Insuficienta Renala Acuta Lucrare Final [PDF]

Zitiervorschau

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ DOMENIUL SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ CALIFICARE PROFESIONALĂ : ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PROIECT DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIOANALE ÎNGRIJIRILE ACORDATE PACIENȚILOR CU INSUFICIENȚĂ RENALĂ ACUTĂ COORDONATOR

DIRECTOR :

MEDIC

PROF

ABSOLVENT

SESIUNEA AUGUST 2016

1

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR CU INSUFICIENTĂ RENALĂ ACUTĂ

2

Cuprins Argument................................................................................................................. ....4 Introducere.............................................................................................................. .....5 Capitolul I. Aparatul excretor si excretia.Anatomie si fiziologie..................................6 1.1. Notiuni de anatomie ale aparatului excretor.............................................................6 1.2. Notiuni de fiziologie ale aparatului excretor............................................................13 Capitolul II. Insuficienta renala acuta………………………………………………...16 2.1. Definiţie....................................................................................................................16 2.2. Etiologie....................................................................................................................16 2.3. Fiziopatologie............................................................................................................17 2.4. Anatomo-patologie....................................................................................................17 2.5. Tablou clinic..............................................................................................................18 2.6. Tablou paraclinic........................................................................................................19 2.7. Complicatii.................................................................................................................21 2.8. Evolutie si prognostic................................................................................................22 2.9. Diagnostic..................................................................................................................23 2.10. Tratament.................................................................................................................24 Capitolul III. Ingrijirea pacientilor cu Insuficienta renala acuta.....................................25 3.1. Planuri de ingrijire.....................................................................................................25 3.2. Tehnici de ingrijire....................................................................................................62 Concluzii...........................................................................................................................76 Bibliografie.......................................................................................................................77 Anexe................................................................................................................................78

Argument

3

Unul dintre motivele pentru care mi-am ales această afecțiune, ca temă de studiu, este și importanța pe care noi, cadrele medii, trebuie să o acordăm, mai întâi de orice, perioadei de prespitalizare când șansa bolnavilor este în mâinile noastre. Insuficienta renala acuta este o patologie importantă, cu multiple modalităţi de manifestare, având uneori consecinţe nefaste asupra pacienţilor. Pentru pacienţii recent diagnosticaţi cu insuficienţă renală, perspectiva de a face dializă poate fi o experiență înfricoşătoare. Pentru a scăpa de anxietatea produsă de tratamentul prin dializă, este important să vă pregătiți din timp. În acest fel vă veți asigura că sunteți pregătit din punct de vedere fizic, psihic şi emoţional pentru inceperea acestui, care are rolul de a vă susține viața. Astfel, sper ca aceasta lucrare sa-mi fie de mare ajutor in viitoarea mea profesie de asistent medical generalist , pentru a opta in orice situatie si de a prveni recitivele bolii si daca este posibil chiar sa-i dezvolt capacitatile fiziologice si psihologice.

Introducere Insuficiența renală acută este un sindrom clinic umoral și urinar, având cauze multiple, caracterizat prin suprimarea formării urinii la nivelul rinichiului (anuria secretorie) sau suprimarea eliminării acesteia prin căile urinare (anuria excretorie). 4

Semnul cardinal al insuficienţei renale acute este reducerea bruscă a debitului urinar, după un traumatism, o intervenţie chirurgicală, o reacţie transfuzională sau după o altă cauză. Volumul zilnic de urină poate fi redus la 20-30 ml sau numai la 400-500 ml. După câteva zile pănă la şase săptămîni, volumul urinar zilnic creşte lent. Apar, obişnuit, anorexie, greaţă şi somnolenţă. Celelalte simptome şi semne clinice sunt legate de agentul sau de afecțiunea cauzală.

Capitolul I. Aparatul excretor si excretia.Anatomie si fiziologie. 1.1. Notiuni de anatomie ale aparatului excretor Aparatul excretor este format din : A : Rinichi B : Căile urinare În mod normal se gasesc doi rinichi, drept si stâng. Situatia topografica. Rinichii sunt situati în regiune cea mai profunda a cavitatii abdominale, de 5

o parte si de alta a coloanei vertebrale, proiectându-se pe o zona cuprinsa între ultimele 2 vertebre toracale si primele 3 vertebre lombare. Rinichiul stâng este situat cu o jumatate de corp de vertebra mai sus decât cel drept. Sunt organe retroperitoneale si ocupa un spatiu numit loja renala.

Fig1.1 Structura internă a rinichiul

Configuraţia externă Rinichiul are o lungime de 11 – 12 cm, lăţimea de 5 – 6 cm, grosimea de 3 – 4 cm. El prezintă: -2 feţe - faţa anterioară; -faţa posterioară; -2 margini - o margine laterală convaxă; -o margine medială concavă; - 2 extremităţi - o extremitate superioară numită polul superior; - o extremitate inferioară numită polul inferior. Faţa anterioară a rinichiului drept, vine în raport cu lobul drept al ficatului si cu unghiul colic drept, iar faţa anterioară a rinichiului stâng vine în raport cu pancreasul, splina, stomacul prin bursa omentală. Prin feţele posterioare rinichii vin în raport cu diafragmul, cu coasta a 12a, muşchiul psoas, muşchiul pătrat lombar şi o parte din nervii plexului lombar. Pe marginea medială se află hilul renal, o despicătură alungită în axul rinichiului în care se găsesc elementele pediculului renal (vase, nervi, căi urinare). Hilul se prelungeşte în interiorul rinichiului printr-o scobitură numită sinusul renal, în care se găsesc: ţesut conjunctiv gras, ramificaţiile şi porţiunile iniţiale ale căilor urinale. Structura internă a rinichiului În structura internă a rinichiului se delimitează: 6

 capsula renală – formaţiune conjunctivă care înveleşte rinichiul şi este uşor detaşabilă;  parenchimul renal sau substanţa proprie constituie o parte esenţială a rinichiului. El este alcătuit din două zone: o zonă periferică cu grosimea de 7-8 mm şi o zonă centrală . Aceste două zone se întrepătrund, neexistând o delimitare netă între ele.

Fig 1.2. Vascularizatie

Secţiune longitudinală prin rinichi La nivelul zonei medulare se observă un număr de 15-18 formaţiuni, asemănătoare unor piramide, fapt pentru care au fost numite piramidele Malpighi, care prezintă striaţii radiale determinate de tubii renali colectori şi de vasele sanguine. Aceste piramide Malpighi sunt separate prin cordoanele Bertin. Vârful fiecărei piramide are o suprafaţă convexă, numită papila renală, pe suprafaţa căreia predomină 15-20 orificii numite pori urinari, care reprezintă deschiderea tubilor colectori urinari în calice. De la baza piramidelor Malpighi pătrund în substanţa corticală formaţiuni de substanţă medulară cu aspect triunghiular (în secţiune) sau conic (în spaţiu) în număr de 400-500 de fiecare piramidă, numite striaţii medulare/piramidale Ferrein. Zona corticală care pătrunde între piramidele Ferrein constituie aşa numitul labirint format din vase sanguine, corpusculi renali şi tubi contorti cu direcţii variate . Din punct de vedere morfofuncţional, rinichiul se compune din lobi şi lobuli. Un lob renal este format dintr-o piramidă Malpighi cu toate formaţiunile care se află deasupra ei până la capsula fibroasă (piramide Ferrein, labirinte). Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Malpighi. Un lob renal este format dintr-o piramidă Ferrein şi din substanţa corticală care o înconjoară (labirintul). Numărul lobilor este egal cu numărul piramidelor Ferrein. Unitatea structurală şi funcţională a lobilor şi lobulilor este nefronul. Numărul nefronilor este de 2.600.000 pentru ambii rinichi. În alcătuirea nefronului intră: 7

- corpuscul renal; - tubul urinifer. Corpuscul renal – formaţiune sferică de culoare roşiatică, care se găseşte numai în substanţa corticală din labirint. Un corpuscul renal se compune din: - capsula Bowmann; - glomerul vascular. Tubul urinifer – este alcătuit din trei segmente: - segmentul proximal ce continuă capsula Bowmann şi are o porţiune iniţială mai lungă şi încolăcită numită tubul contort proximal şi o porţiune mai scurtă fără sinozităţi. Segmentul proximal este cea mai lungă porţiune a tubului urinifer (cca 14 mm), este situat în labirint, porţiunea lui încolăcită înconjurând corpusculul renal; - segmentul subţire ce continuă segmentul proximal, el nu are sinozităţi şi este căptuşit cu un epiteliu format din celule turtite fără margine, în perie. Segmentul subţire şi porţiunea neîncolăcită a segmentului distal formează o structură în formă de U numită ansa Henle; - segmentul distal este format dintr-o porţiune neîncolăcită, continuarea segmentului subţire şi o porţiune încolăcită numită tubul contort distal. Fiecare nefron se deschide prin segmentul distal în tubii colectori care prin fuzionarea mai multora canale exceretoare ce se deschid în calicele mici de la suprafaţa papilelor prin porii uriniferi. Vascularizaţia şi inervaţia rinichiului Rinichiul este vascularizat de: a) Arterele renale (stânga, dreapta) - ramuri directe în aorta. Artera stânga este mai scurta decât cea dreapta. Aceasta se divide în interiorul rinichiului, ajungând în final la nivelul glomerulului renal. Aici se divide într-o vasta retea capilara care hraneste tubii contorti dupa care se varsa în venele renale. b) Venele - debuteaza în corticala rinichiului numite vene stelare . Aceste vene stelare se grupeaza în vene lobulare (între piramidele Ferrein), se varsa în vene arcuate ce au traseu invers arterei arcuate. c) Circuatia limfatica - aparitia ganglionilor limfatici; iar inervatia este simpatica si parasimpatica.

