Introducere in psihologie [PDF]

Zitiervorschau

Rita L. Atkinson

Richard C. Atkinson University of California, San Diego Daryl J. Bern Cornell University

Edward E. Smith

University of Michigan

Colaborator: Susan Nolen-Hoeksema Stanford University

Introducere In psihologie A

Editia a XI-a

Traducere din limba englezii:

Leonard P. Biiiceanu Gina Hie Loredana Gavrilitii

. E D I T U RA I,TEHNICA "

..

,

,.

Bucure�ti, 2002

Coordonarea colectiei Psihologie: Prof. univ. dr. Constantin Piiunescu Prof. univ. dr. Stroe Marcus

Psihologia exerciHi 0 anumiHi fascinatie �i genereza 0 putemica motivatie a cunoa�terii dimensiunil or personalitatii umane, dar accesul l a continutul acestui domeniu este limitat, intrucat infonnatia psihologica ramane in cea mai mare parte l a un nivel d e realizare de stricta specialitate. Colectia Psihologie i�i propune sa creeze 0 imagine generala asupra comportamentului uman �i 0 stimulare a interesului pentru domeniul p sihologiei . Prin aportul sau de infonnatie la zi, completa �i multidisciplinara, colectia de fata, accesibila oricarei persoane care dore�te sa i�i structureze cul tura generala, va contribui l a u n evident spor cognitiv, dar �i la cunoa�terea de sine, l a care aspira cu indreptatire orice intelectual .

Au aparut: •

• •

•

•

•

•

•

•

PSIHOLOGIE C OMPARATA - Tony Malim, Ann B irch , Sheila Hayward PROCESE COGNI TIVE - Tony Malim PERSPECTIVE iN PSIH OLOGIE - Alison Wadeley, Ann Birch, Tony Malim BIOPSIHOLOGIE - S heil a Hayward DIFERENTE INTERINDIVIDUALE - Ann Birch , Tony Malim PSIH OLOGI A DEZVOLTARII - Ann B irch

in curand: PSIHOLOGIE SOCIAL A - Tony Malim METODE DE CERCE TARE SI S TATISTICA - Tony Malim, Ann Birch DICTIONAR DE PSIHOLOGIE - Leonard Biiiceanu

Editia originaHi: Introduction to PSYCHOLOGY Eleventh Edition Rita L. Atkinson, Richard C. Atkinson, Edward E. Smith, Daryl

J.

Bern

With the Assistance of Susan Nolen-Hoeksema Harcourt Brace College Publishers Copyright © 1993,1990,1987,1983,1979,1975, 1971,1967,1962,1957 by Harcourt Brace & Company Copyright renewed 1953 by Harcourt Brace & Company Copyright renewed 1990,1985,1981 by Ernest R. H ilgard Translation Copyright © 2002 by Editura TEHNICA. All rights reserved. Editia in l imba romana: Copyrigh t

©

2002, S.C. Editura TEHNICA S.A.

Toate drepturile asupra acestei editii sunt rezervate editurii . Adresii: S.C. Editura TEHNICA S.A. Piata Presei Libere 1 33 Bucure.$ti, Romania cod 71341

Consultant stii ntific: Prof. u niv. dr. Stroe Marcus

eoordonator editie Leonard Baiceanu eoordonator editorial Adin a Ionescu eoordonator tehnie Florin Gealapu book design, layout, pre-press Catalina Magureanu Roxana Ro�u Margareta Chilim Andreea Radut eoperta eoleetiei A ndrei Manescu

Bun de tipar: August 2002; coli tipo: 70 C.Z.D. l59.9 ISBN 973-31-1398-0

Multumiri ,

Ruth L. Ault

Nelson Freedman

Colegiul Davidson

Universitatea Queen, Kingston

Don Baucum

William C. Gordon

Colegiul Bim1ingham-Southenz

Ulliversitatea New Mexico

Karl A. Blendell

Paul Greene

Colegiul Sienna

Colegiullolla

John G. Carlson

Philip M. Groves

Universitatea Hawai

Universitatea California, San Diego

Eugene R. Cilden

Norman Haltmayer

Colegiul Linfield

Colegiul Kilgore

Paul Chara

W. H. Jack

Colegiul Loras

Colegiul Franklin Pierce

Hank Davis

G. Christian Jernstedt

Universitatea Guelph

Colegiul Dartmouth

M. Robin DiMatteo

Lawrence L. Jesky

Universitatea California, Riverside

Colegiul Seton Hill

James A. Duke

Craig H. Jones

Colegiul Linfield

Universitatea Statului Arkansas

Jack Dutro

Michael Kaufman

Colegiul Grays Harbor

Colegiul Daley

Linda Enloe

Kenneth Kotovsky

Universitatea Statului Idaho

Universitatea Carnegie Mellon

G. William Farthing

Kevin M. McConkey

Universitatea Maine, Orono

Universitatea Macquarie

Howard Flock

Douglas Medin

Universitatea York

Universitatea Michigan

Howard B. Orenstein

Cheryl L. Spinweber

Colegiul Western Maryland

Universitatea California, San Diego

Marcia Ozier

Timothy J. Strauman

Universitatea Dalhousie

Universitatea Wisconsin, Madison

John B. Pittenger

Harald Taukulis

Universitatea Arkansas, Little Rock

Universitatea New Brunswick, Saint John

John Polich

Vernon Tupper

Institutul de cercetiiri Scripps

Universitatea Charles Stuart, Mitchell

Jerome Sattler

Joseph W. Waterman

Universitatea Statului San Diego

Universitatea Lowell

Barry Schwartz

Wilse B. Webb

Colegiul Swarthmore

Universitatea Florida

Lance Shotland

Alexandria M. Weida

Statui Penn

Universitatea Lowell

Steven Sloman

Fred Whitford

Universitatea Brown

Universitatea Statului Montana

Anna Smith

Frank R. Williams

Universitatea Statului Troy

Colegiul Kilgore

Eliot R. Smith

Eugene Winograd

Universitatea Purdue

Universitatea Emory

Michael D. Spiegler

Larry A. Wise

Colegiul Providence

Colegiul Mt. Hood Community

Pre/alii

o data cu publicarea celei de-a unsprezecea editii, Introducere In psihologie sarbatore�te cea de-a patra aniv.�"'sare. in anii care au urmat primei sale editii, cea a lui Ernest R. Hilgard din 1953, aceasta carte a devenit una dintre cele mai utilizate din istoria publica{iilor pentru colegiu; multi dintre studenti au citit-o, preferand-o altor intro­ duceri In psihologie, �i multi dintre cei care publica in prezent studii psihologice au folosit drept carte de capatdi prima editie a acestui manual. Manualul de fata a fost, de asemenea, tradus In numeroase limbi: rusa, spaniola, franceza, chineza, germana �i portugheza. Noi consideram ca succesul acestei carti a fost determinat de con­ tinua preocupare pentru prezentarea cu cdt mai multa claritate �i acuratete a conceptelor �i a contributiilor meto­ dologice, evitandu-se insa schemati­ zarea sau interpretarile denaturate ale conceptelor dificile. Acestea fiind obiectivele noastre, am preferat sa prezentam mai degraba lucrari inte­ grate despre 0 anumita tema �i nu fragmente sau teorii care sa fie memorizate in vederea examinarii finale. intr-adevar accentul este pus pe ceea ce se va retine pentru 0 perioada mai

indelungata, adica dupa exam inarea finala, acesta fiind criteriul care a orientat obiectivele autorilor prezen­ tei carfi. Primlll obiectiv l'izat este acela de a oferi astfel 0 imagine generala asupra comportamentului uman Ji de a stimula interesul pentru domeniul psihologiei, domeniu care este In aee­ la�i timp extrem de vast �i extrem de ambitios. Influentata la interfata eu �tiintele naturale de catre biologie �i la interfata eu �tiintele sociale de catre sociologie �i an tropo logie, psi­ hologia abordeaza problematica eomplexa a naturii umane, eons ide­ rata anterior apanajul exclusiv al literaturii Ji filosofiei. Mai presus de orice, aceasta lucrare incearca sa redea fannecul psihologiei ca demers umanist, prin excelenta intelectual. Un al doilea obiectiv este acela de modelare, de fom1are a unei categorii de cititori care sa devina "inteligenta consumatoare" de literatura psiholo­ gica. Fiecare dintre noi este zilnic asaltat de declaratii �i afirmatii referitoare la comportamentul uman Ji tocmai de aceea consideram ca 0 introdueere In psihologie ar deter­ mina 0 atitudine critiea fata de asemenea af irmatii. in momentul in

VIII

care vor auzi despre detectorul de minciuni, despre hipnoza, orientare sexuala, percepfie extrasenzoriala �. a. m. d. , speram ca "absolvenfii" acestei carfi f�i vor reaminti cate pro­ bleme ridica dovedirea unor astfel de afirmafii sau f�i vor aminti, cel pufin, ca aceste dovezi exista �i ca Ie-au citit candva. in al treilea rand suntem pre­ ocupali de rolul psihologului fn rezolvarea problemelor sociale. A�a cum demonstreaza numeroasele dis­ cUfii din aceasta carte, psihologia a contribuit adesea la atingerea unui asemenea obiectiv, eficienfa psihote­ rapiei fn tratarea tulburarilor com­ portamentale �i emofionale fiind nu­ mai un exemplu In acest sens. Studie­ rea fnvalarii a flcut posibila aparifia instruirii asistate pe calculator, cer­ cetarea memoriei a contribuit la con­ �tientizarea riscurilor presupuse de declaratiile martorilor oculari, cerce­ tarile din domeniul psihologiei socia­ Ie au fundamentat metodele de fnla­ turare a discriminarii # de diminuare a conflictelor intergrupale. Exemple ca acestea vor fi gasite fn fiecare capitol al acestei carli. Un psiholog a afirmat ca "se­ cretele eforturilor noastre nu trebuie sa fie rezervate speciali�tilor . . . Res­ ponsabilitatea noastra este mai putin aceea de a ne aSUlna rolul de specia­ li�ti # de a fncerca sa aplicam noi fn�ine teoriile psihologice ci, mai

Illtrodlicere III psilzologie

degraba, aceea de a Ie preda mai departe acelora care au Intr-adevar nevoie de ele . . . Nu-mi pot imagina altceva mai bun pentru binele jiinlei umane .. . decat sa descoperi cat de mult bine pOfi face prin intermediul transmiterii psihologiei" (Miller, 1969). Suntem Intru totul de acord cu aceste ajirma!ii �i, timp de 4() de ani, Introducere In psihologie a fost moda­

litatea noastra de a transmite psiho­ logia mai departe. in cea de-a noua editie am introdus un apendice numit Cum sa cite�ti un manual: metoda PQRST.

Cititorii au afirmat ca acesta s-a dovedit a ji extrem de folositor �i de aceea recomandam studenfilor sa-l consulte Inainte de a In cepe lectura. Un alt ajutor fn vederea fn vafarii, prezentat pentru prima data fn aceasta edilie, este accentuarea (fn­ gro�area) termenilor sau conceptelor importante, In scopul de a Ie scoate In evidenta; cititorul care stapane�te semnificafia term en ilor accentuati poate spune ca este pregatit pentru 0 examinare. Un ajutor suplimentar este Ghidul de studiu �i programul modular elaborat de catre John G. Carlson, Universitatea din Hawai. Acest Indreptar, care va fi prezentat fn prefata, poate fi util studentilor fie pentru pregatirea cursurilor obi�nui­ te, fie pentru un modul de master. Cea de-a unsprezecea edifie a fost revizuita �i completata, cuprinzand

IX

Pre/alii

noi informafii in legiiturii Cll sistemul de neurotransm ifiitori �i neurorecep­ tori, teoriile con�tiinfei, refeaua neu­ ronalii �i conexionismul, diferen!ele intersexuale, influen!area geneticii �i evolufionistii a comportamentului, iar in fiecare secliune a ciirlii a fost integratii diagram a func!ioniirii cere­ brale,

Cll

localiziirile specifice ale

cognifiei, emo!iilor �i limba}ului. Pel1tru a nu repeta unele lucruri fn fiecare capitol, vom men!iona in continuare cateva dintre schimbiirile majore. in capitolul 1, Psihologia ca �tiinta �i demers umanist, sunt cup rinse discu!ii critice in legiiturii cu deon­ tologia cercetiirii �i 0 sec!iune amp Iii, dedicatii abordiirii in terdisciplin are, in principal �tiin!ei cognitive �i evolu­ !ionismului psihologic. in capitolul 3, Dezvoltarea psihologica, sec!iunea referitoare la dezvoltarea cognitivii a fost rescrisii pentru a furniza 0 perspectivii mai clarii a teoriilor lui Piaget �i ale abordiirilor alternative ce explicii evolulia modalitii!ilor de inlelegere a lumii de ciitre copi/. Noile cercetiiri asupra identitii!ii sexuale �i a caracteristicilor sexuale sunt abordate extensiv fn cadrul dis­ cUliilor critice reunite sub numele de "Se poate preveni sexualismul specific copiliiriei prin educa!ie sexualii? Capitolul 5, Perceptia, are drept subiect delimitarea procesiirii ascen­ dente (determinatii de stimul) de cea descendentii (determinatii de cuno�II.

tinfe �i expectafii) din cadrul pro­ cesului de recunoa�tere a obiectelor (rolul definut de aceste procese in achizi!ionarea conceptelor este expus fn capitolul 9). Acest capitol familia­ rizeazii cititorul cu modelul conexio­ nist al structurii recunoa�terii �i include noi discu!ii critice in legiiturii cu sciiderea capacitorii de reCUI10a$­ tere, secllndarii diferitelor afecfillni cerebrale. Capitolul 7, lnvatarea �i conditio­ narea, a fost revizuit �i reorganizat in a�a fel incat sii se acorde importanta cuvenitii cunoscutelor abordiiri com­ portamentalistii, cognitivistii .'ji eto­ logicii ale inviitiirii. in capito luI 8, Memoria, discu!iile critice suplimen­ tare ilustreazii perspectiva neuronalii prin descrierea modelului conexionist al memoriei de lungii duratii. Este, de asemenea, inclusii 0 nouii secfiune referitoare la memoria involuntarii: prezentarea dovezilor care atestii cii memorarea eveninlentelor presupune sisteme de stocare diferite fatii de memoria aptitudinilor. in capitolul 10, Motivele primare, sunt prezentate ample discu!ii asupra obezitiilii, anorexiei, bulimiei, precum �i a nouii sec!iune referitoare la perversiunile sexuale. Capitolul 1 1, Emotia, prezintii cele mai recente studii transculturale pe tema expri­ miirii emotiilor, precum �i 0 nouii sec!iune referitoare la emotiile afe­ rente precogni!iilor.

x

Capitolul 13, Dezvoltarea persona­ litatii de-a lungul vietii, care a aparut pentru prima data in cea de-a zecea edi!ie a lucrarii, a fost extins prin includerea unei importante discu!ii a modului In care factorii genetici, ambientali �i culturali interac!io­ neaza in procesul de fonnare a personalitatii. A cest capitol include 0 noua sectiune referitoare la dezvol­ tarea personalita!ii adolescentului �i cuprinde In final 0 analiza a factorilor care contribuie la stabili­ tatea personalita!ii �i la schimbarile acesteia 0 data cu maturitatea. Capitolul 15, Stres �i adaptare, a fost complet reorganizat pentru a reflecta domeniul In piina dezvoltare al psihologiei sanatiilii; acest capitol include sec!iuni noi in care se abordeaza modul in care stresul afecteaza sanatatea, modul in care tipul de personalitate mediaza ras­ punsul la stres �i ejicien!a strategiilor de adaptare la stres. Doua noi discu/ii critice sunt "A buzul sexual ca " factor major de stres �i "Psihotera­ pia poate influen/a evolu!ia canceru­ lui?". Capitolul 16, Psihologie patologica, a fost revizuit pentru a include cele mai recente cercetari din domeniul geneticii �i biologiei. Sec!iunea refe­ ritoare la schizofrenie �i tulburarile obsesiv-col1lpulsive a fost rescrisa �i au fost introduse noi studii de caz. Capitolul 18, Credinte �i atitudini sociale, cuprinde de aceasta data 0

Illlrodllcere III psillOlogie

discu!ie exhaustiva a persisten!ei stereotipurilor chiar $i in situa!ii neobi�nuite. Sec!iunea referitoare la atitudini a fost in a�a fel recol1ceputa incat sa cuprinda func!iile atitu­ dinilor, modul de influen!are a con­ sisten!ei atitudinale �i modificarile atitudinale. Sec!iunea in care sunt prezentate relatiile interpersonale de atrac!ie-respingere cuprinde 0 disCll­ lie interesanta a alegerii obiectului iubirii �i teoria celor trei compo­ nenente ale iubirii. Capitolul 19, Interactiunea �i influec'�a sociala, con­ line 0 noua sec/iune referitoare la deciziile de grup �i 0 disculie critica pe tema respectarii principiilor deon­ tologice In cazul experimentelor lui Milgram pe tema obedienlei. A utorii acestei carli, acum cadre universitare In diferite institu!ii, au fost colegi la Universitatea Stanford, unde profesorul Ernest R. Hilgard le-a insuflat entuzias111ul pentru stu­ diul psihologiei. Pastrand �i acum legatura cu aceasta universitate, autorii au soiicitat colaborarea pro­ fesorului Susan Nolen-Hoeksema, ale carei cercetari vizeaza in principal strategiile de adaptare la stres, In vederea elaborarii direcliilor princi­ pale ale capitolului 15. Alegerea s-a dovedit a ji destul de inspirata in sensul ca noua versiune a capitolului Stres �i adaptare este una dintre partile cele mai interesante ale lucrarii.

XI

Prefalii

Alte cOlllpletliri Primele completari prezentate in aceasta editie au fost cu atentie actualizate �i, in acela�i timp, coor­ donate atat cu Intregul manual, pre­ cum �i unele cu altele incat sa se asigure acuratetea $i, prin aceasta, posibilitatea de folosire eficienta. Folosirea Ghidului de studiu �i a pro­ gramului modular (Unit Mastery Pro­

elaborat de catre John G. Carlson, Universitatea din Manoa­ Hawai, ofera posibilitatea ca la fie­ care capitol sa se puna in aplicare vocabularul, ideile principale �i con­ ceptele, constituind astfel un veritabil sistem de asimilare �i fixare a cuno�­ tintelor cuprinse in respectivul capi­ tol. in vederea atingerii aceluia�i obiectiv, 0 importanta contributie 0 aduce ManualuI de instruire al lui John G. Carlson �i Tracy Trevorrow, de la aceea�i universitate, care cuprinde sugestii de lecturi, activitati euristice recomandate, discutii �i intrebari, liste actualizate de casete video �i diapozitive adaptate, referi­ toare la anumite teme �i contine �i un ghid de utilizare a sistemului prezen­ tat In GhiduI de studiu. Fi�e1e de examinare, elaborate de catre Vivian Jenkins de la Univer­ sitatea din Indiana de Sud, au fost In mare masura adaptate �i extinse, fiind astfel dispollibile atat III versiulle computerizata, cat �i in versiune tipagram)

rita; itemii esen!iali, respectiv juma­ tate din itemii fiecarui capitol, au fost validati �i aprobati de catre A sociatia Psihologica. Validitatea itemilor, de­ monstrata de itemii-cheie, ofera pro­ fesorilor posibilitatea sa realizeze 0 examinare riguroasa a cuno$tintelor studentilor. Proportia itemilor, care a fost cu atentie stabilita, permite pro­ fesorului sa-�i extinda �i sa-�i adapteze examinarea in concordanta cu specificul claselor. in al doilea rand, ca raspuns la solicitarile profesorilor, jumatate din totalul itemilor au acum o accentuata componen ta cOllceptu­ ala; itemii conceptuali, care se gasesc, de asemenea, �i in item ii-cheie, tes­ teaza nivelul de intelegere al aces­ tora, datorita faptului ca implica atat aplicarea practica a cUl1o�tintelor, cat �i generaliziiri ale inform afiilo r. in al treilea rand, numarul total al itemilor a fost marit cu 50 % astfel ca permite profesorilor sa foloseascii testul la mai multe exam inari, evitan­ du-se repetarea itemilor de la exam i­ narile anterioare. in aceasta edifie fiecare capitol confine 150 de itel1li, prin adaugarea celor 75 de itemi n oi corespunzatori anexei statistice. Alte instrumente de studiu care ar putea facilita in/elegerea prezen tei lucrari sunt: compact-discul Concep­ tele dinamice din psihologie (extrem de extensiv �i actual), 0 cuprinzatoare

XII videotecii, programe interactive pe calculator (interesante �i inovatoare), precum �i ingeniosul Catalog de psihologie.

Pentru a se acorda importanla cuvenitii cercetiirii, s-a colaborat cu experli din acest domeniu in vederea revizuirii materialului referitor la cercetare, astfel fncaJ fn fiecare capitol sunt prezentate diverse comentarii ale unor speciali�ti in domeniul cercetiirii. Ace�ti colabora-

Illfrodilcere III psihologie

tori fmpreunii cu alfi profesioni�ti care au oferit diferite sugestii sunt enumera!i in prefalii. A ceia care �i-au adus 0 importantii contribu!ie in edifiile anterioare, de�i nu sunt menlionali, benejiciazii in continuare de aprecierile Iloastre. in afarii de cei menlionali anterior, dorim sii mullumim tuturor celor care �i-au adus contribu!ia la elaborarea acestei noi edilii �i, in special, lui Harcourt Brace Jovanovich.

Rita L. Atkinson Richard C. Atkinson Edward E. Smith Daryl J. Bern

Cuprins

Emisferele cerebrale Structura emisferelor cerebrale Ariile corticale �i functiile acestora Asimetria cerebrala Efectele sectionarii conexiunilor interemisferice Specializarea emisferelor cerebrale

PARTEA I. PSIHOLOGIA CA �TIINTA �I DEMERS UMANIST CAP. I. NATIJRA PSllIOLOGIEI

Obiectivele psihologiei Perspective in psihologie Originile diferitelor conceptii psihologice Perspecti ve mod erne Relatiile dintre orientarile psihologice Metode in psihologie Metoda experimentala Metoda corelatiei Metoda observatiei Discutie critic:': A�pectele deolltologice ale cercetiirii psihologice

Ramuri psihologice Specializari in psihologie Abordarile interdisciplinare Imagine de ansamblu asupra cartii Rezumatul capitolului Recomandari bibliograjice

1 2

4

7 7 8 13 14

PSIHOLOGICA CAP.

18 21

22 24 25 27 29

31 33 CAP.

3S

2. BAZELE BIOLOGICE ALE PSIHOLOGIEI

Componentele sistemului nervos Neuroni i �i nervii Potentialele de actiune Transmiterea sinaptica Neurotransmitatorii �i neuroreceptorii Disculie critic:.: PsillOlogia molecularii

Organizarea sitemului nervos Structura creierului Stratul intern Sistemul limbic Discutie critira: Metode de vizualizare a actJAtiilii cere!Jrale

ierul

14

PARTEA A II-A. PROCESELE DE DEZVOLTARE BIOLOGICA SI

Discutie criticlt Limbajul �i cre-

36 38 38 40 41 43

45 47 48 48 50

51

53 53 55

57

60 61

63

Sistemul nervos vegetativ Sistemul endocrin Influentele genetice asupra comportamentul ui Cromozomii �i genele Studiul genetic al comportamentului Influentele mediului asupra actiunii genelor

75

Rezumatul capitolului Recomandari bibliograjice

75 78

3. DEZVOLTAREA PSrnOLOGICA

80

Probleme fundamentale ale dezvoltarii psihologice Interactiunea dintre ereditate �i mediu Stadiile dezvoltarii �i perioada senzoriala Capacitatile nou-nascutului Auzul

64 66 68 68 72

81 82 85 87 88

Discutie critic:.: Are Ilou-nascutul capacitatea de a imita?

Vederea Gustul �i mirosul . invatarea �i memoria Temperamentul Dezvoltarea cognitiva in copilarie Teoria stadiala a lui Piaget Evaluarea teoriei lui Piaget Alternative la teoria lui Piaget

88 90 91 92 94 95 95 104 107

XIV

Illlroducere III psilzologie

Dezvoltarea sociala a copilului Comportamentul social timpuriu Ata�amentul Identitatea de gen �i cornportamentul specific sexului

III

Simturile cutanate Simturile somatice

CAP.

Discutie criticlt Edllcalia sexlialii poate prevelli sexislllul !;pec(fic copiliiriei?

Dezvoltarea in perioada adolescentei Dezvoltarea sexuala Standardele sexuale �i comportamentul Conflictele dintre adolescenti �i par-inti Dezvoltarea identitatii Discutie criticlt Graviditatea III adole!;'cenlii �ifolosirea contra('eptive/or

Dezvoltarea ca proces permanent Tineretea Perioada adulta Batranetea ReZUlnatul capitolului Recomandiiri bibliograjice

126 127 127 129 131 132

CAP.

4. PROCESELE SENZORIALE

Proprietati comune ale modalitatilor senzoriale Sensibilitatea Codarea senzoriala

re('Un�/ere

Constante perceptuale Constanta luminozitatii �i a culorii Constanta forrnei �i a pozitiei Constanta marimii Dezvoltarea perceptuala Nivelul de discrirninabilitate la copii Cre�terea copiilor cu stimulare contro lata

136 137

139 14/ 143 144 145

146

Rezul1Ultul capitolul �i Recomandiiri biblicgrajice

150

Simtul v izual Lumina �i senzatia vlzuala Sistemul vizual Receptia vizuala a IU[Tlinii Vederea cromatica Simtul auditiv U ndele sonore Sistemul auditiv Receptia intensitatii sunetului Receptia inaltimii suretului

152 156 156 156 159 162 169 170 171 173 174

Disculie criticli: Proteurea artificialii audilivii �i ocu/al'ii

Alte modalitati senzoriale Simtul olfactiv Simtul gustativ

176 176 179 181

CAP.

6. CONSTIINTA SI STA RILE SALE MODIFICATE

Aspecte ale con�tiintei Con�tiinta Amintirile precon�tiente Incon�tientul Con�ti inta divizata Disocierea con�tiintei Personalitatea multipla Somnul �i vise Ie Orarele de somn Profunzimea somn.!lui Tulburarile de somn Visele Continutul v isului Disculie criticlt Teorii ale lui clIl'ise

188 190 192 193 194 194 197 201 203 204 207

210 215

Discutie criticli: Tulbllriirile de

Discutie criticli: Procese de('izioliIor

Functiile perceptiei Localizarea Separarea obiectelor Perceptia distantei Perceptia mi�carii Recunoa�terea Stadiile timpurii ale recunoa�terii Stadiul de corespondenta �i modelele conexioniste Recunoa�terea obiectelor naturale �i procesarea Rolul atentiei

134 136

nale implicale in delec/ia slimu-

S. PE RC E PTI A

top-down

132

PARTEA A III-A. CONSTIINTA SI PERCEPTIA

186

ReZUI1Ultu/ capitolului Recomandiiri bibliograjice

112 114 116

182

SOI1UIl/-

219 220 221 221 222 226 226 231

235 238 240

241 242 244 244 245 245 246 248 249 249 253 255 257

257

.\ V

Cuprins

Substantele psihoactive Sedativele Opiaceele Stimulantele Halucinogenele Substantele derivate din cannabis

261 265 268

drag

Discutie criticl\: .. Obs o-rvatornl ascuns"

Fenomene Psi Dovezi experimentale Dezbateri privind dovezile Dovezi amuzante Scepticismul legat de fenomenele Psi ReZUlnatul capitolului Recomandari bibliograjice PARTEA A IV-A.

CAP. 7.

272

273 274 274 275 276 277 2'/7 278

281 282 282 284 287

Perspectivele psihologice ale InvatArii Conditionarea c!asica Experimentele lui Pavlov Fenomene �i aplicatii Predictibilitatea �i factorii cognitivi Limitarile biologice

Disculie criticl\: Bazele fleuralogice ale ilTVii/iirii elementare

Conditionarea operanta Legea efectului Experimentele lui Skinner Fenomene �i aplicatii Conditionarea aversiva Controlul �i factorii ccgnitivi Limitarile biologice

Discutie criticli: EcO/wlIlia reco/llpensarii

I nvatarea complexa

CAP.

8. MEMORIA

Consideratii asupra memoriei Cele trei stadi i ale mer'1oriei Diferite tip uri de 11!l.- �ie Memoria de scurta durata EnCO(1in"'d �'tocarea illfonnati ilor Pf!actualizarea Memoria de scurta durata �i gandirea Transferul infonnatiilor din memoria de scurta durata In memoria de lunga durata Memoria de lunga durata Encodarea Reactualizarea infonnatiilor ' ••. _

Discutie criticl\: Modelele coflexioniste ale memoriei

288

290 292

iNVATAREA, MEMORIA �I GANDIREA 293

iNVATAREA �I CONDITIONAREA

Rezumatul capito/ului Recomandari bibliograjice

270

Discutie criticlt Dependen/a de

Meditatia Fonne traditionale de meditatie Meditatie �i relaxar� Efectele meditatiei Hipnoza Inductia hipnotica Sugestiile hipnotice

Schemele cognitive �i conceptele abstracte I nvatarea prin Intelegere Convingerile anterioare

259

294 295 297 297 299 302 306

308 310 311 312 315 319 321 323

324 326

Stocarea infonnatiilor Interactiunea Intre encodare �i reactual izare Factori emotionali implicati In uitare Memoria implicita Memoria In amnezie Disculie criticl\: Amnezia copi/iiriei

Memoria implicita la subiectii normali Stocarea infonnatiilor �i diferentele de reactualizare Imbunatatirea memoriei Structurarea infonnatiilor In unitati �i capacitatea de memorare Imagine mentala �i encodare Elaborarea �i encodarea informatiti Contextul �i reactualizarea Organizarea infonnatiilor Exersarea reactualizarii Metoda RICAR Memoria constructiva Rationamente simple Stereotipuri

-, '-''''' _I -, " ...

-'_ .1

33�;

335 338 340 341 341 342 34] 34: 34:-

3� .r; 350

351 353 353 355

359 362 363 366 368 368

369 372 373 375

375 376 378 379 379 380 381 382 383 384

Introdllcere 1/1 psi/wlogie

XVI Scheme Rezul1latlll capitolului Recomandiiri bibliograjice CAP.

9. GANDIREA �I L1MBAJUL

Concepte �i categorii Functiile conceptelor Prototipurile Ierarhizarea conceptelor Achizitionarea conceptelor Combinarea conceptelor Discutie criticA: Ipoteza relativitalii lingvislice

Rationamentul Rationamentul deductiv Rationamentul inductiv Limbaj �i comunicare Nivelurile limbaj ului Elementele componente �i procesele specifice limbaj ului Influentele contextuale asupra intelegerii �i producerii Iimbajului Dezvoltarea Iimbajului Ce anume este achizitionat? Procesul invatArii Factorii ereditari Pot alte specii sa invete I imbajul uman? Discutie criticA: Localizarea cerebra/a a limbajului

Gandirea imagistica Imageria vizuala �i perceptia Operatiile imagistice Creativitatea vizuala Gandirea in actiune: rezolvarea de probleme Strategii de rezolvare a problemelor Reprezentarea unei probleme Expert versus novice Simularea pe computer Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliografice PARTEA A V-A. CAP.

MOTIVATIA �I EMOTIA

1 0. MOTIVELE PRIMARE

Motivele de supravietuire �i homeostazia Natura hcmeostaziei

Reglarea temperaturii ca sistern homeostatic Setea ca sistem homeostatic Foamea Variabilele reglatoare ale foamei Detectorii satietatii Mecanismele cerebrale Obezitatea �i anorexia Factorii genetici ai obezitatii Supraalimentarea �i obezitatea Dieta �i controlul greutatii

385

386 389 390 391 392 392 394 395 398

399

Anorexia

400

Bulimia Sexualitatea adultului Controlul hormonal Controlul neuronal Primele experiente Influentele culturale Homosexualitatea Dezvoltarea sexuala timpurie Hormonii prenatali Raportul dintre hormoni �i mediu Transsexualismul Comportamentul matem Determinantii biologici

400 403 406 406

407

411 412 413 415 417

portamenlele specijice re/aliei mamii-copil

Detenninantii de mediu Motive legate de curiozitate Explorarea �i manipularea Stimularea senzoriala Principii comune ale diferitelor motive

421 423 423 424 426

Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliografice

427

429 430 432

434 437 439

440 441

441

444 445 446 447 448 452 452 455 457 459 463 464 465 467 467 469 471 474 474 475 477 477 477

Discutie critica: Inslincle/e $i com-

419

427

443

CAP.

1 1 . EMOTIA

Componentele unei emotii Activarea fiziologica �i emotia Bazele fiziologice ale emotiei Discutie critica: Ulilizarea actfvarii pelliru deleelarea millciwlilor

Intensitatea emotiilor Diferentierea emoliilor Procesele cognitive �i emolia Intensitatea �i diferentierea emotiilor Dimensiuni ale emotiei

478 481 481 481 482 485

485 488 490 491

492 492

494 497 499 501 501 503

XVI I

Cuprins

Unele implica�ii clinice Separarea emotiei de procesele cognitive Expresie �i emotie Comunicarea expresiilor emotionale Localizarea cerebrala Intensitatea �i diferentierea emo�iilor Reactiile generale caracteristice starii emotionale Energie �i descarcare Atentia �i invatarea: congruenta dispozitiei emotionale Evaluarea �i estimarea: efectele dispozitiei emotionale Agresivitatea ca reactie emotionala Agresivitatea ca instinct Agresivitatea ca raspuns invatat Exprimarea agresivitatii �i catharsisul Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliograjice PARTEA A V I-A. PERSONALITATE �I INDIVIDUALITATE CAP. 1 2. EVALUAREA ABILITATILOR MENTALE

Testele de abilitate Aptitudine versus achizitie Generalitate versus specificitate Caracteristicile unui test eficient Fidelitatea testului Validitatea testului Omogenitatea procedurii de testare Testele de abilitate intelectuala Fondul istoric Metoda lui Binet: scala de evaluare a varstei mentale Testarea abi litatilor mentale specifice Testele de grup

Discutie criticA: Illstruirea ill stralegiile de rezolvare a testelor �i compLexitatea acestora

Validitatea predictiva Scorurile testului �i perfonnanta academica

505 506 507

Diferentele de grup �i performanta testului Utilizarea testelor in prognoza perfonnantei

551 553

Discutie criticlt Diferen/ele de sex

507 509 510 512 512

in abililiilile specijice

Natura inteligentei Abordarea factorial a a inteligentei Abordarea inteligentei din perspectiva procesarii informatiei Aspecte ale inteligentei

513

Discutie criticA: Tipuri multipLe de

514

Influentele genetice �i ambientale Raporturile genetice �i inteligenta Influentele ambientale Testele de abil itate in perspectiva

inteligenlti

515 515 518

553 555 555

558

560 561 562 562 565 567

Disculie criticA: Ras a � i inteligenla 569

521

524 526 527 528 529 530

Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliografice CAP. 13. DEZVOLTAREA PERSONALITATH DE-A LUNGUL VIETH

Copilaria: fonnarea personaliU'ltii Influente genetice

571 573 574 575 575

Discutie criticA: Studiul Minnesota asupra gemenilor crescu/i sepa-

rat

Influente de mediu

579 579

Discutie criticA: Angajarea ill

534

mUllca a mamei �i ingrtjirea

534 535

copiilor

536 537 537 537 538 541 545

Interactiuni personalitatemediu Influente culturale Adolescenta: construirea unei identitati Statusurile de identitate Scoala versus familie Maturitatea: continuitatea personalih�tii Dovezi ale continuitatii

548

550

589 592 594 595 597 598 598

Disculie criticA: Studiul personalitalii proiectat pe termen lung

549

587

Surse ale continuitatii �;ursc ale discontinuitatii Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliografice

600 601 605

606 610

llltroducere III psihologie

XVIII CAP. 14. TEORIA �I EVALUAREA PERSONALITATII

Abordarea personalitAtii din perspectiva tras�turilor sale fundamentale Tipuri de personalitate Trasaturi de personal itate Teoria trasaturilor de personalitate Evaluarea abordarii personalit�tii din perspectiva trasaturilor sale fundamentale Abordarea psihanalitica a personalitatii Structura personalitatii Dinamica personalitatii Dezvoltarea personalitatii Modificari ale teoriei freudiene Personalitatea uman� din perspectiva psihanalitica Evaluarea abordarii psihanalitice Abordarea personalitatii din perspectiva invatarii sociale Conditionare �i invatare sociala Variabilele personale Imaginea personalitatii umane din perspectiva invatarii sociale Evaluarea teoriei invatarii sociale Abordarea fenomenologica Psihologia umanista Teoria constructelor personale Imaginea personalitatii umane din perspectiv� fenomenologic� Evaluarea abordarii fenomenologice Evaluarea personalitatii Considera�i generale Evaluarea tras�turilor de personalitate Discutie criticll: Validitatea testimoniala �i alte nonsensuri

Evaluarea psihanalitic� Evaluarea personalitatii din perspectiva invatarii sociale Evaluarea fenomenologica

612

Paradoxul consistentei

Discutie criticll: Sum erollate illll1-

iliife noastre cu privire fa COliS istenIa comportamentu/ui?

614 614 61 5 615 621 622 623 624 624 625 627 627 630 630 631 632 633 634 634 640 641 641 643 643 645 647

651

655 65 6

Solutia centratA pe persoana Solutia agregarii Solutia interactionala Rezumatul capitolului Recomandiiri bibliografice

658 660

662 663 664

666 670

PARTEA A V II-A. STRESUL, psmOPATOLOGOIA �I PSIHOTERAPIA 671 CAP. 15. STRES �I ADAPTARE

Caracteristici ale evenimentelor stresante Evenimente traumatice Controlabilitate Predictibilitate Sfidarea proprii lor limite Conflicte interne

Discutie criticll: Abuzul sexual ("Q factor de Jtres major

Reactii psihologice de stres Anxietatea Furia �i agresivitatea Apatia �i depresia Deteriorarea cognitiva Reactii fiziologice de stres Raspunsul fiziologic la stres Stres �i boala Cum afecteaza stresul sanatatea Ruta directA Ruta interactiva Ruta comportamentului de sanatate Ruta comportamentului de boala Evaluari �i stiluri de personalitate ca mediatori ai raspunsurilor la stres Teoria psihanalitica Teoria comportamentala Stilul de personalitate Deprinderi de control al stresului Controlul centrat pe problema Controlul centrat pe emotie Mecanismele de aparare ca strategii de control centrate pe emotie Organizarea terapiei

672

674 674 675 676 677 678 680

681 681 682 683 684 685 685 688 689 689 694 695 695

696 696 696 697 702 702 703 705 709

XIX

Cuprins

Tehnici comportamentale

710

Discu�ie criticA: Pot in/ervenliile psi/w/ogice sa irif!uenle=e evoIUlia cancerullti?

Tehnici cognitive Modificarea comporta mentului de tip A Rezumatul capitolului Recomandari bibliografice CAP. 16. PSIHOLOGIE PATOLOGICA

Comportamentul anormal Definirea anorrnalitatii Ce este normalitatea? Clasificarea comportamentului anormal Tulburarile anxioase Anxietatea generalizata �i tulburarile d e panica Fobiile Tulburarile obseslv-compulsive intelegerea tulburarilor anxioase Tulburari ale dispozitiei (afective) Depresia Tulburarile bipolare

712

713

714 715 716

718

719 719

720

722 727 727 728 730 732 739 739 741

Discutie criticA: Depresia �i sinu-

ciderea

741

intelegerea tulburarilor de dis743 pozitie (afectiva) Discutie criticA: Iluzie �i buniis/are mentala

Schizofrenia Caracteristicile schizofreniei i ntelegerea schizofreniei Tulburarile d e personalitate Personalitatea de tip antisocial intelegerea personalitatii de tip antisocial

749

75 1 752 758 765 766

768

Discutie criticA: Nebunia ca aparare legala

Rezumatul capitolului Recomandari bibliografice CAP. 17. METODE DE TERAPIE

Fundamentul istoric Primele aziluri Facilitati moderne de tratament

770 772 775

776

777 777

779

Profesii implicate in psihoterapie Tehnici de psihoterapie Psihfmaliza Terapii psihanalitice Terapii comportamentale Terapii cognitiv-comportamentale Terapii umaniste o abordare eclectica Terapia familiaIa �i de grup Eficacitatea psihoterapiei Evaluarea psihoterapiei Compararea psihoterapiilor Factori comuni in psihoterapii Discutie criticA: Riispunsul de lip pla cebo

Terapii biologice Medicamente psihotrope Terapia electroconvulsivanta imbunatatirea sanatatii mentale Resursele comunitare �i personalul auxiliar Promovarea propriului echilibru emotional Rezumatul capitolului Recomandari bibliografice

781 782 783 786 786 793 797 8 00 8 02 8 05

805

8 07 8 08

810

812 812 815 81 7 817 8 19

821 823

PARTEA A VIII-A. COMPORTAMENTUL SOCIAL

825

CAP. 18. CREDINTE !>I ATITUDINI SOCIALE

826

Stiinta intuit iva a credintelor sociale Colectarea inforrnatiilor Detectarea covariatiei Deducerea cauzalitatii

Discutie criticA: Distorsiuni III pro-

('esarea informaliilor: cognitive sau mo/ivalionale?

Atitudinile Consistenta atitudinilor Functiile atitudinilor Atitudinile �i comportamentul Atractia interpersonal a Preferinta Iubirea Disculie criticA: Pasiwle prill

dewtribuire?

Rezumatul capitolului Recomandari bibliografice

827 828 832 836 841

842 843 845 848 851 851 856

859 860 863

lntroducere ill psihologie

XX CAP. 19. I NTERACfI UNEA �I I NFLUENTA SOCIAL..\

Prezenta altora Facilitarea sociala Depersonalizarea Interventia martorului

Laboratorul lui Wundt Alte origini ale psihologiei contemporane Scolile de psihologie Structuralismul �i functionalismul Date importante din istoria psihologiei Behaviorismul Psihologia gestaltista Psihanaliza Abordari contemporane

864

865 865 8 69 872

Discutie critic�: Teoria impartului social

Influenta interpersonal a Confonnarea fatA de majoritate Obedienta fatA de autoritate Fortele situationale Discutie critic�: A.\pecte etire III

875

877

877 880 886

experimentele de obedienlii ale lui Milgram

Razvratirea Influenta persuasiva a minoritatilor Teoria raspunsurilor cognitive la persuasiune Decizia de grup Polarizarea grupului Groupthink ("gandire de grup") Rezumatul capitolului Recomandari bibliografice

887

888

ANEXA III. METODE �I MASURATORI STATISTICE

891 892 898 898 901

903 906

ANEXA I. CUM SA CITE�TI UN TRATAT: METODA RICAR

908

ANEXA II. SCURT ISTORIC AL PSIHOLOGIEI

912

Originile psihologiei contemporane Originile p�ihologiei contemporane Cele dintai abordari psihologice

Recomandari bibliografice

913

914 915 916 916 917 919 920 921 922 924

926

927 927 929 930 932 933 934 935

Statistica descriptiva Distributia frecventei Mrtsuri ale tendintei centrale Masuri ale variatiei Inferenta statistica Populatii �i e�antioane Distributia nonnala Scalarea date lor Cat de reprezentativa este 0 medie? Semnificatia unei diferente Coeficientul de corelatie Corelatia produs-moment Interpretarea coeficientului de corelatie

941

Recomandari bibliografice

943

GLOSAR

936 937 939 940

944

913

BIBUOGRAFIE

1018

913

INDEX

1086

ea

-----

Psihoiogia ca �tiinta �i demers umanist Cap.

1 Natura psihologiei

Capitolul

1

Natura psihologiei

Obiectivele psihologiei Perspective in psihologie Originile diferitelor conceptii psihologice Perspective modeme Relatiile dintre orientarile psihologice Metode in psihologie Metoda experimental a Metoda corelatiei Metoda observatiei Discutie critica: Aspectele deontologice ale

cercetiirii psihologice Ramurile psihologiei Specializari in p sihologie Abordarile interdisciplinare Imagine de ansamblu asupra cartii

Nota catre cititori: o metoda de ejicientizare a invaliirii acestui manual este descrisii in A nexa I, care ar trebui parcursii inainte de a incepe acest capitol.

"n prezent, ni men i nu-�i poate perm ite sa nu �tie psihologie pentru ca aceasta este implicata in orice situatie de viata. De exemplu: in ce fel este influentat modul in care va cre�teti �i edu­ cati cop i i i de modul in care parintii v-au crescut �i educat pe dumneavoastra? Care este cea mai eficienta metoda de a inlatura dependenta de droguri? Se pot ream inti mai in detal i u experientele din copi larie in stare de h ipnoza? Se poate evita eroarea umana intr-o uzina nucleara prin perfectio­ narea instrumentelor? Este eficienta psiho­ terapia in tratamentul depresiei? Se poate imbunatati capacitatea de invatare prin folosirea medicamentelor care faci l iteaza transmiterea neuronal a? Psihologi i cauta raspunsuri la aceste intrebari, precum �i la inca multe altele. o alta modalitate de actiune a psiho­ logiei asupra vieti i de zi cu zi 0 reprezinta infl uenta acesteia asupra pol itic i i legisla­ tive �i sociale. Teoriile �i cercetari le psiho­ logice au dus la aparitia unor legi referi­ toare la d iscriminare, la pedeapsa capitala, pornografie, comportament sexual �i la cir­ cumstantele in care 0 persoana n u poate fi cons iderata responsabi la pentru acti u n i le sale. Legile referitoare la devianta sexual a, spre exemplu, au suferit i mportante modi­ ficari in ulti m i i 40 de ani ca urmare a cercetari lor care au aratat ca, uneori, ceea ce anterior era catalogat drept perversi une este de fapt "normalitate", in sensul ca este practica maj oritati i . Sa l uam, de asemenea, in considerare efectele violentei, atat de des prezenta pe posturil e de televiziune: modificarea programelor de televiziune a fost posibiIa doar dupa ce stud i i le psiho-

I

logice au adus dovezi in legatura cu efec­ te le noc ive ale unor asemenea emisiun i . i n prezent, programele de televiziune speciale pentru copi i contin din ce in ce mai puti ne scene violente �i se fac eforturi in vederea prezentarii emis iun ilor cu un asemenea caracter la ore cat mai tarz i i . Datorita importantelor in fluente exerci­ tate de psihologie asupra vieti i cotidiene, devine necesara stapanirea unui bagaj con­ ceptual min imal �i informarea in legatura cu metodele de cercetare ch iar in cazul persoanelor care nu intentioneaza sa se special izeze in acest domen i u . 0 introdu­ cere in psihologie ar putea aj uta la mai buna intelegere a motive lor pentru care oamen i i gandesc �i reactioneaza in mod u l i n care 0 fac, precum �i l a intelegerea pro­ pri i lor atitudini �i reacti i . Un alt efect benefic al psihologiei ar fi acela ca ofera posibil itatea de eval uare a numeroasel or afinnatii Tacute in numele ps ihologiei, in cond iti i le in care din ce in ce mai des intal­ nim in ziare titluri ca acestea: • •

•

• •

• •

•

Un nou med icament pentru imbuna­ tatirea memorie i . Controlul anxietatii pri n intermed i u l autoreglari i activitati i cerebrale. Dovezi in legatura cu existenta telepa­ tiei; Eficienta h ipnozei in controlul dureri i . Stab i l itatea emotionala este puterni c i nfluentata d e marimea fam i l ie i . Homosexual itatea este determ inata de atitudinea parentala. Med itatia transcendentala faci l iteaza re­ zolvarea problemelor. Personal itatea multipIa este efectul abu­ zurilor din copiIarie.

Introducere in psihologie

4

Puteti aprec ia valoarea unor asemenea afirmati i , cel putin In pat1e, prin cunoa�­ terea acelor fapte care au fost pe deplin confi rmate prin cercetare �i numai In acest mod puteti stabi l i compatib i l itatea noi lor afirmat i i cu datele deja existente. Puteti, de asemenea, sa Ie apreciati val id itatea daca sunteti informati asupra tipu l u i de dovezi care ar fi necesare pentru a considera cre­ d i b i le noile "descoperiri", cu alte cuvinte, daca puteti determina gradu l In care argu­ mente Ie folosite respecta standardcle obi�­ nuite ale unei dovezi . Aceasta carte ofera 0 imagine asupra stad i u l u i actual al cunoa�­ teri i In psihologie, cuprinzand cele mai importante �i mai s igure date existente in

psihologie. Mai cupri nde, de asemenea� ca­ racteri stic ile cerceHiri i psihologice - ad ica modal itatile specifice de elaborare a pro­ gramelor de cercetare astfel indit sa furn i­ zeze argu mente sol ide, pro sau contra unei i poteze. In acest cap itol se va face referi re In primu l rand la obiectu l de stud iu al psiho­ l ogiei . U lterior, vor fi abordate diferitele perspective adoptate In stud i u l fenome­ nelor psi hice �i metodele de cercetare psi­ hologica, dupa care vor fi prezcntatc speciaI izari Ie existente In acest domen iu, respectiv ramuri le psihologiei. I n final, va fi realizata 0 scurta imagine de ansamblu asupra restul u i cart i i .

