Inteligenţa emoţională 9738120675, 9789738120679 [PDF]

Zitiervorschau

DAN IEL GOLEM A N este redactor la The Neiv York Times. Principalele teme pe care le abordează în articolele sale sînt inspirate din ştiinţele com portamentale şi ale funcţionării creierului. A predat la Harvard (unde şi-a luat şi doctoratul) şi la începutul carierei sale de ziarist a

fost redactor principal la Psychology Today.

D A N IE L G O L E M A N

Traducere de IRINA-MARGARETA NISTOR

BUCUREŞTI, 2001

D escrierea C IP a B ib lio tecii N aţion ale G O L EM A N , D A N IE L In teligen ţa em oţion ală / Daniel G olem an trad.: Irina-M argareta N istor Bucureşti: C urtea Veche Pubiishing, 2001 424 p.; 20 cm (C ărţi cheie; 28) ISBN 973-8120-67-5 I. Nistor, Irina-M argareta (trad.) 159.942

C operta colecţiei de D A N PERJOVSCHI C operta de D A N STANCIU

D A N IEL G O LEM A N EM O ŢIO N AL IN TELLIG EN CE Why it can matter more than IQ C opyright © 1995 by Daniel Golem an Published by arrangem en ts w ith Bantam Books © C urtea Veche Publishing, 2001, pentru prezenta versiu n e în limba rom ână

ISBN 973-8120-67-5

,

Pentru Tara izvor de înţelepciune emoţională

P ro v o carea lui A ristotel O ricine poate deveni fu rio s — e sim p lu. D ar să te înfu r ii pe cine trebuie, cît trebuie, cînd trebuie, pentru ceea ce trebuie şi cu m trebuie — nu este deloc uşor. ARISTOTEL, Etica nicomahică

Era o d u p ă-am iază de au g u st in su p o rtabil de căld u ro asă la N ew York, o zi din acelea cînd toţi oam en ii tran sp iră abu nd en t, ceea ce îi face să se sim tă extrem de in co n fo rtabil şi de u rsu zi. M ă în to rceam 1a h o tel şi, u rcîn d u -m ă în tr-u n au tobu z de pe M adison A venue, am fost lu at p rin su rp rind ere de şofer, u n b ărb at de cu loare de vîrstă m ijlocie, care avea u n zîm b et p lin de en tu ziasm şi care m -a în tîm p in at cu un prietenos: „B u nă ziua! Ce m ai fa ce ţi?" C u acest salu t îi în tîm p in a pe toţi cei care u rcau în au tobu z, strecu rîn d u -se apoi prin ag lom eraţia din m ijlocu l o raşului. Fiecare p asag er era la fel de m irat ca şi m in e, d ar fiind într-o d isp oziţie m o ro căn o asă d atorită vrem ii m u lt prea căld u ro ase, p u ţin i îi răsp u n d eau . In vrem e ce a u to b u zu l abia se tîra pe asfalt, în cetu l cu în ce tul avu loc o tran sfo rm are aproape m agică. Ş oferu l n e-a p rezen tat, spre b in ele n ostru , un m on o lo g, un co m en tariu p lin de viaţă d espre ceea ce se în tîm p la în ju ru l nostru: era o v în zare ex traord inară la u n m ag azin , o su p erbă exp oziţie la u n m u zeu sau oare aţi au zit de u ltim u l film care tocm ai a avu t p rem iera la cin em ato g rafu l din colţ? In cîn tarea sa referitoare la n en u m ăratele posibilităţi pe care le oferea acest oraş era co n tag ioasă. P în ă să coboare din au tobu z, fiecare se scu tu rase de acea carap ace u rsu ză cu care urcase, iar cîn d şoferu l le striga: „C u b in e şi să aveţi o zi g ro z a v ă !", fiecare răsp u n d ea zîm bin d . A m intirea acestei în tîln iri o păstrez de ap roap e d o u ăzeci de ani. Pe vrem ea cînd am m ers cu acel au tobu z din M ad iso n A venue, tocm ai îm i term in asem d octoratu l în p sih olog ie — d ar p sih ologia de la acea vrem e d ăd ea foarte pu ţină aten ţie felu lu i cu m se putea prod u ce o asem en ea tran sform are. Ştiin ţa p sih o lo g iei ştia de fapt foarte pu ţin e sau aproape n im ic despre m ecan ica em oţiilor. Şi totuşi, im ag in în d u -m i răsp în d irea u n u i virus al

8

P r o v o c a r e a l u i A .r isto te l

unei stări de bin e ce trebuie să fi făcu t valuri prin oraş, în cepînd cu pasagerii acestu i au tobu z, am con statat că şoferul era un fel de îm p ăciu itor urban, un soi de vrăjitor, căci îi stătea în p u tere să tran sform e aceşti oam en i posaci şi iritabili în fiinţe d esch ise la suflet şi îm blînzite. P rintr-u n con trast clar, iată cîteva ştiri din ziarele săptăm înii respective: • La o şcoală din cartier, un p u şti de nouă ani a fost cu p rin s de furie şi a u m p lu t cu vo p sea toate băn cile şcolii, calcu lato arele şi im p rim an tele, van d alizîn d totodată şi o m aşină din p arcarea şcolii. M otivu l: cîţiva colegi din clasa a treia îl făcuseră „b eb elu ş", iar el a v ru t să-i im presioneze. • O pt tineri au fost răn iţi în u rm a u nei altercaţii din tr-u n club de rap din M an h attan , u nd e, d u pă o serie de îm brîn celi, s-a tras în m u lţim e cu p istoale au tom ate de calibru l 38. R ap o rtu l arăta că asem en ea in cid en te ce p o rn esc de la lu cru ri aparent m inore, percep u te ca o lipsă de respect, au ajuns să fie tot m ai des în tîln ite în ultim ii ani în în treaga ţară. • C on form u nu i raport, în cazu l victim elo r m inore sub d oisp rezece ani, 57% dintre crim in ali sînt p ărinţii lor natu rali sau p ă rinţii vitregi. în ap roap e ju m ătate din cazuri, p ărinţii su sţin că „ei încearcă d oar să-şi d iscip lin eze co p iii". Bătaia fatală p o rneşte de la „in fra cţiu n i" cu m ar fi faptul că acel copil e b lo ca t în faţa telev izo ru lu i, p lîn g e sau şi-a m urdărit scutecele. • U n tînăr germ an este ju d eca t pentru că a om orît cinci tu rco aice m ai tinere sau m ai pu ţin tin ere in tr-u n incendiu pe care l-a provocat în tim p ce acestea d orm eau. A parţin în d u nei grup ări neon aziste, el s-a ju stificat spunînd că nu-şi găsea n iciod ată o slujbă, b ea prea m u lt şi totu l din vina străinilor. Cu o vo ce care abia se auzea, el a pledat: „îm i pare cu m p lit de rău p en tru ceea ce am făcu t şi m i-e în g rozitor de ru şin e." în ştirile de fiecare zi ap ar o m ulţim e de astfel de rap o arte despre d ezin tegrarea civ ilizaţiei şi a sigu ran ţei, despre atacu ri violente d atorate u nu i im p u ls m îrşav, ce acţionează sub in flu en ţa furiei u cig aşe. Ştirile doar reflectă Ia scară mai m are acel sen tim ent cu trem u răto r că em oţiile au fost scăpate de sub control atît în propria n oastră viaţă, cît şi în a celor din jur. N im en i nu este ferit de acest val im p rev izibil de ieşiri necontrolate şi regrete; el pătru nd e în v iaţa n oastră într-un fel sau altul.

P r o v o c a r e a l u i J u r i s t o te l

9

In ultim ii zece ani, s-a înregistrat o revărsare constantă de asem enea incidente, care portretizează trăsăturile u nei stupidităţi em oţionale, ale disperării şi neglijenţei în fam ilii, com unităţi sau în viaţa în com un. In ultim ii ani s-au cronicizat m înia şi disperarea, fie că e vorba de tăcuta singurătate a copiilor încuiaţi în casă cu televizorul în locul unei bone sau de durerea copiilor abandonaţi, neglijaţi, m altrataţi sau de atm osfera violenţelor conjugale. O stare em oţională proastă ce se răspîndeşte continuu poate fi constatată m statisticile ce indică o criză în lum ea întreagă, precum şi din am intirile valurilor de agresiune — adolescenţi în arm aţi 1a şcoală, neînţelegeri pe şosele, care sfîrşesc cu schim buri de focuri, foşti angajaţi nem ulţum iţi care îşi m asacrează foştii colegi. M altratarea em oţională, atacul arm at şi stresul posttranm atic sînt sintagm e ce au intrat în vocabularul de zi cu zi al u ltim ilor zece ani, precum şi urarea care din vesela: „Vă urez o zi b u n ă !" s-a transform at într-una lipsită de gust: „Fă-m ă să am o zi b u n ă !" A ceastă carte este un ghid ce u rm ăreşte să dea sens la ceea ce nu are sens. Ca psih olog şi ca ziarist în u ltim ii zece ani la N ew York Tim es, am u rm ărit p rogresele ştiin ţifice legate de în ţeleg erea iraţion alu lu i. De la acest n iv el am fo st izbit de două ten d in ţe o pu se, una care portretizează creşterea d ezastru lu i din viaţa n oastră em oţion ală şi cealaltă care oferă cîtev a rem ed ii pline de sp eran ţă. D E CE T O C M A I A C U M A C E A S T Ă EXPLO RA RE U ltim ii zece ani, în ciuda lu cru rilor rele, reprezintă însă şi un p rogres fără egal în privinţa stu d iilor ştiin ţifice asupra em oţiilor. C el m ai im portan t este faptul că p u tem să v ed em cum lucrează creierul, şi asta datorită unor m etod e in ovatoare, cu m ar fi n oile teh nologii ale im aginilor creierului. Pentru p rim a dată în istoria om enirii a devenit vizibil ceea ce era u n m ister p rofu nd: felul în care operează m asa de celule co m p licate atunci cînd gîndim şi sim ţim , n e im aginăm sau visăm . Flu xul de date neurobiologice ne face să înţelegem m ai clar felul în care cen trii de em oţie ai creierului duc la m înie sau la lacrim i şi cu m alte părţi ale creierului ne înd eam nă să ne războim sau să iu bim , can alizînd u -n e spre b ine sau spre rău. A ceastă claritate fără p reced en t în privinţa felului cum funcţionează em oţiile şi eşecurile ad u ce în prim plan noi rem edii pentru crizele noastre em oţion ale colective.

10

P ro v o c are a lu i A r is to te l

A trebu it să aştept pînă acu m pen tru ca recolta ştiinţifică să fie su ficien t de b o g ată ca să scriu această carte. A ceste pu ncte de ved ere vin atît de tîrziu, în parte p en tru că locu l sen tim en telo r în v iaţa m in tală a fost su rp rin zăto r de n eg lijat de către cercetători d e-a lu n g u l anilor, lăsînd em oţiile asem en i u n u i co n tin en t n eex p lo ra t la n iv elu l p sih olog iei ştiin ţifice. In acest spaţiu gol s-au g ră b it să ap ară o m u lţim e de cărţi pline de intenţii bu ne, cu sfatu ri b a z a te p e păreri d oved ite clin ic, dar lip site de orice b ază ştiin ţifică. în p rezen t, ştiin ţa este în sfîrşit cap ab ilă să aibă o voce au toritară în privin ţa acesto r în trebări in sisten te şi co m p licate d esp re p ărţile cele m ai iraţion ale ale p sih icu lu i şi să realizeze o h artă d e o an u m ită p recizie a su fletu lu i o m en esc. A ceastă realizare a h ărţii este o m are provocare p en tru cei care su b scriu u nei viziu ni în g u ste în p riv in ţa in telig en ţei, su sţin în d că IQ -u l [de la In telligen ce Q uotient — co eficien t de in teligenţă] este un d at g enetic ce n u poate fi sch im b at în fu ncţie de exp erien ţa de v ia ţă şi că destinu l n ostru este în m are m ăsu ră d eterm in at de această ap titu d in e. A cest arg u m en t ignoră problem a cea m ai provocatoare: ce putem sch im b a p en tru a-i ajuta pe co p iii n o ştri să le fie m ult m ai bine în viaţă? C e factori sînt în joc, de ex em p lu , atu n ci cînd o p ersoană cu u n IQ m are se zbate din greu, în v rem e ce o alta, cu un IQ m od est, se descu rcă su rp rin zăto r de b in e? A ş su sţin e că diferenţa co n stă cel m ai adesea în cap acitatea n u m ită aici inteligen tă em oţion ală, care in clude au tocon trolu l, zelu l, p erseveren ţa şi cap acitatea de au tom otivare. Toate aceste ap titu d in i, aşa cu m v o m ved ea, le p o t fi in su flate copiilor, fapt care le va acorda o şansă m ai m are, in d ep en d en t de p o ten ţialu l in telectu al prim it pe linie g enetică. D in co lo de această posibilitate, se d eslu şeşte o n ecesitate m orală p resan tă. A cestea sînt vrem u ri în care stru ctu ra societăţii pare a se d escîlci cu o viteză m ai m are ca n iciod ată, acum cînd eg oism u l, vio len ţa şi sărăcia sp iritu lu i p ar să îşi aibă răd ăcinile în b u n ă ta tea v ieţii noastre com u n e. Iată u n arg u m en t p en tru im p ortan ţa in telig en ţei em oţion ale, elem en t esen ţial al legătu rii d intre sen tim en te, caracter şi in stincte m orale. Există tot m ai m u lte d o v ezi că ap titu d in ile fu nd am en tal etice din v iaţă îşi au orig in ea în cap acităţile em oţion ale pe care le au la bază. Pentru u nii, im p u lsu rile sîn t em oţii de n ivel m ed iu ; săm înţa im p u lsu rilor este o d o rin ţă arzătoare de exprim are p rin acţiun e. C ei care sînt sclav ii im p u lsu rilo r — aşadar, cei lipsiţi de au tocon trol — au m u lt de su ferit din p u nct de vedere m oral. C ap acitatea de a

P r o v o c a r e a lu i A r is t o t e l

11

controla im p u lsu rile stă la baza voin ţei şi a caracteru lu i. In m od sim ilar, rădăcina altru ism u lu i se găseşte în em p atie, în cap acitatea de a citi em oţiile celorlalţi: a nu sim ţi n evo ia sau disperarea celu ilalt în seam n ă o lipsă de afecţiu n e. Şi d acă există d ouă atitu dini m orale de care tim p u rile noastre ar avea n ev o ie, ele sînt cu sigu ran ţă au toînfrînarea şi com p asiu n ea. C Ă L Ă T O R IA N O A S T R Ă în această carte eu sîn t călău za în tr-o călătorie ce va scoate? la iveală idei n eb ăn u ite despre em oţii — un voiaj ce are ca scop o m ai b u n ă în ţeleg ere a m om en telo r celor m ai co m p licate din existenţa noastră şi a lu m ii care n e în co n jo ară. Sfîrşitu l călătoriei constă în în ţelegerea a ceea ce în seam n ă — şi a felu lu i cu m — să dăm in teligen ţă em o ţiilo r noastre. A ceastă în ţeleg ere în sine p o ate ajuta în tr-o oarecare m ăsu ră; cu noaşterea acestu i tărîm al sen tim en telo r are un efect sim ilar cu m va cu acela al im p actu lu i pe care îl are u n observ ator la n iv el cu an tic în fizică, m od ificîn d ceea ce e de o b serv at. C ălătoria n oastră în cep e în P artea în tîi cu n oi d escop eriri d espre arhitectu ra em oţion ală a creieru lu i, care oferă o explicaţie pentru m om en tele cele m ai n efav o rabile d in viaţa n oastră, acelea cînd sen tim en tele co p leşesc raţiu nea. în ţeleg erea in teracţiu nii stru ctu rilor creieru lu i care co m an d ă m om en tele de fu rie şi frică — sau de p asiu ne şi bu cu rie — d ezvălu ie m ulte despre felul în care d o b în d im obiceiu rile em oţion ale ce p o t su bm in a cele m ai b u n e in tenţii, precu m şi ceea ce p u tem face p en tru a ne stăpîni im p u lsu rile em oţion ale cele m ai d istru g ăto are şi m ai d em oralizatoare. C el m ai im p o rtan t este că d atele n eu ro lo g ice su g erează că ar exista o ad evărată fereastră de o p o rtu n ităţi pentru form area o b iceiu rilo r em oţion ale ale copiilor. U rm ătoru l p op as im p o rtan t din călătoria n oastră, Partea a doua a acestei cărţi, constă în a ved ea felul în care datul n eu rologic joacă un rol esen ţial în fleru l fu n d am en tal de a trăi n u m it inteligen ţă em oţională: de exem p lu , fap tu l că sîn tem cap abili să ne stăp în im un im p u ls em oţion al; să g h icim sen tim en tele cele m ai ascunse ale celuilalt; să tratăm cu cel m ai m are tact o relaţie — sau cum spunea A ristotel, cap acitatea rară „să te în fu rii pe cine trebu ie, cît trebuie, cînd trebu ie, p en tru ceea ce trebuie şi cum tre b u ie /' (C ititorii care nu sînt atraşi de d etaliile n eu rolog ice s-ar p u tea să dorească să treacă direct la acest cap itol.)

12

P r o v o c a r e a l u i A r is t o t e l

A cest m od el lărg it a ceea ce în seam n ă să fii „in telig en t" p u ne em oţiile în cen tru l ap titu d in ilo r necesare p entru viaţă. Partea a treia exam in ează cîteva diferenţe-cheie pe care le g enerează această cap acitate: felul în care aceste calităţi pot întreţine cele m ai de p reţ relaţii ale n oastre sau cum in existenţa lor le p o ate corod a; felul în care fo rţele pieţei care rem o d elează stilul n ostru de m un că p u n un preţ fără p reced en t pe in teligen ţa n oastră em oţion ală, p en tru că de ea d ep in d e succesu l la slujbă; şi cît de otrăvitoare p ot fi em oţiile n oastre atu nci cînd ne pun în p erico l sănătatea fizică, de exem p lu fu m atul ţigară de la ţigară, sau cu m ne poate ajuta ech ilibru l em oţion al să ne apărăm săn ătatea şi b in ele personal. M oşten irea g en etică îl în zestrează pe fiecare dintre noi cu o serie de em oţii care d eterm in ă tem peram entu l. C ircu itu l creieru lu i p resu p u n e în să o m aleab ilitate extrao rd in ară; tem p eram en tul nu este un d estin. A şa cu m se arată în Partea a patra, lecţiile em oţion ale pe care le în v ăţăm în cop ilărie, acasă şi la şcoală, m o d elează circu itele em o ţio n ale, făcînd u-n e m ai uşor ad ap tabili — sau in ad ap tab ili — la fu n d am en tele in telig en ţei em oţion ale. A ceasta în seam n ă că ad o lescen ţa şi cop ilăria sînt ferestre de o p o rtu n itate pen tru a fo rm a o biceiu rile em oţion ale esen ţiale care ne v o r d om ina în treag a existen ţă. P artea a cincea exp lorează hazard u l care îi aşteaptă pe cei ce au eşu at în stăp în irea d o m en iu lu i em o ţiilo r — felul în care d eficien ţele de in telig en ţă em oţion ală sp oresc sp ectru l de risc, ceea ce d u ce la d ep resii sau v iolen ţă ori la tu lbu rări de alim en taţie sau co n su m de d rogu ri. D e asem en ea, sîn t p rezentate date co n crete în legătu ră cu p rim ele şcoli care îi în vaţă pe copii ce în seam n ă cap acităţile em oţion ale şi sociale de care au n evoie p en tru a răm în e p e calea cea b u n ă în viaţă. P oate că lu cru l cei m ai tu lb u rător din întreaga carte este so n d aju l efectu at asupra unui m are n u m ăr de p ărinţi şi profesori şi care ind ică tend inţa m on d ială a g en eraţiei actu ale de cop ii de a avea m ai m ulte p ro blem e em oţion ale d ecît în trecut: sîn t m ai sin g u ri şi m ai d ep rim aţi, m ai fu rioşi şi m ai nestăp îniţi, m ai em otivi şi m ai înclinaţi să se în g rijo reze din orice, m ai im p u lsivi şi m ai agresivi. D acă există în tr-ad ev ăr u n rem ed iu , eu cred că el con stă în felu l în care îi p regătim pe tineri pen tru viaţă. în prezent, lăsăm la în tîm p lare ed u caţia em oţion ală a co p iilo r n oştri, ceea ce d u ce la rezultate şi m ai d ezastru o ase. O soluţie ar fi o n ou ă viziune în

P r o v o c a r e a l u i A .r is to te l

13

p rivinţa a ceea ce p o t face şcolile spre a form a co m p let elevii, p u nînd la treabă în acelaşi tim p m in tea şi su fletu l. C ălătoria n oastră se sfîrşeşte prin vizitarea u nor şcoli unde se ţin cu rsu ri in ovatoare, ce v izează să le ofere co p iilo r d atele esenţiale referitoare la in telig en ţa em oţion ală. Eu p revestesc că va veni o zi cînd în văţăm în tu l va in clud e în p rogram a sa obişnu ită studierea acestor calităţi u m an e incalcu labile cu m ar fi co n ştiin ţa de sine, au tocon trolu l şi em p atia, p recu m şi arta de a asculta, de a rezolva con flictele şi de a coop era. în Etica nicom ahică, A ristotel îşi pune în trebări filozofice referitoare la virtute, caracter şi o viaţă m ai bu nă, provocarea sa con stîn d în stăpîn irea prin in teligen ţă a vieţii n oastre em o ţio n ale. P asiun ile n oastre, atu nci cînd sînt bin e exercitate, sîn t în ţelep te; ele ne călău zesc gîndirea, valorile şi su p rav ieţu irea. D in păcate, pot în să să o ia razna cu u şu rinţă, ceea ce se şi întîm plă deseori- A şa cu m con stata şi A ristotel, problem a nu con stă în existen ţa em oţiilor, ci în felul în care adecvăm em oţiile şi exp rim area lor. în treb area este cu m p u tem să dăm in teligen ţă em o ţiilor n oastre — şi să read u cem civilizaţia pe străzi şi afecţiu n ea în viaţa com ună?

PARTEA ÎNTÎI

C reierul em oţio n al /

P en tru ce există sen tim en tele? Bine n u poţi vedea decît cu sufletul; ceea ce este esenţial este invizibil pentru ochi. AN TO IN E D E SAIN T-EXUPERY, M icul Prinţ

Să an alizăm u ltim ele clipe ale lui G ary şi M ary Jan e C hau ncey, u n cu p lu co m p let d evo tat fetiţei lor de u nsprezece ani, A n drea, care era con d am n ată la un scaun ru lant, în u rm a u nei p aralizii. F am ilia C h au n cey se afla în tr-u n tren A m trak ce s-a p răb u şit în tr-u n rîu, după ce u n şlep lovise şi slăbise un pod de cale ferată d in Louisiana. G în d in d u -se m ai întîi la fiica lor, cei doi au făcut tot ce-au p u tu t ca s-o salveze pe A ndrea atu nci cînd apele au n ăv ălit în trenul scu fu n d at; ei au reu şit să o îm pingă pe o fereastră către salvatori, du pă care, cînd vagonu l s-a dus la fund, au p ie rit1. P ov estea A nd reei şi a p ărin ţilor ei, al căror ultim act eroic a fost să îşi salveze cop ilu l, su rp rin d e un m om en t al u n u i curaj aproape m itic. Fără în d oială, asem en ea d ovezi de sacrificiu p ărintesc pen tru copii s-au rep etat de n en u m ărate ori în istoria om eriirii sau în p reistorie şi de n en u m ărate ori de-a lu ngu l evoluţiei speciei n oastre2. P rivit din p ersp ectiv a b io lo g ilo r evolu ţionişti, un asem enea sacrificiu de sine p ărin tesc stă la baza „succesului rep ro d u cerii" în trecerea g en elor la o nou ă generaţie. D ar din persp ectiva p ărin telu i care ia o decizie d isp erată într-un m om en t de criză n u este n im ic altceva d ecît iu bire. Ca privire aruncată asupra scopului şi p u terii em oţiilor, u n asem enea act exem p lar de eroism p ărin tesc stă m ărtu rie p en tru rolul altru ist al iu birii — şi p en tru toate celelalte sentim en te pe care le trăim — într-o viaţă de om 3. A cest lu cru sugerează că sentim en tele n oastre cele m ai p ro fu n d e, p asiu nile sau lu cru rile după care tînjim sînt călău ze esen ţiale şi că specia n oastră îşi d atorează în m are parte existenţa cap acităţii u m an e de a iubi. A ceasta este o putere extraord in ară: doar o iubire p u tern ică — nevoia absolută de a salva co p ilu l iu bit — poate determ in a un părinte să-şi anuleze in stin ctu l de con serv are. Din pu nct de v e-

18

C r e ie r u l em o t io n a l

dere al in telectu lu i, sigu r că sacrificiu l lor de sine a fost u n u l iraţional; din p u n ct de ved ere sufletesc, a fost singu ra alegere pe care o pu teau face. Sociobiologii subliniază întîietatea sufletului faţă de m inte în asem enea m om en te cru ciale, atunci cînd se pune întrebarea de ce, de-a lu ngu l evolu ţiei, em oţiei i-a fost în cred inţat un rol atît de im p ortan t în p sih icu l u m an. Ei spun că em oţiile ne călău zesc în în fru ntarea situ aţiilor d ificile şi a în d ato ririlor m ult prea im p ortan te spre a fi lăsate d oar în grija in telectu lu i — p rim ejd ia, o pierdere dureroasă, p erseverarea în atingerea unu i scop în ciu da frustrărilor, legătu ra cu u n p arten er de viaţă, clădirea u nei fam ilii. Fiecare em oţie în p arte oferă o d orinţă d istin ctă de a acţio na; fiecare ne arată direcţia cea b u n ă în abordarea p rovocărilor inerente ale v ieţii4. C u m aceste situ aţii s-au repetat m ereu de-a lu ngu l istoriei evolu ţiei n oastre, valoarea suprav ieţu irii rep ertoriului nostru em oţion al a fost atestată de faptul că s-au im p rim at în structu ra n oastră n erv o asă ca n işte tendinţe au tom ate, în născu te ale su fletu lu i o m en esc. A cea p erspectivă asupra n atu rii u m ane care ignoră puterea em oţiilor este una în tristător de în g u stă. D enum irea în sine de H om o sapiens, specia care g în d eşte, du ce pe un făgaş greşit în aprecierea locului pe care îl au em oţiile în viaţa n oastră, aşa cu m con stată recent ştiin ţa. D u p ă cu m ştim cu toţii din exp erienţă, atu nci cînd trebuie să ne m od elăm h otărîrile şi acţiunile, sen tim entele contează în egală m ăsu ră — şi uneori ch iar m ai m u lt — decît g înd urile. Am m ers m u lt prea dep arte cu sublinierea im portan ţei raţion alităţii pure — adică a ceea ce m ăsoară IQ -u l — în viaţa om u lu i. La bin e sau la rău, in teligen ţa poate să n u m ai aibă nici o im portan ţă atu n ci cînd sentim en tele îi iau locul. C ÎN D P A S IU N IL E C O P L E Ş E S C R A Ţ IU N E A A fost o ad evărată trag ed ie a erorilor. M atilda C rabtree, o fetiţă de p aisprezece ani, i-a făcu t o glu m ă tatălui ei: a sărit dintr-o d ebara şi a ţip at „B au " atu n ci cînd părinţii ei s-au întors la unu noaptea dintr-o vizită la n işte prieteni. B obby C rabtree şi soţia sa ştiau că M atild a a răm as la nişte prieteni p este noap te. A u zind zgom ote prin casă, C rabtree a scos pistolul de calibru 35 şi s-a dus în d orm itorul M atild ei, să vadă despre ce e vorba. C înd fetiţa a sărit d in debara, C rabtree a îm p u şcat-o în gît. M atilda C rabtree a m urit d o u ăsp rezece ore m ai tîrziu 5.

P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ?

19

Frica este o adevărată m oştenire em oţion ală în evolu ţia om u lu i. Ea ne m obilizează să ne ap ărăm fam ilia de p rim ejd ii; acest im p u ls l-a în d em n at pe B obby C rabtree să pu nă m îna pe arm ă şi să caute intrusul pe care îl băn u ia că b în tu ie pe acolo. Frica a p rim at atu nci cînd C rabtree a tras în ain te să-şi dea seam a exact în ce trage, în ain te de a recu n oaşte vocea fetiţei sale. A sem en ea reacţii d even ite au tom atism e sîn t deja g rav ate în sistem ul nostru n ervos, sp u n bio lo g ii sp ecialişti în evo lu ţia sp eciilor, d eoarece p en tru o lungă şi cru cială p erioad ă din preistoria um ană ele au asigu rat su p rav ieţu irea. C hiar m ai im p o rtan t este faptul că ele stau la b aza princip alei sarcini a evolu ţiei: a putea da n aştere u nor urm aşi ce vo r p u tea duce m ai d ep arte aceste p red isp o ziţii genetice — o tristă ironie, acest lu cru a du s la m area trag ed ie a fam iliei C rabtree. D ar în vrem e ce em oţiile noastre au fost g h id ate in telig en t în lu nga p erioad ă a evolu ţiei, noile realităţi ale civ ilizaţiei p rezen te au ap ăru t cu o asem en ea rep eziciu ne, în cît ev o lu ţia n u m ai ţine p asu l cu ceea ce se în tîm p lă în jur. în tr-adevăr, p rim ele legi şi date etice, cu m ar fi: C odul H am m urabi, C ele zece poru n ci ale evreilor sau E dictele îm păratu lu i A shoka p o t fi d escifrate ca în cercări de a stăpîn i, a su p u n e şi a d om estici viaţa em oţion ală. Sau , aşa cum descria Freud în D isconfort în cultură, societatea a trebu it să în tă rească an u m ite legi p entru a stăpîni excesele em oţion ale, care altfel ar fi m u lt prea n esăbu ite. In ciud a acesto r con strîn geri sociale, p asiu n ile co p leşesc raţiu nea iar şi iar. A ceste date ale n aturii u m an e ap ar din în săşi arhitectu ra fu nd am en tală a vieţii m in tale. în term enii b io lo g ici care stau la b aza d escrierii circu itu lu i n eu ron al al em oţiilor, ne n aştem cu ceea ce a fu ncţionat cel m ai b in e p en tru u ltim ele 50 000 de g en eraţii u m an e şi nu pen tru u ltim ele 500 — şi categoric n u d oar p en tru u ltim ele cinci. E volu ţia d elib erat lentă care a m od elat em oţiile noastre şi-a făcut d atoria d e-a lu ngu l a m ilioan e de ani; u ltim ii 10 000 de ani, ch iar dacă au fo st m artorii unei rap id e form e de civilizaţie u m an ă şi ai u nei exp lozii d em o -

grafice de la cinci milioane la cinci miliarde — au lăsat puţine urm e în tiparul b io lo g ic al vieţii n oastre em oţion ale.

De bine, de rău, evaluarea fiecărei întîlniri personale şi reacţiile noastre în rap o rt cu aceasta sînt m od elate n u d o ar de ju d e căţi raţionale sau de propria n oastră istorie a v ieţii, ci şi de trecutul n ostru în d ep ărtat ancestral. A ceasta n e face u neori să avem porniri tragice, ca în cazu l tristei în tîm p lări din casa fam i-

20

C r e ie r u l e m o ţio n a l

liei C rabtree. Pe scurt, ne con fru ntăm m u lt prea des cu d ilem e p o stm o d ern e, cu un repertoriu em oţion al m od elat de n evoile im ed iate ale Epocii p leisto cen e. A ceastă afirm aţie stă la baza su b iectu lu i pe care îl tratez.

Impulsurile care duc la fapte în tr-o zi de p rim ăv ară tim pu rie, pe cînd m ergeam cu m aşina pe o şosea, p rintr-o trecătoare m on tan ă din C olorad o, din tr-od ată u n val de fulgi de zăp ad ă m i-a aco p erit m aşina. N u m ai v ed eam n im ic în faţă, fulgii de zăpadă m ă făceau ca orb. A păsînd p icioru l pe frînă, am sim ţit £u m m ă cu p rin d e team a şi am în cep u t să aud cu m îm i b ate inim a. Team a s-a tran sfo rm at în tr-o adevărată frică: am tras pe d reapta, aştep tîn d să treacă n insoarea. O ju m ătate de oră m ai tîrziu n in so area s-a oprit, vizibilitatea a revenit şi m i-am co n tin uat d ru m u l — op rin d u -m ă cîteva sute de m etri m ai în colo, u n de o am b u lanţă îl ajuta pe un pasager d intr-o m aşină ce intrase în plin în au tom o b ilu l din faţă, care m ergea prea încet; ciocnirea blocase şoseau a. D acă aş fi con tinu at să m erg prin zăpad a aceea orbitoare, p ro b ab il că aş fi in trat şi eu în ei. Frica p rev en tiv ă rn-a o bligat atu nci să m ă opresc şi poate că m i-a salvat viaţa. C a în cazu l unui iepure ce îm p ietreşte de g roază atu nci cînd zăreşte o vu lpe trecînd — sau ca u n m am ifer p reistoric sp eriat de u n d in o zau r — , am fost cu prin s de o team ă in terioară care m -a făcu t să m ă opresc, să fiu m ai atent şi să m ă feresc de o p o sib ilă m are p rim ejd ie. în esen ţă, toate em oţiile sînt im pu lsuri ce te d eterm in ă să acţionezi, p lan u ri im ed iate de abordare a vieţii, p lan u ri pe care le avem în n ăscu te. R ăd ăcin a cu vîntu lu i em oţie este m otere, verbul latinesc care în seam n ă „a m işca " plus prefixul „ e ", adică „a te da la o p a rte ", su g erîn d că tendinţa de a acţiona este im p licită în orice em oţie. A ceste em oţii duc la fapte, lu cru ce poate fi cel m ai u şor o b serv at la an im ale şi copii. D oar la ad u lţii „ civ ilizaţi" g ăsim această m are an om alie p en tru regnul anim al, em oţiile — răd ăcina im p u lsu rilo r de a acţiona — desprin se de reacţia cea m ai firească6. în rep erto riu l n ostru em oţional, fiecare em oţie jo acă un rol unic, aşa cu m relevă sem n ătu ra biologică distin ctiv ă (vezi A n exa A p en tru d etalii în legătu ră cu em oţiile „fu n d am en tale"). Cu noile m etod e de a p ătru n d e în trup şi în creier, cercetătorii au

P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ?

21

d esco p erit m ai m u lte d etalii psihologice despre felul în care fiecare em oţie pregăteşte corpu l pentru o reacţie d iferită7: • C în d te muţii, sîngele circulă m ai repede în m îini şi îţi este m ai u şo r să în şfaci o arm ă sau să loveşti u n duşm an; b ătăile in im ii cresc şi se degajă h orm oni precum adrenalina, ceea ce g en erează un plus de energie su ficien t de pu ternic p en tru o faptă în forţă. • C înd ţi-e frică , sîngele străbate m uşch ii cei m ari, cum ar fi cei din picioare, şi îţi este m ai u şor să fugi — şi să te albeşti la fa ţă, p en tru că sîngele îşi opreşte cu rsu l (creîndu-ţi senzaţia că „ţi-a în gheţat sîngele în vene'O* In acelaşi tim p, tru p u l p aralizează, chiar dacă doar pen tru o clipă, poate şi p en tru a lăsa tim p ca om ul să evalueze situaţia şi să con state dacă nu cu m va cea m ai bu nă soluţie este o ascu n zătoare. C ircu itele din cen trele em oţion ale ale creieru lu i acţion ează un flux de h o rm on i ce pune trupul în stare de alertă, făcîndu-1 gata să acţio n eze, iar atenţia se fixează asupra am en in ţării im ediate, p en tru a vedea m ai bin e ce reacţie trebuie adoptată. • P rin tre schim b ările b io lo g ice cele m ai im portan te din starea d e feric ire se n um ără o activitate sporită a cen tru lu i creierului, care inhibă sentim en tele n egative şi în cu rajează creşterea en ergiei, liniştind ceea ce ar putea g en era g în d u ri de în g rijo rare. N u există însă o m od ificare fizio lo gică radicală care să d u că la pasivitate, ceea ce face ca tru pul să-şi revină m ai rapid d in apariţia em oţiilor su p ărăto are. A ceastă con fig u raţie îi o feră trupului un fel de odihnă g enerală, precum şi d ispoziţia şi en tu ziasm u l pen tru a în d ep lin i diferite în d ato riri şi de a se străd u i pentru o m are varietate de scop u ri. • Iubirea, sentim en tele de tandreţe şi de satisfacţie sexu ală d eterm ină o trezire p arasim patică — co n trariu l psih ologic al acelei m ob ilizări de tipul „luptă sau fu g i" proven ite din frică sau m înie- M od elu l p arasim patic, d u blîn d „reacţia de relaxare", rep rezintă un set de reacţii ale co rp u lu i ce generează o stare de calm şi m ulţum ire care facilitează coop erarea. • R id icarea sprîn cen elor a su rprin dere perm ite m ărirea razei vizu ale şi totod ată pătru nderea lu m in ii în retină în cantitate mai m are. A cest fapt oferă inform aţii suplim entare despre un evenim en t n eaştep tat, făcînd să fie m ai u şo r de înţeles exact ceea ce se întîm plă şi punerea la cale a celu i m ai bu n plan de acţiune. • în lum ea întreagă, exprim area dezgu stu lu i arată la fel, transrniţînd acelaşi m esaj: e ceva agresiv ca gust sau ca m iros sau m e-

22

C r e ie r u l e m o ţio n a l

taforic. Expresia de d ezg u st a feţei — bu za de sus cu rbată într-o parte, în vrem e ce se strîm bă u şo r din n as — sugerează o în cercare p rim ordială, aşa cu m o bserv ase D arw in, de a în ch ide n ările atunci cînd apare un m iros n ep lăcu t sau de a scuipa o m în care nocivă. • P rin cip ala funcţie a tristeţii este aju torul d at p en tru ad aptare în cazu l unei pierderi im p o rtan te, cu m ar fi m oartea cuiva ap rop iat sau o m are d ezam ăgire. Tristeţea adu ce o scăd ere a energiei şi a en tuziasm ului faţă de activităţile vieţii, în special faţă de d iv ertism en t sau faţă de p lăceri, iar ad în cim ea ei şi in trarea în depresie duce la o scăd ere a m etabo lism u lu i. A ceastă retragere in trospectivă creează ocazia de a jeli o p ierdere sau o sp eranţă goală şi de a co n ştien tiza co n secin ţele acestora pen tru viaţa cuiva, iar pe m ăsu ră ce energia revine, se co n tu rează noi în cep u tu ri. A ceastă p ierdere de energie se poate să-i fi ţin u t pe oam eni trişti — şi v u ln erabili — în apropierea casei, u nd e erau m ai în sigu ran ţă. A ceste în clinaţii bio lo g ice de a acţion a sîn t m od elate u lterior de exp erien ţa n oastră de viaţă şi de cu ltu ra noastră. D e exem plu , pierd erea unei p erso an e d ragi duce oriu nd e la tristeţe şi m îh nire. D ar felul cu m ne m an ifestăm m îh nirea — cu m sînt etalate em oţiile sau cum sînt ele reţinute p en tru clipele de sin g u rătate — e stru ctu rat d e cu ltu ră şi tot aşa an u m ite p erso an e din viaţa n oastră intră în categoria „foarte d ra g i", fiind jelite. P erioad a de în cep u t a evolu ţiei, în care aceste reacţii em o ţio n ale p rin d eau form ă, a fost fără în d oială o realitate aspră, pe care m ajo ritatea oam en ilor au în d u rat-o ca sp ecie în că din zorii istoriei n oastre con sem nate. Era o p erioad ă cînd p u ţin i sugari su p rav ieţu iau şi p u ţini adu lţi treceau de treizeci de ani, cînd an im alele de pradă puteau ataca în orice m om en t, cînd v ariaţiile în tre secetă şi in u n d aţii rep rezen tau diferenţa dintre foam ete şi su p rav ieţu ire. D ar odată cu progresele din ag ricu ltu ră, ch iar şi în societăţile u m an e cele m ai ru d im en tare şansele de su p ravieţu ire au crescut enorm . In u ltim ii zece m ii de ani, de cînd aceste p rog rese s-au în reg istrat în lu m ea în treagă, am eninţările feroce care au ţinut p op u laţia um ană în şah au în cep u t să fie stăpîn ite. Toate aceste am eninţări au creat şi reacţiile noastre em oţio n ale atît de p reţioase pen tru su p rav ieţu ire; pe m ăsu ră ce ele au p ălit, a în cep u t să dispară însă şi arm onia p ărţilo r rep ertoriu lu i n ostru sentim en tal. D acă în vrem u rile trecute declanşarea furiei p u tea con stitu i un m om en t crucial p en tru su p rav ieţu ire, accesul

P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ?

23

la arm ele au tom ate pînă şi al cop iilor de treisp rezece ani a tran sform at acest fap t în tr-o reacţie prea ad esea d ezastru o asă8. C ele d ouă m in ţi ale n o astre O p rietenă îm i povestea despre div orţu l ei, o despărţire d u reroasă. Soţu l ei se în d răg o stise de o fem eie m ai tînără, de o co legă de la biro u , şi bru sc a an u n ţat-o că o va p ărăsi p en tru a se m uta cu cealaltă. A u u rm at lu ni am are de disp u te n esfîrşite p en tru casă, ban i şi copii. A cu m , la cîteva lu ni după ev en im en te, ea tocm ai îm i d eclara că a în cep u t să-i placă această in d ep en d en ţă şi că se b u cu ră să fie iar pe p ro p riile-i picioare. „P ur şi sirnplu nu m ă m ai g în d esc la el — nu îm i m ai p a s ă ", a m ărtu risit ea. D ar cînd tocm ai sp u n ea asta, ochii i s-au u m p lu t de lacrim i. A cel m om en t al och ilor în lăcrim aţi ar pu tea trece u şo r n eo b servat. D ar p rintr-o în ţeleg ere em p atică, îţi dai seam a im ed iat ca atu nci cînd cinev a lăcrim ează în seam n ă că este trist, în ciu d a a ceea ce spune, şi lu cru rile sîn t la fel de u şo r de p ricep u t ca atu nci cînd citeşti cu v in tele de pe o pagină tipărită. U nu l este u n act al m inţii em oţion ale, celălalt este u n act al m inţii raţion ale. D e fapt, avem d ouă m in ţi, una care gîn d eşte şi una care sim te. A ceste două m od u ri fu n d am en tal d iferite de cu n o aştere interacţion ează p en tru a crea viaţa n oastră m in tală. M in tea raţio nală este m od u l de co m p reh en siu n e de care sîn tem cel m ai conştienţi: m ai p ro em in en t în starea de trezie, op erîn d cu gînduri, cap abil să cîn tărească şi să reflecteze. D ar pe lîngă acesta m ai există şi u n alt sistem de cu noaştere, u nu l im p u lsiv şi fo a rte p u ternic, ch iar d acă u neori ilog ic — m in tea em oţion ală. (P en tru o d escriere m ai detaliată a caracteristicilor m in ţii em o ţio n ale, vezi A nexa B.) D ihotom ia e m o ţio n a l/ra ţio n a l ap roxim ează d istin cţia p o p u lară între „ in im ă " şi „ m in te"; atu nci cînd ştii „în inim a ta " că un lucru este b u n ai o altfel de co n vin g ere — cu m va un tip m ai p ro fund de con vin g ere — d ecît atu nci cînd ştii că un lu cru este b u n din p u nct de ved ere al m in ţii raţion ale. Există o v ariaţie stabilă

a raportului raţiune-emoţie în controlul asupra minţii; cu cît un sentim en t este m ai in ten s, cu atît m in tea devine m ai d o m in an t em oţion ală — şi deci m ai in eficien tă din p u n ct de ved ere raţio nal. A ceasta este o ordine a lu cru rilo r care pare să du reze din erele înd ep ărtate ale evolu ţiei — a avea em oţii, şi an u m e in tu iţii care călăuzesc reacţia in stan tan ee în situ aţiile în care viaţa ne este în pericol şi în care a n e opri să ne gîn d im la ce să facem ne poate costa viaţa este un avantaj.

24

G r e ie r u l e m o ţio n a l

A ceste două m inţi, cea em oţion ală şi cea raţion ală, acţion ează de cele m ai m u lte ori în strînsă arm onie, îm p letin d u -şi căile atît de d iferite p en tru a ne călău zi p rin lum e. De obicei, există un ech ilibru între m intea em oţion ală şi cea raţională, în care emoţiile alimentează şi informează operaţiile minţii raţionale şi m in tea raţion ală rafinează şi u neori se opu ne em oţiilor. Şi totuşi m in ţile noastre, cea em oţion ală şi cea raţion ală, sînt facultăţi sem i-in d ep en d en te, aşa cu m vom vedea, fiecare reflectînd o op eraţiu ne d istin ctă, dar con ectată a circu itului creierului. în m u lte sau în m ajo ritatea m om entelor, aceste două m inţi d istin cte sîn t extrem de rafin at coord onate; sen tim en tele sînt esenţiale p entru g îndire, iar gîndirea p en tru sentim en te. Insă atunci cînd in tervine p asiu nea, se creează un d ezechilibru : m in tea em oţion ală preia con trolul, în ecîn d m intea raţion ală. U m an istu l din secolu l al X V I-lea E rasm u s din R otterd am scria satirizînd tensiu nea perenă dintre raţiune şi em oţie9: Ju p iter a îm p ă rţit m u lt m a i m u ltă p a siu n e d ecît raţiu n e — poţi calcula rap o rtu l ca fiind c a m d e 2 4 la 1. El a făcu t să existe d oi tiran i furioşi ce se op u n p u te rii so litare a R aţiu nii: m înia şi d e z m ă ţu l. în ce m ă su ră R aţiu n ea p o a te p rev en i forţele ace sto ra d o u ă în v ia ţa de zi cu zi a o m u lu i, este d estu l d e lim p e d e . R aţiu n ea face sin g u ru l lu cru d e care este în stare , izo lîn d u -se şi rep etîn d u -şi fo rm u le d e v irtu te , în v rem e ce ceilalţi d o i o trim it la n aib a şi sîn t to t m a i zg o m o to şi şi m ai ag resiv i, pîn ă ce C o n d u c ă to ru l lo r o b o seşte, ren u n ţă şi ca p itu le a z ă .

C U M S-A D EZ V O LT A T C R E IE R U L Pentru a în ţeleg e m ai b in e p u terea em oţiilo r asupra gîndirii — şi de ce sentim en tele şi raţiu nea sînt veşnic gata d e război — , să luăm în con sid erare felu l în care a evo lu at creierul. C reieru l om ului, cu kilog ram u l său şi ju m ătate de celule şi de n euron i, este de trei ori m ai m are decît al v erilo r n oştri de pe scara evoluţiei, prim atele n on -u m an e. D u p ă m ilioan e de ani de evolu ţie, creierul a crescu t de la b ază spre vîrf, centrii su p eriori s-au d ezvoltat ca p relucrare a cen trilo r de jo s, părţi m ult m ai vechi ale creierului. (D ezvoltarea creieru lu i în em brion ul u m an reface traseul evolu ţion ist.) Partea cea m ai p rim itivă a creierului este com ună tu turor celorlalte specii care au un sistem n ervos peste m inim , tru nchiu l creierului aflînd u-se în ju ru l vîrfu lu i m ăd u v ei spin ării. A ceastă răd ăcină a creierului reglează fu ncţiile de bază ale vieţii, cu m ar fi respiraţia şi m etabo lism u l celorlalte organe ale corpu lu i, con-

P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ?

25

trolînd totodată reacţiile stereotipe şi m işcările. A cest creier p rim itiv nu poate fi făcut să gîn dească sau să în veţe; el este program at d in ain te să regleze fu ncţionarea corp u lu i ca atare şi să reacţioneze pen tru a asigura su pravieţu irea. A cest tip de creier a fost unicul în E poca R eptilelor: im agin aţi-vă un şarpe care sîsîie p entru a sem n aliza am eninţarea unui atac. D in form a cea m ai prim itivă, trunchiul creierului, au apărut cen trii em oţion ali. M ilioan e de ani m ai tîrziu, în plan evolutiv, din aceste zone em oţion ale s-au d ezvoltat zonele de gîndire sau „ n eocortexu l", respectiv, bu lbu l cu circu m v olu ţiu n i care fo rm ează stratu rile sup erioare ale creierului. Faptul că creierul care gîn d eşte s-a d ezvo ltat pornind de la trăsătura em oţion ală spune m u lte d espre relaţia dintre gîndire şi sentim en t; a existat un creier em oţion al cu m ult în ain te să existe cel raţional. C ea m ai vech e rădăcină a vieţii n oastre em oţion ale stă în sim ţul o lfactiv sau, m ai precis, în lobul olfactiv, în celulele care preiau şi an alizează m irosu rile. O rice en titate vie, fie că este v o rba de ceva nutritiv, otrăvitor, de un p arten er sexual, de un an im al de prad ă sau de o victim ă, to tu l are o anum ită sem nătură m olecu lară distinctă ce p o ate fi p u rtată de vînt. In acele vrem u ri p rim itive, m irosu l era un sim ţ de o im p o rtan ţă cap itală pentru sup rav ieţu ire. D e la lobu l olfactiv au în cep u t să evolu eze cen trii străvech i ai em oţiei, d ezvoltînd u -se su ficien t p en tru a în veli în final p artea de sus a creierului. în fazele sale ru d im entare, cen tru l o lfactiv era form at din straturi foarte subţiri de n eu ron i care îm p reu nă an alizau m irosu l. Fiecare strat de celu le absorb ea m irosul, îl an aliza, îm părţindu-1 pe diverse categ orii relevante: com estibil sau otrăvitor, d isp onibil din p u n ct de ved ere sexu al, du şm an sau h ran ă. U n al doilea strat de celule tran sm itea m esaje prin sistem u l n erv o s, inform înd trupul ce are de făcut ca reacţie: să m uşte, să scu ip e, să se apropie, să fugă sau să u rm ărească10. O d ată cu apariţia p rim elor m am ifere, au ap ăru t n oi straturi ch eie de creier em oţion al. A cestea au în făşu rat tru nchiu l creierului, arătînd ca un fel de inele cu partea de la bază lipsă, unde îşi făcea cu ib tru nchiu l creierului p rop riu -zis. P en tru că această parte a creierului se în făşoară în cercuri şi m ărgineşte creierul se m ai n u m eşte şi sistem lim bic, de la „lim b u s", care în latină în seam nă „ in e l". A cest nou teritoriu n eu ral a adus em oţii tipice p entru această d ezvoltare a repertoriu lu i creieru lu i11. C înd setea e p u ternică sau într-un m om en t de fu rie, cînd sîn tem în d răg os-

26

G r e ie r u l e m o ţio n a l

tiţi pînă peste u rechi sau m orţi de frică, sistem u l lim bic este cel care p reia de fapt com and a, p rinzîn d u -n e în strînsoarea sa. Pe m ăsu ră ce a evolu at, sistem u l lim bic şi-a rafin at d ouă instru m en te extrem de eficien te: în v ăţatu l şi m em oria. A cest p ro gres rev o lu ţio n ar a perm is u n u i an im al să fie m u lt m ai d eştep t în alegerile sale de supravieţuire şi să îşi modeleze cu grijă reacţiile, p en tru a se ad ap ta cerinţelor m ereu în sch im b are, fără a reacţion a de fiecare dată in variabil şi au tom at la fel. D acă un an u m it alim en t d u cea la îm bo ln ăv ire, el p u tea fi evitat data v iito are. D ecizii cu m ar fi ce an u m e trebu ie m în cat şi ce n u co n tin u au să d epind ă în mare m ăsu ră de m iros; con exiu n ile dintre bu lbu l olfactiv şi sistem u l lim bic au p relu at sarcina de a face d istin cţie în tre m iro su ri şi de a le recu n oaşte, com p arîn d un m iros actual cu unul d in trecut, d îstin gînd astfel între bin e şi rău. A cest lu cru s-a făcu t p rin „ rin o cefa lo n ", în tr-o tradu cere exactă: „creierul n a su lu i", p arte d in circu m v olu ţiu n ile lim bice şi bază ru d im en tară p en tru n eo co rtex, creierul care g în d eşte. A cu m 100 de m ilioan e de ani, creieru l m am iferelo r a ev o lu at sp ectacu lo s. Situ ate d easu p ra celor două stratu ri su bţiri de co rtex — reg iu nile care p lan ifică şi în ţeleg ceea ce este sim ţit, coord onînd m işcările — , alte cîteva n oi straturi de celu le n erv o ase s-au ad ău gat spre a fo rm a n eocortexu l. Spre deosebire de co rtexu l cel v ech i în d o u ă stratu ri, n eocortexu l oferea o latu ră extraord in ară, in telectu ală. N eo co rtexu l lu i H oino sapien s, m ult m ai m are d ecît la orice altă sp ecie, a d at trăsătu ra d istin ctiv u m an ă. N eo co rtexu l este locul în care sălăşlu ieşte gîndirea; aici se află cen trii care pu n cap la cap şi în ţeleg ceea ce percep sim ţu rile. A cest lu cru ad au gă u n u i an u m it sen tim en t ceea ce gîn dim despre — şi ne perm ite să avem sen tim en te în legătu ră cu d iverse idei sau cu arta, sim b o lu rile, im ag in ile. D e-a lu n g u l ev o lu ţiei, n eocortexu l a p erm is o fină aju stare ju d icio a să , care fără în d o ială că a creat en orm e avan taje în cap acitatea o rg an ism u lu i de a su p rav ieţu i în con d iţii p o triv n ice, făcînd p osib il ca u rm aşii săi să tran sm ită prin gene acelaşi circu it n eu ral. Su p rav ieţu irea se datorează talen tului n eocortexu lu i de a crea strategii şi p lan ificări pe term en lu ng, p recu m şi alte tertip u ri m in tale. în afară de asta, triu m ful artelor, al civilizaţiei şi al cu ltu rii sîn t la rîn d u l lo r rodul neocortexu lu i. A ceastă n ou ă ad ău gire la creier a perm is n u an ţări în viaţa em oţion ală. D e exem p lu , iu birea. Stru ctu rile lim bice generează sen tim en te de p lăcere şi de dorinţă sexuală — em oţii care h ră-

P e n t r u ce e x i s t ă s e n t im e n t e le ?

27

n esc pasiu nea sexuală. D ar ad ău garea n eocortexu lu i şi a co n exiu n ilo r sale la sistem ul p eriferic au perm is şi d ezvoltarea leg ăturii dintre m am ă şi copil, lucru ce stă la baza u n ităţii fam iliei şi a im p licării pe term en lung în în grijirea cop ilu lu i, fapt ce a făcut posibilă d ezvoltarea um ană. (Speciile care nu au n eocortex, cum ar fi reptilele, n u au in stinct m atern; cînd ies din ouă, puii trebu ie să se ascundă pentru a evita să nu fie cu m va m încaţi de m em b rii p ropriei specii.) în cazu l oam enilor, legătu ra p ro tecto are părinte-cop il perm ite o m atu rizare ce durează pe toată p erioad a copilăriei — tim p în care, de altfel, creierul con tinu ă să se d ezvolte. Pe m ăsu ră ce avan săm pe scara filogen etică de la reptile la m aim u ţe şi la oam eni, creşte şi v o lu m u l n eocortexu lu i; odată cu această creştere, se form ează o an u m ită g eom etrie a co n exiu n ilor circu itului creierului. C u cît aceste leg ătu ri sînt m ai n u m eroase la nivelu l creierului, cu atît sîn t p o sibile m ai m ulte reacţii. N eo co rtexu l perm ite subtilităţi şi co m p lexităţi ale vieţii em oţio n ale, cu m ar fi cap acitatea de a avea sen tim en te fa ţ ă de sen tim en tele noastre. La prim ate există o m ai m are legătu ră între n eo co rtex şi sistem u l lim bic decît la orice alte specii — dar şi m ai sem nificative sînt legăturile de la oam eni — , care sugerează de ce sîntem capabili să dăm dovadă de o m u lt m ai m are gam ă de reacţii în rap o rt cu em oţiile n oastre, reuşind să le n u an ţăm . în vreme? ce u n iepure sau o m aim uţă au doar cîteva reacţii tipice restrînse la frică, n eocortexu l um an, m ai m are ca d im en siu n e, perm ite şi un rep erto riu m ai larg — in clu siv su n atu l la P oliţie. Cu cît sistem u l social este m ai com plex, cu atît flexib ilitatea este m ai im p o rtan tă — şi nu există un sistem social m ai co m p lex decît cel al lum ii în care trăim 12. A ceşti cen tri sup eriori n u stăp în esc în să în treag a noastră v ia ţă em oţion ală; în ch estiunile su fleteşti esen ţiale — şi m ai ales în u rgen ţele em oţion ale — se poate sp u n e că ele sîn t lăsate în g rija sistem u lu i lim bic. Avînd în v ed ere că partea cea m ai m are a cen trilor superiori ai creieru lu i au în m u g u rit d in zona p eriferică sau s-au extins în fu ncţie de ea, creieru l em oţion al are un rol cru cial în arhitectu ra n eu rală. Fiind răd ăcin a de la care s-a d ezvo ltat n ou l creier, zonele em oţion ale sîn t în trep ătru n se de m iria de de circuite legate între ele şi care străb at n eocortexu l. A cest lu cru dă o en orm ă putere cen trilor em oţion ali, pu tîn d astfel să in flu en ţeze fu ncţionarea restulu i creieru lu i — inclusiv a cen trilor gîn d irii.

A n atom ia un u i blocaj em oţion al Viaţa este o comedie pentru cei care gîndesc şi o tragedie pentru cei care au sentim ente. H O RA CE WALPOLE

Era o d u pă-am iază fierbinte de au gu st din 1963, chiar ziua în care reverend u l M artin L u th er K ing, Jr. şi-a ţinut discu rsu l în cepu t cu „Eu am un v is" în cadru l m arşu lu i din W ashington, organizat în favoarea dreptu rilor om u lu i. In acea zi, R ichard Robles, un sp ărgător înrăit care tocm ai fusese eliberat co n d iţio n at după o ped eapsă de trei ani, lu ată în u rm a a peste o sută de spargeri, a în cercat să facă rost de nişte heroină, spunea el că pen tru u ltim a dată. Voia să renunţe la viaţa de d elincvent, va su sţine el ulterior, dar avea n evoie disperată de ban i pen tru iu b ita lu i şi p en tru fetiţa lor de trei anişori. A p artam en tu l pe care l-a sp art în acea zi aparţinea lui Jan ice W ylie, o tînără de d ouăzeci şi u nu de ani, d o cu m en tarist la revista N eivsw eek, şi lui Em ily H offert, d ouăzeci şi trei de ani, în văţătoare. D eşi R obles alesese un ap artam en t arătos din cartierul de est al N ew Y ork-ului tocm ai g în d ind u -se că nu este n im eni acasă, W ylie era acolo. R obles a am eninţat-o cu un cu ţit şi a legat-o. C înd să plece, a venit H offert. C a să reuşească să fugă, R obles a legat-o şi pe ea. A ni de zile m ai tîrziu R obles povestea că atu nci cînd o lega pe H offert, Jan ice W ylie l-a avertizat că n-are scăpare: îşi va am inti cu m arată şi va ajuta p oliţia să-i dea de urm ă. Robles, care prom isese că este ultim a lui spargere, a in trat în panică în asem enea măsură, încît şi-a pierd ut complet controlul. într-un mom en t de nebun ie, a în şfăcat o sticlă de suc şi le-a lovit în cap pe fem ei pînă au leşinat, după care, prins de o cu m plită furie, dar şi de frică, le-a în ju ng h iat de n enu m ărate ori şi le-a h ăcu it cu un cu ţit de bu cătărie. A m intindu -şi de acest m om ent, douăzeci şi cinci de ani m ai tîrziu, Robles se p lîngea: „Pur şi sim plu o lu asem razna. Am sim ţit că-m i explod ează creieru l."

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

29

Pînă în ziua de azi, R obles a avu t tot tim pu l să regrete aceste cîteva m in u te de furie dezlăn ţu ită. Şi în p rezen t el este tot în în chisoare, d u pă treizeci de ani, pen tru ceea ce a aju ns să fie cu n oscu t d rep t „crim ele îm p otriv a fetelor cu stu d ii". A sem en ea exp lozii em oţion ale sînt o form ă de blocaj neu ral. In aceste clipe, d u pă cu m sugerează d ovezile, un an u m it cen tru din creierul lim bic d eclară că este vorba de o u rgen ţă, con cen trînd tot restul creierului asupra acestei realităţi care nu suferă am înare. B locajul apare în tr-o clipă, d eclan şîn d o reacţie d ram atică în ain te ca n eocortexu l, creierul care g în d eşte, să aibă vreo şansă să an alizeze co m p let în tr-o fracţiun e de secu n d ă ce se întîm plă şi să hotărască ce e de făcut. Trăsătura p rin cip ală a acestui blocaj este că odată cu trecerea m om en tu lu i respectiv cei astfel p osed aţi n u-şi m ai dau seam a ce li s-a în tîm p lat. A ceste b lo caje nu sîn t izolate. Ele sînt in cid en te în g rozitoare, care d u c la crim e v iolente, ca în cazu l om orîrii fetelor cu studii, în această form ă catastrofală — dar m ai p u ţin in tensă — se p etrec m ulte, în m od sim ilar, d estul de frecven t în m in tea n oastră, încercaţi să vă am in tiţi cînd „v-aţi pierd ut b u so la " pentru u ltim a dată, d escărcînd u -vă pe cineva — pe p arten eru l de viaţă sau pe copil sau pe şoferul altei m aşini — într-o asem en ea m ăsu ră, încît ulterior, după un m om en t de reflecţie şi de gîndire, v i s-a părut n epotrivit. M ai m u lt ca sigur că era tot o form ă de blocaj, o preluare neurală a controlului, care, aşa cum vom vedea, îşi are originea în nucleul am igdalian , un centru al creierului lim bic. N u toate b lo cajele lim bice sîn t tu lbu rătoare. A tu n ci cînd cineva este atît de im p resio n at de o g lu m ă în cît îl cu p rin d e u n rîs aproape exploziv, aceasta este tot o reacţie lim bică. A cest lu cru se m anifestă şi în m om en tele de bu cu rie intensă: cînd D an Jan sen, după m ai m u lte eşecuri care l-au m arcat p ro fu n d , a lu at în sfîrşit m edalia de aur olim pică la patinaj viteză (ceea ce ju rase să facă prom iţîndu-i acest lucru surorii sale aflate pe patul de m oarte), în cu rsa de 1 0 0 0 de m etri la O lim p iad a din N o rv eg ia din 1994, soţia sa a fost atît de copleşită de em oţie şi de fericire, încît

a trebuit dusă de urgentă la cabinetul medical al patinoarului. L O C U L T U T U R O R P A S IU N IL O R La oam eni, n u cleu l am igd alian (de la cu vîntu l grecesc „am yg d ala", care în seam n ă „m ig d ală"), are form a u nu i m ănunchi de m igd ale, fiind alcătu it din structu ri co n ectate ce se

30

(Z reiertd e m o ţio n a l

află în creier, în spatele inelului lim bic. Există două am igdale, cîte una de am bele părţi aie creierului, localizate în interiorul capului. N ucleul am igd alian u m an este relativ m are în com paraţie cu cel al ru d elor noastre m ai apropiate de pe scara evoluţiei, prim atele. H ip ocam p u l şi n u cleu l am ig d alian erau cele două zone ch eie ale primitivului „creier al nasului" şi care, pe m ăsu ră ce au evolu at, au dat n aştere co rtexu lu i şi apoi n eocortexu lu i. A cu m , aceste stru ctu ri p eriferice stau la baza în văţării şi a m em oriei: nu cleu l a m ig d alian este sp ecializat în ch estiu n i em oţion ale. D a că n u c l e u l a m i g d a l i a n e s t e d e s p ă r ţ i t d e r e s t u l c r e i e r u l u i , r e z u l tatul este in cap acitatea de a m ai d istinge sem n ificaţia em o ţio n ală a ev en im en telo r; această stare se num eşte u n eo ri „orbire afectiv ă ". Lipsa trăsătu rii em oţion ale duce la dispariţia sentim en telor. U n tînăr al căru i n u cleu am ig d alian au fost în d ep ărtat ch iru rg ical p en tru a p u tea stăp în i severe atacuri de ap op lexie a d even it co m p let n ein teresat de cei din jur, preferind să se izoleze fără n ici o relaţie u m an ă. D eşi era perfect cap abil să co n verseze, el n u -şi m ai recu n oştea p rieten ii apropiaţi, ru dele, n ici m ăcar m a m a şi răm înea p erfect calm şi sen in atu nci cînd ved ea tu lbu rarea lor în faţa in d iferen ţei lui. Fără nu cleu l am ig d alian el p ărea să-şi fi p ierd u t sen tim en tu l recu n oaşterii, precu m şi toate sen tim entele faţă de sen tim en te1. N u cleu l am ig d alian acţion ează la nivelu l m em o riei afective, lu cru foarte im p o rtan t în sine; viaţa fără nu cleu l am ig d alian este o viaţă lipsită de u n sens p erso n al. D e nu cleu l am ig d alian se leagă nu n u m ai afecţiu n ea; orice p asiu ne d ep ind e de el. A n im alele cărora le-a fost scos n u cleu l am ig d alian sau le-a fost secţio n at n u se m ai tem şi n u se m ai în furie, îşi pierd d o rin ţa de a se întrece sau de a fi co o p eran te, nu-şi m ai găsesc lo cu l în cad ru l speciei lor; em oţiile sîn t tocite sau absente. L acrim ile, o caracteristică exclusivă a oam enilor, sîn t d eclanşate de n u cleu l am ig d alian şi de o stru ctu ră ap ro p iată, giru su l cin g u lar; fiind reţinute, lovite sau în vreu n alt fel atin se uşor, aceste zone ale creieru lu i p ot determ in a oprirea p lîn su lui. Fără n u cleu l am ig d alian n u există lacrim i de tristeţe care să fie dom olite. Jo sep li L eD ou x, u n n eu ro sp ecialist de la C entru l de Ştiinţă N eurală al U n iversităţii din N ew York, a fost prim u l care a d escop erit rolul ch eie ju ca t de n u cleu l am igd alian în creierul em o ţion al2. L eD ou x face p arte dintr-o nouă g eneraţie de n eu rosp ecialişti, care au p u s b azele u nor m etode inovatoare şi u nor teh-

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

31

n oiog ii pe m ăsu ră, acestea aducînd o m are precizie în stabilirea o rgan izării creierului în fu ncţiu ne, dînd la lum ină adevărate m istere ale m in ţii om eneşti, ce păreau im p en etrabile celorlalte g en eraţii de oam eni de ştiinţă. D escop eririle sale referitoare la circu itul creierului em oţion al aveau să în d ep ărteze o idee p recon cep u tă în legătură cu sistem u l lim bic, pu n în d n ucleul arnigd alian în cen tru l acţiunii şi plasîn d celelalte structu ri periferice în roluri cu totul d ife r ite i C ercetările lui LeD ou x exp lică felul în care n ucleul am igdalian poate prelua controlul asu p ra a ceea ce facem , chiar în v rem e ce creierul care gîn d eşte, n eocortexu l, este încă pe cale să ia o hotărîre. A şa cu m vo m vedea, sufletul in telig en ţei em oţion ale con stă în felul în care fu ncţionează n u cleu l am ig d alian şi cu m in teracţion ează cu neocortexu l. REŢEAU A N EU RA LA C eea ce intrigă în în ţeleg erea p u terii em o ţiilo r la nivelu l v ieţii m in tale sîn t acele m om en te p asio n ale pe care le regretăm u lterior, de în d ată ce lu cru rile reintră pe un făgaş n orm al; în trebarea este cu m de am d even it iraţion ali atît de uşor. D e exem plu , o tîn ără a m ers d ouă ore pînă la B o sto n ca să ia o gustare şi să-şi p etreacă ziu a cu iu bitu l ei. în tim pu l g u stării, el i-a oferit un cadou pe care ea şi-l dorea de lu ni de zile, o g ravu ră greu de găsit şi cu m p ărată tocm ai din Sp an ia. D ar în cîn tarea ei a disp ăru t co m p let cînd, la su gestia ei ca du pă m asă să m eargă îm preu nă la un m atin eu la cinem a pentru că-şi dorea să vad ă în m od sp ecial un film , prietenu l ei a u lu it-o de-a d rep tu l sp u n în d u -i că nu-şi va p u tea p etrece ziua cu ea p en tru că are an trenam en t la fotbal. Jig n ită şi n eîncrezătoare, ea s-a rid icat în lacrim i, a ieşit d in restau ran t şi, d intr-u n g est im pulsiv, a aru n cat gravura la gunoi. L u ni de zile m ai tîrziu, rean alizînd in cid en tu l, nu a regretat că a plecat, ci că a răm as fără gravu ră. S-a d esco p erit recen t că în asem en ea m om en te — cînd reacţia im p u lsivă o cop leşeşte pe cea logică — n u cleu l am ig d alian are un rol cru cial. Sem n alele ce sîn t recep ţio n ate de către sim ţuri îi dau n u cleu lu i am igdalian p o sib ilitatea să scan eze fiecare experienţă în parte, distingînd p ro blem ele. A stfel, nu cleu l am igdalian are un rol extrem de im p o rtan t în viaţa m in tală, este un fel de santinelă psihologică, ce în fru ntă toate situ aţiile, toate percepţiile, avînd în gînd doar o singură întrebare, dintre cele

32

C r e ie r u l e m o ţio n a l

m ai prim itive: „E oare ceva ce nu-m i place? C are m ă jign eşte? D e care m ă tem ?" D acă lu cru rile stau aşa — dacă în m om en tu l respectiv apare un „d a" — , nucleul am igd alian reacţionează in stan tan eu asem en i u nor cablu ri de tran sm isie neu rală ce telegrafiază un m esaj de criză către celelalte părţi ale creierului. în arhitectu ra creierului, n u cleu l am ig d alian este un fel de serviciu de urgenţă: este m ereu gata să tran sm ită apeluri de u rgenţă către p o m p ieri, p oliţie sau vecini cînd sistem u l de alarm ă al unei case sem n alează problem e. C înd se aud e sem n alu l, să spun em , de frică, se tran sm it u rgent m esaje către toate părţile im p o rtan te ale creierului: acest lucru generează secreţii de h orm oni de tipul „luptă sau fu g i", m ob ilizîn d cen trii m işcării şi activîn d sistem u l cardio-vascular, m u şch ii şi organele in tern e4. în urm a sem n alu lu i nucleului am ig d alian , sîn t activate şi alte circu ite, cu m ar fi secreţia unui h orm o n pen tru stările de criză, norep inefrin a, care sporeşte reacţia zo n elor ch eie ale creierului, inclusiv a celor care determ ină ca sim ţu rile să fie m ai treze, punînd practic creierul în alertă. Sem n ale su p lim entare ale n u cleului am igd alian determ ină tru n ch iu l cereb ral să tran sform e faţa, dîndu -i o expresie de team ă, să în g h eţe celelalte m işcări ale m uşchilor, să sporească ritm ul cardiac, să crească tensiu nea arterială şi să în cetin ească respiraţia. A lte sem n ale în d reap tă atenţia asupra sursei p rop riu -zise a fricii şi p reg ătesc m uşch ii să reacţion eze în con form itate cu aceasta. Sim u ltan , m em oria corticală este d eterm in ată să găsească orice in fo rm aţie utilă în acea stare de criză, reacţionînd în con fo rm itate cu p reced entele existente. Şi toate acestea sînt doar o parte a unui întreg şir de sch im b ări aten t co o rd o n ate, pe care le orchestrează nu cleu l am igd alian p rin zo n ele de com andă de la nivelu l creierului (pentru o prezen tare m ai d etaliată, vezi A nexa C ). R eţeaua extinsă a n u cleu lu i am ig d alian , form ată din con exiu nile neurale, perm ite ca în tim pu l u nei crize em oţion ale să capteze şi să d irecţioneze m are p arte a restulu i creierului — inclusiv m intea raţională. S A N T IN E L A

e m o ţ io n a l ă

U n p rieten povestea despre faptul că a fost în vacanţă în An glia şi că a luat o gustare la o cafenea de pe m alul unui canal. M ergînd apoi ia plim bare şi coborînd treptele ce dădeau spre ca-

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

33

nai, d in tr-od ată a văzu t o fată ce privea fix spre apă cu o exp resie de groază pe chip. în ain te de a-şi da seam a ce face, s-a aru n cat în apă — cu haina şi cravata pe el. D oar după ce a ajuns în apă a realizat că fata se uita şocată la un com is v o iajo r care căzu se în canal — şi pe care astfel el l-a p u tu t salva. O are ce l-a făcut să sară în apă în ain te să ştie de ce? R ăsp u n sul este m ai m u lt ca sigu r n u cleu l am igd alian . P rin tr-u na d intre cele m ai frap ante descop eriri din u ltim ii zece ani, cercetările lui L eD oux au arătat că, în privin ţa em oţiilor, arhitectu ra creierului oferă o p oziţie privileg iată n u cleu lu i am igd alian, care devine un fel de santinelă em oţion ală cap abilă să blo ch eze creieru l5. Studiul său a arătat că sem n alele sen zo riale de la ochi sau de la u reche m erg m ai întîi în creier la talam us şi apoi — p rintr-o unică sinap să — la n u cleu l am igd alian ; un al doilea sem n al de la talam u s este în d rep tat spre n eocortex — acea p arte a creierului care gîn d eşte. A ceste în cren g ătu ri îi p erm it n u cleu lu i am igd alian să în ceap ă să reacţion eze înaintea n eo cortexu lu i, care aranjează in fo rm aţiile ce trec prin m ai m u lte n iveluri de circuite ale creierului, în ain te de a fi p ercep u te pe d e-a-ntregul şi de a iniţia un răspun s m u lt m ai fin decu pat. C ercetările lui L eD oux sînt revolu ţion are în ceea ce p riveşte înţelegerea vieţii em oţion ale, p en tru că sîn t prim ele care p u ii în evidenţă căile neu rale ale sentim entelor, care în co n jo ară n eocortexul. A ceste sentim en te care iau calea directă a nucleu lu i am ig dalian sîn t de obicei cele m ai p rim itiv e şi m ai p u ternice; acest circuit explică puterea em oţiei de a cop leşi raţion alul. C on form teoriei co n ven ţio n ale, în neu roştiin ţă, ochiul, u rechea şi alte organe senzitive tran sm it sem n alele la talam u s şi de acolo la zonele de prelucrare senzorială din n eocortex, u nde sem nalele sînt reunite în obiectele aşa cum le percepem noi. Sem nalele sîn t triate după sem n ificaţie, astfel în cît creierul recu noaşte ce este fiecare obiect în parte şi ce în seam n ă prezen ţa sa. Din neocortex, su sţine vechea teorie, sem n alele sînt trim ise că tre creierul lim bic şi de acolo este radiată reacţia p otriv ită către creier şi restul trupului. C am aşa fu n cţio n ează de cele m ai m u lte ori — d ar LeD oux a d esco p erit un m ic grup de n euroni care duce de la talam us direct la n u cleu l am igd alian , ad au gînd u -se celor care ajung pe drum ul m ai larg al n eu ro n ilo r către cortex. Această potecă m ai îngustă şi m ai scurtă — un fel de alee lătu ralnică n eurală — îi p erm ite n u cleu lu i am ig d alian să p rim ească

34

C r e ie r u l e m o ţio n a l

in form aţii directe de la sim ţu ri şi să aibă o reacţie înainte ca ele să fie în registrate co m p let de către n eocortex.

Această descoperire detronează ideea că nucleul amigdalian d epind e integral de sem n alele de la n eocortex p entru fo rm u larea reacţiilor em oţion ale. N u cleu l am ig d alian poate declanşa o

reacţie emoţională prin intermediul căii de urgenţă, chiar dacă este în reg istrat şi un circu it reverb erativ paralel între n ucleul am ig d alian şi n eocortex. N u cleu l am ig d alian este cel care ne în d eam nă să trecem la fapte, în vrem e ce n eocortexu l, m ai len t — dar m ai bine in fo rm at — , d esfăşo ară u n p lan m u lt m ai am ăn u n ţit de reacţie. L eD o u x a răstu rn at vech ea co n cep ţie privin d căile străbătu te de em oţii prin cercetările sale asu p ra fricii la an im ale. In ca drul u n u i exp erim en t cru cial, el a d istru s co rtexu l au ditiv al şobolanilor, du pă care i-a exp u s la u n su n et sim ilar în so ţit de un şoc electric. Şob olanii au în v ăţat repede să se team ă de acest su net, ch iar dacă el nu p u tea fi în reg istrat de n eocortexu l lor. In schim b , su n etu l a lu at d ru m u l d irect de la ureche la talam us şi apoi la n u cleu l am ig d alian , sărind peste n ivelu rile superioare. Pe scurt, şob o lan ii au în v ăţat să aibă o reacţie em oţion ală fără vreo im p licare corticală: n u cleu l am ig d alian a p erceput, reţin u t şi o rch estrat in d ep en d en t frica lor. „D in p u nct de ved ere an atom ic, sistem u l em oţion al poate acţion a in d ep en d en t de n eo c o rte x ", m i-a spus L eD ou x. „U nele reacţii em oţion ale şi m em o ria em oţion ală p o t fi form ate fără nici o p articip are co n ştien tă co g n itiv ă ." N u cleii corticali pot ad ăp osti am in tirea şi rep erto riu l de reacţii pe care le avem , fără să n e d ăm prea b in e seam a de ce acţion ăm astfel, p en tru că scu rtătura de la talam u s la n u cleu l am ig d alian ocoleşte co m p let n eo cortexu l. A cest ocol pare să-i p erm ită n u cleu lu i am ig d alian să d evină d ep o zitu l u n o r im presii em oţion ale şi am intiri despre care n -am ştiu t n iciod ată totul în m od con ştien t. LeD oux avan sează ideea că rolu l su bteran al n u cleu lu i am igd alian la nivelul m em oriei este cel ce exp lică, de exem p lu , u n exp erim en t uluitor, în care oam en ii au d obîn d it o an u m ită p referinţă pentru form e geom etrice ciu d ate ce le-au fo st trecu te atît de rapid prin faţa ochilor, în cît n -au ajuns să fie co n ştien ţi cîtuşi de puţin că le-ar fi v ă z u t6! A lte cercetări au arătat că în p rim ele m iim i de secundă din m om en tu l în care p ercep em cev a n u n u m ai că în ţeleg em in co n ştient d espre ce este vorba, dar şi h otărîm dacă ne place sau nu;

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

35

„ -T alam u s

REACŢIE: LUPTA SAU FUGI R it m u l c a r d ia c şi te n s iu n e a a r te r ia lă c re s c. M u ş c h ii c e i m a r i se p r e g ă t e s c p e n t ru o a c ţ iu n e r a p id ă .

Un sem nal vizual ajunge de la retină mai întîi la talamus, unde este tradus în limbajul creierului. M are parte a mesajului m erge apoi la cortexul vizual, u n de este analizat şi evaluat ca înţeles şi răspuns potrivit; dacă acest răspuns este emoţional, sem nalul m erge la nucleul amigdalian, pentru a activa centrii emoţionali. D ar o parte mai mică a sem nalului iniţial m erge de la talamus direct la nucleul amigdalian într-o transmisie rapidă, care perm ite o reacţie rapidă (deşi mai. puţin precisă). Astfel, nucleul amigdalian poate declanşa o reacţie emoţională înainte ca respectivii centri corticali să fi înţeles în totalitate ce se întîmplă.

„in con ştien tu l co g n itiv " p articipă n u n u m ai la con ştien tizarea id en tităţii a ceea ce v ed em , dar şi la opinia d espre acel lu cru 7. E m oţiile n oastre au o m in te proprie, una care su sţine pu ncte de vedere in d ep en d en t de m in tea n oastră raţională. S P E C IA L IS T U L ÎN M E M O R IE E M O Ţ IO N A L Ă O p iniile in con ştien te sîn t o form ă de m em o rie em oţion ală; ele sînt în m ag azin ate în nu cleu l am igd alian . C ercetările lui LeD oux şi ale altor specialişti în n eu rolog ie pot să sugereze acum

36

C r e ie r u l e m o ţio n a l

că h ip o cam p u l, care a fost co n sid erat m ultă vrem e structu ra cheie a sistem u lu i lim bic, este m ai im p licat în în registrarea şi în crearea unei sem n ificaţii p en tru tip aru l* p erceptiv decît în reacţiile em oţion ale. P rin cip alu l rol al h ip o cam p u lu i este să asigure o m em orie cît m ai ascuţită a co n textu lu i, ceea ce este absolu t v ital p entru sem nificaţia em oţion ală; h ip o cam p u l este cel care recu noaşte sem n ificaţia diferită, să zicem , a unui urs aflai la grăd ina zoologică faţă de a unuia ce se găseşte în p ropria-ţi curte. In vrem e ce h ipocam pu l îşi am in teşte fapte seci, nucleul am ig d alian reţine partea em oţion ală care în soţeşte acele lu cru ri. D acă în cercăm să trecem cu o m aşină de pe o b an d ă pe alta pe şosea, abia reuşind să evităm o ciocn ire frontală, h ip otalam u su l reţine d atele specifice ale in cid entu lu i, ca, de exem p lu , pe ce b an d ă ne aflam , cine era cu n oi sau cu m arăta cealaltă m aşină. N ucleu l am ig d alian va fi însă cel care v a da oricînd m ai apoi senzaţia de team ă, în m om en tu l în care vom m ai trece printr-o situ aţie sim ilară. Sau cu m sp u n ea LeD oux: „h ipocam pu l este extrem de im p ortan t în recu n oaşterea u n u i chip ca fiind al unei verişo are, de exem plu . D ar n u cleu l am ig d alian este cel care va ad ău ga şi ideea că, de fapt, n u ne place persoana re sp e ctiv ă /7 C reierul foloseşte o m etodă sim plă, dar foarte abilă de a înzestra registrul em oţional al am intirii cu o potentă specială: acelaşi sistem de alarm ă neurochim ică care determ ină corpul să reacţioneze prin luptă sau fugă în situaţiile am eninţătoare înregistrează în m em orie clipa respectivă cît se poate de viu8. într-o stare de stres (anxietate sau em oţie intensă, respectiv bucurie), un nerv care porneşte de la creier ajunge la glandele suprarenale, determ inînd o secreţie de horm oni, epinefrine şi norepinefrine, care circulă prin corp, dînd sem nalul că este o stare lim ită. A ceşti horm oni activează receptorii nervu lui vag; în vrem e ce nervul vag transm ite m esaje de la creier pentru a regla inim a, el le transm ite şi înapoi la creier, generînd epinefrine şi norepinefrine. N ucleul am igd alian este locul principal din creier unde se duc aceste sem nale; aceste sem nale activează neuronii din nucleul am igdalian, care sem nalizează altor regiuni ale creierului, în aşa fel încît să sporească am intirea a ceea ce se întîm plă. A ceastă trezire a n u cleului am ig d alian se pare că im prim ă în m em o rie m ajoritatea m om en telor de intensă activitate em oţio nală cu un grad su p lim entar de forţă — de aceea ne am intim * în original: pattern (N. red.).

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

37

m ai uşor, de exem plu , unde am m ers la prim a în tîln ire sau ce făceam atu nci cînd am au zit la ştiri că a exp lod at nava spaţială C hallenger. C u cît trezirea n u cleu lu i am igd alian este m ai intensă, cu atît am intirea este m ai p u ternică; exp erien ţele care ne sperie sau ne în g rozesc cel m ai m ult în viaţă sînt dintre cele m ai de n eşters am in tiri. A ceasta în seam n ă că în creier există, p rin urm are, două sistem e de m em orie, unul pen tru faptele oarecare şi unu l pen tru cele cu încărcătu ră em oţion ală. U n sistem sp ecial pen tru am intirile em oţion ale are o logică bin e gîn d ită în evolu ţie, b in eîn ţeles, în zestrînd an im alul cu am in tirile vii a ceea ce-1 am en in ţă sau îi place. D ar am intirile em oţion ale p o t fi călău ze greşite în prezent. A LA R M ELE N EU R A LE D EM O D ATE U nu l dintre d ezavan tajele acesto r alarm e n eu rale este că m esajul u rgen t pe care îl tran sm ite n u cleu l am ig d alian este u neori, dacă nu ch iar foarte des, ieşit din uz — m ai ales în rap ort cu existenţa socială fluidă în care trăim noi, o am en ii. C a sediu al m em oriei em oţion ale, n u cleu l am ig d alian scanează experienţa respectivă, d eci o an alizează com p arîn d ceea ce se în tîm p lă în m om en tul prezen t cu ceea ce s-a în tîm p lat în trecut. M etod ele de com p arare sîn t de tip asociativ: atu nci cînd un elem en t cheie al situaţiei prezen te seam ăn ă cu ceva din trecut, p u tem să n u m im acest lucru „p o triv ire". A cest fapt exp lică de ce circu itu l e confuz: reacţia apare în ain tea u nei con firm ări com p lete. Se co m andă în grabă o reacţie la p rezen t în fu ncţie de am in tiri în tip ărite dem ult, îm preună cu gîndurile, em oţiile şi reacţiile dobîndite ca abordare a u n o r ev en im en te ce sînt doar v ag asem ăn ătoare, însă su ficien t de ap ro p iate p en tru a alarm a n u cleu l am ig d alian . A stfel, o fostă in firm ieră d in cad ru l arm atei, trau m atizată de n enu m ăratele răni oribile p e care le în g rijise în vrem e de război, a fost cu p rin să d in tr-od ată de u n fel de groază, ură şi p an ică — o repetare a reacţiilor ei de pe terenul de lu p tă, d eclanşată după ani de zile pe n eaştep tate atu nci cînd a deschis uşa de la o d eb ara în care copilul ei ascunsese un scutec urît mirositor. Cîteva elem ente d isparate ale acelei situ aţii au fost su ficien te pentru a detecta sim ilitu d in i cu o p rim ejd ie trecută şi astfel n u cleu l am ig dalian să proclam e starea de urgenţă. Problem a este că pe lîngă am intirile em oţion ale care au puterea n ecesară de a genera asem enea crize, reacţia poate veni în egală m ăsu ră de la felul cum a fost abordată o astfel de situ aţie în trecut.

38

C r e ie r u l e m o ţio n a l

Im precizia creierului em oţional în asem enea m om ente se adaugă faptului că m ulte am intiri em oţionale puternice provin din prim ii ani de viaţă, din relaţia copilului foarte m ic cu cei care îi poartă de grijă. A cest lucru este adevărat în special în cazul evenim entelor traum atizante, cu m ar fi bătăile sau indiferenţa. în primii ani de viaţă, alte structuri ale creierului, în special h ip ocam pul, care are u n rol crucial în am intirile noastre narative, şi neocortexul, locul în care sînt adăpostite gîndurile raţionale, trebuie să se dezvolte în totalitate. La nivelul m em oriei, nucleul am igdalian şi h ip ocam p u l lucrează în colaborare; fiecare în m agazin ează şi recuperează inform aţiile speciale de sine stătător. în vrem e ce h ipocam pu l recuperează inform aţiile, nucleul am igdalian h o tărăşte dacă inform aţiile au şi valenţe em oţionale. D ar nucleul am igdalian, care se m aturizează foarte rapid în creierul sugaru lui, este form at de fapt în totalitate încă de la naşterea copilului. L eD oux se în to arce la ro lu l n u cleu lu i am ig d alian în cop ilărie pentru a su sţine o id ee care a stat la baza gîn d irii psih analitice: şi anum e că in teracţiu n ile p rim ilo r ani de viaţă form ează un set de lecţii em oţion ale b azate pe dep rind eri şi n em u lţu m iri din con tactele d intre cop ilu l fo arte m ic şi cei care au grijă de el9. A ceste lecţii em oţion ale sîn t atît de pu ternice şi totuşi atît de d ificil de în ţeles d in p u n ctu l de ved ere al adu ltului, încît, crede L eD oux, ele sînt în m ag azin ate în nu cleu l am ig d alian sub o form ă n ep relu crată, fiind un fel de tipare fără cu vinte ale vieţii em o ţio nale. P entru că aceste p rim e am in tiri em oţion ale se fixează în a inte ca resp ectiv ii copii să aibă cu vinte pen tru exp erienţa lor, atunci cînd aceste am in tiri em oţion ale sînt declanşate u lterior în viaţă, nu m ai există o potriv ire cu gîndirea articulată în ceea ce priveşte reacţia care ne cu p rin d e. U n u l dintre m otivele p en tru care p u tem fi în şelaţi de ieşirile noastre em oţion ale este faptu l că ele d atează adesea dintr-o p erioad ă tim purie a existenţei noastre, cînd lu cru rile erau neclare şi n u aveam încă vo cab u laru l n ecesar p en tru a în ţeleg e even im en tele p etrecute. P u tem avea un sen tim en t h aotic, d ar nu şi cu vin te p en tru am intirile care l-au creat. C ÎN D E M O Ţ IIL E S ÎN T R A P ID E ŞI CO NFU ZE Era cam trei d im in eaţa cînd un obiect en orm a căzu t p rin tavan u l din colţu l d orm ito ru lu i m eu, îm prăştiin d în în căpere ceea ce se afla în pod. Intr-o secu n d ă, am sărit din pat şi am ieşit din

A n a t o m ia u n t ti b lo c a j e m o ţio n a l

39

cam eră îngrozit, ca nu cum va să cadă în treg u l tavan. A poi, dîndu-m i seam a că sînt în sigu ran ţă, am tras p ru d en t cu ochiul în d orm itor, pen tru a vedea ce a dus Ia acest d ezastru — şi aveam să d escop ăr că lucrul ce m i s-a păru t a fi fost tavanul d ărîm at nu era altceva decît o grăm ad ă de cutii pe care soţia m ea le în ghesuise intr-un colţ cu o zi în ain te, d u pă ce le triase din debara, şi care acu m căzu seră pe jos. N u căzu se n im ic din pod: pentru că nu aveam pod. Tavanul era intact, ca si m in e, de altfel. Faptul că am sărit din pat pe ju m ătate ad orm it — ceea ce p o ate că m -ar fi salvat să nu fiu răn it dacă în tr-ad ev ăr ar fi căzu t tavanul — ilustrează puterea nu cleu lu i am igd alian de a declanşa o anum ită acţiune la care recurgem în situaţiile de urgenţă, în m om entele vitale, în ain te ca n eocortexu l să aibă tim p să în reg istreze în întregim e ce s-a întîm plat. Traseul stării de u rgenţă care m erge de la ochi sau de la ureche la talam u s şi apoi la nucleul am igd alian este crucial: se econ om iseşte tim p într-o situaţie de urgenţă, m ai ales cînd este necesară o reacţie instantanee. D ar acest circu it de la talam us la n ucleul am igdalian nu transm ite d ecît o m ică parte din m esajul senzorial, partea cea m ai m are din el luînd d ru m u l principal către n eocortex. D eci, ceea ce se înregistrează în n ucleul am igdalian via drum ul direct este în cel m ai fericit caz un sem nal b ru t suficien t doar pen tru un avertism ent. Sau cum sublinia LeD oux: „Nu e n evoie să ştii exact ce este un anu m it lu cru pentru a-ţi da seam a că poate fi p e ricu lo s."!0 D ru m u l d irect prezintă un en orm avantaj la n ivelu l tim pu lu i creieru lu i, care se m ăsoară în m iim i de secu n d ă. N u cleu l am ig dalian al şob o lan u lu i poate genera o reacţie în rap o rt cu o p ercep ţie în d o u ăsp rezece m iim i de secu n d ă. D ru m u l de la talam us ia n eocortex şi apoi la nu cleu l am ig d alian d u rează cam dublu. Trebuie încă să se facă m ăsu răto ri sim ilare în cazu l creierului u m an, dar în m are, ritm u l este m ai m u lt ca sigu r acelaşi. In term eni evolu ţion işti, su p rav ieţu irea d ep in d e de acest d ru m direct, pen tru că astfel s-a aju ns ca ea să fie de m ai lungă durată, p erm iţînd reacţii rapide şi op ţiu ni care eco n om isesc cîteva m iim i de secundă cru ciale în reacţia faţă de p ericol. A ceste m iim i de secu n d ă ar fi p u tu t tot aşa de b in e să salveze vieţile străm o şilo r n oştri protom am ifere şi p ro babil de aceea există aceste tipare în creierele m am iferelor, in clu siv în al dvs. şi al m eu. De fapt, în vrem e ce acest circu it p o ate ju ca un rol relativ lim itat în viaţa m intală a oam enilor, redu s d o ar la crizele em o ţionale, m are parte din viaţa m in tală a p ăsărilor, peştilor şi rep-

40

C r e ie r u l e m o ţio n a l

tilelor gravitează în jurul lui, pentru că în săşi sup rav ieţu irea lor d epind e de o analizare perm an entă a p răd ăto rilor sau a p răzilor. „A cest creier prim itiv m in or la m am ifere este creierul p rin cipal la n em am ifere", spune L eD oux. „El oferă o cale foarte rapid ă de d eclanşare a em oţiilor. Este însă un proces rapid şi d ezordonat: celulele sînt rapide, dar nu foarte p re c ise /' O asem enea im precizie, de exem plu la o v ev eriţă, e bu nă deoarece o d eterm in ă să se ascun dă, fugind la cel m ai m ic sem n că în preajm ă ar p u tea fi vreun du şm an, sau să se aru nce pe orice lu cru com estibil. D ar în cazu l vieţii em oţion ale a oam enilor, această im precizie poate avea con secinţe d ezastru o ase p en tru relaţiile n oastre, d eoarece în seam n ă, vo rbin d la figu rat, că p u tem să ne repezim la cineva sau să fu gim de cineva de care nu este cazu l (de exem plu , o ch eln eriţă a scăp at d in m înă tava cu şase com enzi atu nci cînd a zărit o fem eie care avea o claie de păr roşu şi creţ — asem en i celei pen tru care o p ărăsise fostu l ei s o ţ). A sem en ea greşeli em oţion ale aflate în stad iu iniţial se b azează pe sen tim en te prioritare în rap ort cu gîndirea. LeD oux n u m eşte acest lu cru „em oţie p reco g n itiv ă", o reacţie bazată pe in form aţii fragm entare senzoriale, care nu au fo st stocate co m p let şi nu au fost in tegrate în tr-u n obiect recognoscibil. Este o form ă b ru tă de in form aţie senzorială, ceva de genul C um se cheam ă m elodia, în care, în loc să se facă o ju d ecată rapidă a b u căţii m u zicale pe baza a d oar cîtorva n ote, se aju nge la o percep ţie in teg rală p rin cîteva în cercări. D acă nucleul am ig d alian sim te apărînd un tipar senzorial de im port, el trage o anum ită con clu zie, declanşînd reacţii în că în ain te de a-i con firm a realitatea pe d e-a-ntregul — sau chiar deloc. N u e, deci, de m irare că de fapt n u pu tem p ătru n d e su ficien t de bine în în tu n ericu l em oţiilor n oastre exp lozive, m ai ales atu nci cînd încă sîntem sclavii lor. N u cleu l am ig d alian poate reacţion a într-o criză de fu rie sau de frică în ain te ca însuşi co rtexul să-şi dea seam a ce se în tîm p lă şi de ce o asem en ea em oţie este d eclanşată in d ep en d en t sau anterior gîn dirii. M A N A G E R E M O Ţ IO N A L Fetiţa u nei p rietene, Jessica, de şase anişori, dorm ea pentru prim a dată la o prietenă de joacă, şi nici m ăcar nu era prea lim ped e care era m ai em oţion ată, m am a sau fiica. în vrem e ce m a m a se străd u ia să nu se bage în seam ă faptul că este nelin iştită,

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

41

apogeul a fost atins la m iezu l n op ţii, cînd se pregătea de cu lcare şi a au zit telefonul su n în d . A aru n cat periuţa de dinţi şi s-a repezit la telefon, cu inim a bătîn d u -i să-i sară din piept, im aginînd u -şi-o pe Jessica în tot felul de ipostaze cît se p oate de în g ro zitoare. M am a a în şfăcat recep toru l şi a strigat: „Jessica!" — în tim p ce o voce de fem eie tocm ai sp u n ea: „A , cred că am greşit n u m ăr u l ../ ' In acel m om en t, m am a şi-a reven it şi, p o litico asă, pe un ton stăpînit, a întrebat: „C e n u m ăr că u ta ţi?" A tunci cînd nu cleu l am ig d alian fu ncţionează pregătin d o reacţie im pu lsivă n elin iştită, o altă parte a creierului em oţion al p erm ite o reacţie m ai potriv ită şi m ai corectă. A m ortizoru l creierului trece de la n u cleu l am ig d alian , care parcă a m in ţit, la celălalt cap ăt al circu itului m ajor, spre n eocortex, la lobii prefrontali, care se află ch iar în dreptu l fru nţii. C ortexu l prefron tal p are că fu ncţionează atu nci cînd cineva e sp eriat sau în fu riat, lin iştind u-se sau stăpînind sen tim en tu l p en tru a acţiona m ai eficien t în situaţia dată sau atu nci cînd o nou ă în ştiin ţare cere u n cu to tul alt răsp u n s, ca în cazu l m am ei în g rijo rate care răsp u n d e la telefon. A ceastă zonă n eocorticală a creieru lu i are o reacţie m ai analitică sau m ai potrivită în rap o rt cu im p u lsu rile em oţion ale, m od ulînd nu cleu l am ig d alian şi alte zone lim bice. D e obicei, zonele p refron tale gu v ernează reacţiile n oastre em oţion ale în că de la în cep u t. N u u itaţi că cea m ai m are p ro iecţie a inform aţiei senzoriale ce p ro v in e de la talam u s nu m erge la nucleul am igd alian , ci la n eo co rtex şi la n u m eroşii centri de p reluare şi de analizare a ceea ce a fo st p ercep u t; aceste in fo rm aţii şi reacţia n oastră în rap o rt cu ele sîn t coord onate de lobii prefrontali, care sînt locul în care se p lan ifică şi se organ izează a cţiunile în raport cu un sco p , in clu siv cele em oţion ale. în n eo co rtex, o serie de circuite în cascad ă înregistrează şi an alizează in form aţiile, le în ţeleg şi, p rin in term ed iu l lobilor prefron tali, o rchestrează o reacţie. D acă în tim pu l acestu i proces se sim te n e voia unei reacţii emoţionale, ea este dictată de lobii prefrontali, care lucrează în strînsă leg ătu ră cu nu cleu l am igd alian şi cu alte circuite din creierul em oţion al. A ceastă progresie care face loc d iscern ăm în tu lu i în cazu l reacţiei em oţionale este un aran jam en t standard, cu o singură excepţie sem nificativă, în cazu l u rgen ţelo r em oţion ale. C înd se declanşează o em oţie, în cîteva clipe lobii prefrontali an alizează

42

G r e ie r u l e m o ţio n a l

proporţia riscu ri/a v a n ta je şi, din m iliarde de reacţii p osibile, este aleasă cea m ai b u n ă 11. în cazu l anim alelor, cînd să atace şi cînd să fugă. în cazu l o a m en ilo r... cînd să atace, cînd să fugă — şi, de asem en ea, cînd să fie îm p ăciu itori, cînd să con vin gă, cînd să caute sim p atie, cînd să fie ca un zid, cînd să creeze sen tim en te de vinovăţie, cînd să plîngă, cînd să brav eze, cînd să fie d ispreţuitori — ş.a.m .d., întreg repertoriul de posibilităţi em oţionale. R eacţia n eo co rticală este m ai lentă în creier d ecît în m ecan ism u l de d etu rnare, p en tru că p resu p u n e m ai m u lte circuite. D e asem en ea, poate să fie m ai ju d icio asă şi m ai atentă, avînd în v edere că sen tim en tu l este p reced at de o gîndire m ai profundă. C înd su ferim o pierdere şi ne în tristăm sau sîntem fericiţi după un trium f, o reu şită sau cu g etăm la cev a ce a spus sau a făcut cineva, iar apoi ne sim ţim jig n iţi sau ne în fu riem , în seam n ă că n eocortexul este la d atorie. C a şi în cazu l n u cleu lu i am ig d alian , fără fu ncţionarea lobilor prefron tali, în m are p arte viaţa em oţion ală s-ar n ărui; dacă lip seşte în ţeleg erea faptului că un an u m it lu cru m erită o reacţie em oţion ală, n u va m ai exista n ici o em oţie. R o lu l lobilor prefron tali în em oţii a fost băn u it de către n eu ro lo g i încă din anii 1940, atu nci cînd se aju n sese la o vin d ecare d isp erată — şi din păcate prost u tilizată — p rintr-o „rezo lv are" ch iru rg icală a b o lilor m in tale: lo b o to m ia prefron tală care (adesea la în tîm plare) în d ep ărta o parte din lo b ii prefron tali sau, altfel spus, leg ătu ra dintre cortexul p refron tal şi creieru l inferior. A tu n ci cînd în că nu exista nici u n fel de m ed icaţie eficien tă p en tru bolile m intale, lo bo to m ia era în cu rajată ca soluţie a g rav elo r tu lbu rări em oţion ale — respectiv, tăierea leg ătu rilo r din tre lobii p refron tali şi restul creieru lu i p en tru „ în d ep ărtarea" d isp erării pacienţilor. D in p ăcate, această m etod ă avea să-i coste pe p acien ţii respectivi viaţa em oţională, p en tru că aceasta p u r şi sim p lu d ispărea şi ea. C ircu itu l cheie fu sese distrus. D etu rn area em oţion ală p resu p u n ea două dinam ici: d eclan şarea n u cleu lu i am ig d alian şi in cap acitatea de a activa p ro cesele n eocorticale care de obicei ech ilibrează reacţia em oţion ală — sau restabilirea zo n elor n eocorticale în cazu l unei u rgenţe em oţio n a le 12. în asem en ea m om en te, m in tea raţion ală este copleşită de cea em oţion ală. Felul în care acţion ează cortexu l prefrontal ca m an ag er eficien t al em oţiei — cîn tărin d reacţiile în ain te de a trece la fapte — este tocm ai p o to lirea sem n alelo r de activare tran sm ise de nu cleu l am igd alian şi de alţi cen tri periferici — asem ă-

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

43

n ător cu felul în care un părinte opreşte un copil im pu lsiv să se agite, spun în d u-i să se poarte cum trebuie (sau să aştepte cu răbdare) ca să i se dea ceea ce d o reşte13. Se pare că lobu l prefrontal sting este com utatoru l cheie care poate „în ch id e" em oţiile tulburătoare. N eu rop sih ologii care stu diază d isp oziţiile pacienţilor care au suferit accidente la lobii frontali au aju ns la con clu zia că una dintre sarcinile lobu lu i fro n tal stîn g este să acţion eze ca un term ostat neural, reglînd em o ţiile neplăcute. L obii prefrontali drepţi sînt locul în care se găsesc sen tim en tele n eg ativ e cu m ar fi frica şi agresivitatea, în vrem e ce lobii stîngi reu şesc să stăp în ească aceste em oţii prim itive, p ro b abil inhibînd lobu l d rep t14. In g rup ul n ostru de p acien ţi care su feriseră atacuri cerebrale, de exem plu , cei ale căror leziu n i se aflau în cortexu l prefrontal stîng erau înclinaţi să vad ă n u m ai n en o ro ciri şi să se team ă p erm an ent; cei cu leziuni în p artea d reaptă erau „exag erat de v e se li"; în tim p u l exam en elor n eu ro logice, g lu m eau şi părea că n u le pasă de n im ic15. A p oi a ap ăru t cazu l soţu lu i fericit: un bărb at al cărui lob prefrontal d rept fu sese p arţial în d ep ărtat în u rm a unei o peraţii la care s-a recu rs d atorită u nei m alfo rm aţii a creierului. Soţia le-a spus d octorilor că după o peraţie soţu l a su ferit o schim bare rad icală de p erso n alitate, în sensul că nu se m ai supăra aşa u şo r şi, în plus, ea se b u cura şi pen tru faptul că era m ai afectu o s16. Pe scurt, lo b u l prefrontal stîng pare a fi parte a circu itu lu i n eural care p o ate bloca sau în cetin i orice, în afară de em oţiile n egative prea p u tern ice. D acă nucleul am ig d alian acţion ează adesea ca o su p ap ă de urgenţă, în schim b lasă lobii prefron tali să fie parte a co m u tato ru lu i creierului care p o ate „în ch id e" em oţiile n eplăcu te: n u cleu l am igd alian p ropu ne, lobii p refron tali d ispun. A ceste leg ătu ri prefron tal-lim bice sînt extrem de im p o rtan te p en tru viaţa m in tală nu num ai în reglarea fină a em oţiilor; ele sînt esenţiale p en tru o n avigare la n ivelu l d eciziilor celor m ai im p ortan te din viaţă. A R M O N IZ A R E A E M O Ţ IIL O R Ş I A G ÎN D U R IL O R L egătu rile d in tre n u cleu l am ig d alian (şi stru ctu rile lim bice aferente) şi n eocortex sînt centru l lu p telor sau al tratatelo r de co operare d intre m in te şi suflet, dintre gînd şi sentim en t. A cest circuit exp lică de ce em oţia este atît de im p ortan tă într-o gîndire

44

C r e ie r u l e m o ţio n a l

eficientă, atît în luarea h otărîrilor în ţelepte, cît şi în în găd uirea unei gîndiri lim p ezi. Să lu ăm în co n sid erare puterea em oţiilor de a în treru p e gîndirea. N eu rologii folosesc term enu l de „m em orie fu n cţio n ală" pentru cap acitatea de aten ţie care reţine în m inte faptele esen ţiale pentru a rezolva o an u m ită în sărcinare sau problem ă, in d iferent dacă este vorba de anum ite trăsături ideale pe care le-ar căuta cineva atu nci cînd vizitează m ai m ulte locu in ţe p osibile ori despre elem en tele de raţion am en t în rezolvarea u nu i test. C ortexul prefron tal este acea regiune a creieru lu i care răsp u n d e în m od direct de m em oria fu n cţio n ală17. C ircu itele de la creierul lim bic la lobii prefron tali m ai dau seam ă şi de faptul că sem n alele de em oţie p u tern ică — nelin iştea, m înia şi altele asem enea — pot crea o stare n eu rală ce poate sabota cap acitatea lobilor p refrontali de a m en ţin e activă m em oria. D e aceea, atu nci cînd sîntem su p ăraţi din p u n ct de vedere em oţion al, spunem : „N u m ai pot gîndi lim p ed e" — şi din acelaşi m otiv o stare perm an en tă de d isco n fo rt em o ţio n al poate crea d eficien ţe în cap acitatea in telectu ală a co p ilu lu i, schilod in d u -i p o sibilităţile de a învăţa. A ceastă d eficien ţă este m ai subtilă şi nu p oate fi în to td eau n a înreg istrată prin testele de in teligen ţă, chiar dacă ele ne indică p rin u nele m ăsu rători n eu rop sih olog ice precise agitaţia şi im pu lsivitatea co n tin u ă a unui copil. în tr-u n stud iu , de exem p lu , s-a d oved it că p roblem a u n o r băieţi de şcoală p rim ară, care deşi aveau un co eficien t de in teligen ţă peste m edie, totuşi nu dăd eau rezu ltate prea b u n e la şcoală, putea fi exp licată prin testele n eu rop sihologice care au in d icat o proastă fu ncţionare a cortexu lu i fro n tal18. E i erau im p u lsivi şi n elin iştiţi, adesea distru gători şi cu problem e — ceea ce su gera o proastă fu ncţionare a lobilor prefrontali în rap o rt cu n ev o ile lim bice. In ciuda p o ten ţialu lu i lor in telectu al, aceştia sînt copiii cu cele m ai m ari riscuri, în sensul că pot avea eşecu ri p rofesionale, pot aju nge alcoolici şi d elin cvenţi — n u pen tru că in telectu l lor ar fi deficitar, ci p en tru că nu reuşesc să-şi stăp în ească viaţa em oţion ală. C reieru l em oţion al, sep arat de zonele co rticale în registrate în testele IQ , con trolează în egală m ăsu ră m om en tele de furie şi de com p asiu n e. A ceste circuite em oţion ale sînt m od elate de experienţele d in cop ilărie — şi aceste exp erien ţe sîn t cele care stau la baza reacţiilor n oastre în m om en tele de p ericol. Trebuie să ne gîn d im şi la rolul em oţiilor în cazul h otărîrilo r celor m ai „ raţio n ale". în cîteva lucrări cu im plicaţii m u ltip le în

A n a t o m ia u n u i b lo c a j e m o ţio n a l

în ţelegerea vieţii m intale, dr. A ntonio D am asio, un n eurolog de la U niversitatea din Iow a, de la C olegiu l de M ed icină, a făcut studii atente asupra felulu i în care pacienţii au de su ferit în cazul u nor problem e de circuit p refron tai-am ig d al19. H otărîrea lor este profund viciată — ch iar dacă nu apare nici o d eteriorare la nivelul IQ -ului sau al cap acităţii lor cog nitive, în ciuda in teligenţei lo r intacte, ei fac alegeri d ezastru o ase în carieră sau în viaţa personală sau chiar p ot zăbovi o bsed an t de m ult asupra unei h otărîri cît se poate de sim ple, cu m ar fi stabilirea unei întîlniri. Dr. D am asio susţine că h otărîrile lor sînt atît de n efericite pentru că au p ierd ut accesu l la în văţătu ra de tip em oţion al. în pu nctu l de legătură dintre gînd şi em oţie, circu itul p refron tal-am igd al este o poartă extrem de im p o rtan tă pen tru ceea ce ne place sau ne displace de-a lu ngu l unei în tregi vieţi. O d ată în treruptă m em oria em oţion ală de la n ivelu l n u cleu lu i am igd alian , in d iferent ce gîndeşte n eocortexu l, nu m ai sînt declanşate reacţiile em oţion ale asociate în trecu t îm p reju rării respective — totul d evenind de o n eu tralitate absolu tă. U n stim ul cum ar fi un anim al favorit sau o cu noştinţă an tipatică nu m ai generează nici atracţie, nici aversiu ne; aceşti p acienţi au „u itat" aceste lecţii em oţion ale, pentru că nu m ai au acces la locu l în care sînt în m agazinate în nucleul am igd alian . A sem enea dovezi l-au determ in at pe dr. D am asio să ia o p o ziţie n eintu itivă, con form căreia sen tim en tele sîn t p ractic indispen sabile pentru d eciziile raţion ale; ele ne în d reaptă pe d ru m u l cel bu n, iar logica seacă va putea face apoi cum e m ai bin e. In vrem e ce lum ea ne con fru ntă adesea cu o m are posibilitate de soluţii (C um ar trebui să vă investiţi fo n d u l de pensii? C u cine ar trebui să vă căsătoriţi?), lecţiile em oţion ale pe care ni le-a d at viaţa (cum ar fi am intirea unei in vestiţii d ezastru o ase sau a u nei d espărţiri dureroase) ne trim it sem n ale care ne d eterm in ă să luăm o h otărîre, elim inînd u nele p o sibilităţi şi scoţînd u -le în ev idenţă pe altele. A stfel, dr. D am asio su sţin e că acest creier em o ţional este im plicat în raţionamente în aceeaşi măsură ca şi creierul gînd irii. A şadar, em oţiile contează în tr-u n raţion am en t. în acest b alet al sen tim en telor şi al gîndurilor, cap acitatea em oţion ală ne că-

lăuzeşte hotărîrile de moment, lucrînd în colaborare cu mintea raţională, ajutînd — sau d im potrivă — gîndirea. Tot aşa, creierul gînd irii joacă un rol de co n d u cător la n ivelul em oţiilor — în

b

C r e ie r ttl e m o ţio n a l

afară de acele m om en te în care em oţiile scapă de sub con trol şi creierul em oţion al o ia razna. Intr-un fel, avem două creiere, două m in ţi — şi două felu ri d iferite de inteligenţă: cea raţională şi cea em oţion ală. Felul cum reu şim în viată este determ in at de am bele — n u contează doar

IQ-ul, ci şi inteligenţa emoţională. Intr-adevăr, intelectul nu poate fu ncţiona la cap acitate m axim ă fără in telig en ţa em oţion ală. D e obicei, co m p lem en taritatea dintre sistem u l lim bic şi n eocortex, d intre n u cleu l am igdalian şi lobii prefron tali dă seam ă de faptul că fiecare este parterier egal în viaţa m in tală. A tu n ci cînd aceşti p arten eri interacţion ează bin e, in teligen ţa em oţion ală iese la su p rafaţă — - şi totodată şi cap acitatea intelectu ală. A cest lu cru răstoarn ă vechea teorie a existen ţei unei ten siu n i în tre raţiu n e şi sim ţire: noi nu vrem să ren u n ţăm la em oţii şi să îi d ăm raţiu n ii locu l care i se cu vine, aşa cu m a proced at E rasm us, ci să d esco p erim u n ech ilibru in telig en t în tre cele două. Vechea p arad ig m ă susţinea că există o raţiu ne ideală care a scăp at de em oţie. N ou a p arad igm ă ne în d eam nă să arm onizăm m in tea şi su fletu l. P en tru a face asta aşa cum se cu vine la n ivelul existen ţei n oastre, trebuie ca m ai în tîi să în ţeleg em m ai exact ce în seamnă să-ţi foloseşti în m od inteligent emoţiile.

PA RTEA A D O U A

N atu ra in teligen ţei em oţion ale

C înd a fi d eştep t e o prostie

D e ce an um e D avid P olog ru to, p rofesor de fizică la un liceu, a fost în ju n g h iat cu un cu ţit de bu cătărie de u nu l dintre elevii lui cu rezu ltate excelen te la în văţătu ră este încă un lu cru d iscu tabil. D ar faptele, aşa cum au fost ele p rezen tate pe larg, sînt u rm ăto arele: Jaso n H v elev în anul doi, cu zece pe linie, în văţa la liceu l C oral Sprin gs, F lorid a, şi era ferm h otărît să m eargă m ai d ep arte la Facultatea de M ed icină. Şi nu la orice facultate — visa să ajungă la H arvard . D ar P o lo g r u t o , p r o f e s o r u l lu i d e f iz ic ă , îi d ă d u s e lu i Jaso n doar 80 de p u ncte din 100 la u n chestionar. C rezînd că n o ta — u n b iet 9 — i-ar pu tea pune în prim ejd ie visu l de o viaţă, Jason a lu at un cu ţit de bu cătărie, l-a adus la şcoală şi în tim pul unei co n fru n trări cu P olog ru to în laboratoru l de fizică şi-a în ju n gh iat p rofesoru l în claviculă, în ain te de a se fi p o rn it o lu ptă între cei doi. U n ju d ecă to r l-a găsit pe Jason n evin ovat, p en tru că ar fi su ferit de o criză de n ebu n ie tem porară în tim pul acestu i in cid en t — o com isie fo rm ată din patru p sih olog i şi p sih iatri au d eclarat sub ju răm în t că în tim p u l con fru ntării băiatu l fu sese n ebu n . Ja son a su sţin u t că el in ten ţion ase să se sinu cid ă din pricin a rezu ltatului de la test şi se du sese la P ologru to să-i sp u n ă că se o m o ară din pricin a n otei proaste. P ologru to a p o v estit altceva: „Eu cred că a în cercat să m ă om oare cu cu ţitu l" p en tru că era furios din pricina n o tei p roaste. D upă ce a fost tran sferat la o şcoală p articu lară, Jaso n a term inat liceul d oi ani m ai tîrziu ca şef de p rom oţie. Lu în d n u m ai 10, a term in at cu m ed ie m axim ă. D eşi Jason a o b ţin u t asem en ea rezultate sp ectacu lo ase, fostul Iui profesor de fizică D avid P olo gruto s-a plîns că Jason nu şi-a ceru t niciodată scu ze şi nici nu si-a asum at răspunderea pentru faptul că l-a a ta c a t1.

50

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

în treb area este cu m a fost cu putinţă ca o p ersoană atît de inteligentă să com ită un act iraţion al — atît de prostesc? R ăsp u n sul: in telig en ţa acad em ică are foarte pu ţin de-a face cu viaţa em oţion ală. C ei m ai d eştep ţi dintre noi p ot cădea p rad ă u nor patim i cu m p lite şi u n o r im p u lsu ri necontrolate; p erso an ele cu un IQ rid icat p o t d even i piloţi u luitori de p roşti atu n ci cînd se află la cîrm a prop riei lor vieţi. U n u l dintre secretele p sih o lo g iei este relativa in cap acitate a notelor, a IQ -u lu i sau a alto r evalu ări în ciuda p o p u larităţii lor aproape m istice, de a p rev ed ea fără greş cine va reuşi în viaţă. C u sigu ran ţă că există o legătu ră între IQ şi p erform an ţele în v iaţă, în cazu l u nor g ru p u ri largi de p erso an e. M u lţi dintre cei cu u n IQ scăzu t sfîrşesc p rin a ocu pa slu jbe m od este, iar cei care au u n IQ m are au ten d in ţa să devină p ersoane bin e plătite — lu cru care în să n u este v alab il în to td eau n a. Există foarte m u lte excep ţii la regula con form căreia IQ -ul d eterm in ă su ccesu l — de obicei, fiind m ai m u lte excep ţii decît cazu ri care se p o triv esc cu regula. In cel m ai fericit caz, IQ -ul co n trib u ie cam cu 20% la factorii care d eterm in ă reu şita în v iaţă, fap t care îi lasă pe ceilalţi 80% pradă altor forţe2. A şa cu m n o ta im observ ator: „C ea m ai m are parte a locu rilor pe care şi le găseşte cinev a în societate este d eterm in ată de factori care nu au leg ătu ră cu IQ -ul, p o rn in d de la clasele sociale şi aju n gîn d pînă la n o r o c /7 C hiar şi R ichard fie rrn s te in şi C harles M urray, a căror carte, T he Bell C urve (C urba lui Bell), acordă o im portan ţă cap itală IQ -ului, recu n osc acest lu cru ; cei d oi subliniază: „Pe un elev în anul în tîi de liceu care are peste 500 de pu ncte la testul SA T de m atem atică poate să nu-1 îm p in g ă inim a să devină m atem atician , dar dacă vrea să se o cu p e de o afacere, să devină senator am erican sau să cîştig e un m ilio n de d o lari poate n -ar trebui să-şi lase la o parte v isu rile ... L eg ătu ra dintre pu nctajele la teste şi aceste reu şite este d im in u ată de to talitatea altor caracteristici pe care el le ad u ce la v ia ţă /'3 Eu sîn t p reo cu p at de ch eia acestor „alte ca ra cteristici", respectiv, de inteligenţa em oţion ală: cap acitatea de a fi în stare să se m otiveze şi să p ersev ereze în faţa frustrărilor; de a-şi stăp în i im p u lsu rile şi de a am in a satisfacţiile; de a-şi regla stările de spirit şi de a îm p ied ica n ecazu rile să-i întunece gîndirea; de a fi stăru itor şi de a spera. Spre d eosebire de IQ, care are o istorie de aproape 100 de ani de cercetări aplicate pe sute de mii de oa-

(Zînd a f i d e ş t e p t e o p r o s tie

51

m eni, inteligenţa em oţională este un concept nou. N im en i nu p o ate spun e exact în ce m ăsură v ariază de la o p ersoană la alta de-a lu ngu l u nei vieţi. D ar din datele existente reiese că poate fi la fel.d e pu ternică şi uneori ch iar m ai pu ternică decît IQ -ul, iar în m ăsu ra în care există m ulţi care susţin că IQ -ul nu poate fi sch im b at prin exp erienţă sau studii, în Partea a C incea voi arăta că acele com p eten ţe em oţion ale de o im p ortan ţă cru cială pot fi d o b în d ite şi îm b u n ătăţite pornind de la vîrsta co p ilăriei — cu co n d iţia să facem efortul să îi în v ăţăm pe copii. IN T E L IG E N T A E M O Ţ IO N A L Ă Ş I D E S T IN U L îm i am in tesc de un coleg de an de la C olegiu l A m herst care lu ase 800 de pu ncte la testul SA T şi la altele sim ilare în ain te de a in tra la facultate. în ciuda extrao rd in arelo r sale cap acităţi in telectu ale, m ai tot tim pu l îşi pierdea v rem ea, se culca tîrziu şi lip sea de la cu rsu ri, pentru că dorm ea pînă la prînz. I-au trebuit a p roap e zece ani ca să-şi ia d ip lom a. IQ -ul explică într-o m ică m ăsu ră d estinele diferite ale celor care p ro m it îh egală m ăsu ră, u rm ează cam aceleaşi studii şi au cam aceleaşi şanse. C înd 95% dintre foştii stu d en ţi la Harvard ai p ro m oţiilo r anilor 1940 — vrem u ri în care cei care aveau un IQ m are m ergeau la şcolile Ivy Leagu e m ai m u lt decît în prezen t — au fost an alizaţi la vîrsta m atu ră, s-a co n statat că aceia dare avu -

seseră cele mai bune rezultate la testele de la facultate nu au reu şit cel m ai bine şi în viaţă, co m p arativ cu coleg ii lor cu rezu ltate m ai p roaste, m ai ales cînd a fost v o rba de salariu , de p ro d u ctiv itate sau de statu tu l lor în d o m en iu l respectiv. N -au avu t nici cele m ai m ari satisfacţii în viaţă şi n ici cele m ai fericite relaţii cu p rietenii, cu fam ilia sau în d rag o ste4. U n stu d iu sim ilar pen tru v îrsta ad u ltă s-a făcut şi asupra a 450 de băieţi, m ajoritatea copii de im ig ran ţi, două treim i p ro v en in d din fam ilii care trăiau din aju tor social şi care au crescu t în S om erv ille, M assach usetts, pe v rem ea cînd „cum plita m ah ala" era la doi paşi de H arvard. O treim e dintre ei avea un IQ sub 90. D in n ou , IQ -ul a avut o m ică relev anţă p en tru felul în care s-au d escu rcat cu slujba sau în restul existen ţei lor; de exem plu , 7% d in tre cei cu IQ -u l sub 80 au fost şom eri zece ani sau chiar şi m ai m u lt, dar asta s-a întîm p lat şi cu 7% d in tre cei cu IQ -ul de peste 100. B in eîn ţeles că a existat o legătu ră (aşa cum există, de altfel,

52

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

în to td eau n a) între IQ şi nivelu l socio -eco n om ic la vîrsta de p a truzeci şi şapte de ani. Dar cap acitatea d obîn dită în cop ilărie de a gestion a fru strările, de a-şi stăp în i em oţiile şi de a se în ţeleg e cu ceilalţi a fost factoru l de d iferenţiere cel m ai im portan t5. ° Să ne ap lecăm însă şi asupra d atelor u nu i studiu în curs, efectu at asupra a 81 de absolvenţi ai prom oţiei 1981 ai liceelor din Illinois. E vid en t că ei au avu t m edia cea m ai m are. D ar în vrem e ce au con tinu at să se descurce bine şi la facultate, luînd n ote excelente, cam pînă la treizeci de ani n u au ajuns să atingă d ecît un nivel m ed iu de reuşită. La zece ani după absolvirea liceu lu i, doar unul din patru se afla la cel m ai în alt nivel în p ro fesia pe care şi-o alesese şi m ulţi nu se descu rcaseră prea grozav. K aren A rnold , profesor de p ed agogie la U niversitatea din B oston , unul d intre cercetătorii care au u rm ărit d estinu l ab solvenţilor, dădea u rm ătoarea explicaţie: „C red că am d escop erit p erso an ele «ascultătoare» care ştiu să reu şească în acest sistem . A b so lv en ţii se zbat la fel ca n oi toţi. A tun ci cînd ştim despre o p ersoană că a absolvit o facultate, ştim doar că a reu şit cu bine acolo u nd e tot ce a făcut s-a m ăsu rat în n ote. în schim b, nu ştim n im ic despre felul în care reacţion ează la vicisitu d in ile v ie ţii/'6 Şi aceasta este problem a: in teligen ţa la în v ăţătu ră n u te pregăteşte p en tru viitoarea — sau pentru ocaziile — cu care te întîlneşti la n ivelul vicisitu d in ilo r vieţii. U n IQ rid icat nu este o garanţie de prosp eritate, p restigiu sau fericire în viaţă, pentru că şcolile n oastre şi cu ltu ra n oastră se con cen trează asupra cap acităţilor de învăţătu ră, ignorînd in teligen ţa em oţion ală, un set de trăsătu ri — unii l-ar putea n u m i caracter — care contează im ens în d estinu l nostru personal. V iaţa em oţion ală este o d om inan tă care poate fi, precum m atem atica sau cititul, gestionată cu m ai m u lt sau m ai p u ţin talen t şi care presu p u n e un set unic de co m p eten ţe. M ăsu ra în care cineva abordează aceste com p eten ţe este de o im portan ţă m ajoră p en tru în ţeleg erea faptului că o p ersoană poate reuşi în viaţă, în vrem e ce o altă persoană, cu o in teligen ţă egală, sfîrşeşte în tr-o fu ndătu ră: aptitu dinile em oţio n ale sînt met afabilităţi, ce determ ină cît de bin e putem folosi talen tele pe care le avem , inclusiv inteligenţa pură. D esig u r că există m ulte căi spre reuşita în viaţă şi m ulte d o m enii în care celelalte aptitu dini sînt răsplătite. In societatea n oastră bazată tot m ai m ult pe cunoaştere, cap acitatea de a stăpîn i tehnica este categoric im portan tă. Există şi o glum ă pe care o spun copiii: „Cum va fi strigat peste cincisp rezece ani n esu fe-

C î n d a f i d e ş t e p t e o p r o s t ie

53

ritul de a cu m ?" R ăsp un su l: „ Ş e fu "'. D ar ch iar şi în ce-i p riveşte pe „ n esu feriţi" in teligen ţa em oţională oferă o altă faţetă la locul de m u n că, aşa cu m vom vedea în P artea a treia. D ovezile arată că p erso an ele care se d escurcă din p u n ct de ved ere em oţion al — care îşi cunosc şi îşi stăp în esc bin e sentim en tele şi care d esluşesc şi abord ează eficien t sentim en tele celorlalţi — sîn t în avan taj în orice d om eniu al vieţii, fie că este vorba de relaţiile sen tim en tale şi intim e, fie de respectarea regu lilor n escrise care g u v ern ează reuşita în politica organ izatorică. C ei care au cap acităţi em oţionale bine d ezvoltate au şi m ai m u lte şanse să fie m u lţu m iţi în viaţă şi eficienţi, să-şi stăp în ească obiceiu rile m in tale care stau la baza propriei lor p rod u ctiv ităţi; cei care n u -şi p o t con trola viaţa em oţională şi duc bătălii in tern e aju n g să-şi saboteze cap acitatea de a se concentra asupra m uncii şi asupra u n ei gîn d iri clare. U N A L T F E L D E IN T E L IG E N Ţ Ă Pentru un o b serv ator întîm plător, m icuţa Ju d y de patru an işori poate părea o fiinţă izolată printre colegii ei de jo acă m ai so ciabili. Ea stă d eop arte, nu p articip ă intens la jo acă şi n u este niciodată în cen tru l aten ţiei. In schim b, este un fin o b serv ator al politicii sociale din g răd in iţa ei şi poate este ch iar cea m ai sofisticată dintre copii atu nci cînd este vorba să an alizeze felul cum sim t ceilalţi. Sofisticarea ei nu a fost evidentă pînă ce ed u cato area lui Ju d y nu i-a ad u nat pe toţi copilaşii de patru ani p en tru a in tra în Jo cul C lasei. Jocu l C lasei — un fel de casă a p ăp u şilo r care copiază sala de grăd in iţă şi unde ap ar figurine care în loc de cap au m ici fotografii ale co p iilo r de g rădiniţă şi ale ed u cato rilo r — este de fapt un test asupra percep ţiei sociale. C înd ed u cato area i-a ceru t lui Ju d y să aşeze fiecare fetiţă şi fiecare băieţel în acea parte a încăperii în care le p lace lor cel m ai m u lt să se jo ace — colţu l artistic, cel cu cu b u ri ş.a.m .d . — Ju d y a făcut-o cu o acu rateţe extraordinară. A tu n ci cînd i s-a ceru t să aşeze fiecare b ăieţel şi fiecare fetiţă alătu ri de cei cu care le place cel m ai m u lt să se jo a ce, Ju d y a d o v ed it că îi p o ate găsi pe cei m ai b u n i p rieten i ai fiecăruia. A curateţea lui Ju d y d ezvăluie faptul că ea deţine o hartă so cială perfectă a gru p ei sale de la grădiniţă şi un n ivel de p ercepţie excepţional pen tru o fetiţă de patru ani. A cestea sînt cap acităţile care u lterio r în viaţă îi vor perm ite lui Ju d y să devină o ve-

54

N a t u r a in t e lig e ? iţ e i e m o ţio n a le

detă în orice d om eniu în care sînt n ecesare „calităţi în abordarea o am en ilo r" — de la v în zări la m an ag em en t şi d ip lom aţie. A cest talen t strălu cit al lui Ju d y în d om eniu l social a fost rem arcat atît de tim p u riu şi d ato rită faptu lu i că ea a în v ăţat la grăd in iţa E lio t- P e a r s o n d in c a m p u s u l U n iv e r s ită ţ ii T u fts , u n d e a

fost aplicat Proiectul Spectrum, o programă de învăţămînt la n ivel in tern aţion al p en tru d esco p erirea div erselor tipu ri de in teligenţă. P roiectu l S p ectru m recu n oaşte că rep ertoriu l cap acităţilor u m an e m erge cu m u lt d in co lo de cei trei R, adică d in co lo de lim itata îm părţire asu p ra căreia şcolile se con cen trează în m od trad iţion al, de abilitatea în p riv in ţa cu vintelor şi a cifrelor. A cest p roiect scoate în evid en ţă fap tu l că talente p recum cel al iui Ju d y — o p ercepţie a socialu lu i — sîn t extrem de im p ortan te, iar ed u caţia trebuie să le h răn ească în loc să le ignore sau să le fru streze. În cu rajîn d u -i pe copii să-şi d ezv o lte o întreagă gam ă a cap acităţilor de care va d ep ind e reu şita lor sau în cu rajîn d u -i d oar să le folosească pentru a se îm p lin i în in d iferent ce ar face, şcoala devine un factor im p o rtan t şi în „p red area" cap acităţilor de a se d escu rca în viaţă. Spiritu l vizio n ar şi călău zito r al P roiectu lu i S p ectru m este H ow ard G ardner, p sih olog la H arv ard School of E d u catio n 7. „A sosit tim p u l", m i-a sp u s G ardner, „să ne lărgim n oţiu n ea de sp ectru al talentelor. C ea m ai im p o rtan tă con tribu ţie şi u nica pe care ed u caţia o poate ad u ce la dezvoltarea co p ilu lu i este să îl ajute să se în d rep te spre u n d o m en iu în care talen tele sale să fie cît m ai în favoarea lu i, în care să fie m u lţu m it şi co m p eten t. A m pierd u t co m p let din v ed ere acest lu cru . în schim b, am su p u s pe toată lum ea unei ed u caţii co n fo rm căreia nu poţi reuşi altceva d ecît să fii p rofesor u niv ersitar. îi evalu ăm pe toţi con form u nor stand ard e extrem de în g u ste ale su ccesu lu i. A r trebui să p etrecem m ult m ai p u ţin tim p p en tru a-i în regim enta pe copii şi m ult m ai m u lt aju tînd u -i să-şi id en tifice talen tele date de D u m n ezeu şi să şi le cultive. Există su te şi sute de m od alităţi de a reu şi şi cap acităţi total d iferite ce p o t aju ta la a s ta ."8 B in eîn ţeles că G ard n er ved e cel m ai bin e lim itele v ech ii gîndiri asupra in teligen ţei. El su bliniază faptul că ep o ca de glorie a IQ -ului a în cep u t în p erioada p rim u lu i război m on d ial, cînd două m ilioan e de am ericani au fost aleşi p rin in term ed iu l p rim u lu i test în scris, in v en tat ch iar în vrem ea aceea de L ew is Term an, un p sih olog de la Stanford . A cest lu cru a d u rat decenii, care au fost etich etate de G ard n er drept „felul de a gîndi la nivelul IQ -u lu i": „aceşti

(Z înd a f i d e ş t e p t e o p r o s tie

55

oam en i, fie că sînt deştepţi sau nu, aşa s-au născu t. N u p u tem m od ifica prea m ult situaţia, iar testul nu spune altceva decît d acă faci sau nu parte dintre cei d eştepţi. Testul de adm itere la facu ltate se bazează pe un singu r tip de ap titu d in e, care îţi d eterm ină viito ru l. A ceastă m od alitate de gîndire a pus stăpîn ire pe societatea n o a s tră /7 C artea lui G ardner din 1983, care a avut un mare im pact, Frames o f M in ă (C adrele m inţii), a fost un m anifest îm potriva IQ -ului; ea propu nea ideea că nu există un singu r tip m onolitic de in telig en ţă care să stea la baza reu şitei în viaţă, ci un spectru larg de inteligenţe cu şapte posibilităţi. Lista lui includea şi cele două tipuri de in teligen ţă standard, respectiv cel al învăţării, inteligenţa v erb ală şi logica m atem atică, dar includea şi cap acitatea spaţială, de exem p lu , esenţială în cazul unui artist p lastic sau al unui arhitect; geniul ch inestezic era evid ent în flexibilitatea fizică şi în graţia M arthei G rah am sau a lui M agic Jo h n son ; şi talentul m uzical al lui M ozart sau YoYo M a. C om pletîn d această listă, apar cele două faţete a ceea ce G ard n er n um eşte „inteligenţele p erso n ale7': capacităţile interpersonale, cu m ar fi cele ale ţin u i m are terapeut precu m C ari R ogers sau ale unui lider m on dial precum M artin L u ther K ing, Jr., şi capacităţile „intrapsihice", care pot apărea, pe de o parte, în intuiţiile lui Sigm u n d Freud sau, m ai p u ţin evident, în m u lţum irea interioară ce se poate obţine atunci cînd cin eva reuşeşte să fie în acord cu adevăratele lui sentim ente. C u v în tu l o p erativ în privin ţa in telig en ţelo r este m ultiplu: m od elu l lui G ard n er m erge m ult m ai d ep arte d ecît conceptul stand ard de IQ , ca factor sin g u lar şi in variab il. El recu n oaşte ca testele care n e-au tiran izat cît am fost la şcoală — de la cele de cap acitate, care n e-au îm p ărţit între cei care au fost îndreptaţi spre şcoli teh nice şi facu ltate şi pînă ia cele preu niversitare, care au stab ilit ce co leg iu vom pu tea urm a — se b azează pe o n o ţiu ne lim itată a in telig en ţei, care este d esp rin să de ad evăratele capacităţi şi abilităţi ce con tează în viaţă peste şi d in colo de IQ. G ard n er recu n oaşte că cifra şapte este una arbitrară în p rivinţa tip u rilor de in teligen ţă; nu există un n u m ăr m agic referitor la m u ltip lele talente um ane. La un m om en t dat, G ardner şi ech ipa sa de cercetători au extin s cele şapte p osibilităţi la d ou ăzeci de tipu ri de in telig en ţă. In telig en ţa in terp erson ală, de exem p lu , a fost îm p ărţită în patru cap acităţi d istin cte: sp iritu l de con d u cere, cap acitatea de a cultiva relaţiile şi de a păstra p rieteniile, aceea de a rezolva con flictele şi de a face analize sociale,

56

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

adică aceea în care Ju d y excela la d o ar p atru ani. A cest p u nct de ved ere care prezintă m ultele faţete ale in teligen ţei oferă o im agine m ai am plă asupra cap acităţii co p ilu lu i şi asupra p o ten ţialului său pentru reuşită decît IQ -ul stand ard . A tunci cînd elevii P rogram u lui Spectru m au fost ev alu aţi con form Scalei de In teligenţă Stanford -B in et — cînd v a, stand ard u l de aur al testelor IQ — şi, din nou, con form unui set de în trebări ce urm ărea să m ă soare spectrul de inteligenţe aşa cum le d efinise G ardner, n u au existat legături sem n ificativ e între rezu ltatele copiilor la cele d ouă teste9. Cei cinci copii cu cel m ai m are IQ (între 125 şi 133) au d ezvălu it d iverse profiluri în rap o rt cu cele zece trăsături im p o rtan te m ăsu rate de testu l Sp ectru m . D e exem plu , dintre cei cinci copii „cei m ai deştepţi*', co n fo rm testelo r IQ , unu l era fo arte b u n în trei d om enii, trei în două şi cel de-al cincilea coresp u n dea doar uneia dintre trăsătu rile im p o rtan te ale Spectru m . A ceste pu ncte tari erau îm p ărţite astfel: patru dintre pu nctele tari ale acestor copii erau p lasate în d om eniu l m u zical, două în d om eniu l artelor vizuale şi unul în în ţeleg erea socială, unui în logică şi două în lim baj. N ici u nu l d in tre cei cinci copii cu IQ -uri m ari nu erau „tari" în ce priveşte m işcarea fizică, cifrele sau teh nica; m işcarea fizică şi cifrele erau ch iar p u n ctele slabe în cazu l a doi dintre cei cinci. C oncluzia lui G ardner a fost că: „scala de inteligenţă Stan ford -B inet nu putea p rezice reuşita la n ivelul activităţilor S p ectru m ." Pe de altă parte, rezu ltatele la S p ectru m le-au dat p ărin ţilor şi profesorilor un indiciu clar referitor la dom eniile faţă de care copiii vor arăta un interes sp on tan şi în care se vor d escu rca în d eaju n s de bine, încît să dezvolte o p asiu ne care într-o b u nă zi să ajungă d incolo de p ricepere, către m ăiestrie. G înd irea lui G ard n er referitoare la m u ltip licitatea in telig en ţei con tinu ă să se d esfăşoare. La zece ani după p u blicarea teoriei sale, G ard n er a oferit aceste rezu m ări p en tru in teligen ţele p ersonale: In teligenţa in terp e rsonală este cap acitatea de a-i în ţeleg e pe ceilalţi: ce anum e îi m otivează, cum lucrează, cu m se poate coopera cu ei. A genţii de vînzări, p o liticienii, profesorii, m ed icii de clinică şi lid erii religioşi cu o influenţă clară cel m ai adesea sînt indivizi cu un grad ridicat de inteligenţă interp ersonală. Intelig en ţa m im personală ... este o cap acitate corelată, orientată spre interior. Este acea ca pacitate de a form a un m odel plin de acu rateţe şi de verid icitate a sinelui şi de a fi în stare să foloseşti acest m od el pentru a acţiona eficient în v iaţă .10

C î n d a f i d e ş t e p t e o p r o s t ie

57

Intr-o altă in terpretare, G ardner observa că m iezu l in telig en ţei in terp erson ale p resup une „cap acităţile de a d iscern e şi de a răsp u n d e în m od u l cel m ai n im erit la stările, tem p eram entele, m otivaţiile şi d orin ţele alto ra ". La in teligen ţa in trap erson ală, cheia cu n o aşterii de sine, el m ai in clude „accesul la prop riile sentim en te, cap acitatea de a discerne între ele şi de a le stăpîni în călăuzirea co m p o rta m en tu lu i"11. S P O C K VS. D ATA: A T U N C I C ÎN D C U N O A Ş T E R E A N U E STE D E A JU N S E xistă o d im en siu n e a in teligen ţei p erso n ale în d elu n g sco asă în evid enţă, dar p u ţin exp lorată în stu d iile lui G ardner: rolul em oţiilor. A sta se d atorează poate şi faptu lu i că, aşa cu m îm i su gera G ardner, lu crările sale sînt d eterm in ate p ro fu n d de un m odel al m inţii co g n itiv-ştiin ţific. A stfel, pu nctu l său de vedere asupra in telig en ţelor pu ne accentul p e cognitiv — înţelegerea de sine şi a altora în ce priveşte m otivaţiile, obiceiu rile de m u n că şi folosirea acestor in form aţii în con d ucerea p ro p riei vieţi şi p en tru a te în ţeleg e cu ceilalţi. D ar ca şi în cazul d o m en iu lu i ch in estezic, unde excelen ţa fizică se m anifestă n on verbal, dom eniu l em oţiilor se extinde, la rîndul său, dincolo de lim baj şi de cognitiv. D eşi se acordă un sp aţiu am plu d escrierilor in telig en ţelo r personale din perspectiva rolului pe care acestea îl joacă la nivelul em oţiilor şi al stăp în irii lor, G ard n er şi cei care au lu crat cu el nu au u rm ărit în detaliu rolul sentim entului în cazul acestor inteligenţe, con cen trînd u-se asupra cu noştinţelor despre sentim ent. A ceastă con cen trare p o ate n ein ten ţio n ată lasă n eexp lo rat v astu l ocean al em oţiilor, care fac ca viaţa in terioară şi relaţiile să fie atît de com plexe, de constrângătoare şi adesea în cu rcate. D e asem en ea, lasă loc d esco p eririlo r atît în sensul în care există in telig en ţă în em oţii, d ar şi în sensu l în care in telig en ţa poate fi dată em oţiilor. A ccen tu l pu s de G ard n er pe elem en tele co g n itive la n ivelu l in teligen ţelor p erso n ale reflectă zeitgeist-u 1 p sih olog iei care i-a

format punctele de vedere. Accentul exagerat pe care psihologia îl pune pe cu n o aştere ch iar şi în d om eniu l em oţiilo r este în p arte d ato rat u nor cap ricii din istoria acestei ştiinţe. Pe la ju m ătatea acestui secol, p sih olog ia la nivel u niv ersitar a fost d om in ată de beh aviorişti, du pă m od elu l lui B. F. Skinner, care co n sid era că doar co m p o rtam en tu l p o ate fi p ercep u t obiectiv din exterio r şi, prin urm are, poate fi stud iat cu acu rateţe ştiin ţifică. Beh avioriş-

58

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

tii au reg lem en tat toată viaţa in terioară, inclusiv em oţiile, care nu era la în d em în a ştiinţei. A poi la sfîrşitu l an ilo r 1960, a apăru t „revolu ţia co g n itiv ă ", accentu l în p sih olog ie în d rep tîn d u -se asupra registrelor m in tale, al stocării de in form aţii şi al n atu rii in teligen ţei. în co n tin u are în să em oţiile n u p u teau fi abord ate. Teoria trad iţion ală accep tată de savanţii co g n itiv işti con sid era inteligenţa ca fiind rezu ltanta u nu i proces la rece al faptelor. Totul este h ip er-raţion al, p recu m M r Sp ock din S tar Trek, arh etipu l octeţilor in fo rm aţio n ali lipsiţi de orice fel de sen tim en te şi care în tru p ează ideea că em oţiile nu au ce cău ta la n iv elu l in teligen ţei, ele d o ar stricînd im ag in ea u n ei vieţi m in tale. S av an ţii co g n itivişti care au îm b răţişat acest p u nct de v ed ere au fost sed u şi de calcu lato r ca m od el operativ al m in ţii, uitînd că în realitate m ateria creieru lu i este scăld ată în tr-o bu d in că d ezord onată p u lsîn d de p ro d u se n eu roch im ice şi nu se apropie în nici un fel de siliciu l o rd onat şi aseptic din care a ţîşnit m etafora călău zito are p en tru m in te. M od elele p red om in ante care circulă printre savanţii co g n itiv işti referitor la felul în care m in tea p ro cesează in form aţia au fost lipsite de recu n oaşterea fap tu lu i că raţio n alitatea este gh id ată — şi poate fi biru ită — de sen tim en te. M od elu l co g n itiv este în acest sens o privire sărăcită a m in ţii, ad ică u na care nu reu şeşte să explice Stârni und D ran g-ul sen tim en telo r care d au savoare in telectu lu i. P entru a răm îne la această v iziu n e, sav an ţii co g n itiv işti au fost n evoiţi, ei în şişi, să ignore relev anţa p en tru m od elele m inţii create de ei a sp eran ţelor p erso n ale şi a tem erilor, a n eîn ţeleg erilo r în căsnicie sau a in v id iilo r p ro fesio n ale — ei au în d ep ărtat sen tim en tele care dau savo are vieţii dar şi m o m en tele de criză şi care, în fiecare clipă, in flu en ţează exact în m ăsu ra în care (cît de bin e sau cît de slab) sînt p relu crate in form aţiile. V ersiunea ştiin ţifică u n ilaterală con form căreia ar exista o v iaţă m in tală fără in flu en ţe em oţion ale — care a călău zit u ltim ii o p tzeci de ani de cercetări asu p ra in telig en ţei — se schim bă treptat, pe m ăsu ră ce psih olog ia a în cep u t să recu n oască rolul esenţial al sen tim en telo r în gîndire. Precu m p erso n aju l D ata din Star Trek: g en eraţia u rm ătoare, p sih olog ia începe să aprecieze p u terea şi virtu ţile em oţiilo r la n ivelu l vieţii m in tale, dar şi p rim ejd iile pe care le reprezintă. La u rm a urm ei, aşa cu m vede D ata lu cru rile (spre m area lui m irare, în m ăsura în care poate sim ţi aşa cev a), logica lui rece nu reu şeşte să găsească soluţii u m an e. Urna-

(Z înd a f i d e ş t e p t e o p r o s tie

59

n ism u l n ostru este cel m ai ev id en t la nivelu l sentim entelor. D ata încearcă să sim tă, d în d u -şi seam a că ratează ceva esenţial. El vrea p rietenie şi lo ialitate; precu m O m u l de Tinichea din Vrăjitorul din Oz, lui îi lipseşte o inim ă. Lip sin d u -i sim ţul liric ce în so ţeşte sentim en tele, D ata p o ate cînta sau scrie p oezii cu o m are virtu o zitate tehnică, dar fără a trăi p asiu nea. Lecţia după care D ata tînjeşte sînt tocm ai v alorile m ai în alte, cele ale sufletului om en esc — credinţa, sp eranţa, d evotam entu l, iu birea — , care lipsesc cu d esăvîrşire unui p u n ct de ved ere rece, strict cognitiv. E m oţiile îm b o g ăţesc; un m od el m intal care le ign oră este unul sărăcit. A tun ci cînd l-am în trebat pe G ardn er despre accentu l pe care îl pu ne pe gînd urile asupra sen tim en telo r sau pe m etacu n o aştere, m ai m ult decît pe em oţii în sele, el a recu n oscu t că a avut ten d in ţa să abordeze in telig en ţa din p ersp ectivă cognitivă, dar m i-a spus totodată: „C înd am scris p rim a dată despre in telig en ţele personale, de fapt vorbeam despre em oţii, în sp ecial potrivit ideii m ele de in telig en ţă in trap erson ală — u n a dintre co m p o nente fiind acordarea din p u nct de v ed ere em oţion al cu sine. Sem n alele sen tim en telo r v iscerale sînt cele care d evin esenţiale pentru in telig en ţa in terp erson ală. D ar atu nci cînd a fost dezvoltată în p ractică, teoria m u ltitu d in ii in telig en ţelo r a evolu at, concen trîn d u -se m ai m u lt pe m etacu n o aştere" — ad ică pe co n ştien tizarea p ro cesu lu i m in tal al cu iva — „şi m ai p u ţin asu p ra în tregii gam e a cap acităţilor e m o ţio n a le /' C hiar şi aşa, G ard n er ap reciază im p o rtan ţa cru cială a acestor cap acităţi em oţion ale şi relaţionale aflate la b aza vieţii. El su b lin iază că: „M ulţi dintre cei care au un IQ de 160 lu crează pentru cei cu un IQ de 100, în cazu l în care cei d in tîi au o slabă in teligenţă in trap erson ală, iar a celor din u rm ă este rid icată. In lum ea reală, nu există o in teligen ţă m ai im p o rtan tă decît cea in terp erson ală. D acă n-o ai, nu vei şti cu cine să te căsăto reşti, ce slujbă să-ţi iei ş.a.m .d . Trebuie să ne form ăm cop iii la n iv elu l in telig en ţelor p erso n ale încă din şco li." E M O Ţ IIL E P O T F I IN T E L IG E N T E ? P entru o în ţelegere m ai com p letă a felu lu i în care s-ar putea face asem en ea pregătiri la nivelul copiilor, trebu ie să ne oprim şi asupra altor teoreticieni care i-au u rm at lui G ard n er — cel m ai celebru fiind psihologu l de la Yale, P eter Salovey, care a reuşit să

60

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

prezinte în detaliu felurile în care putem da in teligen ţă em oţiilor n o a stre 12. A cest efo rt nu este unu l n ou ; de-a lu ngu l anilor, chiar şi cei m ai în verşu n aţi teoreticieni ai IQ -ului au în cercat uneori să aducă em oţiile în zona in teligen ţei, fără a socoti că în tre „em oţie" şi „ in telig en ţă" există o con trad icţie inerentă în term eni. A stfel E.L. Th ornd ike, un em in ent p sih olog care a avut la rîndul său un cu vînt de spus în p o p u larizarea n oţiu n ii de IQ în anii 1920 şi 1930, propu nea în tr-u n articol din H arper's M agazin e ideea că u n an um it aspect al in teligen ţei em oţion ale, in teligen ţa „so cială" — care este cap acitatea de a-i în ţeleg e pe ceilalţi „şi de a acţiona cu în ţelep ciu n e în relaţiile in teru m an e" — este în sine un aspect al IQ -ului unei persoane. A lţi p sih olog i ai vrem ii au acord at o co n otaţie m ai cinică in teligen ţei sociale, con sid erînd -o cap acitatea de a-i m anipula pe ceilalţi — de a-i d eterm in a să facă ceea ce vrem , indiferent dacă sîn t cu ad evărat dispuşi sau nu. D ar nici una dintre aceste con cep tu alizări ale in telig en ţei sociale nu i-a in flu en ţat pe teoreticienii IQ -ului, d rept pen tru care, în 1960, a apăru t un m anual de o m are im p ortan ţă, care cu prin d ea teste de in teligen ţă ce d eclarau in teligen ţa socială drept un concep t „in u til". D ar in teligen ţa p ersonală nu poate fi ignorată tocm ai pentru că are o latură intuitivă şi una de bu n sim ţ. D e exem p lu , cînd R obert Sternberg, alt p sih olog de la Yale, le-a ceru t o am en ilor să d escrie o „persoană in telig en tă", cap acităţile de a se descurca în p ractică se n u m ărau printre princip alele trăsături incluse pe listă. Stud iul m ai sistem atic al lui Sternberg l-a făcu t să revină la o con clu zie a lui T horndike: anum e că inteligenţa socială este altceva decît in teligen ţa academ ică şi că este o parte extrem de im p ortantă în a-i face pe oam eni să reacţion eze b in e în situaţiile p ractice cu care sînt confru ntaţi în viaţă. P rin tre in teligen ţele practice care sînt, de exem p lu , foarte apreciate la locul de m u n că, se n u m ără şi acea sensibilitate care le perm ite m anag erilor eficien ţi să in tuiască m esajele im p licite13. In ultim ii ani, un n u m ăr tot m ai m are de p sih olog i au ajuns la co n clu zii sim ilare, fiind de acord cu G ardner, şi an um e că v echiul co n cep t de IQ , care se con cen trează pe lingvistică şi m atem atică şi care reprezenta un factor p redictiv al succesu lu i la şcoală sau ca profesor, în cazul în care testul IQ era trecut cu b ine, s-a d oved it că este din ce în ce m ai ineficient, pe m ăsu ră ce viaţa îşi continu ă cursul dincolo de porţile institu ţiilor de învăţăm înt. A ceşti p sih ologi — printre care se n u m ără şi Sternberg

C î n d a f i d e ş t e p t e o p r o s t ie

61

şi Salovey — au în cercat să-şi form eze o im agin e m ai largă asu pra in teligen ţei, rein ven tîn d -o la n ivelu l necesităţilor pentru reuşita în viaţă. Pe această linie se aju n ge din nou Ia aprecierea la justă valoare a in teligen ţei „p erso n a le" sau em oţion ale. Salovey include inteligenţele personale ale lui G ardner în definiţia de bază pe care a dat-o in telig en ţei em oţion ale, extinzînd aceste cap acităţi la cinci dom enii p rin cip ale14: 1. C unoaşterea em oţiilor personale. C on ştientizarea de sine — recunoaşterea unui sen tim en t atu n ci cîn d el apare — este piatra de tem elie a in teligen ţei em oţion ale. A şa cu m vom vedea în C ap itolul 4, cap acitatea de a su p rav egh ea sentim en tele de la un m o m ent la altul este de o im p ortan ţă cru cială pen tru o pătru nd ere psih ologică şi o în ţelegere de sine. In cap acitatea de a observa ad evăratele noastre sentim en te ne lasă p rad ă acestora. C ei care au o certitu d ine m ai m are asupra sen tim en telo r lor sînt p iloţi m ai bu ni ai existenţei p ersonale, avînd un sim ţ m ai sigu r asupra felului în care reacţionează în p riv in ţa d eciziilor p ersonale — de la persoana cu care se căsăto resc p în ă la slujba pe care şi-o iau. 2. G estionarea em oţiilor. Stăp în irea em o ţiilo r în aşa fel încît să fie cele potriv ite reprezintă cap acitatea de a constru i co n ştien tizarea de sine. C ap itolu l 5 va exam in a cap acitatea de a ne calm a, de a ne scutu ra de anxietate, de d ep resie şi de irascibilitate — şi con secinţele in cap acităţii de a avea aceste calităţi em oţion ale fu nd am entale. C ei care nu reu şesc să se stăp în ească sînt co n fruntaţi p erm an en t cu d ezam ăgiri şi d isp erări, în vrem e ce aceia care excelează în această d irecţie se pot reechilibra m ult m ai rapid în u rm a o b stacolelor şi a n ecazu rilo r din viaţă. 3. M otivarea de sine. A şa cum v o m arăta în C apitolu l 6, pu nerea em oţiilor în serviciul unui scop este absolu t esenţial pen tru a-i acorda atenţia cu ven ită, p en tru m otivarea de sine, pen tru stăpînire şi creativitate. A u to co n trolu l em o ţio n al — am înarea recom penselor şi în ăbu şirea im p u lsu rilo r — stă la baza reu şitelor de tot felul. C ap acitatea de a fi „pe fa z ă " du ce la p erform an ţe ieşite din com un în toate d om eniile. C ei care au această cap acitate au tendinţa să fie mult mai productivi si mai eficienţi în tot ceea ce întreprind . 4. R ecunoaşterea em oţiilor în ceilalţi. E m p atia, o altă cap acitate care se clăd eşte pe baza co n ştien tizării de sine em oţion ale, este fundam entul „capacităţii de în ţeleg ere a celo rlalţi". C apitolu l 7 va investiga rădăcinile em p atiei, co stu l social al surzeniei em o ţionale şi m otivele care duc de la em p atie la altruism . C ei care

62

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

sînt em p atici sînt m ai atenţi la sem n alele sociale subtile ce in d ică de ce au n evoie sau ce vor ceilalţi. A ceasta îi face să fie m ult m ai p o triv iţi p en tru profesiu nile care p resu p u n grija faţă de ceilalţi, cu m ar fi profesorii, agenţii de vînzări sau cei din dom eniu l m a n a g e m e n t u l u i.