8

Fig.1.3. Caile urinare

B. CAILE URINALE Căile urinale sunt alcătuite din: - calicele renale; - bazinet; - ureter; - vezica urinară; - uretra. Calicele renale – reprezintă porţiunea iniţială a căilor urinale şi sunt de două feluri: - calicele mici; - calicele mari. Calicele mici sunt formaţiuni cu aspect de cupă, care se află în jurul deschiderii fiecărei papile renale, iar calicele mari sunt rezultate din confluarea calicelor mici şi sunt în număr de trei: superior, mijlociu, inferior. Bazinetul sau pelvisul renal este un organ cavitar de formă aproximativ triunghiulară, care rezultă din confluarea calicelor mari. El formează împreună cu artera renală, cu limfaticele şi cu nervii renali pediculul renal. Bazinetul se află parţial în sinusul renal (porţiunea intrarenală) şi parţial în hilul renal (porţiunea extrarenală). Ureterul – organ tubular lung de 25-30 cm ce se deschide de la bazinet, pe care-l continuă până la vezica urinară, în care se deschide. El prezintă o porţiune abdominală, ce se întinde de la bazinet până la intrarea în micul bazin, şi o porţiune pelviană care se întinde de la micul bazin până al vezica urinară. Ureterul prezintă un calibru inegal, cu două regiuni mai înguste: - una situată imediat sub bazinet; - alta la intrarea în micul bazin. Pătrunderea ureterului în vezică este oblică, pe o distanţă de 1-2 cm, aceasta formând cu peretele vezicii urinare un ascuţit, conformaţie ce explică de ce în timpul contracţiei vezica urinară nu este împinsă înapoi în ureter (capătul ureterului din peretele vezicii este comprimat şi orificiul lui se închide). 9

Vezica urinară – organ cavitar aşezat în micul bazin, în loja verticală. Ea este numai în parte învelită în peritoneu. Vezica urinară este fixată în loja ei printr-un ligament peritoneal şi prin continuitatea cu uretra şi ureterele. Are o formă variabilă, în funcţie de cantitatea de urină care se găseşte în interiorul ei. Capacitatea vezicii urinare este de 250-300 ml. Din punct de vedere al configuraţiei externe, vezica urinară prezintă un fund, un corp şi un vârf. Fundul vezicii urinare este situat inferior. La nivelul fundului se găsesc cele două orificii ale ureterelor şi orificiul intern al uretrei. Corpul vezicii urinare prezintă o faţă anterioară, două feţe laterale şi o faţă posterioară. Vârful vezicii urinare situat superior, este învelit, ca şi faţa posterioară a corpului vezicii, de peritoneul pelvian. El vine în raport cu ansele intestinale.

URETRA Uretra este un canal musculomembranos care diferă în raport cu sexul. Uretra masculină – canal musculomembranos, lung de 15-20 cm, cu un traiect şi un calibru neuniforme. Ea începe de la fundul vezicii urinare şi se termină la capătul penisului printr-un orificiu numit meatul urinar. Uretra are rol dublu la bărbat: eliminarea urinei şi a lichidului spermatic. Uretra feminină – canal musculomembranos, lung de 4-5 cm, care începe de la fundul vezicii urinare şi se termină în vestibulul vaginului. Ea are un calibru mai mare decât uretra masculină. Rolul ei fiziologic se rezumă în exclusivitate la eliminarea urinei din vezica urinară.

1.2. Notiuni de fiziologie ale aparatului excretor Rolul fiziologic principal al aparatului excretor este menţinerea constantă a compoziţiei chimice şi a proprietăţilor fizice ale mediului intern (sânge, lichid interstiţial, mediu intracelular). Această menţinere în limite normale a diferitelor constante fiziologice ale mediului intern poartă numele de homeostazie. Formând urina, rinichiul, alături de celelalte elemente ce alcătuiesc aparatul excretor, îndeplineşte o serie de funcţii ce pot fi structurate astfel: - elimină substanţele inutile şi toxice rezultate din metabolismul proteinelor ce nu pot fi oxidate până la stadiul de CO2 şi H2O cum ar fi: - substanţe azotate ca: uree, creatinină, acid uric: - fosfaţi organici rezultaţi din acizi nucleici; - sulfaţi proveniţi din oxidarea sulfului din compoziţia acizilor sulfuraţi. - menţine constanţa PH-ului care variază foarte puţin (7,35-7,45) în timp ce PH-ul urinei are variaţii foarte largi (4,7-8,2); - menţine constanţa presiunii osmotice a sângelui datorită capacităţii rinichiului de a elimina atât apa cât şi sărurile în exces din organism; - menţine concentraţia relativă şi absolută a constituienţilor normali ai plasmei sanguine prin funcţia de reabsorbţie selectivă a substanţelor cu prag: glucoză, acizi graşi, vitamine. - menţine funcţia endocrină, secreţia de renină în stările de ischemie renală care pune în joc mecanismul presor (hipertensinoger-angiotensina-aldosteron). Este corectată cu ajutorul aparatului Jucxta glomerular. 10

Prin rolul lui de a elabora şi elimina urina, aparatul excretor menţine constantă cantitatea de apă (izohidria), concentraţia diferiţilor cationi (izoionia), presiunea osmotică a plasmei (izoosmia). Tot prin urină se elimină unele substanţe introduse în organism, ca de exemplu: medicamentele. FORMAREA URINEI Diureza reprezintă procesul de formare a urinei in 24h . Mecanismele de formare a urinei se desfăşoară în doi timpi fundamentali: timpul glomerular (filtrare şi difuzia glomerulară) şi timpul tubular (reabsorbţia tubulară şi secreţia tubulară). Timpul glomerular al formării urinei a) filtrarea glomerulară – constă în trecerea tuturor componentelor plasmei, în afară de proteinele cu greutate moleculară mare, din capilarele glomerulare în capsula lui Bowmann. Ea se realizează prin procesul fizic de ultrafiltrare. Plasma astfel filtrată care se găseşte în capsula lui Bowmann, poartă numele de urină primară sau filtrat flomerular. Urina primară conţine toate componentele plasmei snguine, în afară de proteine. La procesul de ultrafiltrare participă presiunea sanguină (PS), presiunea oncotică (PO) din capilarele glomerulare şi presiunea din capsula Bowmann (PC). Presiunea efectivă de filtrare (Pf) va fi de 40 mm Hg; ea rezultă din însumarea algebrică a celor trei presiuni: Pf = PS – (PO + PC) Pf = 75 – (30 +5) = 40 mm Hg. b) difuzia glomerulară constă în trecerea activă a moleculelor dintr-o parte în alta a membranei semipermeabile glomerulo-capsulare. În 24 h, la nivelul ambilor rinichi se formează 170-180 litri de urină primară. Din această cantitate mare de urină primară se elimină sub formă de urină definitivă mai puţin de 1/10. această diferenţă se datoreşte activităţii tubilor renali care reabsorb 99 % din urina primară pe care o redau circuitului sanguin. Timpul tubular al formării urinei Acest timp este reprezentat de procesele de reabsorbţie şi secreţie tubulară care se produc concomitent. a) reabsorbţia tubulară constă în trecerea apei şi a unor substanţe din urina primară înapoi în sânge prin peretele tubului urinifer, proces care are ca rezultat concentrarea urinei primare şi deci formarea urine definitive; b) secreţia tubulară constă în trecerea unor substanţe din sânge în lumenul tubului urinifer, atât la nivelul tubului contort proximal, cât şi la nivelul tubului contort distal. Secreţia tubulară reprezintă un mecanism cu o importanţă mai mică în formarea urinei dar cu rol deosebit în menţinerea echilibrului acido-bazic. In urma celor 2 procese se formează urina definitivă – 1,5 l / 24h MICTIUNEA – act reflex aflat sub control cortical. 11

Actul micţiunii este declanşat 5-6 ori/zi de către creşterea presiunii intravezicale. Pe măsură ce urina se acumulează în vezică, volumul ei creşte fără ca presiunea intravezicală să depăşească 10-15 cm3 de H2O. Când cantitatea de urină acumulată în vezică atinge 300-400 ml presiunea intravezicală creşte brusc, ajungând la 18-20 cm3 de H2O. În acest moment presiunea exercitată asupra pereţilor vezicali excită interreceptorii şi apare senzaţia de micţiune.

Capitolul II. Insuficienta renala acuta. 2.1. Definiţie Insuficientă renală acută reprezintă suprimarea bruscă a funcţiei renale, cu repercursiuni clinice generale umorale şi urinale. În mod normal rinichii filtrează produsii de metabolism (deşeurile) şi menţin nivelul normal de apă, sare şi minerale (electroliţi) din sânge. Când rinichii nu mai funcţionează, produsii de metabolism, lichidele şi electrolitii se acumulează în organism, ceea ce poate duce la o situaţie ce pune viaţă în pericol.