Obiectivele psihologiei Psihologia ar putea fi definita ca �ti inta comportamentul u i �i a proceselor psihice, insa 0 asemenea definitie ar acoperi 0 i mensa varietate de fenomene. Pentru 0 mai buna intelegere a definitiei psihologiei, se vor trece acum in revista cinci mari categorii de probleme concrete de care sunt preocupati psihologi i, probleme care vor fi prezentate mai detaliat pe parcursul cartii . VIATA iN CONDITII D E SECTIO­ NARE A LEGATURILOR INTERE­ MISFERICE. Creierul uman este alcatuit din doua emisfere (dreapta � i stanga) in­ terconectate, in conditii de normal itate, printr-o banda de fi bre nervoase. Bolna­ vi lor cu forme severe de epi lepsie I i s-au sectionat chirurgical aceste fi bre �i traiesc practic in conditii de absenta a conex i u­ n i l or i nteremisferice (aceasta separare im­ p iedica extinderea accesului epileptic de Ia o emisfera Ia alta). Relationarea cu aseme­ nea persoane in conditi i obi�nuite nu indica absol ut n i m ic anormaI, insa experi mentele psihologice arata existenta unor experiente

perceptuale �i de con�t i inta neobi�nuite, experiente care ofera 0 muititudi ne de i nfonnatii in legatura cu stari le normale de con�ti inta. I ntr- � nul din experimente, un asemenea pacient era a�ezat in fata unui ecran care impiedica vizual izarea mai n ilor (fig. 1 . 1 ). Pe ecran a fost proiectat, pentru 0 clipa, cuvantul "pi u l ita" in a�a fel incat i maginea acestui cuvant sa fie transm isa doar emis­ ferei cerebrale drepte, emisfera care con­ troleaza activitatea motorie a j umatati i stangi a corpului. Deoarece emisfera dreap­ ta controleaza partea stanga a corpuIui, subiectul este capabi l sa aleaga cu mana stanga piulita dintre ceIelaIte obiecte exis­ tente in spatele ecranului, insa n u �tie care a fost cuvantul proiectat pe ecran (vorb irea este controlata de emisfera stanga �i i ma­ ginea acestuia n u fusese transmi sa acestei emisfere). I n momentul in care a fost intre­ bat ce face cu mana stanga, subiectu l nu a putut sa raspunda! La un asemenea subiect, experienta con�tienta n u are deci caracter u nitar.

5

Natura psihologiei

TEAMA CONDITIONATA. Dadi un �obolan este plasat illtr-un spati u inchis �i supus periodic unui �oc electric moderat, care prov ine din podea, asociat cu un sunet care actioneaza imediat inainte de �ocul electric, se constata, dupa mai multe aso­ c ieri, ca actiunea izolata a sunetului va detenn ina aparitia reacti ilor de frica - ghe­ muirea, ca pregatire pentru saritura, �i defecatia. Animalul prezinta deci 0 teama condilionata la un stimul inofensiv. MuIte dintre situati i le provocatoare de team a pot fi invatate in acest fel, in special in copi Hiria timpurie. Daca un copil este sup us in mod repetat abuzurilor fizice sau psihice de catre 0 persoana, dupa un anumit numar de astfel de experiente dureroase, simpla auzire a voc i i respectivei persoane va declan�a copi lului 0 reactie de frica. 0 astfel de teama, invatata in conditiile unei participari relativ m inore a con�tiintei, este extrem de difici l de inlaturat prin intenne­ diul asigurarilor verbale de gen u l : "Acum nu mai ai de ce sa te temi"; singura tehn ica terapeutica eficienta este cea bazata pe prin­ cipi i le conditionari i (aceasta tehn ica va fi prezentata in capitolele 7 �i 1 7). AMNEZIA COPILARIEI. Cei mai mu lti adulti, �i ch iar batrani i , i�i amintesc evenimente d i n timpul copi lariei, insa doar pana la un anu m it punct; n imeni nu-�i poate reami nti prea multe evenimente din pri m i i trei ani de viata. Sa consideram u n eveni ment important, cum a r fi na�terea unui frate: daca acest lucru se intampla inainte de varsta de trei an i , este posibil sa avem cateva amintiri, insa cei mai m ulti d intre noi n u-�i ami ntesc foarte c lar impre­ j urarile in care a avut loc acest eveniment, vol u m u l amintiri lor marindu-se pe masura ce cre�te varsta pe care am avut-o la na�­ terea fratel u i (fig. 1 .2).

Fig. 1 . 1 . Testarea specia liza rilor celor doua em isfere. in condifii de secfionare a legatu­ ri/or interemisferice este posibi/a identificarea tactila cu mana stanga a llnlli obiect al carui nume este prezentat vizllal emisferei drepte, insa nu este posibi/a denumirea obiectului sau descrierea actiunii.

1,00·

2,99

3,00·

4,99

5,00·

6,99

7,00·

8,99

9,00+

,

VARSTA SUBIECTULUI LA NA$TEREA FRATELUI

Fig. 1 .2. Amintirea evenimentelor din copi­ laria timpurie. intr-un experiment, subiectilor de varsta licea/a Ii s-au pus 20 de fntrebiiri referitoare la evenimentele petrecute in apro­ pierea n�teriifrafi/or mai mici. Numarul mediu al intrebarilor la care s-a putut raspunde afost dependent de varsta subiectului la data na�terii fratelui: nu s-a pastrat nici 0 amintire daca na�tereafratelui a avut loc inainte de vdrsta de patru ani a subiectului, iar dupa aceasta varstii, volumul amintirilor cre�tea direct propor/ional cu varsta subiectului la acel moment. (Dupa

Sheingold �i Tenney, 1 982.)

Introducere in psih% gie

6

Fenomenul de amnezie infantiHi, des­ coperit de c�itre Freud, are 0 i mportanta remarcabi la: pri m i i trei ani de viata repre­ zinta 0 perioada foarte bogata in experien­ teo Totu l este foarte nou, i ar aceasta traire n-o yom mai avea vreodata: depa�i m starea de neaj utorare specifica nou-nascutu lui, evol uam de la gangurit la vorbirea arti­ culata, de la "mersul de-a bu�ilea" la mer­ sui in pozitie verticala. Toate aceste remar­ cabile even i mente lasa, din pacate, doar cateva urme In memorie. OBEZIT ATEA. I n America exista in j ur de 35 de m i l ioane de persoane cu obe­ zitate, deci aprox. 30 % din americani au greutatea mai mare decat greutatea cons i­ derata normala, obezitatea fiind un ade­ varat stigmat al societati i americane. Gra­ vitatea acestei afectiuni este destul de mare intrudit spore�te incidenta d iabetu lui, a h ipertensiun i i arteriale �i a afectiunilor car­ diace. La cealalta extrema, un mare numar de persoane (in spec ial feme i) sufera de anorexie nervoasa, 0 tulburare care consta in l ipsa apetitul u i al i mentar ce poate duce la stari de inan itie autoimpusa �i poate pro­ duce ch iar moartea. o problema de mare interes pentru psi­ hologi i contemporani 0 constituie cauza exagerari i sau diminuari i aportului al imen­ tar. Unul dintre factori i care detennina acest comportament pare a fi deprivarea al imen­ tara repetata: dupa ce au fost infometati, �obolanilor I i s-a dat mancare pan a la atin­ gerea greutati i normale �i apoi Ii s-a dat sa manance cat de mult au dorit. S-a constatat ca ace�tia mananca mult mai mult dec at �obolan i i din grupul de control (care nu fusesera lnfometati). Concluzia experimen­ tului de mai sus a fost aceea ca deprivarea alimentara detennina 0 exagerare u lterioara a aportului alimentar. Acest rezultat poate expl ica exagerarea aportului alimentar in mu lte cazuri de anorexie: deprivarea impli­ ca preocuparea pentru 0 greutate mica �i poate fi deseori insotita de supraalimentare.

EXPRlMAREA AGRESIVIT ArII. De�i multi oameni considera ca i�i pot m i nimal iza trairi le agresive exprimadu-Ie fie direct, fie ind irect, cercetari le psiholo­ gice demonstreaza contrari ul in majoritatea cazuri lor. Una dintre modal itati le indirecte de exprimare a agresivitatii destu l de stu­ diata este comportamentu l cop i ilor In timp ce privesc filme violente. I ntr-un stud i u, unui grup de copi i I i s-au prezentat desene an imate cu caracter violent, iar unui al doi lea grup desene an i mate l i psite de ima­ gini violente, durata ambelor fi lme fi ind aceea�i . S-a constatat ca cei din primul grup au deven it mai agresivi in relatie cu colegi i lor, in timp ce cop i i i din al doi lea grup nu au prezentat nici 0 mod ificare de comportament. Mai mult decat atat, vizio­ narea fi lmelor violente are ch iar efecte de durata: cu cat vad mai multe fi lme vio lente la varsta de 9 ani, cu atat cop i i i vor fi mai agresivi la varsta de 1 9 an i (fig. 1 .3). 1 75 oc(

�

5

1 50

� �

1 25

� i=�

1 00

c(

oc( >

5 in

�

C) c(

� �

75

50 25

SCAzUT

MODERAT

ACCENTUAT

Fig. 1 .3. Relatia dintre viziona rea v iolentei TV in copilarie �i agresiv itatea in perioada adulta. Preferinla pentru vizionarea progra­ me/or TV in cazu/ biiie!i/or in varstii de 9 ani injluenleazii comportamentu/ agresiv eva/uat /a vdrsta de 19 ani. (Dupa Eron, Huesmann,

Lefkowitz �i Walder, 1 972.)

7

Natura psihologiei

Aceste cinci probleme - perceptia in conditii de sectionare a legaturilor interemis­ ferice, team a conditionata, amnezia infantila,

controlul greutatii �i exprimarea agresivitatii - vor fi reluate in cadru l secti uni lor in care sunt prezentate conceptiile psihologice.

Perspective in psihologie Orice subiect d i n cadru l psihologiei poate fi abordat d intr-o varietate de pers­ pective �i acest l ucru este valab i l pentru orice actiune umana. Sa presupunem ca traversati strada. Din perspectiva biolo­ gica, aceasta acti une poate fi considerata ca 0 activare a sistem u l u i nervos care pro­ duce consecutiv 0 activare a m usculaturii �i, in fi nal, determina m i�carea picioarelor �i deplasarea de-a lungul strazi i . Din perspectiva comportamentaHi, actiunea este interpretata rara nici 0 referinta la vreun segment corporal; lumina verde este cons iderata ca stimul la care se raspunde prin traversarea strazi i . 0 alta modal itate de interpretare este cea oferita de perspec­ tiva cognitiva; accentul este pus in acest caz pe procesele mentale care au ca rezul­ tat comportamentul corespunzator. Din perspectiva cogn itiva, actiunea de a tra­ versa strada este explicata in termen i de scopuri �i obiective individuale: obiectivul este acela de a vizita un prieten, iar traver­ sarea strazi i este 0 parte a strategiei stab i­ l ite pentru a atinge acest obiectiv. De�i exista mai multe posibi l itati de a descrie un act psihologic, reprezentative sunt numai urmatoarele cinci perspective psihologice: biologica, comportamentala �i cognitiva plus alte doua: psihanalitica �i fenomenologica (fig. 1 .4). I ntrudit unele d intre aceste perspective au aparut din con­ gruenta cu alte orientari, mai intai yom pre­ zenta origini le concepti ilor psihologice, apoi yom descrie cele cinci perspective con­ temporane enumerate mai sus. -

Originile diferitelor conceptii 1 psihologice Origi n i le psihologiei moderne se rega­ sesc in secolele IV-V i.C h . Mari i filosofi greci, Socrate, Platon �i Aristotel �i-au pus intrebari fundamentale despre viata psihica. De exemplu, oameni i percep corect real ita­ tea? Ce este con�tiinta? Omul este fi inta ra­ tionala sau irationala, sunt aceste stari mo�­ tenite? Are omul libertate de alegere abso­ l uta? Aceste intrebari, la fel de i mportante acum ca �i in urma cu 2 000 de an i, se refera mai degraba la natura psihicului �i a proceselor mentale �i nu la natura corpului sau a comportamentului, �i sunt considerate ca fiind originile psihologiei cogn itive. Perspectiva biologica are de asemenea o indelungata i storie . Hipocrate, considerat "parintele med icinei", a trait in aproxi­ mativ aceea�i perioada cu Socrate �i a fost preocupat dejiziologie (ramura a b iologiei care studiaza functi i l e normale ale organ is­ m u l u i �i ale parti lor care il compun). Con­ tributia sa in ceea ce prive�te controlul cerebral asupra activitatii diferitelor organe este deosebit de importanta �i constituie baza abordarilor moderne in fiziologie pre­ cum �i a perspectivei biologice in psiho­ logie. Doua m i len i i mai tarziu, la srar�itul secolului al XIX-lea, avea sa ia na�tere psihologia ca �ti inta �i ideea fundamen­ tala era aceea ca psih icul �i comportamenI 0 descriere completa a istoriei psi hologiei este prezentata in Anexa I I .

8

Fig. 1 .4. Perspective in psihologie. Analiza fenomenelor psih% gice se poate realiza din mai m ulte perspective. Fiecare dintre acestea ofera 0 explicalie specifica pentru aCliunile umane, contribuind astfe/ la inle/egerea omului ca intreg. Litera greceascapsi este uneorifolo­ sita ca prescurtare pentru psihologie.

tul - Ia fel ca �i planetele, substantele chi­ m ice sau organele corpului uman - pot fi subiecte de analiza �ti intifica. Cu alte cu­ vinte, prin varierea sistematica a situati i lor prezentate oameni lor, psihicul �i comporta­ mentul acestora pot fi analizate sub forma un or componente de bazA. I nceputurile psi­ hologiei sunt marcate de 0 relativa intrepa­ trundere a intrebaril or fi lozofiei �i a meto­ delor fiziologiei, insa aceste doua abordari au fost suficient de bine del imitate incat sa prefigureze perspectivele cogn itiva �i bio­ logica in psihologie. Conceptia biologica din psihologie, speci fi ca seco l u l u i al XIX-lea, prezinta diferente marcante fata de cea actuala, corespunzatoare diferentelor considerabile intre n ivelul general al cunoa�teri i carac­ teristic celor doua perioade. Dezvoltarea acestei concepti i s-a real izat intr-un mod rel ativ constant, comparativ cu conceptia cogn itiva: psihologia cogn itiva a secolului al XIX-lea �i-a concentrat atentia, in

Introdllcere in psih% gie

pri ncipal, pe experiente le psih ice, iar i nformati i le oferite sunt in cea mai mare parte rezu ltat al introspectiei (autoobser­ vatia), care consta in analizarea propr i i lor percepti i , ganduri �i trairi emotionale; un exempl u in acest sen s este autoreflectarea i mpresi i lor senzoriale i med iate generate de un stim ul, cum ar fi un spot de l um ina colorata. Introspectia s-a doved it insa ine­ ficienta, in spec ial in cazul proceselor psi­ h ice de scurta durata. C h iar in condi ti i le in care au fost efectuate antrenamente speciale, s-a constatat ca exista diferente i nterindividuale semnificative intre intro­ specti i , in cazul experientelor senzoriale relativ simple. Introspection i smu l nu este un punct forte al psihologiei cogn itive actuale, insa a j ucat un rol i mportant in dezvol tarea altor concepti i psihologice moderne.

Perspective moderne Deoarece cele cinc i mari perspective psihologice vor fi prezentate in capitolele care unneaza, ne yom opri aici la 0 scurta descriere a catorva dintre idei le lor cele mai importante. T rebuie avut insa in vede­ re faptu l ca aceste conceptii, de�i distincte, nu se exclud una pe cealalta, ci se real i­ zeaza mai degraba 0 focalizare a intere­ sului pe aspecte diferite ale aceluia�i fe­ nomen, extrem de comp lex. PERSPECTIVA BIOLOGICA. C reie­ rul uman contine in jur de 1 0 m i l iarde de neuron i �i un numar aproape infinit de i nterconexiuni, putand fi considerat ca avand cea mai complexa structura din uni­ verso In principiu, toate even i mentele psi­ h ice sunt influentate, intr-un fel sau altul, de activ itatea cre ierului �i a sistemul u i nervos. Studierea fi intei umane sau a altor speci i din perspectiva biologica este 0 incercare de a expl ica comportamentul

Natura psihologiei

observabi l pe baza activiHitii electrice �i biochim ice a organ ism u l u i, In spec ial la n ivel cerebral dar � i la n ive l u l Intregu l u i sistem nervos. Aceasta abordare I�i pro­ pune sa prezinte procese le neuro-biologice care stau la baza comportamentu l u i �i a proceselor psih ice. Pentru a i l ustra pers­ pectiva biologica, putem face referire la cele cinci probleme concrete de interes pentru psihologie, expuse anterior. Studi ile asupra pacientilor carora I i s-au sectionat conexi unile interemisfcricc au demonstrat ca stari le normale de con�ti inta sunt me­ diate de fi brel e neuronale care asigura le­ gatura Intre emisferele cerebrale; mai mult decat atat, aceste stud i i ofera informatii asupra local izari i cerebra Ie a diferitelor procese psih ice. Ream intim faptu l ca pre­ zentarea unui cuvant, In cond iti i care perm it transmiterea catre emisfera cere­ brala dreapta, este suficienta pentru ca un asemenea subiect sa aleaga corect obiectul d intr-o multitudine de obiecte ascunse vederi i - rezultat care demonstreaza ca la n ivel ul emisfere i cerebrale drepte au loc d iscrim inari tacti le ale obiectelor, dar �i prelucrari ale cuvantu l u i . Ream intim, de asemenea, faptu l di ace�ti subieqi nu pot preciza cuvantu l prezentat - dec i centrul vorbiri i este localizat la nive l u l em isferei cerebrale stangi . Perspectiva biologica a inregistrat de asemenea progrese In domen i u l de studiu al invatari i �i memoriei . Neurobiologi i sunt cei care au propus mecanism u l acumularii din-aproape-In-aproape al Invatari i prin cond itionare, ca In exemp l u l experimen­ tu l u i In care un �obolan este conditionat sa-i fie teama de un sunet. Esential u l aces­ tor rezu ltate este ca mecan ismu l condi­ tionari i presupune mod ificari ale conexiu­ n i lor dintre neuroni (ce lu lele nervoase), mod i ficari In cadru l carora are loc 0 me­ diere bioch imica (modi ficari ale concen­ tratiei u nor substante prod use la n ivel cere­ bral). Abordarea din perspectiva biologica

9

a memoriei a accentuat importanta anu­ mitor structuri cerebrale, i nclusiv a hipo­ cam pului, care este impl icat In conso l i­ darea informati i lor. Amnezia copi lariei se datoreaza cel putin in parte imaturitati i h ipocampului, aceasta structura nervoasa nefi ind pe dep l in dezvoltata pan a la varsta de 2-3 an i . Perspectiva b iologica a avut u n succes simi lar �i in ceea ce prive�te stud i u l moti­ vatiei �i emoti i lor, In spec ial la alte spec i i . S t! � lit!, I I I urma t!.\.ptri mt! l l tdor � u �obo­

lani, pisici �i ma imute (fig. 1 . 5 ), ca exista anumite zone cerebrale a caror sti mulare e lectrica are ca efect supraal i mentarea excesiva �i obezitatea; s-au mai delimitat de asemenea zone cerebrale care, stimu late electric, determ ina un comportament agre­ s iv. De�i obezitatea �i agresiv itatea la om presupun cu mult mai m u lt decat sti mu­ l area unor an umite zone cerebrale, stu­ dierea animale lor ofera totu� i 0 i magi ne a contributiei aduse de biologie la explicarea motivati i lor �i emotii lor umane.

Fig. 1 .5. Studiind activitatea cerebralii la ani­ male, cercetatorii au inleles specijiclil activita/ii cerebrale umane. in acest experiment se inre­ gistreaza activitatea electrica a unui singur neuron, printr-un electrod implantat in cortexul vizual ai unei maimufe.

10

PERSPECTIVA COMPORTAMEN­ TALA. Un om ia m icul dej un, se pl imba cu bicicleta, vorbe�te, ro�e�te, fClde � i tipa; acestea sunt forme de comportament - ac­ tivitati ale organism u l u i d irect observabi le. Psiholog i i de orientare comportamentalista studiaza psihicul uman prin observarea comportamentu l u i �i nu prin intermedi u l activitati i nervoase. Ideea conform careia comportamentul este singllrul indicator cu valoare psiholo­ gica a fost avansata de catre John B. Watson, la inceputul secolului al XX-lea. 0 alta abordare non-biologica anterioara a fost perspectiva cognitiva din secolul al XIX-lea, care punea accentul pe introspectie. Watson constata ca i ntrospectia are 0 caracteristica distincta fata de observatie, ca metoda util izata in alte domen i i �ti intifice. Orice om de �ti inta poate folosi observatia in �ti intele naturale, insa observatia introspec­ tiva este real izata numai de catre obser­ vatoru l insu�i, in timp ce comportamentu l declan�at d e perceptii sau sentimente ( incl usiv comportamentul verbal) poate fi insa observat de catre 0 alta persoana. Watson sustine ca doar comportamentul oamen i lor e �te un obiect posibil de studiat �tiintific in cadru l psihologie i . Behaviorismul, denumirea s u b care a deven it cunoscuta concepti a l u i Watson, a contribuit semnificativ la dezvoltarea psi­ hologiei in prima j umatate a acestui secol. Una d intre orientarile promovate de catre behaviorism, psihologia stimul-raspuDs, este �i in prezent extrem de influenta. Ex­ perimentele din cadrul acestei orientari au vizat: sti mu l i i semnificativi din med i u l in­ conj urator, raspunsuri le declan�ate �i re­ compensa sau pedeapsa u lterioara. Pentru a i l ustra aceasta orientare yom relua cele cinci probleme prezentate la inceputul capito l u l u i . i n teama condi tio­ nata, stimu l i i semn ificativi sunt sunetu l �i

fntroducere in psihologie

�ocu l electric (memorarea faptului ca sune­ tul precede in mod constant �ocul electric), iar raspunsul relevant este ghemuirea, defecatia �i alte comportamente spec ifice asociate in mod obi�nuit frici i . Conditiona­ rea este procesul prin care sunetul declan­ �eaza acela�i raspuns cu cel declan�at in mod obi�nuit de �ocul e lectric �i este 0 conseci nta a asocieri lor repetate, in care sunetul precede �ocu l electric. Expl icati i similare s-au elahorat �i in cazu l obezitatii �i agres ivitati i : lInele per­ soane se supraalimenteaza (raspuns specific) doar in prezenta unui stimul specific - in­ vatarea modal itati lor de in laturare a sti­ mu l i lor specifici este 0 secventa a pro­ gramelor de control al greutati i . i n ceea ce prive�te agresivitatea, se constata accen­ tuarea raspunsurilor agres ive la cop i i (ma­ nifestata de exemplu prin lovirea unui alt copil) daca acest comportament este insotit de retragerea celu i lalt, comparativ cu situa­ tia in care comportamentul agresi v este urmat de un raspuns simi lar (contraatacul celui lalt copil). in accepti unea sa restrictiva, perspec­ tiva behaviorista nu ia in considerare pro­ cesele mentale. Ps ihologii de 0 alta orien­ tare decat cea behaviorista iau adesea in considerare atat date subiective (re latarile subiectulu i despre experientele sale con­ �tiente), cat �i date obiective (presupuse de activitatea psih ica). Cu aite cuvinte, beha­ viori�tii au preferat sa faca abstractie de procesele mentale care au loc intre stimul � i raspuns (Skinner, 1 98 1 )1 . De�i in prezent puti n i psihologi se mai considera behaI Pe parcursul acestei carti Yeti intalni numeroase trimiteri (care vizeaza autorul �i data) care constituie dovezi sau extinderi ale afirmatii lor existente. Detali i mai ample referitoare la aceste lucrari sunt cuprinse in l i sta de la sfar�itul cartii. Lista referin­ telor cuprinde �i paginile din respectiva carte la care apar citatele folosite.

Natura psihologiei

viori�ti, multe dintre curentele psihologice moderne s-au inspirat din l ucdirile beha­ viori�tilor. PERSPECTIVA COGNITIVA. Pers­ pectiva cognitiva modema este pe de 0 parte o reactie la behaviorism �i pe de alta parte 0 reintoarcere la radacini le cogn itive ale psi­ hologiei . Ca �i versiunea specifica secolului al XIX-lea, cognitivismul modem studiaza procesele mentale (perceptia, j udecati le, decizi i le �i rezolvarea de probleme) rara insa a se baza pe introspectie. i n prezent, studiul cognitiei porne�te de la ipoteza ca: (a) numai prin studierea proceselor mentale se pot intelege acti un i Ie umane � i (b) proce­ sele mentale pot fi studiate �ti intific prin anal izarea comportamentu l u i (principiu behaviorist) insotita insa de interpretarea acestor comportamente in termeni de pro­ cese mentale. Elaborarea acestor interpretari se real izeaza adesea prin analogia dintre psihicul uman �i computer: informatiile sunt prelucrate in diverse mod uri (sunt selectate, comparate �i combinate cu alte informatii existente in memorie, transformate, reor­ gan izate etc .). Perspectiva cogn itiva (d in acest punct al expuneri i va fi vizata doar versi unea modema) s-a dezvoltat deci ca reactie la caracterul restrictiv al rel atiei stimu l-ras­ puns. I nterpretarea actiuni lor umane in termen i de stim u l �i raspuns, de�i poate fi adecvata in cazul comportamentelor sim­ p le, neglijeaza totu�i m u lt prea mu lte as­ pecte esentiale ale functionarii organ is­ m u l u i uman : gandirea, l uarea decizii lor pe baza informatii lor memorate �i, poate cel mai i mportant, folosirea l imbaj ului in vederea relationarii cu ceilalti . Toate aceste fenomene extrem de complexe sunt intr-un fel sau altul negl ijate de catre behaviori�ti . Pentru a intelege aceasta perspectiva psihologica yom rel ua acelea�i probleme

11

concrete anal i zate in prezentari le ante­ rioare. Atunci cand unui �obolan ii este frica de un sunet, i poteza care ar putea exp l ica acest comportament este urma­ toarea: La auzul unui sunet, el va �ti ca urmeaza un �oc care-i va provoca durere. Poate ca nu suntem capab i l i sa ne reami n­ tim even imentele d i n copi laria t impurie pentru ca in aceasta perioada dispunem de un alt mod de organizare a experientei mnezice; in j uru l varstei de 3 ani se inre­ gistreaza sch imbari semn ificative, datorita dezvoltarii impresionante a l imbaj u l ui, proces psihic ce ne ofera 0 noua posi bi­ l itate de organ izare mnezica. Din perspectiva cogn itiva, obezitatea presupune urmatoarea evo lutie: respec­ tarea dietei al i mentare pentru 0 perioada, apoi ren untarea la d ieta �i supraal imenta­ rea -practic consumul energetic este m u lt mai mare decat cel necesar respectarii die­ tei . Factorul critic in acest caz este ren un­ tarea la un plan, consecutiva pierderi i con­ trolului cognitiv. In cazul agresivitati i, rolul cognitiei este mult mai evident: in situatia in care suntem insultati, este mai probabil sa reactionam agresiv daca persoana care ne-a insultat este 0 cuno�tinta, decat daca este un bolnav mintal pe care nu-l cunoa�tem. I n ambele cazuri s ituatia in sine este aproxi­ mativ aceea�i , ceea ce difera insa este cu­ noa�terea, fenomenul care controleaza comportamentu l . PERSPECTIVA PSIHANALITICA.

Concepti a psihanal itica despre comporta­ mentul uman a fost elaborata de S igmu nd Freud in Europa, aproximativ in aceea�i perioada cu aparitia behav iorismului in Statele Un ite. De�i era med ic practician, el aflase de curentele cognitive nou-aparute in Europa. I n ceea ce prive�te teoria psi­ hanalitica, ea reprezinta un amestec de fiziologie �i psihologie cognitiva. Teoria

Inlroducere in psihoiogie

12

l u i Freud s e bazeaza deci p e informati i le existente in acea perioada des pre con­ �tii nta, perceptie �i memorie, la care se adauga conceptul de instinct.

II

Sigm und Freud.

Pri ncipiul de baza promovat de teoria freud iana este acela ca cea mai mare parte a comportamentu l u i uman este determi nat de procese incon�tiente, prin acestea inte­ legandu-se ansamblul credintelor, teme­ rilor �i dorintelor care, de�i incon�tiente, ne influenteaza totu�i comportamentu l . Freud afirma ca multe di ntre pulsiun i le care sunt interzise sau pedepsite de cafre parinti sau societate in timpul copi lariei sunt derivate din i nstincte, fiecare om avand aceste in­ stincte inca de la na�tere �i exteriorizan­ du-Ie in timpul vieti i . Prin interzicerea lor, ele pur �i simplu sunt fortate sa iasa d in con�ti i nta �i sa aj unga in incon�tient, de unde afecteaza visele, determ ina lapsusu­ ri le, man ierismele, tu lburari le emotionale (simptome ale u nor afecti u n i psi h ice), precum �i comportamentele aprobate social (cum ar fi activitatile artistice sau literare). Freud considera ca toate acti unile uma­ ne au 0 cauza care ramane adesea necon­ �tientizata, iar natura umana are conotati i negative: o m u l este condus, c a �i an i ma­ lete, de i nstincte (in special instinctul se­ xual �i agresivitatea) �i se afla intr-o per­ manenta lupta impotriva soc ietatii, care

incearca sa controleze aceste impulsuri . De�i u n i i psihologi n u a u fost d e acord in totalitate cu afirmatiile l u i Freud, este ge­ neral acceptat faptu l ca oamen ii nu sunt pe dep l i n con�tienti de unele aspecte impor­ tante ale personal itati i lor. Perspecti va ps ihanal itica propune re­ considerarea anum itor aspecte ale persona­ l itati i umane. Freud considera ca amnezia copilariei este determ i nata de caracterul traumatizant al experientelor emotion ale d in primii c inci ani de viata, care duce la aparitia anxietati i . Referitor la obezitate, se �tie ca exista oameni care mananca in exces in s ituatia in care sunt anxio�i� con­ ceptia psihanalitica sustine ca asemenea persoane provoaca ele insele situatia an­ xiogena pe care u lterior 0 vor contracara prin adoptarea unu i comportament care sa Ie ofere satisfactie - mancarea. Psihanal iza are destul de mu lte de spus �i in legatura cu exprimarea agresivitat i i : Freud a sus­ tinut ca agresivitatea este un instinct �i ca exprima 0 dorinta innascuta. De�i aceasta ipoteza nu este total acceptata in psiho­ logie, este uneori adoptata in studierea an imalelor. PERSPECTIVA FENOMENOLO­ GlcA. Spre deosebire de alte conceptii psihologice, perspectiva fenomenologidi

are ca punct principal de interes trairea subiectiva a experientei, ocupandu-se deci de parerea subiecti lor in legatura cu anu­ mite eveni mente. Aceasta abordare s-a dezvoltat ca reactie la caracterul meca­ n icist al altor concept i i psihologice� psiho­ log i i de orientare fenomenologica nu ac­ cepta i poteza conform careia stimu l i i ex­ terni detin controlul comportamentu lui (behaviorismul), ideea de procesare a in­ formatiei in cadrul perceptiei �i memoriei (cogn itivismul) sau de determ inare incon­ �tienta (psihanal iza). Obiectivele acestui curent psihologic sunt destu l de diferite

Natura psihologiei

fata de celelalte concepti i : descrierea vietii interioare, a experientelor individuale �i nu elaborarea unor teori i explicative sau pre­ d ictive ale comportamentul u i . Unele teorii fenomenologice sunt denu­ m ite umaniste pentru ca accentueaza acele calitati care diferentiaza oamen i i de an i­ male, cum ar fi dorinta de autorealizare. Conform teori i lor u man iste, forta motiva­ tionala principala a omu l u i este tend i nta catre autorealizare : orice om are ca tre­ buinta de baza progresul �i dezvoltarea ma­ xima a potentialului propriu. Prin depa�irea obstacolelor sociale sau de alta natura se satisface 0 tendinta naturala de actual izare a potential ului individual . Psihologia fenomenologica (uman i sta) este mult mai m u lt apreciata de l iteratura decat de �ti inta �i din acest motiv este des­ tul de dificila prezentarea exp l icatii lor ofe­ rite de acest c urent psihologic pentru fri ca conditionata sau u itarea even imentelor din copilaria timpurie. Problemele de acest tip nu constituie 0 preocupare pentru psiholo­ gii de orientare fenomenologica, u n i i dintre ei respingand caracteru l �ti intific al psiho­ logiei pe motiv ca metodele folosite nu aj uta cu nimic la cunoa�terea naturi i uma­ ne. Aceasta pozitie devine insa incompati­ b i la cu defin itia psihologiei . Reprezentanti i curentul u i fenomenologic in psihologie avertizeaza ca este esentiala sol utionarea problemelor relevante pentru umanitate �i nu studi erea izolata a unor secvente de comportament, l ucru care da anal izei �ti in­ tifice un caracter superficial; rezolvarea problemelor psihice pe baza metodelor �tiintifice este considerata 0 i l uzie.

Relatiile dintre orienmrile psihologice Perspectiva biologica uti l izeaza con­ cepte �i principii biologice apl icab i le in psihologie, in timp ce celelalte perspective

13

psihologice folosesc princ ip i i � i concepte pur psihologice (cum ar fi: perceptia, me­ moria, incon�tientul , autoreal izarea). Exista insa 0 directie in care perspectiva biologica se suprapune concepti i lor cu un mai accentuat caracter psih o logic: incer­ carea de a expl ica principii Ie �i conceptele psihologice prin analogie cu cele biologice. Exp l icarea fri c i i conditionate doar prin referire la modificarile conexiuni lor neuro­ n a l e d i ntr-o a n u m iHi zona cerebra l a ar avea

ca rezu ltat reducerea fenomenelor psiho­ logice la cele biologice (acest tip de ex­ pl icatie este denumit reductionism). Pe parcursul acestei carti se vor prezenta �i situatii in care reductionism u l a avut totu� i succes: unele fenomene care puteau fi inte­ lese pana nu demult numai la n i vel psi­ h ologic au acum �i 0 expl icatie bio logica. Dadi reductionismul are totu�i succes, de ce atatea probleme cu explicati ile psiho­ logice? Psihologia nu i�i poate demonstra uti l itatea in absenta expl icati i lor biologice? Raspunsul este fire�te NU. Exista nume­ roase fenomene care pot fi exp l icate numai in termeni psihologici. Pentru a i l ustra acest l ucru, sa l uam in considerare 0 particularitate a memorie i umane: dupa doua minute d e la prezentarea unui text, subiectii nu i�i am i ntesc cu exac­ titate cuvintele existente, insa i�i ream in­ tesc semnificatia textul u i . Deci memori a pastreaza semnificatia u n u i mesaj , dar n u � i simbolurile folosite pentru comunicarea acestei semni ficat i i . Acest fenomen pare sa aiba 0 legatura cu modu l de recepti onare a mesaj ul u i (citit sau auzit). Procesele biolo­ gice, respectiv tipul de activitate cerebrala implicata, sunt d iferite in cele doua situati i �i reducerea acestei particularitati a memo­ riei la 0 explicatie de natura b iologica va avea ca rezu ltat acceptarea existentei a doua sub-modal itati mnezice: una pentru c itit �i alta pentru auzit, deci va duce la

14

Introducere in psihologie

eliminarea particularitati i unice in itiale. Se mai pot da 0 multitud i ne de astfel de exem­ pie �i toate subl i n i aza importanta explica­ ti i lor psihologice, distincte de cele biolo­ gice (Fodor, 1 98 1 ). Un al doilea motiv pentru care este nece­ sara 0 expl icatie psihologica este faptul ca principii Ie �i conceptele psihologice pot fi util izate ca atare de catre biologi in cerce­ tarile lor. Data fi ind existenta la nivel cere­ bral a m i l iarde de neuroni, Tara a l ua in considerare conexiun ile d intre ace�tia, cercetatori i de fonnatie b iologica nu pot sa faca descoperiri spectaculoase daca se l imi­ teaza la studierea catorva celule cerebrale. Rezultatele cercetarilor psihologice aduc insa infonnati i care pot fi util izate in cadrul conceptiei biologice: cercetarile psihologice au demonstrat deja caracterul lent �i progre­ siv al conditionarii, astfel incat psihologii de orientare biologica i�i pot concentra efortu­ rile asupra proceselor cerebrale relativ lente de modificare a conexiunilor interneuronale (Church land �i Sejnowski, 1 998).

Conceptiile psihologice - in special comportamentala, cognitiva �i psihanaliti­ ca - sunt uneori complementare � i alteori concurente. Se tinde catre complementari­ tate in situatia in care se stud iaza aspecte diferite ale aceluia�i fenomen . i n cazul obezitatii pot exista motive determinante diferite - unele biologice (0 predispozitie genetica spre obezitate), altele comporta­ mentale (stimulii asociati meselor), iar altele psihan a l itice (a m anca este 0 moda l itate obi�nuita de a reduce anxietatea). Rapor­ turile de competitie apar atunci dind se unnare�te explicarea aceluia�i aspect aI unui fenomen. 0 asemenea relatie va fi adesea intalnita pe parcursul acestei carti �i nu poate avea drept explicatie decat n ivelul relativ redus al cunoa�terii diferitelor feno­ mene: cu cat se va �ti mai mult despre un anume fenomen cu atat va cre�te posibi­ l itatea ca diferitele concepti i psihologice sa devina complementare. Conflictul existent initial poate fi doar un alt pas inainte pe dru­ mul deja ascendent al psihologiei ca �ti inta.

Metode in psihologie Avand deja cuno�tinte despre obiectul de studiu al psihologiei � i despre perspec­ tivele de studiere a diferitelor fenomene psihice, putem aborda metodele folosite in cadrul i nvestigatiei psihologice. A�a cum s-a mentionat anterior, psiho­ logia poate fi definita ca studiul �tiinlific al comportamentului �i al proceselor psihice. Tennenu l ,,�tiintific" este folosit pentru a sub l i n ia ca metodele folosite pentru cerce­ tare sunt: (a) imparliale, adica nu favori­ zeaza 0 i poteza sau alta �i (b) obiective, adi ca permit altor speciali �ti sa repete observat i i le �i sa obtina acelea�i rezultate. N umeroasele metode care vor fi prezentate

in continuare au in comun doua caracte­ risti c i : de�i unele sunt folosite cu predi­ lectie in cadrul anumitor perspective psiho­ logice, fiecare metoda poate fi folosita in orice perspectiva. S ingura exceptie 0 repre­ zinta faptul ca uni i psihologi apartinand curentul u i fenomenologic resping in tota­ l itate metodele �ti i ntifice.

Metoda experimentalii C O NTROLUL

VARIABILELOR.

Metoda �ti intifica specifica este metoda experimentalii . Experimentatorul contro­ leaza riguros conditii le de desTa�urare, cel

15

Natura psihologiei

mai adesea intr-un laborator, �i ia masuri le necesare in scopu l stabi l iri i relaliilor din­ tre variabile (0 variabi la este un indicator care poate l ua d i ferite valori). Sa l uam drept exemplu un experi ment care vizeaza stabil irea relatiei d intre variabi lele capaci­ tate de inwl/are �i wirstii; porn indu-se de la premisa ca abi l itatile de invatare se modifica odata cu inaintarea in varsta, s-a descoperit existenta unei relati i direct proportionale intre aceste doua variabi le. Ceea ce diferentiaza aceasta metoda de altele este faptu l ca ofera posibil itatea unui control riguros al variabilelor. Daca experi­ mentatorul are drept obiectiv stabi lirea de­ pendentei capacitati i de invatare de timpul afectat somn ului, atunci va putea controla variabila somn prin studierea randamen­ tul u i de invatare in urmatoarele cond iti i : doua grupe de subiecti dorm d e la ora 1 1 pan a la 1 3 � i al trei lea grup sta treaz pana la ora 1 6 . I n cond iti i le in care toti subiectii s-au trezit la ora 7, Ii se da aceea�i sarcina de invatare � i se va putea stab i l i astfel in ce masura subiecti i care au dormit mai m u lt vor asim ila un volum de cuno�tinte mai mare fata de cei lalti. I n acest tip de stud iu, durata somn u l u i este denumita variabiHi independenta, a carei valoare nu depinde de subiect (nu su­ biectu l este cel care stabi le�te cat de mult sa doarma, ci experimentatoru l). Volumul invatarii reprezinta variabila dependenta, a carei valoare depinde de cea a variab i lei independente. Variab i la dependenta masoara compor­ tament u l subiectul u i, i ar expresi a "este functie de" se folose�te pentru a arata rela­ tia de dependenta. I n experimentu l de fata, spre exemplu, putem spune ca abi litatea de invatare a subiecti lor este 0 junc/ie a du­ ratei de somn. Un experi ment referitor la efectele ma­ rij uanei asupra memoriei poate face mai

clara distinctia dintre variabilele depen­ ' dente �i cele i ndependente. I n momentul sosiri i in laborator, subiecti lor I i se dadea 0 praj itura (aceea�i pentru toti subiectii) care continea 0 doza de marij uana (diferita de la un subiect la altul): 5 mg, 1 0 mg, 1 5 mg �i 20 mg de THC (tetrahidrocanabinol), i ar instructiunile erau acelea�i . Dupa consumarea praj ituri i care conti­ nea marij uana, subiectilor Ii se cerea sa memoreze cateva l i ste de cuvinte Tara legatura. 0 saptamana mai tarziu, subiecti i au revenit in laborator �i I i s-a cerut sa- � i reami nteasca cat m a i multe cuvinte. Figura 1 .6 arata procentajele de cuv inte retinute de subiectii din cele patru grupe. Se ob­ serva ca numaru l cuvintelor retinute este invers proportional cu cantitatea de mari­ j uana ingerata in momentul invatari i . I nainte d e incepere, experimentatorii au elaborat u n plan ; cu exceptia dozaj ului de marij uana, au pastrat con stante toate cel e­ lalte conditii experimentale: camera de desIa�urare, instructiuni le, material ul de memorat, timpul alocat memorari i �i con­ diti i le de testare a acesteia. S inguru l factor care a variat pe parcursul experimentului a fost doza de marij uana - variabila i ndepen­ denta, iar variab ila dependenta a fost cant i­ tatea de material retin uta. Dozaj u l de mari­ j uana a fost masurat in m i l i grame de THe; memorarea a fost masurata prin procen­ taj u l cuvintelor care s-au ret inut. Experi ­ mentatorii a u avut astfe l posi b i l itatea d e a reda grafic relatia d intre variabila i ndepen­ denta �i cea dependenta, a�a cum se arata in figura 1 .7 . N umarul de subiecti ai expe­ rimentu l u i a fost suficient de mare (20 pen­ tru fiecare grup) pentru a permite gene­ ralizarea rezultatelor, cu alte cuvinte pentru a avea certitudinea ca rezultatele vor fi ace­ le�i la alte e�antioane. Litera N este uti lizata pentru a specifica numarul de subiecti ai fiecArui grup; in acest studiu N 20. =

16

Introducere in psihologie 40

10

15

:20 ','

CONCE,NTRATIE DE THC [mgl;
« CD w D:! � �

10

5

o �----�1 ,00- 3,00- 5,00- 7 ,00- 9,00+ 2,99

4,99

6,99

8,99

VARSTA SUBIECTILOR

Fig. 8. 13. Reproducerea din memorie a unui evenim en t timpuriu. intr-un e.xperiment de

amnezie in/anti/ii, studenli/or Ii s-au pus 20 de intrebari despre evenimentele intamplate in jurul na�terii Jratelui mai mic. Media numa­ rului de intrebari la care s-a raspuns este pre­ zentata infunclie de varsta subiectului avuta la na#erea Jratelui. Daca na�terea a · avut lac inainte de primii 4 ani de viala ai subieclilor, nici un subiect nu �i-a amintit nimic despre acest fapt; dadi na�terea a avut lac dupa aceasta varsta, calitatea raportiirii a crescut a data cu varsta la care a avut lac evenimentul.

(Dupa Sheingold �i Tenney, 1 982)

Aceasta situatie determina amnezia numai pentru evenimentele legate de gfllldurile cu caracter sexual �i agresiv, cand, de fapt, amne­ zia infantila se extinde la toate tipurile de evenimente. 0 explicatie mult mai acceptata este aceea ca amnezia infanti la se datoreaza unei diferente masive intre modalitatea copi­ lului de a encoda experienta �i modalitatea adultilor de a-�i organiza amintirile. Adultii I�i structureaza amintirile in categori i �i scheme ("Ea reprezinta acel tip de persoana", "Este acel tip de situatie"), in timp ce copiii enco­ deaza experientele lor tara a Ie ln fr u m u s eta sau tara a Ie conecta la evenimentele asociate. 0 data ce copilul incepe sa formeze asociatii intre evenimente �i sa Ie categorizeze, experientele timpurii incep sa dispara (Schachter, 1 982). Ce anume provoaca transfomlarea me­ moriei din copilaria timpurie in cea carac­ teristica perioadei aduIte? Un factor este dez­ voltarea biologica. Hipocampul, structura cerebrala implicata in consolidarea amintirilor, este imatur aproape un an sau doi dupa na�tere. Prin urmare, evenimentele ce au loc in primii doi ani de viata nu pot fi consolidate suficient �i in consecinta nu pot fi reproduse mai tarziu. Alte cauze ale transformarii memoriei adulte sunt factorii cognitivi, In special dezvoltarea limbaj ului �i inceperea �colii. Atat limbajul, cat � i tipul de gandire intarite in �coala asigura noi cai de organizare a experientelor, cai ce pot fi incompatibile cu modalitatea in care copilul encodeaza experientele. Interesant este faptul cll dezvoltarea l imbaj ului atinge un varf la varsta de 3 ani, in timp ce �colarizarea in cepe de obicei la varsta de 5 ani; iar in intervalul de timp de la 3 la 5 ani se pare cll amnezia in­ fantila ia sIar�it. Schimbarile organizationale nu pot explica in intregime amnezia infantila. Diferenta dintre memoria explicita �i cea implicit� poate avea �i ea un rol . Multe din cele invatate in copilarie sunt deprinderi, iar ele nu vor fi reprezentate in memoria explicita, care se dezvolta mai tarziu. Exista 0 dovada pentru aceasta ipoteza, obti­ nutll din studiile experimentale efectuate pe maim ute. Maimutele cu varsta de 3 luni pot invata 0 sarcina implicita la fel de repede ca maimutele adulte, dar nu pot executa 0 sarcina explicita pe care adu1tii 0 considera destul de simpla (Mishkin, Malamut, Bachevalier, 1 984).

Memoria

DEPRINDERI �I iNC ARCARE. Un aspect interesant al amneziei este acela di nu toate tipuri le de memorie sunt afectate. Prin urmare, in timp ce amnezi c i i sunt in general incapabili sa-�i aminteasca faptele legate de viata lor sau sa invete altele noi, ei nu prezinta dificuItati de reami ntire a informatii lor sau de invatare a deprinde­ ri lor perceptuale �i motori i . Aceasta ne su­ gereaza existenta unei memorii pentru fap­ te diferita de cea pentru deprinderi . Mai general, ne arata ca memoria explicita �i cea impl icita (care encodeaza fapte le, res­ pectiv deprinderi le) sunt sisteme diferite. Deprinderi le conservate in amnezie includ deprinderi le motorii, cum ar fi legarea �ire­ turi lor sau mersul pe bicicleta, �i deprinde­ rile perceptuale, cum ar fi c ititu l normal sau citirea cuvintelor in ogl inda (deci inversate). Sa luam in considerare abi l ita­ tea de a citi cuvintele inversate (in ogl i n: da). Pentru a realiza acest l ucru este nece­ sara putina practica (incearca sa t i i aceasta carte in fata ogl inzi i). Amnezicii i�i imbu­ natatesc abil itatile prin practica, in aceea�i masura ca �i persoanele nomlale, de�i ei nu vor avea n ici 0 amintire ca au participat an­ terior la 0 �edinta practica (Cohen �i Squire, 1 980). Ace�tia prezinta 0 memorie nonnala a depri nderilor, dar, in realitate, ei nu au nici 0 amintire referitoare la episoadele de invatare care Ie-au dezvoltat-o (acestea din urma fi ind fapte). Un pattern simi lar i�i face aparitia pen­ tru ceea ce am putea denum i deprinderi cogn itive, cum sunt cele impl icate in com­ pletarea unui fragment, pentru a forma un cuvant (de exemplu, ce cuvant este M OT ). Acest pattern este foarte bine i lustrat in experimentul sch itat in tabel u l 8.2. I n stad iul 1 al experimentului, amnezi­ cul u i �i subiecti lor normali Ii s-a dat sa studieze 0 l ista de cuv inte. In stad iul 2 al experimentului, s-a prezentat fragmentele _ _

371

d e cuvinte care erau p e l ista �i fragmente le de cuvinte care nu erau pe l ista, iar subiectii au incercat sa Ie completeze (tabelul 8.2). Subiecti i normal i au actionat a�a cum era de a�teptat, completand mai mu lte frag­ mente dupa cuvintele de pe l ista, decat du­ pa cele care nu erau pe lista. Aceasta dife­ renta se refera la fenomenul de indircare, deoarece cuvintele prezentate in stad iul J au faci l itat sau au pregatit performanta pentru problemele de com p letare a frag­ mentului din stad iul 2 al experimentului . Foarte i mportant aici este faptul ca amne­ zic i i au completat mai mu lte fragmente in stadiul 2, dupa cuvintele de pe l ista. De fapt, gradul de incarcare pentru a mnezic i era exact acela�i c a � i eel pentru subiectii normali ! Aceasta descoperire indica faptu l ca, atunci cand memoria s e man i festa in mod impl icit, ca in fenomenul de in car­ care, amnezic i i executa sarcinile normal . I n sfar�it, in stadiul 3 a l experimentului, cuvintele originale au fost iara�i prezentate o data cu acelea�i cuv inte inedite, iar su­ biectilor Ii se cerea sa recunoasca cuvintele aparute pe l ista. Acum amnezicii �i-au amintit mult mai putine cuvinte decat su­ biectii normal i . Prin urmare, daca memoria este testata in mod expl icit, ca in recu­ noa�tere, amnezicii efectueaza sarcina mult mai slab decal cei normali. Exista 0 varianta interesanta a studiului precedent, care intare�te pe mai departe concluziile sale. Sa presupunem ca in sta­ diul 2 al experimentu lui sub iectii sunt in­ struiti sa incerce sa reflecteze la cuvintele prezentate anterior, fapt care i i va aj uta in sarcina de completare a fragmentului. Aceasta i nstru ire transforma sarcina de completare a fragmentu lui intr-o sarcina a memoriei explicite (deoarece amintirea con�tienta este intarita). Acum amnezicii prezinta 0 pierdere substantiala a incar­ cari i, comparativ cu subiecti i normali (Graf �i Mandler, 1 984).

