Informatii Crestere Si Exploatare Vaci Lapte [PDF]

Zitiervorschau

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE MASTERAT: MANAGEMENTUL CALITĂŢII ŞI SIGURANŢEI ALIMENTELOR

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator ştiinţific, Şef Lucr.Dr. Ing. Marius DOLIŞ Masterandă, Ing. Ionela – Gabriela CARTAN

IAŞI, 2019

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ ,,ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI FACULTATEA DE ZOOTEHNIE MASTERAT: MANAGEMENTUL CALITĂŢII ŞI SIGURANŢEI ALIMENTELOR

Studiu privind cresterea și exploatarea vacilor de lapte la S.C Agrocomplex Lunca Pașcani S.A

Coordonator ştiinţific, Şef Lucr.Dr. Ing. Marius DOLIŞ Masterandă, Ing. Ionela – Gabriela CARTAN

IAŞI, 2019 2

3

Cuprins

Introducere............................................................................................................................ 8 PARTEA I CONSIDERAȚII GENERALE Capitolul 1 Date din literatura de specialitate privind studiul formării raselor Holstein Friză și Bălțată cu negru românească.................................................................

11

1.1. Evoluţia formării şi răspândirii raselor Friză şi Holstein................................................

11

1.1.1. Locul şi modul formării raselor Friză şi Holstein...............................................

11

1.1.2. Taurii fondatori ai raselor Friză şi Holstein........................................................

11

1.1.3. Caracterele morfologice şi însuşirile fizicologico-productive ale raselor Friză şi Holstein...............................................................................................................................

12

1.1.4. Răspândirea şi rolul biologic al raselor Friză şi Holstein....................................

12

1.2. Date din literatura de specialitate privind parametrii genetici ai raselor Friză şi Holstein..................................................................................................................................

13

1.2.1. Heritabilitatea şi repetabilitatea principalelor caractere......................................

13

1.2.2. Corelaţii genetice şi fenotipice între diferitele caractere legate de producţia de lapte........................................................................................................................................

13

1.3. Studiul istoriei genetice a rasei Bălţată cu negru românească......................................... 13 1.3.1. Metodologia formării rasei Bălţată cu negru românească...................................

13

1.3.2. Structura genetică actuală a rasei Bălţată cu negru românească.........................

15

1.3.3. Cercetări asupra caracterelor morfologice şi fiziologico-productive..................

15

1.4. Factorii care influenţează producţia individuală de lapte................................................ 17 1.4.1. Factorii de exploatare...........................................................................................

17

1.4.2. Factorii de mediu ambiant....................................................................................

20

1.5.Cadrul institutional şi strategic al fermei AgroComplex Lunca Pașcani.........................

21

Capitolul 2. Analiza tehnologiilor practicate în exploatarea vacilor din ferma Lunca Pașcani...................................................................................................................................

24

2.1. Adăpostirea...................................................................................................................... 24 2.2. Hrănirea şi producerea furajelor......................................................................................

26

2.3. Mulsul.............................................................................................................................. 29 2.4. Starea sanitară şi apărarea sănătăţii animalelor...............................................................

31

2.5. Valorificarea producţiei .................................................................................................. 33 4

PARTEA A II-A CONTRIBUȚII PROPRII Capitolul 3. Scopul lucrării, materialul biologic studiat și metodologia de lucru..........

35

3.1. Scopul lucrării.................................................................................................................. 35 3.2. Materialul biologic cercetat.............................................................................................

35

3.3. Metodologia de lucru....................................................................................................... 35 Capitolul 4. Rezultate obținute și interretarea lor............................................................. 37 4.1. Stadiul indicilor producţiei de lapte pe lactaţii successive..............................................

37

4.1.1. Analiza calităţii laptelui, numărul total de germeni (N.T.G) şi numărul total de celule somatice (NCS)............................................................................................................

40

4.2. Valoarea genetică a ascendenţei nucleului de taurine de tip Friză, luat în studiu la ferma Lunca Paşcani............................................................................................................... 41 4.3. Valorile medii şi estimatele însuşirilor de producţie pe lactaţii successive....................

41

4.4. Conţinutul în grăsime şi proteină..................................................................................... 42 4.5. Parametrii de reproducţie în populaţia analizată.............................................................

43

4.5.1. Intervalul între fătări (Calving Interval)..............................................................

43

4.5.2. Repausul mamar (RM)........................................................................................

44

4.5.3. Vârsta la prima fătare (VP)..................................................................................

45

4.6. Taurii folosiţi la reproducţie şi valoarea lor de ameliorare.............................................

46

Concluzii generale și recomandări...................................................................................... 48 Bibliografie............................................................................................................................

5

50

Lista figurilor Fig. 2.1. Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani...

24

Fig. 2.2. Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani...

25

Fig. 2.3.Ventilator de mare putere....................................................................................

25

Fig. 2.4. Imagine reprezentând furajarea bovinelor..........................................................

26

Fig. 2.5 Baloti folositi la furajarea animalelor ; Producţia de fân obţinută este de aproximativ 28 % din cantitatea de masă verde................................................................ 29 Fig. 2.6.Sală de muls Side by Side...................................................................................

31

Fig. 2.7. Tanc de răcire a laptelui...................................................................................... 34 Fig. 4.1. Producţia medie de lapte pe lactaţii la rasa Holstein..........................................

37

Fig. 4.2. Rezultatele privind NTG şi NCS din lapte la vacile din ferma Lunca Paşcani..

40

Fig. 4.3.Producţia de lapte cantitativă pe lactaţie normală şi totală.................................. 41 Fig. 4.4. Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein din ferma Lunca Paşcani....... 42 Fig. 4.5. Valorile procentuale de grasime şi proteină din lapte pe lactaţii........................ 43 la vacile de rasă Holstein din ferma Lunca Paşcani........................................................ 44 Fig. 4.6. Intervalul între fătări în ordinea succesiunii lactaţilor........................................

44

Fig. 4.7. Evoluţia repausului mamar, în funcţie de lactaţie, la rasa Holstain.................... 44 Fig. 4.8. Vârsta la prima fătare, în funcţie de ani, la populaţiade rasă Holstein...............

45

Fig. 4.9. Dinamica indicilor de natalitate la vacile din rasa Friză din ferma Lunca Paşcani..............................................................................................................................

46

Fig. 4.10. Valoarea de ameliorare a taurilorde rasă Holstein utilizaţi la însămânţări artificiale în ferma Lunca Paşcani..................................................................................... 47

6

Lista tabelelor

Tabelul 4.1. Valorile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie pe lactaţii, la populaţia de tip Holstein din ferma Lunca Paşcani............................................ 38 Tabelul 4.2. Numărul total de celule somatice şi germeni/ml............................................

40

Tabelul 4.3. Valoriile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie la ascendenţa populaţiei de tip Holstein din Lunca Paşcani...................................................

41

Tabelul 4.4. Conţinutul în grăsime şi proteină.................................................................... 42 Tabelul 4.5.Valoarea de ameliorare a taurilor folosiţi în ferma Lunca Paşcani pe anul 2013............................................................................................................................. 46

7

INTRODUCERE Prin contribuţia substantial adusă înalimentaţia populaţiei, creşterea animalelor, ocupă un loc important în ansamblul unei agriculturi avansate. Pe plan mondial, această activitate importanta de altfel, a fost, este şi va fi o activitate productive pentru asigurarea bunurilor necesare hrănirii populaţiei, industriei prelucrătoare şi pentru desfăşurarea schimburilor internaţionale de bunuri şi produse. Bovinele valorifică cantităţi mari de ierburi de pe pajişti şi din pădurile păşunabile,prelucrează materiile prime agricole dar şi unele reziduri ale industriei alimentare în produse animale cuvaloare biologic ridicata. Din acest motiv, bovinele ocupă un loc prioritar în totalul efectivelor de animalecrescute la nivelmondial, participând cu 30-35% la producţia globală agricolă. Taurineleocupăunlocdeosebitdintretoatespeciilecrescute şi exploatate în scopul asigurării consumuluialimentar al populaţiei,darşiprinfaptul că deţin un rol decisiv ca sursă de alimentare, de creştere şi păstrare a sănătăţii pământului. Laptele estecelmai importantdintreprodusele de origine animal, cedetineo compoziţiechimică complexă cu o mare valoare biologică ceea ce îiconferă capacitate mare de digestie. Conţine peste 100 substanţe necesare organismului uman. Dintre acestea, se evidenţiează toţi aminoacizii esenţiali, 10 acizi graşi, 25 vitamine şi 45 elemente minerale. Exprimat în calorii, un litru de lapte esteechivalentul a aprox. 400 g carne de porc, 750 g carne de vită, 500 g peşte, 250 g varză sau 125 g pâine.Importanţa laptelui constă şi în faptul că poate fi transformat în circa 1000 de produse finite, ceeaceduce ladiversificareaalimentaţiei umane. Laptele, ca produs alimentar bogat în substanţe nutritive, proteine, grăsimi, vitamine, substanţe minerale, hidraţi de carbon şi hormoni, trebuie să fie accesibilunui segment cat maiextins al populaţieiglobului,

atât

cantitativ,

cât

şi

ca

accesibilitate,

fiind

un

produs

de

neînlocuitînalimentaţiapopulatiei.Gradul ridicat de asimilare a substanţelor nutritive ce se găsesc în lapte, între 96-97% pentru proteină, 95% pentru grăsimi, 98% pentru hidraţi de carbon fac din acesta un aliment dietetic, asimilat de organism cu cheltuieli reduse de energie.Din cantitatea totală de proteină folosită în alimentaţie de către vacă, prin lapte seîntoarce aproximativ 15% de proteină şi 10% din energia netă a furajelor. Aceasta demonstrează că vaca este un laborator biologic care foloseşte cel mai eficient unitatea de hrană, realizând o cantitate sporită de produse. alimentare la un preţ scăzut.Fără a diminua importanţa celorlalte specii de animale în asigurarea produselor necesare consumului populaţiei, putem spune că taurinele trebuie apreciate ca având un loc primordial în economia agricolă a ţării noastre şi că

8

acceptând acest lucru aceasta specia merită o altă preocupare şi susţinere pentru dimensiune, performanţă şi competiţie, în prezent cât şi în viitor. După cum se poate observa din studiul factorilor care sta la baza producţiile bovinelor, pe lângă factorii care condiţionează cantitatea şi calitatea producţiilorprincipale de lapteşi carne, regasim o serie de însuşiri organice sau calităţi biologice ale organismului care influenţează producţia animalelor. De asemeni, este admis faptul că fiecare fel de producţie este determinată şi condiţionată de unii factori care acţionează fie direct asupra organismului sau aparatului. ce elaborează producţia respectivă, fie indirect, asupra unor organe sau aparate care condiţionează activitatea productivă. Din cele prezentate anterior, rezultă că taurinele reprezintă „o uzină vie”, care prelucrează materiile prime agricole.transformându-le în produse de o deosebită valoare biologică.