5. Manevrarea relaţiilor. A rta de a stabili relaţii în seam n ă în m are parte cap acitatea de a gestiona em oţiile celorlalţi. C ap itolu l 8 se ocu pă de co m p eten ţa socială, dar şi de in com p etenţa la acest n ivel şi de cap acităţile sp ecifice im p licate. A cestea sînt cap acităţile care co n trib u ie la o m are p o p u laritate, la spiritu l de con du cere şi la eficien ţă în relaţiile in terp erson ale. C ei care excelează în aceste ab ilităţi se descurcă b in e în tot ceea ce în seam n ă in teracţiun ea pozitivă cu ceilalţi; aceştia sînt ad evărate ved ete pe plan social. E v id en t că oam en ii au cap acităţi diferite în fiecare dintre aceste d irecţii; unii dintre noi, să zicem , îşi p ot stăp în i m ai bin e propria n elin işte, dar sînt relativ in cap ab ili să calm eze pe altcineva la supărare. Baza n iv elu lu i cap acităţii noastre este fără în d oială d eterm in ată n euron al, dar aşa cu m v o m ved ea, creierul este extrem de p lastic, în văţîn d m ereu. L ip su rile la n ivelul cap acităţilor em oţion ale p o t fi rem ediate: aşadar, în m are m ăsu ră, în toate aceste direcţii contează o biceiu rile şi reacţiile, care, atunci cînd se face efortul cu venit, pot fi îm bu n ătăţite. IQ -U L Ş I IN T E L IG E N Ţ A E M O Ţ IO N A L Ă : T IP U R I P U R E IQ -u l şi in teligen ţa em oţion ală nu sîn t co m p eten ţe con trad ictorii, ci m ai d egrabă separate. C u toţii am estecăm in telectu l cu acu itatea em oţion ală. Cei care au u n IQ rid icat, dar o in telig en ţă em oţion ală scăzu tă (sau u n IQ scăzu t şi o in teligen ţă em oţio n a lă rid icată) sînt, în ciuda s t e r e o t ip u r ilo r , r e la tiv p u ţin i. In t r -a devăr, există o oarecare corelare în tre IQ şi anum ite aspecte ale in telig en ţei em oţion ale — deşi su ficien t de îngustă pen tru a face clar faptu l că, în m are m ăsu ră, sînt en tităţi in depen dente. Spre d eosebire de testele IQ fam iliare, nu există d eocam dată n ici un test care să stabilească „scorul in telig en ţei em oţion ale" şi s-ar p u tea să n ici n u existe vreod ată. D eşi există am ple studii referitoare la fiecare com ponentă în p arte, u nele, cum ar fi em patia, sînt m ai bin e testate prin m ostrele abilităţii prop riu -zise ale m iei p erso an e — de exem plu , pu nînd -o să d eterm ine sen tim en -

CZînd a f i d e ş t e p t e o p r o s tie

63

tele cuiva în fu ncţie de expresia feţei, aşa cu m este ea în reg istrată, să zicem , pe o casetă video. Totuşi, folosind o an u m ită m ăsu ră pentru ceea ce el num eşte „elasticitatea e u lu i", ceea ce este sim ilar in teligen ţei em oţion ale (incluzînd princip alele co m p eten ţe sociale şi em oţion ale), Jack Block, p sih olog la U niversitatea B erkeley d in C aliforn ia, a făcut o com paraţie între două tipu ri teoretic pure: cei cu un IQ m are versu s cei cu aptitu d in i em oţio nale m a ri15. D iferenţele sînt grăitoare. Tipul pu r de IQ m are (asta în seam n ă lăsarea la o p arte a in teligenţei em oţion ale) este o caricatu ră a in telectu alu lu i care se poate ad apta la n ivel m in tal, dar este incapabil să se ad ap teze la lum ea p erson ală. P rofilu rile diferă uşor de la b ărbaţi la fem ei. B ărbatu l cu un IQ m are — nu e nici o surpriză — d oved eşte o largă gam ă de in terese in telectu ale şi de cap acităţi în această d irecţie. El este o persoană am biţioasă şi p rodu ctivă, prev izibilă, stăpîn itoare şi n etu lb u rată de în grijorări în ceea ce-1 p riveşte. A re ten d in ţa de a fi critic şi cond escend en t, greu de m u lţu m it şi in hibat, cu p ro b lem e sexu ale, inclusiv la nivelul exp erien ţei sen zu ale, in exp resiv şi detaşat, prev enitor şi rece em oţion al. P rin contrast, cei care au o in teligen ţă em oţion ală ridicată sînt ech ilibraţi din p u n ct de ved ere social, sim patici şi veseli, nu cad p radă tem erilor şi în g rijo rărilo r care să-i m acine. Au o m are cap acitate de a se d ed ica trup şi suflet oam en ilor şi cau zelo r lor, de a-şi asum a răsp u n d eri şi de a avea un profil etic; sînt în ţeleg ăto ri şi afectuoşi în relaţiile lor. Viaţa lor em oţion ală este b o g ată şi n o rm ală; ei se sim t b in e cu ei în şişi şi cu ceilalţi şi cu u n iv ersu l so cial în care trăiesc. Fem eile cu un IQ rid icat au, cu m e de aşteptat, în cred ere in telectuală, sînt flu en te în exprim area gîndurilor, apreciază ch estiunile in telectu ale şi au o largă gam ă de interese in telectu ale şi estetice. D e asem en ea, au tendinţa să fie introspective, p rad ă n eliniştilor şi lu cru rilo r care le m acină, sentim en tu lu i de v in o văţie şi ezită să-şi exp rim e m în ia deschis (chiar dacă o fac indirect). Fem eile in telig en te din p u n ct de ved ere em oţion al, din co n tră, au tend inţa de a fi categ orice, de a-şi exprim a sen tim en tele în m od d irect şi de a avea o părere pozitivă despre ele însele; v iaţa are un sens p en tru ele. C a şi bărbaţii, ele sînt sim p atice şi com un icative, îşi exprim ă sentim en tele în m od p o triv it (şi nu prin ieşiri pe care să le regrete u lterior); se ad ap tează b in e stresului. în clinaţia spre viaţa socială le face să stabilească cu u şu rinţă noi relaţii; se sim t destul de bin e cu sine şi sînt vesele,

64

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

spontane şi d esch ise la exp erienţe senzuale* Spre d eo sebire de fem eile d oar cu un IQ rid icat, rareori sînt n elin iştite ori se sim t vinovate sau se frăm întă p en tru ceva. Sigu r că aceste p ortrete sînt extrem ele — în fiecare dintre noi există u n am estec de IQ şi inteligenţă em oţion ală la an u m ite n ivelu ri. D ar ele oferă o privire instru ctivă referitoare la fiecare din aceste d im en siu n i, în m od separat, ale calităţilo r fiecăru ia. Pînă la un an u m it pu nct, orice om are o in teligen ţă co g n itiv ă şi una em oţion ală, prin u rm are, aceste portrete se co n top esc. Şi totuşi, d intre cele două, inteligenţa em oţion ală adau gă m u lt m ai m ulte calităţi care ne determ ină să fim cu ad evărat oam eni.

C u n oaşte-te pe tine în su ti r

O veche poveste jap on eză v o rb eşte despre un războ in ic sam urai care l-a provocat pe u n m aestru Z en să îi explice ce în seam nă rai şi iad. C ălu găru l însă i-a răsp u n s cu dispreţ: „Eşti un m ocofan — n -are rost să-m i pierd vrem ea cu unul ca tin e!" Sim ţin d u -se ofensat, sam u raiu l s-a în fu riat cu m p lit, a scos sabia din teacă şi a zbierat: „Te-aş pu tea om o rî pentru o b răzn icia a sta ." „A cesta este ia d u l", a răsp u n s calm călu g ăru l. U lu it să co n state realitatea în spusele m aestru lu i care îşi în d rep tase atenţia asupra m îniei ce-1 cu p rin sese, sam u raiu l s-a liniştit, şi-a b ăg at sabia în teacă, a făcut o p lecăciu n e şi i-a m u lţu m it călu g ăru lu i că l-a lu m inat. „Iar acesta este ra iu l", a spus călu g ăru l. C on ştientizarea bru scă de către sam u rai a stării agitate în care se afla ilustrează diferenţa co v îrşitoare în tre a fi cu p rin s de un sen tim en t şi a deveni con ştien t că poţi fi în g h iţit de el. în d em n u l lui Socrate: „C u n oaşte-te pe tine în su ti" face referire tocm ai la ceea ce este esenţial în in teligen ţa em oţion ală: con ştien tizarea propriilor sentim en te în m om en tu l în care ele apar. La o p rim ă privire, ar p u tea părea că sen tim en tele noastre sînt evid ente; o gîndire m ai aten tă n e am in teşte însă că am trecut cu ved erea ceea ce am sim ţit cu ad ev ărat în legătu ră cu un an um it lucru sau că am reacţion at tîrziu faţă de aceste sen tim en te aflate în joc. Psihologii folosesc un termen destul de ponderat, m etacunoaştere, pentru a se referi la co n ştien tizarea acestui proces de gîndire, şi m etadispoziţie, p en tru co n ştien tizarea em oţiilor. Eu prefer term enu l conştien tizare-de-sine, în sensul unei atenţii perm an ente acordate stărilor in terio are1. In cad ru l acestei con ştien tizări au toreflexiv e, m in tea co n stată şi investig hează experienţa în sine, inclusiv em oţiile2.

66

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

A ceastă calitate a co n ştien tizării seam ăn ă cu ceea ce Freud d escrie ca „atenţie egal flo ta n tă " şi pe care o recom anda p sih analiştilor. O asem en ea aten ţie abordează to t ceea ce se în tîm plă în stare con ştien tă cu im p arţialitate, ca şi cu m ar fi vorba despre un martor interesat si care totuşi nu reacţion ează. U nii p sih an alişti îi m ai spun şi „eul observator" — capacitatea conştientizării de sine care îi p erm ite an alistu lu i să-şi su p rav egh eze p ro p riile reacţii la sp u sele p acien tu lu i şi la p ro cesu l de liberă asociere pe care-1 ţese p a cien tu l3. O asem en ea co n ştien tizare de sine pare să n ecesite un n eocortex activat, m ai ales în zona lim baju lu i, aco rd at spre a id en tifica şi a n u m i em oţiile stîrnite. C on ştien tizarea de sine n u este o form ă de aten ţie care să se lase pu rtată la v o ia în tîm p lării de că tre em oţii, reacţion în d exag erat şi am p lificînd ceea ce este p erceput. M ai d eg rab ă este u n m od n eu tru de a m enţine reflecţia de sine, în toiu l, totuşi, al u nor em oţii tu rbu lente. W illiam Styron pare să fi d escris această facultate a m in ţii scriin d d espre d ep resiile iu i p rofu nd e, vorbind despre ea ca fiind o sim ţire „a unei în so ţiri de către u n al doilea sine — un o bserv ator sp ectral care nu îm p ărtăşeşte d em en ţa d u blu lu i său şi deci este cap abil de o cu riozitate lip sită de p atim ă în m om en tele în care cam arad u l său se z b a te ."4 în cel m ai b u n caz, observarea de sine p erm ite o co n ştien tizare la rece a sen tim en telo r pasionale sau tu lbu rătoare. în cel m ai rău caz, se m an ifestă doar p rintr-o u şo ară distanţare faţă de exp erien ţa resp ectiv ă, un can al paralel al co n ştien tizării, care este „ m eta ": p lan în d d easupra sau d ed esu btu l flu xu lu i p rin cipal, co n ştien t faţă de ceea ce se în tîm p lă m ai d egrabă d ecît a fi p relu at şi p ierd u t în acel flux. Este, de exem p lu , d iferenţa între a fi m în iat de m oarte pe cineva şi a gîndi totuşi: „Sen tim en tu l pe care îl trăiesc este unul de m în ie" chiar în m om en tu l în care el te cu p rin d e. D in p u n ctu l de vedere al m ecan icii n eu rale a con ştien tizării, această su btilă deplasare la n iv elu l m in talu lu i se p resu p u n e că sem n alizează că acele circu ite n eocorticale su p rav eghează activ em oţia, acesta fiind prim u l pas în cîştigarea unui an u m it con trol. A ceastă con ştien tizare a em oţiilo r este co m p etenţa em oţion ală fu n d am en tală pe care se clăd esc celelalte com p eten ţe, cu m ar fi cea a au tocon trolu lu i em oţion al. Pe scu rt, au tocon ştientizârea în seam n ă să fim „conştienţi atît de d isp o ziţia în care sîntem , cît şi de g în d u rile pe care le avem d espre această d isp o ziţie", după cu m sp u n e Jo h n M ayer, psiho-

(Z u n o a şte -te p e tin e î n s u ţ i

\

67

log la U niversitatea din N ew H am pshire, care, alătu ri de P eter Salovey de la Yale, a fo rm u lat teoria inteligenţei em oţion ale5. C onştientizarea de sine poate fi văzută ca un fel de atenţie nonreactivă şi lipsită de ju d ecăţi asupra stării interioare. D ar M av er con stată că această sensibilitate poate la rîndul său să fie m ai pu ţin calm ă; gîn d urile tipice prin care se exp rim ă au tocon ştien tizarea em oţion ală le in clud pe acestea: „A r trebui să sim t a şa "; „M ă gîndesc la ceva fru m os ca să-m i ridic m o ralu l"; iar pentru o au tocon ştientizare m ai restrictivă, o frază care perm ite o evadare: „N u te gîndi la asta acu m " — ca reacţie la ceva foarte su părător. D eşi există o d istin cţie logică în tre a fi con ştien t de sen tim en te şi a acţiona p en tru a le schim ba, M ayer con sid eră că d in m o tive p ractice cele două m erg de obicei m înă în m ină: a recu n oaşte o d ispoziţie incorectă în seam n ă să doreşti să o d epăşeşti. A ceastă recu n oaştere este în să d istin ctă de efortu rile făcu te p en tru a ne îm pied ica să acţion ăm con form unui im p u ls em oţion al. A tun ci cînd îi spunem : „în cetea z ă !" unu i copil a căru i supărare l-a d eterm in at să-şi lovească p rieten u l de jo acă, p u tem opri loviturile, dar m înia lui va co n tin u a să clocotească. G în d u rile co p ilu lu i sînt în că fixate pe ceea ce a d eclan şat supărarea — „D ar m i-a furat ju că ria !" — şi m înia con tinu ă să-l stăp în ească. A u tocon ştien tizarea are un efect m ai p u tern ic asupra sen tim en telo r p ătim aşe sau de antipatie: în ţeleg erea faptului că „Ceea ce sim t este fu rie " oferă u n m ai m are grad de libertate — n u doar o p ţiu nea de a nu acţion a, ci şi pe aceea de a încerca să-ti treacă. M ayer d escoperă că oam en ii au ten din ţa de a aborda stilu ri d iferite de a p articip a sau de a-şi stăp în i em oţiile6: • A u tocon ştien tizarea. C on ştien tizarea d ispoziţiilor în m om en tu l în care ele ap ar îi face pe oam en ii care p roced ează astfel să aib ă o viziu ne sofisticată asupra v ieţii lor em oţion ale. C laritatea lo r referitoare la em oţii poate da n aştere altor trăsătu ri de p ersonalitate: sînt p erso an e au ton o m e şi sigure pe lim itele lor, au o sănătate p sih olog ică b u n ă şi ten d in ţa de a avea o p rivire p o zitivă asupra vieţii. C în d sînt p ro st dispuşi, nu m ed itează la asta în toate felurile, iar proasta disp oziţie nu devine o o b sesie, fiind cap abili să iasă m ai u şo r din această stare. P e scurt, inteligenţa îi aju tă să-şi stăp în ească em oţiile. • închiderea în sine. E xistă o am en i care adesea se sim t cu p rin şi de em oţiile lor şi nu se sim t în stare să scape de ele, de p arcă d isp oziţiile ar fi preluat controlul asu p ra lor. Ei sînt sch im b ători

68

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

şi nu foarte con ştien ţi de p ropriile sentim en te, d rept pen tru care se pierd u şor în ele, fără a le putea con tem p la în p ersp ectivă. Ca urm are, nu se străd u iesc prea tare să scape de aceste stări p roaste, avînd im presia că nu deţin controlul asupra v ieţii lo r em oţion ale. A desea sim t că sînt cop leşiţi şi că au scăp at em oţiile de sub control. * A ccep tarea. D eşi aceste persoane ştiu adesea foarte exact ceea ce sim t, au însă ten d in ţa să accepte cu u şu rin ţă disp oziţiile prin care trec, fără a în cerca să le schim be. Există două ram uri ale tipologiei celor care acceptă: cei care de obicei sînt bin e d isp u şi, deci nu sînt m otivaţi să-şi schim be d ispoziţia în care se află, şi cei care, în ciu d a lim p ezim ii asupra stărilor lor, sînt în clin aţi spre stări p roaste, pe care le acceptă într-o atitu d in e p a sivă, n efăcîn d n im ic să le sch im b e, în ciuda d iscon fortu lu i — acest m od el este în tîln it m ai ales la p ersoan ele dep rim ate, care se resem nează în faţa d isperării. P Ă T IM A Ş U L Ş I IN D IF E R E N T U L Să ne im ag in ăm pen tru o clipă că ne aflăm M tr-un avion care zboară de la N ew York la San F rancisco. A fost un zbor lin, d ar pe m ăsu ră ce vă aprop iaţi de M un ţii Stîncoşi, se au d e vo cea p ilotu lu i: „D oam nelor şi dom nilor, u rm ează nişte tu rbu lenţe. Vă ru găm să vă în toarceţi la locu rile dvs. şi să vă p u neţi cen tu rile de sig u ra n ţă /' A poi avion u l intră în zona de tu rbulenţe, care sîn t m ai rele decît tot ce aţi în tîln it pînă acu m — avionu l este aru ncat în sus şi în jo s şi din tr-o p arte în cealaltă precum o m in ge de plajă purtată de valuri. în trebarea este: ce faceţi? Sîn teţi genu l de om care se refu g iază într-o carte sau într-o revistă sau care continu ă să se uite la un film , ad aptînd u -se tu rbu lenţelor? Sau sînteţi dintre cei care recitesc instru cţiu n ile p en tru cazu rile disperate sau care le p în d esc pe stew ard ese pen tru a ved ea dacă dau sem ne de pan ică? O ri sînteţi dintre cei care-şi ciu lesc u rechile spre a auzi dacă e ceva în neregu lă cu m otoarele? O ricare dintre aceste răsp u n su ri vi s-ar părea m ai firesc, el este un sem n asupra felu lu i în care reacţionăm la stres. Scen ariu l cu avionul face parte din tr-u n test psih ologic creat de Suzan ne M iller, p sih olog la U n iv ersitatea Tem ple, pentru a constata dacă oam enii au tendinţa de a fi v igilen ţi, preocu pîndu -se de fiecare d etaliu într-o asem enea situ aţie disp erată, sau dacă din cpntră,

C u n o a ş t e - t e p e tin e î n s u ţ i

69

în asem enea m om en te n elin iştitoare, în cearcă să-şi distragă atenţia- A ceste două reacţii într-o situ aţie lim ită au con secinţe extrem de d iferite p entru felul în care oam en ii îşi exp erim en tează p ropriile reacţii em oţion ale. C ei care îşi creează o stare de parcă ar fi privaţi de libertate prin în săşi faptul că tratează totul atît de aten t îşi am plifică fără să vrea p ropriile reacţii — m ai ales dacă starea lor e lipsită de o co n ştien tizare calm ă. R ezu ltatu l este că em oţiile lor par şi m ai in tense. Există şi dintre aceia care încearcă să-şi d istragă atenţia, n ebăgîn d u -şi în seam ă p ropriile reacţii şi m in im alizîn d u -şi astfel exp erien ţa reacţiei em oţion ale, dacă nu ch iar şi d im en siu n ea în sine a reacţiilor. P ornind de la aceste extrem e, rezu ltă că p entru unii co n ştien tizarea em oţion ală este co p leşito are, în vrem e ce p entru alţii abia dacă există. Să ne gîndim la stu d en tu l care într-o seară constată că în căm in a izbu cn it un in cen d iu şi m erge să ia un extinctor şi stinge focul. N im ic n eob işn u it — în afară de faptul că în d ru m spre extin cto r şi în ap oi el m erge n orm al şi nu aleargă. M otivu l? N -a sim ţit că ar fi vreo u rgen ţă. A ceastă în tîm p lare m i-a fost p o v estită de Edw ard. D iener, p siholog la U n iversitatea din Illinois, care a stu d iat intensitatea cu care oam en ii îşi trăiesc em oţiile7. D in tre stu d iile de caz pe care acest psih olog le făcuse, stu d en tu l se rem arcase p rin faptul că îşi trăia cel m ai p u ţin intens em oţiile, d in cîte p ersoan e în tîln ise D iener. E ra esen ţialm en te o p erso an ă fără n ici un fel de p atim i, care trece p rin viaţă fără să sim tă m are lu cru , ch iar şi în cazu l unui in cen d iu . P rin con trast, să lu ăm şi exem p lu l u nei fem ei de la celălalt cap ăt al sp ectru lu i alcătu it de D iener. P ierzîn d u -şi odată pixu l preferat, a fost d istrusă zile în tregi. A ltă dată, a fost atît de im p resionată citind că se face o m are vînzare de p an tofi la preţ redus într-un m agazin costisitor, în cît a lăsat orice altceva, s-a aru ncat în m aşină şi a con d u s trei ore pînă la m agazinu l din C hicago. D iener co n stată că în general fem eile trăiesc atît em oţiile p o zitive cît şi pe cele negative m ai p u tern ic d ecît bărb aţii. L ăsînd la o parte diferenţele de sex, viaţa emoţională este mai bogată pentru cei care observ ă m ai m ulte. Sp orirea sen sibilităţii em oţionale are d rept con secinţă pentru această categ orie faptul că la cea m ai m ică provocare se d ezlăn ţu ie ad ev ărate fu rtu n i em o ţio nale, o atm osferă de rai sau de iad, în vrem e ce ceilalţi, de la extrema opusă, abia de simt ceva ch iar şi în cele mai cumplite îm prejurări.

70

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

O M U L F Ă R Ă S E N T IM E N T E G ary şi-a în fu riat lo g od n ica, pe Ellen, pen tru că, deşi era un tip in teligen t, aten t şi un chiru rg care reuşise în carieră, nu avea nici un fel de em oţii şi nici un fel de reacţie la orice m an ifestare sentim en tală. G ary pu tea vorbi strălu cit despre ştiin ţe şi arte, dar cînd era v o rb a de sen tim en te — ch iar şi p en tru E llen — am uţea. D eşi ea se străd u ise să-i stîrnească p asiu n ea, G ary răm ăsese im p asib il şi lip sit de cea m ai m ică reacţie. „Eu n u -m i exp rim se n tim e n te le ", i-a spus G ary terap eu tu lu i la care E llen l-a trim is cu in sisten ţă. „C înd este vorba de viaţa e m o ţio n a lă ", a m ai ad ău gat el, „nu ştiu despre ce să vorbesc; n -am sen tim en te p u tern ice — n ici p o zitiv e, nici n e g a tiv e /7 N u doar E llen era fru strată de răceala lui G ary: p e m ăsu ră ce i se con fesa terap eu tu lu i, el şi-a dat seam a că este in cap ab il să vorbească d esch is cu iva despre sen tim en tele sale. M otivu l: m ai întîi, că nu ştia ce sim ţea de fapt. D u pă cîte îşi dădea el seam a, nu se m în iase, n u se în tristase şi n u se bu cu rase n icio d ată8. A şa cum a co n statat terap eu tu l, acest vid em oţion al i-a făcu t pe cei asem en i lu i G ary in colori şi inodori: „Ei p lictisesc pe to ată lu m ea. D e aceea îi şi trim it n evestele la tratam en t." P latitu d inea em oţion ală a lui G ary exem p lifică ceea ce p sih iatrii n u m esc alexitim ie, de la grecescu l a — care în seam n ă „lip să ", lexis, care în seam n ă „ cu v în t" şi thym os, care în seam n ă „em o ţie". A ceşti oam eni nu-şi g ăsesc cu v in tele p en tru a-şi exp rim a sen tim en tele, într-ad evăr, ei p a r lipsiţi de toate sentim en tele, deşi asta s-ar p u tea datora m ai d eg rabă in cap acităţii de a-şi exprim a em oţia d ecît absenţei totale a em oţiei. A ceastă categorie de oam en i a fo st o b servată m ai în tîi de p sih an aliştii care s-au m irat că există o categorie de p acien ţi care n u p u teau fi trataţi p rin nici o m etod ă, p en tru că nu d ăd eau sem n e să aibă sentim en te, fan tezii sau vise colorate — pe scu rt, nu dădeau dovadă de o viaţă em o ţio n ală in terioară d espre care ar fi p u tu t să v o rbească9. Trăsătu rile clinice d efinitorii ale alexitim icilo r includ dificu ltatea de a descrie sen tim en tele — ale lo r sau ale altora — şi u n v o cab u lar em o ţio nal extrem de lim ita t10. M ai m u lt, d iscern cu greu em oţiile între ele sau de sen zaţiile tru p eşti, astfel în cît p o t p ovesti că au nervi la stom ac, p alp itaţii, tran sp iraţii sau am eţeli — dar n u -şi dau seam a că de fap t sim t o stare de n elin işte. „Ei dau im p resia că sînt altfel, n işte extraterestri care au picat de pe o cu totu l altă lum e şi au fost paraşutaţi în m ijlocu l

C u n o a ş t e - t e p e tin e î n s u ţ i

71

unei societăţi d om inate de sen tim en te", aşa îi descrie doctoru l Peter Sifn eos, psih iatru l de Ia H arvard, care, în 1972, a in ven tat term enu l de alex itim ieu . A lexitim icii plîng rareori, dar şi cînd o fac, n u se m ai opresc. Totuşi, sînt foarte încu rcaţi dacă sînt în trebaţi de ce plîng. O pacientă cu alexitim ie era atît de su p ărată d u pă ce a v ăzu t un film cu o fem eie ce avea opt copii şi urm a să m oară de cancer, în cît a plîns pînă ce a ad orm it. C înd terap eu tu l i-a su g erat că probabil a în tristat-o film ul, fiindcă îi am in tise de p rop ria ei m am ă care suferea de u n cancer în u ltim u l stadiu, fem eia a în m ărm u rit com p let u lu ită şi a răm as fără grai. C înd terap eu tu l a în trebat-o apoi ce sim te, ea i-a răsp u n s că se sim te „în g ro z ito r", dar nu şi-a p u tu t clarifica m ai m u lt sentim en tele. Şi a ad ău gat că din cînd în cînd se trezeşte p lîn g în d , dar nu ştie n icio d ată exact de ce p lîn g e12. A ceasta este esenţa problem ei. A lexitim icii n u că n u ar sim ţi n icio d ată n im ic, dar sînt in cap ab ili să-şi dea seam a — şi m ai ales să se exp rim e — sau să exp lice exact ce sen tim en te au. Le lipseşte în m od acu t cap acitatea fu n d am en tală de a da d ovad ă de inteligen ţă em oţion ală, de con ştien tizare de sine — faptu l de a şti ce sim ţim , ce em oţii ne tu lbu ră în interior. A lexitim icii dezm in t acea co n cep ţie a sim ţulu i co m u n p o triv it căreia este m ai m u lt d ecît clar ceea ce sim ţim : ei h abar nu au d espre ce este vorba. C în d ceva — sau m ai precis cin ev a — îi im p resion ează într-atît în cît să sim tă ceva, experienţa în sine îi b lo ch ează şi îi cop leşeşte, d eci trebu ie evitată cu orice preţ. Sen tim en tele aju ng la ei, atu nci cînd aju n g, ca o am eţitoare n elin işte; sau aşa cu m spunea p acienta care a plîns după un film , e vorba despre ceva „îngrozito r", d ar pe care nu-1 poate exp lica, p recizîn d c e fe i de îngrozitor. A ceastă con fuzie fu n d am en tală în p riv in ţa sentim en telor p are să d ucă ad esea la vagi p ro b lem e m ed icale, atu nci cînd realm ente aceste senzaţii de disp erare em o ţio n ală sînt trăite; acest fen o m en este cu noscu t în p sih iatrie sub n u m ele de som atizare — o durere em oţion ală poate fi co n fu n d ată cu u na fizică (şi este d iferită de o boală p sih oso m atică, în cazu l căreia problem ele em oţionale duc la com p licaţii realm en te de ord in m ed ical). In tr-ad evăr, m are parte din interesul p sih iatrilo r faţă de alexitim ici este acela de a-i d eosebi de cei care v in la d o cto r pen tru a cere ajutor spre d eosebire de cei care cad p rad ă u nei obsesii sterpe de a găsi u n d iag n ostic m ed ical şi un tratam en t p en tru ceea ce este de fap t o p roblem ă em oţională.

72

M a t u r a iiite lig e n ţe i e m o ţio n a le

In vrem e ce nim eni nu poate spune încă precis ce anum e prod u ce alexitim ia, dr. Sifneos prop u ne ca exp licaţie o d econ ectare între sistem u l lim bic şi n eocortex, în sp ecial de centrii v o rbirii, ceea ce s-ar potrivi foarte bin e cu ceea ce am aflat despre creierul em oţion al. P acien ţii cu atacu ri grave de ap oplexie la care această d econ ectare a fost realizată printr-o operaţie ch iru rg icală cu scopul de a-i elibera de aceste sim ptom e, observa S ifn eos, devin in sen sibili din p u n ct de ved ere em oţion al, asem eni celor cu alexitim ie, care sînt in cap abili să îşi exprim e sentim en tele în cu vinte şi sînt lipsiţi de o viaţă im agin ară. Pe scurt, deşi circu itele creierului em oţion al pot reacţiona prin sentim en te, n eocortexul nu poate tria aceste sentim en te şi nici nu le p oate n u an ţa prin lim baj. H en ry R oth observa în rom anul său Caii It Sleep (Să-i zicem som n) puterea lim bajului: „D acă p oţi exp rim a în cu vinte ceea ce sim ţi, în seam n ă că acel ceva îţi a p a rţin e /' în m od corolar evid ent, aceasta este şi dilem a alexitim icilor: n egăsin du-şi cu vintele pen tru sentim en te, nu şi le p o t în su şi. L Ă U D ÎN D S E N T IM E N T E L E V IS C E R A L E Tum ora care creştea în sp atele fru nţii lui E llio t avea d im en siunea unei m ici portocale; i s-a făcu t op eraţie şi a fost în d ep ărtată. D eşi intervenţia ch iru rgicală a fost declarată o reuşită, u lterior, cei care-î cu noscu seră bin e au spus că E llio t nu m ai era E lliot — el suferise o schim bare severă de personalitate. C îndva, fusese un avocat celebru, iar acum nu m ai era în stare să-şi ţină slujba. Soţia l-a părăsit. El şi-a in v estit econ om iile în afaceri p ăguboase şi a sfîrşit prin a locu i în dorm itorul p en tru oaspeţi din casa fratelui său. în cazul lui E lliot, in terven ise o problem ă care îi uim ea pe toţi. D in p u n ct de ved ere in telectu al, era la fel de d eştept ca m ai înainte, dar nu m ai ştia să-şi drăm uiască tim pul, pierzînd u-se în am ănu nte m inore; îşi p ierduse sim ţul priorităţilor. R eproşu rile care i se făceau nu p ăreau să-l afecteze; fusese con ced iat din m ai m ulte slujbe de avocatu ră. D eşi testele de inteligenţă nu detectaseră n im ic în neregu lă cu facultăţile m intale ale lui Elliot, el s-a dus totuşi la un n eurolog, sperîn d să descopere vreo p roblem ă n eurologică; pe baza acesteia ar fi obţinut unele avantaje finan ciare, despre care credea că i s-ar fi cuvenit ca urm are a in cap a-

G u n o a ş t e - t e p e tin e î n s u ţ i

73

cităţii sale de după operaţie. A ltfel, con clu zia nu p u tea fi decît că este un b o ln av în ch ipu it. A ntonio D am asio, n eurologul la care a m ers Elliot, a fost şo cat de un elem en t care lipsea din repertoriu l m in tal al lui Elliot: deşi nu era n im ic în neregu lă cu logica sa, cu m em o ria, cu atenţia sau cu orice altă cap acitate cognitivă, E llio t p u r şi sim plu îşi uitase sentim en tele referitoare la ceea ce se în tîm p lase cu el13. Şi m ai izbitor era faptu l că E llio t putea p ovesti trag icele întîm plări din viaţa sa cu o d etaşare totală, ca şi cum ar fi p riv it de la d istanţă p ierd erile şi eşecu rile din trecutul său — fără nici un dram de regret sau de tristeţe, de fru strare sau de m în ie faţă de n ed reptăţile vieţii. P ropria lui traged ie nu-1 în d u rera; D am asio era mai im p resionat de p ovestea lui Elliot decît E llio t însu şi. D am asio a aju ns la con clu zia că această n econştien tizare em oţională avea d rept sursă în d ep ărtarea odată cu tu m ora de pe creier şi a u nei părţi din lobii prefrontali. C a u rm are, intervenţia ch iru rg icală a tăiat legătura dintre cen trii de jo s ai creierului em oţion al, în special n u cleu l am ig d alian şi circu itele colaterale, şi cap acitatea de gîndire la n ivelul n eocortexu lu i. G îndirea lui E llio t d even ise una ca de calculator, cap abilă deci să treacă prin toate fazele calcu lării u nei h otărîri, dar in cap ab ilă să desem neze valori p en tru diversele po sibilităţi. F iecare o pţiu ne în parte era u na n eu tră. A cest raţion am en t total lip sit de orice im plicare em oţion ală era esenţa p roblem ei lui E llio t, sau cel puţin aşa băn uia D am asio: o prea puţină co n ştien tizare a sen tim en telor sale în rap o rt cu lu cru rile îl făcea pe E llio t să p ro d u că u n raţionam ent greşit. A cest h an d icap şi-a făcut sim ţită prezenţa şi în h otărîrile de zi cu zi. A tunci cînd D am asio a în cercat să aleag ă o zi şi o oră pentru u rm ătoarea program are a lui E lliot, rezu ltatu l a fost o m ultitudine de n ehotărîri: E lliot găsea arg u m en te p ro şi contra în cazul fiecărei zile şi ore propuse de D am asio, dar nu putea alege între ele. La nivel raţional, avea m otive p erfect lo g ice p en tru a obiecta sau de a accepta practic orice m o m en t pen tru p ro gramare. Numai că lui Elliot îi lipsea acel simţ a ceea ce simţea în legătură cu oricare dintre aceste m om en te. L ip sin d u -i con ştien tizarea p ro p riilo r sentim en te, nu avea nici un fel de preferinţe. D in n ehotărîrea lui E lliot pu tem învăţa o lecţie esenţială, şi anum e aceea a rolu lu i cru cial al sen tim en telor atu n ci cînd navigăm pe a cest n esfîrşit torent al d eciziilor p erso n ale din viaţă. în vrem e ce sen tim en tele pu ternice p o t face p răp ăd în raţio n am en -

74

N a t tc r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

te, lipsa co n ştien tizării sen tim en telo r poate fi şi ea d ezastru oasă, m ai ales atu nci cînd trebuie să cîntărim h otărîrile de care d ep in de în m are parte soarta noastră: ce carieră să u rm ăm , dacă să răm în em intr-o slujbă sigu ră sau să ne m u tăm la una m ai riscantă dar şi m ai interesantă, cu cine să ieşim în oraş sau cu cine să ne

căsătorim, unde să trăim, ce apartament să închiriem sau ce casă să cu m p ărăm — şi aşa m ai dep arte. A sem en ea h otărîri n u p o t fi b u ne dacă sîn t luate doar raţion al, ele p resu p u n şi u n sen tim ent visceral şi în ţelep ciu n ea em oţion ală ad u nată din exp erien ţele trecute. L ogica fo rm ală n u poate fu ncţiona de una sin g u ră ca b ază p entru a h o tărî cu cine să ne căsăto rim sau în cine să avem în cred ere sau ce slu jbă să ne luăm : acestea sînt zone în care raţiu nea fără sen tim en t este oarbă. Sem n alele in tu itiv e care ne călău zesc în asem en ea m om en te apar sub form a unor valu ri acţion ate lim bic din viscere, pe care D am asio le m ai n u m eşte şi „m arcatori so m a tici", sau m ai b in e zis, sentim en te viscerale. M arcato ru l som atic este un fel de alarm ă au tom ată care de obicei atrage atenţia asupra u nu i p erico l potenţial presu p u s de o an u m ită acţiun e în d esfăşu rare. C el m ai adesea, aceşti m arcato ri ne în depărtează de o alegere îm p o triv a căreia sîntem avertizaţi de exp erien ţa an terioară. Totodată, ei ne pot avertiza şi cînd apare o ocazie excelentă. De obicei, pe m o m ent, nu n e am in tim exact ce anum e a dus la form area sen tim entu lu i n egativ; n u avem n evo ie d ecît de un sem nal că o p o tenţială perseverare într-o an u m ită d irecţie poate fi u n dezastru . De cîte ori apare un asem en ea sen tim en t visceral p u tem să ren u n ţăm im ed iat sau să co n tin u ăm cu m ai m ultă în cred ere, astfel în cît m u ltitu d in ea de aleg eri să devină o m atrice decizională m ai u şor de m an ev rat. C h eia u n o r d ecizii p ersonale săn ăto ase este sim plă: să fim în acord cu sen tim en tele noastre. G O L IR E A IN C O N Ş T IE N T U L U I Vidul em oţion al al lui E llio t sugerează că există un sp ectru de abilităţi de a sim ţi em oţiile pe m ăsu ră ce ele apar. C on fo rm logicii n eu ro ştiin ţei, d acă absenţa u nu i circu it n eural duce la o d eficien ţă a u nei an um ite abilităţi, atu nci relativa putere sau slăb iciu ne a aceluiaşi circu it din creierele intacte ar trebui să ducă la n ivelu ri co m p arabile de co m p eten ţă în ceea ce p riveşte acea cap acitate. în term enii ce d escriu rolul circu itelor prefron tale în acord area em oţion ală, ea sugerează că din m otive n eu ro lo g ice

C 2 u n o aşte-te p e tin e î n s u ţ i

75

u nii d intre noi sesizăm cu m ai m are uşurinţă decît alţii frica sau bu cu ria, deci sîntem m ai con ştien ţi de noi în şine din pu nct de ved ere em oţion al. S-ar pu tea ca şi talentul p en tru introspecţia p sih olog ică să ţină de acelaşi circuit. O p arte dintre noi sîntem m ai bine acordaţi cu m od u rile sim b olice sp ecifice m in ţii em oţion ale: m etafora şi zîm betu l, alătu ri de poezie, cîntece şi fabule, toate sîn t în lim b aju l in im ii. La fel sînt visele şi m itu rile, în care asociaţia d ezlăn ţuită de idei d eterm in ă fluxu l narativ, fiind întărită de logica m in ţii em oţion ale. C ei care se află în tr-u n acord firesc cu p ro priul glas al inim ii — cu lim baju l em oţiei — sînt cu sigu ranţă m ai apţi de a exprim a m esaje, fie că este vo rba de rom ancieri, de textieri sau de p sih oterap eu ţi. A cord area in terioară îi face să fie m ai talen taţi în a da glas „înţelep ciu nii su b co n ştien tu lu i" — în ţelesul trăit al viselo r n oastre şi al în ch ip u irilo r n oastre, sim bo lu rile care în tru p ează cele m ai p rofu n d e dorin ţe ale noastre. C on ştientizarea de sine este fu nd am en tală în pătru nderea p sih olog ică; aceasta este facu ltatea m in tală pe care vrea să o facă p u tern ică p sih oterap ia. Intr-adevăr, p en tru H ow ard G ardner, m od elu l de in teligen ţă intrap sih ică este S ig m u n d Freud, m arele g eog raf al d in am icii tainice a su fletu lu i. A şa cu m o spun ea foarte clar Freud , m are parte din viaţa em oţion ală este in con ştien tă; sen tim en tele care ne frăm întă in terio r n u trec în totd eau n a p ragul co n ştien tizării. V erificarea em p irică a acestei axiom e p sih ologice provine din exp erien ţe asupra em oţiilo r in con ştien te, cu m ar fi rem arcabila d escoperire că oam en ii îşi form ează p referinţe p en tru lu cru ri în legătu ră cu care n ici m ăcar n u -şi dau seam a că le-au m ai văzut. O rice em oţie p o ate fi — şi ad esea şi este — in co n ştien tă. în cep u tu l p sih olog ic al u nei em oţii se d eclan şează de obicei în ain te ca p erso an a respectivă să fie co n ştien tă de sentim en t în sine. De exem p lu , atunci cînd celor care se tem de şerpi li se arată o im ag in e cu şerpi, senzorii din pielea lor vor detecta tran sp iraţia care s-a p o rn it ca sem n al n elin iştii, deşi ei susţin că nu sim t nici o team ă. La aceste persoane tran sp iraţia apare chiar şi atu nci cînd im aginea unui şarpe este p rezen tată atît de fugitiv, în cît nu co n ştien tizează exact ce au văzu t, dar ei în cep deja să se n elin iştească. A ceste em oţii p recon ştien te co n tin u ă să se form eze, în final d even in d su ficien t de p u tern ice p en tru a se tran sform a în co n ştien tizare. A stfel, există d ouă n iv elu ri de em oţie, cel

76

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

co n ştien t şi cel in con ştien t. M om en tu l în care o em oţie devine conştientă m archează înregistrarea ei ca atare în cortexul frontal14. Em oţiile care clocotesc sub pragu l co n ştien tizării pot avea un im pact pu ternic asupra felului în care p ercep em şi în care reacţionăm , ch iar dacă h abar nu avem că ele lucrează deja. De exem plu , o p erso an ă en ervată de o în tîln ire n ep lăcu tă ce a avu t loc ceva m ai d evrem e este irascibilă ore în tregi d u p ă aceea, sim ţind u-se jig n ită cînd n im en i n u in tenţion ează să o jign ească şi rep ezind u -se la ceilalţi fără n ici u n m otiv. S-ar putea să nici nu b ag e de seam ă cît este de irascibilă şi ch iar să fie su rp rin să dacă i se atrage aten ţia, deşi această lipsă de con ştien tizare o sufocă şi îi d ictează replici tăioase. D ar de în d ată ce îi este co n ştien tizată această reacţie — odată ce e înreg istrată de cortex — poate evalua d in n ou lu cru rile şi h otărăşte să se scutu re de sen tim en tele cu care răm ăsese de la în cep u tu l zilei, sch im b în d u -şi p erspectiva şi d isp oziţia. în felul acesta, con ştien tizarea de sine em o ţională devine piatra de tem elie a stratului urm ător de inteligenţă em oţion ală: cap acitatea de a se scu tu ra de o proastă d ispoziţie.

în ro b it de patim i Noroc de cei Ce-m bină bine chibzuieli şi patimi Încît na sînt sub mîna Soartei flu ier D in care chită ea cum vrea . Dă-mi insul Neînrobit de patimi, şi-am să-l port în inimă , în miezul inimii , P recum te p o ri... H am iet pentru prietenul său H oraţio

Fap tu l de a n e p u tea stăpîn i, de a face faţă fu rtu n ilor em o ţio nale care ne sînt scoase în cale de către Soartă şi de a n u deveni înrobiţi de p atim i a fost lău d at ca o ad ev ărată virtu te încă de pe vrem ea lui Platon. în greaca veche, acest lucru se num ea sophrosyne, „grija şi in teligen ţa de a-ţi co n d u ce v iaţa; ech ilibru şi în ţelep ciu n e", aşa cu m avea să tradu că P age D u B ois, sp ecialist în greacă. R om an ii şi prim ii creştin i aveau s-o n u m ească tem perantia, tem perare, ad ică abţinere de la excesu l em oţion al. Scop u l este ech ilibru l şi nu o în d ep ărtare a em oţiilor: fiecare sen tim en t în parte are valoarea şi sem n ificaţia lu i. O viaţă lipsită de p asiu ne ar fi o plictiseală pe v astu l tărîm al n eu tralităţii şi o izolare faţă de b o g ăţia vieţii însăşi. D ar aşa cu m observa ch iar A ristotel, de d orit sînt em oţiile p otrivite, sen tim en tele p ro p o rţio n ale cu în tîm plările. C înd em oţiile sîn t prea tăcu te, ele duc la p lictis şi la distanţare; cînd sîn t scăp ate de sub co n trol şi se aju n ge la extrem e sau sînt de prea lu ngă d u rată, d ev in pato lo g ice, ca în cazu l depresiei d em obilizatoare, al n elin iştii co p leşito are, al furiei tu rbate, al agitaţiei n ebu n e. Intr-adevăr, stăpînirea em o ţiilo r tu lb u rătoare este ch eia îm -

păcării cu viaţa emoţională; extremele •— emoţiile prea intense sau de prea lungă du rată — ne su bm in ează ech ilibru l. E vid en t că nu e vorba de a sim ţi un sin g u r tip de em oţie; să fii fericit tot tim pul am in teşte oarecu m de acele in sign e cu ch ip u ri zîm bitoare, care erau la m odă în anii 1970. A r fi m u lte de spus în p riv in ţa unei contribu ţii con stru ctiv e a su ferin ţei la viaţa creatoare şi spirituală; suferinţa poate tem pera su fletu l.

78

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

M om en tele b u n e şi cele proaste p o t con d im enta viaţa, cu con d iţia să fie p ăstrat un an um it ech ilibru . în calcu lul su fletu lu i om enesc există proporţii de em oţii p ozitiv e şi n egative care d eterm in ă senzaţia de bin e — sau cel pu ţin acesta este verdictu l în u rm a stu d ierii d isp oziţiilor în cazu l a sute de bărb aţi şi fem ei care pu rtau asupra lor aparate sem n alizatoare care le am in teau din cînd în cînd să-şi în registreze em oţiile din m om en tu l resp ectiv1. O am en ii n u trebuie n eap ărat să evite sen tim en tele n ep lăcu te ca să se sim tă b in e, ci doar să n u scape de sub con trol aceste sen tim en te fu rtu n oase, care d izlocă orice b u n ă d ispoziţie. C ei care au ep iso ad e de m în ie cu m p lită sau de deprim are se p ot sim ţi b in e totuşi dacă au m om en te de b u cu rie sau de fericire care să le co n trab alan seze pe cele dintîi. A ceste stu d ii m ai co n firm ă şi in d ep en d en ţa em oţion alu lu i în rap o rt cu in teligen ţa acad em ică, d escop erin d că există doar o slabă relaţie sau p o ate n ici una în tre n ote sau IQ şi b in ele em oţion al al oam enilor. A şa cu m u ndeva în fu nd alu l g în d u rilo r există u n m u rm u r p erm an en t, la fel există şi o fred on are em oţion ală con stan tă; în cercaţi să su n aţi pe cineva pe p ag er la 6.00 a.m . sau la 7.00 p.m . şi de fiecare d ată va fi în tr-o d isp oziţie sau alta. E v id en t că oricine poate avea o d ispoziţie co m p let d iferită de la o zi la alta; d ar atu nci cînd d ispoziţia răm în e în m ed ie aceeaşi de-a lungul m ai m u ltor săp tăm îni sau luni, aceasta are ten d in ţa să reflecte în m are cam care este senzaţia de b in e a p erso an ei respective. S-a d o v ed it că p en tru m ajo ritate, sen tim en tele foarte in tense sîn t rela tiv rare; cei m ai m u lţi ne aflăm în tr-o zonă de m ijloc, cu u şo are tresăriri în acest caru sel em oţion al. Şi totuşi, gestion area em oţiilo r este o slujbă n on -stop : m are p arte din ceea ce facem — în sp ecial în tim p u l liber — este o în cercare de a ne gestiona disp oziţia. Totul, de la cititul unui rom an sau p riv itu l la telev izor p în ă la alte activităţi şi prietenii pe care n i-i alegem , poate d even i o m od alitate de a ne face să ne sim ţim m ai b in e. A rta de a ne calm a este un talen t fu nd am en tal al v ieţii; unii p sih an alişti, cu m ar fi Jo h n B o w lby şi D. W. W innicott, o con sid eră d rep t una din tre cele m ai im p ortan te u nelte p sih ice. în teorie, se su sţine că su n etele em oţion ale pe care le în vaţă su g arii p en tru a se calm a, tratîn d u -se pe ei în şişi aşa cum îi tratează cei ce au grijă de ei, îi fac m ai pu ţin vu ln erabili la şocu rile creieru lu i em oţion al. A şa cu m am văzut, stru ctu ra creierului ne arată că foarte ad esea avem p u ţin sau nici un con trol asupra m om en tu lu i în ca~

în r o b it d e p a t im i

79

re sîntem cu prin şi de em oţii, ca şi asupra a ceea ce u rm ează să devină aceste em oţii. D ar avem o arecu m o idee despre cît du rează o em oţie. N u pu tem spune aceiaşi lu cru atunci cînd este v o rba de tristeţe, în g rijo rare sau m înie; de obicei, aceste disp oziţii trec cu tim pu l şi cu m u ltă răbdare. D ar atu nci cînd aceste em o ţii sînt de m are in ten sitate şi au tendinţa să d ep ăşească u n an u m it p u nct, ele intră în zona extrem ă, aju n gîn d u -se la nelin işti cronice, m în ii n eco n tro late, d epresie. A tu n ci cînd aju n g în fazele cele m ai grave şi m ai n eco n tro labile, se recurge la m ed icaţie şi p sih oterap ie p en tru a p u tea fi în d ep ărtate. în asem en ea m om en te, unul dintre sem n ele cap acităţii de au toreglare em oţion ală p o ate fi faptu l de a recu n oaşte că e v o rba de o agitaţie cronică a creierului em oţion al, prea pu ternică p entru a putea fi d epăşită fără aju tor farm acolog ic. De exem p lu , d ouă treim i dintre m an iaco -d ep resiv i n u au fost niciod ată trataţi pen tru această p roblem ă. Litiu l sau m ed icam en tele m ai n oi pot co n trab alan sa aceasta depresie p aralizan tă, care altern ează cu ep isoad e de n ebu n ie ce am estecă h aotic eu fo ria şi m ania g rand orii cu irascib ilitatea şi furia. O p ro blem ă în cazu l m aniaco -d ep resiv ilor este că atu nci cînd ei se află în această stare, sînt atît de în crezători în sine, în cît nu văd de ce ar fi n evo ie să-i aju te cineva, în ciud a h o tărîrilo r d ezastru o ase pe care le iau. In cazul acestor tu lb u rări em oţion ale g rave, m ed icaţia psih iatrică oferă o u nealtă p en tru o gestion are m ai b u n ă a vieţii. D ar atu nci cînd se p u n e p roblem a de a în frîn g e categ orii m ai obişnu ite de p roastă d isp o ziţie, sîntem lăsaţi să ne d escu rcăm cu p ropriile n oastre in stru m en te. D in păcate, aceste m ijloace nu sîn t în to td eau n a eficien te — sau cel pu ţin asta este con clu zia la care a ajuns D iane Tice, p sih olog la U n iversitatea C ase W estern R eserve, care a în treb at peste p atru su te de b ărb aţi şi fem ei ce strategii aplică p en tru a scăp a de asem en ea d isp o ziţii n esăn ătoase şi cît de b u n e au fo st rezu ltatele o bţin ute în u rm a acesto r tactici2. N u toată lu m ea este în să de acord cu p rem isa filozofică co n form căreia d isp o ziţiile p ro aste ar trebui sch im b ate; Tice a d escoperit că există şi aşa-n u m iţii „pu rişti ai d isp o ziţiilo r", acei 5% care su sţin că nu în cearcă niciod ată să îşi schim b e d isp o ziţia, pen tru că, după p ărerea lor, toate em oţiile sîn t „n a tu ra le" şi ar trebui trăite aşa cu m se m anifestă, in d iferen t cît ar fi de descurajante. Şi apoi m ai există şi cei care cau tă să fie în d isp o ziţii n e-

80

M a t u r a in ,te lig e n ţe i e m o ţio n a le

plăcute din m otive p ragm atice: doctorii care trebuie să fie sobri p entru a le da veştile proaste p acienţilor; asistenţii sociali care îşi cultivă in transig en ţa faţă de n edreptăţi p en tru a fi m ai eficien ţi în b ătălia pe care o duc; ch iar şi un tînăr a spus că îşi cu ltiv ă mî~ nia pentru a-1 ajuta pe frăţioru l lu i să le facă faţă co p iilo r răi de pe terenul de jo acă. Şi apoi există şi cei care sîn t de-a drep tu l m achiavelici, în tr-u n sens pozitiv, în p rivinţa m an ip u lării d isp o ziţiilor — u rm ăriţi-i cu aten ţie pe cei care vin să strîngă ban i p en tru facturi şi care în ad in s se străd u iesc să pară cît m ai fu rioşi, pentru a da im presia de ferm itate în faţa d ato rn icilor3. D ar cazu rile în care sînt cu ltivate disp oziţiile n eplăcu te sîn t rare, p en tru că în rest aproape toată lu m ea se plînge că este la m ila d isp oziţiilor sufleteşti. Felu rile în care oam enii încearcă să se scu tu re de o proastă d isp oziţie sînt categ oric foarte d iferite. A N A T O M IA M ÎN IE I Să zicem că şoferul u nei alte m aşini vă taie calea în m od p ericulos în tim p ce vă aflaţi la volan pe o au tostrad ă. D acă au to m at gîndiţi: „N enorocitu l n a ib ii!" — asta în seam n ă en orm p en tru traiectoria pe care o va lua m în ia în cazul în care acest gînd va fi u rm at de altele de revoltă şi răzbunare: „N enorocitu l n aib ii, putea să intre în m in e — n u -! las eu să scape aşa u şo r!" D egetele vi se albesc de cît de tare strîng eţi vo lan u l, cînd de fap t aţi v rea să îl strîngeţi pe celălalt de gît. în treg tru pul se m o b ilizează pentru lu p tă, şi nu p en tru fugă — făcîndu-vă să trem uraţi, să transpiraţi, inim a b ate m ai tare, iar m u şch ii feţei se în co rd ează la rîndul lor. A ţi vrea să-l om orîţi pe in d iv id u l acela. D u p ă care vă claxon ează o m aşină d in spate pentru că aţi în cetin it în u rm a a ceea ce era cît pe-aci să vi se în tîm p le — şi sînteţi în stare să explod aţi de furie şi faţă de şoferul acesta. A şa se aju n ge la h ip ertensiu ne, con d u cere neatentă şi ch iar la focu ri de arm ă pe au to stradă. Să com parăm această secvenţă a m îniei care creşte cu un gînd m ai în g ăd u itor faţă de şoferul care v-a tăiat calea: „P oate că nu m -a văzut. Sau poate că a avu t un m otiv serios să şofeze aşa de neatent, de exem p lu , o urgenţă m ed icală." A ceastă frază ar putea să tem pereze m înia şi să introducă elem entul de m ilă, sau m ăcar să vă facă să aveţi o m in te m ai deschisă, scu rtcircu itînd m înia, care altfel ar lua proporţii. Problem a este, aşa cu m p ro p u -

. în r o b it d e p a t im i

81

nea A ristotel, să ne am in tim să avem doar o m înie potrivită, p en tru că de m u lte ori m în ia ne face să n e p ierd em controlul. B en jam in Franklin spunea foarte în ţelept: „M înia nu apare n iciod ată fără m otiv. D ar rareori apare pentru u nu l care să m e rite /' E xistă, desigur, diverse tipu ri de m în ie. N u cleu l am ig d alian poate fi sursa p rincip ală a scînteii de furie pe care o sim ţim atunci cînd un şofer n eaten t ne pune în pericol. D ar la celălalt capăt al circu itului em oţion al, n eocortexu l probabil că în d eam nă la un alt tip de m înie, calcu lată, cum ar fi o răzbu nare cu sînge rece sau o revoltă faţă de o ned rep tate de orice tip. O asem enea m în ie gîndită are m ai m u lt ca sigur, aşa cu m sp u n ea Frank lin, „un m otiv în te m eia t", sau cel p u ţin aşa pare. D intre toate p roastele disp oziţii de care oam en ii vor sa scape, m înia pare să fie cea m ai in tran sig en tă; Tice a d esco p erit că m înia este d ispoziţia pe care oam en ii reu şesc cel m ai greu s-o controleze. într-ad evăr, m înia este cea m ai sed u cătoare atu nci cînd este vorba de em oţii n egative; acel m on o lo g in terior de a-ţi da sin g u r d reptate pe care îl propagă u m p le m intea cu argu m ente d intre cele m ai co n vin g ăto are p en tru a-ţi vărsa furia. Spre d eosebire de tristeţe, m înia dă en ergie, ch iar o stare de eu forie. P uterea de sed u cţie şi de co n vin g ere a m în iei poate exp lica prin sine de ce an u m ite pu ncte de ved ere în ceea ce o p riveşte sînt atît de com une: că m în ia este in co n trolabilă sau, oricu m , că n~ar trebui să fie con trolată şi că, de fap t, vărsarea furiei este o form ă de catharsis, deci este b u n ă. U n alt p u n ct de ved ere co m plet opus, o reacţie îm p o triv a im ag in ii su m bre de pînă acum , susţine că m înia ar putea fi co m p let p rev en ită. D ar o lectură atentă a d esco p eririlo r ştiin ţifice su g erează că toate aceste atitu dini com u n e faţă de m înie sînt p ro st d irecţio n ate, aju n gînd ch iar un fel de m itu ri4. C ursul gîn d u rilor m în ioase care ad u n ă furia este în m od p o tenţial cheia u neia dintre cele m ai eficien te căi de a găsi o su p apă îm p o triv a m îniei; su bm in area de la b u n în cep u t a co n v in g erilor care alim en tează m în ia. C u cît ne frăm în tăm m ai m u lt în legătură cu lucrul care ne-a înfuriat, cu atît g ăsim „m otive m ai în tem eiate" şi ju stificări pen tru faptu l că n e-am m îniat. D acă ne concentrăm prea m u lt asupra unui lu cru care ne-a m în iat îi dăm apă la m oară. In schim b, dacă în cercăm să p rivim lu cru rile şi din altă p ersp ectivă, totul se calm ează. Tice a d esco p erit că regîndirea unei situaţii în m od p ozitiv este u na dintre cele m ai eficiente căi de a potoli m înia.

82

M a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

M în ia „d ă b u z n a " A ceastă d escop erire coresp u n d e co n clu ziilor psih ologu lu i D o lf Z illm an n de la U niversitatea d in A labam a, care în urm a u nei serii de exp erim en te atente a reu şit să facă m ăsu rători p recise ale m în iei şi ale an atom iei m în iei5. G ăsirea răd ăcin ilo r m îniei în partea de luptă a expresiei „luptă sau fugi" nu e n ici o su rp riză. Z illm an n a d esco p erit că în toate cazu rile m înia este d eclan şată de senzaţia de a fi pus în p rim ejd ie. A ceastă stare poate fi sem n alizată nu n u m ai în cazu l u n ei p rim ejd ii fizice, ci şi, ocazie m u lt m ai des în tîln ită, al u n ei am en in ţări sim bolice a resp ectu lu i de sine sau a d em n ităţii p ersonale: atunci cînd cin eva este tratat n ed rep t sau grosolan , fiind in su ltat sau rid icu lizat ori fru stra t în u rm ărirea unui scop im p o rtan t. A ceste percep ţii duc la d eclanşarea sistem u lu i lim bic, care are u n efect dual asu p ra creieru lu i. O p arte din acest val d egajă catecolam in e, ceea ce gen erează o rap id ă şi ep iso d ică d escărcare de energie, su ficien tă „p en tru a trece la fap te se rio a se ", du pă cu m sp u n e Z illm an n , cu m ar fi reacţia „luptă sau fu g i". A cest v al de energie du rează ap ro xim ativ d ouă m in u te, tim p în care p reg ăteşte corpu l p en tru o b ătaie zd rav ăn ă sau o fugă rapid ă, în fu ncţie de felul în care creieru l em o ţio n al h otărăşte să acţion eze. în tre tim p , ion alt im puls g en erat tot de n u cleu l am ig d alian prin in term ed iu l în cren g ătu rii ad ren ocorticale a sistem u lu i n ervos creează u n m ed iu tonic p en tru acţiune, care du rează m ult m ai m u lt d ecît en ergia catecolam inelor. E xcitaţia su p raren ală şi co rticală g en eralizată p o ate dura ore în tregi şi ch iar zile în tregi, ţin în d creieru l într-o stare de alertă şi d even in d b aza pen tru reacţii u lterioare ce p ot apărea d estul de rapid. în general, această stare d eclan şato are creată de ad ren ocortical exp lică de ce oam enii sînt m ai p red isp u şi la m în ie, dacă în ain te a existat o p ro vo care sau o iritare din altă cau ză. Stresu l de orice fel creează această secreţie ad ren ocorticală, co bo rîn d p rag u l de la care este trezită m în ia. D e exem p lu , o persoană care a avu t o zi grea la serv iciu este m u lt m ai vu ln erabilă şi u lterio r se poate în fu ria m ai u şor acasă — p en tru că, de exem p lu , copiii slnt prea g ălăgioşi sau fac prea m ultă m izerie — , ceea ce în alte îm p reju rări nu ar fi fost su ficien t p entru a declanşa o criză em oţion ală. Z illm an n aju nge la aceaştă p ersp ectivă asu p ra m îniei printr-o observare foarte atentă. De exem p lu , în tr-u n stud iu , a avut un co m p lice care i-a p rovocat pe particip an ţii bărbaţi şi fem ei ce se oferiseră v o l u n t a r pentru experim en t, .făcînd tot felul de re-

în r o b it d e p a t im i

83

m ărci n ep otrivite. A poi, aceşti volu n tari s-au u itat la u n film care le-a făcut p lăcere sau la unul care i-a enervat. U lterior, au avu t ocazia să se răzbu ne pe com p lice, dîndu-i o recom andare despre care cred eau că va sluji la angajarea acestuia. In ten sitatea răzb u n ării lor a fost direct p rop orţion ală cu felul în care îi in flu en ţase film ul pe care tocm ai îl văzu seră. D upă film ul care nu le-a făcu t plăcere au d even it m ult m ai fu rioşi şi au dat evalu ările cele m ai proaste. M în ia se clădeşte pe m înie Stud iile lui Z illm an n p ar să explice d in am ica fu n cţio n ării u nei d ram e de fam ilie a căru i m artor am fost în tr-o zi cînd am m ers la cu m p ărătu ri. M ă aflam la su p erm ag azin cînd am au zit cu m o m am ă i-a spus fiulu i său doar atît, dar foarte apăsat: „Pun e -o ... la ... lo c!" „D ar o vreaul", s-a m io rlăit el, ţinînd strîns în b raţe cutia cu fu lgi de poru m b pe care era u n desen cu Ţ esto asele N inja. ,/Pune-o la lo c!" — sp u se ea m ai tare, de astă dată cu p rin zîn d -o m înia. în acel m om en t, celălalt co p ilaş care se afla în căru cioru l de cu m p ărătu ri a d ărîm at un borcan cu d u lceaţă. C înd acesta a aterizat pe jos, m am a a ţipat: „A sta e prea de to t", pălm uindu-1 furioasă; a în şfăcat cu tia b ăieţelu lu i de trei ani şi a aru ncat-o în cel m ai ap ro p iat raft, l-a ap u cat de în ch eietu ra m îin ii şi s-a g răbit p rin m agazin, îm p in g în d p ericu los căru cioru l în care se afla su g arul care acum p lîngea, în tim p ce celălalt b ăieţel dădea d in p icioare şi protesta: „Lasă-m ă /os, la să -m ă /o s!" Z illm an n a d esco p erit că atu nci cînd tru pul este deja în tr-o stare de ag itaţie, ca în cazu l m am ei de m ai sus, şi ceva d eclan şează o d etu rnare em oţion ală, em oţia care apare, fie că este v o rba de m în ie sau de n elin işte, este extrem de in tensă. A ceasta este d in am ica ce apare atu nci cînd cineva se în fu rie. Z illm an n so co teşte că explozia furiei este „o secven ţă de provocări, fiecare declanşîn d o reacţie excitantă care dispare în ce t". în această în şiruire, fiecare gînd succesiv care p rovoacă m înia sau fiecare p ercep ţie d evine un m in id eclan şato r p en tru im p u lsu l n u cleu lu i am ig d alian de a crea valu ri de catecolam in e, fiecare în p arte creînd un im pu ls h orm onal. Trece o secu n d ă în ain te să apară u rm ăto ru l şi apoi cel de-al treilea ş.a.m .d .; fiecare v al sporeşte ceea ce a existat deja, escalad înd rapid n ivelu l de trezire p sih olog ică al tru p u lu i. U n gînd care in tervine u lterio r în acest declanşator de-

84

"N a tu ra in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

ja existent este şi m ai intens în m înie d ecît Ia în cep u t. M înia se clăd eşte pe m înie; creierul em oţion al se în cin g e. în tre tim p, m înia n etem p erată de raţiu ne se tran sform ă u şor în violenţă. în acel m om ent, oam en ii d evin n eiertăto ri şi nu m ai gîndesc raţion al, gîn d urile lor se con cen trează asupra răzbu nării şi rip ostei, uitînd de ev en tu alele co n secin ţe. A cest în alt n ivel de excitare Z illm an n îl d efineşte ca: „ad ăp ostind iluzia p u terii şi a in v u ln erab ilităţii ce poate inspira şi facilita o ag resiu n e", astfel încît persoana fu rioasă „îşi pierde controlul ra ţio n a l", avînd o reacţie dintre cele m ai prim itive. Im p u lsu l lim bic este ascend ent. Lecţia cea m ai d u ră de bru talitate călău zeşte p ersoana la fapte. B alsam p entru m înie D u pă ce oferă această analiză a anatom iei furiei, Z illm an n socoteşte că există două căi princip ale de in terven ţie. O cale p en tru risipirea m ini ei este de a lua în stăpînire gîndurile care d eclanşează valu rile de m înie, avînd în vedere că ele sîn t cele ce evaluează o interacţiu n e care con firm ă şi în cu rajează prim a izbu cn ire de m înie, iar reevalu ările su bsecven te pot aţîţa flăcările. C on tează foarte m ult m om en tu l; cu cît m ai repede, cu atît m ai bine p en tru eficienţa d ezam orsării acestui cerc al m îniei. în tr-adevăr, m înia poate fi com p let scu rtcircu itată dacă in form aţia de liniştire soseşte înainte ca m în ia p rop riu -zisă să acţioneze. P uterea de în ţelegere n ecesară p en tru a d ezam orsa m înia este m ai lim p ed e explicată printr-o altă serie de exp erienţe ale lui Z illm an n , în care u n asisten t „prost crescu t" i-a insu ltat şi i-a provocat pe volu n tarii care tocm ai făceau g im nastică pe b icicletă. A tu n ci cînd vo lu n tarilo r li s-a dat ocazia să p lătească cu aceeaşi m oned ă (din nou d în d u -li-se posibilitatea să facă o proastă evaluare a can d id atu rii acelei p erso an e pentru o slujbă), ei au făcut-o cu m în ie şi satisfacţie. Intr-una dintre versiu n ile acestei experienţe, u n alt com p lice, o fem eie, a intrat după ce v o luntarii au fost p rovocaţi şi în ain te să apuce să răspundă cu aceeaşi m on ed ă; ea i-a spus p rim u lu i com plice care îi provocase că îl cau tă cineva la telefon pe hol. în tim p ce ieşea, el a m ai făcut o rem arcă d ezag reabilă şi la adresa ei. Ea însă a reacţion at pozitiv, explicîn d după ce acesta a plecat că bietu l de el era foarte ten sion at şi în g rijo rat, p en tru că n u ştie dacă o să ia exam en ele orale pe care u rm ează să le dea. D upă aceea, volu n tarii, atunci cînd li s-a oferit ocazia să-i plătească cu aceeaşi m on ed ă b ărb atu lui m itocan , au hotărît să n-o facă totuşi. C hiar şi-au exp rim at com p asiu n ea pen tru situaţia lui.

în r o b it d e p a t im i

85

A ceste in form aţii de liniştire p erm it o reevaluare a m în iei provocate de d iverse even im en te. D ar m ai există şi o p o sib ilitate specifică de a p otoli m înia. Z illm an n constată că ea fu n cţio n ează foarte b in e la n ivelu rile de m înie m od erată; la nivelu rile crescute de m în ie, nu m ai este lu ată în calcu l, p en tru că apare ceea ce el n u m eşte „in capacitatea co g n itiv ă" — cu alte cu vinte, oam enii n u m ai sînt în stare să gîn d ească n orm al. C în d oam en ii sînt deja foarte în fu riaţi, ei refuză in form aţia de liniştire, spun în du-şi: „A sta e prea de to t!" sau aju n gînd la „cele m ai cu m plite vulgarităţi posibile ale lim bii e n g lez e", după cu m se exp rim a d elicat Z illm an n . C alm area C în d a v e a m treisp re z e ce ani, m -a m în fu ria t o d a tă fo a rte tare şi a m ieşit d in ca să ju rîn d că n -a m să m ă m a i în to rc n ic io d a tă . E ra o fru m o a să zi d e v a ră şi m -a m p lim b a t p e su p e rb e le pajişti p în ă ce liniştea şi fru m u se ţe a p eisaju lu i m -a u c a lm a t, ia r d u p ă cîte v a o re m -a m în to rs sp ă sit şi a p ro a p e c o m p le t p o to lit. D e a tu n ci, d e cîte o ri m ă în furii, p ro ce d e z la fel şi m i se p a re c ă este cel m a i b u n leac.

A ceastă p o vestire a fost relatată de unul dintre su biecţii u n u ia dintre cele m ai ştiin ţifice studii asu p ra m în iei, efectu at în 18996. C on tin u ă să fie un m od el p entru o a doua p o sibilitate de a potoli m înia: psih olog ia calm ării — aşteptîn d ca ad ren alin a să ajungă acolo und e nu m ai poate să d eclan şeze m în ia. în tr-o ceartă, de exem p lu , asta în seam n ă să te d istan ţezi de celălalt pentru o vrem e. In p erioad a de calm are p ersoana fu rio asă p o ate pune frînă escaladării situaţiei ostile, încereînd să se distreze. Z illm ann g ăseşte că această d istracţie este extrem de pu ternică pentru schim b area d ispoziţiei, d in tr-u n m otiv foarte sim plu: este greu să răm îi furios cînd te sim ţi bin e. E xistă în să u n truc, bineînţeles, şi anum e să potoleşti m în ia su ficien t cît să p oţi sim ţi că este u n m om en t p lăcu t pe care îl trăieşti din plin. A nalizele lui Z illm an n referitoare la felurile în care m înia creşte sau descreşte explică m ulte dintre descoperirile D ianei Tice referitoare la strategiile p e care oam enii sp u n că le folosesc de obicei pentru a-şi potoli m înia. U na dintre strategiile cele m ai eficiente este să răm îi singu r pînă te m ai calm ezi. M u lţi oam eni găsesc că această soluţie se poate pu ne în practică m ergînd la v o lanul unei m aşini — pen tru că atunci cînd co n d u cem facem p ractic o pauză (şi Tice m i-a spus că asta a determ inat-o să conducă mai atent). P oate că o variantă m ai sigură este m ersu l la p lim bare; exerciţiul fizic ajută şi el la potolirea m îniei. Ca şi m etod ele de

86

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

relaxare, cu m ar fi respiraţia profundă şi relaxarea m uşchilor, tocm ai pentru că acest lucru schim bă fiziologia trupului dintr-o încordare determ inată de m înie în destind ere şi poate şi pentru că atenţia este distrasă de la ceea ce a d eclanşat m înia. Sportul poate răcori m înia din acelaşi m otiv: după o activare psih ologică

intensă, în timpul exerciţiului fizic, trupul îşi revine la un alt nivel, de m ai m ică in tensitate, atunci cînd reintră în repaos. P erioad a de calm are nu va apărea în să dacă în acest tim p vom co n tin u a să u rm ărim şirul gîn d urilor care duc la m în ie şi dacă fiecare gînd în sin e este un m ic d eclan şato r p en tru o ad evărată cascad ă a m în iei. P uterea cap acităţii de d istracţie con stă în faptul că stop ează acest tren al m îniei în care se află g în d u rile n egative. în son d aju l său referitor la strategiile p rin care o am enii îşi stăp în esc m în ia, Tice a d esco p erit că d istracţia aju tă şi calm ează m înia: telev izo ru l, film ele, cititul şi orice in tervin e în în d ep ărtarea g în d u rilo r m în io ase. D ar Tice a m ai co n statat că există şi alte solu ţii, cu m ar fi cu m p ărătu rile sau m în catu l, dar care nu au acelaşi efect; este sim p lu să co n tin u i să te co n cen trezi asupra g în d u rilo r care te-au în fu riat atu nci cînd m ergi la M all sau d evorezi o felie de to rt de ciocolată. Pe lîngă aceste strategii, ad ău gaţi-le şi pe cele in v en tate de R ed ford W illiam s, p sih iatru la U n iv ersitatea D uke, care s-a gîn dit să ajute p erso an ele ostile care riscă să co n tracteze b o li de in im ă dacă n u -şi co n trolează irascib ilitatea7. U na dintre recom an d ările sale este ca aceste p erso an e să folosească co n ştien tizarea de sine p en tru a su rp rin d e la tim p gîn d urile cinice sau ostile, în că din m om en tu l în care se form ează, şi a le n ota. O d ată ce g în durile sîn t cap tate în acest fel, ele pot fi reevalu ate, aşa cu m a co n statat Z illm an n , această abordare fu n cţio n în d m ai bin e în ainte ca m în ia să aju n gă furie. E ro area d escărcării C înd tocm ai m ăm rcam în tr-u n taxi la N ew York, un tîn ăr care traversa strad a s-a op rit în faţa m aşinii, ca să aştep te red u cerea circu laţiei. Şoferu l, n erăbd ăto r să p o rn ească, l-a claxon at, strig înd u -i să plece din drum . R ăsp u n su l a fost o în ju rătu ră şi u n gest obscen. „N enorocitul d ra cu lu i!", a zb ierat taxim etristu l, am en in ţîn du-1 cu m aşin a, ap ăsîn d pe accelerato r şi pe frînă în acelaşi tim p. în faţa acestui p erico l m ortal, tînăruî s-a dat deop arte şi a d at un p u m n în taxi, în m om en tu l în care acesta a in trat în trafic. A tun ci şoferul a în cep u t să îi strige o în treagă colecţie de in ju rii.

în r o b it d e p a t i m i

87

Pe m ăsu ră ce am în cep u t să avan săm , şoferu l încă foarte ag itat m i-a spus: „N u trebuie să p erm iţi n im ăn u i să te calce în p icioare. Trebuie să-i răspun zi cu aceeaşi m on ed ă — m ăcar te sim ţi u şu ra t!" C ath arsisu l — a da frîu liber m îniei — este u neori o m od alitate de a abord a furia. Teoria p o p u lară susţine că „te face să te sim ţi m ai b in e ". D ar aşa cu m o su g erează şi descop eririle lui Z illm ann, există şi argum en te con tra cath arsisu lu i. A cest lucru a fost in d icat pînă în anul 1950, cînd p sih olog ii au în cep u t să testeze efectele cath arsisu lu i şi au d esco p erit de fiecare dată că a da frîu liber m în iei nu în seam n ă a o alu n g a (chiar dacă din pricina n atu rii sed u cătoare a m în iei te sim ţi satisfăcu t)8. S-ar pu tea să existe şi u nele situaţii sp eciale, în care acest sistem de a da frîu liber m în iei fu ncţionează: atu nci cînd este exp rim ată d irect către persoana ce reprezintă ţinta, dîn d u -ţi sen zaţia că eşti din nou stăpîn pe situ aţie sau că în d rep ţi o n ed rep tate sau atu nci cînd presu p u n e „răul cu v en it" adus celeilalte p ersoane, ceea ce ar d eterm in a-o să îşi schim be p oziţia fără să p lătească, eventual, cu aceeaşi m on ed ă. D ar p en tru că m în ia are o natu ră incendiară, ad esea acest lu cru este m ai u şor de sp u s d ecît de făcut9. Tice a d esco p erit că d escărcarea m în iei este una dintre cele m ai proaste m od alităţi de calm are, izbu cn irile de furie îm p ied icînd de obicei trezirea creierului em oţion al, iar asta făcînd u-i pe oam en i şi m ai furioşi decît erau . Tice a con statat că atu nci cînd oam enii sp u n că şi-au v ărsat n ervii pe p erso an a care i-a provocat, efectu l o b ţin u t este o p relu n gire a d isp o ziţiei furioase şi nu o în ch eiere a ei. M u lt m ai eficien t este ca oam en ii să se calm eze m ai în tîi şi abia apoi, într-o m anieră m u lt m ai con stru ctiv ă, să se con fru nte cu persoana respectivă, p en tru a-şi rezolva disputa. Sau cu m spun ea m aestru l tibetan C h o g y am Trungpa atunci cînd a fo st în treb at cum e m ai bin e să-ţi stăp în eşti m înia: „N -o sufoca. D ar nici nu acţiona în fu n cţie de e a ." C A L M A R E A N E L IN IŞ T II: C IN E , E U S Ă -M I F A C G R IJI? A , n u ! Toba de e ş a p a m e n t n u su n ă b in e d e lo c ... S-o d u c la re p a r a t ? .. . N u -m i p o t p e rm ite ch eltu iala a s t a ... A r treb u i să iau b an i din fon d u l p e n tru facu ltate al lui J a m ie ... Şi ce d a c a n u îm i m a i p o t p e rm ite să-l trim it la s tu d ii? ... N o te le p ro a s te d e s ă p tă m în a tr e c u t ă ... Şi d a că n o tele v o r fi şi m ai p ro aste şi n u m ai p o a te in tra la f a c u lta te ? ... Toba de e şa p a m e n t nu sună bine d e l o c ..

88

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

Şi astfel m intea în grijorată se roteşte la nesfîrşit, în cercul vicios al u nei m elod ram e de slabă calitate, m ergîn d dintr-o în g rijo rare în tr-alta. E xem plu l an terior ni-1 oferă doi psih olog i de la U niversitatea de Stat din P enn sy lv ania, L izabeth R o em er şi Th om as B orkov ec, ale căror cercetări asupra în g rijo rării — m iezul nelin iştii — au rid icat acest su biect la ran gu l de adevărată ştiin ţă10. N u m ai există, desigur, n ici un obstacol în faţa în g rijo rării, atu nci cînd ea apare; an alizîn d în să o p roblem ă — adică folosind reflecţia con stru ctiv ă, care poate p ărea a fi o în grijorare — poate apărea o soluţie. într-adevăr, reacţia care subliniază în g rijorarea este vigilenţa faţă de pericolu l p otenţial, care a fost, fără în d oială, esenţial pen tru sup rav ieţu ire de-a lu ngu l evolu ţiei u m an e. A tu n ci cînd frica d eclanşează creierul em oţion al, parte din n elin iştea rezu ltată fixează atenţia asu p ra p ericolu lu i im inent, o bligîn d m intea sa se fixeze asupra felu lu i în care ar trebui să gestion eze situaţia, ign orînd orice altceva p en tru m om en t. într-un fel, în grijorarea este o repetiţie a ceea ce s-ar pu tea în tîm pla rău şi a felului în care trebuie abordată situ aţia; m isiunea în grijorării este să găsească soluţii p o zitiv e în cazu l p erico lelo r ce apar, an ticip în d prim ejd iile. D ificu ltatea in tervine atunci cînd este v o rba de în g rijo rări cronice rep etitive, cele care apar iar şi iar şi n ici m ăcar nu se apropie vreod ată de o soluţie p ozitivă. O an aliză atentă a în g rijo rării cron ice sugerează că ea are toate atribu tele urnii blocaj em oţion al; în g rijo rările parcă vin de n iciu n d e şi sînt n eco n tro lab ile, generînd de obicei un fel de atm osferă de n elin işte, sînt im prev izibile din p u nct de ved ere raţion al, b lo cîn d p ersoana în g rijo ra tă asupra u nu i singu r pu nct de ved ere in flexibil, acela al su b iectu lu i g enerator de în g rijo rare. C înd acest ciclu al în g rijo rării se in ten sifică şi p ersistă, el se tran sform ă în tr-u n ad evărat blocaj n eu ral, aju n gînd u -se la tu lbu rări de an xietate cu m ar fi fobiile, obsesiile sau crizele de pan ică. în fiecare dintre aceste stări în g rijorarea se fixează în tr-u n m od diferit; p en tru fobie, n elin iştile se axează pe tem eri; pentru obsedat, pe prevenirea u n ei calam ităţi care îl sp erie; p en tru cei care suferă de crize de p an ică, în g rijo rările se con cen trează pe frica de m oarte sau chiar pe ideea că ar p u tea su feri o asem en ea criză. în toate aceste situaţii, n um itoru l com un este în grijorarea care o ia razn a. D e exem p lu , o fem eie tratată p en tru o tulburare obsesivă are o serie de ritu alu ri care îi ocupă aproape toate orele în care se află în stare de veghe: duşuri de cîte patru zeci şi

în r o b it d e p a t im i

89

cinci de m inute de m ai m ulte ori pe zi, spălatu l pe m îini în tre cinci şi douăzeci de m in u te. Ea nu se va aşeza decît d u pă ce va steriliza scaunu l cu alcool. N u se va atinge de nici un cop il sau de nici un anim al — p en tru că sînt „prea m u rd ari". Toate aceste obsesii au fost activate de team a ei m orbidă şi foarte acută de m icrobi; îşi face griji p erm an en t, gîn d in d u -se că dacă nu se sp ală şi nu sterilizează totul, o să se m olip sească de vreo b o ală şi o să m o ară11. O fem eie aflată sub tratam en t din pricina unei „tu lbu rări g eneralizate de a n x ietate" — denum irea p sihiatrică a în g rijo rării perm an ente — a reacţion at astfel atu nci cînd i s-a ceru t să-şi exprim e în grijorarea în cu vinte, vo rbin d tim p de un m inut: S -ar p u te a să n u fac b in e ce fac. A r fi p re a artificial, d eci n -a r m a i fi o in d icaţie d esp re lu cru l real ori n oi treb u ie să aju n g em la lu cru l rea l... D acă n u se aju n g e la lu cru l real, n u m ă p o t face b in e. Şi d a c ă n -a m să m ă fac b in e, n -a m să m ai p o t fi fericită n ic io d a tă .12

în această p rezen tare plină de v irtu o zitate a în g rijo rării faţă de în grijorare, cerinţa ca în g rijo rarea să fie exp rim ată în cu vinte vrem e de un m inut, adică doar cîteva secu n d e, duce la co n tem plarea unei catastrofe care va dura o viaţă: „N -am să m ai p o t fi fericită n icio d ată." în g rijo rările de obicei u rm ează un asem en ea tipar — o con versaţie cu sine care m erge de la în g rijo rare la în grijorare şi care cel m ai ad esea aju n ge la catastrofă şi la im ag in area celei m ai cu m plite trag ed ii. în g rijo rările sînt de o bicei exp rim ate în gînd, m ai precis, în auz şi nu în văz — adică în cu vin te, nu în im agini — lu cru extrem de sem n ificativ pen tru stăp în irea în grijorării. B orkov ec şi co leg ii săi au în cep u t să stud ieze în g rijo rarea atunci cînd au în cercat să g ăsească u n leac p entru in so m n ie. A lţi cercetători au co n statat că an xietatea apare sub două form e: cognitivă —- sau gîn d uri în g rijo răto are şi som atică — prin sim p tom e fiziologice ale anxietăţii cu m ar fi tran sp iratu l, bătăile rapid e ale inim ii sau febra m u scu la ră . P rin cip ala problem ă a celor ce su feră de in som nie nu este de fap t ten siu n ea som atică, du pă cu m a descoperit B orkov ec. C eea ce-i ţine treji sîn t tocm ai gîn d u rile sîcîitoare. Ei sîn t p ersoane care se în g rijorează în m od cron ic şi nu se pot abţine de la asta, in d iferen t cît de som n le-ar fi. S in g u ru l lucru care îi poate aju ta să ad oarm ă este să n u -şi m ai facă griji, concentrînd u-se asupra sen zaţiilo r prod u se de m etod ele de relaxare. Pe scurt, grijile p ot fi stop ate prin distragerea aten ţiei.

90

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

M ajoritatea celor care se în g rijorează par totuşi a n u fi în stare să proced eze astfel. B o rk ov ec con sid eră că m otivu l are în p arte legătură cu o co n secin ţă a fap tu lu i că se îng rijorează p în ă ce acest lu cru d evine u n obicei. Se pare însă că există totuşi ceva p ozitiv în aceste în g rijorări: ele sînt o m od alitate de a aborda am eninţările p o ten ţiale şi p erico lele ce p o t apărea. P rocesu l de în g rijorare — atu n ci cînd u rm ează o cale n orm ală — con stă într-o repetiţie a ceea ce sîn t p erico lele şi în reflecţia asu p ra căilor în care trebu ie rezolvate. D ar în g rijorarea nu fu n cţion ează ch iar aşa de bin e. N oile solu ţii şi m o d alităţile de a ved ea o p roblem ă nu p rovin de obicei din p ro cesu l de în grijorare, cu atît m ai p u ţin cînd este vorba de o în g rijo rare cronică. In loc să p rodu că so lu ţii la aceste p o ten ţiale p roblem e, cei care se în g rijo rează de obicei p u r şi sim plu se m acin ă cu gîndul la pericolu l în sine, trezin d u -se cu u n m oral extrem de scăzu t şi totodată tem în d u -se, răm înînd m ereu pe acelaşi făgaş al gîndirii. C ei care suferă de în g rijorare cron ică îşi fac problem e p entru o vastă gam ă de lu cruri, dintre care cea m ai m are p arte nu au cu m să se în tîm p le; ei d eslu şesc to t felul de p rim ejd ii în calea vieţii, pe care alţii s-ar pu tea ca nici m ăcar să n u le observe. Şi totuşi b o ln av ii de în g rijo rare cronică i-au spus lui B o rk o vec că sînt aju taţi de în g rijo rarea lo r şi că în grijorările lor se au top erp etu ează în tr-u n cerc în ch is la n esfîrşit. O are d e ce în g rijo rările aju n g un fel de d ep en d en ţă m intală? în m od ciu d at, aşa cu m su bliniază şi Eîorkovec, obiceiul în g rijo rării se ad în ceşte cam în acelaşi fel ca su p erstiţiile. Ţ in în d con t de faptu l că oam enii se îng rijorează din pricin a m u ltor lu cru ri cu şanse foarte m ici de a se în tîm p la cu ad ev ărat — cineva drag care ar p u tea m uri în tr-u n accid en t de avion, un falim en t şi altele asem en ea — există la n ivelu l creieru lu i lim b ic cel pu ţin un fel de fen om en m agic. P recu m o am uletă care ne apără de u nele rele an ticip ate, cei care se în g rijo rează reu şesc din p u n ct de vedere p sih olog ic să creadă că p revin p erico lu l care îi obsedează. F u n cţio n area în g rijo rării S-a m u ta t la L o s A n g e le s d in M id w e st, ten tată d e o slujbă la o e d itu ră . N u m a i că în tre tim p e d itu ra a fost c u m p ă ra tă d e a ltcin e v a şi ea a ră m a s p e d r u m u r i. A p u c în d u -s e să scrie ca liber p ro fe sio n istă , p e o p iaţă d e d esface re in e g a lă , s-a trezit co p leşită d e treabă şi in c a p a bilă să-şi p lă te a scă la tim p ch iria . A treb u it să-şi lim iteze co n v o rb irile telefon ice şi p e n tru p rim a d a tă era fără a sig u ra re de să n ă ta te . A ce a stă lipsă d e s ig u ra n ţă a d e v e n it e x tre m de ştre sa n tă : a în cep u t

în r o b it d e p a t im i

91

să-şi facă tot felul d e g în d u ri, să v a d ă to t felul de ca ta stro fe în ceea ce p riv eşte să n ă ta te a ei, o rice d u rere de cap p u te a fi o tu m o ră p e c re ier, se şi v e d e a im p licată în tr-u n accid e n t ori de cîte o ri m e rg e a cu m aşin a. A d e se a se p ierd ea în lu n g i rev erii, g în d in d u -se la griji, în tr-u n a m e ste c de frăm în tări d e to t felul. D ar, d e cla ra ea, a ceste în grijo rări d e v e n ise ră a p ro a p e o fo rm ă d e d e p e n d e n ţă .

B o rk ov ec a d esco p erit un avantaj neaştep tat al în grijorării. In vrem e ce oam en ii sînt cu prinşi de gîndurile lor pline de griji, ei p ar să nu m ai observe senzaţiile su biective ale an xietăţii stîrnite de aceste în g rijo rări — bătăile rapide ale inim ii, bro bo an ele de sud oare, trem uratu l — , iar pe m ăsu ră ce în grijorarea con tinu ă, ea pare că anulează o parte din an xietate, cel pu ţin aşa poate fi dedus din ritm u l cardiac. Se p resup une că lu cru rile se succed cam aşa: cel care se îng rijorează observă ceva care declanşează im agin ea u nei p osibile am eninţări sau p rim ejd ii; el îşi im ag in ează o catastrofă care, la rîn d u l ei, generează o u şoară criză de an xietate. D u pă care cel ce se în g rijorează se lasă pradă u nu i lu ng şir de g înd uri stresan te, fiecare avînd la b ază u n alt m otiv de în grijorare; pe m ăsu ră ce aten ţia este în d rep tată în altă direcţie, adică la acest şir de în g rijo rări, con cen trarea asupra acesto r gînduri face ca m in tea să aban d on eze im agin ea catastrofală in iţială, care generase senzaţia de an xietate. B o rk ov ec a constatat că im agin ile sîn t d eclanşatoare m u lt m ai p u tern ice p en tru an xietatea fiziologică d ecît gîn d u rile, deci cu fu nd area în gîn d u ri şi exclud erea im ag in ilo r catastrofale alină în p arte exp erienţa an xietăţii. A stfel, în g rijo rarea este reîntărită, dar d evine u n fel de antid ot în rap o rt cu an xietatea evocată. C ei care se în g rijo rează însă în m od cronic se în frîn g singuri, în sensul că totul cap ătă aspectu l u n o r id ei stereotip e rigide şi n u m ai există nici o breşă creatoare care ar pu tea du ce la o rezolvare a problem ei. A ceastă rigid itate apare n u n u m ai în m an ifestarea con ţin u tu lu i g în d u rilor în g rijo răto are, care pu r şi sim plu repetă m ai m u lt sau m ai puţin aceeaşi idee m ereu. La n ivel neu rologic există o rigid itate corticală, un d eficit în p rivin ţa cap acităţii creieru lu i em oţion al de a reacţiona în m od flexibil la îm p reju rările unei schim bări. Pe scurt, în g rijorarea cronică fu ncţion ează d oar în an u m ite direcţii, n iciod ată în cele p rin care se aju nge la conclu zii: ea uşurează în tr-o oarecare m ăsu ră an xietatea, dar n u rezolvă n iciodată problem a. Sin gu ru l lu cru pe care cei care se în g rijo rează în m od cronic nu-1 pot face este să urm eze sfatul care li se dă cel m ai des, de

92

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

altfel: „N u-ţi m ai face g riji" (sau şi m ai rău: „N u-ţi m ai face griji, fii fericit"). C u m cei care se în grijorează în m od cron ic au prob lem e la nivelu l nucleu lu i am igd alian , d evin im p rev izibili. P rin în săşi n atu ra lor, ceva ce li se iveşte în gînd p ersistă. D u p ă m ai m ulte exp erienţe, Borkovec a d esco p erit că există cîţiva paşi foarte sim pli care p o t fi de folos pînă şi celor care suferă de o în grijorare cronică foarte gravă, p entru a-şi ţine acest o bicei sub control. P rim u l pas este con ştien tizarea de sine, detectarea ep iso ad elor în g rijo răto are cît m ai aproape de în cep u tu l lor — ideal ar fi cît m ai cu rînd sau im ed iat după ce im aginea catastrofală d eclan şează ciclu l în g rijo rare-an xietate. B orkov ec îi pregăteşte pe oam eni să abord eze situaţia în văţîn d u -i m ai întîi să m on ito rizeze sem nele de an xietate, în special, să în veţe să iden tifice situ aţiile care d eclan şează în grijorarea sau gîn d urile şi im agin ile care dau naştere în g rijorării, p recu m şi senzaţiile ce le în so ţesc la n ivelu l tru pului. Prin exerciţiu , oam enii pot id en tifica în g rijo rările într-un stad iu in cip ien t al spiralei an xietăţii. D e asem en ea, ei în v aţă m etod ele de relaxare pe care le pot aplica în m om en tu l în care îşi dau seam a că în cep e în grijorarea şi pe care" le pot p ractica zilnic, p en tru a fi în stare să le folosească pe loc atu nci cînd au m ai m are n evo ie de ele. M etod a de relaxare în sine nu este în să suficien tă. C ei în g rijo raţi trebuie să con teste activ gîndurile în g rijorătoare; dacă nu vor reuşi, spirala în g rijo rării va reveni. A stfel, u rm ăto ru l pas este abord area unei p oziţii faţă de aceste presup uneri: este oare foarte probabil ca în tîm p larea aceea de tem ut să se şi petreacă? Este n eap ărat n ecesar să presu p u n em că există doar o altern ativă sau even tu al nici u na p entru a îm p ied ica să se în tîm p le aşa ceva? Există paşi constru ctiv i care pot fi făcuţi? O are ajută la ceva să ne gîn d im la n esfîrşit la aceste lu cru ri care n e dau o stare de n elin işte? A cest am estec de scep ticism sănătos şi gîndire p ro fu n d ă se presup un e că ar pu tea să acţioneze ca o frînă asupra activării n eurale care su sţin e an xietatea. G enerarea activă a u n o r asem en ea gînduri poate am orsa circuitul ce inhibă sistem u l lim bic care duce la în g rijo rare; în acelaşi tim p, o stare de relaxare activată în m od vo it an ihilează sem n alele prezenţei anxietăţii, pe care creierul em oţion al le trim ite în corp. Intr-adevăr, B orkov ec subliniază că aceste strategii stabilesc o anum ită ord ine a activităţii m intale, care este in com p atibilă cu

în r o b it d e p a t im i

93

îngrijorarea. A tunci cînd unei în g rijo rări i se p erm ite să se rep ete fără a fi abord ată, ea cîştigă teren, în tărin d u -şi p u terea de co n vingere; abordarea ei p rin con tem p larea u nu i şir de p u ncte de vedere plau zibile face ca acest gînd în g rijo răto r să fie co n sid erat în m od naiv ca ad evărat. C hiar şi unii dintre cei care se în g rijo rează în d eaju n s de m ult încît să fie calificaţi cu d iag n ostice p sihiatrice au scăp at de în grijorare p ro ced în d astfel. Pe de altă parte, pen tru cei care se în g rijo rează atît de tare în cît au ajuns să sufere de fobii, de obsesii, de crize de pan ică, este mai p ru d ent — şi în tr-ad ev ăr acesta este un sem n de co n ştien tizare de sine — să ia an um ite m ed icam en te care în treru p acest cerc vicios infernal. O reactivare a circu itu lu i em oţion al cu aju torul u nei terapii este totuşi necesară p en tru a reduce p ericolu l în cazul p roblem elor de an xietate, p erico l ce poate reapărea atunci cînd este în treru p tă m ed icaţia13. A B O R D A R E A M E L A N C O L IE I Sin gu ra d isp oziţie în care o am en ii fac cele m ai m ari efo rtu ri pentru a se scutu ra de ea este tristeţea; D ian e Tice a co n statat că oam enii sînt m ai in ven tivi atu nci cînd în cearcă să scape de tristeţe. B in eîn ţeles, nu trebuie scăp at de orice fel de tristeţe; m elan colia, ca orice altă d ispoziţie, are şi ea avan tajele ei. Tristeţea pe care o aduce o pierdere are efecte in v ariab ile; ne pierd em in teresul faţă de distracţii şi plăceri, ne co n cen trăm asupra p ierderii şi asta ne d im in u ează energia de a face n o i efo rtu ri — cel p u ţin pe m om ent. Pe scurt, ne m enţine în tr-o stare m ed itativ ă, retrasă din această viaţă agitată, lăsîn d u -ne în tr-o stare de su sp en sie, în care jelim în cercînd să găsim un sens şi în final aju n gem să ne adaptăm psih olog ic şi să ne facem n oi p lan u ri care să ne p erm ită să ne d u cem viaţa m ai d eparte. Privaţiunile sînt utile; însă depresiile totale nu. W illiam Styron face o d escriere foarte elo cv en tă a „n u m ero aselor m an ifestări în grozitoare ale b o lii", între altele, ura de sine, u n fel de sen tim en t de inutilitate, o „răceală", „un sentiment su m bru care se strecoară în m ine, o team ă şi o în străinare şi m ai presus de toate o su focantă a n x ie ta te "14. A poi există cîteva sem n e la nivel in telectu al: „d ezorientarea, in cap acitatea de co n cen trare şi pau zele de m em o rie", iar în tr-o fază u lterioară m in tea este „dom inată de deform ări an arh ice" şi de „ideea că p ro cesu l m eu de gîndire a fost cuprins de un val toxic şi in calificabil care m i-a an u lat orice

94

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

reacţie posibilă de bu cu rie în rap ort cu lu m ea celor v ii". Există şi efecte fizice: in som nia, starea de a fi ap atic ca un zom bi, „un fel de am orţeală, o n ervozitate, dar m ai ales o frag ilitate ciu d ată ", p recu m şi „o veşnică n e lin işte ". A poi se p ierde g ustul faţă de plăcere: „m încarea, ca de altfel orice altceva care p resu p u n e O senzaţie, devine brusc lipsită de orice sa v o a re "; în final, sp eran ţa d ispare şi este în locu ită de „o groază sin istră " şi de o d isperare atît de p alp abilă, în cît pare o d u rere fizică in su p o rtabilă, faţă de care singu ra solu ţie este, aparent, sinu cid erea. In cazu l u n ei asem en ea depresii m ajore viaţa este paralizată; nu se m ai iv eşte n ici un fel de nou în cep u t. S im p to m ele prop riu -zise ale d epresiei fac ca viaţa să răm în ă în su sp en sie. D u pă p ărerea lui Styron, n ici o m ed icaţie şi n ici o terap ie nu aju tă; această stare n u trece d ecît odată cu tim p u l care se scurge, sin gu ru l refu giu răm în în d sp italu l, care, în final, risip eşte d ezn ăd ejd ea. D ar p en tru cei m ai m u lţi, m ai ales p en tru cei care su feră de cazu ri m ai pu ţin grave, o soluţie ar fi p sih oterap ia, dar şi m ed icam en tele — cel m ai la m od ă tratam en t este cel cu Prozac, dar există cel p u ţin alte d ou ăsp rezece m ed icam en te, în special p en tru d ep resiile m ajore. E u m ă co n cen trez aici asu p ra celei m ai des în tîln ite form e de tristeţe, care, la lim itele superioare, d evine ceea ce se ch eam ă în term en i de sp ecialitate „depresia su b clin ică " — adică m elan co lia obişn u ită. A ceasta este un tip de d isp erare pe care oam en ii o p o t rezolva singu ri, cu con d iţia să existe resu rsele in tern e n ecesare. D in păcate, o parte dintre strategiile folosite ad esea au un efect co n trar şi îi face pe oam en i să se sim tă ch iar m ai rău decît in iţial. U na dintre strategii este statu l de u nu l singur, lu cru care-i atrage pe cei care se sim t la p ăm în t; totuşi, cel m ai adesea, sen tim en tu l de în sin g u rare şi de izolare sporeşte tristeţea. A cest lu cru poate exp lica parţial de ce Tice a co n statat că tactica cea m ai des folosită pentru lupta îm p otriv a depresiei este o viaţă m on d en ă — ieşitu l la m asă în oraş, la un m eci sau la cinem a; pe scu rt, trebu ie făcu t ceva îm p reu nă cu p rieten ii sau cu fam ilia. A cest lu cru fu ncţionează bine dacă efectu l de an sam blu este acela de a-i abate om ului gîndul de la tristeţe. D ar el poate p relu n g i această stare dacă se foloseşte de p rilej doar pentru a cu geta şi m ai m u lt la ceea ce l-a adu s în acea situaţie. Intr-ad evăr, o stare depresivă va p ersista sau se va adînci în fu n cţie de grad ul în care este ru m eg ată. în g rijo rarea faţă de ceea ce ne d ep rim ă face ca depresia să fie şi m ai intensă şi de m ai Iun-

î n r o b ii d e p a t im i

95

gă d urată. In d epresie, în grijorarea poate avea m ai m u lte form e, toate co n cen trîn d u -se asupra aceluiaşi aspect al d ep resiei în sine — cît de obosiţi ne sim ţim , cît de puţină en ergie avem , cît de pu ţin m otivaţi sintern, de exem p lu , sau cît de p u ţin m u n cim , lin g eneral, nici u n a dintre aceste reflecţii nu este în so ţită de un şir de acţiuni concrete care ar pu tea să m ai aline problem a. A lte în g rijorări des în tîln ite ar fi cele ce iau form a „izolării şi co n cen trării asupra a cît de în g rozitor te sim ţi, a gîndulu i că p arten eru l de viaţă te-ar pu tea resp in ge pen tru că eşti d eprim at sau a p reo cu pării dacă vei avea din n ou o n oap te de in so m n ie", cel p u ţin aşa su sţine psih olog u l S u san N o len -H o eksm a de la Stanford , care a stu d iat u nde d uce ru m egarea problem ei în cazu l p erso an elo r d ep rim ate15. P ersoan ele d ep rim ate îşi ju stifică de o bicei acest tip de frăm întare sp u n în d că în cearcă „să se în ţeleag ă m ai b in e "; de fapt, ei scot în evid enţă tristeţea fără să facă nici un pas în direcţia în lă tu r ă r ii ei. In terap ii, aju tă foarte m u lt să reflectezi p ro fu n d asu pra cau zelor d ep rim ării, în să doar în cazu l în care duce la p ersp ective sau acţiu n i care ar pu tea schim ba situaţia care a cau zat această stare. O cu fu n d are pasivă în tristeţe pu r şi sim p lu în rău tăţeşte această d isp o ziţie. D e asem en ea, m ed itarea exag erată poate în rău tăţi d ep resia, creînd con d iţiile n ecesare pen tru a fi şi m ai d ep rim at. N o len -H oeksm a dă ca exem p lu o fem eie ag en t de vîn zări care în cepe să fie d ep rim ată şi-şi petrece ore întregi în g rijo rîn d u -se în legătu ră cu găsirea u n o r clien ţi im p o rtan ţi. In acel m om en t, vîn zările scad , iar ea se sim te o ratată, ceea ce îi alim en tează starea de d epresie. D acă la această form ă de deprim are ar fi reacţion at în cercînd să îşi d istrag ă aten ţia, ar fi p u tu t să se d ed ice trup şi suflet vînzărilor, tocm ai p en tru a uita de această tristeţe. In acest caz, vînzările n u ar fi scăzu t şi exp erienţa de a v in d e i-ar fi sp o rit în cred erea în sine şi i-ar fi aten u at înclinaţia spre d ep rim are. N o len -H o eksm a a co n statat că fem eile sîn t în clin ate m ai m u lt d ecît b ărb aţii să reflecteze în m od exag erat atu nci cînd sîn t

deprimate. Ea a presupus că acest lucru s-ar putea explica cel puţin în parte prin faptu l că fem eile sînt d iag n osticate ca d ep resive de două ori m ai des d ecît b ărb aţii. B in eîn ţeles că p ot intra în joc şi alţi factori, şi an u m e că fem eia este m u lt m ai d ispu să să-şi d ezvăluie m otivul de în g rijo rare sau că în viaţa ei se p ot ivi mai m ulte situaţii rare să o deprim e. Bărbaţii îsi pot îneca d ep ri-

96

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

m area în alcoolism , n u m ăru l acelora dintre ei care aleg această solu ţie nefericită fiind de două ori m ai m are decît al fem eilor. Terapia cognitivă v izează schim barea acestor tipare de gîndire şi, conform u nor studii, s-a d oved it că poate fi folosită îm preună cu m ed icaţia p en tru tratarea d epresiilor nu fo arte grave şi ch iar că este su p erioară m ed icaţiei în prevenirea revenirii depresiilor u şoare. D o u ă strategii sînt extrem de eficien te în acest tip de b ă tă lie16. U na este în văţarea m od u lu i de con fru ntare cu gîn d urile aflate în cen tru l frăm în tărilor — ch estionarea asupra valabilităţii lor şi g îndirea u nor variante m ai p ozitive. Cea de-a doua ar fi organ izarea voită a u nor program e p lăcute şi care să d istragă atenţia. U n u l d intre m otivele p en tru care această d istragere a aten ţiei fu ncţionează este faptu l că gîndurile d eprim an te apar ca din senin, strecu rînd u -se total n ep o ftite în m intea cuiva. C h iar şi atu nci cînd p ersoan ele d ep rim ate încearcă să-şi alu nge g în d u rile d ep rim an te, cel m ai ad esea ele nu reuşesc să găsească o v ariantă m ai b u n ă; odată p orn it, fluxul gîn d u rilor deprim an te are un efect m agn etic foarte p u tern ic la nivelul asociaţiilor de idei. D e exem p lu , atu nci cînd p erso an elo r deprim ate li se cere să recom pu nă o p ro p o ziţie din patru cu vinte date aleator, cel m ai adesea optează p en tru m esajul cel m ai d eprim an t („V iitorul p a re foarte su m b ru ") şi nu pen tru cel m obilizator („V iitorul pare foarte s tră lu c it")17. Tendinţa de p erp etu are a d eprim ării se m anifestă pînă şi în genu rile de d istracţie pe care şi le aleg oam enii. A tu n ci cînd li s-a dat o listă de m od alităţi p ozitiv e sau plictisitoare de a îşi lua gîndul de la ceva trist, cum ar fi în m orm în tarea unui prieten, su b iecţii au ales activităţile mai melancolice. R ichard Wenzlaff, psih olog la U n iv ersitatea din Texas, este cel care a făcu t aceste stud ii şi care a ajuns la co n clu zia că aceia care sînt deja d ep rim aţi trebuie să facă u n efo rt su p lim entar pentru a se con cen tra asupra unui lu cru m ai m obilizator, avînd grijă să nu aleagă ceva în genul u nu i film m elo d ram atic, al unui rom an tragic — p en tru că asta i-ar pu tea în d em na să recadă în aceeaşi d isp o ziţie sum bră. M o d a lită ţi de rid icare a m o ralu lu i Im a g in a ţi-v ă că m e rg e ţi p e u n d ru m n e cu n o scu t a b ru p t şi p lin d e serp en tin e în v re m e ce a fa ră e ste ce a ţă . D in tr-o d ată, o m a şin ă v ă ţîşn e şte în faţă la n u m ai cîţiv a m e tri, d istan ţa fiind p rea m ică p e n tru a m ai p u te a frîna la tim p . A p ă sa ţi frîna cu p u tere pînă în p o d e a şi d e -

în r o b it d e p a t im i

97

ra p a ţi, m aşin a alu n ecîn d u ş o r sp re cealaltă m a şin ă . C o n s ta ta ţi că ea este p lin ă d e cop ii, u n v eh icu l ca re îi d u ce la g ră d in iţă — şi a sta cu o se cu n d ă în ain te d e a au zi c u m g e a m u l se s p a rg e şi m e ta lu l se izb e şte d e alt m etal. A p o i, d u p ă cio cn ire , se a şte rn e d in tr-o d a tă liniştea, u rm a tă de u n plîns în cor. R euşiţi să fugiţi la cealaltă m aşin ă şi co n sta ta ţi că u n u l d in tre cop ii z a c e n e m işca t. S înteţi plin d e re m u şcări şi v ă cu p rin d e o n esfîrşită tristeţe d in p ricin a ace ste i tra g e d ii.

U n asem en ea scenariu dureros a fost fo lo sit p en tru a-i face pe vo lu n tarii din cadru l exp erienţelor lui W enzlaff să se em oţio neze p ro fu n d . Ei au în cercat a p o i să-şi scoată din m in te această scenă, n otîn d u -şi gîn durile aşa cum le v en eau în m in te în u rm ătoarele nou ă m in u te. D e fiecare dată cînd li se strecu ra în m inte un gînd d espre tu lbu rătoarea scenă, făceau un sem n pe hîrtie, pe m ăsu ră ce îşi n otau ideile. în vrem e ce m ajo ritatea, odată cu trecerea tim p u lu i, se gîndeau din ce în ce m ai rar la această scenă tu lb u rătoare, volu n tarii m ai d ep rim aţi au d o v ed it că p o n d erea gînd u rilo r o bsed an te creştea, ba u n ii au făcut ch iar referiri in directe la acea scenă în gîndurile lor, care se p resu p u n ea că ar fi trebuit să fi fost în d rep tate spre altceva. M ai m ult, cei care aveau o în clin aţie spre d ep rim are au fo lo sit alte g în d uri stresan te p en tru a-şi d istrage aten ţia. D u pă cu m spunea W enzlaff: „G îndu rile se asociază m in tal nu n um ai în funcţie de con ţinu t, ci şi în fu ncţie de starea în care se află p ersoana, de d ispoziţia ei. O am enii au un în treg set de g înduri d eprim ante care ap ar cu m are rep eziciu n e atu nci cînd sînt trişti. Cei care se d eprim ă u şo r au ten d in ţa să-şi creeze reţele foarte p u ternice de asociaţii de idei în tre aceste g în d u ri, astfel în cît ele sînt greu de su p rim at de în d ată ce apare o proastă dispoziţie. C ulm ea ironiei, cei d eprim aţi folosesc tocm ai un su biect d ep rim ant ca să îşi ia gîndul de la u n altul de acelaşi g en , ceea ce stîrneşte şi m ai m u lte em oţii n e g a tiv e /' O altă teorie su sţine că p lîn su l ar fi m o d alitatea n atu rală de a cob orî n ivelul su bstan ţelor ch im ice ce apar odată cu suferinţa. Sigur că u neori p lînsu l poate să ne scap e de b lestem u l tristeţii, dar el p o ate şi să lase o an um ită obsesie p riv ito are la m otivele

disperării. Ideea unui „plîns sănătos" este înşelătoare: plînsul ca re în tăreşte m ed itarea asupra u nei situ aţii n efericite prelu n geşte de fap t starea de disconfort. D istracţia reu şeşte să rupă lanţul care m en ţin e acea gîndire cop leşită de tristeţe; u nu l d in tre arg u m en tele teoriei de bază con form căreia terap ia şocu rilor electrice este eficientă în depresiile grave este şi fap tu l că ea p ro duce o p ierd ere a m em oriei pe term en scu rt — p acien ţii sim ţin-

98

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

du-se m ai bine p en tru că n u-şi m ai am in tesc de ce erau atît de trişti. In orice caz, stu d iind tipu rile de tristeţe, D ian e Tice a d esco p erit că m u lţi au su sţinu t că s-au în d rep tat spre diverse m o d alităţi de d istracţie, cu m ar fi cititul, televizorul şi cin em ato g raful, jo cu rile v id eo sau jo cu rile puzzle, dorm itul, reveria — visa-

tul la o vacantă imaginară. Wenzlaff adăuga faptul că distracţiile cele m ai eficien te sînt acelea care îţi schim bă starea — cu m ar fi un ev en im en t sp ortiv palp itant, o com edie, o carte op tim istă. (A ten ţie însă: u n ele distracţii în sine p o t perp etu a starea de d epresie. S tu d iile au arătat că aceia care se uită foarte m u lt la telev izor sînt de obicei m ai dep rim aţi d ecît în ain te să o facă!) G im n astica aerobică, con stată Tice, este u na din tre cele m ai eficien te tactici p en tru în d ep ărtarea d ep resiilor uşoare, dar şi a proastei d isp o ziţii. A ici în să trebuie să in clu d em u n avertism ent, şi an u m e că avan tajele sportu lu i fu n cţio n ează cel m ai b ine în cazul celor len eşi, care n u se om oară prea m u lt cu exerciţiile fizice, d eci în cazu l sedentarilor. în ce-i p riveşte pe aceia care fac sp o rt zi de zi, ch iar dacă aduce o schim b are de d isp o ziţie, efectu l m a x im a fost obţinut doar atu nci cînd s-au ap u cat de acest obicei săn ăto s. De fapt, p entru cei care fac g im n astică, efectul asu p ra d isp o ziţiei este invers: ei încep să se sim tă prost atu nci cînd sar cîte o zi peste ed u caţia fizică. S p o rtu l pare să fu n cţio n eze b in e p entru că schim bă starea p sih olog ică p resu p u să de d isp o ziţia resp ectiv ă: depresia în seam n ă un m oral scăzut, iar g im n astica aerobică reuşeşte să trezească tru p u l. în m od sim ilar, teh n icile de relaxare care adu c tru pul în tr-o stare de in activitate fu n cţio n ează foarte bin e în cazu l an xietăţii, care este o form ă de ag itaţie, dar n u tot atît de bin e în cazu l d epresiei. F iecare dintre aceste abord ări pare să fu ncţioneze în sen su l că op reşte a cest cerc in fern al al depresiei sau al an xietăţii, adu cînd creierul la u n n iv el de activitate in com p atibil cu starea em oţio n ală care a pu s stăp în ire pe el. R id icarea m o ra lu lu i prin in term ed iu l u n o r d esfătări sau p lăceri sen zu ale ar fi un alt antidot d estul de p o p u lar pen tru m o m entele de tristeţe. U nele dintre m od alităţile obişn u ite p rin care oam en ii se calm ează atu nci cînd sînt d ep rim aţi ar fi b ăile fierb in ţi sau co n su m area m în căru rilo r favorite ori a asculta m uzica sau o partid ă de sex. în cazul fem eilor, este p o p u lară solu ţia de a-şi cu m p ăra sin g u re un cadou sau de a se d esfăta pen tru a d epăşi o proastă d isp o ziţie, dar şi m ersul la cu m părături sau chiar u itatul prin v itrin e. în privin ţa studenţilor, Tice a co n statat că m în catu l este u n p aleativ de trei ori m ai des folosit de către fe-

în r o b it d e p a t im i

99

m ei pentru calm area tristeţii, în vrem e ce bărbaţii sîn t de cinci ori m ai p red ispu şi decît fem eile la bău tură sau la d roguri atu nci cînd au căderi n ervo ase. M în catul exagerat sau alcoolu l ca an tid ot reprezintă, desigur, o soluţie cu două tăişuri: m în catu l în exces duce la regrete; alcoolul este princip alu l factor de d ep rim are la nivelu l sistem u lu i nervos şi deci, practic, sp oreşte starea de d epresie. O abordare m u lt m ai con stru ctiv ă în privinţa rid icării m oralului, su sţine Tice, este să pui la cale o m ică victo rie sau o reu şită la înd em înă: nişte treburi care aşteptau de m u lt să fie făcute prin casă sau alte m ici lucruri ce aşteptau să fie rezolvate. în m od sim ilar, are efect o îm bu nătăţire a im agin ii p erso n ale ce duce la ridicarea m oralu lu i, cu m ar fi îm brăcatu l fru m os sau fardatul. U nu l dintre cele m ai p u ternice an tid otu ri în cazu l depresiei — p u ţin folosit în afara terapiei — este p erceperea lu cru rilo r d intr-o altă p erspectivă sau reîncadrarea cogn itivă. Este firesc să ne v ăităm atunci cînd o relaţie ia sfîrşit şi să ne cu prin d ă gîn d uri de au tocom p ătim ire, cum ar fi con vin gerea că: „A sta în seam n ă că voi răm ine pen tru totd eaun a sin g u r(ă )", ceea ce ev id en t că sporeşte disperarea. Totuşi, în to rcîn d u -n e în tim p şi g îndindu-ne la faptuLcă relaţia nu era prea grozavă şi că de fapt nu făceam o pereche p otrivită — cu alte cu vinte, privind din altă persp ectivă această pierdere, în tr-o lu m ină p ozitivă — acest lucru constitu ie un an tid ot al tristeţii. în m od sim ilar, p acien ţii care suferă de cancer, in d iferent cît de gravă ar fi starea lor, reuşesc să aibă o d ispoziţie m ai bu nă dacă sînt în stare să descop ere că există alţi pacienţi care o duc şi m ai rău („Totuşi se poate şi m ai rău — eu cel p u ţin pot să u m b lu "); cei care se co m p ară cu p ersoanele sănătoase sînt au tom at şi cei m ai d ep rim aţi18. A sem enea com p araţii cu aceia care o duc şi m ai rău sînt su rp rin zăto r de eficiente: d eod ată, tot ceea ce părea atît de în g rozitor nu m ai p are ch iar aşa. O altă m etod ă eficientă de a scăp a de deprim are este a-i aju ta pe alţii. C um depresia se alim en tează din ru m egarea gîndurilor şi preocu parea de sine, a-i aju ta pe ceilalţi ne face să ne d esp rin d em de aceste preocu pări, atîta vrem e cît în cep e să ne in tereseze suferinţa altora. Im plicarea în v o lu n tariat — ca antrenor la Liga Juniorilor, ca sfătu itor sau p en tru a-i h răni pe cei fără adăpost — a fost dintotdeauna una dintre cele m ai eficiente soluţii de schim b are a dispoziţiei, cel p u ţin aşa reiese din stu d iu l lui Tice. Dar, din păcate, această m etod ă este foarte rar practicată.

100

M a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

In sfîrşit, unii oam eni reuşesc să-şi d ep ăşească starea de m elancolie o rien tîn d u -se spre transcendent. Tice m i-a spus: „R ugăciu n ea, dacă eşti credincios, fu ncţionează in d iferent de starea p roastă în care te afli, m ai ales dacă este vorba de d ep resie/' C E I C E R E P R IM Ă : N E G A R E A JO V IA L Ă „l-a tras un p icio r în bu rtă coleg u lu i de c a m e r ă ..." A şa în cep ea fraza. Şi se sfîrşea astfel: „ ...d a r de fapt voia să aprindă lum in a ." A ceastă tran sform are a unui act de agresiun e într-o greşeală n evin o vată, ch iar dacă este puţin p lau zibilă, este o reprim are cap tată in vivo. A ceastă frază a fost scrisă de u n stu d en t care s-a o ferit să p articip e la un stu d iu referitor Ia reprim atori — oam eni care de obicei şi în m od au tom at p ar să estom p eze tu lbu rările em oţion ale în ain te de a le con ştien tiza. în cep u tu l acestui fragm ent: „I-a tras u n p icior în bu rtă coleg u lu i de c a m e r ă ..." i-a fost d at unui stu d en t p en tru a fi com p letat în cad ru l unu i test. A lte teste au arătat că acest m ic act m in tal de evitare făcea parte d in tr-un tipar m ai v ast al existenţei tînărului de a d istru g e m ajo ritatea em oţiilo r su p ărăto are19. în vrem e ce la în cep u t cercetătorii i-au co n sid erat pe cei care îşi reprim ă em oţiile d rept u n exem plu ed ificato r al incap acităţii de a le sim ţi — rude bu n e cu alexitim icii, even tu al — , în prezen t ei sînt co n sid eraţi ca fiind experţi în reglarea em oţiilor. Au ajuns să se ad ap teze atît de bin e prin instinctul de au toap ărare îm p otriva sen tim en telo r n egative, în cît nici m ăcar nu le m ai conştien tizează latu ra n egativă. în loc să-i m ai n u m im rep rim atori, aşa cu m o bişnu iau pînă acu m cercetătorii, un term en m u lt m ai potriv it mi s-ar părea im pertu rbabili. M are p arte din acest studiu făcut în princip al de D aniel W einberger, în p rezen t p sih olog la U niversitatea C ase W estern R eserve, arată că deşi aceste persoane p ar calm e şi im p ertu rbab ile, u n eo ri ele p o t să ajungă să clocotească din p ricin a acestor tu lbu rări p sih olog ice pe care par să le ignore. în tim pu l testu lu i de co m p letare a frazei, voluntarii au fost şi ei m on itorizaţi în ceea ce p riv eşte nivelu l de excitare fiziologică. R ep rim atorii care păreau că em an ă calm au fost trădaţi de agitaţia trupului: cînd au fost con fru ntaţi cu fraza despre colegu l de cam eră v io lent şi altele asem en ea, au d at sem ne de an xietate, adică inim a a în cep u t să le bată m ai repede, să transpire şi să Ie crească tensiu -

în r o b it d e p a t im i

101

nea arterială. Şi totuşi, cînd au fost întrebaţi cu m se sim t, au răspuns că sînt p erfect calm i. A ceastă co n tin u ă în d ep ărtare a u nor em oţii precu m m în ia şi anxietatea n u este un lucru n eobişn uit. U na din şase p ersoane procedează astfel, cel p u ţin aşa su sţine W einberger. Teoretic, co piii p ot învăţa în m ai m ulte feluri să fie im p ertu rbabili. U nul ar putea fi o strategie de sup rav ieţu ire în situ aţiile d ram atice, cu m ar fi un p ărin te alcoolic într-o fam ilie în care această problem ă nu este recu noscu tă. A ltul ar fi un p ărinte sau am bii părinţi care la rîndul lor fac p arte din categoria celor care-şi reprim ă em o ţiile şi p rin u rm are sîn t un exem p lu , adică se arată veseli sau ca de gheaţă atu nci cînd sînt con fru n taţi cu situaţii nelin iştitoare. Sau pu r şi sim plu această trăsătu ră poate fi u n tem p eram en t m oştenit. N im en i n u poate spun e exact cînd apare un asem enea m od el în existenţa cu iva; cei care îşi reprim ă sen tim en tele la vîrsta m atu rităţii sîn t calm i şi stăp în iţi. * Problem a care răm îne, desigur, este cît de calm i sînt de fapt. Pot în tr-ad ev ăr să n u perceapă sem n ele fizice ale em oţiilo r tu lburătoare? Sau d oar se prefac a fi calm i? R ăsp u n su l la această întrebare a v en it în u rm a u n u i stu d iu foarte in telig en t, realizat de psih ologu l R ichard D av id so n de la U n iv ersitatea d in W isconsin, care an terior co labo rase cu W einberger. D avid son i-a pus pe cei im p ertu rbabili să rezolve u n test de liberă asociere, care cu prin d ea o listă de cu v in te neutre, d in tre care u n ele aveau o nuanţă ostilă sau sexuală, m enită să stîrn ească un sentim en t de an xietate la ap roap e oricine. A şa cu m au d em o n strat-o reacţiile lor fizice, toţi au dat sem n e fizio lo gice de d isco n fo rt ca reacţie la cu vintele respective, ch iar dacă asociaţiile de idei pe care le-au făcut au arătat aproape în to td eau n a că au în cercat să m inim alizeze efectu l cu v in telo r su p ărăto are, ap ro p iin d u -le de altele m ai nevin ovate. D acă p rim u l cu v în t a fost „ u ră ", reacţia a fost „iu b ire". Stud iul lui D avid so n a p ro fitat de faptu l că (în cazu l d reptacilor) un cen tru ch eie al an alizării em oţiei n egative se află în lo bul d rept al creieru lu i, în vrem e ce cen trii v o rbirii se află în cel stîng. O d ată ce em isfera dreaptă recu n oaşte faptu l că un cu vîn t este supărător, ea transm ite această in fo rm aţie către corpus callosum, acel elem en t care îm p arte creieru l în două ju m ătăţi, iar apoi la cen tru l vorbirii, reacţion în d u -se printr-u n cu v în t rostit. F olosind o com b in aţie com p licată de lentile, D av id so n a reu şit să afişeze un cu vîn t astfel în cît să fie v ăzu t doar cu ju m ătate din cîm pul vizual. D in pricina leg ătu rii n eu rale a sistem u lu i vizual, d a-

102

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

că afişajul s-ar fi făcut în ju m ătatea siîn gă a cîm p u lu i vizual, ar fi fost recu n oscu t m ai întîi de lobul d rept al creieru lu i, care are o anum ită sensibilitate la su ferinţă. D acă afişajul s-ar fi făcu t în ju m ătatea dreaptă a cîm p u lu i vizu al, sem n alu l ar fi ajuns în p artea stîngă a creierului fără a fi percep u t ca o problem ă neplăcută.

Cînd cuvintele au fost prezentate emisferei drepte, a durat un tim p p entru ca im p ertu rbabilii să răspun d ă — dar n u m ai în cazul în care cu vin tul faţă de care trebuiau să reacţion eze era unul care îi d eran ja. în cazu l cu v in telo r neutre, nu exista nici o tragere de tim p în p riv in ţa vitezei cu care era găsită asociaţia de idei. Întîrzierea apărea doar atu nci cînd cu vin tele erau p rezen tate em isferei drepte, n u şi celei stîngi. Pe scurt, im p ertu rbabilii păreau că d atorează această reacţie unui m ecan ism neural care încetin eşte sau in tervine în tran sferarea in fo rm aţiilor d eran jan te. Ideea este că ei nu se prefac că n u ar fi con ştien ţi de gradul de en erv are; creierul lor le ascu n d e această in form aţie. M ai precis, stratul de înd u lcire a sen tim en telo r care acoperă aceste p ercep ţii n ep lăcu te poate să se d atoreze acţiu n ilor lobu lu i frontal stîng. Spre surprind erea sa, atu nci cînd D avidson a m ăsu rat n ivelu l de activitate al lobilor fron tali, s-a d o ved it că activitatea este m ai in tensă în p artea stîngă — cen tru l sen tim en tu lu i p ozitiv — şi m ai puţin în p artea dreaptă, cen tru l sen tim en telo r n egative. A ceşti oam en i „se p rezin tă pe ei în şişi într-o lum ină pozitivă şi într-o d ispoziţie jo v ia lă ", m i-a spus D avid son . „Hi n eagă faptul că stresul îi d eran jează şi acţion ează p rin tr-u n tipar al activ ării frontale stîngi, cînd stau şi se od ih nesc, stare asociată cu sen tim en tele p ozitiv e. A ctiv itatea creieru lu i poate fi cheia acestor afirm aţii p ozitive, în ciuda u nei reacţii fiziologice clare, care seam ănă foarte tare cu o stare de d isco n fo rt." Teoria iui D avid son spun e că, în privin ţa activităţii creierului, este n evoie de energie p en tru a trăi realităţile n ep lăcu te în tr-o lu m ină p o zitiv ă. R eacţia fiziologică pu ternică se poate datora în cercării susţinu te a circu itu lu i n eural de a m en ţin e sen tim en tele p ozitive sau de a le suprim a ori de a le in hiba pe cele n egative. Pe scurt, im p ertu rbabilitatea este un fel de negare jo v ială, o d isociere pozitiv ă — şi p robabil este şi un in d iciu p entru fu n cţionarea m ecan ism u lu i n eu ral în cazul u nor stări d isociative grave, care pot apărea, de exem p lu , după o situaţie de stres p o sttrau m atic. A tîta vrem e cît acest lu cru nu presu p u n e decît o d etaşare, spune D avid son , „pare a fi o strategie cu o reuşită m axim ă p entru au toreglările em o ţio n ale", deşi nu se cu nosc u rm ările la nivelu l con ştien tizării de sine.

A p titu d in ea de a stăpîni

O sin g u ră d a tă în v ia ţă a m fost p a ra liz a t d e frică. Totul s-a p e tre c u t la un e x a m e n d e m a te m a tic ă , în p rim u l an de fa cu ltate, p e n tru că, n u ştiu d e ce , d a r nu în v ă ţa s e m . în c ă uni a m in te sc în că p e re a în c a re a m in trat în acea d im in e a ţă d e p rim ă v a ră de p a rc ă m e rg e a m la tăiere şi îm i sim ţe a m in im a g re a . F u s e s e m d e m u lte o ri la cu rsu ri în a ce a stă sală. T otuşi, în a ce a d im in e a ţă , nu m ai v e d e a m n im ic pe fereastră şi nici m ă c a r nu m a i o b s e rv a m în că p e re a . P riv e a m fix în p o d ea d rep t în faţa m e a în tim p ce m ă în d re p ta m sp re locu l d e lingă u şă. C în d a m d esch is c o p e rta alb astră a caietu lu i d e e x a m e n , a m sim ţit în u rech i b ătăile in im ii şi a m p e rc e p u t a c e st g u s t al a n xietăţii în sto m a c. " M -a m u itat o d a tă ra p id la în treb ările d e e x a m e n . D ar n ici o sp e ra n ţă. O o ră m -a m u ita t fix la p a g in ă , m in tea m ea g în d in d u -se la c o n secin ţele p e ca re u rm a să le a m de su ferit. A celeaşi g în d u ri se re p e tau la n esfîrşit, p e iîn g ă frică şi tre m u ra t. A m ră m a s în cre m e n it ca u n an im al ca re fu sese o p rit în loc de o în ţe p ă tu ră cu c u ra ra . C e e a ce m -a im p resio n at cel m a i m u lt în acel m o m e n t cu m p lit este cît d e în ch isă a d e v e n it m in te a m e a . N u a m p e tre c u t o ra a ceea în ce rcîn d cu d isp e ra re să g ă se s c o re z o lv a re a testu lu i. N -a m v isa t cu och ii d e s chişi. P u r şi sim p lu a m sta t fix a t a s u p ra fricii în g ro z ito a re , a şte p tîn d să se term in e a ce s t c h in .1

A ceastă povestire a m om en telo r de chin îm i ap arţine; şi în ziu a de azi este p en tru m ine cea m ai grăitoare dovadă a im p actului d evastator pe care îl are şocul em oţion al asupra lim p ezim ii m inţii. A cu m îm i dau seam a că acest chin al m eu era un fel de testam en t al p o sib ilităţii creieru lu i em oţion al care stăp în eşte şi ch iar paralizează gîndirea. M ăsu ra în care problem ele em oţion ale pot in terven i în viaţa m intală nu este ceva nou p en tru profesori. Stu d en ţii n erăb d ători, furioşi sau d eprim aţi nu în vaţă; cei care sînt prinşi într-o asem enea stare de spirit nu prim esc inform aţiile în m od eficien t sau nu ştiu ce să facă pînă la urm a cu ele. Aşa cu m am văzu t în

104

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

C apitolu l 5, em oţiile n egative p u tern ice abat atenţia spre p ro pria lor preocu pare, in terferîn d cu încercarea de concentrare asupra altui lu cru . Intr-adevăr, u nu l dintre sem n ele care arată că sentim en tele au ten d in ţa să-şi schim b e direcţia şi să cadă în p atologic este faptul că sînt atît de in sisten te, în cît copleşesc orice alt gînd, sabotînd p erm an en t în cercările de a acorda atenţie oricărui alt lucru în tîln it. P entru p ersoana care trece p rintr-u n divorţ su p ărător — sau p en tru copilul ai cărui părinţi divorţează — m intea nu se opreşte prea m ult asupra lu cru rilo r ce par prin com paraţie m ărunte, cum ar fi m unca sau şcoala; p entru cei cu depresii clinice, gîn d urile de au tocom p ătim ire şi de disperare, de d ezn ăd ejd e şi de n eaju torare le în trec pe toate celelalte. C înd em oţiile cop leşesc puterea de concentrare, este blocată de fapt cap acitatea m in tală cognitivă, pe care savanţii o n um esc şi „m em oria fu n cţio n ală", cap acitatea de a reţine toate in fo rm aţiile relevante în raport cu m isiu n ea de în d eplinit. C eea ce preocupă m em oria fu ncţională poate fi la fel de lu m esc precum cifrele care form ează u n n u m ăr de telefon sau la fel de com p licat precum o intrigă pe care un ro m an cier în cearcă să o u rzească. M em oria fu ncţională este o fu ncţie execu tivă lâ nivel m in tal, făcînd p osibile toate celelalte efo rtu ri in telectu ale, de la alcătuirea u nei p ropoziţii pînă la desluşirea u nei com plicate p roblem e de lo gică2. C ortex u l prefrontal este cel care înd ep lineşte această funcţie a m em oriei fu ncţionale — şi n u u itaţi, acolo are loc întîlnirea dintre sentim en te şi em oţii3. C înd circu itul lim bic care co n verge pe cortexu l prefrontal se află în zona tu lbu rărilor em oţio nale, eficacitatea m em oriei fu ncţionale are de suferit: nu m ai p u tem gîndi logic, aşa cu m la rîn d u l m eu am con statat în tim pul acelui în sp ăim în tăto r exam en de m atem atică. Pe de altă parte, trebuie luat în consid erare şi rolul m otivării pozitive — în d rep tarea sen tim en telo r spre entuziasm , zel şi în credere — spre reu şită. Studierea sp ortivilor olim pici, a m u zicienilor de renum e in tern aţion al şi a m arilor m aeştri de şah a rată că aceştia au ca trăsătură com u n ă cap acitatea de a se m otiva pentru a urm a un an trenam en t n eîn d u răto r şi regulat4. Iar p en tru o creştere stabilă a grad ului de m ăiestrie, n ecesară unui p erform er in tern aţion al, aceste an trenam en te trebuie să înceapă în că din copilărie. La O lim p iad a din 1992, p articipan ţii din echipa chineză de sărituri în apă aveau doisprezece ani şi făcuseră tot a tî te a a n t r e n a m e n t e c a şi m e m b r i i e c h ip e i a m e r i c a n e , c a r e a v e a u peste douăzeci de ani — scufun d ătorii chinezi în cep u seră un

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

105

an trenam en t extrem de riguros încă de la vîrsta de patru ani. In m od sim ilar, cei m ai m ari violon işti ai secolu lu i X X au în cep u t studiul in stru m en tu lu i de la cinci ani; cam p ion ii in tern aţion ali de şah s-au ap u cat de acest jo c în m edie pe la şap te ani, în v rem e ce aceia care au ajuns doar la n ivel n aţio n al s-au ap u cat p e la zece ani. A în cep e m ai devrem e oferă o şansă m ai m are în v ia ţă: cei m ai bu ni studenţi la vioară de la cea m ai m are A cad em ie de M u zică din B erlin, care acum au d ouăzeci de ani, au stud iat peste zece m ii de ore, în vrem e ce cei care se află în eşalonu l al doilea au stu d iat cam şapte m ii cinci sute de ore. C eea ce p are să-i despartă pe cei din v îrf de ceilalţi cu cap acităţi eg ale este m ăsu ra în care, în cepînd devrem e în viaţă, au fost în stare să şi continu e printr-o p regătire asiduă ani şi ani de zile. A ceastă p erseveren ţă depinde de an u m ite trăsături em oţio nale — en tu ziasm u l şi perseverenţa în faţa o bstacolelor fiind m ai im p o rtan te decît orice altceva. R ăsp lata su p lim entară care vine din m otivaţie, pe lîngă talentul în n ăscu t, poate fi văzu tă în rem arcabilele p erform an ţe ale stu d en ţilor asiatici în şcolile şi profesiile din A m erica. O trecere în revistă atentă a acestei realităţi su gerează fap tu l că aceşti co pii am erican i de origine asiatică au u n avantaj m ediu faţă de albi la IQ , de d oar două sau trei puncte^. Şi totuşi, în ceea ce p riveşte p ro fesiile liberale, cu m ar fi d reptu l şi m ed icin a, m ulţi am ericani de orig in e asiatică se com p ortă ca şi cu m IQ -ul lor ar fi cu m u lt m ai rid icat — echivalentul u nu i IQ de 110 la am ericanii de origin e jap on eză şi al unuia de 120 la am erican ii de orig ine ch in ez ă 6. M otiv u l pare să fie faptul că în că din prim ii ani de şcoală co p iii asiatici m u n cesc m ai m u lt d ecît albii. Sanford D orenbusch, sociolog la Stanford, a stu d iat p este zece m ii de liceeni şi a co n statat că am erican ii de origine asiatică p etrec cu 40% m ai m u lt tim p la pregătirea lecţiilor decît ceilalţi elevi. „în v re me ce cei m ai m u lţi părinţi am ericani sîn t d isp u şi să accepte că un copil p o a te avea şi părţi m ai slabe şi să p u nă accentu l pe punctele forte, pen tru asiatici abordarea este u rm ătoarea: dacă n-ai luat n ote b u ne, soluţia este să în veţi m ai m u lt seara şi, dacă tot nu reu şeşti, să te trezeşti m ai devrem e d im in eaţa ca să m ai înveţi puţin. Ei consideră că oricine se p o ate descurca bine la şcoală dacă face efortul cu v e n it/' Pe scurt, o cu ltu ră etică a m u n cii se trad u ce printr-o m otivaţie m ai p u tern ică, prin zel şi p erseverenţă — un avantaj em oţion al.

106

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

în m ăsura în care em oţiile noastre m erg în direcţia sau sporesc cap acitatea n oastră de a gîndi şi de a plan ifica, de a urm a un an tren am en t pentru un scop în d ep ărtat, pentru a rezolva p roblem ele, ele determ ină lim itele cap acităţii n oastre de a ne folosi abilităţile m in tale în n ăscu te şi de a h otărî cu m ne vo m descurca în viaţă. Şi în măsura în care sîntem motivaţi simţind un en tu ziasm sau o plăcere p en tru ceea ce facem sau ch iar şi un grad op tim de n elin işte — v o m fi p ropu lsaţi spre reuşită. în acest sens, in telig en ţa em oţion ală este o ap titu d in e m ajoră, cap acitatea care afectează în m od profund toate celelalte cap acităţi, fie facilitînd , fie co m bin în d u -se cu ele. C O N T R O L A R E A IM P U L S U R IL O R : T E S T U L P R Ă JIT U R II Im ag in aţi-v ă că aveţi patru ani şi că cineva vă face u rm ăto area p ropu nere: dacă aştep ţi pînă ce facem cîteva co m isio an e, vei căp ăta ca p rem iu două p răjitu ri. D acă nu p oţi să aştepţi pînă atunci, p rim eşti n u m ai una — dar ţi-o dau ch iar acum . Sigu r că aceasta este o provocare p en tru sufletul unui cop il de patru ani, acest m icro co sm o s al veşnicei bătălii dintre im pu ls şi abţinere, d intre sine şi eu , dintre d orinţă şi au tocon trol, dintre răsplată şi am în are. In fu ncţie de ceea ce alege copilul acest test poate fi grăitor; el oferă n u num ai o interpretare a caracteru lu i, dar şi a traiectoriei pe care o va avea probabil în viaţă. N u există u n talent p sih olog ic m ai im p o rtan t decît a rezista la im p u lsu ri. A ceasta este baza au tocon trolu lu i em oţion al, avîrtd în ved ere că toate em oţiile, prin însăşi n atu ra lor, duc într-un fel sau altu l la u n im pu ls, spre o acţiune. R ăd ăcina cu vîntului em oţie, am in tiţi-v ă, este verbul „a m iş c a C a p a c it a t e a de a rezista im p u lsu lu i de a acţiona, de a nim ici m işcarea incipientă, se tran sferă cel m ai adesea şi la n ivelul fu ncţionării creierului într-o in hib are a sem n alelo r lim bice către cortexu l m otor, deşi o asem en ea in terp retare răm îne deocam dată specu lativ ă. O ricu m , u n rem arcabil studiu în care unui copil de patru ani i s-a p>us în faţă o prăjitu ră arată cît de im p o rtan tă este cap acitatea de ţinere în frîu a em oţiilor şi de am înare a im p u lsulu i. A cest stud iu a fost în cep u t de psihologul W alter M isch el în anii 1960, la o g răd in iţă din cadru l cam pu su lu i u niversitar Stanford , şi i-a n u m ărat m ai ales pe copiii celor de la facultatea Stanford , absol-

A p t it u d i n e a d e a s ta p îr ii

107

venţi şi alţi an gajaţi, stud iu l urm ărindu -i pe acei copii de patru ani şi în tim p, pînă la term inarea liceu lui7. U nii copii de patru ani au fost nevoiţi să aştepte cin cisp rezece sau douăzeci de m in u te, ceea ce cu siguranţă li s-a p ăru t o veşnicie, pînă ce s-a în to rs cel care făcea exp erienţa. C a să se sp rijine în lupta lor in terioară, ei şi-au acoperit ochii ca să nu se uite la ispită sau au stat cu m îin ile în poală vorbind în tre ei, cîritînd, ju cînd u -se, pînă ce u neori chiar au obosit şi au ad orm it. A ceşti preşcolari cu rajoşi şi hotărîţi au prim it răsplata celor d o uă prăjituri. D ar alţii, m ai im p u lsivi, au şi în şfăcat o p răjitu ră de în d ată ce p ersoana care făcea experienţa a ieşit din în căp ere p e n tru a-şi face „co m isio an ele". D iagnosticu l pentru felul în care au ştiu t să-şi stăp în ească im pulsul a fost lim p ede doisp rezece sau p aisprezece ani m ai tîrziu, toţi aceşti copii fiind u rm ăriţi şi la ad olescen ţă. D iferenţa em oţion ală şi socială între p reşcolarii care au în şfăcat prăjitu ra şi cei care au avut răbdare a fost enorm ă. C ei care au rezistat isp itei la patru ani au d even it între tim p ad o lescen ţi m ult m ai com p eten ţi din p u n ct de ved ere social: erau eficien ţi, siguri pe ei şi m ai capabili să se ad ap teze fru strărilor vieţii. Era m ai puţin probabil că ar fi p u tut să ced eze n ervos, să în ţep en ească de frică sau să dea în ap oi din cau za stresu lu i ori să fie uşor de d ezo rganizat sau de n ăucit în tr-o stare de tensiu ne; ei au în fru n tat provocări şi nu au ab an d on at nici m ăcar în faţa m arilo r d ificu ltăţi; au fost în crezători în sine şi dem ni de încredere. A u lu at in iţiative şi s-au im plicat în p roiecte. D upă zece ani, erau în co n tinuare în stare să am îne răsp lata, u rm ărind u -şi scopurile. C opiii care au în şfăcat prăjitu ra, aproxim ativ o treim e din total, au dat dovadă de m ai p u ţin e calităţi, p rezen tîn d un p o rtret m ai degrabă tulbure din p u n ct de ved ere p sih olog ic. în ad o lescenţă, erau tim izi în p riv in ţa leg ătu rilor sociale; sau erau în că păţîn aţi şi in d ecişi; lesne n em u lţu m iţi de fru strări; se con sid erau „ răi" sau n ed em n i; d ăd eau în apoi sau se blocau în faţa stresu lui; se sim ţeau n esigu ri şi n em u lţu m iţi p entru că nu „o b ţin u seră d estu l"; căd eau u şor pradă g eloziei sau invidiei; reacţionau exagerat la orice lucru care îi irita, ieşindu-si din fire, p rovocînd certuri şi n eînţelegeri. Şi după toţi aceşti ani, tot nu erau în stare să îşi am îne răsplata. A şadar, ceea ce rem arcăm la o vîrstă fraged ă se d ezvo ltă la scară m are la nivelul co m p eten ţelo r sociale şi em oţion ale, de-a lungul vieţii. C ap acitatea de a im pu ne am înarea unui im puls stă

108

N a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

la baza unei m u ltitu d ini de efo rtu ri, în cep în d cu un regim de slăbit şi pînă la luarea unei d ip lo m e ca m ed ic. U nii copii chiar şi la patru ani au reuşit să stăp în ească lu cru rile esenţiale: au fost cap abili să d esluşească anum ite situ aţii sociale cum ar fi am înarea ben eficiu lu i, să îşi distragă atenţia ca să nu se con cen treze asupra ispitei im ed iate şi să fie su ficien t de perseveren ţi pentru atingerea unui scop — cele două p răjitu ri. Şi m ai su rp rin zăto r este fap tu l că atu n ci cînd copiii testaţi au fost evaluaţi din nou la sfîrşitu l liceu lu i, cei care la patru ani aşteptaseră cu răbdare erau stu d en ţi m u lt m ai bu n i decît cei care acţionaseră sub în d em nu l im bold u lu i. C on form evaluării părin ţilor, ei erau din pu nct de ved ere acad em ic m ai com petenţi: m ai cap abili să îşi transpună ideile în cu vinte, să folosească logica şi să reacţioneze logic, să se co n cen treze, să-şi facă p lanu ri pe care să le respecte şi m ai n erăbd ăto ri să în veţe. M ai u lu itor este faptul că au avut note foarte m ari la testele SAT. Treim ea cop iilor ce în şfăcaseră p răjitu ra cu m are n erăbd are abia dacă au lu at 524 de pu ncte la testul de gram atică, iar la m atem atică, 528; treim ea celor care au aşteptat cei m ai m u lt au avu t între 610 şi 652 de p u n cte, o d iferenţă de 210 pu ncte în to tal8. Felu l în care copiii trec testu l am în ării recom pensei la patru ani este un in d icator de două ori m ai exact asupra n otelor de la exam enele SA T decît îQ -u l; IQ -u l devine un in d icator p u ternic num ai după ce copilul învaţă să scrie şi să citească9. A cest lu cru sugerează faptul că acea cap acitate de a am îna recom pensa co n tribuie m ajor la potenţialul in telectu al, in d ep en d en t de IQ -ul în sine. (Un control d eficitar al im p u lsu rilo r în copilărie p oate fi de asem enea un indiciu asupra d elin cv en ţei u lterioare, din n ou un ind icator m ult m ai exact d ecît IQ -u l10.) Aşa cum vom vedea în Partea a cincea, deşi unii aduc argum en te că IQ -ul nu poate fi schim b at, reprezentînd o lim itare d efin itivă în p otenţialu l existent al unui copil, există dovada clară că abilităţile em oţion ale cu m ar fi controlul şi d esluşirea co rectă a situaţiilor sociale pot fi dobînd ite. C eea ce W alter M ischei, cel care a făcut acest studiu, descrie, printr-o frază d estul de n efericită — „direcţionarea spre scop prin am înarea au toim p usă a răsp latei" — este esenţa au toreglării em oţionale: cap acitatea de a n ega im pulsul în avantajul sco pului, ind iferent că este vorba de punerea bazelo r unei afaceri, de rezolvarea u nei ecu aţii alg ebrice sau de cîştigarea unei C upe. D escoperirea sa reduce rolul in telig en tei em oţionale ca m etaca-

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

109

pacitate ce d eterm in ă cît de bin e sau cît de rău sînt oam enii în stare să-şi u tilizeze cap acităţile m intale. D IS P O Z IŢ II P R O A S T E , G ÎN D IR E PRO A STĂ îm i fac griji p e n tru fiul m e u . A b ia a în ce p u t să jo a ce în ech ip a d e fo tbal, d a r m a i d e v re m e sa u m a i tîrziu to t v a a v e a u n a c c id e n t. E ste stre sa n t să-l u rm ă re şti p e te re n , aşa că nici n u m -a m m ai d u s la m e ciu ri. Sînt sig u ră că fiul m e u este d e z a m ă g it că n u m ă u it c u m jo a că, d a r p u r şi sim p lu n u re z ist n e rv o s .