12

Fig.2.1. Transplantul renal

2.2. Etiologie 1. Pre-renale (functionale): - Hipovolemia severa, provocata prin varsaturi masive, diaree, exces de diuretice, hemoragii de diferite cauze, cu sau fara soc clinic 2. Renale (de origine intrinseca/organica): -Nefropatia tubulara acuta, prin soc toxico-septic, soc anafilactic, obstretical, cardiogen, toxine exogene (saruri de metale grele, tetraclorura de carbon, ciuperci otravitoare) -Pancreatita acuta, ciroza hepatica si D.Z. -Cauze medicamentoase: diferite antibiotice, sulfamide, substante de contrast -Nefropatii glomerulare, interstitiale si vasculare 3. Post-renale: -Obstructii mecanice sau inflamatorii ale cailor urinare: litiaza renala, litiaza urinara, tumori ale cailor urinare sau ale organelor genitale 2.3. Fiziopatologie Leziunile glomerulare determina creşterea permeabilităţii pentru proteine, proteinurie ≥ 3,5 g/24 de ore, hipoproteinemie, cu reducerea presiunii oncotice plasmatice, ceea ce favorizează apariţia edemelor. Un alt mecanism implicat în producerea hiperlipemiei este perturbarea mecanismului de clarefiere a plasmei. În mod normal, factorul de clarefiere al plasmei, o lipoproteinlipaza (clearing factor), este eliberat de endoteliul vascular sub acţiunea heparinei. El scindează lipoproteinele (chilomicronii) şi pune în libertate acizii graşi care sunt fixaţi pe albumine. În SN hipoalbuminemia şi excreţia urinară a heparinei şi a lipoproteinlipazei perturbă acest mecanism şi duce la hiperlipemie. 2.4. Anatomo-patologie 13

Macroscopic se constată o atrofie renală importantă cu reducerea greutății (la 25-50%) și a grosimii corticalei renale. Suprafața rinichiului este fin granulară. Rinichii sunt mici, atrofici, scleroși, cu o greutate de 40-60 g. Microscopic, leziunile predomină în zona externă a medularei și au caracter difuz și bilateral. Se întâlnește edem, infiltratul inflamator (cu limfocite mononucleare) sărac, prezent în 35% din cazuri. Fibroza interstițială, atrofia și distrofia tubulară sunt severe. Hialinoza glomerulilor aflați subcapsular are loc în 80% din cazuri. Leziunile vasculare constau în hialinoză și se întâlnesc în 80% din cazuri. În zona juxtamedulară, unde leziunile interstițiale sunt mai mici, apar îngroșări ale membranei bazale tubulare și glomerulare, epiteliu tubular turtit sau hiperplazia unor tubi. Unii glomeruli conțin un material PAS-pozitiv. În faze tardive, cu atrofie renală importantă, materialul hialin care înlocuiește structurile renale dă o reacție pozitivă pentru amiloid (cu tioflavină ST) și fluorescență a membranei bazale, a glomerulilor și a interstițiului (în lumina ultravioletă). Examenul microscopic în imunofluorescentă arată prezența în 30% din cazuri a IgM și C3. Rar au fost semnalate IgG. În 15% din cazuri C3 este prezent de-a lungul membranei bazale tubulare. La examenul cu microscopul electronic se observă o afectare frecventă a tubului proximal cu o îngroșare a membranei bazale tubulare, desprinderea laminei densa și îngroșarea joncțiunilor intercelulare. La nivelul glomerulului și arterelor se constată îngroșări și torsionări ale membranei bazale glomerulare și, respectiv, ale laminei elastice interne. Se observă frecvent (în 1/3 din cazuri) asocierea cu carcinomul renal cu celule tranziționale. Sunt prezente tumori multiple, bilaterale. Se observă și asocierea cu tumori bazinetale, ureterale și vezicale. 2.5. Tablou clinic - Semnele principale oliguria pana la anurie si azotemie (uree > de VN in sange) - Edematierea picioarelor - Stare de oboseala, cefalee, varsaturi, meteorism, „limba arsa”, halena amoniacala, sughit, tulburari de tranzit (constipatie, diaree) - Tulburari respiratorii: tahipnee, respiratie Kussmaul sau Cheyne-Stokes, cand acidoza si retentia azotata sunt severe - Tulburari cardio-vasculare: tulburari de ritm si de conducere; insuficienta cardiaca si congestiva; HTA (datorita incarcarii hidro-saline), edeme palpebrale si la membrele inferioare, pana la anasarca Investigații paraclinice : - Retentia de substante azotate determina cresterea ureei sanguine, a creatininei si a acidului uric - Apare acidoza renala - Rezerva alcalina este scazuta - Apar tulburari hidro-electrolitice: creste K iar Na si Ca sunt scazute - In urina apar: albuminuria, hematuria, cilindruria (in functie de cauza care produce insuficienta renala) 14

2.6. Tablou paraclinic Se bazează pe explorarea paraclinică a individului și cuprinde: -laborator clinic de: hematologie, biochimie, bacteriologie, imunologie, citologie -imagistică Analizele de sânge şi urină sunt realizate de rutină pentru a evalua insuficientă renală acută. Ele pot detecta valori ridicate a produşilor de metabolism în sânge şi un dezechilibru chimic în organism şi pot ajută diagnosticarea şi evidenţierea unor boli sau infecţii. Analizele de sânge şi urină pot include: - creatinină serică. O creştere a nivelului creatininei în sânge (creatininei serice) este de obicei primul semn al insuficienţei renale acute. Testarea repetată a nivelului creatininei poate ajută la monitorizarea progresiei insuficienţei renale şi la determinarea eficienţei tratamentului. În cazul insuficienţei renale acute prerenale, de exemplu, nivelul creatininei serice va reveni rapid la normal odată ce fluxul sanguin sau depletia volemică (pierderea de lichide) sunt refăcute - clearance-ul creatininei. Acesta estimează cât rinichi funcţional a rămas prin comparaţia nivelului creatininei din sânge cu nivelul creatininei din urină. Când rinichii nu mai funcţionează normal, nivelul creatininei sanguine poate creşte în timp ce nivelul creatininei urinare poate scădea - BUN reprezintă partea de azot care se găseşte în uree, fiind un indicator al retentiei azotate (azotemia). Când insuficientă renală acută este prezenţa, nivelul de BUN creşte. Electrolitii sanguini testaţi sunt calciul, potasiul şi sodiul. - hemoleucogramă (HLG). Hemoleucograma furnizează informaţii importante despre celulele roşii, celulele albe şi despre plachetele sanguine. Poate fi folosită pentru a cauta boli sau infecţii care ar putea cauza insuficientă renală - alte teste sanguine, că viteză de sedimentare a eritrocitelor (VSH) sau anticorpii antinucleari (ANA) pot fi folosite pentru a diagnostica o infecţie, o boală autoimună sau alte afecţiuni, dacă antecedentele personale şi simptomele pacientului sugerează că una din aceste afecţiuni ar putea fi prezenţa. Analizele de urină efectuate: - rezultatele analizelor urinare pot furniza de asemeni informaţii despre sedimentul urinar, care este util pentru a evalua insuficientă renală acută intrinsecă (de cauza renală) - eozinofilele urinare (un tip de celule albe). Existenţa eozinofilelor în urină poate indică o reacţie alergică care distruge rinichiul. Adesea reacţia alergică este cauzată de un medicament. - fracţiunea de sodiu excretată în urină (FeNa). Această examinare poate ajuta în diferenţierea insuficienţei renale prerenale, unde nu există leziuni la nivelul rinichiului, de insuficientă renală de cauza renală (intrinsecă). Măsoară capacitatea rinichiului de a elimina sodiul (Na), bazânduse pe nivelele de sodiu şi creatinină atât din urină, cât şi din sânge - urină colectată pe 24 de ore. Producţia de urină este măsurată pe o perioada de 24 de ore. Uneori este necesară o sondă pentru a colecta corect toată urină produsă. Reducerea producţiei de urină poate sau nu saapara odată cu insuficientă renală, depinzând de cauza. Măsurarea 15

atentă a producţiei urinare de-a lungul timpului, poate de asemeni ajută la monitorizarea echilibrului lichidelor la o persoană cu insuficientă renală. Investigații imagistice - Ecografie abdominala CT (tomografia computerizata) Radiografia abdominala sau urografia care poate fi folosita cand se suspecteaza o piatra la rinichi (litiaza renala). Daca se considera ca obstructia se afla la baza insuficientei renale acute postrenale, pot fi necesare teste mai detaliate pentru a determina localizarea si cauza obstructiei. Aceste examinari le pot include pe cele de mai sus si de asemeni: -pielografia retrograda -rezonanta magnetica nucleara -scintigrafia renala. 2.7. Complicatii Complicatii cardio-vasculare: -Insuficienta cardiaca -Edem pulmonar -HTA -Tulburari de ritm Complicatii respiratorii si infectioase: Pot fi prevenite printr-o supraveghere atentă a B., prin administrarea corectă a lichidelor şi tratament medicamentos corespunzător Necesarul de vitamine se completează cu vit. B6 5-10 mg/zi şi acid folic 5 mg/zi Vit. C e deficitară datorită restricţiilor de fructe şi vegetale şi de K Aportul zilnic nu trebuie să depăşească 100 mg/zi Dacă prin toate aceste mijloace nu se reia diureza, se recurge la hemodializă 2.8. Evolutie si prognostic Insuficiență renală acută parcurge 5 faze: 1. Faza preanurica (de agresiune renală): durează, în funcție de cauza, între 24 de ore și câteva zile. De exemplu: șocul hemoragic are durată scurtă, iar toxicitatea prin aminoglicozide are durată prelungită În funcție de cauza, această fază se caracterizează prin: hemoragii abundente, stare septica, colică renală etc. 2. Fază de instalare a oligoanuriei Are durată între 24-72 ore. Se caracterizează prin retenție de apa și săruri. Poate fi agravat de manevre terapeutice intempestive care urmăresc forțarea diurezei. Se pot constată: apariția umflăturilor cauzate de ieșirea lichidelor în țesuturi, greutate în respirație la efort fizic, creștere în greutate. 16