9

Partea I-a. Consideraţii generale

10

CAPITOLUL 1 DATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND STUDIUL FORMĂRII, CRESTERII SI EXPLOATĂRII RASELOR HOLSTEIN FRIZA SI BĂLŢATĂ CU NEGRU ROMÂNEASCĂ 1.1.

Evoluţia formării şi răspândirii raselor Friză şi Holstein

1.1.1. Locul şi modul formării raselor Friză şi Holstein Rasa Friză a stat la baza formării celor aproape 40 de rase de tip Friză şi Holstein existente în prezent pe glob. Aceasta s-a format în provincia Frizia, în condiţii favorabile de mediu natural şi economic creşterii vacilor de lapte. Din punct de vedere biologic, aceasta provine din taurinele vechi brohicere, care au fost încrucişate în decursul timpului cu taurine primigene, cu predominanţa primelor. Încă din secolul al XIX-lea s-a elaborat o selecţie impetuoasă după caracterele fundamentale ale producţiei de lapte. În secolul XX s-a insistat asupra ameliorării in vederea ridicării performanţelor, în concordanţă cu sporirea masei corporale şi îmbunătăţirea conformaţiei. Rasa Friză a primit şi o puternică infuzie de sânge de Holstein, atât din punct de vedere al materialului biologic seminal, cât şi prin embioni congelaţi. Prin calităţile ei biologice şi productive remarcabile, prin răspândirea.mare cât şi prin rolul genetic ce la avut şi îl are în formarea şi ameliorarea raselor de taurine din diferite ţări, Friza olandeză este un patrimoniu biologic de importanţă universală. Rasa Holstein este de origine americană, primele importuri de Friză au fost făcute de către coloniştii olandezi stabiliţi în New Amsterdam încă din anul 1613, iar mai târziu de Compania India de Vest, în 1625. Importurile au continuat, dar au fost reduse, până în a doua jumătate a secolului trecut, când Holstein Friza a satisfăcut în mare măsură cerinţele de lapte din această zonă, intensificându-se astfel importurile. Acestea au fost oprite în anul 1905, când datorită unor epizootii întâlnite în Europa s-a realizat izolarea reproductivă, crescându-se până azi în rasă curată. 1.1.2. Taurii fondatori ai raselor Friză şi Holstein

11

Până în anul 1960, aproape toate rasele bălţate cu negru au primit gene mai mult din Friza olandeză iar Holstein-ul american. Astăzi se folosesc cei mai buni tauri din lume, care de fapt provin din SUA şi Canada. În evoluţia rasei Holstein s-au parcurs câteva etape, mai exact trei etape, acestea variind în funcţie de biotehnica de reproducţie folosită şi valoarea de ameliorare, astfel: -

în prima etapă s-au folosit cei mai renumiţi tauri prin montă naturală (Johanna Rag, Apple

Pabst, Govermor of Carnation, Dunloggin Woodmaster şi Wisconsin Admiral Burke Lad); -

în etapă a II-a, s-au utilizat aşa numiţii 7 tauri predominanţi prin biotehnica de însămânţări

artificiale cu material refrigerat (A.B.C. Reflection Sovereing, Wis Burke Ideal, Pabst Sir Roburke Rag, Burgkov Inka De Kol, Searsform Dean Ada Imperial, Osborndale Ivanhoe, Ramandale Reflection Markuis). -

în etapa a III-a s-au folositcei mai valoroşi tauri din era geneticii şi a însămânţărilor artificiale

cu material seminal congelat: Pawnee Farm Arlinda Chief, R.O.R.A. Elevation, Osborndale Ivanhoe cu excelente calităţi genetice. 1.1.3. Caracterele morfologice şi însuşirile fizicologico-productive ale raselor Friză şiHolstein Friza olandează, ca şi celelalte. rase Frize Europene de altfel, realizează producţii insemnate de lapte. Friza olandeză se prezintă printr-un nivel cantitativ al producţiei de lapte mai redus (cca 7000 kg lapte pe lactaţie normală), în schimb se diferentiaza printr-un conţinut foarte ridicat de grăsime şi proteină. Astfel, populaţia activă în stadiul actual realizează 4,49 % grăsime şi 3,46 % proteină, ceea ce conduce la obţinerea unui cantităţi de grăsime pură de 250-300 kg. Holstein-ul american se caracterizează prin anumite modificări morfologice faţă de rasa Friză din Europa, aceasta pentru că amelioratorii americani au stabilit tipul ideal de exterior pentru vaca de lapte Holstein cu o talie de 146 cm, greutatea vie la animale adulte de 725 kg, conformaţia ugerului excelentă (volum peste 40 dm3, simetrie .morfologică foarte bună, peste 90% ţesut glandular, viteza de muls 2,5-3,0 kg/min, membre rezistente şi aplomburi corecte. Valoarea acestei rase rezultă din performanţe productive bine conturate (peste 9100 kg lapte cu 3,63 % grăsime şi 3,06 % proteină), precocitate şi economicitatea producţiei de lapte.Performanţe apropiate inregistrează şi Holstein-ul canadian cu 8343 kg lapte, 3,69 % grăsime şi 3,23 % proteină. 1.1.4. Răspândirea şi rolul biologic al raselor Friză şi Holstein Friza şi Holstein-ul sunt cele mai popularizate rase din lume dar şi cele mai importante pentru producţia de lapte. Din ele au provenit peste 40 rase de taurine mai vechi sau mai noi. 12

Ponderea Holstein-ului american este de 95-98 % din taurinele de lapte, iar în Olanda reprezintă 75 %. În Europa .Centrală şi de Est, cea mai mare pondere se întâlneşte în Polonia 84%, urmată de Bulgaria 79%. În România rasa are o pondere intermediară de 41 %.Extinderea atât de rapida a acestor rase explică faptul că ele constitue rezervorul mondial de gene pentru sporirea producţiei de lapte. Ameliorarea se face în rasă curată, dar sunt folosite şi la încrucişări atât pentru formarea de rase noi cât şi pentru obţinerea unor metişi cu alte rase, atât din aceeaşi grupă cât şi mixte pentru realizarea metişilor cu nivele ale producţiei de lapte ridicate.

1.2. Date din literatura de specialitate privind parametrii genetici ai raselor Friză şi Holstein 1.2.1. Heritabilitatea şi repetabilitatea principalelor caractere Orice program de ameliorare se fundamentează pe cunoaşterea heritabilităţii şi repetabilităţii populaţiei pentru care se creează perspectiva ameliorării. Heritabilitatea medie constatată de diferiţi autori variază în funcţie de natura caracterului. Astfel, pentru cantitatea de lapte h2 = 0,25-0,29, la cantitatea de grăsime şi proteină h2 = 0,18-0,17, la procentul de grăsime h2 = 0,39-0,57, la procentul de proteină h2 = 0,27-0,66 iar la viteza de muls h2 = 0,32-0,59.Din aceste valori reiese o eficienţă sporită a ameliorării pentru caracterele calitative ale producţiei de lapte, în timp ce caracterele cantitative sunt influenţate mult de mediul natural şi artificial. Pentru repetabilitatevalorile găsite sunt superioare coeficienţilor de heritabilitate.Astfel, r = 0,49 pentru cantitatea de lapte şi grăsime şi r = 0,69 pentru procentul de grăsime. 1.2.2. Corelaţii genetice şi fenotipice între diferitele caractere legate de producţia delapte S-a arătat că există corelaţii foarte strânse între cantitatea de lapte şi cantitatea de grăsime pură (0,85), între cantitatea de lapte şi cantitatea de proteină (0,90), între cantitatea de grăsime şi cantitatea de proteină (0,80). Corelaţii negative se întâlnesc între cantitatea de grăsime şi procentul de proteină (0,01 – 0,04). Se poate constata că în procesul ameliorării s-a ţinut cont de relaţiile de interdependenţă între anumite caractere pentru a simplifica munca de selecţie.

1.3. Studiul istoriei genetice a rasei Bălţată cu negru românească 1.3.1. Metodologia formării rasei Bălţată cu negru românească Rasa Friză a întrat în tara noastra în momente diferite. Georgescu şi col. (1988) arată că aceasta a fost adusă încă de la sfârşitul secolului trecut, în număr redus şi fără nici o influenţă 13

asupra raselor noastre. O altă sursă bibliografică mentionează că primele importuri de rasă Friză s-au făcut în anul 1950. Primele importuri fundamentale de rasă Friză şi Holstein s-au desfasurat începând cu anul 1960, atât pentru juninci şi tauri cât şi de Anglia, Polonia, Danemarca, Suedia, Italia, Noua Zeelandă, intensificându-se după anul 1967 din alte ţări europene şi extraeuropene. Din analiza materialului biologic rezultă următoarele -

s-au adus un număr total de 54.443 juninci, acestea provenind din Olanda şi Danemarca,

cele mai puţine din Israel ; -

taurii au ajuns în România atât prin import de animale, 126 capete, în special din Danemarca

şi Olanda cât şi prin materialul seminal congelat, 135.820 doze m.s.c. de la 210 tauri, din Olanda, Suedia şi S.U.A.; -

perioada în care s-au efectuat cele mai multe importuri, atât de juninci cât şi tauri a fost de

1967-1968, după care s-au mai redus. Junincile aduse au fost crescute în rasă curată, în cadrul unor ferme de elită ale rasei şi au fost în permanenţă o sursa pentru producerea taurilor de prăsilă şi a vacilor performere. La formarea rasei Bălţată cu negru românească s-a folosit şi încrucişarea de. tip absorbţie, în arealul de creştere a taurinelor Roşii dobrogene. Încrucişarea de tip absorţie cu tauri de rasă Holstein-Friză s-a efectuat în aria de creştere a raselor Bălţată românească şi Brună, folosindu-se astfel efectivul matcă, cu nivel scăzut de producţie, precum şi cu metişii dintre rasele locale ameliorate. Acţiunea de absorbţie s-a desfasurat în principal după anii 1970 când s-a demonstrate că Roşia daneză a înregistrat o infecţie majora de leucoză, ceea ce a facut ca la formarea noii rase sa se utilizeze numai animale ce au reacţionat negativ la examenele sanitar-veterinare pentru leucoză. Acest proces si anume procesul de absorbţie a durat cca 5 generaţii, iar în momentul când s-au îndeplinit condiţiile ce le cere o nouărasă, aceasta a fost omologată ca atare. Omologarea rasei s-a realizat în anul 1987, sub denumirea de Bălţată cu negru românească (BNR),ce avea sa îndeplineasca următoarele condiţii: -

populaţia a fost una reprezentativă sub raport numeric si anume ca repezinta 23% din

structura de rasă a României; -

populaţia nou elaborată a prezentat caractere proprii, deosebindu-se fundamental de

populaţia locală supusă ameliorării; -

populaţia nou creată a fost extinsă pe o arie destul de mare de creştere, cuprinzând toată

zona sud-estică a ţării, partea de şes din Câmpia de Vest şi din Oltenia şi o parte bună din sudul Moldovei;rasa nou creată are la bază un program propriu de ameliorare, nefiind izolată reproductive. 14

