

una din aceste arme pe care nu o intrebuinteazd cinevä in timpul ordinar, dar de care se poate servi intrun pericol eminent" ').

Aceasta e ideia lui Rossi2) si a lui Haus3); ea a fost

experimentatd de multe tari, §i mai cu seamd de Franta in ultimele timpuri, unde dupa cum am vdzut a dat rezultate dezastroase. Chiar daca n'ar aved alte neajunsuri, acest sistem ilegal i iesuitic de abolirea pedepsii cu moarte, trebue inläturat, caci el are marele defect de a deprinde lumea, si mai ales pe cei man sã violeze legile Statului. Ne pare rail sd arnintim unui distins profesor de drept cuvintele lui Cassiodor : Cur enim scriptae leges, nisi observarentur ? *1764. In Italia partizani ai pedepsii cu moarte dupa Beccaria, sunt Filangieri, Romagnosi i chiar Carmignani la inceput (in 1785), iar, in timpurile noastre capii scoalei pozitiviste, Lombroso 4) si Garofalo 5), D. E. Ferri dupd ce a sustinut-o altä data 1) R. Garraud: Traité de droit penal. Paris, 1888, T. I. p. 436 Nr. 262 fine si Précis de droit criminel. Paris, 1888, p. 204, Nr. 169, si ed. 9-a din 1907, Nr. 166, p. 243; ed. XI-a (1912), Nr. 130. -2) Rossi: Op. cit., T. II, P. 30. 3) Haus: Op. cit., T. II, Nr. 723.

E. Beaussire: Op. cit., p. 137. Chiar desiiintata in fapta, pedeapsa

cu moarte ar pastrh legitimitatea sa teoretica, pentruca nu are in ea nimica neconform, nu zic nutnai necesitatilor trecatoare, dar chiar idealului permanent de drept". Experienta s'a facut in Toscana, 1774-1786 ; Rusia, 1741-1753; Austria, 1781-1787; Romania inainte de 1788; si Franta dupa 1879. 4) Appunti al nuovo Codice penale. Torino, 1889, p. 22-28. ') Garofalo: Contro la corrcnte. Napoli 1883; Criminologia. Torino, 1891 si Appunti al nuovo Codice. D. Ern. Laurent, pretinde cA; Natarellement l'Ecole italienne n'admet pas la peine de mort et la répudie comme un dernier reste de nos ancétres", si ca scoala franceza o adrnite . L'Anthropologie critninel le. Paris 1891, p. 136. Aceasta e o eroare nepermisa

si care probeaza ca autorul nu erh la curentul cestiunei de care vorbeh. Din nenorocire d. Laurent a indus in eroare pe un autor mai de valoare, Dr. Maurice de Fleury, care afirma si dansul ca scoala italianA Considera pedeapsa cu moarte ca o ramasita de barbarie, din contra scoala franceza ca o necesitate sociala". L'ame de criemel, p. 129. Ca scoala pozitivista italiana e pentru pedeapsa cu moarte. Vezi Ern. Carnevole: La question de la pena di morte. Torino, 1888, p. 22. Ce e drept ca in privinta pedepsii cu moarte corifeii scoalei ita-

324

astazi o combate pentru motivul pe care 1-am spus1). Mai sus= tine pedeapsa cu moarte si d. Vera, profesor la TJniversitatea din Neapoli2). In Germania au fost antiabolitionisti filozofii Kant, Hegel, Fichte si Schopenhauer, marele penafist Feuerbach autorul Codicelui bavarez din 18138), si principele Bismarck 4). A mai fost sustinuta pedeapsa cu moarte si de Goethe In teza lui din 1771, care la Nr. 53 zice : Poenae capitales non abrogandae"5), si congresul jurisconsultilor germani din Dantzig in 10-13 Sept. 1910,

a respins cu mare majoritate abolirea pedepsii cu moarte 6). 1765. Printre antiabolitionisti vom mai preuumara in Belgia

pe Asser si Haus, in Anglia pe Blackstone, Herb Spencer, Gladstone, iar in Olanda pe Meyer 7). In Romania nu cunoastem ca scriitori partizani ai pedepsii cu moarte decat pe V. Petroni, comentatorul Codicelui penal $tirbei 8), si pe Vas. Conta 9).

In fine vom observa ca in Franta, Curtea de casatiune consultata asupra proectului de Codice penal la inceputul secolului trecut, s'a declarat contra desfiintarii pedepsii cu moarte 10), liane au oscilat. Lombroso, la inceput (in 1878) era nedecis; Garofalo, la inceput abolitionist (cand a tradus pe Mitterrnaier) a devenit antiabolitionist aprig, pe cand din contra E. Ferri, din antiabolitionist in 1884, (Nuovi orizzonti), a de venit in urma abolitionist; Confr. Carnecole: Op. et loc. cit. 9 E. Ferri: Scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 55-57 ; D-

de Lanessan, in mod gresit afirma ca E. Ferri, ar sustine pedeapsa cu moarte. La lutte contre le crime, 1910, p. 254. In 1906, am vorbit cu D. Ferri in congresul dela Turin, si era tot atat de hotarit adversar al pedepsii cu moarte ca si 20 ani inainte. 2) Vera: Essai de philosophie hégélienne. La peine de mort. (Bib'. de la philosophie contemporaine). Paris, Germain Baillere. 8) Feuerbach o admite chiar in materie de furt. 4) Pr. de Bismarck: Discours, T. I. Mai 1870; vol. II, p. 363. 5) Meisner Goethe als Jurist 1885, p. 17. 9 Rev. pen. 1911, p. 449. 7) Meyer: Esprit et progres des instit. judic. T. V, p. 443.

8) Vas. Petroni: Comentariile dreptului penal. Bucuresti, 1857, p. 278-282. 8) B. Conta: ThOwie de fatalisme. Bruxelles, 1877. io )

E o nenorocirezicea Curtea de casatiuneca cestiunea des-

flintarii pedepsii cu moarte si a drepturilor societatii asupra vietii indivizilor a fost agitata. Insa, oricare ar fi in aceasta privinta teoria lesne a cartilor, nu se poate tagadul ca stavila cea mai puternica ce se poate

325

jar in anii 1908 -1910, 80 de juriuri au cerut mentinerea ei '). In Suedia, tribunalele consultate asupra abolitiunei s'au promuntat in unanimitate in contra 2). Pe dealta parte, pedeapsa cu moarte, a fost combatuta In Franta de Voltaire 3), Servan, Pastoret, Condorcet 4), Dufriche de Valazé, Marat, Lepelletier de Saint Fargeau, Ch. Lucas, Guizot, Lamartine, V. Hugo, Jules Simon 5), Ad. Franck 6), Ch. Adolphe si F. Hélie 7), G. Vida18), E. Garcon 9). In Italia de Carmignani 10), T. Canonico "), Carrara 12), Ellero, Pessina, Nicolini, Mancini, Pucioni, Castagna, Pieran-

toni, si in ultimele timpuri de d-nii E. Feri, Fern. Puglia ") G. Rebaudi 14). Em. Carnevole 15). pune in potriva imultirei crimelor, este de a retine pe oamenii ispititi -a le comite, prin simtimantul iubirei de ei insii, i prin interesul con-servarii lor". (Observations, p. 196 bis.).

') R. Simons in Archives d'anthrop. criminelle, 15 Febr. 1911, (an. XXVI, p. 98). Confr. Aurore din 9 Aug. 1910, care sustined uciderea -or bataia apasilor. 2) D. Olivecrona. De la peine de mort: ed. 2-a, p. 86.

3) Voltaire in notele la traducerea francezd a lui Beccaria. Ce e -drept cd tot Voltaire, cand a auzit ca preotul Malacreda a fost executat -se spune ca ar fi zis: Que dieu en soit beni. Si cand s'a spus ca trei iezuiti au fost arsi la Lisabona ar fi zis Voila des nouvelles qui conolent". (Vezi Cantu: Beccaria et le droit penal, p. 12, nota 1). 4) Vezi Rev. pénitentiaire, 1904, p. 729.

5) Jules Simon: I,a peine de mort. Paris, 1869. 6) Ad. Franck: Philosophie pénale. 7) F. fielie sustined la inceput pedeapsa cu moarte, i numai dupd lungi indoeli, dupd cum spune fiul sdu, si-a schimbat parerea. Vezi -Theorie du code penal, T. I, p. XII, Péface. 8) G. Vidal: Cours, Nr. 461 fine. 9) E. Garcon: Code penal annoté. 15) Vorbind de capitolul in care scrisese in 1785, pentru pedeapsa ,cu moarte, Carmignani zice: Oribild intitulare. Si totusi est din condeiul

si din mintea mea"! Un regret identic, insti in sensul contrariu arata 4. Garofalo, fiindca a tradus in limba italiana o opera abolitionista. 11) T. Canonico: Del reato, p.4(-1.

82) Vezi in Carrara, enumerarea multora din abolitionistii italieni pe care 'i citam noi. Programma, T. II, § 661 nota. Dealtmintrelea in Italia

patria lui Beccaria, foarte multi s'au ocupat cu cestiunile penale, si de asemeni foarte multi au adoptat pdrerea ilustrului lor compatriot. 13) Fern. Puglia Manuale di diritto penale. T. I, p. 356. ") Rebaudi: La pena di morte, 1885. 151 Em. Carnevole: La questione della pena di morte. Torino, 1888.

326

In Germania de Mittermaier, Holtzendorff §i Schwartze, care la inceput erau pentru pedeapsa cu moarte 1), H. Hetzel2) §i Geyer.

In Rusia de L. Tolstoi, in ultimul sâu articol scris cu putine zile inainte de moarte ; e adevarat ca Tolstoi era in contra ori carei pedepse.

In Anglia, Th. Morus e poate cel dintaiu precursor al lull Beccaria, care a combatut pedeapsa cu moarte 3); Bentham este de asemeni un abolitionist, de§1 se pare cA la inceput era, favorabil acestei pedepse t). In Belgia se prenumara printre abolitioni§ti, Ducpétiaux,. Alb. Rollin 5) §i d-nii F. Thiry 6) si A. Prins 7). In America, Livingston, iar in Suedia K. d'Olivecrona 8). In Romania pedeapsa cu moarte a fost combatuta aproape in unanimitate de persoane din toate partidele : V. Boerescu3),. G. Costa-Foru m), G. Cantilli "), C. A. Filitis 12) §i C. Eraclide m).

In fine, vom spune ea, in Germania congresul jurisconsultilor din 1863 a votat in unanimitate desfiintarea pedepsii cu moarte, deasemenea congresul jurisconsultilor ru§i din Moscolra din 1910 a votat tot in unanimitate acela§i lucru 14). 1766. E timpul ca sa ne rezumam §i sa conchidem. 1) Vezi Alb. Rollin: La peine de mort, trad. de Carrara i in.:17.1.1catA in Bibliotera abolitionistA, Nr. III, Lucca 1871, p. 36, ed. italiana.. 8) H. Hetzel: Die Toclesstrafe in ihrer kuiturgeschichtiialer. Entwikelung. ijerlin, 187u. 8) 7h. Morus: Utooie traduc. 1730. p. 41. 4) Vezi E. Ferri: Nuovi orizzonti, p. 153 si urm. t) Alb. Rollin: La peine de mort '1871, mai sus citatA. 0) F. Thiry: Cours, N-ie 276-281. ') A. Prins: Science 13nale et droit positif. Bruxelles, 1899, N-le 654-672.

8) K. d'Olivecrona: La peine de rnert 2-a ed fr. Paris. 8) B. Boeresco: Traité des délits et des peines. Paris, 1857. 10) G. Costa-Fora: Magazin judecAtoresc, 1872, T. II.

") La cursul dela Facultatea de drept din Bucuresti. `2) C. A. Filitis: Despre impuscarea osAnditilor si arestatilor fugari.. Bucuresti, 1882, p. 77 in notA.

18) C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 21 si 89. 14) Pentru Bibliogratia pedepsii cu moarte vezi si Molinier (Vidal)

Cours. T. I, p. 492-494 si Garpon: Code penal annoté. Art 8, N-rile24 si 25.

327

Am aratat cd pedeapsa cu moarte nu este in legatura cu ideile politice, ci este o purd cestiune de igiend sociald. Argumentele care se aduc contra ei sunt multe, dar s'au gramddit tocmai din cauza cd nici unul nu e decisiv, oricare din ele putandu-se adresA i celorlalte pedepse admise de legiuitor. In schimb, pedeapsa cu moarte e cea mai exemplard din toate pedepsele, ea servä ca un mijloc de select'iune a oamenilor, i singurd are de rezultat cd impedecd absolut recidi-

varea infractorului.

Deaceia noi Suntern de Were, i aceasta e concluziunea noastrd, cd pedeapsa cu moarte nu trebue sd dispard niciodatd din legislatiune, atat timp cat vor fi, $i chiar cdnd nu vor mai fi, omoritori intr'o tard. Impreund cu Kant vom zice: Atat timp cat existä ucigasi, care sdvar$esc, poruncesc, or contribuesc la omor, atata timp trebue sa sufere moartea; a$A voe$te dreptatea ca idee a puterii juridice" '). E o grepld din cele mai mari, o adevdrata crimd contra natiunii, de a suprimA in lege or in fapt pedeapsa cu moarte la un popor.

Ea trebue sd dispard numai prin necomitere de omoruri, cdci acela este modul ei firesc de suprimare. Deaceia foarte intelepteste fostul nostru profesor d. Leveille, care de sigur nu e un reactionar, da printr'o scrisoare adresatd soc. gen. a inchisorilor din Paris, acest intelept sfat compatriotilor

sai, pe care din fericire parlamentul I-a ascuitat. Spur eA Parlamentul nu va cPda sfaturilor imprudente care i s'au dat, st cd nu va inscrie in codicele nostru represiv un articol, ciudat de periculos pentru oamenii cinstiti, care, pentru a fi executat ar trcbui astfel redactat : De acum inainte legea rmi

mai garankazd in Fran/a dealt viafa asasinilor2).

Fie-ne permis sd mai addogam ceva. Un criminal spunea : 1) So viel also der Mörder sind, die den Mord veriibt, oder auch befohlen, oder dazu mitgewirkt haben, so viel miissen auch der Ted leiden ; so will es die Gerechtigkeit als idee der richterlichen Gewalt". Kant: Metaphysische Anfangsgriinde der Rechtslehre, p. 201. 2) J'espere que la Parlement ne cédera pas aux conseils, qui lui sont prodigués, et qu'il n'insérera pas dans notre code rdpressif un article singulièrement dangereux pour les honnétes gens, qui pour étre exact devrait etre ausi rédigd. Désormais la loi ne garantit plus en France que la vie des assassins". Rev. pénit., 1907, p. 488.

328

Pentru cinci lei nu as sta la indoiald sd tai gatul unui om"9, cand criminalii gasesc cd viata oamenilor cinstiti, poate dintre cei mai folositori, valoreazd mai putin de 5 lei, ar fi o nebunie ca oamenii cinstiti sd considere viata asasinilor mai presus de acest pret. A tunci and un infractor suprima o frumoasa viata umana numai pentru ca el sa aibe 5 lei, credem cä are si societatea

dreptul si. datoria sä suprime viata unui asasin nu pentru 5 lei, ci pentru linistea societatii si pentru asigurarea vietii a cine stie cati oameni cinstiti. 1767. Ce vom zice despre Romania? Ar fi bine sa se introducd si la noi pedeapsa cu moarte, cum se cerea prin petitiunea dela Iasi din 1871? Noi nu suntem de aceasta parere; si de am avea puterea absoluta nu am introduce in Romania pedeapsa cu moarte. Aceasta insa, nu din cauza Ca am crede, ca multi Romani ca tara noastra are moravurile cele mai dulci. Sunt mandru a spune zice V. Boerescu, raportorul comisiunei pentru elaborarea Codicelui penal si de procedura penald ca Romanii sunt cei dintaiu care vor suprima pedeapsa cu moarte si din lege. Si cu toate acestea, relativ vorbind, in Statul nostru se comit mult mai putine crime, si intr'un mod mult mai putin crud decal in alte state mai civilizate, unde aceasta pedeapsa exista in fapta si in lege" 2). De unde, si pe baza carei statistice comparate, atirma fostul nostru profesor cd in Romania se comit mult mai putine crime ca in alte State civilizate in care exista pedeapsa cu moarte? E usor si placut a face afirmatiuni patriotice, dar e mai folo-4tor, de si mai greu, a-i spune adevarul intemeiat pe fapte reale. In realitate insa, judecand dupa starea actuala si cea trecutd a criminalitatii noastre de care avem cifre statistice, afirmarea lui V. Boerescu este tot atat de putin exacta,

pe cat era cealalta afirmare a sa ca tara noastra cea dintai va suprima pedeapsa cu moarte din lege ; aceasta glorie, daca nesocotinta e o glorie, a avut-o Rusia, Toscana si Austria in 1) Pour cent sous je ne regarderais pas A trancher le kiki A un gandin" (capul unui burghez). Dr. E. Laurent: Les habitués des prisons de Paris, p. 77. 2) D. V. Boerescu: Raport din 11 Martie, 1864. Monit. Oficial. Desbateri, p. 1275, col. 2-a.

329

-secolul al XVIII-lea, dupd cum am ardtat in expunerea istori ca.

Dar chiar de ar fi exactd afirmarea raportorului Codicelui nostru penal din 1864, dupa cum crede si V. Conta, totusi ar fi trebuit mentinuta pedeapsa cu moarte, din cauzd ca in Romania nu locuesc numai Romani, ci adesea yin si straini care pot comite crime ; deaceia cu mult mai logic era filosoful dela

Iasi, care cerea mentinerea pedepsii cu moarte In Codicele nostru penal pentru straini. Inca odatd repetdm, nu aceastd idee gresita ne face sd fim .contra reintroducerii pedepsii cu moarte in Romania, ci adevaratul motiv este acela care ne-a fa.cut sä fim si contra reintroducerii bätâii, neprepararea spiritelor pentru aceasta. reforma. Ignoranta principiilor pozitiviste, i boala beccarianismului sunt atat de puternice in tara noastrd, incat nici chiar .discutiunea rece, obiectivd i färd invective nu este actualmente cu putintd, cu atat mai putin nu poate fi vorba de un curent sändtos favorabil oamenilor de treabd i ostil raufacatorilor. La noi indulgenta beccariand este o modd, caci ea da ignorantilor aparenta de a fi progresisti si umanitari.

In astfel de imprejurari, avem dreptul i datoria de a combate ignoranta i prejudiciul si a luptã pentru ca intr'un viitor mai mult sau mai putin depdrtat sd se introducd in legislat'iunea noastra pedeapsa cu moarte i bdtaia. Dar actualmente am fi contra reintroducerii acestor pedepse fiindcd ele nu sunt populare in tara noastra., i, dupd cum zice Bentham, (lacä s'a format in spiritul poporului o aversiune in contra unei pedepse, acea pedeapsa trebue inlaturatä chiar dacd ar aved toate calita.tile. Ce e drcpt cd acest spirit, sau mai bine zis aceasta

modä din tara noastrã, trece azi prin o mare crizd: lumea in Franta incepe sa fie admiratoare a sistemului de represiune englezesc care admite i bdtaia i pedeapsa cu moarte. AceastA

tendinta va aye& desigur mai multä influenta in ara noastrd decat slabul nostru cuvant. 1768. i observdm cd in Franta este mai usor sä lipseasca pedeapsa cu moarte decat la noi, fiindcd acolo existd relegarea recidivistilor, care curdtd teritoriul metropolei de infractorii periculosi. Numai in 20 de ani, fritre anii 1885-1905, un numar de 14.533 de indivizi au fost relegati in pustiile Maroni '). 9 Bulletin de l'Union intern. de droit penal. XIV, p. 690.

330

In Italia deasemeni, d. E. Ferri, care este un abolitionist, sustine eliminarea prin deportatiune a marilor criminali din societatea italiana I).

Prin urmare, cu atat mai mult pedeapsa cu moarte e necesara In tara noastra, In care nu avem acest al doilea mijloc de selectiune .). *1769. Pedeapsa cu moarte a fost suprimata in Grecia In 1862, In Romania in 1864, in Portugalia in 1867, in Olanda in 1870 si in Italia in 1890 ; in Elvetia ea existâ in cateva cantoane iar altele au desfiintat-o. In Anglia, din 240 cazuri de pedeapsa cu moarte In 1870,

astazi abia mai subsista trei, iar in Franta din 115 cazuri in 1810, au ramas numai 22. In Norvegia i in Belgia, desi pedeapsa exista In lege,

nu se aplica in fapt, cum se faceà si la noi inainte de 1864. In schimb insa, s'a propus de 3 ori suprimarea pedepsii cu moarte din lege in Belgia, in 1851, 1866 si 1867, si de trei ori a fost respinsa propunerea3).

Pedepsele privative de libertate Chi vol far tin briceon la meta en prcson. Pasqualigo. Proverbi veneti, 1878. Parmi les criminels, y a ceux qui ne de-

vraient pas cntres en prison et il y a ceux qui ne devraient pas en sortir. Garraud

dice

1770. Prima si cea mai grea pedeapsa prevazutii de Co-nostru penal, e munca silnica, pedeapsa care ca multe

altele din Codicele penal, priveaza pe osandit de libertatea lui, punandu-1 in inchisoare. Credem dar ca e bine, ca Inainte

de a studid fiecare din aceste pedepse in parte, sa vorbim despre regimele penitentiare i despre efecful pedepselor privative de libertate. Aceasta materie e foarte importanta, fiindca pedepsele privative de libertate formeaza baza sistemului nostru represiv ; ') E. Ferri: La scuola criminale positiva. Napoli, 1885, P. 57. 2) Pedeapsa mortii cu torture a fost suprimatä in unele State abia In secolul al XIX. In Berlin, ultima executare cu foc s'a facut in 1823. Hanovra a suprimat pedeapsa rotii in 1840, Prusia in 1851. De Liszt: Lehrbuch § 60, nota 3 si trad. fr. p. 373. 2) Vezi Prins: Science pénale. N-rile 654 si 655; Confr. Garçon: Code penal. Art. 8, No. 23.

331-

ele sunt regula, iar celelalte exceptiunea. Deaceea d. Ferri,. sustine Ca o clinica penala este o trebuinta a Facultatii dedrept pentru tinerii cari se destina carierii penale, cu mult mai mult decat Codicele civil or studiul Digestelor.

Frecuentarea inchisorilor in timp de 6 luni, ar valora, dupa parerea lui Tarde, cu 10 ani de exercitiu, i deaceea dansul a propus i chiar sa admis in Congresul de antropologie penala din Roma (1885), ca studentii dela Fac. de drept

sa nu poata sa treaca examenul, fara sa se inscrie prealabir intr'o societate de patronare, prezidata de profesorul lor, si in aceasta calitate sa viziteze saptamanal inchisorile '), ceeacedesigur ca e foarte rational pentru buna preparare a viitorilor judecatori penali2). Vom observa Ca pedepsele privative de libertate, careformeaza mai multe trepte in scara pedepselor, se deosibesc intre ele prin durata, regim i consecinte, care fac ca pedeapsa sa fie mai mult or mai putin grava. a) Durata pedepselor privative de libertate 1771.

Aceasta durata e foarte diferita ; c.. nterge dela o zi

pana la 20 de ani i chiar pana la perpetuitate. Sunt pedepse privative de libertate perpetue i timporare. 1772. Pedepse perpetue. Jul. Clar ne spune ca pe timpuI sat', exceptandu-se Venetia. pedeapsa pPrpetua carceris nu se obisnuia in Italia, contra laicilor, ci numai contra clericiior3). La noi din contra, au existat ciiti ceie mai vechi timpuri 4).

Astazi, pedepse perpetue exista In mai toate codiceIe penale. In regula, in codicele nostru penal, nu exista decat o pedeapsa perpetua principala, munca silnica pe via0, pe cand 1) Tarde: Criminalité comparée. Paris, 1886, p. 21. 2) Se sustine azi trecerea administratiunei penitentiare dela Min.

de Interne la cel de Justitie, lucru admis de Austria, Ungaria, Belgia, Danemarca, Grecia, Ispania, Portugalia, Olanda, Suedia i Norvegia. Ir Franta, spiritele sunt dispuse in acelas sens. Vezi Vidal: Cours Nr. 506, care discutà i aproba aceastä mAsura. Confr. R. Roland: De l'esprit dth droit criminel p. 453, Nota 2. 4) Jul. Clams: Op. cit. Quaest LXX, Nr. 4. ') Vezi Indreptarea legii, glava 346, zacon 3, si Pravila lui Vas._ Lupu: Pricina 13, Nr. 104; edit. Longinescu, p. 33.

332

da Francezi, exista 4 pedepse perpetue munca silnica pe viata, ,deportarea intr'o cetate, deportarea simplä i relegarea ; iar la Germani cloud: recluziunea i detentiunea. Prin exceptiune

insa la noi, recluziunea care nu poate trece de 10 ani, dupa cum vom veded, poate sa fie pronuntata pe viata contra unui individ care este in varsta de peste 60 de ani si care ar fi meritat munca silnica pe viata (art. 14 Cod. pen.). Prin urmare, ca pedepse perpetue, Codicele nostru penal nu cunoaste decat doua : munca silnica pe viata i, in mod exceptional, recluziunea. 1773. Trebue sa existe pedepse perpetue intr'o legislathine ? Toti filozofii

admiteau afirmativa ; chiar Beccaria erd pentru pedepsele perpetue i propuned ca ele sd inlocuiasca pedeapsa cu moarte ; Meyer spune cd aceia cari cer abolirea pedepsii cu moarte ori a pedepsii corporale i penalistii

si a inchisorii perpetue, nu cunosc societatea deck in himera ').

Insa adeseori discipulii merg mai departe decat invatatorul lor, i, in privinta pedepselor, partizanii lui Beccaria au -compromis pe ilustrul lor maestru, prin excesul la care a impins doctrina lui. Mai intai s'a propus, i multe State au admis xplesfiintarea pedepsii cu moarte ; in urma s'a cerut desfiintarea pedepselor perpetue, pentru motive pe care le vom aratd indata ; mai tarziu, si poate timpul nu e departat, filantropii imprudenti nu se vor multumi pe atat, ci vor merge mai nainte

si vor cere desflintarea chiar a muncei silnice pe timp marginit, ca prea grea i barbara pentru timpurile noastre i spunand cd aceasta e legea progresului! Crernieux ziced in 11 lunie 1851, aparand pe Ch. Victor Hugo inaintea Curtii cu jurati a Senei: Ni se spune, cand pedeapsa cu moarte va fi desfiintata, ne yeti cere desfiintarea pedepselor perpetue. Fara indoiala ca da. Aceasta e legea progresului. Puneti cainta in legile voastre i fiti siguri cd \Tom, veded sfarsindu-se pedep-

sele perpetue". Cu drept cuvant E. de Girardin, care nu e un pozitivist, replica reproducand aceste cuvinte : Puneti cainta

in legi, este o fraza sonora dar goald de sens. Aceasta cainta 1) Meyer: Esprit, origine et progrès des instit. judic., V, p. 443_

333'

cum sa o punem? Ceeace este mai rar tn lume, este un infractor care se cãeste" 1). 1774. Suprimarea pedepselor perpetue nu numai cd a fost emisa de unii scriitori, dar chiar s'a realizat de Adunarea constituantd franceza, care in Codicele sau penal din 28 Sept. 1791, nu admited pedepse perpetue, ci dupd pedeapsa cu moarte, cea mai mare pedeapsa ce prescrid era munca silnica pe 24 de ani2). Trebue sä spunem insa ca Adunarea constituanta desfiintase

dreptul de gratie, ceeace explica intrucatva abolirea pedepselor perpetue. 1775. Din fericire redactorii Cod. pen. fr. din 1810 si ai Cod. pen. rom. din 1864, n'au fost de parerea legiuitorilor din 1791. Ce. e drept cd s'a incercat, cu ocaziunea redactarii Codicelui penal frances din 1810, sa se suprime pedepsele perpetue sub cuvant cd ele, ludnd orice speranta condamnatului

II fac desperat si mai imoral deck era. Target a combatut insã cu multa energie aceasta parer& si a facut ca ea sa fie respinsd. Trebue ziced dánsul ca faptele care in ordinea crimelor, urmeazä imediat pe acelea

-

care sunt pedepsite cu moartea, sa nu lase sa se prevada nici o liberare ; altmintrelea gradarile n'ar mai fi observate, scara pedepselor n'ar mai fi corespunzatoare cu a crimeloc

si proportiunea ar ft rupta."8). 1776. Cu ocaziunea modificarii din 1832 a Cod. pen. fr., raportatorul legii la Camera deputatilor, justifica si mai bine pedepsele perpetue prin aceste cuvinte: Perpetuitatea pedepselor scoate din lume o fiinta incorigibila ; ea cruta semenilor sai si lui insusi noi fardelegi, la care obiceiurile sale inradacinate intrucatva Ii predestinase. Ea aslgura societatea, risipind turburarea pe care crima o pricinuise, inlaturand pe aceea pe care reintoarcerea crimi1) Ern. de Girardin: Le droit de punir, 1871, p. 67. Jules Simon deasemeni a zis: Sunt de pArere cA pedeapsa cu moarte si toate pe depsele perpetue, pot, si prin urmare trebue sA fie scoase din Codicele noastre". De la peine du mort. Paris, 1869, p. 42. 2) L'Asserablde constituante par un sentiment d'humanité, digne-

de respect sans doute, mais dont la sagesse n'a pas dtd prouvée parl'expérience, avait pose en regle, que nulle peine ne serait perpetuelle". Target: Observations sur le Code criminel. Editiunea originalA, p. XI. 3) Ibidem: p. XI; Confr. Locre: XXIX, 16 i XV, 7.

334

nalului ar face-o sa se nasca. Pedepsele perpetue au totdeodata un efect puternic de infricosare; ele sunt o asemanare a vesniciei supliciilor, si ideia vesniciei loveste irnaginatiunile. Ele sunt transitiunea intre pedeapsa cu moarte i pedepsele temporale. Desfiintati-le, i scara pedepselor va prezenta un interval imens, fara corespondenta in scara crimelor. Cate crime

In adevar pentru care pedeapsa cu moarte e prea aspra si pedepsele temporare prea blande I Mai putin nelinistitoare pentru

jurati decat o pedeapsa ireparabila, mai spdimantatoare pentru culpabili decat o pedeapsa al carui sfarsit ei trag nadejde sa-1 vada, pedepsele perpetue au o eficacitate preventiva care le .este proprie si care trebue sd fie pastrata" '). 1777. Dupa noi nici o indoiald nu poate fi cd pedepsele perpetue sunt trebuincioase inteo legislatiune, i aceasta pentru bunul motiv, ca ele inspaimanta pe unii indivizi mai mult chiar decal moartea, i trebue ca in codicele penal sd avem pedepse care sa sperie pe toti criminalii de orice caracter ar fi ei. Oamenii

criminali, se vor teme in general mai mult de munca -silnica pe viata, iar cei inculti vor privi mai cu frica moartea ; trebue dar ca la unii i la ceilalti sa intärim bunele motive,

cum zicea Conta in Theorie du fatalisme, printr'o pedeapsa capabila de a combate relele lor instincte2). Dar, se poate zice cd criminalul in acest caz este un pericol 1) Ch. Adolphe F. Hélie: Théorie du code penal, ed. VI-a. Nr. 68 T. I si cod penal progressif, p. 86. In expunerea de motive a cod. pen. portugez din 1884 se spune: DacA societatea pedepse$te in numele dreptului sAti de a face efectivA repararea daunei cauzate ordinei morale este clar CA reparatiunea nu poate merge mai departe decAt cere AceastA reparatiune. $i orice daunA cauzatä ordinei morale, oricAt de adAncd si violentA ar fi, e totdeauna trecatoare turburarea e mai mult sau mai putin trecatoare". In consecintA Cod. pen. portugez a suprimat nu numai pedeapsa cu moarte, ci $i pedepsele perpetue. IatA abuzul i logismelor $i al rationamentelor certate cu ratiunea Scopul pedepsii nu e reparaOunea rAului facut, caci factum infectum fieri non potest, ci pentru a preveni pe cAt e cu putintA intrarea rAului exemplu E absurd a considerA pedeapsa ca o reparatiune; acestae rolul despAgubirilor civile. 2) Pentru omul civilizat, temerea unei discipline lungi, monotond rezervatA criminalilor e destul, pentru cei mai putini civilizati pedepse .corporale i chiar moartea, nu trebue mai putin". H. Spencer, Essais de morale, de science et d'esthetique 2-eine, ed. Paris, 1885 p. 321.

335

in inchisoare, fiindca desperat i ne mai avand nimic de perdut

el poate sä comita un omor sau sa bata pe vreunul din pazmicii inchisorilor or pe alt condamnat ').

La aceasta raspunsul e foarte usor. Mai intai existand dreptul de gratiere si de comutare a pedepsii, criminalii condamnati la munca silnica pe viata nu perd toata speranta de a esi din inchisoare mai tarziu; deaceia ei cautd ca prin purtarea lor sä dobandeasca o usurare de pedeapsa. In afara de aceasta

-e foarte usor a agrava regimul in inchisoare prin batae, prin punerea in lanturi i separarea celulara, i prin diferite alte rigori ale regimului penitentiar. nu mai vorbim de tdrile in care, pe langa pedepsele ,perpetue exista i pedeapsa cu moarte ; fiindca e evident cä

acolo este o sanctiune, si prin urmare o temere pentru cei condamnati la munca silnica pe viata, ca sa nu comitd un nou -omor sau alta infractiune gravd. Nici un argument serios nu se poate dar invocä inpotriva pedepselor perpetue, care de altmintrelea trebue sä observdm sea, in tarile in care exista dreptul de gratie, si el existä mai pretutindenea, nu sunt perpetue decat de nume si in teorie. In

realitate insa. cel putin in Romania, rare ori un condamnat perpetuu sta in inchisoare mai mult de 30 de ani, i nici unul nu cred sa fi stat in ultimele timpuri mai mult de 35 de ani 2). 1778. Pedepsele temporare. Pedeapsa perpetud a muncii silnice, precum i cea exceptionala din art. 14 C. p. a recluziunei, sunt pedepse criminale, din potriva pedepsele privative ,de libertatetemporale pot fi criminale, corecionaIei politienesti. Durata pedepselor temporare variaza dela o zi8), care e minimum inchisorii pe simpla politie pand la 20 de ani care este maximum muncei silnice pe timp marginit. Deasemeni vom observa cd peclepsele privative de libertate prevazute de 5 Cum a Mcut Gh. Lasearache, care a omorit in ocnA pe denuntAtorul sAu.