V orbitoarea u rm ează o terapie p en tru an xietate. Ea îşi dă seam a că în grijorarea in tervine în m od n efericit în existen ţa ei, pe care n u o m ai poate d u ce aşa cu m ar v rea11. D ar atu nci cînd trebuie să ia o h otărîre sim p lă, cum ar fi aceea de a-şi ved ea sau nu fiul ju cîn d fotbal, m in tea îi este cotropită de gîn d uri catastro fale. Ea nu m ai este liberă să aleagă; grijile îi co p leşesc raţiu nea. A şa cu m am văzu t, g rijile sînt m iezu l efectu lu i d evastator al anxietăţii asupra p erform an ţei m in tale de orice fel. în g rijo rarea — desigur, o reacţie utilă — a lu at-o razn a; a d ev en it o p reg ătire m in tală prea zeloasă p en tru o am eninţare an ticip ată. A cest gen de repetiţii m in tale sîn t d ezastru o ase din p u n ct de ved ere cognitiv atu nci cînd intră în tr-u n fel de ru tină care cap tează în treaga aten ţie, in terven in d în orice alte în cercări de con cen trare asupra altu i lu cru . A nxietatea su b m in ează in telectu l. în cazu ri ce n ecesită efo rturi intelectu ale co m p lexe sau ale u nor m isiu n i ten sion ate p recum aceea a controlorilor de trafic aerian, an xietatea cronică este un ind iciu ap ro ap e sigu r că persoana respectivă va da greş în cele din u rm ă. P erso an ele an xio ase sîn t p red isp u se să eşueze ch iar dacă obţin u n pu nctaj b u n la testu l de in telig en ţă, aşa cu m arată un stu d iu făcu t pe 1790 de stud en ţi care se pregăteau să o cu pe postu ri de con trolori de trafic aerian 12. A nxietatea sabotează de asem enea p erform an ţele la în văţătu ră de orice fel: în peste

126 de studii diferite, făcute pe 36 000 de persoane, s-a arătat că predilecţia p en tru în grijorare duce la o m ai slabă perform an ţă la învăţătură, in d iferent cu m s-ar face m ăsu rarea acestei p erform anţe — prin n ote sau teste, prin pu nctaje sau realizări13. A tunci cînd celor care sîn t pradă îng rijorării li se cere să în deplinească o m isiu n e cognitivă, de exem p lu , să îm p artă o biecte inerte în două categorii, iar ei povestesc ce le trece prin gînd

110

M a t i n a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

in asem en ea m om en te, co n statăm că sîn t gîn d u ri n egative —^ „N u voi fi în stare să fac asta ", „N u m ă pricep la genu l ăsta de te ste " şi alte ju stificări asem ăn ătoare — care se b azează pe o întrerupere a cap acităţii de a lua decizii. în tr-ad ev ăr, atu nci cînd, prin com p araţie, un grup de persoane care n u se în g rijo rează a fost rugat să se îngrijoreze înadins vreme de 15 m in u te, cap acitatea lor de a în d ep lin i aceeaşi m isiu n e s-a d eterio rat vizibil. Cînd celor care îşi faceau griji li s-a dat o p au ză de relaxare de 15 m in u te — ceea ce le-a redus n iv elu l de în g rijo rare — în ain te să în ceap ă treaba, ei n -au m ai av u t p ro b lem e14. A nxietatea din tim p u l exam en elor a fost stu d iată pentru p rim a dată în m od ştiin ţific în anii 1960 de către R ichard A lpert, care m i-a m ărtu risit că in teresu l i-a fost trezit tocm ai p en tru că a co n statat că un stu d en t al lui d ăd ea în to td eau n a rezu ltate p ro aste la teste d in pricin a em oţiilor, în vrem e ce coleg u l său R alph H ab er con sid era că ten siu n ea în ain tea u n u i exam en îl ajută de fap t să se d escu rce m ai b in e 15. C ercetarea lor, alătu ri de alte stu dii, a arătat că există două tipu ri de stu d en ţi anxioşi: cei cărora an xietatea le d im in u ează p erform an ţa la în văţătu ră şi aceia care sîn t în stare să se d escu rce în pofid a stresu lu i — sau p oate chiar d atorită lu i16. Ironia testării an xietăţii este că n elin iştea de a se descurca b in e la test, care, în m od ideal, poate m otiva elevii precu m H aber să stu d ieze din greu p en tru a se pregăti, poate la fel de b in e să sab oteze su ccesu l altora. P entru cei care sîn t prea anxioşi, team a d in ain tea testu lu i in terferează cu gîn d irea logică şi cu m em oria necesară p en tru a în v ăţa eficien t, iar în tim pul testu lui le tu lbu ră lim p ezim ea m in tală, esenţială p en tru ca lu cru rile să m eargă b in e. N u m ăru l m o tiv elo r de în g rijorare pe care le invocă cei care dau teste p o t fi u n in d iciu direct asupra a cît de slab le va rezolv a 17. R esu rsele m in tale se con cen trează asupra u nei m isiun i cognitive — în g rijo rarea — , m icşorîn d resursele d isponibile pen tru prelu crarea alto r in form aţii; dacă n e preocu p ă griji cum ar fi posib ilitatea de a pica la teste, sîntem m ai p u ţin atenţi lâ felu l în care am pu tea găsi răsp u n su rile. G rijile devin ad evărate p rofeţii care se în d ep lin esc, în d rep tîn d u -n e cu p recizie spre dezastru l pe care îl p reziceau . C ei care sînt în stare să îşi stăp în ească em oţiile, pe de altă p arte, se p ot folosi de această anxietate an ticip ativă — în leg ătu ră cu u n d iscu rs care trebu ie ţinut sau cu un test care trebu ie dat, de exem plu —- m otivîn d u -se pentru o pregătire m ai tem einică

A p t i t u d i n e a d e a s td p în i

111

şi, deci, p en tru obţinerea u nor rezultate m ai bune. L iteratu ra clasică de sp ecialitate d escrie, în psihologie, relaţia dintre a n x ie tate şi p erform an ţă, in clu siv cea m intală, sub form a unui U r ă s turnat. V îrfu l acestui U in versat reprezintă relaţia o ptim ă între anxietate şi p erform an ţă, cu un con su m nervos m ed iu pen tru realizarea a ceva. Prea puţină anxietate însă — prim a parte a U -ului — d u ce la ap atie sau la o prea slabă m otivaţie a s tră d u in ţei de a se d escu rca, în vrem e ce prea m ultă an xietate — celălalt capăt al U -u lu i — sabotează orice încercare de a reuşi cu bin e. O stare u şo r exaltată — hipom an ia, cum se n u m eşte ea în te r m eni de sp ecialitate — pare ideală p entru scriitori şi alţi c re a tori, presu p u n în d o flexibilitate şi o d iversitate plină de im a g inaţie a gîn d irii; se găseşte oarecu m spre vîrful răstu rn at al U -u lui. D ar d acă eu fo ria este scăp ată de sub control, ea devine d irect n ebu n ie, ca în cazul sch im b ărilo r de d isp oziţie ale m aniaco-d ep resivilor, iar ag itaţia su bm in ează cap acitatea de a gîndi suficien t de co eren t p en tru a scrie bin e, ch iar dacă ideile circulă liber — de fapt, ch iar prea liber p entru ca vreuna să fie u rm ă rită su ficien t şi să se obţin ă p rod u su l finit. Buna d isp oziţie, atît cît du rează, sporeşte cap acitatea de a gîndi flexibil şiu h ai com p lex, solu ţiile p ro blem elo r fiind găsite m ai uşor, fie că este vorba de u nele in telectu ale sau in terpersonale. A cest lu cru su g erează că o posibilitate de a ajuta pe cineva să gîn d ească m ai b in e o an um ită problem ă ar fi să i se spun ă o glum ă. R îsul, ca şi starea de exaltare, par să aju te oam en ii să g în dească m ai d esch is şi să facă m ai uşor leg ătu ri între idei, observînd relaţia care altfel i-ar fi p u tu t ocoli — trăsătu ră m in tală im portantă n u n u m ai în creativitate, dar şi în recu n oaşterea re la ţiilor com p lexe şi în p reved erea co n secin ţelor u nei hotărîri luate. A vantajele in telectu ale ale unui rîs sănătos sînt şi m ai iz b itoare cînd este vorba de rezolvarea u nei p roblem e care p resu p u ne o solu ţie creatoare. C on fo rm unui studiu , s-a co n statat că o a m enii care s-au u itat la o casetă video au rezolvat m u lt m ai bin e o en igm ă folosită de p sih olog i pen tru a testa gîndirea crea to a re18. In acest test, o am en ilor li s-a dat o lu m inare, ch ibritu ri şi o cutie cu p io n eze şi li s-a ceru t să pună lu m inarea pe o bu cată plană de p lu tă, astfel în cît să ardă fără să cu rgă ceară pe jos. M a jo ritatea celor cărora li s-a dat această p roblem ă au căzu t în tr-o gînd ire „ fu n cţio n ală" asupra felulu i în care aceste obiecte pot fi folosite în m od con ven ţional. C ei care s-au u itat în să la com ed ii au găsit m ai u şo r o soluţie com parativ cu aceia care s-au u itat la

112

b l a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

u n film despre m atem atică sau care au făcut exerciţii; au folosit cu tia în care se aflau p ion ezele, găsin d o soluţie creatoare. A u pu s cutia cu p ion eze pe bu cata de plută şi au folosit-o pe p o st de sfeşnic. C h iar şi d ispoziţiile p lăcu te p o t schim ba şirul gîndirii. A tunci cînd facem p lan u ri sau lu ăm decizii, cei care sînt bin e d ispuşi au o p ercepţie p referenţială care îi determ in ă să fie m ai expan sivi şi m ai p ozitivi în gîndire. A cest lucru se datorează în parte m em o riei, pentru că atu nci cînd sîntem bin e d ispu şi ne am in tim m ai m ulte lu cru ri p ozitiv e; atu nci cînd analizăm avantajele şi d ezavan tajele unei acţiun i şi sîntem bin e d isp u şi, m em oria favorizează canalizarea p ro belo r în m od pozitiv, determ inînd u-n e să facem , de exem p lu , ceva m ai aventuros sau m ai riscant. în m od sim ilar, o proastă disp oziţie in flu en ţează m em oria în tr-o direcţie n egativă şi astfel este m ai probabil că din team ă vom ajunge la o hotărîre exag erat de pru d entă. Em oţiile scăp ate de sub control in co m od ează in telectu l. D ar aşa cum am v o rb it în C apitolu l 5, pu tem d eterm in a em oţiile scăpate de sub co n trol să revină la n orm al; această com p eten ţă em oţion ală este ap titu d inea m ajoră care facilitează toate celelalte tipuri de in teligenţă. Să ne gîndim la cîteva cazu ri specifice: avan tajele sp eran ţei şi ale op tim ism u lu i şi acele m om en te p line de elan cînd o am enii se d ep ăşesc pe sine. C U T IA P A N D O R E I Ş I P O L L IA N N A : F O R Ţ A G ÎN D IR II P O Z IT IV E Stu d en ţii au fost su p u şi u rm ătoarei situaţii ipotetice: D eşi v -a ţi p ro p u s să luaţi u n 9, d u p ă p rim a e v a lu a re , 3 0% din ceea ce aţi făcu t a fost g reşit şi aţi p rim it un 6 . A tre c u t deja o să p tă m în ă d e cîn d aţi aflat că aţi lu a t u n 6. C e fa ce ţi?19

Totul d ep ind e de speranţă. R eacţia stu d en ţilo r cu un nivel ridicat de sp eran ţă a fost să înveţe m ai m u lt şi să găsească d iv erse solu ţii p en tru a-şi m ări m edia finală. Stud en ţii cu un n ivel de speranţă m ai scăzu t s-au gîndit la m ai m ulte posibilităţi de a-şi m ări nota, dar au d oved it m ai puţină hotărîre în obţinerea acestui scop. Şi aşa cum era de aşteptat, studenţii cu un n ivel de sp eranţă m ai scăzu t au ren u n ţat în cele din urm ă la tot, sim ţindu -se d em oralizaţi.

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

113

Totuşi, această întrebare nu este doar una pur teoretică. A tunci cînd C. R. Snyder, p sih ologu l de la U niversitatea din K ansas care a făcut acest studiu , a com p arat reu şitele la în v ăţătură ale stu d en ţilor în anul I cu o speranţă crescută cu ale celor cu o speranţă scăzută, el a d esco p erit că sp eranţa era un in d icator m ult m ai b u n al n otelor din p rim u l sem estru decît n otele de la testu l SAT, test ce se presu p u n e că este cap abil să prevadă fe lul cum se v o r descurca stud en ţii la facultate (şi care este strîns legat cu IQ -ul). D in nou se d oved eşte că d eşi cap acităţile in telectuale sînt cam aceleaşi, ap titu d in ile em oţion ale con stitu ie d iferenţa cap itală. E xplicaţia lui Snyder este u rm ătoarea: „Stu d en ţii cu sp eran ţe m ari îşi fixează scopuri m ai sp ectacu lo ase şi ştiu cu m să m u n cească din greu pentru a le atin ge. A tu n ci cînd se face o co m p araţie între stu d en ţii cu aptitu d in i in telectu ale ech iv alen te în funcţie de rezu ltatele la în văţătu ră, ceea ce le face să difere este speranţa20. Se întîm plă ca în legendara şi binecunoscuta poveste a P an d orei, prinţesa din G recia antică. Ea a p rim it în dar o cu tie m isterioasă din p artea zeilor ce o in vid iau p en tru fru m u seţea sa. I s-a spus că n u trebu ie să desch idă niciod ată acest dar. D ar în tr-o bună zi, copleşită de cu riozitate şi de ispită, Pand ora a rid icat capacul ca să arunce o privire şi a adus lum ii m arile n en o ro ciri — bolile, relele şi n ebu n ia. U n zeu m ilos a lăsat-o în să să în ch idă cutia la tim p, astfel în cît să p o ată p rin d e unicul an tid o t care face suportabilă n efericirea pe lu m ea asta: speranţa. C ercetătorii recenţi au d esco p erit că speranţa în seam n ă m ai m ult d ecît u n leac. U neori, jo acă un rol extrem de im p o rtan t în viaţă, oferind tot felul de avan taje în d iverse dom enii, cu m ar fi reuşitele în viaţa şcolară sau su p ortarea u n o r slujbe ap ăsătoare. Speranţa în sens ştiin ţific n u rep rezintă d oar o im agin e lu m in o asă şi ideea că totul va fi bin e. S n y d er o defineşte m ai precis ca fiind: „cred inţa că există vo in ţa şi p o sibilitatea de a-ţi atin ge sco purile, in d iferent care ar fi e le''.

Oamenii au tendinţa să fie diferiţi în funcţie de măsura în care îşi fac speranţe. U nii gîn d esc d espre ei că sînt în stare să iasă dintr-o încu rcătu ră sau să g ăsească solu ţii la problem e, în vrem e ce alţii pu r şi sim plu nu se sim t în stare să aibă energia, cap acitatea sau m ijloacele de a-şi atin ge scop u rile. Cei care au un în alt grad de speranţă, con stată Snyder, au cam aceleaşi trăsături co m une, sînt în stare să se m otiveze, găsesc resursele n ecesare

114

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

pentru a d escoperi căi de în d ep lin ire a obiectivelor, liniştindu-se atunci cînd se află într-o situ aţie dificilă, sp u n în d u -şi că totul se va în d repta. Sîn t su ficien t de flexibili pentru a găsi diverse p o sibilităţi de a-şi atinge sco p u rile sau de a şi le schim ba, în cazul în care d evin im posibile, şi au in teligen ţa de a îm p ărţi în m ai m u l-

te faze o misiune ce altfel n-ar putea fi atinsă. D in p ersp ectiva in telig en ţei em oţion ale, sp eranţa înseam nă să n u căd em prad ă unei an xietăţi cop leşitoare sau unei atitu d in i d efetiste sau depresiei în faţa u n o r situaţii d ificile sau a unor o bstacole. Intr-adevăr, cei care îşi fac sp eran ţe aju n g să fie d ep rim aţi din ce în ce m ai greu pe m ăsu ră ce în ain tează în viaţă, urm ărin d u -şi scop u rile; sînt în g en eral m ai p u ţin an xioşi şi trec p rin m ai pu ţin e n elin işti em oţion ale. O P T IM IS M U L : M A R E L E M O T IV A T O R A m erican ii care urm ăresc întrecerile de în o t şi-au făcut m ari sp eranţe p entru M att Biondi, unul dintre m em b rii echipei olim pice a SU A din 1988. U nii cron icari sp ortivi ch iar su sţineau că B ion d i este de talia lui M ark Spitz, cel care în 1972 a luat şapte m ed alii de aur. D in p ăcate în să, B ion d i a ieşit pe locul trei la p rim a întrecere, la proba de 200 de m etri liber. La u rm ătoarea, aceea de 100 de m etri flutu re, B io n d i a fost în trecu t la m ustaţă, m ed alia de aur luînd-o un alt în o tăto r care a făcut u n efort su p lim en tar pe u ltim u l m etru. Ju rn aliştii sportivi au făcut tot felul de sp ecu laţii p o triv it că rora aceste în frîn geri l-ar fi d em o bilizat pe B ion d i pentru p robele care u rm au . D ar Biondi şi-a reven it şi a luat m ed alia de aur în u rm ătoarele cinci probe. M artin Selig m an, p sih olog la U n iv ersitatea d in P enn sylvania, a fost u nu l dintre sp ectatorii care nu s-au d o v ed it deloc su rp rinşi de revenirea lui Biondi, pen tru că el îl su p u sese pe sp ortiv ch iar în acel an la un test ce îi evalua op tim ism u l. în cadrul unei exp erien ţe făcute de Seligm an, antren oru l de în ot i-a spus lui B io n d i în tim pul u nu i even im en t special care trebuia să dem onstreze m arele lui talent că a avu t u n tim p m ai prost decît era în realitate. în ciuda acestui feedb ack dem obilizator, cînd lui Biondi i s-a ceru t să se odihnească pu ţin şi să m ai încerce o dată şă în oate, perform an ţa lui — care de fapt era deja foarte bună — a fost şi m ai bu nă. însă atunci cînd alţi m em b ri ai echipei au fost in form aţi că ar fi obţinut un tim p prost, deşi n u era ad evărat — aceia care, potrivit testelor,

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

115

erau p esim işti — la cea de-a doua încercare tim pul lor a fost şi m ai prost21. O p tim ism u l, ca şi sp eranţa, înseam nă un orizont de aştep tare con form căru ia, în general, lucrurile se rezolvă pînă la urm ă în viaţă, în ciud a obstacolelor şi frustrărilor. D in p u nctu l de v e dere al in teligen ţei em oţion ale, optim ism ul este o atitu din e care îi îm pied ică pe oam eni să cadă în apatie, d ezn ăd ejd e sau d ep rim are într-un m om en t m ai dur. îm preu nă cu ruda sa apropiată, speranţa, optim ism u l adu ce cîştiguri de-a lu ngu l existenţei (sigur, cu con d iţia să fie un optim ism realist; un op tim ism prea naiv poate fi d ezastru o s)22. Seligm an d efineşte op tim ism u l în funcţie de felul în care oam enii îşi exp lică reu şitele şi eşecurile. O p tim iştii con sid eră că un eşec se d atorează unei situaţii care poate fi schim bată, aşa în cît data viitoare v o r reuşi, în vrem e ce p esim iştii se în vin o văţesc pentru eşec, atribuindu-1 u nor trăsături ce nu p o t fi schim b ate şi faţă de care se sim t total neaju toraţi. A ceste exp licaţii diferite au im plicaţii p ro fu n d e în rap ort cu felul în care o am en ii reacţion ează în faţa vieţii. D e exem p lu , la o d ezam ăgire cu m ar fi refuzul de li se oferi o ^slujbă, op tim iştii au tendinţa să reacţion eze activ şi plini de sp eran ţă, form ulîn d u-şi repede u n p lan de acţiune sau cerînd aju tor sau un sfat cuiva; ei co n sid eră obstacolele d rept situaţii rem ediabile. în schim b, p esim iştii reacţion ează în faţa u nor asem en ea obstacole prin presup un erea că n u p o t face n im ic pen tru a îm b u n ătăţi situaţia data u rm ătoare, deci n u reacţionează în nici un fel; ei consid eră o bstacolu l ca fiind d atorat u nor d eficien ţe p erso n ale, care în to td eau n a îi vor trage înapoi. Ca şi în cazu l sp eranţei, op tim ism u l prezice reu şite la în văţătură. In tr-un stu d iu asupra a o sută de p erso an e, stu d en ţi în prim ul an ai prom oţiei 1984 a U niversităţii din P en n sy lv an ia, rezu ltatele acestora la testu l de o ptim ism au fost un in d icator m ult m ai precis ai n otelor lo r din prim u l an d ecît testul SA T sau n o tele de la liceu . Selig m an, care i-a studiat, spun ea: „Exam enele de adm itere la facultate m ăsoară talentul, în vrem e ce stilul explicativ d ezvălu ie cine va renunţa. Este o co m bin aţie de talent m od erat şi cap acitatea de a continua in clu siv în faţa în frîn gerilor, care în final d u ce la reuşită. C eea ce le lip seşte testelor de aptitudini este m otivaţia. Trebuie să ştim dacă cinev a va m erge m ai d eparte ch iar şi cînd situaţia devine una fru stran tă. Intuiţia îm i spune că la un anum it nivel de in telig en ţă reu şita pro-

116

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

priu-zisă nu d epind e doar de talent, ci şi de cap acitatea de a în frunta e ş e c u l/'23 U na d intre cele m ai grăitoare d em onstraţii ale p u terii o p tim ism u lu i în m otivarea o am en ilor este un studiu pe care Seligm an l-a făcut asupra u nor agenţi de vînzări care com ercializau asigu rări pen tru com p an ia M etL ife. C apacitatea de a accepta cu eleganţă un refuz este absolu t esenţială în vînzările de orice fel, dar m ai ales cînd este vorba de o asigu rare, caz în care „ n u "-u rile sînt d escu rajan t m ai m u lte decît da-urile. D in acest m otiv, trei sferturi dintre cei care vînd asigu rări renunţă la această m eserie în prim ii trei ani. Selig m an a d esco p erit că n oii vînzători care erau optim işti din fire reu şeau să vîndă cu 37% m ai m u lte asigurări în p rim ii doi ani de slujbă decît p esim iştii. In tim pul prim ului an, num ăru l p esim iştilo r care renunţă este de două ori m ai m are d ecît al optim iştilor. M ai m ult, S elig m an a con vin s com p an ia M etL ife să an gajeze un grup special de solicitan ţi de slujbe care au av u t un pu nctaj m are la testele de op tim ism , dar au picat la testul p ractic (referitor la o întreagă gam ă de reacţii ale unui profil stand ard alcătu it pe baza răsp u n su rilor date de agenţii de v în zări care reu şiseră în carieră). A cest grup special a vînd u t cu 21% m ai m u lte asig u rări decît p esim iştii în prim u l an şi cu 57% m ai m u lt în al d oilea an. Faptul că op tim ism u l con tează atît de m u lt în reu şita vînzărilor este legat şi de o atitu d in e d atorată in teligen ţei em oţion ale. O rice refuz pe care îl în tîm p in ă un agent de vînzări este o m ică înfrîngere. R eacţia em oţion ală la această în frîn gere este de o im portanţă cap itală în p rivin ţa cap acităţii de a găsi o m otivaţie su ficientă p en tru a co n tin u a. Pe m ăsură ce refu zu rile se adu nă, m oralul se d eteriorează, agentu lu i fiindu-i din ce în ce m ai greu să pună m ina pe telefon ca să m ai sune un p o ten ţial clien t. A cest refuz este extrem de greu de accep tat de un p esim ist, p en tru că el îl in terp retează astfel: „Sînt un ratat; n-am să reu şesc să vînd nim ic în v eci" — in terpretare care generează apatia şi d efetism ul, în cazu l în care nu se aju nge chiar la d epresie. O p tim iştii, pe de altă p arte, sp u n aşa: „N -am abordat bin e situ a ţia " sau: „Pur şi sim plu p ersoana asta era prost d isp u să." N eco n sid erîn du-se pe ei m otivu l p rin cip al al eşecului, îşi pot schim ba abo rdarea 1a u rm ătoru l telefon. în vrem e ce sistem ul m intal al p esim istulu i duce la d isperare, cel al optim istului n aşte sp eran ţă. O p erspectivă p ozitivă sau negativă poate fi o trăsătu ră tem peram en tală în n ăscu tă; unii oam eni au din fire tendinţa să p ro -

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

117

cedeze în tr-u n fel sau altu i. D ar aşa cu m vom ved ea şi în C ap itolul 14, tem p eram entu l p o ate fi tem p erat prin experienţa acu m ulată. O p tim ism u l şi sp eranţa — ca şi n eputinţa şi disperarea — p o t fi d obîn d ite. C eea ce su sţin e am bele trăsături p ozitive este viziu nea a ceea ce psih olog ii n u m esc eficacitate personala convingerea că eşti stăp în pe în tîm p lările v ieţii tale şi că poţi face faţă provocărilor cu care eşti con fru n tat. D ezvoltarea unei com petenţe de orice fel în tăreşte această eficacitate p ersonală, făcînd ca p ersoana respectivă să fie m ai d ispu să să-şi asum e riscuri şi să urm ărească p ro vo cări m ai serioase. D epăşirea acestor provocări sporeşte în schim b sentim en tu l de eficacitate p erso n ală. A ceastă atitu d in e îi aju tă pe oam en i să îşi folosească m ai b ine talentele pe care le au — sau să facă în aşa fel în cît să şi le d ezvolte. A lbert B and ura, p sih olog la Stanford , care a făcut m ulte cercetări în p rivinţa eficacităţii p erso n ale, o rezum ă astfel: „C on vingerile oam en ilor despre cap acităţile lor au u n efect p ro fu n d asupra acestor cap acităţi. C ap acitatea n u este o p roprietate fixă. Există en orm de m u lte varian te în care această cap acitate poate fi folosită. Cei care au această eficacitate p ersonală se dau la o parte din calea eşecu lu i; ei abord ează lu cru rile în aşa fel în cît să le poată stăpîn i şi fără să se în g rijo reze în privin ţa d iverselor d ezastre p o sib ile /'24 T R A N SA : N E U R O B IO L O G IA M Ă IE S T R IE I U n co m p o zito r d escrie astfel m om en tele în care lucrează cel m ai bine: Te afli în tr-o stare d e e x ta z în tr-o a s e m e n e a m ă s u ră în cît sim ţi că a p ro a p e n u exişti. A m tră it a se m e n e a m o m e n te d e m u lte ori. P a rc ă m în a este d e sp rin să d e tru p u l m e u şi n u a m n im ic d e -a face cu c e e a ce se în tîm p lă. S tau d o a r şi m ă uit şi m ă m in u n e z . Totul cu rg e d e la sin e.2:>

D escrierea sa este extrao rd in ar de asem ăn ătoare cu aceea a

altor sute de bărbaţi şi femei — alpinişti, campioni la şah, chirurgi, basch etb alişti, ingineri, d irectori şi ch iar fu n c ţio n a ri---atunci cînd povestesc că s-au în trecu t pe sine într-o activitate la care ţin. Starea pe care o d escriu se n u m eşte „ tran să", sau cel p u ţin aşa i-a spus M ih aly C sikszen tm ih aly i, p sih olog la U n iversitatea din C hicago, care a ad u n at asem en ea relatări ale m om en telor de v îrf din p u n ct de vedere p rofesional în studii care au

118

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

d u rat d ouăzeci de an i26. Sp o rtiv ii n u m esc o asem enea stare de graţie „z o n a ", pe care o ating atu nci cînd rezu ltatele lor extrao rdinare par a fi obţin u te fără efort, p u blicu l şi ceilalţi com petitori d ispărîn d pen tru o clipă, într-un m om en t b in ecu v în tat care îi absoarb e cu totul. D ian e R offe-Steinrotter, care a obţin u t o m edalie de aur Ia schi Ia Olimpiada de iarnă din 1994, după ce a term in at cu rsa a d eclarat că nu-şi am in teşte absolu t n im ic, pentru că intrase într-un fel de stare de relaxare: „M -am sim ţit ca o ca sca d ă ."27 C ap acitatea de a intra în tr-o asem en ea tran să este de fapt un m om en t de in telig en ţă em oţion ală m axim ă. Transa reprezintă poate em oţia absolută aflată în serviciu l p erform an ţei şi al acum u lării de cu n oştin ţe. Intr-o asem en ea tran să, em oţiile nu n u m ai că sîn t stăp în ite şi can alizate, dar sînt şi p ozitive, pline de en ergie şi cen trate pe m isiun ea ce trebu ie în d ep linită. A tunci cînd eşti cu p rin s de p lictiseala d ep rim ării sau de agitaţia an xietăţii, această transă îţi este b lo cată. Şi totuşi tran sa (sau even tu al ceva asem ăn ăto r) este o exp erien ţă p rin care trece aproape toată lu m ea din cînd în cînd, m ai ales cînd acţionează la cote m axim e, în cercîn d să-şi d ep ăşească lim itele an terioare. A ceastă sen zaţie este m ai clară în m om en tele de extaz în care doi p arteneri fac d rag oste şi ajung la o arm o n ie totală. Experienţa este una extraord in ară: pecetea acestei tran se este o bu cu rie sp on tan ă, ap roap e un extaz total. P entru că în această transă ne sim ţim atît de b in e, ea este in trin sec o răsp lată. E ste o stare în care oam enii sîn t co m p let absorbiţi de ceea ce fac, acordînd o atenţie n em ijlo cită în d eletn icirii resp ectiv e, co n ştien tizarea lor fuzion înd cu fap tele. într-adevăr, tran sa este în treru p tă dacă reflectăm prea m u lt la ceea ce se în tîm p lă — iar un gînd de genul „Ce m in u n at m ă d escu rc" poate ru pe acest cu rs special. C on cen trarea atenţiei este atît de m are, îneît oam en ii nu m ai percep decît ceea ce este strîns legat de acţiun ea im ed iată, pierzînd noţiunea tim p u lu i şi a sp aţiu lui. Un chiru rg, de exem p lu , care este solicitat de o op eraţie grea în tim pul căreia intră în această stare specială, atunci cînd o term ină observă n işte m oloz pe jos, în sala de op eraţii, şi în treab ă ce s-a în tîm p lat. Este u luit să afle că atu nci cînd era atît de absorbit de actul m ed ical o p arte din tavan a căzu t — şi el n ici m ăcar n-a observat. Transa este o stare de uitare de sine opu să con tem p lării negative sau în grijorării: în loc să se piardă în tr-o preocupare plină de n ervozitate, cei. care intră în această transă sînt atît de ab-

A p t it u d i n e a d e a s t d p în i

119

sorbiţi de ceea ce au de făcut, incit uită de ei, renunţînd la p reo cu pările m ai p u ţin im portante ale vieţii de zi cu zi — cum ar fi sănătatea, facturile şi ch iar starea'd e bine. în acest sens, aceste m om ente sîn t lipsite de egoism . Eul nu m ai există. în m od p aradoxal, cei care cad într-o asem enea stare d oved esc o stăpînire extraord in ară a ceea ce fac, reacţiile lor fiind p erfect acordate n ecesităţilor în schim bare ale acţiunii lor. C hiar dacă oam enii acţionează la cap acitate m axim ă atunci cînd se află într-o asem enea stare, ei nu m ai sînt p reocu paţi de felul cu m se descurcă, d acă va urm a o reu şită sau un eşec — pentru că plăcerea pură a actului în sine îi m otivează. Există m ai m ulte căi de a intra într-o asem en ea transă. U na ar fi o con cen trare m axim ă, intenţionată a atenţiei asupra acţiu nii de în d ep lin it; această stare de intensă con cen trare este însăşi esenţa transei. E xistă însă un feedback în şelător la poarta de intrare în această zonă. El poate p resup un e un efort con sid erabil de calm are şi con cen trare p en tru a începe treaba — acesta fiind prim ul pas care p resu p u n e o oarecare d isciplin ă. O dată in stalată, această con cen trare are propria sa putere, care d etaşează acea persoană de tu lbu rările em oţion ale, iar m isiu n ea respectivă p are a se în d ep lin i fără nici un efort. Intrarea într-o asem en ea zonă se m ai p rodu ce şi atunci cînd oam enii au de realizat un lucru la care sîn t foarte pricepu ţi şi se im plică în tr-o asem en ea m ăsu ră, în cît le sîn t pu se la încercare cap acităţile forte. A şa cu m m i-a spus C sikszentm ih alyi: „O am enii parcă se co n cen trează m ai bin e atunci cînd li se cere m ai m ult decît de obicei şi sîn t în stare să ofere m ai m u lt ca de obicei. D acă li se cere prea pu ţin, o am en ii se p lictisesc. D acă li se cere prea m ult, in tră în pan ică. Transa apare în acea zonă foarte delicată dintre p lictiseală şi p a n ic ă /'28 Plăcerea spon tan ă, starea de graţie şi eficacitatea ce caracterizează transa sînt incom p atibile cu atacu l em oţion al, m om ent în care valul lim bic cap tează restul creieru lu i. A tenţia în starea de transă este una relaxată, dar foarte con cen trată. A cest tip de con cen trare d iferă de acela în care te străd u ieşti să fii atent cînd eşti ob osit sau p lictisit sau cînd aten ţia îţi este asediată de sen tim ente cu m ar fi an xietatea sau m înia. Transa este o stare lipsită de p araziţi em oţion ali, de con stringeri şi presu p u n e un sen tim en t profund de m otivare şi u n extaz uşor. A cest extaz pare să fie un produs in term ed iar al co n cen trării aten ţiei, care prem erge transa. Intr-adevăr, literatu ra clasică a

120

b J a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

trad iţiilor co n tem p lative descrie stările de absorbţie exp erim en tate ca pură graţie: transa este in du să doar de o con cen trare in tensă. A tunci cînd u rm ărim o p ersoană aflată într-o asem en ea stare de transă avem im presia că tot ceea ce este greu devine bru sc uşor. P erform anţa de v îrf pare firească şi obişnu ită. A ceastă im presie m erge în p aralel cu ceea ce se în tîm plă în creier, u nde se repetă un p arad o x sim ilar: ch iar şi lu cru rile cele m ai com p licate se fac cu un co n su m m in im de energie m intală. Intr-o stare de transă, creierul este atît de „calm ", încît trezirea şi inhibarea circu itelor n eu rale se ad aptează n evoilor de m om ent. C înd oam enii sînt angajaţi în activităţi atît de lipsite de efort şi care le con centrează atenţia, creierul lor „se lin işteşte", în sensul că există o încetinire a im pu lsulu i co rtical29. A ceastă d escoperire este abso lut rem arcabilă, d eoarece în seam n ă că transa le p erm ite oam en ilor să abord eze ch iar şi lu cru ri extrem de grele, in d iferent de dom eniu, fie că este vorba de o partid ă cu un m are m aestru al şah ulu i sau de rezolvarea unei p roblem e de m atem atică m ai co m plexe. în p rincipiu , s-ar crede că asem enea acţiuni sofisticate presupun o m ai m are activitate corticală şi n y una m ai m ică. C heia transei este însă aceea că ea se instalează doar cînd este atins un v îrf al cap acităţii respective, în care toate ap titu d in ile sînt b in e în su şite, iar circu itele neurale sînt cît se poate de eficiente. O concentrare prea în co rd ată — alim en tată de în grijorare — produce o activare sporită la n ivel cortical. D ar zona transei şi p erform anţa optim ă p ar a fi o oază a eficienţei corticale, fiind utilizată o energie m in tală aproape de m inim . A cest lu cru are o logică poate în sensul că o practică abilă le perm ite o am en ilor să intre în transă: stăp în irea m işcărilor dintr-o anum ită acţiune, fie că este vorba de u n ele fizice, ca în cazul alpinistu lu i, ori de u nele m intale, ca în cazul program atoru lu i de calcu latoare, d em on strează că de fapt creierul poate fi m ai eficient atu nci cînd le execută. M işcările bin e an trenate presupun un efo rt m in tal m ai m ic decît cele care abia au fost în văţate sau decît cele care sînt încă m ult prea grele. în m od sim ilar, atunci cînd creierul fu n cţio n ează m ai pu ţin eficien t din pricin a oboselii sau a n ervo zităţii sau a em oţiilor, aşa cum se în tîm p lă la sfîrşitul unei zile lungi şi stresante, are loc o estom pare a p reciziei efortului cortical, pentru că au fost activate prea m ulte zone nu neapărat necesare — ceea ce a dus la o stare neurală p rofu nd distrasă de alte elem en te30. A celaşi lucru se în tîm plă şi în cazu l plictiselii. Dar cînd creierul op e-

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

121

rează cu eficienţă m axim ă ca în cazul transei, există o relaţie p recisă între zonele active şi necesităţile m isiu n ii respective. în această stare ch iar şi m unca grea poate părea o d ih n itoare sau energizantă şi nu vlăgu itoare. ÎN V Ă Ţ A T U L Ş I T R A N S A : U N N O U M O D E L ' D E E D U C A Ţ IE P entru că această transă apare în zona în care o an u m ită activitate îi provoacă pe oam en i să acţioneze la cap acitate m axim ă, pe m ăsură ce aptitu d in ile lor cresc, sporesc şi şansele de a ajunge în această transă. D acă treaba este prea sim p lă, ea este p licticoasă; dacă este prea com p licată, se aju nge m ai degrabă la an xietate decît la transă. Se poate su sţine că stăp în irea unui an u m it m eşteşu g sau a u nei ap titu d in i este stim ulată de experienţa transei — că m otivaţia de a face ceva din ce în ce m ai b in e ca violonist, ca balerină sau ca genetician este cel p u ţin în parte aceea de a răm îne în transă. într-adevăr, dintr-un stu d iu făcu t asupra a 200 de artişti p lastici la 18 ani după ce au term in at artele plastice, C sikszentm ih aly i a co n statat că aceia care în stu denţie au savu rat din plin bu cu ria de a picta au d ev en it p ictori im portanţi. Gei care au fost m otivaţi în facultate, dar visîn d la glorie şi la ban i, s-au d ep ărtat în cea m ai m are parte de acest d om eniu după ce au ab solv it stud iile. C sikszentm ih alyi trage con clu zia că: „P ictorii, m ai presus de toate, trebuie să picteze. D acă artistul aflat în faţa p în zei în cep e să se întrebe cu cît o va v in d e sau ce vor spun e criticii, n u va m ai fi în stare să m eargă pe calea originală pe care a p o rn it. R eu şitele din d om eniu l creaţiei d epind de o im plicare totală, care p resupune un singu r o b iectiv ."31 A şa cu m transa este o n ecesitate pen tru m ăiestria în tr-o an u mită artă sau p rofesie ori într-un m eşteşug, tot aşa este şi cu în văţatul. E levii care intră în această transă p en tru a în văţa m ai b ine îşi d ep ăşesc p oten ţialu l m ăsu rat prin testele an terio are. E levii dintr-un liceu special de ştiinţă din C hicag o — toţi fiind situaţi printre prim ii 5% în m atem atică — au fost caracterizaţi de către profesorul lor ca fiind cap abili de realizări m ai m ari sau mai m ici la m atem atică. Felul în care aceşti elevi şi-au petrecu t tim pul a fost m on itorizat, fiecare avînd un p ag er care din cînd în cînd suna 1a în tîm p lare peste zi şi atunci ei erau in stru iţi să noteze ce făceau în acea clipă şi în ce d ispoziţie se aflau. N -a fost

122

N a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

deloc su rp rinzătoare con statarea că aceia care n-au reu şit m are lucru au în vă ta t acasă cam cin cisp rezece ore pe săp tăm înă, cu m ult m ai pu ţin d ecît cele d ou ăzeci şi şapte de ore pe săptăm înă în care îşi p regătiseră tem ele colegii lor cu rezultate excelente. Cei care nu au reuşit m are lucru îşi ocupau m ai tot tim pul în ca-

re nu învăţau cu mondenităţi sau cu statul la taclale cu prietenii şi fam ilia. A tu n ci cînd le-a fost an alizată disp oziţia, a ieşit la iveală o d escop erire grăitoare. A tît unii cît şi ceilalţi petreceau foarte m u lt tim p din săptăm înă p lictisin d u -se cu activităţi cu m ar fi u itatul la televizor, ceea ce nu în sem n a o provocare pentru cap acitatea lor intelectu ală. La urm a urm ei, acest lucru este valabil p entru aproape toţi ad olescen ţii. D iferenţa esenţială con sta în exp erienţa de a stud ia. Pentru cei care au reu şit sp ectacu lo s, în văţatu l era o plăcere, un stim u len t care îi absorbea în această transă cam 40% d in tim pu l acord at acestei activităţi. P entru cei care n -au reu şit m are lucru, transa apărea doar cam în 16% din tim pul afectat stu d iu lu i; cel m ai ad esea apărea o stare de an xietate care le depăşea cap acitatea de a o stăpîni. C ei care nu au reu şit prea m ulte d escop ereau plăcerea şi transa în m o n d en ităţi şi nu în stud iu . Pe scurt, elev ii care au avut reuşite de vîrf, la n iv elul p o ten ţialu lu i lor de în văţătu ră, sînt cel m ai adesea atraşi de studiul prop riu -zis pentru că în felul acesta cad în această stare de transă. D in păcate, cei care n u reuşesc m are lucru în viaţă şi nu aju n g să atingă acele ap titu d in i care să le p rovoace transa se lipsesc de b u cu ria stu d iu lu i şi riscă să-şi lim iteze n ivelul in telectual de care ar fi p u tu t să se bu cu re pe viito r32. H ow ard G ardner, p sih olog u l de la H arvard care a d ezv o ltat teoria in telig en ţelo r m u ltiple, con sid eră transa şi stările pozitiv e care o clasifică astfel d rept cea m ai sănătoasă cale de a-i în văţa pe copii, m otivîn d u -i din in terio r şi nu cu am en in ţări sau p ro m isiuni de recom p en se. „A r trebui să folosim starea pozitiv ă a co piilor p en tru a-i d eterm in a să în veţe la m ateriile la care şi-ar p u tea d ezvolta an u m ite co m p eten ţe", propunea G ardner. „Transa este o stare in terioară care den otă că acel copil este an trenat într-o m isiu n e corectă. în general, trebuie să găseşti ceva care să-ţi placă şi de care să te ţii. A tu n ci cînd copiii se p lictisesc la şcoală în cep să se b ată. C înd însă sîn t co pleşiţi de o anum ită treabă, d evin n erăbd ători să-şi facă tem ele. Cel m ai bin e se învaţă atu nci cînd ţii la un an u m it lu cru şi poţi să sim ţi o anum ită plăcere în faptul că te-ai an gajat în acea tre a b ă /'

A p t it u d i n e a d e a s t ă p î n i

123

Strategia folosită în m ulte şcoli care p u n în practică m od elul in teligen telor m u ltiple d escop erit de G ardn er se axează asupra identificării profilului co m p eten ţelo r fireşti ale co pilului, punînd accent pe pu nctele tari şi în cercînd u n aju tor în p u nctele lui slabe. U n copil cu talent în născu t la m u zică sau la sport, de exem plu, va intra m ai uşor în transă în d om eniu l respectiv decît într-u n altu l, spre care are o m ai m ică în clin aţie. C unoscînd profilul cop ilu lu i, profesorul poate să ad apteze felul în care este prezentată o anum ită m aterie şi să-i ofere lecţiile la acest nivel precis, în cep înd cu faza de iniţiere şi pînă la una m ai avansată — în felul acesta oferin d u -i un stim u len t optim . A stfel se învaţă m ai cu plăcere şi nu m ai apar nici frica sau p lictiseala. „Speran ţa este ca atu nci cînd copiii intră în transa în văţatu lu i aceasta să-i în d em n e să m ai încerce şi în alte d o m en ii", spune Gardner, ad ău gind că exp erienţa arată că aşa se şi în tîm p lă. în general vorbind , acest m od el al transei sugerează că stăpînirea u nu i talen t sau a unui set de cu noştin ţe ar pu tea să aibă loc de la sine, pe m ăsură ce copilul este atras în zonele în care se angajează în m od spontan — adică, în esenţă, care îi plac. A ceastă p asiu ne iniţială poate fi săm înţa ce va d eterm in a reuşite de cel m ai în alt nivel* pe m ăsură ce copilul va în ţeleg e că urm înd un an u m it d om eniu — in d iferent că este vorba de dans, m atem atică sau m u zică — acesta devine o sursă de b u cu rie pe care nu o poţi avea decît în starea de transă. Şi cu m p en tru a se ajunge în această stare de transă este n evo ie de a trece d in colo de an u m itele lim ite ale cap acităţii fiecăru ia, ea devine o m otivaţie p rim ordială de progres; iar cop ilu l va fi m ai fericit. A cesta, desigur, este un m od el pozitiv de învăţare şi de ed u caţie în raport cu cele pe care le găsim în şcoli. C in e n u -şi m ai am in teşte şcoala ca pe o în şiru ire de nesfîrşite ore de p lictiseală p u n ctate de m om ente de m are pan ică? U rm ărirea unei stări de tran să prin interm ediul în văţătu rii este m ai um an, m ai firesc şi p rin u rm are m ai eficient pentru canalizarea em oţiilor în serviciu l ed u caţiei. A cest lu cru este aplicabil şi în tr-u n sens m ai general, în care can alizarea em oţiilor spre scopuri p ro d u ctiv e este o aptitudine m ajoră. Fie că este vorba de controlarea u n u i im pu ls sau de am înarea u nei recom pense, de reglarea d isp o ziţiilo r în aşa fel încît ele să faciliteze şi nu să îm piedice g în d irea, de m otivarea p erso n ală de a persevera şi de a încerca iar şi iar atu nci cînd intervin obstacolele sau de a găsi căi de a intra în starea de transă pentru o m ai m are eficacitate — toate acestea d o v ed esc că puterea em oţiei con stă în ghidarea unui efort eficien t.

R ăd ăcin ile em patiei

R even im la Gary, strălu citu l ch iru rg din p ăcate alexitim ic, care şi-a su p ărat atît de tare lo g od n ica, pe Ellen, pen tru că nu-şi pu tea m anifesta sentim en tele şi nu le recu n oştea n ici pe ale ei. Ca m ajoritatea alexitim icilor, el era lipsit de em p atie şi de p erspectivă. D acă E llen spunea că este cu m oralu l la păm înt, G ary nu reuşea să o în ţeleagă; dacă ea îi vorbea despre iubire, el schim ba subiectul. G ary făcea com entarii „co n stru ctiv e" referitoare la Ellen fără să-şi dea seam a că ea se sim ţea direct atacată de aceste critici şi nicid ecu m aju tată în vreu n fel. E m p atia se con stru ieşte pe con ştien tizarea de sine; cu cît sîntem m ai d esch işi faţă de p ropriile noastre em oţii, cu atît sîntem m ai cap abili să in terp retăm sen tim en tele alto ra1: A lexitim icii precum Gary, care h abar n-au ce sim t, sîn t de fapt total pierduţi atunci cînd trebuie să-şi dea seam a ce sim t cei din jur. Ei sînt afoni din p u nct de ved ere em oţion al. N o tele em oţion ale transm ise prin cu vintele sau faptele celorlalţi — tonu l vocii sau schim barea poziţiei corpu lu i, tăcerile elo cv en te sau trem uratul, care spune m u lte — trec n eobservate. D ezorientaţi de propriile lor sentim ente, alexitim icii sînt la fel

de uluiţi cînd ceilalţi îşi exprimă sentimentele faţă de ei. Această in cap acitate de a detecta sentim en tele celorlalţi este un efect m ajor la n iv elu l inteligenţei em oţionale şi un eşec tragic în ceea ce ar trebui să fie ceva om enesc, căci toate se leagă între ele, rădăcina afecţiu n ii aflînd u-se în acordul em oţion al şi în cap acitatea de a fi em patie. A ceastă cap acitate — talentul de a şti ce sim t ceilalţi — intră în jo c în vaste zone ale arenelor vieţii, de la vînzări la m an ag em ent, de la iubire la afecţiunea p ărintească, de Ia com pasiune la acţiunea politică. A bsenţa em patiei este de asem enea grăitoare.

R ă d ă c i n i le e m p a tie i

125

Lipsa ei este d etectată la p sih op aţii crim inali, la violatori şi la cei care m olestează cop ii. E m oţiile o am en ilor sînt rareori transpu se în vorbe. M u lt m ai adesea, ele sîn t exp rim ate prin alte indicii. C heia in tu irii sen tim entelor altcuiva stă în cap acitatea de a interpreta can alele n on verbale: tonul vocii, gestica, expresia feţei şi altele asem en ea. Poate că cea m ai vastă cercetare asupra lim baju lu i tru p u lu i şi asupra cap acităţii oam en ilor de a detecta asem en ea m esaje n on verbale a fost făcută de R o b ert R osenthal, p sih olog la H arvard , şi de stud en ţii săi. R o sen th al a îm p ărţit un test de em p atie referitor la P O N S (P rofile o f N on verbal Sensitivity — P rofilu l S en sib ilităţii N on v erb ale), o serie de casete cu d iverse tinere care-şi exprim ă sentim en tele, de la ură la iubirea m atern ă2. Scen ele respective au un sp ectru foarte larg, de la gelozia fu rioasă p în ă la a cere iertare, de la m anifestarea recunoştinţei pînă la sed u cţie. Caseta a fost m on tată astfel încît din fiecare cadru u nu l sau m ai m ulte can ale de co m u n icare n on verbale au fost sistem atic şterse, pe lîngă faptu l că schim bu l de replici verbale nu se au zea, de exem plu, în u n ele scene d isp ărîn d orice altfel de ind icii în afară de expresia feţei. în altele, erau p rezen tate doar m işcările tru p u lui ş.a.m .d ., trecînd p rin p rin cip alele canale n on v erb ale de co m unicare, astfel în cît sp ectato rii să d etecteze em oţia cu aju to ru l unui in d iciu sau al altu ia, n on verbal. D in testele făcu te asupra a peste 7 D00 de p erso an e în Statele Unite şi 18 000 în alte ţări, s-au co n statat avan tajele cap acităţii de a interpreta sen tim en tele prin indicii n on verbale, in clu siv o mai bu nă ad aptare em oţion ală, a fi m ai p opu lar şi m ai d esch is şi — probabil că nu este su rp rin zăto r — m ai sensibil. în g en eral, fem eile sînt m ai b u n e d ecît b ărbaţii în acest tip de em p atie. Toţi cei care şi-au îm b u n ătăţit p erform an ţele de-a lu ngu l u nu i test de patruzeci şi cinci de m in u te — un sem n care arată că au talen tu l să d iscearnă cap acitatea em patică — s-a d o ved it că au şi relaţii mai b u ne cu sexul opus. N u ar trebui să ne su rp rind ă să aflăm că em patia aju tă în viaţa sentim en tală.

Continuînd pe linia descoperirilor referitoare la elementele de inteligenţă em oţion ală, s-a con statat că nu există decît o relaţie în tîm plătoare în tre rezu ltatele m ăsu rătorii acu ităţii em p atice şi cele de la exam en ele de adm itere sau de la testul IQ ori de la testele de sfîrşit de an din şcoală. Ind epend enţa em p atiei în raport cu in teligen ţa acad em ică a fost constatată şi în cazu l u nei testări cu o v ersiu n e P O N S pentru copii. în acest test, efectu at

126

N a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

asupra a 101 copii, cei care au d oved it o oarecare ap titu d in e pentru id en tificarea sen tim en telo r n on verbale erau printre cei m ai în d răgiţi în şcoală şi m ai stabili din pu nct de vedere em oţio n a l3. Tot aceştia au fost şi cei care s-au descu rcat m ai b in e la şcoală, deşi în m ed ie IQ -u rile lor n u erau m ai m ari d ecît ale copiilor care au dovedit o mai mică aptitudine în interpretarea m esajelo r n on verb ale — su gerîn d că stăpînirea cap acităţii em patice aju tă la o m ai m are eficien ţă şi la cu rsu ri (sau pu r şi sim plu îi determ ină pe profesori să-i în d răg ească m ai tare). In m ăsu ra în care m in tea raţio n ală în seam n ă cu vinte, em o ţiile în seam n ă n on verb al. Intr-adevăr, cînd cu vintele cuiva sîn t în dezacord cu ceea ce tran sm ite de fapt, şi aceasta la n ivelu l tonu lui vocii, al g esticii sau al alto r can ale n on verbale, ad evăru l em oţion al constă în fe lu l în care sp u n e ceva şi nu în ceea ce sp u ne. U na d intre regulile em p irice folosite în cercetările de co m u nicare este că 90% sau ch iar şi m ai m u lt din m esajul em oţion al este n on verbal. A sem en ea m esaje — an xietate în tonul vocii cu iva, iritare printr-o gestică foarte p recipitată — sînt percep u te aproape în to td eau n a su bcon ştien t, fără a da o atenţie specială n atu rii m esaju lu i, ci d oar prim indu-1 tacit şi reacţion în d la el. C apacitatea care n e p erm ite să facem asta bin e sau rău este la rîndul ei d obîn d ită în cea m ai m are parte im plicit. C U M A C Ţ IO N E A Z Ă EM PA TIA In m om en tu l în care H o p e, care avea doar nouă luni, a văzu t un alt copil căzînd , a izbu cn it în lacrim i şi s-a tîrît să fie alinată de m am a ei ca şi cu m ea s-ar fi lovit. M ichael, care avea un an şi trei luni, s-a dus să-şi ia u rsu leţu l de la p rietenu l lui Paul, care p lîng ea; cu m P aul a co n tin u at să plîngă, M ich ael i-a dat în ap o i u rsu leţu l care-i asigu ra secu ritatea. A m bele gestu ri m ăru n te de sim p atie şi de afecţiun e au fost con statate de m ăm ici pregătite special ca să în reg istreze asem en ea în tîm plări în care acţion ează em p atia4. R ezu ltatele acestu i stu d iu au su g erat că răd ăcinile em patiei se află u nd eva în p rim a co p ilărie. Practic, din ziua în care se nasc, sugarii suferă cînd au d alt copil plîngînd — o reacţie pe care unii o con sid eră un p recu rsor tim pu riu al em p atiei5. P sihologii d ezvoltării au co n statat că sugarii reacţion ează cu m ultă în ţelegere la su ferin ţa altcuiva, chiar în ain te de a-şi da seam a pe d e-a-ntregul că ei există practic separat. La n u m ai cîteva luni după n aştere, su g arii reacţionează la orice li se în tîm -

R ă d ă c in ile e m p a tie i

127

plă celor din ju ru l lor ca şi cu m li s-ar în tîm p la lor, p lîngînd atunci cînd văd un alt copil cu lacrim i în ochi. Pe la un an şi ceva, încep să înţeleagă că de fapt suferinţa nu le aparţine, ci este a altcu iv a, deşi sînt încă dezorientaţi, n eştiind prea b in e ce să facă. în tr-u n stu d iu făcut de M artin L. H o ffm an de la U n iv ersitatea d in N ew York, de exem plu , un b ăieţel de un an şi-a adus m ăm ica p en tru a-1 alina pe un prieten care p lîngea, ign orînd -o pe m am a acestuia, care era şi ea în aceeaşi în căp ere. A ceastă co n fu zie se con stată şi atu nci cînd u n copil de un an im ită su ferinţa altcuiva, poate şi pentru că doreşte să în ţeleag ă m ai bin e ce se în tîm plă cu persoana respectivă; de exem p lu , dacă un alt cop il se loveşte la deget, copilul de un an îşi va duce şi el d egetul la gură să vad ă dacă îl doare. V ăzînd u -şi m am a p lîngîn d, cop ilu l se şterge la ochi, ch iar dacă nu i-au curs lacrim i. A ceastă im itaţie m otorie, cu m m ai este ea n u m ită, a fost iniţial baza de la care a porn it cu vîntu l em patief aşa cu m a fost el folosit in iţial în anii 1920 de către E. B. Titchener, u n p sih olog am erican. A ceastă u şoară diferenţă faţă de co n cep tu l iniţial p o rn eşte de la grecescu l em patheia, „a se sim ţi în ", term en folosit iniţial de teoreticienii esteticien i pen tru a d en u m i cap acitatea de a p ercepe ex p erien ţa subiectivă a u nei alte p erso an e. Teoria lui Titch en er su sţin e că em patia îşi are baza în tr-u n fel de im itaţie fizică a n efericirii altora, ceea ce evocă aceleaşi sentim en te în persoana respectivă. El s-a gîndit la un cu v în t aparte şi n u s-a oprit asupra sim patiei, care poate fi sim ţită în g en eral faţă de altcineva fără a îm p ărtăşi sentim en tele p erso an ei resp ectiv e. M im area m otorie dispare din rep erto riu l co p iilo r în p erioada în care în cep să m eargă de-a bu şilea, cam pe la doi ani şi ju m ătate, cînd îşi dau seam a că durerea altcu iv a este d iferită de durerea proprie şi sînt în stare să se relaxeze. Iată o în tîm p lare tipică d in ju rn alu l u nei m ăm ici: C o p ilu l u n o r vecin i p lîn g e ... Şi Je n n y se a p ro p ie şi în c e a rc ă să-i d e a nişte fu rsecu ri. Se ţine d u p ă el şi în ce p e să s c în ce a scă şi ea. A p o i în c e a rcă să îl m in gîie p e păr, d a r el se r e t r a g e ... C o p ila şu l se c a lm e a z ă , d a r Je n n y în că p a re în g rijo ra tă . C o n tin u ă să -i a d u c ă ju cării, să-l m în gîie p e cap şi să-I b ată p e u m ă r.6

In această fază de dezvoltare, copilul în cepe să facă d istin cţie în tre cei d in ju ru l lui în raport cu sen sibilitatea p ersonală şi cu n ecazu rile em oţion ale ale altora. C op iii ca Jen n y co n ştien tizează abil şi se acordă cu ceilalţi. O serie de studii făcute de M arian R adke-Y arrow şi C arolyn Z ahn-W axler de la Institu tu l N a-

128

M a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

ţional de Boli M in tale arată că o m are p arte din tre diferitele abord ări em p atice au o strînsă legătu ră cu d isciplin a im pu să de părinţi copiilor. A stfel s-a con statat că sînt m ai em p atici acei co pii a căror d isciplin ă p resup un e atragerea atenţiei asupra fap tu lui că p rin co m p o rtam en tu l lo r îi afectează pe alţii: „U ite ce tare ai su p ă ra t-o ", în loc de „U rît din partea ta ." S-a m ai con statat că em patia cop iilor este form ată şi p rin observarea reacţiilor altora atunci cînd aceştia suferă; im itînd ceea ce văd , copiii îşi d ezv o ltă un repertoriu em patic reactiv, în special aju tîn d u -i pe cei care sînt n ecăjiţi. C O P IL U L B IN E R A C O R D A T Sarah avea d ouăzeci şi cinci de ani atunci cînd a n ăscu t doi gem eni, pe M ark şi pe Fred. Ea avea im presia că M ark îi seam ănă m ai tare, în v rem e ce Fred sem ăn a m ai m u lt cu tatăl lui. A ceastă percep ţie ar putea să stea la b aza u n ei subtile diferenţe în felul în care şi-a tratat băieţii. C înd aveau doar trei luni, Sarah încerca adesea să în tîln ească privirea lui Fred, iar cînd în torcea capul, din n ou în cerca să îl facă s-o p rivească. Fred reacţion a d even in d m ai em p atic. De în d ată ce ea întorcea cap u l, Fred se în torcea după ea şi acest ciclu continu a pînă la aversiu ne — ceea ce ad esea îi ad u cea lui Fred lacrim i în ochi. în cazu l lui M ark, Sarah nu încerca p ractic să stabilească un co n tact v izu al im pu s, ca în cazu l lui Fred. în schim b, M ark putea să-şi ia ochii de la ea oricînd p oftea, iar ea nu încerca să îl u rm ărească din priviri. U n gest m ăru n t, dar edificator. Un an m ai tîrziu, Fred era clar m ai sp eriat şi m ai d ep en d en t decît M ark; u na dintre m o d alităţile prin care îşi exprim a aceste sentim en te era aceea că nu voia să p rivească pe nim eni în ochi, aşa cu m p ro ced ase şi cu m am a lui la trei lu ni, întoreînd în tru n a cap ul în stînga şi în d reap ta. Pe de altă p arte, M ark îi privea pe oam en i d rep t în ochi; cînd voia să în treru p ă acest contact vizual, în torcea cap ul u şor în sus sau în tr-o parte cu un zîm bet de învingător. G em en ii şi m am a lor au fost atent ţinuţi sub observ aţie în u rm a u nu i stud iu făcu t de D aniel Stern, pe atunci psih iatru la U n iversitatea C orn eli, la Facultatea de M edicină7. Stern este fascin at de acest schim b m ăru n t şi repetat care se petrece între p ărinte şi copil; el con sid eră că cele m ai im portante lecţii de viaţă em oţio nală sînt date în asem enea m om ente de in tim itate. D intre toate aceste m om en te, cele m ai im portante sînt acelea în care copilul arlă că aceste em oţii sînt receptate cu em patie, acceptate şi reci-

R ă d ă c i n i le e m p a tie i

129

proce, în tr-u n proces pe care Stern îl n u m eşte de racord are. M a ma gem en ilor era în tr-u n perfect acord cu M ark, dar nu exista o sincronizare em oţion ală cu Fred. Stern afirm a că aceste m o m en te constant repetate de racordare sau de dezacord are dintre p ă rinte şi copil form ează u n orizont de aşteptare em oţion al al co pilului ajuns ad u lt în ceea ce priveşte relaţiile apropiate — p o ate chiar m ai m u lt decît orice în tîm p lări d ram atice din copilărie. A ceastă racord are se face tacit, ca parte a ritm ului u nei relaţii. Stern a stud iat acest lucru cu o precizie m icroscopică prin in term ediul u nor înregistrări video ale m am elor şi sugarilor ce durau ore întregi. El a con statat că prin această racordare m am ele îşi fac copiii să-şi dea seam a că ele sim t ce sim t şi ei. De exem plu, un copil scînceşte de bu cu rie şi m am a confirm ă bu cu ria legăn îndu-1 uşor pe copil, gîngu rindu-i pe lim ba lui sau im itîndu-1 chiar. Sau un copil scutură o ju cărie şi atunci m am a îl îm pinge pu ţin în semn de răspuns. în tr-o asem enea interacţiune, m esajul clar este că m am a se racordează m ai m u lt sau m ai pu ţin n ivelulu i de încîntare al copilului. A ceste m ici racordări la nivelul copilului îl fac să îşi reîntărească sentim en tul că se află într-o conexiu ne em oţională, m esaj despre care Stern su sţine că m am ele îl transmit din m in u t în m inut atunci cînd in teracţion ează cu sugarii lor. R acordarea este foarte diferită de o sim p lă im itaţie. Stern mi-a spus: „D acă d oar im iţi copilul asta arată doar ce-a făcut, nu şi ce-a sim ţit. P entru ca el să în ţeleag ă faptu l că sesizezi ce sim te trebuie să redai sen tim en tele sale p ro fu n d e în tr-u n alt fel. Atunci copilul ştie că este în ţe le s /' A face d ragoste este probabil cea m ai ap rop iată ap roxim aţie în viaţa ad u ltă a acestei intim e racord ări în tre m am ă şi copil. Stern scrie: „A face d ragoste presu p u n e sesizarea stării su b iective a celuilalt: o d orinţă îm p ărtăşită, in tenţii co m u n e şi o stare reciprocă de excitare sen zu ală sim u ltan ă" atu n ci cînd cei care se iubesc îşi răspund în m od sincron, ceea ce dă un sens tacit de raport p ro fu n d s. A ctul sexu al este, în cel m ai bu n sens, un act de em patie m u tu ală; în cel m ai rău sens, este lipsa acestei m u tu alităţi em oţionale. P R E Ţ U L R A C O R D Ă R II G R E Ş IT E Stern susţine că din aceste încercări de racord are repetată su garul începe să îşi d ezvolte ideea că p erso an ele celelalte p o t şi îi vor îm părtăşi sentim en tele. A cest sim ţ pare a se n aşte pe la opt

130

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

luni, cînd sugarii încep să-şi dea seam a că sîn t entităţi sep arate şi continu ă să fie form aţi prin relaţiile in tim e de-a lu ngu l în tregii vieţi. C înd p ărinţii sînt în d ezacord cu cop ilu l, el este foarte trist. In cadrul unei exp erien ţe, Stern le-a pus pe m am e să reac-

ţioneze exagerat sau insuficient în raport cu sugarii, în loc să corespundă aşteptărilor, racordîndu-se la sentimentele lor; sugarii au reacţion at im ed iat prin d isp erare şi supărare. A bsenţa p relun gită a raco rd ării dintre p ărin te şi copil duce la un ch in em oţion al în g rozitor p en tru acesta din u rm ă. C înd un părinte nu reuşeşte să-şi m an ifeste em p atia printr-o an u m ită gam ă em oţion ală faţă de copil — bu cu rie, lacrim i, n evoia de îm b răţişări — cop ilu l în cep e să evite să se m ai exp rim e şi ev en tu al ch iar să m ai sim tă acele em oţii. A stfel, în treaga gam ă de em oţii se p resu p u n e că în cep e să fie uitată, scoasă din rep ertoriu l relaţiilor intim e, m ai ales dacă de-a lu n g u l co p ilăriei aceste sen tim ente con tinu ă să fie ascu n se sau d escu rajate. în m od sim ilar, copiii p ot aju n ge să fav orizeze o gam ă n efericită de em oţii, care vor genera d isp o ziţii pe m ăsu ră. C h iar şi copiii „p rin d " anum ite disp oziţii: co p iii de trei luni ai m ăm icilor d ep rim ate, de exem p lu , o glin d esc d isp o ziţia m am elor atu nci cînd se joacă cu ele, afişîn d m ai d egrabă sentim en te de m în ie sau de tristeţe şi m u lt m ai p u ţin de cu rio zitate sp on tan ă sau de in teres, co m p arativ cu su g arii ai căror m am e n u sînt d ep rim ate9. U na d intre m am ele stu d iate de Stern reacţiona p erm an en t in su ficien t faţă de n ivelul de activ itate al cop ilaşu lu i; în cele din u rm ă, copilul a în v ăţat să fie pasiv. „U n cop il tratat astfel în vaţă că atu nci cînd se en tu ziasm ează şi n u reu şeşte să-şi en tu ziasm eze şi m am a, n u m ai are rost s-o fa c ă ", afirm ă Stern. Există în să sp eranţe în relaţiile „rep arato rii": „R elaţiile stabilite de-a lungul vieţii — cu p rieten ii sau ru d ele, de exem p lu , sau în psih oterap ii — îşi schim b ă form a p erm an ent, m od ificîn d m od elu l de fu n cţionare. U n d ezech ilibru din tr-u n an u m it m om en t poate fi corectat ulterior. Este, de fapt, un proces p erm an en t, care durează o viaţă în trea g ă ." Intr-adevăr, diverse teorii ale p sih an aliştilo r su sţin că relaţiile terap eu tice care fu rnizează ch iar o asem en ea corecţie em oţio nală reprezintă de fapt o exp erien ţă rep aratorie de racordare. O glindire este term enu l folosit de unii gîn d ito ri psih analişti pen tru reflectarea a ceea ce pacientu l îi expu ne terapeu tului, acesta din u rm ă reflectînd starea in terioară tot aşa cum reu şeşte acest lu cru o m am ă aflată în acord cu su garu l ei. Sincronizarea em o -

R ă d ă c i n i le e n ip a tie i

131

ţională este în afara con ştien tizării propriu-zise, deşi pacientul poate de fapt să fie p rofu nd recu n oscu t şi înţeles. C ostu l em oţional al lipsei unei racordări în copilărie poate fi unul foarte m are pentru tot restul vieţii — şi riu doar pentru co -

pil. Un studiu efectuat asupra unor criminali care au comis cele m ai crude şi violente crim e arată că una dintre caracteristicile existenţei lor, care îi diferenţiază de ceilalţi delincvenţi, este tocm ai faptul că au m ers din casă în casă, au tot schim bat diverşi p ărinţi ad optivi sau au fost crescuţi în orfeliirate — aceste cazu ri reale sugerînd că neglijarea em oţională şi prea puţinele ocazii de a se racorda sentim en tal cu cineva au dus la aceste atrocităţi10. în vrem e ce n eglijarea em oţion ală pare să opacizeze em patia, există şi un rezu ltat p arad o xal, d eterm in at de un abuz em oţio nal su sţin u t şi foarte in ten s, inclusiv cru zim i, am eninţări sad ice, u m ilin ţe sau sim ple rău tăţi. C op iii care sînt supu şi unu i asem enea tratam ent pot d even i h ip er-recep tiv i la em oţiile celor d in ju rul lor, d atorită v igilen ţei p o sttrau m atice pu tînd d esluşi sem n alele de am eninţare. P reocu p area obsesivă p en tru sentim en tele celorlalţi este tipică acelor copii m atrataţi din pu nct de vedere psih olog ic şi care la v îrsta adultă suferă de o instabilitate em o ţională intensă; cu v eşn ice suişuri şi coborîşu ri, care adesea sînt d iagn osticate ca aflîn d u -se „la lim ita u nor tu lbu rări de p erso n ali ta t e M u l ţ i d intre aceştia au un fler în n ăscu t în a d etecta ceea ce sim t cei din ju r şi d eseori se află că au su ferit m altratări em o ţionale în co p ilă rie11. N E U R O L O G IA E M P A T IE I A şa cum se în tîm p lă d eseori în n eu rolog ie, rap oartele referitoare la cazuri ciu d ate şi bizare sînt de obicei prim ele in d icii ale fu nd am en tu lu i em p atiei în creier. C on form unui rap o rt d ir 1975, de exem plu , în care erau revizuite m ai m u lte cazu ri de leziu ni ale lobu lu i frontal din d reap ta, p acienţii au dat d ovad ă de o d eficienţă cu rioasă: erau in cap ab ili să în ţeleagă m esaju l em o ţional din tonu l vocii celorlalţi, deşi în ţeleg eau p erfect cuvintele în sine. U n „M u lţu m esc" sarcastic sau unul plin de recu n oştin ţă şi unul plin de m în ie aveau acelaşi în ţeles, n eutru , pen tru ei în schim b , un raport din 1979 vo rbea despre unii p acien ţi care suferiseră leziuni în alte p ărţi ale em isferei drepte şi care reacţio nau d iferit ca p ercepţie em oţională- A ceştia erau in cap abili să-şi exprim e propria em oţie prin tonul vocii sau prin gestică. Ei

132

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

ştiau ce sim t, dar pu r şi sim p lu nu puteau tran sm ite asta. Toate aceste regiuni corticale ale creieru lu i, aveau să observe diverşi autori, au strînse legături cu sistem u l lim bic. A ceste studii au fost trecute în revistă ca bază pentru o lucrare sem nată de Leslie Brothers, psihiatru la Institutul de Tehnologie din C alifornia, care se ocu pa de biologia em p atiei12. R eanalizînd atît d escoperirile neu rologice cît şi studiile com parative pe anim ale, B rothers a subliniat că nucleul am igdalian şi legătura dintre acesta şi zona asociativă a cortexului vizual constituie ch eia circuitului la nivelul creierului de care e legată em patia. M are parte dintre stu d iile n eu rolog ice relevante s-au făcut pe anim ale, m ai ales pe m aim u ţe. Faptul că aceste prim ate afişează em patie — sau o „com u n icare e m o ţio n ală", cu m preferă să-i spună B rothers — este clar nu num ai din p ovestirile anecdotice, d ar şi din studii cu m ar fi u rm ătoarele: m aim uţele au fost în văţate m ai întîi să se team ă de u n an u m it ton, p rin aceea că îl auzeau atunci cînd p rim eau şi un şoc electric. A poi, au în văţat să evite şocul electric, apăsînd pe o m anetă ori de cîte ori auzeau acel sunet. Pasul u rm ăto r a fost ca perechi din aceste m aim uţe să fie puse în cuşti separate, sing u ra com unicare dintre ele făcîndu-se printr-u n televizor cu circu it în ch is, care le perm itea să v a dă im agini cu cealaltă m aim u ţă. Prim a m aim uţă, dar nu şi cea de-a doua, avea să audă acel su n et n eplăcu t, ceea ce-i trezea o expresie de frică. în acel m om en t, cea de-a doua m aim uţă, văzînd frica pe chipul celei d intîi, apăsa m aneta care îm pied ica şo cul electric — ca un act de em p atie, în cazu l în care nu era o form ă de altruism . D upă ce s-a stabilit că aceste prim ate n on -u m an e detectează în tr-ad evăr em oţiile u rm ărind ch ip u rile sem en ilor lor, cercetătorii au introdus în creierul m aim u ţelor electrozi fini. A ceşti electrozi perm iteau înregistrarea activităţii unui singur neuron. E lectrozii care în reg istrau neu ron ii din cortexu l vizual şi din n u cleul am igd alian au arătat că atu nci cînd o m aim uţă vede chipul celeilalte, această in form aţie aju n ge la n euron i trecînd m ai întîi prin cortexu l vizu al şi apoi prin n u cleu l am igdalian. A ceastă traiectorie evid ent că este una standard pentru orice inform aţie care trezeşte o anum ită em oţie. Su rp rin zăto r este însă faptul că rezu ltatele acestor studii au arătat că în cortexu l vizual au fost id entificaţi neuroni care păreau să acţioneze m im ai ca răspuns la o anum ită expresie a feţei sau la anum ite gesturi, cum ar fi o

R ă d ă c in ile e m p a tie i

133

d eschidere am eninţătoare a gurii, o grim asă de frică sau o ghem uire d ocilă. A ceşti neuroni sîn t diferiţi de ceilalţi din aceeaşi zonă, care recu n osc chipu rile fam iliare. A sta pare să în sem n e că. de fapt creierul este co n cep u t de la b u n în cep u t să reacţion eze la anum ite expresii em oţionale — adică em patia este un dat biologic. A lte d ovezi referitoare la rolul cheie pe care îl jo a că traiectoria am ig d alo-corticală ar fi interpretarea şi reacţia la em oţii; acestea, aşa cu m sugerează Brothers, apar în stu d iile pe m aim u ţe aflate în sălb ăticie care au su ferit o d econ ectare în tre nucleul am igd alian şi cortex. C înd au fost lăsate printre ai lor, aceste m aim uţe au fost în stare să îşi continu e o biceiu rile cu m ar fi acelea de a se h răni şi de a se căţăra în copaci. D ar b ietele m aim uţe şi-au p ierd u t posibilitatea de a reacţiona em oţion al în rap ort cu alte m aim u ţe din grup ul lor. C hiar şi cînd o m aim u ţă din grup a în cercat să o abordeze prietenos pe m aim uţa ce su ferise d eco nectarea, aceastea din urm ă a fugit şi în final s-a izolat, refuzînd orice leg ătu ră cu celelalte m aim uţe. Tot aceste regiu ni ale cortexu lu i în care se află co n cen traţi n e uronii sp ecifici em oţiei sînt şi cei care, după cu m observă B ro thers, au cele m ai pu ternice legătu ri cu n u cleu l am ig d alian ; in terpretarea em oţiilo r p resup une un circu it am ig d alo -co rtical care are un rol p rim ord ial în orchestrarea reacţiilor p o triv ite. „Valoarea de su p rav ieţu ire a unui asem enea sistem este m ai m ult decît cla ră " la prim ate, constată Brothers. „P ercepţia faţă de o altă abordare in d iv id u ală ar trebui să dea n aştere u nu i an u m it tipar [de reacţie psih ologică] — şi foarte rapid — croit în funcţie de in tenţie, fie că este să m uşte, fie să se spele, fie să se în m u lţea scă ."13 O bază p sih olog ică sim ilară p entru em p atie în cazu l o am en ilor apare în cad ru l stud iu lu i făcut de p sih olog u l R o b ert Levenson de la U n iversitatea Berkeley din C aliforn ia, care a stud iat cupluri căsăto rite, încercînd să ghicească ce sim te parten eru l după o d iscu ţie m ai ap rin să14. M etoda lui este sim plă: cuplul este în reg istrat pe vid eo, i a r r e a c ţ i i l e p s i h o l o g ă s u r a te atunci cînd sîn t discu tate chestiuni su p ărăto are din căsnicia lor — cu m să d iscip lin eze copiii, cum să ch eltu iască ban ii şi altele asem en ea. Fiecare partener revede caseta şi povesteşte ce a sim ţit în m om en tu l re sp e cţi^ clipă de clipă. A poi p arten erul revede caseta a doua oară, încercînd să in terp reteze sentim en tele celuilalt.

134

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

C ea m ai exactă em p atie s-a p rodu s în cazu l soţilor şi soţiilor a căror proprie fiziologie o urm ărea exact p e aceea a parten eru lu i la care se uita. A d ică atu nci cînd p arten eru l reacţion a transpirînd m asiv, la fel reacţion a şi celălalt; atunci cînd p arten eru lu i îi bătea inim a m ai în cet, ritm u l cardiac i se în cetin ea şi celu ilalt. Pe

scurt, trupul lor imita în mod subtil, clipă de clipă, reacţiile fizice ale p arten eru lu i de viaţă. D acă tip aru l fiziologic al p riv ito ru lui îl repeta pe acela din tim p u l discu ţiei in iţiale, el, p rivitoru l, pu tea spun e foarte pu ţin din ceea ce sim ţea celălalt. E m patia apărea d oar în m om en tu l unei sincronizări fizice. A ceasta su g erează faptu l că atunci cînd creierul em oţional coord onează tru p u l p rintr-o reacţie p u ternică — să zicem , se aprind e de m în ie — nu p o ate apărea o prea m are em p atie, în cazul în care apare în vreu n fel. E m patia p resu p u n e su ficien t calm şi recep tivitate, astfel în cît sem n alele subtile ale sen tim en telo r celu ilalt să p oată fi recep ţio n ate şi im itate de către prop riu l creier em oţion al. E M P A T IA Ş I E T IC A : R Ă D Ă C IN IL E A L T R U IS M U L U I „N iciod ată să n u crezi că ştii pen tru cine b a t clop otele; ele b at ch iar p en tru tin e" — este una dintre cele m ai celebre fraze din literatu ra en gleză. Jo h n D oim e vorbeşte de fapt despre leg ătura d intre em p atie şi afecţiune: su ferinţa altcuiva d evine a ta. A sim ţi ceva faţă de celălalt în seam n ă că-ţi pasă. în acest sens, contrariu l em patiei este an tipatia. A titu d in ea em p atică este m ereu antrenată în ju d e că ţi m orale, în dilem e m orale care im p lică p o tenţiale v ictim e: oare trebuie să m in ţi ca să n u îţi jig n eşti un p rieten? O are trebu ie să te ţii de cu vîn t şi să m ergi la un p rieten b o ln av sau să accep ţi o in vitaţie la cină apărută în u ltim u l m om en t? O are trebu ie ţinută artificial în viaţă o p ersoană care altfel ar m uri? A ceste p ro b lem e m orale sînt form ulate de u n cercetător care s-a ocu pat de em p atie, M artin H offm an, ce susţine că răd ăcin ile m oralităţii se află în em patie, pen tru că ea ne face să ne pese de p o ten ţialele v ictim e — cineva care suferă, este în p erico l sau d u ce o viată cu lip su ri grave, de exem plu — şi să le îm p ărtăşim su ferinţa, ceea ce n e im p resion ează su ficien t ca să îi a ju tă m 15. D incolo de această legătu ră im ediată dintre em patie şi altru ism , H offm an p resu p u n e că aceeaşi cap acitate pen tru o afecţiun e

R ă d ă c i n i le e m p a tie i

135

em patică, faptul de a ne pune în locul altcuiva — îi face pe o am eni să respecte anum ite princip ii m orale. H offm an crede că există un fel de progres firesc al em patiei încă din cea m ai fragedă copilărie. A şa cu m s-a constatat, la un an, copilul intră în panică atu nci cînd vede un alt copil căzînd şi începe să plîngă; raportul este atît de pu ternic şi de im ediat, încît îşi bag ă d egeţelu l în gură şi îşi în fu n d ă cap u l în poala m am ei, ca şi cu m şi el ar fi avut de suferit. D upă p rim u l an, cînd copiii d evin m ai conştienţi că sînt o en titate d iferită, în cearcă în m od activ să aline un alt copil care p lîng e, oferin d u -i, de exem plu , u rsuleţu l lui. în că de la doi ani, co p iii încep să înţeleagă că sen tim entele altcuiva diferă de ale lor şi devin m ai sensibili la orice alu zie care dezvăluie ceea ce sim te de fapt celălalt; în această fază, de exem p lu , ei îşi dau seam a că celălalt copil are m în d ria lui şi în co n secin ţă cea m ai bu n ă solu ţie p en tru a-1 ajuta atunci cînd plînge nu este n eap ărat să îi acord e toată atenţia. M ai tîrziu, în tim pul co p ilăriei, cel m ai avan sat nivel de em p atie se m anifestă atunci cînd co p iii sîn t în stare să în ţeleagă o su p ărare d in colo de situaţia im ed iată şi să p riceapă că starea cuiva sau situaţia în viaţă poate fi o sursă de n em u lţu m ire cronică. în acest m om ent, ei d evin în ţeleg ăto ri faţă de un în treg grup , cum ar fi cei săraci, cei o p rim aţi sau cei m arginalizaţi. A ceastă în ţelegere din ad o lescen ţă p o ate duce la co n vin g eri m o rale axate pe ideea de a alina n efericirea şi n ed rep tatea. E m p atia subliniază m u lte faţete ale ju d ecăţii m orale şi ale faptei. U na ar fi „m înia e m p a tică ", pe care Jo h n Stu art M ill o d escrie ca fiind „sentim en tul firesc re v a n şa rd ... care se form ează la nivelu l in telectu lu i şi al s im p a tie i... atu nci cînd este vorba de su ferin ţe care ne afectează p en tru că îi afectează pe a lţii"; M ill îl m ai n um ea şi „apărătoru l d rep tă ţii". O altă situaţie în care em p atia duce la o acţiune m orală este atu nci cînd o p erso an ă din afară este su ficien t de im p resio n ată ca să in tervină în favoarea unei victim e; cercetările arată că în realitate cu cît em p atia faţă de v ictim ă este m ai m are cu atît şan sele ca acest m artor exterior să intervină sîn t m ai m ari. Există d ovezi conform cărora n ivelul de em p atie al oam en ilor ar co resp u n d e cu ju d ecăţile lor m orale. D e exem p lu , diverse studii din G erm an ia şi SU A au arătat că pe m ăsu ră ce oam enii sînt m ai em p atiei, ei fav orizează m ai m u lt p rin cip iile m orale şi, în co n secin ţă, resu rsele alocate celor n ev o ia şi16.

136

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

M A T A F Ă R Ă E M P A T IE : C E E S T E ÎN M IN T E A C E L U I C A R E M O L E S T E A Z Ă ; M O R A L IT A T E A S O C IO P A T U L U I Eric E ckard t a fost im p licat în tr-u n delict scand alos: fiind garda de corp a patinatoarei Tonya H ard in g, Eckardt a aran jat c:a nişte u cigaşi plătiţi să o atace pe N an cy K errigan, rivala Tonyiei de la O lim piad a din 1994, care a lu at m edalia de aur la p ro ba fem inină de patinaj artistic. In urm a acestui atac, genu nchiu l lui K errigan a avut de suferit grav, fapt care a îm p ied icat-o să se a,ntreneze cîteva luni, foarte im p ortan te de altfel pen tru cariera sa. A tun ci cînd E ckard t a văzu t-o pe K errig an ia televizor cum plinge, rem uşcările l-au cu p rin s b ru sc şi i-a spus u nu i prieten secretul lui, ceea ce a dus la arestarea atacatorilor. A ceasta este puterea em patiei. D e obicei însă, din păcate, ea le lipseşte celor care com it cele m ai oribile crim e. Profilul p sih olog ic al violatorilor, al celor care m olestează copii şi al celor care dau spargeri extrem de violente este acelaşi: ei sînt incapabili de em p atie. A ceastă in cap acitate de a sim ţi suferinţa victim elor le perm ite să se m intă singu ri, încu rajînd u -se astfel în actele lor crim in ale. P entru violatori, m in ciuna sună cam aşa: „Fem eilor le place să fie v io la te'7 sau: „D acă se opu ne, de fapt se lasă m ai greu, asta e to t"; pentru cei care m olestează copiii: „De fapt, nu-i fac nici un rău copilului, ci doar îi dau pu ţină iu b ire" sau: „E doar o altă form ă de afecţiu n e"; pentru p ărinţii care îşi m altratează fizic copiii: „A sta nu este decît o disciplină de fier." A ceste au toju stificări au fost preluate de la oam eni trataţi pentru astfel de p roblem e şi care au d eclarat că asta şi-au spus atunci cînd îşi b ru talizau v ictim ele sau se p reg ăteau s-o facă. B locarea em patiei la aceşti oam eni în m om en tu l în care îşi ch in uiesc victim ele este aproape în totd eau n a parte com ponen tă a unui ciclu em oţional care accelerează aceste acte pline de cru zim e. E le stau m ărturie din pu nct de ved ere em oţional pentru ceea ce duce la un delict sexual cum ar fi m olestarea unui cop il17. C iclul în cepe atunci cînd agresorul e foarte supărat: furios, d eprim at, singur. A ceste sentim en te pot fi declanşate, de exem plu, de u rm ărirea unor cupluri fericite la televizor, ceea ce îi creează apoi un sentim en t de deprim are, datorită faptului că el este singur. A tacatorul care caută m îngîiere în fantezia favorită doreşte de obicei o p rietenie caldă cu un copil; fantezia devine se-

R ă d ă c i n i le e r n p a tie i

137

xuală şi sfîrşeşte în m astu rbare. D upă aceea, atacatorul sim te pentru o vrem e o oarecare d escătuşare din starea de tristeţe, n u m ai că aceasta este de scurtă du rată; d epresia şi singu rătatea revin în şi m ai m are forţă. A tacatoru l în cep e să se gîndească cum ar putea să-şi pună în p ractică fanteziile erotice, sp u n în d u -şi că există ju stificări, ca de exem plu: „De fapt, nu-i fac nici un rău copilului, pentru că nu suferă din pu nct de ved ere fizic'" şi: „D acă un copil nu vrea să facă sex cu m ine, m ă poate o p ri." In acest m om en t, atacatoru l vede cop ilu l prin len tilele unei fantezii p erv erse şi nu cu em p atie faţă de ceea ce sim te cu adevărat copilul într-o asem enea situaţie. A ceastă detaşare em oţio nală caracterizează tot ceea ce u rm ează, de la planu l pus la cale pentru a-1 p rind e sing u r pe copil pînă la repetarea atentă a ceea ce se va în tîm p la şi p u nerea în p ractică a p lan u lu i. Toate acestea sînt u rm ărite ca şi cum cop ilu l im plicat n -ar avea nici un fel de sentim ente proprii; în schimb, atacatoru l proiectează în fantezia sa erotică o atitu d in e coop eran tă din p artea co p ilu lu i. S en tim en tele copilului — greaţa, team a, dezgu stu l — nu sînt luate în seamă. Dacă atacatorul le-ar percepe, ele ar „distruge" totul pentru el. N oile tratam ente p en tru agresorii de copii şi alţi atacatori se concentrează m ai ales pe lipsa de em p atie faţă de v ictim e. In tr-unui d intre cele m ai p rom iţătoare p rog ram e de tratare, atacatorii citesc relatări cu m p lite ale u nor d elicte sim ilare cu ale lor, povestite din p ersp ectiva victim elor. D e asem en ea, u rm ăresc casete vid eo cu victim ele în lacrim i, în care acestea p ovestesc ce în seam nă să fii m olestat. A poi atacatorii trebu ie să scrie despre propriul lor d elict din pu nctu l de ved ere al victim elor, im ag in îndu-şi ce a sim ţit v ictim a. Ei citesc această p ovestire în cadru l unei terapii de grup şi încearcă să răspun d ă la în trebările referitoare la atacul respectiv din persp ectiva victim elor. în final, atacatorii trec printr-o recon stitu ire sim ulată a d elictu lu i, de data aceasta ju cîn d rolul victim ei. W iîliam P ithers, p sih olog u l înch isorii din V erm ont, cel care a

creat această terapie a privirii lucrurilor dintr-o altă perspectivă, mi-a spus: „Em patia cu victim a schim bă percep ţia, astfel în cît negarea durerii d evine dificilă ch iar şi în fan teziile ero tice." Şi astfel în tăreşte m otivarea b ărb aţilo r respectivi de a se lu pta cu pornirile lor sexuale p erv erse. D oar ju m ătate dintre atacatorii sexuali care au u rm at acest program în în ch isoare repetă d elictele com ise, com parativ cu cei care nu au u rm at acest tratam ent

138

M a t tir a in te lig e n ţe i, e m o ţio n a le

şi care sînt m u lt m ai m ulţi. Fără această m otivaţie iniţială in sp irată de em p atie, restul tratam en tu lu i nu va fu ncţiona. în vrem e ce există u nele m ici sp eranţe de trezire a u nu i sim ţ em patic la atacatori cu m ar fi p ed ofilii, în cazul crim in alilo r p sihop aţi (care m ai n ou se n u m esc sociopaţi, acesta fiin d un d iag nostic psihiatric) ele sînt mult mai reduse. Psihopaţii sînt binecu n o scu ţi p entru faptul că sînt ferm ecăto ri şi nu au n ici un fel de rem uşcări, n ici m ăcar în cazu l actelor celor m ai cru de şi m ai n em iloase. P sih o p atia, in cap acitatea de a sim ţi em p atia sau vreo com p asiu n e de orice fel sau m ăcar de a avea o tresărire de co n ştiinţă, este una dintre cele m ai u luitoare lip su ri em oţion ale. B aza totalei răceli su fleteşti a p sih op atu lu i pare să se afle în in capacitatea lui de a face altceva decît co n exiu n i em oţion ale su p erficiale. C ei m ai cru zi crim in ali, cu m ar fi u cigaşii în serie sadici, care se b u cu ră de su ferin ţa victim elo r în ain te de a le om orî, reprezintă u n fel de rezu m at al p sih o p atiei18. P sih o p aţii sînt şi m ito m an i cred ibili, fiin d în stare să spun ă orice pen tru a obţine ceea ce doresc, şi m anev rează em oţiile v ictim elor cu acelaşi cinism . Să n e g în d im la cazu l lui Faro, de şap tesprezece ani, m em b ru l u nei ban d e din Los A ngeles, care a m u tilat o m am ă şi pe co p ilaşu l ei, îm p u şcîn d u -i din m aşina în m ers. El d escrie această în tîm p lare m ai cu rînd cu m în d rie decît cu rem uşcare. M ergînd în tr-o m aşin ă cu Leon B in g, care tocm ai scria o carte despre b an d ele din Los A ngeles, C rips şi Blood s, Faro a vru t să arate ce poate. El i-a spus lui B ing „că o să facă pe n eb u n u l" faţă de cei „d oi g a g ii" din m aşina u rm ătoare. Iată cu m p o vesteşte Bing acest schim b de violenţe: Ş oferu l, sim ţin d c ă cin e v a se u ită la el, a ru n c ă o p riv ire că tre m a ş ina n o a stră . îi p rin d e p riv ire a lui F a ro , în g h e ţîn d p e n tru o clip ă. A p o i o p re şte m a şin a , se u ită în jo s, se u ită în tr-o p a rte . F ă ră în d o ia lă că în p riv ire a lui a m v ă z u t frica.

Faro îi d em onstrează lui Bing ce privire i-a aru ncat p erso an ei din cealaltă m aşină: M -a p riv it fix şi în tre a g a fizio n o m ie i s-a sch im b a t d e p a rc ă cin e v a ar fi făcu t u n trucaj fo to g ra fic, p rin ca re să d e m o n stre z e trecerea tim p u lu i. A d e v e n it o faţă d e co şm a r, şi este în sp ă im în tă to r să vezi a ce st lu cru cu och ii tăi. A c e s t ch ip îţi sp u n e că d a că ai ră s p u n d e cu a ceeaşi m o n e d ă , d a c ă l-ai p ro v o c a pe a c e s t p u şti, ţi-ai a s u m a u n m a re risc. P riv irea lui sp u n e că d e fap t n u-i p a să d e n im ic, nici d e v ia ţa ta, nici d e a lu i.19

R ă d ă c in ile e m p a tie i

139

B in eîn ţeles că în tr-u n com portam en t atît de co m p lex precum cel crim inal sînt m ulte explicaţii plau zibile care nu evocă baza b io lo g ică. A r fi aceea că o capacitate em oţională perv ersă — in tim id area altora — are o valoare de supravieţu ire în tr-u n m ediu extrem de violen t şi se poate transform a într-o cap acitate de a com ite crim e; în aceste cazuri, prea m ultă em patie ar pu tea fi co n trap ro d u ctivă. în tr-ad evăr, o lipsă oportună de em p atie p o ate d even i o „v irtu te" în m ulte roluri din viaţă, de la poliţistu l an ch etator „ră u " pînă la con d u cătoru l unei corporaţii. C ei care au execu tat acte de tortură pen tru terorişti, de exem plu , descriu felul în care au în v ăţat să se d isocieze de sentim en tele victim elo r pentru a-şi face „ treab a". Sînt m ulte căi m an ipulatorii. U nele d intre cele m ai rele chipuri pe care le ia absenţa de em patie au fost d escop erite în tîm p lător în tr-u n studiu asupra u n o ra d intre cei m ai cu m p liţi indivizi care îşi bateau nevestele. C ercetarea a scos la iveală o anom alie psih olog ică în tîln ită la m ulţi dintre soţii care-şi băteau n evestele sau le am eninţau cu cuţitul sau cu arm a: aceşti soţi acţion ează astfel cu sînge rece, într-un m od calcu lat, şi nu p en tru că sînt în tr-u n acces de m în ie20. în m om en tele lor de furie m axim ă, această an om alie iese la iveală: ritm u l card iac "scade în loc să crească, aşa cum se în tîm p lă de o bicei în crizele de furie. A cest lucru în seam n ă că din p u nct de v edere p sih olog ic sînt m ai calm i cînd devin violen ţi şi abuzivi. V iolenţa lor pare a fi o form ă de terorism calcu lat, o m etodă de a-şi stăpîni n evestele in su flînd u -le frica. A ceşti soţi reci şi b ru tali sînt o specie aparte faţă de ceilalţi soţi care îşi b at soţiile. M ai întîi, par a fi violenţi şi în afara căsn iciei, în căierîn d u -se prin baru ri, la serviciu sau cu ceilalţi m em bri ai fam iliei. Şi în tim p ce cei m ai m u lţi b ărb aţi devin violenţi cu soţiile lor im pulsiv, din furie, p en tru că se sim t respinşi sau geloşi sau de frica de a n u fi părăsiţi, ceilalţi îşi calcu lează b ătăile, care u neori par să nu aibă nici un m otiv — şi odată ce încep, orice ar face ea, soţia, chiar şi încercarea de a-1 aban d on a, are ca efect sporirea violenţei. U nii cercetători care i-au stu d iat pe p sih op aţii crim inali b ă nuiesc că stilul lor rece de a m anipula şi lipsa em p atiei sau a afecţiunii, p o ate u n eo ri să apară tocm ai d intr-u n d efect n eural.* * A ten ţie: ch iar d a că în an u m ite tip u ri d e c rim in a lita te sîn t în joc u n ele tip are b io lo g ice — cu m ar fi u n d e fe ct n e u ra l în e m p a tie — asta nu în se a m n ă că toţi crim in alii au p ro b lem e b io lo g ice sa u că e x istă u nele

140

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

O posibilă bază psih ologică a psih op atiei nem iloase a fost prezentată în două feluri, fiecare sugerînd im plicarea u nor trasee n eu rale către creierul lim bic. Pe una dintre ele undele cerebrale sînt m ăsu rate pe m ăsură ce oam enii încearcă să descifreze m ai m u lte cu vinte ale căror litere au fost am estecate. C u v in tele sînt afişate foarte repede, cam la o zecim e de secun dă. M ajo ritatea oam en ilor reacţionează d iferit la anum ite cu vinte cu în cărcătură em oţion ală, cu m ar fi a ucide, faţă de cu vintele neutre cum ar fi scaun: ei p o t decide m ai rapid dacă acel cu vînt em oţion al a fost în cu rcat, iar creierul lor arată un tipar d istin ctiv de reacţie la cu vintele em oţion ale, dar nu şi la cele neutre. P sihopaţii nu au asem enea reacţii: creierul lor nu doved eşte existenţa unui tipar distinctiv de reacţie la cu vintele em oţion ale şi nu răspunde m ai rapid la ele, su g erîn d astfel o disfu ncţionalitate a circu itelor d in tre cortexu l verb al, care recu n oaşte cu vîntu l, şi creierul lim bic, care îi ataşează un an um it sentim ent. R obert H are, p sih olog la U niversitatea B ritish C olu m bia, cel care a făcut acest stud iu , interpretează rezu ltatele în sensul d o vedirii faptului că p sih op aţii au o în ţelegere superficială a cu vintelor em oţion ale, reflectare a su p erficialităţii lor m ai g en erale în d om eniu l afectiv. H are crede că îm pietrirea p sih op aţilo r se b azează în parte pe un alt tip ar psihologic, pe care l-a d esco p erit într-un stu d iu ce sugerează o deviere în fu ncţionarea n u cleu lui am igd alian şi a circu itelor aflate în legătură cu acesta: p sih o paţii care ştiu că vo r fi supuşi şocu rilor electrice nu arată nici un fel de team ă, ca reacţie norm ală în cazu l u nor oam eni care u rm ează să sufere o durere fizică21. C um durerea viitoare nu g enerează un val de n elin işte, H are trage con clu zia că psih op aţii nu sînt preocu paţi de posibilele pedepse faţă de ceea ce fac. Şi p en tru că ei nu sim t această frică — nu cu nosc em patia, sau co m p asiunea, faţă de frica sau durerea victim elor lor.

sem n e d e n a tu ră b io lo g ică astfel îneît să in d ice în clin aţia p e n tru crim ă . A a p ă ru t o c o n tro v e rs ă în a ce st sens, iar unicu l co n sen s la ca re s-a ajuns este că nu există u n a s e m e n e a în sem n b io lo g ic şi ca te g o ric nu e xistă ,,gen a c r i m i n a l ă C h i a r d a c ă există o b ază b iologică a lipsei d e e m p a tie în u n ele ca z u ri, a c e st lu cru nu în seam n ă că toţi cei ca re su feră d e aşa c e v a aju n g la c rim ă ; m a jo rita te a n u . L ip sa de e m p a tie a r trebui p u să a lă tu ri d e to ate celelalte forţe p sih o lo g ice , e co n o m ice şi so ciale ca re c o n v e rg sp re crim in alitate .

A rtele sociale

A şa cu m se întîm plă foarte des cu copiii de cinci ani care au fraţi m ai m ici, L en îşi pierduse răbdarea cu Jay, frăţioru l său de doi ani şi ju m ătate, care îi tot în cu rca piesele de Lego cu care se jucau am în d oi. C uprins de u n val de furie, Len îl m uşcă pe Jay, care izbu cni în lacrim i. M am a lor, auzindu-1 pe Jay scîn cin d de durere, v in e şi-l ceartă pe Len, sp u n în d u -i să lase obiectu l acestei dispu te, respectiv p iesele de Lego. In acest m om en t — p en tru că probabil că i s-a părut o m are n ed rep tate — Len izb u cn eşte în plîns. în că iritată, m am a lui refuză să-l consoleze. Ei bin e, L en găseşte m îngîiere de u nde n e-am aştepta m ai puţin: de ia Jay, care deşi iniţial era p artea vătăm ată, d evine în tre tim p atît de preocu p at de lacrim ile fratelu i iui, în cît în cep e să îi liniştească. Schim bul de replici sun ă cam. aşa1: „Len, te ro g ", îl im ploră Jay. „N u m ai p lîn g e. Te rog, nu m ai p lînge." Len încă plînge. Sub acest p retext al eşecu lu i, Jay îşi im ploră m am a ca d in partea lui Len: „M ăm ico, L en plînge! Len p lînge. Uite. U ite la el. Plînge L en ." A poi, în torcîn d u-se spre Len, Jay adoptă o atitu d in e m aternă, m în gîind u -şi fratele care p lînge, liniştindu-1 totodată şi încercînd să-l calm eze: „A scultă, Len, nu m ai p lîn g e." Len continu ă să se sm iorcăie, în ciu d a consolărilor. A tunci Jay adoptă altă tactică, dîndu-i o m înă de aju tor la strînsu l p ieselor de L ego şi Ia punerea lor într-un săcu leţ, ad ău gind p rietenos: „Ei, Len, să le pu n la loc p en tru Lenny, d a ?" C hiar şi aşa în să, lacrim ile continu ă să curgă. In gen iosu l Jay încearcă totuşi o altă strategie: d istragerea atenţiei. Ii arată fratelui lui o m aşinu tă, Jay vrîn d astfel să îi abată gîndul de la m ica tragedie care tocmai l-a cu prins. „U ite, e un om în ău n tru . C e-i asta, Len? C e-i asta, L en ?"

142

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

Len în să nu m anifestă nici un in teres, este de n eco n solat; lacrim ile lui nu se m ai opresc. P ierzîn d u -şi răbd area cu el, m am a vine cu am eninţarea p ărin tească tipică: „Vrei să-ţi trag o p alm ă? ", la care Len răsp u n d e p rintr-u n „ N u " şovăitor. „A tunci, p o toleşte-te, te ro g ", spune m am a ferm , uşor exas-

perată. Printre sughiţuri, Len reuşeşte să scoată un suspinat: „ în ce rc." C eea ce d uce la stratagem a finală a lui Jay: îm p ru m u tîn d din ferm itatea m am ei şi din tonul ei autoritar, el am eninţă: „N u m ai p lîn g e, L en . C ă îţi trag u n a !" A ceastă m icrod ram ă scoate la iv eală o com p lexă şi rem arcab ilă atitu d in e em oţion ală de care este în stare un copil de doi ani şi ju m ă ta te care în cearcă să rezolve em oţiile altcuiva. în această în cercare im ed iată de a-şi calm a fratele, Ja y dă d ovad ă de un v a st rep erto riu de tactici, de la sim pla im p lorare la găsirea unui aliat în m am a sa (deşi ea nu este de n ici u n ajutor) pînă la m îngîierea fizică, sp rijinu l practic, distragerea atenţiei, am eninţările şi p o ru n cile directe. Fără în d o ială că Jay se b azează pe un întreg arsen al care a fost folosit asu p ra Iui în p ro p riile-i m om en te cu p ro b lem e. N u con tează. C eea ce con tează este ca el La ap licat într-o situ aţie dificilă în că de la o vîrstă foarte fraged ă. D esig u r că, aşa cu m ştie orice p ărin te care a avu t un copil m ic, afişarea em patiei lui Jay şi în cercarea de calm are a celu ilalt este categ o ric u niv ersal valabilă. Tot aşa cu m un copil de vîrsta lui poate d etecta în su p ărarea fratelui şansa de a se răzbu na şi ch iar de a în rău tăţi situaţia. A celeaşi p orn iri p ot fi folosite p en tru a n ecăji sau ch iar a chinui un frate. D ar ch iar şi aceste trăsătu ri m aliţioase v ăd esc n ecesitatea de o im p o rtan ţă cap itală a existen ţei u nei în clin aţii em oţion ale: cap acitatea de a şti care sînt sen tim en tele celu ilalt şi de a acţiona astfel în cît aceste sen tim en te să p oată fi form ate. C apacitatea de a gestion a em oţiile altcu iva este în su şi m iezu l artei de a m anevra p o zitiv relaţiile interum an e. P en tru a m an ifesta o asem en ea p u tere in terp erson ală, copiii trebu ie să aju n gă la un nivel de au tocon trol, în cepu tu l d ezvo ltării acelei cap acităţi de a-şi p o to li m în ia şi su p ărarea, im p u lsu rile şi en ervările — chiar dacă această cap acitate dă greş u neori. R acord area la cerinţele celorlalţi p resu p u n e un m in im de calm interior. Tentativele de sem n alizare a acestei cap acităţi de stăpînire a p rop riilor em oţii ies la iveală cam în aceeaşi perioadă: copiii m ici învaţă să aştepte fără să plingă, să se certe sau să lin g u -

A r t e le s o c ia le

143

şească pentru a obţine ceea ce-şi doresc, ceea ce este m ai practic decît să folosească forţa — chiar dacă nu în to td eau n a aleg această cale. R ăbd area pare o alternativă la accesele de furie, cel p u ţin ocazional. Sem nele de em patie apar pe la doi ani; em p atia lui Jay, adică răd ăcinile com p asiu n ii, l-a în d em n at pe acesta să încerce atît de m u lt să îşi liniştească fratele care p lîngea. O astfel de abord are a em oţiilo r altcuiva —- o ad evărată artă a relaţiilor in terum ane — presu p u n e form area a două talente em oţion ale, au toad m in istrarea şi em patia. Avînd această bază, „cap acităţile u m an e" se d ezvoltă. A cestea sîn t ad evărate co m p eten ţe sociale care duc la eficien ţa în tratarea celorlalţi; d eficien ţele în această direcţie duc la in cap acitatea de ad aptare la viaţa socială sau la d ezastre in terp erson ale repetate. Intr-adevăr, tocm ai lipsa acestor cap acităţi poate face ca pînă şi cei strălu ciţi din pu nct de vedere in telectu al să n au fragieze în relaţiile lor in teru m an e, doved in d u -se arogan ţi, in su p ortabili sau in sen sibili. A ceste cap acităţi la n ivelu l vieţii so ciale îi p erm it cu iva să se m ob ilizeze sau să fie o sursă de in sp iraţie pen tru ceilalţi, să reu şească în relaţiile intim e, să-i convingă şi să-i in flu en ţeze pe ceilalţi sau să-i facă să se sim tă în largul lor. M A N IF E S T A Ţ I-V Ă E M O Ţ IIL E U na dintre calităţile im p ortan te în viaţa socială este felul în care oam en ii ştiu, m ai bin e sau m ai p u ţin bin e, să-şi exp rim e propriile sentim en te. Paul Ekm an foloseşte term en u l reguli de exprim are p en tru a d esem n a con sen su l social în privin ţa sen tim entelor ce trebuie m an ifestate în an um ite m om en te. în această direcţie, cu ltu rile diferitelor p opoare v ariază en orm . De exem p lu , E k m an şi co leg ii săi din Jap o n ia au stu d iat reacţiile faciale ale stu d en ţilo r la un film în fio răto r despre ritu alu l circu m ciziei ab o rig en ilo r ad olescen ţi. C înd stu d en ţii jap o n ezi au u rm ărit acest film în p rezen ţa unei persoane ce reprezenta o au to ritate, feţele lor d ăd eau doar vagi sem n e de reacţie. D ar atu n ci cînd au crezu t că sîn t sin g u ri (deşi erau în reg istraţi cu o cam eră ascunsă), ch ipu rile lor s-au con torsion at, d o ved in d un am estec de chin, d iscon fort, sp aim ă şi dezgust. Există m ai m u lte reguli de bază în privin ţa m od alităţii de exp rim are2. U na dintre ele este m inim alizarea exp rim ării em oţiei — aceasta fiind trad iţia jap on eză în cazul resim ţirii u nor sen tim en te de d iscon fort în prezen ţa unei persoane ce reprezintă o au to-

144

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

ritate şi de aceasta au dat d ovad ă studenţii atunci cînd şi-au ascuns sentim en tele n ep lăcu te în spatele u nu i chip neu tru . O alta ar fi exagerarea a ceea ce sim te cineva, prin exacerbarea expresiei em oţion ale; acesta este sistem u l abordat de fetiţa de şase ani ca re îşi schim on oseşte faţa, în cru n tîn d u -se cu m plit şi strîm bîn du-şi gura, atunci cînd se repede să se plîngă m am ei ei că fratele m ai m are a n ecăjit-o . O a treia ar fi o înlocu ire a unui sen tim en t cu un altul; acest sistem apare în an um ite cu ltu ri asiatice, unde este nep oliticos să refuzi, d rep t pen tru care se afişează o m ină pozitivă (chiar dacă falsă). Felu l în care sîn t folosite aceste strategii şi cu noaşterea lor co n stitu ie u n factor im portan t în in teligenţa em oţion ală. în v ăţăm foarte de tim p u riu exprim area acestor reguli, în parte printr-o ed u caţie exp licită. A cest lu cru se p etrece atunci cînd îl în văţăm pe copil să n u -şi arate dezam ăgirea, să zîm bească şi să m ulţu m ească în m om en tu l în care bu nicul i-a adus de ziua Iui un cadou oribil, dar a făcut-o cu intenţii b u ne. A ceastă educaţie în privinţa reg u lilo r de exprim are se face cel m ai ad esea prin puterea exem plu lu i: copiii învaţă să facă ceea ce văd la alţii. în privinţa ed u cării sentim entelor, em oţiile sîn t atît m ijlo cul cît şi m esajul. D acă unui copil i se spun e „să zîm bească şi să m u lţu m ească" de către un părinte care în acel m om en t este aspru, poru ncitor şi rece — şi care îşi transm ite m esajul răstit în loc s-o facă şop tit şi cu căld u ră — m ai m u lt ca sigu r că acel co pil va învăţa o altă lecţie şi va reacţiona în faţa bu n icu lu i în cru ntîndu-se şi d înd u -i un răsp u n s tăios, un repezit „M u lţu m esc". Efectul asupra b u n icu lu i este foarte diferit: în prim u l caz este fericit (chiar dacă am ăgit); în cel de-al doilea, este jig n it de acest m esaj confuz. E xp rim area em oţion ală are desigur con secinţe im ed iate prin im pactul asupra persoanei care prim eşte acest m esaj. C opiii sînt în văţaţi o regulă de genul: „A scunde-ţi adevăratele sentim en te atunci cînd ele ar putea să supere pe cineva drag; în lo cu ieşte-le cu u n sentim en t nesincer, dar m ai puţin su p ărător." A sem en ea reguli privitoare la exprim area em oţiilor fac parte din d icţio n arul regulilor de bu nă cu viinţă; ele dictează im pactul sen tim en telor asupra tu turor celorlalţi. A urm a bin e aceste reguli în seam nă a avea un im p act optim ; atunci cînd sînt u rm ate prost, du c la un d ezastru em oţion al. E vid ent că actorii sînt adevăraţi artişti ai exprim ării em o ţio nale; expresivitatea lor generează reacţia pu blicului; şi fără în -

A r t e le s o c ia le

145

doială că o p arte dintre noi sînt actori înnăscu ţi. D ar asta în tr-o oarecare m ăsu ră, pen tru că lecţiile pe care le în văţăm în p riv in ţa exp rim ării em oţiilor sînt conform e m od elelor pe care le-am avut, oam en ii diferind în foarte m are m ăsură în ce priveşte capacitatea de a d ovedi o m are p ricep ere. E X P R E S IV IT A T E A Ş I C O N T A M IN A R E A E M O Ţ IO N A L Ă La în cep u tu l războiu lu i din V ietnam , un pluton am erican a trebuit să se refu gieze într-o p lan taţie de orez în toiul unu i schim b de focuri cu vietnam ezii. D in tr-odată, au în cep u t să se îndrepte spre ei şase călugări. P erfect calm i şi liniştiţi, călugării au in trat exact în zona de luptă. „N u s-au u itat nici în stînga, nici în dreapta. A u lu at-o prin m ijlo c", îşi am in teşte D avid Bu sch, unu l dintre sold aţii am ericani. „A fost de-a dreptul ciudat, pentru că nim eni n u i-a îm p u şcat. Şi după ce au trecut, m i-am pierd ut orice ch ef de luptă. N u mai v ro iam s-o fac, sau cel pu ţin nu în ziua aceea. Şi p ro babil că acelaşi lucru au sim ţit cu toţii, p entru că toată lu m ea a renunţat. Pur şi sim plu am în cetat să ne m ai lu p tă m /'3 C alm ul călu g ărilor i-a m olip sit şi pe ceilalţi, tran sform în d u -i în soldaţi pacifişti, deşi se aflau în plină bătălie. A cest lu cru ilustrează un princip iu esenţial al vieţii sociale: em oţiile sînt con tagioase. Sigur că această în tîm p lare este una extraord in ară. D e obicei, co n tam in area em oţion ală este m u lt m ai subtilă, fiind un fel de schim b tacit, care se petrece în fiecare întîlnire în p arte. T ransm item şi cap tăm d isp oziţiile celu ilalt într-u n fel de eco n om ie su bteran ă a p sihicului, astfel în cît unele în tîln iri sînt o trăvito are, iar altele b en efice. Sch im bu l em oţion al are loc la un n iv el subtil aproape im perceptibil; felul în care ne m u lţu m eşte un vîn zăto r n e poate fa ce să ne sim ţim ign oraţi, respin şi sau bin ev en iţi şi respectaţi. N e captăm unul altuia sentim en tele ca şi cu m ar fi un fel de m icro bi sociali.

Transmitem semnale emoţionale în decursul fiecărei întîlniri şi aceste sem n ale îi afectează pe cei care se află în preajm ă. Cu cît sîntem m ai abili din punct de vedere social, cu atît ne co n tro lăm m ai b in e sem n alele pe care le tran sm item ; rezerva u nei so cietăţi politicoase este la urm a u rm ei doar o m od alitate de a asigura faptul că nici o scurgere de em oţii su p ărătoare nu va avea !c ieste o regulă socială care atunci cînd aju n ge în dom eniu l re-

146

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

laţiilor in tim e este su focan tă). In telig enţa em oţion ală include şi ad m in istrarea acestu i sch im b ; „sim p atic" şi ferm ecător sîn t term enii pe care îi folosim în privin ţa celor cu care ne place să fim, p en tru că talen tul lor em oţion al ne face să ne sim ţim bine. Cei care sînt în stare să-i aju te pe alţii să se calm eze au un deosebit talent în relaţiile sociale; ei sînt sufletele spre care se îndreaptă cei aflaţi în situaţii em oţion ale grave. C u toţii sîntem practic unelte utile u nii altora în acest schim b em oţion al la bine şi la rău. Iată o d em o n straţie rem arcabilă a su btilităţii cu care em oţiile trec de la o p erso an ă la alta. în tr-o exp erien ţă sim p lă, doi v o lu n tari au co m p letat o listă d espre d isp o ziţiile lor în m om entul respectiv, d u pă care au stat p u r şi sim p lu faţă în faţă, aşteptînd p erso an a care făcuse exp erien ţa să se reîntoarcă în încăpere. D ouă m in u te m ai tîrziu, ea s-a în tors şi i-a ru gat să noteze din nou d ispoziţia în care se află. In ten ţio n at au fost alese perechi de su b iecţi în care u nu l să fie g enu l care îşi exp rim ă foarte tare em oţiile, iar celălalt şi le ascu n d e. In variabil, d isp o ziţia celui m ai exp resiv s-a tran sferat asupra celu i pasiv4. O are cu m a avu t loc acest tran sfer m agic? M ai m u lt ca sigur, răsp u n su l este că, fără să ne d ăm seam a, p relu ăm em oţiile pe care le v ed em exp rim ate de altcinev a p rin in term ed iu l unu i m im etism al exp resiei lor faciale, al g estu rilo r sau al tonului vocii sau al altor sem n e n on v erb ale ale em oţiei. Prin această im itaţie, o am en ii recreează în sine disp oziţia celu ilalt — o versiu ne ceva m ai p u ţin in tensă a m etod ei Stan islav sk i, în care actorii îşi am intesc gestu ri, m işcări şi alte exp rim ări ale em oţiilo r pe care le-au sim ţit p u ternic în trecut pentru a reda din nou aceste sentim ente. Im itarea d e zi cu zi a sen tim en telo r este de o bicei d estul de su b tilă. U lf D im berg , un cercetător su ed ez de la U niversitatea din U p p sala, a co n statat că atu nci cînd o am en ii văd un chip zîm b ito r sau u n u l furios, prop riu l lor chip redă sem ne ale aceleiaşi d isp o ziţii p rin u şoare m od ificări ale m u şch ilo r faciali. Sch im b ările sîn t evid ente la n iv elu l u nor senzori electronici, dar greu v izib ile cu ochiul liber. A tu n ci cînd doi oam en i in teracţion ează, direcţia transferu lu i de d isp o ziţie este de la cel m ai pu ternic din p u n ct de vedere al exp rim ării sen tim en telo r către cel m ai pasiv. D ar unii oam eni sînt extrem de sensibili la con tagiu n ea em oţion ală; sensibilitatea lor în n ăscu tă face ca sistem u l lor nervos au ton om (un sem n al activităţii em oţion ale) să fie d eclanşat m ai uşor. A ceastă labilitate pare că îi face m ai p u ţin im p resionabili; reclam ele sen tim en -

A r t e le s o c ia le

147

tale p o t im presiona pînă la lacrim i, în vrem e ce o d iscu ţie rap idă cu o p ersoană veselă le p o ale ridica m oralul (de asem en ea, poate să-i facă pe acei in divizi să fie şi m ai em patici, avînd în v edere că pot fi atît de im p resionaţi de sentim en tele altora). Jo h n C aciop p o, p sih ofizio lo g u l în problem e sociale de la U niversitatea de Stat din O hio, care a stu d iat acest schim b em o ţional subtil, a con statat că: „D oar a vedea pe cineva cum îşi exprim ă em oţia p o ate trezi acea d ispoziţie, in d iferent dacă ne d ăm sau nu seam a că im ităm sau nu expresia facială. A cest lu cru ni se în tîm p lă tot tim pul — există un fel de b alet al sincronizării tran sm iterii em oţiilor. A ceastă sincronizare a d isp oziţiei d eterm ină felul în care o an um ită in teracţiun e a avut loc în bin e sau în r ă u /' G rad u l de em oţie resim ţit de oam eni în cadrul u nei în tîln iri este o glin d it de cît de bin e sînt orchestrate m işcările lor fizice în m om en tu l vorb irii — acesta fiind un indice de apropiere de obicei n eco n ştien tizat. O persoană dă din cap cînd celălalt îşi su sţine p u n ctu l de ved ere sau am în doi se m işcă pe scaun în acelaşi tim p ori unu l se apleacă în vrem e ce celălalt se lasă pe spate. O rchestrarea poate fi atît de subtilă, încît dacă am bii se află pe b a lansoare, se p o f m işca în acelaşi ritm . A cest lu cru a fost co n statat şi de D aniel Stern atunci cînd a u rm ărit sincronizarea între m am ele în p erfect acord cu sugarii lor, aceeaşi reciprocitate legînd m işcările celor care stabilesc un rap o rt em oţion al. A ceastă sincronizare pare să faciliteze tran sm iterea şi p rim irea dispoziţiilor, ch iar şi în cazu l în care acestea sînt n egative. De exem p lu , în cad ru l u nu i stu d iu asupra sin cron icităţii fizice, fem eile d ep rim ate particip au la aceste exp erien ţe îm p reu nă cu p arten erii lor de viaţă şi discu tau despre o an um ită problem ă din relaţia lor. Cu cît sincronizarea între p arten eri era m ai m are la nivel n on verbal, cu atît p arten erii fem eilor dep rim ate se sim ţeau m ai rău după aceste d iscu ţii — p en tru că preluau proasta d ispoziţie a iu b itelor5. A tunci cînd oam en ii se sim t fericiţi sau n efericiţi, cu cît p ersoan ele cu care se în tîln esc sînt m ai pe aceeaşi lu ngim e de undă din pu nct de ved ere fizic cu ei, cu atît le preiau m ai uşor d isp oziţiile su fleteşti. Sin cronizarea între p rofesori şi elevi indică cît de m are este raportul em oţion al dintre ei; stud iile făcute la nivelu l clasei au arătat că pe m ăsu ră ce coordonarea de m işcări între profesor şi elev este m ai apropiată ei se sim t m ai p rietenoşi, fericiţi, en tu ziasm aţi, m ai interesaţi şi mai pentru o relaţie inter-

148

N a t u r a in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

um ană* In general, u n n ivel în alt de sincronizare într-o in teracţiune d enotă că oam en ii im p licaţi se plac reciproc. Frank Bernieri, psih olog la U n iv ersitatea de Stat din O regon, care a făcut aceste studii, m i-a spus: „M ăsura în care ne sim ţim prost sau b ine cu cineva d epind e şi de un an u m it nivel fizic. Trebuie să existe o sincronizare com p atibilă, un m om en t potriv it pen tru co o rdonarea m işcărilor pentru a ne sim ţi bine, în largul nostru* S in cronizarea reflectă profu nd a legătură dintre parten erii resp ectivi; dacă există o m are legătu ră, d ispoziţiile sufleteşti încep să se am estece, in d iferent că sîn t u nele pozitive sau n eg ativ e." Pe scurt, coord onarea d isp oziţiilor sufleteşti este însăşi esen ţa rap o rtu rilo r in terum an e, v ersiu nea adultă a racordării em o ţionale dintre m am ă şi su garu l său. D eterm in an t în eficien ţa interpersonală, susţine C aciop p o, este felul în care cei foarte abili reuşesc să-şi sincronizeze em oţiile. D om inan ta unui lider p u ternic sau a unui in terpret este cap acitatea de a im presiona într-u n an um it fel pu blicu l form at adesea din m ii de persoane. în m od sim ilar, C aciop p o su bliniază că oam en ii care nu sînt în stare să prim ească sau să transm ită em oţiile sînt sortiţi şă aibă problem e în relaţiile lor, avînd în ved ere că adesea sem enii nu se sim t în largul lor atu nci cînd le stau alătu ri, ch iar dacă nu p ot explica prea bine de ce. A stabili tonul em oţion al de in teracţiun e este într-un fel o dovadă de d om inare la un nivel profu nd sau intim ; acest lu cru în seam n ă d eterm in area stării em oţion ale a celeilalte persoane. A ceastă pu tere de a determ in a o anum ită em oţie seam ăn ă cu ceea ce în b io lo g ie se n um eşte zeitgeber (care în seam n ă „hoţ de tim p "), un p roces (asem eni celui ciclic zi-noapte sau fazelor lu mi) care an trenează ritm uri biolog ice. Pentru un cu plu de d an satori, m uzica devine un zeitgeber al tru pului. C în d este vorba de o în tîln ire în tre persoane, cel care are cea m ai m are putere de exp resiv itate — sau cea m ai m are forţă — este de obicei şi cel ale cărui em oţii le antrenează pe ale celuilalt. P artenerii d om inan ţi vorbesc m ai m ult, în vrem e ce cei supu şi privesc m ai m u lt ch ipul celuilalt — acesta fiind m ediul prin care se transm ite afecţiunea. în m od sim ilar, forţa u nu i bun vorbitor — a unui p o litician sau a unui pred icator — funcţionează la fel pentru a an trena em oţiile au d ito riu lu i6. A cesta este înţelesul sintagm ei „îi jo a că pe d eg e t". A ntrenarea em oţională stă la baza cap acităţii de influenţare.

A r t e le s o c ia le

149

O R IG IN IL E IN T E L IG E N Ţ E I S O C IA L E R even im la o grădiniţă şi la cîţiva pu şti care aleargă pe iarbă. R eggie se îm p ied ică, se loveşte la genu nchi şi începe să plîngă, dar ceilalţi băieţi continu ă să fugă — în afară de Roger, care se opreşte. In vrem e ce R eggie scîn ceşte, R oger se apleacă şi-şi freacă propriul g enu nchi, strigînd: „Şi eu m -am lovit la genunchi!"' R oger este citat ca avînd o in teligen ţă in terp erson ală exem plară şi apare într-un studiu făcut de Th om as H atch, unul d in tre colegii lui H ow ard G ard n er din Proiectu l Sp ectru m — şco ala bazată pe con ceptu l in teligen ţelor m u ltip le7. Se pare că R o ger este extrem de apt în recu noaşterea sen tim en telo r co leg ilor săi, stabilind legătu ri fo^irte rapide şi bu ne cu ei. R o ger a fost sin g u rul care a observat că R eggie a păţit-o şi că su feră, şi n u m ai el a încercat să-l consoleze, ch iar dacă asta a co n stat în faptu l că şi-a frecat propriul genu nchi. A cest gest m ăru n t d o ved eşte u n ad evărat talent în privinţa rap ortu rilor in terperson ale şi o cap acitate em oţională esenţială p en tru păstrarea relaţiilor ap rop iate, fie că este vorba de o căsătorie, de o p rietenie sau de un p arten eriat în afaceri. A sem enea ap titu d in i la cop iii de grăd in iţă sîn t doar m ugurii talen tului lor, ce se vor coace de-a lu ngu l vieţii. Talentul Iui R oger reprezintă una dintre cele patru cap acităţi pe care le id entifică H atch şi G ard n er ca fiind co m p o n en tele inteligenţei in terperson ale:

• Organizarea grupurilor — aceasta este o calitate esen ţială p en tru un conducător, presup unînd iniţierea şi coord onarea efo rturilor unei întregi reţele de oam eni. A cesta este talen tu l care se rem arcă la regizorii sau prod u cătorii de teatru , la ofiţerii din arm ată şi la şefii eficien ţi ai u n o r organ izaţii sau in stitu ţii de orice fel. Pe teren ul de jo acă în general, acesta este cop ilu l care preia con d u cerea, hotărînd de-a ce se vor ju ca ceilalţi sau d evenind căp itan de ech ip ă.

• Negocierea soluţiilor — talentul mediatorului care previne conflictele şi le rezolvă pe cele care p lu tesc în aer. C ei care au ca pacitatea de a excela în dezam orsarea, în arbitrarea sau în m edierea d ispu telor; ei p ot face carieră în d ip lom aţie, în p ro blem ele de arbitraj sau în m agistratu ră, ori ca in term ed iari sau ca ad m inistratori ai p relu ărilor de com panii. A ceştia sîn t copiii care rezolvă n eîn ţelegerile de pe terenul de jo acă.

150

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

• R elaţiile person ale — talen tu l lui Roger, referitor la em p atie şi la stabilirea u n o r leg ătu ri interU m ane. în felu l acesta se poate stabili m ai u şo r o în tîln ire sau recu noaşte ori reacţiona cum trebuie în rap o rt cu sen tim en tele şi în g rijo rările celorlalţi — arta stab ilirii relaţiilo r in terp erson ale. D e obicei, aceste p er-

soane sînt buni „coechipieri", parteneri de viaţă pe care te poţi bizu i, b u n i p rieten i sau parten eri de afaceri; în lu m ea afacerilor se d escu rcă şi ca ag en ţi de vînzări sau ca ad m in istrato ri sau pot fi ex celen ţi p ro feso ri. C op iii precu m R o ger se în ţeleg practic cu toată lu m ea, stabilesc u şor relaţii de jo a că şi o fac cu plăcere. A ceşti copii au ten d in ţa să se d escu rce foarte b in e la d escifrarea em o ţiilo r du pă expresia chipu lu i şi sînt cei m ai în d răgiţi de co leg ii de şcoală. • A n aliza socială — cap acitatea de a detecta sau de a p resu p u n e sen tim en tele celorlalţi, m otivele şi în g rijo rările lor. A ceastă cu noaştere a felu lu i cu m sim t ceilalţi poate d u ce la stabilirea cu m ai m are u şu rin ţă a unei relaţii intim e sau a u nei legătu ri de orice fel. A ceastă cap acitate folosită la m axim u m p o ate fi de folos u n u i terap eu t co m p eten t sau u nu i co n silier — sau, dacă este co m b in ată şi cu un oarecare talen t literar, u nu i rom an cier sau d ram atu rg cu har. P use la un loc, toate aceste cap acităţi co n stitu ie in g red ien tele n ecesare relaţiilo r in terp erson ale, ele adu cînd farm ec, reuşită socială şi ch iar carism ă. C ei care dau d ovadă de in telig en ţă so cială pot stab ili m ai u şor legătu ri cu ceilalţi, fiind m ai p ersp icace în in terp retarea reacţiilo r şi a sen tim en telo r sem enilor, în conducere şi organ izare şi în rezolvarea d isp u telo r care p o t izbu cni oricînd în societate. Cei care p o t exprim a acel sen tim en t co lectiv n eexp rim at şi-l p o t fo lo si în aşa fel încît să în d rep te g ru p u ri în tregi spre sco p u rile lo r sîn t conducători în născu ţi. A ceştia sînt oam enii a căro r co m p an ie este căutată, p en tru că ştiu să cu ltive em oţiile — îi lasă pe ceilalţi bin e dispuşi şi trezesc co m en tarii de genul: „Ce plăcu t e să te afli în preajm a unei asem enea persoane.'" A ceste cap acităţi in terp erson ale se co n stru iesc pe in telig en ţele em oţion ale. C ei care fac o foarte bu nă im p resie în societate, de exem p lu , sîn t cap abili să îşi m on itorizeze propria exp rim are a em oţiilo r şi să şi-o ad ap teze la felul cum reacţion ează ceilalţi, deci sînt cap ab ili să racord eze perm an ent co m p o rtam en tu l lor social, făcînd în aşa fel încît să obţină efectul sco n tat în acest sens, asem en i u n o r actori talentaţi.

A r t e le s o c ia le

151

Totuşi, dacă aceste cap acităţi in terp erson ale nu sînt ech ilib rate de un acu t sim ţ al p rop riilor n evo i şi sentim ente şi al felului în care trebuie satisfăcu te, ele p o t duce la o reuşită socială g ău n o asă — o pop u laritate cîştigată cu preţul ad evăratei satisfacţii personale. A cesta este pu nctu l de vedere al lui M ark Snyder, p sih olog la U n iversitatea din M in n esota, care i-a stud iat pe oam en ii ale căror cap acităţi sociale îi tran sform ă în adevăraţi cam eleo n i, cam pion i ai im presiei bu ne pe care o fac8. C rezul lor p sih olog ic ar putea să co in cid ă cu o rem arcă făcută de W. H. A ud en, care a spus că im agin ea lui de sine „este foarte diferită de im ag in ea pe care încerc să o creez în m in tea altora pen tru a-i d eterm in a să m ă în d ră g ea scă ". Sch im bu l poate avea loc dacă acest talent social depăşeşte cap acitatea de a co n ştien tiza şi de a respecta sentim en tele cuiva: p en tru a fi în d răg it — sau m ăcar p lăcu t — , cam eleon ul social va părea că este tot ceea ce vor ceilalţi să fie. Snyd er a co n statat că sem n u l d efinitoriu p entru această categ o rie este că fac o im presie extrao rd in ară, dar au foarte p u ţine relaţii intim e stabile sau m u lţu m itoare. U n m od el m ult m ai sănătos ar fi d esigur o ech ilibrare între ad evăratu l sine şi cap acitatea de adaptare la societate prin folosirea acestu i talent, d ov ed in d integritate. Pe cam eleon ii sociali totu şi n u îi d eran jează d eloc că una sp u n şi alta fac, cu con d iţia să obţin ă accep tu l societăţii. Ei trăiesc în această d iscrepanţă dintre im ag in ea p u blică şi realitatea in tim ă. H elena D eu tsch, p sih an alist, socoteşte că aceştia au „p ersonalităţi ca -şi-cu m ", m od ificîn d u -şi p erso n alitatea cu o rem arcabilă flexibilitate, pe m ăsu ră ce cap tează sem n ale de la cei din jur. „In cazul u n o ra ", m i-a spus Snyder, „persoana publică şi cea intim ă se îm p letesc b in e, în vrem e ce în cazu l altora este v o rb a doar de un ad evărat caleid o scop de aparenţe sch im b ătoare. E i sîn t p recu m p erso n aju l Z elig al lui W oody A llen , care încearcă cu d isperare să se ad ap teze în fu n cţie de persoana în faţa căreia se a flă ." A sem en ea oam eni în cearcă*să detecteze un in d iciu despre felul cu m s-ar dori să fie în ain te de a avea o reacţie şi nu spun pur şi sim p lu ceea ce sim t. P entru a fi în bu n e relaţii şi acceptaţi, aceşti oam eni sînt disp u şi să îi facă pe cei pe care nu-i pot suferi să cread ă că le este prieten. Ei îşi fo lo sesc cap acităţile sociale p en tru a-şi m od ela acţiu n ile în fu ncţie de d iverse situ aţii şi p roced ează ca şi cum ar avea m ai m u lte p erso n alităţi, fiecare în fu ncţie de cel în prezenţa căru ia se află, trecînd de la supersocia-

152

N a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

b ilitate la o rezervă totală- C atego ric că în acest sens, aceste trăsături sînt foarte p reţu ite în anum ite profesii cum ar fi actoria, avocatu ra, vînzările, d ip lom aţia şi p olitica. U n alt tip de au tosu p raveg here, poate şi m ai im portan t, p a re să facă diferenţa dintre cei ce ajung cam eleon i, n eancoraţi în plan social, în cercînd să im p resioneze pe toată lum ea şi cei care îşi u tilizează rafinarea socială p entru a-şi m enţine adevăratele lor sentim en te. A ceasta este cap acitatea de a fi sincer sau, cum se spune, „de a fi tu în su ţi", ceea ce p erm ite un co m p o rtam en t în con cord anţă cu cele m ai p rofu nd e sentim en te şi valori, in d iferent care ar fi con secinţele sociale. O asem en ea cinste em o ţio nală poate duce uşor la o con fru ntare deliberată pentru a tăia din răd ăcini orice form ă d u plicitară sau de negare — o cu răţare a atm osferei, ceea ce un cam eleon nu va în cerca sa facă n iciodată. S E M N E LE IN C O M P E T E N Ţ E I D IN P U N C T D E V E D E R E S O C IA L Fără în d oială că C ecil era strălucit; el era un adevărat exp ert cu studii în alte în lim bi străine şi u n n eîn trecu t traducător. E x istau însă şi p u ncte esenţiale în care era co m p let incapabil. C ecil părea lip sit de cele m ai elem en tare calităţi p en tru viaţa în so cietate. Ei era în stare să rateze com p let o con versaţie întîm p lătoare la o cafea şi să bîjbîie com plet d ezo rien tat cînd trebuia să-şi treacă în vreu n fel tim pul; pe scurt, era in capabil de cele m ai sim ple schim b uri sociale. D ar lipsa de adaptare în societate se m anifesta sub form a cea m ai gravă atu nci cînd se afla în p rezen ţa fem eilor, aşa în cît Cecil a ajuns la terapeut, în trebîn d u -se d acă n u cu m va are „profunde ten d in ţe h o m o sex u ale", cum le zicea el, deşi niciod ată nu avu sese asem en ea fantezii erotice. A d evărata problem ă, avea să-i m ărtu risească C ecil terap eu tului, era faptul că el se tem ea că lu cru rile pe care are de spus s-ar pu tea să nu intereseze pe nim eni. A ceastă team ă profu nd ă d ucea la o in capacitate de adaptare în societate. E m oţiile excesive din tim pul în tîln irilo r l-au făcut să ch icotească şi să rîdă în m om en tele cele m ai n ep otrivite şi în schim b să nu reu şească să schiţeze m ăcar un zîm bet atu nci cînd cineva spunea ceva cu ad evărat am uzant. Stîngăcia lui Cecil, i-a m ărtu risit el terap eu tului, venea de undeva din copilărie; toată viaţa s-a sim ţit bin e în societate doar în prezenţa fratelui m ai m are, care a reu şit o arecum să am elioreze situaţia. De îndată ce pleca de acasă în să,

A r t e le s o c ia le

153

incapacitatea sa era copleşitoare; era pu r şi sim plu paralizat din p u nct de ved ere social. Iată ce povesteşte Lakin P hillips, psih olog la U n iversitatea G eorge W ashington, care susţinea că p roblem a lui C ecil îşi are răd ăcinile în eşecul său din cop ilărie de a în văţa cele m ai elem entare lecţii de in teracţiu n e socială: C e -a r fi p u tu t să fie în v ă ţa t C ecil a n te rio r? Să le v o rb e a scă d ire ct c e lo r ca re i se a d re s e a z ă ; să in iţieze u n c o n ta c t so cial şi să n u a şte p te în to td e a u n a ca alţii să facă p rim u l p a s ; să în ce a p ă o c o n v e rsa ţie şi n u să se m u lţu m e a scă d o a r cu „ d a " şi „ n u " sau cu alte ră sp u n s u ri d in tr-u n sin g u r cu v în t; să -şi a ra te re cu n o ştin ţa faţă d e ceilalţi, să d ea v o ie a ltcu iv a să iasă m a i întîi p e u ş ă ; să a şte p te p în ă ce e ste s e rv it c in e v a ... să ie m u lţu m e a s c ă celorlalţi., să sp u n ă „te r o g " , să îm p a rtă cu alţii ceea ce are şi to a te celelalte lu cru ri e le m e n ta re în relaţiile in te ru m a n e p e ca re le p re d ă m co p iiilo r n o ştri d e p e la 2 a n i.9

Este n eclar dacă această deficien ţă a lui C ecil se datora doar incapacităţii p ersoanei ce trebu ia să-l în veţe aceste elem en te esenţiale de civilizaţie socială sau dacă el nu a fost în stare să şi le în su şească. In d iferen t care ar fi răd ăcina rău lui, povestea lui C ecil este in stru ctivă, pen tru că su bliniază im portanţa esen ţială a n en u m ăratelo r lecţii şi reguli n escrise de arm onie socială pe care le p rim esc copiii în sincronizarea in teracţiu n ilo r lor. Efectul, incapacitatea de a respecta aceste reguli, constă de fapt în em iterea acelor und e care îi fac pe cei din ju r să se sim tă n elalo cu l lor în prezenţa n oastră. F u n cţio n area acestor reguli presu p u n e d esigur im p licarea tu turor în tr-u n sch im b social d esfăşu rat în cele m ai b u n e condiţii; stîngăcia n aşte an xietate. O am en ii lipsiţi de aceste cap acităţi sînt in cap abili n u n u m ai de rafin am en te so ciale, dar şi de a se descu rca cu em oţiile celor cu care se în tîln esc; inevitabil lasă în urm a lor o stare de tu lbu rare. C u toţii am cu n o scu t o am en i asem en ea lui C ecil, care sîn t su părător de in ad aptaţi vieţii sociale — cei care nu par să ştie cînd să în ch eie o con versaţie sau o con vorbire telefon ică şi care co n tinuă să vo rb ească la n esfîrşit, n ebăgîn d în seam ă toate alu ziile

de a-şi lua la revedere; cei ale căror conversaţii se axează permanent pe ei înşişi fără nici cel m ai m ic interes m ărtu risit p entru oricine altcineva şi care ignoră cu orice preţ în cercările de a schim ba su biectul; cei care se bagă şi pun întrebări „n elalocu l lo r". A ceste d eraieri de la o traiectorie socială firească d em o n strează o lipsă de elem en te fu n d am en tale în construirea u nei in teracţiuni um ane.

154

N a ttirc i in t e lig e n t e i e m o ţio n a le

P sihologii au in ven tat term enu l disem ie (de la g recescu l dys — care în seam n ă „d ificu ltate" şi sem esr care în seam n ă „sem n al") pentru a d esem n a in cap acitatea de a d etecta m esajele non verbale; unul din zece copii are u na sau m ai m u lte p roblem e în această d irecţie10. P roblem a p oate fi aceea că nu sim te cu m trebuie spaţiul personal, astfel încît copilul stă prea aproape de p erso ana cu care v o rb eşte sau îşi îm p răştie lu cru rile pe teritoriu l altcuiva; in terp retează sau îşi foloseşte prost lim baju l tru pului; in terpretează greşit sau foloseşte greşit exp resiile feţei, n efiin d , de exem p lu , cap ab il să stabilească u n co n tact v izu al; sau are un sim ţ su b d ezv o ltat al pro zo d iei, al calităţii em oţion ale a vorbirii, şi prin u rm are vo rbeşte prea strid en t sau m on oton . M u lte cercetări s-au co n cen trat asu p ra d etectării cop iilor care dau sem n e de d eficien ţă de adaptare în societate, copii a căror stîng ăcie îi face să fie n eg lijaţi sau respin şi de prietenii de joacă. în afară de co p iii care sînt izolaţi p en tru că sîn t tiranici, o altă categ orie evitată este cea a copiilor cu p erm an en te d eficien ţe în in teracţiu n ea d irectă, care ar trebui să fie în soţită de an u m ite elem ente sociale, m ai ales de regulile n escrise care g u v ern ează asem en ea în tîln iri. D acă aceşti copii n u se descurcă bin e din pu nct de ved ere al lim baju lu i, o am en ii cred că n u sînt prea d eştepţi sau că n-au şcoală; dar cînd n u se d escu rcă în ce priveşte regulile n on verb ale de in teracţiu n e u m an ă — în special p rietenii de jo a că — îi p ercep ca fiind „ciu d aţi" şi îi evită. A ceştia sînt copiii care nu ştiu să intre u şo r în jo c, care îi lovesc pe ceilalţi în loc să se poarte cam arad ereşte — pe scurt, cei care sînt „de ev ita t". A ceştia sînt copiii care n u au reu şit să-şi stăpînească lim baju l tăcu t al em oţiilo r şi care, fără să-şi dea seam a, tran sm it m esaje ce creează o sen zaţie n ep lăcu tă. Step h en N o w icki, p sih o lo g la U n iversitatea Em ory, a stu d iat cap acităţile n on v erbale ale cop iilor şi a declarat: „C opiii care nu pot d esluşi sau exp rim a bin e em oţiile se sim t p erm an en t fru straţi. în esenţă, ei nu în ţeleg ce se în tîm p lă. A cest tip ce co m u n icare este un p erm an en t sub text a tot ceea ce faci. N u îţi poţi ascunde expresia ch ip u lu i sau poziţia corp u lu i, aşa cu m nu îţi poţi m asca tonul vocii. D acă greşeşti în m esajele em oţion ale pe care le tran sm iţi p erm an en t, con staţi că oam en ii reacţionează ciu d at în ceea ce te priveşte — eşti respins şi n u ştii de ce. D acă ai im presia că acţion ezi cu bu cu rie, d ar pari exag erat sau furios, co n staţi că ceilalţi copii se su p ără pe tine şi nu în ţeleg i de ce. A ceastă categorie de copii sfîrşeşte p rintr-o lipsă a co n trolului în ra-

A r t e le s o c ia le

155

port cu felul în care sînt trataţi de ceilalţi, iar acţiunea lor n u are im p act asupra a ceea ce li se întîm plă, drept p entru care se sim t n eaju toraţi, d ep rim aţi şi a p a tic i/7 In afară de izolarea socială, aceşti copii suferă şi pe p lan şco lar. C lasa, desigur, este tot o societate, una de în v ăţăm în t; co p ilul stîngaci d in p u n ct de vedere social m ai m ult ca sigu r că va in terpreta g reşit şi va reacţiona greşit atît faţă de profesori, cît şi faţă de ceilalţi copii. A nxietatea rezultată şi con stern area pot, la rîn d u l lor, să in tervină în m od n egativ asupra cap acităţii de a în văţa a copilului. în tr-adevăr, aşa cu m au arătat-o testele referitoare la sen sib ilitatea n onverbală a copiilor, cei care in terp retează greşit alu ziile em oţion ale au tendinţa să nu se d escu rce prea bine la şcoală, deşi p oten ţialu l lor de în văţătu ră este bu n, co n form testelor IQ 11. „NIT TE P U T E M S U F E R I": P R A G U L A B O R D Ă R II In ad ap tab ilitatea socială este m ai d u reroasă şi m ai explicită atu nci cînd se m anifestă în tr-u nu l dintre cele m ai pericu loase m om en te d in v iaţa unui copil: încercarea de a fi accep tat în tr-u n grup de jo a că . E ste un m om en t pericu los, p en tru că atu nci co p ilul este în d răg it sau urît, sim te sau nu că ap arţine gru p u lu i şi toate acestea sîn t făcute p u blice. D in acest m otiv, acest m om en t cru cial a d ev en it su biectu l unui stu d iu foarte am ănu nţit, făcut de cîţiva stu d en ţi, asupra d ezvoltării cop ilu lu i. S-a scos la iv eală faptu l că există un co n trast izbitor în privin ţa strategiilo r de abord are folosite de copiii foarte în d răg iţi co m p arativ cu ale acelora n eaccep taţi. D esco p eririle au arătat că este extrem de im p o rtan t p en tru ad aptarea în societate să se observ e, să se in terpreteze şi să se reacţion eze în raport cu alu ziile em oţion ale sau in terp erson ale. E ste sfîşietor să ved em că un copil este izolat de ceilalţi 1a jo a că , el d orin d u-şi să se integreze, dar n efiin d accep tat — şi acest lu cru fiind universal valabil. C hiar şi copiii cei m ai în d răg iţi sîn t u neori respinşi — un studiu făcu t pe copii de clasa a doua şi a treia a arătat că, în 26% din cazu ri, copiii cei m ai în d răg iţi sîn t resp in şi atunci cînd încearcă să intre în tr-u n grup deja form at. C op iii m ici sîn t extrem de sinceri în privin ţa ju d ecăţii em o ţionale în cazu l acestor schim buri. Veţi fi m artorii unui d ialog între copiii, de p atru ani de la o g răd in iţă12. L inda vrea să se jo a -

156

'N a tu r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

ce cu B arbara, N ancy şi Bill, care au nişte anim ălu ţe şi n işte cu bu ri. Ea se uită cam u n m inut, după care îi abordează aşezîndu-se lîngă B arbara şi începînd să se joace şi ea cu an im ăluţele. Barbara se întoarce şi îi spune: „N -ai voie să te jo ci!" „Ba a m ", răsp u n d e Linda. „Pot să am şi eu n işte an im ălu ţe." „Ba n u " , îi spun e răsp icat Barbara. „A zi nu te v rem ." Cîrid Bill trece de partea Lindei, N ancy se alătură şi ea atacu lui. „A zi nu putem s-o su ferim ." D in pricina p erico lu lu i de a li se spune, explicit sau im plicit: „Nu te p u tem su fe ri", toţi copiii sînt foarte p ru denţi atu nci cînd trebuie să treacă pragu l abordării unui grup deja form at. A ceastă nelin işte probabil că nu diferă prea m ult de aceea pe care o resim te un ad u lt la un cocktail u nde se află n ecu noscu ţi care par a avea o d iscu ţie foarte veselă, ca între prieteni intim i. Pentru că acest m om en t de trecere a p rag u lu i de intrare în tr-u n grup este atît de im p o rtan t pen tru un copil, cercetătorii l-au n u m it „un d iagn ostic foarte p re c is... care scoate rapid în evid enţă diferen ţa de talen t s o c ia l."13 De obicei, n oii sosiţi stau m ai întîi în exp ectativă şi abia apoi intră tim id, d even in d m ai siguri pe ei doar după ce au făcut cîţiva paşi p ru d en ţi. C eea ce con tează cel m ai m u lt în privin ţa acceptării u n u i copil este felul în care se integrează în tipicu l unui grup, sesizîn d ce jo cu ri sînt la m odă şi ce anum e le d isp lace celorlalţi. C ele d ou ă p ăcate cap itale care aproape în totd eau n a duc la o respingere ar fi: în cercarea de a prelua conducerea prea cu rînd sau de a nu se sincroniza cu ceea ce îi interesează pe ceilalţi. Or, tocm ai asta în cearcă să facă acei copii nepopulari: ei dau năvală în tr-u n grup în cercîn d m ult prea bru sc şi m ult prea cu rîn d să schim be cu rsu l lu cru rilo r sau oferindu-şi părerile ori p u r şi sim plu n efiin d de acord cu ceilalţi încă din prim a clipă — toate acestea fiind de fap t încercări de a atrage atenţia asupra lor. In m od p arad o xal, ei sînt ignoraţi sau respinşi. în schim b, copiii în drăgiţi stu d iază g rup ul pentru a înţelege ce se în tîm p lă acolo în ain te de a intra în el şi ap oi fac un anum it lucru spre a fi acceptaţi; aşteap tă să aibă un statu t personal în grupul respectiv, statu t ce va fi co n firm at în ain te de a lua iniţiativa de a sugera ce ar trebui să facă ceilalţi. Să ne în to arcem la Roger, băieţelul de patru ani d escop erit de Thom as H atch p en tru că dădea dovadă de o m are inteligenţă interp erso n ală14. P en tru a intra într-un grup, Roger avea ca tacti-

A r t e le s o c ia le

157

că să observ e m ai în tîi pe u nu l dintre copiii din grup şi apoi să im ite ce făcea acesta, pentru ca în final să-i vorbească şi să se integreze com plet. A ceasta este o strategie de succes, du pă cu m s-a d oved it în cazul lui Roger, de exem plu , atu nci cînd el şi W arren s-au ju ca t de-a pusul „bo m belo r" (de fapt pietricele) în şosete. W arren l-a în trebat pe R oger dacă vrea să m eargă cu e licopterul sau cu avionu l. în ain te de a se im plica, R oger a în trebat: „Şi tu ai să fii în elico p ter?" A cest m om en t aparent in ofensiv dezvăluie sen sibilitatea faţă de grijile celorlalţi şi cap acitatea de a acţiona în cu n o ştin ţă de cauză în tr-u n fel care să m enţină legătu ra. Iată care este co m en tariul lui H atch în p rivinţa lui R oger: „El în tîi îşi «testează» co legii de joacă în aşa fel în cît ei să răm în ă în m ed iu l lo r şi să-şi con tinu e joaca. A m asistat la felul cum au reacţion at şi alţi copii care pu r şi sim plu s-au u rcat în p rop riile elicoptere sau avioan e şi şi-au luat zborul la p ropriu şi la figu rat din societatea resp ectiv ă." IN T E L IG E N Ţ A ÎN R E L A Ţ IIL E E M O Ţ IO N A L E : U N S T U D IU D E C A Z D acă în testarea abilităţilor sociale, cel m ai im p ortan t este să ştim să calm ăm em oţiile n egative ale celorlalţi, a te descu rca cu cineva aflat în cu lm ea fu riei rep rezintă cu lm ea m ăiestriei. D atele referitoare la au tostăpîn irea m în iei şi la m olipsirea em o ţio n ală su gerează că o strategie eficien tă ar fi distragerea p erso an ei furioase, intrînd în em patie cu sen tim en tele şi p ersp ectiva a cesteia şi con d ucînd -o apoi spre o altă v arian tă, care să o raco rd eze la o gam ă m ai pozitivă de sentim ente — un fel de ju do em oţional. U n asem enea talen t foarte rafin at pe care îl reprezintă m area artă de a putea influenţa d in p u n ct d e ved ere em oţion al este cel m ai b in e exem p lificat printr-o p o veste spusă de un vech i p rie ten de-al m eu, răposatu l Terry D o b so n , care în anii 1950 a fost unul dintre prim ii am ericani care au stu d iat artele m arţiale în Jap on ia, şi anum e aikido. în tr-o după-amiază, se întorcea acasă cu un tren care făcea legătu ra cu Tokio, cînd d intr-odată a u rcat o m atahală de m un citor foarte violen t, b eat m ort şi m u rd ar tot. B ărbatul a în cepu t să-i terorizeze pe pasageri, deşi se clătina pe picioare: zbiera în ju rături, a în g h io n tit-o pe o fem eie care ţinea în b raţe un copil, aru ncînd-o în b raţele u nu i cuplu m ai în vîrstă, care apoi s-a rid icat şi s-a dus u n d ev a m ai în spatele v ag o n u lu i.

158

M a t u r a in t e lig e n ţ e i e m o ţio n a le

B eţiv anu l, după ce s-a m ai clătin at de cîteva ori (ratîndu-şi lovitu rile în cercate), a în şfăcat stîlpu l m etalic din m ijlocu l v ag o n u lui şi cu u n răg et a v ru t să-l scoată din p o d e a . In acest m om en t, Terry, care era în tr-o co n d iţie fizică m axim ă în urm a a op t ore pe zi de an trenam en te aikid o, a sim ţit nevoia să intervină, înainte s-o p ăţească prea g rav careva. D ar şi-a am in tit cu v in tele m aestru lu i său: „A ikid o este arta reconcilierii. C ine are în gînd să se bată şi-a b lo cat leg ătu ra cu u n iv ersu l. D acă în cerci să-i d om ini pe ceilalţi eşti deja în frîn t. N oi, de fapt, în v ăţăm să rezo lvăm con flictele şi n u să le stîrn im ." în tr-ad evăr, Terry accep tase la în cep u tu l cu rsu rilor cu m aestru l său să n u provoace niciod ată o b ăiate şi să folosească artele m arţiale d oar ca apărare. A cu m în să i se părea că are ocazia să-si testeze cu n o ştin ţele de aik id o în realitate, în ceea ce era clar o ocazie leg itim ă. A stfel încît în vrem e ce toţi ceilalţi pasageri în lem n iseră în scaun ele lor, Terry s-a rid icat în p icioare şi s-a în d rep tat d elib erat foarte în cet spre in d iv id u l respectiv. O bservîndu-1, b eţiv an u l a zbierat: „A ha! U n străin! Trebuie să i se dea o lecţie în stil ja p o n e z !" Şi a în cep u t să se p reg ătească să-i v in ă de hac lui Terry. Tocm ai cînd voia să facă p rim a m işcare, cineva a strig at cu toate p u terile şi cu m are veselie în glas: „H ei!" C u m sp u n eam , tonu l era foarte vesel, ca şi cum tocm ai ar fi fost zărit un b u n p rieten. B eţiv an u l s-a în to rs surprins şi a v ăzu t un jap o n ez m ititel pe la vreo şap tezeci de ani care stătea acolo, în tr-u n colţ, în kim on o -u l lui. B ătrîn u l i-a făcu t în cîn tat sem n cu m în a b eţiv an u lu i şi a cîn tat în tr-u n ritm vioi „ C 'm ere". B eţiv an u l s-a în d rep tat cu paşi m ari spre el, pus pe harţă. „D e ce d racu ' crezi că aş sta eu de v o rbă cu tin e ?" în tre tim p, Terry ar fi fost gata să îl doboare pe b eţiv an , în cazul în care ar fi făcu t cel m ai m ic g est de violenţă. „C e n aiba ai b ă u t?", a în trebat b ătrîn u l, ochii în d rep tîn d u -i-se spre m u n citoru l beat. „A m b ă u t sake, şi oricu m nu-i treaba ta ", a m u git beţiv anu l. „A , dar asta e m in u n at, m in u n a t", a rep licat bătrîn u l cu un ton p lin de căld ură. „Vezi tu, şi m ie îm i place sakeul. în fiecare seară eu şi cu soţia m ea (să ştii că are şap tezeci şi şase de ani) în călzim o sticlu ţă de sake şi o d u cem în g răd in ă, unde ne aşezăm pe o b an că v ech e de le m n ..." Şi a co n tin u at vorbind despre cu rm alu l jap o n ez din cu rtea lui, despre m in u n ăţiile din grădina lui, u n d e bea cu plăcere cîte un sake în fiecare seară. C hipul beţiv u -

A r t e le s o c ia le

159

iui a în cep u t să se m ai îm blînzează pe m ăsu ră ce îl ascu lta pe bătrîn. Şi-a d escleştat pu m nii. „ M d a ... şi m ie îm i plac cu rm alii ja p o n e z i..." , spuse el cu o voce hîrîită. „D a ", a replicat b ătrîn u l cu o voce tonică. „Şi pu n pariu că ai o soţie m in u n a tă ." „ N u ", răsp u n se m u n citoru l, „soţia m ea a m u r it..." Plîngînd , a în cep u t să spună o poveste despre cu m şi-a pierd u t soţia, casa şi slujba şi cît de ru şin e îi este de el. C hiar atu nci trenul a ajuns în staţia unde Terry trebuia să co boare şi l-a au zit pe b ătrîn cum l-a in vitat pe beţiv an să vină cu el şi să-i p o vestească tot şi l-a v ăzu t pe acesta cu m şi-a lăsat capul în p oala b ătrîn u lu i. A sta în seam n ă să ai geniu în relaţiile em oţion ale.