1.3.2. Structura genetică actuală a rasei Bălţată cu negru românească La formarea şi ameliorarea rasei BNR au participat diverse rase Holstein-Friză, pe linie paternă şi linie maternă. La omologare rasei BNR, în anul 1987,aceasta avea un grad de asemănare genetică cu 10 rasae Holstein-Friză. Pe linie paternă, cel mai mare grad de asemănare îl are cu rasa Friză din Olanda (33,46 %), Friza din Danemarca (32,49 %), Friza din Suedia (8,32 %) şi rasa Holstein din SUA (6,16 %), Holstein-ul din Canada (1,19 %) şi cu Friza din Anglia (0,66 %). Procentul de sânge pe linie paternă, cel mai ridicat în structura genetică a rasei Bălţată cu negru românească îl are Friza din Olanda – cu 16,39 %, Friza din Danemarca – 17,36 %, Friza din Suedia – 4,14 %, Holstein american – 3,17 %, Friza din Anglia – 0,26 % şi Friza din Italia cu 2,54 %.Structura actuală de sânge a rasei Bălţată cu negru românească este modificată faţă de stadiul omologării astfel: procentul de sânge cel mai ridicat îl are rasa Holstein din SUA (14,2 %), urmat de rasa Friză din Olanda (10,18 %) şi rasa Friză din Danemarca (7,27 %). Celelalte rase Holstein-Friză intervin cu procent de sânge diferit, dar mai mic decât celelalte prezentate mai sus. La omologare cea mai mare pondere pe linie maternă în structura genetică a rasei BNR a avut-o rasa Friză din Olanda (42,34 %) urmată de Friza din Danemarca (41 %) şi Friza din Germania (15,49 %), Friza din Anglia şi cea rusească, cu o pondere de aproximativ 1 %, iar ponderea Frizei din Israel este nesemnificativă. În stadiul actual, ponderea efectivului în structura genetică pe linie maternă a variat de la 0,05 % - Friza din Israel şi până la 45,48 % - Friza din Olanda.Procentul de sânge pe linie maternă, la formarea rasei Bălţată cu negru românească este diferit. Astfel, rasele Friză din Olanda şi Danemarca participă cu aprox. 40 % în structura genetică a rasei BNR, urmate de rasa Friză din Germania cu 7,65 %, Friza din Israel cu 0,4 %, Friza rusească cu 0,43 % şi Friza din Anglia cu 0,51 %. După omologare s-a constatat o creştere a influenţei în structura genetică pe linie maternă a rasei Friză din Olanda, datorită importurilor efectuate după anul 1990, ajungând până la aproximativ 21,29 %. 1.3.3. Cercetări asupra caracterelor morfologice şi fiziologico-productive Parametrii morfologici ai rasei Bălţată cu negru românească În scopul caracterizării morfologice a efectivului de rasă Bălţată cu negru românească, au fost analizate greutatea corporală şi principalele măsurători corporale. 15

Greutatea corporală medie a celor 3126 lactaţia a II-a de 613 kg iar la lactaţia a III-a şi peste de 605 kg. Coeficientul de variabilitate a fost cuprinsă între limitele 8,73 şi 9,71 %, ceea ce indică şi prezenţa unor vaci subponderale. Între greutatea medie a vacilor primipare şi secundipare sunt diferenţe semnificative. Înălţimea la grebăn la efectivul cercetat a fost de 133,51 cm. De remarcat că, talia înregistrează un regres în raport cu vârsta la primipare şi secundipare – 134 cm iar la adulte – 132 cm. Coeficientul de variabilitate este redus, fiind cuprins între 3,64 şi 4,36 %. vaci cântărite a fost de cca 604 kg, fiind la lactaţia I de 588 kg, la Parametrii de reproducţie ai rasei Bălţată cu negru românească Vârsta la prima fătare (VP) este indicatorul care dă relaţii despre precocitatea producţiei de lapte. În perioada 1971-1994, aproximativ 5 generaţii, vârsta medie a primei fătări a populaţiei active a fost de 965 zile. Vârsta primei fătări a crescut de la 832 zile în anul 1972, ajungând la 1100 în anul 1991. În anul 1994, vârsta primei fătări la populaţia activă a fost de 912 zile, fiind mai mare comparativ cu vârsta primei fătări a rasei Holstein-Friză din ţările cu zootehnie avansată. Calvin intervalul (CI) este idicatorul care atestă ritmicitatea reproductivă. Intervalul optim între fătări trebuie să fie sub 400 zile. La populaţia activă, în perioada 1971-1994, s-a înregistrat o medie de aproximativ 438 zile, variind de la 393 zile în anul 1971 şi până la 455 zile anul 1984. Intervalul între două fătări în succesiunea lactaţiilor are un caracter sinuos. Cea mai mare valoare medie o înregistrează la lactaţia a II-a, cu 454,3 zile, după care scade treptat până la lactaţia a VIII-a, când înregistrează 420,62 zile, apoi creşte la lactaţia a IX-a la 430,08 zile, scade la 398,75 zile la lactaţia a X-a, creşte la 431,76 zile la lactaţia a XI-a şi scade la lactaţia a XII-a la 400 zile. Coeficientul de variabilitate al acestui indicator a fost de 28,86 %, este un coeficient mare. În succesiunea lactaţiilor, variabilitatea are valori cuprinse între 18,41 % la lactaţia a XII-a şi 29,34 % la lactaţia a II-a. Repausul mamar (RM) condiţionează reuşita fătărilor, calitatea produsului şi nivelul producţiei în lactaţia următoare. Repausul mamar al celor 15.173 vaci analizate a fost de 95,91 zile, destul de mare, ţinând seama şi de producţia de lapte a vacilor populaţiei active de rasă BNR. În succesiunea lactaţiilor, dura repausului mamar este fluctuantă; variază de la 96,44 zile la lactaţia a II-a las 90,00 zile la lactaţia a XII-a.

16

Coeficientul de variaţie în succesiunea lactaţiilor scade de la 34,22 % la lactaţia a II-a, ajungând la 18,45 % la lactaţia a XII-a. Pe total lactaţii, coeficientul de variaţie a fost de 32,91 %, valoare mare pentru acest caracter, nefiind corelat cu nivelul de producţie al vacilor. Parametrii productivi ai rasei Bălţată cu negru românească Analiza evoluţiei cantităţii de lapte pe lactaţie normală (305 zile), în funcţie de succesiunea lactaţiilor, putem constata că în anul 1994, producţia maximă la rasa Bălţată cu negru românească a fost realizată la lactaţia a II-a, cu 3628,69 kg lapte, cu 7,49 % mai mult faţă de lactaţia I, foarte apropiat de lactaţia a III-a, când s-a realizat 3612,59 kg lapte, apoi scade uşor la lactaţia a IV-a la 3603,93 kg. Pentru că rasa Bălţată cu negru românească realizează lactaţia maximă la lactaţia a II-a, putem afirma că această populaţie de taurine existentă în România are o precocitate "falsă", fiind determinată de exploatarea forţată în primele lactaţii. Curba producţiei de lapte pe vacă productivă evidenţiază tendinţa de creştere ascendentă până la lactaţia a V-a, după care intervine în următoarele lactaţii un declin relativ lent şi apoi mai pronunţat până la încheierea carierei de producţie şi reproducţie. Numărul de lactaţii încheiate scade foarte mult de la lactaţia I până la lactaţia a XIIa.Cantitatea medie de lapte pe întreaga populaţie activă în anul 1994 a fost de 3513 kg. Comparativ cu media producţiei de lapte a populaţiei active a altor rase Hostein Friză, Bălaţata cu negru românească a înregistrat o producţie mult mai mică. Procentul mediu de grăsime pe cele 23.960 lactaţii normale încheiate a fost de 3,82 %, cu un coeficient de variaţie mic (5,23 %). Evoluţia procentului de grăsime atestă un caracter în general descendent. Cantitatea de grăsime pură pe lactaţie normală înregistrează maximum la lactaţia a II-a (138,88 kg), la fel ca şi cantitatea de lapte. Coeficientul de variaţie este mare, fiind cuprins între25,62 % la lactaţia a XI-a şi 35,99 % la lactaţia a II-a. Pe total lactaţii normale încheiate, cantitatea medie de grăsime pură realizată la cele 23.960 vaci controlate a fost de 134,16 kg, cu deviaţia standard de 44,32 kg, cu o eroare medie de 0,29 şi coeficientul de variaţie de 33,03 %.Procentul mediu de proteină este redus (3,14 %). Cele mai valoroase animale ale rasei sunt vacile mame de tauri, care au realizat în anul 1994 o medie a cantităţii de lapte pe lactaţie normală de 5702 kg cu 3,89 % grăsime şi 222,21 kg grăsime pură.

1.4. Factorii care influenţează producţia individuală de lapte 1.4.1. Factorii de exploatare Hrănirea constituie cel mai important factor de exploatare care condiţionează producţiade lapte. Numai furajarea raţională, în raport cu dezvoltarea corporală, vârsta şi nivelul 17

productiv, duce la punerea în valoare a potenţialului genetic a animalului. Raţia trebuie să fie suficientă cantitativ şi să aibă structură corespunzătoare, respectiv să asigure toate elementele nutritive necesare organismului (energie, proteine, săruri minerale, vitamine), iar furajele administrate să fie de calitate bună. Subnutriţia are efect depresiv puternic asupra cantităţii de lapte, ponderea de influenţădepinzând de nivelul subnutriţiei şi durata acesteia. O mare importanţă o are asigurarea ritmică şi pe stări fiziologice a necesarului de hrană pe parcursul anului. Suprafurajarea nu este recomandată pentru că nu duce la creşterea producţiei de lapte,dar se măreşte consumul specific şi, ca urmare a îngrăşării vacilor, se poate deregla funcţia de reproducere. Furajarea influenţează şi componentele chimice ale laptelui, îndeosebi procentul de grăsime. Astfel, raţiile bogate în concentrate, cele care conţin insuficiente fibroase, fânul tocat mărunt, furajele de volum granulate, nutreţul verde în stadiul tânăr de vegetaţie cauzează scăderea procentului de grăsime din lapte, întrucât reduce formarea acidului acetic din rumen în favoarea acidului propionic. Pentru a preveni scăderea procentului de grăsime raţia trebuie să conţină suficientă celuloză (17-32%). Adăparea influenţează în mare măsură producţia de lapte, apa fiind un element de bază însinteza laptelui. Apa trebuie asigurată la discreţie (prin adăpare automată) la temperatura de 10-150C, iar calităţile biologice ale apei să fie corespunzătoare. Diminuarea consumului de apă, ca urmare a frecvenţei reduse a adăpărilor, a temperaturii prea ridicate sau prea scăzute a apei sau calitatea igienică necorespunzătoare a apei duc la scăderea producţiei de lapte. Mulgerea are influenţă asupra cantităţii de lapte şi a calităţii acestuia. Mulsul trebuie săfie complet, relizat într-un timp cât mai scurt, să se efectueze la ore fixe, la intervale egale de timp şi în perfectă linişte. Importanţă mare are şi pregătirea ugerului pentru muls, îndeosebi efectuarea masajului. Nerespectarea acestor cerinţe duce la diminuarea cantităţii de lapte şi a procentului de grăsime din lapte. Intervalul dintre fătări, repausul mamar, durata service-period-ului influenţeazăproducţia de lapte. Durata lactaţiei respectiv perioada de la fătare la înţărcare condiţionează producţia delapte pe lactaţia respectivă şi pe întreaga viaţă a animalului. Pe plan mondial s-a convenit ca durata normală a lactaţiei să fie de 10 luni (305 zile), aceasta corelându-se cu o producţie marede lapte şi activitate corespunzătoare de reproducţie. Prelungind lactaţia peste 10 luni se măreşte producţia de lapte din lactaţia respectivă, dar se obţine o cantitate mai mică de lapte pe întreaga viaţă productivă a animalului, comparativ cu vacile la care lactaţia durează 10 luni. Scăderea producţiei de lapte pe durata exploatării se 18