2) Aproape toti penalistii admit astäzi pedepsele perpetue. Vont cità pe Ch. Adolphe: §i F. Mlle Théorie, I, Nr.-681 si urm., Garraud: Précis, ed. 9-a, Nr. 170; Laborde: Cours ed. 2-a. Nr. 222. In condica anaforalelor criminale pe 1799 si 1800 a Moldovei gäsim adeseori osAnda ocnii pe viatA. HotArArea din Nov. 1799, f. 14; 11 Dec. 1799, f. 17 vers; 30 Ian. 1800 f. 20; 12 Fehr. 1800 f. 25 si 6 Mai 1800 f. 25, etc. 8) Vezi despre pedepsele de scurfA duraM Nr. 1814.

336

lege numite sunt fixe 9, iar altele marginite intre un maximum di un minimum. Afard de pedepsele, pentru care s'a prescris térmenul prin hotardrea judecatoreasca, pot sd existe §i pedepqe nedeterminate.

1779. Pedepsele nedeterm(nate. S'a criticat de unii penalisti moderni fixarea de mai inainte a pedepsii, tiindcd s'a spus

ca judecatorul ca i medicul nu poate de mai inainte sä §tie care e cantitatea remediului boalei infractorului. Aceasta idee a fost sustinutd de d. E. Ferri 2), de Fr. de Liszt, G.A. Van Hamel di

altii.

Totusi la inceput in congresul dela Bruxelles, s'a respins principiul pedepsii nedeterminate, pentruca, dupa cum s'a spus,

e greu a gasi mijlocul de a modified In mod rational hotaririle. Va trebut consultat directorul inchisorii, care in mod fortat se va lud dupa functionarii subalterni care pazesc pe detinuti, lucru deja rau cand e vorba de scurtarea pedepsii, insa absolut inadmisibil spre a se prelungi pedeapsa osanditilor... S'a propus indeterminarea relativa intre maximum i minimum, ceiace s'a i admis de Cod. pen. norvegian din 22 Mai 1902 (art. 35)8).

Cestiunea pedepselor nedeterminate s'a discutat din nou relativ la propunerea d-lui A. Prins de a se inlocul notiunea actului comis, prin notiunea starii periculoase a individului4);_ ') Aceste din urmd sunt astazi regula generalgt; Vezi totusi pedepse fixe, fosile din Cod Brumar, an IV, art. 112, 113, 117, 200, 264, 271, 281, 287

si in cod com. 882, .883 si 886, pentru delicte pedepsite corectional, iar pentru infractiuni pedepsite cu maximum recluziunei, art. 158, 264, 265C. p., si art. 38 si 265 al. 2, pentru fapte pedepsite cu maximum muncei silnice.

2) E. Ferri: Sociologia crirninale IV-a ed., Nr. 87, P. 834-837. 3) G. Vidal: Cours Nr. 456; D. R. Saleilles este pentru pedepsele nedeterminate fiindcA pedeapsa find o curd moralà, este absurd de a fixa. de mai inainte durata sa. De l'individualisation de la peine, p. 23. Aceastd notiune juridicA propusd in 1904, se gAseste in Cod. pen. norvegian astfel zedactatä: ,Periculosul pentru siguranta publicA, din cauza iresponsabi HOW sau a semi-responsabilithtii, poate fi internat atat timp cat va crede guvernul'.

*) A. Prins: La defense sociale et les transformations du droit penal. Bruxelles, 1910. Pentru prima oard s'a sustinut la noi sentintele-

nedeterminate de d. D. Budisteanu, fost proc. general la Curtea de apel Bucuresti. Dreptul an. XV (1886), Nr. 73, p. 579; s'a mai pronuntat in favoarea lor. d. St. Steiteseu: Dreptul XXVI (1897), Nr. 51, p. 418, si d...

337

profesorul din Bruxelles la inceput adversarul sentintelor nedeterminate si-a schimbat in urma parerea. In cazul când e vorba de un criminal anormal moral, or anormal intelectual, d. A. Prins este de pärere a se aplicâ o pedeapsa nedeterminatd1), pe care insa. d. Garcon o combate in numele principiilor Revolutiunii franceze, care au asigurat respectul libertäii individuale2). Noi credem cd revolutiunea din 1789 nu s'a preocupat nici de criminalii nehuni, nici de recidivistii indkjiti i incorigibili, prin urmare credem färd rost amestecarea principiilor Revolutiunei franceze in discutiunile stiintifice, despre mäsurile cele mai nemerite de luat in contra infractorilor. Relativ la infractorii nebuni i la infractorii de profesiune si incorigibili credem cä pedepsele nedeterminate se impun3). Acest lucru ni se pare mai rational decal ceiace propune profesorul Joffroy ca iresponsabilul criminal sä fie tinut in azil un timp cel putin de doud ori mai mare decat ar fi durat inchisoarea 4).

Problema sentintelor pe durata nedeterminata s'a discutat in cele doud congrese penale din anul 1910. In congresul Uniunei internationale de drept penal din Bruxelles din Aug. 1910, admitandu-se in principiu ideia sentintelor pe durata nedeterminata, congresul a insärcinat biuroul ca sä elaboreze o redactiune amanuntitä, tinându-se seama de discutiunile din congres, in care d. Garcon a cerut ca sä se evite de a se da cu aceste sentinte in mdna guvernelor o Iulian Teodorescu: C. Jud. 1905, Nr. 53, p. 423-424 pentru incorigibili.

Altii combat sentintele nedeterminate, de care s'a spus cà au fAcut ocolul lumei ; d. D. Rapaport a rdspuns ironic acestei laude: In adevär cd ocolul a fost fAcut atAt de bine si complect, incdt a revenit la locul de unde a plecat; plecatrt dela Elmira, s'a reintors acolo si n'a rAmas nicderi". Rev. pénit. 1905, Nr. 3, p. 366. Raport. d-lui I. A. Roux. Deasemeni Degois Traité Nr. 834 combate sentintele nedeterminate, ardtAnd cä existd institutiuni franceze, ca gratia si liberarea conditionald care aduc rezultatul de a se micsord pedeapsa. 1) A. Prins: Op. cit, p. 130 si urm.; si Science penale, Nr. 752 si urm., si mai ales Nr. 769. 2) Garpon: Rapport au congrès d'Amsterdam din 1909. Bulletin de l'Union Intern. du droit penal. T. XVI, p. 366. 3) Curier Judiciar 1910, Oct. 4) Wahl: Le crime devant la science, 1910, p. 253. 50195

22

338

armd periculoasa. Unindu-se cu aceastä propunere a d-lui Garcon, chiar d-nii Prins si de Liszt s'a decis ca cestiunea se va discutd din nou in viitoarea sesiune1). Problema sentintelor nedeterminate a fost discutatd si in congresul dela Washington din Oct. 1910. Cu 18 voturi contra 3 s'a admis in principiu ideia sentintelor nedeterminate la persoanele moral sau mintal defectoase, precum si la ceilalti infractori mai ales la tinerii infractori. Biuroul pentru liberarea conditionala va fi compus astfel ca sä excludd influenta externä, din cel putin un magistrat, un reprezentant al magistraturii si unul al stiintei medicale2). Americanii in general sunt mai favorabili sentintelor de durata nedeterminatd, care dupa dânsii au de efect de a indemnd la indreptare pe detinuti, pe cand pentru Europeni sentintele acestea au de scop de a preveni viitoarele infractiuni ale incorigibilil or 3).

Cu alte cuvinte pentru Americani ele sunt un mijloc educativ pentru infractori, iar pentru Europeni un mijloc preventiv pentru societate 4). *1780. In vechiul nostru drept adeseori se dau hotdriri de

pedepse cu durata. nedeterminatd. Astfel gasim in Condica anaforalelor criminale a Moldovii din anii 1799-1800 cazurile urmätoare 1) Din cearta la betie rezultand omor, Domnul porunceste

ca vinovatul sä sted la ocnd ,,pand cand va fi porunca Domniei mele" 6);

2) Un tigan Calpuzan, rob al hatm. Cost. Ghica, e osdndit sa sted la ocnd Wind sare pdnd cand va fi porunca domniei mele"6); 3) Furt dela un Evreu, ocrid pe un timp nedeterminat '); 1) Revue pénit. 1910 (34-eme année), p. 1269 si 1270. 2) Ibidem: P. 1145 si 1149. 8) Ibidem: P. 1145. 4) Pentru sentintele nedeterminate, vezi si Compte-rendu du Congrès d'Anthropologie criminelle d'Amsterdam, raportul d-lui Clark Bell, p. 234 si 235. 5) Archiva Sfatului Iai, mentionata condicA. Hothrirea din 12 Febr. 1800, f. 26, vers. 8) Ibid., din 20 Martie 1800, f. 31 vers. 7) Ibid. din 2 Iunie 1800, f. 37.

339

4) Un individ abid esed din inchisoare si reincepea sa. fure ; e osandit la ocna fara termen 1); 5) Un altul priveghiase pe altul care ucisese ; e osandit la aceiasi pedeapsa 2); 6) Un altul savarsise multe furtisaguri, Domnul spune : fi ind vechiu talhar si neparasit in furtisaguri, hotarasc sa i se pue un bour in frunte si sa se poarte pe ul4ele targului". Apoi ocna pe timp nedeterminat8); 7) HO recidivisti dupa multe schinge si pedepse ce au suferit nu sau indreptat". Boerii propun imbourarea, purtarea pe ulita si ocna. Domnul intareste, si adaoga sa tae sare, 'Ana cand va fi porunca domniei mele 4);

8) Omorul unei femei de catra barbatul sau pe care-I provocase prin rele purtari. Boerii propun numai 6 luni de ocna. Domnul hotaraste ocna pe timp nedeterminat 6); 9) Doi insi omoara pe stapanul lor. Boerii, fiindca femeia mortului nu cered nimic dela ei, si din cauza ca find tineri e nadejde de indreptare, propun ocna. Domnul o hotaraste pe timp nedeterminat 6). b) Regimul pedepselor privative de libertate 1781. Un al doilea element prin care se deosibesc pedepsele privative de libertate, este regimul lor, adica chipul traiului la care sunt supusi condamnatii. Doud pedepse pot sa fie de aceiasi durata, si totusi poate sa existe o mare deosebire intre ele din cauzd ea, in timpul duratei lor, condamnatul e supus la un regim mai mult sau mai puVn aspru, prin munca, prin imbracarninte, prin purtarea de feare si mai ales prin separarea condamnatului in celule. Scopul pedepselor temporare trebuie sa fie mai cu seama indreptarea condamnatilor, adica reformarea lor morala.

Problema de capetenie a stiintei penitentiare este ca, fie prin asprime, fie prin bland*, sa caute sa faca astfel ca cel osandit la 0 Ibid. 2 Iunie 1800, f. 39 vers. 2) Ibidern din 2 Iunie 1800, f. 40 vers. 8) Ibidem din 14 Julie 1800, f. 41 vers. 4) Ibidem din 9 Aug. 1800, f. 54. 5) Ibidem din 11 Aug. 1800, f. 55. 9 Ibidern din 29 Nov. 1800, f. 60 vers.

340

esirea lui din inchisoare s ese indreptat, sau cel putin mai bun cleat era cand a intrat in inchisoare. Aceasta problema pi-a pus-o si a cautat sa o rezolve mai intai biserica apusana i deaceia Guizot o laudd 1); societatea laica moderna lupta in aceiasi di-

rectiune. Intrucat ea a isbutit, vom cauta sa aratarn mai tarziu, dupa ce vorn face expunerea diferitelor regime peaitentiare.

Sistemele penitentiare 2)

1782. In apusul Europei privatiunea libertatii nu se margineste numai in diferitele regime penitentiare; societatea occidentald are trei sisteme de aparare contra infractorilor : 1) Sistemul penitenfiar sau al inchisorilor, care consista a inchide pe cel osandit intr'un local sau loc de munca, si a-I supune munCii sau unui regim de privare a libertatii mai mult sau mai putin aspru.

2) Sistemul relegdrii in colonii. Partizanii acestui sistern tagaduiesc eficacitatea regimului inchisorilor, orcare ar fl regimul, pentru unii infractori, cari nu sunt susceptibili de

indreptare, ramanand in meziul social in care au fost. De aceia ei propun ca acei indivizi, mai ales recidivistii incorigibili sa fie relegati in colonii. 3) Sistemul mixt; in acest sistern se cauta a se cornbina sistemul inchisorilor cu acela al relegarii. Ultimele doud sisterne, neputand sä existe la noi, din cauzd cä nu avem colonii, nu ne vom ocupa decat de sistemul inchisorilor, care pentru tara noasträ are o importanta exceptionala. 1783. Revenind la sistemul inchisorilor, vorn spune Ca exista mai multe sisteme penitentiare, i cd dupd cum cu drept observa d. Garraud, pedeapsa nu trage o valoare reald decat ') Vezi important. Molinier Vidal. Cours, T. I, p. 131. 2) Unul dintre cei dintai care s'au ocupat in tara noastrA de studiul inchisorilor este C. Eraclide, unul din primii comentatori ai legislatiunei noastre penale. DAnsul consacrd aproape 50 de pagini din comentarul sAu Sistemelor penitentiare din Europa i America. C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. BucureVi 1865, T. IT, 232-278. DAnsul se pronunta pentru inchisoarea celularA, incarcerarea solitarA, cum o numete (Jamul (p. 235); cere instituirea unei societAti a inchisorilor cornpusA din cele mai inalte capacitati ale Statului (p. 271), §i inflintarea de societAti de patronare (p. 277).

341

din sistemul penitentiar organizat sä o sufere 1). Doua mai cu seamä sunt elementele care deosibesc diferitele sisteme penitentiare. Omul find un animal sociabil §i cuvantätor, separatiunea mai mare sau mai mica, precum §i in derdictiunea de a vorbi, agraveaza considerabil pedeapsa. Un al doilea element de ingreunare al pedepsii este munca, i mai ales felul §i locul muncii.

Legiuitorul nostru nu a avut in vedere deck acest al doilea element.

Daca se tine seamd de toate elementele care pot aved influenta asupra regimului inchisorilor, pot sa existe mai multe sisteme penitentiare 2).

1784. A) Inehisoarea in comm. Acesta e sistemul cel mai vechiu, cel mai simplu, cel mai obi§nuit i cel mai economic, insä el are inconvenientul cd, in loc de a aduce indreptarea osanditului, pricinue*te mai mult inrautatirea lui, fiindca in inchisorile in comun, infractorii mari dau lectiuni celor mici cum sä comitä mai bine infractiunile. Cu drept cuvant d. E. Mou-

ton ziced cd, inchisoarea in comun, prin coruptiunea inevitabild in care pune pe condamnat, trebuie sä fie consideratä ca o crimä sociald Acela§i lucru Ii spune i d. Thiry, care dupd ce declard ca regimul celular e singura forma de inchisoare admisibild,

adaoga : Viata In comun, cu toate precautiunile ce au fost imaginate, legea tacerii mai ales, are drept consecintä de a aruncã pe detinuti intr'o prapastie späimantatoare de comptiune, societatea care ar tolerd un astfel de sistem s'ar expune la cele mai mari pericole, §i, in acela§i timp s'ar face culpabild fata cu condamnatii pervertiti de ea, de cel mai abomi-

nabil atentat. Acesta e un punct care nu se mai contestd astazi"

Relativ mai ales la inchisoarea in comun, Bentham arata toatd repulsiunea sa in contra inchisorilor, cand zice : aceasta

asociare de infractori, le da mijlocul cel mai sigur de a se 1) R. Garraud: Traité théorique et pratique d'instruction criminelle et de procedure pénale. Paris 1907, No. 4, p. 7. 2) AmAnunte interesante asupra diferitelor, sisteme In Desportes: La réforme des prisons. Paris 1862, §i Ortolan: Elements. 8) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235. 4) Thiry: Op. cit., No. 302.

342

perfectiona in stiintd, in practicd si in toate misterele infractiunei" 1).

1785. Desi inchisoarea in comun e foarte criticatd, acesta e totusi regimul obi4nuit si cu mici exceptiuni al tarii noastre.

Cc e drept cd exista la noi inchisori deosebite pentru cei condamnati criminal, corectional sau cu pedepse politienesi, insä intre diferitii infractori existä grade nesfarsite de perversitate, si totusi toti trdesc impreund in inchisori. Dup. statistica penitentiara din 1887, existau in Romania 20 de penitenOare centrale, iar azi numdrul lor s'a redus la 13, In afard de inchisorile judetene. Actualmente penitentiarele se impart astfel : cloud (Ocnele man i Targu-Ocna), pentru cei condamnati la munca silnica ; doud (Pangarati-Neamtu si Margineni-Prahova), pentru recluziune ; until Bucovät, Dolj, pentru cei condamnati corectional; patru pe Wig Curtile de apel Bucuresti 2), Craiova, Galai, Ta§i, sunt inchisori mixte, in principiu pentru condamnatii corectionali, se gasesc insa in ele in mod provizoriu i detinuti preventivi, minori, recluzionisti, si chiar condamnati la munca silnica, acestia pentru serviciile economice ale inchisorii. Mai exista si 4 penitentiare speciale : unul pentru recidivisti, sistem celular Doftana, altul pentru minori de orce categorie de condamnati Mislea 3), altul de acela§ fel (mixt) pentru femei Plätdresti, si al 4-lea Slänicu pentru invalizii criminali care nu mai pot sä lucreze in ocne or in casele de recluziune. Ceiace este regretabil, este cd inchisorile mixte ale Curtilor de apel, dupd cum am spus, se aflä amestecati detinuti de toate categoriile, chiar minori si preveniti, care de§i noaptea, sunt seperati, insd ziva se pot intAlni si vorbi impreund. De 1) Bentham: Théorie des peines. I, 146. 2) Pentru curtea din Bucuresti, inchisoarea este la Vacaresti. 3) La Mislea actualmente se afla chiar condamnatii minori deveniti majori; inante pentru acestia era o inchisoare speciala, desfiintatul penitenciar din Focsani. La Mislea se detin i minori condamnati de parinti conf. art. 331

si urm. Cod. civ. (Vezi regul. casei centrale de corectiune pentru minori din 7 Mai 1874, art. 3). Aceasta dispozitiune este de o aplicatiune extrem de rara; traditiunile penitenciarului de minori nu cunosc deck un singur caz in Mai 1907, fiul unui capitan condamnat de tatal sau la 6 luni inchisoare.

343

asemeni sunt penitentiare mixte §i cele cloud penitentiare speciale de femei 0 de copii. *1786. Numdrul detinutilor in seara de 5 Ian. 1912, Idsand

la oparte pe preveniti, era de 3015, dintre care numai 881 femei I), ceiace probeazd cä femeile in Romania, ca 0 in alte tdri, i chiar mai mult ca in alte taxi, comit cu mult mai putine infractiuni deck barbatii. Mai este Inca un lucru de observat, anume cd numArul detinutilor dela sate este de 2'/2 ori mai mare decal al detinutilor din ora§e 2), de0 populatiunea din sate e de 4 ori mai numeroasd deck acea din ora§e. Incat despre numdrul detinutelor

femei de prin sate, in 1887 era aproape exact acela0 ca al detinutelor din ora§e, iar actualmente este cu mult inferior 3), ceiace dovede0e cA femeile dela tard sunt cu mult mai putin dispuse sd comita infractiuni, deck femeile din orae.

Vom spune in fine, cd numdrul condamnatilor din penitentiarele centrale, dupd gravitatea infractiunei, era in 31 Dec. 1909 : la munca silnicd 1096 bdrbati, 25 femei; la recluziune 543 bArbati -0 15 femei ; la inchisoarea corectionald 1639 barbati (dintre care 234 minori) 0 64 femei (dintre care 7 mi-

noare)4). Iar in 5 Dec. 1911, la munca silnicd 983 bArbati, 24 1) In anul 1887 era 3445, dintre care 127 erau femei. 2) In 1887 numarul detinutilor din sate era de 3Y2 or mai mare ca al celor din orase; prin urmare, de cloud decenii proportiunea detinutilor din orase fata cu cei de prin sate s'a modificat considerabil in favoarea populatiunei din sate. Daca vom tine seama de intrarile si est-

rile din penitenciarele centrale in anii 1866-1905, gasim ca numarul criminalilor din sate e de 2 ori mai mare deck al celor din ora$e (18492 fata cu 9160), pe cand in acelas timp numarul delicuentilor corectionali a fost aproape acela$, ba chiar mai mare la orase (64239) deck la sate (61012). (Statistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905. Bucuresti, 1906, p. 7 $i 25). In anul 1909 numarul intratilor in penitenciarele centrale din Romania a fost de 6447, din care 3800 dela tara. In Franta pe ziva de 31 Dec. 1903, erau 13.162 barbati $i 1969 femei, i numarul intrarilor anului aproximativ 114.000. E. Villey : Précis, ed. VI-a, p. 414, Nr. 1.

3) In 1887, erau 64 dela Ora si 63 din ora$e in penitenciar, iar in decursul anului 1909 au intrat in penitentiarele centrale 333 femei din ora$e $i 251 dela tara. Ce e drept insa ca criminalitatea statica, in seara de 5 Dec. 1912, era in penitentiarele noastre 29 femei din ora$e $i 81 dela tara. Probabil ca ora$encele scapa cu pedepse mai ware. 3) In 31 Dec. 1865, erau in penitentiarele centrale 469 condamnati,

344

femei ; la recluziune 492 barbati, 14 femei ; la inchisoarea co-

rectionala 1370 barbati §i 38 femei (In afard de recidivi§ti 170 barbati §i 5 femei) ').

1787. B) Inchisoarea celulard strictct, numita sistemul pensilvanian sau filadelfian (solitary confinement). Acest sistern a fost introdus pentru prima oara in 1790, in penitentiarul din Glocester, §i a functionat acolo 17 ani, iar mai tarziu in Filadelfia 2). El apara pe condamnat de relatiunile cu alti con-

damnati tot atat or poate chiar mai perver§i decat el, insa prezinta cloud mari inconveniente. Mai intai el e foarte costisitor, fiindca cere pentru fiecare

condamnat cate o celula. Incat despre costul celulelor el se apropie, dupa cele mai moderate socoteli de 4000 lei, a§a ca. o Inchisoare celulard pentru 500 de condamnati 3), ar costa aproximativ 2.000.000. Ortolan faced socoteala cd pentru Franta ar fi Indestul 150.000.000, pentru a introduce sistemul celular, ceiace desigur cd este o cifra destul de respectabila 4). Insa

calculele sunt foarte divergente. Dupa alte socoteli in Franta ar trebui 36.000 celule, care costand 6000 lei fiecare, am ajunge

la cifra de 205 milioane, apropiata de socoteala lui Ortolan ; insd Societatea generald a inchisorilor din Paris, a facut evaluarea ca, s'ar putea construi inchisori celulare cu 3500-4000 lei5) celula, facand sa lucreze i arestantii i ca nefiiind tre-

buinta decat de 14.179 celule, din cauzd cd inf ractiunile la munca silnicd, 460 la recluziune si 10771a inchisoare corectionald; in 1887

se aflau 1134 condamnati la munca silnicd, 869 la recluziune, 1442 inchisoare corectionala, iar in 1897 erau 1125 la munca silnicd 761 recluziune si 1753 inchisoare corectionald. (Vezi Statistica penitentiard pe 1887);

Gr Dianu: Istoria inchisorilor din România. Bucuresti, 1900, p. 115 si Statistica inchisorilor centrale pe anii 1866-1905, p. 2 si 20. Vezi un studiu

important asupra Statisticii penitentiarelor. A. $tefeinescu-Gala(i, C. Judie. 1906, Nr. 83 si 1907, Nr. 11.

1) Comunicare personald a Biuroului statistic dela Dir. penitentiarejor fäcutd noud in ziva de 20 lanuarie 1912. 2) Ortolan: Elements, II, p. 98, § 1505. 8) Cifra de 500 celule maximum pentru o bund custodie a unui penitentiar, a fost admisä de congresul penitentiar din Bruxeles in 1847. Vezi Ortolan: Op. cit., Nr. 1515, T. II, p. 1013. 4) Ortolan: Elements, T. II, p. 111, Nr. 1515 nota.

5) Vom veded mai tdrziu cd spirite distinse ca Lombroso ,i d. Fr. Liszt contestä acest lucru.

345

s'ar imputina1), ar

fi

indestul 52 milioane pentru toatã

Franta 2).

Sunt insa si socoteli cu mult mai incarcate, caci unele celule au costat intreit si chiar mai mult. Astfel, de exemplu penitentiarul celular al Londrei pentru 900 detinuti, a costat 10.000.000, ceiace face 13.575 lei pentru fiecare celuld, iar in Franta celulele au costat 12.587 lei una8). Suntem dar departe de calculul fdcut de Ortolan si altii care cred cd introducerea sistemului celular in Franta ar costa mai putin de 200 milioane lei. Trebue dar sä marturisim cd Dufriche de Valaze si Em. de Girardin aveau dreptate cdnd ziceau cd, a pune pe

cei rai in inchisoare, este a pune pe cei buni la amenda, caci acestia vor plati cheltuelile locuintei si nutrimentului acelora4). De unii s'a fdcut socoteala ca, daca pentru cei 120.000 detinuti ai Frantei s'ar cheltui atat cat s'a cheltuit pentru penitentiarul minorilor (5 milioane pentru 250 de celule), ar trebui enorma sumd de 2.400.000.000 lei. *i chiar de s'ar cheltui pentru fiecare celula cdtc 12.587, cat s'a cheltuit pentru celelalte penitentiare de majori, totusi am ajunge la 1.510.440.000, adica de peste 10 or mai mult decat credea Ortolan 5).

1788. Pe langd acest prim inconvenient, regimul pensil-

vanian, asa cum era aplicat la inceput, producea cele mai triste rezultate. Detentiunea de zi si de noapte, intr'o camera separata, fat-a nici o comunicatiune cu nimeni, nici chiar 1) Aceasta pare ca ar fi costul celulelor din penitentiarul Doftana din Romania, care ar fi costat 1.500.000 lei pentru 397 celule, adica 3800

lei o celulä. Vezi Gr. Dianu: Istoria inchisorilor din Romania. Bucuresti, 1900, P. 125 nota. Inchisoarea dela Lisieux din Franta a costat 5098 lei celula. (Rev. pénit., 1910, p. 1018). 2) Rev. pénit., 1903, p. 503-505.

8) Dr. I. Ch. Herpin: Etudes sur la reforme des pénitentiaires, p. 133.

4) E. de Girardin: Droit de punir, p. 53; Dufriche de Valazé; Lois pénales; Alenvon, 1784 zice: Detentiunea celor rag e necesara si totusi ea este neindestulatoare. Dealtmintrelea, imi pare nedrept de a face din ea o nottä sarcina pentru oamenii cinstiti, care vor munci pentru nutrirea lor, pe cand acestia daca ar putea le-ar rapi pe a lor". 8) Dr. I. Ch. Herpin: Op. cit., p. 134; Confr. si Degois: Traité, Nr. 662.

346

cu paznicii inchisorii1), si lipsitd de muncd, produced oftica, nebunia, tampirea, moartea prematura si sinuciderea. Pedeapsa

aceasta era un chin din cele mai ingrozitoare, mai cu seamd cand detentiunea celulara era mai lunga. Deaceea a fost criticatti de Haus2), Garraud2), Thiry 4), Ferdinand Desportes5) si altii. Astäzi regimul filadelfian nu se mai aplicd nicderi, pretutindenea s'a introdus diferite modificari spre a tempera ex-

trema lui severitate. hick despre durata maxima a sederii in celuld, ea diferd dupd tari ; in Italia ea este de 7 ani (ergastolo), in Norvegia 4, in Danemarca 3 Vs, in Germania si Austria 3, in Olanda 2, in Suedia 1 V2, in Elvepa 1, iar in Englitera 9 luni6).

1789. C) Inchisoarea auburniand, al5licatä pentru prima oard in penitentiarul din Gand, inainte de anul 1775, apoi in Aubourne in 1820, si in Filadelfia in 1829. In acest sistem se admite lucrul in comun ziva, insã cu conditiunea tdcerii, iar noaptea osanditii sunt inchisi in celule.

Acest sistem da in general bune rezultate, insä el are inconvenientul cd e cel mai costisitor din toate, fiindcä trebuesc fdcute pe langa celule si ateliere de lucru. In afard de aceasta, lucrarea in comun cu obligaPunea tacerii este foarte grea, si nu se poate obtine decat cu o supraveghere strictd si cu pedepse repetate.

1790. D) Inchisoarea irlandezd, e numitã astfel din cauzd cä s'a aplicat pentru prima oard la Mountjoy in Irlanda, aproape de Dublin. In acest sistem se imparte timpul inchisorii in mai

multe periode. In cea dintai, de cel putin 9 luni, detinutul rämane in celula, unde se cautd sa-1 deprinda la o meserie

sau ocupaPune. In cea de a doua el e pus sä lucreze in 9 Haus spune insa ca erau admisi in aceste celule sa intre preotii inchisorii: Op. cit., II, Nr. 750; din contra, dupa Degois, chiar hrana era

data prin mijloace mecanice; nu se da nici munca, nici carte de citit, Traité, Nr. 533, p. 285. 2) Haus: Loc. cit. 8) Garraud: Précis, ed. 8-a, Nr. 171, p. 245. 4) Thiry: Cours, Nr. 302. 5) Ferd. Desportes: La réforme des prisons. Paris, 1862, p. 34. 5) CivoU:Lezioni, T. II, lect. XIII, p. 116.

347

comun, si daca se poarta rdu, il readuce din nou in celuld. Dacd din contra, detinutul se poarta bine, dupa oarecare trecere de timp, el este pus intr'o colonie agricola, in care, prin buna purtare, el poate sd dobAndeasca mai tarziu favoarea de a i se acordâ liberarea provizorie pentru a-si cautd de lucru afard din inchisoare. Aceastä favoare, al cdrui initiator a fost colonelul Walter Crofton, se retrage daca cel osAndit abuzeazd de ea. Vom veded mai tdrziu, vorbind despre liberarea conditionata, parerile penalistilor asupra acestei scurtari a pedepsii data ca rasplata pentru buna purtare.

1791. E) Inchisoarea celulard moderatd (mitigata). Acesta este, dintre toate sistemele celulare, cel mai rdspandit astazi in Europa. Osanditul e impedecat de a aved relatiuni cu ceilalti condamnati in tot timpul inchisorii, insa el poate vorbi cu paznicii, cu medicul, preotul, profesorul, maestrul care invata meserii pe condamnati, si in fine, cu membrii societatilor de patronare. Acestora le e permisd intrarea in inchisori, si vorbirea cu detinutii in interesul moralizarii lor. Istoria Inchisorilor 1).

*1792. Istoria inchisorilor este, credem noi, un studiu interesant, si de aceia vom cautA sa aratam in scurt ceeace au fost, ceeace sunt si ceeace dorim ca sa devina in viitor penitentiarele.

Inchisorile, fara sä joace rolul pe care il au astazi in represiunea culpabililor, au fost cunoscute chiar in cea mai profunda anticitate. Regele zice Manava-Dharma-Sastra sa puna toate inchisorile pe calea publica, pentru ca infractorii intristati si hidosi sa fie expusi la privirile tuturor" 2). Incdt despre regimul inchisorilor, Kuluka, comentatorul 1) Pentru istoricul si bibliografia francezA vezi Garpon: Art. 5, N-rile 1 si urm. Un scurt si interesant rezumat In Liszt: Lehrbuch des

deutschen Strafrechts. Berlin, 1905, § 61. (Conf. si trad. fr. Lobstein. Paris 1911).

2) Legile lui Manu: IX, 288.

348

indiaa al legilor lui Manu, ne spune cd cei inchisi erau bagati in feare, prapaditi de foame si de sete ; ochii, barba si unghiile inculte, inspirand in acelasi timp groaza si mila tutulor care-i vedeau ').

Tot atat de ingrozitoare se pare cd erau inchisorile si in Egipt 2).

Platon, vorbeste de trei inchisori, in opera sa Asupra legilor" : una langd piata publica, depozit general pentru a se asigurd de persoana acelora cari sunt intr'insa, pare a fi inchisoarea preventiva ; alta in care judecatorii se adunau noaptea, numitä sofronister, si a treia care pare o adevaratd inchisoare, in mijlocul carnpului, intr'un loc pustiu, si cel mai salbatic care se poate gasi, aceasta se va numi inchisoarea de chinuire 3).

1793. Incat despre Romani, ca mai toate popoarele anti-

citatii dupd cum ne spune Mommsen in general ei nu considerau inchisoarea ca o pedeapsa 4).

La Romani, si mult timp in urmd se admited cd inchisoarea, in general, servd pentru pazd, iar nu pentru pedepsirea vinovatilor. Ce e drept cd Presedintii provinciilor obisnuiau sa condarnne pe infractori la inchisoare sau sd-i pund lanturi, insd Ulpian ne spune ca aceste pcdepse sunt oprite caci inchisoarea

trebue sa se intrebuinteze pentru. a tine pe oameni, iar nu pentru a-i pedepsi" 5). Si Imparatul Constantin motiveazd aceasta

regula, spunand cd ,ceiace pentru cei nevinovati ar fi deplorabil, pentru cei vinovati nu se socoteste sä fie destul de aspru" 6). Ideia lui Ulpian rdmane in Occident in tot timpul vechiului

drept ; inchisorile continua sä aibd in principiu caracter pre1) Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit criminel, I, p. 46, dupà

care e reprodusa si citarea din legile lui Manu. 2) Ibidem: p. 133. 3) Platon: De legibus, Cart. X, T. VII, p. 274, trad. V. Cousin.

4) Mommsen: Droit penal rornain, T, I, 331. Confr. Bohmer: Observ. VII in Carpzovius: Practicm rerum criminalium, Part. III, Qurest. CXI.

5) Leg. 8, § 9. Dig. XLVIII. 19. Ulpian: Carcer enim ad continendos

homines non ad puniendos haberi debet. 9 Leg. 1, Cod. IX, 4. Quod innocentibus miserum noxiis non satis severum esse dignoscitur". Chiar titlul din codice, care trateaza despre inchisori, este intitulat: De custodia reorum.

349

ventiv. Si mai intai spune Bald trebue sa se stie cd inchisoarea in general s'a creat pentru pdzire, iar nu pentru pedepsire". Aceste cuvinte sau ideia ce ele exprima, e reprodusd de Damhouder1), Farinaceu2), Menochiu3) i Carpzov1). Chiar in

a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, Jousse ne spune cd Inchisoarea, chiar pentru crimd, nu e stabilita decdt pentru paza criminalilor in timpul instructiunei procesului lor si nu pentru a-i

pedepsi, dupa aceastã veche maxima: Career ad continendos

homines, non ad puniendos haberi debet. Deaceea, ea nu poate sa fie socotitd ca o pedeapsa pe care judecatorii pot sä o infliga...