PA RTEA A T R E IA

In teligen ţa em oţio n ală ap licată

D uşm ani intim i

Sigm u n d Freud rem arca faţă de d iscip olu l său E rikson fap tul că a iubi şi a m unci sînt cele d ouă cap acităţi um ane care d eterm ină m atu ritatea com pletă. D acă aşa stau lu cru rile, atunci m aturitatea ar pu tea fi pu să în pericol, avînd în vedere ten d in ţele actu ale ale căsniciei şi ale d iv orţu lu i, care fac ca inteligenţa em oţion ală să fie m ai im portantă ca oricînd. Să ne gînd im la procen taju l divorţurilor. N u m ăru l d iv orţu rilor s-a stab ilizat la un an u m it n ivel. D ar m ai există o p o sibilitate de a calcula rata divorţurilor, care sugerează o creştere v ertiginoasă: privin d la şansele unui cu p lu proasp ăt căsătorit de a sfîrşi în cele din urm ă în tr-u n divorţ. D eşi în ansam blu n u m ăru l d iv orţu rilor nu a m ai crescut, riscul de d iv orţ s-a m od ificat în cazul tin erilor căsătoriţi. A ceastă m od ificare este şi m ai vizibilă atunci cînd co m p arăm rata d ivorţu rilor în cazu l cu p lu rilor căsătorite în tr-u n an u m it an. La am ericani, din căsniciile care au în cep u t la 1890, cam 10% au sfîrşit printr-u n divorţ. P entru cei căsătoriţi în 1 9 2 0 ,1 8 % ; p en tru cei căsătoriţi în 1950, 30% . C ăsăto riile din 1970 au avut o p rop orţie de 50% de d espărţiri. Iar pen tru cei căsătoriţi în 1990, p o sib ilitatea ca m ariaju l să se sfîrsească p rintr-u n d ivorţ a ajuns la în fricoşătoarea cifră de 67% 1î D acă aceste estim ări vor co n tinua pe aceeaşi linie, doar trei din zece cu p lu ri căsătorite recent p ot conta că vor răm îne n ed esp ărţiţi toată viaţa. Se poate spune că, în m are parte, această creştere nu se d atorează atît de m u lt scăderii in telig en ţei em oţion ale, cît eroziu nii p erm an en te a con strîn gerilor sociale — cei care d ivorţează nu m ai sînt stigm atizaţi, n evestele n u m ai sînt d epen den te din p u n ct de ved ere financiar de soţii lor — căci asta ţinea m ulte cu p lu ri la un loc, ch iar şi în cazul celor m ai n efericite perechi. Dar dacă aceste con strîn geri sociale n u m ai reprezintă un factor ce

164

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

ţine căsniciile Ia un loc, atunci în m od sigu r că forţele em oţion ale dintre soţ şi soţie sînt cu m ult m ai im portante, dacă doresc într-ad evăr ca legătu ra dintre ei să dureze. A ceste legătu ri dintre soţ şi soţie — şi greşelile em oţion ale care îi pot d eterm in a să se d espartă — au fost recent analizate cu o m ai m are precizie ca oricînd. Poate că d escoperirea cea m ai im p o rtan tă pentru în ţelegerea a ce anum e face ca o căsnicie să reziste sau să fie d istru să vine din cîteva m ăsu rători psih ologice foarte sofisticate, care p erm it u rm ărirea clipă de clipă a n u an ţelor em oţion ale la n ivelu l cuplu lu i. O am en ii de ştiinţă sînt acum cap abili să d etecteze valu rile invizibile de adrenalină ale soţu lui, precum şi creşterile bru şte de tensiu ne, să observe trecătoare, d ar grăitoare m icroem oţii care se strecoară pe ch ip u l soţiei lui. A ceste m ăsu rători fiziologice scot la iveală u n su btext b io lo gic ascun s, care con tribu ie la dificu ltăţile cu plu lu i, un nivel critic al realităţii em oţion ale, care este de obicei im perceptibil sau trecut cu ved erea de către cupluri. A ceste m ăsu răto ri arată care sînt forţele em oţion ale care păstrează o căsnicie sau o distrug. G reşelile apar de la bu n în cep u t din pricina d iferenţelor dintre lum ea em oţion ală a fetelor şi cea a băieţilor. C Ă S N IC IA L U I Ş I A E I: R Ă D Ă C IN IL E SE A F L Ă ÎN C O P IL Ă R IE C înd tocm ai intram , de curînd, într-o seară, la un restaurant, am d at peste un tînăr care ieşea pe uşă şi avea un chip îm p ietrit şi ursuz. Im ed iat în spatele lui era o tînără care ven ise în fuga m are şi-l lovea cu disperare cu pum nii în sp ate ţipînd: „C e n aiba! în to arce-te im ed iat şi fii d răguţ cu m in e!" A ceastă ru g ăm in te tranşantă şi categ oric con trad ictorie făcută unui spate în retragere rezum ă tiparul cel m ai des în tîln it al cu p lu rilor cu problem e: ea încearcă să se im plice, iar el se retrage. Specialiştii în căsnicii au o b serv at d em ult că pînă ca un cu p lu să ajungă la terapeut, deja aju n ge la acest tipar im plicare—retragere, soţu l p lîngîndu -se că soţia nu este „rezo n abilă" p rin ceea ce solicită ori prin ieşirile ei, iar ea se plînge de indiferenţa lui faţă de ceea ce spu ne ea. A cest jo c m atrim on ial reflectă faptu l că la nivelul cu plu lui există două realităţi em oţionale, a lui şi a ei. R ădăcina acestor d iferenţe em oţion ale, ch iar dacă în parte este bio lo g ică, se află şi în copilărie, respectiv în cele două lum i em oţion ale în care trăiesc b ăieţii şi fetele pe m ăsu ră ce cresc. Există m ulte cerce-

D u ş m a n i i n ti rn i

165

ţări făcute în legătu ră cu aceste două lum i sep arate, barierele dintre ele în tărin d u -se nu n u m ai din pricina jo cu rilo r d iferite pe care ie preferă b ăieţii şi fetele, d ar şi de team a în cercată de copiii m ici de a nu fi ironizaţi p en tru că au „o iu b ită" sau „un iu b it''2. într~un stud iu referitor la prieteniile dintre copii, s-a d esco p erit că m icuţii de trei ani susţin că ju m ătate dintre p rieten ii lor sînt de sex opus; cei de cinci ani, spun că circa 20% , iar cei de şapte ani su sţin aproape că nu m ai există prieteni de sex o p u s3. A ceste universuri sociale sep arate se intersectează foarte p u ţin pînă la adolescenţă, cînd în cep întîln irile sentim en tale. Intre tim p, b ăieţii şi fetele în vaţă lu cru ri total diferite despre felul în care să-şi stăp în ească em oţiile. P ărin ţii în g en eral d iscu tă em oţiile — cu excep ţia m în iei — m ai m ult cu fiicele decît cu fiii4. Fetele sînt exp u se u nei m ai m ari can tităţi de in fo rm aţii d espre em oţii d ecît b ăieţii: atu nci cînd p ărinţii in ven tează p oveşti pe care le spun cop iilor p reşcolari, ei folosesc m ai m u lte cu v in te em oţion ale cînd v o rbesc cu fiicele lor decît atu nci cînd v o rbesc cu fiii lor; cînd m am ele se jo acă, de exem p lu , cu su g arii lor, afişează o m ai largă gam ă de em oţii faţă de fiice decît faţă d e fii; cînd m am ele le v o rb esc fiicelor despre sen tim en te, le d iscu tă m ai în am ănu nt d in p u n ct de ved ere al stării em oţion ale, d ecît o fac cu fiii lor — deşi cu fiii intră în m ai m u lte am ăn u n te referitoare la cau zele şi co n secin ţele em oţiilo r precum m înia (probabil pentru a o prev eni). Leslie Brody şi Ju d ith H ali, care au rezu m at stu d iu l asupra diferenţelor de em oţii în tre sexe, su sţin că acest lu cru se în tîm plă probabil p entru că fetele îşi dezvoltă m ai rapid şi m ai uşor lim bajul decît b ăieţii, ceea ce le face să aibă sentim en te care p resupun o m ai m are exp erien ţă şi o m ai bu nă exp rim are, precum şi o cap acitate su p erioară faţă de a b ăieţilo r în ceea ce p riveşte folosirea cu v in telo r p en tru a exp lora şi a în lo cu i reacţiile em o ţionale cu m ar fi co n flictele fizice; în schim b, ad au gă ele, „băieţii pentru care exp rim area în cu vinte a sen tim en telo r n u este subliniată pot în m are m ăsu ră să nu co n ştien tizeze starea em o ţională atît în cazul lor, cît şi în cazul celorlalţi/'5 La vîrsta de zece ani, cam acelaşi p rocen t de fete şi de b ăieţi sînt agresivi şi d isp u şi la con fru ntări directe atu nci cînd se în fu rie. D ar pe la treisprezece ani apare o diferenţă co n sid erab ilă în tre sexe, care în cep să se d efin ească m ai bine: fetele d ev in m ai apte decît b ăieţii în arta tacticilo r agresive cum ar fi o stracizarea, bîrfele n efaste şi răzbu n ările indirecte. Băieţii, în g en eral, con ţi-

166

I n t e lig e n ţ a e m o ţio n a la a p l i c a t ă

nuă să fie d ispu şi la con fru ntări directe atu nci cînd sînt furioşi, ign orînd strategiile m ascate6. A cesta este u nu l din tre n u m ero asele m otive pen tru care b ăieţii — şi u lterior bărb aţii — sînt m ai p u ţin sofisticaţi d ecît sexu l op u s în p rivin ţa tertip u rilor vieţii em oţion ale. Cînd fetiţele se jo a că între ele, o fac în grupuri m ici, pu nînd accentu l pe o m in im ă ostilitate şi pe o m axim ă cooperare, în vrem e ce jo cu rile b ă ieţilo r se fac în gru p u ri m ai m ari, p u n în d u -se accentu l pe co n cu ren ţă. O d iferenţă ch eie poate fi con statată în ceea ce se în tîm p lă atu n ci cînd jo cu l băieţilo r sau al fetelor este în treru p t p entru că cineva p ăţeşte ceva. D acă u n b ăiat accid en tat este foarte n ecăjit, ceilalţi aşteap tă de la el să se dea d e-o p arte şi să n u m ai plîng ă, p en tru ca jo aca să poată co n tin u a. D acă acelaşi lu cru se în tîm p lă în cazu l u nor fetiţe care se jo acă, jocu l se opreşte şi toate se adu nă în jur, ca să-i vină în aju to r fetiţei care p lînge. D iferenţa m an ifestată de băieţei şi fetiţe la jo acă rezu m ă ceea ce C arol G illig an de la H arvard su blin iază ca fiind o deosebire cheie între sexe: b ăieţii se m în d resc cu au ton o m ia şi in d ep en d en ţa lor, rezistîn d cu stoicism şi singu ri la greu, în vrem e ce fetele se con sid eră parte a u nei ad evărate reţele de legătu ri. A stfel, b ăieţii se sim t am en in ţaţi de tot ceea ce le-ar p u tea pu ne în pericol in d ep en d en ţa, în v rem e ce fetele se sim t m ai am en in ţate de o ru ptură la n ivel relaţion al. A şa cu m su blinia şi D eborah Tannen în cartea ei Yon Ju st Don't U nderstand (P u r şi sim plu nu înţelegi)r aceste p ersp ectiv e d iferite con d u c la faptu l că b ă rb aţii şi fem eile doresc şi aştep tă lu cru ri total d iferite de la o co n versaţie; în vrem e ce b ărb aţii se m u lţu m esc să v o rbească despre d iverse „lu cru ri", fem eile u rm ăresc legătu rile em oţion ale. Pe scurt, aceste co n traste ap ar şi în p erioada de şcolarizare, em oţiile fiind b aza d iv erselor calităţi. A stfel, fetele devin „apte să interpreteze atît sem n ele em oţion ale verbale cît şi pe cele n on verb ale, să-şi exp rim e şi să-şi com u n ice sen tim en tele", iar băieţii sîn t apţi să „m in im alizeze em oţiile care duc la v u ln erab ilitate, sentim en te de v in o v ăţie, team ă sau d u re re ."7 D ovada acestor stări d iferite este una de n etăgăd u it în literatu ra de sp ecialitate. în urm a a su te de stu d ii, s-a con statat, de exem p lu , că, în m ed ie, fem eile sînt m ai em p atice decît bărbaţii, cel pu ţin în ceea ce p riveşte m ăsu rarea cap acităţii de a interpreta sen tim en tele n egrăite după exp resia feţei, după tonul vocii sau du pă alte aluzii n on verb ale. în m od sim ilar, în general, sînt m ai uşor de citit sentim en tele de pe chipu l unei fem ei decît cele de pe ch ipu l

D u s n ia n i i n t in i i

167

unui b ărb at; în vrem e ce în p rivin ţa exp resiv ităţii băieţilor şi fetelor foarte m ici nu există diferenţe, du pă ce trec de şcoala p rim ară, b ăieţii d evin m ai puţin exp resiv i decît fetele. A cest lucru poate reflecta în parte o altă d iferenţă cheie: în m edie, fem eile trăiesc întreaga gam ă de em oţii cu o m ai m are intensitate şi variabilitate d ecît b ărb aţii — în sen su l că fem eile sînt m ai „em otiv e " d ecît b ă rb a ţii8. Toate acestea în seam n ă în general că fem eile intră în căsnicie pregătite p en tru rolul de ad m in istrato r em oţion al, în vrem e ce în cazu l b ărb aţilo r acest lu cru co n tează m u lt m ai p u ţin pentru su p rav ieţu irea relaţiei. Intr-adevăr, cel m ai im portant elem ent p en tru fem ei — dar nu şi p en tru b ărb aţi — pentru ca o relaţie să fie satisfăcătoare s-a arătat că ar fi, co n fo rm unui studiu efectuat asupra a 264 de cu p lu ri, „o b u n ă co m u n icare//9. Ted H uston, p sih olog la U niversitatea din Texas, stu d iin d în profu nzim e cu p lu rile, a constatat: „Pentru soţii, in tim itatea în seam n ă a discuta d iverse lu cru ri, m ai ales despre cele referitoare la relaţia în sine. In general, b ărb aţii nu în ţeleg ce v o r n ev estele de la ei. Ei spun aşa: «Eu v reau să fac d iverse lu cru ri cu ea, iar ea nu vrea d ecît să-vorb im .» " H u sto n a con statat că în p erioad a în care fac curte, b ărb a ţii sînt m ult m ai d ispu şi să stea de vo rbă, dintr-o dorinţă de in tim itate, cu viitoarele lor soţii. D ar odată căsătoriţi, cu trecerea tim p u lu i — m ai ales în cu p lu rile trad iţion ale — ei petrec tot m ai p u ţin ă vrem e stînd de vorbă cu soţiile lor, con sid erînd că acest sen tim en t de apropiere p o ate fi exp rim at şi prin g rădinăritu l îm p reu nă, m ai d egrabă ch iar d ecît p rin d iscu tarea div erselor asp ecte. T ăcerea crescîndă a soţilor se datorează şi faptu lu i că bărb aţii sîn t m ai optim işti în privin ţa căsn iciei lor, în vrem e ce soţiile se p reocu p ă de toate p ro blem ele care ap ar; în tr-u n studiu d espre căsnicii, bărb aţii văd m ai în roz d ecît soţiile lor întreaga relaţie — actu l sexual, finanţele, leg ătu rile cu rudele prin alianţă, cît de bine se ascultă unul pe celălalt, ce im p ortan ţă au n eaju n su rile p e rso n a le10. N evestele, în gen eral, îşi exprim ă m ai m u lt d ecît b ărb aţii n em u lţu m irile şi o fac v erb al m ai ales în cu plu rile n efericite. C om b inîn d m od ul o p tim ist în care bărbaţii percep căsătoria cu aversiu nea lor faţă de co n fru n tările em oţion ale, d evine clar de ce soţiile se plîng atît de des că soţii lor încearcă să ev ite d iscu ţiile d espre lu cru rile su p ărăto are d in relaţia lor. (D esigur că această d iferenţiere pe sexe este o g en eralizare şi nu este v alab ilă în fiecare caz; un p rieten p sih iatru se plingea că în căsn i-

168

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

cia lui soţia nu d oreşte să discute despre ch estiu n ile em oţion ale, drept p entru care eî este cel care le abordează.) în cetin eala cu care b ărbaţii deschid d iscu ţiile in com od e într-o relaţie fără în d oială că se datorează relativei lor incapacităţi de a interpreta exprim area facială a em oţiei. Fem eile, de exem plu, sînt m ai sensibile la o expresie tristă de pe chipul bărbatului decît sînt bărbaţii în a detecta tristeţea din expresia u nei fem ei11. A stfel, o fem eie trebuie să fie cu m ult m ai tristă decît un bărb at pentru ca acesta să-i observe sentim entele şi eventual să pună problem a referitor la ce a dus la această situaţie. A şadar, trebuie să ne g în d im la im p licaţiile diferenţelor em oţionale între sexe pentru a explica felul în care cu p lu rile reuşesc să d epăşească su p ărările şi n eîn ţelegerile la care se aju nge inevitabil într-o relaţie intimă. D e fapt, chestiunile precise cum ar fi cît de des face un cuplu d ragoste, sau cu m trebu ie crescu ţi co piii, ori ce datorii sau econ om ii are un cu p lu n u sînt elem ente care p ot să în ch ege sau să strice o căsn icie. D e fapt, de felul cum d iscută u n cu plu despre aceste p u ncte d elicate d epind e soarta căsniciei lor. A ju ngerea la o în ţeleg ere despre cum să dep ăşească n eîn ţelegerile con stitu ie cheia su p rav ieţu irii unui m ariaj; b ărbaţii şi fem eile trebuie să depăşească d iferenţele în născu te între sexe, abordînd em oţiile dificile. C înd nu reu şesc, cu plu rile d evin v u ln erab ile în faţa em oţiilor şi în final asta le poate distruge relaţia propriu-zisă. A şa cu m vom ved ea, aceste fisuri au m ai m ulte şanse de dezvoltare atunci cînd u nu l sau am bii parteneri au an u m ite d eficien ţe de inteligenţă em oţion ală. N E A JU N S U R IL E D IN C Ă S N IC IE F re d : M i-ai strîn s ru fele d e pe sîrm ă ? In g rid : (cu u n ton b a tjo co rito r) „M i-ai strîn s ru fele de p e s îr m ă /' N -ai d ecît să ţi le strîn gi tu, n e n o ro cite le alea d e ru fe. C e sînt eu, se rv ito a re ? Fred : N -a ş zice . D a că -a i fi fost se rv ito a re , m ă c a r ai fi ştiu t să faci c u ra t.

D acă acest d ialog ar fi fost dintr-un serial de com edie, ar fi pu tu t fi am u zan t, n um ai că acest ton dureros de tăios a fost abord at de două persoane care form au un cuplu şi care (poate că nici nu vă surprind e) au divorţat în u rm ăto rii an i12. Ei au fost întîlniţi în cad ru l unui studiu de laborator făcut de psihologul Joh n G o ttm an de la U niversitatea din W ashington, care a făcut

D u ş m a n i in t im i

169

poate cea m ai d etaliată analiză asupra legătu rii em oţion ale dintre cu plu ri, d ar şi asupra sentim en telor corozive care p ot d istru ge căsn icia13. C on versaţiile cu p lu rilor au fost în reg istrate pe casete vid eo, după care au fost analizate în am ănu nt ore întregi pentru a desluşi em oţiile secrete şi felul cum acţion ează ele. în tocm irea unei hărţi a n eaju n su rilo r ce p ot duce un cu plu la d ivorţ a avu t un rol p rim ordial în privinţa inteligen ţei em oţion ale şi a im portan ţei sale în sup rav ieţu irea u n ei căsnicii. în u ltim ii d ouăzeci de ani, G ottm an a detectat m om en tele bune şi rele a peste două sute de cu p lu ri, o p arte de curînd căsătorite, altele de zeci de ani. G o ttm an a făcut o hartă a ecologiei em oţionale a căsniciei cu o asem en ea precizie, în cît în tr-u nu l dintre studii el a reu şit chiar să prevadă care dintre cu p lu rile testate (precum cel al lui Fred şi Ingrid, a căror d iscu ţie despre ru fe a fost atît de tăioasă) vor d ivorţa în u rm ătorii trei ani. Intr-o proporţie de 94% el a avu t dreptate, ceea ce nu s-a m ai în tîin it în studiile asupra m ariajelor! A cu rateţea an alizei lui G ottm an constă în m etod a sa extrem de m in u ţioasă şi de atentă de an alizare a dovezilor. A tun ci cînd cuplurile v o rb esc, sen zo rii în registrează şi cea m ai m ăru n tă m o dificare fiziologică; o an alizare clipă de clipă a exp resiei de pe chip (folosind sistem u l de citire a em oţiilor creat de P aul E km an) d etectează şi cea m ai subtilă şi trecătoare n u an ţare a sen tim entului. D u pă şed in ţă, fiecare p arten er vine sep arat în labo rator şi u rm ăreşte caseta cu în registrarea con versaţiei, d ezvălu in du-şi gîn d urile ascu n se din cele m ai în cinse m om en te ale sch im bului de replici. R ezu ltatu l este un fel de rad iog rafie em oţion ală a căsniciei. U n sem nal tim p u riu de avertizare a faptului că o căsn icie se află în p ericol este critica aspră, su sţine G ottm an . în tr-o căsnicie sănătoasă, b ărb atu l şi n evasta se sim t liberi să-şi exp rim e n em ulţum irile. D ar m u lt prea adesea, în fierbin ţeala m în iei, n em ulţum irile aju n g să fie exp rim ate în tr-o m anieră d istru ctivă, d eclanşîndu-se atacu ri la adresa caracteru lu i p arten eru lu i de viaţă. D e exemplu, Pamela şi fiica ei s-au dus să cumpere pantofi, în vrem e ce soţu l, Tom , s-a dus la o libărie. S-au în ţeles să se întîlnească în faţa poştei în tr-o oră şi apoi să m eargă îm p reu nă să vadă un film la m atin eu. Pam ela a fost p u nctu ală, dar nici urmă de Tom. „U nde este? Film ul în cep e în zece m in u te ", s-a plîns Pam ela fiicei sale. „Tatăl tău atîta e în stare să facă, să în curce to tu l."

170

I n t e l ig e n t a e m o ţ io n a lă a p li c a t ă

C înd apare şi Tom zece m in u te m ai tîrziu, fericit că s-a întîln it cu un prieten şi cerînd u -şi scuze că a întîrziat, Pam ela zice cu sarcasm : „N u e n im ic — abia am avu t ocazia să d iscu tăm despre extrao rd in aru l tău talen t de a da totul peste cap. N u te gîndeşti n iciod ată la co n secin ţe şi eşti cu m p lit de eg o ist!" Reproşul Pamelei înseamnă mai m u lt decît atît: este un asasin at asupra p erso n alităţii celu ilalt, un atac la p ersoană, şi nu un co m en tariu asu p ra faptei. La urm a u rm ei, Tom şi-a ceru t scuze, şi totuşi P am ela l-a etich etat d rept „cu m p lit de e g o ist". M ajo ritatea cu p lu rilor trec p rin asem en ea m om en te din cînd în cînd şi atu nci n em u lţu m irea în legătu ră cu ceea ce a făcut p arten eru l se tran sfo rm ă in tr-u n atac îm p o triv a p erso an ei, şi n u a faptei. N u m ai că aceste critici dure au un im p act em oţion al coroziv în com p araţie cu reproşurile rezonabile. A sem en ea atacu ri, chiar dacă sînt de în ţeles, d evin tot m ai dese dacă soţu l sau soţia sim t că reproşurile lor răm în n eau zite sau ignorate. D iferenţa d intre reproşuri şi critici directe la p ersoană este una sim plă. în tr-u n reproş, soţia respectivă specifică faptul care a n em u lţu m it-o şi critică fa p ta soţu lu i ei şi nu pe el, declarîn d ce a sim ţit: „Cînd ai u itat să-m i iei rufele de la sp ălătoria chim ică m i-am dat seam a că n u ţii la m in e." Este o exprim are ce d o ved eşte in teligen ţă em oţion ală — afirm ă ceva, dar n u cu u n ton v io len t sau pasiv. D ar în tr-u n atac la p ersoană, ea fo lo seşte ocazia p en tru a ad u ce o critică globală la adresa soţu lu i ei: „Eşti atît de eg oist şi n u -ţi pasă. A sta doved eşte încă odată că nu p o t avea în cred ere în tine că ai fi în stare să faci ceva ca lu m e a ." O asem enea critică îl face pe celălalt să-i fie ru şin e, să sim tă că nu este iubit, că este acu zat şi că are d efecte — ceea ce m ai m ult ca sigu r că va d uce ia o reacţie d efen sivă care n u va drege în n ici un fel lu cru rile. M ai m ult, atu nci cînd se ad u ce o critică cu o n uan ţă de d ispreţ, em oţia creată este extrem de d istructivă. D ispreţu l în so ţeşte adesea fu ria; el n u se exp rim ă doar prin cu vinte, ci şi p rin ton u l vocii sau p rintr-o exp resie su p ărată a feţei. Form a cea m ai evid entă este, desigur, ironia sau insulta — „n en o ro citu le", „scîrbă ce e şti", „a m ărîtu le". La fel de dău nător este şi lim bajul tru p u lu i care tran sm ite acest dispreţ, m ai ales strîm bătu rile din gură, care sînt un lim baj facial u niv ersal p entru dezgust, sau d atul och ilor peste cap, ca şi cu m ar spun e „Of, D o am n e!" D ispreţu l facial este de fap t o con tracţie a m u şch ilo r „grop iţe lo r", a co lţu rilor gurii (cel m ai ad esea doar în stingă), în vrem e

D t iş r n a n i in t im i

171

ce ochii sînt daţi peste cap. C în d unu l dintre p arten eri afişează această expresie, celălalt, într-u n schim b em oţion al tacit, în reg istrează o creştere a b ătăilor inim ii cu două sau trei p u lsaţii pe m inut. C on versaţia invizibilă este în plin avînt; dacă soţu l îşi m an ifestă p erm an en t dispreţu l, a con statat G ottm an , soţia cade m ult m ai uşor pradă unei întregi gam e de problem e de săn ătate, de la răceli şi gripe pînă la infecţii u rinare sau o stare de n elinişte, precum şi sim p tom e gastroin testinale. A tun ci cînd ch ipul soţiei m anifestă d ezgustul, ru dă bu nă cu d ispreţu l, de patru sau de m ai m ulte ori în tr-o con versaţie de u n sfert de oră, este un sem n tăcu t că resp ectiv u l cu p lu se va desp ărţi în u rm ăto rii patru ani. Sigur că o m anifestare o cazion ală a d ispreţu lu i sau a d ezg u stului nu poate d estrăm a o căsnicie. Insă asem en ea exp rim ări em oţion ale dese seam ănă cu fu m atul sau cu co lestero lu l crescut ca factor de risc în b o lile de inim ă — cu cît sînt m ai m ari şi de m ai lungă du rată, cu atîta p erico lu l creşte. Pe d ru m u l spre d ivorţ, fiecare d intre aceşti factori îl p rezice pe u rm ăto ru l pe această scară m ereu crescîndă a n efericirii. C ritica şi dispreţu l sau d ezgustul d even ite obişnu in ţă sînt sem ne de p ericol, pen tru că indică faptu l că soţu l sau soţia şi-au ju d ecat în gînd cît se p o ate de tare p arten eru l de viaţă. In m in tea lor, p arten eru l este v eşnic co n d am n at p entru ceva. A cest tip de gîndire n egativă şi ostilă duce în m od firesc la atacuri care-1 fac pe celălalt să abord eze o poziţie d efen sivă — sau să fie gata de con traatac. Fiecare dintre cele d ouă cap ete ale reacţiei lu p tă-sau -fu gi reprezintă un răspuns la atac. C el m ai adesea se con traatacă prin exprim area m în iei. A ceastă cale duce de obicei la u n ad evărat m eci de ţipete fără rost. R eacţia altern ativă, fu ga, p o ate fi şi m ai dău nătoare, m ai ales cînd „fu g itu l" în seam n ă o izolare în tr-o tăcere în crem en ită. A cest zid al tăcerii este o ultim ă p o sibilitate de apărare. Cel care alege această soluţie refuză co n versaţia, răsp u n zîn d printr-o tăcere m orm întală şi un chip im pasibil. A ceastă m od alitate tran sm ite un m esaj pu ternic fără ech iv oc, un fel de com bin aţie de răceală, d istanţă, su p erioritate şi detaşare. A cest zid apare m ai ales în căsniciile care se în d reap tă spre un d ezastru sigur; în 85% dintre aceste cazuri, soţul este cel care reacţion ează astfel în faţa atacu rilor pline de reproşuri şi d ispreţ din p artea so ţiei14. C înd această reacţie devine ceva obişnu it, ea are un efect d evas-

172

I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

tator asupra sănătăţii unei relaţii afective: taie toate punţile de rezolvare a neînţelegerilor. G ÎN D U R I T O X IC E C op iii nu sînt cu m inţi şi M artin, tatăl lor, se supără. El se în toarce spre soţia sa M elan ie şi îi sp u n e pe un ton răstit: „D ragă, nu crezi că ar trebui să se m ai potolească şi copiii ăştia ?" El de fapt gîndeşte: „E prea în g ăd u itoare cu co p iii." M elan ie reacţion ează la m înia lui, în fu riin d u -se la rîndu l ei. C hipul i se în ăsp reşte, în cru n tă sp rîn cen ele şi îi răspunde: „C opiii se joacă şi ei. O ricu m , în curînd vo r m erge la cu lcare." Ea de fapt gîndeşte: „Iar începe, tot tim pul se plînge de c e v a /' M artin este acum vizibil en ervat. Se apleacă am eninţător, cu p u m nii în cleştaţi şi spun e pe un ton scos din sărite: „N -ar trebui să-i culc de pe a cu m ?" D e fapt, el gîndeşte: „Ea este veşn ic con tra m ea, în toate. A r fi m ai bine să preiau in iţiativ a." M elan ie, dintr-o dată speriată de m înia lui M artin , spune blînd: „N u, îi cu lc eu im ed iat." Ea de fapt gîndeşte: „Şi-a ieşit din fire — le-ar pu tea face vreun rău copiilor. M ai bin e ced ez." A ceste con versaţii paralele — cea rostită şi cea din gînd — sînt d iscu tate de A aron Beck, fon datoru l terapiei cognitive, ca exem plu de gînd ire ce poate otrăvi o căsn icie10. A devăratu l schim b em oţional între M elan ie şi M artin este fo rm at de gîndurile lor şi aceste gînduri, la rîndu l lor, sînt d eterm in ate de un strat m ai profu nd , pe care Beck îl num eşte al „gîn dirilor au tom a te " — trecătoare p resup un eri făcute în avans despre sine şi despre ceilalţi, care reflectă atitu d in ile noastre em oţion ale cele m ai profu nd e. M elan ie gîndeşte ascuns cam aşa: „în totd eaun a m ă terorizează cu m înia lu i"; pentru M artin, gîndul ch eie este: „N -are nici un drept să se com porte aşa cu m in e." M elan ie se consideră o victim ă nevinovată a căsniciei lor, iar M artin socoteşte că are tot dreptul să fie indignat, pentru că nu este tratat corect. G în d u rile că am fi victim e n evinovate ori că avem dreptul să ne ind ignăm sîn t tipice pentru partenerii de viaţă din căsnicii cu p roblem e care îşi alim entează perm an ent m înia şi su ferin ţa 16. în m om en tul în care aceste g înduri nefaste cum ar fi dreptul la indignare d evin un reflex, ele se autoconfirm ă: p arten eru l care se con sid eră o victim ă caută veşnic acele fapte ale celu ilalt care-i

D u ş m a n i in t im i

173

pot con firm a p u nctul de ved ere, ignorînd sau n eluînd în seam ă gesturile fru m oase care ar putea pune la în d oială sau nu ar m ai confirm a această idee. A ceste gînd uri sînt foarte pu ternice; ele declanşează sistemul de alarm ă neural. O d ată ce soţul se con sid eră o victim ă, el declanşează un atac em oţion al, d rept p en tru care va tot analiza cu uşurinţă pe toate feţele o listă întreagă de n em u lţu m iri care-i vor am inti că a fost tran sfo rm at în tr-o victim ă. Şi n u -şi va m ai am inti n im ic din tot ceea ce a făcut ea în în treaga lor relaţie care ar putea p u n e la în d oială ideea că este o victim ă n evin ovată. Partenera de viaţă este pusă în tr-o situ aţie fără ieşire: astfel, chiar şi lu cru rile b u n e pe care le face v o r fi răstălm ăcite atunci cînd vor fi an alizate printr-o lentilă n egativă şi refuzate ca o p a lidă încercare a ei de a nega că în cearcă să-l tran sform e în tr-o victim ă. P artenerii care nu au asem en ea p u n cte de ved ere d eclanşatoare de n eînţelegeri dau o in terp retare b en ig n ă la ceea ce se întîm plă, aşa în cît e m ai pu ţin probabil să se aju ngă la astfel de deturnări, sau, în cazu l în care ele totuşi apar, p arten erii îşi revin mai repede. G în d irea care m enţine sau alim en tează nefericirea urm ează u n tipar su blin iat în C ap ito lu l 6 de către psih ologu l M artin Seligm an, referitor la p ersp ectiva p esim istă şi cea o p tim istă. P un ctu l de vedere p esim ist p orn eşte de la prem isa că p artenerul de viaţă are d efecte inerente, care nu p o t fi schim bate şi care generează suferinţă: „Este eg o ist şi nu-1 interesează decît persoana lui; aşa a fost crescu t şi aşa va răm în e pentru totd eau na. Vrea să-i fiu la d ispoziţie p erm an en t şi p u ţin îi pasă de ceea ce sim t e u /' In schim b, p u nctu l de ved ere op tim ist sună cam aşa: „A cum este m ai exigen t, dar a fost atît de aten t în trecut; poate este prost dispus — m ă în treb dacă nu are p roblem e la serviciu." A ceasta este o persp ectivă în care m ariaju l nu este p rivit ca irem ed iab il distrus sau fără sp eran ţă. In schim b, ea soco teşte că m om en tu l n ep o triv it se d atorează u n ei situaţii care p o ate fi schimbată. Prima atitudine aduce numai nefericire; cea de-a doua calm ează. P artenerii care abord ează persp ectiva pesim istă sînt sortiţi b lo cajelo r em oţion ale; se în fu rie, se sim t jign iţi sau, oricum, n efericiţi din pricina lu cru rilo r pe care le fac p arten erii lor de viaţă; şi devin tu lbu raţi de în d ată ce în cep e un asem enea episod. N em ulţu m irea lor in terioară şi atitu d in ea pesim istă cu siguranţă va d eclanşa reproşuri şi disp reţ în confru ntarea cu

174

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

parten eru l, care, la rîn d u l său, va d even i d efen siv şi se va refugia în sp atele u nu i zid. P oate că viru len ţa cea m ai m are a acestor gîn d u ri otrăvite se constată la soţii v iolen ţi din p u n ct de ved ere fizic cu soţiile lor. U n stud iu asu p ra soţilor violen ţi făcu t de p sih olog ii de la U niversitatea Indiana a demonstrat că aceşti bărbaţi îm brăţişează exact raţio n am en tu l p u ştilo r d u ri din cu rtea şco lii, d etectînd inten ţii ostile ch iar şi în lu cru rile cele m ai n eu tre p e care le fac soţiile lor, şi fo lo sesc această ju d ecare greşită p en tru a-şi justifica propria v iolen ţă (bărbaţii agresivi d in p u n ct de ved ere sexual cu iu bitele lor p ro ced ează cu m va în m od sim ilar, fiind băn u itori la ad resa fem eilor şi n elu în d în seam ă obiecţiile lo r)17. A şa cu m am v ăzu t în C ap ito lu l 7, aceşti b ărb aţi se tem m ai ales să nu fie resp in şi, n eso co tiţi sau su p u şi u n o r situ aţii jen an te în p u blic de către soţiile lor. U n scenariu tipic care d eclan şează g înduri ce „justifică " v iolen ţa celor care-şi b a t n ev estele este: „A i ieşit în societate şi observ i că în u ltim a ju m ătate de oră soţia ta a stat de vorbă şi a rîs cu acelaşi b ărb at atrăgător. El pare că-i face curte C înd aceşti b ărb aţi percep că soţiile lor fac ceva ce sugerează o p o sib ilă respin gere sau o aban d on are a lor, reacţion ează p rin indignare şi revoltă. Se pare că gîn d u ri reflexe de genul: „O să m ă p ă ră se a scă " d eclanşează un b lo caj em oţion al, în v irtu tea căruia soţii care-şi b a t n ev estele reacţion ează im p u lsiv sau, cu m spun cercetătorii, „nu reu şesc să aibă o relaţie co m p o rtam en tală ad ecv a tă " — deci d evin v io len ţi18. P O T O P U L : S C U F U N D A R E A C Ă S N IC IE I E fectu l im ed iat al acestor atitu d in i n efericite este declanşarea u n ei crize p erm an ente, p en tru că blo cajele em oţion ale apar tot m ai des, iar su ferinţa şi m înia n u m ai p o t fi d epăşite. Gottm a n fo lo seşte u n alt term en — potopu l — referitor la această tulbu rare em oţion ală m u lt prea des în tîln ită; soţii sau soţiile ajunşi în această situaţie sîn t atît de co p leşiţi de n eg ativ ism u l p arten eru lui şi de propria lor reacţie faţă de acesta, în cît sîn t în g hiţiţi de sen tim en te cu m plite, scăpate de sub con trol. A ceşti oam eni nu m ai sînt în stare să recep teze n im ic n ed isto rsio n at sau să reacţion eze cu m in tea lim pede; le este tot m ai greu să se organ izeze în gînd ire şi revin la reacţii prim itive. Ei ar vrea ca lu cru rile să în ceteze sau ar vrea să fugă ori, u neori, să lovească la rîndu l lor.

D u ş m a n i in t im i

17 o

A ceastă potop ire este un blocaj em oţional care se p relu n geşte de la sine. U nii o am en ii aju n g greu în această fază, p en tru că su p ortă uşor m înia şi d ispreţu l, în vrem e ce la alţii se declanşează încă din m om en tu l în care p arten eru l face cel m ai n eîn sem n at co m entariu. D in p u n ct de v ed ere ştiinţific, d escrierea m om en tu lu i ar con sta în aceea că b ătăile inim ii cresc m ult peste n iv elu l de calm 19. A stfel, ritm u l inim ii fem eii ajunge să fie de 82 de bătăi pe m inut, iar al b ărb atu lu i de 72 de bătăi pe m inut (ritm u l cardiac variază în sp ecial în fu n cţie de dim en siun ea fizică a p ersoanei). A ceastă senzaţie apare în m om en tu l cînd ritm ul creşte cu 10 b ă tăi pe m in u t faţă de ritm u l de repaos; dacă se aju n ge la 100 de bătăi pe m in u t (ceea ce se în tîm p lă cu uşurinţă în m om en tele de furie sau de lacrim i), atu nci trupul pom pează adren alin ă şi alţi horm oni, ceea ce p ăstrează starea de n em u lţu m ire pen tru m ai m ultă vrem e. M om en tu l de blo caj em oţion al este v izib il d in ritm ul cardiac: el p o ate creşte cu 10, 20 sau chiar cu 30 de b ătăi pe m inut în tr-o clipă. M u şch ii se în cord ează; apar d ificu ltăţile de respiraţie. Este o in vazie d e sentim en te otrăvite şi o nep lăcu tă baie de frică şi m în ie ce n u poate fi evitată, iar în m od su biectiv pare că du rează „o v e şn icie " pînă trece. în acest m om en t — de plin blocaj — em oţiile p erso an ei sînt atît de p u tern ice, iar p erspectiva atît de în g u stă şi gîndirea atît de con fuză, în cît n u este nici o şansă de a accepta pu nctu l de vedere al celu ilalt sau de a rezolva lu cru rile în m od rezonabil. Sigu r că m ajo ritatea soţilo r şi soţiilo r trec prin asem en ea m o m ente de m are in ten sitate atu nci cînd se ceartă — e firesc. P roblem a într-o căsnicie apare atunci cînd unul dintre p arten eri se sim te in vad at ap roap e p erm an en t. A p oi, p arten eru l se sim te copleşit de celălalt, este m ereu gata să reacţioneze în faţa u n u i atac em oţion al sau a u nei n ed rep tăţi, devine extrem de v ig ilen t la cel m ai m ic sem n de atac, in su ltă sau en ervare şi categ o ric că va reacţiona exag erat şi la lu cru rile n eîn sem n ate. D acă soţia u nu i asem enea personaj aflat în această stare îi spune: „Iu bitu le, trebuie să stăm de v o rb ă ", el va alege un gînd n egativ: „Iar vrea să ne certă m " şi va d eclanşa p otop u l. R evenirea din tr-o asem en ea stare fiziologică este tot m ai dificilă, în vrem e ce lu cru rile cele m ai in ofensive sînt p rivite d in tr-o p ersp ectivă sin istră, care d eclan şează m ereu p otopul. A cesta este poate pu nctu l de cotitu ră cel m ai p ericu los c i l unei căsnicii, o schim b are catastrofală într-o relaţie. P arten eru l

176

In te l ig e n ta e m o ţ i o n a lă a p l i c a ta

p o to p it ajunge să gîn dească tot ce este m ai rău despre celălalt, in terpretîn d m ereu tot ceea ce face acesta în tr-o lum ină n eg ativă. M icile problem e generează bătălii m ajore, se sim te p erm an ent jign it. C u tim pu l, acest p arten er în cepe să con sid ere toate problem ele din căsnicie ca fiind grave şi im posibil de reparat, pen tru că p otop u l în sine sabotează orice în cercare de în d rep tare a situaţiei. L u cru rile con tin u în d p e acest făgaş, pare inutil să m ai fie d iscu tate şi parten erii în cearcă să se aline pe co n t p ro priu. în cep să ducă vieţi p aralele, p ractic izolînd u -se u nu l de celălalt şi sim ţind sin g u rătatea din in terioru l căsniciei. D in p ăcate, după cum con stată G o ttm an , m u lt prea des se aju nge la pasul urm ător, care este divorţu l. Pe acest drum spre divorţ, consecinţele tragice ale deficienţelor de com petenţă em oţională sînt m ai m ult decît evidente. A tunci cînd un cuplu intră în cercul infernal al reproşurilor şi al dispreţului, al defensivei şi al zidurilor ce se înalţă între ei, al gîndurilor n eplăcute şi al potopului em oţional, este reflectată de fapt o dezintegrare a autoconştietizării şi a autocontrolului em oţional, al em patiei şi al capacităţii de a se calm a im ul pe celălalt şi pe sine. B Ă R B A Ţ II: SE X U L V U L N E R A B IL R evenind la d iferenţele dintre sexe în ceea ce priveşte v iaţa em oţională, se d oved eşte că ele sîn t rădăcina ascunsă a d eclin u lui căsniciei. Iată ce s-a constatat: C hiar şi după m ai bin e de treizeci şi cinci de ani de căsnicie există o d istincţie clară în tre soţi şi soţii legată de felul în care p rivesc conflictele em oţion ale. în general, fem eile sînt m ai disp u se să intre în discuţii co n trad icto rii pe p roblem e de căsnicie decît bărbaţii. La această co n clu zie a ajuns în u rm a u n u i stu d iu R o b ert L even son de la U n iversitatea B erk eîey din C aliforn ia, bazîn d u -se pe cercetarea a 151 de cu p lu ri cu căsnicii de lungă durată. Levenson a con statat că soţilor li se pare n ep lăcu t si ch iar au o av ersiu n e faţă de a se în fu ria în tim pul unei n eîn ţelegeri casnice, în vrem e ce pe soţii nu le d eran jează ch iar aşa de rău 20. Soţii d oved esc o m ai m are intensitate a spiritului n eg ativ d ecît soţiile lor; b ărb aţi cad m ai uşor pradă acestui potop d ecît fem eile, ca reacţie la reproşurile partenerului. O dată aju n şi în această situaţie, soţii secretă m ai m ultă adrenalină în sînge, secreţie d eclanşată de reacţia negativă a soţiilor lor; soţilor le treb u ie m ai m ultă vrem e p en tru a-şi reveni dintr-o asem enea sta-

D u ş m a n i in t im i

177

re21. A cest lu cru sugerează că genu l de b ărb a t stoic şi im p ertu rbabil p recu m C lin t Eastw ood pare a fi de fap t o form ă de ap ărare îm p otriv a unui sentim en t cop leşitor din p u n ct de vedere em oţional. M otivu l pentru care bărbaţii sînt pred isp u s! la a ajunge îm pietriţi, p resup un e G ottm an, este acela de a se proteja pe ei înşişi de potop; studiul său arată că în m om en tul cînd se izolează, ritm ul lor card iac scade cam cu zece bătăi pe m in u t, ceea ce con feră o senzaţie subiectivă de uşurare. D ar — şi aici se află p arad o xul — atu nci cînd bărbaţii se ascund în spatele unui zid, ritm ul cardiac al soţiilor creşte, fapt ce sem n alizează o profu ndă n em u lţum ire. A cest tango al creierului lim bic, cu fiecare sex care îşi caută alinare la celălalt, duce la o cu totul altă stare în raport cu confruntările em oţionale: bărbaţii doresc să le evite tot atît de m ult pe cît nevestele se sim t nevoite să le cau te cu tot dinadinsu l. Tot aşa cu m bărbaţii preferă să se refu gieze în spatele unu i zid, fem eile aleg să facă reproşuri soţilor lo r22. A ceastă asim etrie apare ca rezu ltat al faptu lu i că soţiile îşi u rm ăresc rolul de ad m inistrator em oţion al. C um ele în cearcă să d eclanşeze şi să rezolve n eîn ţelegerile şi m îhnirile, tot aşa soţii lor se d oved esc p u ţin dispuşi să se im plice în discuţii ap rinse. Soţia îşi ved e soţul refuzînd im p licarea, şi atunci îşi sporeşte v o lu m u l şi in tensitatea n em u lţu m irii, în cepînd să-i facă reproşuri. C a răspun s, soţu l d evine d efen siv sau se refugiază în spatele u nu i zid ; ea se sim te frustrată şi fu rioasă, devenind disp reţu itoare, p en tru a da o m ai m are greutate in satisfacţiei sale. C înd soţu l devine obiectu l criticii şi al d ispreţu lu i soţiei sale, în cep e să creadă că este o v ictimă n evin o vată sau că are dreptul să se in d ig n eze, ceea ce d eclanşează un potop tot m ai m are. P entru a evita o atare situaţie, el d evine tot m ai defensiv sau pu r şi sim plu se refu giază în sp atele unui zid. D ar nu uitaţi, cînd soţii se izolează, ei d eclanşează potopul asupra soţiilor lor, care se sim t co m p let d escu rajate. Pe m ăsură ce certu rile în căsnicie se in tensifică, ele p o t scăpa u şor de sub con trol . A L L U I Ş I A L E I: SFAT M A T R IM O N IA L D ată fiind această copleşitoare diferenţă în ce p riveşte felul în care b ărb aţii şi fem eile reacţionează în faţa sen tim en telo r n eplăcute din relaţia lor, se pune problem a cum îşi pot apăra cu plurile iubirea şi afecţiunea — pe scurt, cum îşi pot apăra căsn i-

178

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

cia? Pe b aza u rm ăririi in teracţiu n ii la n ivelul cu p lu rilor a căror căsnicie a su p rav ieţu it peste ani, cercetătorii p roblem elor m atrim on iale oferă sfaturi p recise pen tru bărbaţi şi p en tru fem ei, fiecăru ia în parte, p recu m şi cîteva în d em n u ri valabile şi pentru unii şi p en tru alţii. Bărbaţii şi femeile, în general, au n evoie de reglări em o ţio n ale d iferite. P entru bărbaţi, sfatul ar fi să nu devină parte într-un con flict, ci să în ţeleag ă că atu nci cînd soţiile lo r ad u c în discuţie o nemulţumire sau o neînţelegere, o p ot face ca pe un act de iubire, în cercînd să p ăstreze relaţia săn ăto asă şi pe d ru m u l cel bun (deşi s-ar p u tea să fie şi alte m otiv e care să ju stifice ostilitatea soţiei). A tun ci cînd n em u lţu m irile fierb, ele cresc în in ten sitate pînă ce exp lod ează; atu nci cînd sînt aerisite şi an alizate, tensiunea scad e. Soţii trebuie să în ţeleag ă că m înia sau n em u lţu m irea nu sînt sinon im e cu atacu rile p erso n ale — ad esea, em oţiile soţiilor lor fiind d oar su b lin ieri, accen tu ări ale sen tim en telo r lor referitoare la ch estiu n ea în cau ză. D e asem enea, b ărb aţii trebuie să aibă grijă să n u scu rtcircu iteze discu ţia, oferind prea cu rînd o soluţie p ractică — în g en eral, e m u lt m ai im p ortan t ca soţia să sim tă că soţul ei îi ascultă cu aten ţie n em u lţu m irea şi dă d o vad ă de em p atie în rap ort cu sen tim en tele ei în ch estiu n ea în cau ză (deşi el nu are nevoie să fie de acord cu ea). Ea poate con sid era faptul că el îi dă un sfat ca pe o n eglijare a sen tim en telo r ei, socotite n eim p o rtan te. Soţii care reuşesc să sup orte m în ia în cin să a soţiilor lor, în loc să o treacă cu ved erea, socotin d -o n eîn sem n ată, îşi ajută soţiile să se sim tă au zite şi respectate. M ai presus de toate, soţiile d oresc să le fie recu n oscu te sen tim en tele şi resp ectate ca valabile, chiar dacă so ţii lor sînt de altă părere. De cele m ai m u lte ori, cînd o soţie sim te că p u nctu l ei de ved ere s-a făcut au zit şi că sen tim en tele ei au fo st rem arcate, ea se calm ează. Sfatul p en tru fem ei este unul paralel. C um p rin cip ala p ro b lem ă a b ărb aţilo r este faptul că soţiile lor îşi fac au zite prea des n em u lţu m irile, n evestele ar trebui să facă un efort şi să aibă g rijă să nu-şi atace soţii — se pot plînge de ceea ce au făcu t ei, dar nu trebuie criticaţi ca p ersoană şi n ici d ispreţu iţi. R ep roşu rile nu trebuie să fie atacu ri la adresa p erso n alităţii lor, ci să fie afirm aţii clare că un an u m it fapt n u le con vin e. U n atac la persoană v iru len t va duce ap roap e sigu r la o atitu dine d efen sivă din p artea soţului sau la ridicarea unui zid, situaţie şi m ai fru stran tă, care va spori neînţelegerea. De asem en ea, este de aju tor ca reproşu -

D u ş m a n i in t im i

179

rile soţiei să fie incluse într-un con text m ai larg, în care îşi reafirmă in clusiv iubirea faţă de eL CEA R TA SĂ N Ă TO A SĂ A rticolu l d in ziaru l de dim ineaţă ne oferă o lecţie practică pentru felul în care nu trebuie rezolvată o n eîn ţelegere în căsn icie. M arlen e L enick s-a certat cu soţu l ei, M ichael: el voia să se uite la m eciu l între ech ipele D allas C ow boys şi P h ilad elp h ia Eagles, iar ea voia să vadă ştirile. în vrem e ce el şi-a ad ju d ecat m eciul, dna L en ick i-a spus că: „S-a săturat de fotbalu l ă sta ", s-a dus în dorm itor, a în şfăcat im p istol de calibru 38 şi l-a îm p u şcat de două ori, în vrem e ce el se uita la m eci în cam era lui de lucru. D na L en ick a fost acu zată de atac de m axim ă gravitate şi eliberată con tra a 50 000 de dolari. Dl L en ick a fo st au diat în stare b u nă, reven in d u -şi în u rm a gloanţelor care îi in traseră prin abd om en şi îi ieşiseră p rin om op latu l stîng şi p rin gît23. Sigur că u nele certuri în căsnicie sînt prea v iolen te — sau prea grave — , d ar ele oferă o prim ă şansă de a aduce in telig en ţa em oţion ală în cu plu . De exem p lu , p erechile care rezistă îm preună se referă de obicei la un singu r su biect şi-şi oferă unul altuia şansa de a-şi exprim a punctul de ved ere în legătu ră cu acesta24. D ar aceste cu p lu ri fac un pas im p o rtan t în ain te: îşi arată că se ascultă u n u l pe celălalt. C um acest lu cru este ceea ce u rm ăreşte de fap t cu în d îrjire celălalt din p u n ct de ved ere em oţional, em patia d u ce la red u cerea tensiunilor. C eea ce le lipseşte în m od special cu p lu rilo r care în final aju ng la d iv orţ este tocm ai încercarea m ăcar a u nu ia dintre p arteneri de a d eten sion a atm osfera p resu p u să de o ceartă. P rezen ţa sau absenţa căilor de reparare a fisu rilo r este diferenţa p rim ordială d intre certu rile cu p lu rilor cu o căsn icie sănătoasă şi cele ale cu p lu rilor care pînă la u rm ă d iv orţează25. M ecan ism ele de reparare care îm p ied ică o ceartă să aju ngă la o exp lozie sînt de fapt foarte sim p le — m enţinerea d iscu ţiei pe o anum ită linie, em patia şi red u cerea tensiunii. A ceste gestu ri fu n d am en tale sînt un fel de term o stat em oţion al care îm p ied ică sen tim en tele exprim ate să dea pe dinafară şi să copleşească acea capacitate a parten erilo r de a se con cen tra exclusiv asupra ch estiu n ii în cauză. U na dintre strategiile general v alabile p en tru ca o căsnicie să fu n cţion eze este să nu se con cen treze d iscu ţia pe anum ite su biecte — ed u caţia copiilor, sexul, banii, g osp o d ăria — care sînt

180

I n t e lig e n ţ a e m o ţio n a la a p l i c a t ă

prileju ri de ceartă, ci să se cu ltive in teligen ţa em oţion ală a cu plului, sp orind u -se şansele de a rezolva lu cru rile. C îteva calităţi em oţionale — în special cap acitatea de a se calm a (sau de a-1 calm a pe p artener), em patia şi ascultarea atentă — p o t ajuta cuplul* să-şi rezolve în m od eficien t n eînţelegerile. Toate acestea duc la aşa-nu m itele n eînţelegeri sănătoase sau la „certu rile să n ăto ase", care p erm it unei căsnicii să fie în floritoare şi să depăşească aspectele n egative care, dacă sîn t lăsate să se acu m u leze, p ot d istruge o căsnicie26. D esigur că nici unul dintre aceste obiceiuri em oţion ale nu se schim bă peste n oap te; este n ecesară m ultă p erseveren ţă şi v ig ilenţă. C uplurile vor fi în stare să opereze aceste schim bări cheie în m ăsu ra în care sînt m otivate să încerce. M u lte, sau m ajo ritatea reacţiilor em oţion ale, se d eclanşează cu atîta u şu rin ţă în tr-o căsnicie pen tru că ele au fost deja in ocu late în că din cop ilărie, în văţate în cele m ai intim e relaţii sau m od elate p en tru noi de p ărinţi, fiind deja form ate în m om en tu l căsătoriei. A stfel, există predispoziţii la o b iceiu ri em oţion ale — reacţia exagerată la cele m ai m ici sem ne de con fru ntare — , ch iar dacă probabil am ju rat că n oi nu vom face precu m părinţii noştri. C alm area Fiecare em oţie p u ternică are la bază un im p u ls de a acţion a; stăpînirea acestor im p u lsu ri este fu nd am en tală pen tru in teligenţa em oţion ală. U neori p oate fi extrem de greu, m ai ales în relaţiile de iubire, unde m iza este foarte m are. R eacţiile d eclanşate în aceste situaţii se răsfrîn g asupra celor m ai profu nd e nevoi ale noastre — de a fi iubiţi şi de a ne sim ţi respectaţi, de a nu fi părăsiţi sau lipsiţi de afecţiun e. N u e de m irare că în tr-o ceartă în căsnicie reacţionăm ca şi cu m ar fi o ch estiu n e de supravieţu ire. D ar n im ic nu se poate rezolva p ozitiv atîta vrem e cît soţu l şi soţia se află în plin blocaj em oţional. U nu l dintre talentele cheie într-o căsnicie este ca p arten erii să înveţe să-şi calm eze sen tim entele de n em u lţu m ire. D e fapt, asta în seam n ă stăpîn irea capacităţii de a-şi reveni rapid în urm a p otop u lu i produs de un blocaj em oţion al. C um capacitatea de a asculta, de a gîndi şi de a vorbi logic pare să dispară într-un m om en t de criză em oţion ală, calm area este un pas extrem de con stru ctiv şi fără de care nu m ai este posibil nici un progres în rezolvarea chestiunii în cauză. C up lu rile am biţioase p o t învăţa să-şi m on itorizeze pulsul din cinci în cinci m inute în tim ul confruntărilor, luîndu-şi-1 la ca-

D u ş m a n i in t im i

181

rotidă, la cîţiva cen tim etri între lobul urechii şi m axilar (cei care fac gim nastică aerobică în vaţă uşor asta)27. Luarea pu lsulu i în cincisprezece secu n d e şi înm ulţirea lui cu patru dă valoarea lui pe m in ut. Făcînd aceasta în m om entele de calm , aveţi un pu nct de reper; dacă p u lsul creşte cu peste zece bătăi pe m in ut faţă de nivelul obişnuit, în seam n ă că a în cepu t potopul. D acă s-a ajuns la această cifră, cu plu l trebu ie să facă o pau ză de douăzeci de m inute, în care să se calm eze înainte de a lua o hotărîre. C hiar dacă o pau ză de cinci m in u te ar putea părea suficientă, recu perarea fiziologică se face treptat. A şa cum am văzu t în C ap itolu l 5, m înia care persistă generează alt val de m înie; p rin u rm are, o pauză m ai lu ngă dă un răgaz m ai m are tru pului să-şi revină din starea de surescitare iniţială. Pentru cu p lu rile cărora li se pare ciudat, şi este de în ţeles, să-şi i-a p u lsul în tim p ce se ceartă e m ai sim plu să existe o în ţelegere stabilită în p realabil care să perm ită oricăru ia dintre p arteneri să ceară o pau ză la primele semne de potop detectate. In această perioad ă, calm area poate fi ajutată printr-o tehnică de relaxare sau p rin tr-u n exerciţiu de gim nastică aerobică (sau p rin oricare dintre celelalte m etode enunţate în C apitolu l 6), ceea ce îi poate face pe p arteneri să iasă m ai repede din blocaju l em oţion al. Vorbitul în gînd p en tru în d ep ărtarea atm osferei otrăvite C um acest p otop este d eclanşat de g în d uri n egative despre partener, e de aju tor ca soţu l sau soţia care s-a su p ărat din p ricina u nor co m en tarii prea dure să le abordeze direct. G în d u ri de genul „N -am să m ai în g h it aşa cev a " sau „N u m erit să fiu tratat(ă) a stfel" sînt slo gan u ri de tip victim ă n evin o vată sau d reap tă indignare. A şa cu m su blinia terapeu tul A aron Beck, p rinzîn d din zbor aceste g în d u ri şi an alizîn d u -le — în loc să îi în fu rie sau să îi jign ească — soţu l sau soţia p ot încerca să scap e de ele28. A cest lu cru p resu p u n e supravegh erea acestor gîn d uri şi în ţelegerea faptului că n u trebu ie crezute, p recu m şi în cercarea de a face un efort pentru găsirea unor argumente sau perspective care le pu n la în d oială. D e exem plu , o soţie care sim te într-u n m om ent încins că: „Lui n u-i pasă de n evoile m ele — e în to td eauna atît de e g o ist" trebuie să se lupte cu acest gînd, am in tindu-şi de cîte ori soţu l ei a făcu t diverse gesturi care îi d oved eau afecţiunea. A sta îi va perm ite să îşi reform uleze gîndul: „Ei b ine, uneori dă d ovadă că ţine la m ine, chiar dacă lu cru l pe care

182

I n t e l ig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

tocm ai l-a făcu t d em o n strează egoism , ceea ce m ă deranjează p ro fu n d /' A ceastă a doua form ulare d esch id e o posibilitate de schim b are şi perm ite o solu ţie pozitiv ă, pe cînd cea dinţii dă apă la m oară m în iei şi su ferinţei.

Cum să asculţi şi să vorbeşti fără a aborda un to n d e fe n siv El: „ Ţ ip i!" Ea: „Sigur că ţip — n -ai au zit n im ic din to t ce am spus. Pur şi sim p lu nu eşti a ten t!" A scu ltatu l este u n talen t d atorită căruia cu p lu rile răm în îm preu nă. C h iar şi în p lină ceartă, cînd am bii sînt cu prin şi de un b locaj em oţion al, m ăcar u nu l sau u neori ch iar am în d oi reuşesc să asculte aten t d in colo de m în ia care-i cu prin d e şi atunci reacţionează la un ev en tu al g est rep arato r făcu t de partener. C u p lu rile care aju n g sigu r la d iv orţ se lasă absorbite de m în ie şi se co n centrează asupra ei, n ereu şin d să m ai au dă — şi în n ici u n caz să m ai răsp u n d ă — p ro p u n erilo r de îm p ăcare ce p ot fi su bîn ţelese din ceea ce sp u n e p arten eru l. D efen siva îm bracă repede haina ign orării sau a refu zu lu i im ed iat în faţa n em u lţu m irii exprim ate, ca şi cu m ar fi fo st un atac, şi n u o încercare de sch im bare co m p o rtam en tală. S ig u r că, într-o ceartă, ceea ce spune im u l dintre p arten eri este d eseori un atac sau e spus cu atîta n eg ativism , în cît nu p o ate fi p ercep u t altfel decît ca u n atac. C hiar şi în situ aţiile cele m ai rele parten erii p ot d iscern e din ceea ce au d , ig n orîn d p ărţile ostile sau n egative — tonu l n esu ferit, in su lta, rep roşu rile disp reţu itoare — , pen tru a percepe esen ţa m esaju lu i. In acest caz, aju tă dacă am bii p arten eri îşi am in tesc că tonul n egativ este de fap t o ilustrare in directă a im p ortan ţei su b iectu lu i în cau ză — o d orin ţă de a i se acorda toată atenţia. A poi, dacă ea ţipă: „în ceteaz ă să m ă m ai în treru p i, p en tru D u m n e z e u l", ar fi o d ovad ă de abilitate din partea lui să spună fără să reacţion eze în m o d d esch is la ostilitatea ei: „Bine, term in ă ce ai de z is." Cea m ai p u tern ică m o d alitate de a asculta fără a adopta un ton d efen siv este, desigur, em patia: d istingerea sen tim en tu lu i din spatele celor spuse. A şa cu m am văzu t în C apitolu l 7, p en tru un parten er d intr-u n cu p lu , em p atia cu celălalt presu p u n e ca p rop riile sale reacţii em oţion ale să se calm eze pînă ce devine su ficien t de receptiv, astfel în cît fiziologia sa să oglindească sen tim en tele parten eru lu i. Fără această reglare fiziologică, posibili ta-

T D uşm an i in t im i

183

tea celu ilalt de a sim ţi exact starea de spirit a p arten eru lu i este blocată. E m patia se deteriorează atunci cînd sentim en tele unuia sînt atît de pu ternice în cît nu p erm it arm onizarea fiziologică, ci pur şi sim p lu devin exacerbate. U na dintre m etod ele eficien te pentru o ascultare em oţion ală atentă se n u m eşte „o glin d ire" şi se foloseşte foarte des în terapia p en tru recu perarea cuplului. A tunci cînd u nu l dintre p arteneri îşi exp rim ă o n em u lţu m ire, celălalt o repetă cu cu vintele sale, în cercîn d să cap teze nu num ai gîn dul, ci şi sentim en tele care o în soţesc. A ceastă oglindire foloseşte la verificarea ţintei co recte şi în cazu l în care parten eru l con stată că n u a în ţeles bine, în cearcă iar şi iar pînă reuşeşte — este un lu cru care pare extrem de sim p lu , dar este su rp rinzător de greu de pus în practică29. E fectu l u nei oglin d iri corecte nu con stă d oar în sentim en tul p arten eru lu i că a fost înţeles, dar şi în aju n gerea la o arm onizare em oţion ală. A cest lu cru în sine poate d ezarm a un atac im inent şi poate îm p ied ica o discuţie să aju n gă o ceartă gravă. P en tru cu p lu ri, arta de a n u fi defen siv în seam n ă a discuta d oar d espre n em u lţu m irile sp ecifice şi a n u se aju nge ia atacuri la p erso an ă. P sihologul H aim G in ott, bu n icu l program elor de com u n icare eficien tă, recom anda ca fo rm u lă ideală p entru o n em u lţu m ire „X Y Z ": „C înd ai făcut X m -am sim ţit Y şi aş fi preferat să faci Z ." D e exem plu: „A tunci cînd nu m -ai sunat să-m i spui că în tîrzii la cină am sim ţit că nu m ă resp ecţi şi asta m -a în furiat. A ş fi p referat să m ă su n i şi să-m i sp u i că în tîrzii", în loc de: „E şti u n n enorocit, n esim ţit şi e g o ist", aceasta fiind m ult prea des rezolvarea unei asem en ea situ aţii în certu rile unui cu p lu / Pe scu rt, com unicarea d esch isă n u în seam n ă teroare, am en inţări sau in su ltă, şi nici nu lasă loc p en tru u na dintre n en u m ăratele form ule d efensive — scuze, n eg area răspun d erii, con traatacul, reproşuri si alte asem en ea. D in n ou , em p atia este o u n ealtă pu ternică. In final, respectul şi iubirea d ezarm ează gestu rile ostile din căsn icie şi d in viaţă, în general. O cale eficien tă de a potoli o ceartă este de a-i da de înţeles p arten eru lu i că poţi vedea lu cru rile din p ersp ectiv a sa şi că p u nctu l lui de v ed ere are o valoare în sine, ch iar dacă nu eşti de acord cu el. O altă soluţie este asu m area răspun d erii sau chiar scu zele, d acă îţi dai seam a că ai greşit. S au cei p u ţin recunoaşterea sp u selo r p arten eru lu i, ceea ce este o d o vad ă că l-ai ascultat şi că ai sesizat em oţiile exprim ate, ch iar dacă nu reuşeşti să m ergi m ai d ep arte de: „îm i dau seam a

184

in t e l ig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p li c a t a

că te-ai su p ă ra t/' A lteori, cînd nu izbu cn eşte o ceartă, recu n oaşterea celu ilalt se poate face prin co m p lim en te sau prin d esco p erirea a ceva ce apreciezi sincer ori prin lau d e cu glas tare. E v ident că recunoaşterea este o m od alitate de a calm a parten eru l sau de a pu ne b azele unui cap ital em oţion al sub form a u nor sentim en te pozitive. Exersarea Pentru că aceste m anevre sînt ceru te în tim p u l u n ei co n fru n tări aprinse, cînd cu sigu ran ţă surescitarea em oţion ală este m are, ele trebuie învăţate tem ein ic, astfel in cit la n evo ie să fie accesibile. In fapt, creierul em oţion al declanşează reacţiile de ru tină d obîn d ite anterior în viaţă, de-a lu ngu l rep etatelor clipe de m îriie sau de supărare care au d even it d om inan te. C um m em oria şi reacţia au ca trăsătură de bază em oţia, în aceste m om en te răsp u nsurile im ed iate trebuie asociate u nor clipe m ai calm e, de care ne am intim m ai greu în situ aţiile de cu m p ănă. D acă o reacţie em oţională p ozitiv ă nu ne este fam iliară sau am exersat-o m ai puţin, ea devine foarte greu de aplicat în m om en tele de criză. D ar dacă reacţia este repetată în tr-atît în eît să devină un au tom atism , un reflex, ea are m ai m u lte şanse să se poată exprim a într-o criză em oţion ală. D in aceste m otive, strategiile m en ţion ate trebuie p robate şi exersate în tim pu l co n tactelo r m ai puţin stresante, dar şi în toiul scand alului, dacă vrem să devină o prim ă reacţie de la sine (sau m ăcar o reacţie nu prea în tîrziată) în repertoriul circu itului em oţion al. în esenţă, aceste antidoturi ale d estăm ării căsniciei sînt un m ic rem ediu ed u caţion al la nivelul in teligen ţei em oţionale.

C on d u cîn d cu in im a

M elb u m M cB room era u n şe f dom inator, cu un tem p eram ent care îi intim ida pe cei care lu crau cu el. Faptul ar fi p u tu t trece n eob servat dacă acesta ar fi lu crat în tr-u n birou sau la o fabrică. N u m ai că dl M cB ro o m era p ilo t de linie. în tr-o zi, în 1978, avion u l lui M cB room tocm ai se apropia de Portland, O regon, cînd a o bserv at o problem ă la trenul de aterizare. A stfel că M cB room a abord at un sistem de m enţinere a poziţiei, în vîrtind u -se deasupra pistei la o m are altitudine p en tru a reuşi să rem ed ieze p ro blem ele teh nice. în vrem e ce M cB ro o m era p reo cu p at exclusiv de trenul de aterizare, rezervoru l de carbu ran t al avionu lui a ajuns în cet, în cet să se golească ap roap e co m p let. C op iloţii se tem eau atît de tare de el şi de furia lui, în cît nu i-au spus nim ic, deşi erau în pragul d ezastru lu i. A vionul s-a p răb u şit şi au m urit zece p ersoane. A stăzi, povestea acestei p răbu şiri este spusă adesea celor care învaţă să fie p iloţi de lin ie 1. în cazu l a 80% dintre avioanele com erciale care se p răb u şesc p iloţii fac greşeli care ar fi p u tu t fi prevenite, m ai ales dacă m em brii ech ipaj ului ar fi lu crat m ai b ine îm preu nă, m ai arm on ios. M unca în echipă deschide linii de com unicare, de co op erare, de ascultare şi de exp rim are directă — elem entele de b ază ale in telig en ţei sociale — care în p rezen t sînt accentu ate în cu rsu rile de form are a piloţilor odată cu cu noştinţele tehnice. Locul pilotu lu i este precum m icrocosm osu l oricărei o rgan izaţii. Lipsa contactului cu realitatea în cazu l unui accid en t de avion, efectele d istru gătoare ale u nei m oralităţi d u bioase, lu crătorii intim idaţi sau şefii aroganţi — oricare dintre zecile de alte deficienţe em oţion ale la locu l de m uncă — p ot trece n eob serv ate de cei din afară. D in p ăcate în să, preţu i unui asem enea corn-

186

I n t e lig e n t a e m o ţio n a la a p l i c a t ă

p o rtam en t poate fi rem arcat prin in term ed iu l a div erse sem ne, cum ar fi o descreştere a productivităţii, o creştere a numărului de term ene de pred are neresp ectate, de g reşeli şi d e neînţelegeri, p recum şi d atorită exod u lu i de an gajaţi către alte firm e sim ilare. In evitab il există aici u n preţ de p lătit pen tru nivelu l foarte scăzut al inteligenţei emoţionale la locul de muncă. A tunci cînd acest nivel este excesiv de scăzu t, co m p an iile se pot prăbuşi şi d istru g e definitiv. P reţul în eficacitate al in telig en ţei em oţion ale este o idee relativ n ou ă p en tru afaceri, iar unii m an ag eri o p ot găsi greu de accep tat. .înlT-un studiu efectu at asupra a 250 de d irectori, s-a co n statat că m area m ajo ritate sim t că lu cru l ce le este solicitat la serviciu „este m intea şi n u in im a ." M u lţi sp u n că se tem că sentim en tele de em p atie sau de co m p asiu n e faţă de cei cu care lucrează i-ar con d u ce la un co n flict cu scop u rile organizatorice. U nii co n sid erau că ideea d etectării sen tim en telo r celor care lucrează p en tru ei li se pare u n lu cru absurd — ar fi, declarau ei, „im posibil să tratezi astfel cu oam enii'". A lţii au protestat, spunînd că dacă nu ar fi d etaşaţi din p u n ct de vedere em oţion al, n -ar m ai p u tea să ia h otărîrile „d u re" pe care le p resu p u n afacerile — deşi e m ai p robabil că aceste d ecizii ar putea fi puse în aplicare m ai om en eşte astfel2. Stud iul a fost făcut în anii 1970, atu nci cînd m ed iu l de afaceri era cu totul altul. P un ctu l m eu de ved ere este căjo asem en ea atitu d ine este depăşită, rep rezen tîn d un lux pe care ni-1 pu team p erm ite d oar în trecu t; n ou a realitate con cu renţială pune la loc de cinste in teligen ţa em oţion ală la locu l de m un că şi pe piaţă, în general. Sau aşa cu m îm i sublinia un psiholog de la Harvard Business Sch ool, Sh o sh o n a Z u boff: „C orp oraţiile au trecu t printr-o sch im b are rad icală în acest secol, apărînd o tran sform are a p eisaju lu i em oţion al. A fost o lungă p erioad ă de dom inare m anagerială a ierarh iei com pan iilor, cînd un şef m anipulator, tipul de şef lu p tăto r în ju n g lă, era răsp lătit p en tru aceste trăsături dure. D ar această ierarhie rig id ă a în cep u t să se dizolve în anii 1980 sub d u bla presiu ne a g lo balizării şi a teh nologiei in form aţiei. L u p tăto ru l în ju n g lă a răm as un sim bol al co m p an iilo r trecu tu lui; cel al v iito ru lu i este un ad ev ărat virtuoz în relaţiile in terperson ale şi abord area lo r."3 O parte d intre aceste m otive sînt m ai m ult decît evid ente — im agin aţi-vă co n secin ţele asupra unei echipe de lu cru atunci cînd u nu l dintre m em bri este incapabil să îşi stăpînească m înia

G o n d u c în d cu in im a

187

sau nu dă dovad ă de sensibilitate faţă de ceea ce sim t cei din jur. Toate aceste efecte dezastruoase asupra g în d irii au fost trecute în revistă în C ap itolu l 8, pentru că ele acţion ează şi la locul de m uncă: atunci cînd cineva este supărat nu poate să-şi am in tească, nu poate să îşi dea întreaga m ăsu ră, nu poate să în veţe şi nici să ia hotărîri lim p ezi. Sau cum spunea un co n su ltan t în p robleme de m anagem ent: „Stresul îi p rosteşte pe o a m e n i/' Pe latura p ozitiv ă, să ne im ag in ăm ce b en eficii p en tru m un că ar ad u ce com p eten ţa em oţion ală — reglarea sen tim en telo r în acord cu cei cu care lu crăm , stăpînirea n eîn ţelegerilo r astfel încît acestea să n u se agraveze şi favorizarea cap acităţii de a intra într-o stare de transă cînd m uncim . A şti să con d uci nu în seam nă a şti să d om ini, ci a şti să con vin gi oam enii să m uncească pentru u n scop com u n . în ceea ce priveşte propria carieră, nim ic nu este m ai im p o rtan t decît a ne recu n oaşte cele m ai profunde sentim en te în legătu ră cu ceea ce facem — şi care ar fi schim bările ce n e-ar p u tea ad u ce m ai m ultă satisfacţie în m uncă. U nele d intre cele m ai puţin evidente ap titu d in i em oţion ale aju ng d eterm in an te pen tru capacitatea de a face afaceri şi reflectă sch im b ările p erm an en te de la locul de m un că. V ă voi explica ceva m ai pe larg p u n ctu l m eu de vedere, trasînd u -v ă d iferenţele între trei aplicaţii ale in teligen ţei em oţionale: cap acitatea de a risipi con flictele, de a face critici con stru ctiv e, crearea unei a tm osfere în care d iversitatea este preţuită şi nu d evine o sursă de fricţiu ni şi p u nerea bazei unei reţele de com u n icare eficiente. C R IT IC A E S T E O S L U JB Ă El e ra in g in er sezo n ie r şi co n d u c e a u n p ro ie c t d e d e z v o lta re d e soft, fiind n e v o it să p re z in te v ice p re şe d in te lu i co m p a n ie i re z u lta te le cîto rv a luni d e m u n că ale ech ip ei sale. B ărb aţii şi fem eile c a re lu c ra se ră m u lte o re, săp tă m în i în tregi e ra u alătu ri d e el, m în d ri să-şi p rezin te ro a d e le m u n cii grele. D ar cîn d in g in eru l şi-a te rm in a t p re z e n ta re a , v ice p re şe d in te le s-a în to rs sp re el şi l-a în tre b a t sa rca stic: „D e cîn d ai te rm in a t şco a la ? P ro ie cte le a ste a sîn t a b so lu t c a ra g h io a se . N -a m să le ap ro b n ic io d a tă /' In g in eru l, p ro fu n d jen at şi d e z u m fla t, n -a m a i s co s o v o rb ă şi s-a înn e g rit d e s u p ă ra re . C ei din ech ip a sa a u fă cu t c îte v a re m a rci s p o ra d ice — şi u n ele ostile — p e n tru a-şi a p ă ra e fo rtu rile . L a u n m o m e n t d a t, v ice p re şe d in te le a fost c h e m a t la rîn d u l să u şi şe d in ţa s-a în treru p t b ru sc, lăsîn d în u rm ă m u ltă n e m u lţu m ire şi m în ie. în u rm ă to a re le d o u ă săp tă m în i, in g in eru l a fo st d e -a d re p tu l ob sed at d e re m a rcile v ice p re şe d in te lu i. D in tr-o d a tă , era d em o b iliz a t, d e -

188

I n t e lig e n ţ a e m o ţio n a la a p l i c a t ă p rim a t şi co n v in s că n -o să m ai p rim e a scă n icio d a tă o m isiu n e atît d e im p o rta n tă în c a d ru l co m p a n ie i, şi ch ia r se g în d e a să p lece, deşi îi p lă cu se a co lo . In final, in gin eru l s-a d u s la v ice p re şe d in te şi i-a am in tit d e a ce a stă în tîln ire şi d e rem a rcile critice fă cu te , d a r şi d e e fe ctu l lo r d e m o ra lizato r. D u p ă care a în ce rca t o fo arte p ru d e n tă a n ch e tă în ca re şi-a m ă s u ra t b ine cu v in tele : „M i-e p u ţin c a m n e cla r ce a n u m e v o iaţi să fac. B ăn u iesc că n u aţi în ce rca t d o a r să m ă p u n eţi în tr-o situ a ţie p en ib ilă — aţi a v u t şi alt sco p în gîn d , n u -i a ş a ? " V icep reşed in tele a ră m a s u lu it — el nu şi-a d a t se a m a că re m a rca sa, care i se p ă ru se d o a r u n a în tîm p lă to a re , a a v u t u n a se m e n e a e fect d e v a sta to r. E l ch ia r c o n sid e ra că softul în ca u z ă e ra u n u l p ro m iţă to r, d a r d o re a o ap ro fu n d a re a sa — n u îl d esfiin ţase c o m p le t, ca şi c u m n -a r fi a v u t nici ce a m ai m ică v a lo a re . A d e c la ra t în să că n u şi-a d a t s e a m a cît d e p ro st re a cţio n a se şi n ici că jignise pe cin e v a . A şa în cît în cele d in u rm ă şi-a c e ru t scu z e .4

E ste o ch estiu n e de feedback, de fapt, şi an u m e oam en ii treb u ie să d eţină in form aţiile necesare şi esenţiale p en tru a-şi duce efortu l m ai d eparte. în sensul iniţial al teoriei sistem elor, feed b a ck în sem n a sch im b u l de date despre cum fu ncţionează o parte sau alta a sistem u lu i, în ţeleg în d u -se că această pârtie le afectează pe toate celelalte d in sistem , astfel în cît orice parte ce are tendinţa să iasă din m atcă să poată fi m od ificată în bine. în tr-o com panie, toată lu m ea este parte dintr-u n sistem , deci feed back-u l este esenţial p en tru organ izarea acesteia — respectiv, schim b u l de inform aţii care îi face pe oam eni să afle dacă ceea ce realizează ei m erge b in e sau e nevoie de o reglare, de o m od ernizare sau de o red irecţionare. Fără feedback oamenii sînt în plină beznă; habar n -au care este poziţia lor în faţa şefului, în faţa coleg ilor sau ce se aşteap tă de la ei ori dacă anum ite p roblem e se vor înrăutăţi pe m ăsu ră ce tim pul trece. în tr-u n fel, critica este una dintre cele m ai im p o rtan te m isiuni ale u nu i m anager. Totodată, ea este una dintre cele m ai tem ute şi poate d istruge tot. Exact ca sarcasticu l vicepreşedinte, m u lt prea m u lţi m anageri nu au ştiut să stăp în ească această artă im p ortan tă a feedback-ului. A ceastă d eficien ţă are un cost enorm : aşa cu m sănătatea em oţională a cu p lu lu i depinde de felul în care cei doi sînt în stare să destindă atm osfera dău nătoare, tot aşa eficacitatea, satisfacţia şi prod u ctiv itatea la locul de m u n că d ep in d de felul în care angajaţilor li se reproşează diverse p rob lem e. într-adevăr, felul cu m se aduc criticile şi cum sînt ele p rim ite d eterm ină pe term en lung cît sînt o am en ii de satisfă-

C o n d u c în d cu in im a

189

cuţi la locul de m uncă, şi cei cu care se lucrează, şi cei faţă de care se răspunde. C ea m ai n e fe ric ită m o d alitate de a m o tiv a pe cin ev a V icisitud inile em oţion ale din căsnicie pot apărea şi la locu l de m uncă, und e iau form e sim ilare. R eproşu rile sîn t co n sid erate drept atacuri la p erso an ă şi nu nem u lţu m iri care ar trebui să fie con stru ctive; sînt om en eşti crizele de dezgust, sarcasm şi d ispreţ; ele însă duc la co n traatacu ri şi la refu zul răsp u n d erii, ceea ce în final în seam n ă ridicarea unu i zid între cele două părţi sau o rezistenţă pasivă, în răită de sentim en tu l unei tratări nedrepte. Intr-adevăr, una dintre form ele cele m ai des în tîln ite de critici d istructive la locu l de m u n că, spunea un co n su ltan t în afaceri, este afirm aţia p rin care se g en eralizează un fapt: „A i dat-o în b a ră" — spusă pe un ton dur, sarcastic, fu rios, ceea ce n u duce n ici la o reacţie, n ici la o su g estie de în d rep tare a situ aţiei. P ersoan a care p rim eşte această critică se sim te n eaju torată şi su p ărată. Din pu nct de ved ere al in telig en ţei em oţion ale, un asem en ea reproş evidenţiază o ignorare a sen tim en telo r d eclanşate la cei că rora le este ad resat şi un efect d evastato r asupra sen tim en telo r care stau la baza m otivării, a en ergiei şi a în cred erii în du cerea la bu n sfîrşit a u nei în d atoriri p rofesionale. A ceastă d in am ică d istru ctiv ă a ieşit la iveală şi în tr-u n so n daj efectuat asupra u nor m an ag eri cărora li s-a ceru t să se g în dească de cîte ori s-au răstit la an gajaţi atu nci cînd s-au în cins spiritele şi s-a ajuns la u n atac la p erso an ă5. C rizele de fu rie au avut cam aceleaşi efecte ca şi în căsnicie: an gajaţii care p rim eau reproşuri m înioase cel m ai adesea au reacţion at deven in d d efensivi, g ăsind u -şi tot felul de scuze sau evitînd orice răsp u n d ere. Ori au d even it îm p ietriţi — fapt ce în seam n ă o în cercare de evitare a oricăru i con tact cu m an ag eru l care le-a făcu t o b serv aţie. A tunci cînd au fost su p u şi acelu iaşi m icroscop em oţion al pe care l-a folosit Jo h n G o ttm an în cazu l cuplu rilor, aceşti an gajaţi nem ulţum iţi au d oved it că se socotesc victim e n ev in o v ate sau pe bună dreptate indignaţi, co n sid eră ei, la fel ca soţii sau so ţiile ce s-au sim ţit pe n ed rep t atacaţi sau atacate. D acă fiziologia lor ar fi fost u rm ărită, ar fi ap ăru t şi acel potop care accen tu ează asem enea gînduri. Şi totuşi m anagerii erau şi m ai n em u lţu miţi şi se sim ţeau provocaţi de asem en ea reacţii, in trîn du-se astfel într-un cerc infernal, care în lum ea afacerilor sfîrşeşte prin

190

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

faptu l că an gajaţii dem isionează sau sînt con ced iaţi — ceea ce este ech iv alentu l unui d iv orţ la n iv elu l unei afaceri. într-ad evăr, în tr-u n studiu făcu t asupra a 108 m anageri şi şefi în general, criticile n efo n d ate au dus la n eîncredere, la adevărate b ătălii de p erso n alitate şi la disp u te asupra p u terii, precum

şi la un motiv de conflict la locul de muncă6. 0 experienţă făcută la R en sselaer P olytech n ic In stitu te arată cît de dăunătoare este o asem en ea rem arcă tăioasă în cad ru l relaţiilor de m uncă. In cad ru l unei exp erien ţe, v o lu n tarilo r li s-a dat să realizeze o reclam ă pen tru un nou şam p on . U n alt v o lu n tar (un com plice) ar fi trebu it să ju d ece aceste reclam e; volu n tarii prim eau de fapt u nu l dintre reproşurile gata fo rm u late. O critică era politicoasă şi foarte la obiect. D ar cealaltă p resu p u n ea am eninţări şi învinovăţiri la adresa in cap acităţii în n ăscu te a p erso an ei respective, făcîn d u -se rem arci de genul: „N -are rost nici m ăcar să încerci. De n im ic n u eşti în sta re" şi: „E clar că n -ai n ici un pic de talent. O să rog pe altcinev a să facă treaba a s ta /' E vid en t că p erso an ele care au fost atacate au d even it tension a te şi fu rioase şi au avu t reacţii an tago n ice, spun în d că refuză să colaboreze sau să coop ereze la alte proiecte cu p erso an a care i-a criticat. M u lţi au su sţin u t că p u r şi sim p lu v o r evita orice co n tact cu p ersoana în cauză — cu alte cu vinte, s-a ajuns la zidul despre care vo rbeam . C riticile aspre i-au făcut pe cei care le-au prim it să se d em o ralizeze şi să nu se m ai zbată ca pînă atu nci, dar şi m ai grav este că n u s-au m ai sim ţit cap abili să facă m ăcar ceva ca lu m ea. A tacu l la persoană a fost devastator p en tru m oralu l lor. M u lţi m an ag eri sînt m u lt prea d isp u şi să critice: şi prea zgîrciţi cu lau d ele, lăsîn d u -şi an g ajaţii să audă doar că fac veşnic greşeli. A ceastă tendinţă spre o critică perm an entă este o com p on en tă în cazu l m an ag erilor care nu au nici un fel de feedback pe p erioad ă în d elu n g ată. „M ajoritatea p ro blem elo r legate de felul în care m u n cesc an gajaţii n u apar bru sc; ele se dezvoltă în cetu l cu în ce tu l", observă J.R . Larson , p sih olog la U niversitatea Illinois. „A tunci cînd şeful n u este în stare să-şi exp rim e prom p t sen tim en tele spre a le face cu n o scu te im ed iat se aju n ge la o stare de fru strare tot m ai acută. A poi, într-o bu nă zi, el pu r şi sim p lu exp lod ează. D acă acea critică ar fi fost adusă m ai devrem e, an gajatu l ar fi p u tu t să corecteze problem a vizată. D in păcate, m u lt prea ad esea oam en ii critică doar atunci cînd nu se m ai poate face n im ic, cînd lu cru rile deja fierb, cînd sînt atît de supăraţi,

( 2 c n d u c în d c u in im a

191

încît nu se m ai p ot abţine. Şi atunci criticile pe care le aduc se fac cum nu se p oale m ai rău, cu sarcasm şi rău tate, în şirîn d u -se o lungă listă de n em u lţu m iri neexp rim ate pînă atu n ci sau trecîndu-se d irect la am eninţări. La asem enea atacuri există co n traatacuri. Ele sînt prim ite ca un afront, astfel în cît cel căru ia i se face reproşul se în fu rie la rîndul său. C ea m ai nefericită m od alitate de a m otiva pe cin ev a ." A rta criticii D ar există şi o alternativă asupra căreia ar trebui să ne oprim . C ritica poate fi făcută cu m u ltă artă şi atu nci devine un m esaj de m are aju tor transm is de m anag eru l respectiv. D e exem plu, ce ar fi p u tu t să-i spună vicep reşed in tele de care am vorbit in gineru lu i sp ecialist în softw are — dar n-a făcut-o — ar suna cam aşa: „P rin cip ala d ificu ltate în faza actuală este faptu l că p lanul vostru v-a lu at prea m u lt tim p şi vor creşte astfel costurile. Aş vrea să vă m ai gîn d iţi la p ropu nerea v oastră, m ai ales la am ănuntele de d esign pen tru soft-ul respectiv, spre a ved ea dacă nu există o cale de rezolvare m ai ra p id ă ." U n asem en ea m esaj are un im p act con trar unu i reproş d istructiv: în loc să creeze o s e n zaţie de neaju torare, de m în ie, de revoltă, păstrează speranţa că se poate şi m ai bine şi sugerează începutul unui plan de realizare. A cest tip de critică făcută cu artă se con cen trează asupra a ceea ce p ersoana a făcu t şi poate face şi nu asupra rem arcării u nu i d efect dintr-o treabă p rost făcută. C u m observ ă şi Larson: „U n atac — cu m ar fi acela să faci pe cin ev a prost sau in co m p etent — este total lip sit de sens. C el v izat in tră im ed iat în d efen sivă, deci nu m ai este recep tiv la ceea ce ai să-i sp u i şi cu m ar p u tea să în d rep te lu cru rile." A cest sfat, evid ent, este valabil şi în cazu l cu p lu rilor căsătorite, care trebuie să-şi d ezam orseze n eîn ţelegerile. în privin ţa m otivaţiei, atunci cînd oam enii cred că n eaju n su rile lor se d atorează unei deficien ţe ce nu poate fi d ep ăşită, ei îşi pierd sp eranţa şi nu m ai în cearcă. Trebuie să nu u itaţi că acea con vin gere care stă la baza o p tim ism u lu i constă în faptu l că obstacolele sau eşecu rile se datorează în tîm p lărilo r pe care le p u tem m od ifica, o bţin în d solu ţii m ai bune. H arry L evinson, p sih analist, d ev en it co n su ltan t al unei co m panii, a d at u rm ăto ru l sfat în p rivinţa artei de a critica, legată in trinsec de arta de a lauda:

192

I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

* Fiţi la o b iect. A legeţi o în tîm p lare sem n ificativ ă, un lucru care ilustrează o problem ă cheie ce trebuie m odificată sau un m odel de d ificu ltate, cu m ar fi incap acitatea de a face bin e anum ite lucruri. Pe oam en i îi d em o ralizează să audă doar că greşesc „ cev a", fără să afle exact ce anum e, pentru a putea m od ifica situaţia. C on cen traţi-v ă asupra u n o r date precise, m enţionaţi-i p erso an ei ce a făcu t bin e şi ce a făcut prost şi cu m s-ar putea m od ifica situ aţia. N u vă ascu n d eţi după deget, nu faceţi co m entarii in d irecte sau evazive; în final, m esaju l va fi m u lt prea neclar. A cesta seam ănă cu sfatu l dat cu p lu rilor în legătu ră cu felul în care trebu ie p recizate m otivele de n eîn ţelegere „X Y Z ": spun eţi exact care este p roblem a, ce anum e nu vă con vin e, ce aţi sim ţit şi ce poate fi schim bat. L evinson su b lin iază că: „P recizarea la obiect este la fel de im portan tă atît cînd lău d ăm , cît şi atu nci cînd criticăm . N -aş spu n e chiar că o lau dă vag ă n-are n ici un efect, dar fără în d oială că nu este u nu l de am p loare şi nu se poate în văţa m are lucru din e a ." 7 • O feriţi o soluţie. C ritica, la fel ca orice feedback u til, trebuie să ind ice o cale de rezolvare a p roblem ei. A ltfel, cel care o p rim eşte răm în e fru strat, d em o ralizat sau lip sit de m otivaţie. C ritica poate d esch id e o uşă spre anum ite posibilităţi de care persoana resp ectiv ă nu şi-a dat seam a că există sau pu r şi sim plu o p o ate sen sibiliza asupra anum itor n eaju n su ri care, cu puţină aten ţie, p ot fi drese — dar pentru asta trebuie să existe şi su gestii în legătu ră cu rezolvarea problem elor. • Fiţi prezenţi. C riticile, ca şi lau d ele, sînt m ai eficien te atunci cînd sîn t făcu te faţă în faţă şi în tre patru ochi. C ei care evită să aducă reproşuri — sau laude — vo r să-şi uşureze p o v a ra corn uni cînd de la distanţă, ca, de exem plu , în scris. In acest fel în să com u n icarea va fi prea im personală şi lipseşte persoana vizată de şansa de a da un răspuns sau de a clarifica lu cru rile. * Fiţi sen sib ili. A cest lucru se referă la em p atie. R eglaţi-v ă im pactul a ceea ce veţi spune şi cum îi veţi sp u n e p erso an ei respective. M an ag erii care nu au destulă em patie, subliniază L evinson , sînt sortiţi să ajungă să ofere un feed back în m od jig nitor, p rin p u n eri la p u nct excesive. Ca u rm are, acest tip de critică este u nu l d istrugător: în loc să deschidă o cale de corectare a situ aţiei, se creează loc pentru resentim ente em oţionale pu ternice, pentru su p ărări serioase, pentru o atitu d in e d efen sivă şi pentru o d istanţare greu de recuperat.

C o n d u c în d ctt in im a

193

L evinson m ai oferă şi o consiliere pe problem e em oţion ale celor care sînt criticaţi. C ritica trebuie socotită o in fo rm aţie v alo roasă p en tru a înd repta lu cru rile, şi nu un atac la p erso an ă. Trebuie evitat im pu lsul de a reacţiona în m od d efen siv în loc de asum area răspun d erii. D acă se aju n ge la su p ărări m ajore, e m ai bin e să se ceară o am în are a în tîln irii respective, p en tru a se în ghiţi acest m esaj dureros şi pentru pu ţină liniştire. D e asem enea, el îi sfătu ieşte pe oam en i să consid ere critica o ocazie de a lucra îm preu nă cu autorul criticii pentru rezolvarea p roblem ei şi nu pentru a se ajunge la o situaţie de ad versitate. A cest sfat în ţelep t evid ent că îşi găseşte ecou rile şi în su gestiile pentru cu p lu rile căsătorite, care încearcă să-şi stăp în ească n em u lţu m irile fără a-şi d istruge p erm an en t relaţia. La locu l de m uncă este la fel ca în căsnicie. C U M TE D E S C U R C I C U D IV E R S IT A T E A Sylvia Skeeter, care a fost căp itan în arm ată cînd avea 30 de ani, a ajuns şef de tură la restauran tul D en n y 's din C olum bia, C arolina de Sud . în tr-o d u p ă-am iază, cînd nu prea era clientelă, au in trat cîteva p ersoan e de culoare — un preot, u n p astor asistent şi doi cîntăreţi dintr-u n cor religios — ca să m ănînce şi au aşteptat, în vrem e ce ch eln eriţele i-au ign orat. Skeeter îşi am in teşte că osp ătăriţele „stăteau cu ochii în jo s, vorbind în tre ele ca şi cum p ersoan ele de cu loare care se aflau la u n m etru de ele nici n-ar fi e x ista t". In d ignată, S keeter le-a în fru n tat pe ch eln eriţe şi s-a p lîns d irectorului, care le-a apărat, spunînd: „A şa au fost crescute, n-am ce să fa c." Skeeter şi-a dat dem isia im ediat. Şi ea era de culoare. D acă acesta ar fi fost un in cid ent izolat, o asem en ea p reju d ecată rasială osten tativă ar fi trecut probabil n eobserv ată. N um ai că Sylvia Skeeter a făcut parte dintre sutele de p ersoan e care au venit să depună m ărtu rie în legătu ră cu d iscrim in ările rasiale de care s-a d at dovadă în în tregul lan ţ de restau ran te D en n y 's, ceea ce a dus la un proces cu despăgubiri de 54 de m ilioan e de dolari în num ele a m ii de clien ţi de cu loare care au avu t de su ferit asem enea jign iri. D epoziţiile au inclus şi relatarea a şap te agenţi afro-am ericani de la Secret Service care au stat şi au aştep tat o oră să li se servească m icul dejun, în vrem e ce colegii lor albi de la m asa de alături au fost serviţi im ed iat — deşi cu toţii u rm au să asigure

194

I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

paza în cad ru l u nei vizite a p reşed in telu i C lin ton la A cadem ia N avală a Statelo r U nite din A nn apolis. De «asemenea, m ai exista şi cazu l u nei fete de cu loare p aralizate din Tam pa, Florida, care a răm as în scau n u l ei ru lan t două ore, aştep tîn d să i se adu că de m încare într-o seară, după un bal de absolvire. D iscrim inările care au dus Ia acest proces au avu t loc în toate localurile D e n n y 's — în sp ecial la n ivelu l m an ag erilor d istrictu ali şi de ram ură — , p en tru că se sp u n ea că n eg rii p reju d iciază afacerile. în prezent, în m are parte ca u rm are a acestui proces şi a p u blicităţii care i s-a făcu t, lan ţu l de restau ran te D en n y 's şi-a îndreptat poziţia faţă de co m u n itatea de cu loare. Toţi an gajaţii, în special m an ag erii, trebuie să facă u nele cu rsu ri despre avan tajele clientelei m u ltirasiale. A sem en ea sem in arii se ţin în aproape toate com p an iile din A m erica, d eoarece ch iar şi cei care au preju d ecăţi trebuie să înţeleagă că ele trebuie d ep ăşite, iar an gajaţii să reacţion eze ca şi cu m nu le-ar avea. M otivele, d in co lo de cele ce ţin de decenţa u m an ă, sîn t de ordin p rag m atic. U nu l dintre ele ar fi faptul că piaţa de m u n că s-a m od ificat, b ărbaţii albi n em aifiin d grupul d o m in an t, ci d even in d o m in oritate. U n sondaj făcut la cîteva sute de co m p an ii am erican e a arătat că peste trei sferturi dintre n oii an g ajaţi n u erau albi — o m od ificare d em ografică ce se reflectă în m are m ăsu ră în co m p o n en ţa clien ţilo r8. U n alt motiv este n ev o ia crescînd ă a co m p an iilo r in tern aţion ale de a avea angajaţi care n u d oar să lase la o p arte p reju d ecăţile şi să aprecieze celelalte cu ltu ri (şi p ieţe), ci chiar să tran sform e aceste aprecieri în avan taje con cu renţiale. A treia m otiv aţie ar fi m area diversitate în p rivin ţa co lectiv ităţilo r creatoare şi a en ergiei antrep ren oriale. Toate acestea arată că d ep rin d erile cu ltu rale ale u nei organizaţii trebu ie schim b ată în sen su l stim u lării toleran ţei, chiar dacă p reju d ecăţile in d iv id u ale răm în. D ar cu m ar putea face comp an iile acest lu cru ? Trista realitate este că în treaga panoplie de cu rsu ri v id eo , de cu rsu ri de o zi, de o săp tăm în ă „asupra diversităţii" duc cu adevărat la o îndepărtare a prejudecăţilor angajaţilor care p articip ă la aceste pregătiri, fie că este vorba de ura rasială între albi şi n egri, între n egri şi asiatici sau în tre asiatici şi h isp an ici. Intr-adevăr, efectul real al cu rsu rilor inepte de diversitate cu ltu rală — acela că duc la false aştep tări prin promisiuni prea m ari sau p u r şi sim p lu creează o atm osferă de confruntare/ în loc de în ţeleg ere — poate creşte ten siu n ile care d ivizează grii-

C o n d u c îf id c u in im a

195

purile la locul d e m un că, determ in în d ch iar o m ai m are atenţie acordată diferenţelor. P entru a în ţeleg e ce se pcate face, trebuie m ai întîi să în ţelegem natu ra p reju d ecăţilo r în sele. R ă d ă cin ile p re ju d e c ă ţilo r Dr. Vam ik Volkan este în p rezen t p sih iatru la U niversitatea din V irginia, dar îşi am in teşte foarte bin e cu m a crescu t în tr-o fam ilie de origine turcă în Insula C ipru, unde existau m ari n eîn ţelegeri în tre turci şi greci. C op il fiind, Volkan a au zit zvon u l că preotul grec din partea locu lu i făcuse cîte o gaură în cingătoare pentru fiecare copil tu rc pe care îl strangu lase şi îşi am in teşte tonul de d ispreţ cu care i s-a zis că vecin ii lor greci m ăn în că porc, cam e con sid erată m u lt prea necu rată spre a fi con su m ată de către cei de etnie turcă. A poi, stud iind con flictele etnice, Volkan subliniază aceste am in tiri din cop ilărie p en tru a arăta cu m p o ate fi m enţinu tă ura de-a lu ngu l an ilor în cad ru l u nei com u n ităţi, astfel în cît să ajungă pînă la generaţiile m ai recen te9. P reţul p sihologic al loialităţii faţă de prop riu l grup poate consta în an tip atia faţă de ceilalţi, m ai ales cînd există o lungă istorie a d u şm ăniei dintre anum ite g rup uri. P reju d ecăţile sînt un fel de date em oţion ale d obîn d ite încă de la cele m ai fragede vîrste, făcînd ca aceste reacţii să fie foarte greu de erad icat în în treg im e , ch iar şi în cazu l ad u lţilor care îşi dau seam a că greşesc g în d ind astfel. „Em oţia ce în soţeşte p re ju decata se form ează în cop ilărie, cînd con vin gerile sîn t folosite pentru a ju stifica ceea ce u rm ea z ă ", exp lică T h om as Pettigrew , psiholog în p roblem e sociale la U niversitatea Santa C ruz diri C alifornia, care a stu d iat p reju d ecăţile zeci de ani. „U lterior în viaţă, poţi să-ţi doreşti să-ţi schim bi p reju d ecăţile, dar este m ai uşor să-ţi schim b i co n vin g erile in telectu ale decît sentim en tele profunde. M u lte p erso an e din sud m i-au m ărtu risit, de exem plu, că nici m ăcar în gînd n u m ai au preju d ecăţi faţă de cei de culoare, dar li se pare u şor ciu d at să dea m în a cu aceştia. A ceste sentim ente sînt răm ăşiţe a ceea ce au în v ăţat în fam ilie, în co p ilărie/710 Puterea stereotip u rilo r care alim en tează preju d ecăţile constă îh parte în dinam ica neutră din m in tea care creează aceste stereotipuri de tot felul care se au to co n firm ă11. O am en ii îşi am in tesc măi uşor exem p lele care susţin aceste stereotip u ri atu nci cînd încearcă să rezolve situaţii de cu m p ănă. A tu n ci cînd în tîln im la o petrecere un en glez extrem de deschis din p u nct de ved ere

196

I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

em oţion al şi de cald, el n ăru ie preju d ecata p o triv it căreia b rita nicii sînt reci şi rezervaţi, de exem p lu , dar oam enii îşi sp u n că acest lucru este nefiresc, adică el fie este un tip m ai sp ecial, fie „a b ău t ce v a ". Tenacitatea acestor preju d ecăţi subtile ar pu tea explica de ce în ultim ii p atru zeci de ani atitu d in ile rasiste ale am erican ilor albi faţă de n egri au d even it tot m ai tolerante, luînd însă form e m ai subtile: oam en ii d ezap robă atitu d in ile rasiste, dar în că acţionează în fu ncţie de p reju d ecăţi12. C în d sînt în trebaţi, ei susţin că n u sînt in toleranţi, d ar în situ aţiile am bigue reacţion ează în că stăpîniţi de p rejud ecăţi -— deşi găsesc cu totul alte exp licaţii logice. A sem enea reacţii ind irecte p o t apărea, să sp u n em , în cazul unui d irector alb — care este convins că nu are preju d ecăţi, clar refuză cererea de an gajare a unui n egru nu din m otive rasiale, ci pen tru că stud iile şi exp erienţa sa „nu sînt tocm ai p o triv ite " pentru slujba resp ectiv ă şi an gajează un alb care vin e din exact acelaşi m ed iu . Sau poate lua form a unor in form aţii aju tătoare în cazu l unu i agent de v în zări alb, căru ia i se dă un po n t, în vrem e ce în cazu l unui in d ivid de cu loare sau de origin e h ispanică se neglijază această in form aţie. T o leran ţă zero p en tru in to le ra n ţă D acă preju d ecăţile o am en ilor nu p ot fi tăiate din rădăcini prea uşor, ceea ce se poate schim ba este ceea c e f a c oam en ii cu ele. La D en n y 's, de exem plu , ch eln erii sau şefii de u nitate care au hotărit să facă d iscrim inări în funcţie de rasă au fost rareori a postrofaţi. în schim b, u nii şefi m ai m ari ch iar i-au în cu rajat, cel pu ţin tacit, să facă discrim inări, sugerînd d iverse strategii cum ar fi plata con su m aţiei în avans doar în cazu l clien ţilor de cu lo are, refuzul de a se oferi m ese gratuite de aniversare pen tru cei de cu loare, deşi ele existau pentru ceilalţi, sau încuierea u şilor şi punerea sem n u lu i de închis în geam dacă se apropia un grup de clienţi de culoare. Sau aşa cum spunea Joh n P. R elm an, avocatu l care a dat în ju d ecată firm a D en n y 's în n um ele ag en ţilor secreţi de culoare: „C ond u cerea lanţului de restaurante D en n y 's în ch idea ochii la ceea ce făcea personalu l. C u sigu ran ţă a existat un fel de m e sa j... care îe dădea m ină liberă în cazul acestor im p u lsuri ra siste ."13 D ar tot ceea ce ştim despre rădăcinile p rejud ecăţilor şi despre cum trebu ie lu p tat în m od eficient cu ele ne sugerează că tocm ai această atitu d in e — închiderea ochilor în faţa p reju d ecă-

G o n d u c în d c u in im a

197

ţilor — d u ce la apariţia d iscrim inărilor. în co n textu l dat, a nu face n im ic are con secinţe grave deoarece în seam n ă a lăsa m icrobul p reju d ecăţii să se în tin d ă fără să în tîln ească vreo rezistenţă. M u lt m ai im p o rtan t decît cu rsu rile de in stru ire -— sau poate ch iar d ecît ceea ce este esenţial în eficien ţa lor — este ca n orm ele de op erare ale grup ulu i să fie sch im b ate în m od decisiv, prin luarea u n o r m ăsu ri active îm p otriv a actelor de d iscrim inare, de către eşalo an ele cele m ai înalte de co n d u cere. P oate că nu vor d ispărea preju d ecăţile, dar m ăcar actele în sin e vor fi blo cate, iar atm osfera în sine va fi schim bată. Sau cu m sp u n ea u n director de la IBM : „N oi nu tolerăm in su ltele de n ici un fel; respectul p entru p erso an ă este cen tru l cu ltu rii I B M / '14 P en tru ca aceste cercetări asupra p reju d ecăţilo r să ducă la ad evărate lecţii de co m p o rtam en t la n ivelu l com pan iilor, care să d evină m ai tolerante, trebuie ca oam en ii să fie în cu rajaţi să d em aşte ch iar şi actele m inore de d iscrim inare sau de hărţuire — g lu m ele jign ito are, de exem plu , sau afişarea calen d arelor cu fem ei goale, ceea ce este un afront faţă de coleg ele de serviciu. C on form u n u i studiu, s-a co n statat că atunci--cînd în tr-u n grup se fac rem arci n elalocu l lor din p u n ct de ved ere etnic, acestea îi fac pe alţi oam en i să p rolifereze altele sim ilare. Sim p la reacţie a num irii acestor p rejud ecăţi sau ă refu zării lo r pe loc du ce la o atm osferă socială de descu rajare a lor; a nu sp u n e n im ic le am p lifică15. în această direcţie, cei care sînt într-o p o ziţie de au toritate au totod ată un rol de pivot: sim pla o m itere a condam nării acestor acte de d iscrim inare duce la m esaje tacite, con form cărora asem en ea acte ar fi în regulă. în schim b, un refuz categoric al lor reprezintă un m esaj p u ternic, prin care se dă de înţeles că p rejud ecăţile nu sînt u n fleac, ci un lu cru serio s, cu o valoare n egativă şi cu con secinţele de rigoare. în ceea ce priveşte ap titu d in ile de in telig en ţă em oţion ală, ele constituie un avantaj m ai ales p rin aceea că dau un exem plu nu num ai în ce priveşte m om en tu l, ci şi m od u l cum trebuie reacţionat în m od prod u ctiv îm p otriv a discrim inărilor. U n asem enea

feedback trebuie să existe şi trebuie dat printr-o critică eficientă şi fină, în cît să fie recep tat fără ură. D acă d irectorii şi colegii o fac în m od firesc sau învaţă s-o facă, asem en ea in cid en te n u vo r m ai apărea. C u rsu rile de pregătire în abordarea d iv ersităţii culturale au stabilit noi d ate de pornire la nivel o rgan izato ric, ceea ce izolează toate tipu rile de discrim inare şi-i în cu rajează pe cei care au

198

I n t e l ig e n ţ a e m o ţ i o n a l ă a p l i c a t ă

fost m artori tăcuţi sau indirecţi să-şi exp rim e n em u lţu m irile şi o biecţiile. U n alt elem en t activ în cad ru l acestor cu rsu ri este acea persp ectivă de abordare, acea stare care în cu rajează em patia şi toleran ţa. A stfel, oam en ii v o r pu tea să în ţeleag ă su ferinţa celor

afectaţi de discriminări şi atunci vor vorbi deschis împotriva acestu i sistem . Pe scu rt, este m ai p ractic să în cercăm să an u lăm exprim area p reju d ecăţilo r d ecît să elim in ăm atitu d in ea în săşi. Stereotip u rile se sch im b ă foarte greu, în cazul în care se schim bă vreodată. P unerea la un loc a stereotip u rilo r din d iv erse gru p u ri culturale nu ajută prea tare la scăd erea in to leran ţei, aşa cu m se d oved eşte în şcoli, u nd e ostilitatea creşte în loc să scad ă, In m ajoritatea cazurilor, aceste cu rsu ri de in stru ire sp eciale şi program e de la n ivelu l co m p an iilo r u rm ăresc un scop foarte p rag m atic, schim barea n orm elor p rin care se aju n ge la p reju d ecăţi sau la hărţuiri; asem en ea p rogram e p ot ajuta m ult ia co n ştien tizarea ideii că intoleranţa sau hărţu irea nu sîn t şi nu vor fi accep tate. Insă ideea că un asem en ea p ro g ram ar pu tea să d ezrăd ăcin eze preju d ecăţile este u na n erealistă. Totuşi, avînd în vedere că p reju d ecăţile sînt o form ă în v ăţată em oţion al, este posibilă o reînyăţare a d atelor — deşi durează ceva vrem e, iar rezu ltatu l nu p o ate fi aştep tat im ed iat ce se term ină un sem in ar de sp ecialitate. C eea ce con tează în să enorm ar fi o cam arad erie su sţinu tă şi efortu rile ziln ice spre un scop com u n ale u n o r p erso an e ven ite din m ed ii d iferite. Lecţia aceasta poate fi.în v ăţată din ceea ce se în tîm p lă în şcoli: atu nci cînd diverse grup uri n u reuşesc să co n vieţu iască din p u n ct de vedere social, se aju n ge la ban d e ostile, în care stereotip u rile n egative se in ten sifică. D ar cînd elevii au m u n cit cot la cot ca egali p en tru a atinge un scop com u n , ca de exem plu în ech ip ele sp ortive sau în fo rm aţiile m u zicale, stereotip u rile d isp ar — aşa cu m se în tîm plă în m od firesc şi la locul de m un că, atunci cînd o am en ii lucrează cu cei a sem en i lo r ani de z ile 16. R efu zu l d ato rat p reju d ecăţilor al u nei d iv ersităţi cu ltu rale la locul de m u n că în seam n ă ratarea u nei m ari ocazii: avan taju l u nor p o sib ilităţi creatoare şi în treprin zătoare, care ar oferi o forţă de m u n că d iv ersă, la rîndu l său. Aşa cum vom ved ea, o ech ipă de lu cru form ată din oam eni cu diverse cu ltu ri şi p ersp ective p o ate lu cra în m od arm onios şi p o ate aju n ge la solu ţii m ai b u n e, m ai creatoare şi m ai eficiente decît cei care lucrează izolat.

C o n d u c în d c u in im a

199

T A L E N T U L O R G A N IZ A T O R IC Ş I IQ -U L G R U P U L U I Pînă la sfîrşitu l acestui secol, o treim e din forţa de! m uncă am erican ă o co n stitu iau „lu crătorii în cu n o aştere", cei a căror prod u ctiv itate este m arcată de valoarea adău gată prin in form aţie — fie că este vorba de analişti ai pieţei, de scriito ri sau de p rog ram atori de soft. P eter D rucker, em in entu l om de afaceri care a in ven tat term enu l de „lu crător în cu n o aştere", a su blim at că fiecare lu crător în parte este m are exp ert într-u n an u m it d o m en iu şi astfel p ro d u ctiv itatea sa d epind e de efortu rile co o rd o n ate ca parte a u nei ech ip e organizate: scriitorii nu sînt editori; p rog ram atorii n u sînt d istribu itori de soft. C um oam en ii au lu crat în to td eau n a în tan d em , observ ă D rucker, în cazu l unei m unci calificate în cu noaştere, „echipele devin m ai im portan te decît lu cru l pe co n t p ro p riu "17. A cest lu cru sugerează de ce in teligen ţa em oţion ală şi ap titu d in ile care-i ajută pe oam eni să se arm o n izeze ar trebui să d evin ă tot m ai preţuite ca b u n la locul de m u n că, m ai ales în anii ce u rm ează. Form a cea m ai ru d im en tară de organ izare a u n ei ech ipe este şed inţa, acest lu cru care n u poate fi evitat de şefi — in diferent că se ţine într-o sală anum e co n cep u tă, într-o încăpere oarecare sau în tr-u n birou . Şed in ţele — cîteva tru p u ri în aceeaşi cam eră —sînt cele m ai clare exem p le şi, în tr-u n fel, şi cele m ai vechi asu pra felu lu i în care se îm p art atribu ţiile în m uncă. R eţelele electronice, poşta electron ică, telecon ferin ţele, ech ipele de lu cru , reţelele n eoficiale şi altele asem en ea sînt n oile en tităţi fu ncţionale din p u n ct de ved ere organ izatoric. Tot aşa cu m ierarhia exp licită, cu m este ea co n cep u tă la n iv el organ izatoric, reprezintă sch eletu l organ izaţiei, oam en ii, aceste p u ncte sensibile, sînt sistem u l ei n erv o s cen tral. D e cîte ori oam en ii co labo rează, in d iferen t dacă este vorba de o şed inţă de plan ificare sau de o m u n că în ech ip ă p entru un an u m it proiect com u n , există u n IQ al gru p u lu i, ce în su m ează talen tele şi cap acităţile celor im p licaţi. C ît de bine reu şesc ei să îşi ducă la b u n sfîrşit m isiu n ea va d ep in d e şi de cît de m are este acest IQ. Cel m ai im p ortan t elem en t în in telig en ţa grup ulu i nu este atîta un IQ academ ic, ci m ai cu rîn d al in teligen ţei em oţio n ale. C heia în cazu l u nu i grup cu u n IQ rid icat constă în arm onizarea sa socială. C ap acitatea fiecăru i individ în parte de a se adapta, con sid erînd u -i pe toţi ceilalţi egali, va face ca un grup) să

200

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

fie m ai talentat, m ai prod u ctiv şi să aibă m ai m ulte succese decît un altul — ai cărui m em bri cu talente şi ap titu d in i egale în alte d irecţii nu se d escurcă la nivelul in telig en ţei em oţion ale. Ideea că există o in teligen ţă de grup vine de la R o bert Sternberg, p siholog la Yale, şi de la W endy W illiam s, o absolven tă, care au în cercat să în ţeleag ă de ce u nele gru p u ri sîn t m ai eficien te decît altele18. La urm a urm elor, cînd oam en ii m u n cesc îm p reu nă în tr-u n grup, fiecare vin e cu an u m ite calităţi — de exem p lu , o bună fluenţă a exp rim ării, creativitate, em p atie sau expertiză tehnică. In vrem e ce un grup poate să nu fie „m ai d eştep t" d ecît toate aceste calităţi în su m ate, el poate fi în schim b m ai p ro st dacă la nivel intern oam en ii nu îşi pot îm p ărtăşi talen tele. A ceastă regulă a d even it evidentă atu nci cînd S tem b erg şi W illiam s au recru tat oam eni care să ia parte la ech ip e care ar fi trebu it să d esfăşoare o cam pan ie p rom oţion ală creatoare cît m ai eficien tă pentru un în d u lcito r im aginar, despre care se sp u n ea că poate în locu i zah ărul. Surp riza a fost că aceia care s-au d o ved it a fi prea n erăbd ători să facă parte dintr-o asem enea echipă au d at în general rezu ltate m ai slabe; aceşti n erăbd ători voiau să con troleze ei totul sau să d om ine situ a ţia . L o r le lipsea un elem en t de bază la nivelu l inteligenţei sociale, cap acitatea de a recu n oaşte ce se cade şi ce nu în p rocesul „ ia-şi-d ă". U n alt aspect n egativ l-au reprezentat p ersoanele care au con stitu it pentru grup o greutate de dus în spate şi care nu au p articip at direct la proiect. C el mai important factor în maximizarea excelenţei în a produce ceva a unui grup este gradul în care m em b rii acestuia au fost în stare să creeze o stare de arm onie, care i-a aju tat să p rofite de în tregul talen t al m em b rilor gru p u lu i. R ezu ltatu l general în cazu l grup urilor arm onioase a fost aju tat de faptu l că a existat de fiecare dată cîte un m em bru extrem de talen tat; grup urile cu prea m ulte fricţiuni nu au reuşit să-şi folosească m em brii cu m ari capacităţi. U nde există un nivel crescu t de stagnare em oţională şi socială — in d iferent că provine din frică sau din m înie, din rivalităţi sau din resentim ente — oam enii nu p o t da ce au m ai bu n. A rm onia le p erm ite grup urilor să p rofite la m axim de calităţile creatoare ale celor m ai talentaţi m em bri ai lor. In vrem e ce m orala acestei poveşti e cît se p oate de lim p ede

pentru cei ce lucrează în echipă, ea are şi o implicaţie mai generală pentru cei care lucrează la n ivelul u nei organ izaţii, al unei com panii. M ulte lu cru ri pe care oam enii le fac la serviciu d e-

G o n d u c în d c u in im a

201

pind de cap acitatea lor de a apela la reţeaua d isp onibilă de lu crători; diverse în sărcin ări p o t p resup une apelarea la diverşi m em bri ai reţelei. C a urm are, se creează posibilitatea de a form a grup uri ad-hoc, cu p rin zîn d p ersoane care să ofere un şir optim de talente, experienţă şi eficien ţă. D e fapt, cap acitatea de a „fu n cţio n a'7 în reţea — form înd o echipă tem p orară, ad-hoc — este un factor cru cial în reuşita în carieră. Iată un exem plu — un stu d iu referitor la m arile v alori de la laboratoarele Bell, celebru l nu cleu ştiin ţific de pe lîngă P rin ceton. A ici lucrează in gineri şi oam eni de ştiinţă care au avu t rezultate de v îrf la testele IQ , de in teligen ţă acad em ică. Printre aceste n en u m ărate talente, o p arte au ieşit în evid en ţă, în vrem e ce altele au răm as la un n iv el relativ m ed iu . D iferenţa dintre celebrităţi şi ceilalţi nu constă în IQ~ul academ ic, ci în cel em oţional. Ei sîn t cap abili să se m otiveze m ai b in e şi să lu creze la n iv elul reţelelor n eoficiale, form în d u -şi ech ip e ad-hoc. „ C eleb rităţile" ce au fo st stu d iate în tr-o divizie a lab o rato ru lui au alcătu it o u nitate care a creat şi a p ro iectat în treru p ătoare electronice de con trol al sistem elo r telefon ice — o in ven ţie de in ginerie electron ică extrem de sofisticată şi de co m p licată19. P en tru că această m un că nu p u tea fi făcută de o singu ră p ersoană, ea s-a d esfăşu rat în ech ipe care pu teau fi form ate d in 5 p în ă la 150 de in gineri. N ici unu l d in tre in gineri nu p oate face treaba singur; pentru a reu şi, trebu ie can alizată experienţa în dom eniu a celorlalţi. P entru a con stata în ce constă diferenţa dintre cei ca re s-au d oved it extrem de p ro d u ctiv i şi cei care au răm as la un nivel m ed iu , R o b ert K elley şi Jan et C aplan au avu t la d ispoziţie şefi şi sim p li angajaţi rep rezen tîn d în tre 10 şi 15% dintre in g in erii con sid eraţi celebri. A tunci cînd s-au co m p arat „celeb rităţile" cu oricine altcin eva, cea m ai grozavă d esco p erire a fost m ai întîi lipsa diferenţelor d intre cele d ouă gru p u ri. „P ornin d u -se de la o vastă gam ă de m ăsurători cognitive şi sociale, de la testele standard IQ pînă la inventarele de p erso n alitate, n u există d iferenţe sem n ificativ e în

privinţa talentelor înnăscute." Kelley şi Caplan scriau în Harvard Business Reviezv: „Pe m ăsu ră ce se dezvoltă, talentul acad em ic nu este un indiciu clar al p ro d u ctiv ităţii în p ractică." C a, de altfel, nici IQ -ul.

După cîteva interviuri detaliate, diferenţele esenţiale au ieşit la iveală 1a n ivelul strateg iilo r in tern e şi in terp erson ale pe care le-au folosit „ celeb rităţile" p en tru a-şi face treaba. U na dintre ce-

202

I f it e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

le m ai im portan te a fost form area u nei reţele a unor oam eni cheie. L u cru rile au fost şi m ai sim p le în cazu l celebrităţilor, pentru că ele au investit tim p în cu ltiv area bu n elor relaţii cu cei ale căror servicii ar fi pu tu t fi necesare în cazu l form ării u nei echipe ad -h oc p en tru rezolvarea unei p roblem e sau depăşirea u nei crize. „Un angajat cu p erfo rm an ţe m edii la laboratoarele Bell tocm ai vorb ea d espre o p roblem ă tehnică su rv e n ită ", au constatat K elley şi C aplan. „El s-a străd u it să ap eleze la d iverşi «guru» în d om eniu l tehnic şi apoi i-a aştep tat pe aceştia, p ierzînd un timp valoros, p en tru că nu i s-a răsp u n s la m esajele lăsate şi nici la e-m ail-u rile tran sm ise. C eleb rităţile rareori se confru ntă cu asem enea situaţii, pentru că îşi co n stru iesc reţele su ficien t de solide încă în ain te de a avea n ev o ie de ele. A tunci cînd cer un sfat, aproape în to td eau n a aceştia obţin u n răspuns rap id ." R eţelele in form ale sînt extrem de im p ortan te pen tru rezolvarea p roblem elor n ep revăzu te. „O rgan izaţiile form ale există pentru a rezolva problem ele u şo r de an ticip at", cel pu ţin aşa arată u n stu d iu referitor la aceste reţele. „D ar atu nci cînd apar p roblem e n eaştep tate, organ izaţiile in fo rm ale intră în acţiune. A ceastă reţea extrem de com p lexă d e leg ătu ri sociale form ează o echipă de colegi gata oricînd de acţiu n e şi care se întăreşte în m od surprinzător, tran sform în d u -se în reţele stabile. Reţelele inform ale se ad ap tează m ai repede şi se m işcă rapid pe diagonală, eliptic, d ep ăşin d b iro craţia p en tru a rezolva propriu-zis trea b a ."20 A n aliza acestor reţele in form ale arată faptul că deşi oam enii lu crează zi de zi îm p reu nă n u în seam n ă n eap ărat că au în cred ere u nu l în celălalt, p en tru a-şi îm p ărtăşi in form aţii m ai intim e (cum ar fi d orinţa de a-şi sch im b a slu jba sau resentim en tele faţă de co m p o rtam en tu l u nu i şef sau al colegilor) şi n ici n u le vor transform a în crize. în tr-ad evăr, u n p u n ct de vedere m ai sofistica t asupra reţelelor in fo rm ale arată că există cel puţin trei categorii de reţele de com u n icare — cine cu cine vorbeşte; reţeaua experţilor, b azată pe p erso an ele care sînt pregătite să dea sfaturi; şi reţeaua de în cred ere. Să fii u n p u n ct nodal într-o reţea a exp erţilo r în seam n ă să ai o fo arte bu n ă reputaţie în d om eniu l tehnic, ceea ce adesea du ce la o avan sare. N u există însă n ici o legătu ră între a fi exp ert şi a fi o persoană în care ceilalţi să aibă în cred ere pen tru a-şi m ărtu risi secretele, în d oielile şi v u ln erab ilităţile. U n m ic tiran local sau un m icrom anag er poate să fie un m are expert, dar nu va in sp ira în cred ere şi atunci, d oved in d u -se in cap ab il să con d ucă, îşi va pierd e şi eficien ţa la nivelul unei re-

(Z o n d u c în d cti in im a

203

ţele in form ale. C elebrităţile unei firm e sînt adesea acei angajaţi care au foarte m u lte relaţii în toate reţelele, indiferent că este vorba de cea de com un icare, de cea a experţilor sau de cea de în credere. D in colo de talen tu l de a organiza aceste reţele esenţiale, în cazul celeb rităţilor s~a observat, la laboratoarele Bell, ca ele au ştiut să-şi coord oneze foarte eficient efortu rile în ech ip ă; s-au d oved it lid eri în constru irea unui consens. A u reu şit să vadă lu crurile din p ersp ectiv a celorlalţi, adică din aceea a clien ţilor sau a celorlalţi m em b ri ai echipei; au dat dovadă de pu tere de co n vingere; şi au în cu rajat cooperarea, evitînd co n flictele. Toate acestea se bazează pe cap acităţi sociale, drept p en tru care celebrităţile au d o v ed it că au şi un alt atribut esenţial: cap acitatea de a lua in iţiativa — de a fi su ficien t de m otiv aţi p en tru a-şi asum a răspun d erea m ai presus de slujba oficială — şi de au toad m in istram , în sensul reglării efortu rilor de tim p şi de m u n că. Toate aceste cap acităţi d esigur că sînt aspecte ale in telig en ţei em oţio nale. E xistă sem n e p u ternice că de fapt ceea ce se în tîm p lă la laboratoarele Bell ar fi de bun au gu r p en tru viitoarea existenţă a com paniilor, p en tru lum ea de m îin e, în care cap acităţile fu ndam entale ale in teligen ţei em oţion ale vo r fi tot m ai im p ortan te în m u n ca în ech ip ă, în colaborări, în aju torarea o am en ilor de a în văţa îm p reu nă cu m să lu creze m ai eficien t. Avînd în vedere că serviciile b azate pe cu noaştere şi cap italu l in telectu al devin tot m ai im p ortan te la nivelul firm elor, îm bu n ătăţirea felu lu i în care oam en ii m u n cesc îm p reu nă va deveni o cale m ajoră de sporire a cap italu lu i in telectu al şi în aceasta va con sta d iferenţa esenţială a con cu renţei. P entru a se descurca şi p en tru a supravieţu i, co m p an iile ar face bin e să-şi sporească in teligen ţa em oţion ală colectivă.

M in te si m ed icin ă — C ine te-a învăţat toate astea, doctore? R ăspunsul a venit imediat: — Suferinţa. ALBERT C A M U S, Ciuma

O vagă durere în vintre m -a trim is la doctor. N u părea nim ic neobişn u it, pînă ce el s-a u itat m ai aten t la rezu ltatul analizei de urină. A rem arcat hem atu rii în urină. „Aş vrea să te du ci la spital şi să m ai faci n işte a n a liz e ... ale fu ncţiei rinichilor. C ito lo g ie ..." , m i-a zis el pe un ton p ro fesio nal. N ici nu m ai ştiu b in e ce a m ai spus. M intea m ea se b lo case pe cu vîntu l cito lo g ie. Cancer. îm i am in tesc foarte vag de exp licaţia pe care m i-a d at-o în privin ţa locu lu i şi a zilei în care urm a să fac an alizele pen tru stabilirea unui d iag n ostic. E rau indicaţii extrem de sim ple, dar am fost n evoit să-l în treb d e trei sau de patru ori. C itologie — m in tea m ea nu m ai scăpa de acest cuvînt. El m ă făcea să m ă sim t ca şi cum aş fi fost jefu it ch iar în faţa casei. O are de ce am reacţion at atît de p u ternic? La u rm a urm ei, d octorul m eu era doar foarte aten t şi com p eten t şi vroia să v erifice toate p o sib ilităţile p en tru stabilirea unui d iagn ostic. Era puţin probabil să fie vorba de cancer, dar această analiză logică nu m ai conta în acel m om ent. în lum ea bolii, em oţiile deţin su p rem aţia, iar frica este singurul gînd. P utem fi atît de fragili din pu nct de ved ere em oţion al atunci cînd su ferim de ceva pentru că starea n oastră m entală de bine se bazează în parte pe iluzia de invu ln erabilitate. Boala — m ai ales una gravă — d istruge această iluzie şi n ăruie prem isa con form căreia lum ea n oastră este una a existen ţei în deplină siguranţă. D intr-odată, ne sim ţim plini de slăb iciu n i, neaju toraţi şi vu ln erabili. P roblem a su rvine atu nci cînd p ersonalu l m ed ical ign oră felul în care reacţion ează p acienţii din p u nct de vedere em oţion al, chiar dacă ar trebui să se preocupe de starea noastră exclu siv fizică. A ceastă in d iferenţă faţă de realitatea em oţion ală a b o lii n e-

M in t e s i m e d ic in ă

205

glijează o evid enţă care arată că starea em oţion ală a o am en ilor poate ju ca uneori un rol sem n ificativ în vu ln erabilitatea lor faţă de boală şi pe parcursul p erioad ei de refacere. Sistem u l m ed ical m od ern este m u lt prea adesea lipsit de in teligen ţă em oţion ală. Pentru pacient/ orice în tîln ire cu asistenta sau cu d o cto ru l poate fi o şansă de a obţin e in form aţii liniştitoare, de a găsi m îngîiere sau de a găsi o con solare — sau atu nci cînd situ aţia este abordată în m od nefericit, de a d escoperi o in vitaţie la d ezn ăd ejde. D in păcate, m u lt prea adesea p ersonalu l m edical este grăbit sau in d iferent faţă de disperarea pacienţilor. Sig u r că există asistente în ţeleg ăto are sau m ed ici care-şi găsesc tim p să liniştească sau să inform eze şi nu doar să ad m in istreze un tratam en t. Tendinţa este însă spre un u niv ers profesional în care im p erativele in stituţionale p ot face p erso n alu l m ed ical să u ite de p u n ctele vu ln erabile ale p acien ţilo r sau să fie prea grăbit p en tru a le lua în seam ă. Se pare că lu cru rile ch iar se în rău tăţesc în cad ru l cru dei realităţi a sistem u lu i m ed ical, care d ep in d e prea m u lt de cronom etrarea pe care o fac con tabilii. D in colo de argu m en tu l u m an itar p o triv it căru ia m ed icii ar trebui să aducă nu n u m ai leac, ci şi alinare, există şi alte m otive din realitatea psih olog ică şi socială a p acien ţilo r aflate de astă dată pe tărîm m ed ical, şi nu în afara lui. Există deja o b ază ştiin ţifică con form căreia apare o lim ită a eficien ţei m edicale în p erioada p rofilactică, dar şi în tim pul tratam en tu lu i. A ceastă eficienţă p oate fi sporită tratîn d starea em oţion ală a p acien tu lu i odată cu starea sa m ed icală. E vid en t, nu în toate cazu rile şi nu în toate situaţiile. C ăutînd însă date din su tele şi su tele de ca zuri, există o creştere în m ed ie d estu l de m are din p u n ct de v edere m ed ical a eficien ţei pentru a pu tea sugera că o in terven ţie em oţion ală ar trebui să fie p arte co m p o n en tă a în g rijirii m ed icale, m ai ales în b o lile grave. D in pu nct de vedere istoric, m ed icina în societatea m od ernă şi-a d efin it m isiu n ea ca fiind aceea d e a vind eca boli — n eregu lile de ordin m ed ical — şi de a ig n ora starea pacientului — suportarea bolii. P acienţii, acceptîn d acest p u n ct de ved ere referitor la problem a lor, au in trat în tr-u n fel de co n sp iraţie a tăcerii şi au început să ignore reacţia em oţion ală la p ro blem ele lor m ed icale — sau să con ced ieze aceste reacţii, socotin d u -le irelevan te pentru problem a în sine. A ceastă abordare este reîn tărită şi de m od elul

206

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a i ă

m ed ical care neagă co m p let ideea că m in tea in flu enţează trupul în tr-o m ăsu ră cu ad evărat im p o rta n tă . Şi totuşi, m ai există o id eologie la fel de n ep rod u ctivă şi în alte d irecţii: ideea că oam enii s-ar p u tea vind eca singu ri ch iar şi de cele m ai grave bo li sim ţin d u -se fericiţi sau g în d ind pozitiv ori ideea că oamenii sînt vinovaţi pentru că s-au îm boln ăvit. Rez u ltatu l acestei a titu d in i-d e-v in d ecă-to t a creat o con fu zie generalizată şi ad evărate n eîn ţeleg eri referitoare la m ăsu ra în care b o a la poate fi afectată de m in tal, u n eo ri s-a ajuns ch iar la a învin o v ăţi pe cineva p en tru că s-a îm b o ln ăv it, ca şi cum boala ar fi un sem n de im oralitate sau de n ev red n icie sp iritu ală. A d evăru l este u nd ev a la m ijloc în tre aceste extrem e. Trecînd prin d atele ştiin ţifice, scop u l m eu este să clarific co n trad icţiile şi să în lo cu iesc stu p izen iile cu o în ţeleg ere m ai lim p ed e a m ăsurii în care em oţiile n oastre — şi in telig en ţa n oastră em oţion ală — jo acă un rol în privin ţa săn ătăţii şi a bo lii. M IN T E A T R U P U L U I: F E L U L Î N C A R E E M O Ţ IIL E IN F L U E N Ţ E A Z Ă SĂ N Ă TA TEA în 1974, o d escoperire făcută în labo rato ru l Facu ltăţii de M ed icin ă şi Stom atolog ie a U niversităţii R o ch ester avea p ractic să rescrie h arta b io lo g ică a trupului: R o b ert A der, psih olog, a desco p erit că sistem u l im u n itar p oate în v ăţa m ulte, la fel ca şi creieru l. R ezu ltatu l său a fost un ad ev ărat şoc; pînă atu nci, se cred ea că d oar creierul şi sistem u l n ervo s central p o t reacţion a la d iferite exp erim en te, schim b înd u -şi felul în care se com portă. D esco p eririle lui A der au dus la cercetarea a ceea ce se întîm plă cu m iriad ele de căi prin care co m u n ică sistem u l n ervos central şi sistem u l im u nitar — acele cărări b io lo g ice care form ează m in tea, em oţiile şi trupul, care n u sîn t sep arate între ele, ci strîns legate. Făcîn d experienţe pe şobolan i, le-a d at acestora o m ed icaţie care reducea în m od artificial n u m ăru l de celule T, care se luptă cu boala şi care circulau în sîngele lor. D e fiecare dată cînd p rim eau această m ed icaţie, o în g h iţeau cu apă cu zah arin ă. A d er a co n statat însă că dacă le dă şo b o lan ilo r doar apa cu zah arin ă, fără această m ed icaţie, n u m ăru l de celu le T tot scad e — şi încă în tr-o asem enea m ăsu ră, în cît o p arte d in tre şobolani se îm b o ln ăveau şi m ureau. Sistem u l lor im u n itar în văţase să d istrugă celu -

A'lin te ş i m e d ic in ă

207

lele T ca reacţie la apa cu gust de zaharină. A cest lucru nu ar fi trebuit să se în tîm p le, con form teoriilor ştiinţifice de pînă atunci. Sistem u l im u n itar este „creierul tru p u lu i", cu m îl num ea sp ecialistu l în n eu ro lo g ie F ran cisco Varela, de la Şcoala P oliteh nică d in Paris, atu nci cînd d efinea propriul sim ţ al sin elu i pe care-1 are tru pul — respectiv ce anum e îi aparţine şi ce n u 1. C elu lele im u nitare circu lă în sînge prin întreg trupul, intrînd p ractic în co n tact cu toate celelalte celule. C elu lele pe care le recu n osc le lasă în pace; celu lele pe care nu le recu nosc le atacă. A tacu l ne apără îm p o triv a viruşilor, a bacteriilo r sau a can ceru lu i; d acă în să celulele im u nitare n u id en tifică în m od corect o parte dintre celulele tru p u lu i, se creează o b o ală au toim u n itară, cu m ar fii alergiile sau lu pu s. Pînă să facă A d er această descoperire; abso lut extrao rd in ară, toţi an atom iştii, toţi d octorii au crezu t că de fapt creieru l (îm p reună cu prelu n girile sale d in trup p rin in te rm ed iu l sistem u lu i n ervos cen tral) şi sistem u l im u nitar sînt două en tităţi separate, care nu sînt cap abile să-şi in flu en ţeze u n u l celu ilalt fu ncţionarea. N u existase nici o cale p rin care să se stabilească o legătu ră între cen trii creieru lu i care m on ito rizează ce gustă şobolan u l şi zo n ele de m ăd u v ă osoasă u nde se form ează celulele T. Sau cel pu ţin aşa s-a crezu t vrem e de peste un secol. D e atu nci, de-a lu ngu l anilor, m od esta d escoperire a lui A der a oblig at la u n n ou p u nct de ved ere în p rivinţa leg ătu rilo r d in tre sistem u l im u n itar şi sistem u l n ervos cen tral. P sih o n eu ro im u nolog ia sau P N I este aceea care stu d iază actu alm en te subiectul şi a d even it o ştiin ţă m ed icală de fru nte. N um ele în sine atestă aceste legătu ri: psiho sau „ m in tea "; neuro, pen tru sistem u l n eu roend ocrin (care în su m ează sistem u l n ervos şi cel h orm onal) şi im unologia pen tru sistem u l im unitar. O întreagă reţea de cercetători au d esco p erit că m esag erii ch im ici care acţion ează în cea m ai m are m ăsu ră atît în creier cît şi în sistem u l im u n itar sîn t şi cei m ai n u m ero şi în zonele n eu rale care reglează em oţia2. U nele din tre cele m ai pu ternice d ovezi ale faptu lu i că există o cale fizică d irectă ce le p erm ite em oţiilo r să aibă un im p act asupra sistem u lu i im u n itar a ven it din partea lui D avid Felten, un coleg a lui A der. Felten a în cep u t p rin a con stata că em oţiile au un p u ternic efect asupra sistem u lu i n ervos au ton om , care reglează totul — de la can titatea de in su lină secretată pînă la ten siu n ea arterială. Felten a lu crat cu soţia sa, Suzan ne, şi cu alţi colegi pînă ce a găsit un p u n ct de în tîln ire al

2:08

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

sistem u lu i n ervos au ton om , care com u n ică în m od d irect cu lim focitele şi cu m acrofag ele, cu celu lele sistem u lu i im u n itar3. în stud iile făcute la m icroscop u l electron ic s-au d esco p erit sin apse la nivelul cap etelo r n erv o ase ale sistem u lu i au ton om , care pun cap ăt b ru sc acestor celu le im u nitare. A cest p u nct de co n tact fizic perm ite celu lelo r n erv o ase să degaje n eu ro tran sm iţători care să regleze celulele im u nitare; într-adevăr, ele sem n alizează în ain te şi în ap o i. A ceastă d escop erire a fost de-a dreptul revolu ţionară. N im en i nu a b ăn u it că aceste celule im u nitare ar putea fi ţintele m esajelo r nervilor. Pentru a testa cît de im p o rtan te sîn t aceste term inaţii n erv o ase la nivelul sistem u lu i im unitar, F elten a trecut la u rm ătoarea fază. în ex p erien ţele pe an im ale, el a în d ep ărtat term in aţii n ervoase de la nivelul excrescen ţelo r lim fatice şi al splin ei — u nde celulele im unitare sînt în m agazin ate sau create — şi a fo lo sit v iruşi, m icrobi p en tru a provoca sistem u l im unitar. R ezu ltatu l a fost o scădere b ru scă a reacţiei sistem u lu i im u nitar faţă de viru sul respectiv. C on clu zia sa a fost că fără aceste term in aţii n ervoase, sistem ul im u nitar p u r şi sim plu nu m ai reacţion ează cum ar trebui la o invazie de viruşi sau de bacterii. Pe scurt, sistem u l nervos nu n u m ai că stabileşte leg ătu ra cu sistem u l im unitar, dar este esenţial p en tru o fu ncţionare corectă a acestuia din u rm ă. O altă form ă ch eie de legare a em oţiilor cu sistem u l im u nitar se face prin in term ed iu l in flu en ţei pe care o au h orm onii care apar în stare de stres. C ateco îam in ele (epinefrin ele şi norep inefrinele — care m ai sînt cu noscu te şi sub n um ele de adrenalină şi n orad renalină), h id ro co rtizo n u l şi p rolactina, p recum şi (3-endorfinele n atu rale şi encefalinele ap ar în m om en tu l de stres. Fiecare are un p u ternic im p act asupra celu lelor im u nitare. In vrem e ce relaţiile sînt com p lexe, in flu en ţa principală constă în faptul că în tim p ce aceşti horm oni apar în trup, celulele im u nitare sînt îm p ied icate în funcţionarea lor: stresul reduce rezistenţa sistem ului im u nitar cel puţin tem porar, p o ate con servînd energia, pentru că p rioritatea o con stitu ie situaţia urgentă im ediată, esenţială în su pravieţu ire. D acă stresul este p erm an en t şi foarte intens, această suprim are poate d even i de lungă du rată4. Specialiştii în m icro biolog ie şi alţi oam en i de ştiinţă d escop eră tot m ai m ulte legătu ri între creier şi sistem ele cardiovascular şi im u nitar — fiind nevoiţi să accepte ideea cîndva su rp rin zătoare că acestea pur şi sim plu există5.

M in t e ş i in e d ic in ă

209

E M O Ţ IIL E T O X IC E : D A TE C L IN IC E In ciud a acesto r dovezi, m ulţi sau m ajoritatea d octorilor sînt încă sceptici în p rivinţa im portanţei clinice a em oţiilor. U n m o tiv este faptul că deşi în m ulte studii s-a co n statat că stresu l şi em oţiile n egativ e slăbesc eficienţa d iv erselor celu le im u nitare, nu este în to td eau n a clar dacă gam a acestor sch im b ări este su ficient de m are pentru a reprezenta o im portanţă de ordin medical. C hiar şi aşa, tot m ai m ulţi doctori recu nosc im p ortan ţa em o ţiilor în m ed icin ă. D e exem plu , dr. C am ran N ezh at, un em in ent chirurg sp ecialist în ginecologia laparoscopică de la U n iv ersitatea Stanford , spun ea: „D acă o persoană program ată p en tru op eraţie îm i spun e că a in trat în panică în ziua respectivă şi că n u m ai vrea să se opereze, anulez o p e ra ţia /' N ezh at explică: „Fiecare ch iru rg ştie că oam enii foarte speriaţi p ot avea p roblem e grave în tim p u l op eraţiei. Pot sîngera prea tare, p o t face o in fecţie sau alte com p licaţii. îşi revin m ai greu. D eci este m ult m ai b ine să fie c a lm i/' M otivu l este cît se poate de lim pede: p an ica şi an xietatea fac să crească ten siu n ea şi astfel sîngerarea este m ai intensă atunci cînd se face in cizia. Sîngerarea excesivă e u na dintre cele m ai grave com p licaţii ch iru rgicale, care uneori poate duce la deces. D in colo de astfel de istorii m ed icale, d ovad a im p o rtan ţei clinice a em oţiilo r a crescu t tot m ai m ult. C ele m ai edificatoare d ate referitoare la im portan ţa m edicală a em oţiilo r provin de la o analiză care co m b in ă rezu ltatele a 101 studii m ai m ici, reunite într-unul m ai m are, făcut pe cîteva m ii de bărbaţi şi fem ei. S tu diul con firm ă că em oţiile pertu rbatoare d ău n ează sănătăţii — într-o oarecare m ăsu ră6. Cei care suferă de anxietate cronică, de lungi p erioad e de tristeţe şi p esim ism , de ten siu n i p erm an en te sau de o ostilitate continu ă sau care sînt cinici sau b ăn u ito ri riscă să co n tacteze u n n u m ăr dublu de bo li — in clu siv astm , artrită, cefalee, u lcere p ep tice şi p roblem e cu inim a (fiecare reprezentînd o îm b o ln ăv ire m ajoră din largile categorii de boli grave). In acest sens, em oţiile tu lbu rătoare sîn t un factor de risc la fel de toxic şi de m are ca fum atul sau colesterolu l p en tru bo lile de in imă — cu alte cu vinte, o am eninţare m ajoră p en tru sănătate. Sigur că există, statistic vorbind, o legătu ră largă în acest sens şi astfel, fără în doială, se ajunge la con clu zia că toată lum ea care suferă de asem enea sentim ente cronice va cădea m ai uşor pradă unei boli. Dar dovada roiului im p ortan t pe care-1 joacă

210

I n t e l ig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

em oţiile în îm b o ln ăv iri este m ult m ai extin să decît o arată un stud iu al m ai m u ltor cercetări- O privire m ai aten tă asu p ra datelor referitoare la an u m ite em oţii, în special asupra celor trei cele m ai grave — m în ia, an xietatea şi dep rim area — in d ică cu claritate căi p recise p rin care sen tim en tele p rezintă im p ortan ţă m e-

dicală, chiar dacă mecanismul biologic prin care aceste emoţii îşi exercită efectu l n u este în că în tru totul în ţeles7. C în d m în ia este sin u cid e re cu rată C în d a m d a t în a p o i, sp u s e b ă rb a tu l, o izb itu ră p e o la tu ră a m aşinii a fă cu t ca a cea e x c u rs ie să d e v in ă fără sen s şi fru s tra n tă . D u p ă ce a treb u it să c o m p le te z e n e n u m ă ra te fo rm u la re p e n tru co m p a n ia de a sig u ră ri şi să m e a r g ă p e la m a i m u lte ateliere a u to c a re m a i m u lt au strica t d ecît au re p a ra t, în că m a i d a to ra 8 0 0 d e d o la ri. Şi n ici m ă ca r n u fu sese v in a lui. E r a atît d e să tu l, în cît d e cîte ori se su ia în m a şin ă, îl a p u ca d e z g u s tu l. în final, fru stra re a l-a făcu t să-şi v în d ă m aşin a. A n i d e zile m a i tîrziu era su ficien t să -şi a m in te a s c ă ce s-a întîm p lat ca să se sch im b e la faţă d e s u p ă ra re .