datorează producţiei scăzute de lapte din ultima parte a lactaţiei, ceea ce are efect şi asupra economicităţii, crescând consumul specific. Prin reducerea duratei lactaţiei la 8 luni, ceea ce presupune ca intervalul între fătări să fie de 10 luni, se realizează o cantitate mai mică de lapte pe lactaţia în curs, dar creşte producţia de lapte pe întreaga viaţă a animalului. Se obţine, totodată, un număr mai mare de viţei, mărind eficienţa economică a exploatării. Se pot realiza astfel 6 fătări în 5 ani, prin care se estimează o creştere a producţiei de lapte cu 10-15% şi a celei de carne cu 15-20%, comparativ cu durata lactaţiei de 10 luni. Intensificarea fătărilor este posibilă însă numai la vaci cu producţii mijlocii de lapte şi în stare bună de întreţinere. La vacile cu nivel de producţie ridicat acest procedeu duce la epuizarea organismului, în urma suprasolicitării şi reducerea longevităţii productive. Pregătirea vacilor gestante se referă nu numai la durata repausului mamar, ceea cepermite multiplicarea şi recuperarea rapidă a ţesutului alveolar, impunându-se în acelaşi timp şi asigurarea unei hrăniri şi întreţineri raţionale. Raţiile administrate trebuie să permită refacerea stării de întreţinere şi depunerea de rezerve în organism, pe care vacile le vor folosi după fătare pentru sinteza laptelui. Se estimează că depunerea în perioada repausului mamar a 50 kg rezerve sub formă de ţesut adipos asigură energia pentru producerea a 450-500 kg lapte. Condiţia numai vacile în stare corespunzatoare de întreţinere pot realiza producţii delapte apropiate potenţialului lor productiv. Vacile pierd, în general, în primele luni de lactaţie, peste 5% din masa corporală, iar dacă sunt întreţinute pe păşune pierderile pot fi de până la 10-15% din masa corporală avută la fătare. Menţinerea condiţiei normale de exploatare trebuie realizată printr-o furajare raţională în raport cu producţia de lapte obţinută, urmărind ca îmbunătăţirea stării de întreţinere să aibă loc în partea a II-a a lactaţiei şi mai ales în perioada repausului mamar. Mişcarea făcută raţional, pe distanţe de 2-3 km, influenţează favorabil producţia de lapteîntrucât activează metabolismul şi măreşte apetitul, crescând consumul voluntar de furaje. Mişcarea trebuie să fie însă liberă, la pas. Mişcarea pe distanţe lungi sau forţată are efect negativ asupra producţiei de lapte şi, mai ales, asupra economicităţii acesteia, deoarece creşte consumul de substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale. Odihna contribuie la buna desfăşurarea a actului rumegării şi o mai eficientămetabolizare a substanţelor nutritive. Deranjarea vacilor în timpul odihnei are influenţă negativăasupra producţiei de lapte. Progamul activităţilor zilnice. Vacile se obişnuiesc cu un anumit program zilnic, careîntocmit corect duce la formarea unor reflexe condiţionate favorabile sintezei laptelui. 19

Modificarea succesiunii în timp sau nerespectarea orelor diferitelor activităţi (furajare, mulgere, igienă, odihnă etc.) determină obţinerea unor producţii mai mici de lapte.

1.4.2. Factorii de mediu ambiant Sezonul fătării influenţează producţia de lapte atât prin structura raţiei sau nivelul defurajare, cât şi ca urmare a factorilor climatici. În zonele cu climă temperată vacile care fată toamna târziu sau la începutul iernii realizează o cantitate mai mare de lapte pe lactaţie, comparativ cu cele care fată în perioada de primăvară şi mai ales vara. Sezonul de fătare are influenţă şi asupra procentului de grăsime din lapte. Cel mai ridicat procent mediu de grăsime pe lactaţie se obţine la vacile care fată iarna, scade la vacile care fată în lunile aprilie-mai şi atinge valoarea cea mai redusă la vacile care fată în iulie-august. În continuare, procentul de grăsime începe din nou să crească. Factorii climatici acţionează atât direct asupra organismului animal, cât şi indirect prinintermediul florei care constituie baza furajeră. Dintre factorii climatici, rol mai important asupra producţiei de lapte au: temperatura, umiditatea, luminozitatea, altitudinea şi starea timpului. Factorii climatici acţionează însă în complex, influenţa relativă a fiecăruia asupra producţiei de lapte nefiind încă definitiv stabilită. Temperatura mediului ambiant este unul din cei mai importanţi factori care influenţează producţia de lapte. Zona de confort termic este cuprinsă între 9-160C. Creşterea temperaturii mediului peste limitele de confort determină modificări fiziologice de adaptare, respectiv scade consumul voluntar de hrană, creşte consumul de apă, creşte temperatura corpului cât şi frecvenţa respiraţiei, se măreşte consumul de substanţe nutritive pentru întreţinerea funcţiilor vitale, se reduce intensitatea metabolismului ca urmare a. secreţiei reduse de tiroxină şi, în consecinţă, scade cantitatea de lapte. Temperaturile scăzute sunt, în general, mai bine suportate de taurine. Astfel, dacă temperatura mediului ambiant scade până la –50C nu este influenţată producţia cantitativă de lapte, dar creşte consumul specific. Temperatura mediului ambiant influenţează şi compoziţia chimică a laptelui, respectiv, la peste 200C se reduce procentul de grăsime, de proteină şi de lactoză. Temperaturile scăzute au efect contrar. Umiditatea relativă a aerului este optimă în limitele de 65-75% fiind însă în relaţie cu nivelul temperaturii. Astfel, umiditatea redusă (50-60%) asociată cu temperaturi ridicate, favorizează termoreglarea, pe când umiditatea ridicată (peste 80%) diminuează procesul determoreglare, indiferent de nivelul temperaturii, având efect negativ asupra producţiei de lapte. 20

Luminozitatea intensifică metabolismul, cu efect favorabil asupra producţiei de lapte. Astfel, prelungind durata de lumină naturală cu tuburi fluorescente la 16 ore în sezonul de toamnă-iarnă, s-a constatat o creştere a producţiei cantitative de lapte cu 6,7% faţă de vacile care au beneficiat numai de lumina naturală (9-12 ore pe parcursul a 24 ore). Altitudinea şi starea timpului. Altitudinea, dar nu excesivă, influenţează pozitiv procesele oxidative din organism şi, deci sinteza laptelui. Timpul nefavorabil (ploile de durată, descărcările electrice în atmosferă, viscolul) determină. scăderi ale producţiei de lapte cu până la 15-20%, deoarece împiedică furajarea corespunzătoare a vacilor şi, totodată, constituie un stres psihic.

21

CAPITOLUL 2 DATE MONOGRAFICE ASUPRA UNITĂTII 2.1. Cadrul institutional şi strategic al fermei AgroComplex Lunca Pașcani Ferma AgroComplex LuncaPașcani a fost infiintata in anul 1991 fiind o ferma mixta. Detine un efectiv total de 1300 de bovine dintre care 900 de capete sunt reprezentate de rasa Holstein, rasa de lapte, iar restul de 400 de rasa Charolaise, rasa de carne. Ferma mai detine si 2000 de oi, acestea fiind reprezentante ale raselor Suffolk si Tigaie. Ferma AgroComplex Lunca Pașcanieste situată in Pașcani acesta fiind un municipiu din județul Iași, Moldova, România, format din urmatoarele localitățile Blăgești, Boșteni, Gâștești, Lunca, Pașcani (reședința) și Sodomeni. Este al doilea centru urban ca mărime din județ, cu o populație de 33.745 locuitori (2011). Este un important nod de cale ferată. Orașul este situat în partea de nord-vest a județului, în sudul Podișului Sucevei, pe malurile râului Siret. Acesta este străbătut de șoseaua națională DN28A, care îl leagă spre est de Târgu Frumos și spre vest de Moțca. Acest drum se intersectează la Pașcani cu șoseaua județeană DJ208, care îl leagă spre sud de Stolniceni-Prăjescu, Mogoșești-Siret, Hălăucești, Mircești și mai departe în județul Neamț de Săbăoani (unde se termină în DN2 care duce mai departe spre Roman); și spre nord de Valea Seacă, Lespezi, și mai departe în județul Suceava la Dolhasca, Dolhești, Preutești și Fălticeni (unde se termină tot în DN2).[5] Tot din DN28A, la Blăgești.se ramifică șoseaua județeană DJ281C, care duce spre nord-est la Hărmănești, Todirești, Balș și Cotnari (unde se termină în DN28B).[6] Orașul este nod feroviar, gara sa de pe calea,ferată Suceava-Roman fiind punctul de la care se ramifică o altă cale ferată importantă spre Iași (Magistrala CFR 606), precum și una secundară spre Târgu Neamț.

