Introducere in Analiza Economico Financiara 2017 2018 [PDF]

Zitiervorschau

0

CUPRINS Introducere ........................................................................................................................................... 3 Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO - METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO - FINANCIARE .......................................................................................................... 4 1.1 Definirea analizei economico-financiare ............................................................................... 4 1.2 Tipologia analizei economico-financiare .............................................................................. 5 1.3 Conţinutul procesului de analiză economică ......................................................................... 6 1.4 Metodologia analizei economico-financiare ......................................................................... 8 1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare.......................12 Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE A ÎNTREPRINDERII – CORELAŢII DE ECHILIBRU, ANALIZA CIFREI DE AFACERI, ANALIZA VALORII ADĂUGATE ..............................................................................16 2.1 Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici ............................................................................................................................................16 2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare ...................................16 2.1.2 Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare.........................................................................................................18 2.1.2.1 Raportul static dintre indicatorii valorici ..................................................................18 2.1.2.2 Raportul dintre indicatorii valorici ...........................................................................19 2.2 Analiza diagnostic a cifrei de afaceri ..................................................................................21 2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri ...............................................................................22 2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri ................................................................................23 2.2.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri ............................................................................25 2.2.4 Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari ai firmei ..29 2.3 Analiza marjei comerciale ...................................................................................................30 2.4 Analiza diagnostic a valorii adăugate ..................................................................................30 2.4.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate............................................................31 2.4.2 Analiza factorială a valorii adăugate ............................................................................33 2.4.3 Reflectarea modificării valorii adăugate în principalii indicatori economico-financiari ai întreprinderii: ..........................................................................................................................37 Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII – ABORDAREA SISTEMICĂ A CHELTUIELILOR, STRUCTURĂ, DINAMICĂ, ANALIZADIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI, ANALIZA DIFERITELOR CATEGORII DE CHELTUIELI – VARIABILE, FIXE ........................................39 3.1. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii .......................................40 3.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale ........................40 Modificarea cheltuielilor ........................................................................................................41 3.1.2. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale .........................................42 3.2. Analiza cheltuielilor de exploatare ......................................................................................45 3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor de exploatare ...........................................46 3.2.2. Analiza factorială a cheltuielilor de exploatare la 1000 lei venituri din exploatare .....46 3.2.3. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri .......................................48 Programat ...............................................................................................................................49 3.3. Analiza diagnostic a cheltuielilor variabile .........................................................................52 3.3.1. Delimitarea cheltuielilor variabile ................................................................................52 3.3.2. Analiza factorială a cheltuielilor variabile la 1000 lei cifră de afaceri ........................53 3.4. Analiza diagnostic a cheltuielilor fixe .................................................................................56 3.4.1. Delimitarea cheltuielilor fixe .......................................................................................56 3.4.2. Analiza factorială a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri ................................57 1

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE ŞI UTILIZAREA ACESTEIA ÎN DIAGNOSTICAREA ACTIVITĂŢII FIRMEI, ANALIZA COSTULUI PE PRODUS ...............................................................................................61 4.1. Analiza cheltuielilor materiale.............................................................................................61 4.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele..............................................................................62 4.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea ...........................................................................64 4.2. Analiza cheltuielilor cu personalul ......................................................................................68 4.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile ................................................................68 4.2.2. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu 70 4.3. Analiza cheltuielilor cu dobânzile .......................................................................................74 CA ..........................................................................................................................................75 Lucrări de verificare ...........................................................................................................................79

2

Introducere Bine aţi venit în marea familie a studenţilor din Academia de Studii Economice! Cursul de „Introducere în analiza economico-financiară” se adresează studenţilor înscrişi la programul de studiu ID, organizat de facultatea Contabilitate şi Informatică de Gestiune şi face parte din planul de învăţământ aferent anului III, semestrul I. Îţi propunem, stimate student, să trecem în revistă care sunt obiectivele principale ale acestui curs, concretizate în competenţele pe care tu le vei dobândi după parcurgerea şi asimilarea lui:  vei fi familiarizat cu posibilităţile de utilizare ale informaţiilor oferite de către analiza economico-financiară în cadrul organizaţiei moderne;  vei fi capabil să analizezi diverşii indicatori şi opţiunile legate de managementul organizaţiei, generate sistemul de indicatori utilizaţi;  vei putea interpreta şi relaţiona efectele produse la nivelul organizaţiei, ca urmare a schimbării factorilor interni sau externi întreprinderii. Cursul „Introducere în analiza economico-financiară” este structurat pe cinci unităţi de învăţare (capitole), fiecare dintre acestea cuprinzând teste de verificare, pe care tu le vei transmite tutorelui care ţi-a fost alocat. Pentru a parcurge mai uşor următorul material am să-ţi prezint simbolistica utilizată:

Obiective: Definiţie:



Analiza economico - financiară …..

Test de autoevaluare – Scrieţi … Exemplu: analiza cifrei de afaceri…

Aplicaţie privind analiza …

-

Îţi prezintă obiectivele unităţii de învăţare

-

Îţi prezintă definiţia termenilor utilizaţi

-

-

-

Răspunsuri la testele de autoevaluare -

Bibliografia unităţii de învăţare -

Lucrare de verificare nr. …

Îţi solicită răspunsul la teste de autoevaluare pentru care vei găsi răspunsul la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare Îţi prezintă prin exemple noţiuni, concepte, indicatori etc. Îţi prezintă o aplicaţie practică privind problematica studiată Îţi prezintă răspunsul la teste de autoevaluare din cadrul fiecărei unităţi de învăţare Îţi prezintă reperele bibliografice ale unităţii de învăţare Reprezintă lucrarea de verificare pe care o vei rezolva şi trimite profesorului 3

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1. Unitatea de învăţare 1 BAZELE METODOLOGICE ALE ANALIZEI FINANCIARE

TEORETICO ECONOMICO

-

Obiective:   

veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru înţelegerea rolului analizei economice în procesul decizional al unei întreprinderi; veţi identifica legăturile cu activitatea financiar-contabilă; veţi dobândi capacitatea de a aplica metodologiile pe studii de caz, pe parcursul următoarelor capitole.

1.1 Definirea analizei economico-financiare

Definiţii :



Analiza economico - financiară studiază mecanismul de formare şi modificare a fenomenelor economice prin descompunerea lor în elemente componente, în părţi simple şi prin stabilirea factorilor de influenţă. Descompunerea se face în trepte, de la complex la simplu, în vederea identificării cauzelor finale care explică o anumită stare de fapt, un anumit nivel de performanţă sau o anumită evoluţie a lor.



Analiza economico-financiară este o disciplină al cărei obiect de studiu îl constituie procesele şi fenomenele economico-financiare legate de activitatea productivă desfăşurată de întreprindere, văzută ca o organizaţie socială, cu o structură proprie bine delimitată în timp şi spaţiu, caracterizată prin dinamism si complexitate.

Analiza economico-financiară utilizează un ansamblu de concepte, tehnici şi instrumente care asigură tratarea informaţiilor interne şi externe în scopul formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situaţia unei organizaţii, la nivelul şi calitatea performanţelor sale. Analiza economică studiază fenomenele din punct de vedere economic, respectiv al consumului de resurse şi al rezultatelor obţinute. Vor fi luate în considerare relaţiile structural-funcţionale şi a celor de tip cauză-efect. Complexitatea analizei economico - financiare derivă şi din faptul că la nivel micro şi macroeconomic există următoarele situaţii:  acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite;  aceeaşi cauză poate produce efecte diferite;  efecte diferite se pot combina dând o rezultantă a complexului de factori sau forţe;  complexitatea şi intensitatea cauzei pot determina nu numai intensitatea fenomenului dat, ci şi calitatea lui;  în fenomenul analizat pot apărea însuşiri pe care nu le-a avut nici un element al fenomenului.

4

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T1-1. Parcurgând definiţiile aferente referitoare la analiza economico-financiară, puteţi identifica elementele comune în opiniile exprimate?

1.2 Tipologia analizei economico-financiare

A.

B.

C.

D.

În funcţie de criteriul de clasificare ales, se disting mai multe tipuri ale analizei economice: După raportul între momentul în care se efectuează analiza şi momentul desfăşurării fenomenului analizat:  analiza post-factum sau post-operatorie, care priveşte prezentul şi trecutul activităţii analizate şi presupune cercetarea rezultatelor unei activităţi economice potrivit relaţiilor cauzale, în vederea stabilirii modului în care au fost îndeplinite obiectivele stabilite. Termenul de post-factum defineşte un proces sau eveniment care a avut loc sau care s-a încheiat, analiza acestuia efectuându-se ulterior producerii.  analiza previzională sau analiza prospectivă; priveşte viitorul activităţii analizate şi presupune previzionarea evoluţiei fenomenelor economice, pe baza cercetării factorilor care le influenţează şi a relaţiilor de cauzalitate, în perspectivă; Analiza previzională constituie o etapă premergătoare în elaborarea strategiei activităţii economico-financiare a întreprinderii. Din punct de vedere al urmăririi însuşirilor esenţiale sau al determinărilor cantitative ale fenomenelor:  analiza calitativă, care urmăreşte determinarea însuşirilor esenţiale ale fenomenului economic studiat şi a factorilor care sunt de aceeaşi natură cu fenomenul şi îl determină; Analiza calitativă determină gradul de precizie cu care se face previzionarea evoluţiei fenomenelor şi stă la baza elaborării de modele în care sunt prinse elementele esenţiale ale fenomenului economic.  analiză cantitativă, presupune cercetarea fenomenelor economice prin determinări cantitative exprimate prin volum,valoare, număr, durată etc.. După nivelul la care se desfăşoară analiza:  analiza microeconomică, desfăşurată la scara întreprinderii şi a elementelor acesteia, abordată ca sistem.  analiza macroeconomică, studiază fenomenele economice la nivelul ramurii economice, al economiei naţionale sau al economiei mondiale. După modul de urmărire în timp a fenomenelor economice:  analiza statică, care studiază fenomenele economice, precum şi elementele şi factorii care le influenţează, la un moment dat; noţiunea de static face referire la modul în care se efectuează analiza, şi nu la natura fenomenelor economice, care nu sunt niciodată statice;  analiza dinamică, studiază fenomenele economice în schimbare, în corelaţie cu evoluţia acestora în timp, relevându-le caracteristicile la o succesiune de momente. 5

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

E. După criteriile de studiere a fenomenelor:  analiza tehnico-economică, care îmbină caracterul tehnic cu cel economic, de exemplu acţiunea de creştere a producţiei este rezultatul unei analize tehnico-economice efectuate de specialişti cu cunoştinţe tehnice şi economice (reducerea costurilor, creşterea rentabilităţii pe produs etc.).  analiza economico-financiară tratează corelaţiile dintre activitatea economică (de exploatare) şi activitatea financiară (riscul financiar).  analiza financiară vizează fluxurile financiare care se formează la nivelul întreprinderii, modul de gestionare şi plasare a capitalului etc. F. În funcţie de delimitarea obiectului analizat:  analiza pe ramuri, analiza pe unităţi organizatorice (întreprinderi, grupuri de întreprinderi, holdinguri);  analiza pe probleme (cifra de afaceri, rentabilitate, etc.).

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T1-2. Care consideraţi că sunt cele mai utilizate tipuri de analiză la nivel de firmă?

1.3 Conţinutul procesului de analiză economică Analiza unei activităţi economice porneşte de la rezultate, materializate sub forma unor indicatori economico-financiari, după care se determină elementele procesului, factorii care l-au generat şi i-au influenţat evoluţia şi relaţiile dintre aceştia.

Definiţii ale elementelor prezentate:

  

ELEMENTELE - părţi componente ale fenomenului analizat; FACTORII - forţe care provoacă sau determină un fenomen economic; CAUZE - fenomene care provoacă şi explică apariţia unui fenomen.

Un fenomen economic poate fi generat de anumite cauze, dar la rândul său poate fi cauza finală a altui fenomen. Conţinutul activităţii de analiză economică poate fi structurat în mai multe etape: 1. Delimitarea obiectului analizei economico-financiare, care presupune identificarea faptelor, fenomenelor sau rezultatelor asupra cărora se va concentra analiza. Delimitarea acestora se face în timp şi în spaţiu, cantitativ si calitativ;

6

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Exemplu: analiza cifrei de afaceri (CA), analiza profitului, analiza costului unitar de producţie etc. 2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat; Pentru descompunerea în elemente componente se efectuează o analiză structurală a fenomenului economic studiat. Factorii de influenţă se stabilesc treptat, începând cu cei cu acţiune directă şi continuând cu cei cu acţiune indirectă (care influenţează fenomenul economic studiat prin intermediul primei categorii de factori). Procesul continuă până la stabilirea cauzelor finale (primare) care determină evoluţia fenomenului studiat; Exemplu: pentru cifra de afaceri: numărul mediu de salariaţi (N), productivitatea muncii (W) pentru costul unitar de producţie: costuri materiale (Cmat); costuri salariale (Csal) şi costuri indirecte de producţie (Cind) 3. Odată cu stabilirea factorilor are loc şi determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic analizat,cât şi a corelaţiei dintre aceştia. Prin corelaţie se înţelege o relaţie de tip cauză-efect care generează raporturi de condiţionare; CA

N

Exemplu:

Cu

W

CA  N  W Cu  Cmat  Csal  Cind

Cmat

Csal

Cind

model multiplicativ model aditiv

4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor diferitelor elemente sau factori, care este în principal o analiză de tip cantitativ; 5. Sintetizarea rezultatelor analizei – etapă în care se fac aprecierile asupra activităţii economice studiate şi stabilirea unui diagnostic pentru aceasta; 6. Elaborarea măsurilor pentru îndreptarea deficienţelor constatate,respectiv creşterea eficienţei activităţii pe viitor (acestea constituie conţinutul deciziilor adoptate).

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T1-3. Stabiliţi etapele procesului de analiză a cifrei de afaceri şi determinaţi elementele şi factorii care pot influenţa fenomenul supus analizei.