A ceastă am in tire neplăcu tă a fost reînviată în ad in s ca făcînd parte d in tr-u n stu d iu al m îniei în cazu l p acien ţilo r cu bo li de inim ă de la U n iversitatea de M ed icin ă Stanford. Toţi p acien ţii stu d iaţi, ca şi cel su p ărat de care am p om enit, su feriseră deja un infarct şi întrebarea care se p u nea era dacă m înia a avu t un im pact sem n ificativ asupra fu n cţio n ării inim ii lor. Efectu l era izbitor: în m om en tu l în care p acien ţii p ovesteau in cid entele care i-au în fu riat, p om parea sîn g elu i în inim ă scădea cam cu cinci p ro cen te8. U nii d intre p acienţi au m an ifestat ch iar o scădere cu şapte procente sau şi m ai m u lt — ceea ce cardiologii con sid eră că ar fi un sem n de isch em ie m iocard ică, o scădere pericu loasă a circu laţiei sangvine la nivelu l inim ii. Scăd erea eficien ţei p o m p ării sîngelu i în inim ă nu s-a în reg istrat şi în cazu l alto r trăiri n ep lăcu te, cu m ar fi an xietatea sau în cazul unui efo rt fizic; m în ia se pare că este acea em oţie care d ău n ează cel m ai m u lt inim ii. în tim p ce-şi am in teau acest in cid ent n ep lăcu t, p acien ţii su sţin eau că erau doar pe ju m ătate supăraţi com p arativ cu m om en tu l în care s-a în tîm plat, su g erîn d că inim a lor ar fi avu t şi m ai m ult de suferit în acel m om ent. A c e a s t ă d e s c o p e r i r e f a c e p a r t e d i n t r - o s e r i e m a i la r g ă d e d o v e z i c o n s t a t a t e î n u r m a a z e c i d e s t u d ii , c a r e a r a t ă c it d e d ă u n ă to a r e e s t e m î n i a p e n t r u in im ă A V e c h e a id e e nu a m ai re z is t a t, şi a n u m e că o p e r s o n a l i t a t e d e Tip A cu t e n s i u n e m a r e riscă m ai

JSAmte ş i m e d ic in ă

211

m ult să se îm boln ăvească de inim ă. D e aici a reieşit însă o nouă d escoperire: ostilitatea este aceea care îi supune pe oam eni unui risc crescut. M ulte dintre datele despre ostilitate provin dintr-u n studiu realizat de dr. R edford W illiam s de la U niversitatea D u k e 10. D e exem plu , W illiam s a con statat că doctorii care au scoru rile cele m ai m ari la testul de ostilitate cînd se află încă la facu ltatea de m ed icină prezintă un risc de şapte ori m ai m are să m oară pînă la vîrsta de cinzeci de ani co m p arativ cu cei care au scoruri m ici — cei dintîi avînd o în clin aţie clară spre a se m în ia, fapt ice p red ispu ne la o m oarte tim p u rie, ch iar m ai m ult decît alţi factori de risc cu m ar fi fu m atul, ten siu n ea sau colesterolu l. D escop eririle u nu i coleg, dr. Joh n B arefoot de la U niversitatea din C arolina de N ord, arată că în cazul card iacilor supu şi an giografiei, adică unui test cu un tub introdus în artera coronariană pen tru a m ăsura leziun ile, scorurile la testu l de ostilitate sînt corelate direct cu gravitatea bo lilor arterelor coronariene. Sigur că nim eni nu spun e că m în ia poate cauza de m ia sin gură o îm boln ăvire a arterelor coronariene; ea reprezintă unu l d intre factorii im plicaţi- Sau aşa cu m m i-a exp licat P eter K aufm an, şeful In stitu tului de C o m p o rtam en t în cazu l bo lilo r de in im ă, p lăm îni şi sînge: „încă n u p u tem spun e precis dacă m înia şi o stilitatea au un rol cau zal în declanşarea b o lilo r coronariene sau dacă d oar le accentu ează odată ce sînt apăru te, sau şi una şi alta. D ar să lu ăm o persoană de d o u ăzeci de ani care se en erv ează în m od repetat. Fiecare criză de m în ie reprezintă un stres su p lim en tar pentru inim ă, avînd în ved ere că în acel m om en t cresc ritm u l cardiac şi tensiu nea. A tu n ci cînd această situaţie se rep etă, poate aduce d au n e", m ai ales p en tru că tu lbu rarea circu laţiei din artera coronariană cu fiecare bătaie de inim ă „poate cau za leziuni în vasele san g vin e, în care se dezvoltă placa. D acă ritm u l card iac este m ai rapid şi tensiu nea creşte pentru că vă en ervaţi în m od obişnu it, atu n ci după treizeci de ani aceasta poate duce la o apariţie m ai rapid ă a plăcii şi la o boală a arterei c o ro n a rie n e /'11 O dată ce apare o asem en ea b o ală, m ecan ism u l declanşat de m în ie afectează eficienţa cu care se face p om parea sîn g elu i la n iv elu l inim ii. De exem p lu , co n fo rm u nu i studiu făcu t la U n iv ersitatea de M ed icină Stanford pe 1012 b ărb aţi şi fem ei care au avu t deja un infarct şi apoi au fo st ţinuţi sub observ aţie o p erioadă de pînă la opt ani după aceea, s-a arătat că bărbaţii care s-au

212

I n t e lig e n ţ a e m o ţio n a la a p l i c a t ă

d o ved it m ai agresivi şi m ai ostili au riscat m u lt m ai m u lt un al doilea in farct12. R ezu ltate sim ilare s-au obţin ut şi la F acu ltatea de M ed icină Yale, unde s-a făcu t un stu d iu pe 929 de b ărb aţi ce au su p rav ieţu it unor infarcturi şi au fost ţin u ţi sub observ aţie o p erioad ă de pînă ia zece ani d u p ă aceea 13. C ei care au fost etichetaţi ca aprigi la m în ie s-a d em o n strat că riscă de trei ori m ai m ult să m oară de inim ă d ecît cei care erau m ai calm i. D acă aveau şi colesterolu l ridicat, riscu l creştea de cinci ori. C ercetătorii de la Yale au su b lin iat că nu num ai m în ia sp o reşte riscul de deces din cauza b o lilor de inim ă, ci şi o em otiv itate n egativă intensă de orice fel, care de obicei du ce la o g en erare de horm oni ai stresu lu i în întreg trupul. D ar în an sam blu cele m ai p u ternice legătu ri ştiin ţifice dintre em oţii şi bo lile de inim ă au la bază m înia. în tr-u n stu d iu făcu t la U niversitatea de Medicină H arvard au fost chestionaţi p este o mie cinci su te de b ărb aţi şi de fem ei care au suferit de crize de inim ă şi cărora li s-a ceru t să descrie starea lor em oţion ală dinaintea infarctulu i. Cei care fuseseră furioşi au riscat de două ori m ai m ult să facă un stop cardiac, m ai ales cei care sufereau deja de inim ă; riscul cel m ai m are era p rezen t cam două ore d u p ă ce se in stala m în ia14. A ceste constatări nu duc la co n clu zia că oam enii ar trebui să-şi suprim e m înia atunci cînd ea este în tem eiată. într-adevăr, s-a d em onstrat că încercarea de a an ula asem en ea sentim en te în tr-un m om en t ten sion at duce la o sporire a ag itaţiei în trup şi poate prod uce o creştere a tensiu nii arteriale15. Pe de altă parte, aşa cum am văzu t în C apitolu l 5, în cercarea repetată de a p otoli m înia ori de cîte ori începe să se m anifeste o transform ă într-o reacţie potrivită în situaţiile n ep lăcu te. W illiam s rezolvă acest p arad o x ajungînd la concluzia că nu contează atît de m u lt dacă m înia este exprim ată sau nu, ci dacă este cronică. O m anifestare a ostilităţii din cînd în cînd nu este un pericol pentru sănătate; p roblem a apare cînd ostilitatea devine perm an entă, d efinind un stil an tagon ic — caracterizat de sentim en te repetate de n eîn credere şi cinism şi tendinţa de a face com entarii tăioase şi de a jig n i, precum şi de alte m ărturii şi m ai clare ale unei firi dificile si ale u nei m înii cro n ice16. O veste care ne dă speranţe este că m înia cronică nu trebuie să fie n eap ărat o con d am n are la m oarte: ostilitatea este un obicei care se poate schim ba. U n grup de pacienţi care suferiseră un infarct au fost incluşi într-un program din cadrul U niversităţii M ed icale Stanford , conceput pentru a-i ajuta să-şi tem pereze ati-

M in t e ş i m e d ic in ă

213

tudinea care i-a făcu t atît de u şor de scos din fire. A ceastă în v ăţare a stăp în irii m îniei a avut ca u rm are faptu l că riscu l unui al doilea in farct a scăzu t cu 44% faţă de cazu l celor care n u au în cercat să-şi schim b e firea o stilă17. U n p rogram im ag in at de W illiam s a av u t aceleaşi rezultate b en efice18. C a şi în cazu l p rog ram ului Stanford , el folosea elem en tele de b ază ale in teligen ţei em oţionale, cu m ar fi con ştien tizarea m îniei pe m ăsu ră ce ea se accentu ează, cap acitatea de a o regla în m om en tu l în care se d eclanşează şi em p atia. P acien ţilor li se cere să reducă gîn d urile cinice şi ostile pe m ăsu ră ce le o bserv ă. D acă aceste g înduri p ersistă, trebuie să în cerce să le scu rtcircu iteze sp u n în d (sau gîndind) „ S to p !". Ei sîn t în cu rajaţi să în lo cu iască gîn d u rile cinice cu unele rezonabile, d ar şi pe cele de n eîncred ere din situ aţiile lim ită — de exem p lu , cînd un lift în tîrzie, să cau te o exp licaţie b enignă şi nu să-şi stîrn ească m înia, im ag in în d u -şi că o persoană fără bu n sim ţ este direct răsp u n zătoare de acest in con venient. In cazul în tîln irilo r n ep lăcu te, ei sînt în văţaţi să perceap ă lu cru rile din persp ectiva celu ilalt — em p atia fiind u n ad ev ărat balsam îm potriva m în iei. Sau aşa cu m spun ea W illiam s: „A ntid otu l p entru ostilitate ar fi m ai m u ltă în cred ere. E suficientă o m otivare p u ternică. A tun ci cînd oam en ii văd că ostilitatea îi p oate băg a m ai repede în m orm înt sînt d isp u şi să încerce un re m e d iu /' Stresul: o an xietate exag erată şi n elalocu l ei M ă sim t to t tim p u l stre sa tă şi te n sio n a tă ; to tu l a în ce p u t cîn d e ra m în liceu . E r a m o ele v ă cu 10 pe linie şi m e re u îm i fă c e a m griji p e n tru n o tele m ele, d a c ă sîn t sa u n u p e p lacu l co le g ilo r şi ai p ro fe so rilor, să n u cu m v a să în tîrzii la şco a lă — şi alte a s e m e n e a . P ărin ţii m ei m ă o b lig au să iau n o te m a ri şi să fiu u n m o d e l p e n tru c e ila lţi... cre d că d e aici m i se tra g e sta re a d e ten siu n e, p e n tru că p ro b le m e le de sto m a c a u a p ă ru t d in an u l d oi d e liceu . D e a tu n ci trebu ie să a m m a re grijă să n u b eau n im ic ca re să co n ţin ă co fein ă şi n ici să n u m ăn în c m în căru ri co n d im e n ta te . A m o b se rv a t că a tu n ci cîn d m ă în grijorez sau sîn t stre sa tă , sto m a c u l m e u se re v o ltă ; şi c u m m e re u îm i fac griji p en tru ce v a , îm i e ste p e rm a n e n t g r e a ţă .19

Anxietatea —- acea senzaţie neplăcută cauzată de tensiunile vieţii — este probabil em oţia cu cea m ai m are im portanţă ca dovadă ştiinţifică a leg ătu rii dintre declanşarea u nei boli şi vindecarea ei. Cînd an xietatea ne ajută să în fru n tăm o p rim ejd ie (lucru p resupus util în evolu ţia om u lu i), ea are un efect ben efic, dar an xietatea vieţii m od ern e este cel m ai adesea exagerată şi n elalo cu l ei

214

I n t e l ig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

— stresul apărînd în situaţii p rin care trebu ie să trecem sau de care ne am in tim şi n u n eap ărat în cazul unui p erico l cu care trebu ie să ne con fru n tăm . C rizele repetate de an xietate dovedesc un n ivel m are de stres. Fem eia a cărei veşnică în g rijorare duce la p roblem e g astroin testin ale este u n exem p lu tipic p en tru felul în care anxietatea şi stresul exacerbează problemele m ed icale. în tr-u n articol d in 1993 ap ăru t în A rchives o f In tern ai M edicine, d espre o cercetare exh au stivă asupra legătu rii dintre stres si îm boln ăvire, p sih o lo g u l B ru ce M cE w en de la Yale observ a un larg spectru de efecte: com p rom iterea fu ncţionării sistem ului im u nolog ic în tr-o asem en ea m ăsu ră în cît poate grăbi form area de m etastaze în cazu l can ceru lu i; o v u ln erab ilitate crescu tă faţă de infecţiile virale; form area de aten oam e care duc la ateroscleroză şi form area de ch eag u ri de sînge care prod u c in farct m iocardic; accelerarea ap ariţiei d iabetu lu i de tip I şi prog resarea rapid ă a d iabetu lu i de tip II; în rău tăţirea sau declanşarea crizelor de astm 20. D e asem en ea, stresu l duce la u lcer g astroin testinal, declanşînd colitele u lcero ase şi b o lile in testin ale. Şi creieru l poate fi afectat pe term en lu ng de stresul p erm an en t, apărînd inclu siv p roblem e ale h ip o cam p u lu i şi deci de m em orie. In general, spune M cE w en, „există d ovezi tot m ai clare că sistem u l nervos poate cădea victim ă u n ei «uzuri» ca urm are a u nei experienţe stre sa n te ."21 D ovezi co p leşito are asupra im p actu lu i m ed ical al suferinţei au apăru t din stud ierea b o lilo r in fecţioase cum ar fi răcelile, gripa şi h erp esu rile. Sîn tem exp u şi p erm an en t u n o r asem en ea m icrobi, dar de o bicei sistem u l nostru im u nitar îi în frîn g e — doar că în cazul stresu lu i em oţion al această apărare cel m ai ad esea nu m ai are nici u n rezu ltat. In exp erim en te în care robu steţea sistem u lu i im u nitar a fo st asaltată în m od direct, s-a con statat că stresul şi an xietatea l-au slăbit, num ai că în m ajoritatea rezu ltatelor este n eclar d acă în treag a gam ă de slăb iciu n i im u n o lo g ice au o sem n ificaţie clin ică — adică este destul de m are să d esch idă calea spre îm b o ln ăv ire22. Studii de cercetare au făcu t o legătură ştiinţifică între stres, an xietate şi vu ln erabilitate. Stu d iile au în cep u t cu oam en i săn ăto şi şi au ţinut sub observ aţie o creştere m ai întîi a su ferin ţei u rm ată de o slăbire a sistem u lu i im u n itar şi instalarea bolii. La unul d in tre cele m ai serioase studii ştiin ţifice, Sheldon C ohen, p sih olog ia U n iversitatea C arneg ie-M ellon, a lu crat cu savanţi sp ecialişti în cercetarea răcelilor în cadru l labo rato ru lu i

M in t e ş i m e d ic in ă

215

Sheffield d in A nglia, stu d iind cu m se com portă în viaţă cei care sînt foarte stresaţi. C oh en a co n statat că odată cu stresu l creşte şi pericolul de a contracta o răceală. D oar 27% dintre subiecţii pu ţin stresaţi au răcit du pă ce au fost expu şi viru su lu i; cei foarte stresaţi au răcit în prop orţie de 47% — o d ovadă clară că stresul slăbeşte sistem u l im u n itar23. (In vrem e ce acesta este un rezultat ştiinţific ce con firm ă ceea ce toată lum ea a o bserv at sau a bănuit dem ult, el este co n sid erat a fi o descoperire fu nd am en tală ce respectă rig o rile ştiin ţifice.) în m od sim ilar, din studierea cu p lu rilor căsătorite care au fă cut liste cu n em u lţu m iri apăru te în tim p u l certu rilor conju gale, s-a d oved it că: la trei sau patru zile după m ai m ulte supărări au răcit sau au făcut o in fecţie a sistem u lu i respirator. P erioada aceasta coresp u n d e aceleia de in cu baţie în cazu l v iru şilor ce provoacă răceala — ceea ce su gerează faptu l că soţii, fiind ex puşi în m om en tele de în g rijo rare sau de su p ărare, au d even it m ult m ai v u ln erab ili24. A celaşi tip ar stres-boală in fecţioasă se păstrează şi în cazul viru su lu i care duce la apariţia h erp esu lu i — atît a celui de pe bu za su p erioară, cît şi a celui care g enerează leziu n i genitale. D upă ce o am en ii au fost exp u şi acestu i viru s, el răm îne latent în corp, ap ărînd ocazion al. A ctiv itatea viru su lu i ce declanşează herpesu l poate fi d etectată la n ivelu l an tico rp ilor din sînge. Folosind această u nitate de m ăsu ră, reactivarea viru su lu i h erp esu lui a fost d escop erită şi la stu d en ţii la m ed icin ă în p erioada exam en elor de sfîrşit de an sau la fem eile de cu rîn d d iv orţate, ori la p ersoan ele aflate într-o con tinu ă ten siu n e, avînd în îngrijire un m em bru al fam iliei care suferă de b o ala A lzh eim er2^. A nxietatea sp orită nu duce doar Ia scăd erea reacţiei sistem u lui im u nitar; alte stu d ii au relevat efecte ad v erse şi în cadru l sistem u lu i card iovascular. In vrem e ce ostilitatea cron ică şi crizele repetate de m în ie par să în sem n e un risc m ai m are de îm bo ln ăvire a inim ii la b ărb aţi, em oţiile cele m ai p ericu loase, ch iar m ortale p en tru fem ei sînt an xietatea şi frica. în tr-u n studiu făcut la U n iversitatea de M ed icină Stanford ce a n u m ărat peste o m ie de b ărbaţi şi de fem ei care su feriseră deja un in farct, acele fem ei care l-au făcu t şi pe al doilea erau p rofu nd m arcate de cu m plite tem eri şi de an xietate. în m ulte cazu ri, frica poate lua form a unor fobii p aralizante: după prim ul infarct, p acien ţii nu m ai conduc m aşina, ren u n ţă la slujbă sau evită să mai iasă din casă26. Efectele perfid e ale stresu lu i m intal şi ale anxietăţii — cele produse

216

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

d e o m a r e t e n s i u n e la s e r v i c i u s a u d e o v i a ţ ă f o a r t e dificilă, cum a r fi cea a unei m am e care-şi creşte singu ră copilul, fiind n ev o i-

tă să se ocupe de el şi să aibă şi o slujbă, apar la n ivel anatom ic. D e exem plu , Steph en M anu ck, psih olog la U niversitatea din Pittsburgh, a trecut 3 0 de volu n tari p rintr-o serie de stări anxioase, m on itorizînd starea sîngelu i acestora, în care a ap ăru t o su bstan ţă secretată de celulele lui, n um ită ad en ozin trifosfat, care poate declanşa m od ificări la nivelul v aselo r de sînge. A cest fapt poate duce la crize de inim ă sau la atacuri cerebrale. A tun ci cînd v o luntarii au fost supuşi unui stres intens, nivelul de aden ozin trifosfat a crescut bru sc, ca şi ritm u l cardiac şi tensiu nea. E de înţeles că riscu rile de îm bo ln ăvire par m ai m ari pentru cei ale căror slu jbe sînt m ai „stresan te": ei trebu ie să în d ep linească sarcini sub o pu ternică p resiu ne a preten ţiilor faţă de ei, deşi nu au nici un control asupra felului în care vor fi în d ep lin ite acele sarcini (acest lucru duce, de exem p lu , la faptu l că există m ulţi şoferi de au tobu z care suferă de h ip erten siu n e). în tr-u n stud iu asupra a cinci sute şaizeci şi nou ă de pacienţi cu cancer rectal şi u n grup com parativ, cei care au d eclarat că în cei zece ani anteriori au avut slujbe foarte stresante erau de cinci ori m ai exp u şi canceru lu i decît cei care nu cu noşteau stresu l27. C u m n ivelul de stres este atît de m are, tehnicile de relaxare ce con trabalansează în m od d irect declanşarea stresu lu i se folosesc în tratam entele ch im ice p en tru a reduce sim p tom ele în tr-u n m are n u m ăr de b o li cronice. Printre acestea se n u m ără b o lile card iov asculare, cîteva tipuri de diabet, artritele, astm ul, problem ele gastroin testin ale şi d urerile cronice, pentru a m enţion a doar o p arte d intre ele. în tr-o oarecare m ăsu ră, toate sim p tom ele sînt agravate de stres şi de p roblem ele em oţion ale; dacă p acienţii reuşesc să se destind ă şi să-şi stăpînească sentim en tele n elin iştitoare, ei p ot să am îne sau ch iar să scape de sim p tom ele resp ectiv e28. C o stu rile m ed icale ale d ep resiei D in tr-o d ată, i s-a p u s d ia g n o sticu l. C a n ce ru l d e sîn in tra se în m e ta sta z ă , celu lele m a lig n e re a p ă ru se ră şi se e x tin se se ră la cîţiv a ani d u p ă o o p eraţie care fu sese so co tită o re u şită . D o cto ru l n u -i m a i p u tea vo rb i d esp re un tra ta m e n t, iar ch im io te ra p ia i-ar fi p u tu t oferi cel m u lt în că v reo cîteva luni de v ia ţă . E ra de în ţeles că trecea p rin tr-o stare depresivă — astfel încît ori de cîte ori mergea la oncolog izb u cnea în lacrim i. R eacţia d o cto ru lu i era de fiecare d a tă ace e a şi: o p o ftea să iasă im ed iat din cab in et.

M in t e ş i m e d ic in ă

217

în afară de răceala jign itoare a oncologu lu i, oare nu cu m va conta din p u n ct de vedere m ed ical şi faptul că el nu trata starea de perm an entă tristeţe a pacientei? C înd o boală ajunge să fie atît de virulentă, este puţin probabil că vreo em oţie de vreu n fel ar m ai pu tea avea un efect con sid erabil asupra evo lu ţiei bo lii. In vrem e ce d epresia fem eii categoric că îi în rău tăţea aceste u ltim e luni de viaţă, dovada m ed icală clară că m elan colia poate afecta evolu ţia can ceru lu i este încă în d o ieln ică29. Lăsînd de~o parte can ceru l, o m ulţim e de studii au su g erat că depresia jo acă u n rol im portan t în alte boli, m ai ales în în rău tăţirea lor. A ceastă in flu enţă este atît de covîrşitoare, în cît pacienţilor cu boli grave care sînt d eprim aţi este n ecesar să le fie tratată şi depresia. U na dintre com p licaţiile care su rvin în tratarea depresiei la cei deja boln avi este faptul că sim p tom ele acesteia, inclusiv p ierderea p oftei de m încare şi letargia, sîn t con fu n d ate cu u şu rin ţă cu sem n ele altor boli, m ai ales de către d octorii care nu au d estulă exp erienţă în d iagn osticarea p sih iatrică. In cap acitatea de a diagnostica d epresia poate să d evină o problem ă su p lim entară, pentru că depresia trece n eobserv ată şi netratată — ca în cazu l p acientei care p lîngea deoarece can ceru l de sîn in trase în m etastază. E şecu l în d iagn osticare şi n etratarea d epresiei creşte riscu l de deces în cazul bolilor grave. D e exem plu, în cazul a 100 de p acien ţi cărora li s-a făcut un transplant de m ăd uvă osoasă, 12 din cei 13 care au su ferit d epresii au m u rit în prim ul an du pă tran sp lant, în vrem e ce 34 d in tre ceilalţi 87 încă m ai trăiau şi du pă doi ani30. în cazul p acien ţilor cu boli cronice de rinichi care fac dializă, cei cărora li s-a d iagn osticat o depresie m ajoră e p ro babil să m oară în u rm ătorii doi ani; depresia este un pu ternic factor de determ in are a m o m entului m orţii, ch iar m ai im p o rtan t d ecît oricare alt sim ptom m ed ical31. D rum ul care face legătu ra între em oţie şi starea m edicală nu este unul biolog ic, ci u n u l atitu d in al. P acien ţii d ep rimaţi se plîng m u lt m ai tare de regim ul m edical — trişînd, de exem plu, în d ietă, ceea ce-i exp u n e u nu i risc crescut.

Şi bolile de inimă sînt accentuate de depresie. Intr-un studiu făcut pe 2832 de bărbaţi şi fem ei de vîrstă m ijlocie ce au fost u rm ăriţi de-a lungul a d oisprezece ani, cei care au dat dovadă de o perm anentă d isperare şi o lipsă cron ică de speranţă au m u rit

în mai mare număr de boli de inimă32. în cazul celor 3% care erau cel m ai grav d eprim aţi, riscu l de a m uri de inim ă era de p a tru ori m ai m are d ecît la cei care nu erau deprim aţi.

218

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

Se pare că d ep resia in d u ce un risc de îm boln ăvire foarte crescu t p entru cei care au su p rav ieţu it u nu i infarct33. în tr-u n studiu efectu at asupra u n o r pacienţi d in tr-u n sp ital din M on treal care au fost extern aţi după ce fuseseră trataţi în urm a u nu i infarct, pacien ţii d ep rim aţi au prezen tat un risc m ult m ai m are de a muri în următoarele şase luni. Cam unu din o p t p acien ţi serios d ep rim aţi era de cinci ori m ai în prim ejd ie decît ceilalţi să sufere de o boală sim ilară — de exem p lu , să m oară de inim ă din cauza u n ei d isfu n cţii a v en tricu lu lu i stîng sau a altor p roblem e ale in im ii de d in ain tea in farctulu i. P rintre p o sibilele m ecan ism e care ar p u tea exp lica de ce d epresia sp oreşte în tr-o asem en ea m ăsură p o sib ilitatea u nu i in farct u lterio r se n u m ără efectele sale asupra ritm u lu i cardiac, care creşte riscu l u nei aritm ii fatale. S-a co n statat că depresia este cea care com p lică refacerea după o fractu ră de col de fem ur. în tr-u n stu d iu efectu at asupra u nor fem ei m ai în v îrstă cu fractură de şold, cîteva m ii au fost e valu ate p sih iatric la internare. C ele care su fereau de depresie au stat in tern ate în m ed ie cu opt zile m ai m ult d ecît cele cu fracturi sim ilare, dar care nu sufereau de depresie şi d o ar o treim e dintre ele au m ai reu şit vreodată să m eargă. D ar fem eile d eprim ate care odată cu celelalte în g rijiri m ed icale au p rim it şi un aju tor psih iatric p en tru depresia lor au avu t n evoie de m ai puţină terapie fizică de recu perare p en tru a m erge din rtou şi au fost rein tern ate de m ai p u ţin e ori în u rm ătoarele trei lu ni du pă prim a extern are. în m od sim ilar, atu nci cînd au fost stu d iaţi pacienţii a căror stare era atît de gravă în cît se n u m ărau p rintre prim ii 10% care n ecesitau servicii m ed icale — adesea p en tru că sufereau de boli m u ltip le, cu m ar fi, de exem p lu , p roblem e cardiace şi d iabet — u n u l din şase suferea de depresii grave. A tu n ci cînd acestor pacienţi le-a fost tratată problem a d epresiei, n u m ăru l de zile dintr-u n an în care erau in cap ab ili de vreo activitate a scăzu t de la 79 la 51 p en tru cei cu depresii grave şi de la 62 de zile pe an la 18 p en tru cei trataţi de depresii u şo are34. A V A N T A JE L E M E D IC A L E A L E E M O Ţ IIL O R P O Z IT IV E Tot m ai m u ltele d ovezi referitoare la efectele m ed icale ad verse p rod u se de m în ie, an xietate şi d eprim are sîn t de-a dreptul cop leşitoare. A tît m înia cît şi an xietatea, atu nci cînd sînt cronice,

Iv lin te ş i m e d ic in ă

219

pot p red ispu ne la o întreagă gam ă de boli. C hiar dacă depresia s-ar putea să nu-i facă pe oam eni m ai v u ln erab ili la îm boln ăviri, în m od sigu r ea adu ce prejudicii cap acităţii de însăn ătoşire şi sporeşte riscu l de d eces, m ai ales la pacienţii m ai firavi şi care sînt în stări grave. D acă această form ă de n em u lţu m ire em oţion ală cronică este de m ulte ori toxică, em oţiile p ozitive p ot fi tonice — pînă la un anum it punct. A sta nu în seam n ă în n ici u n caz că em oţia p o zitivă vind ecă sau că rîsul ori fericirea pot schim b a singure cursul unei boli grave. C eea ce oferă em oţiile pozitiv e pare destul de greu perceptibil, dar făcînd u-se studii pe un m are n u m ăr de p ersoane, se p ot d esprinde cîteva efecte din m asa de variabile com plexe care afectează cu rsu l b o lii. Preţul p esim ism u lu i — şi avantajele op tim ism u lu i Ca şi în cazu l depresiei, există un cost m ed ical al p esim ism ului — şi avantaje ce corespun d op tim ism u lu i. D e exem p lu , 122 de b ărb aţi care su feriseră deja un in farct au fost evalu aţi în p rivinţa grad ului de op tim ism sau p esim ism . La opt ani du pă a ccident, d intre 25 cei m ai pesim işti, 21 m u riseră; dintre 25 cei m ai optim işti, doar 6 m u riseră. P ersp ectiva lor m in tală s-a d oved it a fi un m ai bu n ind iciu de su p rav ieţu ire decît orice alt factor m edical de risc, inclu siv d au nele ad u se inim ii în u rm a p rim u lu i in farct, blocajul arterial, colesterolu l sau ten siu n ea. în tr-u n alt stu diu, pacienţii care au făcu t o operaţie de b y -p ass şi care erau m ai optim işti şi-au reven it m ai repede şi au avu t m ai p u ţin e co m p licaţii m ed icale în tim p u l operaţiei şi după aceea d ecît pacienţii p esim işti35. Ca rudă apropiată a o p tim ism u lu i, sp eran ţa are p u teri v in decătoare. C ei care au m ultă speranţă este firesc să depăşească m ai u şor m arile în cercări, in clu siv p roblem ele m ed icale. în tr-u n stud iu efectu at asupra u nor p erso an e p aralizate în u rm a unor accid ente la co loan ă, cei care au avu t m ai m u ltă sp eran ţă au fost

în stare să obţină o mobilitate fizică mai mare comparativ cu ceilalţi p acienţi cu accid en te sim ilare, d ar care s-au sim ţit m ai p u ţin plini de sp eran ţe. Speran ţa este extrem de g răitoare în cazul paraliziilor p rod u se de accid en tele la co lo an ă, avînd în vedere că tragedia se petrece de obicei la p erso an e cam de d ou ăzeci de ani şi este urm area u nu i accident, iar p aralizia se in stalează pen tru tot restul vieţii. Felul în care reacţion ează din p u n ct de v ed e-

220

I n t e lig e n t a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

re em oţion al persoana paralizată va avea urm ări asu p ra m ăsu rii în care ea va face efortu ri ce i-ar putea aduce o m ai bu n ă fu ncţionare fizică şi socială36. Există m ai m u lte exp licaţii ale faptu lu i că o p ersp ectiv ă optimiistă sau pesim istă are con secinţe asupra sănătăţii. O teorie presupune că p esim ism u l du ce la depresie, care aju nge să in terfereze cu rezistenţa sistem u lu i im u n itar la tu m ori şi infecţii — o specu laţie ned em on strată d eocam d ată. Sau poate că p esim iştii se n eglijează pe ei în şişi — u nele studii au co n statat că p esim iştii fum ează şi beau m ai m ult, fac m ai pu ţin sp ort d ecît o p tim iştii şi în general sînt m ai n eatenţi în privinţa o biceiu rilo r cu adev ărat sănătoase. Ei bine, se poate în tîm p la ca într-o b u n ă zi fiziologia speranţei să fie p rin ea în săşi un ajutor din p u n ct de v ed ere biolog ic în lupta tru p u lu i îm p otriv a bolilor. C u p u ţin a ju to r d in p artea p rieten ilo r: valoarea m e d ica lă a re la ţiilo r in teru m an e Pe lista riscu rilor em oţion ale periculoase pentru săn ătate p u tem adăuga şi tăcerea — iar leg ătu rile em oţion ale strînse se află pe lista de factori p rotectori. Stu d iile făcute de-a lu n g u l a peste d ouăzeci de ani şi în care au fost im plicate peste treizeci şi şap te de m ii de p erso an e au arătat că izolarea socială — sen tim en tul că nu ai cui să-i îm p ărtăşeşti em oţiile sau nu ai cu cine în treţine o legătură strînsă — du blează riscu rile de îm bo ln ăv ire sau de d eces37. Izolarea în sine, con ch id e un raport din 1987 din revista Science, „este la fel de im portantă pentru rata m ortalităţii ca si fum atul, ten siu n ea arterială m are, colesterolu l crescu t, o bezitatea şi lipsa de m işcare". într-adevăr, fu m atul sp oreşte riscul de d eces doar de 1,6 ori, în vrem e ce izolarea socială de 2 ori, p rezen tîn d astfel un pericol şi m ai m are pentru săn ătate38. Izolarea este m ai grea pentru bărbaţi decît p en tru fem ei. N u m ărul bărbaţilor izolaţi care m or este de două sau de trei ori m ai m are decît al celor care au strînse legătu ri sociale; p en tru fem ei\e izolate, riscul este de 1,5 ori m ai m are decît p en tru cele cu o viaţă socială bogată. A ceastă diferenţă dintre bărbaţi şi fem ei în privinţa im pactului izolării se p oate datora faptu lu i că fem eile înclină să aibă relaţii em oţion ale m ai apropiate; astfel, cîteva legături sociale sînt su ficien te pen tru o fem eie co m p arativ cu un num ăr m ic de p rieteni pen tru un bărbat. D esigur că sing u rătatea nu este acelaşi lucru cu izolarea; m ulţi oam eni care trăiesc singu ri sau se întîlnesc cu p u ţin i prie-

M i n t e ş i m e d ic in ă

221

terii sînt totuşi m ulţum iţi şi sănătoşi. M ai cu rîn d contează sen tim entul su b iectiv de izolare de lum e şi faptul că nu au cui să se adreseze, ceea ce sporeşte riscul de îm boln ăvire. A ceastă co n statare este tot m ai am eninţătoare, avînd în v ed ere izolarea crescîndă generată de u itatul la televizor şi de pierderea obiceiurilor sociale, de faptul că nu se m ai m erge la clu bu ri, că în societăţile u rbane m od erne nu se m ai fac vizite şi nu m ai au aceeaşi im p o rtanţă nici g rup urile de aju torare cu m ar fi A lcoolicii A nonim i, ca înlocu itori ai com unităţii. P uterea izolării con stitu ie un factor de risc al m ortalităţii — iar legătu rile apropiate au un efect vin d ecător — cel p u ţin aşa se poate con stata d intr-u n studiu făcu t pe o sută de persoane care au fost su p u se unui tran sp lan t de m ăd u v ă39. D intre pacienţii care au b en eficia t de un p u ternic sp rijin em oţion al din partea p artenerului de viaţă, a fam iliei sau a p rietenilor, 54% au su p rav ieţuit tran sp lantu lu i m ai bin e de doi ani, spre d eosebire de doar 20% dintre cei care nu au avu t d ecît foarte p u ţin sprijin din exterior. în m od sim ilar, p ersoan ele m ai în vîrstă care au făcu t infarct, dar care aveau două sau m ai m u lte p erso an e în ju ru l lor, deci se puteau bizu i pe un sprijin em oţion al, au de două ori m ai m ulte şanse să supravieţu iască m ai bin e de u n an după in farct decît cei care nu au nici un sp rijin 40. D ar poate că dovada cea m ai grăitoare a pu terii de v in d ecare a leg ătu rilo r strînse o aduce un stu d iu făcu t în Su ed ia şi p u blicat în 199341. Toţi b ărbaţii care trăiau în tr-u n oraş din Sued ia, la G otteb org, şi erau n ăscu ţi în 1933 au av u t ocazia să facă un consult m ed ical gratu it; şapte an i m ai tîrziu, 752 dintre bărbaţii care ven iseră la acest co n su lt au fost din n o u con tactaţi. D intre aceştia, 41 m uriseră între tim p. Printre bărb aţii care au d eclarat in iţial că trăiesc în tr-u n stres em oţional pu ternic s-a în reg istrat o rată a m ortalităţii de trei ori mai m are d ecît în rîndul celor care au spus că duc o viaţă calm ă şi liniştită.. Tulburările em oţion ale se d ato rau u nor problem e

cum ar fi cele financiare grave, nesiguranţa locului de muncă sau con ced ierile, faptul că erau im p licaţi în vreu n proces sau că treceau p rintr-u n divorţ. F aptul de a avea trei sau m ai m ulte dintre aceste problem e în anul de din ain tea con su ltu lu i a d evenit un factor p revestitor m ai p u tern ic pen tru moartea lor în u rm ătorii şap te ani decît in d icatorii m ed icali, p recum tensiune crescută, triglicerid e crescu te sau n ivelu l co lestero lu lu i crescut.

222

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

Şi totuşi, printre cei care au spus că au o viaţă intim ă sigură, pe care se pot b izu i — o soţie, prieteni aprop iaţi — nu s-a înreg istrat nici o relaţie de nici un f e l între stresu l m are şi rata mortalităţii. F aptul că aveau cui să se ad reseze şi cu cine să vorbească, faptu l că existau p ersoane care p u teau să le ofere o m îngîiere, un sprijin sau o sugestie i-a apărat de impactul mortal cu rigorile şi trau m ele vieţii. C alitatea relaţiilo r in teru m an e, p recu m şi n u m ăru l acestora par a fi cheia rezolvării situ aţiilo r de stres. R elaţiile negative îşi au şi ele costul lor. C ertu rile în căsnicie, de exem p lu , au un impact n egativ asu p ra sistem u lu i im u n itar42. U n studiu făcut asupra u nor colegi de căm in de la o facultate a arătat că m ăsura în care aceştia se u răsc între ei d eterm in ă riscu l de a răci sau de a face gripe p recu m şi vizite la doctor. Jo h n C aciop p o, psiholog la U niversitatea de Stat O hio, care a făcu t acest stu d iu asupra coleg ilor de cam eră, m i-a spus: „Este cea m ai im p ortan tă relaţie din viaţă, sînt o am en i cu care te vezi zi de zi şi deci totul devine de o im p ortan ţă cru cială p entru sănătate. C u cît o relaţie este m ai i m p o r t a n t ă în v i a ţ ă , cu a t î t ea con tează m ai m u lt pentru starea de s ă n ă ta te /'43 Forţa v in d ecătoare a sp rijin u lu i em oţion al în M in u n atele aven tu ri ale lui Robiri H ood, R obin îi sfătuieşte pe cei care i se alătură: „Sp u neţi-ne n ecazu rile voastre şi vorbiţi d esch is. în to td eau n a u n şu voi de vorbe alină o inim ă întristată; e ca şi cu m am da drum ul u nu i baraj u nd e s-au adu nat prea m u lte /' A ceastă în ţelep ciu n e p o p u lară are un m are m erit; se pare că a spun e to t ce ai pe suflet ajută, devine ch iar un bun medicam en t atu nci cînd apar p roblem e cu in im a. O aplicare ştiinţifică a sfatu lu i lui R obin vin e din p artea lui Jam es Pennebacker, p sih olog la Sou th ern M ethod ist U niversity, care a arătat în urma u nu i şir de exp erien ţe că dacă îi facem pe oam en i să vorbească d espre lu cru rile care îi frăm întă acest lucru poate avea un efect m ed ical b en efic44. M etod a lui este rem arcabil de sim plă: le cere o am en ilor să scrie vrem e de cin cisp rezece sau d ouăzeci de min ute pe zi, cam cinci zile, despre „exp erienţa cea m ai traumatizantă din în treaga ex isten ţă" sau despre grijile p resante ale mom entu lu i. C eea ce oam enii scriu p o ate fi ţin u t doar pentru ei. E fectul im ed iat al acestei co n fesiu n i este uim itor: sporeşte funcţia im u nitară. în u rm ătoarele şase lu ni, sînt m ult m ai puţine v izite la p o liclin ică, scade n u m ăru l zilelo r de concediu medi-

M in t e ş i m e d ic in ă

223

cal, ba ch iar se îm bu n ătăţeşte şi fu ncţionarea en zim elo r din ficat. M ai m ult, cei care şi-au notat lucruri care în registrează clar sentim entele care îi frăm întă au şi avut cele m ai m ari progrese la nivelul fu ncţiei im uni tare. în u rm a acestei exp erien ţe, s-a g ăsit „cea m ai să n ă to asă" cale de a aerisi p u ţin atm osfera gîn d urilor care m acin ă; la în cepu t, era exp rim at un m are grad de tristeţe, an xietate, m înie — în funcţie de sentim en tele care apăreau atunci cînd se d esch id ea u n su biect delicat; apoi, în u rm ăto arele zile, se închega o p ovestire care d escoperea un fel de sens în trauma sau în ch in u l respectiv. A cest proces d esigu r că seam ăn ă cu ceea ce se în tîm p lă atunci cînd oam en ii îşi exp lorează nelin iştile p rin psih oterap ie. Intr-adevăr, con statările lui P en n eback er su g erează un m otiv pentru care alte studii arată că p acienţilor care fac psih oterap ie pe lîngă o peraţii sau tratam ente m ed icale adesea le este m ai b ine din pu n ct de vedere m edical d ecît celor care fac doar sim p le tratam ente m ed icale45. Poate că u na dintre cele m ai răsu n ătoare d em o n straţii ale im pactului clinic al sprijinu lu i em oţion al a fost în reg istrat în grupurile de fem ei cu can cer la sîn în fază de m etastază av an sată de la U niversitatea M ed icală Stanford. D upă tratam entu l in iţial, care ad esea a în sem n at şi o operaţie, can ceru l acestor fem ei a revenit şi s-a extins în în treg corp u l. Era doar o ch estiun e de timp d in p u n ct de vedere clinic pînă ce bo ala le va u cide. Dr. D avid Sp iegel, care a condus acest studiu, a fost Ia rîndu l lui u luit de aceste d escop eriri, ca de altfel şi lum ea m edicală: fem eile cu o form ă de can cer avan sat la sîn care m ergeau săp tăm înal la în truniri cu alte p ersoane cu aceleaşi p roblem e au trăit de dou ă ori mai m ult d ecît cele care au în fru n tat boala pe cont prop riu 46. Toate fem eile au p rim it acelaşi tratam ent standard; singu ra diferenţă a fost că u nele au p articip at la aceste în tîln iri de grup, unde s-au p u tu t descărca în faţa celor care le în ţeleg eau şi erau dispuse să le asculte tem erile, du rerile şi su p ărarea. A desea, acesta era singu ru l loc u nde fem eile p u teau v o rbi d eschis d espre aceste em oţii, pentru că celelalte p ersoane din viaţa lor nu se în cu m etau să d iscu te cu ele despre can cer şi despre m oartea im inentă. F em eile care au m ers la aceste în tru n iri au trăit treizeci şi şapte de luni, în m ed ie, în vrem e ce cele care nu au m ers la aceste în tru n iri au m u rit în m ed ie în u rm ătoarele n o u ăsp rezece luni — creşterea speranţei de viaţă în cazul acesto r paciente fiind m ai presus de m edicatie sau de alte tratam ente de orice fel.

224

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

Sau aşa cu m spun ea dr. Jim m ie H olland, p sih iatru l şef oncolog de la Spitalu l de U rgenţă S lo an -K etterin g , un centru de tratare a canceru lu i din N ew York: „O rice p acient cu can cer ar trebui să particip e la acest tip de în tru n iri/' Intr-adevăr, dacă acesta ar fi fost un nou m ed icam en t care să sporească speranţa de viaţă, co m p an iile farm aceu tice s-ar fi b ătu t pe el care să-l p rodu că m ai întîi. A P O R T U L IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E L A ÎN G R IJ IR IL E M E D IC A L E In ziua în care am făcut un con su lt m edical de ru tină şi s-au d escop erit u rm e de sînge în u rina m ea, d octorul m -a trim is să fac analize şi p en tru aceasta m i s-a făcut o injecţie cu o substanţă de con trast rad ioactivă. M -am întins pe o m asă sub u n aparat de rad iografiere şi m i s-au făcut m ai m ulte radiografii ale felului cum a reacţion at su bstanţa de con trast în rinichi şi vezica urinară. N u m -am dus sin g u r să-m i fac această analiză: a v en it cu m ine un prieten apropiat, şi el tot m edic, care tocm ai era în vizită şi s-a oferit să m ă în so ţească la spital. A stat în în căp ere cît mi s-a făcut rad iografia şi ap aratu l s-a rotit de cîteva ori pen tru a p rind e im agin ea din m ai m u lte u nghiu ri, făcînd zg om o t de fiecare dată; rotaţie, clic, rotaţie. A d u rat cam o oră şi ju m ătate. La sfîrşit, un sp ecialist în boli de rinichi a in trat repede în în căp ere, s-a prezen tat în fugă şi a d isp ăru t pen tru a analiza rad iog rafiile. N u s-a în tors să-m i spun ă ce a văzu t. C înd tocm ai plecam de acolo îm preu nă cu p rietenu l m eu, am trecut pe lîngă n efrolog. Fiind încă destul de am eţit de această analiză, n-am avu t prezen ţa de sp irit să-i pun o întrebare care m ă frăm în tase toată d im in eaţa. In schim b, a făcut-o prietenul m eu: „ D o cto re", a spus el, „tatăl p rietenu lu i m eu a m u rit de can cer la vezica u rin ară. E foarte n erăbd ător să afle dacă se văd ceva u rm e de can cer la rad io g rafie." „Nu e n im ic a n o rm al", a fost replica scurtă a nefrologului, grăbit să m eargă la u rm ăto ru l pacient. In capacitatea m ea de a p u n e vreo întrebare în p rivinţa lucrurilor care m ă preocu p au se repetă de m ii de ori zilnic în spitale şi clinici. U n stu d iu făcut asupra u nor pacienţi care aşteaptă să intre la d octor arată că fiecare are în m edie trei sau m ai multe întrebări de pus m edicului. D ar cînd pacienţii pleacă din cabi-

M i n t e ş i m e d ic in ă

22 5

net, nu au găsit răspun s d ecît la o în trebare si ju m ătate în m edie47. A ceste co n statări v izează felul în care m ulte din tre n e voile em oţionale ale pacienţilor nu sînt satisfăcute de stilul actual de practicare a m ed icinei. în trebările care n u-şi g ăsesc răspuns creează in certitu d in i, tem eri şi exagerări. Totodată, îi d eterm in ă pe pacienţi să u rm eze regim uri m ed icale pe care nu le în ţeleg în tru totul. Există m ulte feluri prin care m ed icina ar pu tea să-şi lărg ească viziu nea despre ceea ce în seam n ă sănătate, in cluzîn d realităţile em oţionale ale bolii. M ai întîi, pacienţii ar p u tea prim i in fo rmaţii m ai com p lete, esenţiale în privin ţa h otărîrilor p e care trebuie să le ia referitor la în g rijirile m ed icale; u n ele servicii oferă în prezent oricu i apelează la ele răsp u n su ri pe calcu lator, p rin consultarea literaturii m ed icale în p rivin ţa lu cru rilo r care îi su pără, astfel în cît pacienţii p ot deveni un fel de p arten eri egali ai m edicilor în a lua h otărîri în cu noştinţă de cau ză48. O altă ab o rdare ar fi p rogram ele care în cîteva m in u te îi în vaţă p e p acienţi să pună în trebări eficien te doctorilor, astfel în cît să aibă oricînd trei întrebări în gînd, încă de cînd aşteaptă în faţa cabin etu lu i, şi să iasă de acolo cu răspun su ri la ele49. M om en tele în care p acien ţii au de în fru n tat o op eraţie sau analize n u m eroase şi d u reroase sînt pline de an xietate — şi reprezintă o o cazie de a aborda dim en siu n ea em oţion ală a situ aţiei. U nele spitale au deja un sistem de in form are a p acien ţilo r înaintea op eraţiei, pen tru a-i ajuta să-şi p o to lească tem erile şi să îşi stăpînească starea de d isco n fo rt — de exem p lu , în v ăţîn d u -i pe pacienţi d iverse tehnici de relaxare, răsp u n zîn d u -le la în trebări cu m u lt în ain te de o peraţie şi sp u n în d u -le cu cîteva zile m ai înainte p rin ce vor trece în perioad a de refacere. R ezu ltatu l: p a cienţii îşi revin în m ed ie cu două sau trei zile m ai d ev rem e50. Să fii p acient în tr-u n spital poate fi u neori o m are sin g u rătate şi o exp erienţă care presu p u n e m ultă n eaju torare. D ar u nele spitale au în cep u t să p roiecteze cam ere u n d e d iverşi m em b ri ai familiei să poată răm îne cu p acienţii, g ătin du-le şi avînd grijă de ei ca acasă — o etapă care, cu lm ea, este foarte des în tîlnită în Lumea a Treia51. Tehnicile de relaxare pot să-i ajute pe pacienţi să d ep ăşească neplăcerile ce în so ţesc unele sim ptom e, precu m şi em oţiile care declanşează sau exacerbează sim ptom ele. U n m od el exem p lar este Jon K abat-Z in n şi clinica sa de reducere a stresu lu i din cadrul U niversităţii M ed icale din M assach u setts, u nd e există un

226

I n t e l ig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

cu rs de zece săp tăm în i de teh nici m in tale şi yoga pen tru pacien ţi; accen tu l se pu ne asupra ep iso ad elo r em oţion ale aşa cum ap ar ele şi asupra p racticii ziln ice care oferă o relaxare profundă. Sp italele au realizat şi casete cu div erse in stru cţiu n i din cad ru l cu rsu lu i şi care sînt d isp o n ibile p en tru telev izoarele pa-

cienţilor — un regim emoţional mult mai bun pentru cei aflaţi la pat d ecît o b işn u itele seriale sirop oase52. R elaxarea şi yog a sîn t de asem en ea m iezu l unui p ro g ram ino vato r p en tru tratarea b o lilo r de in im ă, p ro g ram creat de dr. D ean O rn ish 53. D u pă un an de aplichre a acestu i p rogram , care p resu p u n e şi un regim fără grăsim i, la pacienţii ale căror boli card iace au fost d estu l de grave în cît să se aju n gă la u n by-pass co ro n arian s-a sch im b at felul de coagulare arterială. O rn ish m i-a spus că teh n icile d e relaxare sîn t p artea cea m ai im portan tă a p ro g ram u lu i. C a şi în cazu l lu i K abat-Z in n , se profită d e ceea ce dr. H erb ert B en so n n u m eşte „reacţia d e rela x a re", co n trariu l fiziologic al d eclan şării stresu lu i, care con cu ră la u n m are num ăr de problem e m ed icale. In final, co n tează valoarea m ed icală ad ău gată a u nu i doctor em p atic sau a u n ei asisten te care se află pe aceeaşi lu ngim e de u nd ă cu p acien ţii, care să poată să asculte şi să se facă ascultaţi. A ceasta p resu p u n e crearea „unei relaţii axate pe în g rijire" şi pe recu n oaşterea fap tu lu i că relaţia dintre m edic şi p acien t este în sine u n factor extrem de sem nificativ. A ceste relaţii ar putea fi m u lt m ai solid e d acă ed u caţia m ed icală ar p resu p u n e şi unelte m in im e de in telig en ţă em oţion ală, m ai ales con ştien tizarea de sine şi arta em p atiei şi a ascu ltatu lu i54. S P R E O M E D IC IN Ă C Ă R E IA S Ă -I P E S E A ceşti p aşi sîn t d oar u n în cep u t. D ar pen tru ca m edicina să-şi lărgească v iziu n ea în tr-o asem en ea m ăsu ră în cît să înglobeze şi im p actu l em oţiilor, trebu ie să se aju ngă la lu area în serios a două im plicaţii im p ortan te ale d esco p eririlo r ştiin ţifice. 1. A ju tarea oam en ilor astfel încît ei să-şi stăpîn ească m ai bine supărările — m înia, an xietatea, depresia, pesim ism u l şi singu rătatea —■ este o fo r m ă d e prevenire a îm bolnăvirilor. A vînd în ved ere că datele ind ică o toxicitate a acesto r em oţii atunci cînd ele sîn t cronice, fiind sim ilare cu fu m atul, sp rijinirea o am en ilor p en tru a le trata m ai bin e poate avea u n efect m ed ical potenţial la fel de m are ca atu nci cînd fu m ătorii în răiţi sînt con vin şi să se lase de fum at. O

M i n t e ş i m e d ic in ă

227

m od alitate de a face asta şi care ar avea u n efect larg asupra sănătăţii p u b lice ar fi aceea să li se îm p ărtăşească co p iilo r m ulte dintre ab ilităţile in teligen ţei em oţion ale, astfel în cît ele să d evină un obicei de o viaţă. U n alt rezu ltat im p o rtan t în strategia preventivă ar pu tea fi obţinut p rin în văţarea stăpînirii em oţiilor de către cei care aju n g la vîrsta p en sion ării, avînd în vedere că starea em oţion ală pozitivă este u n factor d eterm in an t în p rivin ţa v iito ru lu i lor, şi anum e dacă v o r avea u n declin rapid sau v o r înflori. U n al treilea grup ţintă ar p u tea fi aşa-n u m itele p o p u laţii cu riscu ri m ari — cei foarte săraci, m am ele care m u n cesc şi-şi cresc sin g u re cop iii, cei care lo cu iesc în cartiere cu o rată m are a crim inalităţii şi alte situaţii sim ilare — traiu l lor fiind în tr-o veşnică ten siu n e; cu un m ai b u n sp rijin m ed ical ei şi-ar p u tea stăpîni em o ţiile care d ecurg din aceste form e de stres. 2. M u lţi p acien ţi a r avea de cîştigat con siderabil d acă nevoile lor p sihologice a r f i satisfăcute odată cu cele care presupu n doar o îngrijire m edicală. C h iar d acă deja s-au făcu t p aşi spre o în g rijire m ai om enoasă — în sensul că d octoru l sau in firm iera oferă unui p acient tu lb u rat m îngîiere şi co n so lare — se m ai p o t în că face m u lte. D ar în g rijirea em oţion ală este şi ea o ocazie prea adesea ratată d atorită felu lu i îfi care se p ractică astăzi m ed icin a; deocam d ată, este o pată oarbă pen tru m ed icin ă. în ciu d a tot m ai nu m eroaselor d ate asu p ra u tilităţii în g rijirii n ev o ilo r em oţion ale, p recum şi a celor referitoare la legătu rile din tre cen tru l em oţion al al creierului şi sistem u l im unitar, m u lţi d o cto ri co n tin u ă să fie scep tici în p riv in ţa im p ortan ţei clin ice a em oţiei p acien ţilo r lor, considerînd această dovadă ca n eîn sem n ată sau ca an ecd otică, ca o „exag erare" sau, ceea ce este şi m ai grav, ca o m od alitate de autoreclam ă p en tru unii. D eşi to t m ai m u lţi pacienţi sîn t în cău tarea u n ei în grijiri m edicale m ai u m an e, ea este pe cale de d isp ariţie. Sig u r că m ai există asisten te care se dedică trup şi su flet şi doctori care le acordă pacienţilor o îngrijire plină de tandreţe şi sensibilitate. Dar cum cultura m ed icală în sine este în sch im b are, fiind tot m ai atentă la im p erativele lum ii afacerilor, e to t m ai greu să găseşti aşa ceva. Pe de altă parte, există şi un avan taj în afaceri dacă oferi o m edicină m ai om enoasă: tratarea em oţion ală a p acien ţilo r stresaţi, d u p ă cu m arată p rim ele d o vezi, p o ate în sem n a şi o eco n o m ie de b a n i — m ai ales în m ăsura în care p rev in e sau am ină in stalarea b o lii sau îi ajută pe boln avi să se v in d ece m ai repede. în tr-un stu d iu făcu t asupra unor p erso an e m ai în vîrstă, cu frac-

228

I n t e lig e n ţ a e m o ţ io n a lă a p l i c a t ă

turi de şold, de la Facu ltatea de M ed icină M u n tele Sinai din N ew York şi la N o rth w estern U niversity, p acien ţii care au fost trataţi şi p en tru depresie pe lingă în g rijirile o rtop ed ice fireşti au fost extern aţi în m ed ie cu două zile m ai d evrem e; eco n om iile totale la cei o sută şi ceva de p acienţi au fost de 97 361 de dolari, reprezentînd costu rile m ed icale ce nu au m ai fost necesare55. O asem en ea în grijire îi face pe p acienţi să fie m ai m ulţum iţi de d octorul lor şi de tratam entu l m ed ical. Pe pieţele m edicale încă în d even ire, unde p acien ţii adesea au de ales în tre solu ţii de sănătate com p etitive, nivelu l de satisfacţie va intra fără îndoială în această ecu aţie atu nci cînd ei vo r d ecide — exp erien ţele n efericite îi pot d eterm in a pe pacienţi să m eargă la alt doctor, în vrem e ce cei m u lţu m iţi v o r d even i fideli. în final, poate fi şi o ch estiu n e de etică m ed icală. în tr-u n ed h torial din Jou rn al o f the A m erican M edical A ssociation , care com en ta un rap ort referitor la faptu l că depresia sp oreşte de cinci ori rata m ortalităţii după u n infarct, se scria: „D em onstraţia clară că factorii p sih olog ici cu m ar fi depresia şi izolarea socială predispu n p acien ţii cu boli coronariene la un şi m ai m are risc face să devină o lipsă de etică faptul că aceşti factori n u sînt trataţi aşa cum se c u v in e /06 D acă d escop eririle referitoare la em oţii şi la sănătate n u au arătat m are lu cru , acest lu cru se datorează faptu lu i că p ersonalul m ed ical n eglijează ceea ce sim t oam en ii atu nci cînd se luptă cu o boală cron ică sau gravă. Insă această situ aţie nu m ai poate con tinu a. E m om en tu l ca m edicina să acorde o aten ţie m etodică legătu rii d intre em oţie şi sănătate. C eea ce acu m reprezintă excep ţia ar pu tea — şi ar trebui — să devină regulă pen tru a avea la d ispoziţie o m ed icină căreia să-i pese de n oi. M ăcar ar fi una m ai om en oasă, iar p en tru unii ar pu tea în sem n a o grăbire a refacerii. „ C o m p asiu n ea", aşa cum spun ea un p acien t într-o scrisoare d eschisă către ch iru rgul său, „nu în seam n ă doar să ţii pe cineva de m in ă, ci în seam n ă un m ed icam en t cu ad evărat efic ie n t."57

PA RTEA A PATRA

O aze de oportunităţi

C reu zetu l fam iliei

U r m ă to a re a situ aţie este o a d e v ă ra tă d ra m ă în o rice fam ilie. C a ri şi A n n to cm a i îi a ra tă fetiţei lo r d e cin ci an i, lui L eslie, c u m fu n cţio n e a ză u n n o u joc v id e o . D ar d e în d a tă ce L eslie în ce p e să se jo a ce , p ă rin ţii în ce a rcă cu n e ră b d a re să „o a ju te ", în c u rc în d -o m a i m u lt. A p a r to t felul d e co m e n z i c o n tra d icto rii. „L a d re a p ta , la d re a p ta — sto p . S to p . S to p !", strig a A n n , m a m a , v o ce a ei cre scîn d în in te n sita te şi în n e ră b d a re , în v re m e ce L eslie îşi m u ş c a b u z a şi se u ita c u o ch i m a ri la e c ra n , în ce rcîn d să re sp e cte a c e ste in d icaţii. „V ezi, n u te-ai a lin ia t... M ai la stîn g a! L a s tîn g a !", a p o ru n c it b ru sc C a ri, tatăl fetei. In tre tim p , A n n , d în d u -şi o ch ii p e ste ca p d e n e m u lţu m ire , a în ce p u t să ţip e p e ste sfatu rile lui: „S top ! S to p !" N e re u şin d să -şi m u lţu m e a s c ă nici tatăl, nici m a m a , Leslie a în ce p u t să -şi în cle şte z e m a x ila ru l şi să clip e a scă to t m a i d e s, pîrtă ce i s-a u u m p lu t o ch ii d e lacrim i. P ă rin ţii a u în ce p u t să se ce rte în tre ei, ig n o rîn d la crim ile lui L e s lie . „ N u e ste în stare să m u te b a sto n a şu l ăla nici atît", îi sp u n e e x a s p e ra tă A n n lui C a ri. în v re m e ce lacrim ile a u în ce p u t să se ro s to g o le a s c ă p e obrajii lui L eslie, n ici u n u i d in tre p ă rin ţi n -a d a t n ici ce a m a i m ică d o v a d ă că a r o b se rv a sau că i-a r p ă s a . C în d L eslie şi-a rid ic a t m în a să se frece la o ch i, tatăl ei a şi sărit: „B in e, m în a în a p o i p e m a n e tă ... Trebuie să fii p re g ă tită să trag i. H ai, în c e p e !" , ia r m a m a ei sp u s e p e u n ton ră s tit: „B in e, m u tă în că p u ţin m a i în c o lo !" în tre tim p , L eslie sm io rcă ie u şo r, sin g u ră în su p ă ra re a ei.

în asem en ea m om en te, copiii în vaţă lecţii foarte p rofu nde. U na d in tre co n clu ziile pe care le-a tras Leslie din acest schim b d ureros ar fi că n ici p ărin ţilor ei, nici n im ăn u i altcuiva n u -i p a să de sen tim en tele e i1. C înd asem en ea m om en te se repetă de n en u m ărate ori de-a lungul unei cop ilării, ele tran sm it unele d in tre cele m ai im portan te m esaje em oţion ale — lecţii care pot d e-

232

O a z e de o p o rtu n ită ţi

term ina cursul existenţei acelui copil. Viaţa în fam ilie este prim a noastră şcoală p en tru d obîndirea cu noaşterii em oţion ale. în acest m ed iu intim învăţăm cum să sim ţim în ceea ce ne priveşte şi cum vor reacţiona ceilalţi la sentim en tele noastre; cum să gîndim aceste sen tim en te şi ce posibilităţi de reacţie există. C um să desluşim şi să ne exp rim ăm sp eranţele şi tem erile. A ceste cu rsuri em oţion ale nu se p red au doar p rin sp u sele şi actele p ărin ţilor faţă de copii, ci şi p rin interm ed iu l m od elelo r pe care p ărin ţii le oferă, de stăp în ire a p ro p riilo r sentim en te şi de m an ifestare a em oţiilor soţilor. U nii p ărin ţi sînt profesori em oţion ali foarte talentaţi, alţii sîn t groaznici. Există sute de studii care arată că felul în care p ărinţii îl tratează — fie că este vorba de o d iscip lin ă aspră sau de o în ţeleg ere em patică, de in d iferenţă sau de căld ură şi aşa m ai d eparte — are con secinţe profu nd e şi de du rată p en tru viaţa em oţion ală a copilului. Felu l în care un cu plu îşi stăp în eşte sentim en tele — pe lîngă felul cum îşi tratează co p ilu l — p o ate oferi lecţii foarte eficiente p en tru cop ii, care sînt ascu ltători neîntrecu ţi, ce sesizează schim b urile em oţion ale cele m ai subtile din cad ru l fam iliei. A tunci cînd o ech ip ă de cercetare condusă der C arole H ooven şi de Joh n G ottm an de la U n iversitatea din W ashington au făcut o m icroanaliză asupra in teracţiu n ii la n ivelu l cu p lu rilor în fu ncţie de felul în care p ărinţii s-au ocu pat de copii, ei au d esco p erit că acele cu plu ri m ai co m p eten te din pu nct de vedere em oţion al în cadrul căsniciei sînt şi m ai eficien te atu nci cînd trebuie să-şi aju te copiii în m om en tele em oţion ale bu n e sau rele2. Fam iliile au fost u rm ărite m ai întîi atunci cînd unul dintre copii nu avea decît cinci ani şi m ai apoi cînd acesta îm p lin ise n o uă. Pe lîngă observarea felu lu i în care p ărinţii îşi vo rbeau unul altuia, echipa de cercetare a m on ito rizat fam iliile (inclusiv pe cea a lui Leslie) în p rivinţa felului în care tatăl sau m am a au încercat să-i arate cop ilu lu i m ic cum fu ncţionează u n n ou jo c video — o in teracţiu n e ap aren t inofensivă, dar su ficien t de grăitoare în p rivinţa cu ren telor em oţion ale ce există între p ărin te şi copil. U nele m am e şi unii taţi au p ro ced at ca A nn şi Cari: exagerînd, pierzînd u-şi răbdarea din cauza incapacităţii cop ilu lu i de a se d escurca, ridicînd tonul d ezgu staţi sau exasperaţi, unii chiar apostrofînd u -şi copilul, făcîndu-1 „p ro st" — pe scurt, căzînd pradă aceloraşi tendinţe de dispreţ şi d ezgust care distrug şi căsniciile. A lţii în să au avu t răbdare cu greşelile cop ilu lu i, l-au

C r e u z e t u l f a m i l ie i

233

ajutat să în ţeleagă jocu l fără să-şi im pu nă voin ţa. A cest test al jo cului vid eo a fost un barom etru extrem de eficien t în aprecierea tiparului em oţion al al părinţilor. C ele m ai in ad ecvate tipare em oţion ale de care au dat d o v adă p ărin ţii sînt: • Ignorarea tuturor sentim en telor. A stfel de p ărinţi tratează su p ărarea em oţion ală a co pilului ca pe un lucru n eîn sem n at sau en ervan t, peste care de-abia aşteaptă să treacă. Ei nu reu şesc să folosească aceste m om en te ca pe o şansă de apropiere faţă de copil sau astfel în cît să-l ajute pe copil să asim ileze lecţii de com p eten ţă em oţion ală. • A f i prea indulgent. A ceşti p ărinţi observă ce sim te cop ilu l, însă consid eră că in d iferent cu m ar depăşi copilul fu rtuna em o ţio nală, e b in e — chiar, să zicem , lovindu-1. Ca şi cei care ignoră sen tim en tele co p ilu lu i, aceşti părinţi rareori în cearcă să-i p rezinte m icu ţu lu i o altern ativă de reacţie em oţion ală. Ei se străd u iesc să calm eze toate supărările şi vo r folosi, de exem plu , tocm elile sau m ita p en tru a-i îm piedica pe copii să fie trişti sau supăraţi. • M anifestarea dispreţului, lipsa de respect faţă de sen tim en tele copilului. A ceşti p ărinţi sînt de obicei din categoria celor care v eşnic nu sînt de acord cu ce se în tîm plă, care sînt asp ri în co m en tarii şi în p ed ep se. Ei pot, de exem plu , să interzică orice m an ifestare a su p ărării copilului şi să p ed ep sească şi cel m ai m ic sem n de irascib ilitate. A ceştia sînt p ărinţii care ţipă m în ioşi la copilul care în cearcă să-şi exp u n ă varianta: „Să n u în d răzn eşti să v o rb e şti!" Există şi p ărinţii care sesizează ocazia oferită de su p ărarea copilului p en tru a acţion a ca u n fel de an tren o r em oţion al sau de m entor. Ei iau în serios sentim en tele co p ilu lu i şi în cearcă să înţeleagă exact ce an u m e îi n em u lţu m eşte („Eşti su p ărat că Tom m y te-a jig n it? ") şi îl ajută pe copil să g ăsească căi p ozitive de calm are a sen tim en telo r („In loc să dai în el, de ce nu-ţi g ăseşti ceva cu care să te jo ci singur, pînă ce o să ai din n ou ch ef să fii cu e l? "). P entru ca părinţii să fie antrenori eficien ţi în acest sens, ei trebuie să aibă un set m inim de elem en te de in teligen ţă em oţională. U na dintre lecţiile em oţion ale fu n d am en tale, de exem plu, este felul în care se poate d iscerne în tre sentim en te; un tată care, să zicem , este m u lt prea preocu p at de p ro p riile lui su părări n u -şi poate ajuta fiul să în ţeleagă d iferenţa în tre a suferi

234

O a z e d e o p o rtu n ită ţi

în urm a unei m ari p ierd eri sau a fi trist du pă un film siropos şi tristeţea care apare atu n ci cîn d u n ei persoane la care cop ilu l ţine i se în tîm p lă cev a rău. D in colo de această d istin cţie, există şi alte ind icii m ai sofisticate, cu m ar fi m înia, care adesea este provocată de o jign ire. Pe m ăsu ră ce co p iii cresc, lecţiile em oţion ale p en tru care sînt p regătiţi — şi de care au n evoie — se m od ifică. A şa cu m am văzu t în C ap ito lu l 7, lecţiile de em p atie încep în prim a copilărie, cu părinţii care se ad ap tează sen tim en telo r co p ilaşu lu i lor. C hiar d acă u nele ap titu d in i em oţion ale sînt în tărite de p rieteni de-a lu n g u l anilor, p ărin ţii apţi d in p u n ct de ved ere em oţion al îşi pot aju ta m ult co p iii, d ep rin zîn d u -i cu toate form ele de inteligenţă em oţion ală: să în v eţe să recu n oască, să stăp în ească şi să-şi dom olească sen tim en tele; să aibă o reacţie de em p atie; să ştie cum să trateze sen tim en tele ce ap ar în cad ru l relaţiilor in teru m an e. Im p actu l u n o r asem en ea p ărin ţi asupra co p iilo r este extrao rd in ar de p u tern ic3. O ech ipă de la U n iversitatea din W ashington a con statat că a tu n ci cînd p ărin ţii sîn t m ai p ricep u ţi d in punct de ved ere em oţion al, co m p arativ cu cei care nu ştiu să-şi stăpînească sen tim en tele, cop iii lor — şi este de în ţeles — sîn t m ai sociab ili, m ai afectu o şi şi sînt m ai p u ţin ten sion aţi în p reajm a părinţilor. D in colo de acestea, aceşti copii îşi stăp în esc m ai bine em oţiile, se calm ează m ai u şo r cînd sînt su p ăraţi şi, în general, se supără m a i rar. C op iii sînt, de asem en ea, m ai relaxaţi din p u n ct de ved ere biologic; p rezintă un nivel al h orm o n ilo r de stres şi al altor in d icatori ai stărilo r em oţion ale su p ărăto are m ai redus (în cazu l în care acest m od el este su sţinu t de-a lu ngu l întregii v ieţi, poate d u ce la o săn ătate fizică m ai bu nă, aşa cu m am văzu t în C ap ito lu l 11). A lte avan taje sînt de ord in social: aceşti cop ii sînt m ai în d răg iţi şi m ai u şor accep taţi de sem en ii lor şi sînt con sid eraţi de p ro feso ri ca fiind m ai ad aptaţi la societate. P ărin ţii şi profesorii lor co n sid eră că aceşti copii au m ai pu ţin e prob lem e de co m p o rtam en t, adică sînt m ai p u ţin n ecio p liţi sau agresivi. Iar în cele d in u rm ă avan tajele sînt şi de ordin cognitiv; aceşti copii sîn t m ai atenţi, se con cen trează m ai uşor, deci în vaţă m ai eficient. M en ţin în d u n IQ constant, copiii de cinci ani ai căror părinţi s-au d o v ed it bu ni „an tren o ri" au rezultate m ai perform ante la m atem atică şi la citit atu nci cînd aju ng în clasa a treia (un argument extrem de puternic pentru a-i ajuta pe copii să în veţe aceste ab ilităţi em oţion ale, care îi vor aju ta la şcoală şi în viaţă). A stfel, răsplata p en tru copiii ai căror părinţi sînt price-

C re v iz e ttil f a m i l i e i

235

puţi din p u n ct de vedere em oţion al este o enorm ă — aproape u luitoare — can titate de avan taje în ceea ce priveşte inteligenţa em oţion ală, dar şi d in colo de ea. P E P R O P R IIL E P IC IO A R E — H E A R T S T A R T Im p actu l părinţilor asupra p reg ătirii em oţion ale apare încă din leag ăn . Dr. T, Berry B razelton , em in entu l p ediatru de la H arvard , are un test sim plu de diagn osticare a p rofilului pe care îl va avea în viaţă copilul încă sugar. El îi dă u nu i copil de opt luni două cu b u ri şi apoi îi arată cu m ar vrea să le aranjeze. U n copil cu sp eran ţe de la viaţă şi care are în cred ere în cap acităţile sale, spun e B razelton , v a lu a cu b u l, îl v a d u c e la g u ră , şi-i v a freca d e c a p , îl v a a ru n c a într-o p a rte a m esei, u rm ă rin d să v a d ă d a c ă i-1 v ei re cu p e ra . A bia d u p ă ace e a ex e cu tă ce i s-a c e ru t — a d ică p u n e cu b u rile u n u l p este c e lălalt. D u p ă care le p riv e şte în cîn ta t, p a rc ă sp u n în d u -ţi: „N u -i aşa că -s g ro z a v ? " 4

A ceşti copii au căp ătat o m are doză de în cu viinţare şi în cu rajare din p artea adu lţilor; ei vo r reuşi să depăşească m icile p ro vocări ale existenţei. în schim b, co p iii care provin din case su m bre, h aotice sau n eglijen te trec prin aceste în d atoriri m ăru n te într-un fel ce m archează faptu l că se aşteap tă deja să dea greş. N u este vorba de faptul că aceşti cop ii nu ar fi în stare să pu nă cu b u rile im u l p este celălalt; ei în ţeleg şi sîn t su ficien t de co o rd o n aţi în m işcări pen tru a face ce li se sp u n e. D ar ch iar şi atunci cînd o fac, povesteşte B razelton , co m p o rtam en tu l lor este de „cîine b ă tu t", o privire ce parcă ar spune: „N u sînt bu n de n im ic. Vezi, n -am fost în sta re." A ceşti cop ii trec prin viaţă avînd o p ersp ectivă d efetistă şi nu se aşteap tă să prim ească în cu rajări sau să trezească interesu l p rofesorilor, d rep t pen tru care co n sideră şcoala u n loc în care n u au n ici u n fel de bu cu rii, aşa că în final ch iar o ab an d on ează. D iferenţa dintre cele două p ersp ectiv e — a cop iilor care sînt în crezăto ri şi optim işti şi a celo r care se aşteaptă să aibă un eşec — în cep e să prindă form ă în p rim ii ani d e viaţă. P ărin ţii, sp u n e B razelto n , „trebuie să în ţeleagă cu m pot, prin acţiun ile lor, să ajute la generarea încrederii, a curiozităţii, a plăcerii de a învăţa şi de a în ţeleg e lim itele", ceea ce e de m are folos reu şitei în v ia ţă a cop ilu lu i. Sfatu l lui este b azat pe to t m ai m u lte dovezi care arată că succesele şcolare d ep in d su rp rin zăto r de m ult de trăsă-

236

O a z e de o p o rtu n ită ţi

turile em oţion ale form ate în anii cînd cop iii sîn t încă preşcolari. A şa cu m am v ăzu t în C ap itolu l 6, de exem p lu , cap acitatea unui copil de patru ani de a-şi stăpîn i im p u lsu l de a în hăţa im ediat o p răjitu rică ind ică obţinerea unui punctaj m u lt m ai bu n la testul de adm itere, care va avea loc paisp rezece ani m ai tîrziu. Prim a ocazie de a form a elem en tele de in telig en ţă em oţională apare în p rim ii ani ai vieţii cop ilu lu i, deşi această capacitate con tinu ă să se form eze de-a lu ngu l an ilo r de şcoală. A bilităţile em oţion ale pe care copiii le d obîn d esc u lterio r în viaţă se bazează pe cele form ate în prim ii ani. Şi aceste cap acităţi, aşa cu m am văzu t în C ap itolu l 6, sînt baza fu nd am en tală a în văţării. U n rap ort al C entru lu i N aţional de P rogram e p en tru C op ii M ici subliniază faptul că reuşita la şcoală nu p o ate fi previzibilă în funcţie de an um ite fapte ale cop ilu lu i sau de cap acitatea precoce de a citi, ci de în clin aţiile em oţion ale şi sociale: sigu ran ţa de sine şi interesu l; să ştie ce tip de co m p o rtam en t se aşteaptă din partea lui şi cu m să-şi stăpîn ească im p u lsu l greşit; să fie cap abil să aştepte, să u rm eze in dicaţii şi să apeleze la aju torul profesorului; să-şi exp rim e n evoile atu nci cînd se află în com pan ia altor co p ii5. A proape toţi elev ii cu rezu ltate slabe la şcoală* scrie în raport, duc lipsă de unul sau de m ai m u lte dintre aceste elem ente de in teligen ţă em oţion ală (ind iferent dacă au sau nu şi dificultăţi cog nitive, cu m ar fi d isfu n cţiile de în văţare). Problem a nu e una m in oră; în u nele state, u nu din cinci copii trebuie să repete clasa întîi, iar pe m ăsură ce anii trec răn im în urm ă faţă de colegi, devenind tot m ai d escu rajaţi, resen tim en tari şi violenţi. D isp onibilitatea unui copil faţă de şcoală d ep ind e în special de cap acitatea de a şti cum să în veţe. In acest raport, apare o listă cu cele şapte elem en te cheie pen tru această cap acitate cru cială -— toate avînd o legătu ră directă cu in telig en ţa em oţion ală6: 1. în cred ere. O senzaţie de control şi de stăpînire a corpu lu i, a co m p o rtam en tu lu i şi a lu m ii din ju r; în cred erea copilului în faptul că va reuşi cu siguranţă în ceea ce în cearcă şi că adulţii îi vor fi de ajutor. 2. C uriozitate. Ideea că d escoperirea u n o r lu cru ri noi este un fapt pozitiv şi conduce la plăcere. 3. Intenţie. D orinţa şi cap acitatea de a avea un an u m it im pact şi de a acţiona cu o anum ită perseverenţă. A cest lu cru este în strînsă legătu ră cu un sim ţ al co m peten ţei, al eficacităţii.

C r e u z e t u l f a m ilie i

237

4» Control de sine. C ap acitatea de a-şi regla şi de a-şi controla acţiunile conform vîrstei; un sens al co n trolului interior. 5* Raportare. C ap acitatea de a se im plica alătu ri de alţii, în ideea de a fi în ţeles şi de a-i în ţeleg e pe alţii. 6. C apacitate de a com unica. D orin ţa şi cap acitatea de a schim ba la nivel verbal idei, sen tim en te şi con cep te cu ceilalţi. A ceastă capacitate are legătu ră cu sim ţul încrederii în ceilalţi şi cu cel al plăcerii de a se im p lica în div erse lu cru ri alătu ri de alţii, in clu siv de ad ulţi. 7, C ooperare. C ap acitatea de a-şi echilibra n evoile p roprii cu ale celorlalţi, alătu ri de care form ează un grup de activitate. D acă un copil vine sau nu vine în p rim a zi de şcoală, sau la grădiniţă, cu aceste calităţi deja d obîn d ite d ep ind e în m are m ăsură de p ărinţi — şi de ed u cato ri — să-i asigu re în d em n u l n ecesar „de a fi pe p ro p riile p icioare — H eart S ta rt", ech iv alentu l program elor de calcu lato r H ead Start. D O B ÎN D IR E A E L E M E N T E L O R E M O Ţ IO N A L E FU N D A M EN TA LE Să zicem că u n copil de două luni se trezeşte la trei d im in eaţa şi în cep e să p lîng ă. M ăm ica lu i vin e şi, în u rm ăto area ju m ă ta te de oră, co p ilu l este ţin u t în braţe de m am ă, care îl p riv eşte cu afecţiune şi îi sp u n e că e fericită să-l vadă şi în toiul n op ţii. S u garul, în cîn tat de afecţiu n ea m am ei, ad oarm e d in nou . Şi acum , să zicem că un alt cop il de d ouă lu ni se trezeşte plîngînd în toiul n o p ţii, d ar are o m am ă ten sion ată şi irascib ilă, care abia a ad o rm it cu o oră în ain te, după ce s-a certat zd ravăn cu soţu l ei. C op ilu l în cep e să fie ten sio n at în m om en tu l în care m am a îl ridică b ru sc şi îi spune: „M ai taci — nu m ai su p ort. Term ină o d a tă !" în vrem e ce copilul cau tă alinare, m am a se u ită într-un p u n ct fix, nu-1 p riveşte în ochi, ci retrăieşte cearta cu soţu l ei, ceea ce o en erv ează şi m ai tare, d rept p en tru care îl resp in ge. C opilul, sesizînd ten siu n ea, n em u lţu m irea şi răceala, nu m ai vrea să fie alintat. „A sta v o ia i?", zice m am a. „D acă nu vrei să sugi, n-ai d e cît." C u aceleaşi g estu ri bru şte îl aşază în ap o i în pătuţ şi iese, lăsîndu-1 să p lîngă pînă ce ad oarm e din n ou , istovit. C ele d ou ă scen arii sîn t prezen tate în tr-u n rap o rt făcu t de C entrul N aţional de P ro gram e pentru C op ii M ici ca exem p le de reacţii care, în cazu l cînd se repetă, îi in su flă co p ilu lu i sen tim en te d iferite d espre sin e şi despre relaţiile cu cei ap ro p iaţi7. P rim ul

238

O a z e d e o p o rtu n ită ţi

copil învaţă că p o ate avea în cred ere în o am en i, că ei vor observa n evoile lui şi se p o ate co n ta pe ei p entru u n ev en tu al ajutor eficien t; cel d e-al d oilea d esco p eră că de fap t n im ăn u i nu-i pasă, că nu se poate conta pe oam en i şi că efo rtu rile sale de a găsi puţină m în gîiere au fost în cu n u n ate de eşec. E v id en t că m ajoritatea copiilor mici în general gustă în cele din urmă din ambele tipuri de in terven ţie. D ar în m ăsu ra în care u na sau alta dintre aceste reacţii este tipică p en tru felu l în care p ărin ţii tratează un copil, acesta va în văţa lecţiile em oţion ale despre cît de sigu r se poate sim ţi u n co p il p e lu m ea asta, cît de eficien t se sim te şi cît de m u lt poate conta pe ceilalţi. Erik E rikson su sţin e că ar fi vorba d espre ceea ce sim te un cop il ca „încredere d e b a z ă " sau ca n eîncred ere de b ază. O asem en ea în v ăţare em oţion ală în cep e în că din prim ele m om en te de viaţă şi co n tin u ă de-a lu ngu l în treg ii cop ilării. Toate m icile sch im b u ri d in tre p ărin te şi copil au un su bîn ţeles em oţional şi, od ată cu rep etarea acesto r m esaje de-a lu n g u l anilor, copiii îşi fo rm ează o b ază a p ersp ectivei em oţion ale şi a cap acităţilor lor em oţion ale. O fetiţă căreia i se pare prea greu să facă un p u zzle şi îşi roagă m ăm ica foarte o cu pată să o aju te va prim i un an u m it m esaj în cazu l în care răsp u n su l m am ei este unul dat cu plăcere la cererea făcută şi cu totul altu l dacă răsp u n su l este tăios: „N u m ă d eran ja. A m o treabă im p o rtan tă de fă c u t." Cînd asem en ea reacţii d evin tip ice în relaţia din tre copil şi p ărin te, ele m od elează sp eran ţele em o ţio n ale ale co p ilu lu i în p rivin ţa relaţiilor in teru m an e şi p ersp ectiv ele care vo r d eterm in a fu ncţionarea co p ilu lu i în v iaţă — în b in e sau în rău. R iscu rile sîn t fo arte m ari p en tru acei copii ai căror părinţi sînt foarte n ep reg ătiţi — im atu ri, d rogaţi, d ep rim aţi, p erm an ent furioşi sau p u r şi sim p lu fără un scop în viaţă, d u cîn d o existen ţă h aotică. A sem en ea p ărin ţi este p u ţin p robabil că v o r reu şi să ofere o grijă ad ecv ată, ca să nu m ai vorbim de satisfacerea nevo ilor em oţion ale ale sugarilor. Sim pla neglijare, sp u n studiile, poate fi u n eo ri m ai g ravă decît m altratarea p ro p riu -zisă8. în urm a unui son d aj d esp re co p iii m altrataţi, s-a co n statat că n eglijarea co p iilo r m ici este cel m ai rău lu cru ; aceştia d evin an xioşi, neatenţi şi apatici, altern în d agresivitatea cu izolarea. 65% dintre ei repetă clasa în tîi. Prim ii trei sau p atru ani de viaţă acoperă o perioad ă în care creierul co p ilu lu i aju n ge cam la două treim i din d im en siu n ea sa de la vîrsta m atu rităţii şi evolu ează în co m p lexitate în tr-o mai m are m ăsură ca oricîn d . în această perioadă, an u m ite cu noştin -

C re u z e tu l fa m ilie i

239

ţe ch eie se fixează m ai bin e d ecît u lterio r — şi m ai ales se afunge la o d obîn d ire a cu n o ştin ţelo r em oţion ale. în această p erio adă, stresu l p u tern ic poate afecta cap acitatea de învăţare a creieru lui (şi prin urm are poate d ău na in telectu lu i). Deşi, aşa cum vom ved ea, acest lu cru p o ate fi rem ed iat în tr-o oarecare m ăsură prin experienţele ulterioare d in viaţă, im pactul acestor lucruri d obîn d ite de tim puriu este u nu l pro fu n d . Sau aşa cu m rezum ă un rap o rt pe această tem ă, cu cît lecţiile em oţion ale ch eie din p rim ii p atru ani sînt m ai p u tern ice, cu atît şi con secinţele sînt m ai im p ortan te. U n co p il ca re n u se p o a te c o n c e n tra , c a re e m a i d e g ra b ă su sp icio s d e c ît în crezăto r, ca re e ste trist s a u fu rio s în loc să fie o p tim ist, ca re este m ai d e g ra b ă d is tru g ă to r d ecît re sp e c tu o s şi ca re este co p le şit d e a n x ie ta te , p re o c u p a t d e fan tezii în sp ă im în tă to a re şi ca re , în g e n e ra l, se sim te p ro fu n d n efericit — u n a se m e n e a co p il are p u ţin e p osib ilităţi în v ia ţă , lăsîn d la o p a rte şa n se le e g a le de a p re tin d e că to a te căile d in lu m e sîn t ale lu i9.

CUM P O Ţ I CREŞTE O BR U TĂ Se p o t în v ăţa m ulte d esp re efectele de durată ale u n ei creşteri de către p ărinţi in cap abili din p u n ct de ved ere em oţion al — m ai ales despre rolul ju ca t în ag resivitatea cop ilu lu i — din stu dii p recu m cel efectu at asupra a 870 de cop ii din nordul statu lu i N ew York, care au fost u rm ăriţi în cep în d de la opt pînă la 30 de an i10. C ei m ai agresivi dintre copii — cei care im ediat se luau la ceartă sau în to td eau n a îşi im p u n eau p u n ctu l de ved ere cu forţa — u lterio r au ab an d on at şcoala, iar pîn ă la treizeci de ani au avut deja cazier p en tru d elin cven ţă. D e asem en ea, n u reuşeau să-şi stăp în ească în clinaţia spre violenţă: copiii lor care erau la şcoală aveau aceleaşi p ro blem e ca şi d elin cven ţii lor părinţi. Există o lecţie în privin ţa agresivităţii, despre cu m se tran sm ite ea de la o generaţie la alta. L ăsîn d deop arte p redilecţiile m oşten ite, cei care creează problem e ca adu lţi se com portă în aşa fel în cît d evine clar că viaţa lor de fam ilie a fost u n fel de şcoală a ag resivităţii. C ei care la vîrste m ai m ari creează p ro b lem e au fost crescu ţi de p ărin ţi care i-au d iscip lin at în m od arb itrar şi m ereu prea sever; cînd aju n g p ărin ţi, ei repetă m od elu l m oştenit. A cest lucru a fost valabil fie că era vorba de un tată sau de o m am ă care în co p ilărie d ăd u seră la rîn d u l lor sem ne de m are ag resivitate. Fetiţele agresive, atu nci cînd cresc, sînt la fel de aspre şi arbitrare în p ed ep se ca şi băieţii agresivi cînd aju ng

240

O a z e de o p o rtu n ită ţi

taţi. C hiar dacă ei îşi p ed ep sesc copiii extrem de sever, în fapt nu-i interesează viaţa copiilor, ign orînd u -i în cea m ai m are parte a tim pu lu i. în acelaşi tim p, p ărin ţii le-au dat acestora cînd erau copii u n exem plu viu şi v io len t de agresivitate, un m odel pe care ei şi l-au în su şit la şcoală şi pe terenul de jo acă şi care i-a u rm ărit de-a lu ngu l în tregii vieţi. P ărin ţii nu au fost n eap ărat răi şi nici nu se poate spune că n-au vru t b in ele co p iilo r lor; m ai degrabă au rep etat stilul de a fi părinţi care le-a fost prezen tat de proprii lor părinţi. P otriv it acestui m od el de violenţă, aceşti copii au fost disciplinaţi în m od capricios: dacă părinţii erau p rost d ispu şi, copiii erau aspru pedepsiţi- D acă p ărin ţii erau b in e d isp u şi, copiii puteau scăpa doar cu o p red ică acasă. A ceastă ped eapsă nu era o con secinţă a faptei p ro p riu -zise a cop ilu lu i, ci a felului în care se sim ţeau părin ţii. Era un fel de reţetă p en tru sentim en te de inutilitate şi d ezn ăd ejd e şi p en tru con vin gerea că am eninţări există p retu tin d en i şi p ot lovi oricînd . D in persp ectiva vieţii de fam ilie, aceste lu cru ri se extin d eau , ca şi p oziţia violentă şi sfid ătoare a co p ilu lu i în rap o rt cu lum ea în general, ceea ce răm îne, din păcate, n esch im b at. Este d escu rajan t faptu l că a sem en ea m od ele d em ob ilizatoare se în v aţă foarte u şor şi îl v o r costa m u lt pe copil la n ivelu l vieţii em oţion ale. M A L T R A T A R E A : D IS P A R IŢ IA E M P A T IE I In tr-o jo acă cu tu m b e şi ro sto g o liri d in tr-o cre ş ă , M artin , ce av ea d o a r d oi an i şi ju m ă ta te , s-a ră s tit la o fetiţă c a re în m o d in e x p lica bil a izb u cn it în la crim i. M a rtin a în c e rc a t s-o ia d e m în ă , d a r cu m fata se scu tu ra d e p lîn s, a fă cu t o m işca re b ru s c ă şi, fără să v re a , a lo v it-o p este b ra ţ. Pe m ă s u ră ce lacrim ile c o n tin u a u să c u rg ă , M a rtin a în ce p u t să ţipe: „Term ină. Termină odată", iar şi iar, din ce în ce m ai rep ed e şi m ai tare. C în d M artin a în c e rca t ap o i să o c o n so le z e , e a d in n o u s-a o p u s. A tu n ci, el a scrîşn it d in d inţi ca u n cîine, şu ie rîn d că tre fetiţa ca re p lîn gea. D in n o u M artin a m în g îia t-o p e fetiţă, d a r d in tr-o p ă lm u ţă p rie te n e a scă a ajuns să-i d e a p u m n i; M artin a lo v it şi ia r a lo v it în b iata fetiţă, în ciu d a ţip etelo r ei.

A ceastă în tîm p lare n efericită este o d ovad ă a felului în care m altratarea — b ătăile repetate d atorate d isp o ziţiilo r proaste în care se află p ărinţii — d istruge în clinaţia firească a copilului spre em p a tie11. R eacţia bizară şi bru tală a lui M artin faţă de co-

( c r e u z e tu l f a m i l i e i

241

lega lui de jo acă şi de supărarea acesteia este una tipică în cazu l copiilor care la rîndul lor au fost v ictim ele bătăilor şi ale altor m altratări fizice încă din p rim a cop ilărie. R eacţia este în tr-u n contrast izbitor cu în ţelegerea de care dau dovadă de obicei co piii şi cu în cercările de a-şi consola prietenu l de joacă atunci cînd p lînge, aşa cum am văzu t în C ap ito lu l 7. Reacţia violentă de la creşă a lui M artin reflectă bin e lecţiile pe care le-a învăţat acasă, în p rivinţa lacrim ilo r şi a su ferin ţelor de orice fel: p lînsul este abord at m ai rntîi p rin tr-u n g est de con solare, dar dacă el continuă, se aju n ge la o p rivire urîtă şi ia ţipete, la lovitu ri şi la bătăi în toată regula. Şi m ai su p ărăto r este faptul că M artin deja nu m ai dă d ovad ă de acea prim itivă em p atie, de in stinctu l de a opri orice agresiu n e îm p otriva cuiva care deja suferă. La doi ani şi ju m ătate, el are im pu lsuri de cru zim e şi de bru tă sadică. R ăutatea lui M artin ia locu l em p atiei, fapt tipic şi în cazul altor copii ca el, ca re în că de la o vîrstă foarte fragedă sînt sp eriaţi de p ed ep sele extrem de severe şi de m altratarea em oţion ală din sînul fam iliei. M artin făcea p arte d in tr-u n grup de n ou ă asem enea cop ii între unu şi trei ani, care au fo st observ aţi vrem e de d o uă ore la creşă. C opiii m altrataţi erau com p araţi cu alţi nou ă co pii de la creşă care ven eau tot din case sărace, cu o atm osferă foarte stresantă, dar care nu erau m altrataţi fizic. D iferenţa co n stă în felul în care au reacţion at cele două grup uri de copii atu nci cînd unul dintre ei a fost răn it sau su p ărat. In 23 de asem en ea incid ente, cinci din nouă copii n em altrataţi au reacţion at la su ferinţa altui cop il prin în g rijorare, tristeţe sau em patie. D ar în 27 de cazu ri în care copiii m altrataţi ar fi p u tu t şi ei să p ro ced eze la fel, nici unul nu şi-a m an ifestat nici cea m ai m ică p reocu pare; în schim b, au reacţion at fie cu frică sau m în ie la p lînsetele altui copil, fie ca M artin , p rintr-u n atac fizic. O fetiţă m altratată, de exem p lu , a făcut o figu ră feroce, am en inţătoare, către o alta care a în cep u t să p lîngă. T h om as, un alt copil m altratat, care avea un an, a în ţep en it de frică atu nci cînd a au zit un copil plîngîn d în celălalt cap ăt al cam erei; n-a m ai m işcat, fiind în sp ăim în tat, p rivind în gol, într-o stare de ten siu ne crescînd ă, pe m ăsu ră ce celălalt co p il continua să plîngă — ca şi cu m s-ar fi aşteptat la atac asupra lui în su şi. K ate, de doi ani şi patru luni, şi ea un copil m altratat, s-a d oved it a fi aproape sadică a tu n ci cînd s-a lu at de u n copil m ai m ic, Joey, trîn tin d u -î la păm în t şi pu nînd u -i pied ică; cu m zăcea eî acolo, a în cep u t să-l privească cu tandreţe şi să-l bată u şor pe spate — după care a in tensificat loviturile, dînd tot m ai tare şi ign orînd u -i supărarea. A

242

O a z e de o p o rtu n ită ţi

co n tin u at aşa, Iovindu-1 în că de vreo şa se -şa p te ori, pînă ce acesta a fu git tîrînd u -se în patru labe. A ceşti copii, desigur, îi tratează pe ceilalţi aşa cu m au fost şi ei trataţi. C ru zim ea co p iilo r m altrataţi este de fap t o versiune extrem ă a ceea ce se ved e la co p iii ai căror p ărin ţi sîn t critici,

ameninţători şi pedepsesc aspru. Asemenea copii au, de asemen ea, ten d in ţa de a fi n ep ăsăto ri atu nci cînd, la jo acă, v reu n copil se lo veşte sau p lînge; ei tind să ad op te o răceală p erm an en tă, care cu lm in ează cu b ru talitatea. P e m ăsu ră ce în ain tează în viaţă, ca grup , sîn t p red isp u s! să aibă d ificu ltăţi de natu ră cognitivă, să fie ag resivi şi n eîn d răg iţi de colegi (nu ar fi de m irare ca duritatea cu care reacţion ează la grăd in iţă să fie doar o m ostră a ceea ce se va repeta în v iito r). Ei sînt m ai în clin aţi spre depresii şi, ca ad u lţi, p o t avea m ai m u lte p roblem e cu legea şi p ot com ite acte de v io len ţă 12. In cap acitatea de a m an ifesta em p atie se repetă u n eo ri generaţii de-a rîn d u l, cu p ărin ţi b ru tali care la rîn d u l lor au fost m altrataţi de prop riii p ărin ţi în co p ilărie13. Ei sîn t în tr-u n contrast izbitor cu em p atia m an ifestată în m od firesc de cop iii cu părinţi care i-au ed u cat, care i-au în cu rajat în că de cînd erau su gari să arate preocu p are p en tru ceilalţi şi să în ţeleag ă cu m se sim t ceilalţi cop ii. C ei care n u au p rim it asem en ea lecţii de em p atie par să nu le m ai p o ată în văţa vreod ată. C eea ce este poate cel m ai în g rijo răto r în leg ătu ră cu copiii m altrataţi este felu l cu m au în v ăţat foarte de tim p u riu să reacţion eze ca v ersiu n i în m in iatu ră ale p ro p riilo r p ărinţi care i-au abu zat. C în d prim esc bătaia ca pe u n fel de dietă zilnică, e m ai m u lt d ecît clar ce fel de lecţii em oţion ale îşi în su şesc. N u uitaţi că există m om en te în care p asiu n ile o iau razna şi că în p erioadele de criză ten d in ţele p rim itiv e ale cen trilo r p eriferici ai creieru lu i cap ătă un rol d o m in an t. în asem en ea m om en te, obiceiu rile creieru lu i em o ţio n al ce au fost d obîn d ite m ai în ain te vor dom in a, de bin e, de rău. V ăzînd cu m este creieru l form at — fie d e violenţă, fie de iubire — , ne d ăm seam a că de fap t co p ilăria reprezintă o şansă u nică p en tru lecţiile em oţion ale. A ceşti co p ii bătu ţi au trăit de tim p u riu în tr-u n regim p erm an en t trau m atizant. P oate că exem p lu l cel m ai in stru ctiv p en tru a în ţeleg e genu l de învăţare em oţională de care au avu t parte aceşti copii este acela de a vedea cu m traum a poate lăsa o am prentă de durată pe c reie-: d a r pînă şi aceste am p ren te cu m p lite pot fi îndreptate

T raum a si reîn v ătarea em o ţio n ală

Som C hit, o refugiată cam bod g ian ă, s-a opu s categ oric atunci cînd cei trei fii ai săi au ru g at-o să le cu m p ere m itraliere de ju că rie A K -4 7 . B ăieţii — în vîrstă d e şase, n ou ă şi u nsp rezece ani — voiau p u ştile de ju cărie ca să jo ace p recu m co leg ii lo r d e şcoală un jo c n u m it „ P u rd y ". In acest jo c, Purdy, p erso n aju l negativ, folosea o asem en ea m itralieră pen tru a m asacra un g ru p de cop ii, după care în d rep ta arm a sp re sin e. D u p ă un tim p în să, copiii i-au găsit un alt final: l-au îm p u şcat ei p e Purdy. P u rd y era d e fapt reco n stitu irea u nei în tîm p lări m acabre, aşa cum â fost ea p o v estită d e su p rav ieţu ito rii u nei m ari d ram e ce s-a p etrecu t p e 17 febru arie 1989 la şcoala elem en tară C lev elan d din Stockto n , C aliforn ia. A co lo , în tr-o p au ză de d u p ă-am iază a claselo r în tîi, a d o u a şi a treia, P atrick P u rd y — care la rîn d u î său în văţase la această şcoală cu vreo d o u ăzeci d e ani m ai în ain te — a ap ăru t p e terenul d e jo acă şi a tras la în tîm p lare rafale de g loanţe d e 7,22 m m în su tele de copii care se ju cau aco lo . Vrem e de şap te m in u te, P u rd y a îm p răştiat g lo an ţele în cu rte, d u p ă ca re şi-a d u s u n p istol la tîm p lă şi s-a îm p u şcat. C în d a v en it p o liţia, cinci cop ii erau p e m o arte şi d o u ăzeci şi n ou ă răn iţi. în lu nile im ed iat u rm ăto are, jo cu l „P u rd y " a ap ăru t în m od sp on tan atît la b ă ieţii cît şi la fetiţele d e la şcoala elem en tară C îeveiand , acesta fiind u n u l d in tre n u m ero asele sem n e că acele şapte m in u te se în tip ăriseră b in e în am in tirea lor. C înd m -am dus la această şcoală care se află la o d istan ţă m ică d e U n iv ersitatea P acific, în v ecin ătatea căreia, la rîn d u l m eu , am crescu t, trecuseră cinci lu ni d u p ă p o vestea cu P urdy şi cu ad ev ăratu l co şm ar pe care l-a d eclan şat. Prezenţa lui era încă fo arte vie, deşi cele m ai în sp ăim în tăto are u rm e d isp ăru seră deja — g ău rile lăsate de gloan ţe, sîn g ele, b u căţelele de ca m e , p iele şi scalp fu seseră ad u n ate im ed iat — ch iar a doua zi d u p ă n en o ro cim , totul

244

O a z e d e o p o rtu n ită ţi

fiind sp ălat şi zu grăvit. In acel m om ent, cele m ai p ro fu n d e cicatrice ale şcolii nu se aflau în clădire, ci în psih icu l co p iilo r şi al p ersonalu lu i, care în cercau să-şi ducă viaţa ca m ai în ain te1. Şi m ai izbitor era felul cu m am in tirea acestor cîteva m in u te era retrăită m ereu pînă în cele m ai ijriki am ănu nte. U n p ro feso r m i-a zis, de exem p lu , că i-a cu p rin s u n val de frică atu nci cînd s-a anunţat venirea zilei Sf. P atrick. U nora dintre copii le-a venit ideea că această zi ar pu tea fi în onoarea lui P atrick Purdy. „D e cîte ori au zeam o am bu lanţă ce se în d rep ta spre azilul din capul străzii, ni se tăia resp iraţia", m i-a zis un alt profesor. „Toţi copiii ciuleau u rech ile să vadă dacă se opreşte aici sau m erge m ai d e p a rte." C îteva şăp tăm îni b u ne, copiii au fost înspăim în taţi pînă şi de oglin zile din dorm itoare; s-a răsp în d it reped e zvonul că acolo îşi are sălaşu l un fel de m on stru im aginar, „sîngeroasa F ecioară M a ria ". L a cîteva şăp tăm îni du pă incident, o fetiţă exaltată a v en it în g oan ă la directoru l şcolii, P at Buşher, şi a ţipat: „A ud îm p u şcătu ri! A ud îm p u şcătu ri!" Z go m o tu l venea de la lan ţu l u nu i leag ăn care se freca de stîlp. M ulţi cop ii au d ev en it h ip ervigilen ţi, stînd m ereu de pază, ca nu cu m va să şe repete n enorocirea; unii b ăieţi şi u n ele fetiţe şi-au făcut un loc de jo acă lîngă sala de curş, nem aiîn d răznin d să iasă pînă în cu rte, acolo u nd e avu sese loc crim a. A lţii nu se m ai ju cau d ecît în g ru p u ri m ici, lăsînd un copil de pază. M ulţi au con tinu at luni în treg i să evite zona „n efastă" în care m u riseră colegii lor. A m intirile au co n tin u at să trăiască la fel de tu lbu rătoare ca visele, strecurînd u -se în m in ţile n eatente ale co p iilo r în ain te de a adorm i. în afară d e co şm aru ri care repetau crim a, co p iii erau cu prin şi de vise n elin iştito are care îi speriau , pen tru că se gîndeau că vor m u ri şi ei cu rîn d . U nii copii au în cercat să doarm ă cu ochii deschişi, ca să n u m ai viseze. Toate aceste reacţii sîn t bin ecu n o scu te de p sih iatri ca fiind sim ptom ele p rin cip ale ale tu lbu rării de stres p o stţrau m atic. Dr. Spencer Eth, psih iatru p en tru copii, sp ecializat în tu lbu rări de stres posttrau m atic, su sţin e că problem a principală în cazu l unei asem enea traum e este „am intirea p rincip alei acţiuni violente, care-şi im p u ne prezenţa: o lovitu ră de pum n, u n cu ţiţ în fip t, un zgom ot de arm ă. A m in tirile sînt exp erienţe sen zo riale intense — ved erea, auzirea sau m irosul unei puşti din care s-a tras de curînd; ţipetele sau tăcerea bru scă a victim ei; sîngele care ţîşneşte; sirenele p o liţie i/7

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţio n a la

245

D espre aceste m om en te vii, în sp ăim în tăto are, neu rosp ecialiştii su sţin că ele d evin am in tiri in teg rate în circu itul em oţional. S im p to m ele sînt de fapt sem n ele u nei su p ralicitări a n ucleului am ig d alian , îm p ied icîn d p erm an en t co n ştien tizarea pînă la cap ăt a am in tirilor vii ale unui m o m en t trau m atizant. C a urm are, am in tirile trau m atizante devin d eclan şato ri m in tali, gata să dea alarm a la cel m ai m ic sem n al care ar p u tea în sem n a că un m o m en t cu m p lit este pe cale să se repete. A cest fen om en d eclan şator este m arca unei trau m e em oţion ale de orice tip, in clusiv a u n o r su ferin ţe fizice repetate din tim pu l cop ilăriei. O rice even im en t trau m atizan t p o ate d eclanşa asem en ea am in tiri în n u cleu l am igdalian: un in cen d iu sau un accid en t de m aşin ă, p articiparea la o catastrofă n atu rală cu m ar fi un cu trem u r sau u n u ragan, un viol sau u n jaf. Su te de m ii de oam en i trec an ual p rin asem enea dezastre şi m u lţi dintre ei suferă răni em oţion ale care îşi lasă am prenta p e creier. A ctele de violenţă sîn t m ai p ericu lo ase d ecît catastrofele n atu rale cu m ar fi un u ragan , de exem p lu , p en tru că, spre d eo seb ire de victim ele unui dezastru n atu ral, cele ale unui act de v io lenţă sim t că au fost alese în m od in ten ţio n at ca ţintă. A cest lu cru clatin ă încred erea în o am en i şi în secu ritatea u nei lum i interp erso n ale, o bază care în cazu l u nei catastro fe n aturale răm îne n eatin să. în tr-o clipă, lum ea în co n ju rătoare devine periculoasă, o am en ii sînt am eninţări p o ten ţiale la adresa sigu ran ţei p erso n ale. C ru zim ea oam en ilor se în tip ăreşte în am intirea victim elo r în aşa fel încît totul este privit cu teamă, mai ales cînd ceva se aseam ăn ă cu atacu l suferit. O persoană care a fost lovită în cap fără să-şi vad ă atacatoru l devine atît de sp eriată ulterior, încît pe strad ă în cearcă să m eargă în to td eau n a în faţa unei d oam ne în v îrstă p en tru a se sim ţi în sigu ran ţă că n u va fi d in nou lovită în cap 2. 0 fem eie care a fost jefu ită de către u n b ărb at care a u rcat cu ea în lift şi a o bligat-o sub am en in ţarea cu ţitu lu i să coboare la u n etaj n eocu p at nu s-a m ai u rcat în liftu ri săp tăm îni întregi, dar

nici în metrou sau în vreun alt spaţiu închis, în care s-ar fi putut sim ţi ca în tn o cap cană. Ea a fu git de la b an ca unde lucra în m o m entu l în care a v ăzu t un b ărb at care şi-a b ăg at m îna în haină exact cu m proced ase jefu itoru l. In tip ărirea groazei în m em orie — ce are ca rezu ltat o vigilen ţă exag erată — poate să dureze o viaţă, aşa cu m s-a arătat într-u n stu d iu făcut asupra u nor su p rav ieţu ito ri ai H olocau stu lu i.

246

O a z e de o p o rtu n ită ţi

D u pă ap roap e 50 d e ani de la p erioad a în care su feriseră de foam e, le fu seseră m ăcelăriţi cei dragi şi în d u raseră lagărele n aziste, am in tirile care îi bîn tu iau erau în că fo arte vii. O treim e au declarat că le este frică în general. A p ro ap e trei sfertu ri au sp u s că încă se sp erie de tot ceea ce le p o ate am in ti d e p ersecu ţia n azistă, cu m a r fi o u n iform ă, o b ătaie în u şă, un d in e care latră sau fu m u l care iese pe u n co ş. C am 60% au sp u s că se g în d esc aproap e ziln ic la H o lo cau st, ch iar şi du pă o ju m ă ta te d e v eac; dintre cei cu sim p to m e active, o p t din zece în că su feră d e co şm aru ri rep etate. Ia r im u l d in tre su p rav ieţu ito ri d eclara: „C in e a fost la A u sch w itz şi n u are co şm aru ri în seam n ă că n u e n o rm al."

GROAZA ÎNGHEŢATĂ ÎN M EM O R IE Iată ce sp u n ea un veteran al răzb o iu lu i d in V ietnam In vîrstă d e 48 d e ani, la vreo 24 d e ani d u p ă ce trecu se p rin m om en te de g roază în acea ţară în d ep ărtată: Nu pot scăpa de amintiri! Imaginile se succed pînă în cele mai mici amănunte, aparent declanşate de lucruri fără nici o legătură, cum ar fi o uşă trîntită, o asiatică întîlnită pe stradă, o saltea de bambus sau mirosul de came de porc prăjită. Seara trecută m-am dus la culcare şi în sfîrşit am dormit şi eu bine. Spre dimineaţă, a izbucnit o furtună şi a început să tune. M-am trezit imediat înţepenit de frică. Parcă eram din nou în Vietnam, în plin sezon musonic, făcînd de gardă. Eram sigur că voi fi doborît cu prima ocazie şi că voi muri. Mîinile îmi îngheţaseră şi totuşi transpiram prin toţi porii. Simţeam fiecare firicel de păr de pe ceafă cum se ridicase vertical. Nu reuşeam să-mi recapăt ritmul respiraţiei, iar inima simţeam că-mi iese din piept. Dintr-odată, mirosea a sulf. Apoi brusc am zărit ceea ce mai rămăsese din amicul meu Troy... totul se afla pe un taler din bambus ce fusese trimis în cîmpul nostru de luptă de către militarii Viet-cong-ului... Cel de-al doilea fulger şi tunetul ce i-a urmat m-au făcut să sar în aşa hai din pat încît am aterizat direct pe jos.3 A ceastă oribilă am intire, extrem de v ie, de p roasp ătă şi de d etaliată avea p este 20 de ani, şi totuşi îşi p ăstra forţa d e a prod u ce aceeaşi frică în acest fost sold at ca şi în ziu a aceea nefastă. Tu lbu rarea d e stres p o sttrau m atic rep rezintă o scăd ere pericu loasă a n iv elu lu i la care cen tru l n eu ral dă alarm a, făcînd persoana resp ectiv ă să reacţion eze la m om en te o b işn u ite d in viaţă ca şi cu m ar fi u n ele de m are criză. C ircu itu l b lo ca t despre care discu tam în C ap ito lu l 2 p are extrem de im p o rtan t în lăsarea unei u rm e de m em o rie atît d e p u ternice: cu c ît ev en im en tele care de-

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţ io n a lă

247

d a n se a z ă blocarea n u cleu lu i am igd alian sîn t m ai bru tale, m ai şocante şi m ai oribile, cu atît am intirea se şterge m ai greu. Baza n eu rală a acestor am in tiri este o alterare totală a reacţiilor ch im ice d in creieru l pu s în m işcare de o singu ră clipă de g roază c o p leşito are4. în vrem e ce d escop eririle p rivind tu lbu rarea de stres posttra urna tic se b azează pe im pactul asupra unui sin g u r e p isod, rezu ltate sim ilare p ot ap ărea din cru zim ile ce au fost su p o rtate un anumit n u m ăr de ani, ca în cazul cu co p iii care sîn t maltrataţi sexu al, fizic sau em oţion al. C ele m ai d etaliate stu d ii asupra sch im b ărilo r la n ivelu l cre ieru lu i s-au făcu t la C en tru l N aţional pentru P roblem e de Stres P osttrau m atic, o reţea de laboratoare de cercetare care s-au co n cen trat asupra sp italelo r de v eteran i, unde există m ulţi dintre cei care suferă de tu lbu rare de stres p osttrau m atic, m ai ales v e teran i din V ietn am , d ar şi din alte războaie. în urm a stu d iilor asupra veteranilor/ am reu şit să avem suficien te date în le g ă tu ră cu ce în seam n ă tu lbu rarea de stres posttrau m atic. D ar aceste in form aţii se aplică în egală m ăsu ră şi copiilor care au suferit grave traum e em oţion ale, precu m cei de Ia şcoala C leveland . „Se poate în tîm p la ca victim ele unei trau m e d evastatoare să nu m ai fie n iciod ată ca m ai în ain te din p u nct de ved ere b io lo g ic", m i-a spus dr. D en n is C h arn ey 5, un p sih iatru ce a stu d iat la Yale, în p rezen t fiind d irectoru l u nei clinici de n eurologie d in ca d ru l C entru lu i N aţio n al. „N u co n tează dacă este vorba de o groază stîm ită pe cîm p u l de luptă, de o tortură sau de o m altratare repetată în co p ilărie sau de o exp erienţă unică, cu m ar fi fi b locarea în tim pu l u n u i u ragan sau p ericolu l de a m uri în tr-u n accid en t de m aşină. Tot acest stres in con trolabil poate avea acelaşi im p act b io lo g ic." C u v în tu l cu care se operează este incontrolabiL D acă oam en ii sim t că p o t face cev a în tr-o situ aţie catastrofală, că p o t exercita un an u m it con trol, in d iferen t cît de m ic, se d escu rcă m u lt m ai bin e din p u n ct de ved ere em oţion al d ecît cei care se sim t co m plet n eaju toraţi. N eaju to rarea face ca even im en tu l în sine să d evină în m od su biectiv copleşitor. S au cu m îm i spunea dr. Jo h n K rystal, d irectoru l L abo rato ru lu i de p sih ofarm acolog ie din ca drul centrului: „C în d cinev a este atacat cu cuţitul şi ştie să se apere, reacţion ează, în vrem e ce altcineva îşi spune doar atît: «Sînt un om m ort.» P erso an a n eaju torată este cea care riscă să sufere u lterior de o tu lbu rare de stres p osttrau m atic. Este acel sentim en t că viaţa îţi este pusă în prim ejd ie şi că nu poţi fa c e n i-

248

O a z e de o p o rtu n ită ţi

m ic ca să scapi — în acel m om en t în cep în d m od ificările la n iv elul cre ie ru lu i/' N eaju to rarea ca d eclan şato r al tu lbu rării de stres p o sttrau m atic a fost prezen tată în zeci de studii pe cîte o p ereche de cobai care au fost ţin u ţi în cu şti d iferite, fiecăru ia ad m in istrîn du-i-se un uşor şoc electric — totuşi su ficien t de stresan t p en tru un şob olan — , însă de fiecare dată de aceeaşi in ten sitate. U n u l singu r d intre aceşti cobai avea o m anetă în cuşca sa. C în d el ap ăsa pe m anetă, şocul electric în ceta p en tru am bele cuşti. D u p ă zile şi săptăm îni în tregi, am bii şobolan i fu seseră supu şi aceleiaşi cantităţi de şocuri electrice. Insă cel care a avu t p o sibilitatea să oprească şocurile a scăp at fără nici o u rm ă de stres. D o ar cel n eaju torat din această p ereche a su ferit m od ificări la n ivelu l creierului create de stres6. Pentru un copil care a fost îm p u şcat pe terenul de jo acă şi a văzu t cu m sîngerează şi m or colegii săi — sau pentru profesorul aflat de faţă care n u a p u tu t să oprească m asacrul — n eaju torarea trebuie să fi fost p alp abilă. T U L B U R A R E A D E S T R E S P O S T T R A U M A T IC CA T U L B U R A R E L IM B IC Ă Trecuseră luni de zile de la un cu m p lit cu trem ur care o aru n case din pat şi o făcuse să ţipe de groază, cău tîn d u-şi b ăieţelu l de p atru ani în acea casă cu p rin să de în tu n eric. S-a g h em u it ore întregi în n oap tea aceea rece de la Los A ngeles u nd ev a în tocul uşii, pironită, fără m în care, apă sau lu m ină, în tim p ce v alu ri d u pă valu ri de replici ale cu trem u ru lu i scu tu rau din n ou păm în tul. D u pă lu ni de zile, îşi reven ise în m are parte din acea p an ică îngrozitoare ce o cu p rin sese în prim ele zile de după cu trem ur; de cîte ori auzea că se trîntea o u şă, în cepea să trem ure ca varga. Sim ptom u l cel m ai obositor şi de durată era incap acitatea sa de a m ai dorm i, lucru ce i se în tîm p la doar în nop ţile în care soţul ei era p lecat — aşa cum fu sese şi în n oap tea cu trem uru lu i. Princip alele sim p tom e ale acestei frici dobîndite -r— inclu siv cele m ai intense, ale tu lbu rării de stres posttrau m atic — se d atorează schim b ărilor din circu itu l periferic, ce se con cen trează asupra nucleu lu i am ig d alian .7 O parte dintre schim bările cheie apar în locus cen d eu s, structu ră ce reglează secreţia de către creier a două substanţe n u m ite şi catecolam ine: adrenalina şi noradrenalina. A ceste su bstan ţe n eu ro ch im ice m obilizează tru pul în cazul unui m om en t de criză. A celaşi val de catecolam ine dă o torţă specială am intirilor. în tulburarea de stres p o sttra u m a tic

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţ io n a lă

249

acest sistem d evine hiperactiv, secretînd doze m ari din aceste su bstanţe chim ice din creier, ca reacţie la situaţiile care rep rezin tă d oar o m ică am eninţare sau nici una, d ar care am in tesc de traum a iniţială, ca în cazu l cop iilor de la şcoala C leveland , care in trau în panică ori de cîte ori au zeau o sirenă de am bu lanţă asem eni celor au zite după crim a din şcoală. Locus ceruleus şi nu cleu l am ig d alian sîn t strîns legate de alte structu ri p eriferice, cu m ar fi h ip o cam p u l şi h ip o talam u su l; circuitul catecolam in elor se p relu n geşte p în ă în cortex. S ch im b ările d in aceste circu ite se pare că am p lifică sim p tom ele tu lbu rării de stres p o sttrau m atic, ceea ce în seam n ă an xietate, team ă, h iperv ig ilen ţă, irascibili ta te, su p ărare din orice, disp oziţia de a se bate sau de a fugi şi am in tirile em oţion ale in tense şi de n eşters8, în u rm a u n u i stu d iu , s-a co n statat că v eteran ii din V ietn am care suferă de tu lbu rare de stres p o sttrau m atic au cu 40% m ai p u ţin i receptori de stopare a catecolam in elor d ecît cei care n u au aceste sim ptom e — su g erîn d u -se astfel că de fap t creierele lor au su ferit o m od ificare de du rată în privin ţa secreţiei de catecolam ine, cu greu de co n trolat9. A lte m od ificări au avu t loc în circu itu l ce leagă creierul p eriferic de glanda supraren ală, care reglează prod u cerea de A C T H , princip alu l h orm o n al stresu lu i, p e care corp u l îl secretă p en tru a se m ob iliza în situ aţiile de criză, în care reacţia este lu ptă-sau-fugi. Sch im bările au făcu t ca acest h orm o n să fie secretat într-o can titate excesivă — în sp ecial în n u cleu l am ig d alian , în h ip ocam p şi în locus ceruleus — , prod u cîn d în trup m od ificări ca şi cum ar u rm a un m om en t d e criză, care în realitate n u se în tim p lă10. Sau aşa cu m îm i spun ea dr. C harles N em eroff, p sih iatru la U niversitatea D uke: „Prea m u lt A C T H te face să reacţion ezi exagerat. D e exem p lu , în cazu l u nu i v eteran din V ietnam cu tu lbu rare de stres p o sttrau m atic, care se află în tr-o parcare u n d e explodează un cau ciu c, generarea de A C T H îl face să p lo n jeze în aceleaşi sentim en te ca în cazu l trau m ei in iţiale. în cep e să tran spire, îl cu p rin d e frica, îl ia cu frig, trem ură şi s-ar p u tea ch iar să-şi am in tească frînturi din ceea ce s-a în tîm p lat. C ei care au hip ersecreţie de A C T H au şi o reacţie de spaim ă exag erată. De exem plu, dacă te strecori în spatele cuiva şi dintr-odată pocn eşti din p alm e, p ersoana respectivă va tresări p u tern ic p rim a dată, dar nu şi a treia sau a patra oară. A ceia însă care au prea m u lt A CTH nu se p o t obişnu i cu lucrul ăsta: şi a patra oară vo r reacţiona la fel ca şi prim a d a tă /'11

250

G a z e de o p o rtu n ită ţi

U n al treilea set de schim b ări apare în sistem u l op ioid al creieru lu i, cel care secretă en d orfin ele, care to cesc senzaţia de durere. Şi el d evine hiperactiv. A cest circu it n eu ral im p lică d in nou n u cleu l am ig d alian , de d ata aceasta co n certat cu o an u m ită reg iu ne de la n ivelu l co rtexu lu i cerebral. O p io id ele sînt substanţe

chimice din creier — agenţi foarte puternici de amorţeală — co m p arab ile cu op iu m u l sau cu alte n arco tice în ru d ite. A tunci cînd există un n iv el m are de op io id e („p rop ria m orfin ă a creieru lu i"), o am en ii au o m ai m are toleran ţă la du rere — u n efect ce a fost o b serv at de ch iru rg ii de pe cîm p u rile d e lu p tă care au co n statat că sold aţii g rav răniţi aveau n ev o ie de can tităţi m ai m ici de n arco tice d ecît civilii cu răni m ai p u ţin grave. C ev a sim ilar se în tîm p lă şi în cazu l tu lbu rării d e stres posttrau m atic12. M od ificările de en d orfin ă d au o n ou ă d im en siu n e co m b in aţiei n eu rale d eclanşate de o n ou ă exp u n ere la traum ă: am orţirea an u m ito r senzaţii. A cest lu cru se pare că exp lică un în treg set de sim p tom e p sih olog ice „ n eg ativ e" o bserv ate de m ult la tu lb u rarea de stres posttrau m atic: an hed on ia (incap acitatea de a sim ţi plăcerea) şi o am orţeală em oţion ală g en erală, o senzaţie de izolare faţă de viaţă sau faţă d e preocu p area în rap o rt cu sen tim en tele altora. C ei ap rop iaţi acesto r p erso an e p o t constata o m are in d iferen ţă şi o lipsă de em p atie. U n alt efect p o sibil poate fi d isocierea, in clu zîn d in cap acitatea de a-şi am inti m om ente de m are im p o rtan ţă, ore în tregi sau ch iar zile în cazu l unu i even im en t trau m atizan t. S ch im b ările n eu rale în cazu l tu lbu rării d e stres p o sttrau m atic se pare că p red isp u n persoana care su feră de această b o ală la viitoare trau m e. U n n u m ăr de stu d ii pe an im ale aveau să descopere că atu n ci cînd ele sîn t exp u se ch iar şi u n u i stres u şor la o vîrstă frag ed ă sîn t m u lt m ai vu ln erabile d ecît an im alele nestresate, care su p o rtă o trau m ă la n ivelu l creieru lu i u lterio r în viaţă (acest lu cru su g erează n evoia strin g en tă de a trata cop iii cu tulb u rare de stres p o sttrau m atic). A cesta ar p u tea fi un m otiv pentru fap tu l că d in tre d o u ă persoane exp u se u n ei aceleiaşi catastrofe u na su feră o tu lbu rare de stres p o sttrau m atic, iar cealaltă nu: n u cleu l am ig d alian este p reg ătit să descop ere pericolu l, iar atu nci cînd el reapare în viaţă ca o p rim ejd ie reală, alarm a este de o in ten sitate şi m ai m are. Toate aceste sch im b ări n eu rale oferă avan taje pe term en scu rt p en tru rezolvarea u n o r u rgen ţe în fio răto are sau stresante ce pot apărea. In co n d iţii dure, vigilenţa este m ult m ai mare, persoana fiin d gata de orice, im p revizibilă în ceea ce priveşte

T r a u m a ş i r e ît t v ă îa r e a e m o ţ io n a lă

251

d u rerea; corp u l este p reg ătit pen tru a su sţin e efo rtu rile fizice şi,, pen tru m om en t, in d iferen t la ceea ce în alte con d iţii ar fi ev en im ente tu lbu rătoare. A ceste avan taje p e term en scu rt devin însă cu tim pu l p ro b lem e d e d u rată, atu nci cînd creierul suportă m o d ificări care d evin p red isp o ziţii, ca o m aşină care răm în e p erm an en t în viteza a p atra. C înd n u cleu l am ig d alian şi acea regiune a creieru lu i co n ectată la el îşi iau u n alt p u n ct d e reper în m om entu l u nei trau m e de m are in ten sitate, această schim bare de excitab ilitate — această m ărită p o ten ţialitate de a declanşa b lo caje n eu rale — în seam n ă că toată viaţa este gata să d evină o criză p erm an en tă, ch iar şi cele m ai n ev in o v ate clip e p u tîn d deveni o ex p lozie d e frică în n eb u n ito are. r e Sn v ă ţ a r e a e m o ţ i o n a l ă

A ceste am in tiri trau m atizan te se p are că răm în ca fixaţii în fu ncţionarea creieru lu i, p en tru că in terferează cu lu cru rile în v ăţate u lterio r — m ai precis, cu în v ăţarea u n ei reacţii m ai n o rm ale la ev en im en tele trau m atizan te. în tem erile d o bîn d ite cu m ar fi tu lbu rarea d e stres posttra urna tic, m ecan ism ele în văţării şi m em oriei au lu at-o razn a; din nou n u cleu l am ig d alian este ch eia reg iu n ilo r creieru lu i im p licate. D ar în dep ăşirea fricii d obîn d ite n eocortexu l are o im p ortan ţă cap itală. C ondiţionarea fr ic ii este d en u m irea p e care o fo lo sesc p sih ologii p en tru p ro cesu l p rin care cev a ce în u ltim ă in stan ţă nu este am en in ţăto r d evin e în sp ăim în tător, p en tru că în m in tea p erso anei afectate se asociază cu cev a cu m p lit. C în d asem en ea tem eri sîn t d eclan şate la an im alele de laborator, C h a m e y a observ at că frica p oate d u ra şi an i de z ile1^. R eg iu n ea ch eie de pe creier u n d e se în vaţă, se reţin e şi se acţion ează ca reacţie la frică este circu itu l d in tre talam u s, n u cleu l am ig d alian şi lobu l frontal — sistem ul b lo cării neurale. D e obicei, cînd cineva în vaţă să se team ă de ceva printr-u n reflex con d iţion at, frica d isp are în tim p . A cest lu cru se pare că se în tîm p lă p rin tr-o reînvăţare firească, d e cîte ori obiectu l fricii este în tîln it d in n ou în absenţa a cev a cu ad ev ărat în sp ăim în tător. A stfel, un copil care în vaţă să-i fie frică de cîin i pen tru că a fost u rm ărit de un ciobăn esc germ an fu rio s, în cetu l cu încetu l îşi pierde această frică în cazul în care se m u tă lingă n işte vecin i care au un ciob ăn esc foarte p rieten o s, cu care îşi petrece m ultă v rem e ju cîn d u -se.

252

O az.e d e o p o r t u n i t ă ţ i

în tu lbu rarea de stres p o sttrau m atic, reînvăţarea spontană nu m ai are loc. C h arn ey su sţin e că acest lucru se p oate datora schim b ărilor din creier în cazu l tu lbu rării de stres p osttrau m atic, schim b ări care sînt atît de p u ternice, în cît blocarea nucleului am igd alian se petrece de fiecare dată cînd ceva ce am in teşte fie ch iar şi vag de trau m a iniţială reapare, reîn tărin d tiparul fricii. A cest lu cru în seam n ă că n iciod ată lu cru rile de care ne tem em nu pot fi tratate cu o senzaţie de calm -— n u cleu l am ig d alian nu în vaţă n iciod ată să aibă o reacţie m ai slabă. „D isp ariţia- fricii, constată el, „se pare că p resu p u n e un proces de în văţare activ ă" care la p ersoan ele cu tulburare de stres p o sttrau m atic nu m ai fu ncţionează, „ceea ce duce la o su p rav ieţu ire an orm ală a am in tirilor e m o ţio n a le ".14 D acă însă trec prin exp erien ţele cele m ai p o triv ite, ch iar şi cei cu tu lbu rare de stres p o sttrau m atic p o t d ep ăşi m om en tu l; am intirile em oţion ale pu ternice şi tiparele de gîndire şi de reacţie pe care le generează se pot schim ba în tim p. A ceastă reînvăţare, propu ne C harney, este de natu ră corticală. Frica iniţială în co lţită în nu cleu l am ig d alian nu dispare co m p let; m ai d egrabă cortexul prefrontal anulează în m od activ com enzile date de nucleul am igd alian ie stu lu i creierului, care ar pu tea reacţiona cu team ă. „întrebarea este cît de repede scăp ăm de o frică d o b în d ită", spune R ichard D avid son , p sih olog la U niversitatea W isconsin, care a d escop erit că rolul cortexu lu i prefron tal ştîng este de a dim inua starea de d isconfort. în tr-o exp erien ţă d e laborator în care oam en ii m ai în tîi au în văţat să aibă o aversiu ne faţă de un zg om ot pu ternic — un exem p lu de frică dobîn d ită şi o paralelă în alt registru cu tu lbu rarea de stres p o sttrau m atic — , D avidson a d escop erit că oam en ii care sînt m ai activi în cortexu l prefrontal sting îşi d ep ăşesc m ai rapid frica d obîn d ită, su gerîn d din nou rolul im p o rtan t ju cat de zona corticală în detaşarea, de stresul d o b în d it15. R E E D U C A R E A C R E IE R U L U I E M O Ţ IO N A L U na d intre cele m ai în cu rajatoare d esco p eriri d espre tulburarea de stres posttrau m atic provine din tr-u n stu d iu asupra su p rav ieţu ito rilo r H olocau stu lu i, din tre care trei sferturi s-a con statat că au sim ptom e active de tu lbu rare de stres posttrau m atic ch iar şi o ju m ătate de secol m ai tîrziu. D escoperirea pozitivă a fost că un sfert dintre su p rav ieţu itorii care au su ferit cînd-

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţio n a lă

253

va de asem en ea sim p tom e nu Ie m ai au; într-u n fel sau altul, even im en tele din viaţa lor au co n tracarat această p ro blem ă. C ei care încă m ai aveau sim p tom ele dădeau dovadă de m od ificări de catecolam in e la nivelul creierului, tipice pen tru tu lbu rarea de stres p o sttrau m atic -— în vrem e ce aceia care şi-au reven it nu m ai prezen tau asem en ea sch im b ări16. A ceastă con statare şi altele sim ilare d au sp eranţe că schim bările; la n ivelu l creieru lu i în privinţa tu lbu rării de stres p o sttrau m atic nu sîn t irev ersibile şi că oam enii îşi p ot reveni chiar şi din cele m ai cu m plite traum e em oţionale — pe scurt, că acest circuit em oţional poate fi reeducat. Vestea cea b u n ă este deci că şi trau m ele profunde ca acelea care produc tulburarea de stres p osttrau m atic se p ot vind eca şi că drum ul spre o asem en ea vindecare este parcurs prin reînvăţare. U n u l d in tre m od u rile în care această vind ecare em oţion ală se pare că se p etrece sp on tan — cel p u ţin la copii — este p racticarea u nor jo cu ri p recu m „Purdy'f. Jo cu rile acestea rep etate îa n esfîrşit îi lasă pe co p ii să retrăiască traum a în sigu ran ţă. A ceasta perm ite d ouă căi de vin d ecare: pe de o parte, m em oria rep etă în cortex o stare de an xietate m ai scăzută, desensibilizîndu-1 şi perm iţînd un set de reacţii n etrau m atizan te care-i vor fi aso ciate. O altă cale de vind ecare este aceea că, în m in tea lor, copiii dau un alt d ezn od ăm în t, m ai b u n , traged iei. U neori, ju cîn d u -se de-a „P u rd y ", cop iii îl o m o ară, sco ţîn d u -şi în evid enţă cap acitatea de a stăpîn i m o m en tele trau m atice de n şaju to rare. Jocu rile p recu m „P u rd y " sîn t p revizibile la copiii m ici care au trecu t printr-o asem en ea în tîm p lare de o v iolen ţă co p leşito are. A ceste jo cu ri m acabre în cazu l cop iilor trau m atizaţi au fost observate prim a d ată de dr. L en ore Terr din San F ran cisco , p sih analist în problem e de co p ii17. Ea a descop erit asem en ea jo cu ri la copiii din C h o w ch illa, C aliforn ia — cam la o oră de C en tral Valley şi de Stockto n , u nd e s-a în tîm p lat nenorocirea cu P u rd y — şi unde în 1973 u n au tobu z cu copii p lecaţi în tr-o excu rsie de o zi a fost răpit la d ru m u l m are. R ăp ito rii au în g rop at au tob u zu l şi au tinut copiii în tr-u n chin care a d u rat d ouăzeci şi şap te de ore. C inci ani m ai tîrziu, Terr a d escoperit că acei co p ii răpiţi retrăiau m om en tu l în jo cu ri în care erau victim e. De exem p lu , fetele ju cau în m od sim bolic scenarii ale răpirii cu p ăp u şile lor Bărbie. U na dintre fetiţe, care ura faptul că sim ţise u rin a celo rlalţi copii pe pielea ei cînd stăteau acolo ghem u iţi de sp aim ă, îşi spăla păpuşica la nesfîrşit. O alta se juca de-a călătoria lui Bar-

254

O a z e d e o p o rtu n ită ţi

b ie, p ăpu şa care m ergea u nd ev a — nu con tează u n d e — şi se în torcea cu b in e, ceea ce era ch iar scop u l în sine al jo cu lu i. O a treia introd ucea p ăp u şa în tr-o groap ă, în care aceasta se su foca. în vrem e ce ad u lţii care au trecu t prin trau m e copleşitoare p o t su feri un fel d e am orţeală p sih ică, de blocare a m em oriei sau

a senzaţiilor în raport cu o anumită catastrofă, adesea psihicul co p iilo r tratează cu totul altfel p ro blem a. Ei sîn t in sen sibili la trau m ă m u lt m ai ra r — cel p u ţin aşa cred e Terr> p en tru că îşi folo sesc fan tezia, se jo a că şi v isează cu ochii d esch işi, p en tru a-şi ream in ti şi a regîn d i ch in u rile p rin care au trecut. A ceastă retrăire volu n tară a trau m ei se p are că alim en tează nevoia de a o tran sform a în am in tiri p u tern ice, care u lterio r p o t apărea sub form ă d e flash -b ack -u rl. D acă trau m a este m in oră, ca d e exem plu m ersu l la d en tist p en tru o p lo m b ă, retrăirea m om en tu lu i o dată sau d e d o u ă ori e su ficien tă. D ar dacă este vorba d esp re cev a copleşitor, co p ilu l sim te n ev o ia să repete la n esfîrşit, să reia veşnic firul trau m ei, In tr-u n ritu al m on o ton şi n eînd urător. O cale de a se aju n ge la im ag in ea în g h eţată din n u cleu l am igd alian este cea oferită d e artă, care la rîn du l său este u n m ijloc de co m u n icare al su b co n ştien tu lu i. C reieru l em oţion al este bine a d ap tat în ţelesu lu i sim b o lic şi la ceea ce Freud n u m ea „procesul p rim a r": m esajele, resp ectiv m etafo ra, p ovestea, m itu l şi artele. A ceastă cale e ste folosită adesea p en tru tratarea co p iilo r traum atizaţi. U n eo ri, arta p o ate d esch id e o p o sibilitate ca acei copii să d iscu te d esp re m o m en tu l de g roază despre care altfel n -ar înd răzn i să vo rb ească. Sp en cer E th d in L o s A n g eles, p sih iatru în p roblem e d e copii, tratează asem en ea cazu ri şi p o v esteşte d espre un p u şti de cinci ani care a fost răp it îm p reu n ă cu m am a lui d e către fostu l iubit al acesteia. B ărb atu l i-a dus în tr-o cam eră d e m otel, u nd e i-a p oru ncit co p ilu lu i să se ascu n d ă su b o p ătu ră, în vrem e ce el a bătu t-o p e m am ă p în ă a o m o ri t-o. E de în ţeles că b ăiatu l nu era disp u s să vo rb ească d espre asta cu E th , despre vaietele pe care le-a a u zit şi d esp re tot ce a v ăzu t ch iar şi de su b pătu ră. A stfel că Eth i-a ceru t să facă u n d esen — o rice desen. El a sch iţat o m aşin ă d e cu rse care avea n işte ochi en orm i, îşi am in teşte Eth. O ch ii aceia im en şi Eth i-a in terpretat ca fiin d înd răzn eala co p ilu lu i de a p rivi pe furiş la ce face crim in alu l. A sem enea referiri in d irecte la o scenă profim d trau m atizantă apar ap roap e în to td eau n a în creaţiile co p iilo r; Eth a m ai pu s şi alţi cop ii să d esen eze cîte cev a, p en tru a în cep e astfel terapia. A m in ti-

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţ io n a lă

255

rile p u ternice care îi preocupă se strecoară în d esenele, ca şi în gînd urile lor. D in colo de asta, d esen atu l în sine este o terapie, ce poate fi un în cep u t de stăpînire a trau m ei. R E ÎN V Ă Ţ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă Ş I R E F A C E R E A D U PĂ O TRAU M Ă Iren e a m e rs la o în tîlnire c a re s-a sfîrşit p rin tr-o în ce rca re d e v io l. D eşi s-a lu p ta t cu a ta c a to ru l, el a c o n tin u a t să o u rm ă re a s c ă : a h ă rţu it-o cu telefoan e ob scen e şi c u a m e n in ţă ri v io le n te , s u n în d -o în toiul n o p ţii, p în d in d -o şi u rm ă rin d u -i fiecare m işca re . O d a tă , cîn d a în ce rca t să ap eleze la aju toru l poliţiei, ofiţerii a u so c o tit că p ro b lem a este u n fleac, av în d în v e d e re că „d e fap t, n u s-a în tîm p la t n im ic ". C în d a în ce p u t te ra p ia , Irene a v e a d eja s im p to m e d e tu lb u ra re de stres p o s ttra u m a tic , n u m a i ieşea în lu m e şi se sim ţea o a d e v ă ra tă p riz o n ie ră în p ro p ria ei c a să .

C azu l lu i Iren e este citat de dr. Ju d ith L ew is H erm an , p sih iatru care a a b solv it la H arvard şi a cărei m un că desch izătoare de n oi d irecţii su b lin iază fazele de revenire în u rm a u nei trau m e. H erm an su sţine că ele ar fi acestea: atingerea u nei stări de sigu ranţă, am in tirea am ănu ntelor trau m ei şi jelirea p ierd erii su ferite şi, în final, reînceperea unei v ieţi n orm ale. E xistă o lo g ică b io logică în privin ţa ordinii acestor faze, aşa cu m v o m ved ea de altfel: această su ccesiu n e pare să reflecte felu l în care creierul em o ţional în vaţă d in nou că viaţa n u trebu ie socotită o criză p erm an entă. P rim a fază — atingerea stării de sigu ran ţă — presu p u n e g ăsirea u n o r căi de calm are a circu itelo r em oţion ale prea tem ătoare şi care se p o t d eclanşa atît de u şor în cît să p erm ită reîn văţarea18. A d esea, acest lucru în cep e prin a-i aju ta pe p acien ţi să în ţeleagă că starea lor de surescitare şi co şm aru rile, hip ervigilen ţa şi pan ica sîn t d e fapt părţi ale sim p to m eio r tu lbu rării de stres p o sttrau m atic. A ceastă în ţeleg ere face ca sim p tom ele în sine să fie m ai pu ţin în sp ăim în tătoare. O altă fază de în cep u t este a-i aju ta pe p acien ţi să recîştige un an u m it con trol asupra lu cru rilor care li se în tîm p lă, o dezvăţare d irectă a lecţiei de neaju torare pe care a în tip ărit-o trau m a. Irene, de exem p lu , şi-a m obilizat p rieten ii şi fam ilia p en tru a form a un fel de zid între ea şi u rm ăritor şi era gata să ap eleze şi la poliţie.

256

O aze de o p o rtu n ită ţi

Felul în care p acienţii cu tu lbu rare de stres p o sttrau m atic se sim t în „n esig u ra n ţă" trece d in colo de frica faţă de pericolele ce-i p în d esc; n esig u ran ţa în cep e printr-o fază m ai intim ă, prin sen tim en tu l că nu deţin controlul asupra a ceea ce se întîm plă cu trupul şi cu em oţiile lor. A cest lucru este de în ţeles, avînd în vedere d eclanşarea b lo caju lu i em oţional pe care o creează tu lbu rarea de stres p o sttrau m atic prin h ip ersen sib ilizarea circuitului n u cleu lu i am ig d alian . M ed icaţia le oferă p acienţilor posibilitatea de refacere în aşa fel în cît ei să îşi dea seam a că nu trebu ie să fie la disp oziţia alarm elor em oţion ale ce-i cu prin d odată cu o an xietate in exp licabilă, d în d u -le in so m n ii sau con d im entînd u -le so m n u l cu coşm aruri. F arm aco lo gii speră că în tr-o b u n ă zi v o r exista m ed icam en te care să acţion eze în m od direct asupra efectelo r tu lbu rării de stres p o sttrau m atic la n ivelul n u cleu lu i am ig d alian şi conectării circu itelor de n eu rotran sm iţători. D eocam d ată în să există m ed ica ţii care co n trab alan sează doar o parte dintre aceste schim bări, m ai precis, există an tid epresive care acţion ează asu p ra sistem u lui de seroton ină şi betablocante, precu m p ro p an olo lu l, ce b lo chează activarea sistem u lu i nervos sim patie. P acien ţii p o t de asem enea să în v eţe tehnici de relaxare, care le dau p osibilitatea să îşi ech ilib reze această stare de n ervozitate m axim ă. C alm u l fiziologic d esch id e o posibilitate de a ajuta circu itu l em oţional b ru talizat să red escop ere că viaţa nu este o p erm an en tă am enin ţare şi de a reda p acien ţilo r sentim en tul de sigu ran ţă pe care l-au avut în a in te de trau m ă. O altă fază a vindecării presu p u n e repovestirea şi recon stru irea în tîm p lării care a creat traum a într-u n m ediu sigur, care p erm ite circu itu lu i em oţion al să d obîn dească o n ou ă în ţelegere, m ai realistă, şi să reacţioneze altfel faţă de am in tirea trau m atizantă şi de to t ceea ce poate ea declanşa. Pe m ăsu ră ce pacienţii p ovestesc am ăn u n tele îngrozitoare ale traum ei, m em oria în cepe să fie tran sform ată atît la nivelul în ţelesu lu i em oţion al, cît şi în p rivin ţa efectelor asupra creierului em oţion al. R itm u l repovestirii este unu l len t; în m od ideal, ea m im ează paşii care ap ar în m od firesc la cei care sînt în stare să-şi revină d in tr-o traum ă fără să fi su ferit de o tu lbu rare de stres p osttrau m atic. în aceste cazuri se pare că ad esea există un fel de ceas in terior care îi face pe oam eni să îşi „aţip ească" am intirile prea su p ărăto are, care duc la retrăirea trau m ei şi care reapar săptăm îni sau chiar luni, după care abia de-şi mai a m i n t e s c de cum plitele in tîm p lări19.

T r a u m a ş i r e în v ă ţ a r e a e m o ţ io n a lă

257

A ceastă alternare în tre reim ersiu n e şi refu zul trau m ei pare să perm ită o reved ere sp on tan ă a în tîm p lărilo r şi o reîn vătare a reacţiei.em oţionale la acestea. Pentru cei cu o tu lbu rare de stres posttraum atic m ai greu tratabilă, spune H erm an, repovestirea întîm plărilor poate declanşa tem eri cop leşitoare, caz în care terapeutul ar trebui să reducă ritm ul şi să p ăstreze reacţiile p acientului la un n ivel su p ortabil, cît să nu în treru pă reînvăţarea. Terapeutul îl în cu rajează pe p acien t să p o vestească ev en im entele trau m atizante cît se poate de am ănu nţit, ca pe un fel de film de groază făcut de ei, retrăind fiecare detaliu. A cest lucru nu presu p u n e d oar ceea ce s-a văzu t, s-a auzit, s-a m irosit, s-a sim ţit, ci şi reacţiile, sp aim a, d ezg u stu l, greaţa. Scopu l este aici transform area am intirii în cu vinte, ceea ce în seam n ă captarea unei părţi din această amintire, ce ar putea fi ap oi disociată şi făcută să d ispară din am intirea co n ştien tă. Folosin d u -se şi am ănuntele senzoriale şi sen tim en tele ce d evin cu vinte, am in tirile se presupune că sînt m ai b in e ţin u te sub control de n eocortex, u n de reacţiile pe care le generează p o t fi m ai bin e în ţelese, m ai lo gice şi m ai uşor de m an ev rat. R eîn văţarea em oţion ală în această fază este în m are m ăsu ră deja d obîn d ită p rin retrăirea ev en im entelor şi a em oţiilor, dar de data aceasta în tr-u n m ed iu sigu r şi în com pania unu i terap eu t de în cred ere. A cest lu cru co m u n ică o lecţie circu itului em oţion al — şi anum e faptul că sigu ran ţa şi nu groaza poate fi trăită în tandem cu am intirile traum ei respective. P uştiu l de cinci ani care a d esen at ochii aceia im enşi după ce a fost m artorul u nei crim e oribile, în care victim a fu sese m am a sa, n-a m ai făcut alte d esene după aceea; în schim b, el şi terap eutul său, Sp en cer Eth, au in v en tat to t felul de jo cu ri, creînd u -se astfel o legătură m ai strînsă în tre ei. F oarte în cet, el a în cep u t să repovestească crim a, la în cep u t cu stereotip u ri, recitind fiecare am ănunt exact la fel de fiecare dată. Treptat, n araţiu n ea sa a d evenit m ai d eschisă şi m ai cu rgătoare, iar trupul m ai pu ţin ten sionat. în acelaşi tim p, co şm aru rile sale care repetau scena au devenit tot m ai rare ca u rm are, susţine Eth, a unei „stăpîniri a trau m ei7'. încetu l cu încetu l, ei au co n tin u at să vorbească nu d espre tem erile pe care le-a im p rim at această traum ă, ci despre ceea ce i se în tîm pla b ăieţelu lu i în v iaţa de zi cu zi, pe m ăsu ră ce încerca să se ad apteze n ou lu i căm in alătu ri de tatăl său. în final, puştiul a reuşit să vorbească despre viaţa zilnică, iar am in tirile traum ei au în cepu t să se estom p eze treptat.

258

O a z e de o p o rtu n ită ţi

In final, H erm an a co n statat că pacienţii trebu ie pierderea g en erată de o traum ă — in d iferent că este rănire, de m oartea cuiva drag, de o d esp ărţire ori de n u s-a în cercat salvarea cu iva sau p u r şi sim p lu de

să jelească vorba de o regretul că încrederea

p i e r d u t ă în c e i c a r e p ă r e a u c ă o m e r i t ă . J e l i r e a c a r e r e z u l t ă în u r -

ma repovestirii unor evenimente atît de dureroase serveşte unui scop de o im p ortan ţă cap itală. Ea creează cap acitatea de detaşare de traum ă, într-o oarecare m ăsu ră. A sta în seam n ă că în loc de a fi cap tivi pe veci în tr-u n m o m en t din trecut, pacienţii p o t în cepe să p rivească în ain te, ch iar cu sp eran ţă şi să-şi reconstru iască o viaţă n ou ă, lipsită de u m bra trau m ei. C a şi cu m reciclarea perm anentă şi retrăirea groazei d in tr-o traum ă ar fi un circu it em oţional a căru i vrajă, în sfîrşit, este îm p răştiată. Fiecare sirenă nu trebuie să ad u că n eap ărat u n potop de tem eri; fiecare zg o m o t în n oap te nu trebuie să trezească u n m o m en t de groază din trecut. E fectele u lterio are sau o cazio n ale ale sim p tom elo r persistă adesea, spune H erm an, d ar există sem n e sp ecifice că traum a a fost în m are parte d ep ăşită. A cest lu cru p resu p u n e reducerea sim p tom elo r p sih olog ice la un n iv el con trolabil şi cap acitatea de a suporta aceste sen tim en te asociate am in tirilor trau m atizante. Este sem n ificativ în special faptu l că am in tirile în u rm a traum ei n u m ai erup la m om en te n eco n tro late, ci pot fi vizitate ca orice am intire, în m od volu n tar — şi poate şi m ai im portan t, ele pot fi lăsate la o parte, ca orice alte am in tiri. In final, în seam n ă recon stru irea u nei vieţi n oi, cu relaţii p u tern ice b azate pe în cred ere şi pe un sistem de co n v in g eri care să aibă o logică ch iar şi în tr-o lu m e în care se p o t în tîm p la asem en ea n ed rep tăţi20. Toate acestea la u n loc sînt sem n e ale su ccesu lu i în reed u carea creieru lui em oţion al. P S IH O T E R A P IA C A E D U C A Ţ IE E M O Ţ IO N A L Ă D in fericire, m om en tele catastrofale în care am in tirile trau m atizan te sîn t în tip ărite sîn t rare de-a lu ngu l u n ei vieţi pentru m area m ajoritatea din tre n oi. D ar acelaşi circu it care se poate vedea că în tip ăreşte am in tirile trau m atizan te se presu p u n e că fu ncţionează şi în m om en tele lin iştite din viaţă. N eaju n su rile oarecu m obişnu ite ale co p ilăriei, cu m ar fi o ignorare perm an en tă sau o lipsă de acordare a aten ţiei sau a tandreţii din partea unu ia dintre p ărinţi, aban d on area sau pierderea lor ori o respin-

T r a u m a ş i r e ln u ă ţa r e a e m o ţ io n a lă

259

gere din p artea societăţii s-ar putea să nu atingă niciod ată cu lm ile unor traum e, dar îşi vor lăsa am prenta în creierul em o ţio nal, ducînd la d ereglări — la lacrim i şi crize de furie — în relaţiile intim e d in viaţa u lterioară. D acă tu lbu rarea de stres posttrau m a t i c p o a t e fi v i n d e c a t ă , t o t a ş a s e p o a t e î n t î m p l a şi c u c i c a t r i -

cele em oţion ale de care su ferim m ulţi dintre noi. A ceasta este m isiun ea p sih oterap ie!. Şi, în general, totul constă în în văţarea abord ării cu talen t a reacţiilor cu încărcătu ră n ervoasă, iar aici intră în jo c in teligen ţa em oţion ală. D in am ica presup usă de nu cleu l am igd alian şi reacţiile m u lt m ai bin e form ate ale co rtexu lu i prefrontal poate oferi un m od el n eu ro an atom ic asupra felu lu i în care p sih oterap ia rem odelează tiparele em oţion ale profu nd e, prost adaptate. Sau cu m spune n eu ro sp ecialistu l Jo sep h L eD oux, care a descop erit d eclan şato rul d in n u cleu l am ig d alian p recum şi rolul ju ca t de acesta în iz b u cn irile em oţion ale: „O dată ce sistem u l em oţion al în vaţă ceva pare că n u m ai u ită n iciodată- Terapia practic te în vaţă să-l stăp în eşti — îţi în vaţă n eocortexu l să inhibe n u cleu l am ig d alian . Im pu lsu l de a acţiona este refulat, în vrem e ce em oţiile fu n d am entale în această p rivin ţă răm în în tr-o form ă su b lim in a lă /7 D atorită arh itectu rii creieru lu i care ad ăp osteşte reîn văţarea em oţion ală, ceea ce se pare că răm îne chiar si după o p sih o terapie reuşită este reacţia rem anentă, un reziduu al sensibilităţii iniţiale sau al fricii, care stă la baza u n o r tu lbu rări em oţion ale21. C ortexu l prefron tal poate redefini sau frîna im p u lsu l n u cleu lu i am igd alian, d ar n u p o ate să-l îm p ied ice să reacţion eze din p rim ul m om en t. D e aceea noi. nu p u tem h otărî cînd să avem ieşirile n oastre em oţion ale, avînd totuşi u n con trol m ai m are asupra du ratei lor. O refacere m ai rapidă în u rm a unei asem en ea izbu cn iri poate fi un sem n de m atu ritate em oţion ală. D upă această terap ie ceea ce se pare că se schim bă sîn t reacţiile pe care le au oam en ii, odată ce este d eclanşată o reacţie em o ţională — d ar ten d in ţa de a se declanşa reacţia nu dispare co m plet într-o p rim ă fază. D ovezi asupra acestui fapt p rovin din tr-o serie de stud ii de p sih oterap ie con duse de L ester L u borsk i şi colegii săi de la U n iv ersitatea din P en n sy lv ân ia22. Ei au an alizat princip alele relaţii con flictu ale care au condus zeci de p acien ţi la p sih oterap ie — trăsătu ri precu m in cap acitatea de acceptare sau de stabilire a u nei in tim ităţi sau frica de eşec ori o d ep en d en ţă exagerată. A p oi au stu d iat aten t reacţiile tipice (întotd eau n a de autoapărare) pe care le au p acienţii atu nci cînd aceste dorin ţe

260

O a z e de o p o rtu n ită ţi

sau tem eri sînt activate ia n ivelu l relaţiilor lor in terp erson ale — reacţii cu m ar fi faptul că sînt prea p oru ncitori, prea exigenţi, că au crize de furie sau m anifestă o răceală totală faţă de celălalt sau o retragere în carap acea lor într-o form ă de autoapărare, ceea ce îl face pe celălalt să reacţion eze nep otrivit. în cazu l acestor în tîln iri nefericite, p acien ţii sigu r că au fost cu p rin şi de sen tim ente de supărare — de lipsă de speranţă şi de tristeţe, de resentim en te şi de m înie, de tensiuni p u ternice şi de tem eri, de în vin ovăţiri şi de au toîn vin o văţiri ş.a.m .d. In d iferen t care este tiparul specific p acientu lu i, se pare că el apare în aproape toate relaţiile im p ortan te, fie că este vorba despre un soţ sau despre un am ant, despre u n copil sau despre un părinte, despre un coleg sau d espre un şef. în u rm a unei terapii de lu ngă du rată totuşi, aceşti p acienţi prezintă două tipuri de schim bări: reacţia lor em oţion ală la evenim entele d eclanşatoare devine m ai pu ţin tu lbu rătoare, uneori ch iar calm ă sau in diferentă, iar răsp u n su l devine m ai eficien t în ce priveşte obţin erea a ceea ce îşi doreau în tr-ad ev ăr d e la relaţia respectivă. C eea ce nu se schim bă însă este dorinţa sau frica acută şi sen tim en tu l iniţial de tortură. C în d p acien tu l nu m ai are d ecît cîteva şed inţe de terapie, în tîm p lările pe care le-a povestit se d oved esc a avea m ult m ai p u ţine reacţii em oţion ale n egative com p arativ cu cele de la în cep u tu l terapiei şi răsp u n su rile p o zitive sînt de două ori m ai n u m eroase din partea celeilalte p erso ane, atît de rîvnite. C eea ce nu se schim bă însă deloc este acea sensibilitate specială faţă de răd ăcin ile acestor nevoi profu nde. în p rivinţa creieru lu i, pu tem face sp ecu laţii; circu itu lu i lim b ic ar pu tea trim ite sem n ale de alarm ă ca răspuns la posibila detectare a u nor în tîm p lări de tem ut, dar cortexu l prefrontal şi zonele în vecinate au în v ăţat între tim p o reacţie n ou ă, m ai săn ătoasă. Pe scurt, lecţiile em oţion ale — ch iar şi în cazul o biceiu rilor celor m ai în răd ăcin ate d obîn d ite încă din cop ilărie — p o t fi rem odelate. în v ăţarea em oţion ală este un proces de durată, pu ţind să ţină o viaţă în treagă.