3 72

fl1lroducere in psihologie

Tabel u l 8.2. P roced e u l experimental de studiere a memoriei implicite in am nezie.

(Dupa Warrington �i Weiskrantz, ] 978) Stadiul l

Prezentarea listei de cuvinte (de exemplu, MOTEL). Stadiul 2

Prezentarea fragmentelor de pe lista de cuvinte (de exemplu, MOT _ _ ) �i a fragmentelor care nu sunt pe listl1 (de exemplu B LA_ �, pentru a fi completate. Numarul de cuvinte de pe lista completate minus numl1rul de cuvinte completate care nu sunt pe listl1 grad de incarcare. =

Stadiul 3

Prezentarea l istei originale de cuvinte (de exemplu, MOTEL), p lus noile cuvinte pentru recunoa�tere (de exemplu, POPAS).

Memoria implicita la subiectii normali Stud i i le care impl ica numai subiecti i nonnal i sugereaza, de asemenea, faptul ca exista stocari separate pentru memoria ex­ pl icita �i pentru cea imp l icita. Intr-adevar, aceste stud i i arata ca fiecare persoana are 0 mica parte de personalitate divizata, sau cel putin un sistem mnezic divizat. o serie de studi i efectuate cu subiecti normal i util izeaza sarcina de completare a fragmentului ca test de memorie implicita, iar reproducerea sau recunoa�terea infor­ mati ilor ca test de memorie explicita. Intr-un asemenea stud iu, subiectii normal i au de trecut prin acelea�i trei stadii folosite in experimentele precedente ( 1 ) prezen­ tarea originala a une i l iste de cuvinte, (2) completarea fragmentelor cu cuvinte de pe lista sau a cuvintelor care nu sunt trecute pe l ista, �i (3) reproducerea cuvintelor ori­ gina Ie. Descoperirea decisiva era aceea ca -

nu exista nici 0 core latie intre gradul de incarcare a cuvantului prezentat in stad iul 2 �i u�uri nta cu care au fost recunoscute cuv intele in stad iul 3 al experimentu lui. Prin urmare, daca experimentatorul a des­ partit cuvintele in ce le care au fost recu­ noscute �i ce le care nu au fost, cuvintele reorganizate nu prezentau un grad de incarcare mai rid icat decat cuv intele neor­ gan izate. Performanta la sarcina de com­ pletare a fragmentu l u i pare sa se bazeze pe un sistem total diferit fata de cel implicat in recunoa�tere (Tulving, Schachter, Stark, 1 982). Alte stud i i experimentale sprij ina ideea existentei a doua sisteme de memorie, ara­ tand ca 0 variabila independenta care afec­ teaza memoria explicita nu are nici un efect asupra memorie i impl icte, sau invers. o astfel de variabila ar fi aceea a posibili­ tatii de a avea loc sau nu elaborarea semn i­ ficatiei itemul u i . De�i elaborarea semnifi­ catiei cuvantu lui aj uta la reproducerea sa ulterioara, ea nu are n ici 0 intluenta asupra completari i fragmentu lui dedus din acel cuvant (Graff �i Mandler, 1 984). 0 varia­ b i la independenta care actioneaza intr-un mod diferit se refera la cuvintele care sunt prezentate sau nu in acela�i fel in timpul invatari i �i ulterior in timpul testu lui de memorie. Cei carora Ii s-a prezentat mai intai 0 l ista de cuvi nte intr-o forma aud i­ tiva, iar pe urma Ii s-a cerut sa Ie recu­ noasca la 0 prezentare vizuaIa, au obtinut rezultate la fel de bune ca �i subiecti i carora I i s-au prezentat cuvintele auditiv atat in timpul invatarii, cat �i in timpul recunoa�­ teri i . Schimbarea modalitati i de prezentare are un efect destul de mic asupra memoriei explicite. Totu�i, 0 astfel de sch imbare reduce in mod semn ificativ performanta la un test de memorie impl icita (Jacoby �i Dal las, 1 98 1 ).

Memoria Stocarea info r m atiilo r �i dife re ntele de reactualizare

U n i i cercetatori care au sprij init exis­ tenta a doua tipuri de s i steme mnezice considera ca atat memoria expl icita, cat �i cea impl icita apar in forme variate. 0 astfel de propunere este data in figura 8 . 1 4 . Dis­ tinqia de baza se face intre memoria expli­ c ita �i cea impl icita. Referitor la memoria implic ita, 0 alta distinctie care se face cstc cea intre deprinderi le perceptual-motori i, cum ar fi c itirea cuvintelor inversate in ogl inda, �i gradul de incarcare, a�a cum apare la sarc ina de completare a fragmen­ tului. Motivul adm iterii faptului ca deprin­ deri le �i gradul de incarcare pot impl ica stocari diferite ale memoriei se datoreaza faptu lui ca exista pacienti cu afectiuni cerebrale (de exemplu pacienti i suferinzi de boala Alzheimer) care invata nonnal de­ prinderi le motori i, dar prezinta un grad de incarcare mai mic decM persoanele nor­ male. Prin contrast, exista pac ienti cu un

3 73

alt tip de afectiune cerebral a (cei cu boala Huntington), care prezinta un grad de in­ carcare normal, dar sunt defic itari in inva­ tarea noi lor deprinderi motorii (Schachter, 1 989). Teoria prezentata in figura 8 . 1 4 i 1 us­ treaza cele doua tipuri de memorie expl i­ cita: memoria episodidi �i memoria se­ mantica. Faptele ep isod ice se refera la epi­ soadele personale, in timp ce faptele se­ mantice se refera la adevarurile genera le. Pentru a da cateva exemple, amintirea absolvirii l iceului este un fapt epi sod ic, la fel este �i am intirea pentru ceea ce ai avut la cina seara trecuta. In fiecare d i n aceste cazuri, episodul este encodat in raport cu tine ca individ (absolvirea ta, cina ta etc. ) �i d e obicei i n raport c u 0 data �i cu u n l oc speci fice. Toate acestea sunt in contrast cu faptele semantice, care includ am intirea, sau informatia conform careia cuvantul "burlac" inseamna barbat necasatorit, iar l una septembrie are 3 0 de zi le. In aceste cazurJ , informatia este encodata mai de-

Fig. 8. 1 4. 0 propunere de c1asificare a diferitelor tipu ri de stocare ale memoriei. Squire et al. (1990) prop un cdteva sisteme mnezice diferite. Distincfia de bazii seface intre memoria explicitii $i memoria implicita (efe se refera fa memoria declarativa, respectiv non-declarativa). Exista cef pUfin patru tipuri cunoscule de memorie implicila, corespunzaloare memoriei implicate in deprinderi, incarcare, condi(ionare $i in anumilefenomene non-asociative (cum arfi obi$nuinla fa un stimuf repetal). Exisla doua lipuri de memorie expfic itii, corespunzatoare m emoriei semanlice $i cefei episodice.

3 74

graba in relatie cu alte informati i, decat in relatie cu tine insuti, neexistand vreo enco­ dare a timpului �i locul u i . De exemplu, probabi l ca nu iti aminte�ti prea multe despre contextul in care ai invatat faptul ca luna februarie are 29 de zile la fiecare 4 an i (Tu lving, 1 98 5 ). Faptele episod ice �i semantice sunt sto­ cate in memori i diferite? Prezenta amne­ ziei sugereaza ca ele pot fi stocate in me­ mori i diferite . Lasand deoparte pierderca severa de m emorie, maj oritatea amnezi­ c i lor par a avea 0 intel igenta normala. Aceasta inseamna ca ei au un vocabular �i o serie de cuno�ti nte normale despre lume, ceea ce arata ca ei sunt relativ normal i in ce prive�te informatia semantica. Apoi, la maj oritatea forme lor de amnezie, memoria pentru i nformatia semnatica este dispo­ nibi la, in timp ce memoria pentru episoa­ dele personale este afectata, fapt care suge­ reaza ca cele doua tipuri de fapte sunt intr-adevar stocate in memori i diferite. Ideea unor stocari diferite ale memo­ riei pentru d i ferite tip uri de materiale nu este l ipsita de critici. De exemplu, Roediger ( 1 990) puncteaza faptu l ca stud i i le efec­ tuate pe pacienti cu leziuni cerebrale au fost dej a uti l izate pentru a disti nge apro­ xi mativ 20-2 5 de sisteme mnezice dife­ rite. Aceasta pro l iferare a sisteme lor mne­ zice pare neplauzi bila, iar Roediger crede ca m u lte d i n dovezi l e fo losite la susti­ nerea diferite lor tipuri de stocare ale me­ moriei pot fi de fapt interpretate ca indicatori ai diferite lor procese de reac­ tual izare care opereaza asupra unei stocari comune in memorie. Ideea generala ar fi ca un item - de exemplu cuvantul MOTEL - este reprezentat in memorie atat sub forma prezente i sale perceptuale, cat �i sub forma semn ificatie i ; situatiile de me-

Introducere in psihologie

morie i mp l ic ita necesita reactual izarea informatiei perceptuale, in timp ce si­ tuati i le de memorie exp l ic ita accentueaza reactua l izarea sem n ificatiei . Aceasta ex­ p l ica unele rezu ltate pe care Ie-am pre­ zentat mai inai nte. In mod spec ific, dez­ voltarea semn i ficatiei unui cuvant poate afecta teste le de memorie exp l icita, nu insa �i pe cele de memorie impl icita, intrucat 0 variatie a sem n ificatiei va avea efect doar dadi semn ificatia reprezinHi ceea ce trebu ie reactual izat din test (testu l expl icit). I n mod s i m i lar, sch i m barea modal itati i de prezentare a unui cuvant afecteaza testele de mem orie impl ic ita, insa nu �i pe cele explic ite, deoarece variatia aparentei (inTati�ari i vizuale a itemu l ui de memorat, n . trad . ) conteaza doar daca informatia perceptuala este cea care trebuie reactualizata d i n test (testul i m p l i c it). Interpretarea reactualizarii diferentelor dintre memoria impl icita �i memoria ex­ plicita pare sa fie plauzibila daca atat sar­ cina impl icita, cat �i cea exp l icita impl ica cuvinte. Dar in cazuri le in care sarcina im­ p l ic ita angaj eaza 0 depri ndere perceptual­ motorie, iar sarcina explicita impl ica amin­ tirea faptelor, notiunea de "doua stocari diferite" este intuitiva. Informatia deprin­ derii este de "a �ti cum"; informatia fap­ tului este de "a �ti ca" (Ryle, 1 949), iar de cele mai multe ori acestea nu au l egatura intre e le. De exemplu, �tim cum sa mer­ gem pe bicicleta, dar este aproape impo­ sibi l sa descriem acest lucru ca un set de fapte. Informatia intr-o deprindere pare sa fie reprezentata de procedeele intrebuintate pentru a executa 0 deprindere, iar 0 astfel de informatie poate fi reactualizata numai prin executarea procedeelor respective (Anderson, 1 987).

3 75

Ivlemoria

i mbunatatirea memoriei ,

LWlnd In considerare elemente le de baza ale memoriei de scurta durata �i ale memoriei de lunga durata, suntem gata sa abordam problema Imbunatatiri i memoriei . Y o m analiza a i c i I n spec ial memoria ex­ pl icita; mai Intai yom descrie modalitatea In care se poate mari capac itatea memoriei de scurta durata, apoi yom reveni la pre­ zentarea une i ser i i de metode p e n t r u im­ bunatatirea memoriei de lunga dllraHi. Aceste metode actioneaza prin sporirea efi­ cientei proceselor de encodare sau de reac­ tual izare a informati ilor.

sistem de recodare �i pe care I-a lltilizat pentru a-� i spori capac itatea de memorare de la aproxi mativ 7 cifre la 80 de cifre alese la Intamplare (fig. 8 . 1 5 ) . Subiectlll la care ne referim, S . F . , a avut med ia abi litati i de memorare �i med ia inteligentei la n ivelul unui student. Un an �i j umatate, timp de 3-5 zile pe saptamana. el s-a an­ gaj at Intr-o sarc ina de memorare . In timpul acestei practici extensive, S .F., un bun alergator pe distante mari, a pus la punct 0 strategie In seturi de recodare de cate 4 cifre In timpi de alergare. De exemplu, S.F. a Incercat sa recodeze 3 492 sub forma

Structurarea informatiilor in unitiiti �i capacitate a de memorare Pentru majoritatea di ntre noi, capaci­ tate a memoriei de sCllrta durata nu poate fi marita peste valoarea de 7±2 unitati . To­ tu�i, putem extinde marimea unei un itati �i prin aceasta sa ridicam n umaru l de itemi din memorie. Acest aspect I-am demonstrat mai devreme: dat fi ind �iruI 1 49-2 1 77-6 1 993 , putem reproduce toate cele 1 2 cifre daca recodam �irul In 1 492- 1 776- 1 993 �i apoi stodim doar aceste trei unitati In me­ moria de scurta durata. Cu toate ca reco­ darea cifrelor In date fam i l iare se poate real iza destul de bine In exemplul nostru, ea nu va putea fi apl icata pentru maj ori­ tatea �irurilor cu cifre, Intrudit nu sunt memorate suficiente date semn ificative . Dar daca un sistem de recodare poate fi dezvoltat astfel Indit sa opereze cu orice �ir real, atunci capacitatea memoriei de scurta durata s-ar Imbunatati substantial . Exista u n studiu experimental real izat cu un subiect care a descoperit un astfel de

W r:t: W :s ::J z ::J r:t: .... Z W Q. «

D2

o :E w

:E

I

o

I

5 1 0 1 5 20 2 5 3 0 35 40

A N U M RUL ZILELOR DE EXERSARE

Fig. 8. 1 5. Numarul de cifre reprodus de S. F. S. F. �i-a sporit capacitatea de memorare a cifrelor eu ajlltorui linei tehnici de structllrare a unitali/or �i de organizare ierarhica. Timpul total de praetica a fost de 2 15 ore. (Dupa.

Ericsson, Chase, Faloon, 1 980) .

376

Introducere in psihologie

3 :49.2 recordul mond ial pe 0 mi la, ceea ce pentru el reprezenta 0 singura un itate. Odata ce S . F . s-a fam i l iarizat cu mai multi timpi de alergare (ceea ce inseamna ca i-a stocat in memoria de lunga durata), el a putut sa structureze cu u�urinta majoritatea seturi lor de patru cifre. In cazuri le in care el n-a putut real iza acest lucru ( 1 77 1 nu poate fi un timp de alergare deoarece a doua cifra este prea mare), S.F. a incercat sa recodeze cele patru cifre intr-o data fami l iara sau in varsta unei persoane sau a unui obiect oarecare. Uti lizand sistemele de recodare exem­ p l ificate mai sus, S . F . a fost capabi l sa-�i mareasca propria capacitate de memorare de la 7 la 28 de cifre (deoarece fiecare �apte unitati ale lui S . F . contin patru cifre). Ulterior, S . F . a construit aproximativ 80 de cifre prin organ izarea ierarh ica a timpi lor de alergari . Prin urmare, 0 unitate din me­ moria de scurta durata a lui S.F. poate cuprinde pana la trei timpi de alergare� in momentu l reactual izarii, S .F . va putea ca, pornind de la aceasta unitate la primul timp de alergare, sa produca cele patru cifre ale sale, apoi sa treaca la al doi lea timp de alergare din unitate �i sa produca cifrele sale �.a.m.d. A�adar, 0 un itate avea valoa­ rea de 1 2 cifre. In acest mod, S .F. a doban­ dit 0 remarcabi la capacitate de memorare de pana la 80 de cifre. Ea s-a datorat cre�­ terii marimii unei unitati (pri n raportarea itemi lor cu informatia din memoria de lun­ ga durata), �i nu datorita sporirii numarului de unitati pe care Ie poate cuprinde memo­ ria de scurta durata. In momentul cand S.F. a sch imbat cifrele in l itere, capacitatea sa de memorare a reven it la 7 l itere (Ericsson, Chase, Faloon, 1 980). Ca nu cumva sa se creada ca S . F. este unic, cercetatori i au uti l izat aceea�i proce-

dura - practicarea constanta a llnll i exerci­ tiu de dezvoltare a capac itati i de memo­ rare - cu scopul de a face un alt experi­ ment referitor la memoria de scurta durata, care sa confirme rezu ltatele anterioare. Acest subiect, numit D.O., este de ase­ menea un atlet �i a folosit 0 metoda simi­ lara de recodare a timp i lor de alergare. EI a fost capabi l sa-�i mareasca capacitatea de memorare la 1 06 cifre (Waldrop, 1 987). Aceasta cercetare reflecta un interes relativ recent pentru imbunatatirea memo­ riei de scurta durata. Prin contrast, de mult timp exista un interes pentru tehn ica de imbunatatire a memoriei de l unga durata - pri ncipal ul obiectiv al acestei sectiun i . Mai intai yom vedea ce tip de ma­ terial poate fi encodat pentru a face mai u�oara reactual izarea sa din memorie, iar apoi yom l ua in considerare modul in care poate fi imbunatatit actul reactual izarii in sine.

Imagine mentaiii �i encodare Am mentionat mai devreme ca putem imbunatati reproducerea unor itemi Tara legatura prin adaugarea conexiuni lor sem­ nificative intre ei in timpul encodari i, pen­ tru ca aceste conexiuni sa fac i l iteze mai tarziu reactualizarea. I maginile mentale sunt uti le in special la conectarea perechi­ lor de itemi Tara legatura, iar din acest mo­ tiv imaginea vizuala este ingredientul prin­ cipal pentru majoritatea sistemelor mnemo­ nice (sisteme care yin in aj utorul memoriei). Un binecunoscut sistem mnemon ic este metoda loci (loci este cuvantul latin pentru "Iocuri"). Metoda opereaza foarte bine in special cu 0 succesi une ordonata de itemi arbitrari , cum ar fi cuvintele Tara legatura. Primul pas consta in a incredinta memoriei o succesi une de locuri ordonate, sa zicem

Memoria

377

pozitii local izate la 0 plimbare scurta prin casa. Intri pe u�a din fata pana pe hoi, apoi te deplasezi spre bibl ioteca din sufragerie, apoi spre televizoru l din sufragerie, apoi spre draperi i le de la fereastra �.a.m.d. 0 data ce poti face cu u�urinta aceasta p lim­ bare mentala, e�ti pregatit sa memorezi tot atatea cuvinte rara legatura cate local izari exista. Formezi 0 i magine care leaga al doilea cuvant de prima localizare, cealalta imagine care leaga al doi lea cuvant de a doua localizare, �i tot a�a. Daca cuvintele sunt itemi de pe 0 l i sta de cumparaturi - de exemplu "pai ne", "oua", "bere", "Iapte" �i ,,�unca" - poti sa-ti imaginezi 0 fel ie de paine bat uta in cuie pe u�a din rata, un ou agatat de cablul e lectric din hoi, 0 cana de bere in bibl ioteca, la televizor 0 reclama

comerc iala cu lapte, iar draperi i le Jacute din fa�i i uria�e de �unca (fig. 8. 1 6) . 0 data ce ai memorat itemi i in acest fel, poti sa ii reproduci foarte u�or prin s impla re luare a p l i mbari i mentale. Fiecare pozitie va reac­ tual iza 0 i magine, iar fiecare imagine va reactual iza un cuvant. Metoda este foarte buna �i este preferata de cei care i�i antre­ neaza memoria in mod profesionist. Imaginea este de asemenea uti l izata �i in metoda cuvantului cheie de invatare a unui vocabu lar strain (tabelul 8 .3). S a presupunem ca ai d e invatat cuvantul spa­ niol caballo care inseamna "cal" . Metoda cuvantului cheie are doi pa� i . Primul pas este acela de a descoperi 0 parte a cuvan­ tului strain care se aseamana cu un cuvant din l imba engleza. 0 data ce caballo se pro-

Fig. 8. 1 6. Un exemplu de sistem mnemonic. Metoda loci ajuta memoria prin asocierea itemilor (aici sunt ilustrate articolele de pe 0 lista de cumparaturi) cu 0 succesiune ordo­ nata de locuri.

Fig. 8. 1 7. invatarea unei Iimbi straine. Ima­ ginile mentale pot fi utilizate la asocierea cu­ vintelor spaniole vorbite cu cele corespun­ zatoare din limba engleza. in acest exemplu sunt ilustrate imaginile posibile pentru inva­ {area cuvintelor spaniole " cal " �i " ra{a ".

3 78

Introducere in psihologie

nunta cob-eye-yo, eye (och i) poate servi de cuvant cheie. Urmatoru l pas este acela de a forma 0 i magine care sa conecteze cuvan­ tu l cheie �i ech ivalentul englez - de exem­ plu, un cal love�te un och i uria� (fig. 8 . 1 7); prin urmare se stabi le�te 0 conexiune sem­ n ificativa intre cuvantul span iol �i cel englez. Pentru a reactualiza semnificatia cuvantul u i caballo, mai intai trebuie sa reactual izezi cuvantul cheie eye (ochi ) �i apoi i maginea stocata care leaga cuvantul cheie de "cal". Retineti ca metoda cuvan­ tului cheie poate fi folosita, de asemenea, �i la obtinerea cuvintelor span iole din cu­ vinte engleze�ti . Dadi vrei sa reactual izezi cuvantul spaniol pentru "cal", mai intai trebuie sa reactual izezi imaginea care are in compozitie calul, prin unnare vei obtine cuvantul cheie eye care serve�te ca indiciu de reactualizare pentru caballo. Metoda cuvantul u i cheie pare compl icata la prima vedere, dar stud i i l e au aratat ca aceasta faci l iteaza d i n pl in invatarea vocabularului unei l imbi straine (Atkinson, 1 975; Pressley, Levin, Delaney, 1 982).

Elaborarea �i encodarea informatiei Cu cat e laborarea item i lor este mai ampla, cu atat mai b ine ii putem reproduce � i organiza u lterior. Acest fenomen are loc deoarece, cu cat stab i l i m mai multe cone­ xiun i intre item i , cu atat este mai mare numarul posibi l itati lor de reactual izare. Impl icati i le practice ale acestor descoperiri nu prezinta comp l icati i : daca vre i sa-ti am inte�ti un fapt oarecare, dezvolta semni­ ficatiile sale. Pentru a i l ustra acest lucru, sa presupunem ca cite�ti dintr-un ziar un articol despre 0 epidemi e din Brooklyn, pe care oficial i i din Mini sterul Sanatati i in­ cearca sa 0 stopeze. Pentru a dezvolta acest

subiect, iti vei pune intrebari cu privire la cauzele �i consec intele epidem iei. Boala a fost transmisa de 0 persoana sau de un ani­ mal? Boala a fost transmisa prin sistemul de aprov izionare cu apa? Pentru a stopa epidemia, oficial i i vor aj unge pana aco lo incat vor interzice straini lor sa viziteze Brooklyn-ul? Cat va dura epidemi a? Intre­ bari le referitoare la cauzele �i consecintele unui even iment sunt e laborari eficiente, intrucat fiecare intrebare duce la formarea unei conexiuni semnificative sau la sta­ bilirea unei cai de acces spre reactual izarea evenimentu l u i . TabeluI 8.3. Metoda cuvantului cheie. Exem­ pie de cuvinte cheie care sunt utilizate pentru a lega cuvintele spaniole de traducerea lor in limba englezii. De exemplu, cand se pronunlii cuvantul spaniol " muleta 0 parte a sunetului siiu este aseamiinator cuvantului englez " mule " (hibrid). A�adar, " mule " poatefi utilizat drept cuvant cheie �i vafi raportat la traducerea in engleza prin formarea unei imagini a " hibri­ dului " stand drept pe un arac. Ii,

Cuvantul in Cuvantul Iimba spaniola cheie

Cuvantul in lim ba engleza

caballo

(eye)

horse

charco

(charcoal)

puddle

mu leta

(mule)

crutch

c1avo

(claw)

nail

lagartij a

(log)

lizard

payaso

(pie)

clown

hiio

(eel)

thread

tenaza

(tennis)

pliers

jabon

(bone)

soap

carpa

(carp)

tent

pato

(pot)

duck

3 79

Memoria

Fig. 8. 1 8. Organ izarea cuvintelor sub forma unei povestiri. Trei exemple de IransJormare mlr-o poveste a unei lisle de 10 cllvinte Jara legatura. Itemii cu majuscule sllnt cllvinlele de pe /islci .

(Dupa Bower �i Cl ark 1 969) ,

Un pADURAR a T A �NIT din padure, el a PATINAT in jurul unui GARD viu in spatele unei COLONI I de RA TE. A pa�it u�or pe MOBILIER, rupandu-�i CIORAPUL in timp ce se grabea spre PERNA, un de era intinsa AMANTA lui. o LEGUMA poate fi un INSTRUMENT folositor pentru un STUDENT la FACULTATE. Un morcov poate fi un CUI la POARTA sau la BAZIN. Dar un NEGUSTOR al REGINEI va C ANTARI ace a poarta �i va da morcovul unei CAPRE. Intr-o seara l a CINA am avut CURAJUL sa-I aduc pe PROFESORUL meu l a m ine. A fost 0 INUNDATJE in acea zi, iar BUTOIUL de ploaie tara ind o i a l a ca a inceput sa faca GALAGIE. Oricum, era un VAS in PORT tran sportand acest ARTIST spre CASTELUL meu.

Contextul �i reactualizarea De vreme ce contextu l este un indiciu foarte puternic pentru reactualizare, ne pu­ tern imbunatati memoria prin restocarea contextului in care a avut loc invatarea. In cazul in care cursu1 de psihologie are tot­ deauna loc intr-o s ingura sala, reproduce­ rea materialului de curs va fi mult mai buna daca te afl i in acea saia, decal daca e�ti intr-o sal a total diferita, deoarece con­ textul sal i i este un indiciu de reactual izare pentru materialul de curs; totu�i , cel mai adesea, atunci cand trebuie sa ne am intim ceva, nu ne putem intoarce fizic la con­ textu l in care am invatat. Daca ai unele dificultati de reproducere a numelui unui coleg din l iceu, nu poti sa te intorci la l iceu doar pentru a-ti aminti ace l nume. Totu�i, in astfel de situati i poti incerca sa refaci mental contextul . Pentru a reactualiza nu­ mele u itate de mult timp, cauta sa te gan­ de�ti la diferitele c1ase, cluburi �i alte activitati prin care ai trecut in timp ce erai la �coala, pentru a vedea daca vreuna din­ tre acestea iti vor aduce am inte numele cautat. Daca subiecti i vor folosi aceste teh­ nici intr-un experiment real, ei vor fi ca­ pabili sa-�i reaminteasca numele colegi lor

de l i ceu pe care erau siguri ca Ie-au uitat (Wi l l iams �i Holan, 1 98 1 ).

Organizarea informatiiIor Cunoa�tem faptul ca organizarea in tim­ pul encodari i imbunatate�te ulterior reac­ tualizarea infonnatiilor. Acest principiu are o mare valoare practica: suntem capabili de stocarea �i reactual izarea unei cantitati masive de informatie doar daca 0 orga­ n izam. Unele experimente au investigat procedee organ izationale ce pot fi uti l izate pentru a invata mai multi itemi rara lega­ tura intre ei. Intr-un asemenea studiu, su­ biecti i au memorat l i ste de cuvinte rara legatura, prin organ izarea cuvintelor din l i sta sub forma unei pove�ti, a�a cum este i lustrata in figura 8 . 1 8 . Ulterior, la 0 testare a memoriei pentru 1 2 I iste (in total 1 20 de cuvinte), subiectii au reprodus mai mutt de 900/0 din cuvinte. De�i este 0 performanta remarcabi l a, n i meni nu poate rea liza a�a ceva foarte u�or. La acest punct, trebuie sa recunoa�tem ca psihologii au elaborat unele tehn ici in­ gen ioase pentru organ izarea listelor cu item i rara legatura. Insa, se va argumenta: ce trebuie sa-ti aminte�ti nu sunt l i stele de

380

Inlroducere in psihologie

Capa­ citate limitata

(7:t2)

Erori in

Cautare Iji

Adaugarea

E§ecuri de

modele de

conex i u nilor

reactu alizare;

activare

semnificative;

interferenla;

elaborarea

§i modele

semnificatiei

d e activare

f nlocuire § i

reprodu -

S e sti nge

cerea

repede

deteriorare

cautare

consoa­ nelor

Fig. 8. 1 9. Reprezenta rea unui arbore ierarh ic. Crearea unor arbori ierarhici cu capitolele dintr-o carte va ajufa studen(ii sii-$i reactualizeze informalia despre acele capitole. Arborele din figurii reprezintii organizarea acestui capito/.

itemi rara legatura, ci pove�tile care ti s-au spus, cursul pe care I-ai aud iat sau expli­ cati i cum sunt cele din prezentul capito l . N u cumva acest material este deja or­ ganizat, �i tehn icile mentionate mai devre­ me au 0 valoare limitata? Da �i nu. Da, acest capitol este mai mult decat 0 l i sta de fraze nelegate, dar - �i acesta este punctul critic - totdeauna exista 0 problema de organ izare cu orice material lung, inclusiv cu acest capito l . Mai tarziu Hi vei aminti faptul ca dezvoltarea semn ificatiei vine In sprij inul lnvatari i, Insa acest lucru nu-ti va aduce aminte n i m ic, sa zicem, despre coda­ rea acustica In memoria de scurta durata. Cele doua subiecte nu par sa fie In raport intim, dar exista totu�i 0 relatie Intre ele: ambe le opereaza cu fenomenul codari i. Cea mai buna cale de a observa aceasta relatie este sa observi titluri le �i subtitl uri le acestui capito l, Intrucat acestea ne arata modul de organ izare a materialului din

capitol. 0 cale mult mai eficienta de a stu­ dia capitolul este sa tii m inte aceasta organ izare. De exemplu, ai putea sa Incerci sa reti i 0 parte din organizarea acestu i capitol prin sch itarea unui arbore ierarh ic asemanator cel u i prezentat In figura 8 . 1 9. Apoi vei folosi aceasta ierarh ie pentru a-ti ghida cautarea In memorie de fiecare data cand trebuie sa reactual izezi informatia despre acest capitol . Cu toate acestea, este mult mai eficient sa faci propria sch ita ierarh ica a capitolul u i . Memoria pare sa ne aj ute mai bine, daca organizarea este real i­ zata de noi In�ine.

Exersarea reactualizarii o alta modal itate de Imbunatatire a reactual izari i infonnatiei din memorie con­ sta In practicarea ei - cu alte cuvinte, sa ne punem Intrebari despre ceea ce Incercam sa Invatam. Sa presupunem ca ai la dispozitie

381

Memoria

doua ore In care sa inveti un material care poate fi citit in aproxi mativ 30 m i n . Citirea �i recitirea de patru ori a materialului este in general mai putin efic ienta dedit citirea lui 0 singura data, Insotita de punerea de Intrebari despre text. Apo i urmeaza reci­ tirea parti lor selectate din text, pentru a clarifica unele aspecte care au fost greu reactual izabile dupa prima citire; prin dez­ voltarea acelor aspecte, partile textu lui sunt bine conectate intre ele, precum �i cu restul material u l u i . I ncercarca de reactual izare a materialului este un mod eficient de uti­ l izare a timpu l u i ; acest fapt a fost demon­ strat cu mult timp In urma pri n experimen­ te ce au util izat un material cum este cel Invatat In prezent la cursuri (fig. 8 .20). U n procedeu Inrudit cu exersarea reac­ tualizari i este, de asemenea, uti l In situa­ ti i l e de memorie implicita; este yorba de practica mentaHi, care impl ica repetarea i magi nata a deprinderi i perceptual-motorii In absenta oricaror mi�cari grosiere ale corpul u i . De exemplu, poti sa te i maginezi leganandu-te In a�teptarea mingii de tenis, i n iti ind corecti i le la n ivel mental daca balansul pare gre�it, Tara a-ti m i �ca nici macar 0 mana. 0 astfel de practica mentala va Imbunatati perfonnanta deprinderi i, In spec ial daca este combinata cu practica fizica reala (Swets �i Bjork, 1 990).

Metoda RICAR Pana aici, In aceasta sectiune, am luat In cons iderare principiile specifice ale memo­ riei (de exemplu, principiul conform caru ia organ izarea sustine procesul de cautare In memorie), iar apoi am prezentat impl ica­ ti i l e lor In Imbunatatirea memoriei . In sta­ b i l i rea apl icatiei practice a principi i lor me­ moriei putem merge, de asemenea, �i intr-o directie opusa. Sa Incepem cu prezentarea unei b inecunoscute tehnici de Imbunatatire a memoriei �i sa aratam cum se bazeaza aceasta pe principiile memoriei.

80

70

w 60

a:: oc( r::I ..J

oc(

::J � (J

50

oc( w a:: w c 30 �

40

z

w (J 20 0 a:: 0..

Reactualizare imediata �

/ /

/

,�-----

/

/ /

Reactualizare dupa 4 ore

10

60 80 o 40 20 PROCENTUL DE TIMP PETRECUT CU RECITIREA MATERIALULUI

Fig. 8.20. Exersarea reactualiza rii. Reprodll­ cerea inJormaliilor vaji imbuniitiilitii conside­ rabil prin incerciiri de reactualizare eJectuate in cea mai mare parte a timpului de studiu. Rezultatele expuse sunt reprezentative pentrzl testele de reactualizare date imediat dupii inviilare $i dupii 4 ore de fa lerminarea slu­ diufui. (Dupa Gates, 1 9 1 7)

Una d intre cele mai cunoscute tehnici de Imbunatatire a memoriei m etoda RICAR este desti nata Imbunatatiri i abi­ l itati i studentu lui de a Invata �i reproduce materialul prezentat Intr-o carte (Thomas �i Robinson, 1 982). Metoda I�i ia numele de la pri mele l itere ale celor cinci etape ale sale: Rasfoire, intrebari, Citirea textului, Amintirea pUl1ctelor principale, Recapitu­ larea in gand. Putem i l ustra aceasta meto­ da aratand cum s-ar apl ica ea la Invatarea unui capitol din aceasta carte. in prima eta­ pa, studenti i rasfoiesc pagini le cu materia­ lui din capitol pentru a-� i face 0 idee des­ pre principalele subiecte �i sectiuni. Aceas­ ta impl ica c itirea schitei de capitol de la Inceput, citirea superficiata a capitolului in -

-

382

Inlroducere in psihologie

timp ce se acorda 0 atentie speciala titl u­ rilor principalelor sectiuni �i subsectiuni, �i o citire atenta a rezumatului de la sfar�itul capitolului. Acest tip de c itire prealabila va determina subiectu l sa-�i organizeze mate­ rialul, ducand chiar la rudimente de orga­ n izare ierarhidi asemanatoare celor prezen­ tate mai sus. A�a cum am mentionat in repetate randuri, organizarea materialului aj uta la dezvoltarea abi l itatii individului de a-I reactualiza. A doua, a treia �i a patra etapa (intre­ biiri, Citirea textului, Amintirea punctelor principale) se aplica fiecarei sectiuni princi­ pale, a�a cum este ea prezentata. De e­ xemplu, in aceasta carte, un capitol are in mod tipic intre cinci �i opt sectiuni p rin­ cipale, iar studenti i vor aplica etapele Intre­ biiri, Citirea textului �i Amintirea punctelor principale fiecarei sectiuni inainte de a trece la unnatoarea. In etapa intrebiiri, studentii citesc cu atentie titlurile sectiun i i �i subsec­ tiun i i, transfonnandu-Ie in intrebari . In etapa Citirea textului, studenti i citesc sectiu­ nea cu un ochi indreptat spre raspunsul la aceste intrebari . I ar in etapa Amintirea punctelor principale, cititorul 'incerca sa-�i aminteasca principalele idei ale sectiun i i �i sa recite infonnatia (subvocal sau, de pre­ ferat, cu voce tare). De exemplu, daca ai apl icat aceste etape prezentei sectiuni a

acestui capitol, poti sa te uiti la titl uri �i sa elaborezi intrebari de genul: "Cat de mult poate fi imbunatatita capacitatea memoriei de scurta durata?" sau "Ce este de fapt me­ toda RICAR?" Urmeaza sa cite�ti aceasta sectiune �i sa incerci sa determ ini raspun­ suri le la intrebarile puse (de exemplu, 0 persoana a fost capabila de a-�i spori capa­ citatea memoriei de scurta durata cu aproxi­ mativ 80 de cifre"). Apoi vei incerca sa-ti aminte�ti principalele idei (de exemplu, "Poti sa cre�ti mar imea unci unitati, dar nu �i numarul lor"). Etapele intrebiiri �i Citirea textului aproape cu siguranta ii vor indemna pe studenti sa dezvolte materialul in timp ce-I encodeaza; etapa Amintirea punctelor principale va detennina studentii sa practice reactual izarea. Etapa a ci ncea, sau Recapitularea in gand, are loc dupa term inarea intregului capitol. Studenti i incearca sa reproduca principalele fapte �i sa inteleaga modalitatea 'in care acestea se leaga intre ele. Aceasta etapa favorizeaza dezvoltarea infonnatiei �i ofera 0 practica supl imentara a reactual i­ zari i . In concluzie, metoda RICAR se spri­ j ina pe cele trei principii de baza pentru imbunatatirea memoriei: organizarea mate­ rialului, dezvoltarea materialului �i exer­ sarea reactual izarii . (Pentru 0 descriere mai amanuntita a metodei, v. Anexa I). ,,

Memoria constrnctivi in capitolele anterioare am Iacut d is­ tinctia 'intre procese de tip bottom-up �i procese de t i p top-down, in care "pro­ cesele de la baza la varf" sunt d irijate de catre input, iar "procesele de la varfla bam" sunt dirijate prin cuno�tintele anterioare �i prin a�teptarile individului. Prin unnare, sa ne am i ntim d i n capitolul 5 faptu l ca perceptia unui obiect se bazeaza partial pe caracteristicile fizice ale input-ului (proce-

sele "bottom-up") �i partial pe a�teptari le celui care receptioneaza infonnatia vizuala (procesele "top-down"). Distinctia poate fi apl icata la fel de b ine �i memoriei. Pro­ cesele de tip "bottom-up" opereaza numai asupra informatiei input - itemii real i care trebuie sa fie reprodu�i, in timp ce pro­ cesele "top-down" contribuie cu alte infor­ matii care Y in sa sustina sarcina respectiva. Majoritatea materialelor discutate pana

Memoria

acum 'in acest capitol se refera la procese de tip "bottom-up". i n final ul sectiunii yom lua in considerare procesele "top-down", care adauga informatia la input, rezu ltand ceea ce se nume�te memorie constructiva. Cand auzim 0 fraza sau 0 poveste, de cele mai m uIte ori 0 consideram 0 des­ criere i ncompleta a evenimentul u i real �i ne folosim de cuno�tintele noastre generale despre l ume pentru a constru i 0 descriere muIt mai completa a evenimentul u i . Cum facem acest l ucru? Adaugam, la fraze le �i povestirile respective, pos ibile afirmatii rezultate din acestea. De exemplu, la auzi­ rea frazei "Mike a spart sticla in incaiera­ rea de la bar", ne vine mai u�or sa credem ca aceasta a fost mai curand 0 sticla de bere sau de whiskey, �i nu una de lapte sau de apa m inerala. Vom adauga aceasta de­ ductie la memorarea frazei 'in sine. Com­ pletam informatia originala prin folosirea cuno�tintelor noastre generale despre com­ patibi l itatea l ucruri lor (de exemplu, sticlele de bere sunt compatibile cu baruri le). Fa­ cern acest lucru deoarece incercam sa ne expl icam noua in�ine eveni mentele auzite. Memoria constructiva este deci un co-pro­ dus al nevo i i noastre de a intelege lumea.

Rationamente simple Adesea cand c itim 0 fraza extragem anumite rationamente din ea, pe care I e stocam 0 data cu fraza. Aceasta tendinta este destul de puternica, mai ales atunci cand citim un text, intrucat de obicei ratio­ namentele sunt intrebuintate la conectarea diferitelor aspecte ale textul u i . De exem­ plu, sa anal izam textul de mai jos (prezen­ tat unor subiecti dintr-un experiment):

1 . Provo este un regat pitoresc din Franta. 2. Connan a fost mo�tenitorul tronului din Provo. 3. EI a fost atat de obosit de a�teptare. 4. El credea ca arsenicul ar fi bun.

3 83

La c itirea acestei pove�ti, sub iecti i fac an umite deducti i . La aspectu l 3 , ei deduc ca personaj u l Corman a vrut sa fie rege, ceea ce Ie perm ite sa conecteze aspectul 3 cu 2 . Numai ca aceasta nu este un rationa­ ment necesar (Corman ar fi putut a�tepta ca regele sa-l primeasca). La aspectu l 4, subiecti i deduc ca personaj u l Corman a decis sa-I otraveasca pe rege, astfe l ca e i nu conecteaza acest aspect cu c e l care i l precede. Si aici rationamentul n u este necesar (exista �i alte persoane, aItele decat regele, care sa fie otravite, �i exista �i alte uti l izari ale arsen icu lui). Cand mai tarziu s-au testat amintiri le s ubiecti l or referitoare la aspectele prezentate, ei au avut dificul­ tati in a deosebi aspectele pove�tii de ratio­ namentele pe care tocmai Ie-am descri s. Este dificil sa separi ceea ce a fost prezen­ tat in real itate de ceea ce am adaugat la aceasta (Seifert, Robertson, B lack, 1 985). Deducti ile vor afecta, de asemenea, �i memoria scenelor vizuale. A cest punct de vedere este i lustrat foarte clar in urmatorul studiu: subiecti lor I i s-a aratat un fi l m ce reprezenta un accident de trafic, iar apoi Ii s-au pus intrebari referitoare la am intirea lor despre accident. intrebarea despre vite­ za vehiculelor a fost pusa in diferite mo­ duri . Unora dintre subiecti Ii s-a pus intre­ barea: "Cat de repede mergeau ma�inile atunci cand s-au izbit intre ele?", iar altii au fost intrebati : "Cat de repede mergeau ma�inile atunc i cand s-au lovit intre ele?" Subiecti i intrebati cu cuvantul "izbit" pot deduce ca accidentul a fost unu l foarte dis­ tructiv, probabi l mult mai distructiv decat � i-au amintit in real itate. Era foarte proba­ b i l ca ace�ti subiecti sa foloseasca intr-un fel aceasta deductie pentru a altera infor­ matia accidentu lui, Iacandu-l mult mai distructiv (fig. 8 .2 1 ). Subiecti i intrebati cu cuvantul "Iovit" nu au avut tendinta sa raspunda astfel, deoarece cuvantu l " lovit" impl ica un acc ident n u atat de sever ca acela impl icat de "izbit".

384

lntroducere in psihologie

Acest tip de rationament este sustinut de rezultatele obtinute la testul de memorie dat cu 0 sapHimana mai tarziu� subiecti i au fost intrebati : "Ai vazut vreun parbriz spart?" In fi l mul care prezenta accidentul nu era nici un parbriz spart, dar subiectii care au fost intrebati cu "izbit" au dat mai multe faspunsuri gre�ite (ca parbrizul era spart), decat subiecti i care au fost intrebati cu " Iovit".

poate altera infonnatia din memoria marto­ rului ocular, infonnatie pe care un avocat va incerca sa 0 dovedeasdi. Stereotipu ri

Fig. 8.2 1 . Reconstructia unei informatii des­ pre accident lmaginea (a) reprezinta informa­ lia originala din memoria subiectului. Urmea­ za intrebarea cu cuwintul " i:::bit " care deter­ mina subiectul safaca ralionamente in lega/u­ ra cu distructivitatea accidentului. A ceste ra­ lionamente pot ji utilizate la reconstruclia in­ formaliei originale, astfel incat ea sa se asemene mai m ult cu imaginea (b) a jigurii.

o alta modal itate de a completa sau de a construi 0 informatie in memorie se rea­ l izeaza prin folosirea stereotipuri lor socia­ Ie. Stereotipu l reprezinta un pachet de ra­ tionamente despre trasaturi le de persona­ l itate sau atri butele fizice ale unui grup de persoane. De exem plu, putem avea stereo­ tipul unui german tipic (inteligent, meticu­ los, serios) sau ce l al unui ital ian tipic (artist, l i psit de grij i, iubitor de distractii). Aceste descrieri sunt rar apl icate maj o­ ritati i persoanelor din grup �i pot fi adesea ind icatori eronati pentru interactiunea so­ c iala. Totu�i, ceea ce ne intereseaza aici nu sunt efectele stereoti puri lor asupra interac­ tiun i i sociale (v. cap. 1 8), ci efectele ste­ reotipuri lor asupra memoriei . Cand n i s e prezinta 0 informatie despre c ineva, uneori stereotipizam ace a persoana (de exemplu, "Este un ital ian tipic"), iar apoi combi nam informatia prezentata cu cea din stereotipul nostru. Prin urmare, in­ formatia despre acea persoana este con­ struita in parte dupa stereotip. Daca stereo­ tipul nostru nu se potrive�te cu persoana, reproducerea informatiei poate fi serios distorsionata. Psihologu l britan ic Hunter ne ofera direct de la sursa 0 relatare a unei astfel de distorsiuni:

Intrebarea cu cuvantul "izbit" poate duce la reconstructia memoriei accidentului, iar informatia reconstruita contine detali i cum ar fi parbrizul spart, care nu constituia 0 parte reala a accidentu lui (Loftus, Schooler, Wagenaar, 1 985). Aceste rezultate au im­ plicatii importante in identificarea real izata de martorii oculari : 0 intrebare pusa intr-un anume fel (mai curand "izbit" dedit "Iovit")

La inceputul sapUimanii, pe 23 oc­ tom brie, am cunoscut la Universitate un student cu 0 inIati�are pregnant scan­ dinava. I m i amintesc ca eram puternic impresionat de barbatul nordic, asema­ nator cu un viking - eu parul sau blond, ochi alba�tri �i osatura lunga. De mai multe ori imi aminteam de inIati�area sa in legiHura cu modelul scandinav, apoi rna gandeam la el ca la vikingul perfect, vizualizandu-I la timona unei corabii

b .

(Dup� Loftus �i Loftus, 1 975)

385

Memoria

lungi care strabate Marea Nordului intr-o expeditie de cercetare. Cind I-am rev3zut pe data de 23 noiembrie nu I-am recu­ noscut, iar el a trebuit sa se prezinte. Nu era yorba de faptul ca am uitat cum arata, dar inIati�area lui, a�a cum mi-am amin­ tit-o, a devenit mult distorsionata. Era foarte diferit de cum mi-I aminteam eu. Parul lui era mai inchis la culoare, ochii mai putin alba�tri, constitutia sa mai putin atletica �i pUrta ochelari (ca de obicei). (Hunter, 1 974, pag. 265-266) Se pare di stereotipul lui Hunter a modi­ ficat in a�a masura informatia din memorie despre inIati�area studentul ui, indit rezulta­ tul a fost 0 amintire total reconstruim; ea sea­ mana amt de putin cu studentul, incat nu poa­ te servi nici macar ca baza de recuno�tere. Stereotipuri le pot avea �i 0 actiune retroactiva asupra memorie i . In itial auzim o descriere relativ neutra despre 0 persoa­ na, mai tarzi u yom descoperi ca aceasta persoana apartine unei categori i particu­ l are, iar apoi folosim stereotipul nostru pentru ace a categorie care sa demonstreze descrierea originala. intr-un studiu care evidentiaza acest fenomen, subiecti i c itesc o poveste despre even imentele petrecute in viata unei femei, num ita Betty K. Povestea urmare�te viata l u i Betty K. de la na�tere la perioada adulta timpurie, continand fapte din viata sa soc iaIa, cum ar fi : "De�i n icio­ data nu a avut un prieten stabi l pe cand era in l i ceu, ie�ea la intaln iri". Dupa citirea textului, subiectii au prim it informatii suplimentare despre Betty K . ; ele au con­ dus la stereotipizarea ei. Unui grup de subiecti i s-a spus ca Betty a adoptat sti l u l d e viata al lesbienelor. Celui de-al doilea grup i s-a spus ca ea mai tarziu s-a casa­ torit. in aparenta, primul grup a inclus-o pe Betty in stereotipul lesbienelor, in timp ce al doi lea grup a inclus-o pe Betty in stereo­ tipul femei lor maritate. Stereotipizarea a afectat reproducerea u lterioara a povestirii originale. Subiecti i carora Ii s-a spus

despre activitati le lesbiene de mai tarziu ale lui Betty, �i-au amintit mai curand ca "ea nu a avut n iciodata un prieten stabi l", decM faptul ca "ea a avut intalniri cu ba­ ieti". Subiecti i carora Ii s-a spus despre casatoria de mai tarziu a l u i Betty, �i-au am intit contrari ul. Ambele grupuri au re­ construit informatia originala pentru a se potrivi stereotipurilor lor, sau ei au folos it stereotipurile pentru a raspunde intrebarilor atunci cand n u �i-au putut aduce aminte informatia originala a pove�ti i (Snyder � i Uranowitz, 1 978; Bel lezza �i Bower, 1 98 1 ). A�adar, memoria pentru persoane pare a fi susceptibila in special de interpretare; memoria noastra este un comprom i s intre ceea ce este �i ceea ce credem ca ar fi .