7

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1.4 Metodologia analizei economico-financiare Metodologia analizei economico-financiare reprezintă totalitatea procedeelor şi a modalităţilor de cercetare utilizate în domeniul economic şi financiar. În studierea fenomenelor, analiza economico-financiară utilizează metode, tehnici şi procedee specifice sau comune cu alte ştiinţe:  metode ale analizei calitative - studiază aspectele legate de relaţiile cauzale care se regăsesc în esenţa oricărui fenomen economic, iar finalitatea aplicării metodelor calitative constă în construirea modelelor abstracte a fenomenelor economice studiate.  metode ale analizei cantitative - dau posibilitatea concretizării cantitative, a cuantificării influenţelor factorilor care determină activitatea sau fenomenul analizat. Cele mai importante metode ale analizei calitative, sunt: 







Modelarea fenomenelor economico-financiare. Modelul este un instrument de cercetare bazat pe reprezentarea simplificată a realităţii. Modelele pot fi: imitative (fenomenul este reprezentat prin ele însuşi, dar la o altă scară), analogice (proprietăţile fenomenului studiat sunt reprezentate prin alte modalităţi: grafice, diagrame etc.), simbolice (folosirea de simboluri pentru reprezentarea fenomenelor). În analiza economico-financiară sunt folosite modelele simbolice şi analogice. Comparaţia. Pentru analiza fenomenelor se impune existenţa unei baze de comparaţie (criteriu de referinţă). Comparaţiile pot fi: în timp, în spaţiu (faţă de alte firme, faţă de media sectorului de activitate), mixte (tip şi spaţiu), în funcţie de un criteriu prestabilit (bugetul de venituri şi cheltuieli, norme, standarde etc.), cu caracter special (alte criterii decât cele menţionate mai sus, ca de exemplu metoda scorurilor). Metoda comparaţiei, bazată pe faptul că rezultatele economice (ale activităţii unei întreprinderi) se analizează, nu ca o simplă mărime luată în sine, ci printr-o comparaţie care are la bază criterii bine stabilite. Când se aplică această metodă, trebuie să se aibă în vedere comparabilitatea mărimilor analizate. De asemenea, trebuie avut în vedere ca, prin criteriile care stau la baza comparaţiei, să se stabilească elemente ce se pot compara atât prin conţinut, cât şi în timp şi spaţiu, toate având la bază condiţiile de normalitate în care se desfăşoară fenomenul. Gruparea. Presupune separarea colectivităţii studiate în grupe omogene de unităţi, după una sau mai multe caracteristici. Gruparea, împarte fenomenele economico-financiare în grupe omogene, după una sau mai multe caracteristici comune. Alegerea caracteristicilor de grupare este în funcţie de scopul cercetării, esenţa fenomenului economic studiat, şi presupune o cercetare multilaterală a acestuia. Diviziunea şi descompunerea rezultatelor. Pentru studierea aprofundată a fenomenelor se impune diviziunea şi descompunerea acestora. Diviziunea poate fi: după timpul de formare a rezultatelor, după locul de formare a rezultatelor, pe elemente componente (permite stabilirea contribuţiei la formarea şi modificarea rezultatului total). Descompunerea rezultatelor în elemente componente (diviziunea lor) creează posibilitatea aprofundării studierii fenomenelor. Descompunerea se face la mai multe niveluri: - diviziunea în timp, care urmăreşte desfăşurarea fenomenului în anumite limite de timp, ritmicitatea în desfăşurarea acestuia; - diviziunea în spaţiu, care urmăreşte stabilirea rezultatelor după locul unde se realizează acestea (loc de muncă, atelier, secţie,fabrică etc.); - diviziunea stabilită pe părţi componente, permite aprofundarea fenomenelor studiate.

Metodele de analiză cantitativă au la bază mărimi cifrice şi se folosesc pentru cuantificarea contribuţiei factorilor de influenţă la formarea şi modificarea unui fenomen sau rezultat economic. Ca metode de analiză cantitativă, utilizate în analiză economico-financiară, întâlnim: 8

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

1. Metoda balanţieră (input-output). Se utilizează atunci când între elementele fenomenului există relaţii de tip determinist de forma sumei sau diferenţei. Forma generală a unui model care presupune aplicarea metodei balanţiere este următoarea: Ma b-c M  M1 - M 0 Pentru a stabili influenţa unui element oarecare asupra fenomenului studiat se aplică următoarea regulă: se determină soldul elementului şi se ţine seama de semnul matematic cu care acesta apare în model. Influenţele elementelor asupra fenomenului „M” se calculează astfel: 1. M a  a1 - a 0 2. M b  b1 - b 0 3. Mc  c1 - c0  Suma influenţelor elementelor componente trebuie să fie egală cu variaţia totală a fenomenului studiat. M  Ma  M b  Mc 2. Metoda substituirilor în lanţ (iterării). Metoda substituirilor în lanţ se aplică pentru determinarea influenţei factorilor asupra fenomenului analizat. Se foloseşte în cazul în care între factorii fenomenului există relaţii de tip determinist de forma produsului sau a raportului. Modelul metodei se prezintă sub forma unei relaţii matematice care leagă factorii care influenţează fenomenul analizat. Metoda se bazează pe trei principii: a. ordonarea factorilor are în vedere condiţionarea lor economică: factori cantitativi, factori de structură şi factori calitativi. Factorii cantitativi reprezintă suportul material al factorilor calitativi şi, implicit, al fenomenului studiat. Factorul structural apare în cazul mărimilor agregate (care rezultă prin însumarea unor componente eterogene). Factorul structură este conţinut de factorul cantitativ şi acţionează prin factorul calitativ. Factorul calitativ este de aceeaşi natură cu fenomenul cercetat, dar are o sferă de cuprindere diferită. b. substituirile se fac succesiv, conform ordinii de la punctul (a); c. un factor substituit se menţine ca atare în operaţiunile ulterioare Cazul I) Produsul între factori: F  a bc F  F1 - F0 Influenţele factorilor asupra fenomenului: 1. Fa  a1  b0  c0 - a 0  b0  c0  a1 - a 0  b0  c0 2. Fb  a1  b1  c0 - a1  b0  c0  a1  b1 - b0  c0 3. Fc  a1  b1  c1 - a1  b1  c0  a1  b1  c1 - c0  F  Fa  Fb  Fc Metoda substituirilor în lanţ pe bază de indici: F abc iii IF  1  100  1 1 1  100  a b c2 F0 a0b01c0 100 a b c i a  1 100 i b  1 100 i c  1 100 a0 b0 c0 ΔI F  I F  100 Influenţa variaţiei relative a factorilor de acţiune asupra modificării relative a fenomenului: 1. ΔFia  ia  100 i i 2. ΔFib  a b  ia 100

9

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

ia  i b  ic ia  i b  1002 100 ΔIF  ΔFia  ΔFib  ΔFic

3. ΔFic 

Cazul II)

Raportul între factori:

a b În conformitate cu principiile enunţate, substituirea factorilor trebuie să înceapă cu factorul cantitativ. Influenţa factorilor de acţiune se face diferit în funcţie de poziţia factorului cantitativ:  Factorul cantitativ se află la numărător - Pe bază de mărimi totale: ΔP  P1  P0 a a 1. ΔPa  1  0 b0 b0 a a 2. ΔPb  1  1 b1 b0 P  Pa  Pb - Pe bază de indici: P i IP  1  100  a  100 P0 ib a b ia  1 ib  1 a0 b0 1. ΔPia  ia  100 i 2. ΔPib  a  100  ia ib ΔIP  ΔPia  ΔPib  Factorul cantitativ se află la numitor: - Pe bază de mărimi totale: a a 1. ΔPb  0  0 b1 b0 a a 2. ΔPa  1  0 b1 b1 P  Pa  Pb P

-

Pe bază de indici: P i IP  1  100  a  100 P0 ib a b ia  1 ib  1 a0 b0 100  100  100 1. ΔPib  ib i 100  100 2. ΔPia  a  100  ib ib ΔIP  ΔPia  ΔPib 10

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

În cazul în care numărătorul şi/sau numitorul se dezvoltă după relaţii de tip produs, raport şi balanţier, pentru stabilirea influenţelor factorilor indirecţi se aplică principiile metodei substituţiilor în lanţ  Metoda corelaţiei. Denumită şi metoda analizei regresionale se utilizează atunci când corelaţia dintre fenomenul studiat şi factorii de influenţă este de tip stocastic. Cu ajutorul acesteia se măsoară intensitatea legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă. Etape: a) stabilirea conţinutului economic al fenomenului analizat şi al factorilor de influenţă; b) identificarea legăturilor de cauzalitate şi stabilirea ecuaţiei de regresie (de tip linear, parabolic, hiperbolic, exponenţial, logaritmic etc.) c) calculul valorii parametrilor ecuaţiei de regresie, folosind metoda celor mai mici pătrate; d) determinarea intensităţii legăturii dintre fenomenul analizat şi factorii săi de influenţă; e) cuantificarea influenţei factorilor asupra fenomenului cercetat cu ajutorul coeficientului de determinaţie.  Metoda scorurilor. Modelul general este: Z  a1x1  a 2 x 2   a n x n , unde a reprezintă coeficienţi de semnificaţie X reprezintă variabile independente Etape: alegerea unui eşantion de firme, a indicatorilor, elaborarea unei combinaţii lineare a indicatorilor semnificativi, alegerea punctelor de inflexiune care să realizeze clasificarea întreprinderilor, analiza ratei de succes a scorului.  Metoda ratelor. Sunt folosite pentru a analiza poziţia întreprinderii faţă de media ramurii de activitate, faţă de concurenţi etc., precum şi pentru comparaţii cu realizările anterioare ale întreprinderii. Ratele pot fi grupate în: - rate de structură: exprimă contribuţia părţilor la formarea fenomenului, permit comparaţii între întreprinderi de dimensiuni diferite şi modificările structurale în cadrul unei întreprinderi - rate de eficienţă: reflectă corelaţia efect/efort (productivitatea muncii, rata rentabilităţii economice) sau efort/efect (ratele de eficienţa ale costurilor, costul unitar) Exemplu:

efect/ efort: productivitatea anuală a muncii Wa 

CA , CA cifra de Ns

afaceri, Ns numărul mediu de salariaţi efort/efect: eficienţa cheltuielilor Ch1000CA 

Ch 1000 , Ca cifra de afaceri, CA

Ch cheltuieli aferente cifrei de afaceri -

rate de echilibru: reflectă corelaţia dintre posturi sau grupe de posturi bilanţiere de activ sau pasiv (rate de lichiditate, solvabilitate)

Exemplu:

rata lichidităţii generale Lg 

Active curente Datorii curente

 Diagrama Pareto (metoda 20/80). Are la bază ideea acordării unei importanţe proporţionale cu contribuţia elementelor la formarea fenomenelor. Etape: identificarea fenomenului şi a parametrului specific, stabilirea valorilor parametrului specific, ordonarea elementelor în ordinea descrescătoare a parametrului specific, calculul valorilor cumulate ale parametrului specific, delimitarea zonelor A, B, C şi reprezentarea grafică a curbelor ABC.  Cercetări operaţionale. Sunt utilizate în cazul relaţiilor cauzale de tip stocastic, reprezentând un ansamblu de metode folosite în adoptarea deciziilor. Utilizare: cercetarea unor sisteme organizate, în care intervin un complex de factori; aplicarea unor metode ştiinţifice pentru a 11

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

scoate în evidenţă legăturile de interdependenţă a factorilor; raţionalizarea deciziilor pe baza informaţiilor post-operatorie şi analiză previzională.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T1-4. Enumeraţi principalele metode de analiză calitativă

T1-5. Care sunt cele mai utilizate metode de analiză cantitativă?

1.5 Sistemul de informaţii, premisă a efectuării analizei economico-financiare Informaţia reprezintă materia primă de bază pentru analiza economico-financiară. Analiza se bazează pe informaţii şi furnizează la rândul ei informaţii necesare în procesul managerial. Informaţia economică provine din două surse importante:  surse interne, care furnizează din evidenţa proprie date privind desfăşurarea activităţii. Principalele informaţii interne, în special financiare se obţin din documentele de sinteză: bilanţul, contul de profit şi pierderi şi note explicative. Alte surse interne sunt: contabilitatea de gestiune, contractul de management, programele de fabricaţie etc.;  surse externe, care provin din exteriorul firmei şi se constituie în informaţii privind mediul extern cu care se intră în contact în procesele conexe activităţii economice desfăşurate (rata inflaţiei, dinamica PIB, rata dobânzii, preţul resurselor, performanţe ale concurenţei, progresul tehnic în ramura respectivă, etc.). Informaţiile sunt asigurate prin: reviste, cotidiene, magazine, periodice; colocvii, conferinţe, congrese; saloane, expoziţii, târguri; centre de documentare, brevete de invenţii; organisme furnizoare de informaţii de sinteză (agenţii regionale de informare ştiinţifică şi tehnică, camere de comerţ şi industrie, institute naţionale de statistică, 12

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

organisme de consultanţă, agenţii naţionale de cercetare şi informare); vizite, întâlniri, relaţii cu clienţii, furnizorii şi concurenţii; cumpărarea şi analiza de eşantioane. În literatura de specialitate se regăsesc şi alte clasificări a informaţiilor utilizate în procesul decizional. După natura lor, pot fi grupate în: - informaţii economico-financiare; - informaţii tehnice şi tehnologice; - informaţii sociale; - informaţii politice, juridice etc. După posibilitatea de a fi recunoscute, se pot distinge: - informaţii de largă accesibilitate (deschise) pe care le furnizează mass-media, revistele de specialitate prin diversele lucrări publicate, alte lucrări ştiinţifice etc.; - informaţii limitate, respectiv care nu pot fi cunoscute decât prin intrarea în contact cu eventualele surse, de exemplu clienţii unei întreprinderi, furnizorii de resurse materiale etc. Oricare ar fi sursa care le generează, pentru a putea contribui pe deplin în procesul de analiză economico-financiară, este trebuie ca acestea să poată îndeplini anumite cerinţe: - să fie utile procesului decizional; - să fie exacte; - să fie complete, pentru a se evita superficialitatea analizei; - să fie oportune, pentru a se evita perimarea acestora prin trecerea timpului; - să aibă un anumit nivel de valoare, ca importanţă în gândirea managerială; - să poată fi cunoscut costul obţinerii acestora, care, uneori, chiar dacă e ridicat, poate contribui la reconsiderarea desfăşurării fenomenului.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T1-6. Enumeraţi principalele surse de informaţii utilizate pentru efectuarea analizei economicofinanciare.

13

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Răspunsuri la testele de autoevaluare Nr. test T1-1. T1-2.

T1-3.

T1-4.

T1-5.

T1-6.