2.2. Informatii si date climaterice Datorită poziție geografice, orașul Pașcani are un climat continental pronunțat, integrându-se astfel în ținutul climatic al dealurilor înalte. În afară de poziție geografică și relief, clima văii Șiretului din sectorul Pașcani mai depinde și de alți factori, cei mai importanți fiind radiația solară și circulația generală a maselor de aer anticiclonale atlantice- și direcția văii Siretului (N-S), care canalizează curenții de aer. 22

Vegetația Vegetația este una caracteristică zonelor de podiș. În locurile în care pădurea a fost distrusă, vegetația are caracter de stepă. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în Estul și Vestul municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovesti, Valea-Seacă. Domină fagul, carpenul,, gorunul, teiul, mesteacănul și cu o frecvență. mai redusă, paltinul, arțarul, ulmul, stejarul, teiul argintiu, scorusul și ciresul sălbatic. Fauna Ținând cont de ansamblul aspectelor naturale, se poate vorbi de o faună a pădurilor de fag și o faună acvatică. Printre. mamiferele obișnuite, caracteristice pădurilor din jur, avem veverița, căprioara, mistrețul. La acestea se mai adaugă lupul, vulpea, iepurele, pisica sălbatică, dihorul ,popândăul, șoarecii. Dintre păsări.avem vrabia, mierla, ciocănitoarea, porumbelul sălbatic, cinteza, pupăza, graurul, bufnița, uliul. Reptilele sunt reprezentate prin șarpele de pădure, gușter. Bălțile din Lunca Siretului găzduiesc rața sălbatică, gâsca sălbatică, lișița, pescărușul albastru, bâtlanul. În apă viețuiesc crapul, șalăul, carasul, roșioara. Această bogăție faunistică permite practicarea vânătului și a pescuitului sportiv. Prima atestare documentară a numelui orașului datează din 8 aprilie 1419, când apare înscrisă ca denumirea unei moșii. într-un hrisov de danie din timpul lui Alexandru cel Bun, pe atunci existând un sat cu acest nume. La începutul secolului al XIX-lea, a apărut lângă sat și un Târgușor. Odată cu construirea căii ferate Liov-Cernăuți-Iași care trecea prin zonă, târgușorul, care în 1879 număra doar două hanuri și câteva prăvălii, a înflorit. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Pașcani era o comună rurală, reședință a plășii Siretul de Jos a județului Suceava, comună formată din satele Târgușorul Pașcani, Gara Pașcani, Fântânelele, Brătești, Sodomeni, Boșteni, Gâșteni, Topile, Valea Seacă, Conțești, Blăgești și Lunca, având în total 10498 de locuitori ce trăiau în 2302 case. Funcționau în comună 8 biserici ortodoxe și una catolică, șase școli mixte la Câscești, Lunca, Târgu Pașcani, Sodomeni, Topilele, Valea Seacă, o școală primară urbană mixtă CFR la Gara Pașcani și două școli rurale de cătun la Blăgești și Brătești, șase mori și o fabrică de săpun. Principalii proprietari de terenuri erau moștenitorii colonelului Eugen Alcaz, care le achiziționase de la N. Rosetti-Roznovanu. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna ca reședință a plășii Pașcani din același județ, având 10.404 locuitori în satele Blăgești, Boșteni, Brătești, Fântânele, Lunca, Pașcani-Gară, Pașcani-Vatra, Sodomeni și Pașcani-Târg, comuna având un gimnaziu și patru școli primare — una de băieți, una de fete, una mixtă a CFR și o alta mixtă a comunității evreiești — precum și un atelier feroviar cu peste 1000 de angajați. În 1931, Pașcani a primit statut de comună urbană în cadrul județului Baia, având în administrare și comuna suburbană Topile. 23

În 1950, Pașcani a primit statut de oraș raional, reședință a raionului Pașcani din regiunea Iași. În 1968, a pierdut statutul de centru administrativ, revenind la județul Iași, reînființat. În 1995, a primit titlul de municipiu.

24

Partea a II-a. Contribuţii proprii

25

CAPITOLUL 3 SCOPUL LUCRĂRII, MATERIALUL BIOLOGIC STUDIAT ŞI METODOLOGIA DE LUCRU

3.1. Scopul lucrării Cercetările au fost efectuate cu scopul de a analiza studiul actual al creşterii vacilor de rasă Holstein, a calităţii laptelui, nivelul productiv al vacilor precum şi evidenţierea celor mai importante aspecte legate reproducţie.

3.2. Materialul biologic cercetat Cercetările privind calitatea laptelui au fost efectuate pe vacile de lapte Holstain Friză din ferma Agrocomplex Lunca Paşcani, judeţul Iaşi. Pe acest material biologic s-au studiat următoarele aspecte: -

însuşirile productive la efectivul studiat;

-

criteriile de calitate a laptelui produs;

-

însuşirile reproductive ale efectivului studiat.

3.3. Metodologia de lucru Pentru realizarea lucrării am luat în studiu efectivul de vaci de rasă Holstein Friză din ferma Lunca Paşcani, efectiv pe care am analizat indicii producţiei de lapte şi de reproducţie ca urmare a managementului practicat şi a valorii genetice a efectivului de animale din fermă. Datele necesare realizării studiului au provenit din controlul oficial al producţiei precum şi din observaţiile de la faţa locului, date ce au fost prelucrate statistic folosind metodologia specifică Rezultatele obţinute sunt prezentate sintetic în tabele şi figuri, însoţite de comentariile necesare. 26

Datele obţinute în urma analizelor de laborator au fost prelucrate statistic şi interpretate. S-a urmărit obţinerea estimatorilor de poziţie şi de variaţie (media aritmetică 𝑥̅ , respectiv varianţa S2, deviaţia standard s, deviaţia standard a mediei s şi coeficientul de variaţie V%) şi stabilirea existenţei şi semnificaţiei diferenţelor, acolo unde au existat. Media aritmetică (𝑋̅) este prima şi cea mai importantă caracteristică numerică a unui şir de observaţii. Valoarea mediei pentru o variabilă aleatoare reprezintă cantitatea obţinută din raportarea sumei diferitelor valori ale variabilei (x) la numărul de observaţii corespondente (N). 𝛴 𝑥 𝑁 Varianţa (S2) este una dintre măsurile variabilităţii care corespunde mărimii variaţiei 𝑥̅ =

însuşirii sau fenomenului studiat.

𝛴(𝑥 − 𝑥̅ )2 𝑆

2

𝛴(𝑥 − 𝑥̅ )

2

𝑁−1

𝑆2 = 𝛴𝑥 2 −

𝛴 − 𝑁𝑥 𝑁−1

Deviaţia standard sau abaterea standard (s) este caracteristica cea maiutilizată adispersiei, este principala măsură sau estimată a variabilităţii şi a gradului de dispersie a variatelor în jurul mediei. Deviaţia standard este o cifră absolută şi se măsoară cu aceeaşi unitate ca şi variabila corespondentă. S=√𝑆2 Deviaţia standard a mediei (𝑆_ ) este valoarea care arată abaterea sau eroarea mediei aritmetice empirice 𝑋̅ faţă de media adevărată teoretică. Este o cifră absolută şi, ca şi media şi abaterea satndard, se exprimă în unităţi de măsură. Coeficientul de variaţie (V%) indică direct variabilitatea relativă a populaţiei faţă demedie, adică gradul de omogenitate a populaţiei.În funcţie de valoarea coeficientului de variaţie, se stabileşte dacă o populaţie este foarteomogenă (atunci când V% este mai mic de 10%), cu omogenitate medie (atunci când V% esteîntre 10 şi 20%) sau foarte heterogenă (atunci când V% este mai mare de 20%).

V% =

27

𝑆 𝑋

CAPITOLUL 4 REZULTATE OBŢINUTE ŞI INTERPRETAREA LOR 4.1. Descrierea tehnologiilor praticate in exploatarea vacilor din ferma Lunca Pascani 4.1.1.Adăpostirea Construcţii pentru vaci de lapte În practica exploatarii vacilor de lapte se utilizează două tehnologii de bază pentru întreţinerea vacilor şi anume: -

în stabulaţie fixă (întreţinere legătă pe stand a vacilor);

-

în stabulaţie. liberă (întreţinerea nelegată a vacilor).

În ferma Lunca Paşcani se practică întreţinerea liberă a animalelor. Întreţinerea liberă a vacilor Sistemul se bazează pe întreţinerea vacilor, fara a fi legate, în adăposturi închise sau semideschise, pe tot timpul anului, ordonate pe grupe tehnologice; animalele putându-se mişca în voie în adăpost sau în padoc fig. 4.1

Fig. 4.1 – Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani 28

Întreţinerea vacilor lactante se face în stabulaţie liberă. Furajarea se face cu remorca tehnologică direct pe podeaua încăperii. Adăparea se face cu adăpători cu nivel constant. Pentru bunăstarea animalelor în ferma. există ventilatoare de mare putere necesare pentru zilele călduroase din timpul verii. Eliminarea dejecţiilor se face cu un scraper acţionat hidraulic apoi sunt transportate prin nişte conducte până la laguna de stocare a dejecţiilor. Acesta este situat intre zona de furajare si zona de odihna, mai exact in zona de miscare.

Fig. 4.2. – Imagine din adăpostul de bovine de la Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani Adăposturile sunt dotate cu ventilatoare de mare putere necesare pentru zilele călduroase din timpul verii. Zona de furajare este amplasată opus zonei de odihnă. Ieslea lipseşte, furajele de volum sunt administrate direct pe podeaua zonei de furajare.

29

Fig. 4.3. – Ventilator de mare putere 4.1.2 Hrănirea şi producerea furajelor Hrănirea reprezintă cea mai importantă verigă tehnologică de exploatare a vacilor pentru lapte şi condiţionează nivelul, calitatea, economicitatea, sănătatea animalelor şi eficienţa exploataţiei. Prin hrănire se înţelege asigurarea animalelor cu nutreţuri care să conţină toate substanţele necesare organismului, pentru desfăşurarea normală a funcţiilor vitale, pentru secreţia laptelui şi pentru dezvoltarea produsului de concepţie. Ca urmare, trebuie cunoscut specificul şi practica digestiei la rumegătoare şi nu în ultimul rând, metabolismul substanţelor nutritive din furaje (compuşilor azotaţi, lipidelor, vitaminelor, substanţelor minerale). Specificul hrănirii vacilor pentru lapte rezultă din intesitatea deosebită a metabolismului şi nivelul productiveal fiecărui individ. În acest sens, este suficient să amintim că într-o lactaţie o vacă elimină peste 500 kg de substanţă uscată (S.U.) echivalentă cu 4-5 ori canitatea de substanţă uscată din corpul propriu. De exemplu, o vacă de 600 kg deţine aproximativ 270 kg S.U. (45%) şi elimină de 4,80 ori (1300 kg S.U.) mai multă S.U., iar pe viaţă productivă de peste 10-30 ori mai mult faţă de S.U. din corpul propriu.În practica creşterii taurinelor se disting. două sisteme de hrănire a vacilor şi anume:sistemul de hrănire sezonier şi sistemul de hrănire din stoc. La Ferma Agrocomplex Lunca Paşcani este folosit sistemul de hrănire din stoc. Furajarea se face cu remorca tehnologică direct pe podeaua incăperii remorca având 3 ore de funcţionare pe zi.

30

Fig. 4.4.– Imagine reprezentând furajarea bovinelor Descrierea sistemului de hrănire din stoc Asigură alimentaţia uniformă a vacilor pe tot parcursul anului, cu aceleaşi sortimente de furaje, indiferent de sezonul calendaristic, pe bază de furaje conservate. Avantajele acestei tehnologii se rezumă la faptul că asigură, pe tot parcursul anului, o hrănire constantă şi se evită stresul de adaptare al animalelor, permite obţinerea unor producţii de lapte uniforme, recoltarea furajelor se face la momentul optim, vacile se supraveghează mai uşor şi suprafaţa de bază furajeră necesară pe vacă este mai redusă. Se înregistrează, însă şi dezavantaje care constau în investitii mult mai mari pentru mijloacele de recoltare şi transportul furajelor, pierderi cantitativeşi calitative de substanţe nutritive, lipsa de mişcare a animalelor şi presupune un efort mai mare pentru întreţinerea animalelor şi mai ales penru evacuarea dejecţiilor. Tehnologia cunoaşte două variante de aplicare: polidietă şi monodietă. Polidieta, presupune administrarea succesivă a furajelor. din raţie (concentrate, fibroase, suculente), fără o prealabilă preparare. În cazul monodietei, se administreaza un amestec unic de mai multe furaje, sub formă uscată, brichetată sau semiudă. Furajele care participă la constituirea monodietei sunt voluminoase şi concentrate. Monodieta, deşi prezintă o serie de avantaje – simplifică şi uşurează distribuirea furajelor, determină o economie de forţă de muncă, contribuie la raţionalizarea proceselor de producţie etc. – nu s-a extins prea mult în producţie, deoarece se înregistreză dificultăţi tehnologice în obţinerea unui furaj unic cu însuşiri compatibile optimului.fiziologic specific digestiei rumegătoarelor (Maciuc, 2006).