Scheme Psihologi i util izeaza termenul schema atunci cand se refera la 0 reprezentare mentala a unei clase de ind iv izi, obiecte, evenimente sau situati i . Stereotipuri le re­ prezinta a�adar un tip de schema, deoarece ele desemneaza clase de indivizi (de exem­ plu, italieni, femei, homosexual i). in mod simi lar, categoriile comune cum ar fi "caine" sau "masa" constituie un alt tip de schema, intrucat ele reprezinta clase de obiecte. Scheme Ie pot fi uti l i zate de ase­ menea pentru descrierea propri i lor infor­ matii legate de modul de actiune in anu­ mite s ituati i . De exemplu, maj oritatea adulti lor au 0 schema a modu l u i in care sa manance intr-un restaurant (intra in res­ taurant, gasesc 0 masa l ibera, cer un meniu de la ospatar, comanda mancarea �.a.m.d.). Perceptia �i gandirea sub forma schemelor ne permit sa procesam 0 cantitate mare de informati i cu promptitudine �i intr-un mod econom icos. in loc sa percepem �i sa reproducem toate detal iile despre persoane noi, obiecte sau even imente pe care Ie intalnim, putem observa pur � i simplu ceea ce este dej a asemanator cu 0 schema din

386

Introducere in psihologie

memorie, iar apoi sa encodam �i sa repro­ ducem numai trasaturi le sale cele mai distinctive . Totu�i, pretul pe care il platim pentru 0 astfe l de "economie cognitiva" este acela ca un obiect sau un eveniment poate fi distorsionat daca schema uti lizata pentru prelucrare nu este compatibi la. B artlett ( 1 93 2) a fost probabil primul psiholog care a studiat in mod sistematic efectul schemelor asupra memorie i . EI a sugerat faptul ca distorsiunile de memorie, majoritatea asemanatoare celor care apar in stereotipizare, pot avea loc cand incercam sa adaptam povestiri Ie in scheme. Cerceta­ rea a confirmat sugestia lui Bartlett; de exemplu, dupa c itirea unei scurte povestiri despre un personaj care merge la restau­ rant, este foarte probabil ca subiecti i sa-�i am inteasca expunerile legate de personajul care mananca �i i�i pIate�te consumatia, chiar �i atunc i cand acele actiuni nu au fost vreodata mentionate in povestire (Bower, Black, Turner, 1 979). Schemele par sa afecteze amt encodarea informatiei, cat �i stad i ile de reactual izare ale memoriei de lunga durata. Daca 0 schema particu lara este act iva atunci cand c itim 0 poveste, avem tendinta sa 0 enco­ dam in spec ial faptele care sunt legate de schema. Putem i lustra acest aspect prm urmatoarea povesti re :

1 . Steven �i Edgar au fost la film. 2. Steven �i Edgar au discutat des pre afaceri in timp ce a�teptau la rand. 3 . Lui Steven i-a pHicut filmul, dar Edgar crede ca filmul este prea sentimental.

Sa presupunem ca fraza nr. 1 activeaza schema noastra despre film; mai mult ca sigur ca apoi yom encoda fraza nr. 3 deoarece fraza nr. 3 este mult mai legata de schema decat fraza nr. 2 . La 0 raportare ulterioara a acestei povestiri, daca ne yom aminti ca aceasta impl ica mersu l la film, yom folosi schema noastra despre film pentru procesul de cautare in memorie: de exemplu, exista ceva in povestire privind reactia la film? Prin urmare, scheme Ie pot ·afecta reac tua l i zarea prin gh idarea procc­ se lor de cautare in memorie (Brewer �i Nakamura, 1 984). S ituatiile in care memoria este dirijata de schema �i este putern ic construct iva par a fi diferite de situati ile mai simple pe care Ie-am d iscutat mai inai nte. De exemplu, sa luam in considerare memoria pentru 0 lista de cuvi nte lara legatura intre ele: in acest caz, procesele memoriei sunt de tip "bottom-up"; mai precis, functia lor este mai mult de a conserva input-ul deceit de a construi ceva nou. Totu�i, exista un aspect constructiv in aceasta situatie simpla, pen­ tru teh nici cum ar fi aceea ca prin uti lizarea imagin i i vizuale se adauga semnificatia la input. In mod simi lar, atunci cand c itim un paragraf despre 0 activitate bazata pe 0 schema, trebuie totu� i sa conservam unele dintre aspectele sale specifice daca se cere sa 0 reproducem corect in detal iu. A�adar, cele doua aspecte ale memoriei - cea de a conserva �i cea de a construi - pot fi totdeauna prezente, de�i importanta lor relativa poate depinde de s ituatia exacta. ,

Rezumatul capitolului 1 . Exista trei stadii ale menl0riei : en­ codarea, stocarea �i reactualiza­ rea. Encodarea se refera la trans­ fonnarea infonnatiei Intr-un tip de cod sau reprezentare pe care me-

moria Ie poate accepta; stocarea consta In retinerea infonnatiei en­ codate; iar reactualizarea se refera la procesul prin care infonnatia poate fi redobandita din memorie.

Memoria

Cele trei stadii ale memoriei ope­ reaza diferentiat In situatii le In care este necesara stocarea materialului pentru diteva secunde (memoria de scurta durata) �i in situatiile care necesita stocarea materialului pen­ tru intervale mal man de timp (memoria de lunga durata). 2. Informatia din memoria de scurta durata tinde sa fie encodata acustic, de�i putem folosi �i un cod vizual. Cel mai interesant fapt privind me­ mona de scurta durata este ca aceasta are 0 capacitate de stocare limitata la 7±2 itemi, sau unitafi. De�i avem 0 capacitate limitata pentru numarul de unitati, putem spori marimea unui item prin util i­ zarea informatiei din memoria de lunga durata cu scopul de a recoda materialul de intrare in unitati mai semnificative. Cand se atinge limita memoriei de scurta durata, se in­ staleaza 0 forma de uitare : un item nou poate patrunde in memoria de scurta durata numai prin fnlocuirea unuia mai vechi. 0 alta cauza ma­ jora a uitarii la nivelul memoriei de scurta durata este faptul ca informa­ tia se stinge cu trecerea timpului. 3. Reactual izarea incetine�te pe ma­ sura ce se mare�te numarul de itemi in memoria de scurta durata. Unii cercetatori au folosit acest rezultat pentru a indica faptul ca reactuali­ zarea implica un proces de cautare in memorie, in timp ce altii au interpretat rezultatul sub forma unui proces de activare. 4. Se pare ca memoria de scurta du­ rata serve�te ca "spatiu de lucru" mental in rezolvarea anumitor ti-

387

puri de probleme, cum ar fi ca1culul aritmetic mental �i raspunsurile la intrebarile legate de textul citit. Cu toate acestea, memoria de scurta durata nu pare a fi implicata in in­ telegerea frazelor relativ simple. Memoria de scurta durata poate, de asemenea, indeplini functia de "sta­ tie de tranzit" spre memoria perma­ nenta, in care informatia poate stationa in timp ce este encodata in memoria de lunga durata. 5. Informatia din memoria de lunga durata este de obicei en codata in functie de semnificafia ei. Daca itemii care trebuie sa fie reprodu�i sunt semnificativi, dar conexiunile dintre ei nu sunt, memoria poate fi imbunatatita prin adaugarea cone­ xiunilor semnificative care asigura caile de acces ale reactual izarii. Cu cat 0 persoana elaboreaza mai mult semnificatia itemului, cu atat mai buna va fi memoria. 6. Numeroasele cazuri de uitare din memoria de lunga durata se da­ toreaza e�ecurilor de reactualizare (informatia se afla in memorie, dar nu poate fi gasita). E�ecurile de reactual izare apar mult mai pro­ babil atunci cand exista 0 interfe­ renta a itemilor asociati cu acela�i indiciu de reactualizare. Aceste efecte de interferenta sugereaza ca reactualizarea din memoria de lun­ ga durata poate fi realizata prin­ tr-un proces de cautare secventiala in memorie sau printr-un proces de activare prin propagare. 7 . Unele cazuri de uitare din memoria de lunga durata se datoreaza unei pierderi a informatiei din stocaj, in

388

special dadi are loc 0 dezorgani­ zare a proceselor care consolideazii infonnatiile recente. Sediul biolo­ gic al consolidarii infonnatiilor in­ clude hipocampul �i amigdala, structuri cerebrale localizate sub cortexul cerebral. Cercetari recente sugereaza ca procesul de consoli­ dare a infonnatiei dureaza diteva saptamani . 8. E�ecuri le de reactualizare din me­ moria de lunga durata au mai pu­ tine �anse sa se produca atunci cand itemii sunt organiza!i in timpul en­ codarii �i cand contextul reactuali­ zarii este similar cu cel al encoda­ rii. Procesele de reactualizare pot fi perturbate �i defactorii emo!ionali. In unele cazuri, gandurile anxioase interfereaza cu reactualizarea infor­ matiei tinta; in alte cazuri, memoria poate fi b locata in mod activ (ipote­ za refuliirii). Si totu�i, in alte cazu­ ri, emotia poate intensifica actiunea memoriei, ca in cazul amintirilor blitz. 9. Memoria explicitii se refera la tipul de memorie manifestat in reprodu­ cerea sau recunoa�terea informatii­ lor, la nivelul careia reproducem in mod con�tient infonnatia din trecut. Memoria implicitii se refera la tipul de memorie care se manifesta in sine ca 0 imbunatatire a unor sar­ cini perceptuale, motorii sau cogni­ tive, tara reproducerea con�tienta a experientelor care au condus la acea imbunatatire. In timp ce me­ moria explicita (in special reprodu­ cerea �i recunoa�terea faptelor) e�ueaza in amnezie, memoria im­ plicita este de obicei disponibila.

lntroducere in psihologie

Aceasta sugereaza ca pot exista sis­ teme separate de stocare a infonna­ tiei pentru memoria explicita �i pentru cea implicita. 1 0. Cercetarile efectuate pe subiecti nonnali sugereaza de asemenea ca pot exista sisteme separate pentru memoria explicita �i cea implicita. Multe din aceste cercetari s-au ba­ zat pe 0 unitate de masura a memo­ riei i lllp l ic i te , denulllita fJlcarcare (de exenlplu, gradul in care expu­ nerea in prealabi I a unei liste de cuvinte va facilita mai tarziu com­ pletarea unor fragmente cu acele cuvinte). Unele studii dezvaluie faptul ca 0 variabila independenta care afecteaza memoria explicita (amploarea dezvoltarii semnifica­ tiei in timpul encodarii) nu are nici un efect asupra gradului de incar­ care, in timp ce aite studii experi­ mentale arata ca 0 variabiia care afecteaza memoria implicita nu are nici un efect asupra memoriei ex­ plicite. De�i unii cercetatori aproba ideea unei stocari separate pentru tipurile de memorii explicita sau implicita, aitii argumenteaza ca diferentele aparente ale memoriei se datoreaza de fapt diferitelor pro­ cese de reactualizare care opereaza asupra unei stocari comune. 1 1 . De�i nu putem spori capacitatea memoriei de scurta durata, putem utiliza scheme de recodare pentru a mari dimensiunea unei unitati in­ fonnationaIe, in feIuI acesta spo­ rind capacitatea de memorare. Me­ moria de Iunga durata pentru fapte poate fi imbunatatita in timpul sta­ diilor de encodare �i reactualizare.

3 89

Memoria o alta modalitate de a imbunatati procesele de encodare �i reactua­ lizare consta in utilizarea imagi­ nilor - principiul de baza care sus­ tine sistemele mnemonice, cum ar fi metoda loci �i metoda cuvantului cheie. 1 2 . Alte modalitati de a imbunaHiti pro­ cesul encodarii (�i u lterior al reac­ tualizarii) constau in elaborarea semnificatiei itemilor �i organiza­ rea materialului in timpul encodarii (organizarea ierarhica a informa­ tiilor pare a fi cea mai indicata). Cele mai bune metode de imbuna­ tatire a procesului de reactualizare constau in restocarea contextului de encodare in timpul reactualizarii �i in exersarea reactualizarii infonna­ tiei in timpul invatarii ei. Maj orita­ tea acestor principii destinate imbu-

natatiri i encodari i �i reactualizari i sunt incorporate in metoda RICAR de invatare a unei carti, ale carei cinci etape sunt: Rasfoire, Intre­ bari, Citirea textului, A m intirea punctelor principale �i Recapitu­ larea in gand. 1 3 . Memoria materialelor complexe, de exemplu cartile, este de obicei con­ structiva. Avem tendinta de a utiliza cuno�tintele noastre generale despre lume pentru a construi 0 imagine mult mai completa a romanului sau a evenimentului. Constructia poate implica adaugarea unor deduc!ii simple la materialul prezentat; de asemenea implica adaptarea mate­ rialului la stereotipuri �i la alte ti­ puri de scheme (reprezentari men­ tale ale grupurilor de persoane, obi ­ ecte, evenimente � i situatii).

Recomandiiri bibliografice Exista mai multe lucrari introductive referi­ toare la memorie, care sunt u�or de citit �i pre­ zinta informatii de ultima ora: Baddeley, Human Memory (Memoria umana, 1 990); Aschraft, Human Memory and Cognition (Memoria �i cunoa�terea umana, 1 989); Ellis �i H unt, Fundamentals of Human Memory and Cog­ nition (Fundamentele memoriei �i ale cunoa�­

terii umane, editia a IV-a, 1 989); Anderson,

Cognitive Psychology and Its Implications

(Psihologia cognitiva �i implicatiile sale, editia a I II-a, 1 990); Glass �i Holyoak, Cognition (Cunoa�terea, editia a II-a, 1 986). I n comple­ tare la aceste carti: Neisser (coord.), Memory Observed (Memoria observaUi, 1 982) - ofera 0 ancheta des pre reproducerea informatiei in contexte Ie naturale.

Pentru 0 tratare avansata a publicatiilor teo­ retice despre memorie, vezi Anderson, The Architecture ofCognition (Arhitectura cunoa�­ terii, 1 983); Tulving, Elements of Episodic Memory (Elementele memoriei episodice, 1 983); al doilea volum de Atkinson, Herrnstein, Lindzey �i Luce, Stevens 's Handbook ofExpe­ rimental Psychology (Tratat de psihologie experimentala - Steven, a doua editie, 1 988); Baddeley, Working Memory (Memoria opera­ tionala, 1 986). Pentru 0 revizuire a cercetarii legata de ba­ zele biologice ale memoriei 5i invatarii, vezi Squire �i Butters (coord.), The Neuropsycho­ logy of Memory (Neuropsihologia memoriei, 1 984); Squire, Memory and Brain (Memorie �i creier, 1 987).

Capitolul

9

Gaodirea �i limbaj ul

Concepte �i categorii F unc�iile conceptelor

Prototipurile Ierarhizarea conceptelor Achizitionarea conceptelor Combinarea conceptelor Discutie critidi: Ipoteza relativitii/ii lingvistice Raponamentul

Rationamentul deductiv Rationamentul inductiv

Limbaj �i comunicare

N ivelele l imbajului Elementele componente �i procesele speci fice l imbajului Influentele contextuale asupra intelegerii �i producerii l imbajului

Dezvoltarea Iimbaj ului

Ce anume este achizitionat? Procesul invatarii Factorii ereditari Pot aite specii sa invete limbaj u l uman? D iscutie critica: Localizarea cerebrala a limbajului

Gandirea imagisticii

I mageria v izuala �i perceptia Operatiile imagistice Creativitatea vizuala

Gandirea in actiune: rezolvarea de probleme

Strategii de rezolvare a problemelor Reprezentarea unei probleme Expert versus novice Stimularea pe computer

M

arele salt cal itativ al speciei umane consta in abi l itatea de gandire abstracta, precum �i in cea de a comunica aceste ganduri . Gandi rea include 0 mare varietate de acti­ vitati mentale; gandim atunci cand incer­ cam sa rezolvam 0 problema in sala de curs, cand visam cu och i i deschi�i a�tep­ tand sa inceapa cursul, cand decidem ce cumparaturi sa facem, cand facem planuri pentru vacanta, cand scriem 0 scrisoare sau cand regretam 0 anume gre�eala. In to ate aceste situati i, gandirea ar putea fi cons iderata un fel de " l imbaj psih ic"; i ntrospectia demonstreaza insa faptul ca gandirea este mai mult decat atat. 0 mo­ dal itate de gandire este cea care corespun­ de �uvoiului de propoziti i pe care "Ie au­ zim cu urechile minti i"; aceasta este gan­ direa propozitionala (pentru ca exprima propozitii sau declaratii). Un alt mod de gand ire uti l izeaza i magini le, in special cele v izuale, adica ceea ce "vedem cu och i i mintii"; aceasta este gandirea imagistica. Cea de-a treia fonna de gandire, gandirea motorie, corespunde succesiunilor de "mi�­ cari desTa�urate mental" (Brunner, Olver,

Greenfield et al., 1 966). Stud iul dezvoltarii cognitive a demonstrat ca gandirea motorie este specifica perioadei copilariei, iar cele­ lalte doua (in special gandirea propozitio­ nala) sunt specifice adultului; aceasta speci­ ficitate se va reflecta in prezentul capitol. In urmatoarele patru sectiuni se vor aborda patru mari aspecte referitoare la gandirea propozitionala. In prima sectiune, accentul va fi pus pe concepte, acestea constituind elementele componente ale sistemului gandirii; se va prezenta rol u l acestora i n clasificarea obiectelor, respec­ tiv conceptele �i categorizarea. Cea de-a doua sectiune va aborda m odal itati le de organ izare a gandurilor in vederea extra­ geri i conc luzi i lor, adica rationamentul . Vor urma modal itati le de comunicare a gan­ duri lor, adica l imbaj u l, �i dezvoltarea aces­ tei comunidiri, cu a lte cuvinte procesul de ach izitie al l imbaj ului . In acest punct al ex­ puneri i se va realiza 0 prezentare a gandirii i magistice pentru ca, in final, sa fie pre­ zentata gandirea in aqiune, respectiv rezol­ varea de probleme, precum �i apl icab i­ l itatea celor doua forme de gand ire, pro­ pozitionala �i imagistica.

Concepte �i categorii Putem defini propozitia ca fi i nd un enunt cu 0 anumita valoare de adevar; "Mamele sunt harnice" este 0 propozitie, iar "Pi sicile sunt animale" este 0 alta pro­ pozitie. Este v izibil faptul ca asemenea

ganduri sunt formate din concepte, cum ar fi "marne Ie" �i "harnice", sau "pisici" �i "animale". Pentru a intelege gandirea pro­ pozitionala trebuie ca mai intai sa intele­ gem conceptele care 0 formeaza.

392

lntroducere in psihologie

Functiile concepteior Un concept reprezinta 0 intreaga clasa de obiecte, cu alte cuvinte este un set de proprietati pe care Ie asoc iem respectivei clase de obiecte. Conceptu l de "pisica", spre exemplu, include printre alte caracte­ ristici �i pe acelea de a avea patru picioare �i mustati. Conceptele detin diteva functi i extrem de importante in cadrul vieti i psi­ h ice. Una dintre acestea este favorizarea economiei cogn itive prin d ivizarea real ita­ tii in unitati u�or de manevrat; obiectele din realitatea care ne inconjoara sunt prac­ tic infinite �i, daca Ie-am trata distinct am fi copIe�iti de numarul lor. Daca, spre exemplu, am folosi cate un cuvant pentru fiecare obiect pe care il intalnim, atunci vocabularu l nostru ar trebu i sa fie gigantic, atat de mare incat comunicarea ar deveni imposibila. (Ganditi-va cum ar fi daca am avea cate un nume separat pentru cele �ap­ te m i l i oane de culori pe care omul le poate diferentia.) Din fericire pentru noi, nu tratam fiecare obiect ca fi ind unic, ci ca pe un exemplu al unui concept sau al unei clase; astfel, mai m ulte obiecte sunt consi­ derate ca exemp le ale conceptului "pi sica", altele ca exemple ale conceptului "scaun" �.a.m.d. Considerand obiectele diferite ca fi ind membri ai unui anumit concept, reu­ �im sa reducem complexitatea realitati i pe care trebuie sa ne-o reprezentam m intal . Procesu l de categorizare desemneaza includerea unui obiect intr-un anumit con­ cept; atunc i cand categorizam un obiect, il consideram ca fi ind caracterizat de pro­ prietatile specifice acelui concept, inclusiv proprietatile pe care nu Ie-am perceput in mod direct. Dec i 0 a doua functie majora a conceptelor este aceea ca ele ne permit sa facem predicti i privi nd informatia care nu este u�or de perceput. De exempIu, con­ ceptul de "mar" este asociat cu 0 multitu-

dine de proprietati dific i l de perceput, cum ar fi faptu l de a avea sem inte �i de a fi co­ mestibi l, dar �i cu proprietati direct obser­ vabile: este rotund, are 0 culoare spec ifica �i se gase�te intr-un an um it copac . Putem utiliza proprietati le vizibile pentru a cate­ goriza un anumit obiect ca fi i nd "mar" (obiectul respectiv este ro�u, rotund �i este fructul unui copac), pentru ca dupa aceea sa putem adauga �i proprietati le mai putin observabi le (are seminte �i este comes­ tibil). Conceptele ne aj uta deci sa supli­ mentam informati iIe senzoriale pe care Ie avem la dispozitie (Brunner, 1 95 7). Dispunem de concepte ale activitati lor ("a manca"), de concepte ale enunturi lor ("a fi batran"), ale abstractiuni lor ("ade­ var", "dreptate") �i chiar ale numarului ("doi"). In fiecare dintre aceste cazuri �tim cate ceva despre proprietatile comune ale membrilor conceptului. Conceptele cel mai frecvent uti l i zate sunt exprimate printr-un singur cuvant, l ucru care ne permite sa co­ municam rap id experientele noastre. Omul are insa �i capacitatea de a forma concepte care servesc unui obiectiv specific: daca c ineva dore�te sa mearga intr-o excursie cu cortul, poate genera conceptu l de "Iucruri care sunt necesare pentru 0 excursie cu cortu l"; asemenea concepte de atingere a unui obiectiv au rolul de a fac i l ita plan ifi­ carea �i organizarea unei actiuni. De�i aceasta forma de concepte, cu denumire l unga, nu este uti lizata foarte frecvent, ea faci liteaza totu�i economia cogitiva �i are valoare predictiva (Barsalou, 1 98 5 ).

Prototipurile Proprietati le asociate unui concept pot fi grupate in doua tipuri/seturi . Setul defi­ ne�te prototipul conceptului �i reune�te acele proprietati care descriu cel mai i lus­ trativ exempl u al conceptului; in cazul con-

Gdndirea �i limba}ul

ceptului "burlac", prototipul include pro­ prieHiti ca: este barbat, are 30 de an i, locu­ ie�te singur �i are viata sociala activa. Pro­ totipul este ceea ce apare de obicei in mi nte in momentul in care folosim un con­ cept, proprietati care sunt specifice exem­ plarelor tipice, insa nu sunt valabi le in ab­ solut toate ipostazele conceptu lui (exista �i burlaci in varsta de 60 de an i, care locuiesc cu sora �i ies din casa foarte rar). Aceasta inseamna dec i ca un concept trebuie sa contina �i altceva in afara de proprietatile prototipu lui; aceste proprietati sunt cele de fond, ad ica proprietatile cele mai impor­ tante pe care trebuie sa Ie detina un obiect pentru a fi un membru al conceptul u i . Esentialul (fondul) conceptului d e "burlac" va consta probabi l in faptul de a fi barbat adult necasatorit; aceste proprietati sunt esentiale pentru a fi un membru al acestui concept (Armstrong, G leitrnan �i G leitman, 1 983). Sa luam in considerare un alt exemplu: conceptu l de "pasare". Prototipul acestui concept va include probabil proprietatile de a zbura �i a ciripi, proprietati valabile pentru cele mai mu lte ipostaze ale concep­ tului "pasare", cum ar fi vrabia sau priv i­ ghetoarea, dar nu �i pentru strut sau pin­ guin. Esential u l conceptului va trebui sa contina �i alte proprietati biologice: faptul de avea 0 anumita structura genetica sau, cel putin, ca parintii sa fie pasar i . Observati ca i n ambe le exemp le, "bur­ lac" �i "pasare", proprietatile prototipice, de�i evidente, nu sunt indicatori perfecti ai membrilor conceptu lui, in timp ce proprie­ tati le esentiale sunt defin itorii pentru mem­ bri i conceptul u i . Prototipul �i esentialul joaca roluri diferite in cele doua cazuri pre­ zentate. In cazul conceptului de "bur lac", se va folosi esentialul pentru a categoriza ipostazele conceptului, datorita faptului ca proprietatile esentiale (a fi adult, de exem-

393

plu) sunt la fel de ev idente ca �i cele proto­ tipice ("a avea 3 0 de an i"). i n cazu l con­ ceptu lui "pasare", proprietati l e esentiale (genele) nu sunt vizibi le �i� in conseci nta, pentru a identifica membrii respectivei clase ne yom baza In primul rand pe proto­ tip; daca vedem un an imal mic este destul de putin probabil ca yom Incerca sa deter­ minam structura sa genetica sau sa-i stabi­ l im paternitatea; tot ceea ce putem face este sa \'crificam daca zboara �au L:iripe�te �i, pe baza acestor informatii, yom dec ide dadi este sau nu pasare. Conceptele de tipul "burlac" sunt denum ite concepte cla­ sice, iar cele de tipul "pasare" sunt con­ cepte derivate (fuzzy). Un obiect care apar­ tine unui concept clasic detine toate proprie­ tatile esentiale ale conceptului; apartenenta unui obiect la un concept derivat se poate stab i l i prin identificarea simi laritati i dintre obiect �i prototip (Smith, 1 989). Unele ipostaze ale unui concept derivat pot detine mai mu lte proprietati prototipice comparativ cu altele; printre pasari, spre exemplu, vrabia are proprietatea de a zbu­ ra, pe dind strutu l nu detine aceasta pro­ prietate. 0 anum ita i postaza va fi conside­ rata cu atat mai tipica pentru un anu me concept, cu cat detine mai m ulte proprietati prototipice; se considera ca sunt ipostaze tipice: vrabia pentru conceptul de "pasare" (comparativ cu strutu l), marul ro�u pentru conceptu l de "mar" (comparativ cu maru l galben, cel ro�u pare sa fie 0 proprietate a conceptului de "mar"). Caracteru l repre­ zentativ al une i ipostaze a unui concept are o foarte mare importanta In categorizarea respectivei ipostaze. i n situatia in care se sol icita categorizarea, imaginea unei vrabi i determ ina u n raspuns afirmativ prompt, p e cand cea a unui p u i d e gaina necesita u n timp d e latenta; rezo lvarea aceleia�i sarcini de catre cop i i pune in evidenta mult mai

394

lnlroducere in psihologie

c lar diferentele: vrabia este imed iat �i co­ rect categorizata, pe dind pentru puiul de gaina se obtin adesea raspunsuri negative (Rosch, 1 978). Categorizarea n u este totdeauna 0 ches­ tiune de stab i l ire a proprietatilor esentiale sau a s i m i laritatii obiectului cu prototipu l � uneori aceasta operatiune presupune efec­ tuarea unui rationament in legatura cu obiectu l . Pentru a i l ustra aceasta afirmatie, sa l uam in considerare situatia in care un barbat complet imbracat sare intr-o pis­ cina; este destul de probabila categorizarea acestuia in "a fi beat", de�i a sari in apa complet imbracat nu este 0 proprietate esentiala a conceptul u i de "a fi beat" �i nici macar 0 proprietate prototipica a acestui concept. In acest caz nu se cauta proprie­ tati le, ci are loc un rationament de genul: ( 1 ) la petreceri se consuma adesea alcool, (2) consumu l de alcool determina starea de betie� (3) starea de ebrietate duce adesea la situat i i extreme � i (4) un exempl u de situa­ tie extrema este faptul de a sari in apa complet imbracat. Se constata deci ca une­ Ie operat i i de categorizare sunt rezultatul unor verificari rapide, in timp ce altele se bazeaza pe procesul mai lent de rationa­ me nt, de deliberare (Murphy � i Medin, 1 985).

� � MAR

t \

-------

ro� u rotun d e semln

Ierarhizarea conceptelor Cunoa�terea proprietati lor conceptelor presupune �i 0 cunoa�tere a re latiilor exis­ tente intre concepte; �tim spre exemp l u ca un anume concept, cum ar fi "mar", este un membru al conceptu lui mai larg "fruct"; "vrab ia" este un membru al conceptu lui "pasare", iar acesta d in urma, la nlndul sau, se subordoneaza conceptului de "an i mal". Aceste doua tipuri de cuno�tinte, proprieta­ tile unui concept �i relati i le d intre concep­ te, sunt prezentate in figura 9 . 1 . o asemenea ierarhie ne perm ite sa sta­ b i l i m daca un concept are 0 anum ita pro­ prietate, ch iar daca aceasta nu este legata direct de acel concept. Sa presupunem ca n u �tiati faptul ca proprietatea de a fi dulce are 0 legatura directa cu "marul McIntosh". In situatia in care ati fi intrebati "Marui McIntosh este dulce?" Yeti intra mental in ierarh izarea de mai sus (in zona "marul McIntosh"), yeti stab i l i traseul "marul McIntosh" - "fructe", Yeti afla astfel ca proprietatea de a fi du lce apartine intr-ade­ var fructelor �i Yeti raspunde afirmativ. 0 asemenea situatie impl ica faptu l ca timpul necesar stab i l iri i unei relati i dintre un concept � i 0 proprietate este cu atat mai mare, cu cat este mai mare d i stanta d intre zonele i erarhiei in care acestea sunt situate.

FRU CT - dulce

_______

�

ro§u MCINTOSH rotun d DELICIOS . are semmte unele sunt verzi

�

ro§u rotun d DE AN J O U . are semmte lucios

\

� alungitii

� �

PA RA

mai mare la baza semin

mai mare la baza Bosc al U ngita are seminte verde

f

mai larga la baza a,Ungita are seminte maronie

Fig. 9. 1 . Ierarhia conceptelor. Cuvintele scrise cu majuscule reprezinta conceptele, iar celelalte descriu proprietali ale acestor concepte. Liniile albastre arata legaturile existente intre concepte, iar cele ro�ii conecteaza intre ele proprietalile �i conceptele.

Gandirea .$i limbajul

Aceasta ipoteza a fost confirmata experi­ mental cenlnd subiecti lor raspunsu l la intrebari de genul: "MaruI este dulce?" �i "Maru I McIntosh este dulce?"; s-a con­ statat ca raspunsul nu era la fel de prompt in cele doua cazuri : latenta era mai mare la cea de-a doua intrebare, din cauza faptului ca distanta d intre "maru l McIntosh" �i "dulce" este mai mare in cadrul ierarh iei, comparativ cu distanta dintre "mar" �i "dulce" (Coll ins �i Loftus, 1 975). A�a cum se poate observa din tigura 9. 1 , un obiect poate fi identificat la mai multe n iveluri ; acela�i obiect poate fi "mar McIntosh", "mar" �i "fruct". i n cadrul unei ierarhizari conceptuale, un anumit n ivel este "bazal", cu alte cuvinte este preferat pentru c lasificare; acesta este n ivel u l la care se real izeaza in primul nlnd categori­ zarea unui obiect. In cazul ierarh izarii din figura 9 . 1 , nivelul bazal este cel care con­ tine conceptele de "mar" �i "para", iar aceasta afirmatie este doved ita experimen­ tal printr-un studi u in care se cere subiec­ tilor sa denumeasca prin primul cuvant ca­ re Ie v ine in m inte imaginea unui mar McIntosh; s-a constatat ca acest cuvant era mai degraba "mar" �i nu "mar McIntosh" sau "fruct". S-ar parea ca aceasta este mo­ dalitatea prin care divizam l umea in con­ cepte bazale. Care sunt factori i detenni­ nanti ai nivelului bazal? Se pare ca raspun­ suI consta in proprietatile distinctive. In figura 9 . 1 , "mar" detine cateva proprietati care sunt distinctive, cu alte cuvinte pro­ prietati care nu apartin �i altor concepte ("ro�u �i "rotund" nu sunt proprietati ale conceptului de "para"), in timp ce concep­ tul de "mar McIntosh" are doar cateva pro­ prietati d istincte, m ulte d intre ele fi ind co­ mune cu cele ale conceptu l u i "mar par­ men". Conceptul de "fruct", care este situat la cel mai inalt n ivel din figura 9. 1 , are doar 0 proprietate. Categorizarea obiecte-

395

lor real itati i se real i�eaza in primul rand pe baza celui mai infonnativ n ive l (Meri s �i Rosch, 1 98 1 ).

Achizitionarea conceptelor Care sunt modal itatile prin care ne in­ su�im multitudinea de concepte pe care Ie detinem? Unele concepte pot fi innascute, cum ar fi "timp" sau "spatiu"; alte concep­ tc trebuie insa invatate.

iN\'ATAREA PROTOTIPURILOR �I

A ESENTIALULUI. invatarea conceptelor se poate real iza fie prin invatarea expli cita a caracteristici lor acestora, fie implicit, prin experienta. Alegerea uneia sau alte ia dintre aceste doua modal itati depinde de ce anume invatam . Invatarea exp l icita este mai probabila in cazuri le in care invatam esential ul (fondul) conceptelor, in timp ce experienta pare sa fie metoda standard util izata in cazu l ach izitionarii proto­ tipurilor. Astfel, a expl ica unui copil des­ pre "hot" inseamna de cele mai mu lte ori a spune copilului ca hotu l este acel om care fura lucruri le unei alte persoane (proprieta­ tea esentiala a conceptului de "hot"); faptul ca un hot este un om caruia nu-i place sa m unceasca, este murdar �i periculos (pro­ prietatile prototipice), va fi invatat insa prin experienta. Cop i i i trebuie de asemenea sa invete ca esentialul (fondul conceptu lui) este un i ndicator mai bun al membrilor unui con­ cept, in comparatie cu prototipu l . Aceasta invatare necesita ceva timp. Intr-un studiu, unor cop i i in varsta de la 5 l a 10 an i I i s-a prezentat 0 descriere �i Ii s-a cerut sa spuna daca persoana descrisa apartine sau n u conceptului d e "hot". Una d i n descrieri le folosite in experiment se referea la 0 per-

396

soana conforma cu prototipu l, dar nu �i cu esential u l :

Un b�Hran jerpelit, care duhne�te groaznic, are un pistol in buzunar �i intra in casa pentru a lua televizorul pe care parintii nu-I mai vor �i i-au dat voie batranului sa vina sa-I ia. In cea de-a doua descriere folosita era prezentata 0 persoana care detine proprie­ Hitile de fond ale conceptu lui. dar nu �i pe cele prototipice: o femeie draguta �i prietenoasa, care tinuse copilul in brate, scoate chiu­ veta �i 0 i a tara sa-i fi dat cineva voie �i Tara a avea intentia sa 0 aduca inapoi. (Keil �i Batterman, 1 984, pag. 226)

Cop i i i mai mici au indicat ca ipostaza a conceptul u i descrierea prototipului �i nu pe cea de fond. Pana la varsta de 1 0 an i, dec i­ zia in operatia de categorizare se ia pe baza prototipu lui, existand 0 adevarata ruptura intre prototipul �i fondul unui concept (Ke i l �i Batterman, 1 984). i NVA.TAREA PRIN EXPERIENTA.. Experiente le de viata in care sunt impl icate i postaze ale unui concept pot duce la inva­ tarea respectivul u i concept prin trei moda­ l itati . Cea mai simpla modalitate este denu­ m ita strategia echivalentei �i poate fi ilustrata prin modul in care copilul invata conceptu l de "mob i l ier". In s ituatia in care copilul intalne�te 0 i postaza cunoscuta a acestu i concept, cum ar fi 0 masa, sto­ cheaza 0 reprezentare a acestuia. U lterior, atunci cand copi lul intalne�te un nou obiect, de exemplu un scaun, va stabi l i simi la­ ritatile dintre noul obiect �i exemplarele dej a stocate ale conceptul u i de "mobi l ier", inclusiv masa. 0 asemenea strategie este frecvent folosita de copii �i este foarte eficienta in cazul ipostazelor tip ice (mai

fnlroducere in psihologie

putin in cazu l celor atipice). Datorita fap­ tu lui ca primul exemp lar invatat al con­ ceptului este unul tipic, noile exemplare vor fi corect c las ificate pe baza similaritati i cu ipostazele tipice; copi lul va fi capabi l sa clasifice corect alte ipostaze ale concep­ tu lui de "mob i l i er" (cum ar fi "birou" sau "canapea"), care sunt asemanatoare cu exemplarele dej a stocate, daca acestea au fost cele mai ti pice (cum ar fi "masa" �i "scaun"); daca ipostazele ulterioare arata diferit fata de cele dej a invatate (cum ar fi cazu l conceptelor de "ve ioza" sall "bibl io­ teca"), atunci este posibil ca c lasificarea sa nu fie corecta (Merv i s �i Pan i , 1 98 1 ). De�i ramane 0 componenta a strategi i­ lor de ach izitionare a conceptelor, strategia exempl ificarii este in locu ita pe masura inaintari i in varsta de strategia testarii, care consta in explorarea ipostazelor dej a cunoscute a l e unlli concept i n vederea identificari i proprietati lor re lativ comune ale acestora (pentru "mob i l ier", de exem­ plu, una dintre proprietati le comune este aceea ca se gasesc in spati ile de locu it), precum �i in elaborarea ipotezei ca aceste proprietati comune sunt intr-adevar carac­ teristice pentru concept. Ulterior, va avea loc 0 analiza a proprietatilor critice ale noi lor obiecte de l licru, care va determ ina mentinerea ipotezelor ce au dus la 0 cate­ gorizare corecta a noului obiect �i renun­ tarea la cele ineficiente. Strategi ile sunt orientate catre abstracti un i (proprietati Ie), care caracterizeaza un set de ipostaze ale conceptului �i nu 0 singura ipostaza; 0 alta caracteristica a strategi i lor este orientarea acestora catre proprietatile esentiale, pro­ prietatile comune majoritatii i postaze lor (Brunner, Goodenow �i Austin, 1 956). Cele doua strategii prezentate pana acum se bazeaza pe datele de intrare (input), cu alte cuvinte pe i postaze le dej a cunos­ cute, �i nu acorda 0 i mportanta prea mare cuno�tintelor pe care persoana care i�i

397

Gandirea �i limbajul

insu�e�te conceptu l le detine deja. in capi­ tolele precedente s-a Iacut referire la stra­ tegi ile de tip bottom-up �i la diferentele dintre acestea �i strategi i le top-down, in cazu l carora se folosesc intensiv cuno�­ tintele anterioare. i n cadrul unei strategi i top-down de invatare a conceptului, in vederea determinari i proprietatilor critice ale conceptului se folosesc odata cu iposta­ zele cunoscute �i cuno�tintele anterioare. Un exemplu in acest sens este oferit de stu­ d i u l de mai jos. in acest studi u I i s-au prezentat subiec­ ti lor (adulti) desene ale unor copii (fig. 9.2), cerandu-l i-se sa mentioneze proprietatile fi ecarei categori i de desene. S ubiect i i dintr-un grup a u sustinut ca prima catego­ rie de desene apartine unor copi i creativi, iar cea de-a doua, unor copi i non-creativi;

sub iecti i din cel de-al doi lea grup au consi­ derat ca desenele din prima categorie sunt realizate de cop i i care traiesc in ora�, iar cele din a doua categorie de catre copii ca­ re locuiesc la tara. Subiecti i d in cele doua grupuri au fost in a�a fel selectati, incat sa fie diferiti din perspectiva cuno�tintelor anterioare : in cazul pri mului grup subiecti i erau speciali�ti in creativitate, iar cei din al doi lea grup detineau cuno�tinte despre viata rurala �i viata urbana; s-a constatat ca aceste diferente infl uenteaza descrieril e celor doua categori i d e desene folosite c a stimul i . Grupul creativ - non-creativ a avut tendinta de a descrie cele doua categorii de desene pe baza detal i i lor:

Oamenii desenati de catre copiii creativi prezinta mai multe detali i : gene Ie, dintii, buclele d e par, umbrele �i

~, 2

.1

�

� , 1fjj 5

.3

Categoria

'f

1

t 'I

�

7

&

10

Categoria 2

Fig. 9.2. invafarea conceptelor prin strategia top-dow". intr-un experiment, un grup de subiecli adu1li a suslinut ca desenele din prima categorie aparlin unor copii creativi, iar cele din a doua categorie, unor copii non-creativi, in timp ce un alt grup a afirmat ca desenele din prima categorie aparlin unor copii din mediul urban, iar cele din a doua categorie, unor copii din mediul rural. Cele doua tipuri de subiecli au oferit tipuri diferite de descrieri ale categoriilor. Mai mult decat atat, aceea�i trasatura (detaliul indicat in desenul nr. 4 din prima categorie) a fost uneori interpretata diferit de catre cele doua tipuri de subiecli. (Oupa Wisniewski �i Medin, 1 99 1 )

398

Inlrodllcere in psihologie

culoarea, iar cei desenati de copiii non-creativi sunt mai sumari. Spre deosebire de acest grup, ceHilalt a avut tendinta de a descrie cele doua cate­ gori i prin accentuarea aspectelor vesti ­ mentare:

Oamenii desenati de catre copiii din mediul rural sunt Imbracati In salopete, cu palarii de soare sau de ferma, pe dind cei descnati de copii din mcdiul urban sunt Imbracati In costume �i cu cravata. Se observa deci ca faptu l care determi­ na, in parte, selectarea proprietati lor unui concept care trebu ie invatat este sistem u l d e cuno�tinte anterioare; m a i mult deeM atM, in unele cazuri se poate observa ca sistemele anterioare de cuno�tinte determi­ na ch iar �i i nterpretarea proprietati lor. Pen­ tru a i lustra aceasta afirmatie, sa cons i­ deram ca obiect-tinta desenul numarul 4 din prima categorie de desene (fig. 9.2). Unii subiecti d i n grupul creativ-non-crea­ tiv au interpretat ca buzunar detal i u l indi­ cat in figura, mentiomlnd ca acesta este un indicator de performanta a detal ieri i; unii subiecti din grupul rural/urban au inter­ pretat acela�i detaliu ca portmoneu, subl i­ n iind ca acesta este un detaliu caracteristic pentru desenele cop i i lor din mediul urban . Aceste rezultate dovedesc existenta influ­ entei cuno�tintelor anterioare asupra achi­ zitiei conceptelor (Wisniewski �i Medin, 1 99 1 ) .

Combinarea concepteior Este important de cunoscut nu numai specific itatea conceptelor, c i �i modul in care acestea se combina intre ele pentru a forma propoziti i logice. Una dintre regulile generale de combinare a conceptelor este

aceea a formarii unei propozitii care sa contina un subiect �i un pred icat (0 propo­ zitie descriptiva). In propozitia "Andreea are paru l scurt", " Andreea" este subiectu l �i "are paru l scurt" este pred icatu l; in pro­ pozitia "Croitoru l doarme", "Croitorlll" este subiectul, iar "doarme" este pred ica­ tu l; in propozitia "Profesori i muncesc din greu", "Profesori i" este subiectul, iar "muncesc din greu" este predicatul. Obser­ vati ca in unele propoziti i predicatul este 0 caracteristica ("are parul scurt""), in altele este 0 stare ("doarme"'), iar in altele este 0 activitate ("muncesc din. greu"). Combinarea conceptelor in propoziti i este primul pas catre gandirea complexa; restul traseului con stand din combinarea propozitii lor intre e le, modal itatile de com­ binare a propoziti ilor sunt bine del imitate. Cea mai s i mpla modal itate de combinare a propoziti i lor pentru a forma ganduri este cea a simplei alaturari a propozitii lor: "Anei ii plac legumele, iar Ed prefera pizza". 0 modal itate mai complexa de combinare a propozitii lor este cea a ata�ari i la 0 propozitie a unei parti din alta pro­ pozitie; de exemplu in "Ben prefera patllra albastra" avem doua propoziti i : "Ben prefera patura" �i "Patura este albastra", cea de-a doua propozitie constituie 0 parte a predicatu lui primei propoziti i . Cea mai complexa modal itate de combinare a pro­ pozitii lor este aceea a intrepatrunderii celor doua propoziti i ; spre exemplu, "Preferinta Anei pentru restaurant a fost 0 surpriza pentru toti" contine doua propoziti i . Prima propozitie este "Anei i-a placut restauran­ tul" �i serve�te drept subiect pentru cea de-a doua propozitie, in care "a fost 0 sur­ priza pentru toti" este predicatlll . Astfel, prima propozitie a fost inglobata in cea de-a doua, acest mecan i sm al inglobari i oferind omu lui posibil itatea de a formula idei extrem de complexe (Clark �i C l ark, 1 977).