Răspuns Analiza studiază fenomenele economice Analiza descompune fenomenele în elemente componente Analiza post-factum analiza calitativă analiză cantitativă analiza dinamică analiza tehnico-economică analiza economico-financiară analiza financiară 1. Fixarea obiectului analizei – analiza cifrei de afaceri 2. Determinarea elementelor, factorilor şi cauzelor fenomenului studiat – cantitatea vândută şi preţul de vânzare 3. Determinarea corelaţiei dintre fiecare factor identificat şi fenomenul economic analizat,cât şi a corelaţiei dintre aceştia: CA  Qv  p 4. Măsurarea (cuantificarea) influenţelor factorilor 5. Sintetizarea rezultatelor analizei modelarea fenomenelor economico-financiare comparaţia gruparea diviziunea şi descompunerea rezultatelor metoda balanţieră (input-output). metoda substituirilor în lanţ. metoda ratelor metoda scorurilor situaţiile financiare anuale documentele de sinteză contabilitatea financiară contabilitatea de gestiune bursa de valori institutul de statistică publicaţii de specialitate

14

Unitatea de învăţare 1 BAZELE TEORETICO-METODOLOGICE ALE ANALIZEI ECONOMICO-FINANCIARE

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 1. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate de învăţare şi să revizuiţi obiectivele precizate la începutul unităţii de învăţare.

Bibliografia unităţii de învăţare 1 1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=20; 2. Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6; 3. Robu V., Anghel I., Șerban E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică, Bucureşti; 4. Robu V., Vâlceanu Gh., (2009) Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ed. Economică, Bucureşti; 5. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2006) Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti;

15

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

2. Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE A ÎNTREPRINDERII – CORELAŢII DE ECHILIBRU, ANALIZA CIFREI DE AFACERI, ANALIZA VALORII ADĂUGATE Obiective:    

2.1

veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru calculul indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi comercializare; veţi dobândi capacitatea de a analiza indicatorilor valorici; veţi putea diagnostica evoluţia activităţii de producţie şi comercializare a unei întreprinderi; veţi dobândi capacitatea de a aplica metodologiile pe studii de caz, pe parcursul următoarelor capitole.

Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare pe baza indicatorilor valorici

2.1.1 Indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare Stabilirea obiectivelor strategice pentru evoluţia întreprinderilor are la bază rezultatele analizei activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată până în prezent. Indicatorii valorici aduc un important aport informaţional la analiza activităţii de producţie şi comercializare a oricărei întreprinderi. Sistemul de indicatori care asigură evaluarea şi analiza activităţii de producţie şi comercializare este alcătuit din: 1 cifra de afaceri (CA); 2 producţia marfă sau producţia fabricată (Qf); 3 producţia exerciţiului (Qe); 4 valoarea adăugată (VA). Cifra de afaceri Definiţie :



Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o anumită perioadă de timp.

În afară de cifra de afaceri exprimată la nivelul întreprinderii, care caracterizează vânzările totale, putem întâlni şi o altă formă de exprimare - cifra de afaceri rezultată din activitatea de bază, care reflectă valoarea producţiei marfă din activitatea principală (de bază) care a fost vândută. Se simbolizează prin Qv. Producţia marfă fabricată (producţia obţinută destinată livrării) Definiţie :



Producţia marfă fabricată (Qf), (indicator calculat numai de întreprinderile cu activitate producţie şi prestări servicii), reprezintă valoarea tuturor bunurilor realizate destinate vânzării către clienţi, a serviciilor prestate şi a lucrărilor executate pentru terţi pe o anumită perioadă de timp

Acest indicator cuprinde valoarea produselor finite destinate livrării şi valoarea serviciilor şi 16

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

lucrărilor prestate către terţi, precum şi valoarea semifabricatelor destinate livrării pentru prelucrări ulterioare în vederea obţinerii de produse finite. Prin semifabricat se înţelege un anumit produs care, în cadrul unei unităţi productive, a ajuns la un anumit nivel de prelucrare şi nu mai poate fi prelucrat decât într-o altă secţie sau într-o altă întreprindere pentru realizarea unui produs finit. Producţia marfă fabricată se calculează utilizând datele din situaţiile financiare şi balanţa sintetică făcând suma dintre rulajele debitoare ale conturilor 345, 341 şi rulajele creditoare ale conturilor 704, 705 şi 708. Qf  Vpf  Vle  Vsp Vpf  Qv  Sf  Si  Unde: Qf – producţia obţinută destinată livrării Vpf – valoarea produselor fabricate Vle – valoarea lucrărilor executate Vsp – valoarea serviciilor prestate Sf  Si  sau Qs – stocurile de produse la sfârşitul şi la inceputul perioadei sau variaţia producţiei stocate Producţia exerciţiului Definiţie :



Producţia exerciţiului (Qe) este un indicator de analiză care exprimă volumul total al activităţii de producţie desfăşurate de către întreprindere pe perioada unui exerciţiu financiar.

În conţinutul acestui indicator sunt incluse: valoarea producţiei vândute, diferenţele de stoc de la începutul şi sfârşitul perioadei respective de timp, privind creşterea sau descreşterea producţiei. Stocurile cuprind nu numai valoarea producţiei ca atare ci şi valoarea semifabricatelor şi a producţiei neterminate, aflată în diverse faze tehnologice, acestea incluzând, de fapt, o serie de cheltuieli ce urmează a fi încorporate în produsele finite sau semifabricatele destinate vânzării. Qe  Qv  ΔQs  Qi unde: Qv − producţia vândută ΔQs - variaţia producţiei stocate Qi – producţia imobilizată (realizată pentru sine şi capitalizată) Valoarea adăugată Definiţie :



Valoarea adăugată (VA) exprimă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenite de la terţi, respectiv nivelul valorii nou create de întreprindere în cursul desfăşurării procesului de producţie, creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii.

Valoarea adăugată exprimă măsura bogăţiei realizate de activitatea firmei. Se determină ca diferenţă între producţia exerciţiului (Qe) şi consumurile intermediare (consumul de bunuri şi servicii). VA  Qe  CI VA  Qe  Mc  CI Unde: Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului Mc marja comercială CI consumurile intermediare de la terţi

17

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-1. În calculul cifrei de afaceri se includ: 1. venituri din prestarea de servicii şi efectuarea de lucrări; 2. venituri din exploatare în diferite cote; 3. veniturile din vânzarea mărfurilor; 4. cheltuielile de producţie; 5. venituri din vânzări, plus veniturile financiare. Alegeţi varianta corectă: a) 2+ 4 b) 1 + 3 c) 1 + 2 + 5 d) 1 + 3 + 5

2.1.2 Analiza rapoartelor statice şi dinamice dintre indicatorii valorici ai activităţii de producţie şi comercializare Scopul unei astfel de analize este de a oferi informaţii asupra evoluţiei elementelor componente ale indicatorilor valorici.

2.1.2.1

Raportul static dintre indicatorii valorici

Raportul static se stabileşte pe baza mărimilor absolute ale indicatorilor valorici. Informaţiile despre activitatea de producţie şi comercializare a întreprinderilor furnizate de indicatorii valorici sunt completate sub aspect calitativ prin analiza rapoartelor statice stabilite între:  cifra de afaceri şi producţia fabricată;  producţia fabricată şi producţia exerciţiului;  valoarea adăugată şi producţia exerciţiului. Principalele rapoarte statice care pot fi construite pe baza indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi comercializare şi valorile posibile ale acestora sunt: Raportul stabilit între cifra de afaceri (CA) şi producţia marfă (Qf) reflectă CA 1 în principal evoluţia stocurilor de produse finite. Qf

CA  1 , situaţie întâlnită când stocurile finale de produse Qf finite şi semifabricate destinate livrării sunt egale cu cele iniţiale. Cum, în realitate, activitatea nu se poate desfăşura în mod constant, rezultă că, cu cât raportul este mai apropiat de 1, cu atât activitatea se desfăşoară mai aproape de condiţiile normale şi deci producţia realizată se livrează fără întârzieri. Situaţia ideală este atunci când

Qf 1 Qe

Raportul stabilit între producţia fabricată (Qf) şi producţia exerciţiului (Qe) reflectă în principal evoluţia stocurilor de producţie neterminată.

Qf  1 , situaţie întâlnită atunci când stocurile de producţie Qe neterminată de la finele perioadei sunt egale cu cele de la începutul perioadei analizate. Cum, în realitate, activitatea nu se poate desfăşura în mod constant, rezultă că, cu cât raportul este mai apropiat de 1, cu atât procesul de fabricaţie s-a derulat în condiţii mai bune, astfel încât, volumul

Situaţia ideală este atunci când

18

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

producţiei marfă să se regăsească în proporţie cât mai mare în volumul activităţii totale de producţie, fără majorarea stocurilor de producţie neterminată la finele perioadei. Raportul stabilit între valoarea adăugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe) VA  1 reflectă modificarea ponderii cheltuielilor cu materialele şi serviciile Qe prestate de către terţi în volumul total de activitate.

Din analiza raportului

VA putem deduce ponderea cheltuielilor materiale în volumul total Qe

al activităţilor desfăşurate.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-2. Ce semnifică următoarea situaţie: Indicator Producţia vândută/Producţia marfă fabricată Producţia marfă fabricată/Producţia exerciţiului

2.1.2.2

Perioada Perioada curentă precedentă Prevăzut Realizat 0,876 0,920 0,854 0,864 0,931 0,859

Raportul dintre indicatorii valorici

Raportul dinamic se determină pe baza indicilor indicatorilor valorici şi măsoară evoluţia acestora faţă de o anumită bază de comparaţie (de regulă faţă de perioada precedentă). În funcţie de perioada de timp pentru care se face analiza dinamicii indicatorilor valorici, se obţin informaţii despre activităţile de producţie şi comercializate necesare pentru:  fundamentarea modului cum a fost întocmit programul de producţie, prin raportarea valorilor I pr indicatorilor valorici aferente previziunilor la cele aferente perioadei precedente ( ); I0  evaluarea modului cum a evoluat activitatea întreprinderii faţă de anul precedent, prin raportarea

19

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

I1 ); I0  evaluarea modului cum au fost îndeplinite previziunile, prin raportarea valorilor indicatorilor I valorici din perioada curentă la cele aferente previziunilor ( 1 ). I pr Raporturile dinamice optime stabilite între indicii de creştere ai indicatorilor valorici ai activităţii de producţie şi comercializare sunt: valorilor indicatorilor valorici din perioada curentă la cele aferente perioadei precedente (

Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că întreprinderea a valorificat I CA  1 (comercializat, vândut) întreaga producţie marfă fabricată în decursul I Qf exerciţiului financiar analizat şi o parte din stocurile de produs finit aflate în depozit la începutul anului (destocaj).

I Qf I Qe

Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului  1 financiar, întreprinderea a redus stocurile de producţie neterminată existente la începutul anului (fără a influenţa normalitatea desfăşurării procesului de producţie) şi a redus producţia de imobilizări în regie proprie.

Îndeplinirea acestei corelaţii reflectă faptul că pe parcursul exerciţiului IVA 1 financiar întreprinderea şi-a îmbunătăţit structura producţiei exerciţiului I Qe prin reducerea ponderii consumurilor provenite de la terţi şi creşterea ponderii valorii adăugate.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-3. Dacă Indicele Producţiei marfă fabricate = 102%, Indicele producţiei vândute = 104% şi Indicele producţiei exerciţiului = 103% atunci: a) s-au redus stocurile de produse finite şi semifabricate şi au crescut stocurile de producţie neterminată şi imobilizată, b) au crescut stocurile de produse finite şi semifabricate şi s-au redus stocurile de producţie neterminată şi imobilizată, c) au crescut stocurile de produse finite şi semifabricate şi au crescut stocurile de producţie neterminată şi producţie imobilizată, d) s-au redus stocurile de produse finite şi semifabricate şi s-au redus stocurile de producţie neterminată şi producţie imobilizată.

20

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

2.2

Analiza diagnostic a cifrei de afaceri

Raţiunea de a exista a oricărei firme presupune desfăşurarea oricărei activităţi durabile măsurată prin nivelul performantelor economico-financiare ca expresie a eficienţei activităţii de producţie şi comercializare a bunurilor materiale necesare satisfacerii unor nevoi sociale. Cifra de afaceri exprimă totalitatea veniturilor obţinute din activităţi comerciale curente, fiind unul dintre cei mai importanţi indicatori de măsurare a performanţelor economice a unei întreprinderi. Analiza diagnostic a cifrei de afaceri acoperă următoarele aspecte:  analiza dinamicii şi structurii acesteia;  analiza corelaţiei statice şi dinamice dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată;  analiza sub aspect factorial;  stabilirea unor metode de determinare a nivelului minim, în funcţie de restricţiile cunoscute şi probabile, în raport cu factorul timp. Efectuarea analizei cifrei de afaceri realizate de o întreprindere, indiferent de domeniul de activitate al acesteia, trebuie să ofere răspunsuri la următoarele întrebări:  care sunt principalele surse de venituri ale întreprinderii?  cum au evoluat veniturile în ultimii ani de activitate?  care este cota de piaţă a întreprinderii?  care este, în perioada imediat următoare, tendinţa de evoluţie a surselor de venituri?  care este metodologia utilizată pentru determinarea veniturilor şi cum sunt evaluate?