T em peram entul nu este p red estin at

Prin urm are, aşa pot fi m od ificate tip arele em oţion ale care au fost în văţate pe parcurs. D ar cu m răm în e cu acele reacţii care p rovin d in codul nostru genetic — cu m răm în e cu sch im b area o b iceiu rilo r de a reacţiona într-un an u m it fel în cazul celor care d in fire, să zicem , sîn t foarte su p erficiali sau cu m p lit de tim izi? A ceastă gam ă de lim itări em oţion ale intră sub um brela tem p eram entală, acel zgom ot de fond al sentim entelor, care ne in flu en ţează d ispoziţia de bază. T em peram en tul poate fi definit în fu ncţie de stări care ne înregim entează în tr-o anum ită categ orie de v iaţă em oţion ală. Intr-o oarecare m ăsu ră, fiecare avem o anum ită gam ă em oţion ală favorită; cu tem p eram entu l ne naştem în parte d atorită loteriei genetice, care are o forţă extrao rd inară de-a lu n g u l vieţii. Fiecare părinte a ob serv at asta: în că de ia naştere, copilul va fi calm şi liniştit sau cap ricios şi dificil. în trebarea este dacă acest set em oţional d eterm in at b io lo g ic poate fi schim b at p rin exp erienţă. O are b io lo g ia n oastră ne fixează d estinul em oţion al sau ch iar şi un copil n ăscu t tim id poate deveni un ad u lt în crezător? C el m ai clar răspuns la această în trebare provine din studiu l făcut de Jero m e K agan, em in entu l p sih olog al d ezvoltării de la U niversitatea H arv ard 1. K agan su sţin e că există cel p u ţin patru tipuri tem p eram en tale — tim id, în d răzn eţ, vesel şi m elan colic — şi că fiecare se datorează u nu i tipar d iferit al activităţii creie-

rului. Se pare că există nenumărate diferenţe de temperament, fiecare b azîn d u -se pe diferenţe în n ăscu te la n iv elu l circu itului em oţion al; pentru fiecare em oţie în p arte, oam en ii se p ot d iferenţia în fu ncţie de cît de u şor se d eclan şează sau cît durează,

oricît de intensă este. Studiul lui Kagan se concentrează pe unul dintre aceste tipare: d im ensiunea tem p eram en tu lu i care m erge de la înd răzn eală la tim iditate.

262

O a z e d e o p o r t t in it ă ţ i

Z eci de ani, m am ele şi-au adu s sugarii şi copiii m ici la laboratoru l lui K agan p entru D ezvoltarea C op ilu lu i, care se află la etaju l al p aisp rezecelea al U n iversităţii H arvard, în Sala W illiam Jam es, p en tru a lua p arte la stu d iile referitoare la dezvoltarea cop ilu lu i. A colo, K agan şi colegii săi au observ at sem ne tim p u -

rii de timiditate în cazul unui grup de copii de un an şi nouă luni ad u şi p en tru o bservaţii exp erim en tale. A flaţi la joacă, o parte dintre ei s-au d oved it vioi şi sp on tan i, ju cîn d u -se cu ceilalţi copii p ractic fără n ici o ezitare. A lţii to tu şi erau n esig u ri şi ezitan ţi, nu în d răzn eau şi se ag ăţau de fusta m am ei, u rm ărindu-i în tăcere pe ceilalţi cum se jo a că . D upă ap roap e patru ani, cînd aceiaşi copii au aju ns la grăd in iţă, ech ipa de cercetători a lui K agan i-a stu d iat din n ou . D e-a lu ngu l an ilor care se scu rseseră, n ici unul dintre copiii în d răzn eţi n u d even ise tim id, în vrem e ce două treim i dintre cei tim izi răm ăseseră reticenţi. K ag an con sid eră că de fap t co p iii care sînt p rea sensibili şi tem ători se tran sfo rm ă în adu lţi tim izi şi tim o raţi; de la naştere, cam 15 pînă la 20% dintre copii sîn t „in h ibaţi co m p o rtam en tal", d u pă cu m îi n u m eşte el. C a sugari, aceşti copii sînt tim izi în p riv in ţa a tot ceea ce n u le este fam iliar. A sta îi face să ezite să m ăn în ce lu cru ri noi, să se apropie de an im ale n ecu n o scu te sau de lo cu ri n eştiu te şi să fie foarte sfioşi în prezenţa străinilor. D e asem en ea, ei d evin sensibili şi în alte sen su ri — de exem p lu , sînt în clin aţi să se au toîn vin o văţească şi să-şi facă reproşuri. Există şi co p ii care sîn t de-a dreptul paralizaţi de team ă atu nci cînd se află în societate: la şcoală sau pe teren u l de jo acă, atu nci cînd cun osc oam en i noi sau atu nci cînd reflectorul societăţii se în d reap tă spre ei. C a ad u lţi, sîn t sortiţi să aju n gă în sin g u raţi, trăind într-o frică groaznică atunci cînd trebu ie să ţină un d iscu rs sau să execu te cev a în p u blic. Tom , unul dintre b ăieţeii din stu d iu l lui K agan, este tipic p en tru această categorie de tim id itate. La to ate m ăsu răto rile făcu te în tim p u l copilăriei — la doi, cinci şi şap te ani — , Tom se n u m ăra p rintre cei m ai tim izi copii. A tu n ci cînd a fo st ch estion a t la treisprezece ani, Tom d even ise ten sio n at şi rigid, m uşcînd u -şi b u zele, frîngîn d u-şi m îin ile, cu un chip îm p ietrit, care abia zîm b ea ţim id şi fo rţat doar cînd era vo rba despre p rietena lui; răsp u n su rile sale erau scu rte şi părea abătu t2. în anii de m ijloc ai co p ilăriei, cam pînă p e la u nsp rezece ani, Tom îşi am in teşte că era cu m p lit de tim id, asudînd tot de fiecare dată cînd trebuia să se apropie de un coleg d e jo a c ă . De asem en ea, era tu lbu rat de te-

T e m p e r a m e n t u l n u e s te p r e d e s t in a i

263

m eri intense: se tem ea că-i ia foc casa, ca nu cu m va să se înece în piscină sau să răm înă sin g u r pe în tun eric. în d esele co şm aruri, era atacat de m on ştri. C h iar dacă se sim ţise m ai p u ţin tim id în u ltim ii doi an i şi ceva, avea în că o oarecare stare de anxieţate în preajm a co p iilo r şi p ro blem ele sale se co n cen trau acu m asu pra rezu ltatelor de la şcoală, deşi era în prim ii 5% cei m ai bu n i din clasă. Tom era băiatu l u nu i om de ştiin ţă, drep t pen tru!care şi-a făcut o carieră în acest d om eniu , tocm ai pen tru că l-a tentat ideea că asta ar p resu p u n e o oarecare sing u rătate, p otrivită în clin aţiilor sale in trovertite. în schim b , R alph era u nu l dintre cei m ai în d răzn eţi şi m ai deschişi cop ii, in d iferent de vîrsta la care a fost supu s evaluării, în to td eau n a relaxat şi vo rbăreţ, la treisprezece ani ştia să se aşeze co n fo rtab il pe u n scaun , n u avea ticuri verbale şi vorbea fo arte încrezător, pe u n ton p rieten o s, ca şi cum s-ar fi adresat cuiva de vîrsta sa — d eşi d iferenţa de vîrstă era de d ouăzeci şi cinci de ani. în tim pu l cop ilăriei, a av u t doar vreo două tem eri trecătoare — cea de cîini, după ce un d u lău a sărit pe el cînd avea trei ani, şi o alta d e zbu rat, p en tru că la şapte rtni auzise de un avion care se p răb u şise. R alph era sociabil şi în d răg it şi n iciodată nu s-a socotit tim id. C op iii tim izi se pare că v in în viaţă cu un circu it n eu ral care îi face să reacţion eze m ai p u tern ic ch iar şi la stresu rile m ărun te — în că de la n aştere, in im a lor bate m ai repede decît a altor su gari ca reacţie la situ aţiile n ecu n o scu te sau noi. La un an şi n o uă luni, cînd co p ilu l reticen t refu ză să se jo ace, inim a lui, arată m on itoarele, în cep e să b ată ca în tim pul u nei crize de anxietate. A ceastă an xietate pare să fie la b aza tim id ităţii de o viaţă: orice p ersoană n ou ă sau situ aţie n ou ă este socotită o p oten ţială am eninţare. Ca u rm are, o fem eie de vîrstă m ijlocie care îşi am in teşte că a fost extrem de tim idă în cop ilărie, în co m p araţie cu alţii m ai în d răzn eţi, are ten d in ţa de a trece prin viaţă cu m ai m ulte tem eri, griji şi sentim en te de vinovăţie şi să sufere de problem e cauzate de stres, cu m ar fi m ig ren ele, iritări ale vezicii biliare şi alte in d isp oziţii stom acale3. N E U R O C H IM IA T IM ID IT Ă Ţ II D iferenţa dintre p ru d en tu l Tom şi în d răzn eţu l R alp h con stă în excitabilitatea circu itu lu i n eu ral cen trat în n u cleu l am igd alian, crede K agan. El susţine că oam enii precum Tom , care au în -

264

O a z e de o p o rtu n ită ţi

clinaţii spre tem eri de tot felul, se n asc cu o n eu roch im ie care face ca acest circu it să se excite uşor, evitînd to t ceea ce este nefam iliar, fap t ce d u ce la o stare de n esigu ranţă şi la an xietate. Cei carş, precum R alph, au un sistem n ervos calib rat m ai bin e în ceea ce p riveşte excitarea n u cleului am ig d alian se sperie m ai greu, sînt m ai în d răzn eţi şi m ai n erăbdători să exploreze n o i lo curi şi să cu n o ască şi alte p ersoane. U n p rim indiciu asupra tiparulu i m oşten it de copil vin e din cît de dificil sau de irascibil este su garu l şi din grad u l de tu lbu rare din m om en tu l în care este co n fru n tat cu ceva sau cu cineva n ecu noscu t. In vrem e ce u nu l din cinci copii intră în categoria celor tim izi, doi din cinci au un tem p eram en t în d răzn eţ — cel puţin la n aştere. O p arte d in d ovezile cu lese de K ag an p ro vin din o bserv aţiile asupra pisicilor, care sîn t n eo b işn u it de tim id e. C am u na din şapte dintre p isicile de casă au un tipar al fricii care seam ănă m ult cu tim id itatea copiilor: se retrag dacă este ceva n ou (şi nu-şi m anifestă legen d ara cu riozitate a pisicii), n-au ch ef să exploreze noi teritorii şi nu atacă decît rozătoare m ici, fiind prea tim id e ca să se repeadă şi asupra celor m ai m ari, aşa cu m p ro cedează sem en ele lor feline m ai cu rajoase, care ar face-o fără ezitare. S-a co n statat la nivelul creierului acestor p isici tim ide că p orţiu ni ale n u cleu lu i am igd alian sînt extrem de excitabile, m ai ales cînd, de exem p lu , aud o am eninţare sau o altă p isică cum urlă. Tim id itatea pisicilor în floreşte cam pe la o lu nă, pu nctu l cînd n ucleul am ig d alian se m atu rizează su ficien t p en tru a prelua controlul circu itelor din creier ce determ in ă apropierea sau evitarea. M atu rizarea creierului p isicii la o lună seam ăn ă cu cea a sugarului, de la opt luni; la opt sau nouă luni, observă K agan, la copii apare team a de „n ecu n o scu t" — dacă m am a iese din în căpere şi el răm îne cu un n ecu noscut, copilul izbu cn eşte în lacrim i. K agan d eclară cu tărie că aceşti copii tim izi se poate să fi m oştenit n ivelu rile cronic m ari de n orep inefrin e sau de alte substanţe ch im ice care activează n ucleul am igd alian astfel în cît se form ează un p rag m ic de excitabilitate, ceea ce face ca nucleul am igd alian să fie m ai u şor declanşat. Sem nu l u nei m ari sensibilităţi, de exem plu , în cazul u nor tineri, bărbaţi sau fem ei, care s-au d oved it a fi d estul de tim izi în copilărie, an alizaţi acum într-un laborator p en tru a vedea cum reacţionează 3a m otive de stres, cum ar fi m irosu rile puternice,

T e m p e r a m e n t u l n u e ste p r e d e s t in a t

265

constă în ritm ul lor cardiac care răm îne crescu t m ai m ultă v rem e d ecît la tinerii în d răzn eţi de o vîrstă cu ei — sem n ca ap ariţia n orep inefrin elor păstrează n u cleu l am igd alian în tr-o stare de excitare prin in term ed iu l circu itelor neurale, sistem u l n ervos sim patic fiind şi el activat4. K ag an a descop erit că aceşti copii tim izi au n iveluri m ai m ari de reacţie în în treaga gam ă de indici ai sistem u lu i n ervos sim p atic, în cep în d cu tensiu nea arterială şi d ilatarea p u p ilelo r pînă la un nivel crescu t de n orep in efrin e, care ap ar în urina lor. U n alt b arom etru al tim idităţii este tăcerea. D e cîte ori ech ipa lui K agan a stu d iat copiii tim izi şi în d răzn eţi în tr-u n m ediu n atural — la grăd in iţă, îm p reu nă cu alţi co p ii care nu ştiau despre ce e vorba sau cînd au vo rbit cu cei care îi ch estion au — copiii m ai tim izi s-au exp rim at m ai p u ţin . U n copil de grăd in iţă tim id e în stare să n u spună n im ic atu nci cînd un altu l i se ad resează şi să-şi petreacă m ai toată ziua u itîn d u -se doar cu m se jo a că ceilalţi. K agan face ch iar u nele sp ecu laţii, declarînd că o tăcere tim idă în faţa n ou lu i sau a u nei p o sibile am eninţări este un sem n al activităţii circu itu lu i n eu ral care se d esfăşoară în tre creierul din faţă, n u cleu l am igd alian şi stru ctu rile p eriferice apropiate, care con trolează cap acitatea de a vorbi cu glas tare (aceleaşi circuite ne fac ca în m om en tele de stres să ne „în g h iţim " cu vintele, să ne sufocăm ). A ceşti copii sensibili sîn t în m are prim ejdie, pen tru că îşi pot dezvolta u n fel de dezech ilibre an xioase, cu m ar fi crizele de p a nică, acestea p u tîn d în cep e din clasa a şasea sau a şaptea. In tr-un stud iu efectu at asupra a 754 de băieţi şi fete din aceste clase, s-a co n statat că 44 trecu seră deja prin cel pu ţin u n asem enea episod de p an ică sau că avu seseră sim p tom ele p relim inare. A ceste episoad e de an xietate au fost de obicei d eclanşate de alarm e obişnu ite pen tru prim a ad olescen ţă, cum ar fi p rim a în tâlnire cu iubita sau un exam en im p o rtan t — alarm e pe care m ajo ritatea cop iilor le rezolvă fără p roblem e prea serioase. D ar ad olescen ţii tim izi din fire şi extrem de speriaţi de situ aţiile noi intră în panica şi atunci ap ar sim p tom ele, şi anum e p alp itaţiile, respiraţia neregulată sau senzaţia de su focare îm preu nă cu sen tim entul că o să li se întâm ple un lu cru îngrozitor, adică or să în nebunească sau or să m oară. C ercetătorii cred că aceste ep isoade nu au fost su ficien t de sem n ificativ e în cît să presup ună un d iagnostic psih iatric cum ar fi o „tu lbu rare de p an ică", totuşi ele arată că aceşti ad olescenţi sînt expu şi unui m are risc de a d ez-

266

L Ja z e d e o p o r t u n i t ă ţ i

volta această tu lbu rare, odată cu trecerea tim pu lu i; m ulţi adulţi care suferă de crize de p an ică susţin că atacu rile au în cep u t la vîrsta ad o lescen ţei5. în cep u tu rile crizelo r de anxietate sîn t strîns legate de p erioada de pu bertate. Fetele care abia intră în pu bertate n u au asem e-

nea crize, dar dintre cele care au intrat în pubertate 8% au cunoscu t deja p an ica. O d ată ce au avu t o asem en ea criză, ele au în clinaţia să în ceap ă să se team ă de o repetare, fapt care îi duce pe oam en i la p an ică şi la izolare de viaţă. N U M Ă D E R A N JE A Z Ă N IM IC : T E M P E R A M E N T U L V E S E L în an ii 1920, o tînără, m ătu şa m ea Ju n e, a p lecat de la ea de acasă d in K an sas C ity şi s-a dus de una sing u ră la Shan g hai — o călătorie foarte p ericu loasă pentru o fem eie sing u ră, m ai ales în acele vrem u ri. A colo, Ju n e a cu noscu t şi s-a m ăritat cu un detectiv b ritan ic, care lu cra în p oliţia co lon ială din cad ru l C en tru lui In tern aţio n al de C om erţ. C înd jap on ezii au cu cerit Shanghaiul, la în cep u tu l celui de-al doilea război m on d ial, m ătuşa m ea şi soţu l ei au fost în ch işi în tr-u n lagăr, care a fost d escris în cartea şi în film u l E m pire o ft h e Sun (Im periul soarelu i). D u pă ce au su p rav ieţu it acesto r an i oribili de lagăr, ea şi soţul său au pierdut practic tot. Fără n ici un ban, au fost repatriaţi în C olum bia britan ică. îm i am in tesc de vrem ea cînd eram copil şi am cu n o scu t-o pe Ju ne, o d o am n ă în vîrstă exu beran tă, a cărei viaţă a avu t u n curs im p resionan t. în u ltim ii an i, făcuse un atac cerebral şi răm ăsese p arţial p aralizată; du pă o p erioad ă de refacere foarte lu ngă şi dificilă, ea a reu şit să u m ble d in n ou , dar şch iop ătîn d . îm i am intesc că în acea v rem e am ieşit odată în oraş cu Ju n e, cînd ea avea vreo şap tezeci de ani. N u ştiu cu m a făcut, dar d u p ă cîteva m inute am au zit u n ţip ăt u şo r — striga după ajutor. C ăzu se şi nu se m ai p u tea rid ica. M -am repezit să o ridic şi tocm ai cînd făceam asta, în loc să se p lîngă sau să se lam en teze, a în cep u t să rîdă. Sin gu ru l ei co m en tariu a fost un voios: „Bine m ăcar că pot iar să u m b lu ." E m oţiile u n o ra par, din fire, ca în cazul m ătu şii m ele, să graviteze în ju ru l u n u i pol p ozitiv; aceşti oam eni sîn t en ergici şi am abili, în vrem e ce alţii sînt pasivi şi m elan colici. A ceastă dim en siu n e a tem p eram en tu lu i — exu beranţa la unii şi m elan co-

T e m p e r a m e n t u l n u e s t e p r e d e s t in a t

267

lia la alţii — pare a fi legată de activitatea din zonele prefron tale din dreapta şi stingă, polii su p eriori ai creierului em oţion al. A cest lucru a ieşit la iveală în m are p arte în urm a stu d iu lu i lui R ichard D avid son, p sih olog la U n iversitatea din W isconsin. El a d escop erit că oam enii care au o activitate m ai m are în lobu l frontal stîn g com parativ cu activitatea din lobul drept sînt din fire m ai veseli; se bu cu ră d e viaţă şi de oam eni, îşi d epăşesc o bstacolele, precum m ătuşa Ju n e. C ei care însă au o activitate relativ m ai m are în partea dreaptă sîn t sortiţi gîndurilor n egative şi sînt firi posace, aşa în cît sîn t u şo r d o bo rîţi de p roblem ele vieţii; în tr-u n fel, ei parcă suferă p en tru că nu îşi pot potoli grijile şi d epresiile. Intr-una dintre exp erienţele lui D avid son făcute pe v o lu n tari, p ersoanele cu o activitate p ro n u n ţat m ai intensă în lobu l frontal stîng au fost com p arate cu cincisp rezece persoane care au d oved it o activitate m ai in tensă în lobu l frontal drept. C ei cu o activitate m arcat m ai m are în lobu l frontal drept s-a d em o n strat că au un tipar d istin ctiv de n eg ativ ism atunci cînd au dat testu l de p ersonalitate; ei co resp u n d eau p erfect rolu rilor caricaturale din com ediile lui W oody A llen, alarm istul care vede catastrofe peste tot, pîriă şi în lu cru rile cele m ai m ărunte — în clin at spre spaim e şi d ispoziţii p roaste, băn u itor faţă de o lum e pe care o p ercepe ca plină de d ificu ltăţi şi de prim ejd ii care stau la pîndă. Spre deosebire de cei care suferă de m elan colie, cei cu o activitate puternică în lobul frontal stîn g văd lum ea cu totul altfel. Sînt sociabili şi veseli, se b u cu ră din orice, adesea sînt b in e d ispuşi, au încred ere în ei şi se an gajează pu ternic în viaţă. A poi, p u n ctajele la testele lor p sih olog ice au su g erat că p rezintă un risc m ai m ic de a suferi depresii şi alte d ezech ilibre em oţion ale6. O am en ii care au avu t p ro blem e d atorate u nor depresii grave au d o v ed it o activitate m ai scăzu tă în p artea stîngă a creierului şi m ai p u ternică în partea d reaptă, co m p arativ cu aceia care nu au fost deprim aţi niciod ată, după cu m a con statat D avid son . El a d escop erit acelaşi tipar şi la p acien ţii recent diagn osticaţi cu depresii. D avidson a făcut u rm ăto area sp ecu laţie, şi an um e că p ersoanele care îşi depăşesc d epresiile au în v ăţat să sporească n ivelul de activitate în p artea stîngă a lobu lu i frontal — teorie care în că m ai aşteaptă o testare ştiin ţifică. D eşi stud iul său s-a făcu t în p ro p o rţie de 30% pe oam eni aparţinînd uneia dintre aceste extrem e, aproape n im eni n u p o ate fi clasificat, în funcţie de tiparele creierului său, ca avînd o

268

O aze de o p o rtu n ită ţi

ten d in ţă spre un tip sau altul, spune D avid son . D iferenţa de tem p eram en t între cei m orocănoşi şi cei veseli se m anifestă în m u lte feluri, în lu cru rile m ai m ari sau m ai m ici. De exem plu, în» tr-o exp erienţă, volu n tarii au u rm ărit frag m en te dintr-un film. U nele erau am uzan te — o gorilă care făcea b aie sau un căţeluş care se ju ca. A ltele erau dintr-un film ed u cativ pentru infirm iere, cu tot felul de am ănu nte sinistre din tim p u l operaţiilor, ceea ce era foarte tulburător. P ersoan ele m ai sum bre, concentrate pe em isfera d reaptă, au găsit că film u leţele am uzan te erau doar uşor am u zan te, în schim b s-au sp eriat şi au fost d ezgustaţi cînd a v en it vorba de sîngele din tim pul op eraţiei şi de alte asem enea am ănunte. G ru p u l celor veseli a avu t reacţii m inim e faţă de film ul cu o peraţia. C ele m ai p u ternice reacţii au fost cele de încîntare d atorate vizionării film elor vesele. A stfel, se pare că avem o înclinaţie tem p eram entală de a reacţiona faţă de viaţă, fie în tr-u n registru em oţion al negativ, fie în tr-u nu l pozitiv. Tendinţa spre un tem p eram en t m elan colic sau vesel — ca şi spre tim iditate sau în d răzn eală apare în prim ul an de viaţă, un factor care sugerează de asem en ea o determ inare genetică. C a şi cea m ai m are parte a creieru lu i, lobii frontali sînt încă în perioad a de m aturizare în prim ele lu ni de viaţă, astfel încît activitatea lor nu poate fi m ăsu rată co rect decît la zece luni. D ar ch iar şi la copii atît de m ici, D avid so n a co n statat că nivelul de activitate al lobilor frontali prezicea deja dacă ei vor plînge sau nu atu n ci cînd m am ele vor ieşi d in cam eră. C orelarea era p ractic de 100% : din zecile de copii testaţi astfel, fiecare dintre cei care au plîns s-a dovedit că are o activitate m ai puternică în partea d reaptă a creierului, în vrem e ce cei care nu au p lîns au d oved it o activitate m ai pu ternică în p artea stingă a creierului. Şi totuşi, ch iar dacă această d im en siu n e fu ndam entală a tem p eram en tu lu i există încă de la n aştere sau apare foarte curînd d u pă aceea, cei care ne în scriem în tiparul m orocănos nu sîntem n eap ărat b lestem aţi să străbatem în treag a existenţă trîntind şi b u fn in d . Lecţiile em oţionale din co p ilărie pot avea un im pact profu nd asupra tem peram entu lu i, fie am p lificînd , fie potolind o p red isp o ziţie înnăscută. M area elasticitate a creierului din p erioad a co p ilăriei înseam nă că exp erienţele din tim pul acestor ani pot avea u n im p act de durată asupra m od elării u nor căi neu rale pentru tot restul vieţii. Poate că cea m ai bu nă ilustrare a tipu lu i de ex p erien ţe ce pot m odifica tem p eram en tu l în bin e ar fi

T e m p e r a m e n t u l n u e ste p r e d e s t in a t

269

tocm ai observaţia ce s-a pu tu t face în urm a stu d iu lu i lui K agan pe copiii tim izi. ÎM B L ÎN Z IR E A N U C L E U L U I A M IG D A L IA N P R E A E X C IT A B IL Vestea cea bu n ă pe care am prim it-o în urm a stu d iilor lui K agan este că nu toţi copiii tem ători d evin adu lţi izolaţi — tem peram entul nu este pred estin at. N u cleu l am ig d alian exag erat de excitabil poate fi îm b lîn zit p rin exp erien ţe p o trivite. C eea ce face diferenţa sînt lecţiile em oţion ale şi reacţiile învăţate ale co p iilor pe m ăsu ră ce se m atu rizează. P entru copilul tim id, ceea ce contează este felu l în care este tratat de p ărin ţii săi şi cu m în v aţă să îşi d epăşească tim id itatea în n ăscu tă. A cei părinţi care reu şesc să ţeasă o întreagă reţea de exp erienţe m obilizatoare pen tru copilul lor îi oferă acestuia ceea ce ar putea fi un corectiv al fricii. C am unu l d in trei sugari care vin pe lu m e cu sem n ele clare ale unui nucleu am ig d alian extrem de excitabil îşi pierde tim id itatea pînă ce aju nge la vîrsta de g răd in iţă7. D in observaţiile la dom iciliu făcute asupra acestor copii cîndva tem ători, a d even it clar faptul că părinţii, şi m ai ales m am ele, au ju cat un rol m ajo r în transform area co p ilu lu i tim id care a d even it în d răzn eţ cu tim pul sau con tinu ă să răm înă sfios în faţa a tot ceea ce este n ou şi să fie sp eriat de orice provocare. Echipa de cercetători a lu i Kagan a con statat că o parte dintre m am e au con cepţia că trebuie să-şi apere copiii tim izi de tot ceea ce îi necăjeşte; altele au sim ţit că este m ai im p ortan t să-şi aju te copiii tim izi să în veţe cum să se ad ap teze acestor m om en te su p ărătoare, şi prin u rm are cum să se ad ap teze şi m icilo r bătălii d in viaţă. Se pare că această con cep ţie protectoare în tăreşte sen tim en tu l de team ă, probabil prin faptul că îi lip seşte pe cop ii de ocazia de a în văţa cum să-şi d epăşească frica. F ilozofia „învăţării de a se a d ap ta" se pare că îi ajută pe copiii prea speriaţi să d evină m ai cu rajoşi. O bservaţiile făcute în d iferite case cînd copiii aveau d oar vreo şase luni au arătat că m am ele p rotectoare care în cercau să-şi liniştească sugarii îi lu au pe aceştia în braţe şi îi ţineau strîns la piep t cînd se sp eriau sau p lîn g eau şi o făceau m ai m u ltă vrem e d ecît m am ele care îi aju tau pe copii să înveţe să-şi stăpînească m om en tele de n elin işte. Tim pul cît copiii erau ţinuţi în braţe în m om en tele de calm şi în m om en tele de supărare arată

270

O a z e de o p o rtu n ită ţi

că m am ele p rotectoare îi ţin eau m ai m ult în braţe pe copii atunci cîncL erau su p ăraţi d ecît atu n ci cînd erau calm i. O altă d iferenţă a reieşit cînd copiii aveau un an, iar m am ele protectoare erau m ai în g ăd u ito are şi m ai indirecte în stabilirea lim itelor cînd copiii făceau ceva ce ar fi p u tu t să dău neze, cum ar fi, de exemplu, să introducă în gură un obiect care putea fi înghiţit. C elelalte m am e în sch im b erau em patice, stabileau lim ite foarte ferm e, d ăd eau ord in e p recise, blocînd acţiunile copiilor şi in sistîn d pe d iscip lin ă. D e ce oare ferm itatea du ce la o reducere a fricii? K agan specu lează că este ceva în v ăţat fap tu l că un copil se tîrăşte spre ceva ce-1 intrigă (d ar pe care m am a lui îl con sid eră categ oric un lucru periculos) şi atu n ci el este oprit printr-u n avertism ent: „P leacă de acolo! N u p u n e m în a !" D intr-odată, cop ilu l este obligat să rezolve d o ar o u şo ară in certitu d in e. Repetarea u nei asem enea p rovocări de su te şi su te de ori în prim u l an de viaţă îl face pe copil să retrăiască în d oze m ici în tîln irea cu neaşteptatu l d in viaţă. La copiii sp eriaţi, tocm ai o asem enea în tîln ire trebuie b in e stăpînită şi d ozele m ici sîn t ideale pentru a învăţa această lecţie. C înd întîln irea are loc cu p ărinţi care, deşi iu bitori, nu se reped să îşi ridice co p ilaşu l şi să îl con soleze de fiecare dată cînd se necăjeşte de ceva, co p ilu l în v aţă treptat să se descu rce în asem enea m om en te. C am pe la d o i ani, cînd aceşti copii cîndva tem ători sînt read u şi în lab o rato ru l lui K agan, este m ai pu ţin prob ab il că v o r izbu cn i în lacrim i de cîte ori se în cru ntă cineva la ei sau de cîte ori cel care face exp erien ţa le ia tensiu nea. C on cluzia lui K agan: „Se pare că m am ele care-şi protejează copiii ce reacţion ează p rea p u tern ic, ferindu -i de fru strări şi anxietate, în sp eranţa de a obţine un rezu ltat p ozitiv exacerbează de fapt n esig u ranţa co p ilu lu i şi obţin efectul co n trar."8 Cu alte cu vinte, strategia p rotectoare aju n ge să aibă un efect contrar, lipsind u -i pe copiii tim izi de ocazia de a învăţa să se calm eze în faţa lu cru rilo r cu care nu sînt fam iliarizaţi şi să cîştige o oarecare stăpînire asupra fricii lor. La n iv el neu rologic, se p resup une că acest lucru în seam n ă că de fap t circuitele prefrontale ratează ocazia de a în văţa reacţii altern ativ e de blocare a fricii; în schim b , înclinaţia către o frică n econ trolată este accentu ată pur şi sim p lu p rin repetare. D im potrivă, m i-a spus K ag an , „A cei copii care au ajuns să fie m ai p u ţin tim izi p în ă la v îrsta de grădiniţă se pare că au avut p ărinţi care i-au supu s u nor ten siu n i uşoare pentru a-i face să fie

T e m p e r a m e n tu l n u e s t e p r e d e s t in a t

271

m ai d esch işi. C hiar dacă această trăsătură tem p eram en tală pare ceva m ai greu de schim bat decît altele — poate şi p en tru că are şi o b ază fiziologică — nici o în su şire u m an ă nu este m ai presus de sch im b a re." D e-a lu ngu l copilăriei, unii copii tim izi au d even it m ai în d răzneţi, pe m ăsu ră ce experienţa de viaţă a co n tin u at să le m odeleze circu itu l n eu ral cheie. U n u l dintre sem n ele că u n cop il tim id îşi va p u tea d epăşi in hibiţia n atu rală este acela de a d ovedi o co m p eten ţă socială m ai m are: este m ai co o p eran t şi se în ţelege m ai bin e cu ceilalţi copii, este em p atic, dispu s să dea şi să îm p artă şi este m ai atent; este în stare să pu nă bazele u nor prietenii apropiate. A ceste trăsături m arcau un grup de co p ii id en tificaţi ca avînd un tem p eram en t tim id la patru ani şi care au reuşit să scape de el pînă la zece ani9. D im p otriv ă, acei copii tim izi la p atru ani cu tem p eram entu l puţin sch im b at în cei şase ani au avu t ten d in ţa să fie m ai p u ţin pregătiţi d in pu nct de vedere em oţion al: în con d iţii de stres plîngeau şi se retrăgeau repede; aveau reacţii em oţion ale in adecvate; erau tem ători, îm bu fn aţi şi p lîn g ăcioşi; reacţion au exagerat la cea m ai m ică frustrare, m în iin d u -se cu m p lit; n u erau în stare să aib ă răbd are spre a fi recom p en saţi; erau extrem de sen sibili la critici şi la dovezi de n eîncred ere. A ceste lipsu ri em o ţio nale sînt d esigur cap abile să d ău n eze relaţiilo r cu ceilalţi copii, iar acelora care le au le va fi m ai greu să dep ăşească repu lsia iniţială faţă de im plicare. In sch im b , este u şor de co n statat de ce p erso an ele cu o co m petenţă em oţion ală m ai m are — ch iar dacă tim izi din fire — îşi d epăşesc în m od sp on tan tim id itatea. O d isp o n ibilitate m ai m a re p en tru viaţa în societate presu p u n e m ai m u lt ca sigu r o serie de exp erien ţe p ozitive succesive cu alţi cop ii. C h iar dacă erau tentaţi să n u com un ice n eap ărat cu u n n ou p arten er de jo acă, odată sp artă gheaţa, puteau de-a d reptu l să strălu cească în societate. R ep etarea regulată a acestor reu şite sociale de-a lungul m ai m u ltor an i va putea, fireşte, să-i facă pe cei tim izi m ai sigu ri de ei. A ceşti paşi spre în d răzn eală sînt în cu rajato ri; ei su gerează că şi tiparele em oţion ale în născu te p o t fi sch im b ate în tr-o oarecare m ăsură. U n copil ven it pe lum ea asta care se sp erie uşor poate învăţa să fie m ai calm sau chiar m ai în d răzn eţ în faţa lu cru rilor cu care n u este fam iliarizat. T em peram en tul fricos — sau orice alt tem p eram en t — poate să fie parte a m oşten irii bio lo g ice a

272

O a z e de o p o rtu n ită ţi

vieţii n oastre em oţion ale, dar nu sîntem în m od n ecesar lim itaţi la un an u m it m eniu em oţion al de către trăsătu rile m oştenite. Există o în treagă gam ă de posibilităţi, chiar şi în cazu l constrîngerilor genetice. A şa cum constată specialiştii în com p ortam en tul genetic, genele nu determ ină singure com p ortam en tu l; m ediul şi m ai ales ceea ce trăim şi în văţăm pe m ăsu ră ce creştem m od elează pred isp oziţia n oastră tem p eram entală, odată cu trecerea tim pu lu i. C apacităţile noastre em oţion ale nu sînt date fixe în născu te; p rintr-o în văţare corectă, ele p ot fi îm bu n ătăţite. M otivele pen tru care acest lucru este p osibil ţin de m aturizarea creieru lu i u m an. C O P IL Ă R IA : O ŞA N SĂ U N IC Ă C reierul om u lu i nu este nici pe departe form at la n aştere. EI continuă să se m od eleze de-a lu ngu l întregii vieţi, cel m ai pu ternic progres avînd loc în copilărie. C op iii se n asc cu m u lt m ai m ulţi neuroni d ecît cei care vor răm îne în creierul adu lt; printr-un proces care se m ai num eşte şi „de red u cere", creierul p ractic pierde acele con exiu ni n eu ron ale care sîn b m ai p u ţin folosite şi form ează con exiu ni pu ternice în circuitele sinap tice cele m ai folosite. Sim p lificarea p rin renunţarea la sinap sele în plus îm b u nătăţeşte calitatea sem n alu lu i în creier, în d ep ărtîn d cauza „zgom otu lu i de fo n d ". A cest p roces este u nu l con stan t şi rapid. C on exiu nile sin ap tice se p ot form a în cîteva ore sau zile. E xp erien ţa, m ai ales cea d in copilărie, m od elează creierul. D em onstraţia clasică a im pactulu i exp erienţei asupra dezvoltării creieru lu i a fost făcută de deţin ătorii p rem iu lu i N obel, T h orsten W iesel şi D avid H u bel, am bii n eu ro sav an ţi10. Ei au arătat că la p isici şi la m aim uţe există o perioadă critică în prim ele luni de viaţă, cînd se dezvoltă sinap sele ce tran sportă sem nale de la ochi la cortexu l văzu lu i, unde aceste sem n ale sînt interpretate. D acă anim alului i se închidea un ochi o p erioad ă m ai în d elu ngată, n u m ăru l sinap selor acestui ochi către cortexu l v izu al se red u cea, în vrem e ce sinap sele de la ochiul deschis se în m ulţeau. D acă după p erioada critică ochiul închis era redeschis, anim alul d even ea practic orb de acel ochi. D eşi ochiul în sine nu avea nim ic, existau prea puţine legături cu cortexu l vizual pen tru ca acesta să poată interpreta sem n alele date de acel ochi. La oam en i, p erioad a critică corespun zătoare p en tru vedere acoperă p rim ii şase ani din viaţă. In această p erioad ă, vederea

T e m p e r a m e n t u l n u e ste p r e d e s t in a t

273

norm ală stim u lează form area unui circu it n eu ral extrem de com plex, care în cep e de la ochi şi se sfîrşeşte în cortexu l vizual. Dacă un ochi al unui copil este acop erit cîteva săptăm îni, acest fapt poate crea un deficit în cap acitatea vizu ală a och iu lui respectiv. D acă un copil a avu t un ochi în ch is cîteva lu ni şi u lterior a pu tu t ved ea, ochiu l respectiv va în tîm p in a d ificu ltăţi în d istin gerea detaliilor. D em onstraţia vie a im p actu lu i exp erienţei asupra d ezvo ltării creieru lu i o reprezintă studierea şob o lan ilor „bogaţi"' şi „săraci'"11. Şob olan ii „b o g aţi" locu iau în gru p u ri m ici, în cuşti, avînd tot felul de d istracţii, cum ar fi scăriţe şi rotiţe. Şobolanii „săraci" locuiau în cuşti foarte asem ăn ătoare, dar goale şi lip site de orice d istracţie. D u pă cîteva luni, zona n eocorticală a şo b o lanilor bogaţi a d ezvo ltat reţele m u lt m ai co m p lexe de circu ite sinaptice; circu itul n eu ron al al şob o lan ilor săraci era, co m p arativ cu al celorlalţi, m u lt su bd ezv oltat. D iferenţa era atît de m are, încît creierul şob o lan ilor bogaţi era m ai greu şi, ceea ce nu e de m irare, erau m ai d eştepţi în rezolvarea labirin tu rilo r decît şobo lanii săraci. E xp erienţe sim ilare pe m aim u ţe au arătat că şi în acest caz există d iferenţe în tre „b o g aţi" şi „săraci" — şi desigur efectul poate fi obţin u t şi în cazu l oam enilor. P sihoterap ia — care este de fapt o reîn văţare em oţion ală sistem atică — este o dovadă p entru felul în care experienţa poate schim ba iip a re le em oţion ale şi poate m od ela creierul. C ea m ai ed ificatoare d em onstraţie a acestui fapt p ro vin e dintr-un studiu asupra celor trataţi p en tru tu lbu rări o b sesiv e12. U na dintre cele m ai des în tîln ite d orin ţe n estăp în ite ale acestora este spălatu l pe m îini, care poate aju n ge atît de frecv en t, în cît să se facă şi de su te de ori pe zi, pînă ce p ielea p erso an ei crap ă. Stud iile au arătat că lobii prefron tali ai obsed aţilor au o activitate p este n o rm al13. Ju m ătate dintre pacienţii studiaţi au fost trataţi cu m ed icam entele stand ard , cu flu oxetin (care este m ai des în tîln ită sub num ele de Prozac), iar cealaltă ju m ătate au fo st supu şi u nei terapii co m p o rtam en tale. P acien ţii su p u şi terap iei au fost expu şi sistem atic obiectu lu i obsesiei lor sau al fixaţiei lor, fără a se m erge însă pînă la capăt; p acienţii cu obsesia spălatu lu i pe mîini erau duşi pînă la chiu vetă, dar n u li se p erm itea să se spele. în acelaşi tim p, ei în văţau să îşi an alizeze tem erile şi spaim ele care îi chinuiau — de exem plu , faptul că n u puteau să se spele îi făcea să creadă că or să se îm boln ăvească şi or să m oară. Treptat, de-a lu ngu l a luni întregi de asem en ea exp erien ţe, obsesia a în -

274

O aze d e o p o r t u n i t ă ţ i

cep u t să se estom p eze; acelaşi lu cru s-a în tîm p lat şi cu pacienţii pentru care s-au folosit m ed icam en te. D escoperirea rem arcabilă totuşi a fost făcută din an alizele realizate la scaner; rezu ltatele au arătat că terapia com p ortam en tală a dus la o scăd ere sem n ificativ ă a activităţii părţii ch eie din creierul emoţional, nucleii caudaţi, ca şi în cazul pacienţilor trataţi cu succes cu fluoxetin . Exp erienţa le-a sch im b at fu ncţionarea creieru lu i — şi a în d ep ărtat acele sim p tom e — la fel de eficien t ca şi m ed icam en taţia! Ş A N S E C R U C IA L E C reieru lu i u m an îi ia cel m ai m u lt tim p co m p arativ cu creierul altor specii ca să se m atu rizeze com p let. In vrem e ce fiecare zonă a creieru lu i se d ezvo ltă în tr-u n ritm d iferit în tim pu l copilăriei, in stalarea p u bertăţii m arch ează u na din tre cele m ai n ăvalnice p erioad e de sp ecializare în creier. M ai m ulte zone ale creierului care au u n roi în v iaţa em oţion ală sîn t printre cele ce se m atu rizează m ai încet. In vrem e ce zonele sen zo riale se m aturizează în p rim a copilărie, iar sistem u l periferic la p u bertate, lobii fron tali — lo cu l în care se m anifestă au tocon tro lu l em oţion al, înţelegerea şi reacţia la ran g de artă — con tinu ă să se d ezvolte pînă către sfîrşitu l p erioad ei de ad olescen ţă, între 16 şi 18 a n i14. O biceiu rile de stăpîn ire a em oţiilor, obiceiu ri care sînt repetate m ereu în cop ilărie şi în ad o lescen ţă, aju tă la rîndul lor la m od elarea acestu i circuit. A stfel, cop ilăria reprezintă o şansă cru cială p en tru m od elarea p red ilecţiilo r em oţion ale de-o viaţă; o b iceiurile d ob în d ite în co p ilărie sîn t in cluse în reţelele sinaptice ale arh itectu rii n eu rale şi sîn t m ai greu de sch im b at ulterior în viaţă. D ată fiind im p o rtan ţa lobilor prefron tali în stăpînirea em oţiilor, acea şansă de m od elare sinap tică în respectiva regiun e a creieru lu i poate în sem n a totodată şi că în m arele proiect al creierului, exp erien ţa co p ilu lu i de-a lungul an ilo r poate m odela u ltim ele co n exiu n i în circu itele care reg lem entează creierul em oţion al. A şa cu m am văzut, exp erien ţele critice includ cît de b in e răspund p ărin ţii la n evoile copilului, op ortu n ităţile şi înd ru m area de care are p arte un copil în a în văţa să se descurce cu propria su ferin ţă, să-şi con troleze im p u lsu rile şi să aibă exerciţiul em p atiei. în m od sim ilar, neglijarea sau m altratarea, incapacitatea de im plicare a u n u i părinte eg oist sau in diferent sau o discip lin ă b ru tală îşi pol *ăs a m p muta in ci»vuitu! e m o ţ i o n a l 1*

T e m p e r a m e n t u l n u e s te p r e d e s t in a t

275

U na d intre lecţiile em oţion ale esenţiale, învăţată în prim a co pilărie şi şlefuită pe p arcu rsu l an ilor ce u rm ează, o reprezintă felul în care este calm at cop ilu l atunci cînd e supărat. F oarte m ulţi copii m ici sînt calm aţi cie cei care au grijă de ei: o m am ă îşi au de cop ilu l p lîngîn d , îl ridică în braţe şi îl leagănă pînă ce se lin işteşte. A ceastă ad aptare b io lo g ică, spun unii teoreticieni, îl ajută pe copil să în ceap ă să în v eţe cu m ar putea să se p o to lească sin g u r16. în tim pul unei an u m ite perioad e critice, între zece lu ni şi un an şi ju m ătate, zona orbitofron tală a cortexu lu i prefrontal form ează rapid co n exiu n ile cu creierul lim bic, care va fi u n fel de co m u tato r d e s c h is/în c h is pen tru m om en tele n ep lăcu te. C o pilul care a fost calm at de n enu m ărate ori învaţă m ai u şor să se calm eze singu r; co n fo rm u n o r sp ecu laţii, se pare că în acest circuit există legătu ri p u tern ice p en tru controlarea m om en telor n e plăcute şi că de-a lu ngu l vieţii vor reuşi să se calm eze m ai bin e la supărare. Sigu r că arta de a se calm a singu r se d obîn deşte de-a lu n g u l anilor şi prin alte m ijloace, pe m ăsu ră ce m aturizarea creieru lu i îi oferă co p ilu lu i m ai m u lte u nelte em oţion ale com p lexe. Să nu u ităm că lobii frontali atît de im p ortan ţi pentru reglarea im p u lsu rilor p eriferice se m atu rizează la ad o lescen ţă17. U n alt circu it cheie care con tinu ă să se m od eleze de-a lu ngu l cop ilăriei se află la nivelul n ervu lu i vag, care la una dintre term in aţiile sale reglează inim a şi alte p ărţi ale corpu lu i, iar la cealaltă tran sm ite sem n ale la n u cleu l am ig d alian p rin in term ediu l altor circuite? prod u cîn d secreţia de catecolam in e care d eclanşează reacţia lu p tă-sau -fu gi. O ech ip ă de la U niversitatea din W ashin gton ca re a stu d iat im p actu l asupra creşterii cop iilor a co n statat că în grijirea p ărin ţilor co m p eten ţi din pu nct de ved ere em oţion al duce la o schim b are în bin e a fu ncţiei n ervu lu i vag. Sau cum exp lica p sih olog u l Jo h n G ottm an , care a realizat acest studiu: „P ărin ţii m od ifică tonul vag al co p iilo r" — o m ă surătoare a cît de u şo r p o ate fi d eclanşat n ervu l v ag se face — „prin pregătirea lor em oţion ală: p rin discuţii cu copiii d espre sentim en tele lor şi despre cu m trebuie ele în ţelese, fără critici sau ju d ecăţi de valoare, despre cum se rezolvă div erse situ aţii em oţionale, pregătindu-i pentru ceea ce trebuie să facă, de pildă în situaţiile în care este vorba despre lovire sau retragere în m om en tele de tristeţe." C înd p ărin ţii au proced at bin e, copiii au reu şit să suprim e m ai uşor activitatea n ervu lu i vag, care face ca n u cle-

276

O a z e de o p o rtu n ită ţi

ui am ig d alian să d eclan şeze h orm o n ii reacţiei lu p tă-sau -fu gi — şi deci s-au co m p o rtat m u lt m ai bin e. Este lim p ed e că d ezvoltarea princip alelor talente ale in teligenţei em oţion ale are p erioad ele ei critice, care se întind pe m ai m u lţi ani în cop ilărie. Fiecare p erioad ă reprezintă o o p o rtu n itate pentru a aju ta cop ilu l să d obîn d ească obiceiuri em oţion ale b e n efice, dacă nu se reu şeşte acest lucru, efortu l va fi m ult m ai m are pentru a oferi lecţiile corective ulterioare în viaţă. Form area şi specializarea circu itelor n eu rale în copilărie poate fi un m otiv su ficien t de pu ternic p en tru a exp lica de ce em oţiile tim purii şi trau m ele sînt atît de greu de d epăşit, sold înd u-se cu efecte de durată şi ch in u itoare, in clu siv la v îrsta adultă. D e asem en ea, ar m ai putea explica şi de ce p sih oterap ia poate dura adesea foarte m ult, m ai ales atu nci cînd e vorba de influ enţarea acesto r tipare — şi de ce, aşa cu m am văzu t, ch iar şi du pă terapie aceste tipare au ten d in ţa să răm în ă n işte în clin aţii p rofu nde, d eşi sînt acoperite de n oi viziu ni şi reacţii reînvăţate. Evident, creierul răm în e elastic de-a lungul vieţii, deşi n u într-o m ăsură la fel de sp ectacu lo asă ca în copilărie. O rice în v ăţare presup un e o schim bare în creier, o întărire a con exiu nii sinap tice. La pacienţii cu tu lbu rări obsesive creierul se m od ifică, arătînd că obiceiu rile em oţion ale p ot fi schim bate de-a lu ngu l v ieţii, cu un oarecare efort susţinu t, ch iar şi la nivel neural. C e se întîm plă cu creierul în cazu rile de tulburare de stres p osttrau m atic (sau în terapia respectivă) este de fapt u n efect analog cu acelea pe care le aduc exp erien ţele em oţion ale în bin e sau în rău. U nele dintre cele m ai grăitoare lecţii p en tru un copil v in din partea p ărintelu i. O biceiu rile em oţion ale induse de părinţi sînt foarte diferite d acă, pe de o parte, ei sînt pe lungim ea de undă a copiilor, adică recu n osc n evoile em oţion ale ale copiilor şi le satisfac sau îşi d iscip lin ează copiii prin em patie, sau dacă, pe de altă parte, p ărinţii sînt absorb iţi doar de sine şi ignoră tu lb u rările copilului sau îl d iscip lin ează cap ricios prin ţipete şi b ătăi. O p sihoterap ie prelu n gită este, în tr-u n fel, un rem ediu p entru ceea ce s-a greşit sau s-a ratat co m p let în p erioad a anterioară în p rivinţa pregătirii copiilor. D ar de ce să nu facem ceea ce ne stă în putinţă pentru a preveni această nevoie, oferindu-le copiilor atenţia şi călăuzirea necesare p en tru a cultiva calităţile em oţio nale esenţiale încă de la bu n în cepu t?

PA RTEA A C IN C E A

A lfab etu l em oţion al f

C osturile an alfab etism u lu i em oţion al

Totul a în cep u t ca o m ică d isp u tă, dar lu cru rile au lu at am ploare. Ian M oore, elev în clasele m ari la L iceu l Th om as Jefferson din Brooklyn, şi Tyrone Sinkler, din clasele m ici, au avu t o n eînţelegere cu un co leg pe n u m e K h alil Sum pter, de cin cisp rezece ani. D upă care au în cep u t să se lege de el şi să-l am eninţe pînă ce con flictul a exp lod at. K h alil, sp eriat că Ian şi Tyrone ar pu tea să-l bată, a v en it în tr-o d im in eaţă la şcoală cu im p istol de calibru 38 şi, la cinci m etri de paznicul şcolii, i-a îm p u şcat m ortal de la d istanţă m ică pe cei doi puşti ch iar pe cu loarele şcolii. A cest incid ent, oricît de sinistru ar fi, poate fi in terp retat ca încă u n sem n al nevoii d isp erate de lecţii de stăpîn ire a em oţiilor, de rezolvare paşnică a n eîn ţeleg erilo r sau pu r şi sim p lu de ad aptare la viaţa în co m u n . E d u cato rii, deran jaţi de p u nctajele slabe la m atem atică şi la citit ale elevilor, au co n statat că există şi o d eficienţă m u lt m ai alarm an tă: an alfabetism u l em o ţio n a l1, în vrem e ce p en tru îm b u n ătăţirea p erform an ţelo r intelectu ale s-au făcut efortu ri lău d abile, această n ou ă şi tu lbu rătoare d eficienţă nu este abord ată în n ici un fel la nivelu l p rogram ei şco lare. Sau cu m spunea u n p rofesor d in B rooklyn , actu alm en te, accentul care se pu ne în şcoli su g erează că „ne preocu pă m u lt m ai tare cît de b in e pot citi co p iii şi cît de bin e p ot scrie d ecît dacă vor m ai fi în viaţă săp tăm în a v iito a re ". Sem n ele acestei d eficien ţe se p ot con stata în in cid entele v io lente, cu m ar fi îm p u şcarea lui Ian şi a lui Tyrone, care sînt tot m ai dese în şcolile am erican e. A cestea nu m ai sînt doar cazu ri izolate: creşterea tu lbu rării vieţii ad o lescen ţilo r şi a n u m ăru lu i necazu rilor copilăriei pot fi sesizate p retu tin d en i în Statele U n ite — fiind un fel de m od el pentru ten d in ţele din lu m ea în treagă — după cum se arată in statistici precu m acestea2:

280

A.lfabetn.1 e m o ţio n a l

In 1990, com parativ cu u ltim ii douăzeci de ani, în Statele U nite s-a în registrat cel m ai m are p rocen t de arestări de m inori pentru delicte violente; s-a d u blat n um ăru l arestărilor ad o lescenţilor pentru violuri; rata crim elor săvîrşite de ad o lescen ţi a crescut de patru ori, m ai ales din cau za tot m ai desei folosiri a arm elor3. Tot în aceşti d ou ăzeci de ani, n um ăru l de sinu cid eri în rîndul ad olescen ţilor s-a triplat, la fel ca n u m ăru l de copii sub p aisprezece ani care sînt v ictim ele u n o r crim e4. R ăm în însărcinate fete tot m ai m ulte şi m ai tinere. Pînă în 1993, num ărul de naşteri la fetele între zece şi paisprezece ani a crescut constant cinci ani la rînd, acest fenom en fiind n u m it „copii care fac co p ii" — precum şi num ăru l şi proporţia sarcinilor nedorite şi presiunile colegilor de a face sex. N um ărul de cazuri de boli venerice la adolescenţi s-a triplat în ultim ii treizeci de ani5. Sigu r că aceste cifre sînt d escu rajan te, dar dacă ne co n cen trăm asupra tineretului am erican de origin e africană, m ai ales ciin oraşe, situaţia este şi m ai în g rijo răto are, toate cifrele fiind m ult m ai m ari şi u n eo ri du ble, dacă nu ch iar triple sau m ai m ari. D e exem plu , co n su m u l de heroină şi cocaină în rîndu l celor foarte tineri a crescu t cu 300% în cei d ouăzeci de ani de dinainte de 1990; în rîndul tin erilor am erican i de origine africană, s-a ajuns ca n u m ăru l celor ce iau droguri să crească deci de 13 ori faţă de acu m d ouăzeci de ani6. C auza cea m ai des în tîln ită a dezech ilibrelor ad o lescen ţilo r este bo ala m intală. S im p to m ele de d epresie, indiferent că sînt m ajore sau m inore, afectează o treim e dintre adolescen ţi. P entru fete, riscul de d epresie se d u blează la p u bertate. Frecvenţa dezech ilibrelor de alim en taţie la ad olescen te a crescu t sp ectacu lo s7. In sfîrşit, dacă lu cru rile nu se vo r schim b a, p erspectiva pe term en lu ng a co p iilo r de astăzi în privinţa u nei căsătorii şi a unei vieţi rod nice şi stabile este tot m ai în tu n ecată de la o generaţie lâ alta. A şa cum am văzu t în C ap itolu l 9, în vrem e ce în anii 1970 şi 1980 rata d iv orţu rilor era de aprox. 50% , pe m ăsu ră ce am in trat în anii 1990, proporţia tin erelor cu plu ri care sfîrşesc printr-u n d ivorţ este cam de două din trei. O S E N Z A Ţ IE E M O Ţ IO N A L Ă N E P L Ă C U T Ă A ceste statistici alarm an te sînt precum canaru l din tu nelu l c in m ina de cărbu n i, care m oare avertîzîndu-i pe m un citori că este prea pu ţin oxigen. D incolo de aceste cifre, problem ele co p i-

G e s t u r i le a n a lfa b e ţ is r n u lt ii e m o ţio n a l

281

ilor din ziua de azi p ot fi u rm ărite şi la niveluri m ai subtile, în situaţiile de zi cu zi, u n d e în că nu s-a ajuns la crize p rofu nde. C ele m ai grăitoare date — u n baro m etru exact al scăd erii n iv elurilor de com petenţă em oţion ală — fac parte dintr-o m ostră la nivel naţional p rivito are la copiii am ericani între şapte şi şaisprezece ani asupra cărora s-a făcut u n studiu com p arîn d u -se starea em oţion ală a co p iilo r de la ju m ătatea an ilor 1970 cu cea a copiilor de la sfîrşitu l an ilor 19808. P ornin d de la declaraţiile p ă rinţilor şi ale profesorilor, asistăm la o în rău tăţire perm an en tă. N u e vorba doar de o singu ră p ro blem ă; toate in d icatoarele arată o d irecţie greşită. în m ed ie, cop iii o du c m ai prost în u rm ăto arele privinţe: • Izolarea sau problem ele sociale: preferinţa de a fi singu ri; de a fi secretoşi; bo su m flarea; lipsa de energie; sentim en tu l de n efericire; d epend enţa exagerată. • A n xietatea şi depresia: dorin ţa de a fi singu ri; existenţa m ai m u ltor tem eri şi în g rijo rări; n evoia de a fi perfecţi; sentim en tu l că nu sînt iubiţi; agitaţia sau tristeţea şi depresia. • P roblem ele de atenţie şi de gîndire: incap acitatea de a fi atenţi sau de a fi calm i; visarea cu ochii desch işi; acţiuni în trep rin se fără a m ed ita asupra situ aţiei; agitaţia prea m are, care duce la o in cap acitate de con cen trare; rezu ltatele proaste de la şcoală; in cap acitatea de a-şi lua gîndul de la an um ite lu cru ri. • D elincventa sau agresivitatea: frecventarea copiilor care au în to td eauna n ecazu ri; m in ţitu l şi trişatul; certu rile foarte dese cu alţii; rău tăţile faţă de alţii; dorinţa im perioasă de a li se acorda aten ţie; d istrugerea lu cru rilo r care nu le aparţin; n eascu ltarea m anifestată acasă şi la şcoală; în căp ăţînarea şi proasta d isp o ziţie; vorbitu l prea m ult; tach in ările; firea prea ap rinsă. In vrem e ce toate aceste problem e de izolare ridică n oi sem ne de în trebare în an sam blu , ele sînt barom etru l unei sch im b ări m ajore, al unui nou tip de to xicitate care apare şi o trăveşte ex p erienţele din cop ilărie, al u nor deficien ţe profu nd e la n ivelu l com p eten ţelor em oţion ale. A ceastă senzaţie em oţion ală n ep lă cută pare să fie în cazu l tu tu ror cop iilor preţul vieţii lo r m o d erne. în vrem e ce am erican ii îşi critică în m od făţiş p ro b lem ele ca fiind extrem de g fav e com p arativ cu cele ale altor cu ltu ri, stu d iile făcu te în lum ea în treagă arată că există şi situaţii m ai alarm ante decît cea din Statele U nite. De exem plu , în anii 1980, p ro fesorii şi părinţii din O land a, C hina şi G erm ania au ajuns la co n -

282

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

cluzia că n ivelu l p ro blem elo r pe care le au copiii din ţările lor este sim ilar cu cel al co p iilo r A m ericii an u lu i 1976. Iar unele ţări, cum ar fi A u stralia, Franţa şi T h ailan d a, aveau p roblem e chiar m ai grave d ecît cele actu ale ale SU A . D ar p robabil că lucrurile n u v o r r a m in e n ic i m ă c a r a ş a p e n t r u m u l t ă v r e m e . F o r ţ e l e p u -

temice care propulsează coborîrea competenţei emoţionale se pare că au căp ătat av în t în Statele U nite co m p arativ cu alte ţări d ezv o ltate9. N ici u n copil, b o g at sau sărac, n u este scu tit de riscuri. A ceste problem e sîn t u n iv ersal valabile şi caracterizează toate gru p u rile etn ice, rasiale sau form ate pe criteriu l ven itu lu i. A stfel, în vrem e ce co p iii săraci au cele m ai p ro aste rezu ltate în privinţa cap acităţilor em oţion ale, rata de d eteriorare de-a lungul zecilo r de ani nu este m ai m are decît aceea din rîn d u l copiilor din clasa de m ijloc sau al celor bogaţi: toate d atele arată aceeaşi pan tă co n stan t co bo rîto are. A existat şi o creştere coresp u n zătoare — întreită a n u m ăru lu i de copii care au ap elat la un sprijin p sih olog ic (ceea ce ar putea fi un sem n bu n , p en tru că sem n alizează faptul că există un aju tor d isp onibil), p recu m şi o dublare a n u m ăru lu i de copii care au avu t su ficien te problem e em oţion ale în cît ar f i trebuit să apeleze la u n ajutor, dar n-au făcu t-o (un sem n prost) — de la 9% în 1976 la 18% în 1989. U rie B rom fenb renner, u n em in en t p sih olog în p roblem e de d ezvoltare de la U n iv ersitatea C orn eli, a făcu t un stu d iu co m p arativ la n ivel in tern aţion al referitor la b in ele copiilor şi a declarat: „In absenţa u n u i sistem eficien t de sp rijin, stresu l extern a d even it atît de m are, în cît pînă şi fam iliile p u ternice încep să se d estram e. A gitaţia, in stabilitatea şi in co n secv en ţa vieţii de fam ilie de zi cu zi sînt tot m ai m ari la nivelu l tu tu ro r segm en telo r societăţii n oastre, in clu siv la nivelu l celor cu studii sau cu bani. In jo c este generaţia u rm ăto are, în sp ecial b ăieţii, care, pe m ăsură ce cresc, sînt m ai v u ln erabili în faţa acesto r forţe distrugătoare, cu m ar fi efectele d evastato are ale d iv orţu lu i, sărăciei şi şom aju lui. Statu tu l cop iilor am erican i şi al fam iliilor lor este m ai disperat ca n icio d a tă ... M ilioan e de copii sîn t lipsiţi de com p eten ţă şi caracter m o r a l/'10 A cesta nu este un fen om en strict am erican, ci u nu l global, căci con cu renţa m o n d ială în a scăd ea costul m îinii de lu cru a creat forţe eco n om ice care exercită p resiu ni asupra fam iliilor. A cestea sînt vrem u ri în care fam iliile sînt asaltate de problem e finan ciare şi atu nci am bii părinţi lu crează m ulte ore, copiii fiind

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

283

lăsaţi de cap ul lor sau în grija televizorului; vrem u ri cîrtd tot m ai m ulţi copii cresc în sărăcie; cînd fam iliile cu un sin g u r părinte sînt tot m ai num eroase; cînd tot m ai m u lţi sugari şi copii m ici sînt lăsaţi la creşă, u nd e nu li se dă aproape n ici u n fel de aten ţie, fiind n eglijaţi. Toate acestea în seam n ă, chiar şi în cazu l p ărin ţilor b in e in tenţion aţi, erodarea n en u m ăratelo r schim buri m ăru n te şi necesare dintre părinte şi copil, prin care se ajunge la co m p eten ţele em oţion ale. Ce este de făcu t în fam iliile care nu m ai fu ncţionează atît de eficient în cît să-şi poată pune copiii pe picioare, preg ătin d u -i pen tru viaţă? O p rivire m ai atentă asupra m ecan ism elor problem elor specifice su g erează că d eficienţele existente la nivelu l co m p eten ţelo r em oţion ale şi sociale con stituie b aza u nor p roblem e grave — şi felul în care corectivele b ine orien tate sau m ăsu rile preventive ar pu tea să m enţină m ai m u lţi copii pe d rum ul cel bu n. ÎM B L ÎN Z IR E A A G R E S IV IT Ă Ţ II C înd eram în şcoala p rim ară, cop ilu l cel m ai rău era Jim m y, care era în clasa a patra, eu fiind în tr-an tîia . Era genul care îţi fura b an ii de m încare, îţi lua bicicleta şi te apostrofa de în d ată ce-i vorbeai. Jim m y era tipul b ătău şu lu i care se aprindea din orice, u neori ch iar d in n im ic. Toţi ne tem eam de Jim m y — şi păstram distanţa. Toată lu m ea îl ura şi se tem ea de Jim m y ; n im eni nu se ju ca cu el. A tun ci cînd apărea pe terenul de jo acă era ca şi cum un b o d y g u ard invizibil îi în d ep ărta pe toţi copiii din calea sa. Sigu r că acei copii ca Jim m y au p ro blem e serioase. M ai prn ţin ev id en t este faptu l că această agresivitate flagran tă din cop ilărie con stitu ie un sem n p entru v iito arele problem e em oţion ale. Jim m y a făcu t pu şcărie p entru m olestare pînă să îm p linească şaisp rezece ani. Fap tu l că acei copii ca Jim m y m o şten esc p en tru tot restul vieţii agresivitatea din copilărie a ieşit la iveală în m ulte dintre stud iile făcu te11. A şa cum am văzu t, viaţa de fam ilie a acestor copii agresivi presu p u n e în totd eaun a p ărin ţi ce altern ează n eglijenţa cu asp rim ea şi cu ped ep sele cap ricioase; este probabil de în ţeles că acest tipar îi face pe copii să d evină pu ţin p aranoici sau v iolenţi. N u toţi copiii furioşi sînt însă şi bătău şi; o parte dintre ei sînt nişte paria retraşi, care reacţionează exag erat atunci cînd sînt n ecăjiţi sau faţă de ceea ce ei percep a fi n ed rep tăţi. D efectul p er-

284

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

cep tiv care-i u neşte pe aceşti copii constă în faptul că ei sesizează atacu ri acolo unde ele nu există, im agin înd u -şi că persoanele din ju r sînt m ai ostile decît în realitate. A ceasta îi face să li se p ară că u n ele fapte n eu tre sînt am eninţătoare — u n brîn ci n ev in o vat d evine o ven d etă — iar singu rul răspuns este atacu l im ediat. Sig u r că asta îi d eterm in ă pe alţi copii să-i evite, izolînd u -i şi m ai tare. A ceşti copii furioşi şi izolaţi sînt foarte sensibili la n ed rep tăţi şi la faptu l că ar pu tea fi trataţi astfel. Ei în to td eau n a se văd în rolul de victim e şi pot înşira oricînd o listă în treag ă de cazuri în care, de exem p lu , p rofesorii i-au acu zat că ar fi făcut ceva atu nci cînd nu aveau nici o vină. O altă trăsătu ră a acestor copii este aceea că atu nci cînd se află în toiul u nei crize de furie n u au decît o sing u ră reacţie: să lovească. Se poate ved ea cu m fu ncţionează aceste în clin aţii p erceptuale d intr-u n exp erim en t în care bătău şii sînt pu şi alătu ri de copii m ai paşnici să privească înregistrări video. In tr-u n u i dintre film e, un b ăiat scapă cărţile pe jos atu nci cînd un altu l îl în g h io n teşte. C op iii în cep să rîdă; băiatu l care a scăp at cărţile se enervează şi încearcă să dea într-unul dintre cei care rîd. C în d copiii care au văzu t caseta vorbesc despre ea ulterior, se con stată că b ătău şu l în totd eauna îl ju stifică pe cel care dă în pu şti. Şi mai g răito r este faptu l că atu nci cînd a fost necesar să se precizeze ag resivitatea din film , în discu ţiile despre casetă, bătău şii l-au co n sid erat pe cel care şi-a îm brîn cit iniţial coleg u l ca fiind v in o vat, m înia b ăieţelu lu i care loveşte fiind ju stificată12. A cest salt la a-i ju d eca pe protagon iştii film ulu i doved eşte o profu nd ă în clin aţie perceptuală în cei în care sîn t în m od norm al agresivi: ei acţion ează pe baza prezu m ţiei de ostilitate sau de am eninţare, nedînd prea m ultă atenţie la ceea ce se în tîm p lă de fapt. D e în d ată ce detectează această am eninţare, sar la bătaie. De exem p lu , d acă un. băieţel agresiv jo acă şah cu un altul care m u tă o p iesă atu nci cînd n u îi este rîndul, p rim u l va interpreta această m utare ca fiind o înşelătorie, fără a sta să se gîndească d acă n u cu m va a fost o sim plă greşeală. P resu pu nerea sa este una rău vo ito are şi nu una nevinovată, iar reacţia este autom at ostilă. O d ată cu această percepţie grăbită a u n u i act ostil apare au tom at şi un act de agresivitate; în loc şă îi su blin ieze celuilalt că a făcut o greşeală, el trece direct la acu zaţii, ţipînd şi lovind. Cu cît copiii fac m ai des acest lucru, cu atît ag resivitatea devine p en tru ei u n gest au tom at, iar repertoriul de opţiu ni — politeţea, glum a — se restrînge.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

285

A sem enea copii sîn t vu ln erabili din p u n ct de ved ere em o ţio nal în sensul că au un prag foarte scăzu t al supărării, iritîn d u -se tot m ai des pentru tot m ai m u lte lucruri; odată ce se su p ără, gîndirea li se în tu n ecă, iar actele n ev in o v ate sînt percepute ca o stile şi recad în o biceiul prea bin e în v ăţat de a reacţiona printr-o lovitură v iolen tă13. A ceste în clinaţii p ercep tu ale spre ostilitate există încă din prim ele clase. In vrem e ce m ajo ritatea copiilor, şi m ai ales a b ă ieţilor, sînt obraznici la g răd in iţă şi în clasa întîi, cop iii cei m ai agresivi nu reuşesc să în veţe o m od alitate de au tocon trol p în ă în clasa a doua. In vrem e ce alţi co p ii au în cep u t să în v eţe ce în seam nă negocierile şi co m p ro m isu l pentru n eîn ţelegerile de pe terenul de jo acă, b ătău şii se b izu ie tot m ai m ult pe forţă şi v io lenţă. Ei plătesc un preţ social: du pă prim ele două sau trei ore petrecute cu un b ătău ş pe teren ul de jo acă, ceilalţi copii deja d eclară că pu ştiu l le d isp lace14. Stud iile care i-au u rm ărit pe copii din anii p reşcolari şi pînă la vîrsta ad olescen ţei au co n statat că aproape ju m ătate dintre şcolarii de clasa întîi care sînt o braznici, incapabili să se în ţeleagă cu ceilalţi, n eascu ltăto ri faţă de părinţi şi în căp ăţînaţi cu p ro fesorii d evin d elincven ţi la v îrsta ad o lescen ţei15. Sigu r că nu toţi aceşti copii agresivi sînt pe d ru m u l ce duce la violenţă sau la acte crim inale u lterior în viaţă. D ar dintre toţi copiii, aceştia sîn t cei care riscă cel m ai tare ca în final să com ită d elicte v iolen te. Tendinţa spre d elicte apare su rp rin zăto r de devrem e la aceşti copii. A tun ci cînd co p iilo r d in tr-o grădiniţă din M on treal le-au fost date calificative în ceea ce p riv eşte ostilitatea şi cap acitatea de a crea problem e, cei cu sco ru ri în alte făceau d ovad ă clară de d elincvenţă d oar c in c i-o p t an i m ai tîrziu, în prim ii ani ai ad o lescenţei. Existau şanse d e trei ori m ai m ari ca aceşti copii să ad m ită faptul că au bătu t pe cineva care nu le făcuse nim ic, că au fu rat din m agazine, că au fo lo sit o arm ă de foc într-o n eîn ţelegere, că au d at o spargere sau că au fu rat piese de la o m aşină sau că s-au îm b ătat — şi toate acestea în că în ain te să facă p aisp rezece an i16. C alea tipică prim ară spre v iolen ţă şi spre crim in alitate se prefigurează la copiii care sînt agresivi şi greu de stăp în it încă din clasa întîi şi a d o u a 17. De obicei, im pu lsurile prost co n trolate din prim ii ani de şcoală co n tribu ie la rezu ltatele şcolare p ro aste, copiii din această categ o rie fiind percepuţi şi p ercep în d u -se pe ei înşişi ca „p ro şti", rem arcă de altfel confirm ată şi de faptul

286

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

că sînt su rghiu n iţi în clasele sp eciale (şi ch iar dacă aceşti copii p o t avea o m are doză de „h ip eractiv itate" sau d isfu ncţii de în văţare, cu sigu ran ţă n u toţi se află în această situaţie). C op iii care la în cep u tu l şcolii ştiu deja de acasă ce în seam n ă stilul „coercitiv " — adică violent — sînt de asem en ea izo laţi de către profesori, care ar trebui să-şi ocupe prea mult timp ca să-i ţină în frîu. Sfid area reg u lilor de la ore, ce pare firească pen tru aceşti copii, are d rep t co n secin ţă pierderea u nu i tim p care altfel ar fi pu tu t fi folosit p en tru în văţat; soarta lor de a n u reu şi la în văţătu ră este ap roap e p red estin ată, m ai ales în cep înd cu clasa a treia. D eşi băieţii care se în d reap tă spre d elin cven ţă tin d să aibă un IQ mai scăzu t d ecît coleg ii lor, im p u lsivitatea este în m ai m are m ăsură cau za d elin cven ţei; im p u lsivitatea băieţilo r de zece ani este un in d iciu de trei ori m ai p u tern ic al d elin cven ţei u lterioare faţă de IQ -ul lo r18. P înă în clasa a patra sau a cincea, aceşti copii con sid eraţi b ătău şi sau d oar „d ificili" — sînt respin şi de colegii lor şi sînt incap abili să-şi facă uşor p rieteni; ei aju n g rataţi din p u nct de vedere şcolar. S im ţin d u -se fără p rieten i, se asociază cu alţi paria sociali. Intre clasa a p atra şi a n ou a, in tră în ban d e şi duc o viaţă ce sfid ează legea şi ordinea; există un risc de cinci ori m ai m are p en tru ei să aju ngă v ag abo n zi, alcoo lici, drogaţi, m ai ales între clasele a şaptea şi a opta. Pe la ju m ătatea an ilor de şcoală, ei sînt în so ţiţi de alţii care „au în cep u t m ai tîrz iu ", dar care sînt atraşi d e acest stil sfid ător; aceşti în tîrziaţi sînt adesea copii m ai m ici, total n estăp în iţi acasă, care au în cep u t să b în tu ie pe străzi de cap u l lor în că din şcoala p rim ară. In an ii d e liceu, acest grup m arg in alizat de obicei renunţă la stu d ii şi în cearcă să se îndrepte spre d elincven ţă, im p licîn d u -se în d elicte m in ore, cu m ar fi fu rtu l d in m agazine, sp argerile sau co m erţu l cu droguri. (O d iferenţă grăitoare apare pe acest p arcu rs între băieţi şi fete. U n stu d iu asu p ra fetelor „rele" din clasa a patra — cele care au p ro b lem e cu p rofesorii sau nu resp ectă reg u lile, însă fără a fi n ep o p u lare printre colegi — arată că 40% din tre ele au deja un cop il în ain te să term in e anii de liceu 19. A sta în seam n ă un procen t de trei ori m ai m are faţă de cel în reg istrat în rîndu l celorlalte fete. C u alte cu vinte, fetele cu ap u cătu ri an tisociale n u devin v io len te — răm în gravide.) D esigur, nu există o singu ră traiectorie spre violenţă şi delin cven tă; există m ulţi alţi factori care pu n în p rim ejdie un copil: dacă este n ăscu t în tr-u n cartier cu o rată m are a crim inalităţii, va

O o s tu i'ile a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

287

fi exp u s m ai m u ltor tentaţii spre crim ă şi violenţă, lucru ce p o rn eşte de la faptu l că fam ilia trăieşte în tr-u n stres pu ternic sau în sărăcie. D ar nici unul dintre aceşti factori n u face delincven ţa să d evină in evitab ilă. Toate acestea fiind la fel de im p ortan te, forţele psih ologice care acţion ează în cazu l co p iilo r agresivi sp o resc şansele ca ei să devină in fractori violenţi. Sau cum spune G erald P atterson , u n p sih olog care a u rm ărit în d eap ro ap e ev o luţia a sute de bă ieţi la vîrsta adu ltă tînără: „actele an tisociale ale unui co p il de cinci ani p o t fi m od elu l actelor de delincven tă ale ad olescen tu lu i ." 20 Ş C O A L A B Ă T Ă U Ş IL O R A ceastă pred isp oziţie m in tală a cop iilor agresivi ce îi în so ţeşte toată viaţa este cea care aproape sigu r îi va face să sfîrşească în n ecazu ri. U n stu d iu efectu at asu p ra d elincven ţilor m in ori con d am n aţi p en tru acte de violen ţă şi asupra elev ilor de liceu agresivi a ajuns la co n clu zia că aceştia au un tipar m in tal co m un: atu nci cînd au p roblem e cu cineva, au tom at con sid eră că p ersoana se află pe o p oziţie an tagon ică, prip in d u -se să tragă co n clu zii în leg ătu ră cu ostilitatea acesteia faţă de ei, fără să m ai caute alte in fo rm aţii sau să încerce să gîn d ească paşnic pen tru a-şi rezolva n eîn ţelegerile. In acelaşi tim p, co n secin ţa n egativă a unei solu ţii violen te — de obicei, o b ătaie — nu le trece p rin m inte. Tendinţa lor agresivă este ju stificată în gînd prin co n v in geri cu m ar fi: „E în regulă să lo veşti pe cineva dacă eşti n ebu n de fu rie " ; „D acă te dai în ap o i de la o bătaie lu m ea o să te so co tească un la ş "; şi „C ei care sînt b ătu ţi zd ravăn n u su feră ch iar aşa de ră u ."21 în să u n aju tor v en it la tim p p o ate sch im b a aceste atitu d in i şi poate b lo ca această traiectorie spre delincven ţă a cop ilu lu i; m ai m ulte program e exp erim en tale au avu t u n oarecare su cces în a ajuta asem en ea copii agresivi să în v eţe să-şi con troleze im p u lsu rile an tisociale în ain te să intre în în cu rcătu ri m ajore. U nu l d in tre acestea, organ izat la U niversitatea D u ke, s-a ocu p at de elev ii de gim naziu care se în fu riau repede şi creau p roblem e, în cad ru l u nor şed inţe de instruire de 40 de m in u te ce aveau loc de două ori pe săptăm înă, pe o p erioad ă de şase p în ă Ia d o u ăsp rezece săptăm îni. A ceşti b ăieţi erau în văţaţi, de exem p lu , că o parte dintre alu ziile pe care ei le in trepretau ca fiind ostile erau de fapt neutre sau prieteneşti. Ei în văţau să gîn d ească şi din p ersp ecti-

288

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

va altor copii, să-şi dea seam a cu m sînt percep u ţi şi ce ar putea gîndi şi sim ţi ceilalţi copii în situaţiile care i-au în fu riat foarte tare. De asem en ea, erau şi cu rsu ri sp eciale p entru stăp în irea m îniei, con stîn d în recon stitu irea u nor scene, cum ar fi o tachinare care i-ar fi p u tu t face să-şi iasă din fire. U na dintre ab ilităţile cheie pen tru controlarea m îniei a con stat în su p rav egh erea sen tim en telor — con ştien tizarea senzaţiilor fizice, cu m ar fi roşirea obrajilor sau tensiu nea m uscu lară în m om en tu l en erv ării şi abordarea acestor sem n e ca pe un indiciu că trebu ie să pu nă stavilă sau să m ai reflecteze la ceea ce u rm ează să facă şi n u să acţioneze im pulsiv. Jo h n L och m an , p sih olog la U niversitatea D u ke, unu l dintre creatorii acestui p rogram , m i-a spus: „Ei discu tă d espre situ aţiile prin care au trecut recent, ca de exem plu o îm brîn ceală p e culoar, pe care o con sid eraseră voită. C opiii vor vorbi despre felul cum ar fi trebu it să abord eze această întîm plare. U nu l dintre ei, de exem plu , m i-a p o vestit cum s-a adresat unu i băieţel care l-a îm brîn cit, sp u n în d u -i să nu m ai facă aşa ceva şi apoi p u r şi sim plu a p lecat. A sta în sem n a că deţinuse controlul fără să îşi p iardă respectu l de sine şi fără să provoace o b ă ta ie." Pare in teresant; m u lţi dintre băieţii agresivi sînt n efericiţi din cauză că-şi ies u şor din fire; p rin urm are, sîn t recep tivi la p o sibilitatea de a învăţa cu m să se con troleze. Intr-un m om en t în care deja au apu cat să se aprindă, d esigur că asem enea reacţii la rece, cum ar fi retragerea sau n um ăratul pînă la zece, astfel în cît să treacă prim u l im pu ls în ain te de a reacţiona, nu se d eclan şează autom at; b ăieţii exersează asem enea alternative în tr-u n fel de scenete în care fiecare are rolul său, ca de exem plu m ersu l într-un au tobu z în care cîţiva puşti n u le dau pace. A stfel, ei pot încerca un răsp u n s p rieten o s prin care să-şi p ăstreze d em n itatea, dar care să fie o alternativă la lovire, plîns sau fuga în so ţită de ruşine. La trei ani d u pă ce băieţii au u rm at un asem enea cu rs, L o ch m an i-a co m p arat cu alţii care fuseseră la fel de agresivi, dar nu b en eficiaseră de asem en ea cu rsu ri de stăpînire a m în iei. El a con statat că la ad olescen ţă băieţii care u rm aseră acest program erau m ai p u ţin dificili la ore, aveau o părere m ai bu nă despre sine, iar p o sib ilitatea de a se apuca de bău tură sau de droguri era m u lt m ai m ică. C u cît program u l a durat m ai m ult, cu atît agresivitatea a scăzu t m ai tare.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

289

P R E V E N IR E A D E P R E S IE I D an a, d e şaisp reze ce an i, a p ă ru t în to td e a u n a că se a d a p te a z ă u şor. D ar a cu m , d in tr-o d a tă , n u se m a i p u te a în ţe le g e cu celelalte fete şi ceea ce o n e m u lţu m e a şi m a i ta re e ra că n u re u şe a să m e n ţin ă p rea m u lt o le g ă tu ră cu un b ăiat, ch ia r d a că d e fie ca re d a tă făcea şi d ra g o ste cu el. M o ro că n o a să şi v e şn ic o b o sită, D an a şi-a p ie rd u t p ofta d e m în care, n -a m a i a v u t ch ef să se d istre z e în nici un fei. Se sim ţea n eaju to rată şi fără sp e ra n ţe , n efiind în sta re să iasă d in a c e a stă p ro a stă d isp o ziţie şi c h ia r se g în d e a să se sin u cid ă . S tarea d e d e p rim a re fu sese g e n e ra tă d e u ltim a d e sp ă rţire d e p rie te n ul ei. E a a p re ciz a t că n u ştia cu m să facă să iasă cu u n b ă ia t fără să se im p lice im ed iat în tr-o relaţie s e x u a lă — ch ia r d a că a c e s t lu cru i se p ărea in con fortab il — şi n u ştia cu m să p u n ă c a p ă t u nei relaţii ch ia r cîn d era n e sa tisfă că to a re . Se cu lca cu d iv e rşi b ăieţi, sp u n e a ea, cîn d d e fap t n u v o ia d e cît să-i c u n o a sc ă m a i b in e. A stfel în cît, cu m to cm a i se m u ta s e la o altă şco a lă , se sim ţise şi m a i tim id ă şi m ai n elin iştită, n e re u şin d să-şi facă p rie te n e p rin tre fetele d e a co lo . D e e x e m p lu , se sfia să d e sch id ă v re o c o n v e rs a ţie , v o rb in d d o a r cîn d i se ad re sa cin e v a . E ra in cap ab ilă să se a ra te aşa c u m era ea d e fap t şi n ici n u ştia ce să m a i z ică d u p ă : „ B u n ă , ce f a c i? " 22

D ana a u rm at o terapie în cadru l u nu i p rogram exp erim en tal p en tru ad olescenţi d eprim aţi din cadru l U n iversităţii C o lu m bia. Tratam entul ei s-a co n cen trat asupra felu lu i în care ar pu tea să îşi stăp în ească m ai bin e relaţiile sentim en tale: cu m să-şi facă p rieteni, cu m să se sim tă m ai în crezăto are alătu ri de alţi ad olescen ţi, cum să im pu nă lim ite în privin ţa relaţiilo r sexuale, cum să se poarte în in tim itate, cum să-şi exp rim e sentim en tele. In esenţă, era un fel de încercare de a rem edia o parte dintre trăsăturile em oţion ale fu nd am en tale. Şi a fu n cţio n at; depresia i-a trecut. M ai ales la cei tin eri, problem ele în stabilirea u nor relaţii generează depresii. D ificu ltatea este la fel de des în tîln ită atît în relaţiile dintre copii şi p ărinţi, cît şi în relaţiile cu cei de o vîrstă. C opiii d ep rim aţi şi adolescen ţii sîn t adesea in cap ab ili sau nu

sînt dispuşi să vorbească despre nemulţumirile lor. Parcă nu sînt în stare să-şi evalueze corect sentim en tele, dînd dovadă de irascibilitate, de n erăbdare, de n ervozitate şi de m în ie — m ai ales faţă de p ărinţi. A stfel, p ărin ţilor le este şi m ai greu să le acorde sprijin em oţion al şi să-i călăuzească aşa cu m se cu vine, iniţiind u -se un fel de spirală infernală, care sfîrşeşte în p erm an en te certuri şi form e de în străinare.

290

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

O nouă trecere în revistă a cau zelor depresiei la tineri subliniază d eficite la nivelul a două zone de com p eten ţă em oţională: talentul de a stabili relaţii, pe de o p arte, şi o interp retare a refuzu rilo r celorlalţi, pe de altă parte. în vrem e ce o p arte dintre pred ispoziţiile la d epresie sîn t aproape sigu r de ord in genetic, altele p ar a fi cau zate de o biceiul de a gîn d i p esim ist, d ar care este un proces reversibil, ce p red isp u n e copiii să reacţion eze violent la cele m ai m ici în frîn g eri din viaţă — o notă p roastă, o ceartă cu părinţii, o resp in gere din p artea celor din ju r — , aju n gîn d la dep rim are. E xistă d ovezi care su g erează că această predispoziţie p en tru d epresie, in d iferen t pe ce s-ar baza, este şi m ai m are la tineri. P R E Ţ U L L U M II M O D E R N E : N U M Ă R U L M A R E D E D E P R E S II A nii de sfîrşit de m ilen iu au in au g u rat o n ou ă ep o că, cea a M elan coliei, aşa cu m an ii '2 0 erau ep oca A nxietăţilor. D atele la n ivel in tern aţion al arată că starea ce pare a fi o ep id em ie a zilelor n oastre — d epresia, care se în tinde tot m ai tare — se adaptează în fu ncţie de stilu rile de viaţă m od erne. Fiecare generaţie, co m p arativ cu cele an terioare, în lum ea în treag ă, a în registrat un risc tot m ai m are de a aju n ge în tr-o stare d ep resivă — nu d oar o stare de tristeţe, ci de nepăsare, de d em o ralizare şi de autocom p ătim ire, p recu m şi de cop leşitoare lipsă de sp eran ţă — de-a lu ngu l u n ei v ieţi23. A ceste stări apar de la vîrste to t m ai fragede. D epresia la cop ii, cînd v a co m p let n ecu n o scu tă (sau cel puţin n erecu n o scu tă), iese la iveală ca o pecete a scenei m o d em e. D eşi p ro b ab ilitatea de a deveni d ep rim at creşte odată cu vîrsta, totuşi cea m ai m are creştere se rem arcă la tin eri. Pentru cei născu ţi d u pă 1955, posibilitatea de a suferi o dep resie m ajoră la un m om en t d at în viaţă este în m u lte ţări de trei ori m ai m are d ecît p en tru b u n icii lor. La am ericanii n ăscu ţi în ain te de 1905, p roporţia celor care ar fi p u tu t suferi o dep resie gravă în tr-o viaţă era de d oar 1% ; dintre cei născu ţi după 1955, p în ă la 24 de ani, aproxim ativ 6% au su ferit deja o depresie; pentru cei n ăscu ţi între 1945 şi 1954, p osibilitatea de a suferi de o depresie m ajoră înainte de a îm plini 24 de ani este de zece ori m ai m are d ecît pentru cei născu ţi între 1905 şi 191424. Pentru fiecare generaţie, prim ul episod de depresie are tendinţa să apară tot m ai devrem e.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

291

U n stu d iu m on dial făcut asupra a peste 39 000 de persoane a ajuns la concluzia că aceleaşi ten d in ţe există şi în Porto Rico, C anad a, Italia, G erm ania, Franţa, Taiw an, L iban şi N oua Z eelandă. La Beirut, creşterea n u m ăru lu i de depresii are o strînsă legătu ră cu even im en tele p o litice, cotele m axim e fiind atinse în tim pu l p erioad elor de război civil. în G erm ania, în rîndul celor născu ţi în ain te de 1914, p ro babilitatea de a face o depresie pînă la 35 de ani era de 4% . P en tru cei n ăscu ţi între 1934 şi 1944, era de 14% . în lum ea în treagă, g en eraţiile care s-au m atu rizat în m o m ente de tulburări politice sînt m arcate de u n n u m ăr m ai m are de d epresii, deşi în an sam blu creşterea acestei tendinţe nu are legătu ră cu even im en tele politice. M icşorarea vîrstei la care co p iii trăiesc p rim a experienţă depresivă pare de asem enea să fie un factor com un p entru lum ea în treagă. A tunci cîn a le-am ceru t exp erţilo r să îm i spună de ce cred ei asta, au ap ăru t m ai m u lte teorii. Dr. Fred erick G ood w in , directoru l In stitu tu lu i N aţio n al de Săn ătate M in tală, a făcut u rm ăto ru l com entariu: „A existat o cu m p lită erodare a n u cleu lu i fam ilial — n u m ăru l divorţu rilor s-a d u blat, părinţii au tot m ai p u ţin tim p disp onibil p entru copiii lor şi nu stau prea m ult în tr-u n loc. N u apu ci să-ţi cunoşti p rea b in e restul fam iliei, iar p ierderea acestor surse stabile de au toid entificare în seam n ă un risc m ai m are de a se ajunge la dep re s ie /' Dr. D a vid K upfer, şeful cated rei de psih iatrie a U niversităţii de M ed icină din P ittsbu rg h , su blinia o altă tendinţă: „O dată cu extind erea in d u strializării du pă cel de-ăl doilea răzb o i m on d ial, aproape că n im en i n u m ai era p e-acasă. în tot m ai m u lte fam ilii s-a in stalat o in d iferenţă a p ărin ţilor faţă de n ev o ile copiilor, pe m ăsu ră ce aceştia creşteau. A ceasta nu este o cau ză directă a depresiilor, dar creează o anum ită vulnerabilitate. Factorii de stres errioţional care apar d e tim p u riu p o t afecta dezvoltarea neuronilor, ceea ce p oate d u ce la o d epresie în m om entele de m are stres, chiar daca ele pot apărea zeci de ani m ai tîrziu ." M artin Seligm an, psih olog la U n iv ersitatea P enn sylvania, spunea: „în ultim ii 30 sau 40 de ani, am rem arcat o creştere accen tu ată a ind iv id u alism u lu i şi o descreştere a con vin g erilor religioase, p recum şi o scădere a sp rijin u lu i acord at celorlalţi de com u n ităţi ori a fam iliilor n u m ero ase. A ceasta înseam nă o pierdere de resurse care ar fi pu tut m o b iliza îm p o triv a obstacolelor şi a eşecu lu i. în acest sens, orice eşec este co n sid erat ceva de durată şi este am plificat în aşa fel încît afectează totul în viaţă. E xis-

292

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

tă o înclinaţie spre a lăsa o înfrîn gere de m om en t să devină una de durată şi o cauză a lipsei de speranţă. Dacă ai avea o perspectivă m ai largă, cum ar fi credinţa în D um nezeu şi în viaţa de apoi, atunci pierderea unei slujbe ar părea o înfrîngere tem p o rară/' In d iferen t care ar fi cauza, depresia la tineri este o problem ă presantă. în Statele U nite, estim ările v ariază foarte m u lt în p rivinţa vu ln erab ilităţii de-a lungul vieţii d atorate dep resiilor de care suferă copiii şi ad olescen ţii, in d iferent de p erioad a în care ap ar ele. U nele stu d ii ep id em iolog ice, care au folosit criterii stricte — sim p tom ele oficiale de d iag n osticare a dep resiilor — au co n statat că pentru băieţii şi fetele între 10 şi 13 ani p robabilitatea de a face o depresie m ajoră de-a lu ngu l u nu i an este cam de 8 sau 9% , deşi alte studii în ain taseră o cifră cam la ju m ătate (ba ch iar şi de d oar 2% ). U nele date sugerează că procentul aproape se d ublează pentru fete la p u bertate. Pînă la 16% dintre fetele între 14 şi 16 ani suferă depresii serioase, iar la băieţi procen tul răm îne co n stan t25. T R A IE C T O R IA D E P R E S IE I L A Ţ IN E R I D epresia n -ar trebui doar tratată, ci şi preven ită, lu cru clar m ai ales la cop ii, în cazul cărora s-a făcu t o descoperire extrem de alarm antă: ch iar şi episoad ele m inore de depresie la un copil pot d u ce la ep isoad e grave ulterior în viaţă26. A ceastă idee pune la în d oială vechea p resup unere că d epresia la cop ii nu contează pe term en lung, pen tru că ei „o uită cu v rem ea ". D esigu r că fiecare copil se m ai întristează din cînd în cînd; cop ilăria şi ad olescenţa, ca şi p erioad a adultă, p resup un şi m om ente de d ezam ăgire sau p ierd eri im portante sau m ai m ici care în treţin suferinţa. N evoia de a preveni nu se referă la asem en ea m om en te, ci la co piii p en tru care spirala infernală a tristeţii îi aduce într-o stare de d isperare, de irascibilitate şi de izolare — m u lt m ai gravă decît m elan colia. D intre copiii ale căror depresii au fost su ficien t de grave in cit să se aju ngă la tratam ente serioase, trei sfertu ri m ai trecuseră p rin tr-u n ep iso d d e depresie, con form u nor date ad u nate de M aria K ovacs, psih olog la Institutul şi C lin ica de P sihiatrie din P ittsb u rg h 27. K ovacs a stu d iat copii diagn osticaţi cu depresii încă de la vîrsta de opt ani, urm ărindu -i pe parcursul unei p erioade m ai lu n g i, pe u nii ch iar pînă la 24 de ani.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

293

C op iii cu depresii m ajore trec prin astfel de ep iso ad e care d urează în m edie 11 lu ni, deşi la u nu l din şase au ţin ut chiar un an şi ju m ătate. D epresiile uşoare care şi-au făcut apariţia la vîrste fraged e, uneori ch iar la cinci arii, nu devin foarte intense, dar durează m ai m ult — în m ed ie, aproxim ativ patru ani. K ovacs a con statat că acei copii care au su ferit o depresie m inoră riscă să o tran sform e în tr-u na m ajoră — în tr-o aşa-nu m ită d u blă dep resie. C ei care aju n g la o dublă depresie riscă m u lt m ai m u lt să se con fru nte cu o recidivă od ată cu scurgerea anilor. în cazu l co p iilor, depresia s-a p relu n git pînă în ad olescen ţă şi u neori ch iar pînă în prim ii ani de v îrstă ad u ltă; suferind de depresii sau de un sindrom m aniaco-depresiv, în m ed ie, o* dată la trei ani. K ovacs m i-a spus că aceşti copii „p lătesc" nu n u m ai su ferin ţa prod u să de d epresia în sine. „C opiii învaţă în general an u m ite atribute sociale de la cei de o seam ă cu ei — de exem p lu , ce să faci cînd vrei ceva şi nu poţi să ai, observîn d cum se d escu rcă în situaţia respectivă ceilalţi co p ii şi aplicînd la rîndul lor m od elu l. C op iii d ep rim aţi se n u m ără în să printre cop iii neglijaţi la şco ală, sînt aceia cu care ceilalţi copii nu se jo a c ă ."28 Fiind u rsu zi sau trişti, aceşti copii aju ng să evite iniţierea în con tactele sociale sau să nu ia în seam ă un alt cop il care în cearcă să-i abord eze — acesta fiind un sem nal pe care co p ilu l sociabil îl percepe ca pe o respin gere; rezu ltatul final este că un copil d ep rim at este respins sau n elu at în seam ă la jo acă. A ceastă lacu nă la nivelul exp erien ţei in terp erson ale în seam n ă ratarea a ceea ce ar putea să în veţe ju cîn d u -se, aju n gînd u -se la p roblem e sociale şi em oţion ale cu u rm ări ch iar du pă ieşirea d in d ep resie29. în tr-adevăr, atu nci cînd copiii dep rim aţi au fost co m p araţi cu cei fără d epresii, s-a co n statat că sînt m ai p u ţin cap abili să se ad ap teze în societate> au m ai p u ţin i prieteni, nu sîn t p referaţi de ceilalţi la joacă, sîn t m ai p u ţin în d răg iţi şi au relaţii co n flictu ale cu ceilalţi copii. U n alt rezu ltat n ep lăcu t pen tru aceşti cop ii este faptu l că ei se descu rcă prost la şco ală; depresia are un efect negativ asupra m em oriei şi puterii de con cen tare, d rept pentru care cu greu reuşesc să fie atenţi la ore şi să reţină ceea ce li se pred ă. U n copil care nu sim te nici o b u cu rie îşi va canaliza cu greu energia spre a-şi stăpîni bin e lecţiile, ca să nu m ai vorbim de acea exp erienţă a stării de transă în tim pu l acu m u lării de cu noştinţe. în m od firesc, cu cît p erioad a de d ep resie a copiilor din studiul lui K ovacs

294

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

este m ai lungă, cu atît n otele scad şi m ai tare şi se descurcă m ai slab la teste, aşa incit p o t răm îne şi repetenţi. D e fapt, există o corelare d irectă între du rata depresiei unui co p il şi n otele sale de la şcoală, d atorită p o v erii con stan te din tim pu l ep iso d u lu i respectiv. Toate p ro b lem ele de în văţătu ră im p lică şi această com p onentă a d epresiei. A şa cu m observă K ovacs: „Im aginaţi-vă ce se în tîm p lă cînd deja eşti d ep rim at şi eşti şi d at afară de la şcoală, drept p en tru care răm îi sin g u r acasă şi n u m ai ai nici m ăcar cu cine să te jo c i." C U M SE A JU N G E LA D E P R IM A R E C a şi în cazu l adulţilor, m od alităţile pesim iste de a in terpreta eşecurile din viaţă p ar să alim en teze sentim en tu l de n eaju torare şi de lipsă de sp eran ţă d in sufletu l co p iilo r dep rim aţi. C ei care sînt deja d eprim aţi g în d esc astfel şi asta se ştie din totdeau na. C eea ce a ieşit la iveală doar recent este faptul că de obicei copiii care au în clin aţie spre m elan colie tind către o v iziu n e pesim istă înainte de a aju n ge să fie d eprim aţi. A ceastă in form aţie sugerează o p o sib ilitate de a-i vaccina îm p o triv a d epresiei în ainte ca ea să lovească. O d ovad ă provine din cîteva studii asupra con vin g erilor cop iilor despre propria cap acitate de control asupra a ceea ce li se în tîm p lă în viaţă — de exem p lu , de a îndrepta în bin e lu cru rile. A cest lucru este d em o n strat de faptul că de obicei copii reacţion ează astfel: „C înd am problem e acasă m ă descu rc m âi bin e decît alţi copii la rezolvarea lo r" şi „C înd m ă străd u iesc su ficient, iau n ote m a ri." C op iii care nu spun n ici una dintre aceste fraze d escriptive p o zitiv e sîn t con vin şi că nu pot schim ba nim ic; acest sen tim en t de n eaju torare e si m ai m are la copiii foarte deprim aţi30. Uri stu d iu grăitor a u rm ărit cîţiva copii de clasa a cincea şi a şasea în zilele ce au u rm at p rim irii carn etelor de n ote. A şa cum ne am in tim cu toţii, carn etele de n ote sînt în general una dintre sursele de m ăre exaltare sau de m are disperare p en tru copii. C ercetătorii însă găsesc că ele au con secinţe asupra felu lu i în care copiii îşi asum ă rolu l în cazu l unei note m ai proaste decît se aşteptau. C ei care con sid eră că această n otă se datorează unei n eîm p lin iri p erso n ale („Sîn t u n p ro st") se sim t m ai deprim aţi decît cei care îşi exp lică această notă ca pe un lucru ce poate fi schim b at. („D acă m ă voi străd u i m ai tare la m atem atică şi în

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

295

special la tem e o să capăt o notă m ai b u n ă /7)31 C ercetătorii au id en tificat un grup de şcolari din clasele a treia, a patra şi a cincea pe care colegii i-au respins, situ aţie ce a co n tin u at şi în clasele u rm ătoare, ei răm înînd nişte paria. Felu l în care cop iii respinşi îşi explică acest refuz este de o im p o rtan ţă cap itală în privinţa ap ariţiei u nei d epresii. C ei care co n sid eră că această respingere se d atorează u nu i defect p ersonal d evin şi m ai deprim aţi. C ei optim işti însă, care-şi im aginează că ar pu tea face ceva pen tru a în d rep ta lu cru rile, nu d evin n eap ărat d ep rim aţi, în ciu d a unei resp in geri p erm an en te32. Iar în tr-u n stu d iu referitor la cop iii care trec extrem de greu în clasa a şaptea s-a d oved it că aceia care au m an ifestat o atitu d in e pesim istă şi au reacţion at n egativ faţă de şcoală şi faţă de stresu l ad ău gat acasă au su ferit o d epresie33. D ovad a cea m ai directă a fap tu lu i că o p ersp ectivă p esim istă îi face pe copii să cadă cu u şu rin ţă prad ă depresiei p rovine

dintr-un studiu care a durat cinci ani, efectuat asupra unor copii de la în cep u tu l clasei a treia34. La co p iii m ai m ici, cel m ai p u tern ic in d iciu că vo r suferi o d ep resie a fost p erspectiva pesim istă com b in ată cu o lo vitu ră m ajoră, cu m ar fi div orţu l p ărin ţilor sau un d eces în fam ilie; ceea ce l-a tu lbu rat m u lt pe cop il, i-a creat o stare de n elin işte şi, eventual, au existat şi n işte p ărin ţi in cap abili să ofere o con solare su ficien tă. Pe m ăsu ră ce co p iii au crescut, term in în d şcoala prim ară, a avu t loc o schim bare grăitoare în g înd irea lor referitor la bin ele şi rău l d in v iaţa lor, cop iii catalogînd tot m ai m u lt aceste ev en im en te în fu ncţie de prop riile lor trăsături psihice: „Iau note m ari p en tru că sînt d e şte p t"; „N -am prea m ulţi prieteni p entru că n -am u m o r." A ceste sch im b ări în cep să se instaleze treptat cam între clasa a treia şi a cinceâ. Pe m ăsu ră ce se în tîm p lă aceasta, co p iii care d ezvoltă o p ersp ectivă p esim istă — şi atribu ie o bstacolele d in viaţa lor u nor defecte p ersonale serioase — încep să cadă pradă unor stări depresive, ca reacţie Ia problem ele ce apar. M ai m u lt, exp erien ţa depresiei în sine pare să întărească aceste m od alităţi de gîndire p esim istă, astfel în cît, ch iar după ce este d ep ăşită starea d ep resivă, copilul răm îne cu o cicatrice em oţională serio asă, cu co n v in g eri alim en tate de d epresie şi în tipărite în m inte: că nu p o ate să se d escu rce la şcoală, că toată lum ea îl respin ge şi că n u poate face n im ic ca să scap e de d ispoziţiile n ep lăcu te. A ceste idei fixe îl p ot face pe copil şi m ai vu lnerabil, pe m ăsură ce apare o altă d epresie pe parcurs.

296

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

S C U R T C IR C U IT A R E A D E P R E S IIL O R Există şi o veste bu nă: toate in d iciile arată că dacă aceşti copii sînt învăţaţi să aibă o persp ectivă m ai p rod u ctivă faţă de dificultăţile lor, riscul de depresie scade*. în tr-u n stu d iu efectuat la un liceu din O regon, aproxim ativ unul din p atru elevi suferea de ceea ce psih olog ii n u m esc „m ică d ep resie", adică nu în d eaju n s de gravă în cît să depăşească starea obişnu ită de n efericire30. U nii se aflau în prim ele săptăm îni sau luni din ceea ce putea d eveni o depresie în toată regula. în tr-o oră de curs specială de la sfîrşitu l z ile i/75 dintre elevii uşor d eprim aţi au fost învăţaţi să-şi în fru n te m od elu l gîndirii asociat cu d epresia p entru a deveni m ai d oritori de a-şi face prieteni, de a se în ţeleg e m ai bin e cu părinţii lor şi de a se im p lica în activităţi sociale care le făceau plăcere. La sfîrşitu l unui program de opt săptăm îni, 55% dintre aceşti elevi şi-au depăşit depresia u şoară, în vrem e ce doar un sfert dintre cei care n u p articipaseră la acest p rogram au reu şit să dep ăşească m om entul critic. U n an m ai tîrziu, un sfert dintre cei din grupul co m p arativ fiu ajuns la d epresii grave, spre d eosebire de doar 14% dintre elevii care p articip aseră la program u l de prevenire a depresiei. D eşi nu a d u rat d ecît opt d u pă-am ieze, se pare că acest cu rs sp ecial a redus riscu l de depresie la ju m ătate36. în m od sim ilar, s-au m ai făcut d escoperiri p rom iţătoare în urm a unui curs special de o săptăm înă pentru tinerii între 10 şi 13 ani care aveau p roblem e cu p ărinţii şi dădeau sem n e de depresie. în în tîln irile de după orele de şcoală, ei au în v ăţat elem ente em oţion ale fu ndam entale, inclusiv cu m să se d escu rce cu neînţelegerile, să se gîndească în ain te de a trece la fap te şi, p o ate lucrul cel m ai im portant, cum să în fru nte co n vin g erile pesim iste care în so ţesc depresia — de exem p lu , hotărînd să în veţe * L a co p ii, sp re d eo seb ire d e a d u lţi, tra ta m e n tu l m e d ic a m e n to s nu este n e a p ă ra t o a lte rn a tiv ă p e n tru te ra p ia sa u p re v e n ire a d ep resiilo r; copiii au u n alt m etab o lism în ra p o rt cu m e d ica m e n te le c o m p a ra tiv cu ad u lţii. A n tid ep resiv e le triciclice d a u d eseo ri re z u lta te la a d u lţi, d a r la cop ii re u şe sc a p ro x im a tiv în m ă su ra în ca re este eficien t şi u n m e d ic a m e n t in activ p laceb o . M e d ica m e n te le m a i noi îm p o triv a d ep resiilo r, in clu siv P ro z a cu l, sîn t în că n e te sta te p e n tru co p ii. D esip ram in a e ste u nu l d in tre cele m ai d es întîlnite (şi m ai sig u re) triciclice folosite p e n tru a d u lţi. S-a d e m o n s tra t ch ia r în tim p ce scria m a c e a stă ca rte că a r p u te a să fie ca u z a d ecesu lu i Ia cop ii.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

297

m ai serios după ce nu s-au descu rcat prea grozav la u n test, în loc să gîndească d oar că: „N u sînt destul de d e şte p t/' „C eea ce învaţă un copil la aceste ore este că d isp o ziţiile cum ar fi anxietatea, tristeţea şi m înia nu se revarsă din sine fără a d eţine nici un control asupra lor şi că el p oate schim ba ceea ce sim te prin ceea ce g în d eşte", su bliniază psih ologu l M artin Seligm an, unul dintre creatorii p ro g ram u lu i de 12 săp tăm îni. D eoarece lupta cu gîn d u rile dep rim an te poate îm p ied ica form area unei d ispoziţii sum bre, Selig m an m ai adaugă: „lupta devine un în tăritor de m om en t care aju n ge să fie un o b ic e i/' D in nou aceste cu rsu ri au scăzu t n u m ăru l d ep resiilor la ju m ătate — iar acest lucru m ai dura şi după doi ani. La un an d u pă term inarea cursurilor, doar 8% dintre p articip an ţi au avut un punctaj m od est spre grav la testu l d e depresie, faţă de 29% d in tre copiii din grupul ce nu a p articip at la cu rsu ri. Şi după doi ani, aproxim ativ 20% dintre cei care au p articip at la curs au dat sem ne de cel m u lt o depresie u şoară, faţă de 44% din grupul com parativ. în văţarea acestor abilităţi em oţion ale încă din adolescenţă poate fi de m are ajutor. Seligm an observă: „A ceşti copii se descurcă m ai bine, în fru ntînd ch in ul obişnu it la vîrsta adolescenţei de a fi respinşi de ceilalţi. Ei p ar să fi în v ăţat acest lu cru cînd riscul d epresiei este m ai m are, adică în prim ii ani de ad olescenţă. Iar lecţia continu ă să aibă efect şi să fie eficien tă du pă term in area cu rsu lu i încă vreo cîţiva ani, su g erîn d că aceşti copii folosesc aceste in form aţii în viaţa lo r de zi cu zi /' A lţi experţi în problem a d ep resiei la copii au accep tat cu m ult en tuziasm noile p rogram e. „D acă vreţi în tr-ad ev ăr o schim bare radicală şi reală p en tru b o lile psih iatrice cu m ar fi depresia, trebuie să faceţi ceva în ain te ca aceşti copii să se îm b o ln ă v ea scă ", com enta K ovacs. „A d evărata soluţie este o inocu lare p sih olog ică." T U L B U R Ă R IL E D E A L IM E N T A Ţ IE C înd lu cram ca stu d en t la clin ica de psih ologie, la sfîrşitul anilor 1960, am cu noscu t două fem ei care sufereau de problem e de alim entaţie, ch iar dacă acest lu cru l-am în ţeles abia ani de zile m ai tîrziu. Una dintre ele era o strălu cită absolven tă de m atem atică, stud iase la H arvard şi eram p rieten i încă din studenţie. C ealaltă făcea parte din p ersonalu l Bibliotecii U niversitare. M a-

298

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

tem aticiana, deşi era foarte slabă, pu r şi sim p lu n u era în stare să m ănînce: susţinea că are repu lsie faţă de m încare. Bibliotecara era corp olen tă şi căzu se în p atim a în g h eţatei şi a tortului de m orcovi Sara Lee şi a altor desertu ri; după ce se în d o p a — aşa cu m m i-a m ărtu risit cu oarecare jen ă — se ducea pe ascuns la b aie şi îşi p rovoca vărsături. In p rezen t, m atem atician ă ar fi d iagn osticată ca suferind de anorexie nervoasă, iar bibliotecara, de bu lim ie. In acele vrem u ri, nu existau asem en ea diag n osticări. M edicii de clinică abia în cep u seră să se p reo cu p e de această problem ă; H ild a Bruch, p io n iera acestei m işcări, a p u blicat u n articol despre problem ele de alim en taţie în 196937. B ru ch era uluită de fem eile care erau în stare să m oară de foam e şi su sţinea că una dintre princip alele cau ze consta în incap acitatea de a recu noaşte şi de a reacţion a corect la n ev o ile tru p u lu i -— şi an um e, evident, la senzaţia de foam e. D e atu nci, literatu ra clin ică asupra problem elor de alim en taţie s-a extin s en orm spre o m ultitudine de ipoteze asupra cauzelor, în cep în d cu fetele foarte tinere care sim t n evoia să atin gă standardele greu de atins de fru m useţe fem inină şi pînă la m am ele m ult prea acap aratoare care îşi îm ping fetele să trăiască un veşnic sen tim en t de vinovăţie. M ajoritatea acestor ip oteze aveau în să un defect: erau extrap olări în u rm a u nor observ aţii făcute în tim pul terapiilor. Din p u nct de ved ere ştiin ţific, sînt m u lt m ai accep tabile studiile făcu te pe gru p u ri m ari de p ersoane de-a lungul m ai m u ltor ani, p en tru a ved ea la cine ap ar p roblem ele de fapt. A cest tip de studii p erm ite o co m p araţie clară şi corectă, care poate afirm a, de exem p lu , d acă faptul de a avea p ărin ţi abu zivi le pred isp u n e pe fete la p roblem e de alim en taţie. D in co lo de aceasta, pot fi constatate şi con d iţiile care favorizează asem en ea problem e, fiind d istin se cele care par a fi cau za, dar care se în tîin esc adesea şi la cei care nu au p roblem ele celor ce vin la tratam ent. A tunci cînd s-a făcut u n studiu asupra a m ai bin e de 900 de fete, în cep înd din clasa a şaptea şi pînă într-a zecea, s-a constatat că d eficien ţele em oţion ale — în sp ecial in capacitatea de a d iscerne sentim en tele nep lăcu te şi de a le controla -— sînt factorii cheie care d u c la problem ele de alim en taţie38. C hiar şi în clasa a zecea într-u n foarte p o p u lat liceu din M in neap olis existau 61 de fete care deja aveau sim p tom e serioase de anorexie sau de bu lim ie. C u cît problem a era m ai gravă, cu atît fetele reacţionau m ai pu ternic la obstacole, ba ch iar şi la cele m ai m ici neajunsuri,

G o s t u r ile a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

299

prin sentim ente n egative intense, pe care nu şi le p u teau calm a şi pe care cu cît le co n ştien tizau m ai puţin cu atît le resim ţeau m ai intens- C înd aceste două ten d in ţe em oţion ale erau cu plate cu o nem u lţu m ire p u ternică în ceea ce priveşte corpu l lor, se ajungea la anorexie sau la bu lim ie. S-a co n statat că nu p ărinţii exagerat de exig en ţi jo acă rolul cel m ai im p ortan t în provocarea p rob lem elor de alim en taţie. (A şa cum ne p revenea şi Bruch, teoriile b azate pe acest p u n ct de vedere nu sînt bin e form u late; de exem plu , p ărinţii pot cu u şu rin ţă să fie foarte severi ca reacţie la problem ele de alim en taţie ale fetelor lor dintr-o în cercare d isp erată de a le ajuta.) Irelevante au fost con sid erate în final şi exp licaţiile p opu lare, cu m ar fi frica de sexu alitate de la în cep u tu l p erioadei de p u b ertate şi lipsa u n ei b u n e păreri despre sine. în schim b, lan ţul cau zal relev at de studiile p rospective în cepe cu efectele asupra fetelor tinere ale faptu lu i că au crescu t într-o societate p reo cu p ată de can oane de fru m useţe fem in in ă care p resu p u n o slăbire n efirească. Pe m ăsu ră ce se aju n ge la ad olescen ţă, fetele sînt obsed ate de greutatea lor. D e exem p lu , o fetiţă de şase ani a izb u cn it în lacrim i atu nci cînd m am a ei i-a spus să m eargă să în oate, pretinzîn d că arată prea grasă în costum ul de baie. D e fapt, su sţin e ped iatru l care povesteşte cazu l, greutatea era n orm ală p en tru în ălţim ea ei39. în tr-u n studiu făcu t pe 271 de tinere, ju m ătate dintre ele con sid erau că sînt prea grase, deşi m ajoritatea aveau greutatea n orm ală. Studiul de la M in neapolis a arătat că obsesia kilo g ram elor în plu s n u este în sine suficientă pen tru a explica de ce u nele fete au p roblem e de alim en taţie. U nele p ersoane obeze nu sînt în stare să d iscearnă diferenţa între a se tem e, a se înfu ria şi a le fi foam e, astfel în cît u nifică toate aceste sen zaţii în ideea de foam e, ceea ce duce la o alim en taţie exagerată de fiecare dată cînd sînt su p ărate40. C eva sim ilar se pare că se în tîm plă şi cu aceste fete. G loria Leon, p sih olog la U niversitatea din M in n esota, care a în trep rin s stu d iu l asupra fetelor cu p roblem e de alim en taţie, a observ at că aceste fete „con ştientizează in su ficien t sentim en tele şi sem n alele date de trup; acesta s-a d oved it sin g u ru l şi cel m ai pu ternic in d iciu de a p revedea continu area p ro blem elo r de alim en taţie şi în u rm ăto rii doi ani. M ajoritatea copiilor învaţă să distingă între sen zaţii şi să poată spune dacă se sim t p lictisiţi, furioşi, d ep rim aţi sau flăm înzi — acest lu cru fiind o parte din ceea ce se ch eam ă cu n o ştinţele em oţion ale. D ar aceste fete au p roblem e cu d istin gerea

300

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

sentim en telor fu nd am en tale. Pot avea n eînţelegeri cu iu bitu l fără să-şi dea seam a că sînt furioase, neliniştite sau d eprim ate — trăind doar o furtună em oţion ală subtilă, pe care nu ştiu să o d epăşească eficient. în schim b, învaţă să se sim tă m ai bine m încînd; acesta poate deveni un obicei em oţional puternic în tip ărit." D ar cînd acest obicei de calm are in teracţion ează cu fru strările pe care le trăiesc fetele p entru a răm îne subţiri, există toate şansele să se aju ngă la problem e de alim entaţie. „La în cep u t va m înca e x a g era t", observă Leon. „D ar ca să răm înă subţire, va în cepe să verse sau să ia laxative ori să facă foarte m u lt sp ort p en tru a scăpa de k ilogram ele acu m u late în urm a u nei alim en taţii n esăn ătoase. O altă cale în această luptă de stăpîn ire a co n fu ziilor em oţion ale ar fi cea pe care o aleg cele care nu m ai m ănîncă deloc — aceasta fiind o p osibilitate de a sim ţi că există un oarecare control asupra sen tim en telo r co p leşito are." C om binaţia între o con ştien tizare interioară n esatisfăcăto are şi slabele cap acităţi de ad aptare socială con d u ce la faptu l că aceste fete, atunci cînd sînt n em u lţu m ite de prieteni sau de p ărinţi, nu reuşesc să acţion eze eficien t pentru a în d repta o relaţie sau a scăpa de propria n efericire. în schim b) supărarea lo r d eclanşează p roblem ele de alim en taţie, indiferent dacă este vorba de bu lim ie sau de anorexie sau pu r şi sim plu de m în catu l fără m ăsură. Tratam entele eficien te pen tru această categorie de fete, crede Leon, ar trebui să includă in stru cţiun i ce le-ar putea rem edia acea cap acitate em oţion ală ce le lipseşte. „C linicienii au d esco p erit", m i-a spus ea, „că dacă ne adresăm d irect problem elor, terapia fu ncţionează m ai bin e. A ceste fete trebuie să în veţe să îşi identifice sentim en tele şi să se calm eze sau să-şi stăp în ească m ai bin e relaţiile, fără a apela ca la o soluţie la unele o biceiuri p ro aste de a m în ca."

DOAR CEI SINGURI RENUNŢĂ LA ŞCOALĂ A ceasta este d ram a d in clasele prim are: Ben, elev în clasa a patra, are puţini prieteni şi tocm ai a auzit de la am icu l lui Jaso n că nu se vor ju ca îm p reu nă în pauza de prînz — Jaso n vrea să se joace cu un alt băiat, cu C had. Ben îşi ia capul în m îini şi se p răbu şeşte în lacrim i. în că sm iorcăindu-se, Ben se du ce în sala de m ese, acolo und e Jason şi C had m ănîncă. „U răsc tupeul pe care îl a i!", ţipă Ben la Jason. „D e ce ? ", întreabă Jason.

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

301

„Pentru că m -ai m in ţit", spuse B en cu un ton acuzator. „M i-ai zis toată săptăm îna că o să te joci cu m ine şi m -ai m in ţit." D upă care Ben se în d reaptă spre o m asă g oală, p lîngînd uşor. Jason şi C had se duc la el şi încearcă să-i vorbească, dar Ben îşi bagă d egetele în urechi, h otărît să-i ignore şi fuge din sala de m ese, ca să se ascundă în sp atele lăzilo r de g u n oi ale şcolii. U n grup de fete care au fost m artore la acest schim b de cu vinte în cearcă să aibă un rol îm păciuitor, se duc la B en şi îi sp u n că Ja son e d ispu s să se jo ace şi cu el. D ar Ben nici n u vrea să audă şi le sp u n e să-l lase în pace. El îşi linge rănile, sm iorcăin d u-se de unul sin g u r41. Sigur că este un m om en t foarte in tens; sen tim en tul de a fi respins şi lip sit de p rieteni este u nu l prin care fiecare trece la u n m om en t dat în cop ilărie sau în ad olescen ţă. C eea ce este în să cel m ai g răitor în privin ţa lui B en este incapacitatea de a reacţiona la efortu rile lui Jaso n de a îndrepta lu cru rile — lucru care în loc să îi aline su ferin ţa, o am p lifică. O asem enea in capacitate de a sesiza şi de a profita de o astfel de şansă este tipică pentru cop iii m ai retraşi; aşa cu m am v ăzu t în C ap itolu l 8, copiii respinşi din pu nct de vedere social, în general, nu sînt în stare să desluşească sem n alele em oţion ale şi sociale; ch iar cînd le pot citi, au u n repertoriu foarte lim itat d e reacţii. R enunţarea la şcoală este cel m ai m are risc pen tru copiii cu p roblem e de ad ap tare în societate. R ata ren u n ţărilor la studii p rintre copiii care sînt resp in şi de colegii lor este de două pînă la o p t ori m ai m are faţă d e aceea în registrată în rîn du l co p iilo r care au p rieteni. O cercetare a arătat că, de exem p lu , 25% dintre cop iii n ep op u lari în şcoala p rim ară au ren u n ţat la şcoală în ain te de term inarea liceu lu i, co m p arativ cu 8% din tre ceilalţi copii42. N ici nu-i de m irare: im agin a ţi-vă 30 de ore pe săptămîmă în tr-u n loc în care n im eni n u te iubeşte! D ouă tipu ri de reacţii em oţion ale îi d eterm in ă pe co p ii să sfîrşească p rin a d eveni nişte paria. A şa cum am văzu t, u nu l este în clinaţia spre ieşiri m în io ase şi percep erea u n ei o stilităţi ch iar şi acolo u n d e ea nu există de fapt. C ea de-a d o u a este tim id itatea, anxietatea şi a fi ruşinos în societate. Dar dincolo de aceşti factori tem p eram en tali, copiii sînt cei care „se retra g " — cei a căror tim id itate repetată îi face pe cei din ju r să se sim tă sting h eriţi — şi care au tend inţa de a se izola. O m od alitate prin care aceşti copii „se iz o le a z ă " este felul în care tran sm it u nele sem nale em oţion ale. C înd copiii de şcoală cu p rieten i p u ţin i au fost în trebaţi cu m s-ar m anifesta dezgustul

302

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

şi furia pe ch ip u l lor, ei au m im at greşit de m u lt m ai m u lte ori decît copiii în d răg iţi. C înd u nor copii de g răd in iţă li s-a cerut să explice căile p rin care şi-ar pu tea face prieteni sau ar pu tea să nu se b ată, copiii n ep o p u lari — cei cu care ceilalţi copii se codesc să se jo ace — au avu t răsp u n su ri au tod efensive atu n ci, de exem plu, în situaţia în care doi copii voiau aceeaşi jucărie, reacţia cop iilor evitaţi a fost ap roxim ativ urm ătoarea: „A rde-i u n p u m n !" — sau v ag i în cercări de a obţine aju tor din p artea u nu i adult. A tun ci cînd co p iilo r li s-a ceru t să in terp reteze tristeţea, furia sau rău tatea, cei m ai p u ţin p o p u lari au d at in terp retările cele m ai pu ţin co n v in g ăto are. N u este deci de m irare că asem enea copii se sim t n eaju to raţi cînd este vorba să îşi facă p rieten i; incap acitatea lor so cială d evine un fel de p rofeţie. în loc să în veţe noi abord ări în a-şi face p rieten i, ei continu ă să facă acelaşi lu cru care nu a fu n cţio n a t n ici în trecu t sau vin cu solu ţii şi m ai inadecvate43. în această ad evărată loterie de a fi plăcu ţi de alţii, aceşti copii d ispu n de fo arte pu ţin e criterii de a acţion a em oţion al: ei rm p ar deloc am u zan ţi şi n u ştiu cu m să-i facă pe ceilalţi să se sim tă bin e şi în largul lor. Studierea co p iilo r n ep o p u lari la joacă a arătat, de exem p lu , că sîn t m u lt m ai în clinaţi să trişeze d ecît ceilalţi, că n u ştiu să p iard ă, că „se dau m a ri" cînd cîştigă, lăudîndu-se p este m ăsu ră. D esig u r că m ajoritatea co p iilo r vor să cîştige un jo c — dar fie că ei cîştigă sau pierd, m ajo ritatea copiilor p ot să îşi reţină reacţiile em oţion ale pentru a n u subm ina relaţia cu prietenu l de jo a că. în vrem e ce cop iii care nu au această în clin aţie spre viaţa socială — care p erm an en t au problem e de d escifrare şi de reacţie la e m o ţii:— sfîrşesc ca p ersoan e izolate din p u n ct de vedere social, acest lu cru n u se aplică acelor copii care trec doar printr-o p erioad ă tem p orară de m arginalizare. D ar pe cei care sînt în p erm an enţă exclu şi şi respin şi, statu tu l de paria, dureros, îi urm ăreşte în toţi anii de şcoală. C on secin ţele faptu lu i că sfîrşesc prin a fi m arg in alizaţi sînt potenţial m ai m ari pe m ăsu ră ce cop ilul intră în vîrsta ad u ltă. In prim u l rînd, apropierea de prieteni şi tu m u ltu l din m om en tele de joacă şlefu iesc talen tele sociale şi em oţion ale care vor duce la alt tip de relaţii interpersonale m ai tîrziu, în viaţă. C op iii care sînt excluşi din acest tărîm al învăţării sînt in evitab il dezavantajaţi. E de în ţeles că acei copii care sînt respinşi dau dovadă de m ultă an xietate şi de m u lte griji, fiind totodată dep rim aţi şi sin-

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

303

guri. D e fapt, cît de pop u lar este un copil în clasa a treia pare a fi un ind iciu m ult m ai bun al sănătăţii m intale de la 18 ani — m ai eficient d ecît evaluările profesorilor şi ale asistentelor, decît rezultatele de la şcoală şi IQ -ul şi chiar m ai eficien t decît rezu ltatele testelor p sih ologice44. Şi, aşa cu m am văzut, în fazele u lterioare ale vieţii, cei care au prieteni pu ţini şi sînt singuri riscă în m od cronic să fie afectaţi de boli de tot felul şi o m oarte tim purie. A şa cu m sublinia p sih an alistu l H arry Stack, în v ăţăm cu m să ne n eg o ciem relaţiile intim e — cu m să ne rezolvăm n eîn ţeleg erile şi să ne îm p ărtăşim cele m ai p rofu nd e sentim en te — din p rim ele noastre relaţii apropiate cu p rieten ii de acelaşi sex. D ar co piii care sînt respinşi din p u n ct de ved ere social au doar ju m ătate d in şansele celor de-o vîrstă cu ei de a avea un p rieten bu n în aceşti ani d in şcoala elem en tară, şi astfel ratează una dintre p o sibilităţile esen ţiale de a se dezvolta d in p u nct de vedere em o ţional45. U n p rieten con tează — ch iar cînd toţi ceilalţi întorc sp atele (chiar dacă p rietenia respectivă n u este cea m ai solidă). A N T R E N A R E A P E N T R U P R IE T E N IE E xistă speranţe" şi pen tru cop iii respinşi, în ciuda in cap acităţii lor de ad aptare. Steven A sher, p sih olog la U niversitatea din Illinois, a organ izat o serie de „an trenam en te pentru p rieten ie", în care s-a ocu pat de copiii n ep o p u lari şi care se pare că au avu t rezu ltate p o zitiv e46. El i-a id en tificat cei m ai neînd răgiţi elev i d in clasa a treia şi a patra şi le-a ţin u t şase cu rsu ri despre cu m „să facă să fie jo aca m ai am u z a n tă ", fiind „p rietenoşi, am u zan ţi şi a m a b ili". Pentru a evita stigm atizarea copiilor, li s-a spus tu turor că cei aleşi sîn t un fel de „co n su ltan ţi" ai acestu i curs, prin care se în cerca să se afle ce an u m e se poate face pen tru ca jo aca să fie m ai plăcută. C op iii erau învăţaţi să acţion eze în an um ite feluri pe care A sh er le-a d escop erit a fi tipice co p iilo r în d răgiţi. D e exem plu , erau în cu rajaţi să se gîn dească la su g estii altern ativ e şi să facă unele co m p ro m isu ri (în loc să se certe), în cazu l în care nu erau de acord cu regula jocu lu i; să-şi am in tească să vorbească şi să pu nă în treb ări celu ilalt copil în tim p ce se jo acă; să asculte şi să-l privească pe celălalt copil pen tru a ved ea ce face; să spună ceva d răgu ţ atu nci cînd celălalt face bin e un lucru; să zîm bească şi să-şi ofere sp rijinu l sau să dea su gestii ori să în cu rajeze. C op iii au m ai în cercat să creeze condiţii ag reabile social în tim p ce ju -

304

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

cau M aroco cu colegii, după care îi se explica în ce m ăsură s-au d escu rcat b in e. A cest m in icu rs de înţelegere cu ceilalţi a avu t un efect rem arcabil: un an m ai tîrziu, copiii care fuseseră pregătiţi — şi care fuseseră aleşi tocm ai p entru că erau cei m ai n ep o p u lari în clasele lor — se aflau printre cei popu lari. Sigur, nici unul nu era în tr-ad ev ăr vedetă ieşită din com un, dar nici unul dintre ei nu m ai era respins. R ezu ltate sim ilare au fost con statate şi de Step h en N ow icki, p sih olog la U niversitatea E m ory 47. Prin program u l său, cîţiva paria din p u nct de ved ere social erau pregătiţi să-şi dezvolte capacitatea de a d istin ge şi de a reacţiona corect faţă de sen tim en tele celorlalţi cop ii. C op iii, de exem plu , au fost în reg istraţi pe casete v id eo în vrem e ce în cercau să exprim e prin expresia feţei fericirea şi tristeţea şi au fost în văţaţi să-şi îm bu nătăţească expresivitatea em oţion ală. D u p ă care au pus în p ractică aceste talente p ro asp ăt în văţate cu un copil cu care îşi doreau să se îm p rieten ească. A sem enea p rogram e au dat rezultate b u n e într-o proporţie de 50 pînă la 60% în creşterea pop u larităţii co p iilo r respinşi. A ceste p rog ram e (cel p u ţin aşa cu m au fost ele con cep u te pînă acum ) par să fu n cţio n eze foarte bin e m ai d egrabă în cazul elev ilor de clasa a treia şi a patra, d ecît pen tru cei din clase m ai m ari şi par a fi eficiente şi de folos m ai m ult pentru copiii in ad ap tabili din p u n ct de ved ere social decît pentru cei foarte agresivi. D e fapt, totul este o ch estiun e de reglare fină; un sem n de speranţă pentru m ajoritatea cop iilor respinşi este că ei p ot intra în cercul prieteniilor cu u nele elem en te em oţion ale de b ază deja asim ilate. B Ă U T U R A Ş I D R O G U R IL E : D E P E N D E N Ţ A CA A U T O M E D IC A Ţ IE Stud en ţii din cam pu su l u niv ersitar spun a bea pîn ă ţi se întun e c ă — adică a bea o can titate enorm ă de bere, pînă la leşin. U na dintre tehnici: se pu ne un furtun de grădină la u n bu toi, drept p en tru care cantitatea unei cutii de bere se duce pe gît în zece secund e. A ceastă m etodă nu este o cu riozitate izolată. U n sondaj a co n statat că două cincim i dintre studenţi beau cîte şapte şi ch iar m ai m ulte sticle odată, în vrem e ce 11% îşi spun ch iar „beţivi în ră iţi". U n alt term en ar putea fi cel de „ a lco o lici"48. C am

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

305

ju m ătate dintre studenţi şi aproape 40% dintre studente se îm bată cel puţin de două ori pe lu nă49. In Statele U nite, num ăru l tinerilor care se droghează a crescut foarte m ult în anii 1980 şi există o tendinţă p erm an entă de scădere a vîrstei de la care se începe să se consu m e alcool. U n sondaj d in 1993 a co n statat că 35% dintre studente au d eclarat că b eau ca să se îm bete, în vrem e ce în 1977 n u m ai 10% făceau a s ta; în ansam blu, unu din trei stud en ţi bea ca să se îm bete. A cest fapt reprezintă şi alte riscuri: 90% dintre violu rile petrecu te în cam pu su rile u niversitare se petrec în tim p ce atacatoru l sau v ictim a — sau am înd oi — au b ău t50. A ccidentele pricin uite de a lcool sînt cauza n u m ăru l unu pentru d ecesele tinerilor între 15 şi 24 de an i51. E xperienţa d rogurilor şi a alcoolu lu i pare a fi un fel de ritu al de trecere la v îrsta ad olescen ţei, dar din păcate această cu rio zitate poate avea rezu ltate deloc plăcute pe term en lu ng. P en tru m ajoritatea alcoolicilor şi drogaţilor, încep u tu l d ep en d en ţei se plasează undeva în anii de adolescenţă, deşi p u ţin i dintre cei ca-

re încearcă sfîrşesc prin a deveni alcoolici sau drogaţi. La terminarea liceu lui, peste 90% dintre ad olescen ţi au g u stat alcoolu l tare, dar n u m ai 14% au d even it alcoolici; dintre m ilioan ele de am ericani care au în cercat cocaina, m ai p u ţin de 5% au d even it dependenţi^2. D e unde provine diferenţa? C u siguranţă că aceia care locu iesc în cartiere cu o m are rată a crim inalităţii, u nde drogurile se vînd la colţu l străzii, iar traficanţii sînt un fel de m od el local de reuşită econ om ică, riscu l de a se aju nge la d epen d en ţă este m u lt m ai m are. U nii v o r d even i depend enţi după ce un tim p au fost trafican ţi m ăru n ţi, alţii p u r şi sim plu p en tru că în felul acesta au m ai u şor acces la cu ltu ra celor de o seam ă cu ei, care id ealizează drogul — factor ce sp o reşte riscu l de a se aju nge la con su m u l de droguri în o rice cartier, ch iar şi (poate m ai ales) în cele m ai elegan te. Totuşi, răm în e problem a care dintre cei ce se dedau acestor plăceri ad em en ito are, în cercînd u-le, vor aju n ge la o d epen d en ţă serioasă?

O teorie ştiinţifică actuală spune că aceia care îşi fac un obicei din consu m u l de alcool sau de droguri, devenind to t m ai d ependenţi, folosesc aceste su bstanţe ca pe un fel de m ed icam en t, ca pe o m od alitate de a-şi calm a an xietatea, m înia sau d ep resia. Prin experienţele lor tim pu rii, ajung la un anum it dozaj ch im ic ce poate potoli sentim en tele de an xietate sau de m elan co lie care îi ch inuiesc. A stfel, din cele cîteva sute ele elevi din clasele a sap-

306

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

tea şi a opta care au fost stu d iaţi vrem e de d oi ani, s-a d oved it că aceia care aveau tu lbu rări em oţion ale m ai p u ternice au ajuns şi ia un abuz de co n su m de su bstanţe n ociv e53. A cest lucru ar pu tea explica de ce atît: de m ulţi tineri sînt cap abili să încerce d rogurile şi bău tu ra fără să devină depen d en ţi, în vrem e ce alţii

devin dependenţi de ia bun început: cei mai vulnerabili la dep en d enţă se pare că găsesc în droguri şi alcool o m od alitate rapid ă de a-şi calm a em oţiile care i-au ch in uit ani de zile. Sau cu m spun ea R alph Tarter, p sih olog la W estern Psychiatric In stitu te şi la clin ica din P ittsburgh: „Pentru cei care au o pred isp oziţie b io lo g ică, p rim u l p ah ar sau p rim a doză de droguri are un im p act covîrşitor, ceea ce nu se în tîm p lă cu ceilalţi. M u lţi d intre cei care au fost la d ezin toxicare m i-au spus: «A tunci cînd am luat droguri pentru prim a dată, m -am sim ţit n orm al pen tru prim a dată.» Ele îi stabilizează din p u nct de vedere p sih olog ic, cel p u ţin pe term en s c u r t/'54 Sig u r că acesta este un pact cu d iav olu l p en tru o viitoare d ep en d en ţă; u n sentim en t de bine de scurtă durată în schim b u l unei distrugeri p entru totd eauna a vieţii. Există an um ite tipare em oţion ale care par să-i pred ispu n ă pe unii să-şi găsească o alinare em oţion ală m ai degrabă într-o anum ită su bstanţă d ecît în alta. D e exem p lu , există două căi em oţion ale care d u c la alcoolism . U na în cepe atunci cînd cineva care a fost foarte în cord at şi n elin iştit în cop ilărie de obicei con stată în ad olescen ţă că alcoolu l îi calm ează n elin iştea. C el m ai adesea sînt cop iii — de obicei, b ăieţi — cu p ărinţi alcoolici, care la rîndul lor au ap elat la bău tu ră p en tru a-şi potoli nervii. U n factor b io lo g ic al acestu i tip ar este o secreţie insu ficientă de G A BA , un n eu ro tran sm iţăto r care reglează anxietatea — prea puţină G A B A este exp erim en tată ca un n ivel în alt de tensiune. Un studiu a arătat că fiii cu taţi alcoolici au u n n ivel scăzu t de G A BA şi sînt extrem de n elin iştiţi, dar cînd beau alcool, n ivelu l de G A B A creşte şi anxietatea scad e55. A ceşti copii de alcoolici beau p en tru a se d eten sion a, găsin d o relaxare doar în alcool. Ei sînt vu ln erab ili şi din alte p u n cte de vedere: ei pot lua, de exem plu, prea m ulte sed ative cu alcool tocm ai p entru a-şi redu ce starea de an xietate. U n stud iu de n eu ro p sih olog ie asupra fiilor de alcoolici care la 12 ani d ăd eau sem ne de an xietate, cum ar fi un ritm cardiac crescu t ca reacţie la stres, precum şi o im p u lsivitate exagerată, arăta că b ăieţii prezentau şi o proastă fu ncţionare a lobilor fron-

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s i n u lu i e m o ţio n a l

307

tali56. A stfel, acele zone de pe creier care ar fi p u tu t ajuta la p o tolirea anxietăţii sau la controlarea im p u lsiv ităţii i-au aju tat m ai p u ţin d ecît pe alţi băieţi. Şi cum lobii prefron tali au un rol im p ortan t şi în fu ncţionarea m em oriei — acolo m em o rîn d u -se co n secin ţele d iv erselor acţiuni atunci cînd se ia o anum ită hotărîre — , fu ncţionarea lor deficitară poate du ce la o înclinaţie spre alcoolism , aju tînd u -i să ignore d ezavan tajele pe term en lung ale bău tu rii, aşa cu m alcoolul le asigură o liniştire im ed iată a an xietăţii. A ceastă d orinţă nestăvilită de calm pare a fi un factor em oţional de natură genetică în rap ort cu alcoo lism u l. U n stu d iu făcut pe 1300 de rude de alcoolici a arătat că de fapt copiii de alcoolici riscă cel m ai tare să ajungă alcoolici, m ai ales dacă au dat dovad ă de o anxietate cronică pu ternică. Intr-adevăr, cercetătorii au ajuns la con clu zia că alcoo lism u l ce se dezvoltă la aceste persoane este de fapt un „m ed icam en t au toad m in istrat îm p o triva sim p tom elo r de an xietate//57. O a d oua cale em oţion ală ce con d u ce la alcoolism provine dintr-o stare de agitaţie p u ternică, de im p u lsivitate şi de p lictiseală. A cest tip ar se m anifestă încă din p rim a copilărie, copilul fiind d ificil şi greu de stăpînit în şcoala p rim ară, hiperactiv, intrînd m ereu în tot felul de în cu rcătu ri, dînd d ovad ă de o în clin aţie care, aşa cu m am văzu t, poate să-l îm p in g ă să-şi caute prieteni în d o ieln ici — u n eo ri aju n gînd u -se la delincven tă sau la d iag n osticu l de „tulburare de p erso n alitate an tiso cia lă ". A ceşti oam en i (m ajoritatea sînt bărbaţi) se p lîn g în p rim u l rînd de o stare de ag itaţie. Principala slăbiciu n e este o im pu lsivitate nestăp în ită; reacţia lor obişnu ită la p lictiseală — pe care adesea o sim t — este o d orinţă im pulsivă de a cu noaşte riscu l sau ceva cît m ai palp itan t. Ca adu lţi, p ersoanele cu acest tipar m in tal (care poate avea legătu ră cu deficien ţele de n eu ro tran sm iţăto ri, serotonină şi M A O ) con stată că alcoolu l le p o ate p otoli agitaţia. Faptul că nu su p ortă m on oton ia îi face să fie d isp u şi să în cerce o rice; acest lu cru asociat cu im pu lsivitatea lo r firească îi face să aibă o înclinaţie clară spre a abuza de o serie în treag ă de droguri p u ternice, n u n u m ai de alcool58. In tim p ce d epresia îi poate determ in a pe unii să bea, efectele m etab o lice ale alcoolu lu i adesea în rău tăţesc depresia după o scurtă liniştire. C ei care se apucă de b ău tu ră con sid erîn d -o un p aleativ em oţion al o fac cel m ai adesea p en tru a-şi calm a an xietatea, şi n u depresia; o cu totul altă categ o rie de d roguri sau de

308

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

m ed icam en te îi liniştesc pe d eprim aţi — cel puţin tem porar. Sentim en tul cronic de nefericire îi pune pe oam en i în şi m ai m are prim ejd ie de a d eveni d epen den ţi de stim u len ţi cu m ar fi co caina, un an tid o t direct îm potriva d eprim ării. C on form unui studiu, s-a arătat că peste ju m ătate dintre p acien ţii u nei clinici trataţi contra d ep en d en ţei de cocaină fu seseră diagn osticaţi cu depresii grave în ain te să aju ngă d ep en d en ţi; cu cît d epresia fusese m ai m are, cu atît d ep en d en ţa era m ai p u tern ică59. Furia perm an entă poate duce la un alt tip de su scep tib ilitate. Intr-un stu d iu făcut pe 400 de p acienţi trataţi p en tru d ep en denţa de h eroină şi de alte derivate ale opiu lu i, cel m ai ev id en ţiat tipar em oţion al s-a co n statat a fi dificu ltatea de a stăpîni m înia şi accesele de furie. O parte dintre p acienţi sp u n eau că opiul îi făcea să se sim tă în sfîrşit n orm ali şi relaxaţi60. C u toate că pred isp oziţia de a abuza de su bstan ţe n ocive poate fi în m u lte cazu ri d eterm in ată de creier, sen tim en tele care îi în d eam nă pe oam en i să se „au totrateze" prin bău tu ră sau droguri p ot fi stăp în ite fără să se recurgă la m ed icam en te, aşa cum s-a d em onstrat de zeci de ani încoace, în cad ru l d iscu ţiilor m em b rilor organ izaţiei A lcoolicii A nonim i. D obîndirea cap acităţii de a trata aceste sentim en te — de a calm a an xietatea, de a scăpa de starea de d epresie şi de potolire a furiei — în d ep ărtează nevoia im perioasă de a lua droguri sau de a con su m a alcool în că din start. A ceste cap acităţi em oţion ale elem en tare se p ot în văţa ca rem ediu în p rog ram ele de tratare contra d ro g u rilor şi alcoolu lui. Ar i i m u lt m ai bin e, desigur, dacă ele ar fi d obîn d ite m ai de tim puriu în viaţă, în ain te ca obiceiul să devină unul înrăit.