3. Fază oligoanurica constituită Are durată între 7-21 de zile, cu extreme între 2 și 40 de zile. Durată poate fi scurtă în cele prerenale sau postrenale sau mai lungă în insuficiență renală acută de cauza renală intrinsecă. Se caracterizează prin: manifestări generale, cardiovasculare, neurologice, respiratorii, renale și cutanate. 4. Fază poliurica-de reluare a diurezei Are durată între 8-10 zile. În această fază, se reia diureză de obicei brusc, în 1-2 zile ajungându-se la 3000-4000 ml/zi. În insuficiență renală acută de cauza renală reluarea diurezei poate avea loc și progresiv cu o creștere de 300-400 ml/zi. Starea generală a bolnavilor se ameliorează ușor înregistrându-se o scădere ponderala marcată. 5. Fază de recuperare funcțională Are durată între 3-12 luni la persoanele tinere, iar la vârstnici până la 1-2 ani. Poliuria se menține intial. Celelalte manifestări clinice dispar progresiv. 2.9. Diagnostic Medicul va începe evaluarea unui pacient suspectat de insuficiență renală cu realizarea anamnezei pentru a afla istoricul bolnavului și al debutului bolii. Apoi va efectuă un examen fizic, și va recomanda efectuarea unor investigații suplimentare, cum ar fi: analize de sânge (hemoleucogramă, creatinină serică, viteză de sedimentare a eritrocitelor, uree, glicemia), teste de urină (clearence-ul creatininei, deteminarea cantității de urină eliminată în 24 ore, densitate urinară, osmolaritate urinară, ureea, natriu urinar).

2.10. Tratament Regim desodat Administrarea medicației prescrise: Manitol 20% în perfuzie i.v. Furosemid i.v. Timp de 12 h se va urmări reluarea unei diureze normale În hiperkaliemie se administrează calciu gluconic 10% Bicarbonat de sodiu 2-3%, 200-300 ml în caz de acidoză, când R.A. scade la 15 mEq/l iar ph-ul este sub 7,25 Pentru litiază renală: litotritia extracorporeala Chirurgical: opțiunea transplantului de rinichi, dacă e cazul Dializa, care este un proces mecanic care suplinește funcția rinichilor prin: eliminarea produșilor de metabolism (uree), refacerea echilibrului electrolitic din sânge și eliminarea surplusului de lichide din organism.

Capitolul III. Ingrijirea pacientilor cu Insuficienta renala acuta 17

3.1. Planuri de ingrijire CAZUL I -Numele pacientului: B.A. -Domiciliu: Targoviste -Varsta: 55, -Sexul : F -Motivul internarii: Stare generala influentata, edeme masive, dispnee severa. -Antecedente personale fizice patologice: - diabet zaharat tip II insulino dependent - IRC compensat - nefrapsie diabetica clinic manifestata -Interventii chirurgicale: hemodializa si efectuarea sedintelor de dializa

1.Nevoia de a respia: -Pacienta se prezinta cu o dispnee si ortopnee foarte severa, polipnee, cu respiratii abdominale -pacienta este nefumatoare -torace normal conformat -starea generala fiind influentata 2.Nevoia de a se alimenta si hidrata -starea de nutritie se prezinta prin obezitate -pacienta este nefumatoare -pacienta prezinta stari de voma

3.Nevoia de a elimina - pacienta prezinta probleme din punctul de vedere al eliminarii urinei, -tranzitul intestinal este prezent 4.Nevoia de a se misca si a pastra o buna postura -conditiile de viata sunt corespunzatoara 5.Nevoia de a dormi si odihni -pacienta sustine ca sunt perioade cand nu se poate odihni asa cum trebuie, si este obosita 6.Nevoia de a se inbraca si a se dezbraca - pacienta necesita ajutor si nu poate indeplini aceasta nevoie singura 7.Nevoia de a-si mentine temperature corpului in limite normale -pacienta se prezinta cu temperatura in limitele normale , aceste fiind 36.0 C - 37.0 C 18

8.Nevoia de a fi curat si a-si proteja tegumentele -la internare pacienta sa prezentat cu edeme -tegumentele sunt de culoare palida -mucoasele se prezinta cu o culoare palida -fanerele cu modificari degenerative 9.Nevoia de a evita pericolele -pacienta are nevoie de ingrijire permanent 10.Nevoia de a comunica -starea de constiinta este pastrata -sistemul nervos se prezinta prin cecitate orientata temporar spatial 11.Nevoia de a actiona dupa credintele sale si valorilor sale -pacienta este o persoana cu credinta in Dumnezeu 12.Nevoia de a se realiza -pacienta nu prezinta probleme la aceasta nevoie 13.Nevoia de a recreea -pacienta face plimbari zilnicee cu motivul recreerii 14.Nevoia de a invata - pacienta nu mai este asa de dornica de a mai invata lucruri noi datorita starii genereal nefavorabile.

19

Plan de ingrijire ZIUA I PROBLEME

OBIECTIVE

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul sa se prezinte cu o respiraţie îmbunătăţită

Respiraţii inadecvate manifestate de dispnee Anxietate

-pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Insuficienţa cunostinţelor

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -educaţia pentru sanatate în

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul să prezinte o poziţie care să favorizeze respiraţia -la nevoie se va administra oxigen. -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -respectarea tratamentuiui prescris

EVALUARE INGRIJIROR

-tratament: Nifedipin 10 tb., Captopril 25 tb, -TA: 210/100 mmHg -tratament cu o uşoară ameliorare

-somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de noul tratament

-bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -pacientul începe cu corespondenţă - se externează fără complicaţii, urmând să se prezinte la control 20

despre evoluţia bolnavului

vederea externarii

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Urmarirea funcţiilor vitale

-cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

de medic la externare -anunţarea familiei despre data externarii -respectarea regimului alimentar -să se prezinte la medic la observarea unei eventuale complicaţii şi controale medicale -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-glicemia:233 proterinuria:6,1 -ureea:132 -creatinina:5,8 -TA: 210/100mmHg

ZIUA II

PROBLEME

OBIECTIVE

Dificultatea în a

-pacientul să îşi

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME AUTONOME -ajuta pacientul să se 21

EVALUARE -pacientul începe cu corespondenţă

se îmbraca şi dezbrăca Circulaţia inadecvată manifestată prin paloarea tegumentelor Alimentaţia şi hidratarea

satisfacă această nevoie -tegumentele şi mucoasele să fie normal colorate

îmbrace şi să se dezbrace -la indicaţia medicului se administreaza prin transfuzie sânge

-refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Asigurarea unor condiţii optime în salon Urmarirea funcţiilor vitale

-aerisirea salonului şi curaţarea lui -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -deschiderea geamului, măturarea şi spălarea podelelor -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

- obiectiv realizat

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-curăţarea salonului

-glicemia:247 proterinuria:5,8 -ureea:165,8 -creatinina:6,1 -TA: 169/90mmHg 22

ZIUA III PROBLEME

OBIECTIVE

Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Hipertensiunea arterială

-pacientul să îşi satisfacă această nevoie -combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul sa se prezinte cu o respiraţie îmbunătăţită

Respiraţii inadecvate manifestate de dispnee Igiena bolnavului

-efectuarea toaletei

Urmarirea funcţiilor vitale

-cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME AUTONOME -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul să prezinte o poziţie care să favorizeze respiraţia -la nevoie se va administra oxigen. -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

EVALUARE -pacientul începe cu corespondenţă

-TA: 160/90mmHg -tratament cu o uşoară ameliorare

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -glicemia:245 -proterinuria:5,9 -ureea:129 -creatinina:5,7 -TA: 165/95 mmHg

ZIUA IV PROBLEME

OBIECTIVE

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME AUTONOME 23

EVALUARE

Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Hipertensiunea arterială Respiraţii inadecvate manifestate de dispnee

-pacientul să îşi satisfacă această nevoie -combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul sa se prezinte cu o respiraţie îmbunătăţită

Anxietate

-pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o

Alimentaţia şi hidratarea

-ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul să prezinte o poziţie care să favorizeze respiraţia -la nevoie se va administra oxigen. -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-pacientul începe cu corespondenţă

-TA: 170/86mmHg -tratament cu o uşoară ameliorare !!!!!!

-somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de noul tratament!!!!!

-bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -pacientul începe cu corespondenţă

-glicemia:220 -creatinina:5,1 -TA: 160/80 mmHg -rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic -urmăresc respectarea regimului alimentar 24

alimentaţie bogată -aerisirea salonului în vitamine înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe

ZIUA V PROBLEME Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Alimentaţia şi hidratarea

Insomnie Insuficienţa

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME AUTONOME -pacientul să îşi -ajuta pacientul să se satisfacă această îmbrace şi să se nevoie dezbrace -refacerea -se administrează echilibrului perfuzii cu ser hidroelectoritic fiziologic -pacientul să -urmăresc respectarea beneficieze de o regimului alimentar alimentaţie bogată -aerisirea salonului în vitamine înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -combaterea -se administrează la insomniei indicaţia medicului -educaţia pentru -respectarea OBIECTIVE

25

EVALUARE -pacientul începe cu corespondenţă

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

-odihnirea bolnavului noaptea - se externează fără complicaţii,

cunostinţelor despre evoluţia bolnavului

sanatate în vederea externarii

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Asigurarea unor condiţii optime în salon Urmarirea funcţiilor vitale

-aerisirea salonului şi curaţarea lui -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

urmând să se prezinte la control

tratamentuiui prescris de medic la externare -anunţarea familiei despre data externarii -respectarea regimului alimentar -să se prezinte la medic la observarea unei eventuale complicaţii şi controale medicale -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -deschiderea geamului, măturarea şi spălarea podelelor -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-curăţarea salonului

-glicemia:115 -creatinina:4,3 -TA: 170/85mmHg

EVALUAREA FINALĂ În urma îngrijirilor acordate în ultimile cinci zile, bolnavul se simte mai bine , dar va urma să continue şedinţele de dializa pâna va putea face un transplant renal. Pacienta a fost hidratată cu Glucoză şi ser fiziologic. S-au urmărit şi s-au înregistrat zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor cinci zile starea pacientului s-a ameliorat. 26

Data externarii: 09.07.2016

CAZUL II

-Numele pacientului: I. L. -Domiciliu: Targoviste -Varsta : 43 -Sex : F -Motivul internarii: scaderea in greutate de aproximativ 4 kg/luna, astenie, dureri retrostonale. -Antecedente personale fizice patologice: rinichi drept absent, HTA esential -Interventii chiriurgicale: hemodializa, si efectuarea sedintelor de dializa

1.Nevoia de a respira: -prezinta freamat pectoral, sonoritate pulmonara in limite normale,

2.Nevoia de a se alimenta si hidrata - starea de nutritie este relativ buna, talie 159, greutate 51 kg 3.Nevoia de a elimina - este prezent un murmur vezical, un tranzit intestinal afirmativ incetinit, prezinta scaune odata la doua zile 4.Nevoia de a se misca si a pastra o buna postura -pacienta nu prezinta probleme 5.Nevoia de a dormi si odihni - pacienta indeplineste aceasta nevoie in limitele normale

6.Nevoia de a se inbraca si a se dezbraca -Pacienta nu necesita ajutor 7.Nevoia de a-si mentine temperature corpului in limite normale -pacienta se prezinta in limitele normale ale temperaturii (36C -37 C) 8.Nevoia de a fi curat si a-si proteja tegumentele -pacienta se poate ingriji -prezinta tegumente palide, edemioze la nivelul membrelor inferioare bilaterale submembrului superior stang , si mucoase palide. 27

-tesutul conjunctival adipos se prezinta intr-un fel normal 9.Nevoia de a evita pericolele -pacienta nu prezinta neputinta 10.Nevoia de a comunica - pacienta este deschisa pentru comunicare. -starea de constienta este pastrata 11.Nevoia de a actiona dupa credintele sale si valorile sale -Pacienta arata credinta in Dumnezeu si are o speranta pentru viitor. 12.Nevoia de a recreea -pacienta face iesiri zilnice. 13.Nevoia de a invata - pacienta arata interesata sa invete si sa se recreeze in anumite moduri spre cultivarea cunostintelor. 14.Nevoia de a realiza - pacienta este prezinta stare de boala

28

ZIUA I

PROBLEME

OBIECTIVE

Respiraţii inadecvate manifestate de dispnee

-pacientul sa se prezinte cu o respiraţie îmbunătăţită

Anxietate

-pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Urmarirea funcţiilor vitale

-cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

Insuficienţa cunostinţelor despre evoluţia bolnavului

-educaţia pentru sanatate în vederea externarii

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -pacientul să prezinte o poziţie care să favorizeze respiraţia -la nevoie se va administra oxigen. -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-respectarea tratamentuiui prescris de medic la externare -anunţarea familiei despre data externarii -respectarea regimului alimentar -să se prezinte la medic la observarea unei eventuale complicaţii şi controale 29

EVALUARE -tratament cu o uşoară ameliorare

-somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de noul tratament

-glicemia:87 -ureea:275 -creatinina: 11,05 -TA: 180/90 mmHg - se externează fără complicaţii, urmând să se prezinte la control

Circulaţia inadecvată manifestată prin paloarea tegumentelor Asigurarea unor condiţii optime în salon Alimentaţia şi hidratarea

-tegumentele şi mucoasele să fie normal colorate

-aerisirea salonului şi curaţarea lui -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine

medicale -la indicaţia medicului se administreaza prin transfuzie sânge

- obiectiv realizat

-deschiderea geamului, măturarea şi spălarea podelelor -se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe

-curăţarea salonului

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

ZIUA II PROBLEME

OBIECTIVE

Urmarirea funcţiilor vitale

-cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

Anxietate

-pacientul să

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

EVALUARE

-pacientul trebuie să fie

-somnul este liniştit, dar 30

-glicemia:99 -creatinina: 10,88 -TA: 180/100mmHg

beneficieze de un somn liniştit

Igiena bolnavului

-efectuarea toaletei Mişcarea şi -pacientul să postura inadecvată prezinte o buna postură şi mişcare Hipertensiunea arterială Respiraţii inadecvate manifestate de dispnee

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul sa se prezinte cu o respiraţie îmbunătăţită

liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul să prezinte o poziţie care să favorizeze resp.

încă mai există o teama de noul tratament!!!!!

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după intervenţia chirurgicală -tratament: Amlodipina 2x10mg/zi -TA: 180/100mmhg -tratament cu o uşoară ameliorare

ZIUA III PROBLEME

OBIECTIVE

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Anxietate

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special 31

EVALUARE -TA 150/80 mmhg -FC 92 b/ min -somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de noul tratament

Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

efectuarea sedinţelor de dializă -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -pacientul începe cu corespondenţă -creatinina: 5,032 -temperatura: 37 grade Celsius -TA: 150/80 mmHg

ZIUA IV PROBLEME

OBIECTIVE

Anxietate

-pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Igiena bolnavului

-efectuarea toaletei

Mişcarea şi postura inadecvată

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine 32

EVALUARE -somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de noul tratament

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie

Urmarirea funcţiilor vitale

-cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

-măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-creatinina: 5,00 -temperatura: 37grade Celius -TA: 155/85 mmHg

Alimentaţia şi hidratarea

-refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Asigurarea unor condiţii optime în salon

-aerisirea salonului şi curaţarea lui

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -deschiderea geamului, măturarea şi spălarea podelelor

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-curăţarea salonului

ZIUA V PROBLEME

OBIECTIVE

Anxietate

-pacientul să beneficieze de un

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice 33

EVALUARE -somnul este liniştit, dar încă mai există o teama de

somn liniştit

Igiena bolnavului

-efectuarea toaletei

Mişcarea şi postura inadecvată Urmarirea funcţiilor vitale

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

Alimentaţia şi hidratarea

-refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza!!!!! -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu 34

noul tratament!!!!!