Concepte:









Cifra de afaceri (CA) reprezintă valoarea totală a veniturilor unei întreprinderi rezultate din vânzarea produselor realizate, a mărfurilor şi respectiv a serviciilor prestate, pe o perioadă de timp determinată Cifra de afaceri medie ( CA ) - reflectă venitul obţinut pe CA unitatea de produs sau serviciu: CA  , unde Q = volumul Q fizic al vânzărilor. Cifra de afaceri marginală (CAm) exprimă variaţia veniturilor unei întreprinderi (CA) generată de creşterea/scăderea cu o ΔCA CA1  CA 0  unitate a cantităţii vândute: CAm  ΔQ Q1  Q 0 Cifra de afaceri critică (CAcr) reprezintă nivelul vânzărilor la care se asigură acoperirea integrală a cheltuielilor, pragul la care CF societatea începe să devină profitabilă: CAcr  , unde CF 1  Rcv = suma cheltuielilor fixe, Rcv = rata medie a cheltuielilor CV variabile Rcv  CA

21

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-4. Cifra de afaceri marginală exprimă: a) nivelul vânzărilor la care se asigură acoperirea integrală a cheltuielilor b) variaţia veniturilor unei întreprinderi generată de creşterea sau scăderea cu o unitate a cantităţii vândute c) totalitatea afacerilor unei întreprinderi evaluată la preţurile pieţei d) suma totală a veniturilor rezultate din operaţiunile comerciale efectuate la o întreprindere într-o perioadă de timp determinată

2.2.1 Analiza dinamicii cifrei de afaceri Aprecierea dimensiunii activităţii economice a unui agent economic şi a modificării acesteia în timp este absolut obligatorie pentru procurarea şi asigurarea resurselor viitoare necesare îndeplinirii obiectivelor propuse. Analiza evoluţiei în timp a cifrei de afaceri se realizează cu ajutorul modificărilor absolute, indicilor (cu bază fixă, în lanţ, medii) şi a ritmurilor medii (cu bază fixă, în lanţ, medii). În condiţiile unei economii de piaţă instabile, pentru o apreciere reală a rezultatelor întreprinderii, se impune corectarea valorilor curente ale indicatorilor economici cu indicele mediu al preţurilor în scopul eliminării efectului inflaţiei, factor exogen care nu reflectă efortul propriu al unităţii economice. Analiza în dinamică a cifrei de afaceri se poate realiza pe baza: a) Modificărilor absolute cu bază fixă (BF) sau în lanţ (BL) CA BF  CA n  CA 0 sau CA BL  CA n  CA n-1 ; CA n CA n  100 sau I CABL  b) indicilor cu bază fixă sau în lanţ: I CABF  100 ; CA 0 CA n -1 c) ritmurilor de creştere cu bază fixă sau în lanţ: R BF  I CABF  100 sau R BL  I CABl  100 ;

 CA n  d) ritmul mediu anual de creştere: R   n 1  1 100  CA 0 

22

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-5. Pe baza datelor din tabelul de mai jos calculaţi ritmul mediu anual de creştere a cifrei de afaceri: Indicator Cifra de afaceri – mil. lei

N-5 23,56

N-4 25,68

N-3 28,34

N-2 30,09

N-1 35,74

N 39,40

2.2.2 Analiza structurii cifrei de afaceri Analiza structurală a cifrei de afaceri pe tipuri de activităţi, sortimente, clienţi, cicluri de viaţă a produselor, pieţe de desfacere etc. este nu numai recomandată ci şi necesară, deoarece ea permite luarea unor decizii obiective care să conducă la maximizarea efectelor obţinute în raport cu eforturile depuse. Practic, nu toate variabilele unui anumit criteriu deţin acelaşi coeficient de semnificaţie în obţinerea rezultatelor economice şi în consecinţă politica strategică a unităţii trebuie să ia în considerare aceste aspecte în scopul eficientizării activităţii. O importanţă deosebită în evoluţia veniturilor unei întreprinderi o are dezvoltarea, pe lângă activitatea de bază, a unor activităţi conexe, pentru sprijinirea activităţii de bază în momentele nefavorabile. Structura care stă la baza determinării şi analizei cifrei de afaceri este de regulă formată din: venituri din activitatea de bază, venituri din alte activităţi considerate ca auxiliare, care pot fi atât productive, cât şi comerciale. Pentru a fi utilă conducerii întreprinderilor, analiza structurii cifrei de afaceri nu trebuie să se limiteze numai la aceste două diviziuni, ci trebuie să fie extinsă în funcţie de specificul activităţii. În acest fel, se asigură determinarea gradului de rentabilitate al fiecărei activităţi sau categorie de venituri identificată. De exemplu, pentru o întreprindere care are activitatea de producţie ca activitate de bază şi activităţile de transport şi comerţ ca activităţi auxiliare, analiza de structură a cifrei de afaceri se va face mai întâi pentru cele două componente majore: producţia ca activitate de bază şi activitatea auxiliară care include comerţul şi transportul. În ceea ce priveşte producţia ca activitate de bază, se pot analiza veniturile realizate pentru fiecare grupă de produse în parte, iar în cadrul grupelor, pentru fiecare produs. Din punct de vedere metodologie, analiza structurii cifrei de afaceri se realizează pe baza următoarelor procedee: a) mărimile relative de structură ca gi  i  100 , unde gi – ponderea deţinută de categoria „i” în totalul cifrei de afaceri, cai – CA cifra de afaceri realizată de categoria „i”

23

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

b) coeficientul de concentrare Gini-Struck (G)

G

n  gi2  1

, unde: gi – ponderea deţinută de categoria „i” în totalul cifrei de afaceri, n n 1 - numărul de termeni ai seriei Coeficientul de concentrare G poate lua valori în intervalul [0, 1), semnificaţia fiind următoarea:  dacă G  1, rezultă că în structura activităţii, câteva produse contribuie în cea mai mare proporţie la realizarea cifrei de afaceri;  când G  0, rezultă că în structura activităţii, majoritatea produselor deţin ponderi aproximativ egale în cifra de afaceri. c) indicele Herfindhal H   gi2 Indicele H poate lua valori în intervalul [

1 , 1], semnificaţia fiind următoarea: n

1 , rezultă vânzările sunt repartizate în proporţii egale între activităţile, produsele sau n unităţile participante la realizarea cifrei de afaceri;  când H  1, rezultă că în structura activităţii, un număr redus de elemente componente participă cu o pondere importantă la cifra de afaceri, gradul de concentrare fiind foarte mare. d) Metoda ABC (diagrama PARETO) În cazul structurii vânzărilor pe produse, curba teoretică presupune existenţa a trei subgrupe cu caracteristici specifice:  zona A: 10% din numărul clienţi realizează 60% din cifra de afaceri, deci o subgrupă care cuprinde foarte puţini clienţi, dar care realizează o mare parte din cifra de afaceri;  zona B: 30% din numărul clienţi realizează 30% din cifra de afaceri;  zona C: 60% din numărul clienţi realizează 10% din cifra de afaceri, deci o subgrupă care realizează mai puţin de jumătate din cifra de afaceri dar care concentrează majoritatea clienţilor. 

dacă H 

% CA 100 90 80 70 60 50 40 30 20

A

10

B

C

0 0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

% Clienti Figura 2-1. Reprezentarea grafică a celor trei zone A, B şi C

Această curbă teoretică are valoare atât statistică cât şi indicativă. Astfel, curba reală se 24

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

compară cu cea teoretică şi se deprind concluziile respective. În baza acestor coordonate poate fi reprezentată grafic curba teoretică a cifrei de afaceri. Curba reală, specifică fiecărei întreprinderi nu se identifică perfect cu cea teoretică deşi tendinţa se menţine. Mai mult, curba reală a unei societăţi poate înregistra modificări şi de la o perioadă de timp la alta. În funcţie de poziţia graficului efectiv în raport cu cel teoretic se fac interpretări asupra structurii activităţii economice. Astfel: când curba reală este situată deasupra curbei teoretice, clienţii grupei A deţin o pondere foarte importantă în cifra de afaceri, iar numărul acestora este redus. Când curba reală se află sub curba teoretică, societatea are un număr mare de clienţi în grupele B şi C.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-6. Ce semnifică următoarea situaţie degajată din analiza structurală a cifrei de afaceri pe produse: Indicator Coeficientul Gini-Struck

Perioada precedentă 0,76

Perioada curentă 0,20

a) a crescut gradul de concentrare a activităţii; b) cifra de afaceri se realizează preponderent pe seama unui singur produs; c) a avut loc un proces de redistribuire a vânzărilor între produse, aşa încât majoritatea produselor deţin ponderi relativ apropiate; d) există o distribuţie uniformă pe clase de produse care contribuie la realizarea cifrei de afaceri.

2.2.3 Analiza factorială a cifrei de afaceri Analiza factorială a cifrei de afaceri se realizează diferenţiat de la un domeniu de activitate la altul (producţie, comerţ, turism etc.) întrucât factorii de influenţă şi relaţiile de cauzalitate sunt specifice acestuia. Analiza factorială a cifrei de afaceri începe prin determinarea modelului analizei factoriale, ca relaţie matematică între factorii care influenţează variaţia cifrei de afaceri, şi a schemei sinoptice a sistemului de factori determinat anterior. Ca principale modele de analiză pentru activitatea industrială pot fi utilizate: CA   q  p

CA  Q p Qf CA CA  Ns   Ns Qf CA  Ns 

Mf Mf'' Qf CA    Ns Mf Mf'' Qf 25

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Unde

CA - cifra de afaceri q - cantitatea vândută p - preţul de vânzare fără TVA Q - cantitatea totală vândută p - preţul mediu de vânzare fără TVA

M f - valoarea medie a mijloacelor fixe Mf'' - valoarea medie a mijloacelor fixe productive Ns - numărul mediu de angajaţi Qf - productivitatea medie anuală a mucii Ns CA - gradul de valorificare a producţiei obţinute Qf Modelul pe care îl propunem spre studiu este utilizat în întreprinderile cu activitate de producţie. Sistemul de factori de influenţă se determină plecând de următorii indicatori: cifra de afaceri, producţia fabricată, numărul de salariaţi, valoarea mijloacelor fixe şi valoarea mijloacelor fixe active. Acesta este alcătuit din:  producţia fabricată, care influenţează în mod direct vânzările unei întreprinderi;  forţa de muncă prin numărul de angajaţi în procesul de producţie şi, ca o consecinţă firească, nivelul productivităţii muncii. Nivelul productivităţii muncii este influenţat, la rândul său, de gradul de înzestrare tehnică şi, respectiv, de influenţa pe care o are ponderea mijloacelor fixe productive asupra acestuia. În analiză, se urmăresc în mod distinct aceste influenţe, precum şi cea a randamentului mijloacelor fixe active asupra productivităţii muncii.  gradul de valorificare a producţiei obţinute şi destinate livrării. În acest sens, se utilizează următorul model de analiză:  Mf Mf'' Qf  CA Qf CA  CA  Ns    Ns      Qf Ns Qf Ns Mf Mf' '   unde:

Ns – numărul mediu al personalului; Qf - productivitatea medie anuală a muncii; Ns CA - gradul de valorificare producţiei marfă fabricate Qf Mf - gradul de înzestrare tehnică a muncii; Ns M f' - ponderea mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe; Mf Qf - randamentul mijloacelor fixe direct productive. M f' Indicatorii folosiţi în cadrul acestui model de analiză sunt preluaţi din situaţiile financiare anuale ale întreprinderii.

26

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Aplicaţie privind analiza cifrei de afaceri Tabel 2-1

Nr. crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Indicatori

UM

Cifra de afaceri Producţia marfă fabricată Numărul mediu de personal Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe Valoarea medie anuală a mijloacelor fixe direct productive Productivitatea medie anuală a muncii Gradul de înzestrare tehnică a muncii Ponderea mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe Randamentul mijloacelor fixe direct productive Gradul de valorificare a producţiei marfă fabricate

Ns CA

Qf Ns CA Qf

Perioada precedentă 2.707.200,00 2.880.000,00 24 50.640,00

Perioada curentă 2.887.500,00 2.750.000,00 22 49.500,00

lei

36.000,00

39.285,71

lei/pers lei/pers

120.000,00 2.110,00

125.000,00 2.250,00

0,71

0,79

80,00

70,00

0,94

1,05

lei lei pers lei

Mf Ns M f' Mf Qf M f'

Metodologia de analiză a cifrei de afaceri, după modelul prezentat şi cuantificarea factorilor se prezintă astfel: ΔCA  CA1  CA0  180.300,00 lei, din care datorită: 1) Influenţa modificării numărului mediu de personal asupra cifrei de afaceri: Qf CA 0 ΔCA Ns  Ns1  Ns0  0   -225.600,00 lei Ns0 Qf0 2) Influenţei modificării productivităţii medii anuale a muncii asupra cifrei de afaceri:  Qf Qf  CA 0 ΔCA Qf  Ns1   1  0    103.400,00 lei, din care:  Ns1 Ns0  Qf0 Ns



2.1)



Influenţa modificării gradului de înzestrare tehnică a forţei de muncă asupra cifrei de afaceri:  Mf1 Mf 0  Mf 0 ' Qf0  CA 0  ΔCA Mf  Ns1     Mf 0  Mf'   Qf  164.655,92 lei Ns Ns 1 0   0 0    Ns 27

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Influenţa modificării compoziţiei tehnologice a mijloacelor fixe asupra cifrei de afaceri:  Mf1  Mf1 ' Mf 0 '  Qf0  CA 0  ΔCA Mf'  Ns1       Mf'   Qf  308.029,79 lei Ns Mf Mf 1 0  1  0 0    Mf 2.3) Influenţa modificării randamentului mijloacelor fixe active asupra cifrei de afaceri:  Mf1 Mf1 '  Qf1 Qf0  CA 0   ΔCA Qf  Ns1        -369.285,71 lei  Qf Ns Mf Mf' Mf' 1 1   0 1 0    Mf' 3) Influenţa modificării gradului de valorificare a producţiei exerciţiului asupra cifrei de afaceri: Qf  CA1 CA 0    302.500,00 lei ΔCA CA  Ns1  1   Ns1  Qf1 Qf0  Qf 2.2)

Cifra de afaceri a înregistrat faţă de anul precedent o creştere în valoare absolută de 180.300,00 lei , respectiv cu 6,66%, fapt ce poate fi apreciat ca o dinamică pozitivă. Reducerea numărului mediu de salariaţi cu două persoane, în condiţiile menţinerii constante a celorlalţi factori de influenţă, a determinat o diminuare a cifrei de afaceri cu 225.600,00 lei. Creşterea cifrei de afaceri s-a datorat creşterii factorului calitativ productivitatea muncii. Productivitatea muncii, care a crescut cu 4,17 % faţă de anul precedent în condiţiile scăderii personalului cu 8,33%. Influenţa exercitată de către creşterea productivităţii muncii de la 120.000,00 lei la 125.000,00 lei asupra dinamicii producţiei fabricate şi implicit asupra cifrei de afaceri, impune analiza factorilor indirecţi care au determinat evoluţia acestui indicator. Dezvoltând analiza pe factori de gradul doi se observă că sporirea productivităţii muncii a fost consecinţa creşterii gradului de înzestrare tehnică a muncii, îmbunătăţirii structurii mijloacelor fixe în sensul sporirii ponderii mijloacelor fixe direct productive în total mijloace fixe, constatânduse şi o situaţie nefavorabilă şi anume reducerea eficienţei mijloacelor fixe productive. Comparativ cu perioada precedentă, gradul de înzestrare tehnică a muncii a crescut şi s-a reflectat în mod favorabil asupra cifrei de afaceri, prin creşterea acesteia cu 164.655,92 lei. Întreprinderea şi-a luat măsuri nu numai de raţionalizare a utilizării factorului muncă prin reducerea personalului cât şi prin achiziţionarea de active fixe productive (o creştere de 9,13%). Structura mijloacelor fixe s-a modificat în favoarea celor direct productive a determinat majorarea cifrei de afaceri cu 308.029,79 lei. Randamentul mijloacelor fixe direct productive a scăzut în perioada curentă faţă de perioada precedentă cu 12,50% , iar influenţa asupra cifrei de afaceri a fost de -369.285,71 lei. Situaţia se apreciază nefavorabilă deoarece eficienţa utilizării mijloacelor fixe s-a diminuat, o astfel de stare pe termen lung conducând la creşterea semnificativă a costurilor de producţie şi la diminuarea indicatorilor de performanţă Gradul de valorificare a producţiei (factor calitativ direct) a exercitat o acţiune pozitivă asupra evoluţiei cifrei de afaceri (302.500,00 lei), societatea reuşind să valorifice produse şi din stocurile perioadelor precedente. Creşterea cifrei de afaceri poate fi considerată ca fiind o situaţie pe deplin pozitivă din punct de vedere comercial, atâta timp cât gradul de valorificare a producţie fabricate se menţine supraunitar. Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii factorilor direcţi asupra dinamicii cifrei de afaceri trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât şi cerinţa esenţială a creşterii economice a întreprinderii în condiţii de eficienţă sporită. Ca măsuri pentru creşterea vânzărilor şi implicit a cifrei de afaceri se recomandă:  dimensionarea producţiei şi a structurii acesteia în raport cu cererea, prin încheierea unor contracte ferme cu beneficiarii;  diversificarea ofertei;  îmbunătăţirea calităţii produselor fabricate etc.