31

Reţetele folosite în fermă sunt constituite in funcţie de categoria de vârsta si starea fiziologică a fiecarui animal. Pentru vacile în producţie : -

siloz porumb 62 %

-

nutreţ combinat 26 %

-

semifân ( trifoi ) 9 %

-

fân uscat ( amestec graminee + leguminoase ) 3 %

Pentru tineret : -

siloz porumb 32 %

-

nutreţ combinat 18 %

-

semifân ( trifoi ) 48 %

-

siloz.porumb 29 %

-

nutreţ combinat 25 %

-

semifân ( trifoi ) 25 %

-

fân uscat ( amestec graminee + leguminoase ) 21 %

Pentru sugari : - lapte integral primele 12 zile - lapte praf Programul de grajd Furajarea animalelor se face de dimineaţa la ora 6.30. Mulsul se face de doua ori pe zi. Primul muls se face la ora 5:00 dimineaţa iar al doilea muls la ora 17:00. Producerea furajelor Pajiste de şes Sporirea cantitativă si calitativă a producţiei pajiştilor consta in efectuarea a două mari categorii de lucrări: de suprafaţa si radicale. Lucrări de suprafaţă: Nivelarea terenului – urmăreste distrugerea muşuroaielor de cartiţş, furnici, a tufelor unor plante cu valoare furajeră scazută. Se realizează manual sau mecanizat, folosindu-se după caz grapa cu colţi reglabili, maşina de curăţat pajişti (MCP-1.5, nivelatorul NT 3.2, lama greder GS-3.0) Îndepărtarea vegetaţiei lemnoase – a cioatelor, pietrelor, se execută mecanizat. Îmbunatatirea regimului de apă – se asigură prin irigare în cazul deficitului de apă sau prin constituirea de drenuri sau şanturi deschise pentru. indepartarea excesului de umiditate. Îmbunătăţirea regimului de hrană – prin fertilizarea pajiştilor cu îngrăşăminte chimice (200-300 Kg/ha) păstrând raportul: 1N, 0.5 P, 0.5 K şi organice. Se aplică 20-60 tone gunoi de 32

grajd fermentat. Aplicarea îngrăşămintelor organice se face toamna, iarna sau primăvara timpuriu. Supraînsămânţarea – Se efectuează prin semănat cu semănătoarele S.U.P. 21, S.U.P.29 sau S.U.P.48. Raportul între graminee şi leguminoase recomandat este de 2:1. Tehnologia de obţinere a fânului de lucernă Tehnologia de pregătire a fânului se face prin recoltarea cu cositori mecanice purtate, uscarea în brazde se realizează în aproximativ 8-10 ore după care se întorc cu grebla rotativă, iar după încă 12 ore când umiditatea plantelor scade la 28-30% are loc balotarea la o presiune medie, iar baloturile se vor aşeza în grupuri de câte 3-4 în forma de piramidă cu baza mică la sol unde vor ramane 2-3 zile pentru ca umiditatea să scadă la 15-17 %.

Fig. 4.5 Baloti folositi la furajarea animalelor Producţia de fân obţinută este de aproximativ 28 % din cantitatea de masă verde.

4.1.3. Mulsul Mulsul este o lucrare tehnică, prin care se extrage laptele din ugerul vacilor şi ocupă aproximativ 50 % din timpul de lucru zilnic, în fermele de vaci de lapte. În plus, mulsul influenţează producţia cantitativă şi calitativă de lapte, starea igienică a laptelui, integritatea glandei mamare, durata exploatării vacilor şi nivelul eficienţei economice în fermă. În practică, se folosesc două sisteme de mulgere a vacilor: mulgerea manuală şi mulgerea mecanică, fiecărui sistem fiindu-i proprii mai multe metode sau tehnologii de muls.

33

În ferma Agrocomplex Lunca Paşcani mulsul este mecanizat folosindu-se o sală specială de muls de tip Side by Side 2 x 12 fiind precedată de o sală de aşteptare la standarde europene. Sistemul de mulgere mecanică Este un sistem modern de muls, de mare perspectivă pentru exploatarea vacilor de lapte. Uniunea Europeană, foloseşte sistemul cotelor de lapte, pentru controlul producţiei de lapte de vacă, şi reprezintă cantitatea. maximă de lapte pe care un producător o poate comercializa, prin livrare la unităţi procesatoare, respectiv, vanzare direct pe piaţă. Nu intra în discuţie autoconsumul sau laptele consumat de viţei, ci numai laptele care iese din fermă. În acest sens, mulgerea mecanică prezintă mai multe avantaje comparative cu mulgerea manuală, ceea ce explică ponderea tot mai mare a acestui sistem pe plan mondial. Enumerăm pe cele mai importante: eficienţa economică mult sporită, se reduce considerabil efortul fizic, se obţine o cantitate mai mare de lapte, laptele are calităţi igienice superioare întrucât, nu vine în contact cu mâna mulgatorului şi, la majoritatea instalaţiilor de muls mecanic, nici cu aerul din adăpost. Industria produce instalaţii de muls şi de păstrare a laptelui, atât pentru fermele mici (de 4-15 capete) şi mijlocii (16 – 45 capete) cât şi pentru fermele mari de peste 50-100 capete vaci, cu niveluri ridicate de performanţe tehnice, ca şi de asigurare a calităţii laptelui muls. Instalaţia modernă de muls mecanic a fost concepută de Alexander Gillier (Australia) în anul 1903. Pentru reuşita mulgerii mecanice se impune ca în fermă să se asigure anumite condiţii : -

existenţa unui personal calificat, care să cunoască particularităţile ugerului, instalaţia

de muls şi exploatoarea ei raţională, să respecte regulile care. se impun şi tehnologia de mulgere mecanică; -

vacile să se preteze la mulsul mecanic, respectiv să aibă ugerul bine dezvoltat,

sferturile simetrice, mameloanele potrivite ca lungime şi grosime, de formă uşor conică şi o viteză de eliberare a laptelui, bună; -

dotare tehnică corespunzătoare pentru mecanizarea proceselor de producţie, cum ar fi:

administrarea hranei, adăpost, evacuarea dejecţiilor; -

efective optime de vaci, pentru exploatarea. eficientă a instalaţiei de muls;

-

existenţa unei perioade de pregătire pentru trecerea la mulsul mecanic,

pentruobişnuirea cu acest sistem În practică, se întâlnesc trei grupe de instalaţii: în adăpostul de exploatare a vacilor, în săli speciale de muls şi, la păşune. Mulgerea vacilor în săli speciale Se practică în fermele de tip industrial, cu întreţinerea liberă a vacilor. Instalaţia de muls se amplasează într-o sală specială, construită în afara adăpostului – cu următoarele încăperi: sala 34

de aşteptare a vacilor, platforma sau grupul de muls, camera pentru răcirea şi depozitarea laptelui, camera pentru agregate şi rampa de livrare a laptelui. Sala de muls se amplasează la distanţa de cel mult 18 m faţă de adăpostul vacilor. Se cunosc mai multe tipuri de săli de muls, care diferă prin modul de dispunere a vacilor în timpul mulsului, modul de introducere şi evacuare a acestora, numărul de standuri care revin unui aparat de muls şi forma sălii de muls. Pentru a se asigura o poziţie comodă mulgătorului în timpul procesului de muls, fiecare. sală destinată acestui scop, este prevăzută cu o alee de serviciu, situată la cca 70 cm sub nivelul standului vacilor, astfel încât, ugerul se găseşte la nivelul mâinilor mulgătorului. În sălile în care mulgerea vacilor se face în grup, poate să existe un aparat de muls la fiecare stand sau un aparat la două standuri. De asemenea, sălile de muls pot fi dotate cu instalaţii mecanice ori automate de distribuire.a concentratelor în timpul mulsului sau, ele pot fi administrate după muls, intr-o sală alăturată sau în adăpost. Mulsul în săli de muls, prezintă mai multe avantaje şi anume: productivitatea muncii este foarte ridicată; efortul fizic depus de mulgători este minim; vacile sunt mulse în condiţii confortabile si igienice;se poate mări efectivul de vaci pe fermă. Ca dezavantaj, investiţiile sunt mult mai mari comparativ cu celelalte grupe de instalaţii (Maciuc, 2006).

Fig. 4.6. – sală de muls Side by Side Sala de muls Side by Side În sala de muls, vacile sunt aşezate perpendicular, în unghi de 90° faţă de aleea de serviciu. Lăţimea unui loc de muls este de 0,65 m iar intrarea şi ieşirea vacilor din sala de muls, se face în grup. Capacitatea acestor săli variază de la 2 x 8 şi pana la 2 x 20 locuri. Pentru o mai bună organizare a mulsului, se impune lotizarea vacilor în funcţie de producţia de lapte şi viteza de muls. 35

4.1.4 Starea sanitară şi apărarea sănătăţii animalelor Apărarea sănătăţii animalelor, protecţia animalelor, prevenirea transmiterii de boli de la animale la om, siguranţa alimentelor de origine animală destinate consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale şi protecţia mediului, în raport cu creşterea animalelor, constituie o problemă de stat şi o îndatorire pentru toţi locuitorii ţării. Menţinerea stării de sănătate a efectivelor de animale în general, a tuturor populaţiilor de animale, dar cu precădere a celor de interes economic, este o activitate cu un important impact sanitar, economic şi social. Realizarea acestui obiectiv are consecinţe benefice care se repercutează direct asupra condiţiilor de viaţă a populaţiilor umane prin asigurarea unei părţi esenţiale din mijloacele de nutriţie şi prin contribuţia sa directă la evitarea unui mare număr de stări patologice. Principalele obiective sunt îndreptate în direcţia cunoaşterii stării de sănătate a populaţiilor de animale. Dintre aceste obiective, trebuie să fie reţinute, în primul rând: -

monitorizarea parametrilor de sănătate exprimaţi printr-un set de indici normali,

caracteristici pentru diverse categorii de animale; ei sunt diferenţiaţi în funcţie de specie, vârstă, rasă, sex, etc; aceste valori se referă la condiţiile de dezvoltare, starea clinică şi numeroşii indicatori paraclinici, se adaugă acei parametri care sunt modificaţi în urma interveniţiei unor agenţi etiologici exogeni sau endogeni, animaţi sau neanimaţi; prezenţa acestor factori etiologici sau a perturbărilor pe care le produc este detectată prin teste specifice; - atestarea indemnităţii pentru o anumită boală a unei ferme, localităţi, regiuni, sau chiar a unei ţări; - corelarea parametrilor de sănătate cu indici de producţie caracteristici fiecărei categorii de animale; - controlul aplicării şi evaluarea eficienţei măsurilor de profilaxie generală şi specifică, stabilite în funcţie de situaţia epidemiologică şi luând în considerare respectarea normelor oficiale de stat în legătură cu setul de acţiuni sanitar-veterinare incluse în strategiile acceptate peplan naţional şi internaţional; - urmărirea evoluţiei, în timp şi spaţiu, a bolilor existente în efective, pe baza înregistrării rezultatelor examenelor relevante pentru fiecare stare patologică; - notificarea

apariţiei unei

boli

noi,

în

urma stabilirii diagnosticului

prin

aplicareametodelor care permit evidenţierea agentului etiologic şi a modificărilor patologice caracteristice induse de acesta; semnalarea unor creşteri semnificative ale frecvenţei şi distribuţiei unor boli existente; 36