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -glicemia: -proterinuria: -ureea: -creatinina: -temperatura: -TA: -rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

pansamente sterile

EVALUAREA FINALĂ În urma îngrijirilor acordate în ultimile cinci zile, bolnavul se simte mai bine , dar va urma să continue şedinţele de dializa pâna va putea face un transplant renal. Calmantul folosit în urma operaşiei a fost Piafenul.Pacienta a fost hidratată cu Glucoză şi ser fiziologic. S-au urmărit şi s-au înregistrat zilnic funcţiile vitale şi vegetative. În urma celor cinci zile starea pacientului s-a ameliorat. Data externarii: 10.07.2016

35

CAZUL III Numele pacientului: A. Z. Domiciliu: Targoviste Varsta : 52 ani Sexul : M Motivul internarii: pacientul se interneaza de trei ori pe saptamana pentru sedintele de dializa. Diagnostic principal : rinichi polichistici automizal dominant IRCS in prag de dializa. Diagnostic secundar : - cardioparie ischemica - BY-pass artocoronarian - Hepatita cronica postvirusala - Flegmon voluminos la spate

1.Nevoia de a respira: Pacientul nu prezinta probleme de respiratie

2.Nevoia de a se alimenta si hidrata -pacientul este strict restrans de un regin alimentar

3. Nevoia de a elimina -pacientul nu poate elimina urina deoarece nu mai are rinichii 4.Nevoia de a se misca si a pastra o buna postura -pacientul este slabit, si se deplaseaza cu dificultate

5.Nevoia de a dormi si odihni -pacientul nu se poate odihni suficient de bine in fiecare noapte, doar cu ajutorul somniferelor 6.Nevoia de a se inbraca si a se dezbraca -Pacientul necesita ajutor in tot ceea ce face 7.Nevoia de a-si mentine temperature corpului in limite normale -Pacientul nu prezinta febra 8.Nevoia de a fi curat si a-si proteja tegumentele -pacientul se poate ingriji singur din acest punct de vedere 9.Nevoia de a evita pericolele -starea de constienta este normala 36

10.Nevoia de a comunica -pacientul este intr-o stare de comunicare mereu 11.Nevoia de a actiona dupa credintele sale si valorilor sale - pacientul este un bun credincios, si are increderea atintita spre Dumnezeu 12.Nevoia de a se realize -Pacientul este realizat din toate punctele de vedere

13.Nevoia de a recreea - pacientul nu se poate deplasa in concedii pentru ca este legat de sedintele de dializa 14.Nevoia de a invata - Pacientul este dornic de a invata si de a fi invatat, in ciuda situatiei in care se afla

ZIUA I PROTOCOLUL SEDINTEI DE DIALIZA Prima sedinta: Greutatea: 99 kg Kilograme in plus: 3 kg Temperatura: 36.5 C Durata sedintei: 4 h Pompa de sange: 250 ml/min Debit: 250ml/ min Restituire:ser fiziologic 1 fl. Conectare: Ora 7: TA 140/80 mmhg Ora 8: TA 140/80 mmhg Ora 9: TA 190/70 mmhg Ora 10: TA 130/70 mmhg O ra 11: TA 130/70

37

PROBLEME

OBIECTIVE

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Anxietate

Igiena bolnavului Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale Alimentaţia şi hidratarea

Insomnie

-efectuarea toaletei -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine -combaterea

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace

EVALUARE

-măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-potasiu: 5,8 -creatinina:10,7

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -se administrează la

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

38

-tratament: Tanakan Nifedipin -tratamentul urmat este Diazepamul

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -pacientul începe cu corespondenţă

-odihnirea bolnavului noaptea

Pansarea plăgii operate

insomniei -vindecarea plăgii

indicaţia medicului -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile

ZIUA II PROTOCOLUL SEDINTEI DE DIALIZA A doua şedinţă Greutatea: 99 kg Kilograme in plus: 3.5 kg Temperatura: 36.5 C (pe perioada dializei a urcat la 37C) Durata sedintei: 4h Pompa de sange: 250 Debit: 700ml/h Restituire: ser fiziologic fl 1 Conectare: Ora 12: TA 120/60 mmhg Ora 13: TA 120/60mmhg Ora 14: TA 110/60 mmhg Ora 15: TA 100/60 mmhg O ra16: TA 110/60 mmhg 39

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

PROBLEME

OBIECTIVE

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Anxietate

Igiena bolnavului Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale Alimentaţia şi hidratarea

-efectuarea toaletei -pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine

EVALUARE

-ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace

-pacientul începe cu corespondenţă

-măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-ureea:208 -creatinina:11,2

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

40

-tratament: Izodinit, Tanakan,Ranitidină -tratament: Diazepam

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie

Pansarea plăgii operate

bogată în vitamine -vindecarea plăgii

-se recomanda consumul de legume şi fructe -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente .

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

ZIUA III PROTOCOLUL SEDINTEI DE A treia sedinta Greutatea : 99 kg Kilograme in plus: 3.6 kg Temperatura: 36.5 C Durata sedintei: 4h Pompa de sange: 210 ml/h Debit: 210 ml Restituire: ser fiziologic 1 fl Conectare: Ora 7: TA 120/80 mmhg Ora 8: TA 120/70 mmhg Ora 9: TA 120/60 mmhg Ora 10: TA 120/70 mmhg O ra 11: TA120/70 mmhg

41

PROBLEME

OBIECTIVE

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Anxietate

Igiena bolnavului

-efectuarea toaletei

Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -pacientul să fie stimulat să îşi efectueze toaleta singur -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace

EVALUARE

-măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-glicemia:105 -ureea:198 -creatinina:10,5 42

-plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-tratament: Tanakan, Nifedipin -tratament : Diazepam

- tegumentele şi mucoasele sunt curate -bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -pacientul începe cu corespondenţă

ZIUA IV PROTOCOLUL SEDINTEI DE DIALIZA A patre sedinta Greutatea : 99 kg Kilograme in plus: 3.4 kg Temperatura: 36 C Durata sedintei: 4h Debit:500 Restituire: ser fiziologic fl 1 Conectare: Ora 12: TA 125/70 mmhg Ora 13: TA 120/70 mmhg Ora 14: TA 120/70 mmhg Ora 15: TA 120/60 mmhg O ra 16: TA 120/60 mmhg

PROBLEME

OBIECTIVE

Pansarea plăgii operate

-vindecarea plăgii

Dificultatea în a

-pacientul să îşi

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -se îndepărtează vechiul pansament -se curăţă plaga cu soluţie dezinfectantă cu: Rivanol, Alcool iodat sau Betadină şi se pansează din nou cu pansamente sterile -ajuta pacientul să se 43

EVALUARE -plaga nu este vindecată complet, dar este curaţată şi pansată

-pacientul începe cu

se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale Alimentaţia şi hidratarea

Hipertensiunea arterială

satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine -combaterea hipertensiunii arteriale

îmbrace şi să se dezbrace

corespondenţă

-măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

-creatinina:10,2

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului ZIUA V

PROTOCOLUL SEDINTEI DE DIALIZA A cincia sedinta Greutatea : 100 Kilograme in plus: 4.2 kg Temperatura: 36 C Durata sedintei:4 h Restituire: Venofor 1 fl. Conectare: Ora 7: TA 120/60 mmhg Ora 8: TA 115/70 mmhg Ora 9: TA 120/70 mmhg Ora 10: TA 120/70 mmhg O ra11: TA130/80 mmhg 44

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

-tratament: Nifedipin, Tanakan.

PROBLEME

OBIECTIVE

Hipertensiunea arterială

-combaterea hipertensiunii arteriale -pacientul să beneficieze de un somn liniştit

Anxietate

Mişcarea şi postura inadecvată Dificultatea în a se îmbraca şi dezbrăca Urmarirea funcţiilor vitale Alimentaţia şi hidratarea

-pacientul să prezinte o buna postură şi mişcare -pacientul să îşi satisfacă această nevoie -cunoaşterea funcţiilor vitale şi vegetative -refacerea echilibrului hidroelectoritic -pacientul să beneficieze de o alimentaţie bogată în vitamine

INTERVENŢII APLICATE AUTONOME DELEGATE -măsurarea tensiunii -administrarea tratementului -pacientul trebuie să fie liniştit şi să i se explice tot ce i se va face în continuare, în special efectuarea sedinţelor de dializă -asigurarea tuturor condiţiilor favorabile unor stări de bine -ajuta pacientul să se îmbrace şi să se dezbrace -măsurarea tensiunii -recoltarea glicemiei

EVALUARE -tratament: Nifedipin -somnul este liniştit.

-bolnavul nu se poate deplasa, este aşezat în pat după operaţie -pacientul începe cu corespondenţă

-creatinina:9,9

-se administrează perfuzii cu ser fiziologic si glucoza -urmăresc respectarea regimului alimentar -aerisirea salonului înainte de fiecare masă -se recomanda consumul de legume şi fructe

-rehidratarea bolnavului -să se respecte regimul prescris de medicul de specialitate

45

EVALUARE FINALĂ În urma sedinţelor de dializă pacientul se simte mai bine. Pacientul este supravegheat mereu, de-alungul orelor de dializă, masurându-se tensiunea şi temperatura. Pacientul va primi ser fiziologic după fiecare dialida, si medicamente necesare de întreţinere cum ar fi: Calciu, fier, etc. Se mai urmăresc şi funcţiile vitale şi vegetative. Data externarii: 18.06.2016

46

3.2. Tehnici de ingrijire Tehnica nr. 1. Radiografia renala simpla Radiografia renală permite evidenţierea formei, dimensiunilor, poziţia rinichilor şi prezenţa unor calculi renali, uretrali, vezicali radioopaci. Materiale necesare :cărbune animal;ulei de ricin; materiale necesare unei clisme evacuatoare. 1. Pregătirea materialelor necesare: ·se pregătesc toate materialele necesare menţionate mai sus. 2. Pregătirea psihică a bolnavului: ·se anunţă bolnavul şi i se explică importanţa tehnicii pentru stabilirea diagnosticului. 3. Pregătirea alimentară a bolnavului: -cu două trei zile înaintea examinării bolnavului va consuma un regim fără alimente care conţin celuloză şi dau reziduri multe [fructe, legume, zarzavaturi, paste făinoase, pâine] şi ape gazoase; -în ziua precedentă, bolnavul va consuma o cană de ceai şi pâine prăjită; -înaintea examinării bolnavul nu va mânca, nu va consuma lichide; -după examen bolnavul poate consuma regimul sau obişnuit 4. Pregătirea medicamentoasă a bolnavului: -cu două-zile înainte de examinare se administrează cărbune animal şi triferment câte 2 tablete de 3 ori pe zi; -în seara precedentă zilei radigrafiei se administrează 2 linguri de ulei de ricin. -in dimineaţa zilei examinatoare, se efectuează o clismă cu apă caldă. Aerul din tubul irigator trebuie să fie completevacuat pentru a nu ti introdus în colon. înaintea examinării radiografiei bolnavului îşi va goli vezica urinară sau i se va efectua un sondaj vezical. 47