28

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-7. Situaţia Indicele producţiei marfă fabricate= 107%, Indicele numărului mediu de salariaţi = 103%, Indicele randamentului mijloacelor fixe= 98%, indică: a) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe, a gradului de înzestrare tehnică şi a productivităţii anuale a muncii; b) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe, a productivităţii anuale a muncii şi creşterea gradului de înzestrare tehnică; c) diminuarea valorii medii a mijloacelor fixe şi creşterea productivităţii anuale a muncii ; d) creşterea valorii medii a mijloacelor fixe, reducerea productivităţii anuale a muncii şi a gradului de înzestrare tehnică

2.2.4 Reflectarea cifrei de afaceri în principalii indicatori economico-financiari ai firmei Creşterea sau reducerea cifrei de afaceri se reflectă în mod favorabil sau nu asupra următorilor indicatori care caracterizează performanţele unei întreprinderi: (CA1 - CA 0 ) Rv 0  asupra profitului brut: 100 Rc - rata rentabilităţii comerciale (CA1 - CA 0 ) Rc 0  100  asupra ratei rentabilităţii economice a activului: A1 (CA1 - CA 0 ) Rc 0  100  asupra ratei rentabilităţii financiare a capitalului permanent: Kp1 Ac0  T Ac0  T   asupra vitezei de rotaţie a activelor circulante: CA1 CA 0  

 

 Ac0  T Ac0  T  CA1    CA CA 1 0   T asupra eficienţei mijloacelor fixe (cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe): (CA1 - CA 0 ) 1000 Mf 1 (CA1 - CA 0 )  1000 asupra eficienţei activelor de exploatare: Ae1 (CA1 - CA 0 ) Rc 0 100 asupra eficienţei muncii (profitului pe salariat): Ns1 asupra imobilizării de mijloace circulante:

29

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …



asupra valorii adăugate aferente cifrei de afaceri:  valoarea adăugată la un leu cifră de afaceri

2.3

(CA1-CA0) 0

Analiza marjei comerciale 

Concepte: 

Marja comercială este indicatorul ce caracterizează în exclusivitate activitatea firmelor de comerţ sau numai activitatea comercială a firmelor cu profil mixt (industrial şi comercial). Marja comercială reprezintă excedentul vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de cumpărare al acestora

Marja comerciala brută reprezintă diferenţa dintre cifra de afaceri din vânzări de mărfuri şi cheltuielile privind mărfurile vândute Marja comercială netă reprezintă marja comercială brută ajustată cu reducerile comerciale primite şi reducerile comerciale acordate (primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării). Marja comercială comparată cu cifra de afaceri a firmelor cu activitate comercială este regăsită sub denumirea de rată a marjei comerciale. MC RMC  100 CA Sistemul factorial de analiză a marjei comerciale este:

MC  CA RMC RMC 

2.4

 g  rmc i

100

i

2

Analiza diagnostic a valorii adăugate

 Concepte:



Valoarea adăugată (VA) exprimă surplusul de venituri peste valoarea consumurilor provenite de la terţi, respectiv nivelul valorii nou create de întreprindere în cursul desfăşurării procesului de producţie, creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şi financiare ale întreprinderii. Valoarea adăugată reflectă dimensiunea reală a activităţii întreprinderii şi reprezintă plusul de bogăţie obţinut peste consumurile intermediare provenite de la terţi, prin valorificarea tuturor resurselor economice proprii.

Utilitatea valorii adăugate: 1. Valoarea adăugată permite aprecierea contribuţiei întreprinderii la realizarea produsului intern brut şi evidenţierea gradului de integrare pe verticală, prin raportarea la producţie. 2. Beneficiarii valorii adăugate sunt: personalul, acţionarii, statul, instituţiile de credit şi întreprinderea. Valoarea adăugată poate fi determinată prin două metode: 30

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

a) Metoda sintetică, care tratează valoarea adăugată ca diferenţa între volumul producţiei exerciţiului (Qe), ca indicator global al activităţii de producţie şi comercializare desfăşurată de o întreprindere, şi valoarea consumurilor intermediare (CI). VA  Qe  CI Unde: Qe reprezintă valoarea producţiei exerciţiului CI consumurile intermediare de la terţi Consumurile intermediare sau consumurile de la terţi reprezintă valoarea stocurilor şi a serviciilor achiziţionate de la terţi în scopul asigurării necesarului pentru activitatea de producţie. Dacă pe lângă activitatea productivă, întreprinderea desfăşoară şi o activitate de comerţ, valoarea adăugată a întregii activităţi se determină prin însumarea valorii producţiei exerciţiului (Qe) cu valoarea marjei comerciale (Mc) şi scăderea consumurilor intermediare (CI). Marja comercială reprezintă diferenţa dintre valoarea mărfurilor vândute şi costul acestora. VA  Qe  Mc  CI Unde: Mc marja comercială b) Metoda aditivă presupune însumarea tuturor elementelor constitutive ale valorii adăugate, şi anume: cheltuielile efectuate cu remunerarea forţei de muncă (fondul de salarii şi cheltuielile cu asigurările sociale aferente fondului de salarii, conform reglementărilor în vigoare), valoarea amortizărilor şi provizioanelor, valoarea impozitelor şi taxelor (fără TVA şi impozitul pe profit), cheltuielile cu dobânzile şi rezultatului din exploatare recalculat. Prin analiza diagnostic a valorii adăugate se obţin informaţii despre nivelul de performanţă tehnico-productivă, economică şi financiară al activităţilor economice. Pe baza rezultatelor analizei diagnostic a valorii adăugate se iau toate deciziile necesare în vederea creşterii productivităţii muncii şi reducerea consumurilor de la terţi, respectându-se în acelaşi timp calitatea producţiei, element esenţial în competiţia concurenţială. Analiza valorii adăugate ne poate conduce la concluzii privind necesitatea retehnologizării şi modernizării procesului de producţie.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-8. Valoarea adăugată se defineşte ca fiind: a) plusul de încasări din vânzările firmei; b) creşterea de valoare obţinută prin activităţile de producţie şi comercializare ale firmei; c) diferenţa dintre producţia exerciţiului şi cheltuielile totale de exploatare; d) volumul total de activitate al firmei.

2.4.1 Analiza structurii şi dinamicii valorii adăugate   

Se realizează prin utilizarea următoarelor procedee: modificarea absolută; indicii de dinamică cu bază fixă şi în lanţ; ratele valorii adăugate. 31

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Analiza valorii adăugate se poate face, fie sub aspectul modului de realizare a prevederilor, fie în dinamică (faţă de o perioadă precedentă). Studiul valorii adăugate prin urmărirea dinamicii sale şi prin gradul de realizare a valorii previzionate, creează premisele explicării modificărilor intervenite în structura sa şi posibilitatea direcţionării evoluţiei viitoare. Analiza valorii adăugate sub aspect structural urmăreşte determinarea ponderii pe care o au în componenţa acesteia elementele structurale utilizate în calculul indicatorului prin metoda aditivă, respectiv fondul de salarii şi fiecare categorie de cheltuieli cu asigurările sociale aferente fondului de salarii, amortizarea mijloacelor fixe, provizioanele, cheltuielile cu dobânzile, taxele şi impozitele, precum şi profitul. În ceea ce priveşte cheltuielile cu personalul şi amortizarea se urmăreşte menţinerea acestora sub limitele previzionate. Analiza structurală este combinată cu analiza dinamică, în scopul urmării evoluţiei în timp a fiecărui element component. Este o condiţie esenţială ca ponderea structurală a unor cheltuieli, ce pot fi riguros controlate să scadă, acest lucru reflectându-se favorabil în creşterea profitului ca element component al valorii adăugate. Ratele valorii adăugate: 

Rata medie a valorii adăugate aferente cifrei de faceri sau gradul de integrare pe verticală VA R VA  100 , dacă valoarea tinde către 100 înseamnă că există un grad ridicat de CA integrare. Acesta trebuie corelat cu rata cheltuielilor totale, rata rentabilităţii şi a profitului. În mod similar, în cazul firmelor cu activitate de producţie, cu ciclu lung de fabricaţie, VA R VA   100 . Cu cât gradul de integrare este mai mare cu atât este mai mare gradul de Qe valorificare a resurselor tehnice, umane şi financiare.  Ratele de structură sau ratele de remunerare ale valorii adăugate se construiesc pe baza elementelor componente ale valorii adăugate: Ch sal  elem aferente - rata de remunerare a personalului Rp  100 VA Impozitesi taxe - rata de remunerare a statului Rs  100 VA Dobanzi - rata de remunerare a creditorilor Rc  100 VA Dividende - rata de remunerare a acţionarilor Ra  100 VA Profit net 100 - rata de remunerare a întreprinderii Ri  VA Cheltuieli cu amortizarea 100 - rata de remunerare a capitalului tehnic Ram  VA Evoluţia acestor rate se studiază în paralel cu alţi indicatori de eficienţă (productivitatea muncii, randamentul activelor imobilizate ş.a.).

32

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-9. Raportul dintre valoarea adăugată şi cifra de afaceri ( a) b) c) d)

Va 100 ), reprezintă: CA

contribuţia personalului la formarea valorii adăugate; gradul de valorificare a producţiei exerciţiului; rata de remunerare a statului; gradul de integrare pe verticală;

2.4.2 Analiza factorială a valorii adăugate Scopul analizei factoriale este determinarea abaterilor valorii adăugate de la baza de comparaţie, estimarea contribuţiei diferiţilor factori de influenţă la formarea şi modificarea indicatorului analizat şi identificarea soluţiilor de redresare a activităţii economice viitoare. Din punct de vedere factorial, valoarea adăugată se poate analiza pe baza modelelor:  M VA  Qe  1   Qe  va  Qe  Qe VA VA  T    T  Wh  va T Qe Qe  g i  va i  g i  va i VA  T    T  Wh  T 100 100  g i  va i VA  N  t  Wh  100 Mf Mf' Qe VA VA  Ns     Ns Mf Mf' Qe Unde: Qe - producţia exerciţiului va - valoarea medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului T – fondul total de timp de muncă gi – structura producţiei exerciţiului M f valoarea medie a mijloacelor fixe Mf'' valoarea medie a mijloacelor fixe productive Ns numărul mediu de angajaţi (personal)

33

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Aplicaţie privind analiza valorii adăugate Tabel 2-2

Nr.crt.

Indicatori

1 2 3 4 5

Producţia exerciţiului Consumurile provenite de la terţi Numărul mediu de personal Timpul total de muncă Valoarea adăugată medie recalculată la un leu producţie a exerciţiului Valoarea adăugată Timpul lucrat de un salariat Productivitatea medie orara Valoarea adăugată medie la un leu producţie a exerciţiului

6 7 8 9

UM lei lei pers ore Lei Lei ore Lei/oră

T Qe

Perioada precedentă 4.810.000,00 1.924.000,00 40 74.000,00

Perioada curentă 5.719.000,00 1.887.270,00 43 81.700,00 0,68

2.886.000,00 1.850,00 65,00 0,60

3.831.730,00 1.900,00 70,00 0,67

Ns t

wh

VA gi

va

vai

Modelul propus spre studiu este specific întreprinderilor care desfăşoară activitate de producţie sau prestări servicii. Indicatorii în funcţie de care se determină factorii de influenţă sunt: producţia exerciţiului, consumuri de la terţi, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. Sistemul de factori se compune din factori cu influenţă directă, care sunt producţia exerciţiului şi valoarea medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului. Factorii cu influenţă indirectă de rang I care derivă producţia exerciţiului, care sunt fondul total de timp lucrat şi productivitatea medie a muncii. La rândul său, fondul total de timp lucrat este influenţat de evoluţia factorilor indirecţi de rang II, numărul de salariaţi şi timpul lucrat de fiecare salariat. Al doilea factor direct, valoarea medie adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului, se dezvoltă în funcţie de factorii indirecţi structura producţiei şi valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe tipuri de produse. Metodologia de analiză presupune aplicarea metodei substituţiilor în lanţ: ΔVA  VA1  VA 0  945.730,00 lei Influenţa factorilor 1) Influenţa modificării valorii producţiei exerciţiului ΔVA Qe  Qe1  Qe0  va 0  545.400,00 lei 1.1) Influenţa modificării fondului total de timp de muncă: ΔVA T  T1  T0   wh0  va 0  300.300,00 lei 1.1.1) Influenţa modificării numărului mediu de personal: 34

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …





ΔVA Ns  Ns1  Ns0  t 0  wh0  va 0  216.450,00 lei 1.1.2) Influenţa modificării timpului mediu pe angajat: ΔVA t  Ns1  t1  t 0  wh0  va 0  83.850,00 lei 1.2) Influenţa modificării productivităţii medii orare: ΔVA wh  T1  wh1  wh0  va 0  245.100,00 lei 2) Influenţa modificării valorii medii adăugate la 1 leu producţie a exerciţiului: ΔVA va  Qe1  va1  va 0  400.330,00 lei 2.1) Influenţa modificării structurii producţiei: ΔVA g i  Qe1  va rec  va 0  457.520,00 lei 2.2) Influenţa modificării valorii adăugate la 1 leu producţie pe tipuri de produse: ΔVA vai  Qe1  va1  va rec  -57.190,00 lei





