- detectarea factorilor favorizanţi care au contribuit la apariţia unei boli şi la evoluţia acesteia, eventual la amplificarea manifestărilor sale; - definirea importanţei sanitar-veterinare şi economice a bolii (bolilor) investigate, în corelaţie cu realizarea indicatorilor de producţie şi cu pericolul potenţial pentru efectivul analizatşi pentru alte efective de animale; - stabilirea prognozei la nivel populaţional şi a strategiilor de tratament şi combatere a stărilor patologice, a căror evoluţie este urmărită prin supravegherea epidemiologică ; - evaluarea cât mai precisă a raportului dintre rezultatele posibile ale strategiilor de combatere şi costul realizării acestora, astfel încât să fie selectate şi aplicate tratamentele, vaccinările şi alte măsuri generale sau nespecifice care sunt justificate prin eficienţa loreconomică; - monitorizarea evoluţiei bolilor în corelaţie cu modul de aplicare a tratamentelor şi a altor mijloace de combatere; modificarea acestora în cazurile în care schemele iniţiale nu aurezultatele scontate; - elaborarea unor decizii cu privire la introducerea în practică a unor metode noi sau ameliorate de diagnostic, prevenire şi combatere a bolilor la animale; orientarea producţiei de medicamente, biopreparate, instrumentar, reagenţi etc, în funcţie de situaţia epidemiologică definită prin programul de supraveghere epidemiologică, aplicat pe plan naţional. Respectarea şi aplicarea programul strategic de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale,de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului. Activitatea de supraveghere a stării de sănătate a efectivelor de animale şi păstrarea indemnitaţii teritoriului, judeţului faţă de bolile majore la acestea, este obiectivul de baza şi permanent al activităţii specifice ale Autorităţii sanitare veterinare centrale şi teritoriale. Activitatea are la baza Programul naţional de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului elaborat anual prin Ordinul Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, cât şi prin norme şi programe speciale în cazul pericolului apariţiei şi evoluţiei bolilor majore. Pentru anul în curs programul a fost elaborat prin HG 331/2009 şi Ordinul A.N.S.V.S.A. nr 24/2009.

4.1.5. Valorificarea producţiei Tratarea şi păstrarea laptelui în fermă Tratamentul primar al laptelui vizează totalitatea operaţiilor la care este supus acesta după mulgere, cu scopul de a menţine caracteristeristicile iniţiale ale laptelui proaspăt. 37

Tratamentul primar constă în filtrarea, răcirea şi păstrarea laptelui în condiţii corespunzătoare. Pentru tratarea şi păstrarea laptelui fiecare fermă trebuie să deţină o laptărie. Lăptăria are mai multe încăperi: sala de recepţie şi analiză a laptelui, sala de răcire şi depozitare, sala de prelucrarea primară a laptelui (smântânirea), sala de spălare şi păstrare a utilajelor folosite. Filtrarea lapelui urmăreşte îndepărtarea impurităţilor de natură vegetală sau păr, bălegaretc. În acest scop se foloseşte tifon sau filtre centrifugale mecanice, care pot funcţiona independent sau se interpun pe traseul laptelui. Răcirea laptelui se poate face cu apă şi gheţă (10-13 kg gheaţă/100 l lapte) pentru areduce temperatura laptelui la 6-8 C sau tancuri izoterme cu freon respectiv amoniac, care asigură răcirea laptelui la temperature de 4 C. Păstrarea laptelui până la livrare se face în bidoane sau tancuri izoterme (fig 4.7)aplasate într-o cameră răcoroasă şi corespunzător igienizată. În raport cu durata de păstrare este necesară răcirea laptelui, pentru a reduce la minimum multiplicarea organismelor din lapte.

Fig. 4.7. Tanc de răcire a laptelui Transportul laptelui de la fermă la fabricile de procesare se face cu autocisterne. Cantitatea de lapte se determină volumetric sau gravimetric. Din punct de vedere calitativ, laptele de vacă trebuie să aibă conţinutul în grăsime standard de 3,5-3,6 %, proteină 3,2 %, densitatea minimă de 1,028, aciditatea 16 T, temperatura să nu depăşească 12 C, iar gradul de impurificare să se încadreze în limitele admise.

38

4.2. Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie normală şi totală Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie totală variază,în medie, între 7707,76 şi 7940,78 litri lapte, iar cea normală în medie, între 6488,65 si 7080,12 litri lapte (fig. 4.8) 9000 8000 7000

7707,76

8429,67

7835,89 6811,24

6488,65

8196,42

7191,97

7940,78

7162,39

8022.10

7080,12

6496.87

6000

5000 4000 3000 2000 1000 0 L1

L2

L3 Lactația totală

L4 Lactația normală

L5

Media

Fig. 4.8.Producţia de lapte cantitativă pe lactaţie normală şi totală Producţia medie anuală de lapte (fig. 4.9.) fiind cuprinsă între următoarele valori: cea mai mare cantitate de lapte în anul 2017 respectiv 7817 litri, iar cea mai mică cantitate în 2015, aceasta fiind de 7260 litri lapte. Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein Friza 7900 7800 7700 7600 7500 7400

7817

7300 7200

7471

7100

7322

7260

7278

2015

2016

7418

7000 6900 2013

2014

2017

2018

Fig. 4.9.Producţia medie anuală de lapte la vaci Holstein din ferma Lunca Paşcani

39

Tabelul 4.2. Valorile medii şi estimate ale variabilităţii însuşirilor de producţie pe lactaţii, la populaţia de tip Holstein din ferma Lunca Paşcani Lact aţia

LI

Indicatori Statitici X ±sx S

Durata (zile) 347,20 5,34 35,11

Lapte (litri) 7707,76 98,54 1251,79

V%

26,62

24,13

Min Max X ±sx S L2

L3

L4

189 1373,00 1054,00 13375,00 359,11 7835,89 6,90 155,18 49,24 1465,39

Lactaţie totală Grăsime Grăsime Proteină Proteină Durata Lapte (%) (kg) (%) (kg) (zile) (litri) 4,19 278,92 3,47 197,85 300,56 6488,65 0,01 4,27 0,12 5,20 3,48 45,22 0,20 75,98 0,29 32,94 24,15 844,87 4,90

26,24

8,59

16,65

3,35 5,73 4,18 0,01 0,19

140,00 5,84 315,75 6,53 44,43

3,13 3,96 3,45 0,11 0,19

134,00 300 172,11 4,31 20,41

7,30

14,44

199,00 1373 304 8682 302,18 6811,24 3,16 70,31 22,04 956,42 14,45

4,94

15,55

5,04

14,99

2,95 4,98 4,10 0,01 0,20

110,00 530 271,36 3,18 23,27

2,91 386 3,21 0,01 0,12

93 279 212,87 2,38 22,49

4,79

15,58

2,89

11,26

3,16 4,54 4,18 0,02 0,21

95 526 280,88 5,11 41,38

2,95 3,97 3,39 0,12 0,20

95 317 233,11 4,07 30,96

V%

24,85

26,90

4,66

26,74

7,21

17,20

Min Max X ±sx S

184 886 341,58 8,12 36,62

1772 18287 8429,67 211,14 1691,90

3,16 4,56 4,22 0,01 0,17

95,0 771 311,63 8,84 33,44

2,94 3,97 3,46 0,12 0,20

295 317 215,72 4,07 30,96

V%

22,43

26,94

4,11

26,77

6,74

18,99

6,74

18,88

5,26

18,20

5,86

18,99

Min Max X

204 602 359,19

2997 13662 8196,42

3,62 4,62 4,26

119 562 331,63

2,85 3,94 3,30

92 379 219,27

204 305 301

2997 11852 7162,39

3.04 4,62 4,25

119 478 285,51

2.86 3,67 3,30

92 379 219,27

40

7,88

Lactaţie normală Grăsime Grăsime Proteină Proteină (%) (kg) (%) (kg) 4,16 244,09 3,21 186,50 0,01 2,03 0,009 1,49 0,20 37,95 0,16 27,97

184 1772 305 97.2 282,86 7191,97 3,17 126,29 19,06 1269,27

L5

±sx S

7,49 29,46

146,95 1578,58

0,03 0,20

7,46 46,81

0,01 0,09

6,98 29,85

4,20 16,20

209,89 1498,97

0,02 0,20

6,74 32,58

0,01 0,09

6,98 29,85

V%

17,99

28,46

4,76

29,01

3,84

20,71

8,61

22,31

4,71

20,14

3,84

20,71

Min Max X ±sx S

242 569 339,50 6,10 31,44

1651 17267 7940,78 160,40 1327,45

3,95 4,89 4,17 0,36 0,15

94,00 706 306,00 6,24 31,32

3,0 3,59 3,38 0,01 0,05

72 363 223,11 14,06 44,20

3,95 4,89 4,17 0,05 0,15

82,00 469 296,44 7,44 33,61

3,00 3,9 3,38 0,01 0,05

72,00 363,00 223,11 14,06 44,20

V%

24,60

27,90

3,69

28,67

2,82

24,12

3,26

25,77

3,69

24,16

2,82

24,12

Min Max

273 396

3646 11075

0,93 4,36

167 483

3 3,84

151 360

173 304

3646 11075

3,93 4,36

167 483

3 3,48

151 360,00

242 1651 305 11458 296,67 7080,12 2,02 210,79 3,51 1432,39

Populaţia analizată (tab. 4.2) a realizat în lactaţia I-ao producţie medie de 6488,65 litri lapte, 4,16% grăsime şi 3,21% proteină, cu o variabilitate între 1373 şi 8682 litri lapte. Pe lactaţia totală producţia medie a fost de 7707,76 l lapte şi 4,19% grăsime, 3,47proteină, cu o variabilitate între 1373 litri şi 13375 litri lapte. De remarcat faptul că producţia medie de lapte pe cele cinci lactaţii, aici referindu-ne la lactatia normala, are o evoluţie ascendentă de la 6488,65 litri lapte în lactaţia I-a şi până la 7080,12 litri lapte în lactaţia a V-a. Cât priveşte durata lactaţiei totale a fost de 347,20 zile la lactaţia I-a cu limite extreme între 189 zile şi 1054 zile.