Totusi, sunt cateva cazuri in cari inchisoarea la noi e pronuntata ca o pedeapsa"). CA, exceptional, inchisoarea putea sä fie si pedeapsa, o spun inaintea lui Jousse, in secolul al XVI-lea, Farinaceu ")

pi

Carpzov 7).

Prin urmare, revenind la Romani, se vede cä inchisoarea era mai mutt preventiva, decdt inchisoare propriu zis represiva.

Insä cä ea era si represiva chiar la Romani o dovedesc cuvintele lui Senecca : In te duriora remedia jam solida nequitia desiderat, et vincula publicus, et carcer, adhibebitur" 8). Se stie dealtmintrelea cd la Romani exista damnatio ad

mettalum §i damnatio in opus rnetalli, pedepse perpetue. 1) Et primo sciendum est, quod carcer regulariter ad custodiam non ad poenam inventus est. Baldus apud Damhouder: Op. cit. De carceribus XVI, Nr. 3, ed. 1555, p. 49. Farinaceus: Praxis et theoricae criminalis. Francofurti, XXVII, Nr. 104.

8) Menochius: De arbitrariis judicum Lugduni, II. Cas. 305, Nr. 2, p. 403. Carcer a custodiam, non ad poenam datum est. 4) Carpzovius: Practica, Part. III, Qu. CXI, Nr. 63. 6) jousse: Justice criminelle en France, T. I, p. 81. 8) Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quest. XIX, Nr. 1. Vorbind de moartea civila, ne spune: Ex equa licet vitam non amittat, amittit tamen et libertatem et civitatem". 7) Carpzovius: Practica, Part. III. Qu. CXI, Nr. 64. Sed. hodie carcer quandoque etiam poena est, praesertium in arbitrariis, si Part. III, Qu. CXXX, Nr. 8 si 9 si ROhmer, Obs. I, fine tot acolo.

8) Rautatea ta Inradacinata cere medicamente mai aspre, se va i inchisoarea". Seneca: De ira I, 16. Dealtmintrelea chiar la Egipteni inchisoarea putea sa fie data ca pedeapba. Diodor de Sicilia, spune cA Regele Actisanes a lnlocuit pedeapsa cii intrebuinta lan-turi publice

moarte cu munca silnica. Bibl. Histor. I, 60 si 65 si Herod. Histor. II, 137.

350

Dupd traditiunile romane se credea ca Ancu Martiu, a construit prima inchisoare publied (career) pe piata 1) iar Serviu

Tullius subteranele de sub acea careera, din care cauza s'au numit tullianum 2). Mommsen contesta insa aceastà etimologie, si sustine Ca tullianum vine dela tullius, fantand tasnitoare 8). Orcare ar fi, origina inchisorilor la Roma se vede caeste ea foarte veche. Inchisorile insa erau ram organizate, mai ales in

ultima perioada, dupd cum se vede din un discurs atribuit lui Libanus 4). Constantin prin o constitutiune din anul 320, ordona

tratarea mai blanda a inchisilor 5) si prescrie separarea barbatilor de femei 6) ceeace inseamna cd inainte era promiscuitate. In fine, vom spune cd la Romani, era i ceeace se numea

custodia libera, adica inchiderea in propria sa casa, lucru ce se poate usor intelege, ca din cauza organizarii defectoase a inchisorilor a existat la multe din popoarele anticitatii 7). *1794. In evul meziu si chiar in cel modern, inchisorile erau ingrozitoare, mai rele chiar decat moartea, desi ele serveau de ordinar pentru inchisoarea preventiva, iar nu pentru pedeapsd. Bald in tratatul sau de inchisori spune de career, at este un loc groaznic atat din pricina impiedicarii oamenilor de a vorbi, cat si din pricina rnurdarii care se afla in inchisori" 8). 1) Seneca: Controversa, VII, 1, 22.

2) Varon: De lingua latina, V, 151; Titus Livius: Istoria I, 33, 8, 3) Mommsen: Op. cit., I, 353. 4) Mommsen: Op. cit., t. I, p. 356, nota 2. El citeazA discursul atribuit lui Libanus irsp. Tolv 6e opauvus care face un tabel oribil al acelor

inchisori ; tot asa erau si la Egipteni. Vezi R. Roland; De l'esprit du droit criminel, p. 23. 5) Cod. Theodosian IX, 3, 1; Cod. Just., IX, 4, 1. 6) Cod. Theodosian IX, 3, 3. De custodia reorum. Ceeace dovedeste cd era nesepararea, cel putin in timpurile mai

vechi, este cd Ulpivan ne aratA cd femeile pot s6 fie condamnate la munca silnicA atat la metale cat si in saline, unde desigur cA lucrau de ordinar bArbatii. Leg. 8, § 8, Dig. XI, VIII, 19.

') Acelasi lucru se vede cd exista si la Indieni. Vezi Thonissen: Etudes sur l'histoire du droit criminel. Bruxelles 1869, ed. I, p. 46; si la Egipteni, Ibidem, p. 133. Pentru dreptul roman vezi Cod. Just. IX, 5, intitulat: De privatis carceribus inhibendis. s) Baldus: Tractatus de carceribus". Carcer est locus horribilis, tam propter privationem conversationis hominum, tam etiam propter immunditiam quae in carceribus reperitur.

351

Farinaceu defineste astfel inchisoarea : Career este o lo-

cuintd rea, un fel de chin care ar fi de opotrivd cu moartea dacd ar fi perpetud" 1). definitiunea de care se apropie cea data

de Carpzov 2) si care e admish si de Laurent Etsautz in secolul al XVIII-Iea 3). Tot Farinaceu spune de carcerd cd este mormcintal celor vii consumarea celor buni, consotarea vrajmasilor si incercarea prietenilor 4). El exprimä dorinta ca inchisoarea sa nu fie intunecoasa si infectd, dici Inchisoarea este

pentru paza, iar nu pentru pedeapsd; dar când e vorba de osanditi, inchisoarea poate sä fie asA inecit detinutul sd moard in ceiteva zile" 5) Menochiu deasemeni cere ca unica conditiune pentru in-

chisori Ca, Inchisoarea sä fie astfel incat cei inchisi sa fie paziti sd nu fuga, Insd sd nu moan". Ordonanta din 1532 a lui Carol Quintul, este relativ mai umana, ea prescrie ca inchisoarea sä fie in loc suportabil (in tolerabili loco) si chiar prevede separarea detinutilor in mai multe camere, ceeace ar parea un embrion al regimului celular. Insa separatiunea detinutilor, pe care o prescrie Carolina, nu e fdcutd in scopul modern al asprimei regimului or al prezervarii infractorului de pervetire mai mare prin contactul cu alti detinuti. Legiuitorul se refera prin acea masurd la preveniti si voia sä evite ca sd nu se consfatuiascd intre ei cum sd Insele justitia. Deaceea el voiã ca, dacd sunt mai multi inchisi fiecare sa seadd si sa fie päzit in deosebitä camera sau loc inchis, ca nu cumva prin multe convorbiri sd se int.eleagd ca sa Insele 1) Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII, No. 1. Carcer est malum mansionem, torturze speciem, mortique equiparari si perpetuus sit. 2) Carpzov: Practica, part. III, Quest CXI, Nr. 2. Carcer est mala mansio, ac tortum species et mortui comparetur propter squalorem inediam, frigus, tenebros", etc.; apoi reproduce cuvintele lui Farinaceus: sepultura vivorum, etc". 5) L. Etsautz: Tract. re. criminali. Lyon, 1798. Contr XVII, Nr. 69. Carcer est mala mansio, locus horribilis, torturze species similis mortis, atque ipsi inferno aequali". 4) Carcer est sepultura vivorum, consumatio bonorum, consolatio initnicorum, et experientia amicorum". Farinaceus: Op. cit., Quest XXVII, Nr. 2. 5) Non obscurus et tetrus sed clarus et luminatus, quia carcer non ad poenam sed ad custodiam" ut ibidem detentus, infra

paucos die moriatur". Farinaceus: Op. cit., XXVII, Nr. 104.

352

justitia cu minciuni si cu sireata tagaduire a infractiunilor comise 1), in consecinta Daniel Clasen in comentarul sau asupra Carolinei, cere ca inchisoarea sà aiba mai multe camere 2). Clasen ne mai spune lucruri interesante de starea inchisorilor de pe timpul sail (sec. XVII). Deaceea cu drept cuvant sunt de criticat acele inchisori, care s'ar potrivi mai mult viermilor

i

erpilor, dent oamenilor, din cauza lipsei de luPrin urmare, pacatuesc foarte mult acei

mina.

judecatori, care inchid pe saracii i bietii oameni acestia in pimnite oribile si in subterane, in care prapaditi de umiditate si de frig, se irnbolnavesc si adesea cad in primejdie de moarte". In consecintd Clasen cere, impreuna cu Farinaceu, Quest XXVII,

Nr. 26, ca inchisoarea sd fie un loc de suferit, adicd astfel Meat captivul sd poata sä traiascd i sd se bucure de aer si de lumina" 3).

Un alt comentator al Carolinei Chr. Blumlacher, aproba

pe Carpzov care in tratatul sau criminal Quest CXI Nr. 46 zice : Se radica plangeri contra acelor judecatori i obladuitori care pun pe bietii arestati in niste subterane i gropi rushios de groaznice sub pamant, unde din cauza umezelii si frigului pierd sanatatea i puterile, fiindca duä buna dreptate trebue ca o puscarie sa fie astfel construita, incat un detinut sa poata sä traiasca in ea, si sa se bucure de aer si de lumina" 4).

1) Art. XI. Quilibet in distincto receptaculo vel conclavi sedeat et custodiatur, ne multis colloquis conspirent in mendacia, et dolosam abnegationem criminum perpetratorum ad eludendam-justitiam".

2) Daniel Clasenius: ,Proinde carcer plura receptacula habere debet".

2) Ut proinde merito improbandi sint illi carceres, qui potius vermibus et serpentibus, quam hominibus conveniat, lucis privationem, et subinde torturae speciem referant . . . . Ut proinde valde peccent itli judices, qui pauperes ac miserabiles istos homines in caveas horribiles et subterraneas detrudunt, in quibus hurniditate et frigore confecti, morbum contrahunt et saepe in vitae periculum incidunt. Locus tole-

rabiles, id est talis, in quo captivos vivere aereque et lumine ibidem frui possit". Dan Clasenii: Commentarius in Constitutiones criminales Caroli V. Imperatoris. Francofurti-Lipsiae, 1685, p. 77-78 (la art. XI). 4) Wider die jenige Richter und Obrigkeiten klaget welche die armeGefangen in erschrockliche schandliche Keuhen und Gruben unter die Erden stecken, da sie von Feuchtigkeit und Kälte ihren Gesund und Kriifte verlieren massen, dan von rechts-wegen muss die Gefangnuss also bes-

35

Prin urmare, pe la firiele secolului al XVII-lea se pare ca inchisorile erau tot In starea pe care o descriu penaIitii veacului al XVI-lea. *1795. Regimul inchisorilor nu Mcuse nici un progres, subnici un punct de vedere, cu toata trecerea timpurilor. Biserica apusana este cea dintai, care la Inceputul veacului al XVHI-lea,. facif primul pas insemnat in ref ormarea regimului vechiu al inchisorilor. In anul 1702 se infiinta la Roma prima inchisoare celulara Sft. Mihail, pe a caruia poarta erau scrise aceste frumoase cuvinte : Parunz est coercere improbos poena nisi probos efficias disciplina'). Pentru prima oara, in domeniul practic al pedepsii, se intelegea ea pedeapsa nu are de scop numai expiarea greselii comise, ci i indreptarea celui gresit. Toata filozofia cea mai Inalta a anticitatii, a lui Platon, Seneca si Ciceron, toate concluziunile la care a ajuns stiinta moderna penala, se cuprindeau in aceste putine cuvinte, care aplicau in acelasi timp frumoasa

idee: Nu voesc moartea pacatosului ci indreptarea lui". *1796. Totusi reforma inchisorilor, prin adoptarea regimului

celular, nu putea strabate repede in lume in acele timpuri preocupate cu rasboaie nesfarsite. Abia la finele secolului al XVIII-len, Tarile de jos la Gand, Anglia la Glocester, si in fine Statele-Unite la Filadelfia, sub indemnul lui Franclin, incep sal introduca sistemul celular i sa se gandeasca la Imbunatatirea organizarii inchisorilor.

Ele erau Inca pe acele timpuri intr'o stare ingrozitoare. Nimic nu se Meuse pana la finele secolului al XVIII-lea, totut era de Mcut, cladirile, personalul i regimul penitentiarelor ramasese Inca ceiace fusese in evul meziu. Scriitorii de pe acelevrernuri, care vorbesc de starea penitentiarelor fac niste tablouri cari nu cedeaza intru nimic celor facute de vechii penalisti din secolul al XV1II-lea. Vom cita pe cati-va Voltaire scria in 1777 :* ,,Se ridica plangeri ca cea tnai

mare parte din inchisori sunt focare de infectiune cari

râs-

chaffen seyn, das ein Gefangener darin leben, auch Lufft und Himmel= Liecht gemessen könne". Chr. Blumblacher, Comentarium in Kayser. Carl. des Fiinften und des h. Rom-Reichs peinliche Halsgerichts-Cirdnung, Salzburg, 1694, p. 32, ad. art. XI.

i) Nu e nici un folos a silnici pe cei rai prin pedeapsä, daca nu-i faci mai buni prin regimul Inchisorii". C. Cantu: Histoire des Italiens. Paris, 1859-1862, trad. fr. T. X, p. 25. 66195

354

pandesc boalele i moartea nu numai in cuprinsul lor, dar chiar in vecinatate. Lumina lipse§te in ele, aerul nu circula de loc Detinutii nu'si comunica unii altora decat exalatiuni inciumate.

Ei suferd an supliciu crud inainte de a fi judecatil). Se vede dar, cd nu numai condamnatii, dar chiar cei inchisi preventiv, se aflau in aceleasi inchisori ingrozitoare. Ace la§ lucru ii spune Servan :

Aruncati-va privirea zice dansulasupra acestor triste ziduri in cari libertatea omeneasca este inchisa si incatusata in flare, unde uneori inocenta e confundata cu crima, unde se face incercarea tuturor supliciilor, inainte de cel din urma; apropiati-va i daca zgomotul groaznic al fiarelor, daca intunecimea spaimantatoare, gemetele surde si departate nu va inghiata inima, nu va face sa va dati inapoi de groaza, intrati

in acest locas al durerii, indrazni0 a cobori un moment in aceste negre chiliute in cari lumina nu a patruns niciodata si, sub chipuri desfigurate, privii pe semenii vostrii, striviti de fiarele lor si pe jumatate acoperiti cu cateva petice, infectati cu un aer care nu se reinoeste niciodata si pare a se imbiba cu otrava crimei, mancati vii de aceleasi insecte cari devora cadavrele in mormantul lor, nutriti abid cu cateva substante grosolane, distribuite cu economie, fard incetare inspaimantati de pMngerile nenorocitilor lor tovarasi si de amenintarile unui nemilos paznic, mai putin infricosati de supliciu decat chinuiti de asteptarea lui" 2).

Pastoret vorbeste deasemenea de inchisorile preventive si spune de detinuti:. Sunt gramaditi In locuri unde circuld un aer necurat, si a le acorda lumina zilei este adesea o favoare. Ei au pae pentru pat, apd ca bdutura, paine ca mancare. Nevinovatul este acolo pus alaturi cu paricidul"3). In fine, spre a pune capat acestor marturii concordante, Brissot de Warville face un tabel nu mai putin spaimantator al inchisorilor dela finele secolului al XVIII-lea. Cine nu ar fi indignat zice dansui cand va stl ca. este in aceasta Inchisoare o celula intunecoasa mai groaznica decat toate inven1) (Voltaire), Le prix de la justice et de l'humanité. Londres, 1777. p. 108 (opera anonimA).

'?) Seroan: Discours sur la justice en France, p..39-41. B) Pastor& Des Loig pénales, Paris, 1790, 1. I, p, 106. 14.1

355

#unile lui Neron, celule armate cu cue de fier, in care cel inchis

ingropat intr'o gramada de infectiune, mancat de soareci, de viermi, de mii de insecte, abia poate sa-si intinda corpul totdeauna curbat, si se loveste in fiecare clipd de fatalele cue care-I inteapa si care-I fac sä sufere o mie de morti; cand se

va sti ca paznicul, ca un calau Ii insuseste dreptul, Wä sa consulte pe judecator, sa intinda pe aceasta cruce, pe detinutul

pe care voeste sa-1 osandeascd la acest chin; cand se va sti in fine Ca acesti calai mai fard mila deck canibalii .razand de torturile pe care le fac sä sufere detinutii, exerciteazd ei insii suplicii secrete asupra captivilor care cuteaza sa se planga, dandu-i la voracitatea candor lor a caror manie o excita si a caror foame o maresc" 1). 1797. Acelasi lucru era fireste si in tarile romane. Zalony

ne spune Ca hotii sunt osanditi sa steâ cativa ani in ocna, Insa acest timp e calculat astfel Inca sa absoarbe existenta .acestor nenorocip condamnati, caci nu s'a vazut decat foarte

rar ocnasi traind mai mult deck 5 ani in ocna"). Si, ceeace spune Zalony e confirmat de condica anaforalelor pe anii 1790 si 1799-1800, in care se vede ca adeseori se da drumul puscariasilor fiindca se imbolnaveau in temnita 3). 1798. Protestele atator spirite distinse, progresul mare al ideilor i umanitarismul beccarian, nu putea sdramana fara efect asupra reformei penitentiarelor. La sfarsitul secolului al

XVIII-lea, in toata Europa apuseand si in Statele-Unite ale Americei, sufla vantul reformei prin introducerea regimului celular, care, daca sub punctul de vedere al regimului era o inasprire pentru condamnati, insa sub punctul de vedere al localurilor era un enorm progres, fiindca in locul vechilor . 1) Brissot de Wareille: Théorie des lois criminelles, T. I, p. 169; vezi i 165 si 167. Confr. si cele scrise de Filangieri: Scienza della legislazione, T. III, p. 88, ed. Venezia 1788. Livre III, part. I, cap. yr. Adaogam

ca arestarile erau arbitrare; in ceiace se numeau arestarile de Stat, 'se -tinea in arest oameni cat se voià i pentru ce se voia. NaPoleon a vazut la Dantzig un detinut inchis de 57 de ani, al carui nume nu se stia, si nici nu se stia motivul arestarii. (Rev. pénit. 1910, p. 92). 2) Zalony: Essai sur le Fanariotes, p. 87.

8) Astfel de cazuri se vad in judecata din 2 Martie 1790 si dirt Nov. 1790. Arch. St. Iasi. Condica arestatilor, p. 22 si p. 39. Deasemeni hotarirea din 8 Martie 1800. Condica anafoaralelor criminate pe ani 1799-1809,

f. 28, vers. Arch. Stat. Iasi.

356

puscarii umede $i intunecoase, se construiau localuri sdnatoase,. luminoase $i aerate. Acest lucru se realizeaza in 'raffle de jos la Gand, in Anglia la Glocester, in America la Filadelfia. In Austria, § 61 al Procedurei penale promulgatd de Josefal II-lea, in 1788, zice Fie$te care temnitd sa fie curatd, uscatd, sd aibd vdzduh i luminã indestula i aa alcatuitd ea sändtatea robului (detinutului) sä nu fie pusa in primejdie" 1799. In Franta, scriitorii lucreazd in acelas sens i ducele. de La Rochefoucauld-Liancourt, care studiase regimul celular in Anglia, se face, la finele secolului al XVIII-lea, propoveduitorul lui in Franta. Revolutiunea admite ideia in principiu $i art. 14-

al Cod. pen. din 6 Oct. 1791, prescrid: Orice condamnat la pedeapsa inchisorii va fi inchis singur intr'un loc bine luminat,

fait flare $i färd legdturi. El nu va puted sä aibd, in timpul, pedepsii, nici o comunicare cu alti condamnati sau cu persoane din afard". Insd regimul celular nu e adoptat de legiuitorul francez dela sfarsitul secolului al XVIII-lea i inceputul secolului al XIX-lea. Tot ce admite Proc. pen. franceza art. 603 $i 604, $i dupd ea Proc. pen. romänd art. 576 $i 577, e separarea inchi$ilor preventivi de cei condamnati definitiv. Pe langd aceasta, atat. la Francezi cal $i la noi s'a admis trei genuri de inchisori, dupa gravitatea infractiunilor, bagne (ocna), maison de force (casa de recluziune) i inchisoarea corectionald. La acestea trebue a se adaoga. lnchisorile speciale pentru detentioni$ti i aresturilejudetene pentru contraventionali$ti. Daca nu s'a introdus in Franta regimul celular, cu toatecd o multime de scriitori, incepand cu ducele de la Rochefoucauld-Liancourt, l'au sustinut si chiar guvernul a facut adeseori cercetdri in acest cens, cauza este cd toate guvernele s'att temut de marile cheltueri ce ar necesità intraducerea lui. Dupd_ multe studii i cercetäri, s'a introdus la sfar$itul regimului lui Ludovic Filip, regimul celular in cloud Inchisori,Roquette pentru dentinutii minori i Mazas pentru preveniti pe langa aceasta departamentele au fost invitate a construl sau a modified inchisorile lor in sens celular. .

') Am reprodus acest articol dupà traducerea oficialä a ordonantei fAcute pentru supusii romani. Obsteneasca judeatoreasca randuialä pentrul criminal. Liov. 1789 (Allgemeine Kriminal gerichtsordnung).

357

Insa, in 17 August 1853, Periigny Ministrul de interne al qui Napoleon III, a declarat Ca guvernul renunta la sistemul -celular si se multumeste cu separarea detinutilor pe categorii Oar quartiers)..Pe dealta parte, tot atunci incepe in Franta cu-rentul favorabil relegatiunei in colonii, spre a curata pamantul metropolei de indivizi periculosi. A treia republica admite in 1872, dupd propunerea vicontelui tl'Haussonville, o cercetare (enquete), care conchide la adoptarea -sistemului celular, insa din nou realizarea este impiedicata din ,cauza multimei detinutilor si mai ales a recidivistilor.

Spre a usura intrucatva criminalitatea si a imputina nudnarul recidivistilor se promulga legea din 27 Maiu 1885, care

-dispune ca recidivitii sa fie relegati in colonii. Aceasta idee fusese sustinuta de Benjamin Constant Inca din anul 1818 '). 1800. Dan in Franta si in alte tari din Occident, nu s'a adoptat regimul celular din cauza cheltuelelor mari pe care le necesiteaza, nu e mai *putin adevarat insa, ca atat in Franta cat si in celelalte tan civilizate s'a facut mult, poate chiar prea mult in privinta imbunatatirei localurilor de penitentiare.

In mai putin de o jumatate de veac, atat de mult s'a transformat locuintele puscariasilor, incat au devenit cu mult paj bune decat aje rnultor oameni cinstiti, ceiace a facut pe unii scriitorii din secolul al XIX-lea sd adreseze inchisorilor critici in sens contrariu de cele facute de Voltaire, Servan, Brissot i Pastoret. Calatoriti prin orasele noastre de provincie icea Bayle Mouilard Inca din anul 1836 daca in cetatile populate yeti vedea radicandu-se o mare cladire foarte noud, bine aliniata, bine aerata, bine zidita, fii sigur ca. e un tribunal sau o inchisoare. In aceste cladiri cu totul moderne, nu mai exista chiliu.te intunecoase, ci camere curate si spa(pose, campuri de preumblare vaste si curate, ziduri parte albe, daca s'ar puted s'ar face sd dispara zabrelele i fiarele dela ferestre ; sunt palate, i chiar palate de odinioara, palatul Papilor (Avignon)" 2).

Ip acelasi timp s'a introdus in inchisori curatenial, imbunatatit considerabil mancarea osanditilor.

i

s'a

,) Benj. Constan t: Collection complete des ouTrages, Paris, 1818, T. I, p. 122-123. 2) Bayle Mouillard: De l'emprisonnement pour dettds. Paris, 1836.

358

In ceiace prive§te tratarea detinutilor, bataia a fost desfiintata In cele mai multe cazuri, iar in schimb s'a dat mai multa grije moralizarei osanditilor. *1801. In Romania, penitentiarele au urmat aceea§i directiune, de§i mai tarziu. In vechime era numai deosebire intre ocna§ii care taiau sare, §i intre ceilalti pu§caria0; munca silnica in ocna exista §i la noi In vechiul drept1). Regulamentul organic face deasemenea deosebire intre ocne j temnitele de judete pe care le organizeaza prin Le-

giuirea asupra temnitelor". Art. 297, Reg. org. al Munteniei Spune ca Stapanirea va ingriji ca temnitele sa fie sigure qe curate, ca sd nu vatdrne sdndtatea oscinditilor", iar al Moldovei in art. 360 contine dispozitiune identica. *1802. Totu§i starea inchisorilor noastre chiar dupa Regulamentul organic, lasa mult de dorit, dupa cum ne- o spune Cesar Bolliac Intel) poesie a sa din 6 Sept 1843, intitulata Ocna" 2) §i Domnitorul Bibescu la punctul al XIX-lea din mesagiul din 1846.

Inchisorile noastrezice acel mesagiurdmdsese tncd 'infra acea stare intru care le ldsaserd veacurile trecute, 1nfati§and o priveli§te foarte intristatoare pentru orice inima iubitoare de omenire. Multe dintre acestea s'a daramat §i In locul lor s'au ridicat, atat la ocnele amandoua, cat §i la multe judete, unde trebuinta a cerut mai cu osebire, incaperi care s'ar putea cornpara §i despre a lor constructie §i despre tinerea vinovatilor

cu cele ce se vAd In tarile cele mai inaintate in civilizatie. A§i fi dorit, domnilor, sa pot prenumara §i aceasta imbunatatire la cele ce s'au facut in capitala noastra, precum a §i fost una din cele dintai ce a tras a mea luare aminte, dar lipsind mijloacele, silit am fost a amana cu mahnire, fart a pierde Insa nadejdea ca peste putin voi putea indestula §i aceasta trebuinta" 8).

Domnitorul Bibescu se ocupase §i in anii precedenti de Imbunatatirea inchisorilor. 1) Vezi intre altele: Indreptarea legii,. Glava 346, Zacon 3 i Pra vila Vas. Lupu, Pricina XIII, No 104, ed. Longinescu din 1912, p. 33._ 2) Cesar Bolliac: Podsies, Paris, 1857, p. 53-58. 3) G. Bibescu: Domnia lui Bibescu, 1894, T. II, p. 191 192.

359

Prin decretul Mu 144 din 29 Nov. 1844, Domnul ia masuri

ca sa nu se fure osanditilor pretul muncilor, si de a nu se pune tog ostinditii amestecali unit cu al#0). Printr'un alt decret No. 269 din anul urmator, Domnul numeste o comisiune care sa studieze o noua organizare a temnitelor mai conforma cu legile cele noi, cu firea greseliir si totdeodata cu simtimantul de umanitate, si sfarseste vorbind

de necesitatea de a desparti pe acuzati de vinovati si pe cei care au fost osanditi pentru delicte, de talhari si de omoritori 2).! i1

Condica criminala Stirbei din 5 Dec. 1850 face distinctiune intre cei osanditi la ocna (art. 13 si 14), cei osanditi la inchisoare cu munca in temnitele Braila si Giurgiu (art. 15), si la inchisorile fairã munca la Bucuresti, Craiova si alte orase mari.

Pe langa acestea mai era si inchisoarea din Snagov, pentrir cei inchisi politic.

Insa nici o urma de separat"mne celulara nu gasim in aceasta legislatiune. . *1803. Din contra, in Moldova, sub Domnia lui Grigore

Ghica Voda, contimporanul lui Stirbei, s'a facut o incercare de a se aplica regirnul celular. Inca dela inceputul guvernarii sale, prin ofisul domnesc. No. 46 din 3 Iunie 1851, liberalul domnitor, care a incheiat atat de frumos lista Domnilor Moldovei, zice aceste generoase cuvinte : Insuflctit'i de o simtire filantropica asupra nenorocitilor ce se afia osanditi la groapa ocnelor, a caror suferintede veacuri au fost inadusite in adancul si intunericul pamantului WA a se bucura vreodata de lumina si de aerul curat ce vieaza pe tot omul, din care li se pricinueste de multe ori grele boale, si chiar pierderea vietei, am venit la cugetarea

de a le usura a lor trista soarta, precat este ertat omenirei de a o face, fara a slabi puterea legilor in privinta unor greu invinovatiti de judecata".

In acest scop, Domnul spune ca a hotarit sa infiinteze o inchisoare solida, in care sa stea ocnasii in timpul noptii, ramanand ca ziva sa lucreze tot in ocna ca mai inainte. El ordona ca cladirea sa fie gata in toamna anului ur1) Buletinul Oficial, 1844, No. 549. 2) Buletinul Oficial, 1845, No. 73 si G. Bibescu, Op. cit., T. H, p. 571.

60

mator (1852) §i sa se faca i un regulament al inchisorilor 1). Din nenorocire insa abiã se incepuse zidirea inchisorii si isbucnind ostilitatile intre Rusia §i Turcia, lucrarile sunt intrerupte. In 1855 lucrarile se reincep i Anastase Panu, directorul ministerului justitiei este insarcinat cu privigherea lor §i fa-

cerea unui raport. In acest raport Anastase Panu spune ea nu a putut in reglementul sau sä ia de baza reglementele inspirate de doctrinele scriitorilor ce au scris in America §i Europa asupra sistemelor penitentiare, pentru doud motive : 1) Fiindca temnita, castelul cum il nume§te dansul dela Targu-Ocna n'a fost construita ca stabilimentele penitentiare din Mariland, Virginia, New-Yersey, Pensilvania, Washington, Conecticut, Boston, Lausana, Berna, Franta, Anglia, etc., §i

2) Fiindca stabilimentele penitentiare citate, sunt un produs al timpului, §i al progresului, prin urmare e imposibil a se pune deodatd la nivelul lor 2). Nu vom intra in amanuntele regulamentului inchisorilor din Moldova din 1855, cari nu prezinta astazi decat un interes istoric, vom arata insa principalele sale dispozitiuni. Criminalii erau mai intaiu impartiti in 3 categorii: a) Con-

damnatii la munca silnica pe viata ; b) La munca silnica pe timp marginit, insa pe un timp mai lung ; c) La munca silnica pe un timp mai scurt. Aceste trei categorii de indivizi lucrau pe rand in oca, la taerea sdrii, iar in penitentiar faceau odgoane, fitiluri, ro:gojini, etc.

Fiindca insa lucrarea salinelor zice Panu raportatorul regulamentului in art. 5 este un venit capital al tarii, si ffindca aceastä lucrare este menita a se indeplini in mare

parte de catre criminali trimii dupa hotarirea legii la groapa ocnii, deaceea pentru ca nici lucrarea salinelor sa sufere prin Tidicarea cu totul a criminalilor dela indeplinirea pedepsii de.cretate, nici legile omenirei sa protesteze in contra unei crude 1) Vezi brosura intitulatä ,,Dispozitiile privitoare pe Inchisorile pu-

blice din Moldova", fa'r'a datk loc de imprimare sau nume de autor. Publicatit româneste i frantuzeste la finele Domniei lui Ghica. 2) Idem p. 8 si 10.

361

Inchideri a acestor nenorociti in adancurile pamantului, zmulgandu-le pe langa binefacerile luminei si a aerului, puterea din vinele i oasele lor, i rapindu-le viata mai inainte de timp, deaceia, cetile aceste trei sa fie transportate pe rand in castel pentru a lucra la obiectele destinate, aflandu-se pururea doua cete in castel pe termen de doua saptamani . . . astfel fiecare ceata urmeaza a lucrâ in saline o saptamana Iii castel doua saptamani. . . . Ei trebue sa lucreze in comun intr'o sala sau in mai multe, cari vor fi destinate pentru acest scop. Cea mai

adanca tacere sub hotarire de pedepse trebue sa predomneasca ntre dal-10i").

In art. 7 se spune ca Jzolarea in tirnpul noptii este o .conditiune statornica prin toate sisternele cele mai perfecte ale sistemului penitentiar" i ca trebuie a evità ca osanditii SA doarma in comun. Printr'un alt raport din Aug. 1855 vornicul Anastase Panu, directorul departamentului justitiei incunostiinteaza pe Grig. Ghica Voda despre cercetarea pe care a facut-o la penilentiare, i despre mersul lucrarilor de constructiune, care s'a facut de renumitul bogat de pe acele vremi Maior Misa Anastasievici.

Panu arata ca, atunci and s'a zidit inchisoarea ea se cornpunea din 12 carnere, insa in urma a vorbit cu arhitectul si 5 carnere le-a impartit fiecare in 8 incaperi mici atat Inca sa incapa un pat de dormit, un scaun i o masa mica. Din cele-

lalte 4 camere, una a ramas ca atelier, o camera pentru o infirmerie, i doua camere pentru femei, impartite fiecare ca-

mera in 8 incaperi2). Prin urmare vedem din toate acestea ca in Moldova s'a incercat pentru marii criminali condamnati la ocna, sistemul auburnian, al separarii celulare noaptea, i lucrarea in comun ziva, sub regula tacerii. *1804. Pentru a conduce mai bine administrarea penitentiarelor, Ghica s'a adresat guvernului francez, rugandu-1 sa-i dea o persoana competinte ca sa organizeze i sa conduca penitentiarele din tara. Billaut, Ministrul de interne al Frantei, a 1) Midenz, p. 16. 2) Ibklem, p. 34.

362

recomandat pe Ferdinantd. Dodun des Perrieres, functionar in Directiunea penitentiarelor din Franta I), care imedidt1 dupa venirea In Ora a fost insarcinat cu inspectiunea din Moldova, iar mai tarziu, dupa Unire, cu directiunea generala a inchisorilor din tam Intreaga, post in care a limas pana in anuI 1876. Dodun des Perrieres a facut indata dupa Venirea sa In Mol-

dova, un regulathent al inchisorilor care a fost aprobat de Dornnitor In 24 Noembrie 1855 2).

Intr'un alt raport din 3 Januarie 1856, Anastasie Panu, spune ca Grigore Ghica Voda insareinase o comisiune sa redacteze un codice penal dupa legile altor tari luminate din Europa ; comisiunea era compusa din vornicul Lascar Roset, vornicul Costachi Hurmuzachi, colonelul Mih. Cogalniceanu, aga Emanoll Costache i aga Damaschin Bojinca. Probabil ca imprejurarile ce a urmat dupa 1856, a impedicat pe comisiune, sa-si indeplineasca insarcinarea sa. 1805. Orice s'ar fi facut insa, inchisorile noastre n'au realizat marl progrese. In primul numar al revistei Dreptul, din 16 Decembrie 1871, Grig. Paucescu, pe atunci procuror de sectiune la Curtea de casatiune, scrid aceste cuvinte : Penitentiarele noastre sunt intr'o stare cu totul primitiva. In lipsa de aresturi preventive, cei banuiti sunt confundati in inchisorile noastre cu cei recunoscuti culpabili". In urma, Paucescu aratä amestecarea minorilor cu majorii, si a micilor criminali cu cei incorigibili.