399 ,

DISCUTIE CRITICA Ipoteza relativitii(ii lillgvistice

I n sectiunea referitoare la concepte, s-a pomit de la ipoteza conform careia cuvintele reflecta concepte existente; s-a mai presupus, de asemenea, ca I imbajul este folosit pentru a exprima gandirea �i, implicit, ca structura lim­ baj ului reilecta structura gandirii. Cu toate acestea, exista speciali�ti care sustin contrariul: limbaj ul nu este determinat de gandire, ci de­ term ina gandirea. Aceasta este teo ria relati­ vitatii Iingv istice, e laborata de catre B enjamin Whorf ( 1 956). Whorf sustine ca diferentele existente Intre conceptele sau perceptiile cu care operam sunt determinate de particula­ ritatile de l imbaj, acestea fiind de fapt cauza existentei aces tor diferente intre modalitlitile de percepere a real itatii. Aceasta ipoteza destul de incitanta a generat accentuate polemici de-a lungul ani lor. Multe dintre dovezile aduse In favoarea acestei teorii sunt diferentele de vocabular. Vocabularul englez, de exemplu, contine un singur cuvant pentru zapada, in timp ce al es­ chimo�ilor contine patru cuvinte; in consecin�, eschimo�ii pot face diferentieri intre diferite . tipuri de zapada, diferentieri de care vorbitorii de l imba engleza nu sunt capabili. 0 asemenea observatie constituie intr-adevar 0 dovada pu­ temica in favoarea teoriei relativitatii l ingvis­ tice? Criticile aduse acestei teorii sustin ca I im­ bajul poate contine In sine distinctii specifice unei culturi, dar nu este posibil sa Ie creeze �i nici sa limiteze pe vorbitori In perceperea aces­ tor distinctii . Este posibil ca vorbitori i de limba engleza sa fie capabili sa opereze acelea�i distinqii ca �i eschimo�ii dar, de vreme ce acestea sunt foarte importante numai pentru eschimo�i, vocabularul acestora va contine cuvinte distincte pentru diferitele tipuri de zApada. Cea mai buna dovada in favoarea aces­ tei ipoteze este dezvoltarea jargonului specific schiorilor, care cuprinde �i termeni ca "pudra" sau "granulata" �i nu doar "zapada"; aceastii

marire a vocabularului poate fi inso!ita de mo­ dificari ale percep!iei: eschimo�ii �i schiorii sunt mai degraba capabili de a observa diferitele variatii ale zapezii comparativ cu persoanele din Hawaii. Punctul slab al acestei ipoteze este acela ca asemenea schimbari nu depind de l imbaju l folosit, ci s e pare c a mai degraba limbajul este determinat de schimbarile de perceptie. Teoria relativitatii l ingvistice nu reu�e�te sa ofere 0 explicatie pentru existenta variatii10r culturale ale cuvintelor folosite pentru denumi­ rea culorilor. La un moment dat, multi l ingvi�ti au considerat ca diferitele limbaje prezinta numeroase variatii in ceea ce prive�te divizarea spectrului cromatic �i ca acest lucru determina aparitia unor diferente in perceperea culorilor. Cercetarile ulte.rioare au demonstrat tocmai contrariul. Antropologii Berlin �i Kay ( 1 969) au studiat cuvintele ce desemneaza culorile primare din mai multe l imbi, cuvinte destul de simple, tara ineardHura metaforica, util izate la descrierea culorii mai multor obiecte. Berlin �i Kay constata existenta unor caracteristici co­ mune izbitoare ale acestor cuvinte pentru mai multe Iimbi. Orice limbaj i�i ia termeni i pentru culorile fundamentale dintr-un set relativ re­ strans de 1 1 termeni. In engleza aeestea sunt: "negru", "alb", "ro�u", "galben", "verde", "albastru", "maron", "violet", "roz", "gri" �i "oranj"; indiferent ce termeni cromatici ar avea un anumit l imbaj, ace�tia corespund inevitabil unui subset cromatic similar celui prezentat anterior. Mai mult decat atat, daca un anumit I imbaj utilizeaza mai putin de 1 1 termeni cromatici, ace�tia nu vor fi arbitrari; dadi un I imbaj utilizeaza numai doi termeni (�i nu exista l imbaj care sa contina mai putin de doi termeni cromatici), ace�tia corespund la "ne­ gru" �i "alb"; daca un limbaj contine trei ter­ meni cromatici, ace�tia corespund la "negru", "alb" �i "ro�u"; daca are �ase, ace�tia cores­ pund la ultimii trei plus "galben", "verde" �i "albastru" . Se constaUi deci ea ordinea terme­ n ilor pentru culorile bazale este universala, adica nu variaza de la un l imbaj la altul, a�a cum sustine teoria relativitatii l ingvistice. S-a mai constatat ca persoanele care folo­ sesc limbaje diferite, dar care contin termeni specifici culorilor fundamentale, aleg aceea�i

400

lnlroducere in psihologie

nuantA c a fiind cea tipica pentru un anume ter­ men cromatic; sa presupunem ca doua l imbaj e a u termeni diferiti pentru cu]oarea ro� ie - daca se cere vorbitorilor celor doua l imbaj e sa alea­ ga eel mai b un exemplu pentru cuvantul "ro�u" dintre mai multe nuante, ace�tia vor face acee�i alegere. Deci chiar in conditii le in care nuantele pentru ceea ce ei nUITieSC ro�u s unt diferite, i deea de ro�u tipic este aceea�i; per­ ceptia este identica, c hiar in conditiile detinerii unor vocabulare diferite. Studiile ulterioare ale lui Rosch ( 1 974) au demonstrat ca membrii tribului Dani (din Noua G uinee), al caror voca­ bular contine numai doua cuvinte pentru culo­ rile primare, p ercep variatiile cromatice in exact acela�i mod ca subiectii al caror l imbaj contine toti cei 1 1 termeni. Se poate concIu­ ziona ca perceptia c uloril or nu ofera argumente favorabi le teoriei relativitatii l ingvistice. Studiul catorva domenii ale l imbajului (intr-un mod similar cercetarii termeni lor cra-

matici), studiu care nu a adus dovezi in favoa­ rea teoriei relativiUitii lingvistice, nu trebuie insa·· sa ne determine Sa' abandonam · aceasta teorie pentru ca este posibil ca argumente favorabile sa fie aduse prin explorarea altor domenii (spre exemplu, acela al codificarii l ingvistice a unui obiect sau a unui eveniment printr-un verb sau un substantiv). De asemenea, teoria relativitatii lingvistice atrage atentia asupra unui aspect deosebit de important: pentru a invata sa fac i distinctii fine intr-un anumit domen i u, trebuie sa delii un vocabular care sa exprime aceste distinctii. Pe masura ce ne specializam intr-un anumit domeni u (schi, psihologie sau oricare altul), ne imbogatim vocabularul pentru a face distinctii fine in respectivul domeniu; de�i 0 anum ita distinctie este posibil sa existe in m intea unei persoane inca dinaintea creerii unui termen care sa 0 exprime, nu trebuie totu�i subestimata impor­ tanta existentei acestui term en.

Rationamentul ,

I n momentul in care gandim propozi­ tional, secventele de idei sunt organizate. Idei le noastre sunt uneori organ izate de ditre structura memoriei de l unga durata: gandul de a-ti chema tatal, de exemplu, ne conduce spre amintirea unei conversatii recente cu acesta care a avut loc in casa, l ucru care ne poate duce apoi cu gandul la repararea podului casei . Asociati i le mne­ zice nu sunt insa singura modal itate pe care 0 avem la dispozitie pentru a ne orga­ n iza gandurile. Modal itatile de organ izare care intereseaza in acest punct al prezen­ tarii sunt cele prin intermed iul carora se realizeaza rationamentele; in asemenea ca­ zuri, secventele de gandire tind adesea sa formeze un argument, in cadrul caru ia 0 propozitie este concl uzia Ia care incerdim

sa aj ungem, iar restul propozitii lor sunt prem isele acestei conc l uzi i.

Rationamentul deductiv REGULI LOGICE. Conform logicie­ n i lor, cele mai putern ice argumente sunt cele care au val iditate deductiva; cu aite cuvinte, este i mposibil sa aj ungi la 0 concluzie falsa daca porne�ti de la premise adevarate (Skyrms, 1 986). Un exemplu de astfe l de argument este urmatoru l :

1. 2. 3.

Oaca ploua, voi lua umbre la. Ploua. Oeci voi lua umbrela.

Decizia referitoare la val iditatea deduc­ t iva a unui argument se realizeaza de obi­ cei pe baza unor principii relativ simple.

Gandirea �i limbajul

Cum se realizeaza insa 0 asemenea eva­ luare? Unele teori i ale rationamentului de­ ductiv sustin ca acest lucru se real izeaza intr-un mod simi lar logici i intuitive, adica se folosesc principii logice pentru a demon­ stra ca 0 anumita concluzie decurge din pre­ mise. Pentru a i lustra acest l ucru, sa consi­ deram urmatorul exemplu de rationament:

Daca se da

0

propozitie de forma �i 0 alta propozitie p, atunci se poate deduce propozitia q.

Daca p atunci

q

Prezumtiv, adu ltii stapanesc acest prin­ cipiu (probab i l incon�tient) �i il folosesc pentru a decide daca argumentul anterior este valab i l . Revenind la argumentul ante­ rior, adulti i identi fica prima premisa ("Daca ploua, voi l ua umbrela") ca fi ind parte a rationamentului (Dacii p atunci q), cea de-a doua premi sa ("Ploua") ca fiind p din inferenta �i apoi vor deduce partea q a rationamentului ("Voi lua umbrela"). Conformarea la acest principiu devine mai evidenta daca se ia drept exemplu un argument mai complex. Prezumtiv, in ca­ zul urmatorului argument se apl ica de doua ori rationamentul prezentat anterior:

1. 2. 3. 4.

Daca ploua, voi lua umbrela. Daca imi iau umbrela 0 voi pierde. Ploua. Deci voi pierde umbrela.

Daca se apl ica rationamentul propo­ zitii lor 1 �i 3, atunci se deduce ca "Voi l ua umbrela"; apl icarea acelui a� i rationament, pentru a doua oara, propozitiei nr. 2 �i celei dej a deduse ne perm ite sa deducem ca "Voi pierde umbrela", care este concluzia. Una d intre cele mai bune dovezi referitoare la folosirea un or asemenea principii este aceea ca numarul de inferente necesare pentru un anume argument este un bun in­ dicator al dificultati i argumentu l u i : cu cat inferentele necesare sunt mai numeroase, cu atat este mai mare probabi litatea apa-

401

ritiei unei erori precum �i timpul necesar luari i unei decizi i corecte (Osherson, 1 976; Rips, 1 983). ALTE REGULI LOGICE �I EURIS­ TICILE. Regu l i le logice nu reprezinta s ingurele aspecte in cadrul unui rationa­ ment deductiv. Asemenea princ i pi i sunt necesare n umai ca urmare a forme i propo­ zitii lor logice; evaluarea unui argument deductiv depinde insa �i de continutul pro­ pozitiei. Pentru a i lustra aceasta ati rmatie, sa luam in considerare urmatoarea s ituatie experimentala. Subiecti lor Ii se prezinta patru carti de j oc. j ntr-una din variantele experimentului, fiecare carte are 0 l itera pe o fata �i 0 cifra pe cealalta fata (vezi partea de sus a figurii 9.3), iar subiecti i trebuie sa dec ida care carti trebuie intoarse pentru a determ ina daca este adevarata urmatoarea propozitie: "Daca 0 carte are 0 vocala pe una d intre fete, atunc i are un numar par pe cealalta fata". De�i maj oritatea subiectilor au ales corect cartea "E", mai mult de 1 0% d intre ei au ales � i cartea ,,7", alegere care este de asemenea corecta . (Ver i ficarea l iterei de pe cealalta fata a cartii ,,7" poate duce la confirmarea sau infirmarea propo­ zitiei i nitiale.) Performanta scade insa semnificativ in cea de-a doua varianta a experimentului (vezi partea de j os a figuri i 9.3 ). Subiectu­ lui i se cerea de aceasta data sa evalueze propozitia "Daca 0 persoana consuma bere atunci are varsta de peste 1 9 an i". F iecare carte are pe una din fete varsta �i pe cealal­ ta numele unui produs pe care il consuma. De�i aceasta versi une este, din punct de vedere logic, simi lara versiun i i anterioare ("Bere" corespunde lui "E", iar ,, 1 6" lui ,,7"), procentaj u l subiectilor care au Tacut 0 alegere corecta (adica au intors "Bere" �i ,, 1 6") a fost mult mai mare. Este deci evi­ denta infl uenta conti nutu lui unei propoziti i asupra rationamentul u i .

402

Fig. 9.3. Intluentele continutului asupra ra­ tionamentu lui ded uctiv. Randul superior ilus­ treaza prima versiune a problemei, in care subieclii trebuiau sa decidii care sunl cele duuii carli care trebuie intoarse pentru a testa ipoteza " Daca 0 carte are pe 0 fala 0 vocala atunci va avea pe cealaltafata un numar par ". Randul de jos ilustreaza a doua versiune a problemei, in care subiectilor Ii se cerea sa decida care erau cele doua carti ce trebuie intaarse pentru a testa ipateza " Daca a per­ saana cansuma bere atunci inseamna ca are varsta de peste 19 ani ". (Dupa Wason �i

Johnson-Laird, 1 972; Griggs �i Cox, 1 982)

Rezultate simi lare celui tocmai pre­ zentat demonstreaza di nu in cazu l tuturor problemelor deductive se folose�te regula logidi, ci, mai degraba, se folose�te 0 re­ gula mai putin abstracta dar mai relevanta pentru situatiile v ieti i de zi cu zi, numite reguli pragmatice. Un astfel de exemplu este principiul permisiun i i : "Daca trebuie realizata 0 anumita actiune adesea trebuie sa fie indepl inite anum ite pre-cond iti i". Multi d intre noi cunosc acest principiu �i iI folosesc in situatii simi lare celei de-a doua probleme prezentata in figura 9.3, cu alte cuvinte vor considera problema in termeni de permisiune. Odata activat, principiul va determina subiectul sa verifice eventualele excepti i ale conditiei in itiale (varsta mai m ica de 1 9 an i), adica sa intoarca ,, 1 6". I n prima varianta a experimentu lui, in proble­ ma l itera-ci fra, nu a fost activat principiul perm isiuni i, dec i n u a existat nici un motiv ca subiecti i sa intoarca ,,7". Se poate afir­ rna ca activarea unui principiu pragmatic

Introducere in psihologie

este determ inata de continutul unei pro­ bleme �i ca acest continut afecteaza deci corectitudinea rationamentu lui (Cheng, Holyoak, Nisbett �i Ol iver, 1 9 86). I n unele situatii de rationamente deduc­ tive se pot fo losi, pe langa regul i, �i meto­ de euristice, strategi i care cuprind proce­ duri prescurtate, relativ u�or de ap licat �i care adesea (dar nu totdeauna) duc la ras­ pun sui corect. Subiecti i pot rezolva pro­ blema cu berea din versi unea anterior mentionata prin mob i l izarea memoriei de lunga durata �i identificarea la acest n ivel a unui indicator relevant referitor la con­ sumul bauturi lor alcoolice, adica a faptului ca este necesara verificarea incalcari i legii doar in cazu l m i nori lor, �i apl icarea aces­ tu i ind icator la problema actuala (Rips, 1 988). 0 alta modal itate de rezolvare a problemei beri i este aceea a elaborari i unei reprezentari concrete a situatiei, ad ica a unui model mental; subiectii pot, spre exemplu, sa-�i i magineze do i oamen i (fiecare cu cate un numar ata�at �i cu cate un pahar de alcoo l in mana) �i sa analizeze acest model mental pentru a vedea ce se intampla daca cel care are ata�ata cifra 1 6 tine in mana un pahar cu alcoo ! . Aceasta idee susti ne deci ca rationamentele se rea­ l izeaza in termen i de modele mentale, mo­ dele sugerate de continutu l problemei (Johnson-Laird, 1 989). Toate aceste procedee descrise pana acum (apl icarea regulilor pragmatice, iden­ t ificarea unor indicatori specifici �i elabo­ rarea de modele mental e) au in comun 0 caracteristica - sunt determ inate de con­ tinutu l probleme i . Aceasta caracteristica Ie diferentiaza de apl icarea regu l i lor logice, care nu pot fi infl uentate de conti nutul pro­ bleme i . Din cauza acestui fapt, sensibi­ l itatea omu lui la continutu l unei probleme impiedica adesea rezolvarea acesteia de pe pozitii de logicieni intuitivi.

Gandirea �i limbajul

Rationamentul inductiv PRINCIPII LOGICE. Special i�ti i In 10gica au constatat ca un anume rationament poate sa fie bun ch iar �i In conditi i le In care nu are valid itate deductiva. Asemenea rationamente sunt cele putem ic inductive, cu alte cuvinte este improbabi l ca 0 con­ cluzie sa fie falsa daca pome�te de la premise adevarate (Skyrms, 1 986). Un exemplu de rationament puternic inductiv este urmatoru l :

M itch a absolvit colegiul d e contabi­ litate. 2. M itch lucreaza acum la 0 fi rma de contabi litate. 3 . Deci Mitch este contabil. 1.

Acest rationament nu este val id deduc­ tiv (Este pos ibil ca Mitch sa se fi saturat de contabi l itate �i sa-�i fi luat 0 slujba de pazn ic de noapte la aceea� i firma). Puterea caracterului inductiv este deci 0 problema de probabil itate �i nu de certitudine; logica rationamentului inductiv se bazeaza pe teoria probabi l itatilor. Oamen i i uti l izeaza �i eval ueaza rationa­ mente inductive aproape permanent. Fa­ cand acest lucru ne bazam oare pe princ i­ piile teoriei probabi l itati lor intr-un mod simi lar logicieni lor �i matematicien i lor? Una din legi le probabil itati i, relevanta pen­ tru discutia noastra, este ind uctia prin simpHi enumerare, conform careia proba­ bil itatea apartenentei la 0 clasa (a�a cum M itch este membru al c lasei contabili lor) este cu atat mai mare cu cat clasa respec­ tiva are mai multi membri (cu alte cuvinte, cu cat este mai inalta rata de baza a clasei respective). Astfel, exemplul de rationa­ ment cons iderat, conform caruia M itch este contabil, poate fi mai solid daca se mai adauga premisa ca Mitch merge la un c l ub ai carui membri i sunt in proportie de 90%

4 03

contab i l i . 0 alta lege a probabil itatilor rele­ vanta este cea a conj unctiei : probabil itatea unei propozitii nu poate fi mai m ica decat probabi l itatea acelei propoziti i care se afla in raport de conj unctie cu 0 alta. Spre exemplu, probabilitatea ca "M itch este contabi l" nu poate fi mai m ica decM proba­ b i l itatea ca "M itch este contabi l �i ca�tiga peste 40 000 lire pe an". Ind uctia prin sim­ pia enumerare �i conj unctia sunt repere ra­ tionale ale rationamentul u i inductiv �i vor fi respectate in s ituatia in care sunt expl i­ c ite. A�a cum se va vedea, in torentul ratio­ namentelor vieti i de zi cu zi, aceste legi sunt adesea incalcate. EURISTICILE. Intr-o serie de expe­ rimente originale, Tversky �i Kahneman au demonstrat ca in cadru l rationamentelor inductive se Incalca adesea regu l i elemen­ tare ale teoriei probabilitati lor. I ntr-un ul din aceste experimente, unui grup de su­ biecti I i s-a spus ca un grup de psihologi au intervievat un grup de 1 00 de persoane, format din 30 de ingineri �i 70 de avocati, �i au alcatuit in scris profi lurile de perso­ nalitate ale acestora. Dupa aceea Ii s-all dat subiectilor 5 asemenea pro fi l llri de perso­ nalitate, cerandu-l i-se sa spuna daca per­ soana descri sa era i nginer. Unele descrieri corespundeau prototipului de inginer (de exemplu, "Jack nu este deloc interesat de pol itica �i i�i petrece timpul liber Jacand tamplarie"); 0 alta descriere era nelltra (de exemplu, "Dick este un om capab i l �i va reu�i cu siguranta"). Nu a fost cu nimic surprinzatoare constatarea ca subiecti i au considerat ca fiind ingineri persoanele din descrierea prototipica �i nu din cea nelltra. Unui alt grup de subiecti, care au pri m it instructi uni identice, Ii s-au prezentat acelea�i cinci descrieri, dar Ii s-a spus ca e�antionul cercetari i era format din 70 de ingineri �i 30 de avocati (distributia inversa

404

fata de prim u l grup) - simpla enumerare a i ngineri lor avea deci diferente semn ifi­ cative de la un grup la altu l . Aceasta dife­ renta nu a avut in real itate nici un efect: subieeti i din al doi lea grup experimental au relatat aproximativ acela�i numar ca �i cei din primul grup. Spre exemplu, subiectii din ambele grupuri experimentale au eva­ luat descrieri le neutre ca avand �anse de 50 la 5 0 sa fie ale unui i nginer, cand de fapt rational ar fi fost ea deserieri le neutre sa fie mai degraba specifice profesiei cu 0 pro­ portie mai mare . S-a constatat ca subiectii au ignorat complet informati i le desprinse din induetia prin simpla enumerare (Tversky �i Kahneman, 1 973). Niei regu la conj unctiei nu se bucura de o atentie mai mare. intr-un studiu, subiec­ ti lor Ii s-a prezentat urmatoarea descriere:

Linda are 3 1 de ani, este necasa­ torita, foarte sincera �i inteligenta. Este specialista in filozofie . . . �i foarte preo­ cupata de problematica discriminarii. Subieetii trebuiau sa evalueze probab i l i­ tatea urmatoarel or propoziti i :

1 . Linda este combativa. 2. Linda este combativa �i 0 membra activa a m i�carii fem iniste. Propozitia nr. 2 este conj unctia pro­ pozitiei nr. 1 �i a propozitiei "Linda este 0 membra aetiva a mi�eari i feministe". 0 incalcare flagranta a regul i i conj unctiei a fost faptul ea maj oritatea subiecti lor au eonsiderat ca mai probabi la propozitia nr. 2 fata de nr. 1 . Mai mult deeM atat, trebuie sa fie subliniat faptul ca orice combatanta feminista este 0 femeie eombativa, dar exis­ ta �i femei combative care nu sunt femi­ n iste, iar Linda ar putea fi una dintre ele (Tversky �i Kahneman, 1 983). Subiecti i aeestui studiu au folosit ca baza pentru rationamentele lor faptul ca

Introducere in psihologie

Linda pare mai degraba 0 femin ista com­ bativa �i nu 0 femeie combativa. In mo­ mentu l in care Ii s-a cerut sa estimeze pro­ babil itatea, subiectii au esti mat de fapt analogia Lindei cu prototipul conceptelor "eombativitate" �i "combativitate femi­ nista"; se constata deei ca, din cauza faci l i­ tati lor de calcul oferite de legaturi l� exis­ tente intre analogie �i probabi l itate, s-a folos it rationamentul prin analogie ea stra­ tegie euristica. Folosirea analogiei euristice expl iea de asemenea �i ignorarea induetiei pri n simpla enumerare . in stud iul ingi­ neri/avocati descris anterior, este posibil ca subiecti i sa fi luat in considerare numai similaritatea descrieri lor cu propri u l pro­ totip de "inginer" �i "avocat". Ch iar daca s-a prezentat 0 descriere care poate la fel de bine sa fie a unui inginer sau a unui avocat, subiectii au considerat ca ambele situati i erau in mod egal probabile. Ratio­ namentele efectuate prin analogie pot con­ duce la erori chiar �i in cazul special i�tilor. Rationamentul prin analogie mai are loe �i intr-o alta situatie destul de obi�nuita, aceea in care �tim ca anumiti membri ai unei categorii au 0 anumita caracteristica �i trebuie sa decidem daca �i cei lalti membri au respectiva earacteristica. i ntr-un stud iu, subieeti lor I i cerea sa spun a care dintre urmatoarele doua rationamente este mal putem ic:

3. Toate randunicile au corpul sesamoid. 4. Deci toate vrabiile au corpul sesamoid. �i 5. Toate randunicile au corpul sesamoid. 6. Deci toti strutii au corpul sesamoid. A�a cum era de a�teptat, subieetii au considerat pri mul argument ca fi ind mai putern ic fata de cel de-al doi lea, probabil din cauza faptului ca randunica are mai multe simi laritati cu vrabia decM cu stru-

Gdndirea �i limbajul

tu l . Inferenta este pri n analogie, deoarece se bazeaza pe ideea ca obiectele care au mu lte caracteristici comune este posibil sa aiba �i alte caracteristic i comune pe care insa nu Ie cunoa�tem . Aceasta argumentare rationala pale�te insa in situatia ' in care se cere evaluarea urmatoarei perech i de rationamente:

7. Toate nlndunicile au corpul sesamoid. 8. Deci toate pasarile au corpul sesa­ moid. �i 9. Toate randunicile au corpul sesamoid. 1 0. Deci toti strutii au corpul sesamoid (acela�i rationament ca 5-6). I n aceasta situatie subiecti i considera ca pri mul rationament este mai putemic, pro­ babil din cauza similariHitii mai mari d intre randunica �i prototipul pasarii comparativ cu cea d i ntre randun ica �i strut. Acest rationament este insa eronat: bazandu-ne pe 0 aceea�i dovada (randunicile au corpul sesamoid), nu este mai probabi l ca toate pasarile sa aiba anum ite proprietati, iar strutii nu, ace�tia din urma fi ind de fapt pasari . l ata ca i ntuitia bazata pe analogie ne-a dus din nou pe un drum gre�it (Osherson et al., 1 990). Analogia nu este singura noastra stra­ tegie euristica puternica; 0 a doua strategie de acest fel este cauzalitatea euristica: oa­ meni i estimeaza probabi l itatea unei situati i pe baza legaturilor cauzale existente intre evenimente �i respect iva s ituatie . In exem­ plul urmator se apreciaza ca fi i nd mai pro­ babi l rationamentu l nr. 1 2 comparativ cu rationamentul nr. 1 1 :

1 1 . I n anul 1 997 vor avea loc masive inundatii in America de Nord ce vor avea peste 1 000 de victime. 1 2 . In anul 1 997 vor ave a loc puternice cutremure in California, care vor

405

detennina inundatii masive ce vor avea peste 1 000 de victime. Probabilitatea mai mare a rationamen­ tu lui nr. 1 2 constituie 0 alta incai care a re­ gu l i i logice a conj unctiei (deci 0 alta eroare logica), insa de aceasta data in calcarea apare datorita faptului ca in rationamentul nr. 1 2 inundati i le au 0 sol ida legatura cau­ zala cu un alt even iment, eutremurele; in rationamentu l nr. 1 1 , fi i nd mentionate doar inundati i1e, nu se prezinta nici 0 legatura eauzala. Fundamentarea rationamentelor pe strategii euristiee duee adesea la ignorarea unor regul i rationale elementare, cum ar fi eea prin simpla enumerare �i a conjunctiei. Nu trebuie insa sa fim prea pesim i�ti in legatura eu nivelul rationalitati i noastre; analogia �i cauzalitatea euristica determina totu�i 0 eoreetare a deeiziei in majoritatea eazuri lor, iar alte regul i ale teoriei proba­ bil itatilor, mult mai intuitive, sunt mult mai frecvent folosite. 0 asemenea regula este inductia amplificatoare, care sustine ea probabi l itatea de a fi eonvin�i de 0 afir­ matie este cu atat mai mare eu cat numarul dovezi lor existente sau numaru l informa­ tii lor care sustin respectiva afirmatie (�i pe care Ie detinem) este mai mare; suntem mai degraba dispu�i sa credem ca un b as­ chetbali st este bun, daca numaru l de gol uri este mare la sfar�itul sezonului, decat daca numarul acestora este mare dupa prima luna a campionatul u i (pentru ea in primul caz avem la dispozitie 0 cantitate mai mare de i nformatii). Se pare ca aeeasta regula este foarte frecvent folosita in rationa­ mentele din viata de zi cu zi; de obi � ei se raporteaza con�tient folosirea sa, atat in s ituat i i fam i liare cat �i nefami l iare, fi i nd uneori extinsa chiar la situati i care con­ stituie de fapt exeeptii de la a� easta regula (Smith, Langston �i Nisbett, 1 992).

406

Introdueere in psihologie

Limbaj �i comunicare Limbaj ul constituie cel mai i mportant instrument de comunicare a ganduri lor �i, mai mult deceit atat, este un instrument uni­ versal : orice societate umana poseda un l imbaj �i orice om cu n ivel intelectual nor­ mal ach izitioneaza �i folose�te rara efort l imba materna. Aceasta naturalete duce uneori la convi ngerea ea folosirea l imba­ j u l u i nu neces ita nici 0 explicatie speciala. lIuzie ! U n i i oamen i sunt capabili sa citeas­ ca, altii nu; unii �tiu sa efectueze calcule, altii nu; unii j oaca �ah, alti i nu. Virtual, orice om poate ach izitiona �i folosi un im­ presionant sistem l i ngvistic, iar acest feno­ men este una di ntre chestiun i le fundamen­ tale de care este preocupata psihologia umana.

Nivelurile Iimbaj ului Folosirea limbajului presupune atat pro­ ducerea, cat �i intelegerea lui. Producerea l imbaj u l u i incepe cu un gand propozitio­ nal, transpus intr-un fel sau altu l intr-o fraza, �i se finalizeaza cu sunetele care ex­ prima respectiva fraza. I ntelegerea l imba­ j ului incepe cu auzirea sunetelor, ata�area semnificatiei la sunetele auzite sub forma de cuvinte, comb inarea cuvintelor pentru a forma fraze, �i se finalizeaza cu extragerea unei propozitii logice. Deci folosirea l im­ baj u l u i presupune activitati desra�urate la diferite niveluri care sunt explicitate in figura 9 .4. I n partea superioara se gasesc unitati le propozitionale, adica expresi i le �i propo­ ziti ile. U rmatorul n ivel este cel al cuvin­ telor, precum �i al acelor particule l i ngvi s­ tice care sunt purtatoare de semnificatie (prefix u l "non" sau sufixul "er", de exem­ plu). Nivelul inferior contine fonemele (su­ netele vorbiri i). N iveluri le adiacente pre-

zinta stranse interconexiuni : expresiile unei propoziti i sunt construite din cuvi nte (care pot cuprinde uneori sufixe sau prefixe), iar acestea la randul lor sunt formate din fone­ me. Limbaj ul este dec i un sistem cu mai multe n iveluri, sistem care leaga gandirea de vorbire prin intermed iul cuvantu lui �i al un itati lor propozitionale (Chomsky, 1 965). Exista diferente semn ificative privind Il umaru l de un itati existente la fiecare ni­ vel . Orice limbaj contine un n umar l i m itat de foneme; engleza contine aproximativ 40. Regu l i le de combinare ale acestor fo­ neme fac insa posibila producerea �i intele­ gerea a sute de cuvinte (un vocabular de 40 000 de cuvinte nu este un lucru neobi�­ nuit pentru un adult). I ntr-un mod simi lar, regu l ile de combinare a cuvintelor fac po­ sibila producerea �i intelegerea a m i l ioane, daca nu chiar a unei infin itati, de propo-

U n itatile propozitionale

's'"

:-::"

;" ",>: N " ,_

'Fo�emele .)'

� ��" ,

"

}"

�� : " ;:;��";.:


� �

'I �� �.

619

Teoria �i evaluarea personalitiilii

Introversi unea - extroversi unea se refera la masura in care 0 persoana este fundamental orientata spre sine, spre interior, sau in afara, spre lumea exterioara. La extrema "i ntroversiune" a scale i se afla indivizi i timizi, care prefera sa lucreze singuri �i au tendi nta de a se retrage In sine, mai ales in momente de stres emotional sau de confl i ct. La extrema "extroversiune" se afla persoa­ nele sociabi le, care prefera sa lucreze

impreuna c u altii �i care, I n conditii d e stres, cauta compan ia celorlalti . Neuroti­ c is mul, sau stabilitatea - instab i l i tatea emotionala, este 0 d imensiune a emo­ tional itati i, grupand la extrema nevrotica, sau instabi la, persoane cu d ispoziti i variable, anxioase, neadaptate � i la extrema cealaIta, persoane cal me, bine adaptate. In figura 14.2 este i lustrat felu l in care aceste doua d i mensiuni se combina, organ izand un numar de

Fig. 14.2. Factorii personalitatii. Figura reprezintii cei doi Jactori majori rezultali prin aplicarea analizei Jactoriale in studierea corelalii/or existente intre diferitele triisiituri. Axa stabil - instabil define�te Jactorul neuroticism, in vreme ce axa introversiune - extroversiulle define�te Jactorul extroversiune. Termenii situali pe exteriorul cercului aratii unde se situeazii celelalte triisiituri in raport cu ace�ti doi Jactori. Termenii siluali in interiorul cercului stabilesc corespondenla dintre acest sistem �i /ipologia hipocraticii. (Dupa Eysenck � i

Rachman, 1 965.)

620

subtrasaturi, corelate cu factorii res­ pectivi . Din motive i storice, Eysenck a inclus in aceasta schema �i cele patru tipuri temperamentale descrise de H ipocrat, pentru a arata cum se leaga aceasta tipologie de sistemul sau, mult mai recent. Cati factori de baza ai personalitatii exista? Acestei intrebari nu i se poate da un raspuns defin itiv nici macar atunci cand se apeleaza la 0 procedura anal itica riguroasa, a�a cum este anal i za factoriala. Dupa cum am aratat, Cattel l identifica 1 6 asemena factori, i ar Eysenck 2 (sau 3). La randu l lor, d i feriti a1ti cercetatori au stab i l it un n umar diferit de asemenea factori . S ituatia este simi lara celei descrise in capitolu l 1 2, atunci dind aratam ca numarul factorior care definesc conceptul de inteligenta variaza de la 1 (factorul g al inteligentei, stab i l it de Spearman) la 7 (abil itatile mentale pri­ mare, stabil ite de Thurstone) �i poate aj unge pana la 1 50 ( Guilford, 1 982). Aceste diferente au mai multe cauze, printre care �i faptul ca in analiza factoriala sunt l uate in considerare trasaturi diferite, ca se anal izeaza tipuri diferite de date (date de evaluare �i date de autoevaluare) sau ca se folosesc metode diferite de anal iza factoriala. Dar cele mai multe d intre ele sunt datorate unei probleme de optica. Un cercetator care opteaza pentru 0 descriere mai fina �i mai diferentiata a personalitatii, va aplica anal iza factoriala numai pana la punctul d i ncolo de care continuarea ei ar insemna p ierderea unor factori i mpor­ tanti, fi ind nevoit sa accepte mai multi factori . Insa un cercetator ca Eysenck va prefera sa includa 0 serie de factori de n ivel mai scazut in contextul unora mai generali , considedind ca factori i obtinuti in fi nal sunt mult mai stabil i (po­ sibil i tatea de a-i regasi �i in cadrul altor analize este mai mare). De exemplu,

Illfroducere III psilzologie

aplicand analiza factoriala in cazu l celor 1 6 factori stabi liti de Cattell, cei 2 factori stab i l iti de Eysenck vor aparea drept suprafactori . Tabelul 1 4. 1 . Cei 5 factori de baza ai personalitatii. Tabelul prezintii cei 5 factori care rezultii in mod constant prin aplicarea analizei factoriale asupra unor date obfinute cu ajutoml ullor instrumellte de evaluare Joarte diferite. (Dup� McCrae �i Costa, 1 987.) FACTORUL D E PERSO· NALITATE Neuroticism

T RASATURILE REPREZENTA TIVE calm - ingrijorat rezistent - vulnerabil sigur - nesigur

Extroversiune

retras - sociabil t�cut - vorb�ret inhibat - spontan

Deschidere

conventional - original tem�tor - indrnmet conservator - liberal

Amabilitate

iritabil - amabil insensibil - sensibil egoist - altruist

Con�tiinciozitate

nep�s�tor - grij uliu neserios - de incredere neglijent - con�tiincios

In ciuda acestor controverse, in randul cercetatori lor exista un consens deplin in ceea ce prive�te cea mai buna solutie de compromis, solutie reprezentata de di­ mensiunea a 5 factori (John, 1 990). Ace�ti 5 factori au fost identificati pentru prima oara in cadrul unei analize factoriale apl icate l i stei e laborate de Allport �i Odbert (Norman, 1 963), rezultand ulterior �i din apl icarea altor tehnici de masurare (Digman �i Inouye, 1 986; McCrae �i Costa, 1 987). De�i inca nu s-a ajuns la formularea unui punct de vedere comun referitor la denumirea �i

Teoria $i evaluarea personalitiilii

interpretarea acestor factori, ei pot fi insumati in mod rezonabil sub acronimul NEDAC: Neuroticism, Extroversiune, Des­ chidere la experienta, Amabilitate �i Con­ �ti inciozitate. Tabelul 1 4. 1 fumizeaza 0 se­ rie de exemple reprezentati ve pentru scale­ Ie de trasaturi caracteristice fiecarui factor.

Evaluarea abordarii personalitatii din perspectiva trasaturilor sale fundamentale Aceasta abordare reprezinta mai mult o orientare generala dedit 0 teorie propriu-zisa a personalitatii �i, in egala masura, un set de metode destinate eval uarii caracteristicilor stabi le ale unei persoane. Este abordarea preferata mai ales de acei cercetatori care, refuzand sa adere la 0 anumita teorie, prefera "sa unnareasca factorii personal itatii". De exemplu, discutia din cadrul capitolul 1 3 , legata de evolutia personalitati i de-a lungul vietii, a inclus �i abordarea trasaturi lor de personalitate. Aceasta abordare devine 0 teorie in sine numai atunci cand cercetatorii izoleaza un set de trasaturi, considerate cele mai i mpor­ tante, pe care incearca sa fundamenteze intreaga structurare a personalitati i . L a inceputul acestui capitol spuneam ca psihologia personalitatii are doua obiective distincte. Prim u l presupune separarea variabilel or specifice care diferentiaza indivizi i intre e i . Al doi lea incearca sa sintetizeze procesele psiho­ l ogice caracteri stice psihismului uman intr-o v iziune integrata a intregi i persoa­ ne. Abordarea din perspectiva trasaturilor este legata in mod direct de primul obiecti v - separarea variabilelor, dar ofera prea putine elemente in legatura cu dinamica personal itati i . Trasaturile sunt

621

entitati statice, motiv pentru care aceasta abordare este mai putin atractiva pentru acei cerceUitori care, prefedind teori i l e m a i complete asupra personal itati i, vor trebui sa preia elementele de dinami ca d i n cadrul altor abordari. Principala critica adusa acestei abor­ dari este aceea ca se bazeaza pe 0 presupozitie a carei valoare de adevar este indoielnica. De vreme ce compor­ tamentul oamenilor variaza at,'it ut! mult in timp �i in functie de situatie, ar putea fi o eroare sa ii consideram pe ace�tia purtatori ai unor caracteristici con stante de genu l trasaturi lor de personal itate. Ceea ce, probabil, este un punct de vedere surprinzator. Faptul ca oamen i i dovedesc prezenta unor constante com­ portamentale independente de situatie - e u alte cuvinte faptul ca poseda aceste trasaturi - este atat de evident, incat devine sinoni m cu definitia intuitiva pe care am dat-o personalitati i . Dar, cu toate acestea, suntem cu totii eon�tienti ea propriul nostru comportamen t poate varia foarte mult de la 0 situatie la alta . Putem avea un eomportament dominant c u prieten ii, dar nu �i c u parintii sau cu profesorii ; �i chiar �i intre prieten i putem fi dominanti doar in anum ite situatii � i supu�i i n altele. D i n aeest motiv, eval uarea trasaturi lor de personal itate nu a avut succesul sperat in ceea ce prive�te pred ictia eomportamentu lui in mod i ndependent de situatie. Cum putem atunci impaca intuitia legata de con­ sistenta indivizi lor i ndependent de situ­ atie, cu con�ti inta faptu lui ca aceasta consistenta l i pse�te adeseori? Acestei probleme majore din psihologia con­ temporana a personal itati i ii yom dedica o sectiune distincta la sfar�itul capito­ l ului.

Introducere lIZ psilzoiogie

622

Abordarea psihanalitica a personalitatii Inte meietor al teorie i psihanalitice, S igmund Freud este una d intre figuril e marc ante a l e acestui secol . Oricare a r fi sdiderile e i ca teorie �ti i ntifica, viziunea psihanal itica asupra personal itatii ramane cea mai comprehensiva �i influenta teorie a personalitati i , din toate timpurile. Impactul sau a depa�it l imitele psi­ hologiei, infl uentand �tiintele sociale, uman i ste, arta �i societatea in general . Ch iar daca in psihologia contemporana teoria psihanalitica nu mai are acela�i rol central pe care il avea cu 40 sau 50 de ani in urma, multe d i ntre ideile sale au fost cuprinse in curentul fundamental al gandirii psihologice. Chiar �i parinti i care nu au Iacut altceva decat sa i�i creasca copilul urmand sfaturile date de psihiatrul Benjamin Spock in celebra sa l ucrare Baby and Child Care (Cop i lul �i ingri­ j i rea sa) sunt mult mai aproape de un psiholog freud ian decM i�i inch ipuie. Freud � i-a inceput activitatea ca neurolog, tratand pacienti i cu diferite tulburari "nervoase" prin i ntermedi u l p roceduri lor med icale conventionale. Intrucat acestea nu ii erau intotdeauna de aj utor, a Iacut apel �i la tehnica hipnozei, dar ulterior a abandonat aceasta directie. In cele din urma, a pus la punct metoda asociatiei libere, in care paci entului i se spune sa expri me toate ideile care ii yin in minte, oricat de banale sau de jenante ar fi e le. Ascultand cu atentie aceste asociatii, Freud a detectat 0 serie de teme consistente care nu erau altceva decat exprimari ale unor temeri sau dorinte incon�tiente, teme s i m i lare cu cele aparute in anal iza vise lor sau in am in­ tirile din prima copi larie. Freud a comparat mintea umana cu un iceberg. Partea care poate fi vazuta la su­ prafata apei reprezinta experienta con-

�tienta; partea mult mai mare, aflata sub n ivelul apei , reprezinta incon�tientul, unde sunt stocat i mpulsuri le, dorintele, amintirile greu de evocat care ne infl uenteaza gandirea �i comportamentul . Ch iar daca nu a fost primul care sa fi sesizat infl uenta unor procese psihice i ncon�tiente - la care exista referiri �i in piesele l ui S hakespeare - Freud a fost primul care le-a acordat cea mai mare importanta in mani festarile cotid iene ale personal itatii normale. In stransa legatura cu atentia acordata de Freud proceselor incon�tiente se afla �i perspectiva sa detenn inista asupra comportamentul u i uman . Determinismul psihologic este conceptia conform careia toate idei le, senti mente Ie �i actiunile noastre sunt provocate de anumite cauze. Freud considera insa nu numai faptul ca toate procesele psihice au 0 cauza, ci �i ca aceste cauze sunt reprezentate de tendinte nesati sIacute �i de dorinte incon�tiente. Intr-una d intre primele sale lucrari, The Psychopatology of Everyday Life ( 1 90 1 ) (Psihopatologia vietii coti­ diene), Freud sustine ca visele, d i spo­ ziti i le, omisiun i le, lapsusurile ("lapsusul freudian") nu sunt altceva decat moda­ l itati de eliberare a tensiuni lor psihice prin sati sfacerea i mpulsurilor i nterzise sau a dorintelor neimplin ite. Lucrari le lui Freud sunt cuprinse in 24 de volume. Pri ma lucrare maj ora, Interpretation of Dreams ( Interpretarea viselor), a fost publ icata in 1 900, iar ultimul sau tratat, A n Outline of Psy­ choanalysis (Compendiu de psihanal iza), a aparut in 1 940, la un an dupa moartea sa. In cele ce urmeaza yom prezenta idei le pe care se bazeaza teoria freudiana a personal itatii .

Teoria $i evaluarea personalitiilii

Structura personalitatii Freud considera ca personal itatea cuprinde trei subsisteme majore care interactioneaza �i controleaza compor­ tamentul u man : sinele, eul, supraeul . SINELE. S i nele este parte a primara a personalitati i, prezenta chiar �i la copi lul nou-nascut, fi ind partea din care, ulterior, se dezvolta eul �i supraeu l . Aceasta parte reprezinHi baza impulsuri lor (sau trebuintelor) biologice: nevoia de a manca, de a bea, de a e l imina reziduurile, de a evita durerea, de a obtine placerea sexual a (senzuala). Freud include in randul acestor trebuinte fundamentale �i agresivitatea (v. capitolul 1 1 ) Intrucat, In conceptia sa, trebui ntele sexuale �i cele agresive reprezinta cei mai importanti de­ termi nanti instinctual i ai personal itatii, pe tot parcursul vieti i . S i nele cauta satis­ facerea imediata a acestor impulsuri . Ca �i copi lul mic, sinele functioneaza pe baza principiului pHicerii: indiferent de cond iti i le exterioare, el urmare�te sa obtina placerea �i sa evite durerea. EUL. Cop i i i invata relativ devreme ca nu toate trebuintele pot fi satisTacute imediat. Flamanzi fii nd, trebuie sa a�tepte pana cand Ii se ofera mancare. Nevoia de a urina sau cea de defecatie nu pot fi satisTacute atata timp cat baia este ocupata. Anumite impulsuri - dorinta de a l ovi pe c ineva sau de a-�i i nvestiga organele genitale - sunt pedepsite Tara intarziere de catre parinti . Enl se supu­ ne principiului realitatii: satisfacerea i mpulsuril or trebuie amanata pana in momentul in care situatia 0 permite. Din acest motiv, el j oaca un rol esential in admi n istrarea personalitatii, intrucat este cel care decide care actiuni sunt acceptabile, care i mpulsuri venite dinspre sine vor fi satisTacute �i in ce fel anume.

623

Eul real izeaza med ierea intre cerintele exprimate de sine, realitatea lumii �I cererile pe care Ie exprima supraeu l . SUPRAEUL. Supraeul este cea de-a treia componenta a personal itatii, cea care decide daca 0 acti une este corecta sau nu. Mai general vorbind, supraeul nu este altceva decat reprezentarea i ntema­ l i zata a valorilor morale ale societati i �i cuprinde atat con�tiinta persoane i res­ pective, cat �i imagi nea idealului sau moral . Supraeul se dezvolta ca raspuns la pedepsele �i recompense Ie parintilor. La inceput, parintii controleaza com­ portamentul copilului In mod direct, prin intermediul pedepselor �i al recompen­ selor. Ulterior, Incorporand In supraeu standardele parintilor, copilul dobande�te controlul asupra comportamentul u i sau . EI nu mai are nevoie de cineva care sa Ii spuna ca e rau sa furi; acest lucru iI va face supraeul sau. l ncalcarea standardelor supraeului, sau numai tentativa de a I e incalca, generaza anxietate - ceea c e in itial reprezenta teama d e a pierde dragostea parinti lor. In conformitate cu Freud, aceasta anxietate este in mare p arte incon�tienta, fiind resi mtita ca vina. I n conditi ile in care standardele parinti lor sunt exagerat de rigide, i ndividul este cople�it de acest sentiment �i va aj unge sa i�i inhibe orice i mpulsuri sexuale sau agresive. Din contra, un ind ivid care n u reu�e�te sa incorporeze aceste standarde ale comportamentu l u i acceptabi l din punct de vedere soc ial i�i va impune prea putine restricti i, motiv pentru care e l poate deveni mult prea i ndulgent c u sine, i ar comportamentul sau poate deveni c hiar criminal. Supraeul une i asemenea persoane este considerat un s upraeu slab. Adeseori, aceste trei componente ale personalitati i intra in opozitie : eul amana satisfacerea dorintelor pe care sinele I e

624

Introducere

considera imperioase, iar supraeul se confrunta atat cu sinele, cat �i cu eul, intrucat acestea nu respecta codul moral pe care el il reprezinta. In cazul unei personalitati bine i ntegrate, eul exercita un control fenn, dar flexibil, i ar prin­ c ipiul reali tatii guverneaza.

Dinamica personalitatii CONSERVAREA ENERGIEI. Fizica a fost in secolul trecut �tiinta cu cel mai mare rasunet. Infl uentat de fizicianul german Hermann von Helmholtz, Freud a considerat ca �i fenomenele psihice ar putea fi explicate pe baza acelora�i principii ca �i cele fizice. Freud viza in primul rand principiul conservarll energiei, conform carui a energia i�i poate schimba forma, dar nu poate fi n ici creata � i nici d i strus�i. Ca urmare, el a considerat oameni i ca s isteme energetice inchise �i a numit energia lor psih ica, al carei n ivel este dat pentru fiecare individ, libido (tennenul latin pentru "placere"), ca expresie a faptului ca, in perpectiva sa, trebui ntele sexuale sunt fundamentale. Un corolar al princ ipiului conservari i energiei este faptu l ca orice act sau i mpuls i nterzis este suprimat, i ar energia respectiva va cauta 0 alta ie�ire din sistem, eventual aparand degh izata intr-o alta forma. Dorintele exprimate de catre sine con tin 0 energie psihica ce trebuie e l iberata, i ar faptul ca satisfacerea lor este refulata nu inseamna ca ele d ispar. De exemplu, i mpulsuril e agresive pot fi exprimate prin participarea la curse de ma�ini, j ucand �ah, sau printr-un u mor sarcastic. V i sele �i s imptomele nevrotice sunt, de asemenea, mani festari ale unei energii psi h ice care nu a putut fi exprimata in mod direct. ANXIETATE �I APA RARE. Indi­ vizi i care doresc sa faca ceva ce Ie este i nterzis dev i n anxio�i . Ei pot exprima

til

psihologie

anumite pulsiuni intr-o fonna subl imata, evitand astfel atat judecata soc ietati i, cat �i pe cea a propriului supraeu �i reducand anxietatea. Freud descrie cateva strategi i la care indi vidul face apel pentru a preveni sau a reduce anxietatea, strategii pe care el Ie nume�te mecanisme de aparare a eulu i . Mecan ismul de baza este refularea, prin care un gand amenintator sau i nterzis este scos in afara con�tiintei � i impins in incon�tient. Din afara, individul pare pur �i simplu sa uite gandul sau i mpulsul respectiv. Indivizi i difera atat in ceea ce prive�te pragul anxietatii, cat �i mecani smele la care fac apel pentru a-i face acesteia fata. Anxietatea �i mecanismele de aparare sunt elemente centrale ale teoriei lui Freud cu privire la comportamentele mal­ adaptive, teorie care va fi discutata mai detaliat in capitolul 1 5 .