Având în vedere sistemul de factori care a stat la baza analizei valorii adăugate (VA), precum şi în conformitate cu necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită, o apreciere de ansamblu referitoare la dinamica acestui indicator trebuie să ia în considerare următoarele constatări: valoarea adăugată a înregistrat faţă de anul precedent o creştere cu 945.730,00 lei, adică în procente cu 32,77%. Creşterea valorii adăugate s-a datorat atât acţiunii favorabile a factorului cantitativ – valoarea producţiei exerciţiului, cât şi a factorului calitativ – valoarea adăugată la 1 leu producţia exerciţiului. Explicarea şi aprecierea argumentată a sensului şi intensităţii acţiunii celor doi factori direcţi asupra dinamicii valorii adăugate trebuie să ia în considerare atât conexiunile şi mecanismele sistemului cauzal în care au fost antrenaţi, cât mai ales necesitatea creşterii economice în condiţii de eficienţă sporită. Influenţa pozitivă de 545.400,00 lei exercitată de către producţia exerciţiului asupra dinamicii valorii adăugate trebuie explicată în corelaţie cu contribuţia avută de productivitatea muncii şi fondul total de timp muncit. La creşterea valorii adăugate, au contribuit atât productivitatea muncii (245.100,00 lei), cât şi timpul total lucrat având un impact pozitiv (300.300,00 lei). Factorii indirecţi care au dus la evoluţia pozitivă a fondului de timp lucrat sunt numărul mediu de salariaţi şi numărul de ore/salariat. Indicele de creştere al valorii adăugate de 131,77% a fost superior indicelui de creştere a producţiei exerciţiului (118,90%). Un asemenea decalaj dintre ritmul de creştere a celor doi indicatori confirmă că întreprinderea studiată şi-a luat măsuri nu numai în ceea ce priveşte creşterea volumului fizic al producţiei, ci şi în ceea ce priveşte raţionalizarea consumurilor externe la nivelul minim care să permită păstrarea calităţii produselor finite. Se constată că a crescut ponderea produselor cu o valoare adăugată la 1 leu producţie în perioada luată ca bază de comparaţie mai mare decât media înregistrată la nivel de întreprindere în baza de comparaţie, exercitând o influenţă pozitivă de 457.520,00 lei asupra valorii adăugate. Totodată, la principalele categorii de produse, valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului a scăzut, situaţie nefavorabilă, reflectată într-o reducere a valorii adăugată cu 57.190,00 lei.

35

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T2-10. Pe baza informaţiilor din tabelul următor: Nr. crt. 1 2 3 4

Indicatori Producţia exerciţiului (Qe) mii lei Consumuri intermediare Numărul mediu de salariaţi (N) Fondul de timp de muncă (Tm) - ore

Prevăzut Realizat 1.500 1.800 300 450 80 72 192.000 180.000

Cu ajutorul analizei factoriale a valorii adăugate, influenţa modificării timpului mediu de muncă pe salariat asupra modificării valorii adăugate este în valoare de: a) 4,36 mii lei b) 45 mii lei c) -28,2 mii lei d) 3,68 mii lei

T2-11. În modelul de analiză a valorii adăugate, factorii de gradul I sunt: a) fondul de timp de muncă, productivitatea medie orară; b) valoarea producţiei exerciţiului, valoarea adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse; c) valoarea producţiei exerciţiului, valoarea medie adăugată ce revine la 1 leu producţie a exerciţiului; d) fondul de timp de muncă, productivitatea medie orară.

36

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

2.4.3 Reflectarea modificării valorii adăugate în principalii indicatori economicofinanciari ai întreprinderii: 

asupra profitului



asupra rentabilităţii economice a activului

   

(VA1-VA0) pr0 pr 

P VA

(VA 1 - VA 0 ) pr0  100 A1 (VA 1 - VA 0 ) pr0  100 asupra rentabilităţii financiare a capitalului permanent Kp1 (VA 1 - VA 0 ) pr0 asupra eficienţei muncii, prin prisma profitului  100 N1 VA 0 VA 1 asupra eficienţei activelor din exploatare  1000   1000 Ae1 Ae1 VA 0 VA 1  1000   1000 asupra eficienţei mijloacelor fixe Mf1 Mf1

37

Unitatea de învăţare 2 ANALIZA INDICATORILOR DE DIMENSIONARE A ACTIVITĂŢII ECONOMICE …

Răspunsuri la testele de autoevaluare Nr. test T2-1. T2-2.

T2-3. T2-4. T2-5. T2-6. T2-7. T2-8. T2-9. T2-10. T2-11.

Răspuns b) Nivelul de realizare a indicatorului valoric aferent perioadei curente se situează cu mult sub nivelul celor ale perioadei de referinţă, semnificând o deteriorare a activităţii de producţie şi comercializare. Evoluţia raportului dintre Producţia vândută şi Producţia marfă fabricată indică creşterea stocurilor de produse finite. Evoluţia raportului dintre Producţia marfă fabricată şi Producţia exerciţiului indică creşterea stocurilor de producţie neterminată. a) b)  CA n   39,40  R   n1  1  100   61  1  100  10,83% CA 23,56 0     c) a) b) d) b) b)

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 2. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate de învăţare şi să revizuiţi obiectivele precizate la începutul unităţii de învăţare.

Bibliografia unităţii de învăţare 2 1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=20; 2. Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6; 3. Robu V., Anghel I., Șerban E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică, Bucureşti; 4. Robu V., Vâlceanu Gh., (2009) Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ed. Economică, Bucureşti; 5. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2006) Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti;

38

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

3. Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII – ABORDAREA SISTEMICĂ A CHELTUIELILOR, STRUCTURĂ, DINAMICĂ, ANALIZADIAGNOSTIC A CHELTUIELILOR LA 1000 LEI CIFRĂ DE AFACERI, ANALIZA DIFERITELOR CATEGORII DE CHELTUIELI – VARIABILE, FIXE Obiective:   

veţi dobândi cunoştinţele necesare pentru identificarea şi calculul cheltuielilor şi veniturilor; veţi analiza cheltuielile prin toate metodele de analiză; veţi dobândi capacitatea de a diagnostica evoluţia activităţii de producţie şi a profitabilităţii unei întreprinderi prin prisma analizei cheltuielilor.

Orice activitate economică presupune consumul unor resurse materiale, umane şi financiare, care precede obţinerea veniturilor. Cheltuielile Definiţie :



Cheltuielile - sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările executate şi serviciile prestate de terţi, remunerarea personalului, executarea de obligaţii legale sau contractuale de către unitatea patrimonială, constituirea amortizării şi provizioanelor.

Cea mai mare parte a acestor consumuri sunt transpuse în costul produselor. Definiţie :



Costurile - totalitatea consumurilor exprimate în formă bănească pe care le efectuează întreprinderea în vederea realizării unei anumite producţii sau a unui singur produs.

În contabilitatea financiară, cheltuielile întreprinderii sunt grupate după natura în două mai categorii, şi anume: a) cheltuielile de exploatare sunt ocazionate de activitatea curentă de producţie şi comercială a întreprinderii. În această categorie sunt incluse:  cheltuielile privind consumul de materii prime şi materiale consumabile;  cheltuielile privind amortizările şi provizioanele;  cheltuielile cu salariile;  cheltuielile cu serviciile şi lucrările prestate de terţi; b) cheltuielile financiare cuprind:  pierderile din creanţe legate de participaţii;  pierderile din vânzarea titlurilor de plasament;  diferenţele nefavorabile de curs valutar;  dobânzile plătite pentru împrumuturile primite;

39

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

Veniturile reprezintă valorile care revin titularului de patrimoniu ca rezultat al activităţii întreprinse. Conform principiului care spune că pentru obţinerea veniturilor este necesară efectuarea unor cheltuieli, tragem concluzia că există o reciprocitate, angajarea fiecărei cheltuieli având ca scop obţinerea de venituri. De la acest principiu există abateri, şi anume sunt cheltuieli care nu generează venituri (de exemplu cheltuielile financiare şi cheltuielile extraordinare); plata unor dobânzi, a unor pierderi, a unor amenzi sau penalităţi nu generează venituri sau, invers, realizarea acestora nu a necesitat cheltuieli.

3.1.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii urmăreşte evoluţia acestora în dinamică şi pe structură, precum şi factorii care le influenţează evoluţia, în scopul identificării rezervelor de reducere a acestora.

3.1.1. Analiza dinamicii şi structurii cheltuielilor aferente veniturilor totale Analiza cheltuielilor se va efectua în conformitate cu clasificarea după natura acestora, în conformitate cu structura utilizată în situaţiile financiare. Se va urmări:  calculul ponderii fiecărui tip de cheltuială, conform clasificării din Contul de profit şi pierdere (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare) în total cheltuieli;  analiza dinamicii structurii cheltuielilor, prin compararea dinamicii fiecărui element de structură (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare) cu dinamica cheltuielilor totale;  analiza dinamicii fiecărui element de structură a cheltuielilor (cheltuieli de exploatare și cheltuieli financiare) prin raportarea la indicatorul simetric de structură pentru venituri (venituri din exploatare și venituri financiare);  analiza dinamicii structurii cheltuielilor prin raportarea la un indicator global de venit, de obicei cifra de afaceri;  analiza dinamicii eficienţei fiecărui element de structură prin raportarea la 1000 lei cifră de afaceri. La nivel de întreprindere, analiza în dinamică a cheltuielilor totale denotă o evoluţie ascendentă a acestora aflată, pe de o parte, sub impactul inflaţiei, iar, pe de altă parte, reclamată de necesităţile desfăşurării activităţii curente. Orice analiză a cheltuielilor, pe total sau pe categorii de activităţi, nu se efectuează prin sine însăşi, ci în strânsă corelare cu categoriile de venituri la a căror realizare concură.

Aplicaţie privind analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale Tabel 3-1 Nr crt.

Natura activităţii

1 Exploatare 2 Financiară 3 TOTAL

Suma veniturilor - lei Perioada Perioada precedentă curentă Prevăzut Realizat 15.323.000 167.000 15.490.000

16.850.000 245.700 17.095.700

17.105.000 238.000 17.343.000

Modificarea veniturilor În mărimi absolute (lei) În mărimi relative(%) Curent RealizatCurent/ Realizat/ precedent prevăzut precedent Prevăzut 1.782.000 255.000 111,63 101,51 71.000 -7.700 142,51 96,87 1.853.000 247.300 111,96 101,45

40

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

Nr crt.

Natura activităţii

1 Exploatare 2 Financiară 3 TOTAL

Suma cheltuielilor - lei Perioada Perioada precedentă curentă Prevăzut Realizat 12.994.000 365.000 13.359.000

13.600.000 430.500 14.030.500

13.826.000 285.000 14.111.000

Tabel 3-2 Modificarea cheltuielilor În mărimi absolute (lei) În mărimi relative (%) Curent RealizatCurent/ Realizat/ precedent prevăzut precedent Prevăzut 832.000 226.000 106,40 101,66 -80.000 -145.500 78,08 66,20 752.000 80.500 105,63 100,57

În urma faptului că întreprinderea îşi concentrează eforturile pentru realizarea obiectivului principal, de a produce şi valorifica rezultatele exploatării se observă că ponderea cea mai mare în cheltuielile înregistrate în perioada analizată o au cele aferente activităţii de exploatare. Cheltuielile de exploatare înregistrează în anul curent creştere în sumă absolută de 832.000 lei faţă de anul precedent şi o creştere cu 226.000 lei faţă de nivelul programat de întreprindere. În ceea ce priveşte cheltuielile financiare care provin în special din dobânzile curente aferente împrumuturilor primite şi din diferenţele nefavorabile de curs valutar, deşi s-a prevăzut că vor creşte în comparaţie cu anul precedent, acestea înregistrează în anul curent o scădere de 80.000 lei sau, în mărimi relative, cu 21,92% faţă de anul precedent respectiv cu 33,70% faţă de nivelul lor programat. Referitor la veniturile înregistrate de întreprindere în perioada analizată, acestea înregistrează în anul curent o creştere cu 11,63% faţă de anul precedent, depăşind nivelul programat cu 1,51%. Veniturile din exploatare au înregistrat în anul curent o creştere de 1.781.000 lei faţă de anul precedent, depăşind totodată şi nivelul programat. Veniturile financiare, reprezentate în principal de veniturile din dobânzi urmate de veniturile din sconturi obţinute şi alte venituri financiare înregistrează o creştere foarte mare în anul curent faţă de anul precedent de 71.000 lei, ceea ce în mărimi relative înseamnă cu 42,51 %, totuşi această creştere fiind sub nivelul programat cu 3,17 %. Din analiza datelor se observă că întreprinderea nu înregistrează nici venituri şi nici cheltuieli din activităţi extraordinare.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T3-1. În contabilitatea financiară, cheltuielile unei întreprinderi, după natura lor, se grupează în: a) cheltuieli directe şi indirecte; b) cheltuieli variabile şi fixe; c) cheltuieli de exploatare şi financiare; d) cheltuieli de exploatare, financiare şi extraordinare

T3-2. Conform structurii contului de profit şi pierdere, veniturile pot fi grupate astfel: a) venituri fixe şi variabile; b) venituri directe şi indirecte; c) venituri din exploatare și financiare;

41

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

3.1.2. Analiza factorială a cheltuielilor la 1000 lei venituri totale Orice analiză a cheltuielilor aferente veniturilor unei întreprinderi trebuie să le urmărească evoluţia şi să determine factorii care le generează, pentru evaluarea şi diminuarea pe viitor, pentru luarea tuturor măsurilor necesare reducerii acestora, în vederea obţinerii profitului previzionat. Literatura de specialitate consideră că analiza cheltuielilor aferente veniturilor unei întreprinderi constituie o necesitate de prim ordin pe care toţi specialiştii din economie trebuie să o adopte necondiţionat. Urmărirea evoluţiei cheltuielilor se face prin determinarea şi analiza indicatorului rata de eficienţă a cheltuielilor totale (cheltuieli totale la 1000 lei venituri totale). Acest indicator se calculează ca raport între cheltuielile totale şi veniturile totale:

Ch1000V 

ChT 1000 VT

în care: Ch1000V reprezintă cheltuielile la 1000 lei venituri (rata de eficienţă a cheltuielilor totale); ChT reprezintă cheltuielile totale care cuprind cheltuielile de exploatare, financiare şi extraordinare; VT reprezintă suma veniturilor totale care cuprind veniturile din activităţi de exploatare, financiare şi extraordinare.