5. Pregătirea pentru examinare: -bolnavul este condus la serviciul de radiologie; -bolnavul va fi ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă; Tehnica nr.2. Tehnica efectuării puncţiei venoase Definiţie: Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul unui ac de puncţie. Scopul: - explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator (biochimice, hematologice, serologice şi bacterologice) - terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma injecţiei şi a perfuziei intravenoase; executarea transfuziei de sânge sau derivate ale sângelui. Locul puncţiei: orice vena ce poate fi puncționată - venele de la plica cotului - venele antebraţului - venele de pe faţa dorsală a mâinilor - venele subclaviculare - venele femurale - venele jugulare şi epicraniană Pregătirea pacientului: Psihică: - se explică necesitatea şi în ce constă tehnica, precum şi faptul că nu este dureroasă Fizică: - se poziţionează confortabil pacientul - se dezinfectează tegumentele - se aplică garoul la o distanţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, astfel încât să oprească circulaţia venoasă - se recomandă pacientului să stângă pumnul, venele devenind turgescente.

Materiale necesare : - de protecţie: pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză - dezinfectante - instrumentar şi materiale sterile: ace, seringi, pense, mănuşi chirurgicale, tampoane - alte materiale: garou, eprubete, etichete, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală. 48

Tehnica: - se spală mâinile şi se îmbracă mănuşile - se poziţionează garoul la circa 7-8 cm mai sus de locul de elecţie, evitând compresiunea arterei - se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub locul puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra ţesuturilor vecine - se pătrunde oblic cu acul, fluturaşul sau flexula traversând în ordine tegumentul, apoi peretele venos trecând de rezistenţa elastică până când acul înaintează în gol - se schimbă direcţia acului poziţionându-l orizontal, înaintând 1-2 cm. În lumenul venei - se aspiră pentru a controla prezenţa acului în venă - se sistează staza venoasă – după recoltare, înainte de injectare - se continuă tehnica în funcţie de scopul puncţiei - se aplică tamponul îmbibat cu alcool şi se retrage acul brusc - se comprimă locul puncţiei 1-3 minute Incidente şi accidente: - hematom - perforarea peretelui opus - ameţeli, paloare, lipotimie

Tehnica nr.3. Cistografia Cistografia - este o metodă de exploatare radiologică a vezicii urinare care se poate executa prin: -radiografie simplă vezicală; -radiografie după umplerea vezicii urinare cu substanţe de contrast sterilă [iodura de sodiu 1020%, 250-200 ml cu ajutorul seringii Guyon], eventual amestecată cu aer. Materiale necesare: -materiale pentru efectuarea unei clisme; -sonda Nelaton sterilă; -soluţie sterilă de acid booric; -seringa Guyon sterilă; -substanţă de contrast, ioduri de sodiu 10% sau soluţie Odiston; -pensă hemostatică; -mănuşi de cauciuc sterile; -tăviţă renală. Pregătirea bolnavului: -se anunţă bolnavul şi se explică necesitatea tehnicii; -se efectuează bolnavului o clismă evacuatoare cu apă caldă; 49

-bolnavul este condus la serviciul radiologie, ajutat să se dezbrace şi să se aşeze în decubit dorsal pe masa radiologică. Participarea la cistografie: -spălarea pe mâini cu apă curentă şi săpun; -se îmbracă mănuşile sterile; -se introduce sonda Nelaton sterilă în vezica urinară şi se spală vezica cu soluţie sterilă de acid boric; -în seringa Guyon se aspiră 100-200 ml iodura de Na sterilă sau Odiston şi se introduce în vezică; -se închide sonda cu o pensă hemostatică -bolnavul este rugat să nu urineze decât după terminarea examenului cistografic; -medicul execută imediat radiografia

Tehnica nr. 4. Hemodializa sau rinichiul artificial Hemodializa este cea mai eficace metodă de epurare extrarenală, epurează sângele în afara organismului utilizând pentru dializă membrane de celofan sau cuprofan. Pentru acest scop există mai multe tipuri de aparate: a) aparat cu membrană dializantă în formă de tub; b) aparat cu membrană întinsă între două placi din material plastic; c) rinichi cu fibre capilare. Elementul esenţial al rinichiului artificial este membrana dializantă. Aceasta permite schimburile de substanţă între sânge şi lichidul dializant. Principiul hemodializei se bazează pe epurarea extracorporaiă a sângelui introdus în aparat care circulă în mod continuu în interiorul tubului ce este în contact cu membrana dializantă, după care este introdus în organism printr-o venă.

1. Pregătirea aparaturii şi a materialelor: -asistenta pregăteşte aparatul de hemodializa după o prealabilă sterilizare a tuburilor, pieselor şi sticlăriei; -pregătirea soluţiei dializane formată din: clorura de Na, clorura de K, clorură de Mg, clorura ce Ca, bicarbonat de Na şi glucoza realizând un mediu uşor hipertonic; -cantitatea de lichid dializant poate ajunge până la 100 1; -se pregătesc 500 ml sânge izo-grup proaspăt; -se pregătesc instrumentele şi materialele pentru anestezia locală, descoperirea chirurgicală a vaselor la care se leagă aparatul. 2. Pregătirea bolnavului -se face pregătirea psihică a bolnavului dacă starea generală o permite şi se administrează un calmant; 50

-înainte de începerea intervenţiei, asistenta va recolta sânge pentru determinarea compuşilor azotaţi, a rezervei alcaline, hemogramei şi hematocritului; -bolnavul este aşezat într-un pat balanţă, comod, deoarece şedinţa poate dura 6-8 ore; -capul şi toracele vor fi uşor ridicate, iar membrele superioare fixate în poziţii accesibile denudării vaselor.

3.Efectuarea tehnicii -se umple tubul de celofan cu sânge proaspăt conservat; -se pregătesc câmpul operator şi se serveşte medicul pentru descoperirea chirurgicală a arterei şi venei; -medicul fixează şi racordează tubulatura aparatului la cele două canule; -se dă drumul la sângele arterial al bolnavului în aparat; -pe măsură ce sângele bolnavului intră în aparat, sângele conservat din tubul de celofan intră în vena bolnavului; 4.Rolul asistentei în timpul şedinţei de hemodializă -asistenta controlează din 15 în 15 minute P, TA, R, T° urmărind comportamentul bolnavului; -din oră în oră recoltează sânge pentru determinarea Ht; -administrează la indicaţia medicului mici cantităţi de heparină şi antibiotice; -urmăreşte funcţionalitatea aparatului pentru excluderea incidentelor ce pot apărea; -schimbă lichidul de dializă din 2 în 2 ore, Printr-o şedinţă de hemodializă se pot elimina din organism între 60-110 grame uree. Rinichiul artificial poate fi utilizat şi pentru eliminarea substanţelor barbiturice sau altor substanţe medicamentoase.

Tehnica nr. 5. Pregatire pre/postoperatorie Rolul pregătirii preoperatorii a pacientului deţine un loc important în prevenirea_ infecţiilor nosocomiale. Se face în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi de starea generală a pacientului

IN ZIUA PRECEDENTA REPAUS ; -regimul alimentar să fie uşor digerabil şi cu consum de lichide pentru menţinerea tensiunii arteriale, dezintoxicarea şi mărirea diurezei, diminuarea setei şi acidozei postoperatorii. Alte pregătiri pentru intervenţie: -antibioterapice când se anticipează apariţia unei infecţii postoperatorii 51

IN SEARA ZILEI PRECEDENTE Pregătirea pielii -se face baia generală, la duş (după clisma evacuatoare) : -spălatul părului, toaleta buco-dentară, toaleta nasului ; -se verifică regiunea inghinală, ombilicul, axilele, unghiile (scurte, fără lac de unhii), picioarele, spaţiile interdigitale. Cu un aparat de ras propriu se rade părul cât mai larg în funcţie de zonă, cât mai aproape de momentul intervenţiei pentru a evita proliferarea germenilor la nivelul escoriaţiilor cutanate şi se badijonează cu un antiseptic regiunea rasă , aplicând apoi pansament antiseptic uscat. (în unele cazuri se pot folosi creme depilatoare). Pregătirea tubului digestiv : -clismă evacuatoare (cu excepţia intervenţiilor pe colon), -nu se dau purgative se face duş după clismă; -alimentaţie lejeră : supă de legume, băuturi dulci sau alcaline. IN ZIUA INTERVENŢIEI -bolnavul nu mai bea -se face eventual o clismă cu 4 ore înaintea intervenţiei, -se îndepărtează bijuteriile, -se îndepărtează proteza dentară care se păstrează în cana cu apă, -se rebadijonează cu un antiseptic colorat regiunea rasă. -se îmbracă pacientul cu lenjerie curată, în funcţie de intervenţie; -se pregătesc documentele : foaia de observaţie, analize, radiografii, care vor însoţi pacientul. Transportul bolnavului în sala de operaţie *Se face numai însoţit de asistenta medicală, care are obligaţia să predea pacientul asistentei de anestezie, împreună cu toată documentaţia şi alte observaţii survenite ulterior şi foarte importante pentru intervenţia chirurgicală. *Transportul se face cu un brancard, pat rulant, cărucior în funcţie de boală şi bolnav. *Bolnavul trebuie aşezat confortabil şi acoperit .