Dezvoltarea personalitatii In viziunea l u i Freud, in primi i 5 ani de viata individul parcurge diteva stadii de dezvoltare, care ii vor influenta personalitatea. Apl icand 0 defin itie largita a sexualitatii, el a denumit aceste perioade stadii psihosexuale. In fiecare stadiu, impulsul sinelui de cautare a placeri i este concentrat asupra unei anum ite zone a corpului �i a activitati lor legate de zona respectiva. Freud a denumit primul an de viata stadiul oral al dezvoltarii psihosexuale. Pe parcursul acestei perioade, cop i i i obtin placerea in timpu l alaptari i �i al suptului, a�a incat incep sa puna in gura orice obiect pe care il au la indemana. AI doi lea an de v iata este cons iderat inceputul stadiului anal, perioada in care placerea este obtinuta atat in timpul defecatiei, cat �i atunci cand acest act este amanat. Or, d i n aceste motive, copilul intra in confl ict cu parinti i, care

Teoria $i evaluarea personalitiilii

inceardi sa ii creeze deprinderea de a folosi toaleta, ceea ce reprezinta pri ma forma de control i mpusa copi lului. In stadiul falic, intre 3 �i 6 an i, obtinerea placeri i se coreleaza cu descoperirea organelor gen itale. In aceasta perioada, cop i i i incep sa observe diferentele dintre barbati �i femei �i i�i d irectioneaza i mpul suri le sexuale cafre parintele de sex opus. Tot in acest stadiu, copi i i se confrunta �i cu conflictul oedipian pe care Freud 11 descrie muIt mai clar in cazu l baieti lor. In jurul varstei de 5-6 ani , impulsuri le sexuale ale acestora sunt indreptate catre mama, motiv pentru care tatal este perceput ca fiind un rival pentru obtinerea afectiun i i mamei . Freud denu­ me�te aceasta s ituatie conflict oedipian, lacand trimitere la p iesa lui Sofocle in care regele Oedip i�i omoara lara sa vrea tatal �i se casatore�te apoi cu mama l u i . In conceptia lui Freud, baiatul se teme ca tatal se va razbuna, castrandu-l . Aceasta team a, denum ita teama de castrare, este considerata prototipul tuturor anxietatilor ulterioare, provocate de dorinte interzise. In cazul unei dezvoltari nor� ale, baietii reduc aceasta anxietate �i incearca sa rezolve satisfacerea sentimentelor fata de mama, in acela�i timp identificandu-se cu tatal - cu aIte cuvinte intemalizand 0 i magine ideal izata a atitudini l or �i a valorilor tatalui. Fetele parcurg �i ele acest proces - avand drept rezultat iden­ tificarea cu mama - cu singura diferenta ca in acest caz procesu l este mai compl icat �i chiar �i mai problematic. Rezolvarea conflictului oedipian mar­ cheaza sfar�itul stadiului fal ic, urmat de 0 perioada de latenta care dureaza de la 7 la 12 ani . Pe parcursul acestei perioade, calma din punct de vedere al sexualitatii, cop i i i sunt mai putin interesati de corpurile lor, fiind orientati mai ales spre

625

dobandirea acelor aptitudi n i cerute de relationarea cu med i u l . in cele din urma, trecand prin pubertate �i adolescenta, se aj unge in stadiul genital, faza adu lta a sexualitati i mature. Freud sustine ca aparitia anumitor probleme in oricare dintre aceste stadi i poate opri (sau fixa) dezvoItarea individului, ceea ce are efecte de durata asupra personalitati i . Libidoul va ramane fixat pe tipul de activitati specifice fied'irui stadiu. Astfel, un cop i l lntarcat prea devreme �i care nu �i-a putut satisface in suficienta masura p lacerea suptului, va ramane fixat pe stadi u l oral. Ca adult, aceasta persoana va fi excesiv de dependenta de cei din j ur �i va avea incl inati i spre placeri orale de genu l mancarii, bauturii, fumatul u i . 0 aseme­ nea persoana este numita personalitate ora/ii. In cazul in care fixarea se produce in stadiul anal al dezvolmrii psiho­ sexual itati i, persoana poate fi excesiv de procupata de curaten ie, ord ine, economi e �i v a tinde s a opuna rezisten ta presiunilor exterioare - ceea ce se nume�te 0 personalitate ana/ii. Un conflict oedipian rezolvat in mod necorespunzator poate genera un slab s i mt al moralitati i, d ificuItati in relatia cu autoritatile �i multe aIte probleme. Se remarca astfel ca teoria lui Freud include � i 0 teorie a tipurilor - � i anume, 0 tipologie psiho­ sexuala.

Modificari ale teoriei freudiene In timpul v ieti i, Freud �i-a modificat teoria. Ca orice adevarat om de �ti inta, e l a ramas receptiv fata de datele noi obtinute, revizuindu-�i pozitia initiala in masura in care apareau noi observatii ce nu puteau fi incorporate in teoria originala. De exemplu, una dintre aceste modificari s-a produs atunci cand Freud

626

�i-a dat seama di relatari le pacienti lor lui referitoare la seducti i petrecute in prima copilarie nu erau reale, ci reflectau propriile l or fantezii sexuale timpurii . (De�i, la ora actual a , atentia crescuta care se acorda abuzuri lor sexuale com ise asupra copi i lor a sugerat �i ideea di presupoziti ile Tacute i nitial de Freud in legatura cu real itatea acestor seducti i ar putea fi corecte (Masson, 1 984).) 0 alta revizuire, relativ tarzie, a vizat teoria sa asupra anxietatii . Teorii le l u i Freud au fost u lterior aprofundate de catre fiica sa, Anna, care a avut un rol deosebit de i mportant in clarificarea problemei mecan ismelor de aparare ( 1 9461 1 967) �i in apl icarea teonel psihanalitice in practica psih iatrie i i nfantile ( 1 958). Dar, in c i uda acestei desch ideri catre date noi, Freud a refuzat in mod constant orice opinie diferita de a sa, exprimata de colegi sau de d iscipoli, �i mai ales orice revenire asupra teoriei l i bi doului sau asupra locului central pe care it are motivatia sexuala in structurarea per­ sonalitati i. Acest dogmatism a provocat ruptura d intre el �i cei mai straluciti discipol i ai sai, d intre care cativa chiar au dezvoltat teorii c oncurente, acordand 0 atentie sporita celorlalte procese motiva­ tionale, altele decat sexual itatea. Este cazul unor apropiati precum Carl lung �i Alfred Adler, sau, mai tarziu, al unor teoreticieni ca Harry Stack Sull i van, Karen Horney � i Erich Fromm . Aceste d izidente, ca � i 0 serie d e teorii psihanal itice mai recente, accentueaza rolul j ucat de catre eu: eul este prezent inca de la na�tere, se dezvolta inde­ pendent de sine �i are �i alte functii in afara celei de a gasi modalitatea cea mai realista de a satisface i mpulsuri le exprimate de catre s i ne. De exemplu, eul intervine atunci cand se invata moda­ l itatea de a raspunde la cerintele medi ului

/Ilfrodllcere III psihologie

sau de a valorifica experienta. 0 ase­ menea perspectiva apropie conceptu l de eu de procesele cognitive. o parte importanta a acestei orientari o reprezinta teo ria relatiiIor obiectuale, care urmare�te ata�amentul man ifestat de copil fata de diferite persoane, pe parcursul dezvoltari i sale. Conceptul de sine sau i mportanta pe care 0 au trebui ntele biologice in motivarea com­ portamentului nu sunt ignorate, dar se acorda 0 atcntie egala unor aspecte cum ar fi gradul separari i psihologice de parinti, gradul de ata�ament sau de i mp l icare in raport cu alte persoane comparativ cu preocuparea fata de sine, n ivelul sentimentul ui de autoapreciere �i competenta. De�i nu am tratat-o ca atare, teoria l ui Eri k Erikson cu privire la stadi i le dez­ voltari i - di scutata in capitolul 3 - este un exemplu de teorie psihanal itica supusa unei astfel de revizuiri . Erikson a fost format ca psihanalist chiar de Anna Freud �i, dupa parerea lui, teoria sa reprezinta mai degraba 0 extindere a teorie i freudiene, dedit 0 modificare a acesteia. in conceptia sa, stad i i le de dezvoltare nu mai sunt stad i i ale psihosexualitati i, ci stadii psihosociale, care implica in primul rand procesele eului. Astfel, cel mai i mportant aspect al primului an de viata nu iI mai reprezinta centrarea pe obtinerea satisfacti ilor orale, c i faptul ca in aceasta perioada copi lul invata in ce masura mediul ii poate sau nu satisface proprii le nevo i . Al doilea an de viata nu mai este caracterizat de centrarea pe zona anala, de exemplu prin formarea deprinderii de a folosi toaleta, ci pe dobandirea autonomiei personale. In acest context, formarea deprinderii de a folosi toaleta nu reprezi nta decat cadrul in care cerillta de autonom ie a copilului

627

Teoria $i evaluarea personalitii{ii

se c iocne�te cu cerinte impuse de ditre parinti, cerinte carora trebuie sa Ii se supuna. Totodata, pentru a putea urmari intreaga viata a indvidului, Erikson adauga 0 serie de stad ii noi .

Personalitatea umana din perspectiva psihanalitica La inceputul acestui capitol spuneam ca fiecare modalitate de abordare a personal itati i incorporeaza 0 anumita perspectiva filosofica intrinseca asupra naturii umane. i n ce masura suntem l i beri �i in ce masura depindem de cauze situate in afara controlului nostru? Omul este fundamental bun, rau sau neutru? Structura sa este constanta sau se poate modi fica? Este acti v sau pasi v in ceea ce prive�te controlul asupra propri ului destin? Ce anume inseamna sanatatea psihologica? Descrierea teoriei l u i Freud a cuprins i mpl icit �i punctul sau de vedere asupra acestor aspecte. Adeseori, Freud este comparat cu Copemic sau cu Darwin. Ca �i ei, Freud a fost acuzat ca submineaza statura �i demn itatea uman itatii . Ca astronom, Copern ic a deplasat Pamantul din pozitia de centru al Un iversu lui, in pozitia unei planete secundare, rotindu-se alaturi de altele, in juru l unei stele minore . Darwin a plasat omul in pozitia de descendent al maimutelor. Freud a facut pasul urmator, aratand in ce mod comportamentul uman este determinat de forte pe care nu Ie putem controla, privandu-ne astfel de liberu l arbitru � i de l ibertatea noastra psihologica. Accen­ tuand latura incon�tienta a motivatiei, el ne priveaza de rational itate �i, subliniind natura sexual-agresiva a acestei motivatii, da 0 lovitura de gratie demn itatii umane. Teoria psihanal itica creioneaza un portret intunecat al personal itatii umane,

pe care 0 considera fundamental rea. i n absenta restrictii lor i mpuse de societate �i a reprezentarii internalizate a acestor restrictii , adica a supraeului, oameni i s-ar autodistruge. Freud a fost 0 fire profund pesimista. EI a fost nevoit sa paraseasca v iena in 1 93 8, cand ora�ul a fost invadat de nazi�ti, �i a murit in septembrie 1 93 9, in aceea�i luna in care a inceput cel de-al doi lea razboi mond ial . Din punctul sau de vedere, toate aceste eveni mente nu au fost decat con secinte naturale ale faptului ca tendintele agresive umane nu mai erau tinute sub control. De asemenea, structura personalitatii umane este relativ fixa. in conformitate cu teoria psihanal itica, personalitatea noastra este determ inata in primul rand de tendinte innascute �i de evenimentele petrecute in timpul primu l u i an de viata. Numai 0 psihanaliza extensiva poate anula consecintele negative ale unor experiente ti mpuri i, �i aceasta in anumite l imite. Tot in conformitate cu aceasta teorie, omul este relativ pasiv. C h iar daca eul reprezinta 0 structura activa, luptand cu tendintele pe care Ie exprima sinele sau supraeul , atata timp dit cea mai mare parte a acestei confruntari se petrece la n ivelul incon�tientului, posi ­ b i l itatea noastra d e interventie este extrem de redusa. Pentru Freud, sanatatea psihologica presupune controlul ferm, dar flexibil , exercitat de eu asupra impul­ surilor sinelui, iar scopu l psihanali zei este ca "acolo unde se afla sinele, sa se i nstaureze eu}" ( 1 933).

Evaluarea abordarii psihanalitice Scopul teoriei psihanalitice fii nd atat de vast, este greu de spus pur �i simplu daca ea este adevarata sau falsa. in plus,

628

corectitudinea sau incorectitudinea anu­ mitor aspecte particulare ale acestei teorii devine un fapt irelevant in raport cu impactul covar�itor pe care ea I-a avut asupra culturi i noastre �i cu valoarea sa �tiintifica. De exemplu, metoda asociatiei libere elaborata de Freud a oferit posibil itatea de a obtine date observabile noi, care pana atunci nu fusesera n iciodata studiate In mod sistematico In al doi lea rand, faptul ca, In confonnitate cu aceasta teorie, comportamentul uman reflecta compromisul dintre dorintele �i temerile individului, poate explica mai bine decat alte teorii ale personalitatii aparentele contradictii care apar In cadrul acestui comportament: ca teorie a ambivalentei, teoria psihanal itica nu are egaJ . In al trei lea rand, la ora actuala, este aproape unani m acceptat rol u l pe care 11 au procesele incon�tiente In determinarea celor mai multe dintre comportamentele umane, chiar daca aceste comportamente sunt adeseori rei nterpretate in termen i de teorie a Invatari i sau de procesare a infor­ matiei. eu toate acestea, perspectiva psiha­ nalitica a fost Indelung criticata pentru inadecvarea ei (de exemplu, Grunbaum, 1 984). Una d intre aceste critici se refera la ambiguitatea multor concepte �i la dificultatile pe care Ie Intampina definirea sau masurarea lor obiectiva. Astfel, teoria psihanalitica presupune ca la baza unor comportamente foarte diferite se pot afla motive identice. De exemplu, 0 mama care I�i respinge copilul fie se va com­ porta abuziv, fie I�i va nega i mpulsurile ostile devenind exagerat de protect iva �i de grij ul ie fata de copi t - ceea ce Freud ar n u mi 0 formatiune reactionala (v. capitolul 1 5). Or, atunci cand se considera ca la baza un or comportamente opuse se afla acela�i motiv, devine d ificil

Infroducere lIZ psilzologie

sa se confirme prezenta sau absenta acestu i motiv sau sa se faca pred icti i verificabile empiric. Ch iar �i acolo unde cercetatori i au reu�it testarea empirica a teoriei, s-au obtinut date de tip mixt. De exemplu, eforturi le Tacute pentru a gasi legatura dintre caracteristicile personal itatii adulte �i evenimente psihosexuale relevante, petrecute in copi iarie, au avut In general rezultate negative (Sears, Maccoby �i Levin, 1 95 7; Sewe l l �i M ussen, 1 952). Ch iar �i atunci cand se pot identifica trasaturi de caracter relevante, aceste trasaturi apar ca fi ind legate de anumite trasaturi ale parintilor (Beloff, 1 957; Hetherington �i Brackbi ll, 1 963 ). Astfel, ch iar daca s-a stabilit 0 legatura Intre formarea deprinderi i de a folosi toaleta �i anum ite caracteristici ale personalitati i adulte, acest fapt se poate datora legaturi i dintre aceste doua aspecte �i atentia pe care parintii 0 acordau ordinii �i curateniei. Intr-un astfel de caz, 0 expl icatie simpla cum este cea oferita de teoria Invatari i - Intarirea parentala �i reproducerea de catre copil a modelului oferit de parinti - este m ult mai potrivita decat cea obtinuta pe baza ipotezelor psihanalitice. Adeseori, ca dovezi suplimentare care sprij ina unele dintre ideile lui Freud, teoreticieni i psihanal i�ti c iteaza obser­ vati i Tacute de antropologi. De exemplu, tabuul transcultural al i ncestului este citat ca dovada a universalitatii complexului oedipian ; tabuul apare astfel ca 0 Incercare a societati i de a controla situatia oedipiana. Pe de alta parte, Insa, nu toate dovezile antropologice sprij ina teoria psihanal itica. Un exemplu foarte bun II ofera cazul antropologului B ronislaw Malinowski ( 1 927).

Teoria .$i evaluarea personalitiilii

Mal inowski pom ise de la relatarile lui Freud in legatura cu faptu l ca, adeseori, osti litatea oedipiana pe care 0 resimt baietii fata de tata se exprima simbol ic p rin i ntermediul v i selor in care il omoara. In opinia lui Freud, asemenea vise satisfac in mod simbo lic dorinta de dominare a rival ului cu care i�i disputa afectiunea mame i . Mal inowski a studiat visele unor adolescenti din Insulele Tobriand, unde unchii sunt cei care se ocupa de educatia ba ietilor; Tara sa i se relateze vise in care tat i i sa fie cei care sufera . . In sch imb, au existat numeroase astfel de v i se in care unchi i erau implicati in asemenea evenimente tragice, ceea ce dovede�te ca osti l itatea este generata de impunerea discipl inei �i nu de rivalitatea oedipiana. Intrucat Freud �i-a realizat obser­ vatiile in contextul unei culturi in care tatal este atat iubitul mamei, cat �i cel care ii i mpune fiului sau discipl ina, el nu a avut cum sa stabileasca ce anume determina ost i litatea copi lului. Pentm Mal inowski, cultura ba�tina�i lor d i n Insulele Tobriand a jucat rolul unui laborator in care cele doua elemente au putut fi separate. (Teoreticien ii psihana­ l i �ti contraargumenteaza spunand ca studi u l l u i Malinowski nu poate fi considerat concludent, Intrucat subiecti i sai au fost predominant baieti mai mari, al caror confl ict oed ipian era deja rezolvat, nu baieti de 4-6 ani, aflati in perioada de maxima amploare a acestui confl ict. Pentru alte contraargumente aduse studiului lui Malinowski, vezi �i Spiro, 1 982). Acest rezultat trebuie sa ne rea­ minteasca �i faptu l ca observati ile l u i Freud a u cuprins un numar foarte l im itat de persoane, predominant membri ai c lasei m ij locii, locuitori ai Vienei victoriene, afectati de diferite forme de

629

nevroza. in plus, la ora actuala, sunt evidente numeroase dintre prej udecati le culturale ale l u i Freud, mai ales in ceea ce prive�te femeile. De exemplu, teoria sa conform careia dezvoltarea psihose­ xuala a femei lor este putemic influentata de "invidia de penis" - sentimentul de i nadecvare al fetitei datorat faptu lui ca ea nu are penis - este respinsa aproape In unan i m itate, intrucat reflecta prej ude­ cati le sexuale ale epoci i . in epoca v i ctori ana, dezvoItarea person al i tati i u nei fete era cu siguranta mult mai putem ic influentata de con�ti inta faptului ca ea nu va beneficia niciodata de independenta, puterea �i statutul social al fratelui ei, dedit de i nvidia pentm pen isul l u i . Oricum, i n ciuda acestor critici, este remarcab i l fel ul in care teoria l u i Freud a depa�it i nconvenientul unei baze obser­ vationale inguste. De exemplu, datele multor studi i experimentale efectuate asupra mecani smelor de aparare �i a reacti ilor in s ituat i i confl ictuale, de�i desTa�urate in contexte mult diferite de cel in care au fost dezvol tate teoriile l ui Freud, au venit in sprij i nul acestora. (B l um, 1 95 3 ; Erdelyi , 1 985; Holmes, 1 974; Silverman, 1 976). In general, teoria structurala (eu, sine, supraeu), teoria psihosexuala, conceptul de energie au fost afectate de trecerea timpului. Exista ch iar 0 serie de autori psihanali�ti d ispu�i sa Ie modifice sau sa Ie abandoneze (Kli ne, 1 972; Schafer, 1 976). Pe de alta parte, teoria di namica a l u i Freud - in special, teoria sa c u priv i re la anxietate � i la mecan ismele de apara­ re - a trecut cu bine testul timpului, al cercetari lor � i al observatii lor. La ora actuala, se man ifesta un interes sustin ut pentru a refonnula teoria psihanalitica in termeni mai accesibili testari i �i pentru a continua evaluarea ei experimentala (Silverman �i Weinberger, 1 985).

Illfroducere III psihologie

630

Abordarea personalitatii din perspectiva invatarii soci ale ,

Spre deosebire atat de abordarea per­ sonalitati i din perspectiva trasaturi lor sale fundamentale, cat �i de abordarea psiha­ nalitica, invatarea sociaIa considera ca detenninantul comportamental este in primul rand mediul sau situatia. Pentru teoreticien i i acestei orientari, compor­ tamentul este rezultatul permanentei i nteractiuni d intre variabilele personale �i cele de mediu. Conditi i le de mediu modeleaza personal itatea prin inter­ mediul invatarii �i, la randul sau, com­ portamentul individual poate modela mediuI. Cu alte cuvinte, indivizi i �i situati ile se i nfluenteaza reciproc. Ca urmare, pentru a putea emite predicti i asupra comportamentu lui, va trebui sa �ti m in ce fel interactioneaza carac­ teristic i le i nd ividuale cu cele situationale. Teoria contemporana a invatari i sociale vine in descendenta behaviorismului �i a psihologiei stimul- raspuns, orientari care au dom inat prima j umatate a acestui secol (v. capitolul 1 �i anexa I I).

Conditionare �i invatare sociala CONDITIONAREA

OPERANTA.

Comportamentul i nd ividual poate fi i nfluentat in mare masura de cei lalti oameni - prin pedepsele �i recompensele pe care ace�tia Ie pot oferi . Din acest punct de vedere, invatarea sociala reprezinta un caz aparte al conditionarii operante �i al celorlalte procese corelate, despre care am d iscutat in capitolul 7. In conformitate cu aceasta teorie, cele mai multe d intre diferentele care apar in

comportamentul indivi dual sunt rezul ­ tatul diferitelor experiente d e invatare pe care 0 persoana Ie parcurge in timpul cre�teri i . Unele pattern-uri comporta­ mentale sunt invatate pri n experiente directe: individul este pedepsi t sau recompensat atunci cand se comporta intr-un anum it feI . Exista insa �i raspunsuri invatate nu prin intarire directa, ci prin invatare observationala sau indirecta (v. cap itolul 1 1 ). Oamen i i pot invata observand acti uni le celorlalti � i consecintele acestor actiun i . Daca toate comportamentele noastre ar fi invatate numai prin intarirea directa a ras­ punsuri l or, u n asemenea proces ar fi indelungat �i inefic ient. La randul ei, intarirea care controleaza exprimarea comportamentu lui invatat poate fi di recta (recompense tangibi l e, aprobare sau dezaprobare sociala, diminuarea unor conditii nefavorabi l e), i ndirecta (obser­ varea recompensei sau a pedepsei primite de catre 0 alta persoana pentru un comportament similar cu propriul com­ portament) sau autoadm i n i strata (evalu­ area propriului comportament, urmata de autoapreciere sau autoimputare). Teza fundamentala a teoriei invatarii sociale este aceea ca oamen i i prefera sa se comporte intr-un fel in care este cel mai probabi l sa obtina intarire. Cu alte cuvinte, actiunile individuale depind de caracteristicile specifice ale situatiei, de fel ul in care individul evalueaza situatia respectiva (care este probab ilitatea de a obtine intarire) �i de intaririle obtinute in

631

Teoria $i evaluarea personalitii{ii

trecut, in situatii similare (sau de ob­ servarea altor persoane aflate in s ituati i similare). Comportamentul este con­ s istent atat timp cat situatiile cu care se confrunta individul �i roluri le pe care este a�teptat sa Ie indepl ineasca sunt relativ constante. Intrucat cele mai multe dintre COffi­ portamentel e soc iale nu sunt recompen­ sate in orice situatie, ind ivizi i invata sa diferentieze in ce context un anu m it comportament va fi adecvat �i in ce context n u va fi adecvat. Generalizarea se produce in masura in care acela�i raspun s dat de 0 persoana in situatii diferite este recompensat; In acest fel , cre�te probabi l itatea c a raspunsul res­ pectiv sa apara �i in alte imprej urari . Astfel, un cop i l al carui comportament agresiv este intarit atat acasa, cat �i la �coala �i in timpu l jocului, va evolua probab i l spre 0 personal itate dominant agresiva. Cel mai des, insa, raspunsuri le agresive sunt intarite in mod d iferit, iar discri m i narea astfel invatata va determina s ituati ile in care individul se poate mani festa agresiv (de exempl u, agre­ sivitatea este acceptata pe terenul de fotbal, dar nu �i in sala de clasa). Din acest motiv, teoreticien i i invatari i sociale considera ca 0 caracterizare Tacuta din perspectiva trasaturi lor de personalitate, In care se folosesc termeni c u m ar fi "agresiv", este inuti l a, intrucat nu tine seam a de variatia comportamentului de la o s ituatie la alta.

CONDITIONAREA

CLASICA.

Conditionarea operanta �i procesele core­ late ei se aplica in cazu l com porta­ mentului, in j urul caruia se centreaza

abordarea invatari i sociale . In ceea ce prive�te emotia sau afectul, teoreticieni i invatari i sociale includ in cadrul i magin i i lor asupra personal itati i �i conditionarea clasica (v. capitolul 7). De exemplu, atunci cand un cop i l este pedepsit de parinti pentru ca a Tacut ceva ce nu avea voie, pedeapsa antreneaza 0 serie de ras­ puns uri psihologice care se asociaza cu vina �i anxietatea. Ca urmare, �i in comportamentul copilului va fi antrenat tot acest tip de raspunsuri , iar copi lul se va simti vinovat de fiecare data ciind va face ceva i nterzis. Sau, in terme n i i cond itionari i clasice, comportamentul devine un stimul conditionat care se asociaza cu stimulul neconditionat care este pedeapsa, In vreme ce anxietatea devine un raspuns conditionat. Pentru teoreticien i i acestei abordari, sursa i n­ terna de anxietate, denumita de Freud supraeu, apare in urma conditionarii c lasice. Ca �i conditionarea operanta, �i cond itionarea clasica poate actiona alea­ tor, ducand la generalizarea unor sti mu l i care nu a u fost conditionati i n mod direct.

Variabilele personale Spuneam mai devreme ca psihologia personal itati i urmare�te atat variabilele personale datorita carora indivizi i se deosebesc intre ei, ciit �i procesele generale ale dinamici i personal itati i . Abordarea d i n perspectiva trasaturilor s-a concentrat asupra primului aspect, descri­ ind detal iat diferentele de personal itate, Tara sa spuna insa n imic in mod spec ial referitor la procesele generale ale dina­ micii personal itati i . Abordarea psihanal i ­ tica a incercat s a raspunda ambe lor intrebari .

632

In schimb, abordarea din perspectiva invatari i sociale s-a concentrat in primul rand asupra proceselor, acordand prea putina atentie descrieri i diferentelor inter­ individuale. i ntrucat aceasta orientare considera ca personal itatea este produsul unic al unei seri i intregi de intariri �i accentueaza gradul in are comporta­ mentul variaza de la 0 situatie la alta, ea nu i�i propune sa clas ifice indivizi i in raport cu 0 tipologie anume �i n i c i sa ii evalueze dupa anumite trasaturi . Totu�i, exista �i in cadrul acestei orientari teoreticieni care au inceput sa studieze in mod s istematic diferentele i nterindividu­ ale, urmarind mai ales fel ul in care anumite variab i le personale par sa i nter­ actioneze cu unele situatii particul are, modi ficand comportamentul. Unu l d intre cei mai importanti reprezentanti ai acestui curent, Walter M i schel, a propus abordarea urmatoarelor variabile: 1. Competenle: ce $tii sa faci? In randul

acestor competente sunt incluse abi­ l itati le i ntelectuale, deprinderi le fizice �i sociale, alte abi l itati speciale. 2. Strategii de reprezentare: cum iii reprezinli acest lucru? Oameni i au modal itati d i ferite de a aborda selectiv informatia, de a codifica (reprezenta) evenimentele, de a grupa informatii le in categorii semnificative. Acela�i eve n iment poate fi perceput ca ame­ n intator de 0 persoana �i interesant de o alta. 3. A$teptari: ce se va ln tampla ? Alege­ rea unui anu mi t comportament dep i n­ de de a�teptarile legate de conse­ cintele comportamentul u i respectiv. La ce consecinte te poti a�tepta dadi e�ti prins copi ind la un examen? Daca le-ai spune prieteni lor !Ai ce crezi cu adevarat despre ei, cum va afecta

Iflfroducere In psilzologie

acest lucru relatii le d intre voi? Com­ portamentul este intl uentat �i de a�teptari le legate de propri i l e abil itati : putem anticipa care sunt consecintele unui anumit comportament, dar nu reu�im sa actionam intrucat nu suntem siguri de capacitatea noastra de a desIa�ura comportamentul respectiv. 4. Valor; subiective: ce valoare are ? Persoane avand expectante similare pot opta pentru comportamente d i fe­ rite deoarece acorda valori diferite rezultatelor. Doi studenti �tiu ca un anumit comportament Ie va face placere profesori lor, dar acest aspect este i mportant doar pentru unul d i ntre ei, in vreme ce pentru celalalt nu conteaza. 5. Sisteme $i plan uri de autoreglare: cum pOli realiza acest lucru? Regu l i l e �i standardele p e care Ie adopta fiecare individ pentru a-�i controla compor­ tamentul ( i nclusiv autorecompensel e acordate i n situatia unui succes sau autoimputari le in caz contrar) sunt diferite. De asemenea, indivizi i d i fera �i in ceea ce prive�te capacitatea de a e labora plan uri realiste pentru atin­ gerea unui anum it obiectiv. (Dupa Mischel, 1 973, 1 993). Toate aceste variabile personale (ade­ seori numite �i variabile cogn itive ale invatari i sociale) interactioneaza cu con­ d iti i l e caracteristice s ituatie i particu lare, determinand felul in care individul se va comporta in situatia data.

Imaginea personalitatii umane din perspectiva invatarii sociale Ca �i abordarea psihanal itica, �i abordarea din perspectiva invatarii so­ ciale este 0 abordare determ i n i sta. Dar,

633

Teoria $i evaluarea personalitiilii

spre deosebi re de abordarea psihanal itica, ea acorda 0 atentie redusa determinanti lor biol ogici ai comportamentului, concen­ trandu-se exc lusiv asupra celor care tin de mediu. Ca �i behav iori smul, aceasta abordare a fost �i ea putemic influentata de ideile lui Darwin: a�a cum, prin i ntermediul selectiei naturale, evolutia modi fica specia, adaptand-o mediului, procesul invatarii - mai ales prin i nter­ mediul eond itionari i operante - modifiea repertoriu l eomportamental al i ndivi­ dului, adaptandu-l mediului. In mod i nevitab i l , in aeeste conditi i omul nu este nici bun, nici rau, ci doar extrem de deschis fata de modificari datorate ex­ perientelor situationale trecute sau ac­ tuale. D upa cum spuneam in capitolul 3, John Watson, pionier al orientarii beha­ vioriste in S .U.A., sustinea chiar ca ar putea cre�te un copil in a�a fel incat acesta sa devina orice, indiferent de "talentele, incl i nati i le, tend inte le, abi l i­ tati le, vocati ile copi lului respectiv, ca �i de rasa predeeesorilor lui". Prea putin i adepti ai teorei invatari i soe iale ar m�i adopta astazi 0 pozitie atat de radicala. Cu toate acestea, e i pastreaza acela�i optim i sm in capacitatea pe care 0 avem de a seh i mba eomportamentul u man seh imband mediul. Aeest punet de vedere este in acord eu pragmatismul american �i cu ideologia americana a ega l itatii, motiv pentru care nu este de mirare ca behaviorismu l a fost atat de raspand it mai ales in Statele Unite. Interesant este faptul ca �i in fosta Uniune Sovietica - acolo unde ideol ogia comunista punea un accent deosebit pe egalitate - s-a imparta�it intotdeauna parerea ca personal itatea umana poate fi modificata cu u�urinta prin i ntermedi u l mediului. C a urmare, nu este d e m irare ca

ambele socieHiti au preferat un model al comportamentului u man bazat in primul rand pe conditionare (Un iunea Sovietica a fost locul de na�tere al lui Pavlov � i a conditionari i clasice). In schimb, societa­ tile traditionale, bazate pe clase distincte, a�a cum erau Angl i a �i Germania, au dat na�tere unor personalitati ca Charles Darwin sau S igmund Freud, ca �i altor etologi sau adepti ai teoriei trasaturi lor de personalitate - ad idi unor oameni de �ti inta pentru care personalitatea umana depinde mult mai mult de i mperativele b iologice. in conformitate cu abordarea d i n perspectiva invatari i sociale, persona­ l itatea umana poate fi m odificata, dar chiar �i a�a, ea inca mai cuprinde 0 anumita dimensiune pas iva, in sensul ca ea inca apare ca determ inata de forte care ies in afara controlului individu l u i . Imaginea s e sch imba, insa, p e masura ce aceasta abordare accentueaza tot mai mult rol u l activ care ii revine individului In alegerea �i modificarea mediului, astfel incat el dev ine 0 forta cauzala in propria sa viata. Totu�i, dupa cum yom vedea, pentru adepti i abordarii umani ste sau fenomenologice, nici aceasta d i ­ men siune nu este suficient d e activa. In special, ei nu considera ca satisIacatoare defin itia sanatatii mentale ca fi ind in principal adaptarea optima la mediu.

Evaluarea teoriei invatarii sociale Teoria invatari i sociale a avut 0 con­ tributie deosebit de i mportanta din punctul de vedere al psihologiei c l inice �i al teoriei personal itati i mai ales datorita atentiei pe care 0 acorda variabi lelor de mediu care se asociaza cu compor­ tamente specifice. In acest fel am p utut

Introducere ill psihologie

634

vedea actiunile umane ca fi ind raspunsuri la anumite conditi i de med iu �i ne-am putut concentra atentia atat asupra felului in care med iul ne controleaza compor­ tamentul, cat �i asupra felului in care mediul poate fi mod ificat pentru a obtine anumite sch imbari la n ivelul compor­ tamentului . Dupa cum yom vedea in capitolul 1 7, apl icarea sistematica a principi ilor invatari i a avut succes in cazul multor comportamente maladap­ tative. Teoreticien i i acestei abordari au contrazis opinia conform careia com­ portamentul indivizilor este constant i n­ dependent de situatie, ceea ce a deter-

minat revizuirea premi selor fundamen­ tale ale altor teori i cu privire la perso­ nalitate. Criticile aduse aceste i abordari se refera mai ales la importanta exagerata care se acorda influentei caracteristici­ lor situationale, aspect defavorabil din punctul de vedere al psihologiei per­ sonal itati i (Carlson, 1 97 1 ). S i , a�a cum yom vedea mai tarziu, mu lti teoreticieni nu doresc sa adm ita ca, de fapt, personal itatea este mu lt mai putin con­ sistenta de la 0 situatie la alta decat ar parea in conformitate cu teoria invatarii sociale.

Abordarea fenomenologica Abordarea fenomenologica a perso­ nal itatii i�i concentreaza atentia asupra experientelor subiective ale individului cu alte cuvinte asupra viziuni i personale despre l ume a acestuia. Teoriile feno­ menologice difera de toate celelalte teorii discutate pana acum prin faptul ca, in general, nu urmaresc motivati ile sau intariri le din trecutul unei persoane �i nici predictii le in legatura cu comportamentul acesteia. In sch imb, ele sunt orientate asupra felului In care individul percepe �i i nterpreteaza even imentele care se petrec in mediul sau curent, adica asupra Ceno­ menologiei individulu i . Printre diferitele orientari i ncluse in cadrul acestei abor­ dari, un loc central il ocupa psihologia uman i sta.

Psihologia umanism In prima j umatate a acestui secol, psihologia a fost dominata de psihanaliza �i behaviorism. In 1 962, un grup de psihologi a fondat Asociatia de Psi-

hologie Umanista. Ei prezentau psiho­ logia umanista ca pe 0 "a treia forta", un set expl icit de presupozitii �i ob iective alternative celor pe care se bazau celelaIte doua abordari. Pentru a-�i defini pozitia, Asoc iatia a adoptat un set de patru pri nc ip i i : 1 . Interesul fundamental il reprezintii

experienfa persona/ii. Oame n i i nu sunt simple obiecte de studiu. Ei trebuie descri�i �i intele�i in termen i i propriei l o r vizi uni subiective asupra lum i i , in functie de felul in care se percep pe ei in�i�i �i de sentimentul valorii personale. Prin c ipala intrebare careia fiecare trebuie sa ii raspunda este "Cine sunt eu?". Pentru a afla in ce fel raspunde acestei intrebari 0 persoana, psihologul trebuie sa devina partenerul acelei persoane aflate in cautarea intelesului existential. 2. Aspectele preferenfiale ale investiga­ liei sunt a/egerea individualii, creati­ vitatea -$i autoactualizarea. Psiholog i i

Teoria $i evaluarea personalitiilii

uman i�ti respi ng abordarea psihana­ l itidi, argumentand ca 0 psihologie bazata pe persoane infirme nu poate fi decat 0 psihologie infirma. E i resping �i behaviori smul ca fiind 0 psihologie l i psita de con�tiinta, derivata din stu­ d ierea ani malelor i nferioare. Oameni i n u sunt motivati numai de tend inte primare, ca sexul sau agresivitatea, sau de nevoi fiziologice, ca foamea �i setea. Ei au nevoie sa i�i dezvolte propriul potential �i proprii l e apti­ tudin i . Criteri ile sanatati i mentale ar trebu i sa fie cre�terea �i autoac­ tualizarea, nu controlul pe care 11 exercita eul �i nici adaptarea la me­ diu. 3 . in alegerea temelor de cercetare, inlelesul trebuie sa primeze in Jala obiectivitalii. Psihologi i umani �ti con­ sidera ca de prea multe ori cercetarea psihologica depinde mai mult de metodele disponibile, decat de i mpor­ tanta problemelor ce vor fi abordate. In opi n ia l or, ar trebui studiate problemele umane �i sociale impor­ tante, chiar daca acest l ucru ar putea insemna apelul la metode mai putin riguroase. Si, de vreme ce psihologii trebuie sa se straduie sa fie obiectivi in colectarea �i interpretarea datelor, alegerea temelor poate �i trebuie sa fie ghidata de valori . In acest sens, cercetarea nu este lipsiHi de valori; psihologul nu trebuie sa pretinda ca nu are nici un fel de valori �i n ici nu trebuie sa i�i ceara scuze pentru acest l ucru . 4. Demnitatea umana este valoarea Jun­ damentala. Oameni i sunt fundamental bun i . Obiectivul psihologiei este inte­ l egerea oamenilor, nu controlul sau predictia comportamentu lui lor. Din punctul de vedere al psihologilor

635

uman i�ti, chiar folosirea termenu lui de "subiect" aduce ati ngere cal iHit i i l o r de parteneri egali in inc ere area d e a intelege personal itatea umana. Psihologi i care au aderat la valoril e acestei asociati i a u orientari diferite. D e exemplu, Gordon Allport, teoretic ian a l trasaturi lor d e personal itate, a fost i n mod evident un psiholog uman i st; dupa cum am mentionat deja, 0 serie de p sihana­ I i �ti - ca Alfred Adler, Carl lung, Eri k Erikson - au preferat 0 perspectiva uman i sta asupra motivatiei, ceea ce i-a indepartat de Freud . Dar, cu toate acestea, ideile lui Carl Rogers �i cele ale lui Abraham Maslow raman ideile centrale ale psihologiei umani ste.

CARL ROGERS. Ca �i Freud, Carl

Rogers ( 1 902 - 1 987) �i-a d ezvoltat teoria pomind de la activitatea des­ Ia�urata in c1 inica (Rogers, 1 95 1 , 1 959, 1 963, 1 970). EI a fost i mpresionat d e ceea ce a vazut c a fi ind tendinta innascuta a indivizi lor de a diuta cre�terea, maturizarea �i sch i mbarea pozitiva. Astfel, el a aj uns sa considere ca forta fundamental a care motiveaza organismul uman este tendinta de actualizare - tendinta de imp linire sau de actualizare a tuturor capacitati lor orga­ n is mulu i . Orice organ ism in cre�tere tinde sa i�i actual izeze propriul potential, in l im itele ered itatii sale. Dar, 0 data ce acest curs a fost stabilit, i ndividul va prefera cre�terea mai degraba decat regresu1. Rogers nu a negat niciodata ca exi sta � i alte nevoi, cum sunt cele biologice, dar el a considerat ca m otivatia organi smului include aceste nevoi ca autointarire.

636

Illtrodlicere ill psilzologie

Fig. 14.3. Carl Rogers despre abordarea fenomenoiogica : " eel lIlai avalltajos PUllct pentru in{e/egerea comportamentu/ui unui illdivid este situat clziar III interiorul cadrului de reJerin/a a/ individu/ui respectiv. .. " Organismu/ are 0 tendin/a Jundamenta/a spre care �i indreapta eJorturile: sa i�i actualizeze, sa i�i men{ina �i sa i�i sporeasca experien{a " Atunci cand un individ �i percepe �i accepta intr-un sistem consistent �i integrat toate experien{ele sale senzoriale �i viscerale, .

..

atullci este Joarte probabil ca individul respectiv safie mai in/elegator Ja{a de ceila//i �i, de asemenea, sa fie mai u�or acceptat de catre ace�tia. (Rogers, 1 95 1 ) "

Credinta in primatu l actual izarii reprezinta baza terapiei sale nondirective, centrate pe client. Aceasta metoda psihoterapeutica pleaca de la ipoteza ca fiecare individ are dorinta �i posibi litatea de a se schimba �i ca persoana cea mai indicata pentru a decide cursul acestei sch imbari este el insu� i . Terapeutul este 0 "cutie de rezonanta", in vreme ce i ndividul i�i cerceteaza �i i� i analizeaza

proprii l e sale probleme. Aceasta este 0 abordare terapeutica total diferita de cea psihanalitica, in care terapeutul anal izea­ za trecutul pacientu lui pentru a identi fica problema �i pentru a decide In ce fel poate fi ea remed iata. (Pentru discutia asupra diferitelor abordari terapeutice, vezi capitolul 1 7). S inele este conceptul central in teoria lui Rogers asupra personal itati i . Sinele, sau conceptul de sine (Rogers folose�te alternativ ace�ti doi termen i ), devine piatra ungh iulara a teoriei sale. S inele consta in totalitatea ideilor, percepti i lor, valorilor care caracterizeaza "Eul", i nclusiv con�t i inta a "ceea ce sunt" �i a "ceea ce pot". Acest sine perceput influenteaza atat felul in care ind ividul percepe lumea, cat �i felul in care se comporta. De exemplu, 0 femeie care se percepe ca putern ica �i competenta va avea 0 perceptie asupra lumii �i un comportament foarte diferite de cele ale unei femei care se considera slaba �i i neficienta. I maginea de sine nu reflecta neaparat real itatea: 0 persoana poate fi respectata �i plina de succes, dar se poate percepe ca fi i nd sortita e�ecu l u i . Dupa parerea l ui Rogers, i ndividul I�i evalueaza fiecare experienta in raport cu aceasta imagine de sine. Oamen ii doresc sa se comporte consecvent in raport cu imagnea de s ine; experientele �i sentimentele neconsecvente C ll aceasta i magine sunt infrico�atoare, moti v pentru � are Ii se refuza accesul spre con�tiinta. In esenta, acesta este conceptu l freudian de refulare, de�i Rogers considera ca ea nu este n ici necesara �i n ic i permanenta. (Freud ar fi spus ca reflliarea este inevitabila �i ca anumite aspecte ale experientelor parcurse vor ramane intot­ deauna incon�tiente). Cu cat 0 persoana respinge mai multe experiente, considerandu-Ie i nconsistente

Teoria ,yi evaluarea personalitiilii C ll

imaginea de sine, cu at at mai mare va fi prapastia dintre sine �i realitate, crescand posibi litatea dezadaptari i. Un individ a carui imagine de s ine este incongruenta in raport cu sentimentele �i experientele sale va trebui sa se apere impotriva adevaru lui, intrucat adevaru l produce anxietate. Daca incongruenta devine prea mare, capacitatea sa de aparare cedeaza, generand 0 anxietate maj ora sau alte tulburari emotionale. In schimb, 0 persoana bine adaptata va avea o imagine de s ine consistenta cu gan­ direa, experienta �i comportamentul sau; sinele sau nu este rigid, ci flexibil, �i se poate schimba pe masura ce asimileaza experiente �i idei noi. S inele ideal este un alt concept fun­ damental al teoriei lui Rogers. Cu totii avem in minte i maginea persoanei care am vrea sa fim. Individul este cu atat mai fericit �i mai impl in it, cu cat sinele ideal este mai apropiat de s inele real. 0 d iscrepanta prea mare intre sinele real �i cel ideal are ca rezultat nefericirea �i insatisfactia persoanei respective. Astfel, pot aparea doua tipuri de incongruente: prima, intre sine �i expe­ rienta real itatii, cea de-a doua, intre sine �i sinele ideal . Rogers a emis cateva ipoteze legate de felul in care pot aparea aceste incongruente . Rogers a considerat in special ca oameni i pot fi muIt mai impl in iti daca Ii se acorda 0 recompensa pozitiva necon­ ditionala. Ceea ce inseamna ca ei se simt apreciati de parinti �i de aIte persoane chiar �i atunci cand sentimentele, ati­ tudinile, comportamentele lor nu sunt la inaltimea idealului. In conditi ile in care parinti i acorda numai 0 atentie pozitiva conditionala - adica valorizeaza numai acele sentimente, idei sau comportamente considerate corecte - este foarte probabil ca imaginea de s ine a cop i lului sa fie distorsionata. De exemplu, sentimentul

637

de competitie �i ostil itate man ifestat fata de un frate mai mic este firesc, dar parintii II dezaproba �i, de cele mai mul te ori, fratele mai mare este pedepsit daca II love�te pe cel mic. Cop i i i trebuie sa integreze cumva aceasta experienta in i maginea de sine. Ei pot aj unge la concluzia ca sunt rai �i ca, din acest motiv, trebuie sa Ie fie ru�ine. Sau pot aj unge la concluzia ca parintii nu ii iubesc �i, din acest motiv, sa se simta respin�i . Sau i�i pot nega sentimentele, luand hotararea ca nu mai vor sa il loveasca pe cel mic. Fiecare dintre aceste variante contine 0 distorsionare a adevarului. Cea de-a treia p oate fi acceptata cel mai u�or de catre copil, dar chiar �i a�a el i�i neaga de fapt sentimentele reale, acestea trecand, ca u nnare, in incon�tient. Oamenii se simt c u atat mai i nconfortabil in raport cu ei in�i�i, cu cat sunt nevoiti sa i�i nege mai mult propriile l or senti mente �i sa accepte valorile celorlalti. Roger sustine ca cea mai buna rezolvare este ca parintii sa recunoasca senti mente Ie copilului ca fi ind indreptatite, dar totodata sa ii explice acestuia din ce cauza nu este bine sa i�i loveasca fratele. ABRAHAM MASLOW. Psihologia l u i Abraham Maslow ( 1 908- 1 970) se suprapune din numeroase puncte de vedere peste cea a lui Carl Rogers. Maslow a fost initial atras de beha­ viorism �i a studiat aspecte legate de sexual itate �i dominare la primate. La na�terea primului sau copil, el deja se distantase de behaviorism, dar dupa acest eveniment avea sa spuna ca nimeni nu poate fi behaviorist daca observa cu atentie un copil. EI a fost influentat �i de psihanal iza, dar ulterior a devenit unu l d intre criticii acestei orientari, ela­ borandu-�i propria sa teorie asupra motivatiei. Mai exact, el a aratat ca exista

638

o ierarhie a trebuintelor, pomind de la nevoile biologice fundamentale �i urcand spre motivatii psihologice tot mai complexe care devin insa importante numai dupa ce nevoile fundamentale sunt satisIacute (fig. 14.4). Nevoile unui nivel trebuie macar partial satisIacute inainte ca cele de la nivelul urmator sa poata determina, la randul lor, diferite actiuni. Atunci cand hrana �i siguranta sunt greu de obtinut, actiuni le individului respectiv sunt dominate de satisfacerea acestor nevoi, in vreme ce motivele situate la niveluri superioare au 0 semnificatie redusa. Numai atunci cand nevoile de baza pot fi satisIacute cu u�urinta,

Introducere III psihologie

individul gase�te timp �i energie pentru a se consacra unor interese intelectuale sau estetice. Cautarite artistice �i �iintifice nu pot inflori in societati in care oamenii sunt nevoiti sa lupte pentru a-�i dobandi hrana, adapostul, siguranta. Cea mai inalta motivatie - autoactualizarea poate fi atinsa numai dupa ce toate celelalte nevoi sunt satisIacute. Maslow a urmarit persoanele auto­ actualizate - barbati �i femei care �i-au valorificat in mod exceptional poten­ tialul. EI a inceput studiind viata un or personaje celebre: Spinoza, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln, Jane Adams, Eleanor Roosevelt. in acest fel, -

Fig. 1 4.4. Piramida trebu intelor. Trebuin/ele situate la un nivel inferior trebuie satisfocute miicar parlial inainte ca nevoile situate la nivelurile superioare sa poata deveni surse importante de motiva/ie. (Dupa Maslow, 1 970.)

639

Teoria $i evaillarea personalitii{ii

a putut crea 0 i magine compozita a ceea ce s-ar numi 0 persoana autoreal izata, implinita. Caracteristicile distinctive ale unei asemenea persoane sunt cuprinse In tabelul 1 4 .2, alaturi de 0 serie de comportamente care, In oplma l u i Maslow, pot duce la autoactualizare. Ulterior, el �i-a extins studiul asupra studentilor din colegi i . Alegandu-i pe cei

care corespundeau definitiei date de e l unei persoane autorealizate, a putut constata ca ei se regaseau in procentul de 1 % al persoanelor cu cea mai buna stare de sanatate; ei nu prezentau semne de dezadaptare �i i�i foloseau in mod eficient talentul �i aptitudini le (Maslow, 1 970).

Tabelul 1 4.2. Autoactualizarea. Sun! cuprinse ca1ita{;Ie persnnale pe care Mas/ow !e-a considerat ca fiin d caracteristice unei persoane autoactualizate $i comportamentele impurtante din punctlll de vedere al acestei alltoactualiziiri. (Oupa Maslow, 1967 .) CARACTERISTICILE PERSOANEI

Pereepe realitatea In mod eficient �i poate tolera incertitudinea. Se accepta pe sine �i Ii accepta �i pe ceilalti pentru ceea ce sunt. Spontaneitate 'in gandire �i comportament. Centrat mai degraba pe problema dedit pe sine. Un sim! sanatos al umorului. Foarte ereativ. Rezistent la enculturatie, noncoformist in mod nepremeditat. Preocupat de bineJe umanitatii . Capabil d e 0 apreciere profunda a experientelor fundamentale de viata. Stabi le�te relatii interpersonale trainice, adanei, mai degraba cu un numar redus de persoane. Capabil sa priveasca viata 'in mod obiectiv. COMPORTAMENTE CARE DUC LA AUTOACTUALIZARE

Traie�te viata asemeni unui copi l, cu deplina concentrare �i implicare. Prefera ceva nou, in locul drumurilor sigure. in evaluarea experientei, asculta-ti mai degraba proprii le sentimente, decat vocea traditiei, sau a majoritatii, sau a autoritatii. Fii c instit, refuza pretextele �i "regulile j ocului". Daca vederile tale nu coincid cu cele ale majoritatii, asurna-ti riscul irnpopu­ laritatii. Asuma-ti responsabi litatea. Lucreaza din greu indiferent ce te-ai hotarat sa facio I ncearca sa iti identifici liniile de aparare �i ai curajul sa renunti la ele.