S-A TERM INAT CU RĂZBOAIELE: UN D RU M C O M U N F IN A L P R E V E N T IV În ultim ii zece ani, s-au d eclarat tot felul de „răzb o aie", îm potriva sarcin ilo r adolescentelor, a renunţării la şcoală, a drogu rilor şi, m ai recent, îm p otriv a violenţei. P roblem a în asem enea cam panii este că ele vin prea tîrziu, după ce p roblem a în cauză a căpătat deja prop orţiile unei epidem ii şi s-a în răd ăcin at în vieţile tinerilor. E le sînt intervenţii în m om en te de criză, adică ech ivalentul rezolvării unei problem e prin trim iterea unei am bulan ţe pentru a salva în loc să se facă un vaccin care ar fi izolat b o ala de la în cep u t. în schim bul acestor tot m ai n u m eroase „războaie ", ar fi fost m ai b in e să urm ăm un sistem preventiv, oferindu -le

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

309

co p iilo r noştri cap acitatea de a în fru nta viaţa şi sporind u -le şan sele de a evita toate aceste situ aţii d ezastru o ase61. C on cen trîn d u-m ă asupra locu lu i d eficitelor em oţion ale şi sociale, nu în seam n ă că n eg rolul celorlalţi factori de risc cu m ar fi d ezvoltarea în tr-o fam ilie d ivorţată, abuzivă sau haotică sau în tr-u n cartier sărac în ţesat de delincvenţă şi de trafic de d roguri. Sărăcia în sine dă lovituri em oţion ale serioase copiilor: copiii săraci încă de la cinci ani sîn t m ai speriaţi, m ai n elin iştiţi şi m ai trişti decît cei de seam a lor care o duc m ai bin e, au m ai m u lte problem e de co m p o rtam en t, cu m ar fi frecvente furii n eco n trolate sau distrugeri de obiecte, tendinţă care se prelungeşte şi la vîrsta ad olescen ţei. A păsarea sărăciei afectează serios viaţa de fam ilie: se îm p u ţin ează form ele de exp rim are a căldurii p ărin teşti, m am ele sînt tot m ai d ep rim ate (de obicei, fiind fără soţi şi fără slujbă), d rept p entru care se b izu ie tot m ai m ult pe p ed ep se aspre, pe tipete, b ătăi şi am eninţări co rp o rale62. Există însă şi rolul pe care îl jo a că com p eten ţa em oţion ală, d incolo de forţele fam iliei şi de cele econ om ice — şi care poate fi d ecisiv în d eterm in area m ăsu rii în care orice copil sau ad o lescen t este influenţat de aceste p roblem e spinoase sau g ăseşte o posibilitate de a le su p rav ieţu i. Studierea pe term en lung a sute de copii crescuţi în sărăcie în fam ilii abu zive sau de către un p ărinte cu o gravă boală m in tală arată că pînă şi aceia care au de în fru n tat cele m ai cu m p lite situaţii au tendinţa să dea d ovadă de cap acităţi em oţion ale esen ţiale63. A cest lu cru p resup un e o cap acitate pozitivă de ad aptare în societate, ceea ce-i face pe ceilalţi să se apropie, în cred ere în sine, perseveren ţă optim istă în faţa eşecurilor şi a frustrărilor, abilitatea de a-şi reveni rapid din su părare şi, în general, o fire fericită. D ar m area m ajo ritate a copiilor în fru n tă asem enea d ificu ltăţi fără să aibă aceste avan taje. E v id en t că m ulte dintre aceste cap acităţi sînt în născu te, este loteria genelor — dar ch iar şi atrib u tele tem peram entale se p o t schim ba în bin e, aşa cu m am v ăzu t în C apitolu l 14. O cale de in terven ţie ar fi, fireşte, cea p olitică şi econom ică, erad icarea sărăciei şi a altor condiţii sociale care dau naştere unor asem enea p roblem e. D ar în afară de aceste tactici (care sînt tot m ai p u ţin luate în seam ă pe ordinea de zi socială) există tot m ai m ulte lu cru ri ce le p o t fi oferite copiilor spre a-i ajuta să în fru nte m ai b in e asem enea inabilităţi îm povărătoare. Să luăm cazul u nor tu lbu rări em oţion ale, problem e de care unul din doi am ericani suferă de-a lu ngu l vieţii. Un studiu făcu t

310

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

pe un eşantion rep rezen tativ de 8 098 am erican i a con statat că 48% au su ferit de cei p u ţin o p ro blem ă p sih iatrică de-a lungul vieţii lor64. C el m ai grav afectaţi au fost 14% dintre ei, care au avu t trei sau m ai m ulte p roblem e p sih iatrice deodată. A cesta era gru p u l cu cele m ai m u lte n ecazu ri, în registrînd 60% dintre toate tulburările psihice şi 90% dintre cele mai grave şi cu urm ări cu m p lite. Ei aveau n ev o ie de o în g rijire in tensivă, dar abordarea o ptim ă ar fi fost p rev enirea pe cît p osibil a acestor problem e în că de la în cep u t. D esig u r că n u orice d ezech ilibru m intal poate fi p rev en it, dar sîn t u nele, şi ch iar m u lte, care pot fi preven ite. R onald K essler, socio lo g la U n iv ersitatea din M ichigan, este cel care a făcut acest stu d iu şi care m i-a spus: „Trebuie să interven im de tim pu riu în viaţă. De exem p lu , o fată care suferă de fobie socială încă din clasa a şasea se apucă de bău tu ră din prim ii ani de liceu p entru a-şi stăp în i an xietăţile sociale. C ătre 30 de ani, atu nci cînd vin e la n oi la cabinet, este încă tem ătoare, în tre tim p a d even it alcoolică şi drog ată şi este d eprim ată, pentru că viaţa ei este o m izerie. M area în trebare răm în e ce am fi putut n oi să facem m ai de tim p u riu în viaţa ei pen tru ca ea să nu ajungă în această p răp astie fără fu n d ? " A celaşi lucru este v alabil şi p en tru actele de violenţă şi întregul şir de p ericole cu care sîn t co n fru n taţi tin erii din ziua de azi. P ro gram ele ed u caţion ale p en tru prevenirea u nor anum ite prob lem e cu m ar fi d rogurile sau v iolen ţa au p roliferat foarte m ult în u ltim ii 10 ani, creînd u -se o m in i-in d u strie ed u caţion ală, pentru că există o p iaţă de d esfacere. M u lte dintre ele însă — inclusiv m ulte d intre cele m ai m arcan te ori m ai des u tilizate — s-au d o ved it a fi in eficien te. O p arte, spre d isp erarea educatorilor, se p are ch iar că au sp orit p o sibilitatea ap ariţiei u nor problem e pe care trebu iau să le rezolve, şi an u m e drogu rile şi sexul în rîndul ad olescenţilor. In form aţiile nu sînt de ajuns U n caz instru ctiv ar fi abu zul sexu al asupra copiilor. în 1993, ap ro xim ativ 200 000 de cazu ri stu d iate atent au apăru t num ai în S tatele U nite, n um ăru l lor crescînd cu aproxim ativ 10% pe an. în v rem e ce estim ările v ariază, m ajo ritatea exp erţilor sînt de acord că în tre 20 şi 30% dintre fete şi cam ju m ătate din n u m ăru l băieţilor sînt victim ele u nei form e de abu z sexu al pînă la vîrsta de 17 ani (cifrele cresc sau scad în fu ncţie de felu l cum se defineşte acest abuz sexual, între altele)65. N u există un profil unic ai co-

C o s t u r il e a n a l f a b e t i s m u l u i e m o ţio n a l

311

pilu lu i vu ln erabil la abuzuri sexuale, dar m ajoritatea se sim t n e ocrotiţi, incapabili să reziste pe con t propriu şi izolaţi prin ceea ce li s-a în tîm plat. C u aceste riscu ri în gînd, m ulte şcoli au în cep u t să ofere p ro gram e de prevenire a abu zu lu i sexual. M ajoritatea acestor p rogram e se con cen trează pe inform aţiile fu n d am en tale în legătu ră cu ab u zu l sexu al, în văţîn d u -i, de exem plu , pe copii să d iscearnă în tre atin gerile „b u n e" şi „rele", avertizîn d u-i asupra p ericolelor care îi p în d esc şi în cu rajîn d u -i să le spun ă p ărin ţilor dacă li s-a în tîm p lat ceva su sp ect. D ar un sondaj n aţio n al făcut pe 2 000 de cop ii a arătat că acest curs elem en tar era doar cu puţin m ai bu n d ecît n im ic — sau de fapt, m ai rău decît n im ic — pentru a-i aju ta pe cop ii să facă ceva astfel în cît să n u aju ngă victim e fie ale d u ru lu i şcolii, fie ale unui p otenţial agresor de co p ii66. C el m ai rău este că d intre aceşti copii care au u rm at un asem en ea prog ram elem en tar şi care apoi au d even it victim e ale unui atac sexual, cei care au relatat părinţilor ce se în tîm p lase au fost cu ju m ătate m ai pu ţini d ecît cei care nu u rm aseră un asem en ea p ro gram . în schim b , copiii cărora li s-a ţin ut un curs m ai com p lex — in clu siv referitor la an u m ite com peten ţe em oţion ale şi sociale — au fost m ai cap abili să se apere îm p otriv a am eninţării de a d even i victim e: au reu şit să ceară să fie lăsaţi în pace, să ţipe sau să se zbată, să am eninţe că vor povesti ce s-a în tîm p lat şi realm en te să sp u n ă ce şi cînd li s-a în tîm p lat. A cest u ltim avantaj — in form area în legătu ră cu m olestarea suferită — este un m ijloc p rev en tiv în tr-u n sens g răitor; m ulţi p ed o fili fac sute de victim e. U n stu d iu efectu at asupra ped ofililor de p atru zeci de an i arată că ei au în m ed ie cîte o victim ă pe lună în că din anii ad o lescen ţei. U n rap o rt în leg ătu ră cu un şofer de au tobu z şi cu un p ro fesor de in form atică dintr-u n liceu d ezvălu ie că fiecare dintre ei a m o lestat cam 300 de copii în fiecare an — şi totuşi n ici u nu l d in tre copii nu a reclam at; m olestarea a ieşit la lu m ină n um ai după ce unul dintre băieţii care fu sese m olestat de p rofesor a în cep u t să-şi m olesteze propria su rio ară67. C op iii care au u rm at program e m ai co m p lexe au făcut de trei ori m ai m u lte reclam aţii decît cei care n u au făcu t un asem en ea curs. C u m de a fu ncţionat atît de bine? A ceste p rogram e n u ex p u neau toată p roblem atica din tr-odată, ci exp u nerea se făcea la d iv erse n ivelu ri de-a lu ngu l anilor de şcoală, ca parte a ed u caţiei sexu ale sau m edicale. P ărin ţilor li s-a ceru t să îşi in form eze

312

A Ifa b e tu l e rn o ţio n a l

copiii m ai în am ăn u n t despre ceea ce sînt în văţaţi la şcoală (copiii ai căror părinţi au proced at aşa au rezistat m ai bine am enin ţărilor şi ab u zului sexual). în afară de aceasta, co m p eten ţele sociale şi em oţion ale au con tat enorm . N u e su ficien t ca un copil doar să ştie ce e „ b in e" şi ce e „rău " în p rivinţa p ip ăitu lui. Ei trebu ie să co n ştien tizeze cînd o asem enea situaţie în seam n ă ceva rău sau n ep lăcu t ch iar înainte să înceapă pip ăielile. A cest lu cru p resup un e n u num ai con ştien tizare, dar şi destulă în cred ere în sine şi cap acitatea de a acţiona în asem enea m om en te, ch iar şi în faţa1unui ad u lt care p oate încerca să-l liniştească, spunîndu-i: „Totul e în reg u lă." A poi, copilul are n evoie de un în treg şir de m od alităţi de a opri ceea ce este pe cale să se în tîm p le — de la a fugi pînă la am eninţarea cu reclam aţia. D in aceste m otive, cele m ai b u n e p rogram e îi învaţă pe copii să-şi im pu nă p u n ctu l de vedere, să-şi exp rim e dreptu rile şi să nu fie pasivi, să ştie care sînt lim itele şi să şi le apere. P rogram ele cele m ai eficiente au su p lim entat apoi in form aţiile referitoare la abu zul sexual şi învăţarea abilităţilor esenţiale em oţion ale şi sociale. A ceste program e i-au în văţat pe copii să găsească anum ite căi de a-şi rezolva conflictele in terp erson ale în m od pozitiv, de a-i face m ai în crezători şi de a nu se în vinu i p en tru ceea ce se în tîm p lă, sim ţind că există o în treagă reţea de sp rijin , profesori şi părinţi cărora li s-ar putea adresa. Şi dacă li se va întîm plă ceva rău e m ult m ai probabil că vor povesti. In g re d ie n te active A sem en ea con statări au dus la o altă p erspectivă asupra ingred ientelor ce trebuie conţinu te de un p rogram op tim de prevenire, cum ar trebu i el să arate pornind de la acele evalu ări im parţiale care s-au d o v ed it cu adevărat eficien te. în tr-u n proiect de cinci ani sp on sorizat de fu ndaţia W.T. G rant, un con sorţiu de cercetători a stu d iat acest peisaj, distingînd elem en tele active ce păreau cru ciale în reuşita u nor asem enea p rogram e fu ncţionale68. C ercetătorii au aju ns la concluzia că trebu ie acoperită în treaga listă a cap acităţilor cheie in terpretate ca elem en te de inteligenţă em oţion ală, in d iferent ce problem ă anum e trebu ie prevenită. (Vezi A nexa D p entru lista com p letă.)69 C ap acităţile em oţion ale presupun şi conştientizarea de sine; identificarea, exp rim area şi stăpînirea sentim entelor, controlul asupra im p u lsu rilor şi am înarea recom penselor; stăpînirea stresului şi a anxietăţii. O cap acitate cheie în controlarea im pulsului

C o s ti i rile a n a lf a b e t is m u l u i e m o ţio n a l

313

ar fi cunoaşterea diferenţei dintre sentim en te şi acţiu n i şi în văţarea de a lua h otărîri em oţion ale m ai bu ne, m ai întîi prin co n trolarea im pu lsurilor şi apoi prin id en tificarea reacţiilor altern ative şi a consecinţelor înainte de a acţion a. M u lte com peten ţe sînt interpersonale: interpretarea in d iciilo r sociale şi em oţion ale, ascultarea atentă, cap acitatea de a rezista la influ en ţele n egative, abordarea lu cru rilor din p erspectiva altora şi înţelegerea com portam en tu lui acceptabil în tr-o anum ită situaţie. A cestea sînt cap acităţile em oţion ale şi sociale ch eie pentru întreaga viaţă şi presup un cel puţin rem edii p arţiale, dacă nu pentru toate, m ăcar pentru m ajoritatea p ro blem elo r pe care le-am d iscu tat în acest cap itol. A legerea p ro blem elo r specifice îm potriva cărora se p ot inocula cap acităţile em oţion ale este aproape arbitrară — cazu rile sîn t sim ilare în ceea ce p riveşte rolul ju ca t de com peten ţele em oţion ale şi sociale; de exem plu , sarcini ned orite la vîrsta ad olescen ţei sau sinu cid ere în aceeaşi p erioad ă. Sigur că, de fapt, cau zele tuturor acesto r p ro blem e sînt co m plexe, in tervenind în d iferite proporţii d estin u l b io lo g ic, d in am ica fam iliei, politica sărăciei şi cu ltu ra străzii. N ici un singur tip de m od alitate de a interveni şi nici con cen trarea asupra unei singure em oţii nu poate p retinde că rezolvă în treaga problem ă. D ar în m ăsura în care d eficienţele em oţion ale sp oresc riscul copilului — şi am v ăzu t că într-o m are m ăsu ră — atenţia trebuie să se concentreze asupra rem ediilor em oţion ale, nu prin exclud erea altor răspunsuri, ci prin găsirea lor îm preu nă. U rm ătoarea în trebare este cum ar putea arăta educaţia în dom eniu l em oţional.

Ş colarizarea em oţiilo r /

/

Principala speranţă a nnui popor constă într-o educaţie corectă a tineretului său. ERASM US

E un fel m ai ciu d at de a striga catalogu l. 15 copii din clasa a cincea stau pe jos în stil indian. Pe m ăsu ră ce-şi au d n u m ele, elevii nu răsp u n d cu „P rezen t", cu m se face de obicei la şcoală, ci sp u n u n n u m ăr care indică cu m se sim t; u nu în seam n ă p rost-d isp u s, zece, cu en ergie m axim ă. A stăzi au m oralu l ridicat: „ Jessica ." „Z ece: sînt în al n ou ălea cer, este v in e ri." „P a trick ." „N ouă: în cîntat, p u ţin em o ţio n at." „ N ico le." „Z ece: liniştită, fe r ic ită ..." Este ora de Ştiinţa Sinelui la N ueva School, şcoală am plasată în ceea ce a fost cîndva m arele con ac al fam iliei C rocker, dinastia care a fon d at u na dintre cele m ai m ari băn ci din San Francisco, în prezen t, clăd irea, care seam ăn ă cu o versiu n e în m in iatură a O p erei din San Francisco, ad ăp osteşte o şcoală p articu lară, care oferă ceea ce poate fi n u m it un curs m od el de in teligen ţă em oţională. Su biectu l Ştiinţei Sin elui îl reprezintă sen tim en tele — cele p roprii şi cele care apar în cadru l u nor relaţii. P rin natu ra sa, această tem ă cere ca p rofesorii şi elevii să se con cen treze asupra stru ctu rii em oţion ale a vieţii de copil — lucru care de o bicei este ign orat în m ajoritatea celorlalte şcoli am erican e. Strategia presupune includ erea ten siu n ilor şi a trau m elor din viaţa cop iilor ca su biect pe ord inea de zi. P rofesorii se referă la cazu ri reale — su ferinţa de a fi izolat, invidia, n eînţelegerile care pot să degenereze în bătăi în curtea şcolii. Sau cum spune K aren Stone M cC ow n , creatoarea p rogram ei de Ştiinţa Sin elu i şi fondatoare a N ueva School: „învăţătu ra nu se poate face izolat de senti-

Ş c o la r iz a r e a e m o ţiilo r

315

m eritele copiilor. A lfabetizarea em oţion ală este la fel de im p o rtantă ca şi învăţarea m atem aticii şi a c ititu lu i/'1 Ştiinţa sinelui este un ad evărat pion ierat, o idee în că in cipien tă, care a în cep u t să se răspîn d ească în şcolile de pe am bele coaste am erican e*. D enum irea acestor cu rsu ri m erge de la „D ezvoltarea socială " la „C apacităţile necesare în v ia ţă " şi pînă la „Studiul social şi em o ţio n a l". în unele, în acord cu id eea lui H ow ard G ardner, care susţinea că există m ai m u lte feluri de in teligen ţă, se foloseşte term enu l de „inteligenţe p e rso n a le ". Firu l com un este scopul de a spori n ivelul com p eten ţei sociale şi em oţion ale la copii, ca p arte com p onen tă a sistem u lu i lor de ed u caţie obişnu it — nu doar ca u n rem ed iu pentru cop iii care au p roblem e sau sînt d efiniţi ca „ d ificili", ci ca un set de in stru m en te şi elem en te esenţiale de în ţelegere pentru orice copil. C ursurile de alfabetizare em o ţio n ală au rădăcini în d ep ărtate în m işcarea de în v ăţăm în t-afectiv a an ilor 1960. Ideea la vrem ea aceea era că lecţiile p sih olog ice şi m otiv aţio n ale erau m ult m ai p ro fu n d în văţate dacă p resu p u n eau o experienţă im ed iată a ceea ce fusese învăţat în teorie. M işcarea de alfabetizare em o ţio nală a scos în evid enţă term en u l de educaţie afectivă — în loc să fie folosit afectul p entru a ed u ca, este ed u cat afectul în sine. M ai aproape de noi, m u lte din tre aceste cu rsu ri şi zelu l de a le răsp în d i provin dintr-o serie de program e de prevenire deja existen te în şcoli, fiecare în p arte avînd o anum ită ţintă: fu m atul la ad olescen ţi, consu m u l de d rogu ri, sarcina, renunţarea la şcoală şi, m ai recent, violenţa. A şa cu m am v ăzu t în cap itolul p reced ent, con sorţiu l W.T. G ran t a făcu t u n stu d iu al p rogram elor de p revenire şi a constatat că sîn t m u lt m ai eficiente atu nci cînd se ocu p ă de cheia co m p eten ţelo r em o ţio n ale şi sociale, cum ar fi con trolarea im pulsurilor, stăp în irea furiei, găsirea de soluţii creatoare pentru problem ele sociale. P ornin d de la acest p rin cip iu , a ap ăru t noua g en eraţie de m od alităţi de in terven ţie. A şa cum am văzut în C ap ito lu l 15, interven ţiile d estinate in iţial a se concentra asupra an u m ito r deficien ţe ale cap acităţilor * P e n tru in form aţii su p lim e n ta re re fe rito a re la cu rsu rile de alfabetiz a re em o ţio n ală ap elaţi la: T h e C o lla b o ra tiv e for th e A d v a n c e m e n t of S ocial an d E m o ţio n al L e a rn in g (C A S E L ) (G ru p u l d e C o la b o ra re p e n tru P ro g resele în în v ăţare a S ocială şi E m o ţio n a lă ), ca te d ra de p sih o lo g ie ( M / C 2 8 5 ), U n iv ersita te a Illinois d in C h ic a g o , 1 0 0 7 W est H a rriso n St., C h ica g o , IL 6 0 6 0 6 -7 1 3 7 .

316

A lfa b e tu l e n io t io n a l

em oţion ale şi sociale care generează p roblem e, cu m ar fi agresivitatea sau d epresia, pot deveni extrem de eficien te ca elem ent de p rotecţie p entru copii. A ceste in terven ţii bin e con tu rate, în principal, au fost execu tate de psih ologi cercetători ca sim plă experienţă. U rm ătorul pas este g eneralizarea lecţiilor acestor program e specializate ca m ăsu ră prev entiv ă p en tru toţi elevii, care să fie pred ate de către profesori obişnu iţi. O abord are m ai sofisticată şi m ai eficien tă de prevenire presupune in form aţii referitoare la p roblem e cu m ar fi SID A , drogurile şi altele asem en ea, în acele m om en te din viaţa tinerilor cînd în cep să se con fru nte cu ele. Su biectu l principal însă şi m ereu im p o rtan t este co m p eten ţa-ch eie prin care poate fi depăşită orice d ilem ă specifică: inteligenţa em oţion ală. N oul p u n ct de pornire în alfabetizarea em oţion ală la nivelul şcolilor face din em oţii şi din viaţa în societate o tem ă în sine, în loc de a trata con strîn gerile existen ţei de zi cu zi ale copilului ca sim ple in truziun i irelevante sau, cînd duc la izbucniri, de a le în credinţa d iv erselor pîrghii d isciplinare ocazion ale ale con silierilor şcolari sau ale biro u lu i d irectoru lu i. O rele în sine pot părea la prim a ved ere plicticoase şi cu atît m ai p u ţin o soluţie pentru p roblem ele d ram atice pe care le vizează. A cest lucru se în tîm plă în m are parte p en tru că, asem eni unei b u n e co p ilării petrecute acasă, lecţiile îm p ărtăşite sînt scurte dar grăitoare, predate în m od regulat şi m enţinu te de-a lungul m ai m u ltor ani. A şa p ot fi în tip ărite în văţătu rile em oţionale; pe m ăsu ră ce această experienţă se repetă, iar şi iar, creierul le reflectă ca fiind căi, obiceiuri neurale aplicabile în m om entele dure de frustrare sau de suferinţă. în vrem e ce substanţa zilnică a alfabetizării em oţionale poate părea foarte banală, rezultatul — fiinţe u m ane decente — con tează m ai m u lt ca niciodată pen tru viitoru l nostru. L E C Ţ IA D E S P R E C O O P E R A R E Să com p arăm un m om ent de la o oră de Ştiinţa Sinelui cu ceea ce făceam noi la ore, din cîte ne m ai am intim . U n grup de elevi din clasa a cincea se pregăteşte să jo ace Pătrăţelele C ooperării, un joc în care fiecare ech ipă trebuie să aranjeze piese de puzzle. Ei trebuie să lucreze într-o linişte desăvîrsită şi nu sînt p erm ise nici gestu rile. P rofesoarea Jo-A n Vargo îm parte clasa în trei grupe, fiecăreia d în d u -i-se o anum ită m asă.

S c o l a r iz a rea e rn o ţ i Hor

317

Trei observatori care sînt fam iliarizaţi cu jocul au cîte o foaie de evaluare p en tru a con sem na, de exem plu , cine din grup preia organizarea, cine e clovnu l, cine întrerupe. E levii îm p răştie pe m asă piesele de pu zzle şi se apu că de treabă. Intr-un m in u t şi ceva este clar că unul dintre gru p u ri va fi m ult m ai eficien t ca ech ipă; term in ă în doar cîteva m in u te. Un al doilea grup d ep u ne efo rtu ri solitare, paralele, fiecare lu crînd separat la prop riu l pu zzle, dar nu se aju nge n icăieri. D u p ă care, încetul cu în cetu l, în cep să lucreze îm p reu nă p en tru a com pleta prim ul p ătrat şi con tinu ă pînă ce term ină tot p u zzle-u l. C el de-al treilea grup încă se m ai zbate. U n sin g u r p u zzle este aproape term in at, şi chiar şi acesta arată m ai cu rîn d a trapez d ecît a pătrat. Sean, Fairlie şi R ah m an trebuie încă să g ăsească coord onarea id eală pe care celelalte două gru p u ri au in tuit-o im ediat. Ei sînt în m od clar frustraţi, cercetează fren etic p iesele de pe m asă, abord ează toate posibilităţile, aşezînd fiecare piesă lîngă p ătratu l parţial term in at de care aparţin şi fiind foarte d ezam ăgiţi de fiecare dată cînd nu se p otrivesc. Tensiunea slăbeşte puţin atunci cînd R ahm an ia două dintre piese şi le pune în faţa ochilor ca pe o m ască; colegii chicotesc. A cesta se d ovedeşte a fi un m om ent de turnură în ora respectivă. Jo -A n Vargo, p rofesoara, îi în cu rajează: „C ei care aţi term in at puteţi să îi aju taţi pe cei care încă se m ai stră d u ie sc/' D agan se d u ce către gru p u l care în că nu a term in at, arată d o uă piese d in afara p ătratu lu i şi sugerează: „A stea trebu ie să le puneţi in v e rs /' D in tr-o d ată, R ah m an , cu chipul sch im o n o sit de concentrare, îşi dă seam a de noua im agin e şi p iesele se p o triv esc pe loc în p rim u l p u zzle şi apoi şi în celelalte. Se p o rn esc ap lau ze sp on tan e cînd u ltim a p iesă îşi găseşte locul şi se term in ă şi al treilea pu zzle. U N P U N C T DE CO N TRO VERSĂ D ar pe m ăsu ră ce orele con tinu ă, în urm a lecţiilo r de ab o rd are în echipă pe care le-au prim it, m ai există şi im alt sch im b de experienţă extrem de intens. R ahm an, în alt şi cu o claie de păr negru pe cap, şi cu Tucker, observatorul g rup ulu i, sînt an trenaţi în nesfîrşite d iscuţii asupra regulilor în privinţa in terd icţiilo r gesticulărilor. Tucker, cu păru l lui blon d şi fru m os p iep tăn at, poartă un tricou pe care se află m otoul „Fii resp o n sab il", ceea ce, cum va, îi d im in u ează rolul oficial.

318

A lfcib eH il e m o ţio n a l

„Se p o ate oferi o p iesă — asta nu în seam n ă că g esticu lezi", îi sp u n e Tucker lui R ah m an cu un ton em fatic şi apăsat. „Ba tocm ai că este un fel de a g esticu la", insistă R ah m an vehem en t. Vargo observă to t m ai m area agresivitate din tim pu l schim bului de replici, drept pentru care gravitează în jurul mesei lor. A cesta este u n in cid en t crucial, un schim b sp on tan de replici aprinse; în asem en ea m om en te, îţi dai seam a cît efect au avut lecţiile deja în v ăţate şi de felul cum p ot fi în văţate n oile lecţii într-un m od m ai profitabil. A şa cu m ştie orice profesor bu n, lecţiile date în asem en ea m om en te pline de scîn tei răm în în m em oria elevilor. „N u e o critică — aţi colaborat foarte b in e — dar, Tucker, încearcă să spui ceea ce d oreşti cu un ton care să n u su n e a critic ă ", spune Vargo. Tucker, cu v o cea deja calm ată, îi spuse lu i R ahm an: „Poţi pur şi sim plu să pui o p iesă acolo unde crezi că se p o triv eşte, să dai cu iva ceea ce crezi că îi trebu ie fără să gesticu lezi. P ur şi sim plu să îi oferi p ie sa ." R ah m an răsp u n d e cu un ton furios: „N -aveai d ecît să faci asta m ai d e v re m e ", zise el scărp in în d u -se în cap pentru a-şi ilustra n evin o văţia. „Şi ţi s-ar fi zis «Fără g esticu lări!»" Sig u r că m înia lu i R ah m an m erge dincolo de ceea ce este sau nu o form ă de g esticu lare. E cu ochii pe foaia de evaluare pe care Tucker a co m p letat-o şi care — deşi încă nu s-a p o m en it — a provocat în realitate ten siu n ea între Tucker şi R ah m an . Pe foaia de evaluare, Tucker trecu se n u m ele lui R ah m an în coloan a cu „C ine este n e d iscip lin at?" Vargo, observ în d că R ah m an se uită la form ularul acela ofensator, face o p resu p u n ere, sp u n în d u -i lui Tucker: „Sim te că ai folosit un cu vîn t n eg ativ — nedisciplinat — în privin ţa lui. Ce ai vru t să spui de fa p t? " „A m v ru t să sp u n că nu era ch iar o in discip lin ă g ra v ă ", răspu nse Tucker, co n trazicîn d u -se. R ah m an nu în g h ite g ălu şca, dar are deja un ton m ai calm la rîndul lui. „M i se pare cam exagerat, cel p u ţin du pă părerea m ea ." Vargo su b lin iază o m od alitate pozitivă de a ved ea lucrurile. ,;Tucker în cearcă să sp u n ă că lucrul ce poate fi con sid erat ca o in d iscip lin ă p o ate fi şi ceva care destind e lu cru rile în tr-u n m om ent d ificil."

Ş c o l a r i z a r e a e r n o ţiilo r

319

„D ar", protestează R ahm an m ult m ai la obiect acum , „indisciplinat e atunci cînd ne con cen trăm cu toţii serios pe ceva, iar eu fac a şa " — se m aim u ţăreşte în m od carag h ios, îşi bu lbu că ochii şi îşi um flă obrajii — „A sta ar fi in d iscip lin ă." Vargo încearcă o nou ă lecţie em oţion ală, sp u n în d u -i lui Tucker: „Încercînd să ajuţi, tu n-ai spus in d iscip lin at în sensul rău al cu vîntu lu i, dar ai transm is un alt m esaj asupra felulu i în care d iscu taţi. R ah m an sim te nevoia să-i auzi şi să-i accepţi sen tim entele. El a zis că asem en ea cu vin te n egative cu m ar fi indisciplinat i se par ned rep te. N u-i place să i se spună aşa ." A poi adaugă către Rahm an: „M i-a p lăcu t cum ţi-ai su sţinu t p u nctul de ved ere în discuţia cu Tucker. N u l-ai atacat, deşi nu este p lăcu t să fii etich etat d rept in disciplin at. A tun ci cînd ţi-ai dus piesele de p u zzle la ochi, ai p ăru t m ai curînd fru strat şi voiai să d estinzi p u ţin atm osfera. Tucker a socotit că este o ind iscip lin ă, pentru că nu ţi-a în ţeles in tenţia. N u-i aşa ?" A m bii băieţi au d at din cap afirm ativ, în vrem e ce ceilalţi elevi îşi strînseseră piesele de p u zzle. A ceastă m ică m elod ram ă din cad ru l clasei a ajuns la final. „V ă sim ţiţi m ai b in e ?", în treabă Vargo. „Sau în că vă deran jează cev a ?" „A , da, m ă sim t b in e ", sp u se R ah m an cu o voce m u lt m ai b lîn d ă acu m , sim ţind u -se ascu ltat şi în ţeles. Tucker dă şi el din cap zîm bin d . B ăieţii, observind că toată lum ea deja ieşise din

clasă, se întorc şi se grăbesc la rîndul lor spre uşă. P O S T M O R T E M : O C E A R T Ă C A R E N -A M A I IZ B U C N IT în vrem e ce un nou grup îşi cau tă locu rile pe scau n e, Vargo d iseca ceea ce tocm ai ieşise la iveală. Sch im b u l aprins de replici şi liniştirea erau d eterm in ate de ceea ce băieţii în văţaseră deja d espre rezolvarea conflictelor. C eea ce de obicei du ce la escaladarea conflictelor, spune Vargo, este: „N ecom u n icarea, a face tot felul de presup uneri, tragerea u nor co n clu zii pripite, tran sm iterea unui m esaj «puternic» în tr-u n fel care îl face m ai du r pen tru a scu ltă to ri." E levii de la orele de Ştiixiţa Sin elu i în vaţă că im p o rtan t nu este să eviţi com p let conflictul, ci să rezolvi neînţelegerea şi resentim en tele înainte să se aju ngă la o ceartă p u tern ică. Există u rm e ale acestor prim e lecţii în felul în care Tucker şi R ah m an şi-au stăp în it disputa. De exem p lu , am in d oi au făcut efo rtu ri pentru a-şi exprim a punctul de ved ere în tr-u n fel care să nu in-

320

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

tenăifice con flictul. A cest m od de a face o afirm aţie (altceva decît agresivitatea sau p asivitatea) este predat la N ueva School în că d in clasa a treia. Se subliniază im p ortan ţa exprim ării sentim entelor im ed iate în aşa fel încît să nu se aju n gă la agresivitate. In vrem e ce la în cep u tu l disputei nici u nu l dintre băieţi nu îl privea pe celălalt, pe m ăsu ră ce lu cru rile au p rogresat, au începu t să dea sem n e de „ascultare activ ă ", p rivin d u -se unul pe celălalt, stabilind un con tact vizual şi tran sm iţîn d acele sem n ale tăcute care îi dau de în ţeles vorbitoru lu i că este ascultat. P u n în d aceste instru m ente în acţiun e, îm p reu nă cu o an um ită p regătire specială, „afirm area" şi ascultarea activă au devenit pen tru aceşti băieţi nu doar nişte vorbe goale dintr-un careu de cu vinte în cru cişate — ci m od alităţi de a reacţiona în asem enea m om en te, cînd este m ai m are nevoie de ele. Stăpîn irea în dom eniul em oţional este extrem de dificilă, pen tru că trebuie d obîndite anum ite abilităţi, oam enii fiind foarte p u ţin în clin aţi să fie atenţi la noi in fo rm aţii sau să în veţe noi m od alităţi de reacţie — m ai ales cînd sînt su p ăraţi. P regătirea specială în această direcţie ajută. „O ricine, ad u lt sau elev în clasa a cincea, are nevoie de ceva aju tor pen tru a se controla pe sine în m om en tele de su p ărare", subliniază Vargo. „Inim a bate foarte repede, m îinile transpiră, eşti cu n ervii în p ion eze şi încerci să ascu lţi b in e, stăpînind u-te să ţipi, să în v in o v ăţeşti sau să sari la a ta c." Pentru cine este fam iliarizat cu aceşti băieţi dificili de clasa a cincea, lucrul cel m ai rem arcabil este faptul că atît Tucker cît şi R ahm an au încercat să îşi expună punctele de vedere fără să se învinovăţească unul pe celălalt, să se insu lte sau să ţipe. Şi nici nu au lăsat ca sentim entele lor să ajungă la un dispreţuitor „D u -te...!" sau la o b ătaie cu pum nii ori la un aban d on prin p ărăsirea în căperii. C eea ce putea să fie săm înţă de scand al a scos de fapt în evidenţă stăpînirea de sine a băieţilor, dar şi perceperea nu an ţelor de rezolvare a conflictului; lucru rile ar fi p u tu t să iasă cu totul altfel în alte îm prejurări. C opiii din ziua de azi ajung să se m înie — sau ch iar şi m ai rău — pentru lucruri m ult m ai m ărunte. ÎN G R IJO R Ă R IL E Z IL E I L a în cep u tu l fiecărei ore de Ştiinţa Sin elui cifrele n u sîn t în totd eaun a atît de m ari ca la începutul cap itolu lu i. C înd sînt m ici — unu, doi sau trei, asta indică faptul că se sim t groazn ic — şi

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

321

se d eschid e calea pen tru ca o persoană să întrebe: „N -aţi vrea să d iscu tăm d espre felul cum vă sim ţiţi a z i? " D acă unul dintre elevi doreşte să răspun d ă (nim eni nu este oblig at să vorbească dacă nu vrea) acest lu cru p erm ite scoaterea la iveală a ceea ce este — şi ocazia de a g ăsi op ţiu ni creatoare de rezolvare. P roblem ele care apar variază în fu ncţie de clasa în care sînt elevii. D acă sînt în clase m ai m ici, de obicei totul p orn eşte d e la faptul că au fost n ecăjiţi, izolaţi sau sp eriaţi. C am din clasa a şasea, apar noi m otive de în g rijo rare — sentim en te de suferinţă d atorate faptu lu i că o fată nu le-a acord at o în tîlnire, că sîn t izolaţi; prieteni im atu ri; sau situaţii n ep lăcu te pentru cei m ici („Băieţii m ai m ari s-au lu at de m in e "; „P rieten ii m ei fu m ează şi în cearcă să m ă convingă şi pe m in e "). A cestea sîn t în tîm p lări de o im p ortan ţă cap itală în viaţa copiilor şi se d esfăşoară de obicei în afara şcolii — în sala de m ese, în autobuzul spre şcoală, la u n p rieten acasă. C el m ai adesea copilul n u îm p ărtăşeşte aceste griji, d ar ele îl obsedează seara, cînd e singu r în pat, pen tru că nu are cu cine să le com enteze. La orele de Ştiinţa Sin elu i ele pot deven i su biectele zilei. Fiecare d intre aceste discu ţii reprezintă u n profit potenţial în privinţa scopului exp licit al cu n o aşterii de sine, şi an um e clarificarea cop iilor în ce p riveşte şin ele şi în relaţiile cu ceilalţi. C u rsul are şi un p lan de lecţie, care este flexibil, p en tru ca m o m en tele cum ar fi con flictu l dintre R ah m an şi Tucker să poată deveni unele profitabile. C hestiu nile pe care elev ii le p u n în d iscu ţie pot furniza exem ple vii, la care se p o t referi atît elev ii, cît şi p ro feso rii pentru aplicarea cap acităţilor em oţion ale d obîn dite, cu m ar fi m etod ele de rezolvare a co n flictelo r care au reu şit să p o to lească spiritele în d iscu ţia aprinsă dintre cei doi băieţi. A B C -U L IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E P rogram a Ştiinţei Sin elu i există d e ap roap e 20 de ani şi este un m od el de predare a in telig en ţei em oţion ale. U n eo ri, lecţiile sînt surprinzător de sofisticate. Directoarea de la Nueva School, K aren Stone M cC ow n , m i-a spus: „C înd ţin em cu rsu rile despre m înie, îi aju tăm pe copii să în ţeleag ă că aproape în totd eau n a există şi o a doua reacţie şi că trebu ie să cau te ce este d ed esu bt — eşti jign it? gelos? C op iii învaţă că în totd eau n a există diverse alegeri în p rivinţa reacţiei la em oţie şi cu cît sînt m ai m u lte căi, cu atît existenţa va fi m ai b o g a tă ."

322

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

Lista de co n ţin u t a Ştiin ţei Sin elu i este ap roap e p u n ct cu p u nct id entică cu elem en tele de in teligen ţă em oţion ală — şi cu calităţile cheie reco m an d ate ca prev entiv e p en tru d iv ersele cap-

cane ce ameninţă copiii. (Vezi Anexa E pentru lista completă.)2 Su biectele p red ate cu p rin d şi co n ştien tizarea de sine, în sensul

recunoaşterii sentimentelor şi al construirii unui vocabular pentru ele, precu m şi d eterm in area leg ătu rilo r dintre g în d u ri, sentir m ente şi reacţii; a afla dacă gîn d u rile sau sen tim en tele sîn t h otărî toa re în luarea u nei d ecizii; preved erea co n secin ţelor alegerilor altern ative; şi aplicarea acesto r in fo rm aţii în d eciziile referitoare la su biecte cum ar fi d rogurile, fu m atu l şi sexul. C on ştientizarea de sine îm bracă şi form a recu n oaşterii p u n ctelo r tari şi a celor slabe, p recu m şi o privire în p ersp ectivă asupra sinelu i, pozitivă şi totuşi realistă (astfel evitîn d u -se o cap can ă des în tîln ită, cea a în cred erii exag erate de sine). U n accen t se p u n e şi pe stăp în irea em oţiilor: în ţelegerea a ceea ce se află în sp atele u nu i sen tim en t (de exem p lu , durerea care generează m în ia) şi în văţarea m o d alităţilo r de a stăp în i anxietăţile, m înia şi tristeţea. U n alt accent se p u n e pe asum area răsp u n d erii h otărîrilo r şi acţiu n ilo r şi tran sform area lor în im p licări trup şi suflet. O calitate socială ch eie este em p atia, în ţeleg erea sentim en telor celorlalţi şi în su şirea p ersp ectivei lor, p recu m şi respectarea d iferen ţelor în felul în. care oam en ii sim t an u m ite lu cru ri. Un p u n ct m ajor este stabilirea relaţiilor, in clu siv a în v ăţa să asculţi şi să pu i în trebări: d istin gerea în tre ceea ce se sp u n e sau se face şi p ropriile reacţii şi ju d ecăţi; afirm area lucrurilor, şi n u furia sau p asivitatea, p recu m şi d obîn d irea artei co labo rării, a rezolvării co n flictelo r şi a n eg o cierii com prom isu rilor. La Ştiinţa Sin elu i n u se dau note; viaţa în sine este exam enul de d ip lom ă. D ar la sfîrşitu l clasei a opta, cînd elevii se pregătesc să p ărăsească N ueva Sch ool şi să p lece la liceu , fiecare dă un test socratic, un exam en oral de cu noaştere de sine. U na dintre întreb ările din tr-u n exam en recen t a fost: „D escrieţi o reacţie corectă p en tru a ajuta un p rieten să rezolve un co n flict cu cin ev a care încearcă să-l con vin gă să se drogheze sau cu un p rieten căruia îi place să tach in eze" sau: „C are sîn t căile sănătoase de a depăşi stresul, furia şi frica ?" D acă ar m ai fi trăit, A ristotel, care era atît de preocu p at de talen tul în rezolvarea problem elor em oţion ale, precis că ar fi fost de acord cu acest curs.

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

323

A L F A B E T IZ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă ÎN C A D R U L O R A Ş U L U I E de în ţeles că scep ticii vor întreba dacă ion asem en ea curs de Ştiinţa Sinelui ar p u tea să aibă efecte şi în tr-u n cadru m ai pu ţin privileg iat sau el are efecte doar în m icile şcoli private precum N ueva, unde fiecare cop il, într-u n fel sau altul, este m ai talentat decît ceilalţi. Pe scu rt, oare com p eten ţa em oţion ală poate fi p redată acolo u nd e este m ai m are n evoie de ea, în h aosu l total din cad ru l şcolilor p u blice? U n răspun s ar fi o vizită la A ugu sta Lew is Troup M id d le Sch oo l din N ew H aven , care e d eparte din p u nct de ved ere social şi econ om ic, dar şi geografic, de N ueva School. M ai exact, atm osfera de la Troup p resup un e un interes la fel de m are p en tru în văţătu ră — şcoala se m ai num eşte şi Troup M agn e A cad em y of S cien ce şi este una dintre cele două şcoli din

district unde sînt atraşi cei mai buni elevi din clasa a cincea pînă la a opta d in în treg u l N ew H aven p en tru o p rog ram ă sp ecial îm bu nătăţită în d o m en iu l ştiinţelor. Elev ii de aici p ot p u n e în trebări din d om eniu l fizicii fen om en elor cosm ice, p rin in term ediul u nei an tene de satelit care are legătură directă cu astron auţii de la H o u sto n , sau îşi pot program a calcu latoarele p en tru a asculta m u zică. D ar în afară de aceste avan taje strict legate de în văţăm în t, ca în m u lte alte oraşe, albii au fu git de su bu rbiile N ew H aven u lu i la şco lile p articu lare, drept p en tru care, la Troup, 95% dintre elevi sîn t n eg ri şi de origine h isp anică. F oarte aproape de cam p u su l u n iv ersitar Yale — care reprezintă în să un cu to tu l alt u niv ers — , Troup este am p lasată în tr-un cartier de m u n cito ri săraci, care în anii 1950 avea 20 000 de oam eni an gajaţi în fabricile din apropiere, de la O lin B rass M ills la W in ch ester A rm s. în p rezent, locu rile de m u n că s-au redus la m ai p u ţin de 3 000 şi odată cu aceasta a scăzu t şi o rizo n tu l econ om ic al fam iliilo r care lo cu iesc acolo. N ew H aven , ca de altfel m ulte alte oraşe m u n cito reşti din N oua A nglie, s-a scu fu n d at în sărăcie, d rogu ri şi violenţă. C a răspuns la acest ad ev ărat coşm ar u rban, în anii 1980, un grup de p sih olog i şi de ed u catori de la Yale au gîn d it u n P rogram de C om p eten ţă Socială, o serie de cu rsu ri care se ocupă practic cam de aceleaşi su biecte ca şi cele din P rogram a Ştiinţei Sinelui de la N u ev a Sch ool. La Troup însă leg ătu ra din tre su biecte este ad esea m ai directă şi m ai dură. N u m ai este un sim -

324

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

piu exerciţiu ed u caţio n al atunci cînd se ţin orele de ed u caţie sexuala la clasa a opta şi e le v ii află cum luarea de h otărîri personale îi poate ajuta să evite boli precum SID A . N ew H aven are cel m ai rid icat p rocen t din Statele U nite de fem ei bo ln ave de SID A ; o parte dintre m am ele care îşi trim it copiii la Troup au deja această boală — şi de altfel, şi o parte dintre elevii de aici. In ciu da u nei program e îm bog ăţite, elevii de la Troup se luptă cu tot felul de problem e im in en te în tr-u n asem enea oraş; m ulţi copiii au acasă o situaţie extrem de haotică, în cazul în care nu este de-a dreptul d ezastru o asă, astfel încît în u nele zile pur şi sim plu nu reu şesc să ajungă la şcoală. C a de altfel toate şcolile din N ew H aven , sem nul cel m ai v izibil care frapează orice vizitator este acel sem n de circu laţie în form ă de rom b galben , pe care scrie „Z onă fără d ro g u ri". La uşă stă M ary Ellen C oli ins, con silieru l şcolii — un fel de avocat al pop oru lu i care se ocupă de problem ele speciale pe m ăsu ră ce ele apar şi al cărei rol p resu p u n e şi ajutarea p rofesorilor în ce priveşte program a de com p eten ţă socială. D acă un p rofesor este n esig u r în privinţa pred ării u nei lecţii, C ollin s va veni la ore şi îi va arăta cu m să facă. „Predau în şcoala asta de 20 de a n i", spune C ollin s, în tim p ce m ă în tîm pin ă. „U itaţi-vă la cartieru l ăsta — nu p ot să m ă concentrez doar asupra p ro blem elo r de în văţăm în t atîta vrem e cît există p roblem e grave, cu care copiii se confru ntă în realitate. De exem plu , cei care au SID A sau au în casă boln avi de SID A -— nu sînt sigu ră că vor com enta asta în tim pul d iscu ţiilor despre SIDA , d ar de îndată ce un copil îşi va da seam a că există un profesor care i-ar p u tea asculta problem ele em oţion ale şi n u doar pe cele de şcoală, în seam n ă că se deschide o cale spre co n versaţie." La etajul al treilea al şcolii de cărăm id ă aparentă, Jo y ce A n drew s îşi cond uce elevii de clasa a cincea la ora de com peten ţă socială, care se ţine de trei ori pe săptam înă. A ndrew s, ca toţi ceilalţi profesori de clasa a cincea, a u rm at un curs sp ecial de vară pentru a şti cu m să p red ea, dar exuberanţa ei sugerează faptul că subiectele de com p eten ţă socială sînt pentru ea m ai m ult decît fireşti. Lecţia de azi este despre identificarea sentim entelor. C ap acitatea de a num i sen tim en tele pentru a le distinge m ai bin e între ele este o calitate em oţion ală cheie. Cu o zi înainte, co p iilo r li s-a dat ca tem ă să aducă fotografii din reviste cu diverse persoane

Ş c o l a r i z a re a e m o ţiH o r

325

pentru a li se explica cum să vorbească despre ce exprim ă ch ipul respectiv. D upă ce au ad u nat tem ele, A ndrew s a făcut o listă a sentim entelor, pe care le-a scris pe tablă — tristeţe, în g rijo rare, en tuziasm , fericire ş.a.m .d. şi s-a adresat în tr-u n ritm rapid celor optsp rezece elevi care reu şiseră să vin ă la şcoală în ziua respectivă. A şezaţi în băn ci de cîte patru locu ri, elevii ridicau sus m îin ile, în cercînd să-i atragă atenţia p en tru a da răspun su l. A tu n ci cînd a ad ău gat pe lista de pe tabla. frustrare, A ndrew s a întrebat: „Cîţi dintre voi s-au sim ţit vreod ată fru straţi?", toţi au rid icat m îna. „Şi ce aţi sim ţit în acele m o m en te?" R ăsp u n su rile au v en it în cascad ă. „ O b o seală", „C o n fu zie", „N -am m ai pu tu t gîndi lim p ed e", „ A n x ietate". C înd pe listă s-a ad ău gat cu vîn tu l en eroare, Jo y ce a spus: „A sta ştiu ce în seam n ă. O are cînd se sim te u n profesor enerv a t?" „C înd vorbeşte toată lum ea în c la să ", a răspun s o fată zîm bind . Fără să-şi iasă din ritm , A nd rew s a trecut la o foaie de evaluare. Pe o coloan ă se află ch ip u rile u n o r băieţi şi ale u nor fete, fiecare exprim înd una dintre cele şase em oţii fu ndam entale — fericire, tristeţe, furie, su rprindere, team ă, d ezgust şi o descriere a m u scu latu rii faciale activate în fiecare dintre aceste exem ple: TEAM A : • • • •

G u ra este d esch isă şi b ărb ia trasă în s p a te . O ch ii sîn t d esch işi şi co lţu rile in te rio a re se rid ică în su s. S p rîn cen ele sînt rid icate şi îm p re u n a te . A p a r rid u ri p e m ijlocul fru n ţii.3

Pe m ăsură ce pozele sînt trecute în revistă, pe feţele copiilor apar expresii de frică, m înie, su rp rind ere şi d ezgu st, p en tru că ei im ită im agin ile şi respectă întru totul reţetele exp rim ării p rin in term ed iu l m uscu latu rii faciale a fiecărei em oţii în parte. A ceastă lecţie provine din chiar stu d iu l lu i P au l E k m an asupra exp resiilor faciale; acest lucru, de altfel, se p red ă în aproape toate şcolile în cad ru l lecţiei in troductive de p sih olog ie — în schim b, rareori se în tîm p lă asta în clasele p rim are. A ceastă lecţie elem en tară face legătura dintre un cu vîn t şi un sen tim en t şi dintre sen tim ent şi expresia facială potrivită, ceea ce poate părea de la sine în ţeles şi că n-ar trebui în văţat. Şi totuşi poate servi că an tidot faţă de un su rp rinzător an alfabetism em oţion al, atît de des în tîln it. D urii din curtea şcolilor, m ai ţineţi m inte, adesea lovesc

326

A lf a b e t t d e m o ţio n a l

la m înie, p en tru că ei interpretează g reşit m esaje neu tre şi unele ch ip u ri, ca fiind ostile, de exem plu , iar fetele care aju n g la problem ele de alim en taţie n u reuşesc să d iscearn ă între rnînie, anxietate şi foam e.

ALFABETIZARE EMOŢIONALĂ D E G H IZ A T Ă C u o p rogram ă ce a fost aglom erată de n o i m aterii şi subiecte la ord in ea zilei, e de înţeles că unii p ro feso ri s-au sim ţit m ult prea încărcaţi p en tru a m ai face ore su p lim en tare p en tru încă un curs. A stfel, strategia care iese la iveală în p rivin ţa educaţiei em oţion ale n u ar fi cea a creării de n oi cu rsu ri, ci de a am esteca lecţiile d espre sentim en te şi relaţii cu m ateriile p red ate. Lecţiile em oţion ale se p ot integra în m od firesc în orele de citire sau de scris, în cu rsu rile de sănătate sau de ştiin ţă, în stu d iile sociale sau în alte cu rsu ri stand ard . în vrem e ce la şcolile din N ew Hav en m ateria L ecţii p en tru Viaţă este sep arată, la u n ele clase program a m ateriei D ezvoltare Socială se îm bin ă cu cea a altor cursuri, cu m ar fi citirea sau sănătatea. O p arte dintre lecţii se ţin în cad ru l orelor de m atem atică — şi an um e se în vaţă calităţile p rin cip ale, cu m ar fi pu terea de con cen trare, m otivarea la învăţătu ră, stăp în irea im p u lsu rilo r p entru a p u tea în văţa bin e. U n ele p roiecte de d ezvoltare a cap acităţilor em oţion ale şi sociale n u au p ro g ram ă sau oră de curs ca m aterie separată, dar sînt strecu rate în structu ra vieţii şcolare. U n m od el al acestei ab ord ări — un curs de com peten ţă em oţion ală şi socială esenţialm en te in vizibil — este Proiectu l de D ezvo ltare a C opilului, creat de o ech ipă con d usă de p sih olog u l E ric Sch ap s. Proiectul s-a ap licat iniţial în O akland, C aliforn ia, şi în p rezen t este experim en tat în m ai m u lte şcoli din întreaga ţară, în g eneral în cartiere cu aceleaşi problem e ca acelea ale N ew H av en u lu i4. P roiectu l oferă u n set de m ateriale care se p o t adapta în funcţie de cu rsu rile d eja existente. A stfel, cei din clasa în tîi ascultă la ora de citire p o vestea ^Broscuţa şi U rsu leţu l se îm p rieten esc". A ici, B roscu ţa, n erăbd ăto are să se joace cu p rieten u l ei care hib ern ează, U rsu leţu l, îi jo acă o festă, ca să-l trezească m ai repede. Istorioara este folosită pentru a provoca o d iscu ţie despre prietenie şi d espre ceea ce sim t oam enii atu n ci cînd li se face o glum ă. O serie de aven turi duc la d esch id erea u n o r subiecte cum ar fi cele d espre tim id itate, recunoaşterea n ev o ilo r prietenilor, cum te sim ţi cînd eşti tachinat şi îm părtăşirea sentim en telor. U n plan

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

327

de program ă oferă p ovestiri tot m ai sofisticate de-a lu ngu l an ilor de şcoală prim ară şi gim nazială, d în d u -le indicii p ro feso rilo r pentru a d eschid e su biecte cu m ar fi em patia, stabilirea unei perspective şi afecţiun ea. O altă m od alitate de îm pletire a lecţiilor em oţion ale cu stru ctura vieţii şcolare este aceea de a-i ajuta pe p ro feso ri să regîndească m ăsu rile d iscip lin are pen tru elev ii care n u sînt cu m inţi. Se porn eşte de la id eea că în program u l de D ezvoltare a C op ilu lui apar asem en ea m om en te tocm ai p otriv ite p en tru a-i învăţa pe elevi diverse ap titu d in i care le lipsesc — con trolarea im p u lsurilor, exp licarea sentim en telor, rezolvarea co n flictelo r — şi că există căi m ai b u n e de d iscip lin are decît cele coercitive. U n profesor care vede trei elevi de clasa a treia îm p in g în d u -se ca să ajungă m ai reped e la coad ă în sala de m ese îi pune să g hicească o cifră, iar cel care o n im ereşte intră prim u l. Ideea im ed iată este că există şi căi im p arţiale, cin stite de rezolvare a acesto r d ispu te m ărunte, în vrem e ce su biectele m ai profu nde p o t fi n egociate. Şi cu m aceasta este o p o sibilă abordare, copiii o folosesc la rîndul lor p entru a tran şa alte n eîn ţelegeri („Eu în tîi!", la u rm a u rm ei, este o expresie m olip sito are în prim ele clase — dacă nu cu m va ea persistă şi în restul v ieţii sub o form ă sau a lta ). Există d eci u n m esaj pozitiv, altu l d ecît au toritaru l şi m ereu prezentul: „ în cetează!" O R A R U L E M O Ţ IO N A L „Prietenii m ei A lice şi Lynn nu vor să se jo ace cu m in e /' A ceastă p lîng ere du reroasă ap arţine u nei fetiţe de clasa a treia de la şcoala elem en tară Jo h n M u ir din Seattle. Ea i-a fost d epusă în m od an on im în „cutia sa p o şta lă " din clasă — de fapt o cutie de carton vop sită — u nd e ea şi co legele sale au fost în cu rajate să-şi scrie n em u lţu m irile şi problem ele, p en tru ca în treaga clasă să vo rb ească despre ele si să încerce să g ăsească n işte căi de rezolvare. A ceastă discu ţie nu m en ţion ează n u m ele celor im plicaţi; în schim b , p rofesoru l su blin iază faptul că toţi copiii au asem enea p roblem e din cînd în cînd şi trebuie să în veţe cu m să le d epăşească. A tu n ci cînd v o rb esc despre ceea ce sim t cînd sînt izolaţi, sau despre ce ar trebui să facă pen tru a fi accep taţi, au ocazia să încerce n o i solu ţii la aceste situaţii — o p o sib ilitate de a observa că există m ai m ulte căi de aplanare a u nu i conflict, precum şi de rezolvare a n eînţelegerilor.

328

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

C utia poştală p erm ite o an um ită flexibilitate, astfel încît crizele şi ch estiun ile care apar să devină subiectul orelor, p entru că o agendă de lu cru prea rigidă ar pu tea fi n ep otrivită în cazul realităţilor copilăriei. Pe m ăsu ră ce copiii se schim bă şi cresc, şi p reocu pările lor se m od ifică. D eci, cel m ai eficien t ar fi ca lecţiile em oţion ale să se con cen treze asupra d ezvoltării cop ilu lu i şi să fie repetate la vîrste d iferite, în aşa fel în cît să coresp u n d ă sch im b ărilor şi cap acităţii de în ţeleg ere, precum şi p ro vo cărilo r căro ra trebuie să le facă faţă cop ilu l. O întrebare ar fi cînd trebu ie să se în ceap ă. U nii su sţin că nu e prea devrem e nici în p rim ii ani de viaţă. P ed iatru l de la H arvard T. Berry B razelton su sţin e că m u lţi p ărinţi ar p u tea obţine ben eficii dacă ar fi in stru iţi să aju n gă m entori em oţion ali pen tru sugarii şi copiii foarte m ici, aşa cu m se în tîm p lă în u nele p ro g ram e speciale care se ţin la d om iciliu . U n argum en t p u tern ic ar putea fi o subliniere m ai sistem atică a cap acităţilor so ciale şi em oţion ale în program ele de g răd in iţă cu m ar fi H E A D START; aşa cum am văzu t în C ap itolu l 12, d ispoziţia cop iilor de a în v ăţa ţine în m are m ăsu ră de d o bîn d irea u n o r asem enea cap acităţi em oţion ale. A nii de grăd in iţă sîn t extrem de im p ortan ţi p en tru punerea bazei acestor calităţi şi există şi dovezi că. p ro g ram u l H ead Start, atu nci cînd este b in e condus (un factor extrem de im portant), poate avea efecte ben efice, em oţion ale şi sociale, pe term en lung asupra vieţii absolv en ţilo r sau chiar şi a celor aju nşi în prim ii ani de vîrstă ad u ltă — m ai pu ţin e droguri şi arestări, căsnicii m ai fericite şi pu terea de a cîştiga m ai b in e3. A sem enea in terven ţii fu n cţio n ează m ai b in e atu nci cînd se reuşeşte stabilirea unui o rar em oţion al al d ezvoltării6. A şa cu m plînsul n ou lu i-n ăscu t o d o ved eşte de altfel, copiii au sen tim en te in tense încă de cînd v in pe lu m e. D ar creierul n o u lu i-n ăscu t e d eparte de a se fi m atu rizat co m p let; aşa cum am văzu t în C ap itolul 15, d oar atu nci cînd sistem u l său n ervos atin ge starea de d ezvoltare finală — p roces care se desfăşoară con form u nu i ceas biolog ic înnăscu t, de-a lu ngu l întregii perioad e a cop ilăriei şi p înă în prim ii ani de ad olescen ţă — em oţiile cop ilu lu i vo r fi pe d e-a-ntregul form ate. R ep erto riu l sentim en tal al n o u lu i-n ăscu t este relativ prim itiv co m p arativ cu gam a em oţion ală a urm i co pil de cinci ani, care la rîndul ei n u este la fel de com p lexă ca a unui ad olescent. în tr-adevăr, adu lţii cad m ult prea adesea în capcana atît de com ună şi an um e aceea că se aşteaptă ca aceşti copii să fi atins m aturitatea cu m u lt în ain tea vîrstei co resp u n ză-

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

329

toare, u itîn d că fiecare em oţie are propriul ei m om en t de ap ariţie, p rog ram at d in ain te în d ezvoltarea copilului. De exem plu, un copil lăudăros de p atru îşi va pu tea atrage m u strări din p artea p ărintelu i — şi totuşi con ştien tizarea de sine care naşte de obicei u m ilin ţa nu apare decît du pă cinci ani. Program ul evolu ţiei em oţion ale este in tersectat de anum ite linii de d ezvoltare de altă n atu ră, în special cog nitive, pe de o p arte, şi de m atu rizare biologică şi a creierului, pe de altă parte. A şa cu m am văzu t, cap acităţile em oţion ale cu m ar fi em patia şi au toreglarea em oţion ală în cep să se form eze practic în că din prim a copilărie. A nii de g răd in iţă fac să se ajungă la o p erioadă de v îrf a d ezvoltării „em oţiilor so cia le" — sentim en te precum n esig u ranţa şi u m ilin ţa, gelozia şi in vid ia, m îndria şi în crederea — toate avînd n ev o ie de cap acitatea de a se com para pe sine cu alţii. C op ilu l de cinci ani care intră într-u n m ediu social m ai vast, resp ectiv cel al şcolii sau al grăd in iţei, de fapt p ătru n d e într-o lum e a co m p araţiilo r sociale. N u este vorba d oar de o schim b are exterioară care provoacă aceste co m p araţii, ci şi de apariţia unei cap acităţi cognitive: u şu rin ţa de a se com para cu alţii în p riv in ţa an u m ito r calităţi sp ecifice cum ar fi p o p u laritatea, su ccesu l sau talen tul de p atin ato r pe rotile. A ceasta este o vîrstă la care, de exem p lu , dacă sora m ai m are ia u n 10, cea m ică în cep e să gîn d ească p rin co m p araţie că ar fi o „p ro astă". Dr. D avid H am bu rg, p sih iatru şi p reşed in tele corp oraţiei C arneg ie, care a ev alu at p rog ram e de p io n ierat în dom eniu l ed u caţiei em oţion ale, con sid eră că anii de tran ziţie spre şcoala prim ară şi apoi spre liceu sau spre gim n aziu sînt p u ncte cru ciale în cap acitatea de adaptare a co p ilu lu i7. Intre şase şi u n sp rezece ani, sp u n e H am bu rg, „şcoala este o exp erienţă cru cială şi d efinitorie, care va in flu en ţa m asiv ad o lescen ţa co p iilo r şi pe m ai d eparte. Sim ţu l valorii de sine la cop ii d ep ind e su bstan ţial de cap acitatea acestora de a se d escu rca la şcoală. U n co p il care nu reu şeşte la şcoală se socoteşte în frîn t şi reacţion ează ca atare, ceea ce reprezintă o p ersp ectivă sum bră p en tru în treag a sa v iaţă ." P rintre cap acităţile esen ţiale ce se p o t dobîndi în anii de şcoală se n u m ără, con form lui H am bu rg, „am înarea recom p en selor, resp onsabilitatea socială în cel m ai p o triv it m od, m en ţin erea co n trolu lu i asupra em oţiilor şi o privire o p tim istă " — cu alte cu vinte, o form ă de in teligen ţă em oţion ală8. P u bertatea — p en tru că este u n m om en t de foarte m ari schim b ări în b io lo g ia cop ilu lu i şi în cap acităţile sale de gîndire,

330

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

dar şi în fu ncţionarea creierului — este de asem en ea u n m om en t foarte im p o rtan t p en tru lecţiile em oţion ale şi sociale. C ît priveşte anii de ad o lescen ţă, H am bu rg observ ă că „m ajoritatea adolescen ţilor au între 10 şi 15 ani atu nci cînd sîn t exp u şi sexulu i, alcoolu lu i, d ro g u rilor şi fu m atu lu i", precu m şi alto r isp ite9.

Trecerea la gimnaziu sau Ia primii ani de liceu marchează de fapt sfîrşitu l co p ilăriei şi, în sine, este o m are provocare pe plan em oţion al. Toate celelalte problem e fiind lăsate d eoparte în m om entu l în care se in tră într-o n ou ă form ă de şcolarizare, practic toţi elevii se con fru ntă cu u n d eclin în privin ţa în cred erii în sine şi cu un plus în con ştien tizarea de sine; co n cep ţiile despre ei înşişi sînt d in tr-od ată şubrezite şi p rinse în tr-u n ad ev ărat tum ult. U na d intre cele m ai m ari lovitu ri sp ecifice, de altfel, o prim esc în „respectu l de sine so cia l" — în cred erea elev ilo r că-şi p ot face şi p ăstra p rietenii. A cest m om en t de jo n cţiu n e, su bliniază H am bu rg, îi ajută en o rm pe băieţi şi pe fete să-şi co n so lid eze cap acităţile şi să p u n ă b azele u nor relaţii apropiate, o colin d crizele p resu p u se de prietenii şi cu ltiv în d u -şi în cred erea în sine. H am b u rg o b serv ă că atu nci cînd elev ii in tră la gim naziu , în m om en tu l în care îşi face ap ariţia ad o lescen ţa, există o diferenţă între cei care au u rm at cu rsu ri de alfabetizare em oţion ală şi ceilalţi: cei d in tîi d escop eră că n oile ten siu n i ale p o liticii colegilor, creşterea exig en ţelo r şcolare şi ten taţiile de a fu m a sau de a lua d rogu ri le p u n m ai pu ţin e p roblem e d ecît celorlalţi tineri de aceeaşi vîrstă. E i reu şesc să-şi stăp în ească abilităţile em oţionale d obîn d ite, care, cel p u ţin pe term en scu rt, îi v accin ează în lupta îm p otriv a viito rii şi ten siu n ii cărora trebu ie să le facă faţă.

SINCRO NIZAREA ESTE TOTUL P sihologii d ezvo ltării, dar şi alţi sp ecialişti, în cearcă să creeze un fel de h ărţi ale p rogresu lu i em oţion al, p en tru a fi m ai precişi în legătu ră cu lecţiile pe care ar trebu i să le în v eţe copiii în fiecare fază de d ezvoltare a in telig en ţei em oţion ale, cu deficienţele care vor fi d e durată şi nu vor pu tea fi stăp în ite la m om entul o p ortu n şi cu ex p erien ţele care p u tea să recu pereze sau să rem ed ieze ceea ce s-a ratat. D e exem p lu , în p rog ram u l de Ia N ew H aven, copiii din clasele m ai m ici p rim eau lecţii de con ştien tizare de sine, de stabilire a relaţiilor şi de luare de h otărîri. In clasa în tîi, elevii se aşezau în cerc şi aru n cau cu „cubul sen tim en telo r" — care avea înscrise cuvinte cu m ar fi trist sau încîntat pe fiecare parte. Cînd îi

Ş c o la r iz a r e a e m o ţiilo r

331

venea rîndul, fiecare elev descria m om en tul cînd a avu t un asem enea sentim en t, exerciţiu ce le-a dat m ai m ultă în cred ere p en tru ocaziile în care încercau să exprim e în cu vinte sentim en tele şi i-a ajutat să fie em patici atunci cînd au au zit d espre sen tim en tele altora, pe care le-au p erceput ca şi cu m ar fi fost ale lor. Pînă într-a patra şi a cincea, cînd relaţiile cu colegii d ev en iseră extrem de im p ortan te în viaţa lor, au avu t lecţii care i-au aju tat să-şi îm b u n ătăţească reiaţii de p rietenie p rin em p atie, controlarea im p u lsu rilor şi stăpînirea m îniei. O rele de In stru ire pentru Viaţă, la care elevii de clasa a cincea de la Şcoala Troup încercau să citească em oţiile după expresia feţei, au fost, de exem plu , esenţiale p entru dobîndirea u nei cap acităţi em patice. Pentru controlarea im pu lsurilor, există u n „sem afor"' afişat la vedere şi care are şase faze: R o şu 1. Stai, lin işteşte-te şi g în d e şte -te în ain te să acţio n e z i. G alben 2. S p u n e-ţi p ro b le m a şi e x p rim ă ce e a ce sim ţi. 3. S tab ileşte-ţi u n sco p p ozitiv. 4 . G în d eşte -te la cît m a i m u lte solu ţii. 5. G în d eşte-te la co n se cin ţe . V erde 6. D ă-i d ru m u l şi în ce a rcă p lan u l cel m a i b u n .

N oţiu n ea de sem afor este in vocată în totd eau n a cînd un co pil, de exem p lu , este pe cale să izbu cn ească la m înie sau să se izoleze ori să în ceap ă să plîngă p en tru că a fost n ecăjit şi oferă un şir concret de faze pen tru rezolvarea acesto r m om en te în cărcate în tr-u n fel m ai u şor de m ăsu rat. D in co lo de stăpîn irea sen tim entelor, sem aforu l reprezintă şi o cale m ai eficien tă de a acţiona. O biceiu l de stăpîn ire a im p u lsu lu i em oţion al n ecu getat — a reflecta în ain te de a acţiona în fu ncţie de sen tim en te — poate fi in clus în strategia fu nd am en tală de tratare a riscu rilo r de la vîrsta ad o lescen ţei şi pe m ai departe. în clasa a şasea, lecţiile se referă în m od m ai d irect la tentaţii şi la p resiu n ile sexu ale, la droguri, la b ău tu ră, care în cep să apară în viaţa copiilor. P înă în clasa a n ou a, pe m ăsu ră ce ad olescen ţii sîn t co n fru n taţi cu tot m ai m u lte realităţi sociale am bigue, capacitatea de a avea m ai m ulte p ersp ectiv e — atît personală, cît şi a acelora im p licaţi —- este su blin iată în m od special. „D acă un pu şti este fu rios p en tru că îşi vede iu bita vo rb in d cu un alt tip ", sp u n p ro feso rii de la N ew H aven , „el va fi în cu rajat să se gînd ească la ceea ce s-a în tîm p lat şi din p u n ctu l de ved ere al celorlalţi şi n u să se repeadă cu capul în ain te în tr-o con fru ntare viole n tă ."

332

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

A L F A B E T IZ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă CA M IJL O C D E P R E V E N IR E U nele dintre cele m ai eficien te p rogram e din literatura em o ţională de specialitate au fost dezvoltate ca reacţie la anum ite p roblem e specifice, cu m ar fi violenţa. U nul dintre cele m ai rapid e cu rsu ri p reventive de alfabetizare em oţion ală este P ro gram ul de R ezolvare C reativă a C onflictelor, care se aplică în cîteva sute de şcoli p u blice din N ew York şi din ţară. C ursul de rezolvare a con flictelor se axează asupra felului în care trebuie rezolvate certu rile din cu rtea şcolii, care altfel pot lua am ploare, transform îndu-se în incidente cum ar fi îm puşcarea lui Jan M oore şi a lui Tyrone Sin kler de către colegu l lor de clasă de la liceul Jefferson . Linda Lantieri, fondatoarea P rogram u lui de R ezolvare C reativă a C on flictelo r şi d irector al cen tru lu i n aţional de intervenţie cu sediul în M anh attan, con sid eră că program u l are o m isiune nu doar preventivă. Ea susţine: „P rogram u l le arată elev ilor că există m u lte op ţiu ni pentru a d epăşi un conflict, d in colo de p asivitate sau ag resivitate. N oi le arătăm in utilitatea violenţei şi îi aju tăm să o în locu iască cu abilităţi concrete. C op iii în vaţă să îşi apere d reptu rile fără să recurgă la violenţă. A cestea sîn t cap acităţi care răm în valabile o viaţă întreagă, şi nu doar pen tru cei cu o m ai m are în clin aţie spre v io le n ţă /'10 Intr-unu i d intre exerciţii, elev ii se gîndesc la u n u nic pas realist, in d iferent cît de m ic, care ar fi pu tu t ajuta în aplanarea unui co n flict pe care l-au avut. U n alt exerciţiu p resu p u n e că elevii trebuie să joace o scenă în care o soră m ai m are încearcă să-şi facă tem ele şi se enervează că sora m ai m ică a pu s o casetă cu m uzică rap cu son oru l m ult prea tare. Sup ărată foc, sora m ai m are opreşte caseta, în ciuda protestelor surorii m ai m ici. C lasa trebuie să g ăsească soluţii care ar fi p u tu t fu ncţiona şi care ar fi presup us ca am bele părţi, adică am bele surori să fie m ulţum ite în egală m ăsu ră. O cheie a reu şitei program ului de rezolvare a con flictelor este extin d erea lui dincolo de orele de clasă, în cu rtea şcolii şi la cantină, unde este m ult m ai probabil ca elevii să-şi iasă u şor din fire. In acest sens, unii elevi sînt pregătiţi să fie m ediatori, un rol care poate începe în ultim ii ani de şcoală prim ară. A tunci cînd izbu cnesc tensiunile, copiii pot cere ajutorul unui m ed iator pentru a le potoli. M ediatorii din curtea şcolii învaţă să se descurce

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

333

în cazul unei bătăi sau a u nor invective ori am eninţări, incidente interrasiale sau de alt gen, potenţial incendiare, din viaţa şcolară. M ed iatorii învaţă să îşi exprim e pu nctele de vedere în aşa fel în cît am bele părţi să sim tă că m ediatorul este im parţial. Tactica lor presu p u n e o d iscu ţie cu cei im plicaţi astfel în cît să-i d eterm ine să se asculte fără întreru p eri sau insu lte. Ei reu şesc astfel să con vin gă fiecare parte să se calm eze şi să-şi exprim e p oziţia, d u pă care fiecare lucru spus trebu ie clarificat, pentru a ved ea dacă s-a în ţeles ce trebuie. A poi cu toţii încearcă să găsească o soluţie pe care s-o accepte am bele p ărţi; în ţelegerea este adesea sub form ă scrisă. In afară de m edierea u n ei d ispu te, program u l îi în v aţă pe elevi să abordeze d iferit n eîn ţelegerea încă de la în cep u t. Sau cum spunea A ngel Perez, p reg ătit ca m ed iator încă din şcoala p rim ară: „Program ul m -a stim u lat să g în desc. Eu co n sid eram că dacă cineva se leagă de m in e sau îm i face ceva, singu ra soluţie este cearta sau b ătaia ori o form ă de răzbu nare. De cînd am u rm at acest program , am în cep u t să am o gîndire m u lt m ai p o zitivă. D acă m i se face o rău tate, n u încerc să răspun d cu aceeaşi m on ed ă — ci să rezolv p ro b le m a /' Şi a descop erit că poate să transm ită m ai d eparte acest tip de abordare, la n ivelu l co m u n ităţii din care face parte. P rogram u l de R ezolvare C reativă a C on flictelor se axează pe prevenirea violenţei, dar L an tieri susţine că are şi o m isiu n e m ai vastă. Părerea ei este că talen tele necesare p en tru stop area v io lenţei nu pot fi d esp ărţite de în tregu l spectru al co m p eten ţei em oţion ale — şi anum e, de exem p lu , să ştii ce sim ţi sau cu m să-ţi stăpîneşti im p u lsu l ori su p ărarea, factori im p ortan ţi în p revenirea violenţei şi în p o to lirea m în iei. O m are parte d in p reg ătire se ocupă de elem en tele em oţion ale de bază, cu m ar fi recu noaşterea unui larg spectru de sen tim en te şi cap acitatea de a le da un num e şi de a le trata cu em patie. A tunci cînd d escrie v a loarea rezu ltatelor efectelo r pro g ram u lu i său, L an tieri su b lin iază cu m are m în d rie faptu l că a sp brit „afecţiunea p rin tre co p ii" şi a scăzut num ăru l bătăilor, iro n iilor şi insultelor. O abordare sim ilară a alfabetizării em oţion ale a ap ăru t în cadrul unui grup de p sih olog i care au în cercat să g ăsească m o d alităţi de a-i ajuta pe tineri pe d ru m u l vieţii, m arcat ad esea de d elicte şi violenţă. Zeci de stu d ii asupra u nor asem enea elev i — aşa cum am văzu t în C ap ito lu l 15 — au scos clar în ev id en ţă drum ul care a fost u rm at, în cep în d cu im pu lsivitatea şi cu iu ţea-

334

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

la cu care se m în ie încă din prim ii ani de şcoală şi sfîrşin d prin a deveni paria sociali pînă să term in e şcoala p rim ară, u rm în d in trarea în cercul unora asem en ea lor şi proliferarea delictelor în anii de g im naziu. în p rim ii ani de vîrstă adu ltă, m are p arte dintre aceşti b ăieţi au deja cazier şi sîn t d isp u şi la acte violente.

Atunci cmd este vorba de imaginarea unor soluţii de intervenţie care ar putea ajuta asemenea băieţi să scape de drumul spre violenţă şi delicte, rezu ltatu l a fost d in n ou că este necesar un p rogram de alfabetizare e m o ţio n ală11. U n asem en ea program a fost creat de C arol K u sch e îm p reu n ă cu M ark G reenberg de la U niversitatea din W ashington, în program a PATHS (Prom otion A ltern ative T h in k in g S trategies — Strategii de P rom ovare a G în d irii A ltern ative). D eşi cei care riscă să aju ngă pe drum u l d elictelor şi al violenţei au cea m ai m are n evoie de aceste lecţii, cu rsu rile le sînt ţinute tu tu ro r celor din clasă, evitînd u-se orice stigm atizare a v reu n u i su bg ru p cu problem e. Şi totuşi lecţiile sînt u tile p en tru toţi copiii. Ele p resu p u n , de exem p lu , în văţarea în că din p rim ii ani de şcoală a stăp în irii im p u lsu rilo r; lipsa acestei cap acităţi p rod u ce tu lbu rări sp eciale copiilor, ei n em aifiin d su ficien t de aten ţi la ore şi avînd deci prob lem e cu în văţătu ra şi cu n otele. A lt efect constă în recu n oaşterea de către copii a p rop riilor sen tim en te; program a PATHS are cin cizeci de lecţii despre d iferite em oţii, fiind pred ate em oţiile fu nd am en tale, cum ar fi fericirea şi m în ia co p iilo r m ai m ici, iar u lterio r fiind atins su biectu l sen tim en telo r m ai com p licate, cum a r fi gelozia, orgoliul şi v in o v ăţia. L ecţiile de conştientizare em oţion ală in clud felu l cu m p o ate fi ţinut sub observ aţie ce sim t ei şi cei din ju ru l lor — ceea ce este cel m ai im p o rtan t p en tru cei cu în clin aţii agresive — cum să recu n oască cînd cineva este cu ad ev ărat ostil, spre d eosebire de situ aţiile în care o stilitatea le este atribu ită altora d oar de ei în şişi. U na dintre cele m ai im p o rtan te lecţii este, desigur, stăpînirea m înieh Prem iza fu nd am en tală de la care se pleacă atu nci cînd co p iilo r li se pred ă m înia (şi toate celelalte em oţii) este că „nu e n im ic rău în a avea toate sen tim en tele cu p u tin ţă ", d ar u nele reacţii sînt în regulă, iar altele nu. U nu l dintre in stru m entele prin care poate fi în v ăţat au tocon trolu l este acelaşi exerciţiu cu „sem a fo ru l" folosit la cu rsu l de la N ew H aven . A lţii îi ajută pe copii în p rivinţa prieteniilor, o m ăsu ră con tra resp ingerilor sociale ce-1 p ot aru nca pe copil în b raţele d elincven ţei.

Ş c o l a r i z a r e a e m o ţiilo r

335

R E G lN D IR E A Ş C O L IL O R : P R E D A R E A P R IN P U T E R E A E X E M P L U L U I. C O M U N IT Ă Ţ I C Ă R O R A L E PASĂ P entru că viaţa de fam ilie nu m ai oferă u n sp rijin sigur p en -

tru tot m ai m u lţi cop ii, şcoala răm îne sin g u ru l loc în care com u nitatea poate rezolva deficienţele competenţelor emoţionale şi sociale ale copiilor. A sta n u în seam n ă că şcolile pot ţine locul tuturor in stitu ţiilo r sociale, care tot m ai des sînt sau se apropie cu paşi tot m ai m ari de un ad evărat colap s. D ar cu m p ractic fiecar re copil m erge la şcoală (cel puţin la în cep u t), aceasta devine un loc în care cop iii să fie crescu ţi în văţîn d lecţiile de b ază pentru viaţă, pe care altfel n u ar avea de u nde să le p rim ească. A lfabetizarea em oţion ală im plică un m an d at lărg it p en tru şcoli, care trebuie să recu p ereze ceea ce fam iliile n -au reu şit în privinţa ad aptării la societate a cop iilor lor. A ceastă m isiu n e plină de răspu nd ere p resu p u n e două schim b ări m ajore: p ro feso rii trebuie să m eargă d in co lo de îndatorirea lor trad iţion ală, iar m em brii com u n ităţii să se im plice m ai m u lt în viaţa şcolilor. D acă există sau n u în m od exp licit ore d ed icate alfabetizării em oţion ale co n tează m ai p u ţin d ecît fe lu l în care sîn t predate aceste lecţii. P oate că în nici un alt caz n u este m ai im portantă calitatea p ro feso ru lu i, avînd în vedere că felul în care el îşi co n duce clasa este în sine un m od el, o lecţie de f a d o în dom eniu l co m p eten ţei em oţion ale — sau a lipsei ei. D e cîte ori profesorul reacţion ează faţă de u n elev, alţi 20 sau 30 în vaţă o lecţie. E xistă o au toselecţie printre p ro feso rii care aju n g să predea aceste cu rsu ri, p en tru că nu oricine este p o triv it p en tru aşa ceva din p u n ct de v ed ere tem p eram ental. M ai în tîi de toate, p rofesorii trebu ie să se sim tă în largu l lor atu nci cînd v o rb esc despre sen tim en te. N u orice profesor poate face asta sau vrea s-o facă. Există foarte p u ţin sau m ai nim ic în form area standard a profesorilor care să-i pregătească pentru acest tip de lecţii. D in aceste m otive, program ele de alfabetizare em oţion ală le acordă de obicei profesorilor în cepători cîteva săptăm îni de instrucţie specială. în vrem e ce m u lţi p rofesori sîn t şov ăito ri cu asem en ea su biecte ce li se par străine în rap o rt cu p reg ătirea şi rutina lor, există d ovezi că, odată ce sînt d ispu şi să în cerce, m ajo ritatea vor fi în cîntaţi. L a şco lile din N ew H aven, cînd p ro feso rii au aflat că vor fi p reg ătiţi să predea aceste cu rsu ri de alfabetizare em oţio nală, 31% d in tre ei au spus că n u au ch ef s-o facă. D upă un an

336

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

de predare a cursurilor, peste 90% au su sţin u t că sînt în cîntaţi şi că doresc să le predea în continuare. O M IS IU N E E X T IN S Ă P E N T R U Ş C O L I D in colo de pregătirea profesorilor, alfabetizarea em oţională ne lărgeşte persp ectiva asupra în d ato ririlor şco lilo r în sine, tran sform în d u-le în tr-u n agent social m ai exp licit, care trebuie să u rm ărească fap tu l că aceşti copii învaţă lecţiile esenţiale ale vieţii — o revenire la rolul clasic al în v ăţăm în tu lu i. A ceastă perspectivă m ai largă presup une, în afară de p ro g ram ele specifice, folosirea ocaziilor ivite la ore şi în afara lo r de a-i ajuta pe elevi în m om en tele de criză personală şi de a le tran sform a în lecţii de com p eten ţă em oţion ală. De asem en ea, fu n cţion ează cel m ai bine atunci cînd lecţiile de la şcoală sîn t co o rd o n ate cu ceea ce se întîm plă în căm in ele copiilor. M u lte p rog ram e de alfabetizare em oţion ală includ şi ore speciale p en tru părinţi, astfel încît aceştia să fie în văţaţi cu ce li se predă şi co p iilo r şi asta nu doar pentru a li se îm p ărtăşi ceea ce fac copiii la şcoală, ci şi pentru a-i ajuta atunci cînd ar sim ţi nevoia să abordeze-m ai eficien t viaţa em oţion ală a cop iilor lor. A stfel, copiii obţin m esaje con sisten te jn legătu ră cu com p etenţele em oţion ale de la toate n ivelurile vieţii lor. In şcolile din N ew H aven, sp u n e Tim Shriver, d irectoru l P ro gram u lu i de C om petenţă Socială: „dacă unii copii în cep să se certe la cantină, ei sînt trim işi la un m ed iator de vîrsta lor, care stă de vo rbă cu ei pentru a rezolva co n flictu l prin aceleaşi tehnici de a lua distan ţă pe care le-au în v ăţat la ore. A ntrenorii vo r folosi aceste tehnici p entru a d epăşi con flictele de pe terenul de jo acă. Ţ in em cursuri pen tru părinţi, p en tru a folosi aceste m etod e a c a s ă /' A stfel de căi p aralele de întărire a lecţiilor em oţion ale — nu doar la clasă, ci şi pe terenul de jo acă; n u d o ar la şcoală, ci şi acasă — sînt optim e. A sta înseam nă o co m bin aţie m ai strînsă între şcoală, părinţi şi com u n itate, sp orind u -se astfel şansele ca lu cru rile pe care le învaţă copiii la alfabetizarea em oţion ală să n u răm înă und eva d oar la nivelul şcolii, ci să fie testate, exersate şi în tărite în provocările propriu-zise ale vieţii. O altă m od alitate prin care acest sistem p recis rem odelează şcolile este p u nerea bazelo r unei cu ltu ri de cam p u s, care duce la o „com un itate im p licată", un loc în care elevii se sim t respectaţi, iubiţi şi într-o strînsă legătură cu colegii, cu p rofesorii şi cu şcoa-

Ş c o la r iz a re a e m o ţiilo r

337

la în sin e 12. De exem p lu , şcolile din zone precum N ew H aven, unde m ulte fam ilii sînt d ezorganizate, oferă o largă gam ă de program e care recru tează p erso an ele im plicate din com u n itate pentru a le p u ne în legătu ră cu elev ii a căror viată în fam ilie este cel puţin d ezord onată. în şcolile din N ew H aven, adulţii responsabili se oferă să devină m entori, de regulă în soţitori ai elevilor care au o viaţă m ai pu ţin stabilă acasă sau sînt în con ju raţi de adulţi care nu le oferă afecţiu n ea n ecesară. Pe scurt, structu ra optim ă a p ro g ram elor de alfabetizare em oţională constă în tr-u n în cep u t de foarte devrem e, la vîrsta cea m ai ad ecvată, străbătîn d anii de şcoală, îm p letin d efortul profesorilor cu cel al p ărin ţilor şi al com unităţii. C hiar dacă în m are p arte aceste program e se p o triv esc bine în orarul zilnic al m u ltor şcoli, ele reprezintă o m are schim bare la nivel de p rogram ă. A r fi o naivita te să anticip ăm program e tot m ai n um eroase în şcoli. M ulţi părinţi consid eră că subiectul în sine este m u lt prea intim , că lu cru rile acestea ar trebui lăsate în grija p ărinţilor (pu n ct de ved ere care cîştigă tot m ai m ultă cred ibilitate, într-o asem en ea m ăsu ră în cît p ărinţii chiar se ocupă de aceste subiecte — dar devine u n argum en t m ai pu ţin co n v in g ător cînd cu nosc eşecul). P ro feso rii p ot avea ezitări în a ceda o parte din orele de curs acesto r su biecte, care nu par a avea o legătură directă cu cele de în v ăţăm în t; unii profesori chiar s-ar p u tea sim ţi stingh eriţi să predea aceste lu cru ri şi de aceea ar avea nevoie de o p regătire specială. Şi u nii copii se vor opu ne, în sp ecial în ideea că aceste ore n u in tră în preocu p ările lor p rop riu -zise sau le con sid eră o in vad are a intim ităţii. Şi atu nci cînd apare şi d ilem a m enţinerii unei calităţi o ptim e şi a asigu rării u nor puncte de reper ed u caţio n ale, p ro g ram ele de co m p eten ţă em o ţională, m ai ales cele prost făcu te, creează ad evărate dezastre, fiind cursuri n eco n v in g ăto are în privin ţa d rogu rilor sau a sarcin ilor la ad olescente. Avînd în ved ere toate acestea, ce să n e m ai ostenim să m ai în cercăm , nu? O A R E A L F A B E T IZ A R E A E M O Ţ IO N A L Ă CO NTEAZĂ? C oşm arul oricărui profesor este în linii m ari u rm ătoru l. în tr-o zi, Tim Shriver d esch id e ziaru l local şi citeşte că Lam ont, unul dintre foştii săi elevi preferaţi, a fost îm p u şcat cu nouă

338

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

g loanţe pe străzile dirt N ew H aven şi se află în stare foarte gravă. „L am on t a fost un elev foarte bu n, un voin ic — peste u n m etru optzeci şi cinci — extrem de popular, inclusiv ca sportiv, şi care zîm bea în to td eau n a", îşi am in teşte Shriver. „Pe vrem ea aceea, L am o n t ven ea cu p lăcere la un club pe care îl conduceam şi unde discutam ideile de rezolvare a problemelor printr-un sistem care se n u m eşte S O C S ." A cesta este acron im ul p en tru S itu aţii, O p ţiu n i, C onsecinţe, Solu ţii — o m etod ă în p atru trepte: spun e în ce situaţie te afli şi ce anum e sim ţi; gîn d eşte-te la o p ţiu n ile de rezolvare a problem ei şi care ar putea fi con secinţele; alege o soluţie şi pune-o în

practică — versiunea adultă a metodei semaforului. Lamont, ad au gă Shriver, era un ad ep t al m eto d ei „b rain storm in g " pentru a găsi solu ţii cît m ai p lin e de im ag in aţie, dar p otenţial eficien te p en tru rezolvarea d ilem elor presante din viaţa de liceu, cu m ar fi cele cu iu bitele sau evitarea bătăilor, a conflictelor. D ar aceste cu rsu ri se pare că n u au dat roade după ce el a term in a t liceu l. D u p ă ce a u m b lat pe străzi, în lu m ea sărăciei, a d ro g u rilor şi arm elor, la cei 26 de ani ai săi, L am ont zăcea acum pe un p at de sp ital, în făşu rat în b an d aje şi cu tru pul ciu ru it de g lo an ţe. D eşi a d at fuga im ed iat la sp ital, Shriver abia a reuşit să vo rb ească cu L am on t, p en tru că m am a şi iubita acestuia erau înghesu ite lîngă el. V ăzîn d u -şi fostu l profesor, L am o n t i-a invitat să stea pe m arginea patu lu i şi, în vrem e ce S h river s-a aplecat spre el, b ăiatu l i-a şoptit: „Shrive, cîn d o să ies din spital am să fo lo sesc m etod a S O C S ." L am o n t a u rm at liceu l H illh ou se în anii în care cu rsu l de ad ap tare socială n u în cep u se să se ţină. O are viaţa lui ar fi fost alta d acă ar fi b en eficiat d e o ed u caţie de acest gen în anii de şcoală, aşa cu m este acu m cazu l co p iilo r din şcolile publice din N ew H aven? A r fi p o sibil un răsp u n s afirm ativ, deşi nim eni nu p o ate face o afirm aţie sigură. Sau cu m sp u n ea Tim Shriver: „U n lu cru e clar: terenul ideal p en tru rezolvarea p roblem elor sociale nu este doar sala de curs, ci şi can tin a, strada sau căm in u l." Iată cîteva m ărturisiri ale profeso rilo r care s-au ocu pat de acest p ro g ram la N ew H aven. Unul d intre ei repovesteşte felul în care o fostă elevă încă n ecăsătorită i-a făcu t o vizită şi i-a m ărtu risit că ar fi fost deja o m am ă cu un cop il d in flori, „dacă nu ar fi în văţat să-şi apere dreptu rile în cad ru l orelor de D ezvoltare S o c ia lă " 13. U n alt p rofesor îşi am inteşte cu m relaţia dintre o elevă şi m am a sa era atît de nefericită,

Ş c o la r iz a r e a e m o ţiilo r

339

în cît p erm an en t orice d iscu ţie se term ina cu ţipete; du pă ce fata a în v ăţat cum să se stăpînească şi că trebuie să gîn d ească în ain te să reacţion eze, m am a i-a spus p rofesorulu i că se pu tea d iscu ta cu ea fără „zb ierete". La şcoala Troup o elevă din clasa a şasea i-a trim is un bileţel profesoarei de la orele de D ezvoltare S o cială; cea m ai bu nă prietenă a ei, scrisese fetiţa, aştepta un copil şi n-avea cu cine să discute ce avea de făcut, d rept p en tru care in tenţiona să se sinu cidă, dar ştia că profesoarei îi va păsa de această situ aţie. U n m om en t revelator a fost acela în care, stu d iind o clasă a şaptea d in cad ru l p rog ram u lu i de d ezvoltare socială de la şco lile din N ew H aven , profesoru l a cerut: „Să-m i p o vestească cin eva o n eînţelegere recentă care s-a în ch eiat în m od p o zitiv /' O fetiţă p linu ţă de 12 ani a rid icat repede m îna: „M i-a spus cineva că fata aceasta, care se p resu p u n e că este cea m ai bună p rietenă a m ea, a d eclarat că ar vrea să m ă bată. A cel cineva m i-a spus că ea vrea să m ă p rindă la în g h esu ială în tr-u n colţ după orele de şco a lă ." în loc să p ro vo ace o con fru ntare la m înie cu cealaltă fată, ea a ap licat o abordare care fusese în cu rajată la ore — şi an um e aflarea adevăru lu i în ain te de a se aju nge la co n clu zii pripite: „D eci m -am dus la fetiţă şi am în trebat-o de ce a zis asta. Ea m i-a răsp u n s că n-a spus n iciod ată aşa ceva, deci bătaia n-a m ai avu t lo c." P ov estea pare destul de in o fen siv ă. D oar că fetiţa care o p o vesteşte a fost deja exm atricu lată d intr-o altă şcoală, tot p en tru bătaie. în trecut, ea era cea care ataca p rim a şi abia du pă aceea pu nea în trebări — sau nu m ai p u nea d eloc. P entru ea, faptul de a se angaja cu ceea ce pare un p osibil ad versar pe o cale co n stru ctivă în loc de a ajunge im ed iat la o co n fru n tare p lin ă de m în ie reprezintă o m ică, dar reală v icto rie. P oate că sem n u l cel m ai grăitor al im p actu lu i unei asem en ea alfabetizări em oţion ale este ceea ce m i-a îm p ărtăşit d irectoru l şcolii und e învaţă această fetiţă de 12 ani. Există o regulă foarte severă, con form căreia copiii care sîn t p rinşi bătîn d u -se sîn t elim in aţi. Pe m ăsu ră ce au ap ăru t orele de alfabetizare em o ţio n ală, n u m ăru l acestor elim inări a scăzu t. „A nul trecu t", spun e d irectorul, „au fost 106 elim inări. Pînă în prezent, anul acesta — eram în m artie — au fost doar 2 6 ." Există avantaje concrete. D ar în afară de aceste în tîm p lări reale, care arată că au fost îm bu n ătăţite sau chiar salvate vieţi, se pune şi o în trebare em pirică asupra im p o rtan ţei alfabetizării

340

A lf a b e t u l em o tio n a l

em oţion ale a celor care trec prin asem en ea m om en te. D atele arată că deşi asem en ea cu rsu ri nu schim bă viaţa peste n oap te, pe m ăsu ră ce copiii trec de la o program ă la alta, de la o clasă la alta, apar am eliorări vizibile în atitu dinea şi m od ul de a privi şcoala — precu m şi ale n ivelu lu i de com p eten ţă em oţion ală — atît pentru fetele, cît şi p entru băieţii care le-au u rm at. A u existat o m u lţim e de evaluări obiective, cele m ai interesante constînd în com pararea celor care au u rm at aceste cursuri cu cei care nu le-au urm at, de către observatori in d epen d enţi, care le-au an alizat co m p o rtam en tu l. O altă m etodă ar fi detectarea sch im b ărilo r în reg istrate de aceşti cu rsanţi în ain te şi după ce au u rm at aceste cu rsu ri, bazată pe m ăsu rători obiective ale com p o rtam en tu lu i lor, cu m ar fi n u m ăru l de bătăi în cu rtea şcolii sau de elim inări. S-a ajuns la con clu zia că există foarte m ulte avantaje în p rivinţa co m p eten ţei em oţion ale şi sociale a copiilor, a co m p o rtam en tu lu i lor la clasă sau în afara şcolii, cît şi în cap acitatea lor de a învăţa (vezi A nexa F pentru am ănu nte): C O N Ş T IE N T IZ A R E A D E S IN E E M O Ţ IO N A L Ă • îm b u n ă tă ţire a re cu n o a şte rii şi definirii p ro p riilo r em o ţii • O m ai b u n ă în ţe le g e re a c a u z e lo r ca re au g e n e ra t d iv e rse sen tim en te • R e cu n o a şte re a d iferen ţei d in tre se n tim e n te şi acţiu n i S T Ă P ÎN IR E A E M O Ţ IIL O R • O m ai b u n ă to le ra n ţă la fru stra re şi o m a i b u n ă stă p în ire a m îniei • M ai p u ţin e in su lte, b ătăi şi a c te de in d iscip lin ă la ore • P u tin ţa d e e x p rim a re a m în iei în tr-u n m o d p o triv it, fără ce a rtă • M ai p u ţin e elim in ări şi e x m a tricu lă ri • M ai p u ţin ă a g re siv ita te sau c o m p o rta m e n t a u to d istru ctiv • M ai m u lte sen tim e n te p o z itiv e d e sp re sine, şco a lă şi fam ilie • O m ai b u n ă stăp în ire a stresu lu i • M ai p u ţin ă izolare şi a n x ie ta te în so cie ta te U T IL IZ A R E A E M O Ţ IIL O R ÎN M O D P R O D U C T IV • M ai m u ltă resp o n sab ilitate • O m ai b u n ă co n ce n tra re a su p ra în d eplin irii u nei m isiu n i şi a c o rd a re a aten ţiei n e ce sa re • M ai p u ţin ă im p u lsiv itate; m ai m u lt au to co n tro l • P u n ctaje m ai bune la testele d e în v ă ţă tu ră EM P A T IA : C IT IR E A E M O Ţ IIL O R

• O mai m are cap acitate de a privi lucrurile din perspectiva celu ilalt

Ş c o la r iz a r e a e m o ţiilo r

341

• O m ai m a re e m p a tie şi sen sib ilitate faţă de se n tim e n te le celo rlalţi • O ascu ltare m ai a te n tă a celo rlalţi A B O R D A R E A R E L A Ţ IIL O R IN T E R P E R S O N A L E • O m ai b u n ă ca p a c ita te d e a an aliza şi d e a în ţeleg e relaţiile • O m ai b u n ă re z o lv a re a co n flictelo r şi a n e în ţe le g e rilo r p rin n e g o cieri • O m ai b u n ă re z o lv a re a p ro b le m e lo r la n iv elu l relaţiilo r • O m ai b u n ă e x p rim a re şi talen t în co m u n ic a re • M ai m u lt su cce s şi s ig u ra n ţă d e sin e; a b o rd a re a cu p rieten ie şi im p licarea în v iaţa se m e n ilo r • M ai m u ltă aten ţie faţă d e sem en i • M ai m u ltă p re o c u p a re şi am ab ilitate • M ai m u ltă a rm o n ie şi so cia liz a re în g ru p u ri • M ai m u ltă îm p ă rtă ş ire , co la b o ra re şi a ju to r • M ai m u ltă d e m o c ra ţie în tra ta re a celo rlalţi

D in această listă, un lucru m erită o aten ţie cu totul specială: program ele de alfabetizare em oţion ală au îm b u n ătăţit rezu ltatele la în văţătură ale copiilor. A ceasta nu este o d escop erire izo lată. Ea provine din foarte m ulte studii. în aceste vrem u ri în care m ult prea m u lţi cop ii nu reu şesc să-şi stăp în ească su p ărarea, să asculte sau să se con cen treze, să-şi d o m olească im pu lsurile, să-şi asum e răsp u n d erea p entru ceea ce fac sau să-şi m anifeste sentim en tele faţă de ceea ce află sau în vaţă, tot ceea ce ar putea să aprofu nd eze aceste abilităţi va fi de aju tor la n ivel ed u caţio nal. în acest sens, alfabetizarea em oţion ală sp oreşte cap acitatea d ascălilor de a-şi în văţa cop iii. C hiar şi în tr-o p erioad ă în care se aju nge Ia strictul n ecesar şi bu getele sîn t tot m ai redu se, există argum ente pen tru care se con sid eră că aceste p ro g ram e ar putea stopa d eclin u l ed u caţion al şi ar pu tea în tări p o ziţia şcolilor, în d ep lin in d u -şi p rincip ala m isiu n e şi m eritîn d in vestiţia. D incolo d e avan tajele ed u caţio n ale, cu rsu rile p ar să-i ajute pe copii să-şi în d ep lin ească m ai bine rolul în viaţă, să fie prieteni m ai b u n i, elevi m ai bu ni sau fii şi fiice m ai bu ni sau m ai b u n e — iar în v iito r soţi m ai bu ni ori soţii m ai b u ne, lu crăto ri şi şefi, p ă rinţi şi cetăţen i m ai buni. Sigu r că ei nu vor d o bîn d i fiecare în m od egal aceste aptitu dini, dar m ăcar trebu ie să în cercăm să facem tot posibilu l. Sau cum spunea Tim Shriver: „Flu xu l reu şeşte să ridice la apă toate am barcaţiu n ile/' „N u e vorba doar de co piii cu problem e, ci de toţi copiii care au de cîştigat de pe urm a acestor aptitudini dobîndite; ele sînt un fel de vaccin pe v iaţă."

342

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

C A R A C T E R U L , M O R A L IT A T E A Ş I A R TA D E M O C R A Ţ IE I Există un cu vînt de m od ă veche care defineşte toate calităţile pe care le reprezintă in teligen ţa em oţion ală, şi anum e caracter. C aracteru l, scrie A m itai E tzion i, teoretician în p ro blem ele sociale la U niversitatea G eorge W ashington, este „m u şch iu l p sih olo gic de care este n evoie p en tru o con d u ită m o r a lă /'14 Iar filozoful Jo h n D ew ey a co n statat că ed u caţia m orală este m ai puternică atunci cînd lecţiile le sînt ţinute co p iilo r în cad ru l u nor even im ente reale şi nu doar la n ivel abstract — respectiv, alfabetizarea em o ţio n ală15. Avînd în ved ere că d ezvoltarea caracteru lu i este baza societăţilor d em ocratice, trebu ie să lu ăm în co n sid erare felul în care inteligenţa em oţion ală poate d even i acest fu nd am en t. Leagănu l caracteru lu i este au tod iscip lina; o viaţă plină de v irtu ţi, aşa cum au co n statat filozofii de la A ristotel în coace, se b azează pe au tocontrol. P iatra de tem elie a caracteru lu i con stă în cap acitatea de au tom otivare şi de a n e călău zi singu ri, fie că este vorba de tem ele de acasă, de a găsi o slujbă sau de trezitu l de d im ineaţă. A şa cu m am văzu t, cap acitatea de a am ina răsp lata şi de a controla şi can aliza n evoile stringen te ale cuiva de a acţion a este o calitate em oţion ală fu n d am en tală, care de altfel pe vrem u ri se n u m ea v o in ţă. „Trebuie să ne con trolăm — ap etitu l, patim ile — pen tru a face ceea ce se cu vine şi a fi drepţi faţă de ce ila lţi", nota Th om as L ickon a atunci cînd scria despre ed u carea caracteru lu i16. „Este n evo ie de voin ţă p entru ca em oţia să fie controlată de ra ţiu n e ." A fi în stare să m u ţi cen tru l aten ţiei de la tine în su ţi are avantaje de ord in social; este o cale spre em patie, spre o ascultare reală, spre o abord are a lu cru rilo r din p ersp ectiva celu ilalt. Em patia, aşa cum am văzu t, duce la afecţiu n e, altru ism şi com p asiu ne. P ercep erea lu cru rilo r din p ersp ectiva celu ilalt n e face să scăpăm de stereotip u ri şi generează toleranţă şi accep tarea diferenţelor. A ceste cap acităţi sînt tot m ai n ecesare în această societate tot m ai p lu ralistă, oam en ii p u tîn d astfel să trăiască îm preună resp ectîn d u -se reciproc, creînd posibilitatea u nu i discu rs public constructiv. A ceasta este arta fu nd am en tală a d em o craţiei17. Şcolile, observă E tzioni, au un rol cen tral în cu ltiv area caracteru lui prin in ocu larea au tod iscip linei şi a em p atiei, care în schim b p erm it o reală im p licare civică, p recum şi existenţa u nor valori

S c o l a r iz.a re a em oţ iii o r

343

m o ra le 18. N u aju ng însă doar predicile ţinute cop iilor despre v a lori: ele trebuie aplicate în p ractică, ceea ce se şi în tîm plă pe m ăsură ce copiii îşi form ează cap acităţile fu nd am en tale em oţion ale şi sociale. In acest sens, alfabetizarea em oţion ală m erge m înă în m înă cu educarea caracteru lu i, cu d ezvoltarea m orală şi cetăţenească. U N U LT IM C U V ÎN T în vrem e ce term in am această carte, am fost frap at de unele lucruri tu lbu rătoare apăru te în ziare. în u nele scria că arm ele de foc au d even it m otivu l n u m ăru l u nu de deces în A m erica, d ep ăşind accid en tele auto. în tr-u n altu l scria că rata crim in alităţii a crescu t în u ltim ul an cu 3 % 19. D e asem en ea, în grijorătoare este şi profeţia u nu i crim in alist citat în cel de-al doilea articol, care su sţine că ne aflăm în p rag u l u nei „fu rtu n i de d elin cv en ţă", ce u rm ează să se abată asupra n oastră în u rm ăto rii 10 ani. El îşi m otivează ideea sp u n în d că o m o ru rile săvîrşite de adolescenţi de 14 şi 15 ani sînt în creştere şi această grup ă de vîrstă reprezintă o p erioad ă în care n atalitatea a fost sporită. în urm ătorii 10 ani, aceştia vor avea pînă la 24 de ani, m om en t de vîrf p entru d elictele grave v iolen te în tr-o „ carieră" crim inală. La orizont se află prevestiri sum bre: un al treilea articol su sţine că între anii 1988 şi 1992 M in isteru l de Ju stiţie a în reg istrat o creştere de 68% a n u m ăru lu i de m in ori acu zaţi de crim ă sau de atac cu p rem ed itare, de jafuri ori de vio lu ri, dintre care doar atacu rile cu p rem ed itare ajung la 80% 20. A ceşti ad o lescen ţi sînt prim a g eneraţie care n u n u m ai că are arm e, dar are arm e au tom ate pe care şi le poate procura cu u şu rinţă, tot aşa cu m generaţiile p ărinţilor lor au fost p rim ele cu un acces liber la d roguri. N um ăru l tot m ai m are de arm e aflate la d isp o ziţia ad o lescen ţilo r ech ivalează cu faptu l că acele con flicte care pînă acu m s-ar fi p u tu t rezolva cu pu m nii îşi vo r găsi d ezn od ăm în tu l p rin îm p u şcări. Sau aşa cu m su b lin iază un alt expert, aceşti ad o lescen ţi „pur şi sim plu nu sînt în stare să evite d isp u tele". U n m otiv p entru care n u sîn t d elo c pregătiţi pentru viaţă este fără înd oială acela că societatea n u s-a d eran jat să se asig u re că fiecare copil este în v ăţat care sîn t elem en tele esenţiale p en tru a-şi stăpîni m înia sau p en tru a-şi rezolva con flictele în m od pozitiv — tot aşa cum nu n e-am d eran jat să-i în văţăm ce în seam n ă em patia, controlarea im p u lsu rilo r sau oricare dintre ce-

344

A Ifa b e tn î e u io ţ io n a 1

lelalte com p eten ţe fu nd am en tale la nivel em oţion al. Lăsîndu-i pe copii să înveţe la întîm plare aceste lecţii em oţion ale, riscăm să ratăm această ocazie care ne este dată de faptul că m atu rizarea creierului este un proces de du rată şi, p rin u rm are, copiii ar putea fi ajutaţi să-şi cultive un repertoriu em oţion al sănătos. în ciuda m arelui interes de care dau d ovadă unii profesori faţă de alfabetizarea em oţion ală, aceste cu rsu ri sînt încă rare; m ajoritatea dascălilor, d irectorilor şi p ărin ţilor nici m ăcar nu ştiu că există. C ele m ai b u n e m o d ele sînt în afara sistem ului ed ucaţional princip al, totul d esfăşu rîn d u -se în şcoli p articulare şi în doar cîteva sute de şcoli p u blice. Sigur că nici un program , inclusiv acesta, n u oferă un răspun s la toate problem ele. D ar avînd în ved ere crizele p rin care trecem n oi sau copiii noştri şi p rocen tul de speranţă dat de aceste cu rsu ri de alfabetizare em oţională, ar trebui să ne întrebăm : O are n -ar trebui să predăm aceste calităţi fu nd am en tale de viaţă fiecăru i copil în p arte — acu m m ai m ult ca niciodată? Şi dacă nu acum , atunci cînd?

A I§ g Ţ | ^ A

Ce este em oţia? /

C îteva cu vin te despre lu cru rile la care m -am referit la ru b rica em oţie, term en al cărui înţeles precis nu a fo st în că d efinit de p sih olog ii şi filozofii care s-au aplecat asupra lui vrem e de peste un secol. în sens literal, D icţionarul O xford d efineşte em oţia ca fiind „orice agitaţie sau tu lbu rare m intală, sen tim en tală sau p asională; orice stare m in tală acută sau ten sio n a tă ". Eu cred că em oţia se referă la un sentim en t şi la gîridurile pe care acesta le antrenează, la stări psih olog ice şi b io lo g ice şi la m ăsu ra în care sîntem în clin aţi să acţion ăm . E xistă sute de em oţii de toate tip u rile, cu d iverse variaţii, schim bări şi n uan ţe. în tr-ad evăr, există em oţii m u lt m ai su btile decît cuvintele care le-ar p u tea defini. C ercetătorii co n tin u ă să discu te în co n trad icto riu care sînt em oţiile ce p ot fi con sid erate prim are — ceea ce în d om eniu l cu lorilor prim are coresp u n d e cu lorilor roşu , g alben şi albastru , din care sînt g enerate toate com binaţiile p o sibile — sau dacă m ăcar există asem en ea em oţii prim are. U nii teoreticieni propu n în cren g ătu ri fu n d am en tale, dar nu toţi ceilalţi sînt de acord cu ele. Iată care ar fi p rincip alii can didaţi (şi o p arte din tre m em brii acestor fam ilii) ai acestor încrengături: • M înia: furia, resen tim en tu l, exasperarea, in d ig n area, vexarea, an im ozitatea, irascib ilitatea, o stilitatea şi p o ate în tr-o oarecare

măsură ura şi violenţa, care sînt patologice; • Tristeţea: su p ărarea, m îhnirea, lipsa de chef, îm bu fn area, m elan colia, p lîn su l de m ilă, singu rătatea, d isp erarea şi d ep rim area gravă, atu nci cînd este de ordin p atologic; • F iica: an xietatea, n ervo zitatea, preocu parea, con stern area, n eîn ţelegerea, în g rijorarea, team a, spaim a, groaza; iar de ordin psih op atolog ic, fobia şi panica;

346

A nexa A

• Bucuria: fericirea, u şu rarea, m u lţum irea, b in ecu v în tarea, încîntarea, am u zam en tu l, m în d ria, plăcerea senzu ală, răsplata, satisfacţia, eu fo ria, extazu l si, la lim ită, m ania; • Iu birea: accep tarea, p rieten ia, în cred erea, am abilitatea, afinitatea, d evo tam en tu l, adoraţia, dragostea, agape; • Surpriza: şocul, m irarea; • D ezgustul: d isp reţu l, aversiu nea, detestarea, repu lsia; • R u şin ea: vin o v ăţia, jen a, su p ărarea, rem uşcarea, u m ilin ţa, regretul* Sig u r că această listă n u rezolvă toate în trebările în privin ţa categ o risirii em oţiilor. D e exem p lu , cu m răm îne cu o co m bin aţie p recum g elozia, o v arian tă a m îniei care cu p rin d e tristeţe şi frică? D ar cu virtu ţi cu m ar fi speranţa şi credinţa, cu raju l şi iertarea, certitu d in ea şi stăp în irea de sine? Sau cu o p arte dintre viciile clasice, sen tim en te p recu m în d oiala — sau plictiseala? N u există răsp u n su ri clare: d ezbaterea ştiin ţifică asupra felulu i în care trebuie clasificate em oţiile continu ă. Ideea că acestea se b azează pe cîteva em oţii p rin cip ale p orn eşte în parte de la o d esco p erire a iui Paul E k m an de la U niversitatea C aliforn ia d in S an F rancisco, care su sţine că p atru dintre expresiile faciale (frica, m în ia, tristeţea, bu cu ria) sîn t recu n oscu te de toate cu ltu rile d in în treaga lum e, inclusiv de ind iv izii com p let an alfabeţi, care n u au fo st în con tact cu cin em ato grafu l sau cu telev iziu nea, su g erîn d u -se astfel u niv ersalitatea lor. E k m an a arătat fotografii cu div erse exp resii ale feţei u n o r reprezen tanţi ai cu ltu rilor în d ep ărtate, cu m ar fi cele din N ou a G u inee, unde există tribu ri izolate care trăiesc la fel ca în Epoca d e p iatră, undeva în m unţi, şi ab solu t toţi au recu n oscu t aceste em oţii fu nd am entale. P rim u l care a co n statat u n iversalitatea exp resiilor em oţionale a fost D arw in, care a folosit-o şi ca argum en t în teoria sa evolu ţion istă, aceste sem n ale fiind în tipărite în sistem u l nostru nervos. C ăutînd p rin cip iile de bază, am u rm ărit cu m E km an şi alţii gînd eau em oţiile în term en i de fam ilii sau d im en siu n i şi consid erau fam iliile p rin cip ale — m înia, tristeţea, frica, b u cu ria, iubirea, ruşinea ş.a.m .d . — ca fiind cele de ia care p orn esc nesfîrşitele n u an ţări ale vieţii noastre em oţion ale. Fiecare dintre aceste fam ilii de em oţii au un n u cleu d e bază, de la care se form ează nesfîrşitele m u taţii. D e aici se n asc dispoziţiile, care, teoretic vorbind, sînt m ai p u ţin evid en te şi durează m ai m ult decît em oţiile (în vrem e ce, de exem p lu , este greu să fii foarte m înios toată

C e e ste e m o ţ ia ?

34 7

ziua, poţi fi totuşi îm bu fn at sau irascibil, acestea fiind form e m ai p u ţin acute ale m îniei şi care sînt uşor de d eclan şat). D in colo de d ispoziţii există tem peram en tele, în clinaţia de a-ţi am inti anum ite em oţii sau d ispoziţii p rin care ai m ai trecut, fap t care-i face pe oam en i să fie m elan colici, tim izi sau voioşi. Iar d in co lo de aceste d ispoziţii em oţion ale, apar problem ele de natu ră em oţion ală, cu m ar fi d epresiile clinice sau an xietăţile cron ice, de care unii nu m ai scapă, sim ţindu -se prinşi ca într-o cap can ă cu u n efect toxic.

A .3S T E X A .

Pecetile m intii em oţion ale /

D oar în ultim ii ani a apăru t u n m od el ştiin ţific de studiere a m inţii em oţion ale, care explică felul în care m are parte din ceea ce facem poate fi d ictat de em oţii — cu m p u tem deveni rezonabili pentru o clipă şi atît de iraţion ali im ed iat după aceea — şi m ăsura în care em oţiile au propriul lor raţion am en t şi propria lor logică. Poate că evaluările cele m ai b u n e ale m inţii em oţion ale sînt cele oferite, prim a, de Paul Ekm an, şefu l laboratoru lui de interacţiu n e um ană de la U niversitatea C aliforn ia din San F ran cisco, şi a doua de Seym ou r Epstein, p sih olog de clinică la U n iversitatea din M assach u setts1. C h iar dacă E km an şi Ep stein au evalu at d iferit diverse dovezi ştiin ţifice, ei au o ferit totuşi o listă fu nd am en tală de calităţi ce d istin g em oţiile de restul trăirilor m in tale2. U n răsp u n s rapid , dar co n fu z M in tea em oţională operează m ult m ai rapid d ecît cea raţională, aru ncînd u -se în acţiune fără a sta să cîntărească m ăcar o clipă ce face. Iu ţeala sa nu perm ite o reflecţie deliberată, an alitică, care este sem n u l u n ei m inţi care gîn d eşte. D e-a lu ngu l evo luţiei, această rapiditate are legătu ră cu luarea h otărîrilor fu nd am entale, cu lu cru rile cărora trebuie să li se acorde atenţie şi cu faptele care necesită vigilenţă, de pildă, în con fru ntarea cu un anim al şi luarea u nei hotărîri într-o fracţiune de secundă: îl m ănînc sau m ă m ănîncă? O rgan ism ele care au fost n evoite să facă pauze prea lungi pentru a reflecta asupra u nor răspun su ri n-au avut prea m ulţi urm aşi cărora să le transm ită aceste gene ale în cetinelii în fapte. A cţiu n ile care izvorăsc din m intea em oţion ală poartă cu ele o senzaţie pu ternică şi specială de certitud ine, sînt produse bine d irecţionale şi reprezintă o m od alitate sim plificată de abordare

P e c e ţile m in t ii e m o ţio n a le

349

a lucrurilor, care poate fi absolu t nău citoare pen tru m in tea raţională. A tunci cînd se instalează o oarecare ag itaţie sau m ăcar o reacţie m inim ă, ne trezim că gîndim : „O are de ce am făcut asta?" — sem n că m intea raţională este trează în m om en tu l acela, dar nu a fost la fel de prom ptă ca m intea em oţion ală. C u m intervalul dintre ceea ce declanşează em oţia şi apariţia ei propriu-zisă poate fi p ractic n ul, m ecan ism u l care evaluează p ercepţia trebu ie să fie cap abil să aibă o m are viteză de fu n cţio nare ch iar şi în term enii tim pu lu i la nivel de creier, tim p ce se pare că este m ăsu rat în m iim i de secun d ă. A ceastă valorificare a nevoii de a acţiona trebuie să fie au tom ată şi atît de rapidă, încît să nu se ajungă la o con ştien tizare ev id en tă3. O m u lţim e de reacţii em oţion ale îşi fac apariţia p ractic în ain te să ştim prea bin e ce se în tîm p lă. P ercepţia rapid ă sacrifică acu rateţea în favoarea vitezei, bazînd u-se pe prim a im presie, reacţion în d la im agin ea de an sam blu sau la asp ectele cele m ai izbitoare. Toate lu cru rile sînt ju d ecate d eod ată, ca un tot, fără un răgaz p entru o analiză profu ndă. E lem en tele trăite intens p o t d eterm in a această im presie fără o cîntărire atentă a am ănuntelor. M arele avantaj este că m intea em oţion ală poate citi o realitate em oţion ală (e m în iat pe m ine; ea m inte; asta îl în tristează) într-o clipă, co n stru in d ju d ecăţi rapid e, in tuitive, care ne sp u n de cine trebuie să ne tem em , în cine să avem încred ere, cine e tu lbu rat. M in tea em oţion ală este radarul n ostru care detectează p rim ejd ia; dacă n oi (sau străm oşii noştri, în istoria evolu ţiei) am fi aştep tat ca m intea raţională să em ită o parte d in aceste ju d ecăţi, n u n u m ai că am fi făcut o gre-

şeală — dar ea ar fi fost mortală. Problema este că aceste impresii sau ju d ecăţi intuitive, fiind făcu te cît ai clipi, p ot fi greşite. P au l E km an crede că această rap id itate cu care em oţiile ne p o t im plica într-o acţiune în ain te să co n ştien tizăm că ele au apărut este ab solu t esenţială p en tru m area n oastră adaptabilitate: ele ne m ob ilizează să reacţion ăm fără să p ierd em vrem ea p entru a analiza cu m să reacţionăm sau dacă să reacţion ăm în cazu l situ aţiilor grave. Folosind acest sistem pe care l-a creat pentru a detecta em oţiile pornind de la sch im b ările su btile şi pînă la expresia facială, E km an a p u tu t sesiza m icro em o ţiile care ap ar pe chip în m ai puţin de o ju m ătate de secu n d ă. E km an şi co lab o ratorii săi au d escoperit că expresiile em oţion ale în cep să fie d escifrate în schim b ările din m u scu latu ra feţei în cîteva m iim i de secundă după ce au fost d eclanşate de un even im en t şi că

350

A nexa B

schim b ările fizio lo gice tipice u nei an u m ite em oţii — cum ar fi în roşitu l la faţă sau creşterea ritm u lu i card iac — se p rodu c de asem en ea în d oar cîteva fracţiu n i de secu n d ă. A ceastă rapid itate este valabilă în sp ecial p en tru em oţiile in ten se, cu m ar fi frica faţă de o am eninţare im ediată. Ekman susţine că, tehnic vorbind, emoţia maximă este foarte scurtă, d u rînd d oar cîteva secu n d e şi n u m in u te, ore sau zile. R aţionam en tu l său este că o em oţie care să cap teze creierul şi trupul pen tru o p erioad ă m ai lu ngă, in d ep en d en t de îm p reju rările care se schim b ă, ar fi d o v ed it o in ad aptare. D acă em oţiile p rod u se de un an u m it ev en im en t ar con tinu a in variabil să ne d om ine şi după ce acesta a trecu t, in d ep en d en t de ce altceva s-ar în tîm p la în ju ru l n ostru , atu n ci sen tim en tele ar deven i călăuze in eficien te în trecerea la fapte. P entru ca em oţiile să dureze m ai m ult, d eclanşarea lor trebuie să fie su sţinu tă evocînd p erm an ent em oţia respectivă, ca atu nci cînd p ierd em pe cineva drag şi con tin u ăm să îl jelim m u lt tim p. C în d sen tim en tele persistă ore în tregi, ele d evin de fap t d isp o ziţii, o form ă am ortizată. D ispoziţiile stab ilesc un ton afectiv, dar n u sîn t m od elato ri atît de pu ternici ai felulu i în care p ercep em şi acţion ăm p recu m em oţiile pu ternice. M ai în tîi sen tim en tele şi apoi în d o ielile P entru că m in tea raţion ală are n evo ie de ceva m ai m ult tim p com p arativ cu m in tea em oţion ală p en tru a în reg istra şi a reacţiona, „prim ul im p u ls" în tr-o situ aţie em oţion ală este cel al inim ii şi n u al raţiu nii. Există şi un al doilea tip de reacţie em oţională, m ai în ceată d ecît reacţia im ed iată, care se n aşte şi se am p lifică în g în d u l n ostru în ain te de a se aju n ge la sentim ente A ceastă a doua cale de d eclanşare a em oţiilo r este u na d eliberată şi, în general, sîntem co n ştien ţi de gîn d u rile care îi prem erg. în acest tip de reacţie em oţion ală există o v alorificare m ai extin să; gîndurile n oastre — p artea cog nitivă — jo acă rolul cheie în determ inarea em oţiilo r ce v o r fi d eclan şate. De în d ată ce facem o evaluare — „Taxim etristul ăsta m ă în şea lă " sau „C opilul ăsta este a d o ra b il", u rm ează o reacţie em oţion ală ad aptată situaţiei. în această secven ţă m ai înceată g în d ul m ai bin e articulat precede sentim en tu l. E m oţiile m ai co m p licate, cu m ar fi jen a sau team a de un exam en, u rm ează acest d ru m m ai încet, fiind nevoie de secu n d e sau de m in u te de desfăşu rare — acestea reprezintă em oţii care provin din g în au ri.

P e c e ţile m in ţ ii e m o ţio n a le

351

P rin con trast, in secvenţa de reacţie rapidă sen tim en tele par să precead ă sau să fie sim ultan e cu gîndurile. A ceastă reacţie em oţion ală iute ca focul preia con trolul în situ aţiile u rgen te, de su p rav ieţu ire. A ceasta este puterea u nor asem en ea h otărîri rap ide: să ne m ob ilizeze într-o clipă în faţa u nei situaţii de u rgenţă. Sen tim en tele n oastre cele m ai intense sînt reacţii in volu ntare; nu pu tem d ecid e cînd vor izbu cn i. Stend h al scria: „Iubirea este ca o febră care vine şi trece in d ep en d en t de voin ţa n o a s tră /' N u n u m ai iu birea, ci şi m în ia sau frica ne cu p rin d , dînd im p resia că s-ar în tîm p la de la sine şi că nu noi am h otărît să fie aşa. De aceea ele p o t oferi şi u n alibi: „Faptul că nu pu tem alege em oţiile pe care le av em " , observ ă E km an , le perm ite oam en ilor să-şi exp lice acţiunile sp u n în d că erau cu prin şi de em oţie4. A şa cu m există căi rapide sau în cete către em oţie — u nele printr-o percep ţie im ed iată, iar celelalte p rintr-o gîndire care presu p u n e reflecţie — , există şi em oţii care p ot fi p rod u se. Un exem plu este acel tip de sen tim en t in tenţion at m an ev rat de care se folosesc acto rii pe scenă, cu m ar fi lacrimile, care ap ar cînd an u m ite a m in tiri triste sîn t rem em orate în acest scop. D ar acto rii n u sîn t altceva d ecît n işte oam eni m ai p ricep u ţi decît n o i în privin ţa folosirii in ten ţion ate a celei de-a doua căi spre em oţii, sen tim en tu l p rin in term ed iu l gîndirii. D eşi nu p u tem schim ba u şor em oţiile sp ecifice ce p ot fi d eclanşate de u n an u m it gînd, foarte ad esea p u tem alege însă la ce să ne g în d im . E xact cum. fan teziile sexu ale p o t du ce la sentim en te sexu ale, tot aşa am in tirile fericite n e rid ică m oralu l, iar gîn d u rile m elan co lice ne în tristează. D ar de o b icei n u m in tea raţională h otărăşte ce em oţii „ar treb u i" să avem . In schim b , sentim en tele n oastre vin de o bicei ca de ia sine. C eea ce poate con trola cel m ai ad esea m in tea raţio n ală este cursul reacţiilo r noastre. în afară de cîteva excep ţii, n u noi h otărîm cîn d să fim fu rioşi, trişti ş.a.m .d. O realitate sim b olică şi m ai m ult co p ilărească L ogica m in ţii em oţion ale este asociativă; ea p resu p u n e e le m ente care sim b olizează realitatea sau d eclan şează o am in tire care să co resp u n d ă acestei realităţi. D e aceea zîm beteie, m e ta fo rele şi im ag in ile se ad resează direct m inţii em oţion ale, ca şi a r tele p lastice, rom anele, film ul, poezia, m u zica, teatru l, opera. M arii m aeştri sp iritu ali cu m ar fi Buddha şi Isus au ajuns pînă la su fletu l d iscip olilo r lor ad resîn d u-li-se în tr-u n lim baj em oţio-

352

A n ex a ■B

rial, dînd p oveţe în p arabo le, fabu le şi p oveşti. Intr-adevăr, sim b olu rile religioase şi ritu alu rile contează m ai pu ţin din p u n ct de ved ere raţion al; ele îşi găsesc locul în expresiile su fleteşti. A ceastă logică a su fletu lu i — a m inţii em oţion ale — e foarte b in e d escrisă de Freud p rin con ceptu l de „proces p rim a r" al gînclirii; aceasta este logica religiei şi a poeziei, a p sih ozelor şi a copiilor, a viselor şi a m itu rilo r (sau cum spune Josep h C am p bell: „Visele sînt m ituri p rivate; m itu rile sînt vise îm p ă rtă şite"). P rocesul iniţial este ch eia în ţelesu lu i cu vintelor lui Jam es Joyce din Utysses: în procesul de g îndire iniţială, an u m ite asocieri de idei vagi d eterm ină fluxu l n arativ; un obiect sim bolizează un altul; un sen tim en t se tran sform ă în tr-u n altul, pe care îl susţine. în tregul este con d ensat în părţi. N u m ai există tim p, n ici legi de cau ză şi efect. în tr-ad evăr, nu m ai există lucruri cum ar fi „ N u " în procesul iniţial; orice este posibil. M etodele psih analitice fac parte din arta de a descifra şi de a scoate la lum ină aceste în lo cuiri de înţeles. M in tea em oţion ală u rm ează această logică şi regulile ei, p o trivit căreia fiecare elem en t îl susţine pe celălalt, iar lu cru rile nu trebuie d efinite n eap ărat prin identitatea lor obiectivă: ceea ce contează este cu m sînt p ercep u te; lu cru rile sînt aşa cu m par. C eva care ne am in teşte de altceva poate fi m ult m ai im p ortan t decît ceea ce „este" în sine. într-adevăr, în viaţa em oţion ală, id en tităţile p ot fi ca o h olog ram ă, în sensul că o singu ră p arte evocă întregul. Aşa cu m su blin iază Seym o u r Epstein, în vrem e ce m in tea raţională face leg ătu ri lo g ice între cauze şi efecte, m in tea em oţională nu face d iscrim in ări, găsind legături între lu cru ri care au vagi trăsături co m u n e5. Există m u lte feluri în care m intea em oţion ală este p recu m cea a unui copil. Şi cu cît este m ai m ult astfel, cu afît em oţiile d evin m ai pu ternice. O cale ar fi gîndirea tranşantă, în care fiecare lucru este alb sau n egru , fără um bre de gri; o p ersoană în g ro zită să nu facă o gafă va gîndi im ediat: „întotdeauna spun ce nu treb u ie." U n alt sem n al acestui m od copilăresc este g îndirea p erson alizată prin care even im en tele sîn t percepute prin prism a în clinaţiei de a fi cen trate pe propria persoană, ca de exem p lu şo ferul care, după un accid en t, explică faptul că: „Stîlpul de telefon pur şi sim p lu a in trat în m in e." A cest m od co p ilăro s se autoconfirm ă, suprim înd sau ignorînd am intirile sau faptele care ar putea să subm in eze an u m ite co n vingeri şi rezu m înd u -se doar la cele care le întăresc. C o n v in g e-

P e c e ţile m in ţ ii e m o ţio n a le

353

rile m inţii raţionale sînt sim ple în cercări; orice dovadă nouă poate să n u m ai confirm e o anum ită con vin g ere şi s-o în lo cu iască cu una nou ă — acest lucru sem ăn în d cu o dovadă obiectivă. M intea em oţion ală face totuşi în aşa fel în cît con vin gerile să fie foarte ad evărate, d escotorosin d u -se de orice dovadă care d em on strează contrariu l. De aceea este atît de greu să te în ţelegi cu o p ersoană care este supărată din p u nct de vedere em oţional: ind iferent cît de sănătoase ar fi argu m en tele din p u nct de ved ere logic, nu au nici o greutate dacă nu coresp u n d co n vin g erilo r em oţion ale de m om ent. S en tim en tele se au toju stifică, avînd o serie de percepţii şi de „d o v ezi" prop rii. Trecutul im pus p rezentului A tunci cînd o trăsătură a unui ev en im en t seam ănă cu o am in tire cu în cărcătu ră em oţion ală de u nd ev a din trecut, m intea em oţion ală reacţionează d eclanşîn d sen tim en tele pe care le-a avu t în m om en tu l de care şi-a am in tit. M in tea em oţion ală reacţionează faţă de prezen t ca şi cum s-ar situa în trecut6. P roblem a este că m ai ales atunci cînd reacţia este rap id ă şi au tom ată s-ar putea să nu ne dăm seam a că situaţia care odinioară a reprezen tat o criză n u se repetă în prezent. O p erso an ă care a în v ăţat din ex p erien ţele dureroase ale cop ilăriei să reacţion eze faţă de o p rivire m în ioasă cu frică intensă şi cu ură va repeta această reacţie la aceeaşi d im en siun e şi la vîrsta ad u ltă, atu n ci cînd în cru ntarea în sine nu m ai reprezintă o asem enea am eninţare. D acă sentim en tele sînt p u tern ice, atu nci şi reacţia d eclanşată este clară. D ar dacă sentim en tele sînt v ag i şi subtile, s-ar pu tea să nu ne dăm seam a de reacţia em oţion ală pe care o avem , ch iar d acă ea colorează în m od subtil felul în care reacţion ăm pe m o m ent. G în d u rile şi reacţiile din orice m om en t vor fi în co n co rdanţă cu culoarea gîn d urilor şi a reacţiilo r din trecut, ch iar dacă ar p u tea părea că reacţia se d atorează exclu siv situaţiei de m o m ent. M in tea n oastră em oţion ală va în d em n a m intea raţion ală spre sco p u rile sale şi astfel ap ar exp licaţiile p en tru sen tim en tele

şi reacţiile noastre — raţionalizările —, justificarea lor în funcţie de m om en tu l prezent, fără în ţeleg erea in flu en ţei pe care o are m em oria em oţională. A stfel, p u tem să n u ne dăm seam a ce se î n t î m p l ă în f a p t , c h i a r d a c ă p u t e m a v e a c o n v i n g e r e a şi c e r t i t u d i -

nea că ştim exact ce se întîm plă. In asem en ea m om en te, m intea em oţion ală a subjugat-o deja pe cea raţion ală, p u nind-o la treabă în folosul său.

354

A nexa B

S ta re a -sp e cifică de rea lita te Fu n cţion area m inţii em oţion ale este în m are m ăsu ră o stare-specifică, dictată de un anum e sentim en t, care apare la un m om ent dat. Felul cu m gîridim şi acţion ăm cînd ne sim ţim într-o d ispoziţie rom antică este total d iferit de felul cu m ne com p ortăm cînd sîntem furioşi sau d em o ralizaţi; în această m ecan ică a em oţiilor, fiecare sen tim en t are rep ertoriu l său d istin ct de gîndire, de reacţie şi chiar şi de am intiri. A ceste repertorii de stări-specifice d evin p red om in an te în m om en tele de em oţie intensă. U n sem n că acest repertoriu este activ îl reprezintă m em oria selectivă. Parte din răspunsu l m intal la o situaţie em oţională constă în a revedea am intiri şi opţiuni de acţiune, astfel încît cele m ai relevante sînt pu se în fruntea ierarhiei şi deci devin mai uşor de pus în practică. Şi aşa cum am văzu t, fiecare em oţie m ajo ră are propria ei pecete biolog ică, un an u m it tipar de schim bări care susţin corp u l atu nci cînd em oţia creşte şi un set unic de ind ic ii p e c a r e t r u p u l le d ă a u t o m a t a t u n c i c î n d este p r a d ă em oţiei7.

C ircu itul n eu ral al fricii

Punctu l central al fricii îl reprezintă am yg d ala. A tun ci cînd o foarte rar în tîln ită b o ală a creierului d istruge am yg d ala (dar nu şi alte structu ri ale sale) la un p acient, ceea ce n eu rolog ii n u m esc „SJML", frica dispare din repertoriu l m in tal. P ersoan a respectivă devine in capab ilă să id en tifice frica de pe ch ip u rile altora şi să o exprim e la rîn d u l său. Sau cu m zic n eurologii: „D acă cineva p u ne o arm ă la tîm pla u nu i boln av S.M ., acesta îşi dă seam a din punct de ved ere in telectu al că ar trebui să se team ă, dar n u sim te team a ca voi sau ca m in e /7 Specialiştii în n eu ro lo g ie au trasat circu itu l fricii în cele m ai m ici detalii, deşi în starea actuală nu a p u tu t fi stab ilit circuitul com p let pen tru nici u n tip de em oţie. Frica este un caz tipic de în ţelegere a d in am icii n eurale a em oţiei. Frica are un rol extrem de im p ortan t în ev o lu ţia om u lu i p oate m ai m are decît al o ricărei alte em oţii, p en tru că este cru cială pen tru su p rav ieţu ire. S igur că în vrem u rile m od ern e tem erile n ep o triv ite sîn t blestem u l vieţii de zi cu zi, p en tru că ne lasă să su ferim de sp erietu ri, angoasă şi toate celelalte în g rijo rări — p u tîn d u -se aju n ge ch iar la cazuri p ato lo g ice, cu m ar fi crizele de pan ică, fobiile sau tu lb u rările obsesive. Să presu p u n em că în tr-o seară sînteţi sin g u ri în casă, citiţi o carte şi d intr-od ată se aude ceva în cam era de alătu ri. C înd se întîm plă acest lucru, creieru l oferă în u rm ătoarele m om en te o p o sibilitate de a observa circu itul n eural al fricii şi rolul am ygdala ca sistem de alarm ă, P rim u l circu it al creieru lu i im p licat preia pu r şi sim plu su n etu l ca o undă fizică în sine şi îl tran sform ă în lim bajul său şi vă ad u ce în tr-o stare de v ig ilen ţă. A cest circuit p orneşte de la u rech e şi aju nge la creier şi apoi la talam u s. De aici ea reprezintă două în cren gătu ri separate: o serie m ai m ică de p roiecţii se strecoară pînă la am ygd ala şi la h ip o cam p în

356

A n exa C

apropiere; această cale m ai largă se în d reap tă spre cortexu l au zului din lobul tem poral, unde sunetele sînt triate şi în ţelese. H ip ocam p ul, un loc ch eie de înm agazinare a am intirilor, d istinge rapid faptu l că „ zg o m o tu l" seam ănă cu un altul sim ilar pe care l-aţi m ai auzit, ev en tu al chiar cu unul fam iliar — d ar oare acest „zg om o t" poate fi recu n oscu t im ediat? Intre tim p, cortexu l auzului face o analiză m ai profu ndă a sunetului şi în cearcă să-i în ţeleagă sursa — oare să fie pisica? N işte obloane b ătu te de vînt? U n intrus? C ortexu l auzului vin e cu propria ip oteză — poate fi m otanu l care a d ărîm at o lam pă de pe m asă, dar poate fi şi un intrus — şi trim ite m esaju l la am ygdala şi la h ip ocam p , care-1 com pară rapid cu am in tirile sim ilare. D acă este o con clu zie liniştitoare (sînt doar obloanele care se izbesc de cîte ori bate vîn tu l prea tare) atunci alerta generala nu ajunge la nivelu l urm ător. D ar dacă în că nu v-aţi ed ificat, apare un alt circuit paralel în tre am ygd ala, h ipocam p şi co rtexu l prefrontal, ceea ce sporeşte n esig u ran ţa şi con cen trează aten ţia, făcîndu-vă să fiţi şi m ai p reo cu p aţi de id en tificarea sursei su n etu lui. D acă nu apare nici u n răspuns satisfăcător din această an aliză su p lim entară, am yg d ala d eclanşează alarm a în zona cen trală, unde sînt activaţi h ip otalam u su l, creierul şi sistem u l n ervos autonom . Sup erba arhitectură a am ygdala ca sistem central de alarm ă al creierului devine evid entă în m om en tu l apariţiei fricii şi a n eliniştii sublim inale. M ai m ulte grupe de neuroni din am yg d ala au, fiecare în parte, p roiecţii distin cte ale receptării în cazu l d iverşilor n eu rotran sm iţători, ca un fel de com pan ii care se ocupă cu sistem ele de alarm ă, avînd angajaţi care sînt gata în orice m om ent să sune la p o m p ieri, poliţie sau la un vecin, de cîte ori siguranţa casei pare pusă în prim ejdie. D iversele părţi ale am yg d ala prim esc inform aţii diferite. Pînă la n u cleii laterali ai am yg d ala aju ng proiecţiile din talam u s şi cortexul au zulu i şi al văzu lu i. M irosu rile aju ng prin bu lb u l olfactiv ia zona corticală m ed ian ă a am ygdala şi sînt transm ise m esaje ce trebuie să aju n gă în zona centrală. A ceste sem n ale care sosesc continu u fac ca am yg d ala să fie un fel de santin elă p erm anentă ce scrutează toate experienţele senzoriale. P roiecţiile am ygd ala se extind asupra tuturor părţilor im p o rtante ale creierului. Din zonele centrală şi m ediană o în cren g ătură m erge la h ip otalam u s, care secretă acea substanţă de reacţie pentru cazu rile lim ită ale tru pului, horm onu l corticotropina

C ir c u itu l n e u ra l a l f r ic ii

357

(C R H ), care m ob ilizează reacţia de iu p tă-sau -fu gi printr-o ad evărată cascad ă de alţi h orm oni. Z ona de bază a am ygdala are ram ificaţii către corpus striatum , care se leagă cu acel sistem din creier ce determ ină m işcarea. Prin in term ed iu l n u cleilo r centrali din apropiere, am ygdala tran sm it sem n ale către sistem u l n ervos au tonom prin m edulla, activînd o m are gam ă de reacţii în d ep ărtate la nivelul sistem u lu i card iov ascu lar al m u şch ilo r şi al m ăruntaielor. D in zona bazală laterală a am ygdala p o rn esc braţe care în făşoară cortexu l, aju n gîn d u -se la acele fibre care se m ai nu m esc şi „centru l g ri" — celulele care reglează m uşch ii m ari ai sch eletu lui. A ceste celule fac u n cîine să m îrîie sau o pisică să se în foaie la ved erea unei am eninţări ori a unu i intrus în teritoriu l său. La o am en i, aceste circu ite ten sion ează m uşch ii coard elor vocale, creînd o voce ascuţită, a fricii. O altă cale din am yg d ala d u ce la locus ceruleus din creier, u n de se prod u c n orep inefrin ele (care se m ai n um esc şi „noradren a lin ă "), care se îm p răştie în în treg creierul. Efectu l în lan ţ al norep inefrinei este că ea sporeşte în an sam blu m od alitatea de a reacţion a în acele zone ale creierului care prim esc această su b stan ţă, circu itele senzoriale deven in d şi m ai sensibile. N orep in efrin a in un d ă co rtexu l şi creieru l în g eneral, precu m şi sistem u l p eriferic, aducînd totul într-o stare lim ită. în acel m om en t, ch iar şi cel m ai m ic zg om o t din casă poate da fiori. în m ajoritate, aceste schim b ări m erg d in co lo de con ştien tizare, deci nici m ăcar nu-ţi dai seam a pe m om en t că ţi-e frică. D ar pe m ăsură ce realm ente începi să sim ţi frica — adică atu nci cînd an xietatea subcon ştientă aju nge la co n ştien t — am ygd ala com and ă o reacţie cu b ătaie lungă. Ei sem n alizează celu lelor din creier să creeze o expresie a fricii pe chip, făcîndu-te să fii sp eriat şi gata de acţiun e, orice alte m işcări m uscu lare fiind b lo cate, ritm ul cardiac creşte, tensiunea de asem en ea, iar ritm ul respiraţiei se în cetin eşte (s-ar pu tea ch iar să con staţi la un m o m ent dat că n u m ai respiri de frică sau p en tru a au zi m ai bin e de ce te-ai speriat). A ceasta este doar o parte din întregul şir foarte b in e coord onat de schim bări com and ate de am ygdala şi de zonele în vecin ate şi care orchestrează creierul în criză. în tre tim p, am ygdala îm preună cu hip ocam p u l d irecţionează celu lele care trim it neu rotran sm iţători cheie, de exem plu , pentru a d eclanşa dop a m ina, ceea ce duce la ţintuirea atenţiei asupra sursei fricii — sunetele ciudate — şi pregătirea m u şch i-

358

A lfa b e t u l e m o ţ io n a l

lor p entru a reacţiona ca atare. In acelaşi tim p, am ygdaia sem n alizează zonele sen zo riale ale ved erii şi aten ţiei, asigu rîn d u -se că ochii v o r cău ta să descop ere ce este m ai revelator în situaţia lim ită în care se află. Sim u ltan , sistem ele de m em orie corticală sînt d eblocate, astfel în cît diverse n oţiu n i şi am intiri revelatoare

pentru respectivul moment de criză să poată fi oricînd la îndem înă, fiind m ai u şor de ap elat la ele d ecît la altele care n u au o legătu ră. D u p ă trim iterea acestor sem n ale, eşti cu prins de o frică totală: co n ştien tizezi faptu l că ţi s-a strîns stom acu l, că-ţi bate inim a m ai repede, că ţi s-au în co rd at m uşch ii în ju ru l g îtu lu i şi u m erilor sau că-ţi trem ură p icio arele; tru pul pu r şi sim plu îţi în ţep en eşte, iar atenţia se ascu te p en tru a au zi alte sun ete, iar m in tea în cearcă să d istin gă p o sibilele p rim ejd ii şi m od alităţi de reacţie, în treag a secven ţă — de la su rp riză la n esig u ran ţă şi pînă la team ă şi frică — p o ate fi d eru lată într-o secun d ă şi ceva. (Pentru m ai m u lte in fo rm aţii, vezi Jero m e K ag an, Galen's P rophecy [Profe ţia dr. G alen], N ew York, Basic Books, 1994.)

a in t je M a

C on sorţiu l W .T . G rant: com p on en te active ale p ro g ram elo r de p reven ire r

E lem en tele ch eie ale p ro g ram elor eficien te presup un: C A P A C ITĂ ŢI E M O Ţ IO N A L E • Id en tificarea şi etichetarea sen tim en telo r • E xp rim area sen tim en telor • E valuarea in tensităţii sen tim en telor ® C on trolu l sen tim en telo r • A m înarea răsplatei ® C on trolarea im p u lsu rilor • R ed u cerea stresu lu i • C u n o aşterea d iferenţei dintre sen tim en te şi acţiuni C A P A C IT Ă Ţ I C O G N IT IV E • D iscu ţiile cu sine — pu rtarea u nu i „dialog in terio r" ca m od alitate de ad aptare la un su biect sau la o provocare sau de reîntărire a co m p o rtam en tu lu i cu iv a • C itirea şi in terpretarea sem n alelo r sociale — de exem plu, recu n oaşterea in flu en ţelor sociale asu p ra co m p o rtam en tu lu i şi privirea asupra sinelu i din p ersp ectiv a u nei co m u n ităţi m ai m ari • Folosirea p aşilo r p entru rezolvarea p ro blem elo r şi luarea de decizii — de exem plu , con trolarea im pulsurilor, stabilirea scopurilor, identificarea acţiu n ilo r altern ativ e, an ticip area co n secin ţelor • în ţeleg erea perspectivei altora • în ţeleg erea n orm elo r de co m p o rtam en t (ce este accep tat şi ce nu d in punct de vedere co m p o rtam en tal) • O atitu d ine pozitivă faţă de viaţă • A u to co n ştien tizarea — de exem p lu , d ezvoltarea u nor exp licaţii realiste despre sine

360

A nexa D

C A PA C ITĂ ŢI C O M PO R TA M EN TA LE • N onv erbale — com unicarea prin co n tact vizual, prin exp resiile feţei, tonul vocii, gesturi ş.a.m .d. • Verbale — form ularea u n o r cereri clare, răspun su l eficien t la criticile aduse, rezistenţa în faţa in flu en ţelor n egative, ascultarea cu aten ţie a celorlalţi, ajutarea celorlalţi, p articiparea în grup uri de sem en i p ozitivi

S U R S Ă : C o n so rţiu l W.T. G ra n t din ca d ru l Şcolii p e n tru P ro m o v a re a în F u n cţie d e C o m p e te n ţe le S ociale, „ P ro g ra m a d e p re v e n ire a d ro g u rilor şi a a lco o lism u lu i", din J. D avid H a w k in s şi alţii, Com m unities That Care (Comunităţi cărora le pasa) (San F ra n c is c o , Jo sse y -B a ss, 19 9 2 ).

A M B X A

P rogram a Ştiinţei Sinelui

P rincip alele com p onen te: C onştientizarea de sine: a observa propria persoană şi a recu n oaşte sentim en tele p erso n ale; crearea unui v o cab u lar al sen tim entelor; cu noaşterea relaţiei dintre gînduri, sen tim en te şi reacţii Luarea de hotărîri person ale: a exam ina acţiunile şi a cu noaşte con secinţele lor; a afla dacă la baza lu ării unei h otărîri se află un gînd sau un sentim en t; aplicarea acestor p ersp ective în ch estiuni cum ar fi sexul şi drogurile A dm inistrarea sentim en telor: a supravegh ea „d ialogu l cu sin e" pentru a d etecta m esajele n egative, cu m ar fi d escu rajările in terne; înţelegerea a ceea ce se află în spatele u nu i sentim en t (de exem plu, suferinţa care accentu ează m înia); găsirea căilor de a stăpîni tem erile şi an xietăţile, m înia şi tristeţea Stăpînirea stresuh{i: a în văţa valoarea exerciţiu lui fizic, a im ag in aţiei b in e călău zite şi a m etod elor de relaxare Em patia: a în ţelege sen tim en tele altora şi p reocu pările lor, p recum şi a aborda situ aţia, din persp ectiva lor; aprecierea d iferenţei în felul în care o am en ii sim t faţă de an u m ite lu cru ri C om unicarea: a d iscu ta în m od eficien t despre sentim en te: cum poţi deveni un b u n ascu ltător şi cu m poţi să pui în trebările cele m ai potrivite; a d istin ge între ceea ce face sau sp u n e cineva şi reacţiile sau ju d ecăţile tale despre asta; tran sm iterea unor m esaje care să în ceap ă cu „E u " în loc de în v in o v ăţiri A ntodezvăluirea: a preţu i d esch id erea şi a p u ne în cred erea la baza unei relaţii; a cu n o aşte m om en tu lu i cînd eşti în sig u ran ţă şi poţi vorbi d espre sentim en tele personale P erspectiva: id en tificarea tiparelor din viaţa em oţion ală şi a reacţiilor; recu noaşterea u nor tipare sim ilare la ceilalţi A cceptarea de sine: a te sim ţi m îndru şi a te vedea pe tine într-o lu m ină pozitivă; a-ţi recu noaşte punctele tari şi p u nctele slabe; capacitatea de a rîde de sine

362

A lf a b e t u l e m o ţio n a l

• R ăspunderea personală: asum area răspun d erii; recu noaşterea consecinţelor d eciziilor şi ale acţiunilor, acceptarea sen tim en telor şi d isp oziţiilor p erso n ale, du cerea la cap ăt a p ro m isiu n ilor sau im plicarea totală (de exem plu , la învăţătu ră) • A firm area: recu n oaşterea p reo cu p ărilor şi sen tim en telor fără

mînie sau pasivitate • D inam ica de gru p: co o p erarea; cap acitatea de a şti cînd şi cu m să cond uci şi cînd trebu ie să u rm ezi pe altcineva • R ezolvarea conflictelor: cu m să te con fru nţi cinstit cu alţi copii, cu părinţii, cu profesorii; m od elu l de tip „toată lum ea cîştig ă" pentru negocierea u nu i com p rom is

SU R SĂ : K aren F. S ton e şi H aro ld Q . D illen h u n t, S eif Science: The Subject îs M e (Ştiinţa Sinelui: subiectul sînt eu) (S an ta M o n ica, G o o d y e a r

Publishing Co., 1978).

A l N ţ j S 'X A A

în v ăţarea socială si em oţion ală: rezultate r

f

t

P roiectu l de d ezvoltare a copilu lu i E ric Sch ap s, C entru l de studii de d ezvoltare, O akland, C alifornia, E valu ări în şcolile din C aliforn ia de N ord, clasele a 6-a; evalu ări stab ilite de observatori in d ep en d en ţi, com parativ cu cele la n ivel şcolar. REZULTA TE: • m ai responsabili • m ai afirm ativi • m ai p op u lari şi în d răzn eţi • m ai p ro-sociali şi de ajutor • o m ai bu nă în ţelegere a celorlalţi • m ai atenţi şi m ai preocu p aţi • m ai m u lte strategii p ro-sociale p en tru rezolvarea problem elo r in terp erson ale • m ai arm onioşi • m ai „d em o cratici" • m ai bu ni în p rivinţa cap acităţilor de rezolvare a conflictelor S U R S E : E . S ch ap s şi V. B attistich , „ P ro m o tin g H e a lth D e v e lo p m e n t T h ro u g h S ch o o l-B ased P re v e n tio n : N e w A p p ro a c h e s " („ P ro m o v a re a d e z v o ltă rii săn ătăţii p rin p re v e n irile ia n iv elu l şco lar: noi a b o rd ă ri"), O S A P Prevention M onograph, n o . 8: P reventing Adolescent D ru g Use: From Theory to Practice {Prevenirea folosirii drogurilor de către adolescenţi: de la teorie la practică). E ric G o p elru d (e d .), R o ck v ille: B irou l de p rev en ire a a b u z u rilo r d e su b stan ţe n o civ e , D e p a rta m e n tu l a m e rica n p e n tru s ă n ă tate şi serv icii în folosul o m u lu i, 1 9 9 1 . D. Solom on, M . W atson, V. Battistich, E. Schaps şi K. D elucchi, „Creating a C arin g C om m u n ity: Educaţion al P ractices T h at P ro m o te C hildren's Prosocial D evelop m en t" („Crearea unei com unităţi căreia să-i pese: practici ed u caţionale care p rom ovează dezvoltarea prosocială a copiilor"), în F. K. Oser, A . Dick şi J.-L . P atry (ed.), Effective and Responsible Teaching: The New Synthesis {Predarea eficientă şi responsabilă: noi sinteze), ]ossey-B ass, San Francisco, 1992.

364

A nexa F Căi

M arc G reenberg, P roiect rapid din cad ru l U niversităţii din W ashington. Evaluări în şcolile din Seattle, clasele 1 -5 ; evaluări făcute de profesori com p arativ între m ai m ulte tipuri de elevi: 1) obişnuiţi, 2) surzi, 3) de la clase speciale. REZULTATE: • îm b u n ătăţirea cap acităţilor socio-cognitive • îm bu nătăţirea em oţiilor, cap acităţii de recu noaştere şi a celei de în ţelegere • U n m ai bun au tocontrol • O m ai bu nă plan ificare a rezolvării m isiu n ilor cognitive • O m ai m are reflecţie în ain te de a acţiona • O m ai eficientă rezolvare a con flictelor • O m ai b u nă atm osferă în clasă E L E V II C U N E V O I SPE C IA LE: îm bu nătăţirea co m p o rtam en tu lu i la clasă în privinţa: • Toleranţei la fru strare • M anifestării cap acităţilor sociale • M isiu n ilor de orientare • C apacităţii sem en ilo r • îm p ărtăşirii • Sociabilităţii • A u to c o n tro lu lu i

O ÎN Ţ E L E G E R E EM O Ţ IO N A L Ă ÎM BU N Ă TĂ ŢITĂ : • R ecu noaşterea • Etichetarea • D escreşterea num ăru lui de m ărtu risiri în legătură cu tristeţea şi d epresia « D escreşterea anxietăţii şi izolării S U R SE: G ru p u l d e c e rce ta re al p ro b le m e lo r d e co n d u ită , „ A Deveio p m en tal and C lin ica! M o d el for the P rev en tio n o f C o n d u c t D iso rd er: T h e F a st T rack P r o g r a m " („M o d el de d e z v o lta re şi clinic p e n tru p re v e n irea p ro b lem elo r d e co n d u ită : p ro g ra m u l ra p id "), Deveîopm ent and

Psychopathology 4 (1992). M . T. G reen b erg şi C . A . K u sch e, P rom oiing Social and Emoţional Development in D eaf Children: The PATHS Project (Promovarea dezvoltării soda-

î n v ă ţ a r e a s o c i a l ă ş i e m o ţ io n a lă

365

le şi emoţionale la copiii surzi: Proiectul P A TH S), U n iv e rsity of W ash in g to n P ress, S eattle, 1993. M . T. G reen b erg , C . A . K u sch e, E . T. C o o k şi J. P. Q u a m m a , „ P ro m o tin g E m o ţio n al C o m p e te n ce in S ch o o l-A g e d C h ild ren : T he E ffects o f the PATH S C u rric u lu m " („ P ro m o v a re a c o m p e te n ţe i e m o ţio n a le la cop iii d e vîrstă şco lară: efectele p ro g ra m e i P A T H S ")/ Developm ent and Psychopathology 7 (1 9 9 5 ).

P roiectu l de d ezvoltare socială de la Seattle J. D avid H aw kins, G ru pul de cercetare a d ezvoltării sociale, U n iversitatea din W ashington E valuarea s-a făcut în şcolile prim are şi gim naziale p rin testări ind ep en d ente şi standarde o biective în co m p araţie cu şcolile n ein clu se în program . REZULTATE: • O ataşare pozitivă faţă de fam ilie şi şcoală • Băieţii m ai puţin agresivi, fetele m ai puţin autodistrugătoare • M ai puţine elim inări şi exm atricu lări p rintre elevii cu rezu ltate proaste • M ai puţine iniţieri în co n su m u l de droguri • M ai p u ţine d elincvenţe • M ai bu ne rezultate la testele stand ard la în văţătu ră S U R SE: E . S ch ap s şi V. B attistich , „ P ro m o tin g H e a lth D e v e lo p m e n t T h ro u g h S ch o o l-B ase d P re v e n tio n : N e w A p p ro a c h e s " („ P ro m o v a re a d e z v o ltă rii săn ătăţii p rin p rev en irile la n iv elu l şco la r: n oi a b o rd ă ri"), O S A P Prevention M onograph, no. 8: P reventing A dolescent D ru g Use: From Theory to Practice, E ric G o p elru d (e d .), R o ck v ille: B iro u l d e p rev en ire a a b u z u rilo r d e su b stan ţe n o civ e , D e p a rta m e n tu l a m e ric a n p e n tru să n ă tate şi serv icii în folosul o m u lu i, 1 9 9 1 . J. D . H aw k in s şi alţii, „T he S eattle S o cial D e v e lo p m e n t P ro je ct" („ P ro ie ctu l d e d e z v o lta re so cială d in S e a ttle "), în J. M cC o rd şi R. T rem blay, The Prevention o f Antisocial Behavior in Children (Prevenirea comportamentelor antisociale la copii), G u ilford , N e w Y ork , 1 992. J. D. H aw k in s, E. v o n C lev e şi R. F. C a ta la n o , „ R ed u cin g E a rly C hild h ood A g g ressio n : R esu lts of a P rim a ry P re v e n tio n P ro g ra m " („ R e d u ce rea agresivităţii în prima copilărie: rezultatele unui program de prevenire iniţială")^ Journal o f the A m erican A cadem y o f Child and Adolescent Psychiatnj 3 0 , 2 (1 9 9 1 ), p p . 2 0 8 -2 1 7 .