În sala de preanestezie -se verifică regiunea rasă şi se notează eventualele escoriaţii (eczeme, intertrigo etc.); -se verifică starea de curăţenie : regiunea inghinală, ombilicul, axilele, spaţiile interdigitale, unghiile; -se verifică dacă s-a îndepărtat proteza dentară; -se pregătesc zonele pentru perfuzie prin badijonarea cu antiseptice colorate; -instalarea sondei urinare " a Demeure" (sau, după caz, se goleşte vezica urinară) de către asistenta de sală, după spălatul chirurgical al mâinilor, îmbrăcatul cu echipament steril, câmp steril în zona genito – urinară. 52

În sala de operaţie -se execută ultima parte a pregătirii pacientului : -se instalează şi se fixează pacientul pe masa de operaţie, monitorizarea funcţiilor vitale, obţinerea unui abord venos (branulă, cateter) în funcţie de intervenţie şi de pacient, -pregătirea câmpului operator. Supravegherea postoperatorie a pacientului începe din momentul terminării intervenţiei chirurgicale, deci înainte ca acesta să fie transportat în ATI. Din acest moment, operatul devine obiectul unei atenţii constante, până la părăsirea spitalului. O dată adus pacientul în terapie intensivă, asistentei medicale îi revine sarcina să-i acorde o atenţie deosebită. Ea nu trebuie să uite că pacientul reacţionează la actul operator în funcţie de tipul său reactiv. Trebuie să creadă şi să înţeleagă această reactivitate şi să caute să-i liniştească pe pacienţi, să-i asigure că totul se va desfăşura în continuare în mod normal. Asistenta medicală nu trebuie să uite că şi operaţia cea mai simplă poate să fie urmată de complicaţii grave, de aceea, ea trebuie să acorde atenţie oricărui semnal de alarmă pe care îl dă pacientul sau oricărui semn patologic pe care îl constată ea în starea generală a pacientului. De aceea, odată ajuns în salon, pacientul va fi luat în primire de asistenta medicală, care va ajuta ca el să fie pus în pat, se va îngriji să fie bine acoperit, să fie plasat comod. În general, pacientul este adus în cameră însoţit de medicul anestezist şi de asistenta de anestezie, care va urmări respiraţia, precum şi modul în care este transportat şi aşezat în pat. Supravegherea pacientului operat se bazează pe date clinice şi pe rezultatele examenelor complementare. Date clinice: Asistenta medicală va urmări aspectul general al operatului: -coloraţia pielii, sesizând paloarea şi cianoza; -starea extremităţilor, paloarea sau răcirea nasului, urechilor, mâinilor şi picioarelor; -starea mucoaselor – limba uscată sau umedă, saburală sau curată – indică starea de hidratare a operatului; -starea de calm sau agitaţia – toropeala sau agitaţia extremă exprimă o complicaţie chirurgicală (hemoragie internă, peritonită postoperatorie); Asistenta medicală va monitoriza diferiţi parametrii fiziologici: -tensiunea arterială se măsoară ori de câte ori este nevoie în primele două ore după operaţie, din 15 în 15 minute, din 30 în 30 de minute în următoarele şase ore şi din două în două ore pentru următoarele 16 ore, notând datele în foaia de reanimare; -respiraţia: se notează frecvenţa, amplitudinea, ritmicitatea şi se sesizează medicul în caz de tuse sau expectoraţie. Cea mai mică modificare a respiraţiei va fi semnalată anestezistului, care, în funcţie de caz, va indica o aspiraţie pentru a îndepărta mucozităţile din faringe sau va recomanda administrarea de oxigen; 53

-temperatura: se măsoară dimineaţa şi seara şi se notează în foaia de reanimare; Asistenta medicală va urmări pierderile lichidiene: -urina: reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun. La început, cantitatea nu este abundentă, dar în două zile revine la normal. Se măsoară cantitatea şi se observă aspectul. Dacă emisia de urină lipseşte, se practică sondajul vezical -scaunul: se reia în următoarele 2 – 3 zile şi este precedat de eliminare de gaze. -transpiraţia: dacă apare, se notează deoarece, în cazul în care este abundentă, poate antrena pierderi de apă importante; -vărsăturile: se va nota cantitatea, aspectul şi caracterul (bilioasă, alimentară, sanguinolentă, fecaloidă – având în vedere că înainte de intervenţia chirurgicală astfel de vărsături erau un semn important în diagnosticul dat);

Corectarea echilibrului hidroelectrolitic -se va urmări şi nota cu foarte mare exactitate cantităţile de lichide pierdute şi se vor administra lichide câte 50-60 ml pentru fiecare grad de febră, deoarece cantitatea de lichide administrate în 24 de ore este în funcţie de pierderi, la care se adaugă 400-500 ml; -la calcularea aportului de lichide se vor lua în considerare lichidele ingerate din băuturi sau alimente, perfuzie, clisme; -pentru a preveni hiperhidratarea se controlează zilnic greutatea corporală; -aportul de sodiu va fi redus la 1 g/zi; -când hidratarea orală nu este posibilă, cantitatea necesară de lichide se va introduce i.v. în pefuzie lentă folosind glucoza 10-20%; -calea de administrare şi compoziţia lichidelor în vederea menţinerii echilibrului hidroelectrolitic vor fi stabilite de medic în funcţie de ionogramă; Restabilirea diurezei în cazul oliguriei şi tratarea anuriei -pentru restabilirea diurezei asistenta va administra la indicaţia medicului Manitol 60-80 ml şi Furosemid 150 mg din 3 în 3 ore timp de 12 ore; -asistenta va urmări şi nota dacă se reia sau dacă se produce o creştere a diurezei; -se consideră că tratamentul este eficace numai dacă se produce o diureză de 40 ml/oră; -diureticele se administrează numai după corectarea volemiei; -asistenta nu trebuie să acţioneze independent în administrarea medicamentelor;

Concluzii

54

Majoritatea bolilor de rinichi evoluează pană în stadiile târzii fără durere, fără simptome sau cu simptome foarte nespecifice (oboseală, dureri de cap, greaţă în cursul dimineţii, urinat în cantitate mare în cursul nopţii etc). Însă cateva analize simple efectuate anual pot depista din timp problemele renale. „În România, controlul anual de rutină, efectuat prin medicul de familie, al unor parametri simpli de sînge şi urină nu este o obişnuinţă încă. Acest lucru s-ar putea schimbă în viitorul foarte apropiat, odată cu introducerea obligativităţii controlului anual al stării de sănătate. Că urmare, multe boli renale mai puţin zgomotoase, însă evoluand spre distrugerea ireversibilă a rinichilor, sunt subdiagnosticate si ca urmare, subtratate. Chiar şi diagnosticate, bolile renale se asociază de cele mai multe ori unor boli cardiovasculare semnificative, cele două categorii de boli agravandu-se reciproc. Din păcate, pentru mulţi medici din România, reducerea chiar uşoară a funcţiei renale nu reprezintă un motiv deosebit de alarmă. În fapt, prezenţa unei uşoare reduceri a funcţiei renale ( cateodată deductibilă doar din calcule nu foarte complicate) este un factor de risc pentru o evoluţie proastă a pacientului cu boală de inima sau de vase, mult mai mare decît, să zicem, colesterolul din sînge", arată prof. dr. Adrian Covic. Trebuie ştiut că bolile grave de rinichi, chiar protejate prin dializă sau transplant renal, sunt agrevate de afectarea importantă a calităţii vieţii, dar şi de apariţia unor boli asociate severe (în primul rând ale inimii şi ale vaselor). Că urmare, situaţia ideală este aceea în care bolile grave de rinichi sunt evitate sau tratate din fazele iniţiale.

Bibliografie 1.IFRIM M. et al. – Atlas de anatomie umanã Vol III, Sistemul nervos organele de simt. Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti 1985 2.R.ALBU –Anatomia si fiziologia omului,Editura Corint-Bucuresti 1998 3.C.BORUNDEL-Manual de medicina interna,Editura Corint-Bucuresti 1996 4.FL.CHIRU SI COLAB.-Ingrijirea omului sanatos si bolnav,Editura Cison-Bucuresti 2001 55

5.L.MORARIU SI COLAB.-Bazele teoretice si practice ale omului sanatos si bolnav,Editura Universul-2002 6.Cursuri AMG si UMF

Anexe

56

Fig 1. Rinichiul, sectiune

Fig.2. Dializa

57

58