1806. Prin urmare progresul era mai mult in idei si in teorie decat In practica. In anul 1874 se face o lege si un nou regulament pentru inchisori3), in acelas timp cand se revizuia i Codicele penal. Legea din 1 Februarie 1874, prevede sistemul celular, sau mai bine zis sistemul auburian la inchisorile corectionale. Art. 11 si 18 prevad chilii Indestul de spatioase, sanatoase si bine aerate", si CA in zilele de lucru, detinutii pot fl intruniti prin sale. sau ateliere comune, dar sunt indatorati sa se supuna la regula tacerii". Cei cari vor cere, pot sa lucreze In chiliile lor. Ibidem, p. 5. Vezi si ce.e ce -scrie C. Sion: Arhondologia Mok dovei". Iasi 1892, p. 95, despre Dodun. 2) Ibidem. Dispozititinile privitoare la inchisorile din Moldova, p. 82. °) Legea din 1 Febr. 1874, cu modificAri din 2 Martie 1877 si regul. -din 14 Mai 1874.

363

Aceasta lege prevede chiar inchisorile zise de recidivd (art. 28), in care individul va sta singur zi tzi noapte intr'o chilie destul

de spatioasd, sdndioasd si bine aeraid (art. 29). Se vede Inca ca regimul celular prescris de legea din 1874, nu e un regim celular strict, ci moderat (art. 32 si 33)1).

Inutil sa spunem ca aceasta legel atat de usor de scris pe hartie, cu celule spatioase, Atiatoase si bine aerate, dar greu de indeplinit din pricina cheltuelilor, nu s'a realizat nici papa astAzi. Regulamentul serviciului interior la militari este mai mo-

dest, el prevede eft soldatii i suboliterii se vor inchide individual, insa se multumeste cu camarute strimte, la cazarma._ sau la Inchisoarea pietii. Nu stim dacA cel putin acest modest regulament a putut sa aiba aplicare practica2) Un mare rau in diriguirea penitentiarelor noastre e lipsa de stabilitate a directorilor generali, care, afara de Dodun deg

Perrieres, au fost socotiti ca oameni de partid 3). Ar mai fi 1) Vezi despre aceasta lege: Annuaire de legislation étrangère, 1876, pag. 547 (articol scris de Petroni si rezumat in Ortolan: Elements, T. II, Nr. 1517). 2) Vezi un frumos studiu asupra penitentiarelor noastre de d. St. Statescu. Dreptul, anul XXIV (1895), numerile 23-26; deasemeni infor

mari pretioase: Gr. Sdoescu, fost director al penitentiarelor. Raport_ asupra mersului Inchisorilor centrale Bucuresti (Tip. patriotului, 1906); Revista judiciara, anul II si III. 0 lucrare de mica valoare insa cu titlul pretentios: Istoria inchisorilor din Romania", Bucuresti, 1900, a fost scrisa de d. Gr. Dianu, fost director general al penitentra

relor. Ea se ocupa mai mult de istoria generala a Orli, pentru careautorul era atat de putin pregatit, bleat crede ca $erban Basarab a domnit in anul 1509 (p. 141), iar I. Sturza la sfarsitul veacului al XVIII-lea (p. 24)1 Autorul voeste sa scrie despre lucruri vechi, dela descalicatoare si ignoreaza lucruri relativ recente, cum e de pilda incercarea de regim

celular din Moldova, de pe timpul lui Orig. Ghica-Vodd. Un discursDespre reforma sistemului penitentiar", a fost pronun(at la deschiderea anului judecatoresc la Curtea de apel Bucuresti, in 1892, de d. L. Elefterescu, procuror de sectiune. Dansul arata reaua stare a penitentiarelor noastre, nreconizeaza regimul auburnian i trecerea Directiunei penitentiarelor la Ministerul de justitie: Dreptul, XXI (1892), Nr. 53, pag.

415-423. In acelas sens e si discursul de deschidere la Curtea de apel Bucuresti, 1896-1897, al d-lui St. Stdtescu, procuror general al Curtiir, tare deasemeni cerea trecerea peaitentiarelor la Ministerul de justitie, Curierul judiciar, 1896, Nr. 39, pag. 259. B) Dodun des Perierres a fost Director pana In 1876, aproape un

-364

aiardsi de dorit ca directiunea penitentiarelor sä depinda de Ministerul justitiei1), si, ca Inchisorile judetene preventive a .depinda i ele de directiunea generala a inchisorilor 2). Liberarea conditionala i societitile de patronare. 1807. In legatura de aproape cu regimul inchisorilor sunt doua institutiuni : liberarea conditionala i societätile de patronare. S'a constatat ca mare parte din condamnati revin din nou

dn inchisoare in scurt timp, uneori in cdteva zile dupd liberarea lor. TJnii din ei comit din nou infractiuni din cauzd ca inchisoarea nu i-a indreptat, i ei au ramas tot atat de perversi, poate chiar mai mult decat erau inainte de a intrd in inchisoare.

Altii din contra cad din nou in infractiune din cauza. ca, desi regenerati, n'au putut sa-si cdstige existenta, toatä lumea fugind de ei ca de niste ciumati 3), i toate ocupatiunile fi indu-le inchise. Ce mai pot face la 70 de ani in satul meu din Calabria?-- ziced un criminal gratiat din penitentiarul Pesaro, care suferise 20 de ani de muncd silnica Eu nu mai am -siert de veac. El s'a asemAnat in duratd cu Ducpdtiaux din Belgia, care

a stat 30 de ani inspector al inchisorilor, si cu Suringar, care a stat aproape o jumAtate de veac Director general al inchisorilor. Vezi Sc. Popesca, RAspuns ca Prim-presedinte, C. Bucuresti, Dreptul XXXII, (1903), p. 435.

1) In acest sens d-nii Steitescu i Elefterescu mai sus citati; Dreptul, anul XXIV, p. 219, col. 2; C. Reidulesca: Studiu penal comparat asupra trecerii administratiunii inchisorilor sub dependinta Ministerului justitiei. Bucuresti, 1910, publicat si in Curierul judiciar, 1909, Nr.73 si 77 si 1910 `Nr. 63. In Franta acest lucru s'a realizat in 1911. Rev. pen. 1911, P. 513, -uncle se aflA o notA interesantä asupra cestiunii. 2) Gr. Siivescu: Articolul mai sus citat.

a) E natural ca lumea sa fugd de vechii puscAriasi ; dupA cum observA d. Civo/i, stabilimentele penitentiare au fost panA acum astfel tinute, incat chiar paznicii inchisorilor erau cuprinsi de dispretul si repulsiunea care lovea in persoanele incredintate paznicilor; aceasta din cauzA a se stieà cA inchisoarea e o scoalA teribila de coruptiune, Civoli: Op. cit., Cart. II, Lect. XXVIII, p. 269.

365-

acolo nici prietin, nici rude, nici vreun mijloc de existenta_ Voesc sã mor aici in liniste, nu voesc gratie" '). Pentru regenerati, i pentru neregenerati, pentru unii ca 1i pentru ceilalti, primele timpuri ale esirei din inchisoare sunt grele i periculoase. Cei deprinsi cu disciplina riguroasä supravegherea necontenita din inchisori, incep sa devinai niste automati, care Indata ce sunt lasati singuri nu pot sa mearga fara sa cadd. E. de Girardin, cu drept cuvant, printre alte critice care adresà pedepselor privative de libertate, era i aceia ct pune societatea fata cu o problema insolubilk problema liberatilor 2). 1808. Unul din primii care s'au gandit la aceasta problemal

este Bentham. Un infractor nu trebue zice dansul dupd, ce a suferit pedeapsa In inchisoare, sa i se dea libertatea far& precautiune i fara Incercari, sa-1 faca sa treaca deodata dela, o stare de captivitate la o libertate nemarginita, a-I parasi la, toate ispitele izolarii, ale mizeriei, ale poftelor intetite prin lungi privatiuni ; aceasta e o neingrijire i lipsd de umanitate care ar trebui In fine sa excite atentiunea legiuitorului. Ce se intampla in Londra, cand se golesc galerele Tamisei ? Acestii raufacatori, in sarbatorirea crimei, se arunca pe acest mare oras

ca lupii care, dupa o lunga foame se gasesc Insfarsit Inteo . turma; i, pana cand acesti tâlhari sa fi. fost prinsi pentru noL

infractiuni, nu mai existä siguranta, pe drumurile mad, nici, noaptea pe ulitile Capitalei"). Acelasi lucru II spuned pentru Franta, Moreau Cristophe,_

inspector al Inchisorilor, care aratã in 1844 ca sunt in Franta 108.000 oameni care conspira in permanenta contra societatii,. si ca in fiecare an se da drumul la 50.000 de indivizi, carese napustesc ca o cohorta armata asupra oraselor i satelor 4). 1) E. Ferri: In Congres. de antrop. penalA din Geneva, p. 368 Vezi o splendidA paginA de luptA intre liberat i omul cinstit pentru ca

sä gAseasca un loc. Ern. de Girardin: Droit de punir, p. 54. In Rev. pénit. 1904, Nr. 3, p. 459 s'a publicat o interesantA scrisoare a unaLcon damnat, care aratA pentru ce a fost silit sä se ducA la inchisoare. La spital n'a voit sA-I primeascA, cdci nu aced domiciliu, fiind un colptortor_ Ca sA nu-si mAnAnce toate economiile se lasA sA fie prins ca un va gabond.

2) Bentham: Traités des legislation, T. II, p. 186. 8) Em. de Girardin: Droit de punir, p. 53. 4) Din Em. de Girardin: Droit de punir, p. 156.

366

$i nu numai cei invechiti in rele sunt un pericol pentru -societate, dar, dupd cum am spus, chiar acei care s'au indreptat or care nu sunt infractori din natura lor or din obicei, adeseaori sunt impinsi sä comitd noi infractiuni ; d. E Ferri a ardtat foarte bine acest lucru: Sunt zice dAnsul indivizi care cad intdiadatd mai mult printr'o nenorocitti intdmplare, insd care dusi In puscdrie gasesc acolo, in loc de indreptare, coruptiunea morald si materiald si, and es de acolo, pdrdsiti de societate, lipsiti de muncd, bdnuiti de oamenii cinstiti, se dau la betie,

la lenevie, si recad din nou, spre a relud aceiasi viatd abid liberati din nou, si ajung astfel din puscarie in puscarie, din xecidivä in recidivd, la desavarsita ruind morald, la criminalitatea cronicd si incorigibila. Sunt asa dar infractori de oca_ziune, care au devenit incorigibili numai prin e oruptiunea me-

ziului social, dar care mai bine ingrijiti, ar fi parasit fara indoiald in cea mai mare parte a cazurilor calea delictoasd, dupd prima lor gresala"). .

1809. Pentru aceste motive, una din cestiunile care a preo-

.cupat mai mutt pe penitentiaristi in ultimele timpuri a fost aceia de a se sti, ce se va face cu liberatii care es din inchisori, spre a-i pune in stare de a reintrd in societate si a-si cdpdtd o ocupatiune cinstitd. Aceastd problemd de politica pe-

nald, a cdpdtat chiar un nume in Franta: le lendemain de la peine, a doua zi dupd esirea din inchisoare. Pand acum masurile care s'au socotit cele mai bune sunt: Jiberarea conditionald, si societatile de patronare. 1810. a) Liberarea conditionali sau anticipatä consista in li-

berarea provizorie a persoanelor condamnate la o pedeapsa privativn de libertate, dacd purtarea lor a fost bund in inchisoare. Ea a fost propusd intdi in Franta de Bonneville de Mar-sangy in Institution complémentaires du regime pénitentiaire. Paris, 18472), si a fost adoptatä de diferite State: Elvetia, Austria, Ungaria, Germania Olanda, Suedia, Norvegia, cea mai mare parte a Statelor Americane, Franta prin legea din 14 Aug. 1885 (asupra recidivistilor), Italia art. 16 si 17 C. p. din 1890, etc. 1) E. Perri: La scuola criminale positiva, p. 43. 2) Vezi Molinier-Vidal: Op. cit. I, p. 507 i G. Vidal: Cours Nr. 525, p. 653.

367

1811. Asupra utilitatii liberarii conditionale exista discutiune; spirite foarte distinse au combatut-o cu multa energie. Astfel, Carrara e ostil scurtarii pedepselor prin liberarea anticipata. Nu trebue zice dAnsul sa se obtina indreptarea osAnditului, fagaduindu-i bunuri momentane sau scutire de pe-

deapsa meritata, si mai putin inca trebue sa se prefere indreptarea aparenta, pericolului real al societatii. Pedeapsa nu trebue sa fie decAt pedeapsa. Bldnda da, dreapta, dar adequata trecutului si inamovibila pentru ea sa nu schimbe dupa faptele posterioare. Un infractor indreptat cu pretul usurarii pedepsii meritate, este o indemnare la comitere de infractiuni, este un scandal public" 1).

Orce ar zice Carrara, pedeapsa nu este un ce fix, o expiare a faptei comise; prin urmare, odata ce osanditul ar da dovezi ca s'a indreptat el trebue liberat. Greutatea e insa de a fi siguri ea osAnditul s'a indreptat, caci dupa cum s'a observat

cei mai buni detinuti, nu sunt uneori cei mai buni liberati, ci cei mai abili prefacuti. Deaceia d. Civoli e de parere cd nu trebue sa ne uitam atAt de mult la purtarea din inchisoare, caci zice dAnsul Cei mai buni, incarcerati sunt cei mai indArjiti recidivisti"2).

Lombroso deasemeni nu-si face maH iluziuni asupra liberarii conditionale. El citeaza pe Esquiros (L'Angleterre et la vie anglaise, cap. XV), care spune : Dintre toti infractorii, si numarul lor e o legiune, acela care da mai mult de lucru politiei engleze e WA. indoiala: ticket-of-leave-man", si Lombroso adaoga ca cercetarea parlamentara ordonata in 1856, a confirmat acest lucru 3).

1812. Cei mai multi Insa apara aceasta institutiune si o gasesc folositoare. Berner lauda liberarea conditionala, si raspunde celor care o critica din cauza ca ea stirbeste pedeapsa, spundnd ca pedeapsa nu este cevd fix si bine masurat4). 1) Carrara: Programma P. G., § 645, T. II, p. 14. Confr. si § 1027, -unde spune cd liberarea anticipatA e dAunAtoare tutelei juridice, cAci face nesigurA pedeapsa primei infractiuni. Ea poate servi sl impedice recidivele, dar face mai dese primele cAderi (infractiuni). 2) Civoli: Op. cit., Part. II, Lect. XIII, p. 110. 8) Lombroso: Sull'incremento del delitto in Italia, 2-da ed., 1879, p. 152.

4) Berner: Lehrbuch, § 128.

368

Ducpétiaux deasemenea ziced in 1852: Liberarea conditionall e un mijloc de indemnare la indreptare, i rasplata la pur-

tarea bund tn inchisoare ; ea da mijlocul de a incercd regenerarea condamnatilor, de a incepe reabilitarea lui morald, de a le inlesni reclasarea in ocietate"). Noi credem aceastä institutiune folositoare, insd numai dacd e aplicata cu multd grijd si nu cu scopul de a mai micsord pedepsele deja derizorii2). 1813.

In orce caz ea e mai bund decdt gratia, care are

un caracter definitiv, asd cd chiar dacd liberatul abuzeazd de

ea, nu mai avem mijlocul de a-i redd pedeapsa de care a a fost dispensat3). Din contra, gratie liberarii conditionale. individul liberat avánd sabia lui Damocles asupra lui, are interes ca sd se poarte bine, pentru a nu i se revoca libertateaIn acelasi timp el se deprinde cu viata liberd, i scapa societatea de acea tranzitiune dificild dela inchisoare la libertate-

pe care penalistii francezi au numit-o la lendemain de la peine 4).

b) Societatile de patronare. Le patronage est Pfirne de tout systemeBdranger.

penitentiaire.

1814. Societatile de patronare s'au ndscut in America_ Prima societate de acest fel a fost organizata in Filadelfia la

7 Febr. 1776, si a avut printre membrii sdi pe fundatori ilustrul B.

Franklin. In Europa, prima societate de patronare a fost infiintata in 24 Aprilie 1797 in Danemarca. In Germania societätile de patronare au inceput sä se organizeze in 1824, in. 1) In acelas sens Thiry: Cours, Nr. 297, dupA care am citat peDucpetiaux. La noi s'a sustinut liberarea conditionalA de I. Bastache in discurs de deschidere, Curtea de apel Galati, Dreptul, an. XXVI, 1897, Nr. 61, p. 495 si de St. Stcliescu: Disc. de deschidere ca Proc. gen. la Curtea de apel din Bucuresti. Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 51. Sc. Popescu, Prim. Pres. Curta de apel, Bucuresti, rAspuns la discurs. cle deschidere, 1903-1904, Dreptul, 1903, an. XXXII, Nr. 53; O. ,Mumuianu: Dreptul, an. XXXII, Nr. 84, p. 692 si XXXIII, Nr. 44, p. 345 si urm. Al. Oprescu: Discurs de deschidere la Curtea Bucuresti, Dreptul, XXX1V0_ (1905), Nr. 55, p. 451 si 452 si I. Naum-Inau, C. Jud., 1907, Nr. 62. 2) Confr. relativ la ticket of leave si Vidal; Pénalité, p. 361 nota._ 8) Degois: Traité, Nr. 1208. 4) Ziva a doua dupA esirea din inchisoare.

369

Anglia in 1857, in Franta tarziu in anul 1871 '). La noi au Inceput a functiona abia in 1907. 1815. Societatile de patronare, sunt niste institutiuni care au de scop moralizarea detinutilor in timpul cat sunt inchisi, si reclasarea lor, dupa ce-au esit din inchisoare. Ele sunt o opera de devotament i discretiune ; trebue sä aibd un caracter privat, färd nici un amestec a1 administratiunei, afard de incurajare prin oarecare ajutoare. Dacd asupra liberarii conditionale sunt diverge*, i unii penalisti le considerd vätdmatoare, in privinta societatilor de patronare, toatd lumea este de parere cd ele sunt o institutiune foarte folositoare 2). Acest lucru a fost recunoscut de o multime de congrese penitentiare ; deaceia societatile de patronare s'au inmultit In toate Statele civilizate. In Franta sunt 120 de socie-1

tati de patronare si 60 de societati de asistentd, prin muncd ; ele au un comitet central in Paris 8). In Prusia, numarul societatilor de patronare este si mai insemnat : in 1905 existau 406 societati de patronare, afard de acele cu caracter profesional. Aceste societati posedau impreund un capital de 550.000 marci, i primeau o subventiune de 24.000 maid pe an dela Stat prin Ministrii de justitie si de interne.

Int? un singur an, 4352 detinuti au solicitat interventiunea societatilor de patronare, dintre cari 3479

o au ob-

tinut 4).

In Franta, criminalitatea juvenild (dela 16-21 ani), a crescut dela 20.826 in 1875 la 30.763 in 1895, pe cand in An-

glia a scazut considerabill, gratiedupd parerea lui sir John. Lubockactiunei moralizatoare i instructiunei, precum si in1) Dupil A. Prins: Science pénale, Nr. 916. A se adAoga. Olanda unde prima societate de patronare s'a intemeiat in 1823, gratie initiativei lui Surengar. 2) Asupra utiIitäii lor vezi intre altii Rom. Voineseu: Societatile de patronagiu" in Revista de drept i sociologie, an. II, 1899, vol. I; St. Stiitescu: Disc. de deschidere la Curtea de apel, Bucuresti, Dreptul, an. XXVI (1897), Nr. 51, p. 416 si 417. Confr. räspunsul Prim. Pres. Curtii

de apel, Bucuresti, Sc. Popescu la discurs. de deschidere, Dreptul XXXII (1903), Nr. 53, p. 435 0 Nic. V. Leonescu, Proc. gen. la Curtea de apel, Iasi. Disc. de deschidere, 1904-1905, C. Judie., an. XIII (1904) NI% 64; Stelian Popesciz: C. Jud., XI (1902), pi 119,-121. 3) Vidal: Cours, Nr. 526. 4) Rev. pénit. XXIX (1905), p. 284, Nr. 2.. .501 95

2L

370

tervenirei binefacatoare a societatilor de patronare $1. a azilurilor ').

In Romania, societätile de patronare sunt prevazute prin

art. 5 al legii din 1 Febr. 1874. insa dispozitiunile legii au rdmas litera rnoarta, cu toate fagaduelile unor persoane, Ca vo luà initiativa infiinarii lor2). Abid in anul 1907, Nov., gratie stäruintei neobosite a d-lui C. Radulescu, fostul subdirector al penitentiarelor, s'a infiintat mai inai in Bucure*ti $i

apoi in Braila, primele douä societati de patronare 3).

Rezultatele regimului inchisorilor

1816. D. Prins a aratat foarte bine misiunea pedepselor privative de libertate. nUn regim penitentiar ideal, zice dansul, ar trebui sa se asemene, pentru a intrebuinta o comparatiune familiard, cu o strecuratoare, care ar lasà sa se strecoare putin cate putin corigibilii, §i ar conserva inexorabil pe incurabilii criminalitatii"). i aceasta pentruca, dupa cum zicen d. Gar-

raud, printre infractori sunt unii cari nu ar trebui sä intre in inchisoare §i altii cari n'ar trebui sa ese de acolo. Intrucat insa penitentiarele corespund acestui ideal, vom cAuta sa at-Mani in cele ce. urmeazd: 1817. S'a crezut catva timp cd, gratie imbunatatirilor ce se realizase in inchisori, ele vor da bune rezultate ; Ch. Lucas atribue nici mai mult nici mai putin decal 27 de calitati regi-

mului penitentiar. Sperantele au fost i mai mari cand s'a introdus regimul celular in diferite tari3). 1) Vezi Actes du V-erne congrès d'anthropologie criminelle, Compte rendu, p. 385. 2) Vezi C. judic. 1910, Nr. 76. ') Vezi in favoarea societatilor de.patronare, St. Steitescu: Dreptul an. XXIV (1895), Nr. 26, p. 219 si 220; si frumosul discurs pronuMat In 17 Nov. 1907, cu ocaziunea infiinärii primei Soc. de patronare, C. jud., 11907,Nr. 77. In favoarea societatilor de patronare, doua articole de d. Stelian

Popescu: C. jud., 1902, Nr. 14, si 1903, Nr. 58. Primul care a cerut infi-

intarea de societati de patronare la noi n Ora, dupa cat $tim este C. Praclicle: Studii practice asupra dreptului criminal, 1865, T. II, p. 277. Vezi si C. judic., 1911, Nr. 84, articolul C. S. Baflan. 4) A. Prins: Criminalité et repression. Paris, 1886, p. 164.

5) Ch. Lucas: Du système penal en general et de la peineZdu mort en particulier. Paris, 1827, p. 383--387.

371

Cuvintele penitentiar i inchisoare corectionald sunau frumos i lumei Ii placed sä se legene in aceste frumoase ilu-

ziuni. In realitate insd, astazi e recunoscut cd infractorii din inchisori nu se cdesc, i cd penitentiarele nu corecteazd pe cei inchiai.

iai

Asupra acestui punct astazi mai toatd lumea e de acepdrere. 1818. Cd infractorul nu se cdeste, cum credeau cei vechi1),

.o spun o multime de persoane, dintre care unele au cunoscut foarte deaproape pe infractori. Vom mentiond intre altii pe Ferrus, Dostoiewsky, E. de Girardin i abatele Reynaud, dr. I. Maxvell, ale cdror cuvinte le-am citat in introducerea filozofica.. (T. I, N-le 92--94; 'Conn.. T. II, N-le 1415-1419). Aceastd calitate, a 18-a, din cele 27 ale regimului penitentiar, dupd Ch. Lucas2), care dui:id d. C. A. Filitis ar fi un defect, flindcd tortureazd pe detinuti3), in realitate este neexistentd in penitentiare, in orice caz foarte rard dupd spusele persoanelor competente. 1819. Departe de a se cal, infractorii, fie in inchisoare, fie afard din inchisoare, se laudd cu crimele ce au sävdrsit i regreta

cd nu au fAcut mai multe infractiuni : Odatd gustata oribila

placere a sangelui zice Lombrosodevine si ea o trebuinta pe care omul nu o mai poate infrdnd, i, lucru curios, nu numai cd nu se rusineazd, dar chiar ii face o glorie, amestecându-se un graunte de acea ciudata desertdciune a infractunei, pe care noi o vedem incrustatä in viata tutulor acestora. Astfel, Spadolino exprima pärerea de Mu, când a murit,

cã a ucis numai 99 de oameni i ca nu a complectat suta ; .astfei Tortora se Mudd CA a ucis 12 soldati, i Mourmone bed

cu placere sdnge, când nu aved pe al altuia, bed pe al lui insusi Cei vechi povesteau ca exemplu de remuscare cd Boessus peonianul, intrebat pentru ce stricase cuibul unor vrAbii si le ucisese puii, a rASpuns ch aceste paseri nu incetau sA-1 acuze fals de omorul tatAlui Sdu. M. de Montaigne: Essais, Paris, ed. Garnier, T, I, p. 336, Livre II. 2) Ch. Lucas: 'Op. cit., p. 385-387. .3) C. A. Filitis: Despre Impuscarea osanditilor i arestatilor fugari. Bucuresti, 1882, p. 77 in notA. 4) C. Lornbroso: L'uomo delinquente, I, p.396, ed. 1897.

372

1820. that clespre incorigibilitatea infractorilon prin pedeapsa inchisorii, ea este de mult tinip recunoscutd. De maibine de un veac, o multime de persoane- au al-A-tat ineficacitatea sistemului penitentiar ; vom cità cuvintele unora dintrans el e :

Experienta dovedeste ziced Regnaud de Saint-Jean, d'Angelly, in 30 prairial an. XII Ca osanditul care a trait mult timp in puscdrie, ese de acolo de ordinar, atat de .stricat, incat e periculos a-i redd drepturile sale in societate". Treilhard vorbind de comisiunea insärcinata cu redactarea legislatiunei penale, spune cd ea a recunoscut cd, infractiunilesunt mai totdeauna urmarea deprinderilor vicibase pe care leda o rea educatiune, deprinderi care in zadan s'ar nadajdul a_ se pierde prin deprinderi diferite ; deaceea e o iluziune de a

nãdäjdul ca un condamnat o sa devina mai bun in inchiscare, fara sd se ia mäsuri pentru o mai buna directiune a. purtarii sale". Insd Treilhard pdstra iluziunea ca se va ajunge la acest rezultat prin munca, din care va rezultd un indoit bine, ca da.,

obiceiul de a lucrd,

i ca asigurd un, peculiu la esirea din

inchisoarel). Bentham deasemenea nu-si faced mari iluziuni de Inchison i recunosted ineficacitatea lor si a tutulor pedepselor in-

trebuintate pana atunci. El atribuid. aceasta imperfectiuneii tacticei legale si instrumentelor de care s'a servit pdna acum societatea, i addoga cd : Desigur cd e departe ca societatea sa.

fi intrebuintat atata spirit, calcul i intelepciune pentru a se

apara, pe cat s'a intrebuintat pentru- a o ataca

i pentru a_ preveni infractiunile, ca pentru a le comite"2)) Dupd parerea ILA Bentham, Inchisorile, &eä se excep-

teazd un mic nurnär, cuprind tot ce se poate inchipul mah eficace spre a infecta corpul i sufletul"). Carmignani e sceptic in privinta tuturor pedepselor i in, special asupra inchisorii. El arata cd pedepsele omenesti, oriCare ar fi; sunt putin, apte spre a corige pe infractori; in sistemele penitentiare nth 9 Proces verbaux. Paris, 1808, p. 74-75. 2) Bentham: Traités de legisl. civile-et pénale, T. II, p. 176.. 8) Ibidern: T. II, p. 184 si 185..

373

i citeaza pe Bavoux Lecon preliminaire sur le Code penal", p. 444, care spune ca inchisorile

.are nici o incredere,

,devin o scoala i o atatare spre noi infractiuni1).

La randul sau Rossi era atat de desperat de rezultatul anchisorilor i de imprejurarea Ca unii oamenii au fost trimii

tia esafod numai din cauza crimelor pe care le invatase in inchisoare, incat se intrebd daca desfiintarea oricarei pedepse -ri'ar fi fost un mijloc mai bun de ocrotire a societatii. Iar oOdilon Barrot se intreba daca aceasta cugetare ca societatea pedepseste cu moartea efectul unei contagiuni al carui germene ea insasi I-a inoculat, este oare cu totul lipsita de lemei?2). Aceasi idee au exprimat-o Demetz, fundatorul coloniei Aela Mettray, in '1837, citand cuvintelele lui Beranger. Dupa cum a zis onorabilul d. Beranger : nevinovat or vinovat,

,orice om care a trecut pragul inchisorilor noastre e perdut. El e In adevar, din acest moment, irevocabil dobandit tcrimei, si recidivistul or liberatul trebue, oarecum sa-si sfar§easca zile in mod inevitabil in ocna, daca nu pe esafod "3). Nu este intr'insele ziced in 1838 Benoiston de Chateauneuf vorbind de inchisori cleat aversiune, decat ura in contra oricarei legi, oricarei regule, oricarei supuneri; in ele nu se nutresc decat rele aplecari, nu se mediteaza decat scopuri rele. Orice cugetare este o cugetare de vitiu, de revolta, ,de evadare" 4).

In Ianuarie 1847., Contele Duchatel, ministru de interne .al Frantei, ziced in expunerea de motive a unui proect de lege supus Parlamentultii, aceste cuvinte: Inchisorile, oricare ar fi sfortarile administratiunei pi agentilor salt, pot sa fie considerate ca $coli de perversitate; -se

invata in ele a percurge toate treptele corptiunei si ale

i),Carmignani: Teoria III, part. 1, cap. 1, T. III, p. 108. 2) Dupa R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 450. Acest autor insusi afirmA ca inchisorile sunt adeseori scoala viciului si a crimei. Ibid. p. 393. Vezi i pag. 451 citarea cuvintelor -unuia din membrii congresului penitentiar international dela Londra. 2) Demetz:Rapport a Mr. le Comte de Montalivet pair de France,

1VIinistre secrétaire d'Etat au départament de l'interieur sur les péniAentiaires des Etats-Unis. Paris, 1837.

.4) Duph Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910.

374

crimei. Oenele sunt focarele unei depravari si mai pro. funde" 1).

Atat de mare e oroarea oamenilor cinstiti de puscarii, fiinca, se stiid ca sunt o teribild scoalä de coruptiune, Inca_ d. Civoli ne spune cä chiar paznicii Inchisorilor erau cuprinsi in unda de dispre i repulsiune care love& persoanele incredintate pazei lor2). 1821. Cu introducerea i raspandirea sistemului celular,. care a produs oarecare rezultate, i cu Imbunatatirea personalului Inchisorilor, sperantele au renascut, i s'a crezut catva

timp cä criminalitatea se va imputina. Insa fata cu tristele. constatari ale statisticei penale, care arata cifra din ce in ce mai, mare a recidivei in toate äri1e, descurajarea i scepticismul dia prima jumatate a secolului al XIX-lea, a inceput din nou sa. cuprinda pe aceia care la finele acelui secol si la inceputul celui prezent s'au ocupat de penitentiare si de mersul criminalitatii3), zicea V. Molinier in 1874, locuriletn care pedepsele se sufera la noi, primesc osanditi cu putina moralitate, i ni-i redau, aproape totdeauna mai profund corupti" 4).

Inchisorile noastre

Societatea zicea cu oarecare amaraciune, d. Leveillela cursul sau dela Facultatea de drept din Paris trebue sa se multumeasca daca penitentiarele nu depraveaza pe condamnati, iar a crede ca ele pot sa-I indrepte, este a-si face c). iluziune. Toate reformele in regimul penitentiar sunt niste masuri mai mutt sau mai putin anodine" 5). Tot deaceeasi parere era i Tarde in privinta penitentiarelor.

Ne grabim sa recunoastemziceà dansul ca atunci and se spune de o inchisoare ca nu depraveaza pe detimni i s'a facut deja o lauda meritata de un prea mic numar de Inchisori16)._ D-nii Garcon i Normanct spun deasemeni ca : In general condamnatii es din penitentiarele.centrale mai corupti deck* erau, 1) DupA Em. de Girardin: Droit de punir, p. 117, care citeazA tn acest sens multe alte persoane. 2) Civoli: Op. cit., Cart. III, Lect. 28, p. 269.

3) Vezi prefga d-lui Garçon la opera d-lui E. Rappaport: La. lutte autour de la Reforms du droit penal en Allemagne". Paris, 1910, p. VI.

4) V. Molinier: De l'enseignement du droit criminel a Pise, you.louse 1874, p. 57. 5) Curs, 1884.

6) G. Tarde: Philosophie penale, p. 523._

375

cand au intrat1). Dupd d. Garraud, judecatorul nu mai are incredere in pedepsele pe care le pronunt.d, cdci Inchisoarea nu reformeaza., nu intimideazd, ea corupe pe cei care o sufer 2). La rândul sal d. Maxwell, dupd ce aratã cä in conditiunile in care functioneaza inchisorile, ele fac foarte improbabila ameliorarea morala a detinutului, adaoga aceste cuvinte : sunt mai bine de 30 de ani de când fac parte din magistraturd, si nu-mi

aduc aminte sä fi intalnit un singur criminal pe care inchisoarea sa.-1 fi indreptat fäcându-I mai bun" 8). D. de Lanessan, spune cd inchisorile s'au numit cu drept cuvant : Academia crimei 4). Spre a pune capat acestor triste citantiuni relativ la penitentiare, vom reproduce cuvintele D-rului Wahl, dintr'o opera

de curand aparuta ; Infractoriizice dansulse corup unul pe

altul In inchisoriiinchisoarea e in adevdr orice s'ar face o coald de dernoralizare Toti invatatii care s'au ocupat de cestiunea penitentiara au spus ori au repetat-o unii dupa altii Inchisoarea astfel cum e organizata zice Pm. Gauthier e o adevarata cloaca, värsdnd in societate un val continuu de puroi, i un germen de molipsire fiziologica i morald. Ea otra.veste, tdmpeste, de-

primd si corupe. Este in acelasi timp o fabrica de ftizici, de nebuni si de criminali. Catez sd pretind cci inchisoarea e un fel de sera calda pentru plante veninoase"5). Ce mai putem spune dupa aceste cuvinte decdt ca, dacd inchisorile din veacul al XVIII-lea, erau moartea osdnditilor, cele din vremile noastre sunt plaga societdtii care ii osandestel 1) Normand: Cours, p. 221. Garpon: Loc. cit. Pedepsele n'au foarte

adeseori ca efect decAt sA precipite pe culpabil mai inainte in calea criminalà. 2) Garraud: Rev. pen. 1910, p. 930.