41

4.3. Conţinutul în grăsime şi proteină pe lactatia normală În tabelul 4.2 sunt prezentate cantitatea de grăsime şi proteină, cea mai mare cantitate de grăsime fiind obţinută în lactatia a-IV-a , respectiv 285,51 kg, iar cantitatea de proteină fiind de 233,11 kg valoare inregistrata in lactatia a-III-a.

4.5

4.16

4.25

4.18

4.1

4.17

4 3.5

3.21

3.21

3.39

3.3

3.38

3 2.5

Grăsime (%)

2

Proteină (%)

1.5 1 0.5 0 LI

L II

L III

L IV

LV

Fig. 4.10.Variatia procentuala a grăsimii si proteinei din lapte În fig. 4.3. sunt prezentate valorile medii ale procentelor de grăsime şi proteină, cel mai ridicat procent de grăsime fiind în lactaţia a IV-a, respectiv 4,25 % şi cel mai ridicat procent de proteină fiind de 3,39 % în lactaţia a III-a.

4.4. Indicii de reproducţie în populaţia analizată 4.4.1.Vârsta la prima fătare (VP) Urmărind vârsta la prima fătare (fig. 4.11) observăm că media a fost cuprinsă între 885,12 zile în anul 2016 şi 1132,21 zile în anul 2018, valori medii care atestă atestă o oarecare întârziere a primei fătări. Acest aspect este legat de unele deficienţe de creştere a viţelelor de reproducţie care se reflectă în final prin întârzierea intrării la reproducţie şi a primei fătări. Folosirea prea timpurie la montă a viţelelor este o practică greşită a unor crescători, după cum folosirea cu mare întârziere (peste 3 ani) are efecte fiziologice şi economice nefavorabile. Întârzierea primei fătări este influenţată de reproducătorul mascul dar, în principal, de factorii tehnologici din perioada de creştere a tineretului, care au un rol hotărâtor. De aici se desprinde concluzia logică a necesităţii îmbunătăţirii tehnologiei de exploatare şi a 42

managementului în exploataţiile analizate, factori esenţiali de influenţă asupra vârstei la prima fătare.

1200

1132,21 1058

1000

945.4

977.54

942.8 885.12

VP, Zile

800

600

400

200

0 2013

2014

2015

2016

2017

2018

Anul

Fig. 4.11.Vârsta la prima fătare, în funcţie de ani, la populaţiade rasă Holstein Din analiza însămânţărilor artificiale la viţele şi procentul de fecunditate după prima însămânţare se observă o situaţie care se menţine la media rasei. Pe întregul efectiv procentul de natalitate (fig. 4.9) a fost de peste 80 %, cu un maxim de 89,7 % în anul 2016 şi un minim de 75,6 % în 2017. 4.4.2 Intervalul între fătări (Calving Interval) După cum rezultă din fig. 4.12 intervalul între fătări s-a situat puţin peste 400 zile în toate lactaţiile ceea ce evidenţiază un management destul de bun al funcţiei de reproducţie. Valorile medii pe întreaga populaţie fiind cuprinse între 419,38 de zile (lactaţiile I-II) şi 399,45 zile (lactaţiile IV-VII). Acest indicator sintetic al funcţiei de reproducţie a avut o variabilitate individuală cuprinsă între 288 de zile şi 1315 zile (lactaţiile III-IV). În ordinea succesiunii lactaţiilor, intervalul între fătări înregistreză valori tot mai mici, apropiindu-se de valorile optime, sub 400 de zile

43

440 430 420 410

CI

400 390

429.81 419.38

380

409.02

410.57

III-IV

IV-V

405.89

370

399.45

360 350 I-II

II-III

V-VI

VI-VII

Fig. 4.12.Intervalul între fătări în ordinea succesiunii lactaţilor 4.4.2. Repausul mamar (RM) Repausul mamar (fig. 4.13) în funcţie de lactaţie, au valori medii cuprinse între 64, 74 zile (lactaţia I) şi 60, 58 de zile (lactaţia VII). Analiza acestui indicator ne arată că în anii studiaţi, vacile au avut în general, un repaus mamar normal, în fiecare an variabilitatea a fost accentuată, vacile nefiind totdeauna înţărcate la timp cu respectarea repausului mamar optim. Uneori, vacile înţărcă prea devreme prin reducerea drastică a producţiei de lapte datorită unei furajări şi întreţineri necorespunzăoare, alteori vacile productive sunt mulse cu mult peste durata lactaţiei normale, până în apropierea fatării, repausul mamar nemaifiind respectat şi cu implicaţi asupra performanţei reproducţiei de lapte în lactaţia următoare.

70

61.88

64.48

60.89

60.69

III

IV

64.74

61.75

60.58

VI

VII

R M, Zile

60 50 40 30 20

10 I

II

V

Lactația

Fig. 4.13.Evoluţia repausului mamar, în funcţie de lactaţie, la rasa Holstain Friză

44

89.7

90 85

83.3

82.7

82 79.7

80

75.6 75 70 65 2013

2014

2015

2016

2017

2018

Ani

Fig. 4.14.Dinamica indicilor de natalitate la vacile din rasa Holstein Friză din ferma Lunca Paşcani Din analiza indicilor de reproducţie se poate desprinde concluzia că funcţia de reproducţie a fost bine stăpânită, dar au existat unele excepţii care au influenţat valorile globale ale indicilor de reproducţie din această fermă.

45

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI 

În urma studiului întreprins asupra populaţiei de taurine Holstein Friză din ferma Lunca Paşcani se pot desprinde următoarele concluzii:



În această exploataţie privată vacile sunt întreţinute în stabulaţie tot timpul anului practicând o tehnologie de hrănire diferenţiată sezonier. Principalele lucrări din fluxul tehnologic (hrănire, adăpare, muls, evacuarea dejecţiilor) se execută mecanizat cu instalaţii şi utilaje performante.



Populaţia de taurine din această fermă s-a format în urma introducerii rasei Fiză din Austria şi Germania material biologic care ulterior a fost reprodus în stare pură folosind tauri indigeni şi din import; Din analiza valorilor medii putem observa că în prima lactaţie producţia de lapte este mai

scăzută 6488,65 kg lapte, faţă de lactaţiile II, III, IV şi V, respectiv 6811,24; 7191,97; 7162,39; şi 7080,12 kg. Producţia cantitativă de lapte pe lactaţie totală variază între 7707,76 şi 8429,67 kg, în medie 8020 kg lapte, iar cea normală în medie 6952 kg lapte. Populaţia analizată a realizat în lactatia normala un procent grasime de 4,25% si unul de 3,39% proteina, valori inregistrate in lactatia a-IV-a si respective a-V-a Intervalul dintre fătări s-a situat puţin peste 400 zile în toate lactaţiile ceea ce evidenţiază un management destul de bun al funcţiei de reproducţie. Urmărind vârsta la prima fătare observăm că media a fost cuprinsă între 885,12 zile în anul 2016 şi 1132,21 zile în anul 2018; valori medii care atestă atestă o oarecare întârziere a primei fătări. Acest aspect este legat de unele deficienţe. de creştere a viţelelor de reproducţie care se reflectă în final prin întârzierea intrării la reproducţie şi a primei fătări. Sub aspectul performanţelor productive populaţia de taurine analizată are un bun potenţial genetic. Variabilitatea mare a indicilor. de producţie şi reproducţie conduce la concluzia că aceştia pot fi modelaţi în sensul dorit de crescători prin crearea unui ambient tehnologic şi managerial eficient. 46

BIBLIOGRAFIE 1.Alecu I.N., şi colab., 1972 - Managementul în agricultură,Ed. Ceres Bucureşti 2.Bogdan A.T., Târnoveanu I., Salanţiu D., 1984 - Fertilitatea, natalitatea şi prolificitatea înzootehnie, Ed. Dacia, vol I, Cluj-Napoca; 3.Bulancea S., 2009 - Contribuţii la studiul creşterii vacilor de lapte din rasa Bălţată cu negruromânescă în Dobrogea, Teză de doctorat UŞAMV laşi 4.Carp-Cărare M., Timofte D., 2002 - Imunologie şi imunopatologie,Ed. Ion lonescu de la Brad, laşi 5.Chiran A., Gându E., 2007 - Zooeconomie,Editura PIM laşi 6.Ciotău C., 2008 -Controlul Sanitar - Veterinar al Materiilor Prime Agroalimentare 7.Coman I., Popescu D., Drăghici C, Decun M., 1983 - Igienă,Ed. Ion Ionescu de la Bradlaşi 8.Diaconescu I., Ardelean Dorina, Mirela Diaconescu, 2007 –Merceologie Alimentară,Calitate şi Siguranţă, Editura universitară, Bucureşti 9.Dinescu S., Tontsch Anne-Marie, 2002 - Creşterea vacilor pentru lapte,Ed.Ceres Bucureşti 10. Georgescu Gh., 1990 - Tratat de creştere a bovinelor,Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 11 .Luca E., Modiga V., 1987 - Mulsul mecanic,Ed. Ceres, Bucureşti 12. Maciuc V., 2006 –Managementulcreşterii bovinelor,Ed. Alfa Iaşi 13.Maciuc V., Ujică V., Nistor I., 2003 - Ghid practic de ameliorare genetică a bovinelorpentru lapte, Editura Alfa Iaşi 14. Maciuc V., Creangă Şt., Pîntea M., 2008 - Ameliorarea genetică a bovinelor în regiuneatrasfrontalieră, Editura Ion lonescu de la Brad laşi 15.Pântea M., şi colab., 1996 - Cercetări privind influenţa tehnologiei de creştere asupradezvoltării corporale, reproducţiei şi producţieila viţelele din rasa Bălţată cu negru 47

românească de la SCPCB Dancu Iaşi. Simpozionul creştera bovinelor în contextul dezvoltării durabile, ICPCB, Baloteşti 16.Mihaiu, M., Rotaru, O., 2007 –Igiena alimentelor şi sănătate publică, vol II, EdituraRisoprint, Cluj-Napoca 17.Stănescu, V., Apostu, S., 2010 –Igiena, Inspecţia şi Siguranţa Alimentelor de Origine Animală, vol I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca 18.Popa Gh., Stănescu V., 1981 - Controlul sanitar veterinar al produselor de origineanimală, Ed. Coresi Bucureşti 19.Ujică

V.,

1997

-

Tehnologia

creşterii

bovinelor,

Lucrări

practice,Universitatea

Agronomică,,Ion Ionescu de le Brad" laşi 20.Ujică V., Nistor I., Marc Mioara, Vârlan Zamfira, 1994 - Descrierea lineară acaracterelor morfologice la rasa Bălţată cu negru românească şi evaluarea genetică a reproducătorilor masculi, Lucrări ştiinţifice UŞAMV, vol. 30-40, p. 17-30, laşi.

48