Illtroducere III psihologie

640

M ulte persoane traiesc momente trecatoare de autoactualizare, pe care Maslow le-a denumit experienle de wirf o astfel de experienta de varf este caracterizata de feric ire �i implinire 0 stare temporara, l i psita de orice efort, necentrata pe sine, 0 stare de perfecti une �i de realizare a obiectivelor. Expe­ rientele de varf pot avea intensitati diferite �i se pot produce in contexte diferite: in timpul unor activitati creative, in timp ce se adm i ra natura, in timpul unui act estetic sau al unui mec i . Dupa ce a cerut unui mare numar de studenti sa descrie orice experienta care s-a apropiat de caracteristici Ie unei experiente de varf, Maslow a incercat sa insumeze raspun­ surile obtinute. Ele cuprindeau sentimen­ tul intregului, al perfectiunii, al vietii, unicitate, l ipsa de efort, automu ltumire, valori cum sunt bunatatea, frumusetea, adevarul. -

Teoria constructelor personale Psihologia uman ista urmare�te felul in care indivizi i se autopercep �i senti­ mentel e legate de acest fapt, in termeni de valoare personala. Teoria construc­ telor personale prefera 0 abordare mai pronuntat co�n itivista a fenomenologiei i n d i viduale. In conformitate cu George Kelly ( 1 905-1 966), creatorul acestei teorii, adepti i teoriei trasaturilor de personalitate incearca sa descrie 0 persoana folosind d imensiuni ale personalitati i, pe care Ie-au construit ei in�i�i . Or, Kelly considera ca scopul psihologiei ar trebui sa fie descoperirea acelor d i mensiuni pe care persoanele in cauza Ie folosesc pentru a interpreta sau pentru a expli ca aspecte legate de ele insele sau de lumea lor sociala. Aceste dimensiuni sunt constructele personale

ale individului , constitui nd, in teoria lui Kelly, unitatea de baza a analizei ( 1 95 5 ) . M a i general vorbind, Kelly considera ca indivizi i ar trebui vazuti ca oameni de �tiinta care actioneaza intuitiv. Ca �i oameni i de �ti inta, �i ei observa lumea, formuleaza �i testeaza ipoteze legate de ea, elaboreaza teori i cu privire la aceasta. Ca �i psihologi i care ii studiaza, la randul lor, subiecti i uman i anal izeaza sau rezuma comportamente - clasificand, i nterpretand, evaluand aspecte legate de ei in�i�i �i de lumea lor. �i, tot ca �i oameni i de �ti inta, indivizi i pot intretine teorii false, credinte care ii stanj enesc in viata de zi cu zi �i Ie d istorsioneaza felul in care evalueaza evenimente, persoane, sau pe ei in�i�i. (In capitolul 1 8 , yom d iscuta pe larg perspectiva i ndividului ca om de �ti inta in procesarea informatiei sociale). In opinia l u i Kelly, terapi a sau consil ierea ar trebui sa incerce sa ii aj ute pe oameni sa i�i construiasca mai eficient intepretarile, evaluarile, teoriile asupra lum i i . Daca un pac ient pretinde ca este incapabil sa faca fata autoritatii, sarcina terapeutulu i nu este sa determine valoarea de adevar a acestei afinnatii, ci sa it incurajeze pe individul respectiv sa analizeze care sunt consecintele unei asemenea perspective asupra vieti i sale de zi cu zi �i sa ia in considerare ipoteze alternative legate de comportamentul sau. Pentru a-i face pe pacienti sa se evalueze pe ei in�i�i �i lumea lor dintr-o alta perspectiva, Kelly a folosit tehnica jocului de rol. De exemplu, pacientului care afinna ca nu poate face fata autoritatii i s-a incredintat rolul propriului sau �ef �i i s-a cerut sa evalueze situatia dupa felul de a gand i al acestuia. Acest lucru i -a ajutat pe pacienti sa i�i reinterpreteze in mod diferit propriile lor comportamente.

64 1

Teoria $i evaluarea personalitiilii

De asemenea, Kelly a elaborat �i un instrument ingenios de a pune in evidenta constructele persona Ie ale unei persoane : testul repertoriului d e constructe de rol sau Rep Test (asupra caruia yom reveni In sectiunea destinata eval uarii personal itati i ) .

Imaginea personalitatii umane din perspectiva fenomenologica Ca principiu, psihologii adepti ai abordari i fenomenologice - �i, mai ales, psihologi i uman i�ti - au avut 0 pozitie destul de clara in legatura cu valorile �i presupoziti i le filosofice pe care se ba­ zeaza in abordarea personal itatii umane. Cele patru principii enuntate de Asociatia de Psihologie Uman ista, am intite mai sus, stabi lesc distincti i nete intre ima­ ginea asupra personal itatii umane a�a cum rezulta ea in conformitate cu aceasta abordare �i imaginea pe care 0 ofera abordarea psihanal itica sau cea behavio­ rista. Abordarea fenomenologica nu discuta daca variabilele biologice �i cele de mediu influenteaza sau nu compor­ tamentu l , ci pun accent pe roIuI care Ii revine individului insu�i in definirea �i crearea propriului destin . Indivizii sunt fundamental i buni �i urmaresc cre�terea �i autoactualizarea. De asemenea, ei sunt deschi�i schimbari i �i activi. Psihologia fenomenologica stabi le�te un set de standarde deosebit de inalte pentru ceea ce se nume�te sanatate mentala. Con­ trolul exercitat de eu sau adaptarea la med i u nu mai sunt de ajuns. Numai u n individ care evolueaza i n d irectia autoreal izari i poate fi considerat sanatos d i n punct de vedere mental. Cu alte cuvinte, sanatatea mentaia este un proces, nu 0 stare.

Aceste pozitii filosofice au �I impl icatii pol itic e . Mai devreme am subliniat ca presupoziti i le fi losofice ale behaviorismul u i sunt perfect compatibi l e c u ideologia americana. Ideea c a toti oameni i sunt creati egali �i ca pot fi modificati, Tara n ici un fel de l imite, pri n i nte rv entia med iului constituie ratiunea ps ihologica a programelor politice libe­ rale, programe care incearea sa imbuna­ tateasea mediul eelor dezavantajati . In sch i mb, abordarea umanista spri­ j ina pol itici mult mai rad ieale. Tot ceea ee intarzie aetual izarea potentialului une i persoane - impi edicand-o s a devina ceea ce ar putea sa devina - trebuie e l i minat. Daca femeile anilor ' 50 erau fericite �i bine adaptate rol uril or care revin in mod traditional fieearui sex, acest lucru insemna ea eriteriul behaviorist al sanatati i mentale era indeplin it. Dar, dintr-o perspeetiva umanista, faptul ea toate femeile erau sortite aeeluia�i rol este i ndezi rabil , intrucat in acest fel multe femei erau impiedi eate sa i�i atinga potentialul maxim. Nu intamplator dis­ cursul l iberal - diseursul m i �carilor fe­ ministe sau al m i�eari lor gay - preia l imbaj ul psihologiei u mani ste. Datorita eartii sale din 1 963 , The Feminine Mys­ tique (Mistica feminina), B etty Friedan este considerata initiatoarea m i�carii femi­ niste eontemporane. Ea eritiea sexismul lui Freud �i are prea putine lucruri bune de spus in legatura eu l iberalismul amab i l al behaviorismului, dar are un erou d i n l u mea psihologie i : Abraham Maslow.

Evaluarea abordarii fenomenologice Fi ind orientata asupra perceptiei �i a i ntepretari i individuale a evenimentelor,

642

psiho logia fenomenologidi revi ne, in studiul personal itati i, asupra rolului pe care II are experienta personala. Mai mult decat orice alta teorie discutata pana acum, teoriile lui Rogers �i Maslow se concentreaza asupra individului sanatos luat ca intreg �i contureaza 0 imagine pozitiva, optimista a personal itati i uma­ ne. Totu�i, orice teorie fenomenologica a personal itati i este i ncompleta �i nu analizeaza in suficienta masura cauzele comportamentului. Imaginea de sine a unei persoane este un determinant i mportant al comportamentului, dar ce anume determina aceasta i magine de s i ne la care se raporteaza individul? Nici una d intre aceste teorii nu raspunde. Psihologi i abordari i fenomenologice sustin ca studiaza probleme i mportante, chiar dadi nu intotdeauna dispun �i de metode riguroase de investigatie. In conforrnitate cu punctul lor de vedere, studierea unor probleme banale numai pentru ca unul d intre ei dispune de metode convenab i le inseamna prea putin pentru progresul psiho logie i . Mai mult, in timp, psihologii adepti ai acestei orientari au reu�it sa puna la punct metode tot mai i ngen ioase de evaluare a imagin i i de sine �i a constructel or personale �i sa des!a�oare studi i in care indivizi i sunt tratati Intr-adevar ca parteneri egali in cadrul demersului �ti intific. Cu toate acestea, criticii pun sub semnul Intrebari i calitatea datelor care sustin punctul de vedere uman i st. De exemplu, in ce masura caracteristicile unei persoane autoactualizate sunt con­ secinta procesului psihologic denumit autoactualizare, sau in ce masura e le nu sunt mai degraba 0 reflectare a s istemului de valori l a care au aderat Rogers �i Maslow? Cum p utem obtine dovezi pentru a proba p iramida trebuintelor?

Introducere til psihologie

De asemenea, abordarea uman ista poate fi criticata pentru un aspect care nu este altceva decat i maginea in ogl i nda a critic i i !acute teoriei lui Freud . Din perspectiva umanista, acestuia i s-a repro�at ca incearca sa construiasca 0 teorie completa a personal itati i pornind de la observarea un or persoane nevrotice. Critic i i subliniaza ca ata! Rogers, cat �i Kel ly, � i-au e laborat teoriile plecand de la observatii !acute pe studenti relativ sanato�i. Ca urmare, teoriile l or se potrivesc in cazul unor persoane tinere, relativ adaptate, care i�i permit sa acorde timp nevoi lor situate in partea superioara a piramidei lui Maslow. Aplicabil itatea acestei teorii in cazul unor persoane cu tulburari grave sau al persoanel or dezavantajate din punct de vedere social, cultural sau econom ic este mai putin evidenta. Exi sta �i voci care critica valori le adoptate de teoreticien i i acestei orientari. Numero�i observatori considera ca America are 0 preocupare obsesiva pentru individ �i acorda prea putina atentie bunastari i intregi i societati . 0 psihologie care plaseaza autoimplinirea �i autoactual izarea in pozitia de valori superioare ale ierarhi e i sale este mult prea compatibila cu ideologia americana; uni i critici considera chiar ca in acest fapt nu este altceva dec at ,,0 promovare a egoismului" ( Wallach �i Wallach, 1 983). De�i Mas low plaseaza preocu­ parea pentru bunastarea omenirii printre caracteristi c i le persoanelor autoreal izate (v. tabelul 1 4 .2), �i unele d intre persoa­ nele pe care el Ie considera ca autore­ alizate - cum este, de p ilda, Eleanor Roosevelt - poseda cu s iguranta aceasta caracteristica, in mod evident ea I ipse�te din ierarhia valori lor, ierarhie care ocupa un l oe central in teoria l u i Maslow.

643

Teoria �i evaluarea personalitiilii

Evaluarea personalitatii Evaluarea obiectiva a personal itati i raspunde unor nevoi practice ale societatii . Atunc i dind fac selectia potentialilor candidati pentru poziti i de conducere, cei care fac angaj ari sunt interesati de aspecte cum ar fi onestitatea can d idatilor, capacitatea lor de a face fata stresului �.a.m.d. Pentru a-i aj uta pe elevi sa ia decizi i in legatura cu cariera lor, con s ilierii pot da sfaturi mult mai bune atunci dind cunosc anumite aspecte ale personal itati i lor. Decizi i cum sunt cele legate de tipul de tratament cel mai adecvat in cazul unei persoane cu tulburari ale afectivitati i sau pentru reabilitarea unui delincvent condamnat i mpun 0 evaluare obiectiva a persona­ l itati i i ndividulu i respectiv. In afara de faptu l ca raspund unor asemenea preocupari practice, metodele de eval uare a personal itati i sunt esentiale pentru studi u l propriu-zis a l acesteia - i n ­ diferent d e abordarea preferata. De�i oricare d intre teoriile personalitatii d i s­ cutate mai sus poate apel a la oricare d intre aceste metode, fiecare abordare teoretica pare sa prefere 0 anumita strategie de evaluare, �i anume pe cea mai apropiata de vederile sale. Din acest motiv, metodele de evaluare au fost grupate in functie de abordarile teoretice.

Consideratii generale In capitolu l 1 2 am prezentat diteva dintre conditi i le pe care trebuie sa Ie indepl ineasca un bun test de evaluare a capacitatilor mentale. eu cateva mentiuni in plus, legate de complexitate, acelea�i conditii trebuie respectate �i in cazul

testelor de personalitate. Mai exact, un test trebuie sa aiba fidel itate �i val iditate .

FIDELITATEA. Rezu ltatele obtinute prin apl icarea unui test sau a une i metode de testare care indepl ine�te aceasta con­ ditie sunt consistente �i reproductibile. In general, fidelitatea se evalueaza prin core l area a doua serii de r�zu l tak. Astfel, apl icand acela�i test acelu ia�i grup de persoane, in doua ocazi i d iferite, scoru­ r i le obtin ute la prima apl icare trebuie sa se coreleze cu cele obtinute cu pril ej ul celei de-a doua apl icari a testului, situatie in care avem de-a face cu a�a-numita fldelitate a testarii-retestarii. Despre un asemenea test se spune ca are stabilitate temporala. 0 alta varianta 0 reprezinta fidelitatea formei alternative, care urmare�te in ce masura, la apl icarea a doua forme alternative ale acelu ia�i test, se obtin rezultate simi lare. 0 alta masura a fidelitatii testului este data de consistenta interna a acestuia: in ce masura intrebari diferite sau ite m i diferiti ai testu lui evalueaza acela�i aspect, ceea ce se poate aprecia coreland scorurile pe care un grup de indivizi Ie obtin la un anumit ite m cu scorurile generale obtinute. Un item care nu poate fi corel at cu scorul total nu este un item vali d, pentru ca nu contribuie la evaluarea acel u i aspect pentru care a fost c onceput testul . Inlaturarea itemi lor dovedi ti a n u fi fideli "purifica" testul �i spore�te consistenta i nterna a acestuia. Atunci cand cre�te numarul item i lor fideli d i n cadrul u n u i test, cre�te �i fidelitatea scorului total al testului.

644

Fide l itatea trebuie unnarita in mod special atunci cand evaluarea impl ica �i criterii subiective. De exemplu, atunci cand doi observatori independenti evalueaza agresiunea copii lor dintr-o grupa de cre�a, scoruri le acordate de cei doi pot fi corelate. Se obtine astfel un i ndice de acord intre i nvestigatori sau de fidelitate interexaminatori. Aceasta masura a fidel itatii poate fi calculata �i in alte situati i : atunci cand mai multor persoane Ii se cere sa aprecieze gradul de optim ism al cuvantarii prezidentiale de Anul Nou sau numarul de referiri negative Tacute in legatura cu Irakul . VALIDIT A TEA. Fidelitatea s e refera la gradul in care u n test evalueaza un anumit aspect, dar nu garanteaza ca testul respectiv masoara exact ace I aspect pentru evaluarea caruia a fost conceput, adica nu garanteaza validitatea testului. A�a cum spuneam in capitolul 1 2, un test de u mor care cuprinde glume greu de inteles poate fi un test fidel, dar se poate ca el sa evalueze de fapt inteligenta verbal a sau. perform�mta educationala, nu simtul u morului. In anumite situati i, val iditatea unui test poate fi apreciata coreHind scorul testului cu anumite criterii externe. Aceasta corelatie este denumita coeficientul de validitate. De exemplu, corelatia pozitiva stab i lita intre scorurile obtinute la Testul de aptitudini �colare (SAT) �i rezultatele elevilor de colegiu din primul an arata ca testul respectiv este suficient de valid. Acest gen de val iditate este num ita validitate a criteriului sau validitate empiridi. Tot mai des, datorita sensibilitatii crescute legate de orice discriminare datorata sexului sau rasei , tribunalele cer agen­ tiilor sau compani i lor special izate in recrutarea �i selectia personalului sa

Illfrodilcere III psilzologie

demonstreze ca testele pe care Ie folosesc se coreleaza cu performanta in activitate, ad ica poseda val iditate empirica sau de criteriu. Un tip aparte de validitate, importanta mai ales atunci cand se evalueaza instrumentele folosite in cercetari le asupra personalitati i, este validitatea de construct. Atunci cand elaboreaza un test destinat evaluarii unui concept sau construct Tacand parte dintr-o teorie, cercetatorul nu va putea gas i intotdeauna un singur coeficient care sa masoare validitatea de criteriu, intrucat nu intotdeauna este foane c lar care este acel criteriu extern. De exemplu, pentru a evalua validitatea unui test legat de reu�ita motivatiei, exista diteva posi­ b i litati . Testul poate fi apl icat celor care conduc afaceri pentru a vedea daca testul se coreleaza cu salari i le pe care Ie primesc ace�tia. Sau, se poate urmari daca testu l se coreleaza cu felul in care profesori i apreciaza ambitia elevi lor lor. Problema este ca nu exista un singur criteriu pe care cercetatorul sa il poata accepta ca raspuns "defin itiv". Nu ar fi rau ca testul sa se coreleze cu n ivelul salariilor, dar, in caz contrar, cercetatorul nu va fi d ispus sa considere testul ca fi ind neval id. 0 asemenea s ituatie este cu­ noscuta in psihologia personal itatii ca problema criteriului: nu exista 0 masura a "adevarul u i" in raport cu care sa fie val idate instrumentele de masura. In con­ secinta, cercetatorul va cauta in schimb sa stabileasca val iditatea de construct. Acest lucru se real izeaza chiar in cursul cercetarii . Cercetatorul va face apel la teorie nu n umai pentru a-�i construi instrumentele, c i � i pentru a e Iabora predictii bazate pe teorie. Ca urmare, stud i i le care fol osesc noile i n­ strumente vor urmari testarea acestor

Teoria ��i evaluarea personaliliilii

predicti i . i n masura in care rezultatele mai multor studii convergente sunt pozitive, teoria �i instrumentele folosite sunt validate simultan. Cel mai des, insa, rezultatele mixte obtinute sugereaza in ce sens trebuie modificate teoria �i instru­ mentele.

Evaluarea trasaturilor de personalitate EV ALUAREA PERSONALITATII.

Modul cel mai direct de a eval ua in ce masura un i ndivid poseda 0 anumita trasatura de personal itate este de a Ie cere celor care il cunosc sa it aprecieze in raport cu 0 scala de trasaturi . De exemplu, unuia dintre ace�tia i se poate cere sa aprecieze 0 trasatura cum este prietenia in raport cu 0 scala in 7 puncte, de la "deloc prietenos" pana la "foarte prietenos". Adeseori, l a extremitatile unor asemenea scale se gas esc trasaturi opuse - de exemplu, "dominant - supus" sau "con�tiinc i os - neglijent". De ase­ menea, inidivizi lor Ii se poate cere sa se autoaprecieze in raport cu 0 asemenea scala. A�a cum am vazut mai devreme, pentru 0 serie de teoreticieni adepti ai acestei abordari, aceasta metoda a fost punctul de plecare in elaborarea pro­ pri ul u i s istem, intrucat le-a permi s sa selecteze trasaturi le dej a colectate prin consultarea d ictionarului. De exemplu, Cattell a apl icat analiza factoriala unor trasaturi evaluate pe baza unor asemenea scale, identificand in acest fel cei 16 fac­ tori de baza ai personalitati i, care repre­ zinta fundamentul teoriei sale. Doispre­ zece dintre ace�ti factori au provenit din evaluari tacute de catre alte persoane �i patru din autoevaluare.

645

TEHNICA DE SORTARE Q. Sorta­ rea Q este 0 metoda de eval uare descri sa in amanunt in capitolul 1 3 , dar care merita 0 mentiune aparte. in aceasta tehnica, celui care realizeaza eval uarea (clasificarea) i se pune la d ispozitie un set de fi�e, fiecare dintre acestea continand 0 afirmatie legata de 0 trasatura de per­ sonal itate (de exempl u, "Este voios"), �i i se cere sa descrie personalitatea unui i ndivid prin gruparea acestor fi�e. in primul grup, plasat la stanga, s unt cuprinse afirmatiile cel mai putin carac­ teristice pentru i ndi vidul respecti v, iar in al noualea grup, plasat la dreapta, cele care 11 descriu cel mai b ine. Celelalte afirmat i i sunt cuprin se in grupuril e inter­ mediare, acordand in acest fel fiecarui item Q un scor cuprins intre 1 �i 9 . (Anumite variante fol osesc m a i multe sau mai putine grupuri de acest gen). La prima vedere, nu exista 0 d i ferenta notabila fata de s ituatia in care ind ivizi lor Ii s-ar cere sa evalueze 0 anumita personalitate in raport cu 0 scala in 9 puncte. Si, de fapt, daca cercetatorul dore�te acest lucru, scorurile itemil or pot fi fol osite in acest fei. Cel care completeaza scala de evaluare compara i mplicit i ndividul respectiv cu alti i ndivizi asemanatori (de exemplu, apre­ ciindu-I ca "foarte prietenos", inseamna ca il compara cu alti i ndivizi care nu sunt tot atat de prieteno�i). Celui care real izeaza 0 sortare Q i se cere de fapt sa compare fiecare trasatura cu celelalte trasaturi ale aceluia�i individ (de exem­ pIu, plasarea afirmatiei "prietenos" in al noualea grup inseamna ca, in comparatie cu alte trasaturi, aceasta apare in mod evident ca fiind caracteristica pentru indi­ vidul respectiv). D iferenta dintre cele doua t ipuri de evaluare reproduce distinctia tacuta de

646

Allport intre trasaturi comune �i d is­ pOZltll personale. Trasaturile comune sunt cele in baza dirora indivizi i pot fi comparati intre ei, in vreme ce dispo­ ziti ile personale se refera la pattern-ul unic sau configuratia de trasaturi care caracterizeaza un individ. Acest pattern unie este surprin s prin intermediul tehnicii de sortare Q . Ea ofera �i 0 perspectiva cantitativa �i reu�e�te �i sa surprinda partial ceea ce Allport con­ sidera a fi eel mai i mportant aspect al personalitati i : individualitatea. A�a cum aratam in capitolul 1 3 , doua sortari Q pot fi comparate intre ele cantitativ, calcuHind corelatia care exista intre ele, adidi evaluand in ce masura doua persoane seam'ana in ceea ce prive�te configuratia personalitatii . Daca cele doua sortari sunt descrieri ale aceleia�i persoane, dar la momente diferite de timp, atunci corelatia eva­ lueaza val iditatea testari i - retestari i teh­ nicii sau continuitatea de ansamblu a personalitatii individului respectiv, in timp. Daca ceJe doua sortari Q sunt decrieri ale unui singur individ, dar realizate de doua persoane diferite, atunci corelatia estimeaza fi delitatea interexami­ natori sau in ce masura doua persoane percep acela�i individ in acela�i fel . (De exemplu, in consil ierea maritala, poate fi necesar sa se evaJ ueze in ce masura cei doi soti sunt sau nu de acord in Jegatura cu fel ul in care se percep unul pe celalalt.) Daca una d intre sortari este descrierea unui ipotetic tip i deal (de exemplu, persoana optim adaptata), atunci corelatia intre aceasta �i sortarea obtinuta in cazul unui individ real -evalueaza in ce masura i ndividul respectiv se apropie de tipul i deal. 0

Introducere in psi/lOiogie

descriere completa a tehnicii de sortare Q a fost realizata de Block ( 1 96 1 / 1 978). INVENTARELE DE PERSONA­ LIT ATE. Un i nventar de personal itate este un chestionar legat de reacti ile �i sentimenteJe i ndi viduJui in anumite situati i . EI se aseamana cu un interviu structurat in care tuturor indivizilor Ji se pun aceJea�i intrebari, raspunsurile fiind in general d ate intr-o forma care Ie face u�or de prelucrat, de obicei cu aj utorul computeruJui. Un inventar de perso­ nal itate poate fi destinat evaJ uari i unei singure dimensiuni a personaJ itati i (cum ar fi niveJuJ anxietati i) sau a mai mu ltor trasaturi, simultan . Si de aceasta data putem apeJa la exemplul lui Cattell. Dupa ce a derivat factorii respectivi din evaluarea trasaturi lor cu ajutorul scalelor, el a elaborat 0 serie de intrebari care reprezentau cat mai bine fiecare factor �i a alcatuit in acest fel un test cu aj utorul caruia a obtinut un scor d i stinct pentru fiecare factor - numit Chestionarul celor �aisprezece factori de personalitate ( 1 6PF). De exemplu, un i ndivid care raspunde negativ la intrebarea "Ai ten­ dinta sa ramai in planul doi in ocazii sociale?" prime�te un punct pentru partea dominanta a factorului dom inant - supus. Pentru a se orienta in elaborarea intrebarilor, Cattel l a folosit teoria sa asupra celor 1 6 factori de personalitate. Aceasta poarta denumirea de metoda rationala de elaborare a testului. In dezvoltarea Inventarulu i multifazic de personalitate M innesota (MMPI) s-a apelat la 0 alta metoda de elaborare a testelor metoda empirica sau de cri­ teriu. -

647

Teoria �i evafuarea personalitii(ii

DISCUTIE CRITICA

Validitatea testimonia/d # aile nonsensuri

Daca aveti un computer, puteti sa va cumparati �i un program ieftin care sa analizeze scrisul de mana. Atunci cand a aparut, acest program a beneficiat de prezentari entuziaste tacute de revistele de specialitate. Unii dintre autorii articolelor respective sustineau chiar ca descrierea realizata de programul respectiv era atat de precisa, incat ei nu ar fi fost de acord sa i�i pub lice propria analiza. in rec1amele pentru programul respectiv apareau alte marturii legate de precizia lui. Multe dintre ele sunau tn felul urmator: Lucruri de care, pana acum, nu eram con�tient decat in parte sunt exprimate acum pentru prima oara, in mod concis �i constructiv, aratand in ce feI a� vrea sa rna schimb. Rezultatele mi se par . . . incredibiI de aproape de adevar. Aceasta metoda de a aprecia un instrument de evaluare prin intermediul opiniilor cu privire la precizia lui, opinii pe care Ie exprima indivizi care au fost supu�i evaluarii folosind instrumentul respectiv, stabile�te ceea ce ar trebui numit validitate testimonia/ii. Aceasta metoda este adeseori folosita mai ales de catre astrologi, ghicitori, vraci �i alti asemenea �arlatani. Pe scurt, vorbe goale. Studiile au demonstrat ca oamenii tind sa considere asemenea descrieri generalizate ca descrieri precise ale propriei lor personalitati. Au existat mai multe experimente in care studenti de colegiu erau supu�i evaluarii prin intermediul unor inventare de personalitate;

dupa cateva zile, Ii se inmanau, in plicuri inchise, descrierile astfel obtinute �i Ii se cerea sa aprecieze in ce masura ele sunt in acord cu realitatea. Para ca subiectii sa �tie acest lucru, toate descrierile erau identice. Dar multi dintre ei au spus ca descrierile erau destul de apropiate de realitate. (Forere, 1 949). De altfel, �i cele doua marturii citate mai sus fac parte dintr-un studiu de acest gen (Ulrich, Stachnik �i Stainton, 1 963). Acest fenomen a mai fost numit �i efect Barnum, tacand u sc rcfcrirc l a dircetoru! de e ire P . T. Barnum, cel care a spus ca "In fiecare clipa se na�te un fraier". Verificati acest lucru voi in�iva. lata descrierea voastra: -

•

•

• • •

•

A yeti tendinta de a fi prea critici cu voi in�iva. Uneori, sunteti afabil, sociabil, in vreme ce alteori sunteti introvertit, p ru­ dent, rezervat. Va mandriti cu gandirea dumneavoastra independenta �i cu faptul ca nu acceptati cu u�urinta opiniile altora, in absenta unor dovezi convingatoare. Unele dintre aspiratiile pe care Ie aveti sunt nerealiste. i n situatii stresante aveti tendinta sa va indoiti de dumneavoastra. De�i aveti 0 relatie buna cu parintii, au existat �i momente in care nu ati fost de acord cu ei. Adaptarea sexual a v-a ridicat unele di fi­ cultati.

In plus, pe langa asemenea formulari generale, ghicitorii �i toti cei care sustin ca ar "citi gandurile" sunt foarte p riceputi in a gasi diferite indicii plecand de la felul in care arata sau reactioneaza cineva. i n acest fel, ei i�i pot elabora afirmatii pe care Ie adapteaza cat se poate de mult pentru persoana res­ pectiva. Consumatorul trebuie prevenit. Valid i ta­ tea testimoniala nu este valida.

648

INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA.

MMPl este aldituit din aproximativ 5 50 de afirmatii cu privire Ia atitudini, reacti i emotionale, simptome fizice �i psihologice �i experiente trecute. Subi­ ecti Ior I i se cere sa raspunda fiecarei afinnatii cu "adevarat", "faIs" sau "nu �tiu". lata diteva exemple de itemi cuprin�i in acest test: • •

•

•

Nu am facut n imic pericuIos, de tea­ rna. Visez foarte putin . Adeseori, parintii m e i rn a fac s a I I ascult, chiar �i atunci cand e u cred c a nu a u dreptate. U neori gandesc mai repede dedit pot sa exprim .

Raspunsurile sunt notate i n functie de corespondenta lor cu raspunsurile date de persoane avand diferite probleme de ordin psihologic (v. tabelul 1 4.3). MMPI a fost conceput pentru a Ie veni in aj utor clinicienilor in situatia in care trebuie sa puna un d iagnostic in cazul unor tulburari de personal itate. Dar, in loc sa pIece de Ia existenta anumitor trasaturi de personalitate �i sa formuleze intrebari prin care sa Ie poata evalua, cei care au elaborat testul au preferat sa ceara un or grupuri diferite de indivizi sa raspunda unui mare numar de intrebari. Fiecare dintre aceste grupuri se indeparta de norma in ceea ce privea un anumit criteriu. Pentru alcatuirea inventarului s-au retinut numai acele intrebari care se refereau la diferentele existente intre grupuri. De exemplu, pentru a elabora scala de itemi care diferentiaza indivizii normali de cei paranoici, celor doua grupuri I i s-a cerut sa raspunda acelora�i intrebari. Grupul experimental a cuprins persoane care fusesera spitalizate cu diagnostic de tulburari paranoide; grupul de control a cuprins persoane care nu

Illtroducere III psihologie

fusesera niciodata diagnosticate ca avand probleme de ordin psihiatric, dar avand acelea�i caracteristici ca �i grupul experi­ mental: varsta, sex, statut socio-economic �i alte variabi le importante. intrebari care aparent diferentiaza indivizi i normaIi de cei paranoici (cum ar fi "Cred ca cei mai multi oamen i mint ca sa poata razbate") ar putea sau nu sa realizeze acest Iucru daca ar fi supuse unei testari empirice. Dar, de fapt, pacienti i diagnosticati ca paranoici sunt in mod semni ficativ mai putin capabi li sa raspunda afirmativ acestei intrebari, in comparatie cu indi­ vizii normali. Din moment ce MMPI se bazeaza pe diferentele dintre grupuI experimental �i grupul de control, este mai putin important daca ceea ce individul ras­ punde este sau nu adevarat. Conteaza doar faptul ca el raspunde. Daca la intrebarea "Mama nu m-a iubit niciodata" sch izofrenii raspund "adevarat", iar subiecti i normali "fals", raspunsurile vor diferentia oricum cele doua grupuri, indiferent de felul in care mamele s-au purtat in realitate. Acesta este un avantaj pe care testele a caror elaborare se bazeaza pe metode empirice il au in raport cu cele bazate pe presupunerea pe care 0 face cel care elaboreaza testul: ca anumite raspunsuri vor indica prezenta anumitor trasaturi de personalitate. Dez­ avantaj ul este ca in acest fel nu exista 0 intelegere teoretica a legaturilor care exista intre raspunsurile obtinute �i acele caracteristici ale personaIitatii care sunt astfel i dentificate. in plus, in afara continutului scalelor respective, MMPI a fost primul inventar maj or care a incorporat un anumit numar de scale de val i ditate (tabelul 1 4.3). Aceste scale incearca sa estimeze in ce masura individul a raspuns cu atentie �i sinceritate itemilor testului. Un scor mult prea inalt inregistrat pe oricare dintre aceste scale trebuie i nterpretat cu 0

649

Teoria $i evaluarea personalita(ii

atentie deosebita, sau ignorat in totalitate. In ceea ce prive�te depistarea scoruri lor

invalide, aceste scale au fost utile, dar nu au reu�it pe depl in.

Tabelul 14.3. Scalele MMPI. Primele trei scale sunt scalele de " validitate", cu ajutorul carora se poate aprecia daca persoana a raspuns atent $i corect itemilor testului. De exemplu, scala F (Frecven(a) evalueaza in ce masura sunt date raspunsuri nefrecvente sau atipice. Un scor inalt pe aceasta scala indica in general ca individul a fost neatent sau conJuz in raspunsuri. (Oricum, in general, scorurile F inalte sunt insolite de scoruri inaLte 1l1registrate pe scala Sclz izojren ie, care urmare$te bizareriile de gandire). Celelalte scale " clinice " au fost denumite initial in raport cu diferiteLe tuLburari mentale, de$i acum interpretarea este orientata mai mult asupra atributelor personalitalii decal asupra categoriilor de diagnostic. DENUMlREA SCALEI

DENUMIREA

ABREVIATA

INTERPRETAREA SCORURILOR iNALTE

A SCALEI

Minciuna Frecventa Corectie Ipohondrie Depresie Isterie Devianta psihopatica

L

F K Hs

D Hy

Pd

Masculinitate - feminitate

Mf

Paranoia Psihastenie Schizofrenie Hipomanie Introversiune - extroversiune sociala

Pa Pt Sc Ma Si

MMPI a fost publicat in 1 943 �i se bazeaza pe 0 cercetare inceputa in 1 93 9. La ora actuala, sunt publicate mai mult de 8 000 de studi i legate de MMPI, i ar testul este tradus in cel putin 1 5 limbi. Exista compani i care furnizeaza ch iar 0 evaluare �i 0 interpretare bazate pe computer (fig. 1 4.5). 0 data cu trece­ rea timpului, a devenit tot mai evident ca acest inventar incepea sa fie depa�it �i ca se impunea revizuirea lui. Dar cantitatea enorma de date ale versiunii originale a descurajat multa vreme orice cercetator care ar fi dorit sa i�i asume

Negarea un or slabiciuni comune Invaliditatea profilului Defensi v, evazi v Accent pe acuze fizice Nefericit, deprimat Reactioneaza la stres negand problema Lipsa conformismului social, adeseori In conflict cu legea Orientare fem inina (Ia barbati); orientare masculina (Ia femei) Suspiciune Ingrijorat, anxios Retras, gandire bizara Impulsiv, excitabil Introvertit, timid

aceasta sarcina. Oricum, acesta este acu m un fapt implinit. MMPI-2 a fost publ i­ cat in 1 989 cu un numar important de modificari, dar pastrand directi i le ori­ ginale �i incluzand maj oritatea itemilor testului initial. Noua standardizare a i m­ p l icat un e�antion experimental mult mai mare �i mult mai diversificat, reprezen­ tativ in primul rand pentru populatia Statelor Uni te (Graham, 1 990). La ora actual a, se incearca sa se eva I ueze in ce masura sunt comparabile scoruri le celor doua versiun i . Din pacate, datele prelimi­ nare n u sunt incurajatoare. (Adler, 1 990).

650

lntroducere In psihologie

': ' . : . . .:., ... .: :'.:.. . .:. . .. . . .:.:.: : ," '> ::."' . .. . .. :-:: . .. _ ��;;.,_� _.,." _ _. �,;.�_,_ ._ ,�_����.;,�.;� { : · .;��i�;"''' �:'"'' -;'''''';'�''� " ,_ _,,�,�.,"�, w� , . , , · .-

. ,.� - . ...

Teoria .yi evaluarea personalitii{ii

De�i initial MMPI fusese destinat iden­ tificarii persoanelor cu dezordini grave ale personalitatii, el a fost folosit pe scara larga in studiul indivizilor normali . Dar, deoarece MMPI nu probeazli corespun­ zator anumite trasaturi utile in descrierea personal itati i nonnale, a fost elaborat Inventarul californian de personalitate (CPI) care se bazeazli pe multi d intre itemi i MMPI. Scalele CPI evalueazli trasaturi cum sunt dominanta, sociabi­ litatea, autoacceptarea, responsabilitatea �i social izarea. Grupuri Ie de comparatie pentru unii dintre ace�ti itemi au fost alcatuite din elevi de l iceu �i studenti carora Ii s-a cerut sa ii desemneze pe acei colegi carora le-ar acorda scoruri inalte sau scazute in cazul trasaturii respective. Astfel, pentru scala de dominanta, grupul experimental a fost alcatuit din studenti descri�i de colegi i lor ca fiind dominanti (agresivi, increzatori in ei in�i�i, siguri pe sine), in vreme ce grupul de control a cuprins studentii descri�i ca avand 0 dominanta redusa (retra�i, neincrezatori in ei in�i�i, inhibati). Scala de dominanta a cuprins in final acei itemi la care s-a inregistrat 0 diferenta statistica semnifi­ cativa intre grupul experimental �i grupul de control. CPI este inca unul dintre cele mai val ide inventare de personalitate folosite in cazul indivizilor nonnali. (Megargee, 1 972)

Evaluarea psihanalitica Psihologii care prefera abordarea per­ sonal itatii d i n perspeetiva psihanalitica sunt interesati in primul rand de iden­ tificarea dorintelor incon�tiente, a motiva­ tiilor �i a conflictelor. Ca urmare, ei au nevoie de metode de evaluare care sa se apropie cat mai m ult eu putinta de metoda asociatiei libere, in care individul i�i poate exprima gandurile a�a cum ii Yin in minte. Este evident ca inventarele de persona­ litate, cu structura lor fixii, cuprinzand intrebari specifice �i raspunsuri alternative

65 1

fixe d intre care individul trebuie sa 11 aleaga pe cel mai potrivit, nu corespund acestui scop. Acesta este motivul pentru care au fost elaborate testele proiective. Testul proiectiv prezinta un stimul ambi­ guu, caruia persoana testata ii poate ras­ punde dupa cum dore�te. Teoretic, intrudit stimulul este ambiguu �i nu pretinde un raspuns specific, individul proiecteaza asupra stimulului propria personalitate. Testele proiective stimuleaza imaginatia �i se bazeazli pe presupunerea ca, prin pro­ ductia imaginativa, persoana spune ceva despre ea ins�i. Doua dintre testeIe proiec­ tive cele mai larg folosite sunt Testul Rorschach �i Testul de aperceptie tematica.

TESTUL RORSCHACH. Testul Rorschach, elaborat in an i i '20 de catre psihologul elevetian Herman Rorschach, consta intr-o serie de 1 0 plan�e, fiecare prezentand 0 forma complexa, asemana­ toare unei pete de cerneala (fig. 1 4.6). Unele dintre aceste pete sunt in culori, altele - alb-negru. S ubiectului i se cere sa priveasca pe rand fiecare plan�a �i sa spuna cu ce i se pare ca seamana figura respectiva. De obicei, dupa ce subiectul a parcurs 0 data toate cele 1 0 plan�e, examinatorul revine asupra fiecarui raspuns, cerand subiectului sa ii dea lamuriri in legatura cu unele raspunsuri � i sa precizeze c e anume I-a i mpresionat i n mod deosebit la figura respeetiva. Raspunsurile pot fi cotate in diferite mod uri. Cele trei categorii principale unnarite sunt locatia (daca raspunsuri le vizeaza sau nu intreaga fi gura), deter­ m i nantii (daca raspunsul se refera l a forma, culoare, diferente d e lumi n ozitate �i textura) �i continutul (ce anume re­ prezinta raspunsul). Cei mai multi exami­ n atori noteaza raspunsurile � i in functie de frecventa cu care apar: atunci cand cei mai multi indivizi tind sa dea un anum it raspuns, acesta este considerat un raspun s "frecvent" (comun).

Illlroducere III psilzoLogie

652

Fig. 14.6. Pata de cerneaHi Rorschach. Subiectului i se cere sa spuna eu ee i se pare ea seamana pata respeetiva; aeesta poate fi privita din oriee unghi.

Fig. 14.7. Exemplu de plan�a Rorschach.

Teoria �i evaluarea personalitafii

Pomi nd de la aceste categorii , au fost dezvoltate diteva sisteme de cotare foarte elaborate, dar valoarea lor predictiva este lim itata. Ca unnare, majoritatea psiho­ logi lor se bazeaza in interpretare pe evaluarea i mpresiei pe care 0 creeaza raspunsurile �i pe reactia generala pe care o are subiectul aflat in s ituatia respectiva (de exemplu, daca este defensiv, desch is, competitiv, cooperant �.a.m .d). in 1 974 a fost introdus un nou sistem, care in cepe sa foloseasca segmentele validate ale sistemelor de cotare existen­ te, combinandu-Ie intr-un singur sistem complet de cotare. Acesta a fost supus unei revizuiri extensive �i, la ora actuala, i s-a adaugat un serviciu de testare computerizata �i un software pentru aplicarea lui cu aj utorul computerului (Exner, 1 986). De�i sistemul de cotare pare sa fie mai competitiv in aceasta forma, in raport cu cele anterioare, inca nu exista un numar suficient de stud i i care s a poata atesta, intr-un mod care sa

653

nu lase loc nici unei indoiel i , val iditatea acestui s istem.

TESTUL DE APERCEPTIE TEMA­ TICA. Un alt test proi � ctiv foarte

raspand it este Testul de aperceptie tematica (TAT), elaborat in ani i '30, la Universitatea Harvard, de catre Henry M urray. S ubiectulu i i se prezinta 20 de plan�e cuprinzand scene �i personaj e ambigue (fig. 1 4. 8) � i , pentru fiecare d intre aceste plan�e. i se cere sa construiasca cate 0 povestire. Subiectul este incurajat sa i�i dea frau liber ima­ ginatiei �i sa spuna orice povestire i-ar veni in minte. Testu l urmare�te identi ­ ficarea temelor recurente care apar in productiile imaginative ale persoanei res­ pective. Aperceptia este considerata ca fiind tendinta de a percepe lucruri le intr-un anum it fel, sub infl uenta experi­ entei anterioare. Individul interpreteaza figurile ambigue in conformitate c u aceste apercepti i � i i�i construie�te po-

Fig. 1 �.8. Testul de aperceptie tematica. A ceasta este 0 figura similara celor care alcatuiesc TA T. In general, in aceste figuri exista un element de ambiguitate, ceea ce ii permite subiectului sa poata " citi in ele " aspecte legate de propria experienfa sau Jantezie.

654

vestirile in termeni i subiectelor favorite sau ai unor teme care reflecta propri ile fantezii . Atunci cand subiectul este preocupat de 0 anumita problema, aceasta poate fi evidentiata in cadrul povestiri lor elaborate sau pri n devierile mult prea m ari de la tema obi�nuita a uneia sau a mai multor povestiri . De exemplu, plecand de la plan�a prezentata in figura 1 4 .8, un tanar de 2 1 ani a elaborat urmatoarea povestire:

Ea a pregatit camera In a�teptarea cuiva �i acum a deschis u�a pentru a mai arunca 0 ultima privire. Probabil, II a�teapta pe fiul ei �i Incearca sa a�eze fiecare lucru acolo unde era atunci cand a plecat el. Ea pare sa aiba o fire tiranica. I-a condus viata fiului ei �i va Incerca acest lucru din nou, de In data ce el se va Intoarce. Mai degraba, acesta este inceputul domi­ natiei ei; fiul ei este categoric cople�it de atitudinea ei tiranica �i va ajunge sa se conformeze stilului ei de viata, extrem de ordonat. Toate acestea Inseamna ca el va fi cu totul sub dominatia ei, pana cand ea va muri. (Arnold, 1 949, pag. 1 00). De� i figura nu prezinta decat 0 femeie care prive�te in i nterioru l unei camere stand in pragul u�ii, faptul ca subiectul dore�te sa discute despre relatia cu mama sa it face sa construiasca 0 povestire despre dominatia femei i respective asu­ pra fiului ei. Ulterior, informati i le obti­ n ute au confirmat i nterpretarea clinici a­ nului, conform caruia aceasta povestire reflecta de fapt dificultatile cu care se confrunta subiectul. In cazul TAT, in analiza raspunsurilor ps ihologi i urmaresc temele care revi n in povestirile elaborate, pentru a i dentifica nevoile individului, motivati ile acestuia sau modul particular in care se rela­ tioneaza cu ceilalti .

Introducere

III

psihologie

PROBLEME ALE TESTELOR OBIECTIVE. in afara de cele doua teste

prezentate mai sus, exista inca multe alte teste proiective. Unele dintre ele Ie cer subiecti lor sa deseneze oamen i, case, copaci �.a.m.d. Altele presupun com­ p letarea unor propoziti i care incep ast­ feI : "Adeseori. imi doresc . . . ". "Mama mea . . . " sau "Vreau sa plec atunci cand . . . ". De fapt, orice stimul caruia individul ii poate raspunde intr-o man iera personal izata poate fi considerat ca baza a unui test proiectiv. Dar cele mai multe teste proiective nu au constituit obiectul unui numar suficient de m are de stud i i care s a Ie poata proba uti litatea in eval uarea personal itati i . I n schimb, teste I e Rorschach � i TAT au fost studiate i ntensiv. eu toate acestea. rezultatele nu au fost intotdeauna incuraj atoare. In general. fideli tatea tes­ tului Rorschach este scazuta, datorita faptului ca interpretarea raspunsurilor depinde prea mult de aprecierea cli­ nicianului : acela�i protocol al testului poate fi evaluat in mod diferit de doi speciali�ti diferiti . N ici incercarile de demonstra capacitatea pred ictiva a tes­ tului Rorschach in ceea ce prive�te comportamentul sau capacitatea acestui test de a stabili diferentele dintre grupuri nu au avut mai mult succes. Se spera insa ca noul sistem comprehensiv descris mai sus sa poata depa�i aceste neaj unsuri . D i n acest punct de vedere. TAT pare avantaj at. Atunci cand se fol osesc sis­ teme de cotare speci fice (de exemplu. pentru a evalua motivele de relizare sau temele agresive), fidelitatea intre scoruri este mult mai buna. Dar relatia dintre interpretari le TAT �i comportamentu l manifest ramane 0 rel atie complexa. Preocupari le actuale nu sunt in mod necesar �i cele exprimate. 0 persoana care elaboreaza 0 serie de povestiri cu teme agresi ve nu trebuie in mod necesar sa aiba � i un comportament agresiv.

Teoria �i evaluarea personalitalii

Individul poate sa compenseze faptul ca este nevoit sa i�i inh ibe tendintele agresi­ ve, exprimandu -Ie prin intennediul fante­ ZleI. Atunci cand interpretarea TAT demonstreaza di exprimarea agresivitatii este puternic inhibata, iar tendintele agresive sunt crescute, relatia acestora cu comportamentul devine mai u�or predictibila. Astfel, acolo unde testul indica un nivel scazut al inhibitii lor, corelatia dintre nivelul agresivitatii po­ vestiri lor TAT �i cel al agresivitati i manifeste este de .55. in schimb, unor inhibiti i crescute, corelatia dintre n umarul temelor agresive �i nivelu l agresivitatii mani feste a fost -.50 (Olweus, 1 969). Argumentele aduse in favoarea testului Rorschach �i TAT subliniaza ca este gre�it sa se a�tepte predictii comportamentale bazate n umai pe raspunsurile date la aceste teste; temele povestirilor sau descri­ erea petelor de cerneala capata sens n umai atunci cand sunt puse in l umina un or informati i suplimentare: istoria personala, rezultatele altor teste, observarea compor­ tamentului. Un bun clinician va folosi rezultatele testelor proiective pentru a face interpretari care sunt apoi verificate sau infinnate de infonnati i obtinute u lterior. Testele de acest fel sunt utile pentru a i dentifica noi posibile arii de conflict ce pot fi explorate.