2) Dr. I. Maxwell: Substitut al Proc. gen. al Curtii de apel, Paris. Action psychologique des peines in Bulletin de l'institut general psychologique. Paris, 1910. T. X, p. 242. 5) Dr. Wahl: Le crime devant la science. Paris, 1910, p. 165-166. 5) De Lanessan: Op. cit., p. 253; In acelasi sens E. Laurent: Les

habitués des prisons de Paris, p..592. De toutes les écoles du Nee, la plus dangereuse c'est sans contredit la prison'. Deaceea clAnsul crede cA cei care au trecut de 2 or 3 oH prin inchisori sunt membre cangrenate, de la care nu mai e nimic de nAdkiduit, trebue scosi pentru totdeauna din corpul social.

376

1822. E natural sa se ajunga la aceste triste concluziuni, and se vede cä recidiva, aceastä teribila plaga sociala departe de a descreste, progreseaza necontenit pe fiecare an 1 In zadar se studiaza aceasta importanta problema sociala de spiritele cele mai distinse, in zadar de mai bine de o jumatate de veac ea este la ordinea zilei 9, caci pe fiecare zi se dovedeste cat de putin efect au penitentiarele pentru indreptarea culpabilor. Pedepse din cele mai aspre, adeseori nu au alt rezultat decat sa inrautäteascd i mai mult sufletele intunecate i neimblanzite ale infractorilor. Cu atat mai mult indulge* neinteleapta a tribunalelor i pedepsele de scurta durata, de care vom vorbi mai tarziu 2) sunt un pericol pentru societate. Am aratat, cand am vorbit de recidiva, cu cifre statistice rezultatele sistemului represiunei moderne, in care pedepsele privitoare de libertate formeaza temelia, vom complecta cele spuse atunci cu cateva cazuri

caracteristice, menite sa ilustreze si mai bine spusele noastre. *1823. Toader M., nascut pe la 1848, a fost condamnat de Curtea cu jurati din Botosani in 1876, la 10 ani muncd silnicä pentru talharie, si a fost liberat in Fevruarie 1886, din penitentiarul Cozia dupa implinirea intreaga a pedepsii. El a ramas lucrator lernnar la Calimanesti unde se lucrã la cladirea bailor, si, dupa 2 ani 1/2 dela liberare violeaza, ucide si arunca. in Olt pe fata unui vecin. Dovedindu-se fapta, el fuge, i intr'o padure din Ramnicul Valcei i Pitesti, intalnind doua fete, prinde

pe una, o violeaza si in urma o omoara. Pentru aceste fapte a fost condamnat la munca silnica pe viata 3), pedeapsa pe care si-o facea in 1890 in penitentiarul Targu-Ocna, unde noi 1-am vazut cand am vizitat acel penitentiar. Iata cum indreptase o inchisoare de 10 ani, pe Toader M.1 Alt caz comunicat de d. Teodoreanu, fost procuror gene-

ral la Curtea de apel din Iasi. Un individ fusese condamnat la recluziune ; in timpul pe cand ii faced pedeapsa, d. Teodoreanu ca procuror general, vizitand penitentiarul, i recunoscandu-1, II intreaba daca s'a indreptat. El ii raspunde sa intrebe pe directorul inchisorii i pe paznici, care intrebati spun ca le 1) Vezi !titre altele. K d. Olivecrona: Des causes de la récidive et des moyens d'en restreindre les effets. Paris, 1873, p. 89-90. 2) Relativ la pedeapsa inchisorii corectionale. 3) Stiinte comunicate de d-1 Locot. Sc. Demetriade (actualmente colonel) prin scrisoarca din 26 Sept. 1890.

377

poate tine locul, atat de bine s'a indreptat. Tott§i la 6 luni dupd e§irea din Inchisoare cornite o noud crima. *1824. Cazuri de acestea se pot enumera o multime '), ne vom marginl a cita un ultim caz, acesta din Franta, povestit

de ziarul Le Temps" : Firauteau de 40 de ani §i Vatinel do 25 de ani, fac curio§tintd in timpul pe cand Ii Indeplineau pedeapsa recluziunei la care erau osanditi. Ei es din inchisoare In ziva de 12 Dec. 4890, la 15 savar§esc mai multe furturi, iar la 16 omoard pe Chauvin, consilier comunal cu ni§te bate §i ii fractureaza membrele, dupd ce lasaserd lungita la pámant crezand-o moartd, pe servitoarea sa. Ei se vorbisera chiar In inchisoare sä comitd omorul. Curtea cu jurati din Eure a condamnat pe Firauteau la moarte, iar pe Vatinel la munca siJnica pe viatä 2). *1825. Nimic insä nu e mai caracteristic, spre a vedea um moralizeaza inchisorile decat urrnAtoarea telegrama publicata de ziarele romane§ti: Ploe§ti 25 Aug. (1910). D. Steriade, directorul penitenVarului Slänic, in urma unui denunt ce a primit, a fdcut o senzationala descoperire, In chiar interiorul penitentiarului.

Perchizitionand pe mai multi condamnati, d-sa a gasit asupra lor aliage de argint i tipare pentru fabricarea monetelor de .50 bani, de 1 leu §i doi lei" 3). Vom läsa la o parte fenomenala neingrijire a personalului penitentiarului, in care se petrec astfel de lucruri, i care nu descopere infractiunea decat in urma denuntarii unui detinut.

Vrednic Insa de bagare de seamd este, cat de putina fortä intimidatoare i moralizatoare au penitentiarele, cand chiar In localul lor se comit infractiuni. Astfel d. L. Elefterescu, citeazd cazul unui condamnat din Telega,

gratiat dupd 12 ani de-osAndd care omoard cu cutitul pe un Oran care se intorced dela tArg cu cdruta goald, si-1 luase in car fiindcd se prefdcuse cd e bolnav. DFeptul, an. XXI, No 52, p. 418. Sima Iatagan, abid o hind dupd esirea din inchisoare, e condamnat ca complice de tAlhdrie al lui Ion Albesteanu din Craiova, care esise de 2 luni din puscdrie unde fusese condamnat pentru tAlhdrie. Ambii s'au cunoscut la Ocnele mari. Alecu Istrati, Tecuci, condamnat pentru tAlhdrie la 12 ani muncd silnicA, din care i s'a redus un an ; 10 luni dupd liberare isi ucide tiitoarea care II pdräsise dupd condamnare. Vasile Codin de 54 ani, inchis de 17 ani,

spunea c va mai face! 2) Ziarul Le Temps" din Aprilie 1891. 8) Unive.rsul" din 27 Aug. 1910, p. 1, col. 5.

378

*1826. 5i pentru ca directorii sã nu se lase mai pre jos decdt pensionarii lor, In Martie 1905, N. F. directorul peniten-

tiarului din Iasi si primul gardian D., erau dati in judecatd pentru o multime de infractiuni 1), iar n anul 1907, directorul unui alt penitentiar a fost distituit fiindcd. impreund cu unii detinuti esau noaptea din inchisoare i faceau petreceri In oras t Iatä eine si cum se moralizeazd detinutii din penitentiarele noastre.

*1827. Si nici nu e de mirare lucrul acesta. AO cum, sunt organizate astdzi penitentiarele aproape in toatd Europa si mai ales la noi, nu pot sa. fie in stare nici sä moralizezei nici sã Inspaimante pe infractori. Nu pot sd.-i moralizeze flindca in multe penitentiare, conducdtorii lor se preocupd numai de pedepsirea detinutilor, neingrijind cu desdvdrsire moralitatea lor, care cred cd va rezulta. in mod automatic din predeapsa prescrisd de judecatori. Vom addoga

ca, dealtmintrelea e foarte greu a moraliza pe un infractor. a persoand care, din cauza functiunii sale, a cunoscut foarte bine

pe infractori, Wakefield, directorul inchisorii Newgate din Londra, ziced : Foarte putine sunt cazurile in care un om, a femee sau un copil devenit hot, sä inceteze de a mai fi astfel. Exceptiunile sunt atAt de rare, incat nu meritä sd fie citate. (Jricare-

ar fi cauzele, fapta este cd hotul se indreaptd foarte rar, putem zice nici odatd2). Thomson exprimd aceeasi idee inteun mod, foarte plastic : and cineva ajunge sä schimbe i sä facd dinteurt

vechiu hot um muncitor cinstit, va puted sà schimbe

i

o.

vulpe in cdine domestic" 8). Ilustrul Bentham se ardtase dea-

semeni foarte sceptic in privinta regenerarii infractorilor".. zice dânsul cd o cunoastere aprofundata a inimei omenesti, inspird o mare neincredere de reformarea Mdrturisesc totusi criminalilor" 4). 1) Iasi 16 Martie (1905). Am telegrafiat erT suspendarea din serviciu a d-lui (sic!) N.F., directorul penitentiarului central, precum si a primului gardian Dr., acuzati de fapte extreni de grave. Printre altele se afirmä cA directorul penitentiarului ar fi comis neregularitäti, Meandu-se vinovat de abuzuri de incredere, cu. ocazia diverselor furnituri NumArul total al acuzArilpr ce se aduc necesare penitentiarului ,

41-lui F. e de 12" ! 2) Citat de E. de Girardin: Droit de punir. Paris,. 1.871. 3) Thomson: The psycologie of criminals. London, 1870, p. 27.

4) Bentham: T6orie des peines, p. 225. Confr. cele spuse de noi vol. I, N-le 116 si

117.

379

Greutatea moralizdrii provine dupd pdrerea lui Lombroso si E. Ferri, din cauza ereditatii vitiate. ,De adevdratul hot zice Maudsley citat de Lombroso se poate zice ca de poet cd el se naste, iar nu devine hot. Si, cum se poate reformà aceia ce se formeazd prin succesiunea generatiunilor ? 1). D. E. Ferri, este sceptic in privinta eficacitätii oricdrei pedepse, cdci nu se poate schimba. un anti-social in social ; daca edu-

catiunea care lucreazd mai mult si nu produce nici un efect, cu atAt mai putin efect va produce pedeapsa2). Chiar d. de Lanessan, desi combate pe Lornbroso i pe ereditaristi, este tot atAt de sceptic chiar in privinta inchisorilor celulare 2). 1828. Pe de altd parte inchisorile astfel cum sunt actual-

mente organizate nu inspaimânta in destul pe infractori, din cauza cd omenirea a trecut dintr'o extremitate in alta, din inchisori groaznice ca mormântul, in inchisori in care multe persoane trdesc mai bine decdt acasä. Abunda zice d'Olivecrona in inchisorile noastre aerul, cdldura, lumina, domneste

in ele confortul ca i eleganta, nici o economie in imbracdminte, si in trai, se päcdtueste prin superfluu in mdncare, etc.4)

Aug. Pierantoni spuned in 1865 ca, intreband pe niste detinuti despre viata lor in inchisoare, i-au spus cd monotonia carcerii e de nesuferit, dar, altmintrelea niciodata in viata lor nu mâncase pane mai albd decdt cea din inchisoare, nici nu fusese mai bine imbracati. Pierantoni yeproduce in urind o pagind din Guerrazzi, in

care acesta face o frumoasd comparare intre suferintele si 1) Maudsley: Responsability, 1873. Citat de Lombroso: L'Uomo de1inquente. I, p. 420, ed. IV-a, 1889. 2), E. Ferri: Sociologia criminale, 1891, p. 391.

Un caz interesant de persistenta firei criminale ne-a fost comunicat de d. C. Cernat, fost senator de Putna. D. M. Bordnescu din Costesti, primise ca slugA pe un fost ocnas care ii fAgAduise cA se va purtA bine. OdatA mergand cu el ca vizitiu in pAdurea Golestilor, fostul ocnas se intoarce cAtre stApAn si-i zice: Cocoane, ia streanguI Asta si leagd-mA strAns si bine. Dar de ce rad ? Cocoane, leagA-md, cA nu e bine. Odat4 legat dupA ce esise din pAdure fostul ocnas spune stApAnului cA intrAnd in pAdure II apucase o furie nebunA de a sAvArsi un omor, i cA dacA nu-1 legA ar trebui ski omoare, fiindca nu. se ma,i putea tine. I-a fost insa milA de dAnsul fiindca 1-a primit in serviciu cAnd toti II respingeau. Op. cit., p. 26.

3) De Lanessan: Op. cit p. 260. 4) D'Olivecrona: Des causes de la récidive..Paris, 1873, p. 72 si urm._

-380

privatiunile omului cinstit §i viata 1inititä i bine ingrijita a detinutului; descrierea e foarte sugestiva. ,,Ce mai e §i asta? Pare ca viseaza, 1§i freaca ochii §i se intoarce ca sa priveasca ; .da domnule t el nu s'a in§elat, acestea sunt lucruri adevarate reale: pane, supd, came §i vin" 1). D. E. Ferri deasemenea spune ca, multi condamnati inIrebati de dansul i-au raspuns ca se afla in inchisoare ca la ei acasd, §i ca sä gasesc foarte bine a colo 2). Cu drept cuvant d. Maxvell imputd inchisorilor moderne »ca

sunt prea confortabile 3), iar d. de Lanessan arata ca aceasta

imprejurare e un indemn pentru infractori ca sa injurieze tribunalul pentru a li se lungi pedeapsa. Acest lucru ziee

ansul a devenit foarte des de cand, printr'un simtimant

exagerat de umanitate, s'au transformat inchisorile in locuinte aproape totdeauna confortabile, uneori luxoase, §i in care se da condamnatilor o hrand pe care multi lucratori ar puted sã o doreascd" 4).

1829. In organizarea penitentiarelor s'a facut gre§eala mare §i de neertat, ca s'a imbundtatit peste masura viata dinteinsele, fara sa se tina seamd ca viata multor categorii. de -oameni liberi este cu mult mai grea §i mai chinuita. Teoricianii clasici, dacd au nesocotit cu desavar§ire psihologia infrac-

-tiunilor, au dus la cel mai inalt grad, in regiunea absurdului, jocul silogismelor vatamatoare societatii. Benj. Constant §i B.

Boeresco erau de parere cd infractorii sd nu fie supu§i la munca fiindca se insulta munca facand din ea o pedeapsd 5). 1) Aug. Pierantoni: Dell'abolizione della pena di morte. Torino, 1865, p. 41, col. I. 2). E. Ferri: Sociologia criminale, p. 303. Confr. I. L. de Lanessan:

La lutte contre le crime, 1916, p. 261. 8) Dr. I. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin -de l'institut general psychologique, 1910, p. 240. Unul din primii care a .arAtat acest inconvenient al inchisorilor este K d'Olivecrona in opera sa Des causes de la recidive. Paris, Stockholm, p. 46 *i urm. 4) De Lanessan: Op. cit., p. 257. 5) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris 1818, T. I, p. 123-124; B. Boeresco: Des délits et des peines,p. 344. ObservAm

cä in realitate la noi se pare cA s'a ajuns la acest rezultat, de oarece -un fost director general al Penitentiarelor ne spune c, afard de PM.-tAresti, abia 15°/o din osanditi sunt supusi la mimed! Gr. Sdoescu: Raport asupra inchisorilor centrale, Rev. judicial* 1906, (an II), pag. 205.

38t

Dr. Despine merge cu ingrijirea infractorilor atat de departe!neat spune, eft trebue sa se schimbe fara intdrziere paznicii inchisorilor care le-ar deveni antipatici, flincicã infractorii sunt niste nebuni morali, care trebue bine tngrijii '). 1830. Chiar dupd moarte criminalul trebue sä fie mai binetratat decdt omul cinstit dar sdrac. In Congresul de antropologiepenald din Paris (1898), dr. Lacassagne, exprimand dorintelecongresului, a cerut ca sd nu se mai dea cadavrele condamna-

tilor la moarte familiei, ci sä se dea spre a se face studii prin disecare, addogand cd, dacd frica autopsiilot ar opri pe ucigasi ar trebui sa se inscrie in lege necesitatea acestei autopsii. D. Herbette, directorul administratiunei penitentiarelor s'a opus.. pe motiv cd dupd moarte drepturile societätii inceteazd i pedeapsa se stinge cu moartea inculpatului. In zadar se obiectã cd oamenii din spitale sunt dupa moarte supusi autopsiilor, Directorul inchisorilor din Franta replica cu multa convingere Inträrile i esirile din spital sunt libere ; nu este tot astfel cu o inchisoare 2). Ce batjocord i cu libertatea I A$ a dar de build voe se .

duce sdracul in spital, in loc de a fi cautat la casa lui ;

§i

pentruca face aceasta mare crimä, trebue sä plateasca chiardupd moarte cu autopsia cadavrului säu, fapta ca la trebuin0 s'a adresat societdtii. Saracul e fiber sä intre in spital, fie I Dar oare domnii asasini nu sunt liberi sä nu intre in puscarie? N'au cleat sä nu mai omoare oameni, ceiace desigur ca e cu mult mai usor decdt a scapd de boala. or de saracie 1: Afard de aceasta se face autopsia asasinatilor, care de--

sigur nu prin vointa lor au perdut viata, de ce nu s'ar face §i a asasinilor? Dacd autopsia e o pedeapsa, care nu se mai poate aplica dupa moartea condamnatului, de ce se supun, acestei pedepse victimele si se crutd ucigasii lor? Acum trei veacuri se admited in Germania darea cada-vrelor criminalilor la Facultati spre disectiune, in interesul §tiintei3) d. Herbette ne dä cu peste 300 de ani inapoi sub-, pretextul libertatli 1) Dr. Despine: La folie au point de vue philosophique, 1869. 2) Arch. d'anthropologie criminelle. Congres de Paris, p. 557. 3) Oarpzovius: Practice, Part. EL an CXXXVII, Nrile 72-76..

382

1831. Cand oameni luminati, au astfel de idei ciudate, ca sa. nu le numim altfel, cum Voiti ca lumea ctiminald sä aibd idei mai corecte despre situatiunea i drepturile unui infractor

in societate? Priviti, domnule presedintezicea un detMut aratan(I o paine rau coapta d-lui Feuilloley, presedintele Curtii

cu jurati nu e o rusine? Nu s'ar da painea aceasta unui soldat" 1). Desigur cd miselul care atentase la drepturile societalii, se credea indrituit sä fie mai bine tratat decat bravii soldati care apara societatea! in ofice caz, e neindoios ca soarta puscariasilor dupd cum spunea abatele de Mably la finele secolului al XVIII-lea 2)

este astazi mai bund decat a multor lucrdtori zii liberi, care pot sä jinduiascd traiul din penitentiar ca acel lucrator de care spune d. Reinach cä ar fi zis aratand o inchisoare. 8unt acolo rdu fdcatori, care au tot ce le trebueste. Eu si familia mea suntan cinstiti si noi avem greutate ca sa träim" 2). 1832. D. Garofalo a desvoltat aceastä idee in o pagina admirabild pe care nu ne putem opri de a o reproduce. Vorbind de pedeapsa cu moarte dansul zice:

Ce oarel Nu exista poate alte pedepse, afara de acea cu moarte, care sa poata infrand criminalitatea cea mare? E posibil sh credem Ca ergastolo sau recluziunea nu au nici o -virtute de infricosare? Pentru un om nu e oare tot atat de scumpd libertatea ca i propria viatd?

Ei bine nu. In aceastd materie a pedepselor privative sau restrictive de libertate nu trebue a se pune ca bazä de rationament sitntimantele individuale ale scriitorului, ci trebue sa ne coboram In cele mai de jos straturi sociale, si sa obseryam din acele addncimi ce impresiune produce luchisoarea. Valoarea libertatii se micsoreaza in mod de necrezut in clasele lucratorilor dela tara, care, cd toate ca numele a dispdrut, sunt totusi astazi servi glebae; astfel e mai cu seama in clasa celor 1) Revue pénitentiaire, 1909, p. 60. 2) AceastA muncd orcAt de asprA ar fi, nu e oare pe tot pArnAntul soarta sArAciei? Pentru ce voiti ca infractorul i sAracul sA aiba aceia§i soartA?` Abatele de Mably: Oeuvres. Paris, 1794-95. T. X,_p. 334.

8) I. Reinach: Les récidivistes, p. 120; Confr. Jul. Teodorescu. Cestiuni de drept penal §i §tiintA pénitentiarA. Bucure§ti, .1904, p. 73, care face un tabel foarte sugestiv intre munca zisa. liberA $i Viata din inchisorile noastre.

383

mai umili lucraori ai marilor manufacturi i ateliere, pentru care cuvantul munca silnicd pe viald, nu mai este o metaford, ci o tristä realitate a conditiuni lor. Pentru toti acestia, la vechea forma a robiei, s'a substituit acea nu mai putin aspra a banului, i libertatea ranidne pentru ei i acum o vorbd desarta. Experienta ne dovedeste ca, dacd multi din ei sunt i ramAn cinstii, aceasta nu provine din sanctiunile penale; infractiunea le este urita prip ea Insdsi, or din cauza rusinei sau descreditului de care nu vor

ca sä fie acoperiti. Dar desigur ca asa numita inchisoare corectionald, nu poate produce asupra lor nici o impresiune de desgust; multi din ei merg la inchisoare cu bucurie, ca la o odihna a grelelor lor osteneli, in care vor aved nesperata bucurie a repauzului, i cel putin un lucru destul de putin greu l cu siguranta painei de toate zilele si a focului in timpul ernii, 5i sunt tdrani care, fiind condamnati la 4 sau 6 luni de inchisoare, i capdtAnd libertatea in timpul ernii, nu se bucurd ca de o favoare, i pun la activul bilantului lor acea

economie pe care ar puted sä o faca in inchisoare. Dacd atat e de mica sau aproape nuld impresiunea pe care

Inchisoarea de scurtä durata o produce asupra unui mare numar de infractori de ocaziune, care nu sunt cu totul pervertiti, i pentru care infractiunea nu e o meserie, nici o aplecare necesard a naturei lor, se poate usor preveded cd amenintarea unei durate mai lungi a recluziunei nu va produce un alt efect asupra claselor celor mai mari infractori a cdror simtibilitate este cu mult mai inferioara decdt cea obisnuitä" 1833. Aceeasi observatiune fusese facutd de Dostoiewsky inainte de d. Garofalo Tdranul zice dânsul lucreaza de

sigur cu mult mai mult deck pwariasul, cdci in timpul verii el munceste i ziva i noaptea" 2). Si marele romancior rus,

aratä foarte bine pericolul acestei vieti mai trudità in afara decdt induntrul inchisorii : Nu sunt zice dânsul sdraci care savarsesc crime pentru ca sä fie trimisi la munca silnicd §i sd scape astfel de o libertate incomparabil mai penibild decal .recluziunea? Viata e mizerabild, poate nu totdeauna au avut ce sä manance ; se omoard muncind pentru ca sa- ina1) Garofalo: Contro la corrente. Napoli, 1888; p. 19 si 20. 2) Dostoiewsky : La maison des morts. 7kne ed. Paris. Pion Nournit p. 26.

384 . . ; in ocnA munca va fi mai putint aprigd, mai putin penibila, se va sAturd muncind mai bine

vuteascA pe patron . deck acum" 1).

Deasemenea Ortolan, dupd ce spuned cd trebue pentru munca osanditilor sd se aleaga lucrdrile cele mai desgustatoare, mai grele, mai periculoase $i mai insalubre, adauga Dar vai oricdt de grele, de periculoase ar fi ele, fie vorba de canaIele subterane ale ora$elor (egouts), de mine, de cariere sau de desecarea baltilor, totdeauna se vor gdsi lucratori cinstiti care nu trdesc decdt din astfel de lucrdri2), care socotesc ca un bine providential de a le obtine $i de a nu le lipsi ; i, va trebul oare ca aceastä muncd grea, acest mijloc de hrand meHtor al multor familii sa fie socotit i sa se dea_ I

ca o pedeapsd?" 3).

1834. Negre$it cd aceasta nu e logic, nu e rational ; ai de ad rezultd toate relele : Cre$terea cea mare care s'a produs in cifra tuturor infractiunilor zice Demetz are in mare parte cauza, aceastd falsa filantropie, care, in loc de imbundtatirea regimului moral al inchisorilor, nu s'a ocupat decat dea imbunatati conditiunile fizice ale pu$cdria$ilor. S'a uitat

cd pentru a Imbundtdli regimul inchisorilor, trebue a-C face mai eficace, iar nu mai pldcut pentru detinuli"4). 1835. Mintea conducAtorilor inchisorilor, mai ales la noi,_

s'a mai preocupat Inca de un alt lucru, de perfectionared. muncii detinutilor. Un fost director general al penitentiarelor,. cu pretentiuni rdu justificate de om competinte, se lAudd foarte mult cu productiunile materiale ale inchisorilor noastre. Cul drept cuvánt i s'a spus de un coleg al nostru : E laudabil ca.

un jet la Paris In 1900 a fost cumpArat ca un obiect de artd, cä s'a cultivat canepa de Piemont, ovAz Ligovo 3 i cd. s'a obtinut sfecld furagerd de 1q, chilograme ; dar ceeace nu' ') Ibidem: p. 62.

2) Ni s'a spus ce täranii de prin prejurul penitentiarului Targu Ocna, pretind ca un drept ab antiquo de a lucre aleturi cu ocnasii la therea de sare, spre a-si castige existenta. Dealtmintrelea oricine poate recunoaste-

ca teerea de sare din salinele noastre e cu mult mai plecute si mai ne periculoase decat lucrarea In minele de carbuni. 8) Ortolan: Elements. T. II, p. 67, Nr. 1462. Aceasta e dealtmin trelea spus si de Benj. Constant.: Collect. complete I, p. 124. 4) Demetz: Lettres sur le sygteme pénitentiaire.

385 spun.e i ceeace n'ar trebut sa uite raportul, este marea cestiune:

ce au devenit cei e$iti din penitenfiare"1).

Ce au devenit? E usor de inteles ce pot sa devina r Regimul penitentiar da rele rezultate cdnd e bine aplicat, ce poate sa fie cdnd e aplicat ca la noi I Statistica penala raspunde la aceasta intrebare 2). 1836. Rezultatele acestei nechibzuite organizari a peniten-

tiarelor este, ca multi oameni. care nu au natura criminala, cauta sd intre in inchisoare spre a scapd de greutatile vietii. Toti acei care s'au ocupat mai de aproape de cestiunea inchisorilor, recunosc acest adevar.

Bretigueres de Courtelles spune ca a vdzut 506 recidivisti la Clairvaux condamnati pentru furt sau vagabondare, care nu Meuse aceste fapte decdt cu gandul de a-si procurd o viata mai usoarã in inchisoare. Saptesprezece detinuti i-au declarat Ca nu au luat nici o precautiune cdnd au comis inJ fractiunea, fiindca aveau trebuinta de un an sau doi de sedere--, in inchisoare spre a-si indreptd sanAtatea. Recidivitii spune de Courtelles reintrd cu bucurie in inchisoare, ca si cum ar reintrd in casa lor, i tovarasii lor, fericiti de a-i reveded, Ii saluta cu numele de voiajori si de buni carnarazi8). (In alt autor Breton spune ca un pungas comited in toti

anii cdte o mica hotie spre a reintrd in inchisoare. La a 50-a oara, in locul inchisorii, in comun fu condamnat la inchisoarea ce-

lulara : Justitia m'a pacalitexclama elnu ma va mai prinde 4), Se spune ca. o familie de tigani a fost condamnatA de 16 ori pentru vagabondare ; lndata ce se apropid iarna, ea faced tot posibilul ca sa fie inchisa spre a aved locuinta, mancare, incalzire i imbrAcaminte in timpul ernii 5). 1837. De multe ori infractorii, departe de a fi bucurosi ca es din inchisoare, le pare rat] ca pleaca dinteun loc in care f+

,

Jul. Teodorescu: Minoritatea in fata legii penale, p. 105-106. Vezi stu(liul nostru: Româniasub raportul moral. Bucuresti, 1902_ 2 Anal. Ac. Seria II, T. XXIV. 8) Bretigueres de Courtelles: Les condamnés ct les prisons. Paris, 1838. Dupa Lombroso: L'homme criminel. Paris, 1887, p. 381. 4) Breton: Prisons et emprisonnements. Paris, 1875. (Dupa Lom,broso: (bidem). G) Lombroso: Op. cit., p. 382. Confr. de Lanessan: Op. cit., p. 1651

386

se deprinsesera. Lombroso citeaza cazul unui asasin, care chip&

indeplinirea pedepsii nu void cu nici un chip sa piece din inchisoare, i ruga pe director sa nu-I ded afara, spunand ca nu stie unde sa-si gaseasca existenta. Vazdnd cã cererea lui nu e primitd, se preface ca pleacd i apoi pe scara el Ii baga manerul unei linguri in pantece, se sue pe scard i se duce sa se culce in pat unde moare fdra sa-1 fi auzit niminea gemand1). Acelasi lucru ni-1 spune dr. J. Maxwell, substitut de pro, curor general la Curtea de apel din Paris. Dânsul citeaza cazul

unui vagabond din Perigneux care sparsese geamul unei pravalii numai pentru ca sa poata iernd in puscarie, si care dorind doua luni de inchisoare, a marturisit d-lui Maxwell, pe care il intrebase cam ce pedeapsd i se va da, cä daca i se va da numai 8 pana la 15 zile de inchisoare, va insultd pe judecdtori ca sa ajungd la cloud luni. Judecatorii necondamnându-1 decal opt zile de inchisoare, vagabondul a adresat insulte magistratilor, spre a puted stà mai mult in inchisoare. Distinsul magistrat francez arata cu drept cuvant ca pedeapsa inchisorii nu este egala, caci nu toate persoanele pretuesc deopotriva, libertatea i demnitatea omeneasca. Multi din cei a caror viata penibila se petrece in mizerie, doresc uneori,

mai ales in timpul ernii, sa sted in inchisoare. Ei se duc in inchisoare zice d. Maxwell - cu aceiasi pofta cu care feri-

citii pamantului se duc iarna la Coasta de Azur"2). 1838. Iatä rezultatul pedepselor privative de libertate ; aproape toate regimele au dat un complect faliment. Toata lumea ziced in 1868 dr. I. Ch. Herpin recunoaste astazi cä ceiace este nu mai poate sd ramdnd multa vreme ; cd inchisorile noastre, departe de a fl o garantie pentru ordinea sociala, sunt o plaga care roade, un focar de crime si de molipsire, i cd numarul rdufacdtorilor recidivisti creste intr'o proportiune inspaimantatoare"3). Legiuitorii insisi se pare ca au recunoscut acest adevar, cautand sa evite pe cat este cu putinta inchisoarea ca pedeapsa. 1) Lombroso: Op. cit., p. 291.

2) Dr. Maxwell: Action psychologique des peines in Bulletin de l'Institut general psychologique. Paris 104me année, 1910, p. 232 i 234 §i urrn. s) Dr. I. Ch. Herpirz: Etudes sur la réforme et les systèmes penitentiaires. Paris, 1868 , p. 45.

387

Cod. pen. italian din 1890, art. 19, § 5 permite sa se substitue Inchisorii, dacd cere aceasta condamnatul, munca in serviciul Statului, judetului or comunei, socotindu-se doug zile de muncd drept o zi de inchisoare. Aceasta inlocuire fusese preconizata .de Aschrott, de Foreste, Getz, de Holtzendorf, de Liszt, Nocito Teichman 1).

1839. S'au pus mari sperante in regimul celular, si multe 'persoane ii sustin2). Delangle, presedintele comisiunei departamentale a Senet, mai tftrziu Ministru de justitie, ziced: Trebue sA declardm meted cd noi vom continua sä considerAm regimul celular ca 'singurul care poate exercitd o fericitd influentd asupra moralului detinutilor"8). D. Beranger, cunoscutul penalist francez a sustinut deasemenea regimul elular prin mai multe lecturi facute la Institut (Franta). Deasemenea in Congresul penitenliar international din Bruxelles din 1900, s'a admis cã regimul celular are o bund influentA fiziologicd i morala asupra conclamnatilor 4).

S'au invocat statistica in favoarea acestor inchisori; in uedia la 1845 nurnArul detinutilor era 1 la 521, iar dupa apli.carea regimului celular a ajuns in 1865 dela 1 la 907, cu toate ,cd furturile care se pedepseau altAdata. cu amendA, in urma. au fost pedepsite cu inchisoarea 5). In 20 de ani, din toti dertinutii din inchisoarea Baoksvinslet, numai trei au recidivat, adicd 0.15 recidive pe an din 220 detinuci6). 1840. Negresit cd regimul celular e o mare imburatatire in regimul inchisorilor. 1) A. Prins: Science pénale, Nr. 823. 2) E. Ferri: Sociologie criminelle. Paris, 1905, p. .598 citeazd 20 de partizani ai acestui regim. La noi l'a sustinut, intre altii d. St. Steitescu: ,Dreptul an. XX, p. V, Nr. 25, p. 211. 3) Ortolan: Elements II, p. 112. 4) Actes du Congres penal international de Bruxelles. 1900, T. I, p. 313 si u.rrn.; 331 $i urm.; 543, 544, T. III, p. 275 si 477, in Congresul

.de Anthr. crim. din Amsterdam: s'a pronuntat pentru sistemul celular, Baer (p. 456); Struelens (p.!458) $i altii. 5) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 313. 6) Ibidem: P. 327; Confr.deasemeni partizani ai regimului celular, B. foly Problèmes de science criminelle. Paris, 1910, p. 192-211; Dr. E.

Laurent: Les habitués des prisons de Paris, p. 603. V. Molinier: De Venseigement du droit criminel A Pise Toulouse, 1874, p. 63, 76 $i urm.

388

Am ardtat cd d. E. Mouton considera inchisoarea in comurr ca o crima sociald '), iar d. Thiry ca cel mai abominabil atentat

contra societatii,, declarand cd regimul celular este in principiu singura forma de inchisoare admisibild 2). 1841. Totusi Lombroso spune ca sperantele cele mari ce se con cepeau prin adoptarea regimului celular au Minas numai simple iluziuni, si. ca in Prusia, Belgia, Wurtemberg, Suedia, unde s'a adoptat acest regim, numarul recidivistilor a ajuns la 340/0, 500 si chiar peste 708/08).