Integrată în activitatea practică de gestiune, analiza cheltuielilor aferente veniturilor totale ale întreprinderii reprezintă o primă etapă de informare asupra dinamicii cheltuielilor. În acest scop, se utilizează indicatorul “Rata medie de eficienţă a cheltuielilor totale” sau “Cheltuieli la 1000 lei venituri totale” al cărui model de analiză este următorul: n

n

R Ct 

 chi

i 1 n

 1000

sau

R Ct 

 vi

 g i  rci

i 1

100

i 1

gi=

vi  100 VT

şi

rci=

chi  1000 vi

în care:

R Ct — rata medie de eficienţă a cheltuielilor totale; n

 chi - suma

cheltuielilor pe categorii de activităţi;

i 1 n

 vi - suma veniturilor pe categorii de activităţi; i 1

gi — structura veniturilor pe categorii de activităţi; rci— rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri. De aici rezultă că, faţă de o bază de referinţă, modificarea ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale este rezultatul influenţei exercitate de modificarea structurii veniturilor (gi) şi a ratei de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri (rci). Ţinând seama de modul de calcul al ratei, respectiv raportul efort/efect, rezultă că reducerea nivelului acesteia denotă o creştere a eficienţei cu care au fost consumate resursele materiale, umane şi financiare ale întreprinderii. Pentru relevarea modificării ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale, prin prisma factorilor care influenţează asupra acesteia, se impune efectuarea unei analize de tip factorial.

42

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

Aplicaţie privind analiza cheltuielilor la 1000 lei venituri totale Nr crt.

1 2 3

Nr crt.

1 2 3

Natura activităţii

Exploatare Financiară TOTAL

Natura activităţii

Exploatare Financiară TOTAL

Tabel 3-3 Suma cheltuielilor Suma veniturilor -lei- leiPerioada Perioada Perioada Perioada precedentă curentă precedentă curentă Programat Realizat Programat Realizat 12.994.000 13.600.000 13.826.000 15.323.000 16.850.000 17.105.000 365.000 430.500 285.000 167.000 245.700 238.000 13.359.000 14.030.500 14.111.000 15.490.000 17.095.700 17.343.000

Tabel 3-4 Structura Rata de eficienţă a cheltuielilor(lei) veniturilor(%) Perioada Perioada Perioada Perioada precedentă curentă precedentă curentă Programat Realizat Programat Realizat 98,92 98,56 98,63 848,01 807,12 808,30 1,08 1,44 1,37 2.185,63 1.752,14 1.197,48 100 100 100 862,43 820,70 813,64

Analiza în dinamică a modificării ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale poate fi efectuată fie comparând nivelul programat din anul curent (pr) cu nivelul realizat în perioada de bază (simbolizat cu “0”), fie comparând nivelul realizat în anul curent (simbolizat cu “1”) cu nivelul programat (pr), astfel:  RC  Rc1  Rc 0 = -48.78 lei şi

 RC  Rc1  Rc pr  -7,06 lei din care, datorită: 1.Influenţei modificării structurii veniturilor pe categorii de activităţi:  g i1  rci 0  Rc 0  3,94 lei RgCi  100 şi  g i1  rcipr  R Cpr  -0,61 lei RgCi  100 2. Influenţei modificării ratei de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de venituri:  g i1  rci 0  -52,72 lei RrciC  Rc1  100 şi  g i1  rcipr = -6,45 lei. RrciC  Rc1  100 Din analiza datelor, se constată că, deşi s-a avut în vedere o îmbunătăţire a eficienţei cheltuielilor pe total activitate, bazată pe reducerea cheltuielilor la 1000 lei venituri totale cu 41,72 lei, la sfârşitul anului curent s-a înregistrat pentru societatea respectivă o situaţie mult mai bună, rata medie de eficienţă a cheltuielilor cu 48,78 lei mai mică, iar faţă de nivelul programat cu +7,06 lei. Această reducere a cheltuielilor la 1000 lei venituri se produce deoarece indicele cheltuielilor totale (ICt) este mai mic decât indicele veniturilor totale (IV), respectiv ICt ICF) conduce la micşorarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri faţă de nivelul prevăzut. În perioada analizată se observă o reducere a cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 22,99 lei situaţie reflectată de analiza factorială a elementelor, astfel:  creşterea volumului fizic al producţiei cu 15,97 a condus la micşorarea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 13,13 lei  creşterea preţul de vânzare cu 3,7% a contribuit în mod favorabil la diminuarea cheltuielilor cu 2,94 lei,  diminuarea cheltuielilor fixe cu 8,74 a avut ca efect scăderea cheltuielilor fixe la 1000 lei cifră de afaceri cu 6,93 lei. Pentru a asigura în continuare o reducere a cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri, managerii întreprinderii trebuie să adopte măsuri de creştere a gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, concomitent cu găsirea de noi posibilităţi de reducere a sumei cheltuielilor fixe. Ca atare, trebuie identificate cauzele care au generat creşterea cheltuielilor fixe şi în urma analizei acestora se vor adopta măsurile corespunzătoare pentru sporirea eficienţei întregii activităţi.

58

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

Cheltuielile fixe ca sumă pot înregistra creşteri ca urmare a unor schimbări ale sistemului de salarizare, ale sistemului de amortizare, a măririi salariilor, determinată de rata inflaţiei.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T3-10. Pe baza indicatorilor: Nr. crt.

a) b) c) d)

Indicatori

Prevăzut

Realizat

1.

Cheltuieli fixe (mii .lei)

1.000

1.245

2.

Cifra de afaceri (mii. lei)

4.000

4.485

3.

Cifra de afaceri recalculată (mii. lei)

x

4.613

4.

Cheltuieli fixe la 1000 lei CA - lei

250

277,5

Să se determine care a fost influenţa producţiei vândute asupra cheltuielilor fixe la 1000 lei : – 22,2. lei – 17,5 lei; + 25,3 lei; – 33,2 lei.

T3-11. Cheltuielile fixe sunt: a) cheltuieli care nu depind direct de volumul producţiei; b) cheltuieli care nu depind direct de nivelul cifrei de afaceri; c) cheltuieli care nu depind direct de volumul valorii adăugate;

59

Unitatea de învăţare 3 ANALIZA CHELTUIELILOR DIN ACTIVITATEA ÎNTREPRINDERII …

Răspunsuri la testele de autoevaluare Nr. test T3-1. T3-2. T3-3 T3-4 T3-5 T3-6 T3-7 T3-8 T3-9 T3-10 T3-11

Răspuns d) c) b) b) c) b) d) c) c) d) a)

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare 3. Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate de învăţare şi să revizuiţi obiectivele precizate la începutul unităţii de învăţare.

Bibliografia unităţii de învăţare 3 1. Işfănescu A., Robu V., Hristea A. M. Vasilescu C. Analiză economico-financiară, http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/biblioteca1.asp?id=20; 2. Robu, V., Anghel, I., Șerban, E.C., (2014) Analiza economico-financiară a firmei, Editura Economică, Bucureşti 3. Robu V., Georgescu N. Analiză economico-financiară, http://www.bibliotecadigitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6; 4. Robu V., Vâlceanu Gh., (2009) Analiză economico-financiară. Teste grilă, Ed. Economică, Bucureşti; 5. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2006) Analiză economico-financiară, Ed. Economică, Bucureşti;

60

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

4. Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE ŞI UTILIZAREA ACESTEIA ÎN DIAGNOSTICAREA ACTIVITĂŢII FIRMEI, ANALIZA COSTULUI PE PRODUS 4.1.

Analiza cheltuielilor materiale

Datorită faptului că în orice proces de producţie au loc transformări importante ale unor resurse materiale prin utilizarea forţei de muncă şi a mijloacelor fixe, cheltuielile materiale deţin ponderea cea mai importantă în cadrul cheltuielilor efectuate pentru realizarea produselor. Prin cheltuielile materiale înţelegem cuantificarea tuturor consumurilor de resurse materiale şi respectiv, a prestărilor de servicii executate de către terţi pentru desfăşurarea unei activităţi productive sau prestatoare de servicii. În întreprinderile cu activitatea productivă, ponderea în cadrul cheltuielilor materiale o deţin cheltuielile cu resurse materiale. De asemenea, cheltuielile cu amortizările deţin o pondere mai mare în întreprinderile cu activitate productivă, faţă de cele prestatoare de servicii, deoarece producţia implică investiţii majore în mijloace fixe - utilaje şi clădiri. Cheltuielile materiale joacă un rol determinant în procesul de producţie deoarece ele constituie „substanţa principală” a produsului finit. Ele reprezintă expresia valorică a consumurilor de resurse materiale şi a prestărilor de servicii de către terţi şi sunt formate din: cheltuieli cu materii prime şi materiale consumabile, cheltuieli cu energia electrică şi apa, amortizarea mijloacelor fixe şi alte cheltuieli materiale. În analiza diagnostic, cheltuielile materiale se examinează atât pe total, cât şi din punct de vedere al grupării acestora în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe, sau pe elemente componente. Analiza cheltuielilor materiale vizează relevarea tendinţei de scădere a acestora ca efect al progresului tehnic, materializat în scăderea consumurilor fizice, utilizarea, acolo unde este posibil, a înlocuitorilor mai ieftini, dar fiabili, în scopul creşterii competitivităţii produselor, şi, pe această cale a eficienţei întregii activităţi a întreprinderii. Economisirea resurselor materiale reprezintă un imperativ major al politicii privind gestionarea eficientă a resurselor, indiferent de natura acestora, care se identifică ca fiind un factor de bază al creşterii economice, al consolidării poziţiei de piaţă a întreprinderii, al îmbunătăţirii rezultatelor financiare. Din punct de vedere structural, cheltuielile materiale pot fi analizate pe elemente componente, respectiv cheltuieli cu materialele şi cheltuieli cu amortizarea. În totalul cheltuielilor materiale, ponderea hotărâtoare o deţin cheltuielile cu materiile prime şi materialele, domenii în care, dat fiind caracterul lor, pot fi întreprinse măsuri privind economisirea consumului de resurse, ca premisă a creşterii eficienţei activităţii întreprinderii. Cheltuielile cu materialele se analizează ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare, producţie a exerciţiului sau cifră de afaceri.

61

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

4.1.1. Analiza cheltuielilor cu materialele Se consideră materii prime acele sortimente destinate consumului productiv care constituie substanţa produselor finite. Analiza-diagnostic a cheltuielilor materiale urmăreşte, atât pe total, cât şi pe elementele componente, evoluţia acestora şi intervine ori de câte ori se constată abateri faţă de anumite normative sau prevederi. Reducerea cheltuielilor materiale se realizează ca urmare a introducerii progresului tehnic, respectiv a dotării întreprinderii cu maşini, utilaje şi instalaţii de mare randament, a folosirii unor obiecte ale muncii cu parametri superiori şi care determină micşorarea consumurilor specifice. De asemenea, cheltuielile materiale mai pot fi diminuate şi prin folosirea unor înlocuitori, mai ieftini, dar fără a afecta nivelul tehnic şi calitativ al produselor. Reducerea cheltuielilor materiale trebuie să constituie obiectivul major, hotărâtor al conducerii întreprinderii în folosirea cât mai eficientă a resurselor materiale pentru a asigura îmbunătăţirea performanţelor economico-financiare şi a consolida poziţia pe piaţă a întreprinderii. Cheltuielile materiale se analizează în dinamică şi pe structură, la nivelul întregii producţii şi pe principalele produse. Analiza cheltuielilor cu materialele se efectuează cu ajutorului indicatorului sintetic „cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri sau venituri din exploatare”. Modelul de analiză al cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri este următorul:  q v  c m 1000 , iar c  cs  p Cm1000CA   j j m qv  p în care: - costuri cu materialele pe unitatea de produs; cm cs j - consumul specific din resursa materială „j”; pj - preţul de aprovizionare al resursei materiale „j”. Sistemul de factori care influenţează asupra nivelului cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri este următorul:

Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri Tabel 4-1

-leiNr. Indicatori crt. 1 Cifra de afaceri exprimată în preţ de vânzare 2 Suma cheltuielilor cu materialele 3 Volumul efectiv al producţiei vândute la preţ programat 4 Cheltuielile cu materiale programate aferente volumului efectiv al producţiei vândute 5 Cheltuielile cu materialele recalculate în funcţie de volumul efectiv al producţiei vândute, consumuri specifice efective şi preţuri de aprovizionare programate 6 Cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri (lei)

Simbol

Programat

q  p

14.506.800 15.714.600

 q  cm q  p 1

1

0

 q   cs

1

Cm1000

 p' 0 

8.754.700 13.855.300

0

 q  cm 1

8.338.200

Realizat

-

8.648.400

-

8.625.000

574,78

557,11

62

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

g Cm1000 CA p cm

cs p’

CA Cm1000CA  Cm11000CA  Cm1000  - 17,67 lei 0 1. Influenţei modificării structurii producţiei vândute pe produse:  qv1  cm0 1000   qv0  cm0 1000  + 49,42 lei. g   qv1  p0  qv0  p0 2. Influenţei modificării preţurilor medii de vânzare unitare:  qv1  cm0 1000   qv1  cm0 1000  - 73,85 lei. p   qv1  p1  qv1  p0 3. Influenţei modificării costurilor cu materialele pe produse:  qv1  cm1 1000   qv1  cm0 1000  +6,76 lei. cm   qv1  p1  qv1  p1 3.1. Influenţei modificării consumurilor specifice:  qv1   cs j1  p j 0 1000   qv1   cs j 0  p j 0 1000  -1,49 lei cs j   qv1  p1  qv1  p1

în care:  qv1   cs j 0  p j 0   qv1  cm0 . 3.2. Influenţei modificării preţurilor de aprovizionare:  qv1   cs j1  p j1  qv1   cs j1  p j 0 p j   1000   1000  +8,25 lei.  qv1  p1  qv1  p1 În urma analizei, se constată la nivelul întreprinderii o reducere cu 17,67 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 de lei cifră de afaceri. Această situaţie contribuie pe de o parte, la creşterea ratei medii de eficienţă a cheltuielilor totale, iar, pe de altă parte, creează premisele îmbunătăţirii rezultatului exploatării. Modificarea structurii producţiei vândute pe produse a avut o influenţă nefavorabilă, determinând creşterea cu 49,42 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri, ca urmare a creşterii ponderii acelor produse care au cheltuieli cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri pe produs mai mari decât media programată la nivel de întreprindere. Creşterea preţurilor medii de vânzare a avut cea mai mare influenţă asupra rezultatului conducând la scăderea cu 73,85 lei a cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri. Modificarea costurilor cu materialele pe produse exercită o influenţă nefavorabilă determinând creşterea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 6,76 lei, ca urmare a depăşirilor constatate la sortimentele care deţin ponderea hotărâtoare în totalul vânzărilor. Aceste depăşiri sunt datorate în exclusivitate modificării preţurilor de aprovizionare. Consumurile specifice au condus la reducerea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cifră de afaceri cu 1,49 lei. Preţurile de aprovizionare ale materiilor prime şi materialelor au determinat creşterea cheltuielilor cu materialele la 1000 lei cu 8,25 lei, ca urmare a slabei preocupări a conducerii 63

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

întreprinderilor de a negocia preţurile de aprovizionare cu furnizorii de materii prime şi materiale, precum şi creşterea cheltuielilor de transport-aprovizionare prin utilizarea unor mijloace de transport neadecvate, folosite ineficient şi prin creşterea distanţelor faţă de furnizori. În analiza cheltuielilor cu materialele, o problemă deosebit de importantă o prezintă evaluarea măsurilor tehnico-organizatorice de reducere a acestora. Trebuie făcută precizarea că dimensionarea raţională, eficientă, a consumurilor specifice este în primul rând o problemă tehnică de proiectare şi execuţie a produsului. Aceasta nu exclude însă importanţa bunei gestionări a resurselor materiale, inclusiv din punct de vedere al asigurării integrităţii patrimoniului.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T4-1. Factorii care determină modificări asupra valorii cheltuielilor materiale, în ordinea lor de analiză sunt: a) cantitatea consumată, structura materialelor consumate, preţul materialelor; b) cantitatea consumată, preţul materialelor, structura materialelor; c) cifra de afaceri, cantitatea materialelor , preţul materialelor; d) cantitatea consumata, consumul specific, preţul materialelor.