Evaluarea personalitatii din perspectiva invatarii sociale Fi ind initial orientati asupra compor­ tamentului �i a factorilor sai situational i, psihologi i care prefera abordarea perso­ nalitatii din perspectiva invatari i sociale au pus la punct 0 serie de metode de a inregistra comportamentul in conditi i naturale. Un grup d e cercetatori a construit u n sistem electronic complex care, folosit in locurile speci al amenajate,

655

inregistreaza jocul copiilor. eu ajutorul u n u i singur buton de pe panoul de comanda, u n singur observator poate inregistra 1 2 categorii diferite de com­ portamente care apar s i mu ltan (de exem­ plu, "vorbe�te", "sta singur"). inregis­ trarea continua a comportamentul u i este suficient de precisa pentru ca cercetatorii sa poata stabi l i legaturi intre sch imbari chiar minore petrecute in comporta­ mentul copilului in anumite situati i �i comportamentele celorlalti copi i in ace­ ea�i situatie (Lovaas, Freitag, Gold �i Kassorla, 1 965). Un alt program de cercetare a dus la dezvoltarea unor tehn i c i d e inregistrare a interactiunilor dintre copiii foarte agresivi �i ceilalti membri ai fami liei, in situati i cotidiene cum este de exemplu c ina (Patterson, 1 976). M ulte dintre evaluari le comporta­ mentale decurg in paralel c u tehnicile terapeutice bazate pe principiile invatari i sociale (v. cap itolu l 1 7). In cadrul unui studi u legat de teama de inaltime, aceasta a fost evaluata masurand d istanta pana la care indi vid u l se poate s u i pe 0 scara de incend iu. Dupa parcurgerea terapiei, pacienti i au fost evaluati din nou : au fost du�i c u ascensorul pe teras a unei cladiri inalte �i Ii s-a cerut sa numere ma�inile care trec intr-un interval de 2 minute (Lazarus, 1 96 1 ). Adeseori, indivizii sunt antrenati sa se autoobserve, pentru a putea fi apoi evaluati . De exemplu, pacienti lor aflati in terapie comportamentala Ii se cere sa tina un j urnal zi lnic al activitatilor desra­ �urate, pentru a-I aj uta in aceste fel pe terapeut in i dentificarea surselor de anxietate. Intr-u n studiu efectuat pe adolescenti, fiecare participant a fost dotat cu un pager. In momentul in care primea mesaj ul experimentatorului, oricand pe parcursul zi lei, el trebu ia sa se

656

Illlroducere 111 pSillOiogie

opreasdi, oricare ar fi fost activitatea din momentul respectiv, �i sa completeze un formular inregistrand activitatea curenta �i n ivelul curent al autoaprecierii (Savin­ Williams �i Jaquish, 1 98 1 ). Pe masura ce, in ultim i i ani, psihologii care prefera aceasta abordare au devenit tot mai cognitivi�ti, ei s-au orientat tot mai mult spre masurarea acelor elemente cognitive relevante d i n punct de vedere comportamental , cum sunt de exempl u experientele. Intr-un asemenea studiu, pacienti lor care avusesera un atac de cord I i s-a prezentat 0 lista de situati i cotidiene care le-ar p utea provoca tensiuni emotionale (de exemplu, sa se planga unui vanzator antipatic de calitatea serviciilor). L i s-a cerut sa mentioneze careia dintre aceste situatii cred ei ca i-ar putea face fata �i sa aprecieze cata incredere au in ei in�i�i intr-o asemenea situatie (Bandura �.a., 1 985). De aseme­ nea, cercetatori i care prefera abordarea personal itatii din perspectiva invatari i sociale au inregistrat in diferite situatii diferite variabi le psihologice pentru a putea sa evalueze reactii le emotionale pe care Ie au indivizii in cursul anumitor situati i.

Evaluarea fenomenologica Psihologii care prefera abordarea fe­ nomenologica a personalitatii considera ca exista 0 singura sursa fundamentala de informati i valide: individul insu�i . Instrumentul cel mai des folosit este interviul. In primele cercetari de acest tip, din interviurile desta�urate in timpul �edintelor de terapie erau selectate anum ite paTti, pe baza carora se incerca sa se evalueze in ce fel verbal izarile pacientului reflecta schimbarile imagi n i i

de sine survenite pe parcursul terapiei. Mai tarziu, au fost descoperite si steme de cotare suficient de fidele care sa perm ita clasificarea referintelor la sine in categorii teoretice relevante, cum ar fi aprobarea referintelor la sine (Mardeson, 1 97 1 ; Traux �i M itchell, 1 97 1 ).

TEHNICA DE SORTARE Q. Teh­ n ica de sortare Q a fost descrisa anterior in cadrul evaluari i trasaturilor de per­ sonal itate. Daca revenim asupra ei, aceasta se datoreaza faptului ca ea a fost initial folosita de catre Carl Rogers ca un instrument de evaluare fenomenologica aplicat in studiul asupra i magin i i de sine. Setul Q folosit de Rogers contine afirmatii de genul "Sunt multumit de mine", "Relatii le mele cu ceilalti sunt calde" �i "Nu am incredere in senti­ mentele mele". Indivizi lor Ii se cerea sa realizeze sortarea mai intai dupa cum sunt in realitate - eul real - �i apoi dupa cum ar vrea sa fie - eul ideal. Corelatia dintre cele doua alegeri descrie distanta d intre eul real �i cel ideal . 0 corelatie scazuta sau negativa corespunde unei mari dis­ crepante fata de eul ideal, ceea ce impl ica senti mente de autoapreciere scazuta �i de l ipsa a valori i personale - un indice al neadaptarii . Rogers folosea aceasta procedura, repetata de mai multe ori in timpul terapiei, pentru a evalua eficacitatea terapi e i. lotr-unul d intre stud ii le efec­ tuate, corelatia d intre sinele real �i sortarea Q ideala era, in cazul indivizilor impl icati intr-un proces terapeutic, in medi e de -.0 1 inainte de terapie �I aj unsese la +.58 in urma acesteia. in cazul grupului de control, alcatuit din indivizi cu acelea�i caracteristici, dar care

657

Teoria $i evaluarea persona/ita/ii

are propri ul sau instrument de evaluare Testul repertoriului constructelor de rol sau Rep Test. Kelly a e laborat aceste test ca 0 modalitate de a afla care sunt constructele personale la care apeleaza individul pentru a-�i constru i sau explica propria lume de relatii interpersonale. Subiecti lor acestui test I i se cere sa completeze 0 matrice sau 0 gri la cum sunt cele prezentate in figura 1 4.9. In partea de sus a grilei sunt men­ tionate 0 serie de persoane imponante pentru i ndividul respectiv. Numarul lor poate fi mod ificat de catre examinator sau de catre subiect, dar in general printre ele sunt incluse �i "eu" �i, uneori, "eul

nu urma terapia, corelatia respectiva nu s-a modificat (Butler �i Haigh, 1 954). eu alte cuvinte, terapia influenteaza in mod semnificativ perceptia individului asupra discrepantei dintre eul real �i eul ideal . Insa, trebuie mentionat ca acest lucru se poate intampla �i in situatia in care individul n u i�i modifica perceptia asupra eului real, dar renunta la 0 serie din aspiratii le mult prea nerealiste legate de eul ideal.

TESTUL REPERTORIULUI CON­ STRUCTELOR DE ROL. Teoria con­ structelor personale a lui George Kel ly i�i

�-----

�

.� � § -0

41�

�

�'fi

®® 0 0

o o

I §",

-It q;. (J J...'fi.

® 0 0

0

'"

0 00

00

� �

� �

� � � "" .� '!., 1lI ::e::

o

(J.�

(j

.::,l:'

00 0 0

�------

Ill'"

�

t?

�

-!' ·S.::i .� (j (l.� .::,.1lI

Construct

Contrast

spiritual

(ara umor

____0 _

00

-+___________ irascibil

'____

rabdator

=

0

00 0 000

Fig. 14.9. Testul repertoriului constructe lor de rol. Pe jiecare rand, subiectu/ compara trei dintre persoane/e men/ionate in partea de sus a grilei, notand cu X ce/e doua persoane pe care e/ /e considera a avea ce/e mai mu/te asemanari. Dupa care, in c% ana " contrast " noteaza prin ce anume difera cea de-a treia persoana de celelalte doua. jn cazul de fa/a, subiectul se considera pe sine $i pe mama sa ca fUnd spiritua/i $i, prin aceasta, diferi/i de eel mai bun prieten al sau care este /ipsit de sim/ul umorului Procedeul se repeta pentrujicare rand al matricei.

658

lntroducere

meu ideal". Pe fiecare rand al grilei sunt cate trei disute. De exemplu, pe primul rand al gri lei din figura, examinatorul a marcat coloanele "eu insumi", "mama" �i "eel mai bun prieten al meu". Subiectului i se cere sa se gandeasca la aceste trei persoane �i sa noteze cu X cele doua persoane care seaman a cel mai mult intre ele �i sunt diferite de cea de-a treia. In cazul de fata, subiectul (barbat) a considerat ca el, impreuna cu mama lui, se aseamana cel mai mult. Intrebat "i n ce sens va asemanati tu �i mama ta �i, totodata, va deosebiti de cel mai bun prieten al tau?", subiectu l a raspuns ca �i el �i mama lui sunt spiritual i . Acesta este considerat constructul. Intrebat apoi "In ce sens se deosebe�te prietenul tau de tine �i de mama ta?", el a raspuns ca prietenul sau este lipsit de simtul umorului. Acesta este considerat contrastul . Pentru subiectul respectiv, dimensiunea "spiritual - l ipsit de simtul umorului" face parte dintre constructele personale la care apeleaza pentru a-�i construi sau interpreta l umea sa interpersonala. o pereche construct - contrast nu este in mod necesar �i 0 pereche de opozitii logice. De exemplu, acest subiect s-a considerat pe sine �i pe mama sa ca spiritual i, dar �i-a descris prietenul ca fiind serios, introvertit, sau preferand sa asculte 0 gluma decat sa spuna una. Kelly a urmarit felul in care el i�i construie�te cei doi poli ai dimensiunii respective. Acest test este destinat evaluarii con-

III

psilzologie

structelor individuale, nu a constructelor psihologul ui . Procedura se repeta �i cu alte triade din setul respecti v. Studii nd intregul set, terapeutul sau examinatorul poate iden­ tifica 0 serie de teme care sa carac­ terizeze felul in care individul i�i construie�te lumea. Astfel, prin inter­ mediul acestei proceduri, un i i clienti au dovedit ca ei vad lumea ca fi ind definita in termeni autoritari: apar foarte free vent dimensiunile putemic - slab sau inzestrat cu forta - lipsit de forta. Sau 0 persoana poate dovedi ca intotdeauna cauta compania barbatilor, ace�tia fi ind situati la extremitatea construct a dimen siun i i �i plaseaza femei le la extremitatea contrast. Testul este 0 procedura foarte generala �i n u se limiteaza la a descrie persoane. Individului i se poate cere sa evalueze triade de situatii sau de evenimente ("Care dintre cele doua sunt asemanatoare, dar diferite de cel de-al trei lea?" pentru triada: sustinerea unui examen, 0 intalnire cu 0 persoana necu­ noscuta �i gasirea unui paianjen). Tehnica s-a dovedit utila atat pentru studierea constructelor individuale, cat �i pentru consil iere. Au fost elaborate �i tehnici matematice specializate pentru analiza gri lei �i abstractizarea aspectelor structurale ale sistemului individual de constructe (cum ar fi, de exemplu, gradul de complexitate cognitiva pe care il exprima).

Paradoxul consistentei , A�a cum spuneam mai devreme, presupunerea ca oricare individ prezinta anumite consistente comportamentale

independent de situatie pare atat de evidenta, incat este practic sinonima cu definitia pe care 0 dam personal itati i . Cu

Teoria $i evaluarea personalitiilii

siguranta la acest lucru se gandea �i Teofrast atunci dind spunea ca zgarcitul incepe sa i�i caute datornicii inainte de termen, muta toata mobila pentru a gasi un ban ratacit, numara cate pahare bea fiecare mesean atunci cand plata se face laolalta �i nu i�i incaltii pantofii inainte de amiaza ca sa nu-i uzeze prea curand. Presupunerea privind consistenta comportamentala este explicita in cazul teoriei tipuri lor de personalitate �i al teoriei trasaturilor de personalitate �i este in mod i mpl icit legata de teoria psiha­ nalitica �i de cea fenomenologica. Chiar � i atunci cand comportamentele mani­ feste par inconsistente - cum i se intampla, de exemplu, unei marne care simte ca intr-o zi copilul ei este ostil �i in alta zi exagerat de iubitor - teoria psihanalitica presupune ca ambele com­ portamente au 0 motivatie incon�tienta consistenta. Teoria fenomenologica pre­ supune ca imaginea de sine integreaza comportamentul �i asigura astfel consis­ tenta de ansamblu. Contraargumentele au aparut �i ele cam in aceea�i perioada cu aceste opin i i . Bunaoara, i n secolul a l XVI-lea, Michel de Montaigne scria eseul "Despre in­ consistenta actiunilor noastre", in care adopta 0 pozitie foarte apropiata de cea pe care ar prefera-o un behaviorist contemporan, mai ales in ceea ce prive�te accentul pus pe situatie ("circumstantele inconj uratoare") ca determinant al com­ portamentului :

"in ceea ce prive�te instabilitatea natural� a comportamentului nostru, adeseori mi s-a p�rut c� acei au tori care incearc� s� g�seasc� in noi un

659

material consistent �i puternic gre­ �esc . . . . S-ar putea sa se apropie mai mult de adevar cel care judeca in detaliu, pas eu pas . . . . Dupa parerea mea, este mult mai sigur ea aetiunile noastre sa fie puse in legatura eu eireumstantele inconjuratoare, tara sa ducem cereetarea mai departe �i tara sa tragem de aici nici 0 concluzie." ( 15 80/1 943, pag. 1 1 8, 1 20) Problema consistentei a fost abordaUi mai intai empiric, cu 60 de ani in urma, printr-o serie de studi i care �i-au propus in mod expl icit sa eval ueze consistenta comportamentala In raport cu situatia. eel mai cunoscut studiu de acest gen este i nvestigatia dej a clasica asupra carac­ terului, Intreprinsa de Hartshone �i May la sfar�itul anilor '20. Ei au aplicat unui numar de 1 1 000 de elevi de gimnaziu � i d e liceu 0 serie larga d e teste compor­ tamentale, urmarind trasaturi cum ar fi altruismul , autocontrolul , corectitudinea, manifestate in diferite situati i : acasa, la �coala, in timpul concursurilor sportive, la biserica. De exemplu, pentru a testa corectitudinea copiilor, ei au fost pu�i In situatii in care ar fi putut manifesta exact contrariul acestei trasaturi, Tara sa creada ca ar putea fi prin�i: sa pastreze 0 parte din bani i care Ie fusesera dati pentru joc, sa copieze la un anumit test, sa indice mai multe flotari decat puteau face in realitate sau mai multe probleme rezolvate acasa. Corelati ile stabilite intre comportamentele manifeste din diferite s ituatii s-au dovedit a fi reduse. De exemplu, corelatia med ie a oricaror doua teste folosite pentru a evalua corec­ titudinea a fost .23 . N ivelul scazut ala

660

llltroducere III psilwlogie

acestor corelat i i i-a Tacut pe Hartshorne �i May sa spuna ca nici corectitudinea, n ici incorectitudinea nu sunt trasaturi de ca­ racter unitare, comportamentul depinzand In mod specific de s ituatie (Hartshorne �i May, 1 929). Dezbaterea a fost readusa In ac­ tualitate 40 de ani mai tarziu, de catre Walter M i schel ( 1 968). Studi i nd cerce­ tari le intreprinse dupa Hartshorne �i May, M i schel a aj uns la conc luzia ca oameni i s e comporta d i ferit d e l a 0 situatie la alta. El a descoperit ca, in general, corelatiile d intre eval uari le aceleia�i trasaturi in diferite s ituati i sunt reduse, nedepa­ � ind .30. Un n ivel la fel de scazut Inregistreaza �i corelati i le d intre trasa­ turile evaluate cu aj utorul testelor de per­ sonal itate �i observarea aceleia�i trasaturi exprimate intr-un comportament actual (Mischel , 1 968). Paradoxul de la care pleaca aceasta controversa �i caruia i se datoreaza

mentinerea acesteia in timp este repre­ zentat de faptul ca, intuitiv, comporta­ mentul apare ca fi i nd consistent, pe cand cercetari le demonstreaza contrariu l . Intu­ itie sau cercetare? Care dintre ele este eronata? Studi i le recente d i n domeniul psiho­ logiei sociale par sa aduca argumente in favoarea celor care sustin ca i ntuitia cu privire la consistenta comportamentu lui este eronata (vezi d i scutia critica "Sunt eronate intuiti ile noastre cu privire la consistenta comportamentului?"). Si totu�i, in c iuda acestor date, exista psihologi care sustin In continuare ca i ntuitia surpri nde mult rnai exact decal cercetarea adevarul cu privire la real itatea personal itati i (Bern � i Allen, 1 974; Bern, 1 983). Ei se bazeaza pe 0 consecinta a teoriei lui All port asupra personal itatii �i ofera astfel una d intre solutiile propuse pentru rezolvarea paradoxului consis­ tentei - solutia centrata pe persoana.

DISCUTIE CRITICA

o sene de motive suficient de intemeiate datorita carora intuitiile cu privire la con­ sistenta comportamentuJui pot fi eronate:

Sunt eronate intui{iile noastre cu privire fa consisten{a comportamentuiui?

Cercetarile efectuate in domeniul psiho­ logiei sociale asupra proceselor de ratio­ nament social au pus in evidenta 0 serie de erori sau concluzii pripite care ne afecteaza capacitatea de a elabora rationamente valide pledind de la datele experientei de fiecare zi. (Acest l ueru 11 vom diseuta in detali u in capitolul 1 8). Aeeste cercetari arata ca exista

1.

Faptul dl prejudecatile legate de com­ portamentul indivizilor ne fae sa ducem generalizarea dineolo de datele observa­ tiei actuale. Astfel, ajungem sa eomple­ tam datele care ne lipsesc in conformitate eu teoriile noastre implieite asupra personalitatii, teorii in acord eu care decidem care eomportamente eorespund anumitor trasaturi de personalitate. Mai mult, cerceUiri le demonstreaza ca, atunci cand ne a�teptam ea doua comportamente sa fie corelate, aj ungem sa Ie vedem in acest fel chiar �i atunci eand ele de fapt nu

Teoria �i evaluarea personalitii{ii

2.

3.

4.

5.

sunt a�a. Stereotip i i legate de felul in care ar trebui s� se comporte "un homosexual" sau ,,0 femeie de afaceri" sau "un sportiv" ne pot face sa atribuim actiunilor unei persoane 0 consistentA mai mare decat ne­ ar pennite observatiile actuale. Anumite aspecte legate de un individ r�man relativ constante - aparenta fizica, felul de a vorbi, gesturile �.a.m.d. Acest lucru . ne creazA impresia ca �i perso­ nalitatea este, la randul ei, consistent�. S impla noastra prezelA Ii poate face pe oameni sa se comporte intr-un anumit feI. Ca unnare, ei pot parea c� se comporta consistent numai . pentru ca prezenta noastra actioneaza ca stimul pe intregul parcurs al observatiei. Or, indivizii se pot eomporta eu totul diferit in absenta noastra. Deoareee aetiunile unei persoane sunt eomponente atat de i mportante ale orica­ rei situatii, apare tentatia de a supraestima m�sura in care un comportament este detenninat de anumite earacteristici ale personalitatii �i de a subestima importanta factorilor situationali datorit� carora indi­ vidul se poate comporta intr-un anum it fel. Atunci cand cineva se comporta agresiv, presupunem ca are anumite predispozitii agresive �i, ea unnare, se va comporta in acest fel �i in alte imprej urari, chiar �i atunci cand factorii situationali ar putea fi cu totul altii. Aeeasta tendinlA de subestimare a influentei pe care 0 au factori i situationali asupra comportamen­ tului a fost denumit� eroare fundamen­ talA de atribuire (v. eapitolu1 1 8). Numarul de situatii in care ii putem observa pe i ndivizi este mult mai mic decat ne d�m seama. De exemplu, suntem

661

atat de obi�nui� eu personalitatile placute, sincere ale celor care prezinta b uietinele de �tiri, incat am fi uimiti dac� am afla ca unul dintre ei i�i in�al� sotia sau a irosit toate economiile familiei. Deoarece ii vedem amt de des, presupunem in mod eronat e� ii vedem �i intr-un num�r m are de situatii diferite. Ca unnare, avem senzatia ca Ii cuno�tem foarte bine �i putem generaliza comportamentul lor in ipoteza unei consistente nedemonstrate. Acest exemplu este cu atat mai graitor cu ca.t comportamentul prezentatorilor de �tiri este atat de sever detenninat �i dependent de situatie, incat spune extrem de putin despre personalitatea lor. Daca s-ar abate catu�i de putin de la rolul prescris - dac� s-ar roti in scaun sau daea s-ar ridica �i s-ar intinde, de exemplu ar fi coneediati tara intarziere. 6. Faptul ca ne referim la eomportamentul uman in termeni de tr�saturi se datoreazA particularitatilor limbajului. A�a cum ad\­ tam mai sus, exista mai mult de 1 8 000 de termeni care se refera la trasaturi, adica aprooape 5% din intregul vocabular. I n schimb, l imbajul este neputincios �i saracacios in ceea ce prive�te etichetarea situatiilor. Dar l imbajul nu este numai 0 cauza a felului in care gandim, ci �i un rezultat al fel ului in care gandim. Faptul ca la n ivelul limbajului exista un ase­ menea dezech il ibru arata probabil ca dintotdeauna am considerat mai i mportant s� clasificam persoane, decat situatii. -

Aeeast� discutie a prezentat numai pune­ tul de vedere al "aeuzarii". "Apararea" va fi prezentata in finalul aeestei seetiuni.

662

Solutia centrata pe persoana Dupa cum am vazut, Gordon Allport considera ca psihologia personalitati i ar trebui sa acorde mai putina atentie comparanl indivizilor in raport cu anumite trasaturi comune, orientandu-se predominant asupra configuratiei unice pe care aceste trasaturi 0 formeaza in cazul unui indi vid. La prima d intre aceste strategii ar trebui sa ne referim ca la abordarea centrata pe trasaturi, iar la cea sugerata de Allport ca la abordarea centrata pe persoana. Cea mai importanta diferenta dintre cele doua abordari este ilustrata de raspunsul pe care il da Allport cercetarii lui Hartshorne �i May, care aratasera ca, in cazul e�antionului respectiv, copiii n u erau corecti sau incorecti in mod consecvent, indiferent de situatie. In conformitate cu acesta, corelatia scazuta "nu demonstreaza nimic altceva decat faptul ca indivizii nu se comporta constant in acela�i fel, nicide­ cum ca ei nu se comporta consecvent in raport cu ei in�i�i." ( 1 93 7, pg. 250). Ce inseamna acest l ucru? Sa luam cazul a doua comportamente specifice - furtul �i minciuna - care, in conformitate cu studiul respectiv, apar ca fiind relativ necorelate. Un copil poate m inti pentru a nu j ign i un profesor, in vreme ce un altul �terpele�te cateva monezi pentru a ca�tiga pretuirea unor prieteni . In raport cu situatia data, primul copit poate fi considerat empatic �i sensibil, iar cel de-aI doilea nesigur in legatura cu acceptarea lui de catre ceilalti. Dar comportamentul nici unuia dintre ei - m inciuna sau furt - n u poate fi plasat in aceea�i categorie comuna,

/Iltroducere

III

psilzoLogie

reprezentand d i mensiunea corectitudinel incorectitudine. Aceste categorii exista numai in conceptia examinatorului, intrand in randul constructelor personale in raport cu care se define�te COITI­ portamentu l, dar rara a fi categorii capabile sa surprinda coeren!a comporta­ mentului vreunuia dintre cei doi copii. Daca Hartshorne �i May ar fi eval uat empatia �i sensibil itatea ind ivizilor in raport cu situatia, atunci primut copi t ar fi aparut ca fiind consecvent; daca ar fi evaluat nesiguranta in raport cu situatia, cel de-al doilea copil ar fi aparut �i el ca fiind consecvent. Sau, a�a cum spune Allport, in ceea ce ii prive�te, copiii nu sunt inconsistenti; ei sunt inconsecventi numai in raport cu teoria examinatorului, conform careia minciuna �i furtul sunt "acela�i lucru". Dupa Allport, aceasta este gre�eala abordari i centrate pe tra­ saturi. Spre deosebire de aceasta, intuitia noastra pare sa urmeze strategia centrata pe persoana. Ganditi-va cum procedam atunci cand ni se cere sa descriem un prieten. In loc sa enumeram 0 serie de trasaturi fixe, pe care Ie-am putea aplica oricui, mai intai trecem in revista comportamentul prietenului respectiv �i apoi alegem doar acele trasaturi care ne apar ca pertinente tocmai pentru ca par sa corespunda pattern-ulu i comportamental al prietenului respectiv. Daca Dick i�i face intotdeauna din timp temele, este foarte ingrij it �i este intotdeauna punctual, I-am putea descrie ca fiind con�tiincios. In schimb, pe Jane, care intotdeauna este foarte grij ulie in ceea ce prive�te temele, dar nu �i in ceea

Teoria $i evaluarea personalitiilii

�e prive�te propria Infati�are, �i nu este niciodata punctual a, am putea sa 0 descriem ca fiind 0 eleva silitoare, care are prea putin timp pentru altceva. Cel mai i mportant este Insa faptu l ca In nici un caz nu am earaeteriza-o ea fiind in mod constant necon�tiineioasa. Si aceasta deoareee nu p]ecam de la 0 anumita trasatura - "con�tiineiozitatea" - In raport cu care apoi sa 0 consideram incon­ secventa, ci Incercam sa decelam mai intai un anumit pattern eomportamental �i abia apoi sa etichetam pattern-ul res­ peetiv. In esenta, acesta este felul intuitiv In care abordam personalitatea �i, totodata, argumentul pe care 11 aduc Bern �i Al len atunci cand spun ca, In raport cu logiea pe care se bazeaza �i eu fidel itatea fata de realitate, este corecta intuitia noastra cu privire la consecventa, iar eroarea este a cercetari i (Bern �i Al len, 1 974; Bern, 1 983).

Solutia agregarii Atunci cand am abordat problema fidel itatii testelor spuneam ca, pe masura ce cre�te numarul de itemi ai testului, cre�te �i fidelitatea de ansamblu a testului. De exemplu, corelatia dintre oricare doi itemi ai Scalei de i ntel igenta Wechsler pentru adulti (W AIS) (v. capitolu l 1 2) este de n u mai . 1 6. in aceste conditii, ar fi cu siguranta absurd sa ne a�teptam ca raspunsul dat la un singur item al testului sa se coreleze cu inteligenta individului In afara situatiei de testare; cu alte cuvinte, un test cuprinzand un singur item nu ar avea,

663

teoretic, niei 0 validitate. Dar, intrueat in cazul W AIS sunt Insumati sau agregati mult mai multi itemi de acest gen, fidelitatea seorului total al testului este de .96, iar validitatea sa - corelatia cu alte comportamente non-test - este foarte buna. Sa ne oprim acum asupra studiil or care demonstreaza ca exista 0 consistenta comportamentala transsituationala redu­ sa. Cele mai multe dintre aceste studi i se bazeaza pe una sau doua evaluari ale comportamentului. Un exemplu tipic pentru studiile de acest gen este incercarea de a stabili 0 legatura Intre disponibilitatea de a da aj utor Intr-o anumita situatie (de exemplu, donand ban i pentru acti uni caritabile) �i aceea�i d i spon ibilitate de a da ajutor, man ifestata Insa Intr-o alta situatic (aj utorul acordat unei persoane aflate In suferinta). Ceea ce ar fi simi lar Incercarii de a corela unul d intre itemii cuprin�i in W AIS cu unul d intre ceilalti itemi , motiv pentru care este de a�teptat ca rezultatul sa indice un n ivel scazut de corelare. Alte stud ii Incearca sa coreleze scorul inregistrat de un i ndivid pe 0 scala de masurare a agresivitatii cu comportamentul agres iv manifestat in cadrul unui experiment de laborator. Intrucat scala de masurare a agresivitati i este 0 Insumare de mai mu lti itemi, este de a�teptat ca ea sa fie �i 0 scala fi dela, dar non-fidelitatea simi lara a unei singure masuratori de laborator a agresivitati i este rareori luata in con­ s iderare �i aproape niciodata nu este evaluata cu adevarat. Cu alte cuvinte, daca cercetatorii ar combina cateva evaluari comportamen -

664

tale ale aceleia�i trasaturi pentru a aj unge la un scor agregat, a�a cum s-a �i pro­ cedat dintotdeauna in cazul testeIor, s-ar obtine 0 estimare mult mai precisa a consistentei comportamentale. De exem­ pIu, folosi nd scorurile agregate in cazul studiului lui Hartshorne �i May, corelati ile inregistrate sunt mai inalte. Astfel, corelatia dintre scorurile agregate obtinute de cop i i la prima j umatate a testelor de corectitudine �i scorurile obtinute la cealalta j umatate este .72, cu mult mai mare dedit corelatia medie de .23 care exista intre oricare alte doua teste similare, ceea ce indica 0 con­ sistenta considerabila (Rushton, Jackson �i Paunone, 1 98 1 ). Metoda agregari i poate fi folosita �i pentru a proba stabi litatea in timp a unei trasaturi. intr-un astfel de studiu, obser­ vatorii i -au unnarit pe participanti timp de 4 saptaman i, timp in care i-au evaluat in functie de cateva variabile, printre care �i sociabilitatea �i tendinta de a actiona impulsiv. in timp ce corelatii le d intre scorurile a oricare doua zile s-au dovedit a fi scazute, scorul mediu al primelor 1 4 zile a inregistrat 0 corelatie de . 8 1 cu scorul med i u al celorlalte 14 zile (Epstein, 1 977). Ca urmare, putem spune ca trasaturile inregistreaza 0 consistenta considerabi la, in conditi ile in care com­ portamentul este studiat suficient de amanuntit. Agregarea este �i solutia unui alt paradox. in capitolul 1 3, discutam despre continuitatea foarte evidenta care exista, la distanta de 30 de ani, intre caracte­ risticile personalitati i in copi Iarie (de exemplu, irascibil �i dependent) �i man i -

Introducere in psillOiogie

festarile adultu lui (cum ar fi statutul marital �i ocupational). Or, cum se poate explica aceasta situatie atata vreme cat comportamentu l nu se dovede�te con­ s istent de la 0 s ituatie la alta, nici macar atunci cand este eva I uat zi de zi? B ineinteles, raspunsul este dat de faptul ca, in copilarie, caracteri sticile perso­ nalitati i sunt descrise ca rezultat agregat al unor observatii derulate pe parcursul a 3 ani, iar man ifestarile adu ltului sunt �i ele consecinta a mai m ulte compor­ tamente agregate. N u putem spune daca un baiat de 1 0 an i care, intr-o zi, are un acces de furie se va certa cu sotia sa intr-o alta zi, 40 de ani mai tarziu. Dar, din insumarea mai multor asemenea accese de furie, petrecute in cop ilarie, pe parcursul a mai mult de trei ani, putem prevedea posibil itatea unui divort sur­ venit dupa mal m ulti ani de certuri maritale.

Solutia interactionaHi , ,

Solutia interactionala reflecta un anumit consens existent in randul celor care studiaza psihologia personalitati i, � i anume faptul c a 0 buna teorie a personalitatii ar trebui sa vizeze atat caracteristicile individului, cat �i pe cele ale situatiei . Astazi, cei mai multi psihologi recunosc in comportament un rezultat al felului in care individul interactioneaza cu situatia. La sfar�itul capitolului 1 3 , anticipam acest rezultat, atunci cand descriam in detal iu interactiunea dintre genotip (ca­ racteristiciJe mo�tenite) �i med iu, interac­ tiune care ne modeleaza personalitatea. Interactiunea persoana-situatie, care ge-

665

Teoria .$i evaluarea personalitiilii

nereaza comportamentu l, este analoga interacti un i i mediu-genotip, care mode­ leaza in primul rand personalitatea. S ituatia devine astfel 0 functie a per­ sonalitati i, prin acelea�i trei fonne de interactiune prin care mediul devine 0 functie a personalitati i copilulu i : reactiva, evocativa �i proactiva.

INTERACTIUNEA REACTIVA. in

conditiile in care indivizi diferiti parcurg aceea�i experienta situationala, fiecare dintre ei 0 va interpreta diferit �i va reactiona diferit. Cel care interpreteaza un act j ignitor ca fi i nd un produs al ostil itati i va reactiona diferit de cel care considera un asemenea act drept conse­ cinta l ipsei de sensibil itate. Acest tip de interactiune - interac­ tiunea reactivii - poate afecta consisten­ ta comportamentala intrucat un individ poate percepe un set de situati i ca similar cu un altul, in vreme ce pentru un alt indivi d ele sunt foarte diferite. Dick este motivat in aceea�i masura sa i�i faca lectiile �i sa inapoieze la timp cartile imprumutate de la biblioteca, pentru ca, d in punctul lui de vedere, aceste doua lucruri sunt simi lare, intrucat amandoua se bazeaza pe con�ti inciozitatea lui. in schimb, pentru Jane, a-�i face lectiile �i a inapoia la timp carti le imprumutate de la biblioteca sunt doua lucruri foarte diferite, unul foarte i mportant pentru ceea ce 0 intereseaza �i unul mult prea banal. De aici �i comportamentul ei "incon­ sistent" in raport cu cele doua situatii . Deoarece interacti unea react iva se bazeaza pe felul in care indivizii con­ struiesc situatia, abordarea personalitati i din perspectiva fenomenologica se dove-

de�te a fi deosebit de utila pentru a intelege complexitatea �i consecinte le acestui tip de interactiune.

INTERACTIUNEA

EVOCATIVA.

Personalitatea fiecarui individ determ ina raspunsuri distincte din partea celorlalti . Este foarte probabi I ca raspunsuri Ie primite din partea mediului social sa fie mult mai ostile in cazul unei persoane care se comporta intr-o man iera j ig­ n itoare, decat in cazul uneia care este p l i na de tact �i foarte atenta la sen­ timentele celorlalti . Acest tip de interactiune interac­ tiunea evocativii influenteaza �i con­ sistenta transsituationala. De exemplu, comportandu-se j ignitor, i ndividul trans­ forma de fapt situatii altminteri foarte di­ ferite, in situatii similare in esenta lor - de fapt situatii sociale neplacute - care provoaca �i intretin acest comportament j ignitor. Cele mai multe studi i asupra interactiunii evocative se datoreaza psi­ hologilor care abordeaza personalitatea din perpectiva invatari i sociale, ace�tia fum izand instrumentele conceptuale �i metodologice pentru analiza interactiu­ n ilor comportamentale reci proce. -

-

INTERACTIUNEA

PROACTIVA.

Fiecare individ cauta anum ite s ituati i �i evita altele, in acord cu personalitatea sa. o persoana care are nevoie sa ii dom ine pe ceilalti va cauta situati i de confruntare, in vreme ce un i ndivid mai s upus va incerca sa evite asemenea situatii. Un student sociabil va prefera sa participe la seminarii informale �i nu la cursuri cu numar mare de participanti. Mai mult, un

666

lntroducere In pSillO/ogie

individ care se afUi intr-o anum ita situatie va continua sa modeleze situatia res­ pectiva: studentul sociabil va propune ca seminarul de dupa-am iaza sa aiba loc in sala de mese a studenti lor. Datorita interacliunii proactive, com­ portamentul apare ca fiind consistent de la 0 situatie la alta, deoarece oamenii au tendinta de a cauta in mod activ �i de a crea acele situatii care, de fapt, sunt sillulare unele c u allele. Ca urmare, in viata de zi cu zi ne comportam mult mai consistent dedit ar sugera dovezile experi mentale deoarece ne plasam in mod selectiv in situatii care sunt similare unele cu altele �i evitam acele situatii in care ar trebu i sa ne comportam diferit. Acest fapt are implicati i deosebite asupra metodelor folosite de psihologi in studi u l personalitati i . Principal a caracteristica a studiului de laborator este controlul asupra conditi i lor existente: pentru a obtine rationamente

val ide, subiecti i expu�i acelora�i conditii trebuie sa parcurga experiente identice. Mai mult chiar, subiectii trebuie expu�i conditi i lor respective in mod aleator. Dar, in conditi ile in care indivizi i difera intre ei in primul dind prin felul in care i nterpreteaza situati ile, apoi prin raspunsurile caracteristice pe care Ie evoca, in felul in care i�i selectioneaza situati ile pe care Ie prefera �i in tendinta de a remodela situati ile in care se afla, inseamna ca psihologi i care folosesc in studierea personalitati i numai experi­ mentul de laborator nu vor putea niciodata sa surprinda manifestari le sale majore. eu siguranta, psihologia personalitati i se bazeaza pe aportul tuturor abordari lor discutate in acest capitol . Studiul perso­ nalitat i i ramane cel mai ambitios subdo­ meniu al psihologiei, prin incercarea de a realiza 0 imagine completa, integrata a intregi i persoane.

Rezumatul capitolului 1 . Personalitatea reprezinHi pattern-ul distinctiv �i caracteristic al gfm­ dirii, afectivitatii �i comporta­ mentului, care define�te stilul personal al unui individ �i influ­ enteaza interactiunea acestuia cu mediul . Psihologia personalitatii Incearca: a) sa descrie �i sa explice diferentele interindivi­ duale �i b) sa sintetizeze, Intr-o viziune integratoare asupra intre­ gii persoane, numeroasele procese

care pot in fluenta interactiunile individului cu mediul . 2 . Teoriile tipologice considera ca indivizii pot fi clasificati In tipuri di stincte, calitati v diferite unul de celalalt. La ora actuala, tipologiile nu mai sunt foarte raspandite In psihologie. in conformitate cu teo ria triisiiturilor, personalitatea poate fi descrisa In raport cu 0 serie de dimensiuni continue, sau scale, fiecare dintre acestea repre-

Teoria $i evaluarea personalitiilii

zentand 0 anumiHi trasatura. Ade­ seori, in acest scop se folose�te analiza factoriala. Cei cinci factori dovediti a fi relativ constanti pentru studiile de analiza facto­ riala a personalitatii sunt: Ileuroti­ cismul (dezadaptarea), extroversi­ unea, deschiderea la experien{ii, amabilitatea �i con$tiinciozitatea. Cei mai cunoscuti cercetatori care au abordat teoria trasaturilor de personalitate sunt Gordon Allport, Raymond Catell �i Hans Eysenck. 3. In confonnitate cu teoria psiha­ naliticii a lui Freud, numeroase comportamente, inc1usiv visele �i lapsusuri le, sunt bazate pe moti­ vatii incon�tiente. Personalitatea este detenninata in primul rand de impulsurile sexuale �l de cele agreslve, ca �l de experientele parcurse in primii 5 ani de viata. I n teori a lui Freud, structura person a litii{ii este alcatuita din sine, eu �i supraeu, adeseori aflate in conflict. Sinele actioneaza pe baza principiului pliicerii, cautand satisfacerea imediata a impulsu­ rilor biologice. Eul se supune principiului realita{ii, amanand satisfacerea pana in momentul in care ea poate fi obtinuta intr-o modalitate socialmente acceptata. Supraeul (con�tiinta morala) im­ pune standardele morale ale indi­ vidului . In cazul unei personalitati bine integrate, principiul realitatii guvemeaza, adica eul controleaza in mod fenn �i flexibil sinele �i supraeul .

667

4. Teori a lui Freud pri vind dinamica personalitiilii sustine ca fiecare individ poseda un anumit nivel de energie psihica (libido). I n condi­ tii1e in care un act sau un impuls interzis este refulat, aceasta energie va incerca sa se exprime intr-un alt mod, cum ar fi visele sau simptomele nevrotice. I n con­ fonnitate cu aceasta teorie, Im­ pulsUli le care nu pot fi satisIacutc, impul suri venind dinspre sine, provoaca anxietate �l aceasta poate fi redusa prin intennediul mecanismelor de apiirare. 5 . In confonnitate cu teoria lui Freud pri vind dezvoltarea personalitii{ii, indi vidul parcurge 0 sene de stadii psihosexuale (oral, anal , falic) �l trebuie sa rezolve confl ictul oedipian, in care copi lul vede in parintele de acela�i sex un rival in obtinerea afectiunii parintelui de sex opus. Teoriile lui Freud privind anxietatea �i meca­ nismele de aparare au infruntat mai bine timpul dec at au lacut-o teoriile privind structura �i dez­ voltarea personalitatii. Teoria psihanalitica a fost modificata de Jung, Adler, Homey, Sulli van, Fromm, Erickson - care au pus accentul pe functiile eului �i pe 0 serie de motivatii diferite de cele sexuale �i agresive. 6. Teoria invii{arii sociale considera ca diferentele interpersonale se datoreaza experientelor de inva­ tare diferite. Raspunsurile pot fi invatate �i in absenta intaririi, prin intennediul observatiei, dar inta-

668

rirea i�i pastreaza rolul important in detenninarea acelui raspuns dintre raspunsurile invatate, care unneaza sa fie exprimat. Com­ portamentul individului depinde de interactiunea dintre caracteris­ ticile specifice situatiei �i intaririle primite in trecut. Comportamentul indivizilor ramane consistent nu­ mai in masura in care situatiile intalnite �i rolurile pe care trebuie sa Ie indeplineasca raman relativ stabile. 7. Teoriile fenomenologice unnaresc experienta subiectiva a individu­ lui . Psihologia umanista a fost intemeiata ca "a treia forta", 0 altemativa explicita pentru abor­ darile psihanalitice �i behavio­ riste. Carl Rogers �i Abraham Maslow pun accentul pe imaginea de sine a individului �i stimuleaza autoactualizarea. Teoria construc­ telor personale a lui Kelly se concentreaza asupra conceptelor sau constructe lor pe baza carora individul interpreteaza sau i�i construie�te lumea. 8 . Testele d e evaluare a personalitatii trebuie sa obtina rezultate repro­ ductibile �i constante (fidelitatea) �i sa masoare exact acele aspecte pentru evaluarea carora au fost concepute (validitatea). Testele destinate masurarii constructelor care fac parte dintr-o anumita teorie (de exempIu, motivatia de a realiza, de a dobandi ceva anume) dobandesc validitate de construct in masura in care predictiile elaborate pe baza teoriei sunt con-

Introducere III psihologie

finnate de studiile tacute cu aju­ torul testelor respecti yeo 9 . Evaluarile in raport cu dimen­ siunile legate de trasaturile de personalitate (cum ar fi prietenos­ neprietenos) pot fi tacute de indivizi care se descriu pe ei in�i�i sau de alte persoane care ii cunosc foarte bine. Tehnicile de sortare Q cer celui care realizeaza evaluarea sa sorteze 0 serie de afinnatii, de la cele mai caracteristice pentru individul in cauza pana la cele mai putin caracteristice. in timp ce scaIeIe de evaluare compara in mod implicit un individ cu a1tii , in functie de anumite trasaturi, tehnicile de sortare Q compara in mod explicit fiecare trasatura cu alte trasaturi in cazul unui singur individ, descriind de fapt configu­ ratia generata de aceste trasaturi care a1catuiesc personalitatea res­ pectiva. 1 0. Inventarele de personalitate sunt chestionare carora indivizii Ie ras­ pund in confonnitate cu reactiile sau sentimentele lor in diferite situatii . Raspunsurile date la subseturile de itemi sunt insumate �i, in acest fel, se obtin scorurile in raport cu diferitele scale sau factori din cadrul inventarului . In cazul unor inventare, itemi i sunt a1catuiti sau selectati pe baza unei anumite teori i ; aceasta metoda este considerata metoda rationala de elaborare a testelor. 0 alter­ nativa este cea in care itemii sunt selectati ca unnare a faptului ca se coreleaza cu anumite criterii ; de

Teoria $i evaluarea personalitiilii

exemplu, un item diruia persoa­ nele cu schizofrenie ii raspund afinnativ cu 0 frecventa semni­ ficativ mai mare decat cele non­ schizoide va fi ales ca item pentru scala legata de schizofrenie. Aceasta metoda este numita metoda empirica sau criteriala de construire a testelor. Inventarul multifazic de personalitate M innesota (MMPI) �i lnventarul psihologic California (CPI) sunt exemple de astfel de teste con­ struite pe baza metodei empirice. 1 1 . Psihologii care se incadreaza in abordarea psihanalitica prefera sa foloseasca instrumente de evalua­ re mai putin structurate, denumite teste proiective, cum sunt Testul Rorschach �i Testul de aperceptie tematica (T AT). Deoarece in cazul acestor teste stimulul este ambiguu, se presupune ca indi­ vidul proiecteaza asupra acestuia propria personalitate, dezval uind in acest fel dorinte �i motive incon�tiente. Psihologii care sus­ tin teoria invatarii sociale prefera observarea comportamentului In situatii naturale. Atentia psiholo­ gi lor care se incadreaza in abor­ darea fenomenologica se concen­ treaza asupra perceptiilor �i interpretarilor proprii individului . Testul repertoriului constructelor de rol a fost elaborat In contextul teoriei constructelor personale a lui Kelly pentru a detennina conceptele sau constructele la care apeleaza individul pentru a-�i interpreta sau cOllstrui lumea.

669

1 2. De multa vreme a fost remarcata existenta unei anumite discrepante intre presupunerea noastra intu­ itiva - inclusa in maj oritatea teoriilor personalitatii - confonn careia comportamentul indi vizilor este consistent de la 0 situatie l a alta �i studiile care par sa demonstreze contrari ul . Studiile care arata ca intre doua evaluari ale aceleia�i trasaturi, desta�urate in situatii diferite, exista 0 corelatie scazuta, de altfel ca �i cea inregistrata intre scorurile obtinute la testele de personalitate �i evaluarile situationale ale tra­ saturilor respective, par sa demon­ streze ca, de fapt, comportamentul depinde mai mult de situatia data decat de trasaturile stabile. I n replica, Allport �i alti cercetatori au aratat ca nivelul scazut al corelatiei indica numai faptul ca indivizii nu sunt consistenti in acela�i fel, nicidecum ca ar fi inconsistenti in ceea ce prive�te dispozitii le lor personale. Dupa a1ti cercetatori, consistenta cre�te atunci cand sunt agregate evaluari desta�urate in mai multe situati i sau pe 0 anumita durata d e timp. 1 3 . Interaclionismul pare sa rezolve aceasta discutie, intrucat recu­ noa�te In comportament rezultatul un or pennanente interactiuni din­ tre dispozitiile personale �i varia­ bi le1e situationale. Cu alte cuvin­ te, indivizii : a) reactioneaza diferit la situatii, b) determina raspunsuri diferite din partea celorlalti,

670

Introducere In psillOlogie

c) selecteaza �i modeleaza diferit situatiile. Ca unnare, prin inter­ mediul interactiunilor reactive,

evocative �i proactive, situatiile devin �i ele 0 functie a perso­ nalitatii .

Recomandiiri bibliografice Printre cartile privind problema generala a personalitatii se numara Hall, Lindzey, Loehl in �i Manosevitz, Introduction to Theories of Personality (lntroducere in teorii le personalitatii, 1 985); Mischel, Intro­ duction to Personality (lntroducere in pro­ blema personalitatii, editia a V-a, 1 993); Feshbach �i Weiner, Personality (Persona­ l itatea, 1 99 1 ). Pentru abordarea personalitatii din pers­ pectiva invatarii sociale, vezi Bandura, Social Learning (invatarea sociala, 1 977). Teoriile lui Freud sunt prezentate intr-o forma mai accesibila in lucrarea New Introductory Lectures 011 Psychoanalysis (Prelegeri de psihanaliza, 1 933, reeditata in 1 965). Alte referiri la teorii le psihanalitice ale perso­ nalitatii sunt Holzman, Psychoanalysis and Psychopatology (Psihanaliza �i psihopa­ tologie, 1 970); �i Eagle, Recent Develop­ ments in Psychoanalysis: A Critical Eva­ luation (Directii noi in psihanalim: 0 eva­

luare critica, 1 984). Punctul de vedere fenomenologic este prezentat in lucrarea lui Maddi �i Costa, Humanism in Personology: Allport, Maslow

(Umanismul in personologie : Allport, Maslow �i Murray, 1 972); �i Keen, A and Murray Primer

in

Phenomenological

Psychology

(Fundamentele psihologiei fenomenologice, 1 982). Pentru a cunoa�te vederile lui Rogers, vezi Rogers �i Stevens, Person to Person: The Problem of Being Human (De la om la om: problema de a fi om, 1 967); �i Rogers, Carl Rogers on Personal Power (Carl Rogers despre puterea personala, 1 977). Personality and Personal Growth (Personalitate �i dezvoltare personala, editia a I I-a, 1 984) de Frager � i Fadiman, se concentreaza asupra teorii lor interesate in primul rand de inte­ legerea naturii umane, cuprinzand �i 0 sectiune dedicata teoriilor orientale ale personalitatii : yoga, zen, budismul, sufis­ mu!. Aiken, Assessment of Personality (Eva­ luarea personalitatii, 1 989) este 0 lucrare generala cu privire la metodele de evaluare a personal itatii. Cronbach, Essentials of Psy­ chological Testing (Fundamentele testarii psihologice, editia a IV-a, 1 984) contine cateva capitole referitoare la evaluarile psihologice.

Stresul, psihopatologia �i psihoterapia

Cap. Cap.