D. E. Ferri mai cu seama e un aprig vrajmas al regimului celular, pe care 11 califica inuman, stupid, inutil, costisi-

tor') si absurd8); dupa dansul regimul celular este una din aberatiunile secolului al XIX-lea6),

*i. nu numai capii scoalei pozitiviste, dar si alti penalisti desl cu mai putina energie, au combatut inchisoarea celulard7). IThul din cei mai vechi adversari, poate chiar cel dintái, al regimului celular e Benjamin Constant. Nu irebue inchidere solitard zicea dansul in 1818. Izolarea desavarsita aduce la smintire, experienta o dovedeste. Nu aveti insa dreptul de a condamna pe om la degradare, la rasturnarea si distrugerea facultatilor morale" 8),

Dacd aceastd critica se adreseazd poate regimului celular

strict, pensilvanian, care se aplica la inceput, sunt insa alte persoane autorizate care au criticat mai tarziu regimul penitentiar pentru alte motive. Insd munca in celuld zice d. A. Prins naste o pro-blemd si tnai grava. 1) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 235. 8) F. Thiry: Cours. Nr. 302. 8) Lornbroso: L'homme criminel, p. 385; Confr. Molinier: Cours,I, p. 522.

') E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266. 5) La:symbiose du crime. Compte rendu du Congres d'Anthropologie criminelle d'Amsterdam, 1901, P. 225. (Raport). e) Soc. crim., p. 266 si Compte rendu du Congres d'Anthr. crim, d'Amsterdam, p. 459, unde spune cA nu regretA de a fi calificat, sunt 20 de anilin(urma, regimul celular ca una din aberatiunile secolului al XIX-lea. 7)

Vezi: Compte rendu du Congres- d'Anthropologie criminelle

d'Amsterdam, 1901: discursul d-lui de Dekterew, P. 455. 8CBenj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818, T. I, p. 275. .

389

Misiunea legiuitorului este de a lucrà in contra despo-puldrii satelor, de a combate päräsirea satelor in profitul oraselor. Regimul celular actual aduce tocmai acest rezultat ; el da oamenilor dela tat-A un mestesug ordsänesc i inlesneste miscarea de emigrare pe care ar trebui sa o itnpedice; el face -dintr'un bun cultivator de pamant un lucrdtor mediocru, ba-

gandu-i in cap ideia de a se arunca in cercurile industriale, §i departe de a-1 reclasa, *11 declaseaza si mai mult ')." Izolarea, dupa cum observä d. de Lanessan, un alt

adversar al regimului celular evitä coruptiunea reciprocd, -dar nu amelioreazd desigur pe cei inchii, poate chiar Ii impinge mai mult in criminalitate. i apoi dansul citeazd cuvintele d-lui Prins : ,,Se deprinde oare cu sociabilitatea un om dandu-i numai celula, adicd contrariul vietii sociale, ridicandu-i pand si aparenta unei gimnastice morale,.regulandu-i de dimi-neatä pand seara cele mai mici amdnunte ale zilei, toate snipcat-He

i

pand chiar cugetarile sale. Nu se pune el oare in

afard din conditiunile existentei, si nu-1 face sa. se dezobisnuiascd

,cu libertatea la care se pretinde cà it prepard ?" 2). 1842. Mai mult decal atat; imputinarea criminalità4ii, uti"litatea cea mare a regimului celular, i cauza pentru care so-

cietatea se expune la atatea sacrificii cu construirea de inchisori celulare, este contestatd, nu numai de Lombroso, dar si de d. Fr. de Listz, unul din cei mai distil* penalisti ai tim-purilor noastre. Intemeindu-se pe statistica oficiald, eminentul -profesor dela Universitatea din Berlin, a dovedit cä regimul celular n'a avut in Prusia un efect util asupra recidivei3). Vom observa. deasemenea cä chiar d. E. Mouton, care

8ustine regimul celular, recunoaste ca el conduce uneori la nebunie ; in 17 ani, dela 1851-1868 au fost in inchisorile din Cristiania 3 sinucideri i 51 cazuri de :nebunie, ceiace este 1 .220/0o pe ant).

n A Prins: Criminalité et repression, p. 138; Confr. Inca si p. 164 in care arata cà celulele sunt o injustitie fata cu oamenii cinstii Si Dr. Em. Laurent: Anthropologie criminelle. Paris, 1891, p. 55. I. L. de Lanessan: La lutte contre le crime. Paris, 1910, p. 260.

a) Fr. von Liszt: Zeitschrift fiir die Gesammte Strafrechtswissen-schaft. Wien, 1883, T. III. Confr. Prins: Op. cit., p. 148 nota. 4) E. Mouton: Le devoir de punir, p. 325. Ce e drept tafautorut.

390

Aceiasi neincredere o are in inchisori in general si chiar in cele celulare, acel mare cugetator si. profund cunoscdtar al penitentiarelor care se numeste Dostoiewsky. Nu trebue zice dansul sa judecam crima cu opiniuni preconcepute; filozofia

sa e mai complicatä deck se crede. E dovedit cd, nici puscdriiler nici munca silnicd nu Indrepteaza pe infractor ; aceste pedepse nu pot decat sd-1 pedepseasca si sa asigure societatea contra atentatelor pe care le-ar putea comite. Recluziunea si

munca excesivä nu fac altceva deck sd desvolte in acesti oameni o urd profunda, setea placerilor oprite si. o spaiman-

tätoare neingrijire. De allei parte, sunt sigur al celebrul sistem celular nu ajunge decat un scop aparent 0 twleitor"'). $i este natural sd fie asa, caci desi izolarea infractorilor este o agravare, sunt insd oameni, care sunt siliti sä prefereaceastä izolare traiului räu din viata lor de toate zilele2). 1843. 0 persoand pe atat de veridical pe eat de competentä, d. Mace, fostul cap al sigurantei publice din Paris, ne

spune ca in Capitala Frantei se poate evalua la 50.000 ini mijlociu2), indivizii care se scoald dimineata fard sci stie curn vor dejuna si. pranzi in timpul zilei si unde vor dormi noaptea"In urnid dansul face o descriere foarte interesantã a greutatiil ce intampind acesti nenorociti de a-si gäsi un culcus pentru . noapte, pe care credem cd e bine sd o reprodueem. Vara ei se culcd sub poduri, in desisurile grddinilor itmase deschise, si mai ales pe radicaturile si santurile fortificatiunilor sau chiar in campurile si padurile dimprejurul Parisului. Iarna cestiunea culcatului e mai greu de rezolvat. Unii, se culcd in pimnitile caselor ce se construesc, altii in trasurile de transportat mobilele (demenagement), si in imprejurimileParisului in cuptoarele de gips; icativa petrec noaptea invar7 obiecteazd ea' 9 din 10 or nebunia e ereditard, asd ed germenul exist& Inainte de intrare. Insä cestiunea nu e aci; germenul poate sä existe, qi sd nu se desvolte or sd se desvolte dupd meziul in care se aflä. 1) Dostoiewsky : Maison des morts, 7-eine ed., p. 17.

2) In inchisoarea dela Sante, 2105 detinuti au cerut in timp de trei

ani ca sä li se aplice regimul celular in loe de inchisoarea In comun. E.Robin: La question pénitentiaire, Paris (1873), p. 41; Confr. Molinier: Op. cit., p. 69. 3) Ch. Desmaze: La crime et la debauche a Paris, evalueazd acest Itarndr la 6000; chiar In acest eaz el e destul de mare.

391

tindu-se imprejurul halelor §i garilor, in fine un mare numar din ei, gasesc adapost in stabilimentele ospitaliere de noapte,

in care se inscriu de ordinar, sub nume fals, ca masura de Vrevedere, fiindca multi din ei au avut afaceri cu justitia §i cu politia. Sunt unii care, jumatatea vietii lor o petrec In inchisori.

Inainte de a ajunge la majoritate, ei au fost arestati de mai multe ori, §i in mai multe randuri au fost condamnati pentru vagabondare §i evaziune (rupture de ban). Dar nimic nu-i indrepteaza, vagabonzi sunt, vagabonzi raman §i vagabonzi sfar§esc, . . . cand nu devin hoti de profesiune, cum se intampla cu multi din ei" '). 1844. Acest trist tabel e adevarat pentru toate capitalele §i ora§ele mari ale Europei, intr'un grad oarecare din cauza greutatii de a plati o locuinta. In Bruxelles sunt 6978 familii care n'au ca locuinta decat o singura camera, 2186 cu o singura mansarda §i 200 §ed in pimnite. S'a mai constatat Ca 1511 familii de peste 5 persoane 2),

n'au decat o camera de 8 metri cubi, pe cand celulele au de ordinar 30' metri cubil3).

Fata cu aceasta mizerie a oamenilor liberi, d. Ch. Desmaze ne spune Ca : Cele 1500 celule construite in inchisorile Senei, perfect tinute §i incalzite, primesc oaspeti voluntari, cari fac sa fie inchi§i in timpul de iarna, atat de greu pentru lucrator, §i se libereaza primavara" 4). In 1890 facandu-se o cercetare asupra locuintei lucrato-

rilor din Paris, s'a constatat Ca 9364 familii, din totalul de 19.284, locuesc intr'o singura camera, §i aceasta odae, la 2186 clintre ei se afla in mansarda, iar la 200 in subsoluri. Si trebue observat ca din cele 9364 familii ocupand o singura camera, 1511 familii erau compuse fiecare din mai mult de 6 membri5). 1) G. Mace: La service de la sureté par son ancien chef. Paris 1887, 12-eine ed. p. 213, 268 si 269.

2) AdicA 2 metri lungu, 2 metri latu si 2 InAltimea. Despre influenta locuintelor asupra criminalitAtii. Vezi Erbiceanu: Tendinte(e noi p. 489-504. 2) A. Prins: La defense sociale. Bruxelles, 1910, p. 87. 4) Ch. Desmaze: Op. cit., p. 104.

5) Congres international des habitations A bon marché, tenu a Bruxelles, 1897. Rapport al d-lui Soenens (dupA Erbiceanu, Tendinte 499).

392

Acest trist tabel e adevArat pentru toate capitalele si ora§ele mad ale Europei, intr'un oarecare grad. *1845. Astfel fiind lucrurile, soarta rnultor oameni de jos

find mai trista decat a puscdriasilor in inchisori, e foarte firesc ca inchisoarea sA nu sperie pe infractori, ci din contra

sd-i atraga ; ar fi chiar de mirat sd nu fie astfel cu actuala organizare a inchisorilor. Pedepsele privative de libertate, cu toate netagaduitele imbunAtAtiri, in timp de mai bine de un secol, nu au dat rezultatul dorit ca sd imputineze criminalitatea, sau cel putin sd impedece cre§terea ei. AstAzi nimeni n'ar mai putea sd zicd impreund cu Bertauld Ca, Inchisoarea, care la inceput nu era o pedeapsa, acum

ar fi pedeapsa cea mai des aplicata §1 aceea asupra meritului cdreia penalistii par eel p4in1 de acord?). Cea mai des aplicatd, exact; dar cea mai meritorie, foarte departe ! Nimeni nu poate sd mai aibd azi aceasta. iluziune.

Nu stim dacd omenirea nu va reveni cu timpul la ideia romand, mult timp domnitoare in tot cuprinsul Europei, formulatA prin cuvintele lui Ulpian : Career ad continendos

hoinines, non ad puniendos haberl debet, este insa afard

din orice indoiald cd, astAzi inchisorile, chjar cele celulare, nu au puterea nici de a indrepta pe cei pedepsiti, nici de a. infricosa pe cei ispititi sA comita infractiuni. 1846. Mai exact s'ar putea zice cd, inchisorile posedd in realifate o mica putere de indreptare si de infrico§are, insa in schimb, in starea de astazi ele provoaca sA sAvarseascd infractiuni pe oamenii care se Ad in mizerie sau inteo stare vecind cu mizeria. Legiuitorul ar trebul sA gaseascd un just meziu, intre inchisoarea morrnant de odinioard si inchisoarea palat din vremile noastre. Aceastd masura inteleaptd intre barbaric si indemnare la comitere de infractiuni, trehue sd recunoastem cä e greu de gash, fiindca depinde nu numai de timp, ci 5i de persoana, §i mai ales de persoana. In orice caz insa aceastd masura inteleaptd, spre a face pedeapsa Inchisorii eficace, trebue sd tina seamd de viata oamenilor liberi sdraci, iar nu de aceea a oamenilor cu care9 Bertaukl: Op. cit., Lect. XIV, p. 299, ed. IV.

393

care avere, cd.ci viata detinutului trebue totdeauna sã fie mai chinuitd si mai pacatoasa decal a oamenilor liberi sdraci. Acest lucru trebue sä-1 aibd totdeauna in vedere legiuitorul care voeste sä intrebuinteze pedeapsa relativ blanda a privatiunii libertatii, cdci altfel ea nu poate produce alte rezultate folositoare societgii, decdt de a o apArd vremelnic de infractiunile celor inchisi. 1847. Dacd aceasta e adevärat pentru celelalte tani ale Europei, cu atat mai mult e adevärat pentru tara noastra. Ocna, cea mai grea pedeapsd, puted sa späimânte in vremile vechi, cdnd Zalony ne spune cd viata in ocnd era atat de pacdtoasa kick nu s'a vd.zut decdt foarte rar un om care sd trdiascä in ocriä mai mult decat 5 ani. Unul din cei mai bdtrani paznici ai penitentiarului Targu Ocna ne spuned in 1890, ca pedeapsa de astazi a ocnasilor -este nemarginit de blanda in comparatiune cu ceiace a vazut el la inceputul slujbei sale. Pe atunci osanditii stau vesnic in ocnd ziva si noaptea si nu esau deck odatä sau de clouä ori pe an afara ; find nedeprinsi cu aerul liber, singuri cereau sa intre iardsi in ocnd, caci afara dormitau si stau cu ochii inchisi.

Negresit cd aceastä pedeapsa, de care vorbeste si A. Panu

era spdimantatoare pentru infractori, aproape ca si moartea, dar azi intrucdt e mai chinuit ocnasul decdt unii oameni liberi? Nu sunt oare oameni liberi dinprejurul ocnelor care cer ca sä munceascä alaturi cu ocnasii? Mai ales intr'o tara ca a noastrd, unde nu existä pedeapsa

cu moarte, munca silnicd singura, asa cum ea se executd in penitentiarele noastre, nu este o pedeasa destul de asprd si infricosdtoare pentru marii infractori. 1848. Legiuitorul francez n'a voit sd desfiinteze pedeapsa ecu moarte, desi s'a propus acest lucru in nenumarate ränduri Cel italian a suprimat ce e drept pedeapsa cu moarte, a avut -insd grija sd o inlocuiascd cu Er gastolo, o pedeapsa pe care insusi d. E. Ferri, un abolitionist, o declara mai rea decat moartea: Pedeapsa ergastolo zice art. 12 e perpetua. Ea -se executd intr'un stabiliment special, unde condamnatul rd.mane in primii 7 ani inteo separatiune celulard continad cu obligatiunea de a munci. In anii urmdtori el este admis la lucru impreund cu alti condamnati cu obligatiunea tacerii".

394

Regimul nostru represiv este dar gresit ; aceasta credern ca este in mare parte cauza marei sporiri a criminalitatii romane. *1849. Deaceia d. de Lanessan e contra regimului inchi-

sorilor si rezuma astfel ideile sale : Inchisoarea nu ar putea

sa exercite un elect preventiv de intimidare dent asupra indivizilor, care n'au trebuinta de a fi intimidati spre a scdpa de criminalitate. Ea e dar totdeodata ineficace ca mijloc de intimidare si corupatoare prin actiunea ce exercita asupra individului care i se da spre pedepsire. Daca voi adaoga Ca, in loc sa prezerve societatea in contra crimei, ea fabrica criminali aruncati in corpul social dupd o scurta durata de sedere corupatoare in zidurile sale, cred ca voi fi stabilit cd

cel mai vulgar bun simt consiliaza de a o suprima ca pedeapsa" 9.

E de sigur exagerare in aceastd violenta critica contra pedepselor privative de libertate, dar nu e mai putin adevarat ca, asa cum sunt organizate inchisorile, ea contine o foarte multd parte de adevar. c) Consecintele pedepselor privafiva de libertate.

Pe langa duratd si regim, o a treia cauzd de agra vare a pedepselor privative de libertate, sunt consecintele, sau pedepsele acesorii pe care ele le atrag. Nu vom intra in amanunte, pe care le vom studiã arid vom vorbi de fiecare pedeapsa in parte, vom spune insa ca regula generala cd, pedepsele privative de libertate criminale, atrag totdeauna ca o consecinta pedepse accesorii, pe cand cele corectionale propriu zis nu atrag ele insasi pedepse accesorii, ci numai in mod exceptional si din cauza naturei in1850.

fractiunei comise. Vom mai adaoga ca intre pedepsele privative de libertate criminale, trebue a distinge : munca silnicd si recluziunea atrag

consecinte sau pedepse accesorii prevazute chiar de codicele

penal, pc cand detentiunea si degradarea civica nu au alte pedepse accesorii de cat acelea prevazute de legile organice speciale. 1) I. L. Lanessan: Op. dt., p. 263; Confr. 294 i 295.

395-

§ 2. Munca Si Med.

1851. Munca silnicd, este ce cea mai grea din toate pedepsele admise de codicele penal cornun; ea constitue douä grade de pedeapsd in acest codice : a) munca silnicd pe viat& b) munca silnicd pe timp mdrginit, pe care le vom trata impreuna, cum face si legiuitorul in art. 10-14 Cod. pen. In privinta acestei pedepse, ca i in privinta celorlalte pedepse:privative de libertate, vorn studia trei cestiuni : 1) Durata ; 2) Regimul *i 3) Consecinte1e.

1852. Durata. Munca silnica este sau pe via0 1), sau pe timp marginit dela 5-20 de .ani. In codicele penal al marinei se prevede pedeapsa de 2-5 ani muncd silnica pentru pärasirea vasului in timp de resbel (art. 33) pedeapsa de 3-5 ani muncd silnicä pentru distrugerea de armament sau echipament al flotei (art. 39). In codicele penal german Zuchthaus, pedeapsa corespondent& dureazd, cdnd e pe timp marginit dela 1-15 ani. 1853. Regimu. Regimul muncei silnice e foarte aspru, cel mai aspru din toate regimurile pedepselor noastre privativede libertate. Art. 10 Cod. pen. sp_me ca cei condamnati la asemenea

pedeapsa vor fi supusi la un regim aspru" i cd se vor

Intrebuinp la lucrdrile cele mai aspre in intrul minelor, sau. si afar% din mine, pentru lucrdrile de utilitate publicd". Legea_ adaogd ca Ei vor fi pu§i in feare" 2). Chiar femeile desi su-

puse la muncd potrivit sexului lor, sunt totusi supuse la un_ regim aspru (art. 11). ExistA si in vechiul drept: Indreptarea legii Glava 346, zacon 3 si Pravila Vasile Lupu, Pricina 13, Nr. 104. Vezi editiunea Longinescu din 1912, p. 33. 2) Prin circulara din Aprilie 1908, d. C. Rddulescu, fostul sub-director--

al penitentiarelor, a suprimat lanturile afarA de cazul de pedeapsA discip1inar i pentru transportul ocnasilor. Curier. judiciar 1908, No. 30. InsA in timpul judecbtii inculpatii trebuie sA se prezinte liberi. Inaintea Curtii de casatie in 1869 s'a prezentat Stan Albulescu i alti tovarAsi al lui legati in lanturi; Curtea a cerut explicAri asupra acestei imprejurAri, si procurorul Gr. Pducescu a spus CA aceasta provine din cauza numeroa-

selor incercari de evadare. Curtea Admite in mod exceptional pentru acesti recurenti, a fi judecati in star ea In care se prezintA, fArA a ere& prin aceasta un precedent". Cas. crim. 341 din 30 Aug. 1869, 13. 240.

396

Regimul este acelasi la ambele pedepse, desi legea dispune in art. 12 Cod. pen. ca osanditii la munca silnica pe viatä sä fie despartiti de cei osanditi la munca silnica pe timp marginit. si sa aibd imbracaminte diferita. Munca silnicd se faced odinioara in Franta pe corabiile sau galerele Statului, din care cauza condamnatii la acea pedeapsd se numeau galerieni ; in 1791 condamnatii la munca silnica au fost intrebuintati la lucrarile mai grele, mine, arsenale maritime, desecare de balti etc. La noi munca silnicà s'a facut, si se face si astazi, dupa vechiul ociceiu al Orli in ocne; desi codicele Matei Basarab si Vasile Lupu vorbesc de catarga (galere), aceasta este insd desigur o simpla traducere fdcuta din nebagare de seamd, a legilor streine in care era pedeapsa catargii. Astazi pedeapsa muncii silnice nu mai are in Romania, dupd -cum am aratat, asprimea din vechile timpuri, cand unii osanditi

ramaneau in ocna atat ziva cat si noaptea. In Codicele penal Stirbei din 1850, art. 13 se spune expres ca cei condamnati la rnunca silnica pe timp marginit taiau sare ziva, iar noaptea -se inchideau in temnita, pe cand cei osanditi la munca silnica pe viata, isi faceau toata osanda in ocnd atat ziva cat si noaptea. Si nu mai vorbim de cumplita pedeapsa de a sta in ceiace ge numea ocna parcisitd. Astazi legiuitorul a schimbat acest lucru; toti osanditii, chiar cei osanditi la ocnd pe viatd sunt scosi st noaptea din ocna. Acei cari lucreazd la mine, zice art. 10 ult alin. noaptea se vor scoate afara si se vor inchide in temnitd, avand si feare de picioarea. 1854. Este de observat ea, dupd art. 14 Cod. pen. osanda la munca silnicd pe viata sau pe timp marginit, nu se pro-

nunta contra acelora care implinise 60 de ani la data pronuntdrei definitive; ci in locul muncii silnice ei sunt condam-

nati la recluziune pe un timp deopotriva cu acela la care ar fI trebuit sä fie osanditi la munca silnicd. Desigur ca legiuitorul s'a gandit ca la aceasta etate, munca silnica de tdere de sare in ocnd ar fi prea grea pentru batrani, cum ar fi si pentru femei.

Codicele penal francez din 1810 precum si Codicele penal

Stirbei, puneau limita de 70 de ani in loc de 60 '), iar pe de 1) Legea din 5 Mai 1834, a redus acest termen la 60 de am.

397

alta parte acest din urma Codice mai prevazator si mai cornplect decal al nostru, dispunea ca, daca cel condamnat la ocnaa Implinit etatatea de 70 de ani in inchisoare va face osanda in inchisoarea Giurgiului sau Brailei. In privinta regimului vom observa ca sunt unii care sunt de parere ca regimul penitentiar trebuie sa fie unul singur, cel mai bun care s'ar crede, pentru toti osanditii, sa nu se fact deosebiri de regimuri, ci numai de durata. Acest sistem propus de profesorul Thomson in Congresul dela Stockolm din 1878, a fost admis de o singura tara Olanda. Cu drept cuvant, credem noi, d. Vidal spune ca nediferentiarea regimelor penitentiare, e inconciliabila cu necesitatea individualizarii pedepsii, adica necesitatea adaptarii pedepsii cu gravitatea infractiunei si cu caracterul 0 natura infractorilor ')

1855. 3) Conseeinfe. Munca silnica pe viata si pe timp marginit implica in sine doua alte pedepse prevazute in Codicele penal, din care una e relativa tot la persoana, iar alta la averea osanditilor.

Art. 13 ne spune Ca cei osanditi la munca silnica, vor fi degradati civic si vor perde dreptul de a-si administra averea sau a dispune de dansa intre vii, in timpul executarii pedepsii. Vom läsa- la o parte degradarea civica, pe care o vorn. studia mai tarziu ca pedeapsa principala, aratand in ce consista ; aici vom vorbi numai de cea de a doua pedeapsa. 1856. Interdietiunea legald e prevazuta de art. 13 al. 1-3 Cod. pen. care spune : In tirnpul pedepsii lor cei osanditi la munca silnica, vor fi incapabili de a-si adrninistra starea si a dispune de dansa prin acte intre vii. Ei vor fi pusi sub curateln, dupa formele admise pentru numirea curatorilor, si nu li se va puted da, in timpul duratei pedepsei lor, nici o parte din averea sau venitul lor. Averea osanditului i se va da inapoi, dupa Incetarea osandei si curatorul ii va da socoteala despre administrarea averii". Interdictiunea legalá introdusa in Franta in Cod. pen. din 1791, nu e prevazuta printre pedepsele principale prescrise de art. 1, 7, 8' si 9 Cod. penal ; ea nu este nici odata pedeapsa principala, ci totdeauna pedeapsa accesorie, si in aceasta privinta se deosibeste de degradarea civica, pedeapsa care poate sa fie si principala si accesorie. ') Vidal: Coors No. 463.

398

Motive le care au fdcut pe legiuitor sd prescrie aceastg pedeapsa sunt multiple. Pe deoparte individul condamnat la munca silnica este in imposibilitate materiald de a-si administra averea, cdei regimul sever al acestei pedepse nu permite osdnditului sd-si ingrijeascd bine de averea sa, prin aceia cd el nu are decal putine relatiuni cu persoanele din afard din penitentiar. Pe de alta parte e temere ca osdnditul sd nu corupd, daca. .ar aved administrarea averii sale, pe paznici, or sA fie speculat

de ei spre a obtine o bund tratare '). Aceste motive sunt atal de puternice, incat vedem cd, chiar In secolul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, contrac'tele fäcute de un incarcerat erau nule 2); i trebue sd obseryam ca pe acest timp inchisorile erau de ordinar preventive, iar nu represive : carcer ad continendos homines non ad pumiendos.

Pe acel timp insd existand confiscarea generala a bunurilor, nu exisitã propriu zis interdictiunea legala cum e astazi -organizatä ; ea a inlocuit confiscarea generald a bunurilor 3). 1857. Nu trebue confundata interdictiunea legala, cu cea judiciard din Cod. civ. nici cu cea corectionala din Cod. pen.; diferentele cu cea din urmä le vom arata mai tarziu cand Vom vorbi de interdictia corectionala, deocamdata vorn arata deosebirea intre interdictiunea legala i cea judiciard. Intre aceste cloud institutiuni juridice diferentele sunt foarte

marl, si nu existä decal o singurd asemanare, ca ambele iau interzisului administrarea averii sale. Deosebirile sunt urmatoarele: 1) Interdictiunea legala e o pedeapsa, pe cand cea judi1) Confr. Garpon: Art. 31, Nr. 3 si autoril citati de dAnsul. Totusi .-dupA art. 51 al legii penitentiareior din 14 Mai 1847, condamnatii la munca

-silnicA au un mic peculiu, i anume 3/10 din produsul muncilor, iar cei care sunt recidivisti muncei 2/10. 2) Farinaceus:. Quest XXXV, N-Ie 1 si urm. E controversatA cestiu. -nea dacA interdictia legalA se ap1ic i contumacilor, Bertauld: (Cours,

p. 238), crede cA da, cAci art. 29, C. p. fr., nu distinge. In acest sena Chambery, 28 Ian. 1862, S. 62, II, 481; MoUnier, sustine insA pArerea con-

-trarie cAci contumacele e supus unei regim exceptional, find sechestrat(T. I, p. 380-381, confr. Normand: Cours. Nr. 256). 8) DesfiintatA in Titl, VI, art. 2, Cod. din 25 Sept. 1791.

399,

ciara, e o masura de protectiune in favoarea unei persoane incapabile.

Din aceasta deosebire teoretica rezulta celelalte consecinte practice. 2) Din veniturile interzisului legal nu 'i se poate da nicio parte spre a-i:imbunatati viata (art. 13, al 2), pe cand, din contra

veniturile interzisului nu numai ca se dau pentru intretinerea vietii, dar chiar se poate da si o parte din fondul averii pentru a-si cauta. sanatatea (art. 455 Cod. civ.). Cu alte cuvinte interrzisul judiciar perde numai administrarea averii sale, pe and interzisul legal perde si administrarea si folosinta averii sale pe tot timpul cat dureaza interdictiunea. 3) Interdictiunea legala, rezulta direct ca pedeapsa accesorie, din ala pedeapsa, in puterea legii, pe cand cea judiciara, trebue pronuntata de judecatori in mod expres, cand vad ca e persoana risipitoare nu-si mai poate carmui averea. 4) Actele facute de interzisul legal sunt nule absolut, adica nulitatea se poate invoca de orice persoana are interes, atat de osandit cat (i de cocontractantul sau. Din contra nulitatea actelor facute de interzisul judiciar, este o nulitate relativa,

care nu poate fi invocata decat de cel interzis, nu insa si de cocontractantul sau ; Motivul acestei deosebiri este ca interdic-

tiunea judiciara find o masura de protectiune a interzisului, nu se poate intoarce in contra lui, si in favoarea persoanei care nu are trebuinta de protectiune. Aceasta e dealtrnintrelea o regula generala, ca persoana capabila nu poate sa opuna incapabilului incapacitatea sa, si

sa ceara nulitatea unui act care ar fi fost valabil facut cu un capabil (art. 952 Cd. civ.). Din contra and e.vorba de interdictiunea legala, ad nulitatea nu provine din cauza incapacitatii osanditului, care poate e mai capabil si mai mintos de a incheia acte decal cocontractantul

sail, ci din cauza oprirei de a incheià contracte, pentru motivele pe care le-am aratat mai sus. Fiind vorba de o pedeapsa si nu de o protectiune, interdictiunea nu poate sa fie invocata numai de interzisul legal ci poate sa fie invocata de ambele parti contractante. Trebue sa adaogam insa ca, din interdictiunea legala nu rezulta ca cel osandit nu ar putea sa fie obligat la despagu-

400

bire civild prin infractiunile pe care le-ar comite ; el pur si simplu perde administrarea si folosinta averii sale '). Incat despre puterea i obligatiunile tutorului, ele sunt in general aceleasi ca i la interzisul judiciar 2). 0 cestiune foarte delicata este de a se sti ce se intampld cand condamnatul la munca silnica evadand face un contract ; interdictiunea legala dureaza in timpul evadarii ? Contractul incheiat de dansul va fi nul ? Cestiunea e discutata. Noi credem actul valabil, fiindcd

motivele interdictiunei nu mai exista aici. In general insa se admite parerea contrarie pe motiv cà textul legii ar fi favorabil acestei pareri, i ca altfel evadatul ar fl mai bine tratat decat detinutul. Ambele motive ne par slabe, textul legii zice : in timput

pedepsii, evadarea Insa impedeca pedeapsa. Incat despre tratarea mai favorabila a evadatului, ea nu se intampla oare si la prescriptiune ? Cel care a fost evadat 20 de ani a prescris pedeapsa, pe cand cel care a stat 20 ani In inchisoare 1111 a

prescrie. In afara de aceasta tertii pot fi inselati de evadat, nevazand pe individ inchis 8).

Vom spune in fine cd, interdictiunea legala nu rezultd decat din condamnarile contradictorii, !neat pentru contumace averea sa e sub sechestru 4).

1858. Ocnele nu dau bune rezultate, cei ce es din ele, afara daca sunt complect istoviti, sunt un pericol pentru societate. Deaceea in Franta, munca silnicd se face IT1 colonii, si cei condamnati la mai putin de 8 ani, trebue sa stea Inca un timp indoit cat pedeapsa lor in colonii, iar cei peste 8 ani in toata viata lor (art. 6). In anul 1887, Dec. 31, erau in penitentiarele noastre 1134de condamnati la munca silnica, dintre care 540 pe viata, femei nu erau decat 36. In 5 Ike. 1911, erau In penitentiarele centrale 1007 condamnati la munca silnica. 0 Blanche: Etudes I, Nr. 146 si jurispr. Curtii de casatiunefrancezä. 2) Vezi autorii: Garpon: Cod. pen., Art. 31, Nr, 29. 2) In sens contrariu, Degois: Traité, Nr. 731, p. 368. 6) Garpon : Op. cit., Art. 31, Nr. 6, doctrina i jurisprudenta. unanima.

40T

§ 3_

Recluziunea

1859. Reduziunea este ca 0 i mdnca silnica o pedeapsa principala criminala d drept comun.iV.dm Vorbi si de recluziune: sub Intreitul punct de vedere al 'duratei, regimului si conle attage aceastd pedeapsa. setintelor pe a) Durata recluziunei era dupd Codicele penal din 1864 dela.3 la 10 ani, insa In 1874. s'a ridicat minimum si acum recluziunea este dela 5-10 ani 1). Care e motivul acestei modificari ? D. B Missir nu vedeä nici unul i credea chiar ca aceasta este o eroare de tipar 2). In realitate !visa motivul este ca, prin corectionalizarea unor crime se suise maximum in-

chisorii corectionale dela 2 la 5 ani, si nu era firesc ca minimum pedepsii criminale sd fie mai jos decat maximum pedepsii corectionale. Pe Mug aceasta, crimele ramase erau socotite prea grave de legiuitorul din 1874, pentru ca sa fie pedepsite nurnai cu 2 ani de recluziune. Gresala d-lui Missir

este cu atat mai mare, cu cat un anonim, poate chiar autorul modificarii, spusese cu un an inainte motivul acestei schimbari in aceeasi revista in care scriia i d. Missir 3). Vom mai observa, relativ la durata recluziunei Ca, desi maximum acestei pedepse este 10 ani, insa, dupa cum am ardtat, in cazul, art. 14 C. pen. recluziunea poate dura 20 de ani, i poate chiar sa fie perpetua. 1860. b) Regimul. In Franta regimul recluziunii este hotarn printr'o deciziune ministeriala din 10 Maiu 1839: tacere absoluta, interdictiunea posedarii de bani, a uzului tutunului, vinurilor, spirtoaselor i orice bautura fermentata, munca obligatorie si pedepse disciplinare4). 1) In Cod. penal militar recluziunea poate sA fie chiar de 1-2 ani.. (Vezi art. 256, modificat in 9 Mart. 1906). 2) B. M. Missir: DreptuPT, 1873, Nr. 2. 8) Dreptul" 1872, Nr., p. 2, col. 1; Daca s'a condamnat un individl

la !2 ani de recluziune, chiar de ar fi vorba de o eroare ca s'a pus recluziunea in loc de mama silnic, deciziunea e casabilA. Cas. II 267, dim 27 Iul. 1876, B. 413. Deasemeni dacA s'a dat 4 ani de recluziune, chiar cAndt

curtea ar fi putut da maximum inchisorii corectionale prin aplicareat art. 60 C. p. Cas. II, 36 din 24 Ian. 1878 B. 48. Cu atAt mai mult e casabilA deciziunea care condamnA pe bazat art. 317 si 318 la 20 de ani de recluziune.. Cas. 11,11)82 din 30 Sept. 1903 B. 1186.