366

A ,n e x a F

J. A . O 'D onn ell, J. D. H aw k in s, R. F. C atalan o , R. V. A b b ott şi L . E . Day, „ P re v e n tin g S ch ool F a ilu re , D ru g U se, an d D elin q u en cy A m o n g L o w In co m e C h ild ren : E ffects of a L o n g -T erm P re v e n tio n P ro je ct in E lem en -

tary Schools" („Prevenirea eşecului şcolar, a folosirii drogurilor şi a delin cv en ţei la cop iii ce p ro v in d in fam ilii cu v e n itu ri m ici: efectele unei

preveniri pe termen lung în cadrul unui proiect în şcolile primare"), American Journal o f Orthopsychiatry, 65 (1994).

Y ale-N ew H aven — P rogram ul de p rom ovare a co m p eten ţei sociale R oger W eissberg, U n iversitatea Illinois din C hicag o E valu area făcu tă în şcolile p u blice d in N ew H aven , clasele 5 -8 , de către ob serv atorii in d ep en d en ţi precu m şi în fu ncţie de rap o artele elev ilo r şi p ro feso rilo r com p arativ cu u n alt grup de control. REZU LTA TE: • îm b u n ătăţirea cap acităţilor de rezolvare a p ro blem elo r • O m ai m are im p licare cu sem en ii • U n m ai b u n con trol al im p u lsu rilo r • U n co m p o rtam en t îm bu n ătăţit • O eficien ţă in terp erson ală şi o p o p u laritate îm bu n ătăţite • C ap acităţi sp orite de adaptare • O m ai b u n ă cap acitate de a stăpîn i p ro blem ele in terpersonale • O m ai b u n ă adaptare la an xietate • C om p o rtam en te d elincven te m ai p u ţin e • M ai b u n e cap acităţi de rezolvare a co n flictelo r S U R S E: M . J. E lias şi R . R W eissb erg , „ S ch o o l-B a se d S ocial C o m p e te n ce P ro m o tio n as a P rim a ry P re v e n tio n S tra te g y : A Tale o f Two P ro je cts " („ P ro m o v a re a co m p e te n ţe i so cia le în anii d e şco ală ca p rin cip a lă stra te g ie d e p re v e n ire iniţială: p o v e s te a a d o u ă p ro ie c te "), Prevention in H nm an Services 7, 1 (1 9 9 0 ), p p . 1 7 7 -2 0 0 . M . C a p la n , R . P. W eissb erg , J. S. G rober, R J. S iv o , K . G ra d y şi C . ţaco b y , „S ocial C o m p e te n c e P ro m o tio n w ith In n e r-C ity an d Subu rb a n Y o u n g A d o le sce n ts: E ffects of Social A d ju stm e n t an d A lcohol U s e " („ P ro m o v a re a c o m p e te n ţe i so ciale în ca z u l a d o le sce n ţilo r din şcolile d in o ra ş şi p eriferice: efectele a d a p tă rii so cia le şi ale co n su m u lu i d e a lc o o l"), Journal o f C onsulting and Clinical Psychology 6 0 , 1 (1992), pp. 5 6 -6 3 .

î n v ă ţ a r e a s o c i a l ă ş i e m o ţ io n a lă

367

P rogram u l de rezolvare a co n flictelo r în m od creator Linda Lantieri, P rogram u l C entru lu i N aţional pentru rezo lvarea în m od creator a co n flictelo r (o iniţiativă a ed u catorilor p en tru răspund erea socială), N ew York C ity Evaluarea în cad ru l şcolilor d in N ew York a claselor a 12-a prin evaluări acordate de p ro feso ri în ain te şi după program . REZULTATE: • M ai pu ţin ă violenţă la clasă • M ai pu ţin e jig n iri în clasă • O atm osferă m ai afectu o asă • M ai m ultă d isp oziţie spre colaborare • M ai m ultă em patie • C apacităţi de com un icare îm bu n ătăţite S U R SĂ : M etis A sso cia te s, In c., The Resolving Conflict Creatively Program : 1 9 8 8 -1 9 8 9 . Sum m ary o f the Significant F in d in gs o f R C C P N ew York Site (P rogram ul de rezolvare a conflictelor în mod creator: 1 9 8 8 -1 9 8 9 . Rezum atul constatărilor semnificative ale acestui program ), M etis A s s o c ia tes, N e w Y ork , m a i 1 9 9 0 .

îm b u n ătăţirea con ştien tizării sociale în cadrul proiectu lu i de rezolvare a p ro b lem elo r sociale M aurice Elias, U niversitatea R utgers A naliză făcută în şcolile din N ew Jersey la clasele a 6-a p rin evaluări acord ate de profesori, din afirm aţiile sem en ilo r şi din cataloage com p arativ cu n on p articip an ţii. REZULTATE: e O m ai m are sensibilitate faţă de sen tim en tele altora • O m ai bună înţelegere a consecinţelor com portam entu lui lor • O cap acitate crescută de a „m ăsu ra" situ aţiile in terp ersonale şi de a gîndi acţiun ile cele m ai adecvate • O m ai b u n ă părere de sine • Un com p ortam en t m ai p ro-social • A pelarea la aju torul sem en ilor • O m ai bu nă cap acitate de a fac«- t v tv ; -,pre gim naziu

368

A nexa F

• Un co m p o rtam en t m ai puţin an tisocial, au tod istru ctiv sau problem atic, ch iar şi cînd se aju n ge la liceu • C apaciţi îm b u n ătăţite de a în văţa să înveţe • Un m ai b u n au tocon trol, o con ştien tizare socială şi luarea de decizii sociale la nivelu l sau în afara clasei

SU R SE: M . J. E lias, M . A . G a ra , T. E S chu yler, L . R. B ra n d e n -M u lle r şi M . A . S ay ette, „T he P ro m o tio n of S ocial C o m p e te n ce : L o n g itu d in a l S tu d y of a P rev en tiv e S ch o o l-B ased P r o g r a m " („ P ro m o v a re a c o m p e te n ţei sociale: stu d iu a p ro fu n d a t al u n u i p ro g ra m p re v e n tiv la n iv el ş c o la r ")/ A m erican Journal o f Orthopsychiatry, 61 (1 9 9 1 ), p p . 4 0 9 - 1 7 . M . J. E lias şi J. C labby, B uilding Social Problem Solving SkiUs: Guidelineş From a School-Based Program (Form area capacităţilor de rezolvare a problemelor sociale: puncte de reper pornind de la u n program executat la nivel şcolar), Jo ssey -B ass, S an F ra n c is c o , 1 9 9 2 .

N o te PA R TEA ÎN T ÎI C R E IE R U L E M O Ţ IO N A L C ap itolu l 1. P en tru ce există sen tim en tele? 1. A sso cia te d P ress, 15 sep t. 1 9 9 3 . 2. Veşnicia acestei tem e a iubirii a ltru iste este s u g e ra tă d e p ro fu n z im e a acestu i m it u n iv ersa l: p o v e stirile Ja ta ca sp u s e în în tre a g a A sie de m ilenii în tregi şi ca re n a re a z ă , to a te , astfel d e p a ra b o le ale sacrificiu lui de sin e. 3. Iubirea altru istă şi su p ra v ie ţu ire a u m a n ă : Teoriile e v o lu ţio n iste ca re d escriu av an tajele a d a p tă rii p rin a ltru is m sîn t re z u m a te în The A daptive D esign o f the H um an Psyche (M odelul de adaptare a psihicului um an) d e M alco lm S lavin şi D an iel K rie g m a n , G u ilfo rd P ress, N e w Y ork, 1 9 9 2 . 4. M are p a rte d in d iscu ţie se b a z e a z ă p e eseu l ch eie al lui P a u l E k m an : „A n A rg u m e n t for B asic E m o tio n s " („ A rg u m e n t p e n tru em o ţiile fu n d a m e n ta le ") din Cognition and Emotion, 6, 1 9 9 2 , p p . 1 6 9 —2 0 0 . A ce st p u n c t d e v e d e re p ro v in e d in tr-u n eseu ca re a a p ă ru t în acelaşi n u m ă r al rev istei re sp e ctiv e şi ca re era se m n a t d e P. N . Jo h n so n L aird şi K . O atley. 5. îm p u şca re a M atild ei C ra b tre e : The Neiv York Tim es, 11 nov. 1 9 9 4 . 6. D o a r la ad u lţi: o b se rv a ţie făcu tă de P au l E k m a n , U n iv e rsita te a C a lifornia d in S an F ra n cisco . 7. S ch im b ările la n iv elu l c o rp u lu i în m o m e n tu l ap ariţiei e m o ţiilo r şi m o tiv ele lor e v o lu ţio n iste : o p a rte d in tre sch im b ă ri sîn t p re z e n ta te în „V olu n tary F acial A ctio n G e n e ra te s E m o tio n -S p e cific A u to n o m o u s N e rv o u s S y ste m A c tiv ity " („ M işcă ri faciale v o lu n ta re care g e n erează o a n u m ită a ctiv ita te a sistem u lu i n e rv o s a u to n o m în ca z u ri sp e cifice ") d e R o b e rt W . L e v e n so n , P au l E k m a n şi W allace V. Friesen , Psychophysiology, 2 7 , 1 9 9 0 . A ce a stă listă este cu le a s ă d e aici, d a r

şi din alte surse. în acest punct, o astfel de listă rămîne într-o oarecare m ă su ră sp e cu la tiv ă ; e xistă o d e z b a te re ştiin ţifică a s u p ra s e m n ătu rii b io lo g ice a fiecărei em oţii în p a rte , unii ce rc e tă to ri su sţin în d id eea că e x istă m ai d e g ra b ă o p ră p a stie d e cît sim p le d iferen ţe în tre em o ţii sau că în p re z e n t c a p a cita te a n o a stră d e a m ă s u ra co relaţiile b iologice ale em oţiei este încă in su ficientă p e n tru a le d istin g e în m od satisfăcăto r. P entru a ce st p u n ct în d e z b a te re , v ezi: P a u l E k m an

370

b lo te

şi R ich ard D av id so n (e d .), Fundam ental Q uestions A bout Emotions (.întrebări fundam entale asupra emoţiilor), O x fo rd U n iv e rsity P ress, N e w Y ork, 1994. 8. A şa cu m sp u n e P au l E k m a n : „M în ia este e m o ţia ce a m a i p e ric u lo a să; u nele d in tre p ro b le m e le p rin cip a le ca re d is tru g s o cie ta te a a c tu a -

lă duc la o mînie nestăvilită. Aceasta este emoţia care se adaptează

9. 10.

11.

12.

cel m a i g re u , p e n tru c ă ea n e m o b iliz e a z ă p e n tru lu p tă . E m o ţiile n o a stre au e v o lu a t a tu n ci cîn d n u a v e a m te h n o lo g ia n e c e s a ră p e n tru a a cţio n a a tît d e p u te rn ic a su p ra lor. In p e rio a d a p re isto rică , într-u n m o m e n t d e m în ie in sta n ta n e e aju n g eai la d o rin ţa de a o m o rî p e cin e v a , în să n u p u te a i să o faci p re a u şo r — d a r a c u m poţi / ' E ra s m u s d in R o tte rd a m , In Praise o f Follif (Elogiul nebuniei), îra d . en g l. E d d ie R ă d ice , P e n g u in , L o n d ra , 1 9 7 1 , p . 8 7 . A c e s t tip d e reacţii fu n d a m e n ta le d efin esc ceea ce p o a te trece d re p t „v ia ţă e m o ţio n a lă " — s a u m a i p re cis „in stin ct d e v ia ţă " al a ce sto r sp ecii. M ai im p o rta n t, în c a d ru l teo riei e v o lu ţio n iste , ele sîn t d ecizii cru cia le p e n tru su p ra v ie ţu ire ; an im alele care re u şe sc b in e sau d e stul d e bin e au p u tu t su p ra v ie ţu i, astfel in cit a u tra n sm is a ce ste lu c ru ri p rin sistem u l g e n e tic. In acele v re m u ri d e d e m u lt, v ia ţa m in tală era în sta re b ru tă : sim ţu rile şi u n re p e rto riu to tu şi fo arte lim itat d e reacţii faţă d e stim u li a u aju ta t şo p îrlele, b ro a şte le , p ă să rile sau p eştii — şi p o a te şi b ro n to z a u p i — să tră ia s c ă ace le v re m u ri- T otuşi a c e st cre ie r p rim itiv n u a p e rm is în că c e e a ce n oi c o n s id e ră m a fi o e m o ţie. S istem u l lim b ic şi em o ţiile: R . Jo se p h , „T he N a k e d N e u ro n : E v o lu tio n an d the L a n g u a g e s of the B rain an d B o d y " („ N e u ro n u l g o l-g o lu ţ: e v o lu ţia şi lim bajele cre ie ru lu i şi c o rp u lu i" ), P le n u m Publish in g , N e w Y ork , 1 9 9 3 ; P a u l D . M a c L e a n , The T riune Brain in Evolution ( C reierul tmunic in evoluţie ), P le n u m , N e w Y o rk , 1 9 9 0 . P u ii d e m a c a c şi p u te re a d e a d a p ta b ilita te : „ A s p e c ts o f em o tio n c o n se rv e d a cro ss s p e c ie s " („ A s p e c te ale e m o ţie i p ă s tra te ia d iv erse s p e c ii"), dr. N e d K alin, D e p a rta m e n tu l d e p sih o lo g ie şi p sih iatrie, U n iv e rsita te a W isco n sin , p re g ă tit p e n tru S em in aru l d e n e u ro ştiin ţă a fe ctiv ă M a cA rth u r, n o ie m b rie 1 9 9 2 .

C ap itolu l 2. A n ato m ia unui blocaj em o ţio n al 1. C a z u l u n u i b ă rb a t fără se n tim e n te , aşa cu m a fost el d escris d e R. Jo sep h , op. cit., p . 83 . P e d e altă p a rte , p o t e x ista u rm e ale se n tim e n te lo r la cei lip siţi d e n u cleu l a m ig d a lia n (v ezi P a u l E k m a n şi R ichard D a v id so n [ed .], Q uestions A bout Emotion, O x fo rd U n iv e rsity P ress, N e w Y ork , 1 9 9 4 ). D iferitele d e sco p e riri a r p u te a in d ica acele p ărţi a n u m e ale n u cleu lu i a m ig d a lia n ca re c o n te a z ă în m o d sp ecial şi care sîn t circu itele care lip sesc; în să n eu ro lo g ia e m o ţiei e d e p a rte de a-şi fi sp u s u ltim u l cu v în t.

M o ie

371

2. C a m u lţi sp ecialişti în n e u ro ştiin ţe , L e D o u x lu c re a z ă la m ai m u lte n ivelu ri, stu d iin d , d e e x e m p lu , felul în ca re a n u m ite leziu n i d in cre ierul şob olan u lu i îi p o t m o d ifica în v re u n fel c o m p o rta m e n tu l; a n e v o io asa stab ilire a traseu lu i n e u ro n ilo r sin g u la ri; o rg a n iz a re a u n o r e x p erien ţe elab o rate p e n tru a ob ţin e efecte co n d iţio n a te d e frică la şob olan ii al c ă ro r creier a fost m o d ifica t ch iru rg ic a l. C o n sta tă rile s a le şi ale alto ra sîn t tre c u te aici în re v istă şi se află u n d e v a la g ra n iţa . e xp lo rării în n eu ro ştiin ţă , d eci răm în sp e cu la tiv e — în sp ecial cîn d e v o rb a d e im p licaţiile p e n tru în ţeleg erea vieţii n o a stre e m o ţio n a le care p a r să d e cu rg ă d in d a te le n e p re lu c ra te . D a r stu d iu l lui L e D o u x este su sţin u t d e to t m a i m u lte d o v e z i co n v e rg e n te , c a re p ro v in d e la d iverşi n eu ro sp ecia lişti, ca re p e rm a n e n t se referă la s tra tu l n e u ra l d e b a z ă al em oţiilor. Vezi, d e e x e m p lu , Jo se p h L e D o u x , „S en so ry S y stem s an d E m o tio n " („S istem u l se n z o ria l şi e m o ţiile "), Integrative Psychiatry, 4 , 1 9 8 6 ; Jo se p h L e D o u x , „ E m o tio n an d th e L im b ic S y stem C o n c e p t" („E m o ţiile şi co n ce p tu l d e sistem lim b ic "), Concepts in „ N euroscience, 2, 1 9 9 2 . 3 . Id eea d e sistem lim b ic ca p u n c t esen ţial în creieru l e m o ţio n a l a fost in tro d u să d e n e u ro lo g u l P a u l M a c L e a n , cu p este 4 0 d e an i în u rm ă . în d esco p eririle re ce n te , c u m a r fi ce a a lui L e D o u x , co n c e p tu l d e sistem lim bic a fost p re lu c ra t a te n t, a ră tîn d u -se că o p a rte d in tre stru ctu rile cen trale c u m a r fi h ip o c a m p u l sîn t m a i p u ţin im p lica te în em oţii, în v re m e ce circu ite le ca re le a g ă alte p ă rţi ale cre ie ru lu i — în sp ecial lobii p refro n tali — cu n u cleu l a m ig d a lia n co n te a z ă m u lt m a i m u lt. D in colo d e a c e a s ta , ex istă şi o re c u n o a şte re to t m a i p u te rn ic ă a fap tu lu i că fiecare e m o ţie se a d re s e a z ă u n o r a n u m ite z o n e sp ecifice ale creieru lu i. C o n fo rm gîn d irii cu re n te , se p a re că n u e x istă u n „creier e m o ţio n a l" u n ic b in e d efin it, ci m a i d e g ra b ă m ai m u lte sistem e d e circu ite ca re d is p e rse a z ă re g larea u n ei em oţii d a te , co o rd o nîn d p ărţi ale creieru lu i. Specialiştii în n euroştiinţe sp ecu lează a su p ra faptului că atu n ci cîn d creieru l reu şeşte să creeze u n m o d e l co m p le t al em oţiilor, fiecare em o ţie m ajo ră are p ro p ria sa to p o g rafie p e această h artă im agin ară, o h a rtă sp ecială a tra se e lo r neuronilor, care d eterm in ă calităţile lor u n ice, totu şi m u lte sau m ajo ritatea a ce sto r circuite sîn t d estu l de sigu r în in terd ep en d en ţă cu p u n ctele d e le g ă tu ră cheie din sistem ul lim bic cu m a r fi n u cleu l am igd alian şi co rte x u l p refrontal. Vezi Josep h L eD o u x , „ E m o ţio n al M e m o ry S ystem s in th e B ra in " („Sistem ele m em o riei em o ţio n ale la nivelu l cre ie ru lu i"), Behavioraî and Brain Research, 5 8 , 1993. 4. C ircu itu l creieru lu i la d iferite n iv e lu ri ale fricii; a c e a stă a n a liz ă se b az e a z ă p e sin teza e x ce le n tă a lui Je ro m e K a g a n , Galen's Prophecy (Profeţia dr. Gaîen)r B asic B o o k s, N e w Y ork, 1 994. 5. A m scris d esp re stu d iu l lui Jo se p h L e D o u x în The Nezu York Times d in 15 a u g . 1989. D iscu ţia din a c e st ca p ito l se b a z e a z ă pe in te rv iu ri cu el şi p e m ai m u lte a rtico le ale sale, in clu siv : Jo se p h L e D o u x ,

372

6.

7.

8.

9.

10.

11. 12.

N o te „E m o ţio n ai M e m o ry S y stem s in the B ra in ", Behavioral Brain R esearch, 5 8 , 1 9 93. Jo se p h L e D o u x , „ E m o tio n , M e m o ry an d th e B ra in " („ E m o ţie , m e m o rie şi c re ie r"), Scientific A m erican, iu n . 1 9 9 4 ; Jo se p h L e D o u x , „ E m o tio n an d the Lim bic S y stem C o n c e p t" , Concepts in N euroscience, 2, 1 9 9 2 . P referin ţe in co n ştien te: W illiam R aft K u n st-W ilso n şi R. B. Z ajo n c, „A ffective D iscrim in a ti on o f S tim uli T h a t C a n n o t Be R eco g n ized („D iscrim in area afectiv ă a stim u liio r ca re n u p o t fi re c u n o s c u ţi"), Science (1 fe'br. 1980). O p in ie su b con ştie n tă : Jo h n A . B arg h , „F irst S eco n d : T h e P re c o n scio u s in Social In te ra c tio n s " („ P rim a se cu n d ă : in teracţiu n ile s o c ia le p re co n ştie n te "), p re z e n ta t ia în tîln irea S ocietăţii A m e ric a n e d e P sih ologie, W ash in g to n , D .C . (iu n . 1 9 9 4 ). M em o ria em o ţio n a lă : L a ry C ah ill şi alţii, „ B eta -a d re n e rg ic a c tiv a tion an d m e m o ry fo r e m o ţio n a l e v e n ts " („ A c tiv a re a p -a d re n e rg ică şi am in tirea e v e n im e n te lo r e m o ţio n a le "), N ature (2 0 o ct. 1 9 9 4 ). Teoria p sih an alitică şi m a tu riz a re a creieru lu i: p re z e n ta re a cea m ai a m ăn u n ţită referito a re la p rim ii ani d e v ia ţă şi la co n secin ţele e m o ţiilor în d e z v o lta re a creieru lu i a p a rţin e iui A llan S ch o re, Affect R egulation and the O rigin of S eif (Reglementarea afectivă şi originea sinelui), L a w re n ce E rlb a u m A sso cia te s, H illsd ale, N e w Jersey, 1 9 9 4 . P ericu los, ch ia r d a că n u ştii d e sp re ce e v o rb a: L e D o u x , aşa c u m a fost citat in „ H o w S ca ry T h in g s G et T h a t W a y " („ C ît d e în sp ăim în tăto are p o t fi lu c ru rile "), Science (6 nov. 199 2 , p. 8 8 7 ). M are p a rte din a ce a stă sp e cu la ţie a s u p ra reg lării reacţiei e m o ţio n a le de că tre n e o co rte x a p a rţin e lui N e d K alin, op. cit. O p riv ire m ai ate n tă a s u p ra n e u ro a n a to m ie i a ra tă c u m a cţio n e a z ă lobii p refro n taii ca a d m in istra to ri e m o ţio n a li. M u lte d o v e z i se în d reap tă sp re acea p a rte a co rte x u lu i p refro n tal ca fiind locul în ca re m ajo ritatea sau ch ia r to ate circu itele co rtica le im p licate în tr-o re a c ţie em o ţio n ală a cţio n e a z ă d e o d a tă . L a o am en i, cele m a i p u te rn ice leg ătu ri între n e o co rte x şi n u cleu l am ig d a lia n se află în lob u l p re fro n tal stîn g şi în lobul te m p o ra l d e d e s u b t şi lateral faţă de lobul frontal (lobul te m p o ra l este e x tre m d e im p o rta n t în id en tificarea a ce e a ce este un o b iect). A m b ele le g ă tu ri sîn t făcu te în tr-o u n ică p ro iecţie, su g erîn d u n traseu ra p id şi p u te rn ic , u n fel d e şo se a v irtu a lă n e u ra lă . P roiecţia u nu i n eu ro n în tre n ucleu l am ig d alian şi co rte x u l p refro n tal se face p rin tr-o z o n ă ca re se n u m e şte cortex orbitofrontal. A c e a s ta este z o n a care p are cea m a i im p o rta n tă p e n tru e v a lu a re a re a cţiilo r e m o ţion ale atu n ci cîn d sîn tem în toiul lo r şi facem co recţii d e tra se e . C o rtexu l orb itofro n tal p rim e şte sem n ale şi de la n u cleu l a m ig d a lian, d a r are şi p ro p ria reţea co m p lica tă şi extin să de p roiecţii la n ivelu l creieru lu i lim bic. P rin a ce a stă reţea ei jo acă u n rol im p o rta n t în reglarea reacţiilo r e m o ţio n a le — inclusiv în in hibarea se m n a le lo r creieru lu i em o ţio n a l, p e m ă su ră ce ajung în alte zo n e ale co rtexu lu i

N o te

373

astfel ca lm în d u -se in te n sita te a n e u ra lă a a c e s to r se m n a le . C o n e x iu nile co rte x u lu i orb ito fro n tal cu creieru l lim b ic sîn t atît d e e xtin se, incit n e u ro a n a to m istii i-au m ai sp u s şi „ c o rte x lim b ic" — acea p a rte care g în d eşte la nivelu l cre ie ru lu i e m o ţio n a l. Vezi N ed K alin, C a te d ra d e p sih o lo g ie şi p sih iatrie din ca d ru l U n iv ersităţii W isconsin, „A sp ects of E m otio n C o n se rv e d A cro ss S p e c ie s " („ A s p e c te ale e m o ţiilor p ă stra te ia n ivelu l s p e c iilo r"), u n m a n u s c ris n ep u b licat, p re g ă tit p e n tru S em in aru l d e n e u ro ştiin ţă a fe ctiv ă M a cA rth u r, nov. 1992; şi A llan S ch ore, Affect Reguiation and the O rigin o f Seif, L a w re n ce E rlb a u m A sso cia te s, H illsd ale, N e w Jersey, 199 4 , N u există d o a r o sin g u ră p u n te s tru c tu ra lă în tre n u cle u l am ig d a lia n şi co rte x u l p refro n tal; m ai e ste şi u n a b io ch im ică : atît p a rte a v e n tro -m ed ian ă a co rte x u lu i p refro n tal cît şi n u cle u l am ig d a lia n au o m a re co n ce n tra ţie d e re ce p to ri ch im ici p e n tru sero to n in a n e u ro tra n sm iţă to ru lu i. A ce ste su b sta n ţe ch im ice la n iv elu l creieru lu i p ar, în tre altele, să co n te z e în m o d sp e cia l în ce e a ce în se a m n ă co la b o ra re: m a im u ţe le cu o m a re ca n tita te d e se ro to rd n ă la n ivelu l n u cleu lu i a m ig d a lia n sîn t „bine a d a p ta te s o c ia l", în sch im b a celea care a u o co n ce n tra ţie scă z u tă sîn t o stile şi d u ş m ă n o a s e . Vezi A n to n io D am asio, Descartes' Error (Eroarea lui Descartes), G r o s s e t/P u tn a m , N e w Y ork, 1 9 94. 13. S tu diile p e an im ale a ra tă c ă a tu n ci cîn d z o n e le lo b ilo r p refro n tali au su ferit leziun i astfel în cît n u m ai p o t m o d u la sem n alele em o ţio n ale din zo n ele lim b ice, an im a le le d e v in stran ii, im p u lsiv e şi im p re v iz ibile, izb u cn in d în crize d e furie sau d e ţip ete d e frică. A .R . L u ria, strălu citu l n eu ro p sih o lo g ru s, p ro p u n e a în că d in anii 1930 id eea că a ce st c o rte x p refro n ta l este ch eia a u to co n tro lu lu i şi stăp în eşte ieşirile e m o ţio n a le ; p acien ţii ca re au a v u t p ro b le m e în a c e a stă z o n ă , o b se rv a el, e ra u im p u lsiv i şi în clinaţi sp re te a m ă şi m în ie. Iar în u rm a u n u i stu d iu făcu t p e 2 4 d e b ărb aţi şi fem ei c a re fu seseră co n d a m n a ţi p e n tru crim e p asio n a le să v îrşite în m o m e n te d e m a re im p u lsiv itate, s-a c o n s ta ta t fo lo sin d u -se u n sca n e r P E T p e n tru stab ilirea a ce e a ce se în tîm p lă pe creier, că aceşti oam en i a v e a u u n nivel m u lt m ai scă z u t d ecît n o rm a l d e activ itate în a ce ste p ă rţi ale c o rte x u lu i p refro n tal. 14. C ele m a i im p o rta n te stu d ii a su p ra le ziu n ilo r lo b ilo r la şob olan i au fost făcu te d e V ictor D en n en b erg , p sih o lo g la U n iv e rsita te a din C o n n e cticu t. 15. Leziunile pe emisfera stingă şi jovialitatea: G. Gianotti, „Emoţional

behavior and hemispheric side of lesion" („Comportamentul emoţional şi leziu n ea p e e m is fe ră "), C ortex, 8 , 1 9 7 2 . 16. C azu l p acien tu lu i ca re a d e v e n it m ai fericit d u p ă u n a ccid e n t ce re bral a fost p re z e n ta t de M a ry K . M o rris d e la C a te d ra d e n eu ro lo g ie a U n iv ersităţii din F lo rid a în ca d ru l întîln irii in te rn a ţio n a le a S ocietăţii d e n eu rofizio lo g ie (1 3 - 1 6 febr. 1961, San A n to n io ).

374

N o te

17. C o rte x u l p refro n ta l şi m e m o ria fu n cţio n ală: L y n n D . S elem o n şi alţii, „P refro n tal C o r te x " („ C o rte x u l p re fro n ta l"), A m erican Journal of Psychiatry, 152, 199 5 . 18. Im p erfecţiu n i ale co rte x u lu i: P hilip H a rd e n şi R o b e rt P ihl, „ C o g n itive F u n ctio n , C a rd io v a s c u la r R eactiv ity , an d B e h a v io r in B oys at H ig h Risk for A lco h o lis m " („ F u n cţia c o g n itiv ă , re a ctiv ita te a c a rd io v a scu la ră şi co m p o rta m e n tu l la b ăieţi cu o p re d isp o z iţie c re scu tă p e n tru a lc o o lis m "), Journal of A bnorm ul Psychoîogy, 1 0 4 , 1 9 9 5 . 19. C o rte x u l p refro n ta l: A n to n io D a m a s io , Descartes' E rror: Emotion, Reason and the H um an Brain (Eroarea lui Descartes , emoţia raţiunea si creierul um an), G r o s s e t/P u tn a m , N e w Y ork , 1 9 9 4 .

PARTEA A D O U A N A T U R A IN T E L IG E N Ţ E I E M O Ţ IO N A L E C ap itolu l 3. C înd a fi d eştep t e o prostie 1. P o v e ste a lui Ja so n FI. a fo st p re z e n ta tă în „W a rn in g b y a V aled ictorian W h o F a ce d P ris o n " („ A v e rtism e n tu l u n u i a b so lv e n t ca re a fost co n fru n ta t cu în c h is o a re a ") d in The N ew York Times (23 iu n . 1 9 9 2 ). 2 . U n o b s e rv a to r n o te a z ă : F io w a rd G ard n er, „ C ra ck in g O p e n th e IQ B o x " („ în tre d e sch id e re a cu tiei IQ -u lu i"), The A m erican Prospect, ia rn a 1995. 3 . R ich ard P îerrn stein şi C h a rle s M u rray , The Bell C nrve: întelligence and Class Structure in A m erican Life (Curba lui Bell: inteligenţă şi stru cturare pe clase sociale la nivelul vieţii am ericane), F re e P re ss, N e w Y ork, 1 9 9 4 , p . 66. 4. G eo rge V aillant, Adaptation to Life (Adaptarea la viaţa), L ittle, B ro w n , B o sto n , 1 9 7 7 ). P u n cta ju l m e d iu al u n u i g ru p d e la H a r v a r d la testul SAT a fost d e 5 8 4 d e p u n c te d in 8 0 0 p o sib ile. Dr. V aillant, ca re a c tu alm en te este la U n iv e rsita te a M e d ica lă H a r v a r d , m i-a p o v e stit d esp re in eficien ţa re la tiv ă a a c e s to r n o tă ri în p re fig u ra re a reu şitei în v ia ţă a a ce stu i g ru p d e o a m e n i. 5 . J. K. F e lsm a n şi G. E . V aillant, „R esilien t C h ild re n as A d u lts: A 4 0 -Y e a r S tu d y " („C o p ii şi la v îrs ta a d u ltă : u n s tu d iu d e 4 0 de a n i") d in The Invulnerable Child (Copilul invulnerabil), G u ilford P re ss, N ew Y ork , 1 9 8 7 , d e E.J. A n d e rs o n şi B J . K o h ler. 6. K aren A rn o ld , ca re a fă cu t stu d iu l a s u p ra ab so lv e n ţilo r îm p reu n ă cu T erry D en n y d e la U n iv e rsita te a d in Illinois, a fo st cita tă şi în The Chicago Tribune (29 m a i 1 9 9 2 ). 7. P ro ie ctu l S p e ctru m : p rin cip alii colegi ai iui G a rd n e r în c re a re a P ro iectu lu i S p e ctru m a u fo st M ara K re ch e v sk y şi D a v id F e ld m a n . 8. I-a m lu a t u n in terv iu lui H o w a rd G a rd n e r în le g ă tu ră cu teoria sa re fe rito a re la in telig en ţele m u ltip le în „R eth in k in g the V alue of In-

M a te

9.

10. 11.

12.

375

teliigen ce T ests" („ R e g în d ire a v alo rii testelo r d e in te lig e n ţă "). El a a p ă ru t în The N ew York Times Education Supplem ent la 3 nov. 1986 şi d e alte cîte v a ori d e a tu n ci în co a ce . C o m p a ra ţia în tre testele IQ şi abilităţile S p e ctru m este p re z e n ta tă în tr-u n cap ito l al c ă ru i c o a u to a re este M a ra K rech ev sk y . Vezi H o ward Gardner, M ultiple Intelligences: The Theary in Practice (Inteligenţele multiple: teoria în practică), B asic B o o k s, N e w Y ork, 1993. R e z u m a tu l este d in H o w a rd G ard n er, M ultiple Intelligeuces, p . 9. H o w a rd G ard n er şi T h o rn as H a tc h , „M u ltip le In tellig en ces G o to S ch o o l" („In telig en ţele m u ltip le m e rg la ş c o a lă " ), Educaţional Researcher, 18, 8 (1 9 8 9 ). M o d elu l in teligen ţei e m o ţio n a le a fost p rim a d a tă p ro p u s în P e te r

Salovey si John D. Mayer, „Emoţional Lntelligence" („Inteligenţă e m o ţio n a lă "), Im agination, Cognition, and Personality, 9 (1990)> p p . 1 8 5 -2 1 1 . 13. In teligen ţa p ra ctic ă şi calităţile o a m e n ilo r: R o b ert J. S tern b erg , Beyond IQ (Dincolo de IQ ), C a m b rid g e U n iv e rsity P re ss, N e w Y ork, 1985, 14. D efiniţia fu n d a m e n ta lă a „in telig en ţei e m o ţio n a le " a p a re în „ E m o ţion al ln te llig e n ce " de S a lo v e y şi M a y e r la p . 189. U n alt m o d e l tim p u riu d e in telig en ţă e m o ţio n a lă a p a re în „T he D e v e lo p m e n t of a C o n ce p t of P sy e h o lo g ica l W e ll-B e in g " („ D e z v o lta re a co n ce p ţie i b u n ăstării p sih ic e "), R e u v e n B a r-O n , teză d e d o c to ra t p re z e n ta tă la U n iv e rsita te a R h o d e s, A frica d e S u d , 1 9 8 8 . 15. IQ v s. in teligen ţă e m o ţio n a lă : Ja ck B lock, U n iv e rsita te a B erk eley d in C alifo rn ia, m a n u sc ris n e p u b lica t, febr. 1 9 9 5 . B lock fo lo seşte c o n c e p tul d e „elasticitate a e u lu i" şi n u d e in telig en ţă e m o ţio n a lă , d a r o b se rv ă că p rin cip ale le co m p o n e n te p re su p u n o a u to re g la re e m o ţio n ală şi un co n tro l al im p u lsu lu i de a d a p ta re ca sim ţ al a u to e ficie n ţei şi al in teligen ţei so cia le . C u m a c e ste a sîn t elem en tele p rin cip a le ale in teligen ţei em o ţio n a le , e la sticita te a eu lu i p o a te fi co n s id e ra tă u n fel d e su ro g a t al m ă s u ră rii in telig en ţei em o ţio n a le , c u m a r fi te stele SAT faţă d e IQ . B lock a a n a liz a t d a tele d in tr-u n s tu d iu făcu t p e 100 d e b ărb aţi şi fem ei d e la v îrsta a d o le sce n ţe i şi p înă la d o u ă z e c i şi ce v a d e an i, folosin d m e to d e statistice p e n tru a a ră ta felul în ca re p erso n alitatea şi c o m p o rta m e n tu l sîn t le g a te d e IQ , in d e p e n d e n t d e in teligen ţa e m o ţio n a lă , ia r d e in telig en ţa e m o ţio n a lă , in d e p e n d e n t de IQ . E xistă aici, d u p ă c u m c o n sta tă el, o u şo a ră c o re la re în tre IQ şi elasticitatea eu lu i, d a r cele d o u ă sîn t co n stru cţii in d e p e n d e n te .

C ap itolu l 4. C u n o aşte-te pe tine în suţi 1. Felu l în care eu fo lo sesc te rm e n u l de conştientizare de sine se referă la o aten ţie în d re p ta tă că tre sin e, in tro sp e ctiv ă , către p ro p riile e x p e rien ţe, ceea ce u n e o ri se m ai n u m e ş te şi reflecţie.

376

AIote

2 . Vezi şi: Jon K a b at-Z in n , W herever Yon Go, There You A re (O riu n d e le-ai duce, iată-te), H y p e rio n , N e w Y ork, 1994. 3 . Eul o b se rv a to r: o c o m p a ra ţie p e rs p ic a c e a stării d e a ten ţie la n ivel p sih an alitic şi au to co n ştie n tiz a re a p a re la M ark E p stein în Thoughts Without a Thinker ( G înduri fără gînditor), B asic B o o k s, N e w Y ork, 1 9 95. E p stein o b se rv ă că d a c ă a ce a s tă c a p a cita te este p ro fu n d cu ltiv a tă , o b se rv a to ru l p o a te s c ă p a d e tim id itate şi p o a te d e v e n i „m ai flexibil şi m ai cu ra jo s, «u n eu d e z v o lta t» , cap ab il să se a d a p te z e to tal la v ia ţă " . 4. W illiam S tyron , Darkness Visible: A M em oir ofM adness (în tu n ericu l vizibil: o amintire a n ebuniei), R a n d o m H o u s e , N e w Y ork, 1 9 9 0 , p . 64. 5. Joh n D. M a y e r şi A le x a n d e r S te v e n s, „A n E m e rg in g U n d e rs ta n d in g of th e R efîective (M e ta )E x p e rie n c e of M o o d " („O în ţe le g e re ce iese to t m ăi m u lt la iveală a (m e ta )e x p e rie n ţe i c a re reflectă sta re a d e sp irit", m a n u scris n ep u b lica t (1 9 9 3 ). 6. M a y e r şi S tev en s, „ A n E m e rg in g U n d e r s ta n d in g ..." . O p a rte d in tre term en ii stilu lu i a ce ste i c o n ştie n tiz ă ri d e sine e m o ţio n a le sîn t p ro p riile m ele a d a p tă ri ale a ce lo r c a te g o rii. 7. In ten sitatea em o ţiilo r: m a re p a rte d in a ce st stu d iu a fo st fă cu t d e c ă tre sau îm p re u n ă cu R a n d y L a rs e n , fost stu d e n t la D iener, în p re z e n t lu crîn d la U n iv e rsita te a M ich ig a n . 8. G ary, ch iru rg u l lipsit d e em o ţii, este d escris în „ A le x ith y m ia : T reatm en t U tilizin g C o m b in e d In d iv id u a l an d G ro u p P s y c h o te ra p y " („A lexitim ia: tra ta m e n tu l c e foloseşte p sih o te ra p ia co m b in a tă in d iv id u ală şi d e g r u p " ) d e H illel I. Sw iler, International Journal fo r Group Psychotherapy, 3 8 ,1 (1 9 8 8 ), p p . 4 7 - 6 1 . 9. Analfabetismul emoţional a fost u n te rm e n folosit d e M . B. F re e d m a n şi B. S. S w eet în „S o m e S p ecific F e a tu re s of G ro u p P s y c h o th e ra p y " („C îtev a tră să tu ri sp ecifice ale p sih o te ra p ie i de g r u p "), International Journal fo r Group Psychotherapy, 4 (1 9 5 4 ), p p . 3 3 5 -3 6 8 . 10. T răsătu rile clinice ale alexitim iei sînt d e scrise în ca rte a lui G ra e m e J. T aylor, „A le x ith y m ia : H isto ry of th e C o n c e p t" („ A le x itim ia : isto ria u nu i c o n c e p t"), lu cra re p re z e n ta tă la întîlnirea a n u ală a A so cia ţie i A m e rica n e a P sih ia trilo r d in W ash in g to n , D C (m ai 1 9 8 6 ). 11. D escrierea alexitim iei este făcu tă d e P e te r Sifneos, „A ffect, E m o ţio n al C on flict, an d D eficit: A n O v erV iew " („A fect, co n flict e m o ţio n a l şi d eficien ţă: o p riv ire d e a n s a m b lu "), Psychotherapy-and-Psychoso~ matics, 5 6 (1 9 9 1 ), p p . 1 1 6 -1 2 2 . 12. F e m e ia ca re n u ştia de ce p lîn g e a fost a m in tită în lu cra re a lui H . W arn es „A lexith y m ia , C lin ical an d T h erap eu tic A s p e c ts " („ A le x itim ia, asp e cte clin ice şi te ra p e u tic e "), Psychotherapy-and-Psychosomaiics, 4 6 (1986), p p . 9 6 -1 0 4 . 13. R olul em o ţiilo r în lo g ică: D a m a sio , Descartes' Error. 14. F rica su b con ştien tă : stu d iile în le g ă tu ră cu şerpii au fost d e s crise în ca rte a lui K a g a n , Galen's Prophecy.

N o te

377

C a p ito lu l 5* în r o b it de p atim i 1. P e n tru a m ă n u n te d esp re ra p o rtu l d in tre s e n tim e n te le p o z itiv e şi cele n e g a tiv e şi d esp re b u n ă sta re a e m o ţio n a lă , v e z i E d D ien er şi R a n d y J. L a rse n , „T he E x p e rie n ce o f E m o ţio n a l W ell-B ein g " („ E x p e rien ţa b u n ăstării e m o ţio n a le ") în c a d ru l cărţii Handbook o f Emoiions {M anualul emoţiilor) de M ich ael L ew is şi Je a n n e tte H a v ila n d (ed .)/ G u ilford P re ss, N e w Y ork, 1 9 9 3 . 2. în d ecem b rie 199 2 i-am lu at u n in te rv iu D ian ei Tice în le g ă tu ră cu stu d iu l său în p riv in ţa felului în c a re o a m e n ii re u şe sc să se s c u tu re d e p ro astele d isp o ziţii. E a şi-a p u b lica t c o n s ta tă rile a s u p ra m îniei în tr-u n cap ito l p e ca re l-a scris îm p re u n ă cu so ţu l ei, R o y B a u m e ister, în Handbook o f M ental Control {M anualul pen tru controlul mintal) d e D an iel W eg n er şi Ja m e s P e n n e b a k e r (e d .), P re n tice -H a ll, E n g le w o o d Cliffs, N e w Jersey, 1993. 3. P ercep to rii: au fo st d escrişi şi în The M anaged Heart {Sufletul stapînit) de A rlie H o ch sch ild , F re e P re ss, N e w Y o rk , 1 9 8 0 . 4 . îm p o triv a m în iei şi p e n tru a u to co n tro l este u n c a z am p lu d e z v o lta t în „C o n tro llin g A n g e r: S eif-In d u ced E m o tio n C h a n g e " („S tăp în irea m îniei: a u to im p u n e re a unei sch im b ări d e e m o ţie ") d e D ian e Tice şi R o y F. B a u m e iste r d in Handbook o f M ental Control d e W e g n e r şi P e n n eb ak er (ed .). D a r vezi şi C arol T avris, A n g er: The M isunderstood Emotion {M înia: o emoţie greşii înţeleasa), T o u ch sto n e, N e w Y ork , 1 9 8 9 . 5. Stu diile a su p ra m îniei sîn t d e scrise şi în „M en tal C o n tro l of A n g ry A g g re s s io n " („C o n tro lu l m in tal al a g re siv ită ţii la m în ie ") d e D o lf Z illm an n , ca re a p a re în Handbook o f M ental Control d e W e g n e r şi P en n eb ak er. 6. P lim b area care ca lm e a z ă : se citează d in T av ris, A n g e r: The M isu n d erstood Emotion, p . 1 35. 7. S trategiile lui R ed fo rd W illiam s d e stă p în ire a o stilităţii sîn t d e ta lia te în A n g e r Kills {M înia ucide) d e R e d fo rd W illiam s şi V irgin ia W illiam s, T im es B ook s, N e w Y ork , 1 9 9 3 . 8. R e v ă rsa re a m în iei n u d u ce la risip irea ei: v e z i, d e e x e m p lu , „A S tu d y of C a th a rsis A g g re s s io n " („S tu d iu l a s u p ra a g resiu n ii c a th a rtic e ") d e S. K . M allick şi B. R . M cC a n d le ss d in Journal of Personality and: Social Psychologx/, 4 (1 9 6 6 ). P e n tru u n re z u m a t al ace stu i stu d iu , v e z i T avris, A n g er: The M isunderstood Em otion. 9 . A tu n ci cîn d este eficien t să-ţi e x p rim i m în ia: T avris, A n g e r: The M isunderstood Emotion.

10. Efortul îngrijorării: Lizabeth Roemer şi Thomas Borkovec, „Worry: U n w a n te d C o gn itiv e A ctiv ity T h a t C o n tro ls U n w a n te d S o m a tic E x p e rie n c e " („în g rijo ra re a : o a ctiv ita te co g n itiv ă n e d o rită ce c o n tro lează o exp resie so m a tică n e d o r ită "), a p ă ru tă în Handbook o f M ental Control d e W eg n er şi P en n eb ak er. 11. T eam a d e m icrob i: D avid R igg s şi E d n a F o a , „ O b se ssiv e -C o m p u lsive D iso rd e r" („D ezech ilib ru l o b se siv ')/ în Clinicul Handbook o f

378

12. 13.

14. 15.

16.

17.

18.

19.

M o ţe Psycholcgical D isorders (M anualul clinic de disfuncţii psihologice) d e D av id B arlow , G u ilford P ress, N e w Y ork, 1 9 9 3 . P acien ta în g rijo rată a fo st cita tă d e R o e m e r şi B o rk o v e c în „ W o rry ", p . 221. T erapiile p e n tru d isfu n cţiile d e a n x ie ta te : v e z i, d e e x e m p lu , D avid H . B arlo w (ed .), Clinicul H andbookofPsychological D isorders, G u ilford P ress, N e w Y ork, 1 9 9 3 . D ep resia la S ty ro n : W illiam S ty ro n , Darkness Visible: A M em oir o f M adness, R a n d o m H o u s e , N e w Y ork, 1 9 9 0 . M o tivele d e în g rijo ra re ale c e lo r d e p rim a ţi sîn t p re z e n ta te d e S u san N o le n -H o e k sm a în „S ex D ifferen ces in C o n tro l of D e p re ssio n " („D iferenţele se x u a le în co n tro lu l d e p re s ie i") în Handbook o f M ental C ontrol d e W eg n er şi P en n eb ak er. T erap ia d ep resiei: K . S. D o b so n , „A M e ta -a n a ly sis o f th e E fficacy of C o g n itiv e T h e ra p y for D e p re ssio n " („ M e ta -a n a liz a eficien ţei te ra p iei co g n itiv e în c a z u rile d e d e p re s ie "), Journal o f C onsulting and Clinicul Psychology, 5 7 (1 9 8 9 ). S tu d iu a s u p ra tip a re lo r d e g în d ire ale p e rs o a n e lo r d e p rim a te , p re z e n ta t d e R ich ard W en zlaff în „T he M en tal C o n tro l o f D e p re ssio n " („C o n tro lu l m in ta l al d e p re s ie i") în Handbook o f M ental Control d e W eg n er şi P en n eb ak er. S h elley T ay lo r şi alţii, „ M a in ta in in g P o sitiv e Illu sio n s in the F a c e of N e g a tiv e In fo rm a tio n " („ M en ţin erea u n o r iluzii p o z itiv e în co n fru n ta re a cu in fo rm aţii n e g a tiv e " ), Journal o f Clinicul and Social Psychology, 8 (1 9 8 9 ). C a z u l stu d e n tu lu i ră z b u n ă to r este p re lu a t d in c a rte a lui D an iel A . W ein b erger, „T h e C o n s tru c t V alid ity of the R e p re ssiv e C o p in g S ty le " („V alo area c o n s tru c tiv ă a co p ierii stilu lu i d e re fu la re ") din Repression and Dissociation (Refulare şi disociere) d e J. L . S in g er (ed .), U n iv e rsity of C h ic a g o P re ss, C h ic a g o , 1 9 9 0 . W ein b erg er, ca re a d e z v o lta t co n ce p tu l d e ră z b u n a re în stu d iile sale a n te rio a re îm p re u n ă cu G a ry F. S ch w a rtz şi R ich a rd D a v id so n , a d e v e n it u n c e rc e tă to r de fru n te în a ce st d o m e n iu .

C a p i t o l u l 6. A p t i t u d i n e a d e a s t ă p î n i 1. G ro aza d e e x a m e n : D an iel G o le m a n , Vital Lies, Sim ple Truths: The Psychology o f Self-Deception (M in ciu n i vitale, adevăruri simple: psihologia autoînşelării), S im o n an d S ch u ster, N e w Y ork , 1 9 8 5 . 2. F u n cţio n a re a m em o rie i: A la n B ad d eley , W orking M em ory (Funcţionarea m em oriei), C la re n d o n P re ss, O x fo rd , 1 9 8 6 . 3. C o rte x u l p refro n ta l şi fu n cţio n a re a m e m o rie i: P a tric ia G o ld m a n -R a kic, „C ellu lar an d C ircu it B asis of W o rk in g M e m o ry in P refro n tal C o rte x of N o n h u m a n P rim a te s " („ B a z a ce lu la ră şi a circu ite lo r m e m o riei fu n cţio n ale aflate în c o rte x u l p refro n tal ia p rim a te le nonu m a n e " ), Progress in Brain Research, 85, 1 9 9 0 ; D an iel W ein b erg er —

M o ţe

4.

5. 6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

379

„A C o n n e ctio n isi A p p ro a c h to the P re fro n ta l C o rte x " („O ab o rd a re co relaţio n ară a co rte x u lu i p re fro n ta l"), Journal o f Neuropsychiatry 5 (1993). M o tivaţia şi p e rfo rm a n ta d e elită: A n d e rs E ric s s o n , „ E x p e rt P e rfo rm an ce: Its S tru ctu re an d A q u isitio n " („ P e rfo rm a n ţa e xp erţilo r, stru ctu ra şi d o b în d irea s a " ), A m erican Psychologist (a u g . 1 9 9 4 ). A van taju l ÎQ -u lu i a siatic: H e rrn ste in şi M u rra y , The Bell Curve. IQ -ul şi o cu p a ţia a m e rica n ilo r d e o rig in e asiatică: Ja m e s Fly n n , A sian-A m erican A chievem ent Beyond IQ (Reuşitele americanilor de origine asiatică mai presus de IQ ), L a w re n c e E rlb a u m , N e w Jersey, 1991. Stu diu l a su p ra am în ării ră sp la te i la cop iii d e p a tru an i a fost p re z e n tat în lu crarea „P re d ictin g A d o le s c e n t C o g n itiv e an d S elf-reg u lato ry C o m p e te n cie s F ro m P re sch o o l D elay of G ra tifica tio n " („ P re z ic e re a co m p e te n ţe lo r co g n itiv e şi d e a u to re g la re p o rn in d d e la am în a re a răsp latei în ca z u l p re ş c o la rilo r") de Y uichi S h o d a , W alter M isch el şi Philip K . P eak e, Developmental Psychology, 2 6 , 6 (1 9 9 0 ), p p . 9 7 8 -9 8 6 . R ez u ltatele la testele SAT în ca z u l co p iilo r im p u lsiv i d a r şi al ce lo r stăp în iţi: an alizare a d a te lo r d e la e x a m e n e a fost fă cu tă d e Phil P e a ke, p sih o lo g la C o leg iu l S m ith . 1 IQ v s. am în area ca fa cto r d e p re v iz iu n e p e n tru e x a m e n e le d e a d m itere: co m u n ica re p e rso n a lă a p sih o lo g u lu i Fh il P eak e de la C o leg iu l Sm ith, care a a n aliz a t d a te le d e la testele SAT în tr-u n stu d iu al a m în ării re co m p e n se i fă cu t d e W alter M isch el. Im p u lsiv itate şi d elin cv e n ţă : v e z i d iscu ţia d in: Jack B lock , „O n the R elation B etw een IQ , Im p u lsivity , an d D e lin q u e n cy " („D esp re re la ţia d in tre IQ , im p u lsiv ita te şi d e lin c v e n ţă "), Journal o f Abnorrnal Psychology, 104 (1 9 9 5 ). M am a în g rijo rată: T im o th y A . B ro w n şi alţii, „ G e n eralized A n x ie ty D is o rd e r" („D isfu n cţii d e a n x ie ta te g e n e ra liz a tă ") d in Clinical H andbook o f Psychological D isorders d e D a v id H . B a rlo w (e d .), G u ilford P ress, N e w Y ork , 1 9 9 3 . C o n tro lo rii d e trafic şi a n x ie ta te a : W . E . C o llin s şi alţii, „R elatio n sh ip s of A n x ie ty S cores to A c a d e m y a n d Field T rain in g P e rfo rm a n ce of A ir Traffic C o n tro l S p e cia lists" („R elaţia d in tre p u n ctajele obţinu te la testu l de a n x ie ta te d in c a d ru l A ca d e m ie i de A viaţie şi p e rfo rm an ţa p ra ctică a c o n tro lo rilo r d e trafic a e ria n " ), FAA Office of Aviation M edicine Reports (m a i 1 9 8 9 ). A n x ie ta te a şi re z u lta te le la şco a lă : B ettin a Seip p, „ A n x ie ty an d A c a d e m ic P c îfo rm a n c e : A M e ta -a n a ly s is " („ A n x ie ta te a şi re z u lta te le la şco ală: o m e ta -a ria liz ă "), A n x iety Research, 4, 1 (1 9 9 1 ). În grijorări: R ich a rd M e tz g e r şi alţii, „W o rry C h a n g e s D ecişio n -m aking: T h e E ffects of N e g a tiv e T h o u g h ts on C o g n itiv e P ro c e s s in g " („în g rijo rările m o d ifică felul în ca re sîn t lu a te h o tă rîrile : efectele gîn d irii n e g a tiv e a su p ra p ro ce su lu i c o g n itiv ", Journal o f Clinical Psychology (ian. 1 9 9 0 ).

380

N o te

15. R alph H ab er şi R ich ard A lp e rt, „Test A n x ie ty " („T este d e a n x ie ta te"), Journal o f Abnormul and Social Psychology 13 (1 9 5 8 ). 16. S tu den ţi an xio şi: T h e o d o re C h a p in , „T he R elatio n sh ip of T răit A n xiety an d A cad em ic P e rfo rm a n ce to A ch iev em en t A n x ie ty " („R elaţia d in tre a n x ie ta te a d a to ra tă re z u lta te lo r la în v ă ţă tu ră şi grija d e a re u şi"), Journal o f College Student Developm ent (m ai 1 9 8 9 ). 17. G în d u rile n e g a tiv e şi re z u lta te le la teste: Jo h n H u n sley , „In tern ai D ialo gu e D u rin g A c a d e m ic E x a m in a tio n s " („D ialo g u l in tern în tim p u l e x a m e n e lo r "), Cognitive Therapy and Research (d e c. 1 9 8 7 ). 18. In terniştii c a re fac c a d o u o b o m b o a n ă : A lice Isen şi alţii, „T he Influence of P o sitiv e A ffect on C lin ical P ro b le m S o lv in g " („Influ enţa afectu lu i p o zitiv a su p ra re z o lv ă rii p ro b le m e lo r c lin ic e "), Medical Decision Making ( i u l —sep t. 1 9 9 1 ). 19. S p eran ţa şi n otele p ro a ste : C .R . S n y d e r şi alţii, „T he W ill an d th e W ays: D e v e lo p m e n t an d V alid ation of an In d iv id u al-D ifferen ces M easu re of H o p e " („V oinţa şi căile: d e z v o lta re a şi v a lid a re a g ra d u lui de d iferen ţiere in d iv id u a lă a s p e ra n ţe i"), Journal o f Personaliiy and Social Psychology 6 0 , 4 (1 9 9 1 ), p . 5 7 9 . 2 0 . I-am lu at u n in terv iu lui C .R . S n y d e r în The New York Times (24 d e c. 199 1). 2 1 . în o tăto rii o p tim işti: M a rtin S elig m an , Learned Optimism ( Optimismul dobîndit), K n o p f, N e w Y ork , 1 9 9 1 . 2 2 . O p tim ism u l realist faţă d e cel n a iv : v e z i, d e e x e m p lu , C aro l VVhalen şi alţii, „O p tim ism in C h ild re n 's Ju d g m e n ts of H e a lth an d E n v iro n m en tal R isk s" („O p tim ism u l în ju d e că ţile co p iilo r a su p ra săn ătăţii şi riscu rilo r d in m ed iu l în c o n ju ră to r"), Health Psychology 13 (1 9 9 4 ). 23. I-am lu at un in terv iu lui M a rtin S elig m an d e sp re o p tim ism în The Nezv York Times (3 feb. 1 9 8 7 ). 2 4 . I-am lu a t u n in terv iu lui A lb e rt B a n d u ra d e sp re a u to e ficie n ţă în The New York Times (8 m a i 1 9 8 8 ). 2 5 . M ihaly C sik szen tm ih a ly i, „ P la y an d In trin sic R e w a rd s " („ Jo a ca şi răsp lăţile in trin se c e "), Journal ofHumanistic Psychology 1 5 , 3 (1 9 7 5 ). 2 6 . M ih aly C sik szen tm ih a ly i, Flozu: The Psychology o f Optimal Experience ( Transa: psihologia experienţei optime ), e d . 1, H a rp e r an d Row , N e w York, 1990. 2 7 . „Like a w a te rfa ll" („C a o c a s c a d ă " ): Nezvszueck (28 feb* 1 9 9 4 ). 2 8 . I-am lu a t un in terv iu dr. C sik sz e n tm ih a ly i în The Nezu York Times (4 m a rt. 1 986). 29. C reieru l în tran să : Je a n H a m ilto n şi alţii, „In trin sic E n jo y m e n t an d B o re d o m C o p in g S cales: V alid ation W ith P erso n ality, E v o k e d , P o tenţial and A tten tio n M e a s u re s " („S cala a d a p tă rii b u cu riei in trin sece şi a plictiselii: v a lid a re a p rin p e rso n a lita te , p rin p o ten ţialu l e v o ca t şi p rin m ă su ra re a a te n ţie i"), Personality and Indizndual Differcnces 5 , 2 (1984).

N o te

381

30. A ctiv a re a co rticala şi o b o seala: E rn e st H a rtm a n n , The Functions o f Slcep (Funcţiile som nului), Yale U n iv e rsity P re ss, N e w H a v e n , 1 9 7 3 . 31. I-a m lu at un in terviu dr. C sik sz e n tm ih a ly i în The New York Times (22 m a rt. 1 9 9 2 ). 3 2 . S tu d iu l tran sei şi stu d en ţii la m a te m a tică : Je a n n e N a k a m u ra , „O p tim al E x p e rie n ce a n d th e U se s of T alen t" („ E x p e rie n ţa o p tim ă şi folosirea ta le n tu lu i") din M ih aly C sik szen tm ih aly i şi Isab ella C sik sz e n tm ihaly, Optimal Experience: Psyetiologica! Studies ofFlozv in Consciousness (Experienţa optimă: studii psihologice asupra transei în conştientizare), C a m b rid g e U n iv e rs ity P re ss, C a m b rid g e , 1 9 8 8 .

C ap itolu l 7. R ăd ăcin ile em patiei 1. A u to co n ştie n tiz a re a şi e m p a tia : v e z i, d e e x e m p lu , Jo h n M a y e r şi M elissa K irk p atrick , „ H o t In fo rm a tio n -P ro ce ssin g B eco m e s M o re A c c u ra te W ith O p en E m o ţio n a l E x p e rie n c e " („ P ro ce sa re a in fo rm a ţiilor fierbinţi d ev in e m ai e x a ctă a tu n ci cîn d ex istă o e x p e rie n ţă e m o ţio n a lă d e s c h is ă "), U n iv e rsita te a din N e w H a m p sh ire , m a n u scris n ep u b licat (o ct. 1 9 9 4 ); R a n d y L a rse n şi alţii, „ C o g n itiv e O p e ratio n s A sso cia te d W ith In d iv id u a l D ifferen ces in A ffect In te n s ity " („O p eraţiile co g n itiv e a so cia te cu d iferen ţele in d iv id u a le la n iv e lu l in ten sităţii a fe c tiv e "), Journal o f Personality and Social Psychology 5 3 (1 9 8 7 ). 2. R o b ert R o sen th al şi alţii, „T he P O N S Test: M e a su rin g S en sitiv ity to N o n v e rb a l C u e s " („T estul P O N S : m ă s u ra re a sensib ilităţii la in d iciile n o n v e rb a le ") în A dvances in Psychological A ssessm ent d e P. M cR e y n o ld s, Jo sse y -B a ss, S an F ra n c is c o , 1 9 7 7 . 3. S tep h en N o w ick i şi M arsh all D u k e, „ A M e a su re o f N o n v e rb a l S ocial P ro cessin g A b ility in C h ild ren B e tw e e n A g e s of 6 an d 1 0 " („O m ă s u ră a ca p a cită ţii d e a n a liz a re a in d iciilo r so ciale n o n v e rb a le la cop iii în tre 6 şi 10 a n i" ), lu cra re p re z e n ta tă la în tru n ire a S ocietăţii A m e rica n e d e P sih o lo g ie (1 9 8 9 ). 4. M am ele ca re au a c ţio n a t ca n işte ce rc e tă to a re d u p ă ce au fost p re g ă tite d e M arian R a d k e -Y a rro w şi C a ro ly n Z a h n -W a x le r la L a b o ra to a rele de D e z v o lta re P sih o lo g ică din ca d ru l In stitu tu lu i N a ţio n a l d e S ă n ă ta te M in tală. 5. A m scris d e sp re e m p a tie , d e sp re ră d ă cin ile d e z v o ltă rii sale şi d e sp re n e u ro lo g ia sa în The N ew York Times (2 8 m a rt. 1 9 8 9 ). 6. Trezirea em p atiei la co p ii: M arian R a d k e -Y a rro w şi C a ro ly n Z a h n W axler în „R o o ts, M o tiv es an d P a tte rn s in C h ild re n 's P ro so cia l B e h a v io r" („R ăd ăcin i, m o tiv e şi tip are ele c o m p o rta m e n t p ro so cia l la co p ii"), d in E rv in S tau b (ed .) şi alţii, Developm ent and M aintenance of Prosocial Behavior (Dezvoltarea şi menţinerea com portam enhdui prosocial), P len u m , N e w Y o rk , 1 9 8 4 . 7. D aniel S tern , The înterpcrsonal World o f the Infant (Lumea interpersonală a suga ru lu i), B asic B o o k s, N e w York, 1 9 8 7 , p. 3 0 .

382

N o te

8. S tern , op, cit. 9. C opiii d e p rim a ţi sîn t d e scrişi d e Jeffrey P ick en s şi Tiffany Field în „F acial E x p re s s iv ity in In fan ts o f D e p re sse d M o th e rs " („ E x p re sia facială a su g a rilo r cu m a m e d e p r im a te "), Developmental Psychology 29, 6 (1 9 9 3 ).

10. Studierea violatorilor violenţi de copii a fost făcută de Robert Prentky, psiholog la Philadelphia. 11. E m p a tia la p a cie n ţii „ b o rd e lin e ": L e e C . P a rk şi alţii, „G ifted n ess an d P sy ch o lo g ica l A b u se in B o rd e rlin e P e rso n a lity D iso rd er: T h eir R elevan ce to G en esis an d T re a tm e n t" („ în z e s tra re a şi ab u zu l p sih o lo g ic la p e rso n a lită ţile la lim ita d isfu n cţiei: re le v a n ţa lo r în p riv in ţa n aşterii şi a tr a ta m e n tu lu i" ), Journal o f Personality D isorders 6 (1 9 9 2 ). 12. L eslie B ro th e rs, „ A B io lo g ical P e rs p e c tiv e on E m p a th y " („ P e rs p e c tiv a b io lo g ică a su p ra e m p a tie i"), A m erican Journal o f Psychiatry 146, 1 (1 9 8 9 ).

13. Brothers, „A Biological Perspective", p. 16. 14. F izio lo g ia e m p a tie i: R o b e rt L e v e n s o n şi A n n a R u ef, „ E m p a th y : A P h y sio lo g ica l S u b s tra te " („ E m p a tia : su b s tra tu l fiz io lo g ic"), Journal o f Personality and Social Psychology 6 3 , 2 (1 9 9 2 ). 15. M artin L . H o ffm a n , „ E m p a th y , S ocial C o g n itio n , an d M o ra l A c tio n " („ E m p a tia , cu n o a ş te re a so cia lă şi acţiu n ile m o r a le ") d in W . K u rtin es şi J. G e rw itz (e d .), M oral Behavior and D evelopm ent: A dvances in Theory, Researchr and Applications (Comportam entul moral şi dezvoltarea: progrese în teorie , cercetare şi aplicarea în practică), Jo h n W iley an d S ons, N e w Y ork , 1 9 8 4 . 16. Stu dii a s u p ra le g ă tu rii d in tre e m p a tie şi etică p o t fi g ă site în „ E m path y, S ocial C o g n itio n , a n d M o ra l A c tio n " d e H o ffm a n . 17. A m scris d e sp re ciclu l e m o ţio n a l ca re cu lm in e a z ă cu crim e le se x u a le în The N ew York Times (1 4 ap r. 1 9 9 2 ). S u rsa e ra W illiam P ith e rs, p sih o lo g 'la V erm o n t D e p a rtm e n t of C o rre ctio n s. 18. N a tu ra p sih o p a tie i e ste d e scrisă m ai a m ă n u n ţit in tr-u n a rtico l pe ca re l-a m scris în The Neiu York Times p e 7 iul. 1 9 8 7 . M a re p a rte din ce a m scris aici este p re lu a t d e fa p t d in tr-o lu cra re a lui R o b e rt H a re, p sih o lo g la U n iv e rs ita te a B ritish C o lu m b ia , e x p e rt în p sih o p atie. 19. L eo n B in g, Do or Die (Fă-o sau mori), H a rp e rC o llin s, N e w Y ork , 1991. 2 0 . Soţii care îşi b a t n e v e s te le : N eil S. Ja co b so n şi alţii, „A ffect, Verbal C o n ten t, an d P sy c h o p h y s io lo g y in th e A rg u m e n ts of C o u p le s W îth a V iolent H u s b a n d " („ A fe ctu l, co n ţin u tu l v e rb a l şi p sih o fizio lo g ia în certu rile d in cu p lu rile c u soţi v io le n ţi"), Journal ofC linical P sychclogy (iul. 1 9 9 4 ). 2 1 . P sih o p aţii n u se te m d e n im ic — efectul este o b serv ab il în fap tu l că p sih op aţii crim in a li sîn t d e -a d rep tu l şo caţi: u n a d in tre cele m a i recen te rep lici ale ace stu i e fe ct a p a re în ca rte a lui C h risto p h e r Patrick şi alţii, „ E m o tio n in th e C rim in a l P sy ch o p a th : F e a r Im a g e P roces-

N o te s in g " („E m oţii la p sih o p a tu l crim in a l: p re lu c ra re a im agin ii Journal of A bnorm ul Psychology, 103 (1 9 9 4 ).

383

fricii"),

C ap itolu l 8. A rtele sociale 1. S ch im b u l d in tre Ja y şi L e n a fost p re z e n ta t d e Ju d y D u n n şi Ja n e B ro w n în „R elatio n sh ip s, Talk A b o u t F e e lin g s, an d the D e v e lo p m e n t of A ffect R eg u la tio n in E a rly C h ild h o o d " („R elaţii, d iscu ţii d e sp re sen tim en te şi d e z v o lta re a reg lării afe ctu lu i în p rim a co p ilă rie "), Ju d y G arb er şi K e n n e th A . D o d g e (e d .), The Developm ent o f Emotion Regulation and D ysregulation (Dezvoltarea reglării emoţiei şi dereglarea ei), C a m b rid g e U n iv e rsity P re ss, C a m b rid g e , 1 9 9 1 . în flo ritu rile d ra m a tice îm i a p a rţin . 2. R eg u lile de e x p rim a re a p a r la P a u l E k m a n şi W allace F rie se n în U nm asking the Face (Demascarea chipului), P re n tice H ali, E n g le w o o d Cliffs, N J, 1975. 3. C ă lu g ă ri în toiul b ătăliei: p o v e s te a este re la ta tă de D av id B u sch în „C u ltu re C u l-d e -S a c " („ C u ltu ra în f u n d ă tu r ă "), Arizona State U n iversity Research (p r i m ă v a r ă /v a r ă 1 9 9 4 ). 4. S tu d ierea m od ificării d isp o z iţiilo r a fo st p re z e n ta tă d e E llen Sullins în ap rilie 1991 în tr-o ed iţie a Personality and Social Psychology Bulletin. 5. S tu diile a su p ra tra n sm ite rii d isp o z iţiilo r şi a s u p ra sin cro n izării sîn t făcu te d e F ra n k B ern ieri, p sih o lo g la U n iv e rs ita te a d e S tat O re g o n ; a m scris d esp re lu crările sale în The N ew York T im es. M are p a rte d in cercetările sale ap ar în „Interpersonal C oordination, Behavior M atching, an d In te rp e rso n a l S y n c h ro n y " („ C o o rd o n a re a in te rp e rso n a lă , p o triv irea c o m p o rta m e n ta lă şi sin cro n iz a re a in te rp e rs o n a lă ") d e B ern ieri şi R o b e rt R o sen th a l, în Fundamentala o f N onverbal Behavior (Ideile f u n damentale ale com portam entului nonverbal) d e R o b e rt F e ld m a n şi B ern a rd R im e (ed .), C a m b rid g e U n iv e rs ity P re ss, C a m b rid g e , 199 1 , 6. T eoria an tren ării e ste p ro p u să d e B ern ieri şi R o se n th a l în F u n d a m en tals o f Nonverbal Behavior. 7. T h o m a s H a tch , „Social In tellig en ce in Y o u n g C h ild re n " („In telig en ţa so cială la cop iii n u c i"), lu cra re p re z e n ta tă la în tru n ire a a n u a lă a A so ciaţiei P sih o lo g ilo r A m e ric a n i (1 9 9 0 ). 8. C am eleo n ii sociali: M ark S n y d er, „ Im p re ssio n M a n a g e m e n t: T h e Seif in S ocial In tera ctio n " („ M a n a g e m e n tu l c a re face im p resie: şin ele în in teracţiu n ea s o c ia lă ") d in L .S . W rig h tsm a n şi K. D e a u x , Social Psychology in the '80s (Psihologia socială a ariilor '8 0 ), B ro o k s /C o le , M on terey, C aliforn ia, 1981. 9. E . L ak in P hillips, The Social Skills Basis o f Psychopathology (Baza trăsăturilor sociale ale psihopatologiei), G ru n e an d S tra tto n , N e w Y ork , 1 9 7 8 , p . 140. 10. D isfun cţiile în v ăţării n o n v e rb a le : S tep h en N o w ick i şi M arsh all D u k e, H elping the Chilă Who DoesiTt Fit In (C u m poate fii ajutat copilul

384

N o te

care nu reuşeşte să se adapteze), P e a ch tre e P u b lish e rs, A tla n ta , 1 9 9 2 . Vezi şi B y ro n R ou rk e, Nonverbal Learning Disabiîities (Disfuncţiile învăţării nonverbale), G uilford P ress, N e w Y ork , 1 9 8 9 . 11. N o w ick i şi D uke, Helping the Chilă Who Doesn't Fit In. 12. A ce a stă v in ietă şi cro n ica stu d iu lu i a s u p ra in trării în tr-u n g ru p este d in „C h ild re n 's E n try B e h a v io r" („ C o m p o rta m e n tu l d e in trare în g ru p al cop iilor'") d e M a rth a P u ta lla z şi Avi v a W a sse rm a n , d in Steven A sh e r şi Joh n C o ie (e d .), Peer Rejection in Childhood (Respingerea semenilor în copilărie), C a m b rid g e U n iv e rsity P re ss, N e w Y ork , 1 9 9 0 . 13. P u ta lla z şi W a sse rm a n , „ C h ild re n 's E n try B e h a v io r". 14. H a tc h , „S ocial In telligen ce in Y o u n g C h ild re n ". 15. P o v e ste a lui T erry D o b so n d e sp re b eţiv u l ja p o n e z şi b ă trîn e ste folosită cu p erm isiu n e a a u to ru lu i. E a este d e a sem e n i cita tă şi în Hoxo Can I Help? (Cum aş putea să ajut?) d e R a m D ass şi P au l G o rm a n , A lfred A . K n o p f, N e w Y ork , 1 9 8 5 , p p . 1 6 7 -1 7 1 .

P A R TEA A T R E IA IN T E L IG E N Ţ A E M O Ţ IO N A L Ă A P L IC A T Ă C ap itolu l 9. D uşm ani intim i 1. E x istă m u lte p osib ilităţi d e a calcu la p ro ce n tu l d e d iv o rţu ri, ia r m ijlo acele statistice folosite v o r d e te rm in a d iferite re z u lta te . U n e le m e to d e a ra tă că rata d iv o rţu rilo r aju n ge la 5 0 % şi că s-a m ai re d u s p u ţin. D a că lu ă m în ca lcu l d iv o rţu rile ca n u m ă r to ta l în tr-u n a n , se p a re că ele au atin s a p o g e u l în an ii 1 9 8 0 . D a r statisticile p e ca re le citez aici ca lcu le a z ă n u n u m ă ru l d iv o rţu rilo r ca re se p e tre c în tr-u n a n , ci m ai d e g ra b ă p osib ilităţile ca u n cu p lu c ă s ă to rit să sfîrşească p rin a d iv o rţa în an u l resp ectiv . S tatisticile a ra tă o ra tă cre scîn d ă a d iv o rţu rilo r în u ltim u l secol. M ai m u lte a m ă n u n te în What Predicts Di-

vorce: The Relationship Between Marital Processes and Marital Outcomes (Ce anume prezice divorţul: relaţia dintre procesul marital şi rezultatele sale) d e Jo h n G o ttm a n , L a w re n c e E rlb a u m A sso cia te s, In c., H illsd ale, N e w Jersey, 1 9 9 3 . 2. L u m ile to tal d iferite ale b ă ieţilo r şi fetelo r: E le a n o r M a cco b y şi C . N . Jack lin , „G e n d e r S e g reg atio n in C h ild h o o d " („ S e g re g a re a de g en în c o p ilă rie ") în H . R eese (ed .), Advances in Chilă Development and Behavior (Noi progrese în dezvoltarea şi comportamentul copilului), A c a d em ic P ress, N e w Y ork, 1 987. 3 . P rieten i d e jo acă d e acelaşi sex: Jo h n G o ttm a n , „S am e an d C ro ss S ex F rien d sh ip in Y ou n g C h ild re n " („P rieten iile d e acelaşi se x şi d e sex d iferit la cop iii m ic i") din J. G o ttm a n şi J. P a rk e r (e d .), Conversation o f Friends (Conversaţiile prietenilor), C a m b rid g e U n iv e rsity P ress, N e w Y ork , 1986.

M o ţe

385

4. A ce sta şi re z u m a tu l c a re u rm e a z ă a s u p ra d ife re n ţe lo r s e x u a le ca re a fectează reacţia faţă d e v ia ţa în s o cie ta te şi em o ţiile ca re d e c u rg se b az e a z ă pe o e x cele n tă cro n ică d in „G e n d e r an d E m o tio n " („G en u l şi e m o ţiile ") d e Leslie R . B ro d y şi Ju d ith A . H ali, d in M ich a e l L e w is şi Jean n ette H a v ila n d (e d .), Handbook o f Emotions, G u ilford P re ss, N e w Y ork, 1 9 93. 5. B ro d y şi H ali, „ G e n d e r an d E m o tio n " , p . 4 5 6 . 6. Fetele şi arta ag resiu n ii: R o b e rt B. C a irn s şi B e v e rle y D . C airris, Lifelines and Risks (.P uncte ăe reper şi riscuri), C a m b rid g e U n iv e rsity P ress, N e w Y ork , 1 9 9 4 . 7. B ro d y şi H ali, „G e n d e r a n d E m o tio n " , p . 4 5 4 . 8. D esco p eririle d e sp re d iferen ţele d e se x ia n iv elu l e m o ţiilo r sîn t tre cu te în rev istă în „ G e n d e r an d E m o tio n '" d e B ro d y şi H ali. 9. Im p o rta n ţa u n ei b u n e co m u n ic ă ri p e n tru fem ei a fo st p re z e n ta tă de M ark H . D av is şi H . A la n O a th o u t în „M a in ten a n ce o f S atisfactio n in R o m an tic R elatio n sh ip s: E m p a th y an d R elaţio n al C o m p e te n c e " („M en ţin erea satisfacţiei în tr-o relaţie ro m a n tică : e m p a tie şi c o m p e ten tă re la ţio n a lă "), Journal o f Personality and Social Psychology 5 3 , 2 (1 9 8 7 ), p p . 3 9 7 -4 1 0 . 10. S tu d ierea n e m u lţu m irilo r so ţilo r şi so ţiilo r: R o b ert J. S tern b erg , „T rian gu latin g L o v e " („T riun gh iu l a m o r o s ") d in R o b e rt S tern b erg şi M ich ael B arn es (e d .), The Psychology ofL ove (Psihologia iubirii), Yale U n iv e rsity P ress, N e w H a v e n , 1 9 8 8 . 11. D escifrarea ch ip u rilo r triste: stu d iu l este făcu t de dr. R u b en C . G u r d e la F a cu lta te a de M ed icin ă a U n iv ersităţii P e n n sy lv a n iă . 12. S ch im b u rile d in tre F re d şi In g rid sîn t p re lu a te din G o ttm a n , What Predicts Divorce, p . 8 4 . 13. S tu d iu l a su p ra căsn iciei este fă cu t d e Jo h n G o ttm a n şi co leg ii săi de la U n iv e rsita te a d in W ash in g to n , fiind d e scris m a i în a m ă n u n t în d o u ă cărţi: Joh n G o ttm a n , W hy M arriages Succeed or Fail (D e ce mariajele reuşesc sau a ju n g sa fie un eşec), S im o n an d S ch u ster, N e w Y ork , 19 9 4 şi What Predicts D iv o rce . 14. Z id u l: G o ttm a n , What Predicts Divorce. 15. G înd u ri o tră v ite : A a ro n B eck, Love Is N ev er E nough (Iubirea n u e niciodată de ajuns), H a rp e r a n d R ow , N e w Y ork, 1 9 8 8 , p p . 1 4 5 -1 4 6 . 16. C e se g în d eşte în c a z u l căsn iciilo r cu p ro b lem e: G o ttm a n , What Predicts Divorce. 17. Gînd.irea d isto rsio n a tă a so ţilo r vio len ţi este d e scrisă în „ A ttrib u tin g N e g a tiv e In ten t to W ife B eh av io r: T h e A ttrib u tio n s o f M a rita liy V iolent V ersus N o n v io le n t M e n " („ A trib u ire a in ten ţiilo r n e g a tiv e co m p o rta m e n tu lu i so ţiilo r: a trib u tele so ţilo r v io len ţi c o m p a ra tiv cu cei n o n v io le n ţi") d e A m y H o ltz w o rth -M u n ro e şi G lenn H u tch in son , Journal of Abnorm al Psychology 102, 2 (1 9 9 3 ), p p . 2 0 6 -2 1 1 . S u sp iciu n ea b ărb aţilor ca re d a u d o v a d ă de a g re siv ita te se x u a lă : N eil M alam u th şi L isa B ro w n , „ S exu ally A g g re ssiv e M e n 's P e rce p tio n s of

386

N o te

YVomen's C o m m u n ic a tio n s " („ P e rce p ţia ag re siv ită ţii se x u a le a b ă rb aţilo r în co m u n ic a re a fe m e ilo r"), Journal o f Personality and Social Psychology 6 7 (1 9 9 4 ). 18. Soţii care îşi b at n e v e ste le : e x istă trei ca te g o rii de soţi ca re d e v in v io lenţi: cei care o fac ra re o ri, cei ca re o fac la s u p ă ra re , cîn d se e n e rv e a -

ză şi cei care o fac la rece, în mod calculat. Terapia se pare că ajută

19. 20.

21. 22. 23.

24. 25. 26. 27. 28. 29.

d o a r la cei d in p rim e le d o u ă ca te g o rii. Vezi N eil Ja co b so n şi alţii, Clinical Handbook o f M arital Therapy {M anualul terapiei căsniciei), G uilford P ress, N e w Y ork , 1 9 9 4 . P o to p u l: G o ttm a n , What Predicts D ivorce. S oţilor n u le p la c cio ro v ă ie lile : R o b e rt L e v e n so n şi alţii, „T h e Influen ce of A g e a n d G e n d e r o n A ffect, P h y sio lo g y , a n d T h eir In te rre la tions: A S tu d y of L o n g -te rm M a rria g e s " („ In flu en ţa v îrstei şi g e n u lui a su p ra afectu lu i, fizio lo g iei şi re laţiilo r d in tre ele: stu d iu a su p ra căsn iciilo r d e d u r a tă " ), Journal o f Personality and Social Psychology 67 (1 9 9 4 ). P o to p u l la soţi: G o ttm a n , What Predicts D ivorce. B ărb aţii sîn t ca u n z id , fem eile critică : G o ttm a n , What Predicts D ivorce. „W ife C h a rg e d w ith S h o o tin g H u s b a n d O v e r F o o tb a ll o n T V " („S oţia a cu z a tă că şi-a îm p u ş c a t so ţu l d in p ricin a u n u i m e ci d e fo tb al de la te le v iz o r"), The N ew York Times (3 nov. 1 9 9 3 ). C ertu rile p ro d u ctiv e d in că sn icie : G o ttm a n , What Predicts D ivorce. L ip sa ca p a cită ţii d e îm p ă c a re în cu p lu ri: G o ttm a n , Wlmt Predicts D ivorce . C ei p a tru p aşi ca re d u c la „ c e rtu ri p o z itiv e " sîn t d in G o ttm a n , Why M arriages Succeed or Fail. S u p ra v e g h e re a p u lsu lu i: G o ttm a n , Ibid . P rin d erea d in z b o r a a u to m a tis m e lo r d e g în d ire: B eck, Love Is N ever Eîtough. O g lin d irea: H a rv ille H e n d rix , G eitin g the Love You Want {C u m să obţii iubirea pe care o doreşti), H e n ry H o it, N e w Y ork , 1 9 8 8 .

C ap itolu l 10. C onducîrtd cu in im a 1. P ră b u şire a p ilo tu lu i c a re îi in tim id a p e ceilalţi: C a ri L a v in , „W h e n M o o d s A ffect S afety : C o m m u n ic a tio n s in a C o ck p it M e a n a L o t a F e w M iles U p " („ A tu n c i cîn d d isp o ziţiile a fe cte a z ă s ig u ra n ţa p e rso an ei: co m u n ica re a în c o ck p it în se a m n ă că ea se face to tu şi u n d e v a în a e r " ), The N ew York Times (26 iu n . 1 9 9 4 ). 2. Sond aju l a su p ra a 2 5 0 d e d ire cto ri: M ich ael M accob y, „T he C o rp o ra te C lim b er H a s to F in d H is H e a r t" („C in e v re a să u rce trep tele ierarh ice trebu ie să aib ă m u lt c u ra j"), F o rtun e (d ec. 1 9 7 6 ). 3. Z ub off: în tr-o c o n v e rs a ţie d in iunie 1 9 9 4 . P e n tru im p a ctu l te h n o lo giilor de in fo rm are , v e z i c a rte a ei In the A g e o f the Smart M achine {în epoca maşinilor deştepte), B asic B ooks, N e w Y ork , 199 1 .

N o te

3 87

4 . P o v e ste a u n u i v ice p re şe d in te s a rc a s tic m i-a fost sp u să d e H en d rie W e.isinger, p sih o lo g la U C L A , Ş co ala S u p e rio a ră de A faceri. C a rte a sa The Criticai E dge: Hozu to Criticize lip and Down the Organization and M ake îi Pay O ff (P u n ctu l critic: cum poţi comenta pozitiv sau negativ compania şi sa m erite), L ittle, B ro w n , B o sto n , 198 9 . 5 . S on d aju l a su p ra iz b u cn irilo r d ire cto rilo r a fost fă cu t de R o b ert Baro n , p sih o lo g la In stitu tu l P o liteh n ic R en sselaer, p e ca re l-a m in te rv ie v a t în The N ew York Times (11 se p t. 19 9 0 ). 6. C riticile, ca u z ă a co n flictelo r: R o b e rt B aro n , „ C o u n te rin g th e E ffects of D estru ctiv e C riticism : T he R elative Efficacy of F o u r In te rv e n tio n s" („ C în tă rire a efecte lo r d is tru g ă to a re ale criticilo r: efica cita te a relativ ă a p a tru in terven ţii")/ Journal o f Applied Psychology 75, 3 (1 990). 7. C ritica p recisă şi ce a v a g ă : H a rry L e v in so n , „F e e d b a ck to S u b o rd in a te s " („ F e e d b a ck -u l şi su b a lte rn ii"), A d d en d um to the Levinson Letter (A ddenda la scrisoarea lui Levinson), In stitu tu l L e v in so n , W alth a m , M a ssa ch u se tts (1 9 9 2 ). 8. S ch im b area la faţă a fo rţei d e m u n că : u n son daj p e 6 4 5 de co m p a n ii n a ţio n ale făcu t d e o firm ă d e c o n su lta n ţă din M a n h a tta n — T ow ers P e rrin , p re z e n ta t în T he N ew York Times (2 6 a u g . 1 9 9 0 ). 9. R ăd ăcin ile u rii: V am ik V olkan, The N eed to H ave Enem ies and Allies (Nevoia de a avea duşm ani şi aliaţi), Ja so n A ro n s o n , N o rth v a le , N e w Jersey, 1988. 10. T h o m as P e ttig re w : i-a m lu a t u n in te rv iu lui P e ttig re w p e n tru The Nerv York Times (1 2 m a i 1 9 8 7 ). 11. S tereo tip u ri şi id ei p re co n c e p u te su btile: S am u el G a e rtn e r şi Jo h n D av id io , Prejudice, D iscrim ination, and Racism (Prejudecăţi, discrim inare şi rasism), A c a d e m ic P ress, N e w Y ork , 1 9 8 7 . 12. Idei p re co n ce p u te su btile: G a e rtn e r şi D a v id io , Prejudice, D iscrim ination, and Racism. 13. R elm an : citat în P îo w a rd K o h n , „S erv ice W ith a S n e e r" („S ervicii fără tra g e re d e in im ă "), The New York Times Sunday M agazine (11 nov. 1 9 9 4 ). 14. IBM : „ R e sp o n d in g to a D iv erse W ork F o rc e " („R eacţia faţă d e o forţă d e m u n că d iv e rs ă " ), The N ew York Times (2 6 a u g . 1 9 9 0 ). 15. P u te re a d e a se e x p rim a cu g las tare: F le tch e r B la n ch a rd , „ R e d u cin g th e E x p re ssio n of R aclai P re ju d ic e " („ R e d u ce re a e x p rim ă rii p reju d ecă ţilo r ra s ia le "), Psychological Science (v o i. 2 , 1 9 9 1 ). 16. S tereo tip u rile d istru g : G a e rtn e r şi D av id io , Prejudice, D iscrim ination, and Racism. 17. E ch ip ele: P e te r D ru ck er, „T he A g e o f S ocial T ra n sfo rm a tio n " („V îrsta tra n sfo rm ă rii s o c ia le "), The Atlantic M onthly (nov. 1 9 9 4 ). 18. C o n ce p tu l d e in telig en ţă d e g ru p este in v e n ta t d e W e n d y W illiam s şi R o b e rt Sternberg> „ G ro u p In tellig en ce: W h y S o m e G ro u p s A re B e tte r T h an O th e rs " („In telig en ţa d e g ru p : d e ce u n ele g ru p u ri sînt m a i b u n e d ecit a lte le "), Intelligence (1 9 8 8 ).

388

N o te

19. S tu d ierea celeb rită ţilo r în ca d ru l la b o ra to a re lo r Bell a fost p re z e n ta tă de R o b ert K elley şi Ja n e t C a p la n în „FIow Bell L ab s C re a te s S tar P e rfo rm e rs " (..C u m s-au c re a t la la b o ra to a re le Bell p e rfo rm e ri c e le b ri"), H arvard Business Review (iulie—a u g . 1 9 9 3 ). 20. U tilitatea reţelelo r n eo ficiale este citată d e D av id K ra ck h a rd t şi Jeffrey R . H a n so n în „In fo rm ai N e tw o rk s: T he C o m p a n y B ehind the C h a r t" („R eţelele n eo ficiale: c o m p a n ia d in sp a te le g ra fic u lu i"), H arvard Business Review (iu lie -a u g . 1 9 9 3 ), p . 104.

C ap itolu l 11. M inte şi m ed icin ă 1. S istem u l im u n ita r p e p o st d e creier al tru p u lu i: F ra n cisco V arela în c a d ru l în tru n irii C e a d e-a treia m in te şi v ia ţa , D h a ra m sa la , In d ia (d ec. 1 9 9 0 ). 2 . M e sa g e ri ch im ici în tre cre ie r şi sistem u l im u n ita r: vezi R o b e rt A d e r şi alţii, Psychoneuroim m unology (Psihoneuroim unologia), ed iţia a 2 -a, A ca d e m ic P ress, San D ieg o , 1 9 9 0 . 3. C o n ta ctu l d in tre n e rv i şi celu lele im u n e: D a v id Fel ten şi alţii, „ N o ra d re n e rg ic S y m p a th e tic In n e rv a tio n of L y m p h o id T issu e " („ In v e rsarea n o rad ren alin e i sistem u lu i s im p a tic în ţe su tu l lim fo id "), Journal o f Im m unology 1 35 (1 9 8 5 ). 4 . H o rm o n ii şi fu n cţiile im u n itare: B. S. R ab in şi alţii: „B id irecţio n al In te ra ctio n B etw een the C e n tra l N e rv o u s S y ste m an d the Im m u n e S y s te m " („ In te ra cţiu n e a b id ire cţio n a lă în tre siste m u l n e rv o s cen tral şi sistem u l im u n ita r"), Criticai Reviews in Im m unology 9 (4 ), (1 9 8 9 ), p p . 2 7 9 -3 1 2 . 5. L e g ă tu rile d in tre cre ie r şi sistem u l im u n ita r: v e z i, d e e x e m p lu , Stev e n B. M aier şi alţii, „ P s y c h o n e u ro im m u n o lo g y " („ P sih o n e u ro im u n o lo g ia " ), A m erican Psychoîogist (d e c. 1 9 9 4 ). 6. E m o ţiile to xice: H o w a rd F rie d m a n şi S. B o o th b y -K ew ley , „T he D isease-P ro n e P erso n a lity : A M e ta -A n a ly tic V ie w " („ P e rso n a lita te a ca re p re d isp u n e la b o ală: un p u n ct d e v e d e re m e ta -a n a litic "), A m erican Psychoîogist 4 2 (1 9 8 7 ). A ce a stă v a s tă a n aliză a stu d iilo r ca re folo sesc „ m e ta -a n a iiz a " şi ca re re zu ltă d in m u lte alte stu d ii m ai m ici p o a te fi co m b in a tă d in p u n c t de v e d e re sta tistic în tr-u n stu d iu e n o rm . A c e s t lu cru a r p e rm ite efecte ce n u s -a r v e d e a în orice stu d iu , d a r s -a r p u te a d e te cta m a i u ş o r d a to rită u n u i n u m ă r to tal d e p e rso a n e stu d ia te m u lt m ai m a re . 7. Scepticii su sţin că im a g in e a em o ţio n a lă în strîn să le g ă tu ră cu n u m ă rul m are d e îm b o ln ă v iri este d e fap t p rofilul ch in tesen ţei n e u ro tice — u n ad e v ă ra t n au frag iu în an xiozitate, d epresie şi furie em oţion ală. A ce ste p ro ce n te m a ri de îm b o ln ăv ire ca re sîn t p re z e n ta te se d a to rea z ă nu atîta u n o r m o tiv e m e d ica le , cît u nei înclinaţii a o a m e n ilo r d e a se p lîn ge d e p ro b lem ele de să n ă ta te , e x a g e rîn d u -le g ra v ita te a . F rie d m a n şi alţii su sţin că im p o rta n ţa e m o ţiilo r în a p ariţia b olilor se re z u m ă d o a r la ce rce tă rile în ca re ev a lu ă rile m e d icilo r sîn t fă cu te

M o ţe

8.

9.

10. 11. 12.

13.

14.

389

d o a r a su p ra sem n e lo r o b serv ab ile d e b o a lă şi ale an a liz e lo r m e d ic a le şi n u ţin c o n t d e p lîn g erile p acien ţilo r, ca re d e te rm in ă n iv elu l de îm b o ln ăv ire — cea din tîi so lu ţie fiind una m a i o b iectiv ă. S ig u r că există p o sib ilitatea ca o sta re p ro a s tă să fie re z u lta tu l u n ei con d iţii fizice p re ca re , p re c u m şi p o sib ilitatea d e a grăb i a p a riţia bolii; din a ce st m otiv, d atele cele m ai c o n v in g ă to a re p ro v in d in n işte stu d ii de p ro sp ecţie în ca re stările e m o ţio n a le sîn t e v a lu a te in d e p e n d e n t de cele de b oală. Gail Iron son şi alţii, „E ffects o f A n g e r on L e ft V en tricu lar E jectio n F ractio n in C o ro n a ry A rte ry D is e a s e " („ E fe cte le m îniei a s u p ra v e n tricu lu lu i stîn g în b olile c o ro n a rie n e "), The A m erican Journal o f Cardiologi/, 7 0 , 1992. Eficien ţa p o m p ă rii sa n g v in e se m a i n u m e şte u n e ori şi „ejection fra c tio n ", ce e a c e califică a ce a c a p a cita te a inim ii d e a p o m p a sîn gele d in v e n tricu lu l stîn g în a rte re . A stfel se m ă s o a ră p ro cen taju l de sîn ge p o m p a t d in v e n tricu le la fiecare b ă ta ie a inim ii, în bolile d e in im ă, s c ă d e re a p o m p ă rii în se a m n ă o slăb iciu n e a m u ş ch iu lu i inim ii. D in tre cele p este 12 stu d ii d esp re o stilitate şi m o a rte p ricin u ite de bolile d e in im ă, o p a rte au a ră ta t că a r e x ista o le g ă tu ră , n u m a i că a ce st n eaju n s p o ate să se d a to re z e d ife re n ţe lo r d e m e to d ă , c u m a r fi o p ro astă m ă su ra re a ostilităţii, p re c u m şi efectu lu i re la tiv subtil al a ce stu ia . D e e x e m p lu , cel m a i m a re n u m ă r d e d e ce se c a u z a te de efectu l ostilităţii se p a re că se p ro d u c c a m la v îrstele m ijlocii. D acă stu d iu l nu reu şeşte să g ă s e a s c ă a ce le c a u z e ale d ecesu lu i p e n tru o am en ii aflaţi la a ce a stă v îrstă , în se a m n ă că p ra c tic ra te a z ă efectul. O stilitatea şi bolile d e in im ă: R e d fo rd W illiam s, The T rusting H eart (O inima de încredere), T im es B o o k s /R a n d o m H o u se , N e w Y ork , 198 9 . P e te r K au fm an : i-am lu a t u n in te rv iu dr. K a u fm a n p e n tru The Neiu York Times (1 sep t. 1992). U n stu d iu făcu t la S tan fo rd a s u p ra m îniei şi celu i d e-al d oilea infarct: C ari T h o reso n l-a p re z e n ta t în ca d ru l C o n g re su lu i In tern aţio n al d e M ed icin ă C o m p o rta m e n ta lă d e la U p p sa la , S ued ia (iul. 1 9 9 0 ). L y n d a H . P o w ell, „ E m o ţio n a l A ro u s a l as a P re d icto r of L o n g -T e rm M o rta lity an d M o rb id ity in P o s t M .I. M e n " („T rezirea e m o ţio n a lă ca facto r p re d ictiv al m o rta lită ţii şi m o rb id ită ţii b ărb aţilo r d u p ă o p e ra ţii"), Circnlation, voi. 8 2 , nr. 4 , A n e x a III, o ct. 1 9 9 0 . M u rra y A. M ittlem an , „ T rig g erin g o f M y o ca rd ia l In farctio n O n set

b y E p iso d e s o f A n g e r" („ D e cla n şa re a in farctu lu i m io ca rd ic în u rm a criz e lo r d e fu rie "), Circulation, v o i. 8 9 , nr. 2 (1 9 9 4 ). 15. R ep rim area m îniei rid ică te n siu n e a a rte ria lă : R o b e rt L e v e n so n , „C an W e C o n tro l O u r E m o tio n s , an d H o w D oes S uch C o n tro l C h a n g e an E m o ţio n a l E p is o d e ? " („ O a re p u te m co n tro la em o ţiile şi c u m a r p u tea un a se m e n e a co n tro l să m o d ifice u n ep iso d e m o ţio n a l? " d in Fundam ental Questions A bout Emotions {întrebări fim dam en-

390

M o ţe

tale asupra emoţiilor) d e R ich a rd D a v id so n şi P a u l E k m a n , O xford U n iv e rsity P ress, N e w Y ork, 1 9 9 5 . 16. Stilul p erso n al fu rio s: a m scris d e sp re s tu d iu l lui R e d fo rd W illiam s a su p ra rruniei şi a s u p ra in im ii în The N ew York Times Good Health M agazine (16 ap r. 1 9 8 9 ). 17. O re d u ce re de 44% la cel d e -a l d o ilea in fa rct: T h o re so n , op. cit. 18. P ro g ra m u l dr. W illiam s p e n tru stăp ân irea mâniei: W illiam s, The T rusting Heart. 19. F e m e ia ca re îşi făcea m e re u griji: T im o th y B ro w n şi alţii: „G en eralized A n x ie ty D iso rd e r" („D isfu ncţii ale an xietăţii g e n e ra liz a te ") din Clinicul Handbook o f Psychological D isorders (M anualul disfuncţiilor psihologice) d e D a v id H . B a rlo w (e d .), G u ilfo rd P re ss, N e w Y ork , 1 993. 2 0 . S tresu l şi m e ta sta z e le : B ru ce M c E w e n şi E lio t Stellar, „S tress a n d the In d iv id u a l: M e ch a n ism s L e a d in g to D is e a s e " („S tresu l şi in d ivid u l: m e ca n ism e le ca re d u c la îm b o ln ă v ire "), A rchives o f Internai M edicine 153 (2 7 se p t. 1 9 9 3 ). S tu d iu l p e c a re îl d e s c riu e ste în „ B io lo g y an d C lin ical R elevan ce o f H u m a n N a tu ra l K iller C e lls " („B io lo gia şi re le v a n ţa clinică a celu lelo r u m a n e u c ig ă to a re " ) d e M . R o b e rts o n şi J. R itz, Blood 7 6 (1 9 9 0 ). 2 1 . P o t exista m u ltip le m o tiv e p e n tru c a re o a m e n ii stresaţi d e v in m ai v u ln erab ili la b o ală , a p a rte d e căile b io lo g ice fireşti. U n u l a r fi felul în ca re o am en ii în c e a rc ă să-şi c a lm e z e a n x ie ta te a — d e e x e m p lu , fum a tu l, b ău tu l sau în d o p a tu l c u a lim e n te n e s ă n ă to a s e sânt în sine un p erico l. P e d e altă p a rte y e x istă şi a c e a s tă în g rijo rare p e rm a n e n tă şi a n x ie ta te care îi p o t face p e o a m e n i să-şi p ia rd ă so m n u l sa u să u ite să îşi resp e cte tra ta m e n te le m e d ica le sau d ietele, p re lu n g in d u -şi b o ala p e care deja o a u . C el m a i a d e s e a în să , m ai m u lt ca sigu r, a c e s tea m e rg m în ă în m in ă , stre su l şi b o a la sîn t u n ta n d e m . 2 2 . S tresu l slăb eşte sistem u l im u n i tar: d e e x e m p lu , în tr-u n s tu d iu făcu t a s u p ra u n o r stu d e n ţi la m e d icin ă c a re se co n fru n tă cu stre su l la e x a m e n e , s-a d e m o n s tra t că ace ştia n u n u m a i că a u u n co n tro l s c ă z u t a su p ra sistem u lu i im u n itar, c e e a ce d u c e la h e rp e su ri, d a r p re z in tă şi o scă d e re a ca p a cită ţii g lo b u lelo r albe d e a u cid e celu lele b o ln a v e , p re c u m şi u n n ivel c re scu t d e su b s ta n ţe ch im ice , a so cia t cu su p rim a re a ca p a cită ţilo r -.im unitare ale lim fo citelo r, glob u lele alb e co n ce n trîn d u -se a su p ra ră sp u n s u lu i im u n o lo g ic. Vezi R o n ald G laser şi Jan ice K iecolt-G laser, „ S tre ss-A sso cia te d D ep ressio n in C ellu lar Im m u n ity " („D ep resia a so cia tă stre su lu i la n iv e l im u n ita r"), Brain, Behavior, and im m unity 1 (1 9 8 7 ). D ar în m a jo rita te a a c e sto r stu d ii se a ra tă că există o slăbire a ca p a cită ţii d e a p ă ra re im u n o lo g ică în faţa stresu lu i, totuşi nefiind fo a rte cla r d a că a ce ste n iv elu ri sînt a tît de scă z u te în cît să d u c ă la riscu ri m e d ica le . 2 3 . S tresu l şi răcelile: S h eld o n C o h e n şi alţii, „ P sy ch o lo g ica l S tress and S u scep tib ility to the C o rn m o n C o id " („S tresu l p sih o lo g ic şi sen sib i-

N o te

24.

25.

26.

27.

28.

391

litatea e x a g e ra tă la răcelile o b işn u ite " ), Neio E ngland Journal o f M edicine 3 2 5 (1 9 9 1 ). S u p ărările ziln ice şi infecţiile: A rth u r S ton e şi alţii, „ S e cre to ry IgA as a M easu re of Im m u n o c o m p e te n c e ", Journal o f H um an Stress 13 (1 9 8 7 ). In tr-u n alt stu d iu , 2 4 6 d e soţi, soţii şi copii au ţin u t u n ju rn al zilnic al m o tiv e lo r d e stres d in fam ilia io r în tr-u n se z o n c u g rip ă . C ei ca re a u a v u t cele m a i m u lte criz e fam iliale au a v u t şi cele m a i m u lte grip e şi m ai m u lte zile cu febră, făcîn d u -se in clu siv o m ă su ră to a re a n ivelu lu i a n tico rp ilo r. Vezi şi R. D . C lo v e r şi alţii, „ F a m ily F u n ction in g an d S tress as P re d ic to rs o f In flu en za B In fe ctio n " („ F u n c ţio n a re a fam iliei şi stre su lu i ca in d ica to ri ai g rip ei in fe cţio a se B "), Jo u rnal of Fam ily Practice 28 (m ai 1 9 8 9 ). H e rp e su rile şi stresu l: o serie d e stu d ii făcu te d e R o n a ld G la se r şi Jan ice K ieco lt-G lase r -— d e e x ., „ P sy ch o lo g ica l In fiu en ces o n Im m u n ity " („In flu en ţele p sih o lo g ice a s u p ra im u n ită ţii''), A m erican Psychologist 43 (1 9 8 8 ). R elaţia d in tre stres şi h e rp e s e ste a tît d e p u te rn ică , in cit a ce st lu cru a fo st d e m o n s tra t în tr-u n stu d iu p e n u m a i z e ce p acien ţi, fo lo sin d u -se h e rp e su l ca m ă s u ră to a re ; c u cît a n x ie ta te a era m a i m a re , stre su l în re g is tra t d e c ă tre p acien ţi e ra şi el m a i m a re şi creştea p erico lu l a p a riţie i d e h e rp e su ri în u rm ă to a re le s ă p tă m în i; p e rio a d e le ca lm e d in v ieţile lo r d u c e a u la liniştirea h e rp e su rilo r, c a re n u m ai a p ă re a u . Vezi H . E . S ch m id t şi alţii, „S tress as a P recip itatin g F a c to r in Sub jects W ith R e cu rre n t H e rp e s L a b ia lis " („S tresu l ca facto r ce g ră b e ş te re cu re n ţa h e rp e su lu i la p e rso a n e le v u ln e ra b ile " ), Journal o f Family Practice 2 0 (1 9 8 5 ). A n x ie ta te a la fem ei şi b olile d e in im ă: C a ri T h o re so n a p re z e n ta t a ce st stu d iu la C o n g re s u l In te rn a ţio n a l de M e d icin ă C o m p o rta m e n tală de la U p p sa la , S u e d ia (iulie 1 9 9 0 ). A n x ie ta te a p o a te d e a s e m e n ea să jo ace u n ro l în a-i face pe unii o a m e n i v u ln erab ili la bolile d e in im ă. In tr-u n stu d iu fă c u t la U n iv e rsita te a A la b a m a , la F a cu lta te a d e M ed icin ă, p e 1 123 d e b ă rb a ţi şi fem ei în tre 4 5 şi 7 7 d e an i, s-a e v a lu a t p rofilu l lo r e m o ţio n a l. A cei b ărb aţi ca re a v e a u în clin aţii m a i m a ri sp re a n x ie ta te şi sp re în g rijo ra re la v îrsta m ijlocie ris c a u m a i m u lt d ecît ceilalţi să facă h ip e rte n siu n e 2 0 d e an i m a i tîrz iu . Vezi A b ra h a m M a rk o w itz şi alţii, Journal o f the A m erican M edical Associa tion (1 4 nov. 19 9 3 ). Stresu l şi ca n ce ru l co lo re cta l: Jo se p h C . C o u rtn e y şi alţii, „S tressful Life E v e n ts an d th e R isk of C o lo re cta l C a n c e r " („V iaţa s tre sa n tă şi riscu l d e a face c a n c e r c o lo r e c ta l"), Epidemiologx/ (se p t. 1 9 9 3 ), 4 (5 ). R e la x a re a p e n tru c o n tra b a la n sa re a sim p to m e lo r b a z a te p e stres: v ezi, de e x e m p lu , D an iel G o le m a n şi Joel G u rin , M în d Body M edicine {M edicina m intii şi a tru p ulu i), C o n s u m e r R e p o rts B o o k s /S t. M a rtin 's P ress, N e w Y ork , 1 9 9 3 .

392

M o ţe

29. D ep resia şi bolile: v e z i, d e e x v S e y m o u r Reichliri, „ N e u ro e n d o c rin e Im m u n e In te ra ctio n s " („ In te ra cţiu n e a n e u ro e n d o c rin ă şi im u n ă ")/ New England Journal of M edicine (21 o ct. 19 9 3 ). 30. T ran sp lan tu l d e m ă d u v ă o so a să : cita t d e Ja m e s S trăin , „ C o st O ffset F ro m a IJsych iatric C o n su lta tio n -L ia iso rt In te rv e n tio n W ith E ld e rly H ip F ra c tu re P a tie n ts " („ C o n se cin ţe le în u rm a u nei in terven ţii ca re p resu p u n e şi o co n su lta ţie la n ivel p sih ia tric a tu n ci cîn d p acien ţii su feră la o v îrstă a v a n s a tă d e o fra ctu ră d e ş o ld " ), A m erican fo u m a l of Psychiatiy 148 (1 9 9 1 ). 31. H o w ard B u rto n şi alţii, „T he R elatio n sh ip of D ep ressio n to S u rv iv a l in C h ron ic R en al F a ilu re " („R elaţia d in tre d e p re sie şi s u p ra v ie ţu ire în bolile cro n ice re n a le " ), Psychosomatic M edicine (m a rt. 1 9 8 6 ). 32. L ip sa d e sp eran ţă şi d ecesu l în u rm a b o lilo r d e in im ă: R o b e rt A n d a şi alţii, „D ep ressed A ffect, H o p e le ssn e ss, an d th e R isk of Isch em ic H e a rt D isease in a C o h o rt o f U .S . A d u lts " („ D e p rim a re a , lipsa d e sp e ra n ţă şi riscu l îm b o ln ăv irii d e boli d e in im ă în c a z u l m ai m u lto r ad u lţi d in S U A "), Epidemiology (iui. 1 9 9 3 ). 3 3 . D ep resia şi in farctu l: N a n c y F ra s u re -S m ith şi alţii, „ D e p re ssio n F o llo w in g M y o ca rd ia l In fa rctio n " („D ep resia c a re în so ţe şte in farctu l m io c a rd ic "), Journal o f the A m erican M edical Association (20 o c t. 1 9 9 3 ). 3 4 . D ep resia în m ai m u lte boli: dr. M ich ael v o n K o rff d e la U n iv e rs ita tea W ash in g to n , p sih ia tru l c a re a fă cu t a c e s t stu d iu , a su b lin iat că în cazu l u n o r ase m e n e a p a cie n ţi ca re se co n fru n tă c u situaţii dificile şi care trăiesc d e p e o zi p e a lta , „ d a că tra te z i d e p re sia u n u i p a cie n t, co n staţi a m e lio ră ri fără m o d ifică ri ale stării d e s ă n ă ta te fizică. D acă eşti d e p rim a t, sim p to m e le ţi se p a r în să m a i g ra v e . O b o ală fizică d e obicei cro n ică e ste o m a re p ro b lem ă p e n tru a d a p ta b ilita te . D acă eşti d e p rim a t, eşti m a i p u ţin cap ab il să în v e ţi să ai grijă d e b o ala ta . C h iar şi în ca z u l b o lilo r fizice, d a că eşti m o tiv a t şi ai d e stu lă en e rg ie şi sen tim en tu l v alo rii d e sine — to a te a ce ste a fiind sub sem n u l în trebării în ca z u l u nei d ep resii — atu n ci o a m en ii se p o t a d a p ta re m arcab il ch ia r şi la cele m ai cu m p lite n eaju n su ri d e s ă n ă ta te ." 3 5 . O p tim ism u l şi o p e ra ţiile d e b y p a ss: C h ris P e te rso n şi alţii, Learned Helplessness: A Theory fo r the A g e o f Personal Control (Dobîndirea depăşirii neajutorării: o teone pentru vîrsta controlului personal), O x fo rd U n iv ersity P ress, N e w Y ork , 1 9 9 3 .

36. Accidentele la coloana vertebrală şi speranţa: Timothy Elliott şi alţii, „ N e g o tiatin g R e ality A fte r P h y sical L o ss: H o p e , D e p re ssio n , an d D isab ility" („ N e g o cie re a realităţii d u p ă u n a ccid e n t fizic: sp e ra n ţa , d ep resia şi in firm ita te a "), Journal o f Personality and Social Psychology 6 1 ,4 ( 1 9 9 1 ) . 3 7 . R iscul m e d ica l al izo lării so ciale: Ja m e s H o u se şi alţii, „S ocial R elationsh ip s an d H e a lth " („R elaţiile so ciale şi s ă n ă ta te a " ), Science (29 iul. 1988). D ar v ez i şi o d e sco p e rire c o n tro v e rsa tă : C a ro l S m ith şi al-

M a te

38.

39. 40.

41.

42.

43. 44.

393

ţii, „M e ta -A n a ly sis of th e A sso cia tio n s B etw een S ocial S u p p o rt an d H e a lth O u tc o m e s " („ M e ta -a n a liz a le g ă tu rilo r d in tre sprijinul social şi rezu ltatele în d irecţia s ă n ă tă ţii"), Journal o f Behavioral M edicine (1 9 9 4 ). Izolarea şi riscu l d e d e ce s: alte stu d ii su g e re a z ă u n m e c a n is m b io lo g ic în fu n cţie. A ce ste d e sco p e riri, cita te în H o u se , „S ocial R elatio n sh ip s an d H e a lth ", au ajuns la co n clu z ia că sim p la p re z e n ţă a unei alte p e rso a n e p o a te re d u ce a n x ie ta te a şi s că d e a stre su l p sih o lo g ic la p e rso a n e le ca re se află în te ra p ie in te n siv ă , la re a n im a re . E fectu l de re co n fo rta re d a to ra t p re z e n ţe i u n ei alte p e rs o a n e d u ce n u n u m a i la o scă d e re a ritm u lu i ca rd ia c şi a ten siu n ii arte ria le , d a r şi la o m ai m ică secreţie a aciz ilo r g ra şi, c a re a r p u te a b lo ca arte re le . U n a d in tre teorii în cearcă să ex p lice efectu l v in d e c ă to r al co n ta c te lo r so cia le, ca re su g e re a z ă u n m e ca n ism m in ta l în fu n cţie. A c e a stă teorie se b a z e a z ă p e d iv e rse d a te o b ţin u te în u rm a e x p e rie n ţe lo r p e an im ale, d in ca re s-a c o n s ta ta t că e x istă u n efect d e c a lm a re a z o n ei h ip o ta la m ice p o ste rio a re , z o n ă a siste m u lu i lim b ic cu p u te rn ice le g ă tu ri cu n u cleu l a m ig d a lia n . P re z e n ţa re c o n fo rta n tă a u n ei alte p e rso a n e inhib ă a ctiv ita te a lim b ică, scă z în d ritm u l d e secreţie al acetilco lin elo r h id ro co rtiz o n u lu i şi ca te co la m in e lo r, to a te a ce ste a fiind su b stan ţe n e u ro ch im ice ca re d e cla n şe a z ă o re sp ira ţie m ai ra p id ă , u n ritm c a rd ia c c re scu t sau alte sem n e fiz io lo g ice ale stresu lu i. în co rd a re , „ C o st G ffse t" („ C o n s e c in ţe "). C ei ce su p ra v ie ţu ie sc in farctu lu i şi sp rijin ul e m o ţio n a l: L isa B erkm a n şi alţii, „E m o ţio n a l S u p p o rt a n d S u rv iv a l A fter M y o ca rd ia l In farctio n , A P ro sp e ctiv e P o p u la tio n B a se d S tu d y of the E ld e rly " („Sprijinul e m o ţio n a l şi s u p ra v ie ţu ire a d u p ă in farctu l m io ca rd ic, u n stu d iu b a z a t p e p e rso a n e în v îr s tă " ), A n naîs o f Internai M edicine (15 d e c . 1 9 9 2 ). S tu d iu su e d e z : A n n ik a R o se n g re n şi alţii, „S tressfu l Life E v e n ts, S ocial S u p p o rt, an d M o rta lity in M en B o rn in 1 9 3 3 " („ E v e n im e n te le stresan te ale v ieţii, sp rijinul so cial şi m o rta lita te a b ă rb a ţilo r n ă scu ţi în 1 9 3 3 " ), British M edical Journal (19 o ct. 1 9 9 3 ). C e rtu rile în căsn icie şi sistem u l im u n ita r: Ja n ice K ieco lt-G laser şi alţii, „M arital Q uality, M a rita l D isru p tio n , an d Im m u n e F u n c tio n " („C a lita te a căsn iciei, d e z m e m b ra re a că sn icie i şi fu n cţia im u n o lo g ic ă " ), Psychosomatic M edicine 4 9 (1 9 8 7 ). I-a m lu a t u n in terv iu lui Jo h n C a c io p p o în The Nezu York Times (15 d e c. 1 9 9 2 ). M ă refer la g în d u riie n e p lă cu te : Ja m e s P en n eb ak er, „ P u ttin g Stress In to W o rd s: H e a lth , L in g u istic an d T h e ra p e u tic Im p lica tio n s" („ E x p rim a re a stresu lu i în cu v in te : să n ă ta te , im plicaţii lin g v istice şi te ra p e u tic e "), lu cra re p re z e n ta tă la în tîln irea A so ciaţiei A m e rica n e a P sih ologilor, W ash in g to n , D C (1 9 9 2 ).

394

M o ţe

4 5 . P sih o terap ie şi a m e lio ră ri m e d ica le : L e ste r L u b o rsk y şi alţii, „Is P sy ch o th e ra p y G o o d for Y o u r H e a lth ? " („ P sih o te ra p ia face bine la s ă n ă ta te ? " ), lu cra re p re z e n ta tă la în tîln irea A so cia ţie i A m e rica n e a P sih ologilor, W ash in g to n , D C (1 9 9 3 ). 4 6 . G ru p u rile d e sprijin p e n tru cei b o ln av i d e ca n c e r. D a v id S piegel şi

alţii, „Effect of Psychospcial Treatment on Survival of Patients with

47.

48.

49.

50. 51.

M e ta sta tic B reast C a n c e r " („ E fe ctu l tra ta m e n tu lu i p sih o lo g ic a su p ra p a cie n te lo r c a re a u su p ra v ie ţu it u n u i c a n c e r la sîn cu m e ta s ta z e " ), Lancet nr. 8 6 6 8 , ii (1 9 8 9 ). în treb ările p ărin ţilo r: d e sc o p e rire a a fo st c ita tă d e dr. S tev en C o h e n -C o le , p sih ia tru la U n iv e rsita te a E m o ry , a tu n ci cîn d i-a m lu at un in terviu p e n tru The N ew York Times (1 3 nov. 1 9 9 1 ). In fo rm aţii co m p le te : d e e x e m p lu , p ro g ra m u l P la n e tre e d in c a d ru l P acific P re sb y te ria n H o sp ita l d in San F ra n c is c o v a face c e rce tă ri m e d icale a su p ra tu tu ro r su b ie cte lo r în fu n cţie d e cerin ţe . C u m p o t d e v e n i p acien ţii eficien ţi: în a c e s t se n s, a fost d e z v o lta t u n p ro g ra m d e că tre dr. M a ck L ip k in , Jr., d e la U n iv e rs ita te a de M ed icin ă d in N e w Y ork . P re g ă tire a e m o ţio n a lă a u n ei in te rv e n ţii ch iru rg ic a le : a m scris d e sp re a ce st lu cru în The N ew York Times (1 0 d e c . 1 9 8 7 ). în g rijirea d in p a rte a fam iliei p e n tru p acien ţii aflaţi în sp ital: d in n o u este u n m o d el P la n e tre e , ca şi ce l d e la sp italele R o n ald M cD o n ald , u n d e se p e rm ite ca p ă rin ţii să ste a u n d e v a în a p ro p ie re a sp italelo r

atunci cînd copiii sînt internaţi. 5 2 . C o n ştie n tiz a re şi m e d icin ă : v e z i Jo n K a b a t-Z in n , Full Catastrophe Living (Trăirea în plină catastrofă), D e la co rte , N e w Y ork , 199 1 . 5 3 . P ro g ra m u l d e refa ce re în u rm a b o lilo r d e in im ă: v e z i D ean O rn ish , Dr. Dean O rnish's Program fo r R eversing H eart Disease (Program ul dr. Dean O rnish pentru refacerea pacienţilor cu boli de inimă), B allan tine, N e w Y ork , 1991. 5 4 . M e d icin a b a z a tă p e relaţiile in te ru m a n e : Health Professions Education and Relationship-Centered Care (Educaţia în profesiunile legate de sănătate şi relaţiile bazate pe îngrijiri). R a p o rt al P e w -F e tz e r Task F o rce on A d v a n c in g P sy ch o so cia l H e a lth E d u c a tio n , P e w H e a lth P ro fessio n s C o m m issio n şi F e tz e r In stitu te a t T h e C e n te r o f H e a lth P ro fessio n s d in ca d ru l U n iv ersită ţii C alifo rn ia d in S an F ra n cisco , San F ra n cisco (a u g . 19 9 4 ). 5 5 . E x te rn a re a m a i ra p id ă : în c o rd a re a , „ C o n s e c in ţe ". 5 6 . E ste lipsă d e etică să n u tra te z i d e p re sia în ca z u l p a cie n ţilo r cu boli ca rd io v a scu la re : R ed fo rd W illiam s şi M a rg a re t C h esn ey , „ P sy ch o so cial F a c to rs an d P ro g n o sis in E sta b lish e d C o ro n a ry H e a rt D ise a se " („ F a cto rii p sih olo g ici şi p ro g n o z e le în stab ilirea b olilor co ro n a rie n e " ), Journal o fth e A m erican M edical Association (20 o ct. 1 9 9 3 ). 5 7 . S criso are d esch isă că tre un c h iru rg . S tan ley K ra m e r, „A P rescrip tio n for H e a lin g " („R eţetă p e n tru v in d e c a re " ), Newsiveek (7 iu n ie 1 993).

N o te

39 5

PA R T E A A PA TR A O A Z E D E O P O R T U N IT Ă Ţ I C ap itolu l 12. C reuzetu l fam iliei 1. L eslie şi jo cu rile v id eo : B e v e rly W ilson şi Jo h n G o ttm a n , „M arital C o n flict an d P aren tin g : T he R ole o f N e g a tiv ity in F a m ilie s " („ C o n flictele m a rita le şi cre şte re a co p iilo r: rolul gîn d irii n e g a tiv e în fam iLii") d in M . H . B o rn stein , Handbook of Parenting (G hidul părintelui), v o i. 4, L a w re n ce E rlb a u m , H illsd ale, N e w Jersey, 1 9 9 4 . 2. C e rce ta re a em o ţiilo r în fam ilie a fost făcu tă m a i siste m a tic în s tu d iile lui Jo h n G o ttm a n , p e c a re le -a m re ca p itu la t în C a p ito lu l 9 . Vezi C aro le H o o v e n , L y n n K a tz şi Jo h n G o ttm a n , „T he F a m ily as a M e ta em o tio n C u ltu re " („ F a m ilia ca tip d e cu ltu ră m e ta -e m o ţio n a lă "), Cognition and Emotion (p rim ă v a ra 1 9 9 4 ). 3. B eneficiile co p iilo r cu p ă rin ţi a d e p ţi ai e d u ca ţie i em o ţio n a le : H o o v e n , K atz şi G o ttm a n , „T he F a m ily as a M e ta -e m o tio n C u ltu re ". 4. S u g arii o p tim işti: T. B e rry B ra z e lto n în p refaţa de la H eart Start: The Emoţional Foundations o f School Readiness (H eart Start: baza emoţională a pregătirii pentru şcoală), C e n tru l N a ţio n a l d e P ro g ra m e p e n tru S u g ari, A rlin g to n , VA, 199 2 . 5. In d icato ri em o ţio n ali ai su cce su lu i la şco a lă : H eart Start. 6. E lem en te p e n tru p re g ă tire a co p iilo r p e n tru în ce p e re a şcolii: H eart Start, p . 7. 7. S u g ari şi m a m e : H eart Start, p . 9 . 8. N eaju n su ri cre a te p rin n eglijare: M . E rick so n şi alţii, „T he R eiaţio n sh ip B etw een Q u a lity of A tta c h m e n t an d B e h a v io r P ro b le m s in P resch o o l in a H ig h -R isk S a m p le " („R elaţia d in tre ca lita te a a fe cţiu nii şi p ro b lem ele de c o m p o rta m e n t la p re şco la rii cu risc m a r e ") d in I. B eth erto n şi E . W aters (e d .), M onographs o fth e Society o f Research in Chilă D evelopm ent 5 0 , se ria nr. 2 0 9 . 9. Lecţii care răm în şi care sîn t d a te în p rim ii p a tru ani: Heart Start, p. 13. 10. S u p ra v e g h e re a în tim p a co p iilo r ag resiv i: L .R . H u e s m a n , L e o n a rd E ro n şi P a tty W arn ick e -Y a rm e l, „In tellectu al F u n ctio n an d A g g re s sio n " („ F u n cţia in te le ctu a lă şi a g re s iv ita te a "), The Journal o f Personality and Social Psychology (ian . 1 9 8 7 ). D esco p eriri sim ilare a u fost p re ze n ta te şi d e A le x a n d e r T h o m a s şi Stella C h ess în re v ista Child Development d in se p t. 1 9 8 8 , în tr-u n stu d iu fă cu t pe 7 5 de co p ii, c a re a u fost u rm ă riţi la in te rv a le fixe, în cep în d d in 1956, cîn d a v e a u în tre 7 şi 12 an i. A le x a n d e r T h o m a s şi alţii, „ L o n g itu d in a l S tu d v of N e g a tiv e E m o ţio n a l S tates an d A d ju stm e n ts F ro m E a rly C h ild h o o d T h ro u g h A d o le s c e n c e " („S tu d iu a p ro fu n d a t al stă rilo r e m o ţio n a le n e g a tiv e si a d a p tă rile p osib ile în că d in p rim a co p ilă rie şi p în ă la a d o le s c e n ţă "), Child Developm ent 5 9 (1 9 8 8 ). Z e c e ani m a i tîrziu , c o piii co n sid e ra ţi cei m ai a g re siv i d e că tre p ărin ţi şi p ro fe so ri în an ii d e şco ală p rim a ră au fost cei m ai a g itaţi din p u n c t d e v e d e re e m o -

396

N o te

ţionaî că tre sfîrşitul a d o le sce n ţe i. A ceştia e ra u cop ii (c a m d e d o u ă ori m ai m u lţi băieţi d e cît fete) ca re nu n u m a i că să re a u la b ă ta ie din orice, d a r e ra u şi d isp re ţu ito ri şi ostili faţă d e alţi co p ii şi ch iar faţă de p ro p riile fam ilii şi faţă d e p ro fe so ri. Der-a lu n g u l anilor, o stilita tea lo r n u ş-a sch im b a t; ca ad o le sce n ţi, s -a u în ţeles m u lt m a i g reu cu colegii d e clasă şi cu fam iliile şi au a v u t p ro b le m e la şco a lă . C în d a u fost co n ta cta ţi ca a d u lţi, p ro b lem ele m e rg e a u d e la fap tu l că e ra u ce rta ţi cu leg ea şi p în ă la a n x ie ta te şi d e p re sie . 11. Lip sa em p atiei la cop iii m a ltra ta ţi: o b serv aţiile ce lo r d e ia creşă şi d esco p eririle făcu te au fost p re z e n ta te în lu crare a lui M a ry M ain şi C aro l G eo rg e, „R esp o n ses of A b u se d an d D is a d v a n ta g e d T odd lers to D istress in A g e m a te s: A S tu d y in the D a y -C a re S e ttin g " („ R e a cţiile cop iilor m ici m a ltra ta ţi sa u d e z a v a n ta ja ţi, faţă d e su p ă ră rile c e lor de v îrsta lor: stu d iu făcu t la c re ş ă " ), Deveîopmental Psychology 2 1 , 3 (1 9 8 5 ). A ce ste d e sco p e riri au fo st v e rifica te şi p e p re şco la ri: B onnie K lim es-D o u g a n şi Ja n e t K istner, „P h y sica lly A b u se d F re ş c h o o lers' R esp o n ses to P e e rs' D istre ss" („R eacţiile faţă d e s u p ă ră rile se m en ilo r în cazu l p re şco la rilo r m a ltra ta ţi fiz ic "), Deveîopmental Psychology 26 (1 9 9 0 ). 12. D ificu ltăţile cop iilo r m a ltra ta ţi: R o b e rt E m e ry , „ F a m ily V io len ce" („V iolen ţa în fa m ilie "), A m erican Psychologist (feb. 1 9 8 9 ). 13. M a ltra ta re a d e-a lu n g u l g e n e ra ţiilo r: ră m în e d e d is c u ta t d a că aceşti cop ii m a ltra ta ţi d ev in p ă rin ţi ca re m a ltra te a z ă . Vezi, d e e x e m p lu , C a th y S p atz W id o m , „C hild A b u se, N e g le ct a n d A d u lt B e h a v io r" („ M a ltra ta re a co p ilu lu i, n eg lijarea sa şi co m p o rta m e n tu l a d u ltu lu i"), A m erican Journal o f O rthopsychiahy (iul. 1 9 8 9 ).

C ap itolu l 13. T raum a şi reîn v ăţarea em oţion ală 1. A m scris d esp re tra u m e le d e d u ra tă ca u rm a re a c rim e lo r d e la Ş co a la P rim a ră C lev ela n d în The N ew York Times la ru b rica „ E d u c a tio n L ife" (7 ian. 1990). 2. E xem p lele de tu lb u ra re d e stre s p o s ttra u m a tic la v ictim ele d elin cven ţei a u fost oferite d e dr. Shelly N ie d e rb a ch , p sih o lo g în S erv iciu l d e co n siliere a v ictim e lo r B ro o k ly n . 3. A m in tirile d in V ietn am sîn t d in „ A n a ly sis of A v e rsiv e M e m o rie s U sin g th e F e a r-P o te n tia te d S tartle P a ra d ig m " („ A n a liz a u n o r a m in tiri n e p lă cu te folo sin d p a ra d ig m a fricii p o te n ţia le ") d e M . D av is d in N . B u tters şi L .R . Squire (e d .), The N europsychology o f M em ory (N e u ropsihologia m em oriei), G u ilford P re ss, N e w Y ork , 1 9 9 2 . 4 . L e D o u x a d u ce în d iscu ţie a c e s t ca z , ca re d ev in e u nu l ştiinţific p e n tru aceste am in tiri, m ai cu se a m ă e x tre m d e su p ă ră to a re din „In delibiiity of S u b co rtical E m o ţio n a l M e m o rie s" („ In ca p a cita te a am in tirilo r e m o ţio n a le d in zo n a s u b c o rtic a lă "), Journal o f Cognitive N euroscience (1 9 8 9 ), v o i. 1, 2 3 8 -2 4 3 . 5. l-a m lu at u n in terviu dr. C h a rn e v în The New York Times (12 iun. 1990).

M o ţe

397

6. E x p e rim e n te le făcu te în la b o ra to r p e a n im a le m i-a u fo st d e scrise de dr. Jo h n K ry stal şi au fost re p e ta te în m a i m u lte la b o ra to a re ştiin ţifice. S tudiile m ajo re în a c e s t sen s au fost făcu te d e dr. Ja y VVeiss d e la U n iv ersitatea D u k e. 7. C ea m ai b u n ă rela ta re a s u p ra sch im b ă rilo r d in cre ie r în ca z u l tu lb u rării d e stres p o s ttra u m a tic şi ro lu lu i n u cle u lu i a m ig d a lia n în a c e st c a z este cea făcu tă d e D ennis C h a rn e y şi alţii în „ P sy ch o b io lo g ic M ech an ism s o f P o s ttra u m a tic S tress D is o rd e r" („ M e ca n ism e le p sih o lo g ice ale tu lb u rării d e stres p o s ttr a u m a tic " ) d in A rchives o f General Psychiatry 5 0 (ap r. 1 9 9 3 ), 2 9 4 -3 0 5 . 8. O p a rte d in tre d o v e z ile p e n tru sch im b ările în c re ie r a p ă ru te în u rm a tra u m e lo r p ro v in d in e x p e rie n ţe cu v e te ra n i d in V ietn am , cu tu lb u rări d e stres p o s ttra u m a tic ce au fost injectaţi cu y o h im b in ă , u n d ro g a p lica t p e vîrfu l să g e ţilo r de ind ien ii d in A m e ric a d e S ud p e n tru a-şi im ob iliza p ra d a . în d o z e e x tre m d e m ici, y o h im b in ă b lo ch e a z ă a cţiu n e a re ce p to ru lu i sp ecific (resp ectiv, v îrfu l n e u ro n u lu i ca re p rim e şte u n n e u ro tra n s m iţă to r). D e ob icei, a c e a s ta a c ţio n e a z ă ca o frîn ă p e n tru ca te co la m in e . Y o h im b in ă prei a frîiele, îm p ie d icîn d re c e p torii să sim tă secreţiile d e c a te co la m in ă ; re z u lta tu l este o cre şte re a n iv elu lu i d e ca te co la m in ă . O d a tă ce a ce ste frîne n e u ra le p e n tru an x ie ta te au fost sco a se d in u z p rin a ce a ştă injecţie, y o h im b in ă a d e cla n şa t p a n ică în 9 din 15 p acien ţi cu tu lb u ra re d e stres p o s ttra u m a tic şi am in tiri in ten se la 6 d in tre ei. U n v e te ra n a a v u t o h alu cin aţie, p ă rîn d u -i-se că a fost d o b o rît u n e lico p te r şi că a ră m a s d o a r fu m în u rm a sa şi o lu m in ă p u te rn ică ; u n altu l a v ă z u t o e x p lo z ie a u n ei m in e în d rep tu l u n u i Jeep în ca re se aflau c a m a ra z ii lui d e a rm e — a ceeaşi scen ă ca re îl o b se d a se d e m u lte o ri în c o ş m a ru ri şi p e c a re o re v e d e a d e p este 2 0 d e an i. S tu diu l cu y o h im b in ă a fost co n d u s de dr. Jo h n K ry sta l, d ire cto ru l L a b o ra to ru lu i d e p sih o fa rm a c o lo g ie clin ică d in c a d ru l C e n tru lu i N a ţio n a l d e tu lb u ră ri d e stres p o s ttra u m a tic d in W est H a v e n , C o n n e cticu tt, S p italu l V eteran ilor. 9. L a b ărb aţii cu tu lb u ra re d e stres p o s ttra u m a tic e x istă m a i p u ţin i re ce p to ri a -2 : v ezi C h arn ey , „ P sy ch o b io lo g ic M e c h a n is m s ". 10. C reieru l în ce a rcă să sc a d ă secreţia d e C R F, c o m p e n s în d p rin re d u ce re a n u m ă ru lu i de re ce p to ri ca re o elib e re a z ă . F a p tu l că a ce sta este u n sem n că c e v a s-a în tîm p la t la cei cu tu lb u ra re d e stres p o s ttra u m a tic a p u tu t fi co n s ta ta t în u rm a u n u i stu d iu în ca re o p t p acien ţi

au fost trataţi pentru această problemă, făcîndu-li-se injecţii cu CRF. De ob icei, o injecţie cu C R F g e n e re a z ă o in v a z ie d e A C H T , h o rm o nul ca re se ră sp în d e şte în co rp p e n tru a d e cla n şa ca te co la m in e le . D ar la p acien ţii cu tu lb u rare d e stres p o s ttra u m a tic , sp re d eo seb ire d e cei fără tu lb u ra re de stres p o s ttra u m a tic , n u s -a p u tu t d istin g e nici o sch im b are a n ivelu lu i d e A C H T — se m n ca re a ra tă că p ra c tic creieru l lo r a tă ia t le g ă tu ra cu re ce p to rii C R F, p e n tru că e ra u deja

398

M o ţe

m u lt p re a în cărcaţi cu h o rm o n i ai stre su lu i. S tu d iu l a fost d e scris d e C h a rle s N em ero ff, p sih ia tru la U n iv e rsita te a D u k e. 11. I-a m lu a t un in te rv iu dr. N e m e ro ff în The N eio York Times (1 2 iu n . 1 990). 12. C e v a sim ilar se p a re că se în tîm p lă şi cu tu lb u ra re a d e stre s p o s ttra urna tic: de exemplu, într-o experienţă făcută cu veterani din Vietn a m d ia g n o stica ţi cu tu lb u ra re d e stres p o s ttra u m a tic , a ce sto ra li s-a p re z e n ta t u n film d e 15 m in u te sp ecial m o n ta t p e n tru a a ră ta scen e clare d e lu p tă d in p e licu la P lutonul. In tr-u n g ru p , v e te ra n ilo r li s-a făcu t injecţie cu n a lo x o n , o su b s ta n ţă c a re b lo c h e a z ă e n d o r finele. D u p ă ce au v ă z u t film u l, ace şti v e te ra n i n u a u d e m o n s tra t n ici o m o d ifica re a sen sib ilităţii la d u re re . D a r la g ru p u l că ru ia n u i se a d m in istra se b lo ca n tu l cu e n d o rfin ă sen sib ilitatea la d u re re a s c ă z u t sim ţitor, cu 3 0 % , in d icîn d o cre şte re în se cre ţia d e e n d o rfin ă . A ceeaşi scen ă n u a a v u t acelaşi e fect la v e te ra n ii c a re n u a v e a u tu lb u ra re d e stres p o s ttra u m a tic , s u g e rîn d u -s e astfel că la v ictim e le tu lb u ră rii d e stres p o s ttra u m a tic tra se e le n e rv o a s e ca re re g le a z ă e n d o rfin ele sînt e x tre m d e sen sib ile sa u h ip e ra c tiv e — e fe ct ca re d e v in e vizibil d o a r cîn d sîn t e x p u şi din n o u la c e v a ca re a m in te şte d e tra u m a in iţială. în a ce a stă s e cv e n ţă , n u cle u l a m ig d a lia n e v a lu e a z ă m a i întîi im p o rta n ţa e m o ţio n a lă a ce e a ce este v ă z u t. S tu d iu l a fo st fă cu t d e dr. R o g e r P itm a n d e la H a r v a r d , p sih ia tru . C a şi în c a z u l a lto r s im p to m e ale tu lb u rării d e stres p o s ttra u m a tic , sch im b a re a cre ie ru lu i n u se face d o a r su b şo c, ci p o a te fi d e cla n şa tă d in n o u d a c ă e x istă o ră m ă şiţă d in cu m p litu l e v e n im e n t in iţial. D e e x e m p lu , P itm a n a c o n s ta ta t că a tu n ci cîn d şob olan ii d e la b o ra to r e ra u e x p u şi u n o r şo cu ri e lectrice în c u ş c ă , ei d e z v o lta u acelaşi a n a lg e z ic p e b a z ă d e e n d o rfin ă c a re a a p ă ru t şi la v e te ra n ii d in V ietn am care a u u rm ă r it film ul P lu to n u l , S ăp tăm în i m ai tîrziu , cîn d şob olan ii au fo st p u şi în cu ştile u n d e au fost e le ctro cu ta ţi — d a r d e d a ta a c e a sta fără să li se a d m in istre z e şo cu l electric — ei au d e v e n it d in n o u insen sib ili la d u re re , ca în p rim u l c a z . Vezi R o g e r P itm a n , „ N a lo x o n e -R e v e rsib le A n a lg e sic R esp o n se to C o m b a t-R e la te d S tim uli in P o s ttra u m a tic S tress D iso rd e r" („R eacţia a n a lg e z ică a n a lo x o n u lu i p e n tru co m b a te re a stim u lilo r în tu lb u ra re a de stres p o s ttr a u m a tic ")/ A rchives o f General M edicine (iu n . 1 9 9 0 ). Vezi d e a se m e n e a şi H illel G lo ver, „ E m o ţio n a l N u m b in g: A P ossib le E n d o rp h in -M e d ia te d P h e n o m e n o n A sso cia te d w ith P o st-T ra u m a tic S tress D iso rd e rs an d O th e r A llied P sy c h o p a th o lo g ic S ta te s" („B lo ca re a e m o ţio n a lă : u n p osib il fen o m en m e d iat d e en d o rfin e în ca z u l tu lb u rării d e stre s p o s ttra u m a tic sau în ca z u l a lto r stări p s ih o p a to lo g ic e "), Journal o f Traumatic Stress 5, 4 (1 9 9 2 ). 13. D o v a d a la n ivelu l creieru lu i p e ca re o g ă sim în a c e s t fra g m e n t se b a z e a z ă p e u n e x ce le n t a rtico l al lui D ennis C h arn ey , „ P sy ch o b io lo g ic M e ch a n ism s" („M e ca n ism e le p s ih o b io lo g ice ").

M o ţe

399

14. C h arn ey , „ P sy ch o b io lo g ic M e c h a n is m s ", 3 0 0 . 15. R olu l co rte x u lu i p re fro n ta l în d e z v ă ţu l d e frică: în stu d iu l lui Rich a rd D av id so n , v o lu n ta rii au re a cţio n a t p rin tr-o tra n sp ira ţie a b u n d en tă (u n b a ro m e tru al an x ie tă ţii) a tu n ci cîn d au a u z it un z g o m o t u rm a t d e un alt su n e t asu rz ito r, in su p o rta b il. S u n etu l p u te rn ic a d e cla n şa t tra n sp ira ţia . D u p ă un tim p , z g o m o tu l iniţial e ra de ajuns p e n tru a d eclan şa aceiaşi v o lu m d e tra n sp ira ţie , a rătîn d astfel că v o lu n tarii au în ce p u t să aibă a v e rsiu n e faţă d e el. Pe m ă s u ră ce a u co n tin u at să a u d ă d o a r z g o m o tu l d e m ică in te n sita te , fără su n etu l in to lerabil, a v e rsiu n e a in iţială a d is p ă ru t — z g o m o tu l iniţial nu m a i p ro v o ca tran sp ira ţie . C u cît c o rte x u l p re fro n ta l al v o lu n ta rilo r e ra m ai activ, cu atît re u şe a u să s c a p e m ai re p e d e d e a ce a frică d o b în d ită . In tr-o altă e x p e rie n ţă , s-a a ră ta t rolul lob ilor p refro n tali în d e p ă şire a fricii. Şobolanii d e la b o ra to r — ca şi în m u lte alte c a z u ri d in a ce ste stu d ii — a u în v ă ţa t să se te a m ă de u n su n e t în so ţit cu u n şo c electric. Şobolanii au fo st su p u şi ap o i u n ei lo b o to m ii, o leziu n e c h iru rg icală la n ivelu l cre ie ru lu i, c a re a tă ia t le g ă tu ra lob ilor p refro n tali cu n u cleu l a m ig d a lia n . în u rm ă to a re le zile, şo b o lan ilo r li s-a d a t să a u d ă su n etu l fără ca a c e s ta să m ai fie în so ţit d e şo cu l ele ctric. în c e tul cu în cetu l, d u p ă u n tim p , şo b o lan ii c a re în v ă ţa se ră să se te a m ă d e acel su n e t a u elim in a t g ra d u a l frica. L a cei ai c ă ro r lobi p re fro n tali fu seseră d e co n e c ta ţi a d u ra t d e d o u ă o ri m a i m u lt c a să se d e z v e ţe — su g e rîn d u -se astfel că e x istă u n ro l cru cia l al lob ilor p re fro n tali în stăp în irea fricii şi, în g e n e ra l, în stă p în ire a lecţiilo r e m o ţio n a le. A ce a stă e x p e rie n ţă a fost făcu tă d e M a ria M o rg a n , fostă s tu d e n tă a lui Jo se p h L e D o u x la C e n tru l d e ştiin ţă n e u ra lă al U n iv e rsită ţii N e w Y ork . 16. R efacerea d u p ă tu lb u ra re a d e stre s p o s ttra u m a tic : m i-a v o rb it d e sp re a c e st stu d iu R ach el Y e h u d a , n e u ro c h im is t şi d ire c to r al P ro g ra m u lu i d e stu d iere a stre su lu i tra u m a tic d e la F a c u lta te a d e M ed icin ă M u n tele Sinai d in M a n h a tta n . A m p re z e n ta t la rîn d u l m e u re z u ltatele în The Nezv York Times (6 o ct. 1 9 9 2 ). 17. T rau m ele co p ilăriei: L e n o re Terr, Too Scared to C ry (Prea speriat p en tru a plînge), H a rp e rC o llin s , N e w Y ork , 199 0 . 18. C ăile d e refacere d u p ă tra u m ă : Ju d ith L e w is H e rm a n , Trauma and Recovery (Trauma şi refacerea), B asic B o o k s, N e w Y ork , 1992. 19. „ D o z a re a " trau m e i —- M a rd i H o ro w itz , Stress Response Syndrom es (Sindrom ul de reacţie la stres), Ja so n A ro n s o n , N o rth v a le , N e w Jersey, 1986. 20. U n alt nivel la ca re fu n cţio n e a z ă re în v ă ţa re a , cel p u ţin p e n tru ad u lţi, este cel filozofic. V eşn ica în tre b a re a v ictim ei — „D e ce to c m ai e u ? " — treb u ie a b o rd a tă . A tu n ci cîn d d ev in e v ictim a u n ei tra u m e , p e rso a n a îşi p ie rd e în cre d e re a în lu m e , gîn d in d ca ce e a ce se în tîm p lă în v ia ţă n u este d re p t — d e ci n u m ai p o ate să fie co n v in să

400

M o ţe

că d eţin e co n tro lu l a su p ra d e stin u lu i tră in d o v ia ţă a şa c u m treb u ie. R ăsp u n su l la a ce a stă nelin işte a v ictim e i d e sig u r c ă n u treb u ie să fie u n u l filozofic sau de ord in relig io s; m isiu n e a e ste d e re co n stru ire a sistem u lu i de în cred ere sau de cred in ţă care îi p erm ite acelei p erso an e să tră ia scă d in n o u în lu m e ală tu ri d e o a m e n i p e c a re se p o a te b izu i. 2 1 . F rica iniţială p ersistă ch iar a tu n ci cîn d este stă p în ită , lu cru ce a fost a ră ta t în d iv e rse stu d ii ch iar şi p e şob olan i de lab o rato r, ca re au fost co n d iţio n aţi să se team ă d e u n su n et, c u m a r fi u n clo p o ţe l, atu n ci cîn d su n etu l a p ă re a în so ţit de un şo c e le ctric. D u p ă a ce e a , cîn d a u zeau clo p o ţe lu l, ei re a cţio n a u cu frică, ch ia r d a c ă n u e xista şo cu l electric. T rep tat, d u p ă u n an (o p e rio a d ă e x tre m d e lu n g a p e n tru u n şob olan — c a m o treim e d in v ia ţa sa ), şob olan ii îşi p ie rd e a u te a m a d e clo p o ţel. D a r frica re a p ă re a la co te m a x im e a tu n ci cîn d clo p o ţe lul era d in n o u în so ţit d e u n şo c e le ctric. F rica re v e n e a în tr-o clipă — în sch im b , d u ra luni şi luni d e zile p e n tru a d isp ă re a . B in eînţeles că se p o a te face o p aralelă c u o a m e n ii, atu n ci cîn d este v o rb a d e o frică tra u m a tiz a n tă d in tre cu t ca re re a p a re c u to a tă fo rţa, ream in tin d j de tra u m a in iţială. 2 2 . S tu d iu l te ra p e u tic al lui L u b o rsk y este p re z e n ta t în a m ă n u n t în U nderstanding Transference: The C C R T M ethod (înţelegerea transferului: metoda C C R T ) d e L e ste r L u b o rsk y şi P a u l C rits-C h risto p h , B asic B ook s, N e w Y ork , 1 9 9 0 .

C ap itolu l 14. T em peram entul nu este p red estin at 1. Vezi, d e e x e m p lu , Je ro m e K a g a n şi alţii, „Iniţial R e a ctio n s to U n fa m ilia rity " („R eacţiile iniţiale faţă d e lu cru rile c u ca re n u sîn te m fam ilia riz a ţi"), C u rren t Directions in Psychological Science (d e c. 1 9 9 2 ). O d escriere co m p le tă a te m p e ra m e n tu lu i a p a re în Galen's Prophecy d e K agan. 2 . T om şi R alp h sîn t arh etip u rile d e tim id ita te şi în d ră z n e a lă , aşa cu m sîn t ele d e scrise în Galen's Prophecy d e K a g a n , p p . 155—1 57. 3 . P ro b lem ele p e v ia ţă ale co p ilu lu i tim id : Iris B ell, „In creased P rev a le n ce of S tress-related S y m p to m s in M id d le -a g e d W o m e n VVho R e p o rt C h ild h o o d S h y n e ss" („ C re şte re a sim p to m e lo r le g a te d e stres la fem eile de v îrstă m ijlocie cu co p ii tim iz i"), A nnals o f Behavior M edicine 16 (1 9 9 4 ). 4. R itm u l c a rd ia c crescu t: Iris R. Bell şi alţii, „ F a ilu re of H e a rt R ate H ab itu atio n D u rin g C o g n itiv e an d O lfa cto ry L a b o ra to ry S tresso rs in Y o u n g A d u lts W ith C h ild h o o d S h y n e ss" („ E ş e c u l d e a re g u la riz a ritm u l ca rd ia c în tim p u l e x p e rie n ţe lo r stre sa n te co g n itiv e şi o lfa ctive făcu te pe tinerii ad u lţi ca re au su ferit d e tim id itate în co p ilă rie "), A nnals o f Behavior M edicine 16 (1 9 9 4 ). 5 . P a n ica la ad o lesce n ţi: C hris H a y w a rd şi alţii, „ P u b e rta l S tage an d P an ic A tta ck H isto ry in S ixth - an d S e v e n th -g ra d e G irls" („ P u b e rta tea şi crizele d e p an ică ia elevele d e clasa a şasea şi a ş a p te a " ), A m e -

M o ţe

6.

7.

8. 9.

10.

11.

12.

401

riccm Journal o f Psychiatry, v o L 1 4 9 (9 ) (se p t. 1 9 9 2 ), p p . 1 2 3 9 -1 2 4 3 ; Jerold R o se n b a u m şi alţii, „ B e h a v io ra l Inh ib ition in C h ild h o o d : A Risk F a c to r for A n x ie ty D is o rd e rs " („Inh ib iţia c o m p o rta m e n ta lă la cop ii: facto ri d e risc p e n tru a n x ie ta te " ), H arvard Reviezv o f Psychiatry (m ai 19 9 3 ). S tudiile a su p ra p e rso n a lită ţii şi d ife re n ţe lo r e m isfe rice au fost făcu te d e că tre dr. R ich ard D a v id sq n de la U n iv e rsita te a d in W isco n sin şi d e că tre dr. A n d re w T o m ark en , p s ih o lo g la U n iv e rsita te a Vand erbilt: v e z i A n d re w T o m ark en şi R ich a rd D a v id so n , „ F ro n ta l B rain A ctiv a tio n in R ep re sso rs an d N o n re p re s s o rs " („ A c tiv a re a creieru lu i frontal la ap ariţia re p re so rilo r şi n o n re p re s o rilo r"), Journal o f A bn o rmul Psychology 103 (1 9 9 4 ). O b servaţiile a su p ra felului în ca re m a m e le îşi p o t aju ta cop iii tim izi să d ev in ă m ai în d ră z n e ţi a u fo st fă cu te cu D o re e n A rc u ş . A m ă n u n te în ca rte a lui K a g a n , Galen's Prophecy. K a g a n , Galen's Prophecy , p p . 1 9 4 -1 9 5 . M ai p u ţin tim id o d a tă cu tre ce re a an ilo r: Jen s A se n d o rp f, „T he M alleab ility of B e h av io ral Inhibition: A S tu d y o f In d iv id u a l D ev elo p m en tal F u n ctio n s " („ M aleab ilitatea inhibiţiei co m p o rta m e n ta le : stu d iu a su p ra fu n cţiilo r d e d e z v o lta re in d iv id u a lă "), Developmental Psychology 3 0 , 6 (1 9 9 4 ). H u b el şi W iesel: D a v id H . H u b el, T h o rste n W iesel şi S. L ev ay , „P lasticity of O cu la r C o lu m n s in M o n k e y S triate C o rte x " („ P lasticitatea co lo a n e lo r o cu la re la co rte x u l stria t al m a im u ţe lo r"), Philosophical Transactions of the Royal Society o fL onâon 2 7 8 (1 9 7 7 ). E x p e rie n ţe şi creieru l şo b o lan ilo r: s tu d iu