4.1.2. Analiza cheltuielilor cu amortizarea Amortizarea este expresia valorică a uzurii fizice a mijloacelor fixe, inclusă în costul produselor. Deci, amortizarea reprezintă un element structural al costurilor producţiei, în general, iar a cheltuielilor materiale în special. Deoarece cheltuielile cu amortizarea fac parte din categoria cheltuielilor fixe, având caracter convenţional constant şi luând în considerare faptul că într-o întreprindere ansamblul mijloacelor fixe concură la realizarea performanţelor economico-financiare al căror nivel este dependent de eficienţa utilizării mijloacelor fixe, rezultă că analiza cheltuielilor cu amortizarea se justifică a fi efectuată ca nivel la 1000 lei venituri din exploatare, producţie a exerciţiului sau cifră de afaceri. Analiza cheltuielilor cu amortizarea se efectuează pe baza următorilor indicatori: Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei venituri din exploatare: Am Ca 1000Ve  1000 Ve Asupra acestui indicator influenţează doi factori de gradul I, şi anume veniturile din exploatare (Ve) şi suma amortizării (Am). Influenţele celor doi factori sunt diferite ca sens: factorul cantitativ, respectiv veniturile din exploatare influenţează invers proporţional, în timp ce factorul calitativ, suma amortizării influenţează direct proporţional asupra indicatorului analizat. Veniturile din exploatare sunt influenţate, la rândul lor, de fondul total de timp de muncă şi productivitatea medie orară, iar suma amortizării este influenţată de valoarea medie anuală a mijloacelor fixe şi cota medie de amortizare. Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri : Modelul de analiză factorială a nivelului cheltuielilor la 1000 lei cifră de afaceri este următorul:

64

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

Ca 1000CA 

Am Vmf  c  1000   1000 CA  qv  p

în care: Am suma amortizării; Vmf valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; cota medie de amortizare. c Sistemul de factori care influenţează asupra fenomenului analizat se prezintă astfel: în care: Vma VI Vmi Vme Am c

-

valoarea medie anuală a mijloacelor fixe; valoarea iniţială a mijloacelor fixe; valoarea medie a intrărilor de mijloace fixe; valoarea medie a ieşirilor de mijloace fixe; suma amortizării; cota medie de amortizare.

Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri Tabel 4-2

Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Indicatori Cifra de afaceri – lei Valoarea iniţială a mijloacelor fixe – lei Valoarea medie a intrărilor – lei Valoarea medie a ieşirilor – lei Valoarea medie a mijloacelor fixe - lei Cota medie de amortizare - % Cota medie recalculată - % Suma amortizării – lei Cheltuieli cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri – lei

Prevăzut 1.520.000 240.000 56.000 40.000 256.000 13,00 33.280 21,89

Realizat 1.600.000 256.000 104.000 60.000 300.000 11,00 11,40 33.000 20,63

CA 1000 CA

Ca

Vi Vmi

Mf

Vme A

c

g ci

Analiza factorială a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, pe baza datelor din tabel, evidenţiază o serie de aspecte care pot influenţa favorabil activitatea întreprinderii. ΔCa1000CA  Ca 1000  Ca 1000  - 1,27 lei 1 0 din care datorită:

65

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

1. Influenţa modificării cifrei de afaceri: A A ΔCA  0  1000  0  1000  -1,09 lei CA1 CA 0 2. Influenţa modificării sumei amortizării: A A ΔA  1 1000  0 1000  +0,18 lei CA1 CA1 2.1. Influenţa modificării valorii medii a mijloacelor fixe: ( M f 1  Mf 0 )  c 0 100 V   1000  +3,58 lei CA1 2.1.1. Influenţa valorii iniţiale a mijloacelor fixe: (Vi1  Vi0 )  c0 100 Vi   1000  +1,30 lei CA1 2.1.2. Influenţa valorii medii a intrărilor de mijloace fixe: (Vmi1  Vmi0 )  c0 100 Vmi   1000  +3,90 lei CA1 2.1.3 Influenţa valorii medii a ieşirilor de mijloace fixe: (Vme1  Vme0 )  c0 100 Vme    1000  +1,63 lei CA1 2.2 Influenţa modificării cotei medii de amortizare: Mf1 (c1  c0 ) 100 c   1000  -3,75 lei CA1 2.2.1 Influenţa modificării structurii mijloacelor fixe: Mf 1 ( c r  c 0 ) 100 g   1000  -3,00 lei CA1 2.2.2 Influenţa modificării cotei de amortizare pe categorii de mijloace fixe: Mf1 (c1  c r ) 100 c   1000  - 0,75 lei CA1 La întreprinderea analizată situaţia favorabilă este determinată de creşterea cifrei de afaceri cu aproape 5% faţă de reducerea sumei amortizării cu aproape 1%. Aprofundarea analizei pe factori de gradul doi şi trei reflectă atât fenomene pozitive, cât şi implicaţii negative. Suma amortizării a influenţat în mod nefavorabil cu 0,18 lei, din care valoarea medie a mijloacelor fixe cu 3,58 lei şi cota medie de amortizare cu -3,75 lei.. De aici se desprinde concluzia că, pentru a înregistra o reducere a cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri, este necesară creşterea cifrei de afaceri într-un ritm superior faţă de suma amortizării: ICA > IA Valoarea medie a mijloacelor fixe poate înregistra creşteri pe seama reevaluării mijloacelor fixe, a realizării obiectivelor de investiţii înainte de termenul stabilit sau ieşirea din funcţiune a unor 66

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

mijloace fixe după termenul programat. Se creează astfel condiţii pentru obţinerea unor producţii suplimentare. La rândul său, cota medie de amortizare poate să crească pe seama modificării structurii mijloacelor fixe în favoarea acelor categorii cu o cotă de amortizare mai mare sau ca urmare a schimbării sistemului de amortizare utilizat.

Test de autoevaluare – Scrieţi răspunsurile în spaţiile libere din chenar T4-2. Factorii care determină modificarea cheltuielilor cu amortizarea sunt: a) cifra de afaceri, cota de amortizare; b) valoarea medie a activelor fixe, cota de amortizare; c) randamentul activelor fixe, structura pe categorii de active fixe; d) valoarea activelor fixe, suma anuală a amortizării.

T4-3. Se dau următorii indicatori: Nr. crt. 1 2 3 4

Indicatori Cifra de afaceri Valoarea medie a mijloacelor fixe Cheltuieli cu amortizarea Cota medie de amortizare

UM mii lei mii lei mii lei %

Prevăzut 50.000 100.000 20.000 20

Realizat 51.000 104.000 22.000 21,91

Influenţa modificării cotei medii de amortizare asupra cheltuielilor cu amortizarea la 1000 lei cifră de afaceri este de: a) -4,63 lei b) 38,94 lei c) 3,85 lei d) -28,44 lei

67

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

4.2.

Analiza cheltuielilor cu personalul

Personalul constituie o sursă determinantă pentru întreprindere, care pune în operă toate mijloacele de care dispune: financiare, tehnice, comerciale etc. Cheltuielile cu personalul sunt rezultatul utilizării factorului uman şi reflectă o parte a valorii nou create. În cadrul cheltuielilor efectuate pentru obţinerea producţiei, cheltuielile cu forţa de muncă deţin o pondere importantă, fiind strâns legate de nivelul tehnic al procesului tehnologic, de înzestrarea tehnică a întreprinderii cu utilaje de productivitate înaltă, de specificul fazelor tehnologice etc. Cheltuielile cu salariile includ:  fondul de salarii, care include: o salariul tarifare sau negociate; o sporuri acordate pentru condiţii de muncă (condiţii grele: de altitudine, de adâncime, de toxicitate, de izolare etc.); o spor de vechime; o spor fidelitate; o premii periodice, în funcţie de rezultatele obţinute, etc.  cheltuieli aferente fondului de salarii: o contribuţia la asigurările sociale; o contribuţia la asigurările sociale de sănătate; o fond şomaj; o fond accidente. Calculul costurilor cu personalul efectuat de managementul întreprinderii vizează următoarele aspecte:  determinarea diferitelor cheltuieli cu personalul, în funcţie de sistemele de salarizare utilizate şi reflectarea lor asupra rezultatelor economice, includerea acestora în costurile structurilor organizatorice  elaborarea bugetelor costurilor cu personalul Analiza cheltuielilor cu salariile are în vedere obiectivele:  caracterizarea situaţiei generale a cheltuielilor cu salariile în dinamică şi pe structură  analiza factorială a cheltuielilor cu salariile  analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu  analiza eficienţei cheltuielilor cu salariile.

4.2.1. Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile Analiza cheltuielilor cu salariile se realizează atât în mărimi relative, cât şi la 1000 lei cifră de afaceri, venituri din exploatare sau valoare adăugată prin utilitatea unor modele de corelaţie sau modele multiplicative. Analiza cheltuielilor cu salariile se poate face prin utilizarea următorului model:

Cs  Ns  S unde:

N s = număr mediu de salariaţi S = salariu mediu

68

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

Aplicaţie privind analiza cheltuielilor cu salariile - lei Perioada curentă

Tabel 4-3

Nr. crt.

Indicatori

Simb

Perioada precedentă

1

Cheltuieli cu salariile

Chs

387.600

410.400

2

Cifra de afaceri

CA

1.900.000

2.160.000

3

Număr mediu salariaţi

Ns

19

18

4

Număr mediu de ore lucrate

t

1.950

1.920

5

Salariu mediu anual

sa

20.400

22.800

6

Salariu mediu orar

sh

10,46

11,88

7

Productivitatea medie anuală

wa

100.000

120.000

8

Productivitatea medie orară

wh

51

63

9

Cheltuieli cu salariile la 1 leu CA

0,20

0,19

s

Ns Chs

t

sa sh

Pe baza datelor din tabel şi după modelul prezentat, la întreprinderea analizată modificarea cheltuielilor cu salariile a fost de: ΔChs = + 22.800 lei 1. Influenţa modificării numărului mediu de personal: ΔNs  (Ns1  Ns 0 )  sa 0  - 20.400 lei 2. Influenţa modificării salariului mediu anual: Δsa  Ns1  (sa1  sa 0 )  + 43.200 lei 2.1. Influenţa modificării timpului lucrat: Δt  Ns1  (t 1  t 0 )  sh 0  - 5.649 lei 2.2. Influenţa modificării salariului orar: Δsh  Ns1  t 1  (sh1  sh 0 )  48.849 lei Analiza factorială a cheltuielilor cu salariile evidenţiază faptul ca întreprinderea înregistrează o creştere a cheltuielilor salariale cu 22.800 lei ca urmare a reducerii numărului de salariaţi cu doi salariaţi, ceea ce a însemnat o reducere a cheltuielilor cu salariile cu 20.400 lei şi a creşterii salariului mediu cu 11,76% lei faţă de anul precedent. Creşterea salariului mediu c condus la depăşirea cheltuielilor cu salariile cu 43.200 lei. Aprofundând analiza pe factorii de gradul doi, se observă că reducerea timpului mediu cu 30 de ore a determinat economie de 5.649 lei, în timp ce creşterea salariului orar a determinat majorarea cheltuielilor cu salariile cu 48.849 lei.

69

Unitatea de învăţare 4 ANALIZA CHELTUIELILOR MATERIALE, SALARIALE, CU DOBÂNZILE …

Ns Chs

t wa

sa

wa s

ΔChs = + 22.800 lei 1. Influenţa modificării numărului mediu de personal: ΔNs  (Ns1  Ns 0 )  sa 0  - 20.400 lei 2. Influenţa modificării salariului mediu anual: Δ S  Ns1  (sa1  sa 0 )  + 43.200 lei 2.1. Influenţa modificării productivităţii anuale: ΔWa  Ns1  (Wa1  Wa 0 )  s 0  73.440 lei 2.1.1. Influenţa modificării timpului lucrat: Δt  Ns1  (t 1  t 0 )  Wh 0  s 0  - 5.649 lei 2.1.2. Influenţa modificării productivităţii orare: Δwh  Ns1  t 1  (Wh1  Wh 0 )  s 0  79.089 lei 2.2. Influenţa modificării salariului mediu la 1 leu cifră de afaceri: Δs  Ns1  Wa1  (s1  s 0 )  -30.240 lei

4.2.2. Analiza corelaţiei dintre dinamica productivităţii muncii şi dinamica salariului mediu Respectarea corelaţiei dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă în reducerea cheltuielilor cu salariile la 1000 lei cifră de afaceri. Corelaţia dintre creşterea productivităţii muncii şi cea a salariului mediu se reflectă cu ajutorul indicelui de corelaţie stabilit după următoarea relaţie: I c 

I cs I Wa

.

Situaţia se apreciază favorabilă atunci când Ic