0 Ortolan: Elements, II, Nr. 1533, p, 139, .50195

402

La noi legea se margine§te sa. ne spund ca. regimul caselor de recluziune va fi in principiu bazat pe munca obligatorie inteo casa de munca, la lucrari determinate prin regulamentele acelei case de recluziune (art. 17 combin. cu 15, al. 1 §i 2). Legiuitorul nu vorbe§te insa de regim aspru relativ la recluziune ; de asemenea recluzionistul nu lucreaza in ocne, ci numai in penitentiar ; insa art. 15 alin. ult. prescrie §i la recluzioniti punerea in flare. 1861. Ceeace deosibe§te insa la noi regimul recluzioni§tilor de al ocna§ilor, pe langd blandetea relativa a regimului, este §i formarea unui peculiu, care sa le serveasca de mijloc de vietuire la e§irea din inchisoare. Aceasta dispozitiune e prescrisd in Franta prin ordonantele din 12 Apr. 1817 §i 17 Dec. 1843, care au modifi cat dispozitiunile legii spre a favoriza indreptarea condamnatilor. Aceste ordonante sunt generale §i privesc toate categoriile de intemnitati; cei condamnati la munca silnica primesc 3/10, recluzioni§tii 4/10, iar cei condamnati corectional 5/10 din produsul

muncii lor. Aceste proportiuni pot fi mdrite prin gratificari, or mic§orate in caz de recidiva, or ca pedeapsa pentru nesupunere 1).

La noi Cod. pen. nu prevedea peculiu pentru cei condamnati la munca silnica, ceeace desigur cä este nerational, de oarece peculiul nu e numai In interesul osanditului, ci §i al societatii, spre a evità recidiva din cauza lipsei de mijloace ; prevede insa dupa cum am spus acest lucru legea penitentiara din 1874 art. 51. Relativ la recluzionist, art. 15 al. 3 C. pen., dispune Ca, folosul ce va rezulta din produsul muncei se va imparti intre Stat §i osandit ; §i ca din partea osanditului, jumatate se va da in cursul osandei, iar cealalta jumatate se va pune la o parte, spre a forma pentru osandit un capital de rezervd, care i se va da la liberarea lui, conform dispozitiunilor reglementare ce se vor face intru aceasta" 2). 9 Normand: Cours Nr. 347, p. 309. In 1895, d. Leveilld a fAcut sä se adopte propunerea ca Mini§trii sd facA sä consume Statul produsul

munch arestantilor, spre a nu face cu ei concurenta muncii libere ; Confr. Vidal: Cours, Nr. 516. 2) DupA art. 51 al -legii penitentiarelor din 1874, cei osanditi la

recluziune primesc 4/1o, iar dacd sunt recidiv4ti 3/to, din produsul muncii lor.

403

0 alta deosibire Intre ocna§ §i recluzionist, este Ca art. 16 al. 2, prescrie cd in timpul osandei se va pule& da osanditului .0 mica parte din venitul averii sale, care se va fi determinat prin hotarirea judecatoreasca ca sa-i serve numai drept ajutor la .a sa vietuire, de va merita prin a sa conduita" (art. 16 al. 2). Aceasta dispozitiune este nerationala de oarece, pe deoparte stabile§te oarecare inegalitate intre condamnatii la aceia§ pedeapsa, iar pe de alta poate sa inlesneasca coruperea paznicilor spre a puteà evadd, or sa expund pe condamnat la specularea acestor paznici '). 1862. Conseeinte. Recluziunea produce ca i munca silmica, degradatiunea civica i interdictiunea Iegala pe timput osdndei (art. 16 al. 1), insa dupa cum am vazut, gratie pecuiliului §i mai ales dreptului de a acorda recluzionistului o parte 41in veniturile sale, se pierd o mare parte din beneficiile interidictiunei legale. Din fericire insa, dispozitiunea art. 16 al. 2, e facultativa pentru judecatori 0 in practica foarte rar fac aplicatiunea ei 2). § 4. Detentiunea 1863. Detentiunea este ca §i recluziunea o pedeapsa criininala. Ea a fost introdusa in F'ranta cu ocaziunea reformei din 28 Mai 1832, 0 este rezervata infractiunilor politice. Insa aceasta pedeapsa e foarte rar aplicata.

In Franta in timp de 28 ani, dela 1832-1860, a fost pronuntata de 174 de ori, ceeace face in meziu de 6 ori pe an, dela 1855-1871 abid odata pe fiecare an, iar dela 1871, tin timpul Republicei ceva mai des3). La noi detentiunea se pronunta atat de rar, incat la 31 Dec. 1887 nu se aflà nici un condamnat la aceasta pedeapsa .§i chiar statistica penitentiard nu aved rubrica pentru aceasta pedeapsd ; deasemeni astazi 5 Mai 1912 nu se afla nici un delentionist in inchisorile noartre. Detentiunea searnand cu recluziunea i chiar s'ar putea 9 Alte amAnunte relative la regim i peculiul detinutilor, se vor da la inchisoarea corectionall 2) Despre statistica recluzionistilor a se vedeà cele spuse la munca

Nr. 1774.

8) Ortolan: Elements, II, Nr. 1528, p. 135-136.

404

*ice cd detentiunea g jecluziunea infractorilor politici, ins& 1ntre raceste pedepse sunt deosibiri relative la duratd, regint consecinte. t.i 1864, Durakk detentiuneil este dela 3-10 ani, pe cand a; recluziunii est& dela 5-r10 ani; maximul e acelas, dar minimul e diferit, fiindcd al vecluziunii s'a §chimbat in 1874, iar al detentipnei a yamas ,acelaj care era In 1864.

Afar A. de aceasta deosibire iii privinta duratei, mai exist a Oita care e contestabild, nanume detentiunea nu poate sä fie niciodata perpetud, cum este recluziunea in cazul art. 14 Cod. pen. Zicem contestabildfiindcA dacd dup. textul legii e clar cd. In caz de pedeaps4 muncli silnice se va da recluziunea

cand e vorba de un batran de peste 60 de ani, tinand insa) searnd de intentiunea legiuitorului, s'ar putea sustine cä atunci cand infractiunea p politica ar trebui sa se dea ,infractorului pedeapsa detentiuneil iar nu a recluziunei, care e o pedeapsd, de drept comun. Jurisprudenta noastrd insa a admis solutiunea contrarie ; legea ar fi fost rationald dacd ar fi dispus cd in-

asemenea caz sd se dea detentiunea, insd cum ea n'a distins natura infractiunei pedepsita cu mud silnica de art. 14 Cod. pen., de aceia nici judecdtorii n'au distins, desi credem cd. spiritul legii impune distinctiunea1).

Conchidem dar ca aceasta a doua deosibire nu existA,, sau cel putin, e foarte contestabild. La Francezi mai exista deosibirea cä maximul recluziunii este de 20 de ani, iar al detentiunii de 10 ani. 1865. Spre a termina cele ce avem de spus despre durata, detentiunei, vom observa cd legiuitorul n'a fost rational, marginind detentiunea la 10 I ani i nefacand dintr'insa si din degradarea civicd o scard complectd pentru toate crimele politice. Francezii puteau sd margineascd. detentiunea la 101 ani, cdci pentru infractiunile politice mai grave aveau alte pedepse politice. Dar noi ce avem? Munca silnicA, pedeapsd comund pentru infractorii politici i cei de drept comun; est& insà. rational a. da unui infractor politic pedeapsa de drept 1) De si detentiunea vine lr scara pedepselor dupA recluziune,. insA ea nu poate fi datA and pedeapsa e micsoratA prin circumstante atenuante, 1 o faptA pedepsitA cu,recluziunea, Cas. rom. II, 114 din 15

Febr. 1895, B. 219. Confr. vol. I, No. 433. si vol. II, N-rile 1401-1402, 1645 si 1999.

405

-comun a ocnei ? Un mic grad, o mica deosibire in gravitate infractiunei, va face ca dela detentiune, una din pedepsele privative de libertate, cele mai blande, legiuitorul sa sard, fara transitiune, la munca silnica., cea mai grea pedeapsa pe care o cunoaste Codicele nostru penal Aceasta desigur nu e rational ; legiuitorul nostru trebuia sä admita chiar detentiunea perpetua. I

1866, b) Regimul condamnatilor la-detentiune difera foarte

mult de al recluzionistilor. Art. 20 spune cä asemenea osdnditi se inchid Inteo manastire, iar nu in inchisorile ordinare, ca ei nu sunt supusi la lucru, cd nu poarta un costum special ca pot corespunde cu persoanele din afara conform regulamentelor. Pe langd affasta, cei condamnati la detentiune, au drept sa-si indulceasca viata in inchisoare cu propriile lor mijloace, atat in ceiace priveste locuinta, cat i nutrimentul. Legiuitorul nostru din 1864, imitand in aceasta pe cel francez, a prescris pentru detentionisti regimul cat se poate de bland, desi detentiunea este o pedeapsa crirninala, regimul acestei inchisori e mult mai dulce decat al inchisorii corectionale ').

Se intelege ca intr'o privinta detentionistii sunt inteo pazitiune inferioara recluzionistilor, ei nu pot sa aiba un peculiu 4a esirea lor din inchisoare, fiindca nu sunt supusi la munca. Nimeni insd nu-i impedeca sa lucreze in inchisoare, si in acest caz e evident cd tot produsul muncii !dr le va apartine, si se vor afla in situatiunea superioard tutulor celorlalti Intemnitati -supusi la munca. 1867. c) Consecirge. Detentiunea nu atrage dupa sine nici 3) Legiuitorul nostru ca si cel francez a voit ca osanditii polittei -sA fie tratati cu totul altfel decat inTractorii de drept comun. Constiinta

publicA zice A. Crefiescu, unul din redactorii Cod. nostru penal nt permite a se pune pe acei picati in asemenea crime, la un loc cu furii ei cu ucigaii, i a-i supune la un regim tot atat de aspru, ca P pe cei

din urmA, pentru aceste motive s'a creat o pedeapsA. nouA pentnr acest fel de crime, care este detentiunea". i mai departe: Aceste .indulciri lAcute regimului Detentiunii, Comitetul le crede comandafe prin natura -crimelor la care se aplicA aceastä pedeapsA, adicA numai crimele polltice, pe care opiniunea publicA pretutindenea cu drept cuvant le consi-

dera ca despArtite prin o distantä enorma de crirnele ordinare". Al. Crefiesca: Comentariu al Codicolor romane (codice penal). LucrAri preparatoare, p. 26 si 49.

406

degradarea civica '), nici interdictiunea legald, a§a incat in privinta consecintelor recluziunea i detentiunea difera considerabil.

La Francezi, toate pedepsele criminale, i prin urmare sit detentiunea, atrag degradarea civica, legiuitorul nostru a cautat dar sa indulceasca §i mai mult pedeapsa detentiunei decat este la Francezi. Insa, daca dupa Cod. penal, pedeapsa detentiunei nu atragenici o consecinta, sau pedeapsa accesorie, prin legile organice speciale, aceasta pedeapsa, ca i toate celelalte pedepse crirninale, atrag consecinta unor incapacitati de functiuni §i drep-

tizi, cu atat mai grave cu cat ele sunt perpetue i la noi nu exista reabilitarea. Toate pedepsele criminale i unele din pedepsele corectionale atrag incapacitatea de a fi magistrat, profesor, portarel,.. avocat, membru al consiliului tehnic, alegator, etc. AO ca se

poate zice ca, daca la noi Codicele penal e mai bland decat_ cel francez in privinta detentioni§tilor, caci nu-i degradeaza. civic, in schirnb legile organice speciale sunt mult mai aspredecat legile speciale franceze, caci incapacitatile din cele franceze se pot sterge prin rehabilitatiune, pe cand ale noastre nu se pot sterge niciodata. Desigur cä aceasta e o inadvertenta a legiuitorului care in legile speciale n'a tinut seama de dispozitiunile Codicelui penal, ci s'a marginit pur i simplu a traduce legile organicestraine. § 5. Degradarea civica2).

1868. Aceasta e cea mai din urma §i mai blanda din pedepsele criminale, i totdeodata singura din ele care nu este privativa de libertate. Cu degradarea civica inttam. in studiul pedepselor privative de drepturi, prin urmare, trebue§te ca. ') E de observat cA dupA art. 182 C. J. Mil. din 24 Mai 1881, de gradarea militarA decurge §i din detentiune, aceasta este desigur o inadvertentA a legiuitorului din 1881.

2) La Francezi a existat mult timp moartea civilA care era per derea tutulor drepturilor; ea a fost desfiintatA in 31 Mai 1854; la noi in vechiul drept existA o pedeapsA analogA. Indreptarea legii, glava 113,. zacon 2.

407

inainte de a vorbi de degradarea civica, sa spunem caleva cuvinte despre pedepsele privative de drepturi in general. In sens larg, toate pedepsele sunt privative de drepturi,. fiindca ce altceva este pedeapsa cu moarte decat privatiunea dreptului de viatd? Ce este inchisoarea, daca nu privatiunea dreptuiui de a tral liber, iar amenda decal violarea dreptului de proprietate ? Cdnd zicem insa pedepse privative de drepturi in

special, intelegem perderea de drepturi politice, civile si de familie.

Astfel de pedepse gasim numai doua in enumerarea pedepselor facuta de art. 1, 7, 8 si 9. a) Degradarea civica, pedeapsa criminald, 0 b) Interdictiunea corectionala, pedeapsd de drept comun. Degradarea civica e cunoscuta chiar din anticitate. La Greci se numed atimia 0 putea chiar sd treaca la copiii condamnatului1); se pare ca ea a fost admisa chiar de Dracon2). Pena1i0ii vechi s'au ocupat si dân0i de degradarea civica.

Inca din secolul al XVI-lea, pentru a nu ne urea mai sus, Farinaceu, vorbind despre impartirea pedepselor, spune cd prin moartea civila nu se perde viata, se perde insa §i libertatea 0 cirepturile eetcitene#i 8).

Degradarea civica a fost introdusa in Franta de Cod. penal din 1791, art. 31, care dispuned cd individul condamnat

la degradare civica, va fi condus in piata publica a locului unde e tribunalul care a pronuntat osanda, 0 acolo grefierul ii va adresd aceste cuvinte : Tara te-a gasit vinovat de o fapta infama, legea 0 tribunalul te degrada din calitatea de cetatean francez" 4).

Astazi aceste forme teatrale nu mai exista nici in Franta, la noi nu au fost introduse niciodatd. Insä in Codicele .nostru 1) Iseu: Pentru succesiunea lui Aristarc., Nr. 20 (dupa citarea lui Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 167. 2) Demosten contra lui Aristocrat, § 62, dupa citarea ace1ura0, pag. 121.

3) Ex quam, lket quis vitam non amittat, amittat tamen et libertatem et civitatem". Farinaceus: Lib. I, Titl. III. Quaest XIX, Nr. 1. 4) In proectul de Cod. pen. fr., art. 28, in locul acestei pedepse era pedeapsa infamiei §i a carcanului; calaul trebuia sa zica aceste cuvinte: Tara te-a gasit vinovat de o actiune infarna. Legea i tribunalul te-au declarat infam.

408

penal militar din 1881, art. 183, se spune: Orice militar osdndit la degradatiunea militard, sau ca pedeapsa principala sad ca pedeapsa accesorie unei alte pedepse, afard de moarte, se conduce dinaintea trupei sub arme. Dupd citirea hotärirei, do.; mandantul pronunta aceste cuvinte cu glas tare : N. N. (numele si pronumele osdnditului), esti nedemn de a purta drrnele ; In numele Regelui, te degraddm". Indatä dupd aceasta i se iau toate semnele militare si decoratiunile ce are osdnditul, si, dacd este ofiter, sabia lui se sfaramd si se aruncd jos inaintea lui". Relativ la degradarea civica, vom studid: a) Durata, b) Drepturile pe care le ia, e) Consecintele, d) Critica acestei pedepse.

1869. a) Durata: Ca pedeapsa principald degradarea civica, dureazd ca si cealalta pedeapsd politica criminald dela 3-10 ani. Cand insä degradarea civicä e pedepsa accesorie, ea dureazd atat timp cat si pedeapsa principald, adicä se poate intinde pand la 20 de ani si poate chiar sä fie perpetua. La Francezi este perpetua in principiu, si nu poate Incetã decal prin reabilitare, revizuire, moarte sau amnistie 1). 1870. b) Drepturile luate prin degradarea civicd, sunt ardtate 1.n art. 22 Cod. penal, inteun mod foarte prolix si nesistematic, caci ce mai e trebuintä a se mai spune ca degradatul civic perde dreptul de a fi functionar, de a fi alegator sau ales, odatd ce se spune cd el perde toate drepturile civile si politice ? Vom addogd cd pe langd drepturile politice, degra-

darea civicd atrage si perderea unora din drepturile publice si de familie 2).

Vom observà cd degradarea civicd se pronunta uneori ca pedeapsd principald, iar alteori ea rezultd ca pedeapsd accesorie din alte pedepse (munca silnicd si recluziunea); in ambele cazuri insd ea rdpeste aceleasi drepturi. Ca pedeapsd principala degradarea civicd este edictatd de lege pentru infractiuni politice in cdteva cazuri putin nume1) Garpon: Code penal, Art. 28, No. 6 si 7. 2) Desl degradatul civic nu poate sä fie tnartur, totusi daca acuzatul

ori Ministerul public nu s'au opus la ascultarea lui, aceasta nu produce nulitatea desbaterilor. In Franta jurisprudenta constantä. Garpon, Art. :15, No. 17.

409 Toase : art. 102, 104, 105, 108, 110 Cod. pen. ; asa Inca ca pe-

deapsa principala degradarea civicd este o pedeapsa. politica,). Alteori degradarea civicä e o pedeapsd accesorie, care rezultä dintr'o altd pedeapsa criminald pronuntatä de judecdOH, astfel &pä cum am spus, munca silnica i recluziunea

atrag dupd sine degradarea civicä pe timpul osandei (art. 13 16 Cod. pen.) 2). 1871. c) Consecinte. Degradatignea civica, find o pedeapsd criminald, atrage dupa sine, ca i detentiunea incapacitätile pre-§i

Ardzute prin legile speciale ; trimitem dar la cele spuse relativ la consecintele detentiunei. Iar corespondenta sa din Cod. pen. Tnilitar, degradarea militard, pe langd degradarea civica, atrage perderea gradului, uniforma, insemnele, decoratiunile, i dreptul la pensiune (art. 183) 8). .

1872. In cazurile rare in care degradarea civicä e pronuntatä ca pedeapsa principald, ea poate fi Insotitä de jnchisoare corectionald pand la doi ani, iar dacd cel osandit e un strain, ori un Roman care a perdut drepturile, pedeapsa inchisorii nu mai e facultativä pentru judecdtori, ci, va trebui neaparat a fi pronuntata" (art. 23 Cod. pen.). Motivul acestei dispozitiuni este pentru a putea face aceastd pedeapsd deopotrivä simtitoare pentru toti, cdci altfel aceia care n'au drepturi politice, cum sunt sträinii, ori aceia cari le au, insä din diferite imprejurdri nu au capacitatea sä se foloseascä de ele, nu ar simti pedeapsa atat cat ar simti- o altii, care se puteau folosi de aceste drepturi. De ad s'a näscut controversa dacd la femei, care nu au drepturi politice, inchisoarea va fi obligatorie conform art. 23 al. 2 sau facultativa, conf. art. 234, al. 1 4). Noi credem cd pedeapsa inchisorii va fi facultativd pentrucd 9 Inainte de 1874 degradarea civica era uneori data ca pedeapsa principala la infractiuni de drept comun, de ex.: juramant mincinos (art. 293) §i bigamia (art. 271), ceiace probeaza cu cat de putina atentiune,

sau mai bine zis cu cata grabire, s'a elaborat codicele nostru penal. 2) La Francezi toate pedepsele criminale atrag degradarea civica, §i nu numai pe timpul osandei, ci pe viata. 3) Dupa d-nii Popescu i Fridman, Drept penal militar p. 58, degradarea civica ar fi perpetua. insa nu aduc nimic in dovedirea acesteiidei ; adaoganz ca legea generala ordinara e contra acestei pareri. 4) Normand: Cours No. 249.

410

regula e pusa in alin. 1, si n exceptiunea obligativitatii din allniatul 2 nu se cuprind i femeile I). 1873. Cum poate sä se sfärsasca degradarea civica. Desigur cd ea inceteazã prin moarte, amnistie i revizuire. Quid despre gratie ? Face ea sa inceteze degradarea civicä. Atunci cand degradarea civica este pedealAa principala, credem cä afirmativa trebuie admisä, fiindca In acest caz gratia nu poate fi deck o amnistie, fiind vorba de materie politica. Dealtmintrelea capul Statului putand prin amnistie sä ajunga la acest rezultat, nu vedem pentru ce n'ar putea sä ajunga la el si prin gratie.

Acest lucru e admis si in Frantaz chiar azi cand capul Statului n'are dreptul de amnistie 2). Cand insd degradarea civicd este ca pedeapsa accesorie, ea credem cä nu poate fi desfiintatä separat prin gratie, ci numai in mod indirect ca o consecintä a desfiintarii pedepsii principale 8). 1874. d) Criticile Matte degraddrii civice. Pedeapsa degradarii civice s'a criticat sub multe puncte de vedere, i trebuie sd recunoastem Ca unele din aceste critice sunt intemeiate. Cambacérês era contra acestei pedepse, fiindca credeá ca ea loveste principiul non bis in idem, bine inteles and ea este pedeapsa accesorie. Aceasta critica desigur cä nu e intemeiata, fiindca pronuntarea a doua pedepse in acelasi timp, de exemplu inchisoarea i amenda, nu pot fi socotite ca violând acest mare principiu de dreptate. Legea pronunta uneori trei pedepse de odata (art. 112 C. p.) si chiar patru (art. 32-1). Regula non bis in idem, nu e decat aplicarea in materie penala a irevocabilit4i hotaririlor si a respectului lucrului ju-

decat, S'ar viola regula non bis in idem, clan s'ar mai pe-clepsi Inca odattt o persoana deja pedepsita; cand insa judecatorii pronunta in acelasi timp conform cu legea doua sau mai multe pedepse ; or cand legea insäsi face sa rezulte oarecare consecinte din o pedeapsa pronuntata de judecatori, nu mai poate fi vorba de violarea regulei non bis in idem, de oarece legea or judecãtorii au tinut seama de ambele pedepse si au potrivit greutatea lor colectivA cu gravitatea infractiunei. 9 In acest sens Garcon. Art. 35, No. 41; Garraud. Traité I, p.328,. nota 6 §i ed 2-a , T. II, p. 418, nota 13; Bertauld, p. 242 fine. a) Garcon: Code penal annoté. Art. 28, No. 10. a) Ibidem. No. 9.

411

0 alta critica mai serioasä ce s'a adresat degradarii ci vice, este cd ea e inegala. Pentru unele persoane perderea drepturilor politice si a dreptului de a ocupd functiuni publice,

nu are nici o importantd, pe cand pentru altele aceasta pedeapsa e destul de grea. Legiuitorul a cautat insd sa inlature acest inconvenient, permitánd judecdtorilor, iar uneori obligandul prin art. 23

.

C. pen. sa adaoge i pedeapsa inchisorii corectionale pana la 2 ani, la degradarea civica pronuntata ca pedeapsa principa1a. 1875. Critica insa cea mai intemeiata ce s'a adus degradarii civice, este Ca, dupa cum spuned Beranger in sedinta Consiliului de Stat francez din 8 Oct. 1808, unele incapacitati ale degradarii civice sunt scutiri in loc de a fi pedepse 1). Astfel incapacitatea de a servi in armata, departe de a fi o pedeapsa, e dorita de multe persoane care nu fac din armata o carierd. Azi lumea nu mai are simtimintele celor vechi, care considerau cea mai mare pedeapsa perderea dreptului de a luptâ contra vrajmasilor, asd cd legiunea care scapase prin fuga de masacrul dela Cane, a fost pedepsita cu interzicerea dreptului de a mai purtd armele contra vrajmasilor Republicei. In realitate se poate zice cd, pentru neprofesionisti armata e impozitul sangelui, sau impozitul pazirei Statului ; se poate insa concepe ca o persoana s'd nu mai plateasca impozitele ,. or sa nu-si mai faca datoriile catre Stat, fiindca a comis o grava infractiune?

Deaceia in Franta legea din 15 Iulie 1889 a modificat dispozitiunile art. 34 C. p. fr., care faced pe condamnati incapabili de a servi in armata ; dupa aceasta lege ei vor fi pusi la dispozitiunea Ministerului marinei care ii poate intrebuintd pentru serviciile grele si urite ale cazarmelor. La noi legea este foarte defectoasa in aceasta privinta si legile recrutarii au exagerat si mai mult neinteleptele dispozitiuni ale C. pen. Intelegem ca o persoana greu condarnnata sa nu poata -deveni ofiter sau sa aibfi vre-un grad in armatd, caci aceste grade trebue sa fie socotite ca functiuni, care pot sa fie interzise persoanelor condamnate criminal siuneori chiar corectional, insd nu este rational ca pentru o condamnatiune penala un individ 0 Confr. Garraud: Traité, T. I, Nr. 329, i Précis Nr. 207; Al_ Orefiescu: Lucréri preparatoare (Comentarii al Codicelui penal), p. 27.

412

sd nu mai poata sd fie soldat. A fl soldat nu e un drept, ci o datorie, numai gradele pot fi socotite ca drepturi ale cetd.teanului.

Deasemenea s'a criticat, I cu drept cuvant interdictiunea de a mai fi martur a persoanei condamnate la degradarea civied, edei aceastä incapacitate nu loveste pe infractor, ci pe acela ce are trebuinta de dansul, si care nu are dupa cum ,observä Bentham

alegerea marturilor, ci e silit sä invoace pe

cet care sa gasit fatd cdnd s'a comis fapta 1).

Din aceasta cauzd, in Franta s'a propus de deputatul Cruppi in 3 Febr. 1905 suprimarea degraddrii eivice. Dupd noi suprimarea ar fi un rau ; tot ce trebue facut este de a se modified dispozitiunile legii relative la diferitele incapacitati care isvordsc din degradarea civied. Nu trebueste ca legiuitorul sä Imputineze varietatea deja prea mica a pedepselor.

II. Pedepsele corectionale. 1876. Aceste pedepse sunt in nurnär de trei : 1) Inchisoarea corectionald ; 2) Amenda corectionald, si 3) Interdictiunea corectionald, numitd i interdictiunea unor drepturi. Prin ur-

mare, avem o pedeapsa privativa de libertate, alta privativa de avere si in fine a treia privativa de drepturi. Pe langd aceste pedepse principale prevazute in partea generald a Cod. penal, in partea speciald se mai prevad alte pedepse corectionale secundare, perderea pensiunei (art. 140 C. p.), incapacitatea de a ocupd functiuni publice pe viatd, etc. Se mai prevad Inca pedepse aecesorii rezultand din unele pedepse corectionale aecesorii In unele legi organice speciale. De acestea toate vom vorbi in urtnd sub forma de apendice, dupa ce vom studid diferitele pedepse corectionale principale, preva-

zute de Cod. penal. Aceste pedepse le vom tratá in trei paragrafe. ') Vezi si cele spuse in proc. pen. relativ la marturii dela judecdtorul de instructiune. Confr. in acelasi sens C. Eraclide: Studii practice asupra dreptului criminal. Bucuresti, 1865, T. I, p. 96 si 101, .care citeazd cuvintele lui Bentharn, relative la incapacitatea de a ft martur. Ca legea spre a face o sgArietura unui culpabil, strapunge cii spada corpul unui inocent".

413:

§ 1. Inchisoarea corectionala.

1877. Inchisoarea corectionald este o pedeapsd privativa de, libertate, care seamänd cu recluziurra, Insd se deosibeste de ea In privinta duratei, regimului si consecintelor. a) Durata. Inchisoarea corectionald merge dela 15 zile pan& la 5 ani ; aceasta in urrna reformei din 17 Febr. 1874,,

iar inainte de aceastd reforma ea durd dela 6 zile pdnd la doi ani t). Sa nu credem ins& cd legea modificatoare din 1874 a voit sd indspreascd pedepsele din Codicele penal ; din contra acea

lege a micsorat pedepsele la multe infractiuni i n'a marit la nici una. Scopul legiuitorului din 1874, care nu erd beccarian micsorAnd unele pedepse criminale, a fost de a sustrage dela juridictiunea juratilor unele crime relativ la care juratii adeseori

pronuntau achitari socotind pedepsele din Codicele penal ca pred aspre. Pentru a evitA desele achitdri, care ajunseserd un scandal, si care faceau sa se inmulteasca unele crime considerabil, legiuitorul a preferat o pedeapsd mai usoard, dar relativ mai sigurd, luAnd aceste crime dela jurati i ddndu-le tribunalelor corectionale. Aceastd modificare a fAcut necesard ridicarea maximului inchisorii corectionale dela 2 ani la 5 ani. Legiuitorul, voind sa pedepseasca cu pedeapse corectionale infractiuni care lnainte

erau crime si se pedepseau cu 5-10 ani de recluziune, a socotit cu drept cuvAnt, cd ar fi neindestulatoare pedeapsa veche corectionald dela 6 zile pana. la 2 ani, si a suit-o, 'inset nuinai pentru crimele corecfionalizate prtnlegea modificatoare dela 15 zile la 5 ani. Schimbandu-se regimul dela recluziune la Inchisoarea corectionald, el n'a voit ca i durata sd fie redusd la o cincime din ceiace erd, ci a admis termenul maxim ') In proiectul de Codice penal era pus ca maximum 4 ani, dar lu cradle preparatoare ne spun: Inchisoarea corectionala s'a redus dela 4 ani la 2 ani, fiindcA nu s'a vAzut nici o trebuintA de a urea durata acestei pedepse mai sus deck a fost §i pand acum in Codicele penale ale tärii romaneti". A. Cregiscu: Comentariu al Cod. pen. LucrAri, prepar., p. 27. Nu s'a vAzut din cauzA cA s'a lucrat prea pripit codicele penal, altfel s'ar fi Inteles ti§or ca, atunci cand o multime de crime din,. Cod. pen. fr. erau transformate in delicte, nu era rational a reduce matiimum inchisorii corectionale dela 5 ani la Francezi la 2 ani la noi.

414

pentru in6isoarea corectionald de 5 ani, care se gasea. in Cod. pen. fr. si in Cod. pen. tirbei, i pe care foarte impru, dent legiuitorul din 1864, II redusese la 2 ani, desi el insusi corectionalizase o multime de infractiuni care, in Codicele penal trancez constituiau crime. trebue dar sd observam in treacdt Ca, s'au facut corectionalizari si in 1864, cand s'a elaborat Codicele penal roman, si in 1874 cand s'a modificat ; ins& coiectionalizarile n'au fost dictate de acelas spirit ; in 1864 legiuitorul a corectionalizat din spiritul beccarian al indulcirei pedepselor, pe cand in 1874 el era animat de dorinta conservarii sociale, gray sguduita prin nefasta institutiune anacronica a juratilor1). El void sa inlature judecata juratilor pentru oarecare infractiuni, relativ la care foarte adeseori juratii pronuntau achitari ,socotind pedepsele edictate de lege ca prea aspre. 1878. Inchisoarea corectionala se poate sui in mod exceptional pana la 10 ani in caz de recidiva (art. 42 si 43 C. g.), de plasmuire de moneta (112 si 113 C. p.) or de sigilie (117 C. p.), in oare care falsuri (123, 124 si 125 C. p.), precum i incaz rapirea urnei de functionarii insarcinati cu alegerile (131 leg. electorala).

Deasemenea, daca un minor comite crime, el poate fi pedepsit cu 3 -15 ani de inchisoare corectionald (art. 63 C. p.). Prin urmare, maximum de 5 ani de inchisoare corectionala are numeroase exceptiuni in Codicele penal si prin legi speciale.

In cazul cand legea pronuntand inchisoarea corectionala n'a (ixat maximum, si minimum se admite cä maximum si tminimum va fi minimum inchisorii corectionale 2). 1879. Regimul. Inchisoarea corectionala, ca

i

recluziu-

nea are de regim munca; insa, legea doreste ca sa se tina seamä de meseria i aptitudinea condamnatului cand e vorba de inchisoare corectionala, pe cand la recluziune nu se cere acest lucru. E chiar fireascd aceasta deosebire, fiindca la recluziune detinutul stand mai mult timp inchis, cel putin 5 ani, 9 Confr. in acest sens mentionarea din deciziunea C. cas. Sect. Unite din 10 Iunie 1900. B. 1110. 2) Garpon: Cod. pen. an. Ar. 40, Nr. 6. Nu credem aceastä pfirere intemeiatä; i credem ca in asemenea caz legea s'a referit la maximum

general de 2 ani, daca legea e anterioara anului 1874, si 5 ani daca a intervenit dupg 17 Fevr. 1874.

415

'este timp ca el sa fie deprins la oricare mestesug, pe cand inchisul corectional poate sä fie condamnat abià la o lurid de Inchisoare, sau si mai putin, i daca nu ar fi pus sä mun@eascd la ceeace stie nu ar avea timpul necesar sä invete o altd meserie.

Aceasta in teorie ; in fapta insd, atat in inchisorile corectionale, cat si in cele de recluziune, administratiunea determind felul muncei dupd convenientele sale, atat la noi cat si

in Franta'). 1880. In schimb MM., din lege pare a rezultä altd deosibire intre recluzionisti i cei condamnati la inchisoare corecVonald, in privinta peculiului. Am vdzut cä la cei condamnati la recluziune, peculiul se imparte in doud parti, din care jumatate o ia Statul, iar cealalta jumdtate o ia osanditul ; din contra produsul muncii celor inchisi corectional, se va impdrti, 'conform art. 24, al. 3 Cod. penal : parte pentru cheltuelile casei de inchisoare, parte pentru a-i procurd oarecare indul-

cire, si parte spre a forma pentru dansul un capital de rezervd, care sa i se dea la a sa liberare conform regulamentelor speciale". Dupd dispozitiunile acestui articol, se pare dar ca detinutii

corectional au doua treimi din produsul muncii lor, pe cand Tecluzionistii n'au decal jumdtate. Aceasta ni se va pared raAional, and vom cugeta ca legea a trebuit sä faca mai favorabild soarta condamnatului corectional decat a recluzionistului.

Pe de altä parte primul stand cu mult mai putin In inchisoare n'ar fi avut timp sä stranga o sumd care sa-i serve la esirea din penitentiar ca mijloc de existenta pand Ii vagasi o ocupare 2)

Peculiul arestantilor, provenit din plata muncii lor, s'a considerat ca o bund mäsurd in congresele penitentiare din 1890 St. Petersburg si din 1895 din Paris 8). El ajunge uneori la 500 or 600 lei, in inchisorile franceze, insã din nenorocire s'a constatat ca 958/0 din liberatii din inchisorile franceze, ma1) Vezi Degois: Trait& Nr. 647, P. 335, nota 2. 2) Insä in legea penitentiare1or din 1874 se spune expres ca" din produsul muncei ce vor face arestantii osAnditi, ei vor trage 5/10, iar recidivistii 4/10 (art. 49), pe cand recluzionistii respectiv 4/10 si 4/10 (art.

.51). Cei preventiv pot lucrà daca voesc, 1nsd vor luà tot productul nuncii lor. 3) G. Vidal: Cours, Nr. 515, p. 637. Notele 2 si 3.

416

nánca ca peculiul in prima sAptamand dela esirea din inchiSoare ). Vom spune in fine,, "ca. in Franta e admis cd erezii n'au nici un drept asupra peculiuluf . de rezervd, aceasta COnform. art. 180 din regul. inchiSorilm-. frariceZe; insa ei mosten es6 peculiul disponibil, care se da detinutului in timpul inchisorii spre ,a-si iridulci traiul. 1881. Munca Iii penitentiare a fdcut sä se nascä inwortante diseutiuni. Ltisdnd la o parte cestiunea concurentiii pe care ea o face muncii libere ingreuindu-i traiul, spirite distinse au, combdtut münca in penitentiare. Benj. Constant admite cd societatea are dreptul chiar de moarte al culpabilului, dar nu pe acela de a-I supune la munck caci daca un om ar aved dreptul de a instrdind facultdtile sale

recddem inevitabil in sistemul robiei. El adaogd cd, a impune munca drept pedeapsa e un exemplu periculos, fiin dcd, multi oameni trdesc din muncd, i intreabd dânsul Ce poate fi mai imprudent, mai nepolitic, mai injurios, decdt de a prezentd munca drept o pedeapsd a infractiunei". Si termink spundnd cd, dacd munca e asprd, ea constitue o moarte inceata

si barbara, iar dacd e usoard, da o priveliste tristã pentru sufletul saracului, a carui inocenta nu-i serveste decat sd-i impund o existenta nu mai putin laborioasä, i cu mult mai precard" 2).

Aceiasi pdrere a fost sustinuta de un compatriot al nostnr B. Boeresco, care in valoroasa lui tezd de doctorat, zice: Munca_ nu trebue sd fie intrebuintata in penitentiare, nici ca pedeapsa.,. nici ca un mijloc de reformare si de instructiune profesionala, cdci ar fi nelogic de a face din ceiace formeazd unul din atri-

butele omului cinstit un mod de agravare si de infamie in o pedeapsd" 8).

Din contra Dufriche de Valazé, dupd ce spune cd detentiunea celor rdi ii pare nedreapta fiindcd ea constitue o sarcind pentru oamenii cinstiti, care vor munci pentru nutrirea lor, pecand acestia luptä pentru a le rapi averea celor dintai, adaoga 1) Ibidem: Nr. 51,6. Ibidem: Nr. 517.

2) Benj. Constant: Collection complete des ouvrages. Paris, 1818T. I, p. 123-124. 2) B. Boeresco: Des délits et des peines. Paris, 1857, p. 344, Nr. 111_

417

In urma aceste cuvinte : Totul se schimbd, dacd se adaoga la aceastd detentiune condamnarea la munca publica" 1). Ortolan are o opiniune intermediard; el recunoaste cd nu e logic ca munca grea, acest mijloc de trai meritor al multor familii sd fie prezentat i aplicat ca o pedeapsa, totusi admite cd osanditii sd fie supusi la lucrarile cele mai desgustatoare, cele mai grele, cele mai periculoase si mai insalubre, addogand

cu melancolie cd tot se vor gäsi oameni cinstiti care traesc din asa muncd, i socotesc ca o nenorocire sa nu o aiba 2). 1882. Dupa noi nici o indoiala nu poate sä fie ed penitentiarele trebue sa fie organizate pe baza regimului muncii obligatorie. Infractorul, and nu e un animal raufacator, e cel putin un parazit social, care voete sd traiasca din munca altor oameni. E dar natural ca, daca nu putem sa facem autozit pe acest parazit social in timpul pe cat este liber, cel putin trebue sd luptam contra parazitismului SãU pe cat timp este in inchisoare, si-1 putem priveghea. Addogam cd este oarecare sperantä ca detinutul deprinzandu-se a fi autozit in inchisoare, ce este drept silit, poate va pastra aceasta deprindere si in afard din inchisoare cand va fi liber. Incat despre antisocialii brutali or ucigasi, este destul ca societatea nu se curata de ei distrugandu-i; a pretinde ca ea

sä§i munceascd pentru ca ei sa uzureasca, e o adevarata aberatiune. Despre muncd e neserios a sustine ca se degrada dacd vor munci si puscariasii, munca e sfanta i cele sfinte nu se spurca Nimeni n'a pretins cd se necinsteste mancarea, fiindcd mananca

5i puseariasii, nici cd nu mai trebue 3E1 invete oamenii cinstiti carte, fiindcd se obliga detinutii din penitentiare ca sa invete carte. Odata ce omul traeste in societate niunca e o datorie pentru dansul; o furnica insasi dupa cum zice Guyait

e datoare sa aducd viermusorul in furnicaria din care face parte 3), cum s'ar putea insa ca prin o infractiune criminalut sa se sustraga dela aceasta datorie sociald ? 9 Dufriche de Valazé: Lois pénales. Alenvon, 1784, p. 345. 2) Ortolan: Elements, T. II, p. 67, Nr. 1462 B) Une fourmis de genie n'en doit pas apporter a la fourmiliereun.

vermisseau de moins, meme si elle voit l'univers au delà de sa formi Here, et l'éternité au delit de l'instant qui passe" L'irreligion de l'avenir. Paris, V-ème ed. 1893, p.-326. 50195

27

418

Este dar afara din orice indoiald Ca munca trebue sä existe in inchisori. 1883. Care este insa sistemul de munca preferabil intre cele doua sisteme al regiei si al adjudecatiunei ? Credem ca sistemul regiei este preferabil, de oarece el se conciliaza mai bine cu dorinta de reformare morala si de educatiune profesionala a condamnatilor I). 1884. Relativ la regirn vom mai observA cd, regimul inchisorilor corectionale e mai bland decdt al caselor de recluziune. Legea In principiu interzice fearele, afara de rele purtari, cAnd corectionalistii pot fi pusi i ei in feare, insa numai pentru

Cauza de disciplina si de siguranta. In fapt insa altadata se abuzA de punerea in feare ; sub pretextul sigurantei se puneau

adeseori detinutii in feare, pedeapsa destul de grea, fiindca fearele sunt astfel puse incdt cu greu se pot desface, si condamnatii neputandu se desbracd, sunt siliti sa sufere o murdarie nespusa. Acest lucru pe care I-am vazut in 1890 la penitentiarul din Iasi, este un abuz, flindca art. 25 C. p., arata cd aceasta indsprire a pedepsii nu se poate da unui condamnat decdt ca o agravare pentru rele purtari. Actualrnente, aceastä stare de lucruri s'a schimbat prin o dispozitiune a directiunei generale a inchisorilor. 1885. Vom spune in fine ca pedeapsa inchisorii corectionale se face in alte penitentiare decdt ale recluzionarilor. Legea cere mai mult decat atdt, ca osanditii sa fie despartiti clupd categorii. In realitate insa., desi exista penitentiare speciale pentru corectionali, adescori se vad in acelasi penitentiar

corectionali, ba chiar uneori prevenitii sunt amestecati cu condamnatii. Acest lucru regretabil a existat recluzionari

i

chiar in Franta, unde spre deriziune o lege din 5 Iunie 1875 a admis regimul celular pentru inchisorile departamentale. Lucru

aproape de necrezutexclamd d. VilleyMinistrul de interne, in sedinta din 27 Aprilie 1883 a spus in Camera deputatilor Ca, in cdteva inchisori departamentate si mai ales in cdteva inchisori din capitale de arondisment, sunt amestecati nu numai condamnatii, dar chiar condamnatii i prevenitii" 2). ') Vidal: Cours, Nr. 519; Confr. la noi Raportul d-lui Cir. Sdveseu, Direct. penit. din 1906, Revista judic., an. II si III. 2) Villey: Précis, ed. V-a, p. 437 nota 2-8.

419

Numarul condamnatilor corectionali din penitentiarele cen-

trale era la 31 Dec. 1887, dupa statistica oficiala, 1442, pe langa care mai existau i altii in inchisorile judetene pe care statistica perfitentiara nu-i arata. In 31 Dec. 1909 erau 1639, iar in 5 Dec. 1911 erau 1583. c) Consecintele difera considerabil la cele doua feluri de pedepse (recluziunea si inchisoarea corectionala); in principiu inchisoarea corectionald n'are prin sine insasi nicio consecinta,

pe cand recluziunea am vazut ca. atrage dupa sine degrada, tiunea civica i interdictiunea legala. Zicem in principiu, fiindca uneori inchisoarea corectionala

atrage oarecare pedepse accesorii pe care le vom arata dupa ce vom vorbi de pedepsele corectionale. Vom adaoga cà, dup. art. 261, Proc. pen., inchisorea corectionald de peste o lund atrage incapacitatea de a fi jurat pe termen de 3 ani. *1886. In fine, relativ la inchisorile corectipnale trebue sa semnalarn abuzul inchisorilor de scurta durata pe care astazi toti penalistii le critica cu drept cuvant. Nu existä astazi un singur crirninalistzicea d. Saleilles care sa nu fie de parere ca pedepsele de scurta durata sunt o plaga a regimului penite ntiar" ' ).

Acelasi lucru ni-1 spune i d. E. Ferri, vorbind de efectele dezastroase de coruptiune si de recidiva ale pedepselor de scurta durata, efecte pe care le deplange astazi unanimitatea penitentiaristilor ? 2). 7 Saleilles: De l'individualisation de la peine. Paris, 1898, p. 191,

ti H. Jay: Problemes de science criminelle. Paris, 1910, p. 129, care

spune cA: Penalistii lumei intregi sunt de acord asupra pericolului pedepselor de scurtA duratA. Este foarte trist sA constatAm, CA, cu cAt stiinta

independentA si desinteresata le desaprobA, cu atAt mai mult adminis-

tratiunea le practice. Vezi de asemeni Fr. de Liszt: Lehrbuch, § 15; .T. I. de Lanessan: La lutte contre le crime, p. 215; A. Prins: Science pénale, N-Ic 786-787. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 392.

2) E. Ferri: Sociologie criminelle, p. 266. In acelasi sens L. PrOal: Le crime et la peine, p. 238. In Societatea generalA a inchisorilor din Paris, discutAndu-se cestiunea, mai toti au fost de Orem- cA pedepsele de scurtA duratA nu sperie nici nu indrepteazA pe condAmnat, din contra' ele 11 conduc aproape inevitabil la recidivA": RapOrtur d-lui A. Rivière in Rev. pén. 1903, p. 486. Confr. aceeasi revistA '188'2, p. 870; Confr. cele zise-la: pedepsele temporale vorbind de diVizianed pedepsebor. Mai ales asupra minorilor pedepsele de scurtA duratd sunt Si Mai

420

Abuzul pedepselor de scurtd durata exista mai ales Ia noi, unde beccarianisrnul e Inca puternic in magistratura. Pe fiecare an se observa la noi o constanta tendinta de a reduce pedeapsa inchisorii corectionale, asa ca pedeapsa mai mare de un an, sau chiar de 6 luni devine o raritate in tara noastra '). Cu alte cuvinte judecatorii tin sa sted condamnatul in inchisoare tocmai timpul necesar ca sd se perverteasca prin contactul cu infractorii profesionisti. Fireste I Odata ce infractorul a invatat toate regulele criminalitatii, judecatorii nu vor ca el sa simta

greul inchisorii, ori sa se plictiseasca acolo dupd terminarea studiilor sale, ci ii dau imediat libertatea ea sa pima in practica teoriile pe care le-a invatat in penitentiar I Nu se poate o politica penala mai nenorocita i efectele se vad prin marea crestere a criminalitatii romanesti 2). Lordul Coleridge aved dreptate cdnd zicea ca Tribunalele sunt uneori fabrici de infractori (29 Oct. 1894). In Franta s'a cautat sa. Inlature neajunsul prin legea zisa Beranger, de care vom vorbi mai tdrziu. § 2. Interdictiunea corectional'a

1887. Aceasta pedeapsa, numita si interdictiunea unor drepturi, seamana cu degradatiunea civica, pedeapsa criminalk prin aceia ca ambele aceste pedepse sunt privative de drepturi. Insd intre aceste doua pedepse exista urmatoarele deosebiri : a) Degradarea civica este un complex indivizibil de incapacitati, ea este perderea tuturor drepturilor civile, politice si de familie; din contra interdictiunea corectionala este luarea condamnabile; ele nu fac decat sa deprinda pe minor cu puscaria si sa.1

dea la dascalii criminalitatii. Vezi Garpon, Art. 66 No. 8. Ce e drept ca si inchisorile de lunga durata sunt criticate. Ch. Adolphe §i F. Hélie spun Ca agravarea, in caz de recidiva merge in contra intereselor societatei, fiindca, cu cat incarcerarea in vederea recidivei este mai lunga, cu atat mai mult condamnatii vor fi patrunsi de influenta ei deletara $i

vor duce, odata liberi, coruptiunea si perversitatea cu ei. Exposé du système de legislation criminelle. R. Roland: De l'esprit du droit criminel. Paris, 1880, p. 362.

9 Vezi I. Tanoviceanu: Romania sub raportul moral. Extras din Analele Academiei romane. Seria II, T. XXIV, Bucuresti, 1902. 2) Vezi I. Tanoviceanu: Un pericol national, cresterea criminalitatii in Romania. Iasi, 1E96, si Romania sub raportul moral, mai sus citat.

421

partiala a acestor drepturi. Aceasta e deosebirea fundamentala : art. 27 ne spune : ,La intampldrile prevazute de lege, judecatoriile vor putea pronuntd interdictiunea unuia sau mai multor

din drepturile aratate la art. 22". Prin urmare, interdictiunea corectionald e gradabila, se poate da dupd trebuinta de judecatori, luandu-se acele drepturi de care se crede trebuintd. De exemplu se poate interzice dreptul de a purtd arme unei persoane pricinase si care adesea se vede cä Intrebuinteaza armele.

Legea noastra insd este rat redactata, caci gratie art. 27 combinat cu 22 C. p., judecatorii ar putea dispensa de armata, sub forma de condamnare pe unii infractori. Legea franceza e mai bine redactata in aceasta privintd. b) Degradarea civicd e pedeapsd principala i uneori accesorie, pe cat interdictiunea corectionald e de ordinar o pedeapsa complimentara. Prin urmare, incapacitatile pricinuite de degra-

darea civica sunt aratate de lege, pe and cele care rezultd din interdictiunea corectionald trebuesc pronuntate de judecatori. E usor de inteles pentru ce degradarea civica e o pedeapsa accesorie, legald, pe cand interdictiunea corectionala, e o pedeapsa complimentara judecatoreasca ; prima din aceste pedepse find un complex indivizibil a putut legiuitorul odata pentru totdea-

una sd determine incapacitatile ce deriva dintr'insa, pe cand cea de a doua find partiala, implicand o alegere, trebuie ca judecatorii sa facd aceasta alegere determinand incapacitatile la care infractorul e condamnat. c) Interdictiunea se poate sa nu corespunda cu pedeapsa pe langa care se da, pe cand degradarea civica, atunci cand este o pedeapsd secundard accesorie nu dureaza dent atat timp cat dureaza i pedeapsa principald. 1888. d) Durata degradatiunei civice difera deasemenea de a interdictiunei corectionale, prima dureaza dela 5-10 ani, poate sa fie chiar perpetud, pe cand interdictiunea corectio-

nala nu poate sã dureze dent 6 luni pana la 6 ani. In mod exceptional, in cazul art. 95 C. p., interdictiunea poate dura pana la 10 ani ; iar in cazul art. 324 Q. p. pana la 15 ani 1). ') Deasemenea in cazul art. 140 si 145 C. p. incapacitatea de a ocupa functiune publicd e pe viatä. Confr. si 144 C. p. Confr. pentru deosibirile intre degradarea civicd i interdictiunea corectionala. Garpon Art. 43, No. 1.

422

1889. Nu trebuie confundatd interdictiunea corectionald pedeapsd corectionald privativa de unul sau mai multe drepturi civile i familie, cu pedeapsa accesorie criminald a interdictiunei legale care este nurnai relativa la bunuri, ludnd condamnatului administrarea bunurilor sale. Aceste cloud pedepse diferd din cauzä cd interdictiunea legala, este pedeapsd : a) Criminald, b) Accesorie, c) Relativa la bunuri, d) Poate fi perpetud, pe cdnd din contra interdictiunea corectionala e G pedeapsd: a) Corectionald, b) Complimentard, e) Privativa. de drepturi, Totdeauna temporard. Incat despre interdictiunea judiciard, care asemenea ia interzis lui administrarea averii, deosebirile sunt si mai mari, politice

cãci interdictiunea judiciard nu este o pedeapsd, asa. Inca nici o comparatiune nu e posibild. § 3. Amenda corectionala

*1890. Arnenda este o pedeapsa corectionala care Ioveste

pe condamnat in averea sa. Pedepsele care lovesc pe condamnat in avere sunt foarte vechi. Ele se gasesc in cele mai vechi codice penale cunoscute ; in legile lui Mang(ManavaDharma-Sastra) in codicile Hammurabi 1) si in legea mosaicd 2),

Am vdzut, cdnd am vorbit de inegalitatea pedepselor, cd la vechii Indieni, Manu admited ca pedeapsd arnenda de 8, de 16, de 32, de 64 i chiar de 128 de ori. In Codicele Hammu-

rabi cel care a furat un bou, un berbec, un porc, o luntre in templu sau in palat, va pldti de 30 de ori valoarea, iar dacä lucrul e furat dela un nobil de 10 ori valoarea, cdnd nu poate pldti el este ucis (§ 8). Pedepsele pecuniare au existat deasemenea i la Greci in legile lui Solon si la Romani in cele XlI table. Bodin observd ca in legile lui Solon, a celor XII table, si in legile vechilor Franci, Angli, Salieni i Ripuari toate pedepsele suns aproape pecuniare" 3). ') Vezi editia 2-a germanA Winkler. Leipzig 1903 si cea francezd d, Scheil; Confr. Dr. Ioh. jeremias. Moses und Hammurabi, Leipzig 1903 p. 23, 2) Vezi Thonissen. Etude sur l'hist du droit crim. T. II, p. 77, si

urm. Livre III, Ch. III, § 56.

a) Bodin: Republique, VI, Ch. VI, oh toutes les peines sont presque pécuniaires". C. p. 1030-1031, ed. cit.; Confr. Pastoret, Loix penales I, p. 59.

423

Dupa Montesquieu la popoarele barbare toate pedepsele erau pecuniare i aveau de scop repararea daunelor 9; tot aceea este si parerea lui Lithe care zice : Popoarele barbare incep justitia prin, despagubire, popoarele civilizate o incoroneaza prin pedeapsa" 2). Herbert Spencer din contra, si dupa dansul d. L. Proal, cred cã progresul social merge dela pedeapsa la spre reparatiune, i prin urmare la popoarele barbare pedepsele asupra persoanei au precedat pe cele pecuniare3).

Ne pare inutila o discutiune indelungata asupra acestui punct ; dupa noi e indestul sa aratam ca pedepsele pecuniare se gasesc in cca mai adanca anticitate. Este insa de observat ca, in discutiune se cufundã adeseori, cand se vorbeste de inceputul pedepsii, dupa cum cunfundau i cei vechi, pedeapsa cu despagubire civila. In realitate este evident ca la inceput pedeapsa n'a putut

sa fie pecuniara, ori o despagubire oarecare, ci o rasbunare animalica. Mai tarziu inst s'a cautat prin despagubire sa evite rasbunarea, i astfel s'au mai indulcit moravurile4). Cand triburile s'au organizat sub forma de mici State, ele au favorizat sistemul impacarii, care erA mai bland, i n'a admis pedepsirea decat in mod subsidiar, in caz de neimpacare : Si membrum

rupit ne cum eo pacit talio esto. Statului a convenit aceasta solutiune cu atat mai mutt, cu cat de timpuriu puterea guvernatoare a cautat sa se foloseasca de aceasta evolutiune a penalitatii, ca sa traga si ea un folos din compozitiune, la care ea luA parte ca autoritate prin fixare i executare. Pedepsele pecuniare la Germani, dupa cum ne spune Tacit se compuneau din doua pArti : una pentru cel vatamat i alta pentru fisc 5). ') Montesquieu: Esprit des lois. XXVIII, Cap. 36. 2) E. Littre: Origine ae l'ideé de justice, p.339. 8) Proal: Le crime et la peine, p. 342. 4) La inceput, banii nefiiind cunoscuti, in orice caz foarte rani, despagubirea si amenda erau date in animale, care formau avutia de capetenie a popoarelor primitive. Astfel la Romani legea Valeria din anul 245 a fixat la dou'a oi si cinci boi maximum amendei, iar legea Tarpeia din anul 300 a suit maximum la dou.§ oi i treizeci de boi. Aut. Gel.: Noct. At. XI, 1; Dion de Alicaruas: Antiq. Rom. X, 50. Tocmai legea Papiria a lui Papirius Cursor din anul 324 a stabilit plata amendelor in bani, socotind oaia 10 asi, iar boul 100 asi. Titu Liviu: Hist. IV, 30; Ciceron: De Republica II, 35. Varron: De rerustica II, I, 9. Confr. R. Roland: De l'esprit du droit criminel, Paris 1880. p. 293. 5) Tacit Mores Germanorum, Cap. VII.

424

Num'ele lor era caracteristic : prima se nualea faidas, rdsbunare ), cea de a doua froedum, dela fried, pace 2), fiindcd. se (la fiscului, gratie cariia se evita rtisbunarea si se faceä impacarea 3). Ambele irnprund se numeau weregheld banul apararii 4).

Prin urmare ne pare inexact a pretinde cd pedepsele la inceput erau pecuniare, precum sustin Montesquieu si Littre ; este adevarat insd ca, organizandu-se Statele, pedepsele pecuniare au inceput sä joace un mare rol, cdci ele foloseau Statului mai mult decat bdtaia si uciderile.

Deaceea, dupd curn am vazut in legile lui Solon, ale celor XII table, ale Francilor, Anglilor, Salienilor i Ripuarilor, aproape toate pedepsele sunt pecuniare 3). In special legea salica nu pedepseste deck cu pedepse pecuniare, i chiar In secolul al IX-lea un capitular nu da paricidului cleat penitenta publica i confiscarea bunurilor. (Capit. XI, lib. VI, § 71), iar in altul din 798 (art. 43, § 1), pedepseste omorul cu o simpld amenda 6).

Seniorii au. continuat in evul meziu acest sistem productiv

de bani si de infractiuni. De oarece ei suportau cheltuelile judecdtii, amendele incasate erau venitul compensator, care venit a crescut foarte mult, ajungand sd se aplice pentru a inlocul pedepsele corporale.

In secolul al XV-lea vorbind de actiunile care se nasc din infractiune, Ang. Aretin spune cd actiunea publica serveste pentru vindicta sau pedeapsa fiscalai a§a ca dupd dansul, vi -dicta era o pedeapsa pecuniard. Chiar in veacul al XVI-lea, pe timpul lui Farinaceu, se pare ca pedepsele pecuniare erau cele mai intrebuintate: Pedeapsa pecuniard zice dansuleste din to ate celelalte azi cea 1) Poate in legatura cu goticul fijands dela fijan, a uri, si cu geranuI Feind, vrajrnas a iubi.

2) Poate in legatura cu goticul frijein a iubl,si cu germanul Fpeund, prietin. 8) Faidus era de dour', poate de trei ori mai mare decat fraedum. Vezi Thonissen. Le droit penal et la proc. pen. de la loi salique. Bruxelles, 1882, p. 210.

4) Probabil dela Wehr, aparare, banul apardrii. 6) Bodin: République, Livre VI, Ch, VI, p. 1030-1031. ") Pastoret: Lois pénales, I, 59. 7) Ang. Aretinus (mort inainte de 1460): Edit. 1578, p.20. Capitolul

intitulat: Et ad querelam Titii, Nr. 11.

425

mai obisnuitd atdt in judecatile mirenesti cat si in cele bisericesti" 1). Se pare ca nici Biserica nu despretuid acest mijloc de castig al suveranilor si al seniorilor feudali. Din cele mai sus spuse rezulta. cä pedepsele pecuniare, plecate la inceput din principiul despagubirei civile, au o origine foarte veche si au jucat mult timp un mare rol. De ele s'a folosit foarte mult rapacitatea seniorilor. 1891. Astazi rolul lor este foarte marginit in sistemul represiv, si ceeace-1 mdreste intrucalva este spiritul beccarian al judecatorilor. Care va fi insd viitorul pedepselor pecuniare? *1892. Sa fie oare adevarat cum crede H. Spencer, cd progresul social merge dela pedepse spre despagubire? Noi credem ca despagubirea e o notiune distincta de pedeapsa si Ca progresul despagubirei victimei nu va transformd pedeapsa intr'o sumd de bani. Mai mult decat atat, desi suntem pentru pedepsele pecuniare, credem cd ele, intru atát intrucal

nu exista confiscarea in legislatiune, trebue sa OA un rol foarte subsidiar, caci altfel stabilesc inegalitatea inaintea legii. Din cauza deosibirilor din ce in ce mai mari de averi din societatea moderna, si din cauza deprecierii monedei, pedepsele pecuniare devin pentru cei bogati o simpla admonestare, rarnAndnd adevaratä pedeapsa pecuniara numai pentru sdraci relativ la care, cum am spus, ele sunt o adevarata confiscare. *1891 Ant. de Polier de St. Germain ziced cu drept cuvant : ,,Pedepsele pecuniare sunt poate din toate felurile de pedepse

acelea care indeplinesc cel mai putin scopul pe care trebue sa si-1 propuna cineva prin pedeapsa, si deaceea sunt cele mai nerationale. Ele nu baga in suflet aceasta groaza salutara care departeazd de infractiune, nu lucreazd deloc asupra sufletului, dau deprinderea de a evalud greselile si a le rascumpard 1) Farinaceus: Op. cit., Lib. I. Titl. III, Quest 19, Nr. 51. Poena pecuniaria est ceteris omnibus aliis hodie magis in usuam in foro seculare, quam etiam in ecclesiastico". Existau chiar, dupd cum ne spune Jul. Clar, syndici fiscales, care assumunt partes accusatoris, etiam si pars non querelet, ut quotidie yidemus in practica servari". (Care luau rolul de acuzatnr, chiar dacA partea vatAmatä nu aducea plangere, dupd cum vedem intamplAndu-se in toate zilele in practicA). Jul. Clarus: Op. cit. Quaest III, Nr.'1. Ayrault deasemeni nume§te pe procuror le procureur fiscal. Ordre et formalité, Livre II, art. IV, Nr. 25, p. 213, fine ed. 1642.

426

cu bani, dau dreptul de a na se supune, platind; in sfarsit ele au un caracter de inegalitate isbitoare, prin aceea cd bogatul, care are deja atAtea mijloace de a comite infractiunea si de a o ascunde, rnai are si nococul de a fi cu mult mai putin pcdepsit decAt saracul, pentruca aceeas amenda, care ia adesea unuia trebuinciosul, nu face decAt sd priveze pe altul de o parte a prisosului sdu1). Aceea§ parere o aved despre pedepsele pecuniare Brissot

de Warville. ,Un bun judecAtorziced dAnsul trebue sã se fereascd de a pronuntd pedepse pecuniare; ele sunt de ordinar cauza stricaciunei moravurilor; nu egaleaza. niciodata infractiunea si vatAmä astfel societatea. Bogatul e putin jignit de

pedeapsd, pe cAnd ea prapadeste pe sarac; punga nu cornpenseazd niciodatd rdul pricinuit de nf ractiune" 2). *1894. Filangieri sustine pedepsele pecuniare, insd reluAnct

ideia lui Platon. (De legibus XI si XII) i Paul, (Sentent. recept), erd de parere cd ele trebue sA fie deopotrivA simtite de toti, adicd proportionate cu averea infractorului2). Pastoret deasemenea, sustinAnd pdrerea lui Filangieri, spune cd legea trebue sd fixeze nu cantitatea sumei, ci portiunea din avere care se va lua. dela culpabil, cutare crima va fi pedepsita cu perderea unei treimi, unui sfert, unei cin.

cimi din avere" 4).

Tot de aceea§ parere este si ilustrul Bentham5). *1895. Prin urmare chiar aceia cari au sustinut amenda, 1) Ant. de Polier de S-t Germain: Du gouvernement des moeurs. Llusanne, 1784, p. 290-291. 2) Brissot de Warville: Théorie, etc., I, 193-194, nota.

3) Filangieri: Scienza, T. IV, p. 63 si trad. fr., T. II, p. 66. 4) Pastoret: Lois pénales, T. I, p. 149, Part. 2-a. 5) Bentham: Traités de ldgisl. T. If, p. 187. Voeste cineva sa stabileasca o pedeapsa pecuniard ? Ea trebue sd fie masurata pe averea infractorului. Determinati raportul amendei si nu calitatea sa absolutd. Pentru cutare infractiune, cutare quota-parte din avere, cu oarecare modificari, pentru a inláturd dificultätile unei executari literale a acestei regule". In acelas sens, dorinta exprimata de Congresul penitentiar international dela Budapesta din 1905. Amenda sd fie proportionald cu averea

condamnatilor si spre a o pronunta sa se facd cercetari asupra averii Lisilor condamnati". H. Joly, critica" acest lucru: Problemes de science crim., p. 96.

427

au pretins ca ea sd fie o confiscare partiala, spre a fi simtitd deopotriva de toti, i de sarac i de avut '). Legiuitorul mo-

dern Insa, nu numai Ca n'a admis acest lucru, dar nici chiar nu s'a gandit la inconvenientul slabirei amendei prin deprecierea banilor, inconvenient sernnalat Inca pe timpul Roma nilor, de Aul. Gelliu. In aceastti privinta cu mult mai Intelept Rothar, regele Lombarzilor, vazand cä sup4i lui s'au imbogatit §i ca pedepsele pecuniare devenise insuficiente, le-a proportionat la noile averi, satisfacand in acela timp i interesul fiscului i pe acela al sigurantei publice. (Cod. Lombard Cart. I, Titl. VII, § 15). Deasemeni Caterina II-a, imparateasa. Rusiei a ordonat ca sd se schrmbe valoarea pecuniara la fiecare 30 de ani. (Cod. rus., art. 19, § 443)2). Burgezimea foarte inteligenta, bine inteles pentru dansa, a §tiut nu numai sa desifinteze §i sa ponegreasca pedeapsa confiscatiunei, dar chiar sd se fereasca de mdsura rationala luatd de regele lombard, §i de autocrata rusa8)! In astfel de imprejurari, amenda orce ar zice aceia careo sustin spunand cd are calitatea de a fi divizibilã, reparabilar intimidantd §i cd love$te in cupiditate, simtimant din care nasc multe infractiuni4), este o institutiune condamnatd de echitate in forma sa actuald, §i prin urmare, trebue sd dispard sau sa. se reformeze transformandu-se in confiscare. Nu e admisibil .

ca amenda sä poata fi confiscare totald pentru unii, adicd pentru

saraci, fara sa poata niciodata sd fie cel putin confiscare partiald pentru ceilalti. Propunerea lui Ortolan, admisa i de d.

Thiry de a se calcula amenda dupa oameni pe zi, iunä sau 1) Vezi in acela$ sens o deciziune importanta prin motivarea sa a Cas. rom. 11, 334 din 5 Sept. 1869, B. 667 $i Dreptul, 1879, Nr. 37 : Considerand . . . ca la noi nu se gaseste un monument de Jegislatiune analog Ordonantei fr. din 1669 (art. 32, titl. 27) care sa opreasca a se lash amendele absolut la intelepciunea si la prudenta judecatorilor. Considerand ca sistemul globarei proportional cu averea contravenientilor nu este strain legislatiunei noastre (art. 174 C. civ.)". 2) F. Thiry: Cours, Nr. 306. D. Maxwell propune a se calcula dupa chirie sau cifra impozitelor. Dr. I. Maxwell: Actions psychologiques des peines, Bulletin de l'instit. gén. psychol., 10-eine année, 1910, pag. 240. 8) Adaogam la cele spuse despre confiscare ca introdusa in anul 672 de Sylla prin legea Cornelia de proscriptis (Ciceron: Pro. Roscio 43 si 44), ea nu intrecea mai niciodata jumatatea averii (Aul. Geliu: Noct. At. VII, 3)._ 4) Garpon: Code penal. art. 9, Nr. 7, care recunoaste insa defectut.

amendei ca flU e egala pentru toti.

428

an, or dupa munca sau chirie, este dupd noi un pas cdtre Areptate, dar nu dreptatea instisi. Dealtmintrelea credem si noi cd e bine, ceiace s'a admis 'in congresul penitentiar dela Pesta din 1905, cd, in regula generald sd aibd judecãtorii dreptul sä dea amenda ca pedeapsd suplimentard in toate cazurile in care ei recunosc aviditatea ca motiv al infractiunei, nu admitem insä cu cdngresul fixarea ,tle minimum sau maximum general1). 1896. SA examindm dispozitiunile legii relativ la amendd. Vom observa mai intai cd in codicele penal roman, conIrariu celui francez, nu admite amendä in materie criminala, ci numai in materie corectionala si de simplã ,'politie (confr.

art. 11 C. p. fr. si art. 9 C. p. rom.). 1897. Amenda e uneori pedeapsa principala (art. 166, 180, 163, 209, 341, 342, 109, 111, 115, 140, 143 si 152) de ordinar .complimentard, nici odata insä accesorie, cum credea V. Boerescu in mod gresit2).

Cum ar putea sa rezulte direct din lege o pedeapsd di,vizibild ca amenda ? Trebue neaparat sä intervingun judecator care sd fixeze cifra la care infractorul e condamnat intre maxi-mum si minimum ? Care este acest maximum si minimum amendei?

In art. 8 C. pen. se aratä minimum amendei: Amenda .dela 26 lei in sus", iar maximum nu se aratä in mod general3), -se prevede insd in partea speciala in mai toate cazurile când legiuitorul prescrie pedeapsa amendei. Cea mai mare amendd -corect'ionald prevazutd in partea speciala e de 10.000 (5.000) lei in cazul de ofensa in contra Regelui4) (art. 77 C. p.) si in caz de delapidare de bani publici (art. 140 C. p.), cand amenda .e pedeapsd complimentara.

1898. Ce se intampla cand legea prevede numai maximum si nu are minimum ? 1) Rev. pénit., 1905, p. 1278 ; vezi si cele spuse la N-r 1924. 2) B. Boeresco: Op. cit., p. 343, Nr. 112. 3) Acelasi lucru in Germania. De Liszt: Op. cit., § 63. 4) Confr. Thiry: Op. cit., Nr. 307 fine. In Germania in cod. pen.